MEDICAMENTE ANESTEZICE

ANESTEZICE GENERALE

• Anestezia generală = stare indusă de medicamente, caracterizată prin absenţa

perceperii oricărei senzaţii
– Lb greaca
• an = fără
• aisthesis = senzaţie

• Anestezicele generale (narcotice)

– substanţe care provoacă o deprimare atipică descendentă şi reversibilă, la
doze terapeutice, a diferitelor segmente ale SNC:
• scoarţa emisferelor cerebrale,
• centrii subcorticali,
• măduva spinării şi apoi bulbul

• Se obţine o suprimare temporară a celor mai multe funcţii ale SNC, manifestată
prin:
– somn
– pierderea stării de conştienţă,
– pierderea sensibilităţii cu analgezie
– suprimarea motilităţii voluntare, a reflexelor viscerale
– relaxarea musculaturii striate

• Desfăşurarea anesteziei presupune:

– Preanestezia
– Inducerea anesteziei
– Relaxarea musculara si intubatia
– Analgezia
– Menţinerea anesteziei
– Trezirea din anestezie

• Scopurile medicaţiei preanestezice

• Reducerea anxietăţii, calmarea bolnavului prin scăderea excitabilităţii SNC şi
SNV.
– sedative, hipnotice, tranchilizante, neuroleptice;
• Favorizarea unei inducţii mai rapide cu fenomene de excitaţie minimă
• Micşorarea necesarului de anestezic
• completarea efectului analgezic al anestezicelor generale şi limitarea durerilor
postoperatorii;

1
 • Împiedicarea stimulării vagale:
– atropina, scopolamina (împiedică stimularea vagală, hipersalivaţia,
secreţia traheobronşică, voma, bradicardia vagală cauzată de unele
anestezice);
• Evitarea aritmiilor ectopice;
– Med cu acţiune asupra aparatului c-v

• Inducţia anesteziei
– Barbiturice (i.v): tiopental
– Benzodiazepine: diazepam
– ketamină
• Relaxarea musculară
– Curarizant cu efect rapid (suxametoniu)
• Menţinerea anesteziei
– Se efectuează cu anestezice inhalatorii
– Analgezia intraoperatorie se completează cu analgezice opioide cu efect
relativ scurt: fentanil, petidină
• Inlaturarea simptomelor anesteziei
– Doxapram (deprimare respiratorie)
– Neostigmină + atropina (bloc neuromuscular produs de curarizante
antidepolarizante)
– Flumazenil (antagonist al benzodiazepinelor)
– Naloxona (antagonist al opioidelor)

METODE/TIPURI DE ANESTEZIE GENERALA

• Anestezia echilibrată (balanced anaesthesia)

– Asociază AG cu alte medicamente în scopul minimizării riscului de RA.
– Ex
• opioid in preanestezie,
• inducţie cu protoxid de azot sau tiopental
• Menţinerea anesteziei cu doze de opioid (morfnă, fentanil,
alfentanil)
• Anestezia intravenoasă totală
– Utilizează numai anestezice introduse iv
– Propofol sau midazolam cu alfentanil
• Neuroleptanalgezia
– Asociere dintre un neuroleptic (droperidol) şi un opioid (morfină, petidină,
fentanil)
• Neuroleptanestezia
– Adaugă protoxid de azot (cu oxigen eventual un curarizant)
• Anestezia disociativă
– Se realizează prin ketamină care provoacă somn superficial cu analgezie
intensă şi amnezie

2
 CLASIFICARE

• In funcţie de calea de administrare, proprietaţi fizico-chimice şi structură chimică:

– anestezice generale administrate prin inhalaţie

• gazoase: protoxid de azot, ciclopropan
• lichide volatile: eter dietilic, halotan, enfluran, isofluran, desfluran,
metoxifluran, sevofluran
– anestezice generale administrate intravenos
• barbiturice: tiopental, tiobutabarbital, tiamital, hexobarbital,
metohexital
• benzodiazepine: midazolam;
• alte structuri: ketamina, propamidid, propofol, etomidat

FARMACODINAMIE

• Mecanism de acţiune:
– Acţionează la nivelul membranei celulare a neuronilor interacţionân cu
lipidele şi proteinele membranare
– Teoria lipidică
• evidenţiază corelaţia directă între potenţa anesteziei şi solubilitatea
în lipide a compuşilor organici anestezici.
• Solubilitatea în lipide este măsurată de coeficientul de partiţie
lipide-apă sau lipide-gaz
– Teoria proteică:
• anestezicele generale pot interacţiona nu numai cu lipidele
membranare ci şi cu domeniile hidrofobe ale proteinelor
membranare funcţionale de la nivelul canalelor ionice membranare
modulate de receptori:
– inhibiţia receptorilor excitatori (pentru glutamat, Ach, 5-
HT)
– stimularea receptorilor inhibitori (GABA şi glicina)

I. ANESTEZICE GENERALE INHALATORII

• Utilizate în prezent sunt: protoxid de azot, halotan, isofluran, enfluran, desfluran,

sevofluran.
• Nu se mai utilizează:
– eterul (exploziv, foarte iritant, complicaţii respiratorii şi greaţă
postoperatorie),
– ciclopropanul (explozibil, potenţial mare aritmogen)
– metoxifluranul (toxicitate renală crescută).
• De elecţie:

3
 – în pediatrie: halotanul (nu prezintă hepatotoxicitate la copil şi are miros
plăcut);
– la astmatici: halotanul (relaxează muşchii netezi bronşici).

II. ANESTEZICE GENERALE INTRAVENOASE (i.v.)

a ) BARBITURICE: TIOPENTAL

- Mecanism de acţiune: agonist GABA-A cu creşterea conductanţei pentru

ionul Cl- şi hiperpolarizare neuronală. Inducţie şi durată ultrascurte
- Indicaţii:
• Inducţia anesteziei generale; intervenţii de scurtă durată.
• Dozele sunt variabile în funcţie de: indicaţie, sex şi vârstă. Bărbaţii
şi tinerii necesită doze mai mari.

b ) BENZODIAZEPINE: MIDAZOLAM

• Mecanism de acţiune: agonist GABA-A.

• Indicaţii:
– inducţia anesteziei generale; preanestezie, procedee endoscopice;
– hipnotic.

c ) ALTE STRUCTURI: KETAMINA

• Mecanism de acţiune: antagonistul receptorilor NMDA (N-metil-D-aspartat), cu

antagonizarea efectului acidului glutamic (neuromediator aminoacid-excitator
cerebral care stimulează receptorii NMDA (situsul glutamic));
• Induce anestezie disociativă (pacient conştient dar amnezic, imobil şi insensibil la
durere). Stimulează descărcările simpatice centrale cu stimulare cardiacă,
creşterea debitului cardiac şi HTA.
• Inducţie scurtă şi durată scurtă