FATA CU FLUTURI

De Ioana

Mentiune : Orice asemanare cu persoane reale este doar o

minunata intamplare.

FATA CU FLUTURI – O POVESTE IN POVESTE SI

UN MIEZ DE ADEVAR
Partea I Siberia

Lui Mircea, balanta, care mi a tinut sufletul in echilibru in aceasta calatorie

Linistea- Acestui erou , sufletul meu , care m a tinut in iubire

Mergeam de o ora prin padure .Auzeam doar linistea cum isi tara trupul greu
printre copacii inalti si goi ca niste trupuri puse pe un rug alb de zapada.
Incercasem, sa nu ma gandesc la nimic , pentru ca, pina si respiratia mea
parea ,sa tulbure cu un zgomot asurzitor linistea padurii.
Ma uitam dupa o urma de fum , care mi ar fi spus ca, undeva, in apropiere sunt
oameni.Nu stiam cum se numeste locul de unde plecasem , nu prea intelegem
limba rusa .M am oprit la o raspintie de drum , cararea se despartea si doua
poteci albe de zapada se strecurau timide printre copacii ce le priveau parca
curiosi.
M-am asezat pe o buturuga si am inchis ochii .Ma gandeam ca, daca nu voi
ajunge la o asezare, noaptea ce se strecura ca un hot printre copaci , cu umbre de
ceata, ne va inghiti in imparatia ei pe mine si pe faptura firava din burta mea. Avea
doar 3 luni si se agita in continuu in burta mea , parca topaia intr un dans .
Dintr o data am auzit un urlet prelung , iar printre pomi am zarit silueta neagra a
unui lup , apoi inca unul si inca unul. Ma priveau din departare cu ochi reci ,
stateau nemiscati precum niste stane de piatra , dar cu urechile ascutite.

1
Nu puteam sa ma ridic de pe lemnul acela uscat si simteam cum, picioarele imi
inghetau incet de la talpi in sus , nu stiam daca de frig sau de frica. Pentru o
fractiune de secunda in minte imi veneau imagini din sat de acum o luna cand
venisem acolo.
Un lup mai indraznet s a apropiat de mine incet , m-a privea piezis in timp ce
calca incet cu labele lui mari pe zapada afanata.Incercam sa imi linistesc inima,
care imi batea nebuneste .Lupului ii simteam respiratia , avea ochii de un albastru
crud , ii vedeam coltii albi cum se iveau din gura deschisa .
Brusc mi s a facut cald , simteam cum sangele imi inunda tot corpul , asteptam si
in gand imi spuneam doar atat “ Iarta ma Svetlana “ cu gandul la fiica noastra
nenascuta inca .Lupul s a apropiat atat de mult incat parul lui imi atingea mana ,
m a mirosit incet, m a privit inca o data cu ochii aceia ca niste cutite ascutite , a
scos un urlet ,care mi a taiat respiratia , apoi s a intors si a plecat
Imi simteam pe obrazul inghetat lacrimile calde . in burta copilul ,care pina atunci
statuse linistit de parca simtise pericolul incepu sa se agite.M am ridicat incet
insa picioarele mi se miscau cu greu , parca acum invatam sa merg pentru prima
data in viata.
Am pornit pe prima carare ce mi a iesit in cale , imi venea sa fug si nu stiam daca
de bucuria ca am scapat cu viata sau de teama ca, haita care statea acolo si ma
urmarea printre copaci va porni atacul.
In fuga a trecut pe langa mine un elan .Ma departam tot mai mult de haita , dar nu
stiam unde sa ma duc , drumul parea ca ma afunda tot mai mult in padure.
Un soare rosu de noiembrie se intindea peste tinutul inghetat.Ma simteam la
capatul lumii si chiar eram la unul din capetele ei..
De undeva am auzit o voce care canta.Am mers dupa sunetul vocii si am zarit un
barbat cu o barba neagra , care punea intr o sanie trasa de un cal alb o legatura
mare de lemne.Canta cu o voce gajaita, ca un patefon o melodie ce imi amintea
de doinele de la mine de acasa.
Limba rusa imi parea o asemanare cu un cod extraterestru , dar eram bucuroasa
ca, am intalnit pe cineva.
Omul nu m a bagat in seama absorbit sa adune legatura de lemne mai ales ca, se
apropia noaptea. In departare ascunse parca intr o carte de povesti se vedeau
cateva lumini. Era micuta localitate din Siberia ,unde venisem in urma cu o luna
pentru prima data in viata mea.Tot ce imi doream era sa ajung la Bunica Natalia si
sa ma asez pe patul acela tare de langa soba, in care lemnele se intreceau care
mai de care sa arda cu cea mai galbena flacara.
Undeva printre nori luna se agatase cu o maneca de lumina intru un varf de
brad.Se auzeau cainii latrand si strigatele oamenilor care manau spre case
saniile.

2
Barbatul conducea incet sania fara sa ma bage in seama.
In poarta casei o mogaldeata neagra tinea ridicat un felinar in care o flacaruie
mica se zbatea …era Bunica Natalia.
Nu stiam cum sa ii spun in rusa ce mi se intamplase , iar in romana stiam ca nu
va intelege nimic din cuvintele mele.Pina sa apuc sa deschid gura batrana ma
intampina cu multe vorbe , dintre care banuiam ca , multe erau dojeneli si cateva
injuraturi.Intelegeam din vocea ei si din repeziciunea cu care imi arunca vorbele
ca, era speriata si ca se temuse pentru viata mea.
Dupa ce mi a tinut o morala as putea spune asa,in fata portii , cu un gest larg
m a lasat sa intru si cu bastonul ei de lemn mi-a dat una peste picioare , dar nu
am simtit nimic atat eram de inghetata.
Am deschis usa casei si am simtit caldura care se revarsa de la focul din sala.Pe
masa in lumina tremuranda se vedea o paine facuta in cuptor si intr un castron de
lut o bucata de branza.M am asezat incet in patul de langa soba .Bunica Natalia
imi facea semn sa scot de pe mine hainele inghetate. Le am lasat langa soba si ea
mi a dat sa imbrac o camasa de noapte lunga cu un material aspru , care imi
zgaria pielea , camasa era brodata la gat cu flori mici rosii.
As fi vrut sa ma intind in pat , dar Bunica imi arata cu mana masa imi taie doua
felii mari de paine si imi puse pe ele o bucata de branza si peste una din felii o
bucata de friptura rece de pui. Ma indemna sa mananc aratand spre burta mea si
ridicandu si apoi mainile spre cer .Inghiteam incet , pentru ca nu imi era foame
insa imi era teama de Bunica.
Dupa ce am mancat m am dus si am umplut cada cu apa fierbinte , am ramas in
cada cred ca aproape jumatate de ora , simteam ca m am incalzit in sfarsit.
O mangaiam si alintam cu mainile pe burta pe mica mea Svetlana Olga , care azi a
fost atat de curajoasa . Simtindu mi parca mangaierea se rotea incet in burta mea
precum un delfin in ocean .
Am gasit pe pat sus in dormitor o patura groasa , m am invelit cu ea si inainte de
a ii spune celei din burta noapte buna am privit pe geam la luna care, aici , in
acest colt uitat de lume si privit de ochiul lui Dumnezeu parea acum mai mare ca
niciodata.
Am inchis ochii , dar mintea mea nu putea sa adoarma.Vedeam ochii reci ca niste
cutite ai lupului , simteam in nari respiratia sa si frica imi infiora corpul .Somnul a
cazut ca o aripa de pasare peste ochii mei.Era iar liniste!

Prin Siberia – Yakutia , Raul Azon

Am aterizat pe aeroportul de la Novosibirsk , era prima data cand ajungeam in
Siberia.Tot ceea ce stiam despre acest loc uitat de lume era din documentarele de
pe internet.Stiam multe despre clima din aceasta regiune, despre populatie,

3
despre istorie , limba , dar nu stiam nimic mai mult si mi am dat seama ca, toate
cunostiintele mele erau doar un graunte de nisip fata de tainele ascunse aici .
La aeroport oamenii erau preocupati fiecare de bagajele lor.Eu asteptam in
mijlocul unui hangar ca, cineva sa imi aduca bagajele si sa ma duca spre
localitatea Yakutia , unde locuia Bunica..Imi era cald desi afara un termometru
arata minus 15 grade in acel inceput de septembrie, ningea usor.
Ma gandeam la toata nebunia aceasta care ma adusese in Siberia ..o femeie
singura insarcinata in 3 luni , dar stiam ca, aici trebuia sa fiu , dintr o intelegere
adanca a spiritului meu.
In timp ce gandul ma purta spre casa , acolo unde Victor acum era deja la scoala ,
unde Mircea se pregatea sa plece spre birourile firmei si fuma grabit o ultima
tigara , o mana ma atinse pe umar si ma trezi din visare.
M am intors si am vazut un barbat in floarea varstei cu o barba alba ca de Mos
Craciun , cu o caciula de blana neagra si o haina lunga cu guler de blana din
vulpe de culoare roscata.. In timp ce ma privea mirat omul imi spunea ceva in
limba rusa, cuvinte care nu aveau nici un inteles pentru mine.
L am intrebat in engleza daca el e domnul Vania , care trebuia sa ma duca acasa
la Bunica Natalia , dar omul dadea din maini si mormaia ceva ce, am inteles mai
tarziu ca insemna “ Sa mergem se lasa noaptea”
L am urmat nu inainte de a lua cele doua geamantane si de a le trage prin drumul
ce se acoperea incet de zapada.Barbatului nu parea sa ii pese de faptul ca , eu
caram geamantanele si nu a facut nici un gest sa ma ajute.Am iesit pe poarta
mare si gri din aeroport , vedeam in fata mea muntii albi peste care se lasau incet
pacle negre.Soarele era de un alb stralucitor , in fata mea se deschidea un drum
ingust si de o parte si de alta brazi inalti , ca niste strajeri intr un regat de gheata.
Am ajuns la o sanie la cere erau inhamati caini haski , care acum se
odihneau.Omul mi a facut semn sa ma urc in sanie , a luat bagajele si le a pus
langa mine , apoi s a dus si a mangaiat cainele din fruntea saniei , dupa care, a
scos ceva din buzunar si le a dat la caini .S a uitat la mine cu o privire rece , a zis
ceva in limba rusa , care suna precum o melodie la un gramofon , s a urcat in
sanie si cu un gest scurt a tras de ham , iar cainii au pornit la drum.
In fata mea se deschidea o priveliste plina de magie , se lasase seara si soarele,
care apunea parea ca da foc padurii de brazi , acele copacilor aruncau scantei de
argint . Nu mai ningea , incepuse sa bata un vant rece ,se auzea numai zgomotul
facut de sanie pe zapada si din cand in cand strigatul cand repezit , cand alintat al
barbatului care mana sania.
De la aeroport pina la Yakutia erau cam 20 de km , drumul era acoperit de zapada
asternuta cu o zi inainte.Am privit in urma saniei si nu am vazut decat intuneric ,
de parca noaptea inghitise totul in urma noastra.Am avut un moment un

4
semntiment de teama , brazii pareau acum niste siluete fantomatice ce ma
priveau intr o tacere de gheata.Nu stiu cat era ceasul cand am vazut o sclipire de
lumina in zare , telefonul meu se descarcase si nu aveam alt reper orar. Dar
timpul scurs pina la Yakuntia mi se paruse o vesnicie.
In departare se zareau mici crampeie de lumina semn ca , ne apropiam de sat.Imi
era somn , doream sa ma intid pe un pat si sa dorm fara sa stiu de ora , de timp ,
de nimic. Ne am oprit in fata unor porti mari. Un felinar lumina o batrana cu o
borboada de lana pe cap.Ii vedeam, fata alba brazdata de riduri si in mijlocul fetei
straluceau doi ochi de un albastru curat precum cristalul.
Omul I a spus batranei cateva cuvinte rastite , apoi a dat jos bagajele mi a intins o
mana sa cobor , dupa care s a indepartat cu sania , disparand in intuneric.
Bunica Natasa cum am aflat ca I se spune in sat , mult mai tarziu, m a masurat cu
privirea apoi mi a intors spatele , s a sprijinit in bastonul ei de lemn si a inceput,
sa mearga incet spre casa.Era o casa intunecata, undeva jos la parter se vedea
palpaind o lumina slaba.
Cand m am apropiat de casa am vazut ca , in usa strajuia un caine haski alb
complet cu ochi blanzi de culoarea smaraldului.
Cainele s a ridicat in doua labe si si le a pus pe burta mea , de parca simtise
copilul de acolo.Bunica l a certat cu glas domol:
- Aliosa stai cuminte , e obosita .. spuse in rusa cuvintele aveau o poezie
aparte
M am aplecat sa mangai cainele si el mi a lins incet mana . Am intrat intr o
incapere mare ce parea o bucatarie si undeva intr un colt se vedea focul care
ardea in centrala.
Intr o parte a incaperii era un pat pe care erau aruncate blanuri de ren si
urs., in cealalta parte se vedea o masa mare de lemn cu scaune cu o tapiserie
cu modele populare rusesti. Pe masa intr un colt pe un stergar de un alb ca
laptele se afla o farfurie de lut cu un model cu flori galbene si rosii pe care era
o paine inca aburinda.Alaturi o cana si o bucata de carne uscata.
Bunica mi a facut semn sa ma dezbrac si sa ma asez la masa .As fi vrut sa
ii spun ca eu vreau doar sa dorm , dar m am gandit ca ,nu e deloc politicos.Am
rupt cu mana painea si mirosul ei mi a umplut narile .Am mancat cu putina
carne uscata care era de fapt un peste uscat si cu gust de afumat putin.
Dupa ce am mancat Bunica a adus o tava cu placinta care arata atat de bine
si a desfacut un borcan cu dulceata de afine.Mi a pus mina cu fermitate pe
burta si mi a spus :
- “ Mananca nepoata, copila din burta ta are nevoie de hrana !”

5
 Am ramas mirata ca ,batrana stia ce e copilul meu, deoarece aflasem asta
cu o saptamana dupa ce Mircea I a spus, ca vreau sa vin la ea.
Atunci cand am vorbit despre plecarea mea acolo in Siberia nici Mircea si
nici eu nu am inteles aceasta dorinta a mea brusca de a o vizita pe Bunica lui
tocmai in indepartata Siberia… am inteles totul mai tarziu , am inteles ca,
undeva in Univers fiecare din noi avem un scop bine determinat si acele luni in
Siberia m au ajutat, sa inteleg la un nivel profund cine sunt si ce menire am eu
pentru ceilalti.
Dupa ce am mancat somnul ducea o lupta surda cu ochii mei , care se
incapatanau sa ramana deschisi.
Bunica mi a aratat sa urc la etaj unde imi pregatise o camera cu un pat
imbracat in straie albe , cearsafurile aveau un miros abia simtit de lavanda ,
am inteles ,de unde vine mirosul, cand am gasit un manunchi mic pus sub
perna.
Langa pat era o noptiera din lemn de culoare albastru inchis, pe care era o
lampa veche cu o figura de copil sau inger. In fata patului era un dulap mare
din lemn de nuc , cu lucraturi frumoase, ce reprezentau niste reni tragand o
sanie . Pe podeaua din lemn lacuita in fata patului o blana de urs.
Totul era atat de simplu , dar atat de cald.
Pe pat bunica imi lasase o camasa de noapte lunga de culoarea mierii , era
bordata la gat si la poale cu mici pasari verzi si albastre.
Mi am aruncat hainele pe un scaun ce statea stingher intr un colt ascuns
dupa sifonier , am imbracat camasa de noapte si m am intins in pat.
Plapuma era atat de moale de parca ma inveleam cu un nor pufos .Somnul
mi a biruit ochii si pleoapele au devenit niste pasari de alabastru care se lasau
grele si acopereau scanteia de lumina din camera.
Adormisem si visele se asezau incet la poarta mintii mele , ca niste ingeri
rusinati.Am auzit incet o usa cum se deschide si o silueta ca o naluca se urca
in pat si am simtit cum botul umed al cainelui imi atingea mana dreapta.Aliosa
se strecurase in camera si se cuibarise langa mine , capul lui se odihnea pe
burta mea .II auzeam ca prin vis rasuflarea .Totul disparea in neanturi
albastre , timpul parea ca se destrama ca o plasa , prin geamul impodobit cu
gingase flori de gheata numai luna isi mai arunca cate o privire precum o
fecioara sfioasa!
Liniste!

A doua zi!

6
Lui Aliosa cu dragoste!
Visam cocori albi care zburau printre nori si din aripile lor cadeau pene pe
pamant si se transformau in zapada si tot pamantul era acoperit de pene albe de
cocori.
Simteam o amorteala placuta in tot corpul si o liniste care, ma invaluia precum
intr un cocon .
Am simtit pe fata un abur cald si am deschis incet ochii.Era Aliosa care statea cu
botul umed lipit de obrazul meu. A ridicat incet capul si m a privit cu ochii lui
verzi .Ciulise urechile si ma urmarea cu privirea.Pe geam soarele rasarise de mult
si lumina un ocean alb de zapada.
M am ridicat incet din pat si m am apropiat de fereastra strajuita de perdele albe
ca un obraz de copil.
Acum puteam sa vad mai bine orasul Yakutia.
Se zareau case acoperite de zapada, care scoteau un fum negru pe narile
hornurilor , sanii trase de caini haski , cateva masini ce pareau vechi si cateva
sanii trase de cai .Oamenii mergeau pe strazile acelea acoperite de zapada , unii
grabiti , altii miscandu se incet precum niste figurine de jucarie.
M am imbracat cu hainele pe care le lasasem aruncate pe scaun cu o seara in
urma , apoi incet am deschis usa si m am indreptat pe coridor catre scarile care
ma duceau la parterul casei.
Acum vedeam mai bine casa , holul larg cu dusumeaua lacuita , iar din loc ,in loc
erau arucate niste blanuri de vulpe.
Pe coridor erau mai multe camere . Am deschis incet o usa si am vazut o incapere
care semana cu cea in care dormisem cu o noapte in urma.
Aliosa ma urma incet , privind in urma mea. In capatul coridorului am gasit baia
cu o cada mare de culoare verde.
As fi dorit sa fac o baie asa ca, m am dus ,sa o caut pe Bunica Natalia.
Jos la parter se simtea miros de paine calda si de mancare. Pe masa erau puse
vase in care erau fructe uscate alaturi de legume si carne .Bunica Natalia ma vazu
si cu un gest scurt imi facu semn, sa ma asez la masa. Imi puse in fata 3 felii mari
de paine , o bucata de carne de pui, branza si doua oua fierte.
Am inceput sa mananc incet , iar Aliosa care se asezase la picioarele mele primea
pe sub masa carne.
Dupa ce am terminat de mancat am vazut ca ,Bunica a luat un bidon mare in care
era o fiertura si a iesit afara , am urmat o si intr o magazie am vazut 12 caini
haski .Batrana le a dat de mancare ,m am apropiat de caini si am vrut, sa ii
mangai , dar ei au inceput, sa maraie si sa latre.Bunica le a spus intr o limba

7
ciudata ceva si ei s au oprit imediat. Dupa pranz I am spus, ca vreau, sa plec , sa
ma plimb prin sat , ea a incuviintat din cap . Am deschis poarta si am pornit o pe
strada pricipala uitandu ma la case , la oamenii, care treceau pe langa mine cu
fetele lor arse de ger.
Cativa copii se jucau in zapada , se tavaleau , se impingeau si radeau inocent.Am
mers pina la marginea localitatii , dincolo de care, se vedea padurea de brazi.Am
zarit in departare o turma de reni, care treceau printre copaci de parca ii speria
cineva. Am auzit un urlet prelung , iar Aliosa a inceput sa latre nervos.
Am hotarat, sa ma intorc inapoi la Bunica , iar restul zilei l am petrecut in curte
jucandu ma cu cainele , tavalindu ne prin zapada sau ajutand o pe Bunica sa
hraneasca animalele.Aerul acela atat de curat ma facea sa adorm seara imediat.
Imi era dor de Victor si de Mircea , dar simteam ca , aveam nevoie de aceasta
stare de liniste si meditatie pe care o simteam aici in Siberia.
Aici parca aerul era mai curat si gandurile mele se limpezeau, aici muntii aceia
care se zareau ninsi in fiecare dimineata langa fereastra mea imi dadeau parca
din vesnicia lor si imi spuneau povesti nerostite de nimeni pina acum.
In burta mea copilul tresarea .Lasam linistea sa ma cuprinda , pentru a pregati
furtunile ce vor veni.

Lupul
“ Te voi iubi cu toata iubirea pe care Dumnezeu mi a daruit o”

In ziua aceea soarele lumina cu raze calde peste intinderea alba de zapada .Era o
dimineata linistita .Ceasul telefonului imi arata ora sapte, dar nu stiam daca era
pe ora de acasa sau cea de aici din Siberia.
In casa nu se auzea nici un zgomot .Am coborat incet scarile incercand ,sa nu fac
cel mai mic zgomot.In capul scarilor Aliosa statea intins si dormea.
Cand am trecut pe langa el a ridicat incet capul , m a privit ,apoi s a culcat la
loc .Bunica nu se zarea nicaieri.
Am iesit pe usa si am aruncat o privire in curte , intr un sopron cainii haski
stateau cuminti , in alta parte cei doi cai, care carau poveri mancau din iesle fanul
uscat.
Gainile nu erau afara din cotet.
Singur soarele parea ca se trezise prea de dimineata , in timp ce, toti ceilalti inca
mai visau.

