MATEMATICĂ

Unitatea de învăţare 2
CALCULUL PREDICATELOR. CUANTIFICATORUL UNIVERSAL ȘI CEL
EXISTENȚIAL. PROPOZIȚII SPECIFICE MATEMATICII (AXIOMĂ, TEOREMĂ,
RECIPROCĂ, CONTRARĂ ETC.). TIPURI DE RAȚIONAMENT

2.1. PREDICATE

Definiţia 2.1.1. Un enunţ, care depinde de una sau mai multe variabile şi care devine propoziţie logică
atunci când variabilele iau valori dintr-o mulţime dată, se numeşte predicat logic. Predicatele cu o
variabilă se numesc unare, cele cu două variabile se numesc binare, cele cu trei variabile se numesc
ternare.

Definiţia 2.1.2. Mulţimea de unde variabilele predicatului iau valori se numeşte domeniul de definiţie al
predicatului ( D ).

Definiţia 2.1.3. O valoare din domeniul de definiţie pentru care predicatul devine o propoziţie logică
adevărată se numeşte soluţia predicatului. Toate soluţiile predicatului formează mulţimea soluţiilor
predicatului ( S ). Numărul soluțiilor predicatului se numește cardinalul mulțimii S și se notează cu |S|.
Dacă S este o mulțime infinită și anume o submulțime a lui , atunci | S |=  0 , iar dacă S este o
mulțime infinită și anume o submulțime a lui , atunci |S|=c.

Exemplul 2.1.1.
1. R ( x ) : “ x  3 > 7 ”, x  R
D = R , S = (4,  ) , deci R(x) are o infinitate de soluţii și | | .
2. Q ( x ) : “ 2  x = 5 ”, x  N
D = N , S =  - 0 soluţii, | S |= 0 .
3. P ( x, y ) : “ x  y = 5 ”, x, y  N . Notăm
x =    N   N   N
x =   y = 5        S = ...
 y = 5  5    N 5   > 0   5
D = N  N , S = {(0, 5); (1, 4);...; (5, 0)} | S |= 6 .

Contraexemplul 2.1.1.
T ( x , y ) : “Adunăm x cu y !”, x, y  N - nu e predicat logic, deoarece atunci când variabilele iau
valori naturale, enunțul obținut nu devine propoziție logic.

2.2. CUANTIFICATORII LOGICI

Cuantificatorii logici sunt cuantificatorul existențial (  ) și cuantificatorul universal (  ).

Cu ajutorul cuantificatorului existenţial (  ) se construiește propoziția existențială.

Definiția 2.2.1. Fie P ( x ) , x  D , un predicat unar. Propoziţia p : “ x  D astfel încât P ( x ) ” se

numeşte propoziţie existenţială. Valoarea de adevăr a propoziției existențiale este adevărul atunci şi
numai atunci când x0  D astfel încât v( P( x0 )) = 1 şi este falsă în caz contrar.

473
GEANINA HAVÂRNEANU

Definiția 2.2.2. Fie P ( x ) , x  D un predicat unar. Propoziţia p : “ x  D , P ( x ) ” se numeşte

propoziţie universală şi este o propoziţie adevărată atunci şi numai atunci când x0  D , v( P( x0 )) = 1
şi este falsă în caz contrar.

Exerciţiul 2.2.1. Construiţi propoziţiile existențiale și universale pentru predicatele R ( x ) şi .

Rezolvare:
Propozițiile existențiale :
eR :„ a.î. x+3>7”; v(eR)=1, deoarece 5 , astfel încât 5 1.
eQ :„ a.î. 2-x=5”; v(eQ)=0, deoarece , 0.
uR :„ , 3 7”; 0, deoarece  x0 = 1R astfel încât v ( R (1)) = 0 .
uQ:„ ,2 5”; 0, deoarece 1 astfel încât 1 0.

