Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2 UNIVERSITATEA
ŞCOLAR JUDEŢEAN COMĂNEȘTI ,,VASILE ALECSANDRI”
BACĂU DIN BACĂU
PARTENERI:
Universitatea Liberă Internațională din Moldova (Republica Moldova)
Universitatea de Stat ,,Alecu Russo” din Bălți (Republica Moldova)
CJRAE Bacău, Colegiul Tehnic „Grigore Cobălcescu” Moineşti,
Liceul Teoretic Republican „Ion Creangă”din Bălți (Republica Moldova)
SIMPOZIONUL ȘTIINȚIFIC
INTERNAŢIONAL
,,BUNE PRACTICI ÎN EDUCAȚIA INCLUZIVĂ”
Ediţia a III-a
Bacău, 07 aprilie 2023
PROGRAM ȘI REZUMATE
0
Machetare şi tehnoredactare: Lector univ. dr. Viorel ROBU
1
PROGRAMUL SIMPOZIONULUI
10 00 – 11 00
11 00 – 12 00
12 00 – 12 30
12 30 – 14 30
14 30 – 17 30
17 30 – 18 00
Închiderea lucrărilor simpozionului
3
COMITETUL ŞTIINŢIFIC
4
COMITETUL DE ORGANIZARE
5
LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI
Rezumate
Rezumat: Principiile educației împotriva discriminării trebuie să fie puse în aplicare încă
de la o vârstă timpurie. Încă de la vârsta de 2-3 ani, copiii încep să observe diferențele
7
dintre ei legate de aspectele fizice, abilitățile și capacitățile pe care le au, respectiv
atitudinile și comportamente individuale. Conștientizând că alți copii li se aseamănă sau
sunt diferiți de ei, copiii încep să emită opinii și, uneori, să manifeste sentimente negative
față de ceilalți despre care cred că sunt altfel decât ei. Școala este locul unde mulți copii
au primele întâlniri cu alți copii care provin din medii diferite. Specialiștii din domeniul
educației (cadre didactice, consilieri școlari, profesori-educatori etc.) și părinții au
responsabilitatea să combată etichetările, stereotipizările, prejudecățile, ignoranța și
atitudinile marginalizatoare și să se asigure că aceste realități cognitive, comportamentale
și sociale nu se transmit de la o generație la alta. Achiziționarea și consolidarea
atitudinilor constructive care combat discriminarea și promovează respectul pentru
diversitate, toleranța și deschiderea spre colaborare și co-experimentare în procesul
învățării și al dezvoltării reprezintă un factor cheie pentru crearea unui mediu (pre)școlar
incluziv în care copiii trăiesc în armonie cu semenii lor, precum și o provocare pentru
educația contemporană.
Cuvinte cheie: discriminare, diversitate, toleranță, educație împotriva discriminării,
școală incluzivă
9
Dilema educației incluzive: incluziunea pentru unii sau incluziunea
pentru toți ?
Asist. soc. principal drd. Lorena MAXIM – Școala Gimnazială Specială „Maria
Montessori” Bacău
Rezumat: Comunicarea sintetizează și prezintă informații despre unul dintre subiectele
cu rezonanță pentru societatea contemporană, și anume educația incluzivă. Sunt analizate
două aspecte cu privire la educația incluzivă oarecum opuse: „incluziunea pentru unii” vs.
„incluziunea pentru toți”. Acestea încapsulează poziții care se află în miezul multor
dezbateri actuale despre educația incluzivă. De asemenea, sunt trecute în revistă
particularitățile educației incluzive, precum și evoluția abordărilor conceptuale și practice
de la integrare la incluziune.