8
Am deschis poarta si am pornit incet pe strada pustie catre marginea satului
unde, se intindea padurea si zarea era umbrita de trupurile masive ale muntilor.
Din gura imi ieseau aburi, care se ridicau incet in aerul rece.
Simteam cum soarele imi incalzeste fata. Mergeam incet fara sa ma gandesc la
nimic privind doar la brazii plini de zapada. Am trecut de marginea localitatii si m
am trezit in marginea padurii.
Cativa reni pasteau prin zapada cautand radacini.
S au speriat cand m au vazut si au luat o la fuga spre padure .Am mers incet pe o
poteca pe care zapada fusese batatorita de turmele de reni.
Am dat de un mic luminis , iar intr o parte era un copac cazut , parea un loc bun
sa ma odihnesc.
In burta mica mea comoara era agitata in aceasta dimineata..Am stat pe bustean
si am inchis ochii alintandu ma ca un copil in razele soarelui.
Nu am auzit nici un zgomot , dar cand am deschis ochii in fata mea era un lup
mare cu blana gri.
Ochii lui ma priveau iscoditori.
A stat asa cred cateva minute privindu ma fara sa schiteze nici un gest.
Desi stiam, ca trebuie, sa ma tem , ca trebuie ,sa ma pregatesc de ce e mai rau ,
simteam numai o liniste si o stare de fericire.
Mi am cuprins cu mainile burta, ca un gest de aparare pentru viata aceea
plapanda , lupul nu a parut surprins de miscarea mea .
S a apropiat la nici un metru de mine , s a asezat pe sezut si a continuat ,sa ma
priveasca.
Nu stiu cat timp trecuse de cand lupul ma privea , dar simteam ca, imi amortisera
picioarele si am incercat incet, sa ma ridic , fara sa fac miscari bruste.
Lupul parea ca nu prea ii pasa , ca ma ridic , iar cand am inceput ,sa ma
indepartez de el m a privit la fel de linistit.
Cand m am indepartat la cativa metrii de el s a ridicat si a scuturat corpul apoi
incet a inceput sa ma urmeze de la distanta.Nu simteam nevoia sa fug , nu
simteam nici teama , eram doar intr o stare de liniste.Intorceam din cand in cand
capul sa vad daca lupul vine dupa mine si il vedeam acolo in urma mea.Cand m
am apropiat de sat am crezut ca ma va parasi , dar el a intrat incet in sat ,
mergand in urma mea.Pe strada cei cativa oameni care treceau pe langa noi imi
aruncau priviri nedumerite.
Am ajuns in fata portii Bunicii Natalia , iar lupul s a asezat in dreptul portii si m a
privit pina am intrat inauntru.

9
Bunica se misca prin curte cu bastonul ei de lemn , ducand mancarea la animale.
Doi vecini venisera sa o ajute si sa ii descarce o caruta de lemne aduse de
dimineata din padure.Am salutat dand din cap si m am asezat pe un scaun ce se
afla langa casa.
Ma gandeam la ce mi se intamplase , pina atunci nu vazusem in viata mea un lup,
iar unul care sa ma urmeze bland precum un caine pina la poarta nici atat nu
vazusem.
As fi vrut sa ii povestesc Bunicii, dar abia de reuseam sa rup cateva cuvinte in
limba rusa.
Simteam ca, lupul e inca acolo la poarta. Am aruncat o privire peste gard si am
vazut ca plecase.
In ziua aceea nu am facut decat sa dorm . Spre seara Bunica m a chemat cu o
bataie in usa si cu un glas rastit la masa.
Nu simteam sa mananc , dar cu Bunica nu puteai sa te pui si sa ii nesocotesti
vointa cand era vorba de mancare si de treaba .La treaba imi placea sa o ajut ,
chair daca de multe ori nu intelegeam ce imi spune.Cu mancarea insa nu reuseam
sa o fac sa inteleaga ca nu pot manca atat de mult cat dorea ea, era precum un
general rus care cere soldatului sa ii asculte ordinul.Cand incercam sa refuz a
doua portie de mancare imi arata cu degetul spre burta , imi spunea ceva ce am
inteles ca insemna sa am grija de copil si strecura in fraza si numele lui Mircea.
In seara aceea am luat cana cu lapte cald si farfuria cu placinta si am mers in
camera.
Aici nu aveam televizor si internetul la telefon mergea foarte prost , asa incat
incercam sa il folosesc cat mai rar.
Eram deconectata de la toata zbaterea lumii asa zis civilizate.
Am dormit cu o luna mare si galbena care ma veghea printre perdelele camerei.
Dimineata cand m am trezit era o zi innorata.Nori grei strabateau cerul ,
ningea .Am coborat cu gandul sa vad daca lupul era acolo, nu stiu de ce dar
simteam ca, ma astepta la poarta.
Cand am deschis poarta l am vazut stand nemiscat la cativa metrii de poarta .
privirile ni s au intalnit si dupa aceea s a intors si a disparut in nori de zapada.
Asa s a intamplat timp de o saptamana cat a tinut vremea rea ,lupul era acolo in
fata portii in fiecare dimineata asteptand sa ma vada, apoi disparea.
Cand vremea a devenit putin mai buna si am iesit sa ma plimb nu l am mai gasit
strajuind ca o santinela in post pe langa poarta, insa mergand spre padure l am
vazut pe o poteca la margine padurii stand si asteptandu ma .

10
In ziua aceea a venit cu indrazneala la mine si m a mirosit , am pus incet mana pe
corpul lui si l am mangaiat .
Mana imi tremura nu de frica , ci de emotie , nu mai mangaiasem niciodata pina
atunci un lup, ii stiam animale de prada, salbatice .
M am asezat pe ce am nimerit acolo in padure , iar lupul s a intins cuminte la
picioarele mele nu mai ma privea , acum se uita spre zare , spre muntii albi si
padurea ce se intindea inainte.
Cand m am ridicat sa plec s a apropiat de mine si cu limba lui aspra mi a lins
mana dreapta. Am simtit ca a fost un gest de ramas bun , lupul m a insotit pina la
intrarea in sat , apoi a ramas in mijlocul drumului si m a privit .
Am avut un sentiment de pierdere a unui tovaras pe care nu as fi crezut sa il simt
vreodata fata de un lup ,insa in aceste trei saptamani de cand lupul venea mereu
in calea mea si ma insotea intre noi se crease o legatura aparte, nu il mai vedeam
ca pe o salbaticiune a padurilor, o fiara insetata de sange, ci, ca pe un tovaras de
spirit , ca pe un mesager venit de foarte departe , din alte timpuri si alte
dimensiuni.
L am asteptat cateva zile in fata portii , dar nu a venit , am mers in padure
incercand sa gasesc luminisul in care l am intalnit prima data , dar o luam pe alte
poteci si prin zapada rataceam drumul.
Simteam ca, intr o zi il voi revedea , dar acum el isi indeplinise menirea .

Tigrul
“ Privirea lui imi spunea ca , nu poti sa rupi un suflet de suflet”

Obisnuiam sa ma plimb dimineata cand era liniste si micuta localitate pierduta in

negurile albe ale Siberiei inca nu se trezise la viata , ma plimbam prin padure. Era
locul meu de promenada ca sa zic asa si l am iubit mai mult decat orice piata sau
boulevard de oriunde din lume.Printre brazi, printre tufisiuri inghetate asteptand
venirea primaverii simteam ce inseamna sa fi liber de conveniente , de reguli , de
privirile iscoditoare ale celor din jur.
Cand nu ai timp sa ii judeci pe cei de langa tine , poti sa ai ragazul sa ii
iubesti.Uneori in plimbarile mele vedeam trecand turme de reni manate parca de
un bici nevazut , iepuri albi care, cu urechile ciulite cautau prin zapada de
mancare.

11
Cateodata o vulpe pornea in fuga la vanatoare , iar un iepure ii cadea prada.
Era sfarsit de februarie si totul era aici inca inghetat , primavara venea aici tarziu
si pleca precum o adiere de vant .
Cu fiecare zi ma aventuram tot mai mult in inima padurii , de parca doream sa ii
descopar povestea secreta.
Intr o zi am simtit ca m am ratacit , toate punctele mele de reper luate in albul
zapezii se destramasera.
Incercam sa ma orientez si sa merg inapoi pe urmele pasilor mei care inca se
zareau in zapada. Am trecut pe langa niste stanci ce stateau acolo aruncate , de
parca un urias se jucase cu ele.

Amintiri
Intr o zi cineva m a intrebat :
Ce varsta are sufletul tau ?
I am raspuns : Varsta iubirilor mele si iubirile mele au varsta infinitului ..

Totul parea acum o poveste de departe , in dimineata asta , aici in Sanctuar,

pentru ca, asa imi placea, sa numesc eu planeta pe care eram acum , Pamantul
parea ca nu a existat decat in gandurile noastre ale celor ce incercam sa gasim
aici Acasa.Dar in mintea mea Pamantul era legat de multe , amintiri care acum ma
faceau sa zambesc si pe care le tineam in suflet ca pe niste comori .
M am asezat sub copacul care imi placea mie, pentru ca, eu eram creatorul lui si
era un copac de magnolie, pentru ca pe pamant si eu si Mircea iubeam florile
astea…Am privit florile care in lumina blanda a soarelui ( ii spuneam asa stelei de
lumina care ne daruia aici Viata, in amintirea Soarelui ce incalzise candva
Pamantul) isi arcuiau usor petalele, ca intr o miscare de dans si mi am amintit
prima zi cu Mircea, cand in bucataria mea telefonul a primit un mesaj pe mes.. de
la un anume Mircea M ..
 Esti superba?
 Ma intrebi? am raspuns putin nedumerita

 Da te intreb, imi place poza ta de pe fb.

 Nu sunt superba, e prea mult, sunt doar eu …
 Asa deci esti si superba si modesta pe deasupra!
 E bine sa fi modest nu?
 Daca zici tu..
 Asa zic, I am raspuns cu un zambet

12
 Ce faci acum ? ma intrebat el
 Bine, la bucatarie, am raspuns
 Ce gatesti bun?
 Nu gatesc nimic, spal vasele, I am raspus
 Ce ai gatit azi, ma intreba ?
 Pizza, vrei si tu mai am o felie..
 Da , dar sti eu stau la Clui, pina ajung la Constanta o mananci fara mine.
 Am vazut ca esti din Cluj, este orasul meu preferat alaturi de Brasov
 Pai atunci vino la Cluj… daca iti place.
 Ei si tu , as veni eu la Cluj , dar e vorba de serviciu , de casa …
 Sti ceva, daca vrei cu adevarat vi… restul sunt scuze ieftine, dupa mine.
Imi placea desi vorbeam cu el de cateva minute, ma facea sa ma simt atat de vie.
Fara sa ne dam seama discutia a ajuns la lucrurile care ne plac si lui ii placea si
sarea cu parasuta… ceea ce m a dus cu gandul la o dorinta a mea de mai demult
de a face asta, asa ca I am spus :
- Vreau si eu sa sar cu parasuta, ma ajuti?
- Sigur ca da , a spus el, Eu sar de la Brasov , acolo trebuie sa mergi sa sari,
te ajut cu drag.
- Si cand trebuie sa fac asta … si ce trebuie sa fac, eram deja nerabdatoare
- In primul rand trebuie sa vi si sa faci niste ore de instruire , cam doua ore
pe zi , pentru o saptamana, trebuie sa dai un test psihologic si unul de
cunostiinte,
- Psihologic, e clar ca il iau ..
- De ce ma intreba el ?
- Pai am mult curaj si un dram de nebunie… deci?
- Deci esti candidatul ideal pentru salt cu parasuta…
- Stiam eu… si altceva ce mai trebuie sa fac , l am intrebat
- Sa sti sa iti strangi parasuta, e vital pentru ca altfel se incurca si nu vreau
sa imi mori in brate
- Voi invata I am spus, nu mi ar placea sa iti mor in brate , nu ar fi frumos din
partea mea.
- Apoi sa sti sa aterizezi, pentru ca la coborare vi cu o viteza de 50 pina la 80
de km pe ora si daca nu sti sa cazi iti rupi vreo mana.
- Am sa invat toate astea promit , pentru ca imi doresc mult sa zbor cu
parasuta.
- Stai linisitita te f.. pina inveti.
- Serios , si pe urma …?
Am ras amandoi.
Apoi l am intrebat daca este din Cluj si mi a spus ca, s a mutat acolo de
curand din decembrie anul trecut , anul 2021 in ani pamanteni…
Ca era din Republica Moldova, deci moldovean , cu jumatate rus…

13
 Ca parintii sai locuiau si ei in Cluj, dar el avea apartamentul lui.
Tatal fost diplomat de cariera si mama jurist.
Mi a povestit de fratele sau mai mare cu cinci ani , care a murit intr un
accident de masina la Timisoara si el a fost cel care a fost anuntat de
politie sa mearga sa il identifice.
Mi a povestit de sora lui Katia , care e mai mica decat el cu trei ani si care e
casatorita in Canada.
Eu I am povestit de mine si de Victor , baiatul meu care in acel martie urma
sa implineasca 12 ani.
- Sti , mi a spus el, eu lucrez in IT , acum lucrez la un proiect pentru o fabrica
de incaltaminte…chiar le spuneam unor prieteni ca eu lucrez in Paradisul
Femeilor , pentru ca asta vad toata ziua, genti, posete , haine de dama..
- Frumos de tine… deci iubita ta e o fericita.
- Nu am iubita, sunt singur… de fapt am avut dar , hai sa iti povestesc ce s a
intamplat
- Povesteste .
- Pai uite eram cu o tipa de patru ani si relatia mergea bine, acum I am spus
ca eu vreau un copil si ca daca ne iese facem nunta odata cu botezul, ca
oricum se poarta.
- Asa este si…
- Pai si sti si tu mai departe ne am pus pe treaba…rase
- Si …nimic?
- Da mai, nimic , ca incepusem sa ma intreb care dracu din noi are
probleme , eu sau ea… ma gandeam sa mergem sa facem niste analize
Dar intr o zi ma intalnesc cu un prieten si asta imi spune :
“ Bai Mircea ti am vazut blonda in oras iesea de la cabinetul ginecologic al
doctorului Popescu.. aveti probleme ?”
Crede ma ca am ramas tampit, I am spus ca nu avem probleme , merge
super intre noi cu sexul.. dar sa imi dea si mie adresa doctorului sa merg si
eu sa intreb acolo …
Asa am facut m am dus la doctor , am intrebat o pe asistenta de respectiva
si ea mi-a spus ca, da a venit ieri, dar nu imi poate da mai multe detalii, sa
vorbesc cu domnul doctor., ca stiti confidentialitatea…
Ei si am intrat la doctor si I am spus toata povestea, I am bagat 500 de euro
in buzunar si I am spus ca nu vreau decat sa stiu ce a facut la cabinet.. atat
si nu vreau sa fac nimanui probleme.
Doctorul mi a spus ca ii facea niste injectii ca sa nu ramana gravida.
Am multumit frumos si m am dus acasa.
Pe drum am sunat o si am intrebat o daca ieri a fost prin oras si daca mi a
luat ceva ce o rugasem .. ea mi a spus ca nu si ca nu a iesit din casa.
Cand am ajuns acasa , m am dus si mi am luat o bere , m am dus in
dormitor am luat doua valize si Ie am pus in fata si I am spus sa plece.

14
 Ea nu intelegea de ce, atunci I am povestit ceea ce ti am spus si tie si a
inceput sa planga, ca nu era pregatita si alte din astea..
Asa ca acum sunt singur.
- Imi pare rau, dar nu inteleg cum sa nu iubesti copiii , sunt atat de minunati
iti dau un sens in viata.. si oricum pentru un copil nu ai nevoie de un timp
cand sa fi pregatit .. el e un dar si atat.
L am intrebat apoi ce zodie este si I am spus sa nu spuna Rac, pentru ca
ultima mea relatie a fost cu un rac si nu s a sfarsit bine , a fost complicata
si violenta, inca mai aveam uneori tresariri cand imi aminteam de toate
amenintarile pe care mi le spusese , dar cumva am reusit, sa il iert pentru
toate si astfel sa merg mai departe , sper ca si el a reusit sa faca asta si sa
nu ramana in acel cerc in care inca mai vrea sa afle cine e mai vinovat de
ce s a intamplat.. eu sau el.
Raspunsul lui Mircea a fost simpatic :
• Balanta e bine ?
• Da e foarte bine , parintii mei au fost amandoi balanta , tata in
septembrie si mama in octombrie , tu cand esti nascut?
• 9 octombrie…

Vorbeam cred ca de trei ore , dar timpul nu insemna nimic.. parca vorbeam
de o mie de ani..sau de o secunda..
Mi a povestit despre parintii lui, despre mama lui care a fost foarte exigenta
cu el in copilarie , despre tatal care nu I a dat nici macar o palma , care ii
facea toate poftele.
• Sti eu sunt jumatate rus si de mic mi a placut muzica , ia sa ghicesti
la ce instrument cant:
• Pai nu stiu sa iti spun , la balalaica, stiu ca e instrument rusesc,
• Nu, uite daca ghicesti iti promit ca zbori cu mine fara sa te coste nici
un ban,
• Hmm tentanta oferta , la pian, la vioara?
• E un instrument cu clape , hai ca ti am dat deja multe indicii
• Nu stiu zau,
• Acordeon.. ha, ha.. rase el
• Acordeon, da nu m as fi gandit recunosc
• Stai sa iti spun cum mi a luat tata acordeon…Sti ca ti am spus ca
mama era mai severa cu mine si ma tot ciufulea, adevarul era ca si faceam
la prostii catastrofale , ei si am vrut un acordeon, m am tot rugat de tata si
intr un final el a fost de acord sa imi ia.
L a trimis in bagaj diplomatic , ca sa fie mai usor la vama , intr o lada mare
acordeonul meu, pentru mama cateva rochii sa o inbuneze si pentru fratii
mei dulciuri.

15
 Mama cand a vazut ditamai geanta s a mirat , dar apoi s a gandit ca cine
stie ce ne a pus acolo tata..A desfacut o si a vazut acordeonul , l a luat si la
ascuns in dulap.
Cand eu am venit de la scoala m am uitat sa vad acordeonul asa cum imi
promisese tata si nu era nimic acolo.. asa ca m am gandit ca , de data asta
tata si a incalcat promisiunea, desi stiam ca nu facuse asta niciodata
Cand a venit tata si m a gasit suparat si plangand si refuzand sa mananc m
a intrebat ce am,
I am raspuns ca nu se tinuse de cuvant cu acordeonul..tata a privit o pe
mama si ea mi a spus ca a ascuns acordeonul in dulap…
Iti dai seama ce bucurie pe mine cu acordeonul… dar singura cerinta a tatei
a fost sa nu cant in casa , ca se supara vecinii, stateam la bloc atunci.
Asa ca, seara ieseam in fata blocului si cantam din acordeon, dadeam
adevarate concerte.. vecinii veneau sa ma asculte… eram tare mandru de
mine.
Il am si acum acordeonul, e frumos si e verde , cand vi la Cluj ti l arat si
daca esti cuminte iti si cant la el.

O mana ma atinse pe umar.. m am intors si era mica mea Svetlana , avea in

ani pamanteni 3 ani, dar aici in Sanctuar noi ne masuram fiecare timpul
cum simteam ca ii stapaneste curgerea.. pentru ca timpul era doar in
mintea noastra.
Svetlana era atat de mica, incat ochii ei mari si albastrii pareau ca ii cuprind
toata fata.Parul ei blond ii incadra fata mica si nasul in vant.
Statea in fata mea cu zambetul ei strengaresc si isi misca in aer mainile de
un alb precum marmura .Din degetele ei se auzeau cateva acorduri
muzicale.,.Ii placea sa se joace asa, cu degetele si acestea creau melodii pe
care Svetlana dansa invartindu se incet .Cand ridica mainile deasupra
capului si degetele ei scoteau note mai grave , imi amintea de acasa,iar
fata Svetlanei se intrista putin, de parca si ea se ducea cu gandul la un
Pamant pe care nu il vazuse niciodata , dar de care ii era dor.
Fetita mi s a aruncat in brate , apoi m a privit cu ochii numai soare si mi a
spus :
- Mami vreau o poveste din aia cu zane de pe Pamant.. dar ce e Pamant asta
mami?
Am luat o in brate si am asezat o cu capul de pieptul meu, apoi am
inceput sa ii spun :
Draga mea , Pamantul este planeta de pe care noi am venit acum ceva timp.Acolo
pe pamant oamenii au simtit nevoia sa dea cate un nume la tot ce vedeau… ca sa
intelegi tu ceea ce este acest pom , pe care tie iti place sa il numesti scara de
urcat in limba de pa pamant se numea cires.. , eu l am creat asa cum mi l am
amintit de acolo de pe Pamant.
16
Si timpul acolo pe pamant oamenii il masurau, el era uneori ore, alteori secunde
si apoi orele se adunau si deveneau zile si zile se strangeau ca intr un manunchi
de flori in ani si asa oamenii isi masurau trecerea lor pe acel pamant.
Ca sa viseze oamenii au nascocit povesti cu zane si spiridusi , cu uriasi si zmei,
dar ei nu au inteles atunci ca, astfel de creaturi exista in alte lumi.
Acum vreau sa iti spun o poveste a unei fetite pe care o chema Cenusareasa…
Am inceput sa ii spun povestea si ascultand o cu ochii atenti Svetlana isi crea cu
mainile personajele din poveste , care ii apareau in fata precum niste holograme.
Spre finalul povestii fetita mea a adormit.
Am lasat o sa doarma acolo sub umbra cu miros de flori de cires , iar fluturi mari
si galbeni veneau sa I se aseze incet pe pletele balaie.
Am vazut o in departare pe Dukh cum statea atenta de parca astepta sa se
intample ceva.
M am dus spre ea si am mangaiat o incet pe cap.. draga mea prietena care mi a
aratat mereu calea atunci cand o rataceam.. spiritului ei imi vorbea aici in
Sanctuar , asa cum nu o facuse pe Pamant, pentru ca acolo eu nu intelegeam ce
imi spunea deoarece ea era un spirit si spiritele nu folosesc cuvintele ,asa cum o
facem noi oamenii.

Tigrul – partea a doua … Si atunci am vazut o .

Statea in fata mea maiestoasa precum o statuie , cu ochi patrunzatori, rupti din
cerul acela infinit de albastru .Cand m a privit am simtit cum spiritul meu se
desprinde de corp si ii alearga inainte ,ca si cum isi revedea un vechi si drag
prieten. Am botezat o Dukh ( Spirit in limba rusa) , pentru ca spiritul ei .. tigroaica
alba m a insotit mereu in calatoria mea spre Casa si acum e cu mine protejandu I
pe cei dragi.
Desi atunci cand am intalnit Lupul m am temut putin si am fost foarte surprinsa
de ceea ce mi se intampla, acum , parca o asteptam sa apara pe ea tigrul siberian.
Nu stiam cate spirite de maestrii invatati mai insotise in viata ei aici pe aceste
taramuri , dar stiam ca voi afla asta cand voi fi pregatita.
Dukh ma iscodea cu privirea , m a mirosit si a frecat botul de burta mea ca si cum
saluta si copilul inca nenascut , insa cand am intins mana sa o mangai pe cap m a
marait incet si a intors capul de parca vroia sa imi spuna sa o urmez in padure.