2.3. REGULI DE NEGAŢIE A CUANTIFICATORILOR

u : “  x  D astfel încât P ( x ) ”
˥ : “ x  D ,˥ ”
e: “ x  D , P ( x ) ”
˥ : “ x  D astfel încât ˥ ”.

Exerciţiul 2.3.1. Construiţi propoziţiile existențiale și universale pentru predicatele ˥ R ( x ) şi ˥ .

Rezolvare:
Popozițiile existențiale:
e ˥R :„ a.î. x+3≤7”; v(e˥R)=1, deoarece  x0 = 1R , astfel încât ˥ 1 1.
e ˥Q :„ a.î. 2 - x ≠ 5”; v(e˥Q)=1, deoarece 1 , astfel încât ˥ 1 1.
u˥R:„ , 3 7”; ˥ 0, deoarece 5 , astfel încât ˥ 5 0.
u ˥Q:„ ,2 5”; ˥ 1, deoarece , 1.

2.4. OPERAŢII CU PREDICATE

Definiția 2.4.1. Negaţia predicatului P (x) este predicatul ˥ sau al cărui enunț este negația
enunțului predicatului inițial, iar mulțimea sa de adevăr este complementara mulțimii de adevăr față de
domeniul predicatului inițial.

Exerciţiul 2.4.1. Stabiliți mulțimea soluțiilor predicatelor. Construiți negaţia predicatelor următoare:
P ( x , y ) : “ x  y = 7 ”, x, y  N
Q ( x , y ) : “ x  y = 3 ”, x, y  N
R ( x, y ) : “ 9”, x, y  N
Rezolvare:
a) P ( x ) : “ 2 7”, x  N , 5,
P(x) : “ x  2  7 ”, x  N D = N , S = N \ {5} .
b) Q ( x ) : “ 2  x  5 ”, ,
Q ( x ) : “ 2  x = 5 ”, , .
c) ` : “ 5  x = 0 ”, , 5
` : “ 5  x  0 ”, , \5.

474
 MATEMATICĂ

Definiția 2.4.2. Conjuncția predicatelor P (x,y) și Q (x,y) este predicatul P (x,y) Q (x,y) al cărui enunț
este „P (x) și Q (x)”, iar mulțimea sa de adevăr este intersecția mulțimilor de adevăr ale predicatelor
inițiale.

Exercițiul 2.4.2. Stabiliți mulțimea soluțiilor predicatelor. Construiți conjuncţia predicatelor următoare:
P ( x , y ) : “ x  y = 7 ”, x, y  N
Q ( x , y ) : “ x  y = 3 ”, x, y  N
R ( x, y ) : “ 9”, x, y  N
T ( x , y ) : “ x  y = 9 ”, x, y  N
Rezolvare:
a) P ( x , y ) : “ x  y = 7 ”, x, y  N
7
7 α≤7 α 0,1,2,3,4,5,6,7
7 7 0
D = N  N , S = {(0, 7), (1, 6); (2, 5); (3, 4); (4, 3) : (5, 2); (6,1); (7, 0)} .
Q ( x , y ) : “ x  y = 3 ”, x, y  N
D = N  N , S = {( ,   3) |   N ,   3}
P ( x, y )  Q ( x, y ) : “ x  y = 7  x  y = 3 ”
x  y = 7 x = 5
 
x  y = 3  y = 2
D = N  N , S = {(5, 2)} .
b) R ( x , y ) : “ y  x = 9 ”, x, y  N , D = N  N , S = {( ,   9) |   N}
Q ( x , y ) : “ x  y = 3 ”, x, y  N , D = N  N , S = {( ,   3) |   3,   N}
R ( x, y )  Q ( x, y ) : “ y  x = 9  x  y = 3 ”, x, y  N
 y  x = 9 0 = 12 (F)
   S = , D = N  N .
 x  y = 3 ....
c) R ( x , y ) : “ y  x = 9 ”, x, y  N
T ( x , y ) : “ x  y = 9 ”, x, y  N
R ( x , y )  T ( x , y ) : “ y  x = 9  x  y = 9 ”, x, y  N
y  x = 9 0 = 0 (A)
   S = {( ,   9) |   N} .
 x  y = 9 ....