Cuvinte cheie: integrare, incluziune, elevi cu cerințe educative speciale, marginalizare,
excludere
10
SECŢIUNEA I – Dimensiuni ale asistării copiilor cu CES
Moderatori: Lector univ. dr. Viorel ROBU
Prof. gr. I Cristina Violeta TARAȘ
Centrul de Resurse pentru Educația Incluzivă (CREI) – formă de
suport pentru elevii cu cerințe educative speciale
Conf. univ. dr. Tatiana ȘOVA – Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți,
Republica Moldova
Rezumat: În Republica Moldova, una dintre formele de suport cele mai populare în
mediul școlar este Centrul de Resurse pentru Educația Incluzivă (CREI). În ultimii ani,
acest serviciu a luat amploare grație susținerii de către stat a procesului de implementare
a educației incluzive și deschiderii pe care comunitățile o manifestă față de copiii aflați în
dificultate. CREI este o subdiviziune a instituțiilor de învățământ general, care dezvoltă și
realizează diferite programe de asistență ale căror obiective de bază includ: a) acordarea
suportului educativ individualizat copiilor care întâmpină dificultăți pe traseul școlarității,
respectiv celor aflați în riscul abandonului și instituționalizării; b) recuperarea și
dezvoltarea copiilor cu dizabilități; c) promovarea parenting-ului și responsabilizarea
părinților; d) dezvoltarea parteneriatelor cu alte instituții comunitare prin implicarea
acestora în activități educative comune. Copiii aflați în evidențele CREI învață, de regulă,
pe baza unor programe de educație individualizată, care își focalizează atenția pe
necesitățile și potențialul fiecărui copil în parte. Totodată, CREI este un spațiu
multifuncțional deschis tuturor copiilor (cu sau fără cerințe educative speciale), cadrelor
didactice, părinților și comunității largi. Toți acești actori co-participă în realizarea
diferitor activități planificate conform misiunii centrului. Astfel, resursele comunitare
sunt concentrate și orientate în direcția dezvoltării fiecărui copil. Deoarece misiunea
CREI este facilitarea accesului la educație pentru toți copiii, activitatea de bază este axată
preponderent pe proiectarea și implementarea unei varietăți largi de programe de suport
educativ adresate necesităților pe care copiii le au în ceea ce privește creșterea și
dezvoltarea, cu precădere obiectivului achiziționării și consolidării competențelor școlare.
Specialiștii din cadrul CREO oferă asistența educativă, consiliere psihologică, terapii
specifice, activități extra-curriculare, programe recreative și de socializare în vederea
dezvoltării competențelor sociale și emoționale, programe focalizate pe formarea şi
consolidarea deprinderilor de viaţă autonomă etc. De asemenea, CREI organizează și
coordonează diferite activități prin colaborare cu alte instituții de învățământ, instituțiile
specializate în protecția socială a copiilor, agențiile/asociațiile profesionale, organizațiile
non-guvernamentale sau alte instituții și organizații relevante. Scopul general al
activităților constă în orientarea școlară, consilierea vocațională și psihologică, respectiv
susținerea dezvoltării sociale a copiilor și adolescenților, mai ales a celor care au cerințe
educative speciale.
Cuvinte cheie: CREI, elevi cu cerințe educative speciale, programe de asistență
integrată, educație incluzivă
11
Dezvoltarea capacităților de integrare socială a copiilor cu tulburări
de spectru autist
Conf. univ. dr. Svetlana RUSNAC – Universitatea Liberă Internațională din
Moldova, Republica Moldova
Terapeut ABA Irina BRAGA – Centrul ,,S.O.S. AUTISM” Chișinău, Republica
Moldova
Rezumat: Comunicarea prezintă un studiu experimental care și-a focalizat atenția pe
evaluarea eficienței intervenției asupra copiilor cu tulburări din spectrul autist prin
utilizarea diverselor metode pentru socializare în cursul terapiei ABA. Au fost investigate
procesul și caracteristicile socializării copiilor cu tulburări din spectrul autist, colaborarea
părinților în reabilitarea acestei categorii de copii cu cerințe educative speciale, precum și
capacitatea centrelor specializate din Republica Moldova de a oferi servicii de calitate în
domeniu. Premisa de la care s-a pornit a fost că intervenția terapeutică asupra copiilor cu
tulburări din spectrul autist se realizează în condiții de interes și implicare în procesul de
reabilitare atât a specialiștilor bine pregătiți, cât și a părinților care joacă un rol cheie în
socializarea și dezvoltarea copiilor. Testarea nivelului socializării copiiilor cu tulburări
din spectrul autist a ținut cont de frecventarea unei instituții de învățământ preșcolar sau
școlar. În această direcție, a fost realizat un sondaj cu participarea părinților a 45 de copii
cu vârste cuprinse între 3 și 11 ani. Părinții au completat scalele Vineland pentru
evaluarea comportamentelor adaptative. Aceste instrumente permit evaluarea
individualizată a dezvoltării unui copil în următoarele domenii: capacitatea de
comunicare, socializarea, deprinderile pentru viața cotidiană, abilitățile motrice, respectiv
comportamentele dezadaptative. Intervenția formativă s-a realizat cu participarea a trei
copii care frecventau Centrul ,,S.O.S. AUTISM”. Strategia intervențională a inclus un
ciclu de consultații individuale desfășurate pe parcursul a șase luni, în cadrul cărora au
fost folosite diverse metode pentru stimularea socializării copiilor cu tulburări din
spectrul autist. Activitățile au fost desfășurate în cooperare cu părinții copiilor și
instituțiile de învățământ pe care aceștia le frecventau. Pentru testarea eficienței
intervenției experimentale, a fost utilizată metoda ADOS-2 și compararea rezultatelor
copiilor cu cele ale unui grup de control în care s-au constatat inițial indicatori similari.