17
Am mers alaturi de ea, nu se auzea in padure nici un zgomot in afara de cel facut
de mine pe zapada inghetata , care scartia precum un arcus de vioara sub
picioarele mele.
Dupa un timp Dukh s a strecurat printre copaci si mi a aratat cu un marait scurt
ca nu trebuie sa o urmez mai departe , ci sa ma intorc inapoi in sat.
Mergeam spre sat si ma gandeam care e rostul la tot ce mi se intampla, de ce mi
se intampla si de ce aici in Siberia, erau intrebari la care nu aveam nici un
raspuns in acel moment.
Am venit in fiecare zi in padure la marginea luminisului si Dukh era acolo ma
astepta,. In timp , cam dupa doua saptamani de cand o vedeam in fiecare zi m a
lasat sa o mangai , chiar am inceput sa ne jucam amandoua de a v ati ascunselea.
Ma alegra prin paduse si cand ma prindea , ma rasturna incet cu labele ei mari in
zapada , ma impungea cu capul incet in burta si apoi imi lingea fata.
Ma purta pe drumuri necunoscute prin padure , de parca vroia sa imi arate locuri
secrete , pe care trebuia sa le tin minte , pentru ca intr o zi imi vor fi de folos .
Se apropia primavera , zapada se topea , zilele erau tot mai calde , soarele tot mai
bland , Dukh ma ducea acum spre muntii inalti care aveau varfurile invaluite intr o
pacla groasa.
Am urcat pe o poteca abrupta , Dukh inainte , iar eu urmand o cu grija sa nu
zdruncin prea mult pe fetita din burta.In dum am intalnit mici oaze de verdeata
unde soarele se strecurase printre copacii inalti si topise zapada,
Am gasit cateva flori firave si albe . Pasari nevazute ciripeau , am zarit chiar si un
urs care iesit din hibernare isi cauta de mancare .
Totul se imbiba de misterul vietii , Dukh scruta cu narile aerul , se oprea putin sa
ma lase sa ma odihnesc , apoi o pornea din nou.
Nu imi dadeam seama cat de sus urcasem pe munte , nici de cat timp
mergeam.Parea ca acolo pe potecile acelea de munte timpul disparuse cu totul ,
telefonul meu arata in continuare tot ora opt de dimineata, insa nu putea sa fie
asa.. pentru ca la aceea ora ma intalnisem cu Dukh la margine padurii.
Pe masura ce urcam muntele drumul devenea tot mai abrupt , pietre mari si albe
care straluceau in soare strajuiau cararea.
Cateva ciute au trecut in fuga , un urs batran ne a aparut in fata , era slab dupa
lunga hibernare din iarna ce se incheia.
S a ridicat amenintator in doua labe , dar Dukh a marait la el scurt si ursul si a
continuat drumul in cautare de hrana.
Se asternea linistea.Imi era sete si sticla de apa pe care am avut o la mine se
terminase.

18
Dukh parea ca intelege ca imi este sete si a inceput sa grabeasca pasul , iar intr o
rapa am vazut o cascada inca ascunsa sub gheata , din care curgea la vale un rau
.Am baut apa pe saturate si eu si Dukh , apoi mi am umplut si sticla cu apa rece .
Ne am continuat drumul pe poteca avand in dreapta raul, ce se arunca precum un
indragostit nerabdator in multe cascade in drumul lui .
Dupa un timp s a lasat ceata , semn ca ne apropiam de varful muntelui.
Am mers aproape de Dukh , atingindu I mereu cu mana capul , pentru a nu ma
rataci in ceata deasa , ce parea sa ne invaluie de pretutindeni.
Acum imi era pentru prima data frica , de cand venisem in Siberia .Simteam ca, in
ceata aceea erau toate fricile si toate temerile mele, toate frustrarile si toate
revoltele , toate neimplinirile si judecatile fata de mine si cei din jur.
Parca ceata aceea eram eu si eu nu mai doream sa raman In ceata , sa mai
orbecai cautand drumul spre lumina.
Mergand prin ceata m am impiedicat de o piatra sau poate un ciot de copac sau
de toate limitarile mele care nu ma lasau sa ma schimb si am cazut in ghenunchi.
Dukh m a impins cu botul in burta si incet m am ridicat , mi am infipt o mana in
parul ei de pe ceafa si am inceput sa merg mai hotarata ca niciodata.Cateva raze
palide au spart timid perdeaua deasa a cetii.
Am mai facut cativa pasi si dintr o data m- am trezit sus in varful muntelui , am
privit in urma si nici urma de ceata, doar padurea de brazi inalti si tacuti .
In varful muntelui era o poiana in care erau din loc in loc pete de zapada .Iarba era
verde si printre firele subtiri se zareau flori de culoare violet.
Poiana era marginita de cativa pomi acoperiti cu flori galbene , ce formau
chiorchini agatati precum niste candelabre in acestia.De nici unde un roi de
fluturi cu aripi albastre a venit in zbor si unul mi s a asezat pe frunte.
Un altul s a asezat pe nasul lui Dukh , care se aplecase sa bea apa dintr un ochi
lasat acolo de zapada ce se topise in prea mare graba.
Fluturii s au odihnit pe flori si eu am intins mana , iar unul din ei mi a aterizat fix
in palma .Am inceput sa ma plimb prin poiana in timp ce Dukh statea cocotata pe
o piatra si se incalzea la soare.
Dupa un copac batran ce parea ca e acolo de cand este si muntele am vazut o
deschizatura ce semana cu o intrare intr o pestera.
M am strecurat cu greu prin deschiderea stramta si ma gandeam ca, inauntru
trebuie sa fie intuneric si ce bine ca aveam la mine telefonul ca sa luminez cu
lanterna .Insa telefonul meu se inchisese , dar si mai mare mi a fost mirarea sa
vad ca in pestera era o lumina la care nu ma asteptam.Lumina pesterii era alba si
laptoasa incat aveam senzatia ca o pot atinge cu mana.

19
Tavanul pesterii nu se vedea de parca aceasta nu avea tavan , in schimb se
vedeau multi fluturi de culori diferite care zburau prin pestera si care parca tineau
locul tavanului , un tavan miscator .
In mijlocul pesterii era un pom de liliac mov inflorit. M am apropiat de pom , am
mirosit florile de liliac , m am uitat in jur si nu era nimeni.Se auzea apa care
curgea prin pereti si se prelingea pe podeaua pesterii care era din pietre mari
albe si rotunde ce pareau puse acolo de o mana de om.
Cu cat inaintam in pestera aveam senzatia ca aceasta se largea , de parca se crea
atunci sub picioarele mele.Umbrele se retrageau incet si lumina dulce si blanda
aluneca pe peretii care se colorau in alb si verde , in galben si violet.
Am vazut din nou in fata mea acel copac de liliac mov inflorit , de parca eram intr
o holograma.De data asta nu am mai stat pe ganduri si m am apropiat si am rupt
o floare , iar atunci cand am atins o din ea au inceput sa zboare fluturi mici mov si
albi. Privirea mi s a dus dupa ei urmarindu I cum se risipesc in sus spre tavanul
pesterii si dispar apoi parca inghititi de neant . Cand am coborat privirea l am
vazut ..
Era un batran cu o barba alba lunga., hainele lui erau la fel de albe precum barba ,
statea in picioare in spatele copacului si ma privea cu ochi blanzi de culoarea
sofranului.
Vocea lui , cand a inceput sa vorbeasca parea un susur de apa emanand liniste si
armonie. Mi a vorbit in timp ce imi zambea , cu un zambet ce imi amintea de
buncii mei:
“ – Asa ai ales sa ma vezi , pentru ca voi oamenii aveti credinta ca inteleptii,
maestii, vechii vraci trebuie sa fie batrani ca sa acumuleze intelepciune. Mintea
mea era blocata , nu intelegeam cum si cand am ales sa il vad si nici cine e .
Parca ghicindu mi gandul batrinul a spus din nou:
- Spiritul meu a calatorit mult in acest Univers dar si in alte Universuri unde
timpul si spatiul nu exista .Am ajuns la marginea Universului finit si am
trecut dincolo de infinit . M am intors aici pentru a va arata calea spre
Lumina si Iubire celor ce veti fi pregatiti cand va veni vremea sa parasiti
acest loc.. si vremea se apropie.
Tu sti asta, altfel nu ai fi aici acum , ai venit sa iti amintesti si sa inveti
Ascultam totul si mi se parea ca traiesc un vis.
Batranul imi vorbea in continuare fara sa ii pese deloc de mirarea mea .
- Dukh este prietena ta din alte vemuri si alte lumi , ea te va ajuta si te va
calauzi la nevoie.Tu trebuie sa dai voie spiritului tau sa curga inspre ea, nu
te mai opune, nu mai incerca sa intelegi ce se intampla, sa judeci totul cu
mintea, pentru ca mintea este limitata, invata sa simti, sa accepti ceea ce
esti , sa te regasesti ca spirit liber , dincolo de ceea ce te limiteaza corpul.

20
 Chiar in aceste momente , cand eu iti vorbesc trupul tau a ramas in urma si
spiritul calatoreste liber pentru ca tu esti Fata cu fluturi, este metamorfoza ,
esti transformarea esti evolutia ..
Stiu ca te ai intrebat mereu de cand ai venit in Siberia de ce ai ales acest loc
despre care nu stiai mai nimic.. si daca intalnirea ta cu Mircea a fost cumva
intamplatoare ?
In Univers nimic nu este lasat la voia intamplarii , asa cum nici intalnirea ta cu
Mircea nu a fost intamplatoare , si nici venirea ta aici .. pentru ca esti acum aici sa
iti amintesti cine esti..
- Dar nu stiu ce sa fac , am raspuns cu glas incet, de teama sa nu se
destrame ceea ce credeam ca e doar un vis..
- Vei sti , in fiecare zi de cand ai venit aici ai trecut peste barierele
trupului ,ale spatiului si timpului .
Ai intalnit Spiritul Lupului si ti ai amintit cum sa il imblanzesti . Ai intalnit o
pe Dukh , pentru ca, daca tu nu erai pregatita sa iti recunosti Spiritul ea nu ar fi
venit la tine .
Acum eu azi ti am rostit numele pe care tu l ai ales si anume Fata cu Fluturi..
- Fluturi de ce fluturi .. l am intrebat pe Batran , insa el se risipi intr o mare de
lumina albastra ce inunda pestera.
Se lasase liniste in pestera , adia un vant usor scuturand florile de liliac ,
care dispareau in podeaua pesterii si in locul lor straluceau acolo unde au
cazut lumini violet.
M am intors si am vazut-o pe Dukh la intrarea pesterii, s- a apropiat de
mine si a dat cu capul de mana mea , am mangaiat o incet .
Am iesit din pestera.
Ma simteam istovita de toata intamplarea , daca nu ar fi fost tigrul langa
mine as fi zis ca am visat.
Eram dezorientata , nu stiam ce sa fac , simteam ca nu ma pot desprinde de
locul acela . Tigroaica a luat o inainte pe poteca si cu un strigat scurt, parca
ma chema sa o urmez.
Simteam in nari miros puternic de liliac .
Am inceput sa coboram de pe munte, am privit inca odata in urma spre
pestera care nu se mai vedea acum invaluita de intunericul care se lasa peste
padure.Nu stiu cand am ajuns la poalele muntelui , mergeam ca printr un vis.
Alaturi de mine Dukh m a condus pina la intrarea in sat apoi s a pierdut in
padure.

21
 Brusc mi s a facut frig,

Bunica ma astepta ingrijorata in poarta.De cand stateam acolo incepusem

sa ii inteleg putin limba.
Stiam ca ma cearta pentru ca, umblu noaptea pe drumuri si prin padure ,
mai ales ca ma pot intalni cu lupul sau ursul .
Ma certa acum ca nu am mancat nimic toata ziua si ca am inghetat in frig ,
iar pruncul acela din burta , nu am prea mare grija de el spunea Bunica cu glas
rastit, dar totusi bland
O ascultam insa vocea ei imi suna ca din departari .Am mancat ce mi a
pregatit apoi m am asezat in pat . Nu puteam dormi.
Tot ce se intamplase azi imi zdruncinase toate credintele de o viata , iar
sentimentul meu era ca , azi pentru prima data in viata mea acolo in pestera
am fost Eu cea adevarata..

Povesti de seara
Ne placea sa ne adunam seara sub copacii pe care fiecare din noi ii creasem in
acea gradina din fata casei noastre.Svetlana isi facuse un fel de pom, cum ii
spuneam eu , iar ea ii spunea scara , pentru ca se urca in el ca pe o scara si
privea de acolo spre puzderia de stele si planete care luminau in noapte. In pomul
ei pusese crengi de diferite culori si niste barcute mici , asa cum vazuse intr o
carte de povesti din care ii citeam cand era mai mica si pe care o luasem de pe
Pamant.
Victor avea un copac in care mereu se coceau fructe care sa ii aminteasca de cele
pe care le manca pe Pamant , de la cirese ,pina la portocale , banane si struguri ,
ce stateau atarnati spre bucuria lor, pentru ca, incercau in joaca sa ii prinda cu
gura.

22
Eu indrageam ciresii cu florile lor delicate.. pe care le cream mari si de la roz pal
pina la mov..
Seara acolo sub pomi ne adunam sa spunem povesti, ne apropiam toti trei
mainile si faceam din lumina din palmele noastre un foc ca cel de acasa, sau
alteori lasam lumina din podul palmelor sa ne invaluie si o adunam in mici bulgari
stralucitori pe care ii asezam pe pietrele verzi .
Svetlana ma tot intreba cum ma cunoscusem cu tatal ei..

I am spus ca, dupa ce am vorbit prima seara pe fb si am povestit pina la ora doua
de dimineata , a doua zi ne am auzit la telefon si Mircea mi a povestit ca lucra la
un proiect important , o platforma pentru o firma si era deja in intarziere, asa ca
va fi mai ocupat in urmatoarea perioada de timp, sa nu ma supar daca va
raspunde mai greu la telefon.
Am avut o perioada in care nu ne am prea auzit si eu m am gandit ca datorita
distantei probabil ca a intalnit pe altcineva.
Intr o seara l-am intrebat pe mess despre cursurile de parasutism si el mi a spus
ca ma va anunta cand se fac, pentru ca mi a promis, ca am sa zbor, iar el se tine
de promisiune.
Apoi mi a spus ca, a fost foarte ocupat si ca a vazut mesajul meu de pe mess , dar
nu a vrut sa raspunda ca sa nu ne certam, mi a povestit apoi de obiceiul rusilor
de a merge la baia publica si de a sta acolo ca intr o sauna , alternand momentele
cand erau aburi si cele cand faceau un dus rece… ceea ce era bine pentru
sanatate.,
Din ziua aceea am reinceput sa vorbim din nou.. cum Mircea era la munca in tura
de noapte ma suna mereu la ora 22 cand pleca de la munca cu autobuzul si
vorbeam pina ajungea el acasa.
Apoi vorbeam pina la ora doisprezece , uneori chiar unu dimineata , imi povestea
despre sotiile pe care le jucase colegilor in liceu , cand a copiat formulele de la
matematica scrise pe picioarele unei colege.., cum I a pus pe scaun lipici
profesoarei de matematica, care ii chinuia la ora de geometrie in spatiu, si cum
era sa ramana cu nota scazuta la purtare pentru ca, in timp ce il trageau colegii cu
fata de catedra pe hol a intrat drept intre picioarele profesoarei de chimie si a
lasat o fara fusta.
Intr o seara mi a povestit despre un magazin la care s a dus impreuna cu un coleg
sa le aranjeze casele de marcat , pentru ca a doua zi era deschiderea si colegul pe
bonul pe care facea incercarea la casa a trecut ca si produse sex, sex si iar sex
de 464 de lei.
A doua zi seful de magazin le a dat cate o punga cu produse de la magazin drept
multumire, ca nu au fost probleme la deschidere si casele de marcat au

23
functionat impecabil, printre care a gasit o sampanie si o cutie cu bomboane pe
care a spus ca mi o pastreaza mie, insa nu am apucat sa o mai mancam
impreuna..
Intr o seara pe cand vorbeam Mircea mi a spus :
- Sti ai inceput sa fi ca un drog pentru mine si asta chiar imi place,
- Stiu pentru ca si tu esti pentru mine la fel …
- Eu nu mai rezist sa ne vedem abia in aprilie la sfarsit cand trebuie sa
zburam cu parasuta, vreau sa vin week endul viitor la Constanta, imi spuse
el..
- Bine nici eu nu mai rezistam , dar m am gandit ca sa te las pe tine sa faci
propunerea..
- Dar sti , spuse Mircea, dupa ce ne vom vedea , stiu ca la inceput este
frumos , dar apoi nu vom putea face naveta Cluj . Constanta , unul din noi
va trebui sa faca ceva.. mi ar placea sa locuim impreuna toti trei.
- Da stiu, ca nu vom putea sa stam pe drumuri, eu cred ca, pot sa fac ceva,
sa vand casa parintilor si sa vin cu Victor la Cluj, I am spus eu..
- Sti m am gandit ca si tu ai nevoie de un umar de barbat , la fel cum si eu am
nevoie de o femeie in adevaratul sens al cuvantului.
- Da ai dreptate am spus, doar ca nu am gasit pina acum pe nimeni sa
gandeasca asa
- Bine deci ramane stabilit a spus Mircea , vineri plec la Brasov intai sa vad
cu partea cu parasutismul, apoi vin spre tine.Sa imi rezervi o camera la
hotel, pentru ca la tine , nu ca nu mi- ar placea sa stau , insa e vorba si de
Victor si nu o sa ne simtim in largul nostru, iar eu vreau sa fac dragoste cu
tine toata noaptea si vreau sa dormi in bratele mele pe pieptul meu.
- Asa vom face dragul meu I am spus.
- Acum hai sa ne bagam la somn iubire, pentru ca tu maine te trezesti de
dimineata, eu insa pot sa mai dorm pina la 11.
In saptamana aceea au fost cele mai frumoase nopti din viata mea, ma
gandeam ca va fi asa pentru totdeauna, ca ii voi astepta cu sufletul la gura
telefonul , ca ii voi respira fiecare cuvant asa cum respir aerul, ca ma voi
incalzi in cuvintele lui , pentru ca atunci cand imi spunea iubirea mea in
sufletul meu se trezeau livezi intregi de flori si universuri nestiute prindeau
viata…
Am ascultat mult timp melodia pe care mi a trimis o cu un titlu atat de
sugestiv “Ziua cand ai intrat in viata mea”.. m am uitat la filmele trimise de el ,
filme frantuzesti , comedii de dragoste si il simteam atunci atat de aproape de
mine
Am fost cea mai fericita femeie din toate universurile cand mi a spus ca
ocup un loc important in inima lui si in viata lui…

24
 Ma visam undeva departe cu el, doar noi doi , pentru ca asa e pentru cei
indragostiti , lumea din jur dispare si doar lumea lor ramane pururea .
L am intrebat care e sfantul protector, pentru ca , m am gandit sa ii iau o icoana
cadou de casa noua… si mi a spus ca in rusa era botezat Iura , care inseamna Ion
in limba romana.
M am gandit ca, e ca un semn pentru ca, al doilea meu prenume era tot Ioana si
primul meu prenume incepea tot cu litera M ca si al lui..
In plus acest nume de Ioana era cel pe care eu nu mi-l asumasem ca sa spun asa,
pentru ca nu reactionam daca cineva ma striga pe acest nume , parca imi era
rusine cumva ca il port.
Si acum parca sfantul Ion venea ca o dojana sa imi spuna ca, numele celui pe care il
iubeam atat de mult era Iura (Ion).
I am spus ca ii voi lua o icoana cu acest sfant si daca gasesc una pe stil rusesc mi ar
placea si mai mult.
El mi a aratat ca, imi cumparase o bratara , asa ca pentru “doi nebuni ca noi” adica ceva
altfel decat stilul clasic si in plus m a rugat sa stabilim pe viitor o regula de aur si anume
cand unul din noi vrea sa faca cumparaturi sa ii ceara celuilalt acordul..
Mi a spus ca nu e obisnuit sa primeasca cadouri de la femei , pentru ca in viziunea lui o
femeie trebuie respectata, iubita, trebuie sa ii cumperi mereu cate un mic cadou in semn
de apreciere..
Cuvintele lui m au dus cu gandul la faptul ca , am intalnit in viata un barbat adevarat ,
care stie sa aprecieze o femeie , stie cum sa iubeasca o femeie.
Si a venit si ziua aceea de vineri.. as vrea sa spun Neagra, dar sunt prea multe vineri
negre in istoria acestui pamant , ca sa mai il incarc si eu cu una… m am intrebat mereu
de ce vinerea e o zi ce pare ca a fost damnata…
In ziua aceea am vorbit cu Mircea de dimineata, era ora 04.55 si se ducea spre munca,
apoi urma sa se duca acasa sa isi ia bagajul si sa plece spre Brasov si de acolo sambata
spre Constanta.
L am sunat pe la 11 sa il intreb de rezervarea la Hotel, dar nu mi a raspuns …m am
gandit ca, poate este pe drum, am sunat si mi se tot inchidea telefonul…nu stiam ce sa
mai cred…nu mai intelegeam nimic.. ce se intamplase cu barbatul cu care vorbisem de
dimineata , cel care imi spusese ‘Iubirea mea” ..Am sunat de cateva ori , dar nimic..
seara se lasase incet si in mine era doar gol , un gol pe care nu il putea cuprinde nici
toate gaurile negre din univers..
Am adormit cu greu, vroiam sa inteleg si parca totusi nu doream sa inteleg ce se
intampla, ma gandeam ca, poate o sa ma trezesc si totul va fi un cosmar , iar bratele lui
ma vor cuprinde si ma vor alinta si linisti, ca ii voi simti buzele pe buzele mele si inima
batandu I langa a mea si ca nu ii voi mai da niciodata drumul din viata mea..voi prefera sa
fie el supra doza mea de fiecare zi , sa mor si sa inviu cu el.