Definiția 2.4.3. Disjuncția predicatelor P (x,y) și Q(x,y) este predicatul P (x,y) Q (x,y) al cărui enunț
este „P (x) sau Q (x)”, iar mulțimea sa de adevăr este reuniunea mulțimilor de adevăr ale predicatelor
inițiale.

Exercițiul 2.4.3. Stabiliți mulțimea soluțiilor predicatelor. Construiți disjuncţia predicatelor următoarelor:
P ( x, y )  Q ( x, y ) : “ x  y = 7  x  y = 3 ”, x, y  N
Rezolvare:
Luăm separat cele două predicate, calculăm soluţia fiecăruia, iar soluţia disjuncţiei predicatelor este
reuniunea soluţiilor obţinute, deoarece este suficient ca doar unul din predicate să fie adevărat
pentru ca disjuncţia să fie adevărată.
S = {( , 7   ) |   N ,   7}  {( ,   3 |   N ,   3)} .

Definiția 2.4.4. Implicația predicatelor P (x,y) și Q(x,y) este predicatul P (x,y) →Q(x,y), al cărui enunț
este: „Dacă P(x), atunci Q(x)”, iar mulțimea sa de adevăr este a. î ,

475
GEANINA HAVÂRNEANU

, 1 . Dacă, în plus, S = D , , 1, , ,
atunci spunem că Q este consecinţa logică a lui și scriem , , . În acest caz spunem
că P este ipoteza și Q este concluzia, iar P este condiţie suficientă pentru Q .

Exercițiul 2.4.4. Stabiliți mulțimea soluțiilor predicatelor. Construiți implicaţia predicatelor următoare:
P ( x , y ) : “ x  y = 7 ”, x, y  N
Q ( x , y ) : “ x  y = 3 ”, x, y  N
R ( x, y ) : “ 9”, x, y  N
T ( x , y ) : “ x  y = 9 ”, x, y  N
Rezolvare:
a) P (x,y)→Q (x,y): „Dacă x+y=7, atunci x-y=3”.
Dacă x + y = 7, atunci x = 7 - y, deci (7 - y) – y = 3 y = 2. Așadar, mulțimea soluțiilor predicatului P
(x,y)→Q (x,y) este S = 5,2 .
b) R (x,y)→Q (x,y): „Dacă y – x = 9, atunci x – y = 3”.
Dacă y – x = 9, atunci y = 9 + x, deci x - (9 + x) = 3 - 9 = 3 (F). Așadar, mulțimea soluțiilor
predicatului R (x,y)→Q (x,y) este S = .
c) R (x,y)→T (x,y): „Dacă y – x = 9, atunci x – y = - 9”.
Dacă y – x = 9, atunci y = 9 + x, deci x - (9 + x) = - 9 - 9 = - 9 (A). Așadar, mulțimea soluțiilor
predicatului R (x,y)→T (x,y) este S = x . Prin urmare, putem spune că T este consecința logică a
lui R și putem scrie că R(x,y) T(x,y).

Definiția 2.4.5. Echivalenţa predicatelor P (x,y) și Q(x,y) este predicatul P (x,y) Q(x,y), al cărui enunț
este: „P(x) dacă și numai dacă Q(x)”, iar mulțimea sa de adevăr este a. î ,
, 1 . Dacă, în plus, S = D , , 1, , ,
atunci spunem că Q este consecinţa logică a lui și scriem , , . In acest caz spunem
că P este condiţie necesară și suficientă pentru Q.

Propoziția 2.4.1. Echivalența predicatelor P(x) Q(x) este echivalentă cu conjuncția implicațiilor
(P(x)→Q(x)) (Q(x)→P(x)).