Cuvinte-cheie: copii cu tulburări din spectrul autist, terapie ABA, metode pentru
socializare, intervenție formativă
13
speciale, evaluarea rezultatelor aplicării programelor curriculare adaptate, evaluarea,
revizuirea și actualizarea programelor educative individualizate ș.a.; c) colaborează cu
ceilalți agenți educativi și specialiști, respectiv cu părinții pentru stabilirea modalităților
concrete de lucru alături de copiii cu cerințe educative speciale; d) elaborează și
implementează strategii de sprijin în toate ariile curriculare; identifică resursele necesare
realizării acestora; e) realizează activități de recuperare educativă individuale sau de
grup; asistă copiii cu cerințe educative speciale în pregătirea temelor pentru acasă; f)
desfășoară, după caz, activități de tip terapeutic-ocupațional; g) propune și realizează
materiale didactice individualizate în funcție de dificultățile de învățare ale copiilor; h)
coordonează activitatea Centrului de Resurse pentru Educația Incluzivă din instituția în
care activează; i) participă ca formator la activitățile de informare/programele de
profesională a cadrelor didactice, care se focalizează pe problemele educației incluzive și
pe diseminarea cunoștințelor și a experiențelor practice cu privire la asistența copiilor cu
cerințe educative speciale. Avantajele intervenției mediată prin cadrul didactic de sprijin
sunt asociate suportului direct pe care copiii cu cerințe educative speciale îl pot primi,
fără ca aceștia să fie excluși din mediul educativ formal. Misiunea de bază a cadrului
didactic de sprijin este să-i ajute pe copiii vulnerabili pentru diminuarea dificultăților de
învățare și achiziționarea competențelor școlare care îi sunt necesare integrării cu succes
în comunitate și societate. Intervențiile specifice cadrului didactic de sprijin pot fi puse în
valoare numai prin colaborarea strânsă cu dascălii care predau în clasele de elevi, părinții
copiilor cu cerințe educative speciale și celelalte categorii de specialiști care oferă servicii
de asistență logopedică, psihologică, socială etc. Accesarea postului de cadru didactic de
sprijin poate aduce beneficii aspiranților prin achiziționarea unor noi cunoștințe teoretice
și competențe practice, respectiv prin avansarea în cariera profesională din domeniul
educației.
Cuvinte-cheie: cadru didactic de sprijin, misiune, atribuții și responsabilități, educație
incluzivă
14
nemijlocită şi care se constituie treptat în ontogeneză prin interacţiunea cu mediul socio-
cultural. Funcția esențială a limbajului este de a servi drept mijloc de comunicare, în timp
ce gândirea facilitează cunoașterea și adaptarea la solicitările mediului extern. La copilul
obișnuit, actul vorbirii este însuşit în mod spontan, iar dezvoltarea psihică se realizează
progresiv. La copiii cu dizabilități mintale, apar stagnări în evoluţia limbajului, nu numai
din cauza tulburărilor pervazive, ci și din cauza faptului că, de multe ori, persoanele din
jur nu le încadrează vorbirea într-un sistem de comunicare permanent, care să le
stimuleze activitatea verbală în diverse contexte de învățare și sociale. În plus, din cauza
concretismului, inerției, vâscozității genetice și heterocroniei dezvoltării, gândirea
copiilor cu dizabilități mintale își pierde rolul coordonator și integrator. Prezenta
comunicare analizează specificul dezvoltării proceselor gândirii și celor din aria
limbajului, precum și modul în care aceste două domenii, care sunt cheie pentru
dezvoltarea individului uman, pot să fie stimulate în vederea educării copiilor cu
dizabilități mintale.