25
Ziua de sambata a trecut cu sufletul meu incremenit , care astepta , desi stia ca el nu mai
vine, totusi un firav fir de speranta se atarna cu indarjire de sufletul meu , de inima mea ,
de fiecare sunet al telefonului,, de fiecare zgomot al strazii, sperand sa vina, stiind ca nu
va veni.
Spre seara ma simteam linistita , o prietena de suflet , un maestru, un inger , Alex mi a
spus o meditatie care sa ma ajute, sa vindec ranile vechi, sa vindec traume de mult
ascunse , care se pare ca , acum ieseau la iveala…
M am linistit si m am gandit ca nici nu vreau sa stiu ce s a intamplat, …a fost un vis sau a
fost un cosmar, cine va sti.
Simteam cum ma cuprinde linistea,dar mai ales dorinta de a schimba ceva in viata mea,
asa ca am inceput intai cu aspectul fizic, mi am indreptat parul, l am vopsit in culoarea
ciocolatei, apoi am simtit nevoia sa folosesc celalat prenume al meu , Ioana, vroiam sa o
las pe Magda undeva putin in urma, sa fac o schimbare in viata mea, sa merg mai departe
, sa imi asum ceea ce sunt, ce menire am, pentru ca simteam ca , imi refuz acest lucru.

26
 Cine sunt eu!
Ascultam cantecul vantului , dar el nu imi rostea numele
Ascultam glasul apei , dar ea vorbea cu pietrele
Si pietrele nu ma cunosteau
Ascultam soarele, cum m -a intreba, de unde vin
Pentru ca, el nu m-a stia ca m-a luminase vreodata
Ascultam zambetul lunii , dar ea nu m-a privea printre stele
Numai tu Creatorule a toate m- ai zamislit in pantecul creatiei tale
Si mi- ai dat numele a tot si a toate
Si de atunci m-a chemat universul - iubire

Cine sunt eu!

M a invatat un Maestru de Lumina , ca numai mintea e cea care se intreaba

Cine sunt .. Spiritul stie, el doar este.

Au fost trei zile in care am stat in pat .Bunica credea ca sunt racita , ma
gasise inghetata aproape de casa ei plangand ….
Nu reusea sa inteleaga de ce plang ,iar eu nu stiam sa ii explic.Singura
care stia de experienta mea era Dukh, insa ea va pastra secretul..Nu
simteam sa mananc ceva, desi Bunica imi aducea la capul patului farfurii
pline cu mancare care mai de care mai imbietoare.
Beam numai laptele pe care mi l aducea batrana in fiecare dimineata, si
seara. Mi -am amintit in acele zile stand in pat ca, acum multi ani ,dupa
moartea mamei mele am vazut intr unul din visele mele ,in magazia casei
de la tara un varf de munte nins si acolo in varf o pestera.
In pestera era un liliac mov la fel ca cel pe care il vazusem in urma cu trei
zile.Iar batranul intelept era acolo, dar in vis el nu mi a vorbit , doar mi a
suras cu o privire calda.Atunci nu intelesesem cum e posibil ca in spatial
unei magazii de tara sa inghesui un varf de munte cu pestera si intelept.
Mai tarziu am inteles ca, spatial poate fi tot ceea ce spiritul tau doreste sa
creeze.
Stateam in pat , ascunsa in spatele unei raceli si nu stiam ce sa fac mai
departe.Rugam Universul Creator sa imi arate calea . Si Universul mi a
raspuns asa cum raspunde mereu tuturor.

27
In Siberia venise primavara , zilele erau tot mai lungi , soarele imi zambea
prietenos, florile acopereau totul cu o foame de verde , de galben , de rosu.
Mergand prin padure am gasit un rau , ce statuse ascuns pina acum sub
zapada , Apa lui avea limpezimea cristalului , se vedeau in apa pietrele mari
de culoarea chihlimbarului. Imi placea sa ma asez pe malul raului sa inchid
ochii si sa ascult sunetul apei cum curge , imi dadea atata liniste.
Dukh statea intinsa langa mine mereu incalzindu se la soare.
Intr o zi cand stateam pe malul raului si priveam la brazii ce impodobeau
muntii ca o haina am vazut aparand in fata mea cinci forme de lumina ,
incet , incet lumina parea ca se retrage si corpurile se umpleau cu spatiu si
materie , iar EI deveneau niste contururi umane .Insa in jurul lor aerul parea
mai dens si ramaneau invaluti in lumina , care parea un tiv ci ii inconjura.
Stateau tacuti in fata mea , aveau ochii mari si blanzi si privirea lor ma
purta intr un vartej albastru , de parca galaxii se adunasera in ei.
Pentru o secunda ochii mei nu au mai putut sa suporte privirea ochilor lor
si atunci am inchis ochii.
Cand I am deschis din nou EI – Cei cinci cum le am spus formasera un cerc
in jurul meu.
Doi imi tineau mainile in mainile lor , doi imi pusesera mainile pe umeri si
unul imi atinse cu mana inima .
Simteam cum ma trec fiori reci prin tot corpul , in acelasi timp in urechi un
gand imi spunea “ Nu te teme , tu ne ai chemat, venim mereu cand ne
chemi .
Apoi unul din EI a pus mana pe burta mea si a mangaiat o spunandu mi :
Copilul tau nu si a ales inca AND ul , inca nu vrea sa se desprinda de lumea
pamantenilor.
Le priveam corpurile in care lumina crestea tot mai mult , se preschimbau
unii din ei in pasari mari si albe, altii in fuioare de lumina , unul s a ridicat
ca un nor de lumina deasupra mea si picaturi mari de ploaie mi au cazut pe
frunte.
Dukh s a apropiat de cele cinci sfere de lumina si si a plecat incet capul in
fata lor in semn de salut.
Sferele s au ridicat incet deasupra raului , deasupra padurii , au alunecat lin
peste brazi ca intr o imbratisare si au disparut spre piscurile invaluite in
ceata ale muntilor.
I am intalnit mai tarziu in ceea ce numeam Sanctuar , un spatiu
( planeta )unde ii ajutau pe oameni sa isi foloseasca capacitatea de a
transcede spatiul si materia si de a calatori astfel in Univers.
Stiam ca , numele Celor Cinci nu erau importante pentru ca in existenta lor
care masura eoni , in timpul de pe Pamant ei calatorisera in multe galaxii si
purtasera multe nume , unii le au spus Al cincilea Consiliu, altii Maestrii
Gandului, pentru ca asa comunicau ei prin limbajul gandului, care crea
imagini in creierul celor din jur .De multe ori erau confundati cu niste

28
zeitati telurice si erau idolatrizati ,ceea ce nu le era deloc pe plac si atunci
paraseau planeta respectiva si nu mai reveneau pina cand locuitorii acelei
planete nu erau pregatiti sa le inteleaga menirea si anume aceea de
indrumatori catre lumina care exista in fiecare dintre noi si catre iubirea
care ne a creat. Ei nu aveau nevoie de temple , nici de prozeliti, ci de spirite
libere pe care sa le indrume spre lumina din ele.
In ziua aceea gandul lor a patruns in creierul meu si mi a vorbit in imagini
despre faptul ca, ei veneau aici in Siberia pentru ca acest loc le amintea de
casa lor o galaxie ce se afla la marginile Universului si pe care in
expansiunea lui spre infinit acesta a transformat o intr o supernova..
Cei Cinci mai poposisera aici cu cateva mii de ani in urma sau poate
milioane , pentru ca, neavand un corp care sa fie supus poverii timpului ,
nu aveau o masura pentru timp ca noi pamantenii.
Cu cat spiritul lor era mai inalt , cu cat iubirea lor era mai puternica , cu atat
energia lor era mai puternica .
Cei Cinci mi au transmis in aceea zi din cunostiintele lor atat cat eu am
putut sa asimilez , pentru ca , mintea mea punea o bariera acestor lucruri ,
pe care multi le numeau paranormal..iar corpul meu nu absorbea atat de
multa lumina cat erau ei pregatiti sa imi ofere.
Stiam insa ca, isi lasasera o parte din lumina spiritului lor acolo , pe malul
acelui rau , in apele de cristal , in iarba de pe malurile raului , care te
curenta cand o atingeai cu m ana si in florile care isi schimbau culoarea in
functie de lumina pe care o primeau de la soare , devenind de a dreptul
incandescente in timpul zilei , iar noaptea parea ca raul era strabatut de
roiuri de licurici .
Batranii din sat povesteau ca, acum multi ani , inainte ca valul fricii sa puna
stapanire pe Pamant si razboiul sa isi arate fata lui de sange nevionvat
varsat pentru cei prea vinovati intr o noapte raul s a umplut de lumina , de
parca din el ieseau focuri .. Atunci oamenii s au speriat si s au intrebat de
unde venea aceea lumina si ce facea apele raului sa aiba culoarea focului.
Nimeni nu a reusit sa gaseasca sursa acelui rau de foc , care a durat cinci
zile , apoi intr o dimineata , la fel de brusc cum a aparut raul si a recapatat
curgerea lui albastra.
La o saptamana dupa acest fenomen razboiul primea primul tribut de sange
, primele vieti erau jertfite pe un altar de zeu ramas mereu pagan .
Oamenii au spus atunci ca , a fost un semn care prevestea razboiul ce
venise pe furis , ca un hot sa le fure vieti , sperante , iubire…
Multi au povestit despre intamplarea aceasta si raul a fost considerat
miraculos ., incet oamenii au venit sa se vindece in apele lui… iar raul le
vindeca bolile de care sufereau, dar plecau de acolo cu ceva mult mai de
pret,… cu un suflet vindecat , cu iubire ..
Cand raul a devenit atat de popular nu numai in Rusia , dar si in lume ,
oamenii nu mai veneau acolo cu iubire , ci ca si cum li se cuvenea de drept

29
 ca raul sa le dea ce isi doresc… astfel ca raul si a “pierdut” brusc
miracolul…si multi s au intors la casele lor dezamagiti ca au crezut in
aceasta minune..

Acultand povestea spusa de Mos Vania si rastalmacita cu greu de Bunica ,

mi am amintit de cele spuse mie de Cei Cinci cum ca, menirea lor este, sa ii
calauzeasca pe oameni spre a isi descoperi calea si sa ii ajute sa gaseasca
in ei Lumina pe care au ascuns o sub multe limitari, frici , nevoi , griji..

Vara - E vremea intoarcerii

In dimineata aceea simteam cum vantul adie prin fereastra larg deschis a
dormitorului meu.
Era o zi de sfarsit de mai , ma apropiam de a sasea luna de sarcina , era
timpul sa ma intorc acasa.
In Siberia vara toropea totul cu dulceata ei..Zapada se topise pina si pe
varfurile sememte ale muntilor.
Mergeam prin padure cu Dukh in cautare de tufe de fragi , de zmeura , de
mure. Pasarile se agitau sa isi invete puii sa zboare , sa le aduca de
mancare celor care iesisera mai tarziu din oua.
Intreaga natura era intr o continua forfota , privind la zilele ce se tot scurtau
pina ce toamna avea sa infasoare totul intr un rug de foc cu frunzele ei.
Simteam ca venise vremea sa ma intorc acasa .
M am despartit de Bunica Natalia la 1 iunie ,Batrana scortoasa care ma
intampinase in acea seara de noiembrie in poarta casei cu o broboada alba
si un felinar , ma privea acum cu ochii plini de lacrimi , pe care nu se ferea
sa le ascunda.
Imi mangaia burta , unde se invartea de emotia plecarii mica faptura , imi
strangea mainile de parca nu dorea sa plec , se tot ducea in casa sa imi
mai aduca cate ceva.
Mi am luat ramas bun de la Aliosa , de la ceilalti caini , am imbratisat o pe
Bunica si I am spotit in limba mea natala , pentru ca rusa ramane pentru
mine o mare necunoscuta :
- Ne vom revedea Bunica, dar nu aici..
Priveam in urma la casa care devenea tot mai mica, pina a fost inghitita de
drumul de asfalt, priveam la brazii care imi umplusera sufletul cu verdele
lor ca un semn al eternitatii ce curge prin fiecare dintre noi, vedeam in zare
muntii , care imi dadeau un salut mut…totul parea acum incremenit , ca o
poza vie in mintea mea.
Siberia in care locuisem sapte luni devenise pentru mine un alt fel de
acasa, pe care il voi purta cu mine pretutindeni in lumi necunoscute .

30
Inceputul

Asa cum totul are un sfarsit pentru a fi un inceput fi tu inceputul si sfarsitul

meu

Era o zi calda de vara , perdelele stateau nemiscate , stiam ca dorm , dar

totul imi parea atat de viu, de real, o vedeam pe Dukh, tigroaica alba care
ma insotise in ultimile luni din sederea mea in Siberia, statea in fata mea si
cu privirea ei parca ma chema sa mergem spre niciunde.
Dincolo de geam nu se vedea decat o lumina alba care invaluia totul.
Am deschis ochii si am simtit o durere in inima . Incet m am ridicat din pat,
m am apropiat de fereastra deschisa si printre pomii verzi din fata casei am
vazut fulgi albi si mari de zapada, care cadeau si se asterneau ca niste flori
pe iarba de un verde pal.
Era iulie , sau era decembrie , sau poate inca era doar visul meu.
Am vrut sa deschid televizorul , dar nu mergea , nu mergea nici lumina ,
telefonul arata ora 8 dimineata, dar nu aveam semnal sa sun.
Mircea dormea.
M am dus la bucatarie sa fac o cafea , priveam cum se amesteca cafeaua cu
apa in ibric si simteam cum durerea aceea din inima se imprastie in tot
corpul , mai intai am simtit o caldura placuta, apoi un fior rece mi a
strabatut tot corpul si m a cuprins un frison.
Am facut cafeaua, am pus in ceasca lui Mircea cele trei lingurite de zahar si
am inceput sa mestec absenta , privind pe geam.
Afara ninsoarea se intetise , intre o zi de iulie , iar eu nu eram deloc mirata ,
de parca acolo in Siberia “ vazusem” ca se va intampla asta.
In ziua aceea totul parea ca se clatina de la Pamant si pina la credintele
noastre .
In putinele momente cand aveam curent vedeam la stiri ca, Japonia era
devastata de cutremure , insulele Arhipelagului Nipon se miscau de parca
erau niste simple foi de hartie, jumatate din glob era in bezna , adica
America si Africa , iar in Asia si Europa era foarte cald , de parca Pamantul
se hotarase sa isi ia o zi de plaja si acum statea linistit si se prajea la soare.
Valuri uriase se ridicau din ocean si maturau in calea lor orasele de pe
coasta Australiei.

31
 Ghetari imensi coborau incet de la poli pe ocean , nori de furtuna erau
purtati de vanturi peste tot pamantul si aduceau cu ei peste Europa ploi
care apoi se transformau in zapada in plina vara.

Peste zi a nins cateva ore, apoi a plouat si zapada s a topit , iar in urma
norilor biciuiti de vant , a iesit un soare rosu .
Singurul ceas din casa care mergea era cel mecanic al lui Mircea .
Ceasurile telefoanelor aratau ora opt a.m .
Oamenii iesisera pe strazi speriati si derutati , nu intelegeau ce se
intampla , nimeni nu stia de ce sunt atatea pene de curent , de ce nu au
semnal la telefoane si mai ales de ce daca trebuia sa fie ora 20 soarele
lumina ca in miezul zilei .
Panica incepea incet incet sa cuprinda oamenii ca intr-o stransoare, multi
au alergat spre un Dumnezeu uitat de prea mult timp, icoane erau scoase
pe strazi ca o remuscare ca ne am ascuns de credinta in tihna unei vieti
monotone , cu preocupari atat de banale , incat uneori ne verificam daca
mai respiram sa ne miram ca suntem inca vi.
Dar minunile nu apareau si oamenii incepeau sa piarda si ultima farama de
speranta, sa gaseasca solutia unor scuze construite pe temelia unor
preziceri vechi, din carti prafuite si sfintite de timpul care le daduse colb pe
degete celor ce le ridicau acum la rang de dogma .

Victor nu s a dus la scoala azi, nici Mircea nu a plecat la munca, oricum nu

era curent , deci ii lipsea orice sursa de a isi termina proiectele.

Stateam in picioare langa geam si priveam afara cum ninsoarea care parea
ca se oprise imi orna iar gradina cu flori albe .
Erau din ce in ce mai rare momentele cand ningea ca si cum doreau sa ma
atentioneze despre ce se intampla acum..dar mintea mea era prinsa ca intr
o capcana si nu stiam ce sa fac.
Afara stoluri de pasari treceau de a valma peste norii negrii scotand tipete
prelungi.
Mircea ma striga :
- Avem curent , da drumul la tv , te rog !
La stiri o prezentatoare cu fata crispata, care incerca sa ramana calma ne
spunea cum Japonia este jumatate sub apa, datorita cutremurelor
puternice, cum Sahara devenise o intindere alba de zapada, iar nisipul era
acum doar o amintire calda..
In America guvernul dadea legea martiala.
Si toate aceste stiri erau preluate prin cei cativa sateliti de comunicatie
rusesti care inca mai rezistau in spatiu..ceilalti sateliti deja se defectasera
sau cazusera pe pamant .

32
Cutremure, alunecari de teren,incendii de padure, ape revarsate,
sunami,ghetari care pluteau pe ocean, sonde care nu mai aveau ce sa
pompeze, parea ca pamantul intra intr o stare de revolta fata de noi
locuitorii sai.
Dupa 20 de minute curentul s a intrerupt din nou.
Pe strada oamenii carau cosuri cu provizii, unii aveau geamantane pe care
le duceau dupa ei , intr o mana iar cu alta tinindu si copii… nestiind unde
pot sa plece, pentru ca peste tot era numai haos si frica.
In noaptea aceea Mircea a stat sa asculte la radio sau la tv stirile, care erau
din ce in ce mai alarmante.
Desi nu puteam sa privesc la tv simteam ca, totul va deveni din ce in ce mai
rau, ca frica ne va cuprinde pe toti si oamenii isi pierdeau incet speranta ca
va mai fi o zi de maine.
Simteam ca e timpul sa plecam spre un loc mai sigur , insa nu stiam unde
este acest loc.
In gand o chemam pe Dukh, simtind ca , ea ma va indruma sa inteleg ce am
de facut.
Am adormit tarziu in noaptea aceea in care soarele luase locul lunii tinandu
l in brate pe Victor si mangaind o pe Svetlana care era nelinistita in burta
mea.

Imi aminteam de momentele din trecut cand eu si Mircea am avut o

perioada cand ne am ratacit prin viata si cum ne am reintalnit apoi intr o zi
asa cum eu imi imaginasem mereu si cum Creatorul a ascultat si a creat cu
mine martor…
Era acel moment cand drumurile ne au dus pe amandoi spre Brasov si am
sarit cu parasuta…. Nu stiu de ce acum imi aminteam de aceste lucruri,
poate pentru ca aveam nevoie sa iau cu mine mai departe in drumurile
noastre amintiri de aici de pe Pamant, care sa imi dea speranta atunci cand
aceasta ar fi fost pierduta , sa imi tina mintea treaza si inima in iubirea
pentru tot ce suntem , pentru Creator si pentru noi cei divini.

33
Si am zburat cu parasuta

A face ceva de a dreptul nebunesc era modul meu de a spune Te iubesc!

Dupa ce Mircea nu a mai dat nici un semn de viata, am ales, sa nu caut nici
o explicatie , logica sau ilogica.. pentru ca, nici una nu m ar fi ajutat sa
inteleg cum cineva iti poate spune Te iubesc si apoi sa dispara de tot , ca si
cum ar fi fost doar un personaj dintr un basm cu fantome.
Am preferat sa cred ca, I a fost teama sa imi arate cum si cine este cu
adevarat , pentru ca din spatele unui telefon sau un laptop poti sa fi foarte
usor un erou de poveste, pe un cal alb sau tu cel adevarat … De multe ori
noi toti din dorinta de a fi acceptati , pentru ca avem mare nevoie sa fim
acceptati de ceilalti,ne punem hainele de poveste si hainele ne prind asa de
bine incat , atunci cand momentul adevarului se apropie preferam sa fugim
cu hainele frumoase pe noi, decat sa ne recunoastem adevarata “fata’.
Daca am intelege ca, cel cu care am vorbit nu ne vrea pentru hainele
noastre frumoase, ci pentru emotia pe care a simtit o cand ne a vazut
apelul pe telefon, pentru tresarirea din voce cand ii spuneam ca il iubim,
pentru serile in care ne astepta telefonul si fiecare minut parea ca Universul
s a oprit din loc.. daca am intelege asta , nu ne am mai imbraca in haine
frumoase si am alege sa fim noi cei adevarati.
Mi am promis sa nu mai las pe nimeni sa imi reteze aripile pe care le
puneam visurilor mele si sa merg la Brasov sa sar cu parasuta..
Am vorbit cu cei care organizau astfel de salturi si am inteles ca se sare de
la 3.000 de metrii cu instructor calificat si trebuie sa fac programare cu o
saptamana inainte si sa fie in week end.
In dimineata in care am plecat cu Victor spre gara sa luam trenul spre
Brasov era innorat.. aprilie de sfarsit aducea cu el ploile.
Cu o seara inainte cand faceam bagajul imi veneau in minte cuvinte spuse
de Mircea si incercam sa le gasesc un inteles ascuns , care sa imi fi dat de
gandit ca, va veni o zi ca aceea vineri.
Dar nimic nu imi suna ca o coarda falsa de vioara in muzica acelor zile ,
totul parea atat de prefect, ca o simfonie in care fiecare nota isi avea locul
ei… am vazut in dulap intr o punga de cadou icoana cu Sfantul Ion pe care
I- o luasem …am avut o tresarire si am pus punga in bagaj.
Acum auzeam sunetul trenului care ne ducea spre munte… iar in zare cerul
se curata ca sa lase loc siluetelor greoaie si verzi ale muntilor ce se
vedeau la orizont.
Intotdeauna intalnirea cu muntele a fost pentru mine ca intalnirea cu un
miracol pe care il astept cu inima.
Muntele ma umplea de lumina , de iubire si de senzatia aceea de libertate
absoluta.

