Misiva întâi

Dragul meu drag, acum mănânc colivă

Şi mă gândesc a-ţi scrie o misivă:
Căci te poftesc, nebună şi lascivă,
Crocant cum ești, ca nucile de pe colivă,

O, da! Mă prinde-o poftă-aşa masivă,

Ca pofta mortului pentru colivă.

Te-am căutat mereu prin canioane,

Frecându-mi ochii – două lampioane,
Ştiindu-te râu mic, dar unduios,
Tot sfredelind peretele stâncos.

Te căutam adesea prin cascade,

În hornurile smulse de tornade,
Chiar şi în muşuroaie de furnici,
În chitul ce se pune între şipci,
Sau burta şarpelui mâncat de-arici,
Cu ochii mari şi paşii mici, mici, mici.

Dragul meu drag, te-am căutat şi încă

Mâinile mi-s zdrelite de la stâncă,
Voi bea o ceaşcă de cafea adâncă
Cu morţii mei cei îngropaţi pe luncă

Gândind că poate, de rămâi sau pleci,

Tot mâini zdrelite o să am – şi reci.

15 septembrie 2012