Exercițiul 2.4.5. Construiți echivalența perechilor de predicate următoare:

a) R ( x ) : “ 5 0”, x Z , Q ( x ) : “ x 2  25 ”, x Z .
Rezolvare:
Verificăm pe cazuri cele două implicații:
R(x)→Q(x): „Dacă x-5 0, atunci x 2  25 ”, x Z .
Dacă x-5 0, atunci 5 adică 5, ∞ și prin ridicare la pătrat obținem x 2  25 , x Z .
Reciproc: dacă x 2  25 și x Z , atunci x ∞, 5 5, ∞ , deci nu totdeauna 5, așadar
mulţimea soluţiilor predicatului Q R este ( 5, ∞ ). Prin urmare mulţimea soluţiilor
predicatului Q R(x) este (5, ∞), dar nu putem scrie Q R(x), pentru că (5,∞ .
b) R ( x ) : “ x  5  0 ”, , Q ( x ) : “ x 2  25 ”, .
Verificăm pe cazuri cele două implicații:
R(x)→Q(x): „Dacă x-5 0, atunci x 2  25 ”, .
Dacă x-5 0, atunci 5 adică 5, ∞ și prin ridicare la pătrat obținem x 2  25 ,
.
Reciproc: dacă x 2  25 și , atunci x 5, ∞ , deci 5 , așadar mulţimea soluţiilor
predicatului Q R(x) este (5, ∞). Prin urmare mulţimea soluţiilor predicatului Q R(x) este
(5, ∞), deci putem scrie Q R(x), pentru că (5,∞ 5, ∞ .

476
 MATEMATICĂ

2.5. TIPURI DE ENUNŢURI LOGICE

Definiția 2.5.1. Axioma (postulatul) este un enunţ al cărui adevăr este acceptat pe baza evidenţei sau a
unei convenţii, deci nu trebuie demonstrat. Pe scurt, un enunţ ce este considerat aprioric adevărat.

Exemplul 2.5.1. Axioma lui Euclid: „Printr-un punct exterior unei drepte trece o paralelă și numai una la
acea dreaptă”.

Observația 2.5.1. Axiomele sunt folosite în elaborarea unor construcții teoretice numite sisteme
axiomatice. Un exemplu pe care îl vom întâlni pe parcurs este sistemul axiomatic al lui Peano care stă
la baza unei construcții teoretice privind mulțimea numerelor naturale.

Definiția 2.5.2. Definiţia este un enunţ care descrie un obiect matematic prin gen proxim şi diferenţă
specifică. Genul proxim reprezintă categoria din care face parte obiectul. Diferenţa specifică face
diferenţierea acelui obiect faţă de alte obiecte din aceeaşi categorie.

Exemplul 2.5.2. Fie definiţia: „Se numeşte paralelogram un patrulater cu laturile opuse paralele”.
Genul proxim este „patrulater”, iar diferenţa specifică este „laturile opuse paralele”.

Definiţia 2.5.3. Teorema este o propoziţie matematică adevărată care stabileşte dacă unul sau mai
multe obiecte matematice posedă o anumită proprietate:
,..., , P( x1 ,..., xn )  Q( x1 ,..., xn ) . P se numește ipoteza, Q se numește concluzia.

Observaţia 2.5.2. Orice teoremă se demonstrează printr-un şir de raţionamente logice. Demonstraţia
trebuie să fie clară, corectă, concisă.

Exemplul 2.5.3. Dacă x  5 > 0 , x Z , atunci x 2 > 25 , .

Demonstraţie: x  5 > 0  x > 5 |2  x2 > 25 (A), .

Definiţia 2.5.4. Reciproca propoziţiei P ( x )  Q ( x ) este propoziţia (x  D ) Q ( x )  P ( x ) , care

poate fi adevărată sau falsă. Dacă reciproca teoremei este adevărată, putem scrie și
propoziţia se numeşte teoremă reciprocă.