34
 Am coborat in gara si mi am umplut plamanii cu aerul acela curat.
Victor m a intrebat :
- Mami unde mergem acum,
- La Hanul Bran si uite acolo este Castelul Bran, il vezi… “?
- Da mami, e ala cu vampirii?
- Nu Victor , e ala cu printi si domnite… cu povesti despre iubiri nestiunte …
dar toata lumea il stie de la vampiri…
- Mergem si noi sa il vizitam, ma intreba el?
- Desigur , maine asta facem, apoi mergem la Rasnov sa vedem dinozaurii…
- Abia astept, dar acum imi e foame , unde mancam?
- Cred ca in seara asta mancam aici unde ne cazam , la Han, maine plecam
ca niste exploratori sa descoperim imprejurimile..
- Daaa imi place idea asta , sa fim exploratori urbani .
La Han o doamna draguta ne- a dat cheile si ne- a spus ca, putem sa servim
masa in restaurant de la ora 20 pina la ora 22.
Am urcat in camera si am lasat bagajele.Era deja ora 16, lui Victor ii era
foame , eu imi doream sa merg si sa vad muntele..care simteam ca ma astepta.
Nu cred ca, as putea sa descriu senzatia de bucurie copilareasca , de iubire
infinita de renastere a sufletului si alte mii si mii de senzatii si emotii pe care le
incerc mereu cand ma intalnesc cu muntele.Vazandu I acolo inalti si drepti , cu
fruntea incaruntita de nori albi si de ceturi , cu soarele care se leagana printre
crestele lor precum o capra neagra, cu luna , ca o iubita care isi spala pletele
in verdele lor , ca intr o apa a vietii ,vazandu I acolo semeti toata existenta mea
capata un sens. Ne plimbam prin Bran, Victor cu ochii dupa magazinele cu
jucarii , dupa alti dinozauri , alte legouri, eu cu gandul la ziua de maine cand
trebuia sa merg sa vorbesc pentru saltul cu parasuta.
Simteam cum ma ajungea oboseala , abia asteptam sa dorm .
In seara aceea am adormit devreme, aerul tare si curat dupa ploaia care ne
udase pe suflete si pe haine ne aducea visele mult mai devreme.
A doua zi de dimineata, am pornit spre Castelul Bran, apoi am mers spre
Rasnov la parcul cu dinozauri… spre marea incantare a lui Victor.
Ne am marit familia de dinozauri cu inca unul, al carui nume nu reuseam deloc
sa il retin.
Dupa ce am mancat de pranz , l am lasat pe Victor sa se joace in gradina la
Han cu cativa copii si eu m am dus spre Club Air Fly sa vorbesc pentru salt.
Era o zi calda , mai degraba de vara decat de sfarsit de aprilie.. orasul incepea
sa se anime de turisti semn ca , weekend ul batea la usa.

35
La Club domnul Marian care se ocupa de programari mi a spus ca se va zbura
in week end de la ora 9 dimineata , iar la ora 8.30 trebuia sa fiu la Club pentru a
lua echipamentul si a merge la aerodrom unde urma sa ne urcam in avion
impreuna cu instructorul si cu cel care va filma.
M a intrebat domnul Marian daca am emotii sau daca ma stiu ca am probleme
cu inima , pentru ca este un risc sa fac saltul daca am astfel de probleme.
I am spus ca singurele mele probleme sunt cu capul, aceea doza de nebunie
pentru a sari si cu fundul pe care voi ateriza … dar si capul si fundul s au
resemnat.
Domnul Marian a ras si mi a spus ca mai vorbim dupa ce fac saltul cu
parasuta.
In dimineata acelei zile era un cer senin , de parca nici un nor nu dorea sa
stea in calea mea cand voi sari cu parasuta.
La 8.30 eram la Club, venisera si celelate persoane care isi rezervasera un salt
cu parasuta.
Eram doua fete si trei baieti.
Am luat echipamentul si ne am schimbat intr o sala din cadrul clubului, care
era de fapt un fost vestiar al celor care lucrasera aici la aeroport acum
douazeci de ani.
Ma simteam de parca plecam intr o calatorie in spatiu, dar nu aveam emotii,
inima nu imi batea nebuneste, asa cum as fi crezut .
Ne am urcat in avion , instructorul era langa mine si imi spunea cum se va
proceda, cum se vor deschide parasutele, ma intreba daca am nevoie de una
de rezerva si I am raspuns ca nu…imi doream sa simt pina in cel mai profund
nerv al sufletului meu acest salt cu parasuta… si gandul ma ducea la Mircea..
dar nu vroiam sa ma intreb oare cum ar fi fost ziua de azi daca el era cel care
ma tinea strans de mijloc in timp ce cadeam de la 3.ooo de metrii .
Am gonit gandul din minte , pentru ca , nu doream sa il las sa imi umbreasca
ziua de azi, si gandul s a dus frumos undeva departe printre norii albi care
pudrau cerul .
Usa s a deschis si am simtit cum vantul ma ia pe sus … vedeam in fata ochilor
doar cerul si undeva jos ca niste pietre presarate campul verde si in zare
orasul…
Pina cand s a deschis parasuta am plutit asemeni unei pasari si m am bucurat
de magia zborului, a aerului care imi inunda plamanii, a soarelui care ma
privea mirat ca ii tin companie acolo sus … senzatia era atat de diferita de
ceea ce mi am inchipuit eu … ma simteam atat de usoara , de parca tot corpul

36
meu ramasese agatat de un carlig in acel avion, iar sufletul o luase la goana in
zbor .
Am vazut in fata pamantul si m am trezit din visare si totusi cerul acela imi
cuprinsese tot sufletul si stiam ca , dupa acest zobr mersul pe pamant imi va
parea o ordalie a unui Fat Frumos .
Aterizarea a fost reusita a spus Catalin instructorul.. eu habar nu aveam..
sufletul meu inca se lasa purtat de vant printre nori si dincolo de ei, inca mai
se intrecea cu zborul unei pasari , cu gravitatia , cu corpul cel greu .
Am auzit vocea lui Catalin :
- Cum este Ioana , ti a placut?
- Mai vreau , cred ca mai vreau de cel putin douazeci de ori , pina imi trece
gustul de zbor …
- Asa spun marea majoritate a oamenilor dupa ce fac un salt cu parasuta.
- Daaa, I am raspuns pierduta privind in sus spre cerul de unde venisem cu
cateva minute inainte..
- Te pot invita sa bem o cafea, esti inca emotionata dupa cum observ…
- Asa sunt… ?! am raspuns reflex
- Te simti bine, te doare ceva?ma intreba Catalin putin nedumerit
- Da , sufletul ca am coborat de acolo din cer…
Cand ne indreptam spre Club ca sa ne schimbam , am trecut pe langa un grup
de trei barbati si doua femei care mergeau grabiti… si atunci din fuga privirile
ni s au intalnit…si Mircea!
Ochii mei s au inchis pentru o fractiune de secunda , de parca ii durea ceva,
cand I am deschis ochii lui albastrii erau atintiti asupra mea..
Nu am putut schita nici macar un gest, am trecut mai departe …
In urma parca ii simteam privirea.. as fi vrut sa fug spre el ,dar si sa fug de el…
Inima imi batea mai nebuneste acum decat atunci cand eram la 3.000 de metri
in aer, simteam ca tremur din tot corpul.
M am dezbracat de echipament , m am imbracat cu hainele mele si m am dus
spre Catalin, care ma privea nedumerit :
-Esti alba la fata, iti este rau Ioana ?
- Imi e frig, .
- Stai putin la soare, se poate sa fie reactia de la zbor,
- Da se poate , am spus eu cu gandul in alta parte.
- Sa iti aduc ceva?

37
- O cafea si o tigara, fumezi?
- Nu, dar am un amic in grupul care a trecut , e de la alt club de salt cu
parasuta , ii pot cere lui daca vrei
- Te rog mult , daca se poate .
Cand Catalin s a intors cu doua tigari si o bricheta am luat o tigara si cu mana
tremuranda am reusit sa o aprind , apoi l am intreat:
- Ii cunosti pe cei pe langa care am trecut?
- Da unul din ei Gabi a fost coleg de liceu cu mine, este de aici din Brasov,
pe ceilalti doi nu ii cunosc, iar pe tipe nici atat … cred ca sunt impreuna .
- Si unde au sediul ? , am intrebat
- Uite acolo vezi cladirea aceea alba, acolo au ei sediul lor, stau acolo acum
cat e sezon , iarna nu vin aici.
- Si daca te rog ceva , stiu ca o sa para o tampenie , dar poti sa vorbesti cu
colegul tau sa merg si eu sa le vad sediul, unul dintre cei care au trecut mi
a amintit de cineva, un prieten de demult..
- Sigur, pot vorbi cu Gabi, il sun acum..
- Nu acum te rog, pot sa revin eu azi mai tarziu, pe la ora 17?
- Sigur, vorbesc cu Gabi si ne vedem atunci la ora 17 aici .
- Cred ca , nu stiu cum sa iti explic , dar te rog sa nu imi ceri sa explic..e prea
complicat
- Cred ca te inteleg, cu inima e mereu complicat, rase incet .
- Multumesc!

Cand am revenit la aerodrom era liniste , Catalin ma astepta impreuna cu Gabi

- Buna,
- Buna , Gabi doamna este Ioana si te roaga sa o lasi sa vada unde aveti voi
cartierul general.
- Desigur, imi face placere, sarut mana!
- Buna,multumesc mult si scuze de cerere , poate e putin ciudata..
- Dumneavoastra stiti.. rase cu un ras strengaresc.

Am mers la cladirea alba , Gabi a deschis usa si apoi a spus :

38
 -Ramanem la o tigara afara, va rog sa intrati..
- Multumesc , am raspuns cu emotie…
Privirea mea cauta infrigurata un fotoliu anume cu piele ecologica, uzat , in
care Mircea imi promisese multe momente tandre si fierbinti.
Ma gandeam ca , poate si fotoliul fusese o fata morgana la fel ca si toata
povestea noatra si toate vorbele pe care mi le spusese atunci.
Dar nu, fotoliul chiar era acolo, era cu piele neagra si foarte uzat, pe el
starea aruncata o parasuta .
Am dat o incet la o parte, si am pus pe fotoliu punga cu icoana care era
inauntru si cateva foi scoase la imprimanta din povestea Fetei cu fluturi..
pe o pagina am scris doar atat “ Ce frumos e la tine in suflet!
Nu stiam daca va intelege mesajul, daca nu va arunca foile fara sa le
citeasca, daca nu cumva una dintre acele femei era iubita lui si nici nu isi
va mai aminti de mine..
Nu ma gandeam la nimic decat la faptul ca, mi am dorit sa fac asta , sa ii
spun atat “ Te iubesc” nu sa ii cer ceva , nici macar sa isi aminteasca de
mine.
In ziua aceea timpul parea ca nu mai vrea sa se urneasca , ziua imi parea
una infernal de lunga, stateam in parc si priveam la Victor cum se joaca , cu
mintea golita de orice gand … simteam ca totul in mine e numai dor, dor de
vocea lui, dor de o atingere pe care nu am simtit o din partea lui, dor de
aerul pe care el il respira, dor tot sufletul meu .

Si noaptea a venit, dar nu am putut sa dorm deloc, am iesit pe balconul

camerei si am privit luna care se strecura printre umbrele aruncate de
Castelul Bran , precum o naluca galbena.
Am adormit afara pe balcon , in scaun… cand m am trezit era sase
dimineata…imi era frig,
Pe munti era ceata.
La ora noua am coborat cu Victor la restaurant la micul dejun.
Telefonul mi a sunat , era numarul lui Catalin , instructorul, il rugasem daca
mai are doua locuri la un zbor cu avionul pe deasupra Branului si Brasov
sa merg si eu cu Victor..
- Da, buna dimineata Catalin,
- Buna dimineata Ioana , nu te superi ca iti spun pe nume, dar nu te am vazut
sa fi genul formala.
- Dimpotriva , ma bucur ca, am intalnit pe cineva care nu ma tot domneste
atat, cum e ai reusit sa gasesti ceva locuri in avion?
- Cred ca reusesc, dar tu unde esti cazata acum, ca sa stiu de unde vin sa va
iau pe tine si pe baiatul tau?
- La Hanul Bran, e chiar aici in centrul Branului, dar putem veni noi daca ne
spui unde trebuie sa ajungem.
- Cum aflu de locuri in avion te anunt, revin eu cu telefonul mai tarziu.

39
- Multumesc frumos Catalin.Pa,
- La revedere, Ceau!
Am urcat in camera si Victor a spus ca vrea sa mergem la piscina , pentru ca
erau doi copii veniti din Buzau care au spus ca azi vor veni si ei la pisicina si
dorea sa se intalneasca cu ei.
I am spus ca , este o idee foarte buna si ca eu am sa stau pe terasa cat e el la
piscina .
Aveam nevoie de liniste sa imi adun toate gandurile dupa ziua de ieri.
Au fost asa de multe, saltul ,Mircea… un vartej imi rascolea tot corpul.
Dupa ce Victor si a luat prosopul si a plecat la piscina , mi am adunat toata
puterea si m am gandit sa cobor si eu, vroiam sa vad muntele , speram ca
vederea lui ma va linisti.
Cand am iesit din lift , l am vazut pe Mircea , statea pe un fotoliu in holul de la
receptie, tinea in mana un trandafir rosu..
M am apropiat de el cu pasi cat mai mici..constienta ca, nu pot sa vorbesc.
- Buna iubita, a spus el, de parca ne despartisem acum cateva minute
- Buna , Mircea Mocanu cred?!
- De ce … si imi arata spre punga in care era icoana si foile de hartie cu
povestea..?
- Poate pentru ca imi place sa imi tin promisiunile ?
- Eu … stiu eu nu mi am tinut promisiunea sa zbori cu parasuta cu mine,
iarta ma !
- Pe cine sa iert , nici nu mai stiu daca esti real sau esti doar o fata morgana ,
acum imi vine sa ma ciupesc , sa vad daca nu dorm cumva ..Nu am ce sa
iert
- Da .. ai dreptate as vrea sa iti explic
Atunci m am apropiat de el si I am pus mana pe buze..
- Ai spus candva ca eu pot sa fac orice, acum iti cer sa nu imi explici nimic ,
nu are sens, taci, e mai frumos asa.
- Frumos, zici tu
- Da , prefer sa taci, te rog sa taci
- Bine cum vrei tu iubire..
- Te rog , fara iubire, nu spune cuvinte , nu te juca cu ele, dor al naibii cand
le auzi ca un ecou in minte ,..
- De cand ai venit ?
- De pe 28 aprilie , plec pe 3 mai .
- Deci ne mai vedem si maine , spuse el cu acelasi glas copilaresc si inocent
care imi fermercase inima candva

40
- Daca spui tu, dar prietena ta ce va spune ? am intrebat cu un zambet putin
amar, recunosc
- E doar o prietena , nimic important, daca vrei ii spun sa plece..
- Nu am spus ca vreau ceva anume Mircea , doar ca nu inteleg de ce ne
ascundem uneori dupa tot felul de scuze, in fine , merg spre terasa, daca
vrei sa bem o cafea…dulce parca iti placea nu?
- Da foarte dulce , nu suport tot ce e acru..
- Stiu mi ai povestit cu lamaia stoarsa in casete de la ampicilina…
- Credeam ca ai uitat.. rase incet si imi atinse mana ca si cum ar fi vrut sa o
prinda in mana lui
- Nu am uitat nimic despre Mircea .. rusul meu.. , am spus lasandu mi mana
sa alunece intre a lui.
Pe terasa hanului ne am asezat la o masa mai retrasa, am comandat doua
cafele una cu frisca si una simpla.
Taceam amandoi, eu priveam spre munte, el ma privea din cand in cand pe
mine..
- Si ce ai mai facut , ma intreba el?
- Ce sa fac, am sarit cu parasuta, am visat la Siberia, am trait fara tine … nu
stiu cum am reusit…
- Te ai gandit la mine, ma intreba , cu o oarecare doza de mandrie
- Da uneori de mai multe ori pe zi, m am gandit la tine, nu la bratara, nu la
sandale, doar la tine si te am acceptat asa cum esti… asa cum ai fi fost ,
daca ceva din ce am vorbit era neadevarat..
- Chiar te ai gandit sau ma amagesti acum iubita?
- Sti ceva tu esti domnul amagire, tu spui te iubesc si inca in franceza apoi
dispari in ceata…
- Ai dreptate, iarta ma , te rog ,
- Esti iertat de atunci.
- Deci m-ai ma primesti la vara la tine la mare?
- Cu siguranta , iti dau cheile de la apartament, pentru ca la vara voi fi in
Cluj..
- Da, cu ce ocazie, cu serviciul ?
- Sper ca da… pina atunci maine trebuie sa merg sa vizionez un apartament,
am vandut casa parinteasca si am vazut ceva frumos pe un site de
imobiliare . zona Floresti.. la parter cu gradina..
- Daca vrei merg cu tine , cunosc zona , in plus cu masina ajungem mai
repede, ce zici?
- Bine, dar sa sti ca il luam si pe Victor , te deranjeaza?
- Deloc, am ramas dator fata de el cu un joc..
- Nu ai ramas dator cu nimic stai linistit..
- Maine la ce ora trebuie sa fi la vizionare?
- La ora 14, de ce intrebi?

41
- Ca sa stiu cand trebuie sa plecam , facem ceva pe drum, in plus s- ar putea
sa fie si aglomerat … e totusi 2 mai lumea pleaca, vine de la munte..
- Dar prietena ta, ma simt un pic vinovata .
- Pleaca oricum maine cu ceilalti amici ai mei..
- Bine cum spui tu , dar sper ca maine nu faci la fel ca in aceea vineri si nu
mai apari… ar fi prea mult pentru oricine.. dar eu te as ierta din nou pentru
ca nu stiu de ce naiba simt asa…
- Nu iubita, nu o sa mai fac asta , iti jur.
- Bine , sti imi doresc sa te cred…
- La ora 9 maine sunt la tine iti aduc cafeaua… asa o sa ma crezi ?
- Cu o cafea crezi ca ma convingi, esti atat de simpatic si de plin de tine
uneori… ca un copil rasfatat , care crede ca, totul I se cuvine..
- Si nu vrei sa ma rasfeti putin…
- Nu stiu , acum am nevoie de dovezi,,, ca nu sunt alte vorbe frumoase, de
vrajit fetele…
- Bine iubita, o sa iti dau toate dovezile, promit..
- Te rog , nu promite ceea ce nu poti indeplini, sti ca e un Mircea care a
promis ca sar cu el cu parasuta… ca mergem in Siberia in august… a
promis atat de multe.. si eu am fost naiva care l am crezut…
- Bine nu mai promit nimic… dar de data asta… telefonul il intrerupse
Dupa ce incheie convorbirea imi spuse ca era unul din prietenii cu care venise
si ca trebuie sa mearga la aerodrom ca au un zbor si salt cu parasuta peste o
ora.
M a intrebat daca vreau si eu sa merg cu el.. I am spus ca da, dar intai trebuia
sa il caut pe Victor si sa ii spun ca plec.. sa ii las cheia de la camera.
- Bine te astept aici, spuse Mircea si imi stranse mana in mana lui.
- Bine, vezi sa nu pleci..
- Nu mai plec , iubire..
Dupa ce I am dat lui Victor cheia si l am lasat in continuare la piscina cu
conditia sa asculte de mama lui Theo, baiatul din Buzau cu care se
imprietenise m am dus spre terasa .
Mircea ma astepta fumand o tigara.
M a cuprins cu mana dupa umeri si am mers spre masina lui, apoi la
aerodrom.
In fata avionului asteptau cei doi colegi ai lui instructor si 3 persoane, erau
doi tineri si o doamna la 60 de ani care a spus ca azi fiind ziua ei isi oferise
cadou un salt cu parasuta.
Mircea mi a spus sa astept la ei in birou pina se intorc si apoi o sa mai stam
de vorba.

42
 Dupa ce zborul s a terminat , colegii lui Mircea au plecat , iar noi doi am
ramas singuri in birou..
Atunci am simtit cat de dor imi fusese sa il aud, sa il simt si sa il vad… atat
de dor incat simteam ca nu il pot cuprinde in brate cat de mult as fi vrut.
L am rugat sa ma tine in brate si sa stam in fotoliul acela, sa imi
povesteasca ce a mai facut el, ca sa ma satur de dor..
I am sarutat mainile si fruntea si ochii aceia atat de albastrii si I am
mangaiat parul, inca eram furioasa pe el, inca as fi dorit sa il intreb de ce a
ales sa nu mai vina in aceea vineri, dar singurul lucru pe care il faceam era
sa il sarut , de parca doream sa recuperez timpul pierdut .
Am stat asa cred ca o ora in bratele lui, simteam ca atunci cand ne vom
ridica vom fi un tot , ca bratele mele se unisera cu mijlocul lui, ca niste
crengi ce au imbratisat copacul si au inflorit .
Cand am privit pe fereasta din dreptul biroului am vazut ca soarele incepea
sa apuna incet ,printre munti luna se ascundea cu lumina ei palida .
- E tarziu am spus, te rog sa mergem , lui Victor sigur ii e foame de acum..
- Mergem iubire , cand spui tu..
- Hei, hei, te rog , acum pentru o greseala nu trebuie sa fi smerit asa toata
viata, totusi esti rus.. nu?
- Ha, ha , rase el… ce are faptul ca sunt rus cu asta, ca nu inteleg?
- Nu stiu daca are ceva, in mintea mea tu rusul esti mandru si aprig..
- Asa vrei sa fiu iubita?
- Vreau sa fi cum esti tu… atat..
- Asa voi fi, spuse cu glas domol si ma prinse in brate , ma saruta si ma
cuprinse strans ma ridica si ma aseza pe bratul fotoliului.
Ii sarutam gatul, buzele, tot trupul meu isi dorea sa fie a lui acolo si acum si
pentru totdeauna.
Camera parea prea mica sa ne cuprinda trupurile si inimile care se
impleteau unul in altul , fiecare gest , fiecare miscare, fiecare respiratie era
un tot , ii simteam rasuflarea, ii simteam palmele cum ma apasau incet pe
piept, simteam nerabdarea trupului meu sa se lase abandonat in trupul lui..
nu mai imi auzeam nici inima batand, doar respiratia lui Mircea imi rasuna
incet in urechi..

