Muntii Poiana Rusca

Munţii Poiana Ruscă se pun în evidenţă ca un masiv foarte bine conturat, la la nord
ajungând până la Culoarul Mureşului, în est la Depresiunea Haţegului şi Dealurile
Hunedoarei, în sud sunt mărginiţi de Culoarul Bistriţa-Strei, iar în vest merg până
spre Culoarul Lugojului, şi Piemontul Poiana Ruscă (Dealurile de Vest). De fapt,
spaţiul montan, aşa cum este normal, se termină prin zonele montane, mai mult sau
mai puţin dezvoltate, în toate direcţiile. Aspectul general al Munţilor Poiana Ruscă
este de masiv unitar, evidenţiindu-se, totuşi, partea centrală cu Vf. Padeşu, din care
se desprind o serie de culmi radiare, situate între râurile ce coboară din cuprinsul
unităţii: Bega (formată din Bega Luncani şi Bega Poieni), Lăpugiu, Dobra, Cerna
(Hunedoarei), cu afluenţii Zlaşti şi Runcu, Densuş (Galbena), Rusca cu Lozna,
Nădrag etc. Pe Cerna (Hunedoarei), în scopul aprovizionării cu apă potabilă a
oraşului Hunedoara, a fost amenajat Lacul
Cinciş , iar pe Valea Gladna (Vestul
Munţilor Poiana Ruscă ), într-un loc în care
valea se îngustează în şisturi cristaline până
la 100-200m, în amonte de localitatea
Surducu Mic, s-a ridicat Barajul Surduc, din
anrocamente, poziţionat la întâlnirea cu
Dealurile Bucovăţului (din Dealurile
Banatului), cu rol de regularizare a
debitelor. Munţii Poiana Ruscă constituie partea de nord-vest a Carpaţilor
Meridionali. Situaţi între paralele 45°55' şi 45°30' latitudine nordică şi meridianele
22° şi 23° longitudine estică, ei se întind pe o suprafaţă de 2 640 km2 , suprafaţă
comparabilă cu aria ocupată de masivele muntoase vecine din est (munţii Şureanu
şi Cindrel) şi din sud-vest (Semenic). Împreună cu Munţii Sebeşului (masivele
Şureanu şi Cindrel) din est şi Munţii Banatului din sud-vest (munţii Semenic,
Aninei, Dognecei, Almăjului şi Locvei), masivul Poiana Ruscă se înscrie într-un
brâu muntos cu altitudini medii în jur de 700-1000 m, care urmăreşte curbura
Carpaţilor Meridionali înconjurînd pe la nord-nord-vest zona axială înaltă cu relief
alpin a munţilor Retezat, Ţarcu şi Godeanu. Munţii Poiana Ruscă se conturează
deci ca o treaptă de relief intermediară între zonele periferice, depresionare şi
partea centrală, mai înaltă, a Carpaţilor Meridionali.
Istoricul cercetării geomorfologice şi rezultatele de până acum: În prezentarea
acestui capitol se arată că în lucrările de specialitate lipsesc aproape total studiile
referitoare la Munţii Poiana Ruscă. În ultimul timp, au început să apară lucrări în
această direcţie (de exemplu cea a lui N. Popp-1972-, o sinteză asupra dezvoltării
reliefului). Se accentuează că aproape toate studiile şi cercetările geologice asupra
regiunii cuprind şi referiri la geomorfologia masivului. Se disting trei perioade
principale în care se sintetizează întrega activitate şi concepţie geomorfologică şi
de cercetare a masivului:
1) Prima perioadă până la 1912 începe în anul 1789 prin lucrarea lui I. Esmark care
se referă la aspectul Văii Cernei (afluent al Mureşului) şi din câteva date geologice
asupra masivului. Sunt amintite lucrările lui Téglás Gabor („Prima linie ferată
ardeleană” 1882), unde apare pentru prima dată ideea unui curs al Mureşului pe
actualul culuar Lăpugiu-Behei ce înconjura la nord şi vest masivul Poiana Ruscă,
idee reluată în cercetările mai recente ale lui R. Ficheux (1934), Gh. Pop (1947), N.