Observația 2.5.3. Reciproca teoremei nu este acelaşi lucru cu teorema reciprocă! Reciproca unei
teoreme poate fi o propoziție adevărată sau falsă. Atunci când reciproca este adevărată spunem că
teorema admite o teoremă reciprocă, deci numai dacă are loc:
q(x1, x2, ..., xn)  p(x1, x2, …, xn)
Orice teoremă are cel puțin o reciprocă (adevărată sau falsă), dar în cele mai multe cazuri, teoremele
nu admit teoreme reciproce. Există, însă, și teoreme care admit mai multe teoreme reciproce (de
exemplu teorema celor trei perpendiculare).

Definiţia 2.5.5. Contrara teoremei directe este propoziţia (x  D ) P( x)  Q( x) . Dacă este
adevărată, atunci P( x)  Q( x) se numeşte teorema contrară a teoremei.

Definiţia 2.5.6. Contrara reciprocei este propoziţia ( x  D ) Q( x)  P ( x) . Dacă este adevărată

 Q ( x )  P ( x ) se numeşte teorema contrară a reciprocei.

477
GEANINA HAVÂRNEANU

Exerciţiul 2.5.4. Fie enunțul Dacă două numere naturale sunt pare, atunci suma lor e pară.
Definim predicatele:
P ( x , y ) : “ x  y  2 N ”  P ( x, y ) : “ 2 ”
Q ( x , y ) : “ x  y  2 N ”.
Propoziţia directă P ( x, y )  Q ( x, y ) (A) totdeauna, deoarece dacă două numere sunt pare, atunci și
suma lor este pară  ( P ( x, y )  Q ( x, y )) deoarece x = 2 k , y = 2 k  x  y = 2 k (A)  
teorema directă.
Propoziţia reciprocă: v (x, y  D , Q ( x, y )  P ( x, y )) = 0 deoarece, dacă x  y = 2 k , se poate ca
x = 2k  1 , y = 2 k  1 , deci x, y  2N  ó teorema reciprocă.
Propoziţia contrară a directei: v(x, y  D, P ( x, y )  Q ( x, y )) = 0 , deoarece, dacă cel puțin unul din
numere este impar, este posibil, în cazul cel mai rău ca ambele numere să fie impare, deci ,
2 1, de unde x  y  2N  1  ó teorema contrară a directei.
Propoziţia contrară a reciprocei: v (x, y  D, Q ( x, y )  P ( x, y )) = 1 deoarece, dacă
x  y  2 N  1  x  2 N şi y  2 N  1 sau invers 2 1 teorema contrară a
reciprocei.

Teorema 2.5.1. Contrara reciprocei este echivalentă logic cu teorema directă.

Demonstrație: Formulele p→q și ˥ ˥ sunt echivalente:
p p ˥ ˥ p→q ˥ ˥
1 1 0 0 1 1
1 0 0 1 0 0
0 1 1 0 1 1
0 0 1 1 1 1

Observaţie 2.5.4. Pe această teoremă se bazează metoda reducerii la absurd. Aceasta constă în
contrazicerea concluziei (presupunem că aceasta este falsă) și în elaborarea unor raționamente corecte
(pornind de la ipoteză, care este dată, deci adevărată) care duc în final la contrazicerea ipotezei sau a
unor axiome sau teoreme demonstrate anterior, deci la o absurditate. De aici rezultă că presupunerea
făcută este falsă, deci că este adevărată concluzia teoremei.

Exercițiul 2.5.5. Demonstrați prin metoda reducerii la absurd următoarea teoremă:

„ x 2  y 2 = 0  x  y = 0 ”, x, y  R .
Demonstrație:
Presupunem prin reducere la absurd că (negăm concluzia) x  y  0  ( x  0  y  0)  x2  y 2  0
, contradicţie, căci x2  y 2 = 0 din ipoteză  presupunerea făcută este falsă x  y = 0 (A), ceea ce
trebuia demonstrat.