Cand ne am intors la Han era deja seara.

Victor adormise in camera la prietenul sau si mama baiatului mi a spus sa il
las acolo sa doarma ca nu o deranjeaza..
Am stat cu Mircea in camera la povesti pina dimineata cand am adormit in
bratele lui… m au trezit mangaierile lui cu degetele pe fata si buzele lui care
se plimbau incet pe corpul meu..
- Hai iubirea mea, trezeste- te, e ora 9,
- Deja, ce repede trece timpul cu tine, sigur ii faci tu ceva .
- Nu ii fac nimic iubire , crezi ca eu nu as vrea sa il opresc …

43
- Da sa il opresti , e o idee, cum poti sa opresti timpul, cum poti sa il
grabesti.. sau sa il faci sa nu mai existe pur si simplu, nu ar fi minunat sa
stim asta..
- Cafeaua scumpo, pe urma timpul da…
- Vai am uitat si de copil, l am lasat la domna Gabi, ma imbrac si ma duc sa
vad.
- Bine eu cobor si va astep jos in restaurant, ai spus ca azi trebuie sa vezi in
Cluj un apartament.
- Da asa am spus Mircea, o sa il sun pe agent mai tarziu putin.
- Te sarut, hai du te iubire , vezi de baiat.
L am gasit pe Victor jucandu se cu Theo si alergand dinozauri pe telefoane,l
am luat si am coborat jos la restaurant.
A fost surprins sa il vada pe Mircea cel Tanar cum ii spunea el.
- Buna Victor, eu sunt Mircea Mocanu imi pare bine sa te cunosc in sfarsit,
- Buna , Domnul Mircea, spuse Victor putin rusinat.
- Hei nu imi spune asa, spune mi Mircea , te rog
- Mircea ce faci, ai promis ca vi la noi, de ce nu ai venit ? incepu Victor tirul
intrebarilor
- Uite am sa iti spun altadata de ce, acum dupa ce mancam , mergem cu
masina la plimbare ,
- La plimbare, unde mergem?
- La Cluj pui, am intervenit eu
- La Cluj, ce sa facem acolo?
- Sa vedem un apartament, ti am spus ca vreau sa cumparam acolo un
apartament…
- Vai mami, iar ne mutam, sti ca nu imi place, m ai luat de la Medgidia de la
tataie, m ai adus in Constanta unde nu imi plac colegii de scoala si acum
tocmai la Cluj…
- Victor , te rog hai sa nu ne suparam de dimineata, hai sa ne distram azi da?
- Da mami, dar stai sa te intreb ceva se muta si Mircea cu noi ca atunci
vreau, sa nu mai stau numai cu tine , ca tu esti fata si nu ne intelegi pe noi
baietii.
- Acum nu stiu sa iti raspund asta, am raspuns eu putin derutata, insa Mircea
a spus calm
- Normal ca ma mut cu voi, daca si tu vrei asta Victor si eu imi doresc foarte
mult.
- Bine daca vreti voi , eu nu am nimic impotriva.. voi avea doi baieti.

Am mers la Cluj si in masina am ascultat muzica, am ras cand Mircea

povestea de la Bunica lui din Siberia cum intr o zi era sa il omoare pe un
batranel din sat pentru ca a vrut sa testeze cum e cu spanzuratoarea asa

44
cum vazuse in filme si impreuna cu un prieten din sat s -au dus la un copac
si Mircea s a legat cu o funie de mijloc, apoi a gasit la Bunica in magazie o
funie groasa si cu ea prietenul l a legat de gat ca si cum se spanzura si a
ramas atarnat de copac intr o margine de drum ..atunci a trecut pe acolo
Mos Vania , care s – a speriat teribil crezand ca dintr o joaca s a spanzurat
si s -a repezit sa il prinda si sa il traga din copac, moment in care Mircea a
inceput sa rada si a deschis ochii.Batranul a cazut jos si a facut un
preinfract .
A venit mama lui anuntata de Bunica si I a platit batrinului spitalizarea si
Batranul a povestit in sat multa vreme aceasta intamplare astfel ca Mircea
era privit ca oaia neagra a comunitatii locale.
Victor a povestit despre colegii de la scoala , mai ales despre Andreea o
fata pe care nu o suferea pentru ca nu a vrut sa faca cu el poza la serbarea
de sfarsit de an din clasa a patra… si Mircea I a spus sa nu mai alerge dupa
fete sa le lase sa vina ele la el…ceea ce m a facut sa ma stramb…
La Cluj am ajuns pe la ora 13 agentul ne astepta la adresa apartamentului
din zona Floresti, strada Teilor, era o zona linistita, departe de centru, cu
blocuri noi , cu strazi pavate , cu mult spatiu verde..
Imi placea zona , chiar daca nu erau tei pe strada …
Mi a placut si apartamentul pentru ca era cu o mica gradina si cu o terasa
care dadea in gradina.era cochet si vesel… mobila nu era toata pe gustul
meu , mai ales cea din dormitor insa asta se putea schimba in timp…
Am vorbit cu agentul si I am spus ca imi place apartamentul, nu vreau sa
mai vad altul, ramanea sa ii dau avansul si sa facem actele.
Am mers in oras sa gasim ceva de mancare pentru ca Victor tipa cat il tinea
gura ca ii este foame…
Mircea ne a dus la un restauranrt cu specific Italian La Paste pentru ca
Victor a spus ca ii plac pastele si pe unde mergem la restaurant le
testeaza…
Apoi ne am plimbat prin Cluj si am mers la gradina botanica, dupa care am
mers la Mircea acasa. A insistat sa ramanem la el in aceea seara si sa ne
intoarcem a doua zi la Brasov la Hanul Bran.
In seara aceea Victor a adormit repede , a fost pentru el o zi plina, cu multe
codouri de la mine si de la Mircea , cu multa adrenalina pentru ca l a
plimbat Mircea cu motorul… asa ca , pina sa ma duc sa ii spun eu noapte
buna, deja dormea.
Mircea se asezase la laptop sa caute un film pe care a spus ca vrea sa il
vedem impreuna, m am asezat in bratele lui si I am cuprins cu mainile gatul
si am inceput sa il sarut incet pe buze, iar cand si el a vrut sa imi intoarca
sarutul mi am retras incet buzele …
-Ai spus ca o sa ma lasi sa fac ce vreau eu… mai sti… sau a fost doar un
mod de a vraji o fata naiva , care inca mai crede in povestile cu zane?

45
- Asa am spus , imi amintesc, asa sa fie , macar cu promisiunea asta sa arat
ca imi pare rau..Uite .. daca vrei iti pot explica ce s a intamplat …te rog..
-Nu , ti am spus ca nu vreau o explicatie , nu ar rezolva nimic, prefer sa nu
stiu, sa fie ca o taina a noastra .
- Bine atunci ce vrei sa facem acum… am spus ca voi face ce iti doresti…
- Hai sa mergem… l am luat de mana si l am ridicat in picioare…
- Unde sa mergem este ora unu noaptea…
-Stiu, dar tu ai vazut vreodata Clujul la ora unu noaptea?
-Eh da, cand veneam de la club…
- Eu nu … ai promis…
- Am promis acum … rase apoi ma lua in brate si ma invartii incet si apoi
imi prinse mainile la spate si ma apleca peste fotoliu si ma saruta lung..
- M ai pacalit , I am spus
- Si nu ti a placut?
- Oh ba da … si el imi lua iar mainile si le tinu stranse la spate in timp ce
ma saruta.
Pe strada era pustiu,doar luna si cateva stele se plimbau impreuna cu noi..
M -am descaltat de pantofi si l am luat de mana , il tineam strans de parca
imi era frica sa nu fie un vis si sa ma trezesc ..
Il opream la fiecare colt de strada sa il sarut, ma inaltam incet pe varfuri sa
ajung la el..ii sarutam la nimereala cand buzele, cand ochii, cand fruntea
sau parul, intr o frenezie si o foame de el… parca imi era dor de el desi era
langa mine …
Pe o banca in parc m a luat in brate si ne am sarutat…
Am alergat prin iarba din parc sub lumina pala a unui felinar si cand m a
prins ne am rostogolit amandoi in iarba care mirosea a verde si pe care
roua pudra totul…
Am fost a lui si a fost al meu si florile presate de greutatea trupurilor
noastre ne erau confidente mute , doar petalele lor risipite prin iarba
aminteau de iubirea noastra.
Am sarit pe bancile din parc si el m a prins in brate si ne am jucat ca doi
copii , doi nebuni frumosi, care au noaptea lor de libertate, dincolo de tot si
de toate..
Am ajuns acasa spre dimineata , dupa ce ne a prins si un nor ratacit de
ploaie si ne a binecuvantat cu picaturi mari si calde …
Eram amandoi uzi si fericiti, radeam doar de dragul nostru, fara sa avem un
motiv anume, de fapt ce motiv ne ar fi trebuit. Eram doi fluturi liberi
alergand printre flori… sperand ca, ziua sa vina cat mai tarziu si soarele sa
ne lase sa mai ne iubim inca putin.
Am stat amandoi in cada cu apa fierbinte , ascultand muzica in limba
rusa… eu nu intelegeam nimic , dar imi lasasem capul pe pieptul lui si
mana lui imi mangaia corpul , asa incat mai aveam putin sa adorm..

46
Cand lumanarile s au stins incaperea s a lasat sa alunece in bezna, prin
geamul mic de la baie se vedea jumatate de luna ce parea ca trage cu ochii
la noi , apoi s a acoperit rusinata cu un nor de spuma alba.,, sau eu eram
acoperita cu spuma alba.. cine mai stie …
Am adormit in dimineata aceea amandoi imbratisati, eu cu trupul peste
trupul lui, cu o mana inclestata in parul lui, de parca simteam ca am nevoie
de el ca de un reper in toata fericirea aceea in care simteam ca ma ratacesc
ca un copil… el cu bratele inconjurandu mi mijlocul ca un brau viu..

Dimineata am deschis ochii incet si l am privit dormind, era atat de linistit

si fata lui era atat de blanda, incat imi venea sa il sarut, dar nu am, vrut sa il
trezesc, m am ridicat incet din pat si m am dus sa vad ce face Victor care
se trezise, dar nu indraznea sa deschida usa..
Ne am dus la bucatarie eu si Victor si am pus sa fac cafea iar lui Victor I am
dat un sandwich .
Am dus cafeaua in dormitor si am pus o cu tava pe pat.. apoi am inceput sa
il mangai pe Mircea incet si sa il sarut , pina s a trezit
A simtit mirosul de cafea si a deschis ochii..
S a ridicat incet si eu I am dat cu ceasca sa bea cafea ca unui invalid din
dragoste…

Am plecat inapoi spre Brasov… maine urma sa ne intoarcem la Constanta,

urma sa imi rezolv ce treburi mai aveam cu vanzarea si saptamana viitoare
sa ma intorc la Cluj , ca sa finalizez cu vanzarea apartamentului.
L am rugat pe Mircea sa vina cu noi la Constanta.pentru ca, nu eram inca
pregatita sa il las in Cluj…
A acceptat mai ales ca, vremea era frumoasa si spera sa poata face o baie
in mare.
In anul acela inceputul de mai a venit cu temperaturi de vara.
Pe malul marii cei mai indrazneti deja incepusera sa isi aseze sezlongurile
Cativa au intrat in mare pentru prima baie pe acel an.. dar apa era inca rece
si cu valuri.
Ne am plimbat pe malul marii toti trei , Victor alergand inainte si inapoi sa
ne arate cate o scoica pe care o aduna din nisip, eu sarind la fiecare val
care se apropia sa ma ude… iar Mircea aruncand cu apa in mine…
La un moment dat Mircea s a dus spre Victor I a soptit ceva la ureche si
amandoi au inceput sa rada, dupa care Mircea s a repezit in fuga spre mine
m a luat in brate si a mers cu mine spre apa , am intrat in valuri si m-a
aruncat in valul care se spargea de tarm
Eram amandoi uzi si radeam… am iesit din apa si am ras pina am ajuns
acasa sa ne schimbam.

47
Dupa ce ne am schimbat am plecat sa mancam in Centrul Vechi si am gasit
un restaurant unde era o muzica greceasca…am mancat, am baut bere si
am ras pina pe la ora douasprezece noaptea…
Zilele acelea aveau o rutina a lor atat de dulce, adormeam in zori , cand
soarele ne trezea , beam cafeaua in pat amandoi din aceeasi cana, eu
strambandu ma la fiecare inghititura la cat de dulce era cafeaua chiar si
pentru mine, Mircea incercand sa imi fure cate un sarut pentru fiecare gura
de cafea .

Intr o zi de luni a plecat spre Cluj, a spus ca sta doar o zi si a stat o

saptamana, nu mai putea sa lucreze de acasa…
Eu trebuia sa ajung la notar in Cluj saptamana urmatoare, sa semenz actele
pentru apartament.
Am vorbit la telefon pina a intrat pe autostrada spre Cluj.
Cand a ajuns acasa m a sunat sa imi spuna ca a ajuns cu bine si ca face un
dus apoi mananca ceva si ma suna…
Am adormit cu trelefonul in mana vorbind amandoi … am auzit un te iubesc
si apoi totul a devenit un vis in care mergeam printre pomii inaltii carora nu
le vedeam varfurile si prin zapada care acoperea totul.

Asa au trecut zilele noastre in aceea saptamana , flamanzi unul de altul ,sa
ne auzim, sa ne simtim , sa ne gandim amandoi , cu gandurile unuia peste
ale altuia ca intr un vartej de flori si fluturi , ca o primavara peste o alta
primavara , pierzandu ne controlul si inimile contopindu ne una in alta , asa
cum numai iubirea stie sa adune si sa risipeasca vise si iluzii si sarutari si
ploi si petale de flori si vise neincepute.

Aveam timp doua saptamani sa ma mut la Cluj si incepeam sa strang

bagajele , eram fericita ca, in sfarsit lumea mea avea un sens si o balanta ,
un echilibru pe care il gaseam in cuvintele lui Mircea in privirea lui si in
linistea pe care Dumnezeu o aruncase in mine ca pe o mana de grau ce
urma sa incolteasca in verdea primavara.
In dimineata aceea cand am incercat sa ma ridic din pat totul se invartea cu
mine..am pus totul pe seama faptului ca ,in ultima saptamana am stat de
vorba cu Mircea la telefon pina spre dimineata, am dormit putin si a fost si
tot acel stress cu bagajele.
In plus urma, sa ma duc sa ma interesez de scoala pentru Victor si alte
probleme birocratice…
Am incercat de cateva ori sa ma ridic din pat, insa nu reuseam, totul se
invartea cu mine , simteam ca stomacul meu o luase razna…

Am reusit cu greu sa ajung la baie, apoi m am intors inapoi in pat, l am

sunat pe Mircea ..

48
-Buna, nu stiu daca reusesc azi sa fac vreun bagaj, nu ma pot ridica din pat
se invarte totul cu mine..
-Aha ai baut azi noapte, fara mine iubire, incerca Mircea sa glumeasca
-Esti nebun, cum sa beau, imi e rau… nu stiu de la ce…ieri nu am mancat
ceva care sa imi faca asa rau…
- Poate asta e problema , ca nu ai mancat, zic si eu scumpo..
- Nu stiu, incerc sa ma ridic si sa ma duc la o farmacie sa iau ceva, pentru
ca vreau sa fac bagajele…vreau sa venim la Cluj…nu mai vreau sa stam
departe de tine.
- Si mie imi e dor de tine iubirea mea, mergi la farmacie si ma suni, te rog.
-Bine asa fac, sper sa reusesc …

La farmacie o doamna draguta m a intrebat inca o data ce simptome am, I

am explicat ca ,nu am reusit sa ma ridic din pat, ca am o stare de ameteala
si ca am o stare de voma..
A zambit si m a intrebat cand am avut ultima oara ciclul.. nu intelegeam ce
legatura are.. apoi mi a dat in loc de medicamentele cerute de mine un test
de sarcina.
Mi a spus sa beau un ceai de sunatoare si sa stau linistita in pat.
Am ajuns acasa si am facut testul si am stat cateva minute sa ma uit la el
pentru ca era pozitiv…
Telefonul lui Mircea m a trezit din starea mea
-Buna iubita , cum esti ?
- Buna, la fel si as vrea sa iti spun ceva, dar nu stiu cum ..
- Spune simplu , ce s a intamplat?
- Testul e pozitiv.
- Testul, nu inteleg… iubire mai clar te rog
- Sunt gravida , mai clar de atat nu am cum sa iti spun…
- Poftim, esti insarcinata ?
- Da iti trimit poza cu testul,
- Iubire este cel mai bun lucru… m ai lasat mut…deci esti insarcinata?
- Eu sunt si mai uimita, nu credeam ca o sa mai mi se intample asta…
- O sa vin maine la voi, plec de la munca… abia astept sa sarut burtica in
care sta fetita mea… stiu vreau sa o cheme Svetlana… mica mea
rusoaica…
- Doamne Mircea esti atat de zapacit… ai gasit si nume …te iubesc , imi era
atat de teama sa iti spun asta, ma gandeam sa nu te sperii si sa vrei sa fac
avort.
- Iubire imi doresc aceasta fetita , sigur sa fie fetita, da…
- Asta nu am cum sa stiu, dar daca asta iti doresti, asa va fi, cine stie poate
te asculta Universul…

49
In aceea zi nu am fost in stare de nimic, Victor a plecat la scoala si a venit
si in acest timp m a gasit in pat…sau in drum spre baie.
In noaptea aceea am avut un vis ciudat, mergeam prin intuneric si pe
drumul meu erau numai sicrie si oameni in doliu , era numai moarte si
numai suferinta , oameni in negru isi plangeau mortii, iar mortii erau asezati
pe strada in sicrie care se tot inmulteau.
Nu simteam nici o teama, doar o liniste si un sentiment de curatare a lumii.
Plangeam cu cei care plangeau si priveam cu durere cum alte si alte sicrie
apareau pe strazile negre si cum intunericul se lasa tot mai adanc incat
oamenii deveneau niste siluete si apoi doar negru.
M am trezit dimineata cu o transpiratie rece…
Ma simteam putin mai bine si am baut o gura de cafea, apoi m am dus sa ii
fac lui Victor micul dejun si sa il pregatesc de scoala.
Mircea mi a spus ca vorbim la 10 cand are o pauza..
Ma gandeam la visul meu si am vorbit cu Alexandra ,buna mea prietena ,
mentor si sprijin de lumina pentru cei din Atelierul de suflete, unde cei care
simteau nevoia sa isi deschida sufletele isi gaseau alinarea si sprijin si
invatare.
I am povestit visul meu si mi a spus sa caut povestea celor 144.000 de mii
din Apocalipsa lui Ioan si asa o sa gasesc o explicatie pentru visul meu…
cel putin o explicatie, alta doar eu voi cunoaste.
Simteam ca , de cand am ramas insarcinata totul incepea sa se transforme
in corpul meu dar si in sufletul meu.
Mircea a venit a doua zi si m a tinut in brate incercand sa ma linisteasca
referitor la toate posibilele probleme pe care eu le vedeam , desi ma
bucuram enorm de aceasta sarcina , mai ales ca el era tatal micutei fiinte
din mine.
Starea de rau si de ameteala a continuat in acele doua saptamani, astfel ca
am avut nevoie de toata vointa mea si de ajutorul lui Mircea sa fac bagajele
pentru mutarea la Cluj.
Noaptea visele mele erau pline de umbre si de oameni care umblau prin
intuneric pe care nu ii puteam ajuta si ii vedeam cum isi poarta suferinta ca
pe o haina grea , cum se tem de fericire si alunga orice speranta din inima .
Vedeam copii care nu se mai nasteau, vedeam femei care uitau sa mai
creeze cu spiritul lor sa mai isi iubeasca barbatii, vedeam oameni care
aveau doar sufletele goale , erau doar niste umbre negre si toate aceastea
ma speriau , erau prevestiri sumbre pentru viitor, un viitor in care urma sa
imi nasc fata.
SIngurul care era fericit era Mircea care imi saruta in fiecare dimineata
burta unde crestea mica Svetlana Olga … asa cum ne hotarasem sa o
botezam.

