Te miri că-ți scriu aceste rânduri, pierzând din timpu-Mi prețios,
Că îți trimit a Mele gânduri, pe-un zâmbet de copil frumos? Eu te-am ales din ceata mea de îngeri, așa cum tu alegi o floare, Uitându-te că e frumoasă, și pură, și mirositoare... Eu te-am ales știind că poți cuprinde, cu inima-ți întreaga omenire, Că poți salva de la uitare, copiii, numai cu iubire. Am pus în sufletu-ți curat atâta dor și-nțelepciune, Să luminezi cu ea un veac, povățuind întreaga lume. În tine Eu mi-am pus speranța, a Mea iubire și a Mea iertare, Știind că ești apostol pentru oameni, și pe pământ, a Mea sfântă chemare. Nu e ușor ce ți-am menit să faci, în astă viață pământească, Dar știu că toate-ai să le-mpaci cu bunătatea ta cerească... Făr să te plângi măcar o dat vei merge zilnic către școală, În clasă vei fi fericit, uitând de greu, uitând de boală. În jurul tău vor sta copii ce te-or iubi ca pe o mamă, Cu dragoste te-or îmbrăca, din flori ți-or face-n cap năframă... Cu ei vei râde, vei cânta și-atunci când sufletu-ți va plânge, Vei ști s-alini doar cu-un cuvânt un suflet trist care se frânge. Din inimă și al tău suflet vei da cuvânt de-nvățătură, Și pe pământ nu va mai fi ,ca tine, gingașă făptură! Te vei juca ades cu ei redevenind cu drag copil, Să sari, să zbori, să înalți zmeie..nu-ți va părea că-i dificil. In jurul tău vor sta ca sfinții, copiii, ascultând povești Cu sfântul har ce-l porți în suflet nu-ți va fi greu să îi uimești! Îi vei certa pentru-o prostie și sufletu-ți va lăcrima, Doar Eu vedea-voi scumpe lacrimi cum cad pe suflet ca o stea. Eu te-am trimis ca să-mi înveți copiii, ce e iubirea, ce e dăruirea, Apostol te-am trimis cu misiune, ca dascăl, să-i înveți ce-i mântuirea. Să-i scoți din întunericul uitării și cu lumina ta să-i ocrotești, Povățuindu-i ani de-a rândul, tu vei vedea prin ei cum crești. Ei vor fi veșnic tainica-ți oglindă, în ei putea-vei să te oglindești, De vei privi atent spre dânșii, pe tine ai să te privești! Îi vei iubi pe toți mereu, vei suferi pentru-a lor lacrimi, Vei încerca din răsputeri să îi ferești de-a lumii patimi. Cu drag ei te-or privi mereu și mamă-adesea îți vor spune, Să-mi spui acum dacă mai știi, pe lume-asemenea minune! Când bătrânețea te va prinde și-n păr va pune ghiocei, De școala care-ți este dragă te-i despărți, dar și de ei. Nu plânge, căci în a lor inimi tu pururea vei rămânea, E-un loc menit doar pentru tine, să fie-al tău de-a pururea! Iar când va fi să lași în urmă această scumpă-a ta menire, Și pentru tot ce ai făcut cu drag să capeți mântuire, Să nu verși lacrime amare, la cer cu drag te rog sa vii! Ți-am pregătit și-aici o școală, de minunați îngeri-copii!!!