Exercițiul 2.5.6. Demonstrați prin metoda reducerii la absurd următoarea teoremă: „Printr-un punct
exterior unei drepte se poate duce o singură perpendiculară pe acea dreaptă.”
xA d

Reformulare: Dacă A este un punct exterior dreptei d, atunci prin A se poate duce o singură
perpendiculară pe dreapta d.
Demonstrație: Presupunem prin reducere la absurd că (negăm concluzia) există două drepte
perpendiculare pe acea dreaptă d care pornesc din punctul A. Așadar, vom obţine un triunghi cu două

478
 MATEMATICĂ

unghiuri drepte, ceea ce este absurd (deoarece suma unghiurilor într-un triunghi este 180°), deci
presupunerea făcută este falsă, adică negaţia ei este adevărată, de unde concluzia teoremei.
A

d
C
B

Exerciţiul 2.5.7.
Fie predicatele P ( x, y , z ) : “ x, y, z laturile triunghiului dreptunghic x < z  y < z ”
Q ( x, y , z ) : “ z = x  y ”, x, y, z  R * . Stabiliți dacă există teorema directă
2 2 2
, ,
, , . În caz afirmativ, stabiliți dacă există teorema reciprocă, teorema contrară și teorema
contrară reciprocei.
Rezolvare:
• , , , , , , , 1 , , , , teorema directă;
• v(x, y, z  R  , Q ( x, y , z )  P ( x, y, z ) = 1)  Q ( x, y , z )  P ( x, y, z )   teorema reciprocă;
*

• v(x, y, z  R * , P ( x, y, z )  Q ( x, y, z ) = 1)  P ( x, y, z )  Q ( x, y, z )   teorema contrară a

directei;
• v(x, y, z  R * , Q ( x, y, z )  P ( x, y, z ) = 1)  Q( x, y, z )  P ( x, y, z )   teorema contrară a
reciprocei.

Exercițiul 2.5.8. Fie enunțul: „Dacă un număr este par şi celălalt impar, atunci suma lor este impară”.
Stabiliți dacă este teoremă. În caz afirmativ, stabiliți dacă există teorema reciprocă, teorema contrară și
teorema contrară reciprocei.
Rezolvare:
P ( x , y ) : “ x  2 N  y  2 N  1 ”, x, y  N
Q ( x , y ) : “ x  y  2 N  1 ”, x, y  N
P ( x, y ) : “ x  2 N  1  y  2 N ”, Q ( x, y ) : “ x  y  2 N ”
v (x, y  N , P ( x, y )  Q ( x, y ) = 1)   teorema directă;
v (x, y  N , Q ( x, y )  P ( x, y ) = 1)   teorema reciprocă;
v (x, y  N, P ( x, y )  Q ( x, y ) = 1)   teorema contrară a directei;
v(x, y  N, Q ( x, y )  P ( x, y ) = 1)   teorema contrară a reciprocei.

2.6. TIPURI DE RAŢIONAMENTE CARE APAR ÎN LOGICA MATEMATICĂ

Definiția 2.6.1. Raţionamentul este un sistem dinamic de cel puţin trei judecăţi (ideea apartenenţei unei
însuşiri la un obiect sau ideea neapartenenţei însuşirii respective la obiect) între care există o relaţie
necesară ce determină apariţia unei noi judecăţi pe baza celor precedente.
În raţionament are loc o mişcare a minţii de la judecăţi cunoscute la judecăţi necunoscute, noi.
Raţionamentul este un proces de extragere a unei informaţii implicite dintr-un set de propoziţii şi
explicitarea ei prin acţiuni comparative, corelative sau inferenţiale. Raţionamentul generează proceduri
argumentative de posibilitate sau de necesitate, după cum poate elabora şi strategii demonstrative a
unor afirmaţii sau a opusului acestora.