50
Intre randuri

Am alergat sub un felinar si lumina lui m a dus

Intre stele albastre , dar erau doar ochii tai luminand printre astre
De acolo din departari , muntii se vedeau ca niste feti frumosi,
Si luna stralucea cu susul in jos, oglindita in ape
Era liniste in Siberii ninse , ca niste plete
Pe care aripile au pus pene de fete morgane
Timpul ancestreal ma poarta spre tine
Taram fermecat , in care lumile dorm sub zapezi de august
Am calatorit in Siberia si cumva un inger mi a furat
O parte din suflet …
O ratacesc pe acolo
Am fost in spiritul unui lup si el m a dus pe inaltimi albastre,
M- am lasat sa cad peste stele si prin universuri am trecut degetele
SI am mangaiat zorille si noaptea am plouat cu petale de fluturi
Am fost rau si am iubit fiecare piatra , am curs printre siruri de margele
Agatate de Dumnezeu de un colt de cer
Am visat la Siberii , la ingeri si la stele
Am iubit la Siberii linistea care se unea cu Soarele si
Am crescut in SIberii cu florile si cu vantul, cu ploaia si cu duhuri
Venite din taramuri astrale.
Am purtat Siberia in pantec ca pe un prunc nascut din spiritul Creatorului
Am fost Siberia si am avut un tigru alb
Un Dukh ce mi-a aratat poarta spre lumina care
In noi e de o vesnicie ascunsa printre celule.
Te iubesc cu Siberia pe care mi ai daruit o
Cu visele pe care le ai cules din stele si le ai
Lasat sa cada in inima mea ca pe niste aripi din care
S a nascut Fata cu fluturi

51
 Mutarea

Am ajuns la Cluj cu o intarziere de doua saptamani fata de data pe care o

luasem ca termen pentru mutarea noastra in noua locuinta.
Ma simteam putin mai bine acum, dar sarcina imi dadea inca batai de cap,
ca sa spun asa.. nu puteam sa mananc mai nimic in afara de banane si
mere .
In schimb la nivel spiritual ma simteam ca plutesc, citeam foarte mult ,
pentru ca aveam timp , imi ascultam gandurile care se duceau atat de sus ,
de multe ori le pierdeam ratacite prin universuri departe de mine.
De multe ori si eu ma simteam ca sunt deasupra trupului meu fizic..
Mircea era protectiv, ceea ce uneori ma facea sa devin nervoasa..dar imi
adunam toate gandurile de iubire si ii intelegeam nelinistea si grija.
De multe ori ii spuneam ca sunt bine pentru a nu ii ridica mai multe temeri
si mai multe intrebari .
La doctor convenisem ca mergem amandoi, dar de cele mai multe ori el
punea mai multe intrebari decat mine.
Doctorul era amuzat de acest viitor tata , dar cand I am spus ca e vorba de
fetita lui tati a inteles si a fost de acord cu toate intrebarile si temerile reale
, dar mai mult inchipuite ale lui Mircea pentru ca , si doctoral avea acasa
doua fetite, una de doar 6 luni.
Visele mele deveneau tot mai reale, simteam o mare neliniste in tot corpul,
imi simteam gandurile ca zboara tot spre Siberia , spre locuri pe care nu le
vazusem niciodata, dar care imi erau atat de familiare.
Il rugam pe Mircea sa ma lase sa plec la Bunica lui, ii spuneam ca, simt ca
trebuie sa ajung acolo in Siberia, ca acolo ma astepta Cineva ..
Dar Mircea imi tot spunea ca, nu crede ca pot sa calatoresc atat de mult,
pentru ca sarcina mea era destul de delicata si imi putea fi rau ceea ce ar fi
facut poate rau si copilului si nu se merita sa riscam atat de mult , mai ales
sanatatea copilului.
Intr o zi insa Mircea mi a spus ca a visat o pe Bunica lui care ma chema..
Asa ca a sunat o si i-a spus Buncii sale ca am sa vin acolo in Siberia.
Am plecat spre Siberia in acel inceput de toamna si calatoria aceea avea
sa imi schimbe toata existenta a mea si a celor ce imi erau aproape sau
departe.

52
Imi aminteam toate astea acum in zilele acestea cand Pamantul parea ca nu
ne mai vrea pe el si ne alunga spre niciunde.Simteam ca , totul va fi din ce
in ce mai rau si ca, venise vremea sa plecam , dar nu stiam nici unde si nici
cum sa fim in siguranta.
Pamantul intreg era cuprins de cutremure puternice pe o parte si de
inundatii si alunecari de terenuri pe alta parte,Sahara devenise acum un
nou Pol , iar in orase se lasese haosul..
O chemam in gand pe Dukh pentru ca simteam ca, ea ma va indruma ce sa
fac.
Am adormit tarziu in noapte tinandu l in brate pe Victor si cu o mana
tinandu l de mana pe Mircea.
In vis a venit Dukh, tigrul meu alb , mi a facut semn sa o urmez si m a dus
pe malul raului din Siberia .Dar locul nu mai semana cu cel unde am fost
ultima data cand am vizitat o pe Bunica.
Brazii nu mai erau verzi , ci albi , dar nu de zapada , ci pareau niste lampi
uriase , raul devenise parca mai lat si apele sale erau involburate.
Pe malul raului spirite de lumina , iar in jurul lor oameni si animale asteptau
tacuti.
M am trezit si am inteles mesajul , I am multumit lui Dukh si apoi I am trezit
pe Mircea si I am spus ca trebuie sa ne facem bagajul si sa mergem in
Siberia.
L am lasat pe Mircea sa isi faca o cafea, apoi si a facut alta cafea si a pus o
in termos sa o ia la el pe drum..Victor care s a trezit si el ne intreba unde
mergem.. I am spus ca o vom vizita pe Bunica in Siberia.
A fost foarte bucuros pentru ca isi dorea sa o vada pe Dukh de care ii
povestisem .
Am pus intr un gemeantan haine groase pentru noi si am luat si hainute
pentru Svetlana , deoarece urma sa nasc peste putin timp si doream sa fiu
pregatita.
Ar fi trebuit sa simt frica , sa ma tem de pericolele care m ar putea
intampina pe drum, dar eu nu simteam nimic din toate astea .Aveam in
suflet doar liniste si ma simteam impacata cu tot ce se intampla, de parca
le stiam de mult timp.
Mircea m a intrebat mirat”
-Bine si unde mergem, cu cine ai vorbit?
- Acum la aeroport sa luam primul avion spre Bucuresti si de acolo
incercam sa rezervam 3 locuri la primul zbor spre Rusia – Siberia la Bunica
Cred ca ar trebui sa vorbesti si cu parintii tai, daca vor sa vina si ei cu noi,
acum e ultimul tren ca sa spun asa.. apoi totul va deveni un adevarat haos,
nu vor mai fi zboruri si fiecare va lupta pe viata si pe moarte pentru
supravietuire.
- Nu inteleg,spuse Mircea , Ce iti veni de ce vrei tocmai acolo sa mergem?

53
-Te rog sa ai incredere in mine, am sa iti explic pe drum, acum sa plecam
pina nu vor inchide aeroportul.
-Da am incredere in tine, dar vezi ca ai uitat sa iei banii , bijuteriile… cine
stie de ce vom avea nevoie pe drum.
- Ai dreptate am spus , ca sa nu il nelinistesc si mai tare.
L am privit si imi venea sa rad , dar simteam ca , nu e momentul , mai ales
ca , nici eu nu stiam prea bine ce vom face mai departe.
L am lasat sa ia banii, cateva bijuterii, sa le puna intr un portofel si sa il
bage intr un buzunar de la haina.
Am inchis poarta si in timp ce Mircea cauta cheile de la masina priveam
oamenii care, treceau pe strada cu priviri ingrozite, multi carau sacose cu
cumparaturi , altii carau geamantane mari, toti mergeau dezorientati, fara
sa inteleaga ce li se intampla, fara speranta.
Ochii celor cu care ma intalneam pe drum pina am ajuns la masina parcata
la o strada de casa erau goi, nu se zarea in ei nici o lumina.
Mircea s a dus sa ii anunte si pe parintii lui sa se pregateasca de plecare si
ne a spus mie si lui Victor sa il asteptam in masina.
Imi era mila de toti acesti oameni care cautau in disperarea lor un reper , pe
care acum nici societatea, guvernul si nici religia nu ii putea ajuta.
Singura lor nadejde era spre Dumnezeu , insa toti il cautau in afara si nu
inlauntul lou, il cautau in forme reci de cruci, in biserici golite de spiritulu
lui, in rugaciuni care se loveau de tavanul rece si negru al unui cer ce le
vorbea de cumplite apocalypse..
Am ajuns la aeroport , am gasit trei locuri la cursa de ora 14 spre Bucuresti.
Parintii lui Mircea urmau sa vina cu ultimul zobr de la ora 17, apoi
aeroportul se inchidea pentru ca avioanele nu mai puteau zbura, deoarece
se terminasera rezervele de kerosen si nu mai aveau de unde sa aduca alt
combustibil.

In aeroport in sala de asteptare pe un ecran de TV se vedeau stirile cu

intreruperi din cauza penelor de curent..
Era foarte cald, mai ales ca, de o saptamana Soarele ramasese agatat intr o
uitare de cer,
De fapt Pamantul se intepenise parca precum un mecanism stricat si nu se
mai rotea, din ce cauza nimeni nu putea sa spuna.
In America se instituise legea martiala, oamenii nu mai aveau voie pe strazi
dupa ora 20 .
Guvernul si Nasa dadeau asigurari ca, vor gasi o solutie pentru a face ca
Pamantul sa revina la miscarile lui de rotatie, dar se vedea pe fetele lor
ingrozite ca, de data asta nu aveau nici o solutie.
Se vedea o imagine a oceanului Pacific care era inghitit de sloiuri imense
de gheata, care facea sa se formeze valuri uriase care spulberau tarmurile.
Sondele nu mai gaseau petrol sa il extraga.

54
Pamantul devenea un taram al mortii, un taram fara iesire, unde mantuirea
nu mai venea.

Raul

Si timpul s a dus sa moara intr un rau si din acea dimineata nu a mai venit
pe la noi

Stiam ca raul anula timpul, pentru ca acolo in apele sale timpul devenea
precum raul curgea incet.
Nu stiam cum sa deschid vortexuri sau portaluri, singurul lucru pe care il
stiam era faptul ca, la momentul potrivit , cand voi renunta la a mai privi
totul prin mintea mea constienta totul se va intampla in cel mai firesc mod
cu putiinta.
Dupa aproape o luna reveneam in Siberia , insa peisajul era complet
schimbat.
Muntii erau mai inalti , crestele lor care altadata ertau invaluite in zapada ,
acum erau ca niste focuri ce luminau pana departe in zare.
In varful muntilor soarele parea ca isi facuse cuib precum o pasare pe un
plafon de nori.Pietrele raului nu mai erau albe ci devenisera de culoarea
sangelui.
Doar brazii inalti si verzi stateau nepasatori in asteptarea vremilor ce uramu
sa vina.
In sat oamenii isi adunam bagajele si se pregateau sa plece , nici ei nu
stiau unde.
Cand am ajuns la Bunica era pe inserat , dar luna nu isi mai facuse aparitia
pe cer de cel putin doua saptamani..inca masuram timpul pentru a avea
repere in viata noastra si asa zbuciumata de tot zbuciumul prin care trecea
Pamantul , pe care devenisem precum Robinson Crusoe…
Sub razele soarelui Siberia se transformase intr o gradina a Edenului.
Pe Bunica am gasit o in pat, de cateva zile puterile o parasisera.
Cativa vecini care au ales sa ramana in sat o ajutau in gospodarie si aveau
grija de ea.
Ochii ei , inainte atat de albastrii si de vii erau acum precum doua stele ce
se sting in taina.
Cand m am apropiat de poarta casei I am simtit spiritul lui Dukh, tigroaica
alba , am intors capul sa o vad, dar nu era acolo.
Dupa ca Victor s a culcat obosit dupa lunga calatorie ,iar Mircea s a asezat
intr un scaun langa patul Bunicii tinandu I mana ce acum semana cu o

55
adiere de vant intre mainile lui , am iesit afara din casa si m am asezat pe
scarile de la intrare .
Atunci de nici unde a venit Dukh, s a apropiat de mine , si a pus capul pe
picioarele mele si a marait scurt.Am inceput sa o mangai incet pe cap.
In linistea care parea sa inghita tot s a auzit un zgomot puternic de parca
muntii au vrut sa se desprinda de pamant .
Totul s a clatinat cateva minute.
Dukh s a asezat in fata mea de parca ar fi vrut sa ma protejeze de un
pericol, avea urechile ciulite si narile ei scurtau zarea.
Cand totul s a potolit o pasare mare si alba a trecut in zbor , in urma ei
stoluri de pasari argintii au zburat dinspre munti .Cativa lupi s au apropiat
de poarta , dar prezenta lui Dukh I a facut sa mearga mai departe si sa se
piarda in padure.
S a facut liniste.
Am simtit ca toate au fost acolo pentru a isi lua la revedere de la un Spirit ,
primul gand a fost la Bunica.Am intrat incet in casa.
Mircea adormise pe scaun cu mana Bunicii intre mana lui , fata ei era
cuprinsa de o lumina calda.
Dukh s a asezat la picioarele patului si a inchis ochii.
Am sarutat fruntea rece a Bunicii , I am sarutat mana ce I se odihnea pe
piept.
A doua zi dimineata m a trezit ciripitul unei pasari in geam , era mica cu
pene de un verde crud , cu un tril limpede precum cristalul.
Am coborat incet la parter, Mircea inca dormea .Dukh statea la picioarele
patului in care Bunica alesese sa isi incheie povestea aici pe Pamant.
Cu un sarut incet pe frunte l am trezit pe Mircea si I am soptit ca Bunica a
ales sa plece mai departe.
Privirea lui s a umplut de lacrimi .
Privea fata Bunicii si nu stia de ce a ales sa il paraseasca tocmai acum…in
vremurile astea cand avea nevoie de iubirea ei , de glasul ei cald si
linisititor.
Parintii lui urmam sa ajunga si ei azi…de parca undeva in Univers Bunica a
vrut sa ne adune pe toti ca la o ultima intalnire.
In dupa amiaza aceea am inmormantat o pe Bunica Natalia pe malul raului ,
eram acolo cu totii, impreuna si cu trei dintre vecinii care au ajutat o de
alungul vietii in gospodarie , precum si Aliosa cainele drag al Bunicii.
Din senin a inceput sa ninga , iar fulgii se topeau instantaneu la contactul
cu pamantul cald.
La poalele muntilor se vedeau gramezi mari de bolovani, semne despre
cutremurul de ieri.
Era timpul sa plecam, dar nu stiam unde si mai ales cum sa facem asta.
Dukh este cea care mi a aratat calea.

56
In ziua aceea pe cand eram cu Dukh la rau a intrat in apa si corpul ei a
devenit transparent de parca apele raului ii transformau corpul in lumina si
energie pura , apoi dintr o data a disparut si dupa un rastimp care mi s a
parut foarte lung a aparut din nou in acelasi loc in rau.
Am inteles ca, Dukh imi arata cum sa deschid portalul spre alte universuri.
.Cand s a intors am incercat sa o fac pe Dukh sa mai mearga inca odata in
apa raului ca sa vad si eu portalul de lumina, pe care mi l imaginam asa
cum citisem despre el in carti ca pe o poarta prin care corpul tau trece cand
devine energie si cum la trecerea prin portal timpul este anulat .
Dukh insa nu a mai vrut sa intre in apa si isi lingea pe mal blana unda,
privindu ma intrebator, cum de nu stiu ce e acolo in apele raului.
M am intors acasa in sat. Casa era pustie fara spiritul Bunicii sa o lumineze.
Mircea statea la masa la parter cu un pahar de vin in mana si o sticla goala
pe jumatate alaturi.,
Parintii lui aranjau prin casa intr o liniste de plumb.
Privirea lui Mircea era spre sticla de vin si lacrimile ii stateau la coada
ochilor sa curga ca un cantec de jale .
Stiam cat de mult a iubit o pe Bunica , stiam cat de grea era pentru el
despartirea de ea, insa acum Spiritul Bunicii se intorcea Acasa la
Creatorul a tot si a toate pentru a isi continua povestea in univers.
L am imbratisat strans pe Mircea , I am luat incet mainile si I le am saruat
asa cum le sarutasem pe ale Bunicii cu o seara inainte ,I am sarutat parul si
fruntea , apoi am luat paharul de vin si am baut din el o inghititura :
-Pentru sufletul Bunicii sa ajunga acolo unde Creatorul o cheama ! am spus
Apoi l am intrebat daca vrea sa maI raman cu el si mi a spus ca , doreste sa
fie singur.
Parintii lui se retrasesera in seara aceea in dormitorul lor.
Am urca sus in camera , Victor dormea in patul lui si alaturi statea unul din
dinozaurii pe care il luase cand plecasem de acasa,

In dormitor Dukh s a asezat la picioarele patului si m a privit o vreme cu

ochii ei albastrii apoi s a culcat si a adormit cu urechile ciulite la cel mai
mic zgomot.
Adormisem , cand am simtit rasuflarea lui Dukh pe fata mea.
M am ridicat din pat si am urmat o in jos pe scari , am iesit incet din casa,
am mers spre rau.
Acolo o luna galbena facea albia raului sa straluceasca de parca era rispit
pe undele de apa argint.
Dukh a luat o inainte , a intrat in apa privind mereu inapoi de parca dorea
sa se asigure ca o urmez.
Cand am intrat in apa rece picioarele mele au devenit parca mai usoare ,
ma treceau fiori reci care urcau in sus spre genuchi , apoi spre coapse si

57
 simteam cum intreg corpul meu devine usor ca un voal , iar in partea
stanga auzeam puternic bataile inimii.
O urmam pe Dukh si cand am intors capul m am vazut in apele raului si
corpul meu era un bulgare de lumina , de parca o parte din Luna aceea
mare cazuse in rau .
Incet lumina lunii slabea fiind topita de o lumina tot mai puternica , apa
devenea tot mai calda si cand am ridicat un picior sa pasesc am simtit sub
talpa un teren solid si plat in locul pietrelor ascutite de pe fundul raului.
Am privit imprejur si nu era nimeni si nimic, doar o intindere alba de lumina
Ma uitam in jur dupa Dukh si cu uimire am vazut in fata mea o fetita cu
niste minunati ochi albastrii care se juca pe aceea intindere ce semana cu
un desert de argint.
Fetita imi facu cu mana si ma chema la ea sa ne jucam, lua incet cu mainile
ei mici praful acela si il arunca incet in sus razand si cu mainile il modela
in fluturi de culoarea violet care zburau in zari nestiute., apoi lua din nou
praf si crea flori de culori aprinse , stele transparente si ceva ce semana cu
pomii de pe Pamant insa aveau radacini de scoici si crengile erau pline de
flori si de frunze si de fructe aruncate de a valma pe ele .
Am inteles ca , fetita era Svetlana , cea inca nenascuta si atunci m am
gandit ca totul e poate doar un vis .
Un zgomot puternic m a facut sa intorc privirea de la fetita si m am trezit in
pat, Mircea dormea cu o mana sub cap .
Acum stiam cum sa trec prin portal .. intelesesem ca ne duceam spre alte
planete si alte universuri.
De ce trebuia sa parasim Pamantul, oare eram singuri in aceasta calatorie ,
mai sunt ca noi oameni care vor calatori spre alte planete..erau intrebarile
mute pe care mi le tot puneam de cand incepuse aceasta poveste
neinteleasa a pamatului care s a oprit in loc.

Timpul

In dimineata aceea m a trezit un sentiment de gol in tot corpul .Ceasul arata 4.47,
afara era liniste, soarele se zarea mare si galben prin perdelele lasate.
Ma durea tot corpul, dar mai ales burta , unde mica mea printesa lovea puternic ,
se sucea , se invartea de parca locul nu ii mai ajungea.
Am coborat jos sa imi fac o ceasca de cafea .
Am luat cafeaua si am iesit pe prispa casei,Dukh m a urmat cuminte .
Am privit cerul si soarele devenise acum rosu incandescent de parca luase foc.

58
Am intors capul spre munti si ii vedeam cum se clatina si cum pe varfurile lor se
zareau nori negrii de fum.m am gandit atunci ca e vorba de vulcani care au
reinceput sa erupa si ca venise timpul sa plecam spre alte universuri.
Nu mai aveam vesti despre ce se intampla in lume, in sat mai erau doar cateva
familii , douazeci la numar , multi au plecat spre orase mai mari din Rusia in
speranta ca, acolo vor gasi sprjin si salvare, altii au plecat in America, care era la
doar 30 de km in zona Alaska , fiecare plecase acolo unde credea ca va fi in
siguranta, dar pentru asta nu exista acum nici o garantie.
Mircea ma intreba de cateva ori pe zi de ce am venit aici si de ce nu plecam si mai
ales ma intreba unde vom pleca?
Nu stiam sa ii raspund, pentru ca nici eu nu stiam unde vom pleca si cand,
asteptam un mesaj de la Creator..simteam ca, inca suntem in siguranta aici in
Siberia si nu a venit vremea sa plecam.
Priveam acum , stand pe prispa casei cum stoluri mari de pasari gri taiau cerul si
se duceau sa arda in soare..cand o mana ma atinse usor pe umar , era Mircea.
Tinea in mana o ceasca de cafea si intre buze o tigara aprinsa.
L am sarutat pe frunte si m am lipit de el , stiam ca, indiferent ce se va intampla
ei sunt comorile mele cele mai de pret si ii voi ocroti .
L am sarutat incet pe buze pe Mircea, I am sarutat mana , apoi ochii aceia atat de
albastrii de parca o farama de cer cazuse in ei , ochii pe care stiam ca ii va avea si
Svetlana si I am spus incet :
- Acum pot sa iti spun ca e timpul sa plecam ,
- Unde ?, intreba el
- Acasa , I am raspuns
- Acasa , ne intoarcem in Romania , nu inteleg, ai spus sa venim aici , acum
spui sa ne intoarcem, ce e cu tine?
- Nu , nu acel acasa… acum vom cauta alta casa… Pamantul nu va mai
rezista mult…simt asta… sti ca mereu ti am spus ceea ce simt, ceea ce
“vad” , ceea ce alte spirite imi spun si ceea ce Dumenzeu imi spune
- Da stiu, desi uneori imi e groaza de ceea ce spui si ce vezi…spuse Mircea
cu o voce trista.
- Dragul meu , sunt o povara uneori , cu toate aceste clarviziuni ale mele, cu
toata aceasta “anormalitate” a mea in lumea asta “normala”, iarta ma
- Nu iubire, imi spuse Mircea cu glas mai bland, nu esti o povara , dar uneori
imi e greu sa tin pasul cu tine…si rase cu rasul lui copilaresc.
- Bine dragul meu, acum va trebui sa ii trezim pe toti si sa mergem la rau,
muntii se vor clatina tot mai tare , cutremurele vor crea rupturi in scoarta
teresta si aici unde suntem acum nu mai suntem in siguranta.

