12,
ELEMENTELE BLOCULUI d. METALE TRANZITIONALE
DE TIP d
12.1, CARACTERIZARE GENERALA
Elementele care din punct de vedere al structurii electronice se caracte-
rizeazi prin prezenta in atomii sau ioniilor a orbitalilor (n — 1)d in curs de
completare, cu electronul distinctiv plasat in subnivelul (n— 1)d, sint
cunoscute sub denumirea de elemente tranzifionale de tip d.
1 ro 50 75 100
Numa atomic Z.
Fig. 12.1, Variatia energiei orbitalilor atomii
de numirul atomic Z.
in functie
406
Aceasti definitie nu in-
clude elementele Zn, Cd,
Hg, care au orbitalii (2—1)d
complet ocupati, atit in stare
atomicd, (1 — 1)d!ns*, cit
si ionica, ( — 1)a!ns°, To-
tusi, datorita asemanarii din
punct de vedere al com-
portirii chimice, indeosebi
prin proprietatea dea forma
combinatii complexe, aceste
eleménte sint cuprinse in
dlocul d.
Elementele _ tranzitio-
nale d formeazi patru serii a
cite 10 elemente, incepind cu
perioada a patra, din care
primele trei sint complete
(seriile 3d, 4d, 5d) si a
patra incomplet’ (seria’ 64).
Configuratia electronicé
a elementelor tranzitionale
de tip d este (n — 1)d! ns?,
unde = 4, 5, 6,7.
Formarea seriilor tran-
zitionale este ilustrat’ suges-
tiv tn diagrama variatiei
energiei orbitalilor in func-
fie de numarul atomic Z
(fig. 12.1). Asa cum s-a aratatsin cap. 2, introducerea unui electron intr-un anume orbital modifick
energia tuturor orbitalilor. Totodata cu cresterea numirului atomic se modifici
si interactiunea nucleului cu electronii, ceea ce determin’ o scidere a energiilor
crbitalilor. Dar cum atomul adopt configuratia electronici in care energia
este minim, devine logicd si explicabili ordinea de ocupare a orbitalilor
3d, 4d, 5d si 6d.
Prin metode spectroscopice s-au pus in evident unele neregulari
in succesiunea ocupiirii cu electroni a orbitalilor d. Astfel, in locul configurafiei
electronice (n — 1)d*ns?, unde x = 1—10, unele elemente adopta configu-
ratic (n — 1)dns* sau chiar (n — 1)d**us", ceea ce arati ci in afar de
plasarea electronului distinctiv intr-un orbital (» — I)d are loc o alunecare
electronului din orbitalul us in (# — I)d. Aceste neregularit&ti se explicd
prin stabilitatea deosebit a unui subnivel d semiocupat (q°) sau complet ocu-
pat (@"), (Exemple: Cr: 3d°4s' in loc de 3d¥4s*, sau Cu: 3d!"4s1 in loc de
30°48?
Datorité structurii electronice, elementele tranzitionale prezint& o serie
de proprietati specifice, prin care se deosebesc de metalele reprezentative
(de tip s si #) si de tranzitionalele f.
Razele atomice* (metalice), determinate din distantele internucleare prin
metoda difractiei razelor X** (ca jumatate a distantei dintre centrele atomilor
din nodurile retelelor metalice), au valori cuprinse intre 0,1—0,3 nm si des-
cresc in serie cu Z. Spre sfirsitul seriilor se constat& o usoara crestere a raze-
lor atomice (metalice), consecinta a faptului ci banda de valenfa se fngus-
teaza iar fortele de coeziune slibesc.
La seriile de tranzitionale 5d si 6d se constata diferente mici intre razele
metalice, consecinti a contractiei lantanoidelor, Strins corelat& cu raza ato-
mica este densitatea*: la valori mici ale razei corespund densiti{i mari si
jnvers. Astfel, elementele din grupele VB—VIII Bau razele atomice cele
mai mici, deci si densit&tile cele mai mari.
Variatia razelor atomice ca si celelalte proprietati*** ale metalelor
tranzitionale: temperaturi de topire ridicate, durita{i mari, proprietatile me-
canice se explici asa cum s-a aratat in cap. 4 prin numarul legiturilor metalice
pe care le realizeaz aceste elemente (numar maxim de legaturi la grupa VI B
§i minim la elementele din grupele I B, II B.
Proprietitile magnetice ale elementelor tranzitionale d se datoresc clec-
tronilor d necuplafi din benzile de conductie, care prezint& momente magnetice
permanente. Sub actiunea unui cimp magnetic exterior, acestea se orfenteazi
si se insumeazi, Momentul magnetic maxim este caracteristic speciilor a.
Majoritatea clementelor tranzitionale sint paramagnetice. Unele metale: Fe,
Co, Ni si unele aliaje ale acestora prezint’ fenomenul de feromagnetism. Aces”
tea se magnetizeazi deosebit de usor intr-un cimp magnetic slab pastrind
aceste propriet&ti si dup’ indepartarea cimpului. Feromagnetismul metale-
Jor manifest’ o discontinuitate (dispare brusc) prin incdlzire la o anumit
temperatura caracteristick fiecirui metal, denumita puncl Curie, care este
1042 K pentru Fe, 1 348K la Co si 629 la Ni.
Comportarea chimicd generali' a elementelor tranzitionale @ este cea
metalick, Caracterul electropozitiv este mai atenuat decit al metalelor s si
. 0 proprictate caracteristica a acestor elemente este aceea cd'in combinajit adopla
‘idré de oxidare variabile, consecint’ a faptului ca la stabilirea interacfiunilor
* Vezi cap. 3, fig. 3.1., 3.2, 3.3.
** Vezi cap. 5, tabel 5.9.
9 Vezi cap. 8.
407chimice pot participa atit electronii xs cit si un numir variabil de electroni
din (# — 1)d. In majoritatea cazurilor ionizarea decurge cu indepirtarea mai
intfi_a electronilor ns si apoi a celor de pe nivelul (1 — 1)d, ca de exemplu in
cazul titanului:
Ti Tr Tit Tit Tit
3d*4s* > 3d"4s'! +» 3*490 + 31460 —»3q0450
in unele cazuri ins, configuratiile electronice Mem mem
combinafit predominant covalente, cu caracter oxidant si acid in stirile
superioare de oxidare (IV, V, VI, VII).
Mery > M™ — me
Tonii metalclor tranzitionale sint paramagnetici din aceleasi cauze ca $i
atomii lor (tabel 12.1)...
oe ee
Culoarea si momentele magnetice ale unor ioni ai metalelor tranzifionale 3d
| \ foment magnetic, Magneton Bohr
I | i
Ti jo 1 Purpur 175
Pg ea | Le
ve , 3a 3 | Viotet | 3.86
3 | 4 | Atbastra | 480
| 3a | | Ros 5.96
| 3a 2. | Verde 2.9 pind Ja 3.4
Foam | 0 [iar | 0 |
Culoarea ionilor metalelor tranzifionale se datoreste electronilor necuplafi
din orbitalii (n — 1)d.
Tonii cu configuratie 4° (Sc**, Tit*) sau d!° (Cu*, Zn*) sint incolori.
Culoarea combinatiilor ionice depinde insi si de natura moleculelor sau a
ionilor inconjuritori. (Ex, Co®* este roz in mediu apos[Co(H,0),)** si albastru
in mediu_anhidru).
Chimia metalelor tranzitionale d este dominati de proprietatea atomilor
sau ionilor lor de a forma numicroase combinatii complexe care prezint o
mare varietate de structuri.
409