479
GEANINA HAVÂRNEANU

Definițiaa 2.6.2. Raţţionamentul deductiv

d estte o operaţiee a gândirii ordonate prin care se obţine o
judecatăă nouă numită concluzie din
d două juddecăţi anteriooare dintre caare prima esste denumită premisă,
iar a douua termen meediu, pe bazaa raporturilor logice dintree ele.

Observaația 2.6.1. Raţionamentuul deductiv coonduce de laa general la particular.

p Raaţionamentul deductiv
conducee la o concluzie adevărattă pornind dee la ipoteze (premise) daate şi utilizând reguli de deducţie
cunoscute (legea siloogismului): ((p  t)  (t  s))  (p  s).
Prin acesst tip de raţioonament se demonstreaz
d ză teoremele..

Definițiaa 2.6.3. Raţioonamentul inductiv este un u model de gândire umaană care estee folosit cu precădere
p
în ştiinţeele empirice, şi care consstă într-o inferenţă (operaţie a gândirii prin care see trece de la un enunţ
la altul) de
d la enunţurri singulare (ddescrieri, obsservaţii, expeerimente, calcule făcute ccu anumite mărimi),
m la
enunţuri universale, la ipoteze sau s teorii. Prrin raţionameentul inductivv, gândirea uumană poatee detecta
similarităăţile sau/şi diiferenţele fennomenelor naaturii sau a obiectelor
o dinn natură subb forma unor formulări
generalee.

Observaația 2.6.2. Raţionamentuul inductiv connduce de la particular la general. În m multe cazuri, tragerea
unor conncluzii de orddin general pe
p baza unoor cazuri (exemple) particculare, ducee la erori. See produce
inducția incompletă. Pentru a deemonstra că o concluzie este adevărată trebuie ffăcută o dem monstrație
bazată pep principiull inducţiei co
omplete:
„Fie p(n)), n  N. Daccă p(0) este adevărată şi dacă  kN N, p(k)  p((k+1), atunci (nN, p(nn) ) este o
propoziţie adevărată..” p(0)  [  k  N, p(kk)  p(k+1)]  (nN , p(n)).
Pentru a face o demoonstrație foloosind principiuul inducţiei coomplete, vom
m parcurge trrei etape:
I. Verificăăm dacă p(0) este adevărată;
II. Presupunem că  kN p(k) esste adevăratăă şi demonsttrăm că şi p(kk+1) este adeevărată.
III. În aceest moment tragem
t conclluzia că nN, p(n) estee o propoziţiee adevărată.

Definițiaa 2.6.4. Rațioonamente annalogice ducc la emitereaa unor judecăți de valoarre prin comppararea a
două situuații/fenomenne, asemănăătoare din anuumite punctee de vedere.

2.7. Exerciții propuse

1. Fie preedicatele:
P ( x ) : “ 2 x  y = 3 ”, x  N ,
Q ( x ) : “ x  2 y = 3 ”, x  N ,
R ( x ) : “ 3 x  6 y = 9 ”, x  N ,
S ( x ) : “ 2 x  4 y = 3 ”, x  N .
a) Scriieți domeniul de definiție și soluțiile peentru fiecare predicat
b) Calcculați domeniul de definițiee și soluțiile pentru
p ˥P; P  Q, P  Q ,
c) Calcculați domenniul de definiție și soluțiile pentru ˥Q; Q  R, Q  R,
d) Calcculați domeniul de definițiee și soluțiile pentru
p ˥S ; R  S , R  S .
2. Fie preedicatele

480
 MATEMATICĂ

P  x  : „x 2  y 2  0”, x 
Q  x  : „x  y  0”, x 
R  x  : „x, y, z laturile unui triunghi dreptunghic, x  z , y  z ” x, y, z 
T  x  : „x, y - numere pare”, x, y 
U  x  : „x  y  numar par”
V  x  : „x, y - numere impare”
W  x  : „x  y  numar impar”.
Stabiliți soluțiile pentru :
a) P ( x )  Q ( x )
b) R ( x )  S ( x )
c) T ( x )  U ( x )
d) V ( x )  W ( x )

481