59
 - La rau, nu inteleg de ce trebuie sa mergem la rau, e o gluma , sa mergem la
scaldat? vocea lui Mircea era acum furioasa
- Mircea sunt lucruri pe care nici eu nu stiu cum sa ti le explic , dar te rog sa
ai incredere in mine , te iubesc , va iubesc pe toti si voi avea grija sa fim
impreuna.
- Te cred iubire, pina la urma cine a mai vazut un tigru Siberian sa stea langa
tine cuminte precum o pisica . Se ridica si intra in casa.
Am imbratisat cu privirea cum as fi imbratisat cu mainile acel colt de Siberie
care imi era atat de draga, am privit muntii unde il intalnisem pe Inteleptul din
pestera ,am privit brazii care stateau neclintiti de parca spuneau ca, nimic din
tumultul care zguduia lumea nu ii putea atinge.
Am mers cu totii la rau… incepea calatoria noastra spre o noua zi , spre
schimbare , spre o viata in necunoscut , cu speranta , dar mai ales cu iubirea
pe care o simteam si care ne unea in acest moment..
Stiam ca nu suntem singuri, ca mai sunt oameni ca mine pe Pamant care vor
calauzi pe cei dragi si pe cei pe care nu ii cunosc spre o noua viata , spre noi
experiente spre noi provocari pe care sa le infrunte cu iubire si curaj.
Am intrat in apa raului cu Dukh langa mine si tinandu l de mana pe Victor, el
era primul pe care aveam sa il ajut sa treaca prin portalul de lumina…m am rugat
Creatorului sa ma indrume, nu era nimic religios in ruga mea, doar iubirea
neconditionata pe care el mi o daruia .
Am simtit cum timpul se opreste in loc si un alt timp sta sa inceapa…

60
Atelierul Partea a II-a

Lui Alex pentru ca mi a fost mentor, prietena si inger , lumina ei m a dus

spre lumina mea si pentru asta ii voi fi mereu recunoscatoare

Atunci cand a ales, sa adune in acest Atelier de Suflete oameni ,care isi
doreau, sa depaseasca starea de simpli muritori , care traiesc in rutina unor
zile mici , inchisi intre peretii mult prea stramti ai convenientelor sociale, ai
convingerilor impuse de societate si respirand aerul cu miresme otravite
ale lui “ asa da si asa nu…ALexandra nu stia ca, acest Atelier avea un scop
ascuns de mintea ei de Creator si anume acela de a “invata “ pe cei alesi,
sa isi creeze viitorul in lumi noi, in universuri departate de Pamant si mai
ales sa ii ajute si pe altii , care erau reticenti ,sa isi accepte si inteleaga
“scanteia “divina ce le ardea in inima.
In Atelier care isi luase acest nume pentru ca se intalneau in fostul atelier al
unui pictor , Enea , cred ca numele era doar un pseudonim inspirat de
povestile lui Homer si pictorul se numea Andrei…, deci in Atelier fiecare
suflet venea cu durerile si neimplinirile lui , pe care alegea sa le
impartaseasca celorlalti sau nu, si toti invatau o singur lectie importanta si
anume iubirea neconditionata .. care aducea , asa cum a spus frumos intr o
zi Corina .. mantuirea..
Intr o zi cineva a agatat de un sevalet o hartie pe care scrisese o poezie..

“ Spune ca te iubesc cu luna aruncata peste hainele tale ,

Spune ca te calc in picioare cu scoici si tu taci ,
Ma privesti cu ochi de mare si cu buze de ciresi in floare
Ma cerni printre gene grele , imbatate de vinul ce picura
DIntr o mie de pocale risipite pe mese
De feti frumosi cu dalbe mirese
Spune sa plec si sa imi iau si iubirea cu mine
Ca pe un geamantan uitat intr o gara de niciunde
Sa o las pe o margine de cer sa se verse
O iubire precum un borcan de dulceata
De trandafiri ce au fost candva roz si au devenit
Sirop dulce amarui de dor
Spune sa ma atarn de un nor ca o umbrela
Sa ma intorc spre sufletul meu ca o haina pusa pe dos

61
Sa ma caut prin buzunarele inimii de tine
Si sa imi gasesc moneda norocoasa
Cu chipul unui imparat nebun
Care a dat Romei foc,ca sa stinga
Dorul de o fata plecata
Pe al iubirii mal sa pescuiasca
Pesti de argint cu plasa de aur
Spune sa nu te mai iubesc
Pina la apus de soare
Iar in zori sa imi las
La picioarele tale sarutari dulci
Ca sa ma ierti pentru neiubirea
De seara si pentru cafeaua din zori
Spune sa traiesc langa geamul deschis
De luna plina si goala
Ratacita printre stele albastre
Spune sa te iubesc cu iubirea
Pe care ingerii o au pentru
Aripile lor albastre.

Poezia era modul in care si eu imi exprimam uneori sentimentele si emotiile

si mai ales prin care ma simteam conectata la actul de iubire al creatiei.
In fiecare zi treceam pe la Atelier, uneori doar sa o vad pe Alexandra care
lucra acolo la minunatii ei pantofi , care uneori aveau desenati pe ei flori de
nu ma uita.. sau ca sa participam in grup la o meditatie pentru a ne conecta
cu Pamantul Mama si cu Creatorul a tot .. pentru a ne simti conectati la
iubirea neconditionata pe care o primeam cu totii in fiecare secunda din
Univers.

Atelierul era acolo de mult timp, trecusem de multe ori pe langa acea
gradina ingropata in flori albe si galbene si in nuante violet de stanjenei ,
care se strecurau cu indrazneala printre zabrelele gardului.
Curtea era plina de verdeata, caprifoi, iedera agatata de gardul casei si de
stalpii terasei , flori de zorele mov risipite printre gradene albe , ca niste
coloane grecesti .
Cladirea alba unde era atelierul parea mai mult o aripa a unui sanatoriu ,
care s a ratacit de restul cladirilor si a nimerit dintr o fericita confuzie in
curtea lui Enea .
Intr un colt al unui perete al atelierului spanzura o tufa de trandafiri
galbeni , ce se sprijinea de perete precum un om prea ametit de vin , gata
sa cada.

62
In Atelier era liniste, ma asezasem pe jos , pe podeaua cu urme de vopsea si ma
sprijineam de o lada veche de muzeu taranesc, pictata cu albastru.Mircea se
asezase pe lada si imi sprijineam capul de ghenunciul lui drept.
Taceam amandoi fiecare incercand sa prinda un fir nevazut al gandurilor celuilalt.
Usa s a deschis si incet a intrat Alexandra in brate cu un mic ghemotoc de blanita
.
Era pisica ei Susa , statea cuminte , cu ochii ei ca mierea privea locul cu multa
curiozitate.
Ne am salutat , ne am imbratisat cu caldura .
Alexandra m a intrebat :
- Cum esti suflete?
- Bine, am raspuns eu Uite am venit si cu iubitul meu sa vada si el Atelierul
si ce facem noi aici, sper ca nu e cu suparare , pentru ca nu te am anuntat
dinainte?
- Deloc, rase ea cu un zambet de inger ratacit printre nori, chiar ma bucur sa
vina cat mai multi , ca sa fim cat mai aproape de lumina , sa ne
iluminam..sa lucram cu intunericul , pentru ca si el are rostul lui.
- Da ai dreptate , am spus, Uneori intunericul ne face sa intelegem mai
profund cata lumina avem in noi si cat avem de invatat.
- Se apropie zile interesante, sunt multe spirite care vin pe Pamant sa ne
ajute, important este sa le primim cu iubire si sa le ascultam mesajul, a
spus Alexandra.
- Da, da, ce ma bucur ca v am gasit, cred ca undeva in sufletul meu stiam de
locul asta , uneori visam cladirea asta alba plina de caprifoi.. dar nu stiam
ce si unde este.
- Magda e foarte interesant ce spui , nu mi ai spus asta pina acum… ma
bucur sa aud.
- Lix sti ca eu ti am povestit de visele mele , cel cu globul alb de lumina care
multi ani din copilaria mea cobora noaptea in vis in curte si in care ma
urcam si calatoream printre stele, prin univers, l am intalnit in cartile pe
care mi le ai dat sa le citesc si in meditatiile pe care le facem impreuna.
- Da Magda, imi amintesc de ce mi ai povestit si e minunat sa ai atata
deschidere pentru Creator.. spuse Alexandra
Mircea in timp ce noi vorbeam se juca cu pisica, apoi ma lua dupa umeri si imi
spuse, ca el nu se prea “vede” aici cu discutiile astea l am pierdut , mai bine
vorbeam de programe si matrici din informatica..asa ca , se va duce acasa sa
se joace cu Victor un joc nou pe laptop , iar cand termin sa il sun sa vina sa
ma ia si sa mergem la cumparaturi.

63
M a sarutat incet pe obraz, mi a strans mana in mainile lui si mi a spus sa fiu
cuminte si sa nu fug cu vreun spirit , ca ne bate …apoi a iesit din Atelier.
In acest Atelier eram oameni cu diverse preocupari, unii dintre noi lucrau la
mari corporatii, altii aveau o afacere, iar altii lucrau in armata sau in justitie.
Dar aici lasam afara toate “hainele” noastre si deveneam noi cei din esenta,
suflete care se intorc si se revarsa in Lumina iubirii Divine.
Eram liberi de reguli , de legi, de orice religie , doar noi si lumina din noi care
ne calauzea.
Alexandra ne contopea pe toti intr un glob de lumina si ne facea sa vedem ca
toti suntem una cu fiecare si cu Creatorul, cu iubirea, discutam liber despre
orice si faceam meditatii ale Cercului de lumina, pentru ca ne asezam in cerc
si ascultam meditatia.
Dupa aceea fiecare marturisea ce a simtit si ce vibratii l au condus spre lumina
si intelegerea profunda a Universului.
Ne intalneam uneori cate patru sau cate 10 , ne cunosteam in timpul acestor
intalniri si meditatii fiecare atat cat lasa sa se deschida sufletul fiecaruia si cat
dorea fiecare sa primeasca de la ceilalti.
Uneori nu veneam cateva zile sau mai bine de o saptamana la Atelier pentru ca
simteam nevoia sa fiu eu cu mine si sa “rumeg” sau mai bine spus sa
contopesc in mine informatia primita in timpul meditatiei atat din univers de la
Dumnezeu , cat si de la celelalte suflete ce erau acolo impreuna cu mine.
Fiecare din noi evolua in ritmul lui si fiecare era la fel de minunat si de plin de
iubirea Creatorului.
In ziua aceea Alexandra ne a asteptat sa ne asezam cu totii pe covorase jos pe
dusumeaua lacuita din Atelier , ce amintea de casa bunicii si ne a spus :
- Hei , buna suflete minunate, cum simtiti energiile azi ?Eu am zis ca voi face
o mica pauza , mai ales ca se apropie sarbatoarea de Paste , insa Creatorul
a avut alte planuri si am avut in fiecare zi cate o sedinta de terapie , as avea
nevoie de putina liniste sa ma reconectez si sa ma linistesc si la nivel
astronomic se schimba cateva conjunctii planetare, dar aici tine de fiecare
dintre noi cum le simtim si cum ne conectam.
- Pai sa spun eu , zise Ana , ma simt mult mai energica si plina de viata,
dupa ultima sedinta de terapie pe care am avut o .SImt ca lumea iar capata
sens , apoi am invatat sa fac lucrurile incet si cu rabdare si sa simt
echilibrul din lururile mici, astfel incat sa construiesc lucruri mari..iar
lucrurile se aseaza incet si cu multa lumina.Am inceput sa aleg cu sufletul ,
sa imi ascult mai mult inima decat mintea si sa ma ascult .Va iubesc pe toti

64
- Si eu vreau sa va spun ceva , mai ales ca am inceput sa nu mai ma simt in
mijlocul vostru de parca as fi la alcoolici anonimi , spuse Catalin razand.
Am inteles ca, aici toti suntem unul cu Creatorul si ca nu trebuie sa simt
teama sau regrete si ca voi imi sunteti alaturi si nu ma judecati.Deci pot sa
va spun ca, ma simt mai bine , gandesc mult mai pozitiv, dupa acea
perioada cand am ales sa stau in pat si sat rag draperiile in fata vietii ,
acum sunt recunoscator in fiecare dimineata cand vad o raza de lumina
cum se strecoara stregareste prin perdea .Multumesc lui Dumnezeu pentru
tot ce am primit , in fiecare zi, pentru iubita mea Patricia, care a fost alaturi
de mine in aceasta perioada si m a sustinut.
- Ne bucuram Catalin , spuse Alexandra si se ridica sa il imbratiseze.
- Hei , eu va invit in acest week end la mine la tara pe valea Ariesului, am
acolo o mica casuta, dar e loc in curte sa punem corturile , in plus pe langa
casa curge un raulet si padurea e la 5 minute de casa.
Avem in curte loc sa facem gratar si putem sa si plantam flori sau copaci in
gradina din spate , daca dorit sa facem si activitati.. spuse Alina
Toti am aprobat idea ei, mai ales ca se anunta un sfarsit de saptamana
calduros numai bun de iesit in natura.
Puteam sa ne cunoastem mai bine si sa impartasim impresii din meditatii
sau ceea ce fiecare din noi citea in putinul timp liber.
Crina ridica timida mana , precum la scoala, ceea ce ne-a facut pe toti sa
izbucnim in ras.
- Dragii mei, spuse ea, eu am avut o perioada in care am simtit nevoia sa
stau retrasa, ati vazut ca nu am mai venit de doua saptamani pe aici , unii
poate au crezut ca, am renuntat , sau ca m a suparat ceva , nu, nimic din
toate astea. Dupa ultima meditatie de aici din Cercul de lumina au iesit la
suprafata mai multe emotii pe care in repetate randuri le bagam sub pres si
nu doream sa le infrunt, insa acum mi am spus sa fiu curajoasa si sa le
infrunt, sunt emotii legate de persoane dragi, parintii mei cu care acum
vreau sa imi “reglez’ ca sa spun asa niste probleme mai vechi.
Am avut nevoie sa ma privest eu pe mine in oglinda aceea a sufletului si sa
ma accept si sa invat sa fiu blanda cu mine, pentru a putea astfel sa fiu
buna si iertatoare cu parintii mei, pentru ca , am considerat mult timp ca, eu
sunt cei care au gresit fata de mine, aratand mai multa iubire fratelui meu.
Mai multe am sa va spun cand voi fi pregatita, acum doar va doresc sa va
conectati la lumina Creatorului asa cum va este voua benefic .
Eu am scos din geanta cateva foi si apoi le am spus :-

65
 -Azi eu o sa ma exprim printr o poezie , sau doua daca ma puteti suporta si
nu va zgarii urechile
- Oh ce frumos Magda , a spus Marius , chiar te ascultam
- Da ascultam , e ceva interesant , nimeni nu a mai scris poezii pina acum ,
spuse si Alexandra.
In tacerea care scutura prin aer mici sclipiri de lumina de la soarele ce
statea sa apuna intr un colt de geam al atelierului am inceput sa citesc cu
multa emotie in glas :

Curgeam incet prin timp

Sa nu te ating , sa nu te frang
Sa te respir , sa te cuprind
Cu gand de maci pe galben camp
Cu floare alba presarand
Al tau ecou prin al meu gand,
Curgeam incet peste pamant
Sa ma astern intr un cuvant
Zburand pe dealuri intr un cant
Sa te sarut , sa te alint
Plangeam cu lacrima de vant
Pe drumul negru rasarind
Margaritare cuprinzand
- De dor arzand

- Alexandra m a intrebat incet daca mai am o poezie, iar eu am raspuns ca

da..era una pentru iubitul meu, dar mi a dat voie sa o citesc aici…
- Se numeste Tablou de Picasso , am spus eu, apoi am inceput cu voce
scazuta sa il citesc :
Noi facem un tot si in toate
Eu te caut , tu ma chemi,
Ne ratacim , pierduti printre aster

66
 Un univers nu ne ajunge
Sa ne prindem visele cu pioneze albastre

Pe peretii de stele
Precum sunt peretii camerei mele
Cand tu dormi acolo
Peste nopti lunate cu pudra
De spiridusi cu caciula verde
Noi nu apartinem nimanui
Si unul altuia prin ganduri hai hui
Ne coboram pina in gandul
Cel mai umbrit al pamantului
Ca sa cautam pietre colorate
Sa ni le agatam la spate
Si sa zburam printre aripi
De pene saltate de vanturi
Tulburate in oceane albe
Spumate in zile de vara
De glezna ta cea usoara
De atata sarutat al buzelor mele
Incat s a facut mare
Si a alunecat peste sufletul meu
Ce cauta scoici in nisip
Si a gasit glezna ta ranita,
De un sarut
Mangaiata de vant
Asa ca am ridicat o incet
Pina la stele

67
Sa o pun incet pe un soclu
Ca pe o statuie , langa inima ta
Sprijinita intr un cot
De privirea ta albastra.

M am aplecat incet in fata intr o reverenta

Alexandra a fost prima care s a ridicat si m a imbratisat spunandu mi ca e
minunata poezia aceasta , la fel ca si prima.
Apoi si ceilalti au spus ca le a placut… ceea ce m a facut sa imi adun cateva
lacrimi la coada ochilor si sa nu ma simt jenata de asta…
Am mers apoi cu totii spre masa unde fiecare aducea cate o gustare si toti
imparteam cu aceeasi iubire si un suc , o cafea si prajiturele sau mini
sandwiciuri.
Enea a venit si el in Atelierul care ii apartinea de drept si unde lucra acum
pentru o expozitie pe care urma sa o aiba in Bucuresti.
A salutat cu mana si cu un mormait scurt..
Crina l a intrebat daca nu doreste si el o cafea si apoi Gabi l a intrebat ce a mai
facut in ultimul timp.
Enea, pseudonimul lui de artist , pentru ca nu am aflat nici pina azi daca il
chema Adrian sau Andrei a raspuns posac ca s a refugiat in natura , la casa
unui prieten in Arges, petru ca acum odata cu apropierea sarbatorilor de Paste
orasul deja incepe sa il sufoce si simte nevoia sa se deconecteze de forfota
nebuna a cumparaturilor facute fara rost.
A trecut pe langa mine si Alina care gustam din prajiturile delicoase facute de
mama Clarei si s a apropiat de Alexandra pentru a ii spune ca a reusit azi sa isi
controleze un atac de panica cu ajutorul exercitiului pe care ea I l a
recomandat.
Alex I a spus ca, daca doreste poate acum sa ramana cu noi si sa participle la
meditatie , mai ales ca era pentru echilibrarea chakrelor.
Din privirea lui insa se vedea ca, nu se simte bine intre noi, parca ii invadesam
spatiul intim , precum niste fluturi atrasi de lumina unui bec.

68
Vorbeam azi despre viitoarea eclipsa de soare si despre luna noua.
Despre cum ne influenteaza sau nu astele existenta aici si cum uneori ne
legam de ele viitorul sau bagajul cu care venim din trecut.
Corina ne a spus ceva atat de frumos, legat de parinti :”Cand suntem mici ne
admiram parintiica pe icoane…” ii vedem ca pe niste zei si ii veneram , le
urmam exemplul si le aducem ofrande notele bune de la scoala sau premiile
luate la diverse competitii si ne intrebam “ Oare am fost copil bun, oare, am
multumit o pe mama.. oare mai ma iubeste”
Iar intr o zi devenim adulti in corp de copii si copii in corp de adulti.. si ne
gandim ca daca noi am fost copii perfecti cu parintii perfect isa fie la fel si
copii nostrii, dar oare asa e si asta ne dorim, sau a fost doar un vis al parintilor
nostrii?
De aceea de multe ori ne reprimam furia pe partener, pentru ca trebuie sa fim
perfecti, pentru ca asta am facut si cu parintele nostru, am reprimat in noi
oboseala si critica si toate acestea pentru a fi un copil bun.
Acum ajungem un partener bun, rupt in bucati de propriile simtiri reprimate.
Si uite asa reprimam in noi iubirea , pentru ca nu s a spus ca iubirea doare si
ca e normal sa cand iubim sa avem parte de suferinta .
Asa ca ajungem sa ne iubim ambalajul si sa pitim continutul , incat sa nu ne
murdarim pe maini cu ciocolata inainte de masa.
De multe ori mancam pe furis bomboane, luate de la magazinul din colt, asa cu
m ne uitam si in suflet tot pe furis.
Si atunci cand nu mai putem sa fim copii perfecti ai unor parinti nu prea
perfecti dam vina pe Dumnezeu , de parca el ne spune sa fugim de simturile
noastre , de parca nu ne a lasat liberul arbitru.
De ce sa ne suparam pe Dumnezeu, poate pentru ca , simtim iubirea lui
neconditionata ca parte din tot si ne permitem sa nu fim copii buni si perfecti.
Dup ace spuse astea Corina se aseza langa Alexandra care o imbratisa , iar
noi toti am ramas un moment tacuti , cu gandul la parintii nostrii acolo u nde
sunt ei inca aici sau plecati departe in ceruri.
Enea care se asezase pe o lada veche de zeste din Maramures puse o
intrebare spragand linistea “ Ce este intuitia?Si cum o “lucram” , in sensul in
care ma bazez pe ganduri , mental, cee ace de multe ori sunt dintr o perceptie
a mea asupra vietii , in functie de programe, ,limitari, rani
.

69
Alexandra a raspuns scurt” Intuitia este conectarea cu divinul sunt acele
ghidari care vin din Divinul din noi , fara a avea filtrul iluziei.”
Catalina interveni si spuse “ Pe mine de multe ori intuitia ma ajuta sa iau
decizii, au fost momente cand simteam ca cee ace urmeaza sa fac nu este ok ,
aveam corpul greu si ceva ma tragea inapoi , iar cand nu am urmat aceea
intuitie lucrurile nu au iesit cum doream, dar cand am fost in sa zi casa timp
divin toate au venit mai usor si am avut bucurie.
Fiecare din noi avea ceva de spus despre un moment cand intuitia I a ghidat
pasii si astfel am evitat momente neplacute .
Alexandra ne spuse apoi ca va face o clasa scurta de meditatie pentru
transmutarea energiei sexuale in creatie si ne intreba daca suntem de acord..
toti am fost un mare Da… cee ace ne facu apo isa radem.
Si astfel atelierul se umplu de o energie care plutei in aer si o simteam cum
coboara in noi ca o ploaie de vara.
Acolo in Atelier timpul si gandurile noastre deveneau un tot si universul ne
parea mai aproape, ascultam muzica unei mantre, vorbeam despre iubire si
compasinunea pe care nu le manifestam de multe ori fata de noi si nu le
simtema nici fata de ceilalti, despre rani si karma , despre familii si dureri..
Am si acum in suflet atelierul cu ferestrele ascunse printre flori de zorele , ca
niste gene lungi.. cu poarta care scartia incet cand o deschideam si cu tufele
de trandafir albi care iti rasareau in fata ca sa iti spuna “Bun Venit”.

70
71