Orghidan (1969), Gr. Posea (1967, 1969).
2) A doua perioadă 1912-1944, mult mai laborioasă, se înscrie pe linia modernă a
geomorfologiei. Este amintită lucrarea lui L. Sawcki „Beiträge zur Morphologie
Siebenbürgens” (1912), bazată pe interpretarea largă a reliefului Transilvaniei ca
rezultat al peneplenizării complexe sub acţiunea râurilor şi abraziunii marine în
care se remarcă în Poiana Ruscă o suprafaţă veche preponţiană şi una ponţiană.
Această perioadă culminează cu studiile lui Emm. de Martonne cu referiri speciale
la lucrarea „Excursions géographique de l' Institut de géographie de l' Université de
Cluj” en 1921, „Resultats scientifiques” în care, ocupându-se şi Poiana Ruscă,
constată o remarcabilă netezire a culmilor ca şi uniformitatea lor. El remarcă două
nivele: platforma superioară (Vadul Dobrii) peste care se ridică martorii reduşi
(Padeş şi Rasca) şi platforma inferioară
(Ghelar). Cele trei trepte le dă vârsta
eocenă, miocenă şi pliocenă.
3) A treia perioadă (1944-1974),
corespunde cu lucrarea de sinteză a lui V.
Tufescu (1946), asupra platformelor de
eroziune, în care se remarcă existenţa a
trei nivele în Poiana Ruscă. Sunt amintite
apoi datele geologice ale lui I. Pavelescu
(1953, 1954, 1958), I. Dumitrescu (1955), V.C. Papiu (1956) şi alţii, depăşite după
1960 odată cu apariţia lucrărilor lui M. Mureşan (1962-1973), A. Savu (1962), D.
Giuşcă ş.a. (1963), V. C. Papiu (1963-1964), I. Pavelescu (1964), H. Kräutner
(1963-1973), O. Mayer care prezintă nu numai o importanţă din punct de vedere
tectonic, litologic şi paleogeografic, dar şi geomorfologic. Contribuţia geografilor
după anul 1960 este şi ea mai subtanţială sub raportul morfogenetic prin lucrările
lui P. Cotet şi C. Martiniuc în capitalul de geomorfologie al „Monografiei
geografice a R.P.R.” (1960) ce se referă şi la acest masiv. Acestei perioade i se
încadrează şi lucrările lui Vintilă Mihăilescu (1932, 1963, 1966, 1971), N.
Orghidan şi Gr. Posea, privind zonele carpatice şi văilor. Studiile regionale ne-au
atras, de asemenea, atenţia. Ele au tratat regiuni învecinate dar cu unele implicaţii
şi asupra masivului studiat de noi, de exemplu: Cornelia Grumăzescu, cu privire la
Podişul Lipovei (1972), I. Josan şi alţii. Cerecetările de geomorfologie a României
– P. Cotet (1973), Gr. Posea şi colab. (1974) de geografie fizică a R.S.R., V.
Mihăilescu (1964), I. Sârcu (1968), M. Iancu (1971), Al. Roşu (1974) – trateză
probleme de ansamblu dar a căror contribuţie sub diferite aspecte au prezentat
interes pentru cercetările noastre. Se desprinde concluzia că masivul Poiana Ruscă
nu i-au fost consacrate nici un studiu de amănunt.

HIDROGEOLOGIA ZONEI CARSTICE

Hidrogeologia este una din ştiinţele naturii şi ea este dedicată problematicii
complexe a apelor subterane: originea şi formarea, formele de zăcământ, legile de
curgere, regimul şi resursele apelor subterane, interacţiunea cu rocile, calitatea şi
condiţiile care determină folosirea în diferite scopuri, regularizarea sau eliminarea
din terenurile acvifere. Apartenenţa hidrogeologiei la ciclul ştiinţelor geologice se
datorează faptului ca apa subterană este un corp geologic având o dinamică
naturală, cu variaţii cantitative şi calitative în timp şi spaţiu. Hidrogeologii încearcă
pe baza unei descrieri complete să-şi explice tot ce se întâmplă cu apa subterană şi
îşi doresc să poată dispune de toate resursele acesteia în împrejurări de o diversitate
nelimitată (diversitate ce poate fi generată prin simulare). Hidrologia munţilor
Poiana Ruscă Bazinul hidrografic al Mureşului drenează pe o suprafaţă de 1452
kmp întreaga jumătate estică a munţilor Poiana Ruscă. Principalele râuri colectoare
din această arie sunt Cerna, Streiul şi Dobra. Cerna este, după distanţa pe care o
parcurge prin masiv, 65 km, şi suprafaţa de colectare, 740 kmp, râul cel mai mare
al masivului. Izvorăşte de sub vf. Rusca, fiind cunoscut până în amonte de
localitatea Lunca Cernii sub denumirea de Valea Bordului. În aval de Lunca Cernii
traversează Cheile Cernei, apoi şesul aluvial pe care se află vetrele aşezărilor
Haşdău şi Dobaca, pentru a ajunge, printr-o vale săpată adânc, în lacul de
acumulare Cinciş. Streiul îşi adună apele din masiv prin câţiva afluenţi de pe
stânga, situaţi între localităţile Subcetate şi Simeria. Lunca Streiului marchează
limita estică a masivului. Din zona muntoasa primeşte ape prin Valea Silvasului şi
Valea Galbenă, văi accesibile pe drumuri forestiere şi comunale. Dobra-Bătrâna,
după mărime, 180 kmp suprafaţa drenată şi 45 km lungime, este al doilea afluent al
Mureşului, care, pe întreaga sa lungime, curge prin munţii Poiana Ruscă. Izvorăşte
din zona vf.Rusca. Ceilalţi afluenţi ai Mureşului, care drenează partea de nord-est,
nu depăşesc 10 km lungime. Bazinul hidrografic Bega colectează apele din partea
de nord-vest a munţilor Poiana Ruscă. În ordinea mărimii, principalele bazine de
drenare sunt cele ale văilor Bega Poienilor, Bega Luncanilor, Apa Gladnei şi
Sarazul. Bega Poienilor se numeşte braţul drept al văii Bega, care curge prin
localităţile Poieni, Crivina de Sus şi Pietroasa. Bega Luncanilor îşi adună apele din
culmea Padeş-Rusca, pentru a le purta spre zona de şes printr-o albie sinuoasă,
adânc săpată în şisturi cristaline, calcare şi dolomite. Gladna este principalul
afluent al râului Bega, care izvorăşte din munţii Poiana Ruscă. Cursul superior
străbate zona muntoasă între vf. Daia şi localitatea Gladna Romană. Sarazul,
afluent mic al văii Bega, curge prin localităţile Drinova, Jureşti, Barna şi Săceni,
marcând limita dintre partea nord-vestică a zonei montane din Poiana Ruscă şi
regiunea de dealuri din împrejurimile Lugojului. Bistra marchează, prin lunca ei
largă, limita sudică a munţilor Poiana Ruscă. Afluenţii Bistrei colectează toate
apele din regiunea sudică a culmii principale Padeş-Rusca. Valea Rusca, cu care
confluează în dreptul localităţii Vaislova, este afluentul cel mai însemnat. Cursul
superior al acestui afluent, amonte de centrul minier Ruşchiţa, este cunoscut sub
denumirea de Padeş şi izvorăşte de sub vf. Padaşel. Afluen ii principali ai văii
Padeş-Rusca sunt: Pârâul cu Raci, Valea ț Morii, Miclaus, Şoimul, Lozna.
Nădragul este
valea principală
din partea de vest
a munţilor Poiana
Ruscă. În cursul
superior, bazinul
de acumulare se
lărgeşte mult prin
numeroase
ramificaţii.
Colectoarele
principale, Valea
Cornetului şi
Valea Padesului, se unesc în dreptul localităţii Nădrag, pentru a forma apa
Nădragului, care se îndreaptă, printr-un curs sinuos, spre Timiş.
CABANE, MOTELURI, CAMPINGURI
Motelurile, cabanele si popasurile turistice cu locuri amenajate pentru camping
sunt ș concentrate în lungul centurii rutiere din jurul masivului, în zonele marginale
ale Mun ilor ț Poiana Ruscă. Această situatie, binevenită în special pentru plecările
în traseu spre centrul muntilor i pentru plecarea din regiune, este putin favorabilă
practicării turismului în interiorul masivului. În zona muntoasă se află în prezent
patru cabane si complexe turistice, dintre care însă numai cabana ,,Capriorul" este
situată la altitudine, aproape de partea centrală a muntilor. În zona de platou nu
există posibilităti de cazare decât la localnici sau în cort propriu.
Cabana ,,Capriorul", amplasată la altitudinea de 884 m, pe culmea care separa
bazinul Timi sului de cel al văii Bega, între vârful Daii si Dâmbul Fierului, asigură
accesul din partea de vest spre culmea înaltă a Padesului. Este asezată într-o mică
poiană situată în mijlocul unei păduri de brad si pin în amestec cu foioase. Cabana
dispune de 44 locuri si 20 locuri în casute, restaurant, terasa, bar si spatiu pentru
instalarea corturilor sau a unei tabere pe Dâmbul Fierului. Cabana ,,Capriorul" este
legată de comuna Nadrag printr-un drum carosabil de 18 km si o poteca bine
marcată, iar de comunele Fârdea, Luncani, Tomesti, Gladna Română si Ruschita
prin trasee turistice în cea mai mare parte marcate. Motelul ,,Valea lui Liman" se
află situat într-un loc pitoresc la confluen a Văii lui Liman cu Bega Luncanilor, la
circa 1,5 km amonle de Fabrica de sticla de la Tomesti si la 6 km aval de centrul
localitătii Luncani. Este legat de comunele Tomesti, Românesti Curtea printr-un
drum modernizat care ajunge în soseaua DN 68 A, în dreptul comunei Cosava, iar
de localitatea Luncani printr-un drum nemodernizat care urmareste valea Bega. De
la motel pornesc trasee turistice partial marcate spre cabana ,,Capriorul", vârful
Padeti Ruschita. Motelul ,,Valea lui Liman" dispune de 50 locuri, casute cu un
total de 98 locuri, spatiu pentru camping, restaurant, terasa, bar, bazin de înot si o
scena în aer liber pe care se desfăsoară în fiecare vara festivalul jocului si
cântecului banătean. Complexul turistic Cinciș, construit pe marginea lacului de
acumulare Cinci , la circa 8 km de Hunedoara, este compus dintr-un motel, un
camping, o cabana, o baza nautica si un strand amenajat. Motelul ,,Cincis", plasat
pe un dîmb cu privire panoramica asupra lacului si partii estice a muntilor Poiana
Ruscă, dispune de 52 locuri, restaurant si terasa. Campingul ,,Izvoarele" este asezat
pe o pantă lină înierbată pe malul lacului si ofera 18 locuri în casute spatiu pentru
instalarea corturilor. Cabana ,,Izvoarele" se află la 1 km amonte de camping, spre
zona de terminare a lacului, pe o peninsulă presărata cu pomi razleti, lângă
confluen a văii Lingina cu valea Cerna, care aici se îngustează strâmtorată de
versanti abrupti, împăduriti. Cabana nu dispune de locuri de cazare, are bufet in loc
pentru camping cu corturi. Complexul turistic Cinci este legat prin drumuri
modernizate de Hunedoara, Teliuc, Cinci , Ghelar prin drumuri nemodernizate de
Lunca și Cernei, Vadu Dobrii si Govajdia. și Cabana ,,Caprioara" se află amplasată
în zona dealurilor împădurite din împrejurimile orasului Deva, într-o poiană sub
vârful Cozia (688 m). Este legată de ora printr-un drum direct de 4 km în curs de
modernizare si un drum ocolit, nemodernizat, care se desprinde din soseaua E 64,
în apropiere de comuna Mintia. Cabana nu constituie un punct de plecare în trasee
turistice spre centrul masivului, ci este un loc de odihnă agrement. Dispune de 19
locuri în cabană si de 10 casute cu câte două paturi, restaurant, spa pentru camping
cu cortul i instalare de tabere. Lânga cabană se află o bază sportivă a orasului
Deva.