Cuvinte-cheie: copii cu dizabilități mintale, gândire, limbaj, specificitate, strategii pentru
educare
Rezumat: Un volum consistent de studii empirice certifică faptul că cei mai mulţi dintre
copiii supradotaţi într-un anumit domeniu (cognitiv-intelectual, artistic, psihosenzorial
și/sau motric, socio-emoțional etc.) sunt precoce. Copiii supradotați au cerințe educative
speciale, care trebuie conectate cu anumite particularități ale profilului psihologic, școlar
și social. Aceștia sunt cei pe care persoane calificate profesional îi identifică ca având
abilităţi demonstrate sau potenţiale ce arată o mare capacitate de realizare în diverse
domenii. Însă, pentru a ajunge la performanţe notabile şi a contribui în mod real la
dezvoltarea comunităților în care trăiesc și a societăţii umane, copiii supradotaţi necesită
politici, programe şi servicii educative superioare celor care, de regulă, sunt oferite în
sistemele de învățământ de masă. De asemenea, aceștia au nevoie de un mediu educativ
cald, primitor şi securizant, care să le sprijine dezvoltarea conform potențialului foarte
ridicat de care dispun încă de la vârste mici. O altă direcție a educației adresată copiilor
supradotați vizează proiectarea și implementarea unui curriculum şcolar accelerat,
flexibil și capabil să stimuleze abilitățile excepţionale prin care unii dintre copii reușesc
să obțină succese deosebite într-un anumit domeniu de învățare și activitate practică.
Comunicarea noastră aduce în discuție și alte coordonate conceptuale și practic-aplicative
ale educației adresată copiilor supradotați.
Cuvinte-cheie: copii supradotați, particularități psiho-socio-educative, curriculum
flexibil, instruire accelerată, modele educative adaptate
15
Modalitați de intervenție pentru copiii cu ADHD. Exemple de bune
practici
Prof. înv. primar gr. I Liliana CREANGĂ – Școala Gimnazială ,,Miron Costin”
Bacău
Rezumat: Copiii diagnosticați cu ADHD prezintă dificultăți de concentrare,
distributivitate și mobilitate a atenției, hiperkinezie și, uneori, impulsivitate perturbatoare.
De asemenea, această categorie de copii cu cerințe educative speciale întâmpină
probleme în planificarea, organizarea și desfășurarea activităților zilnice, inclusiv a celor
școlare, deoarece nu sunt respectate reguli și rutine. Pentru copiii diagnosticați cu ADHD,
orice activitate poate deveni o provocare. La școală, în cadrul colectivului de elevi din
care face parte, copilul cu ADHD ar trebui să primească responsabilități (de exemplu: să
șteargă tabla, să împartă fișe de lucru/teste, să scrie o listă cu elevi etc.) care îl vor ajuta
să-și dezvolte încrederea în capacitatea de a urma instrucțiuni clare, precum și abilitățile
necesare unui leader. Specialiștii care îi asistă pe elevii cu ADHD din punct de vedere
psiho-educativ recomandă ca sarcinile să fie împărțite în secvențe mici, astfel încât
aceștia să obțină recompense imediate, precum și feed-back-ul de care au nevoie din
partea cadrului didactic, pentru a-și spori încrederea în propriile lor forțe. Perioadele de
concentrare a atenției trebuie să alterneze cu cele în care copilul neatent și/sau
hiperkinetic se poate mișca și are voie să vorbească. De exemplu, secvențele interactive
pot să alterneze cu alte activități mai dinamice, cum ar fi muzică/joc și mișcare. Pentru
copiii diagnosticați cu ADHD, este important să se simtă apreciați pentru ceea ce aduc
clasei de elevi din care fac parte și realizează la școală. Atunci când sunt criticați pentru
ceea ce le lipsește, acești copiii reacționează prin frustrare și comportamente
contraproductive atât pentru propriul lor traseu educativ, cât și pentru procesul învățării
care are loc în clasa de elevi. Prezenta comunicare își focalizează atenția și pe alte
strategii și modalități de intervenție menite să faciliteze ameliorarea dificultăților
specifice tulburării de deficit de atenție și/sau hiperactivitate și facilitarea integrării
școlare a copiilor diagnosticați.
Cuvinte-cheie: dificultăți de atenție, hiperkinezie, sarcini instructiv-educative focalizate,
bune practici
16
caracteristicilor care produc disconfort. În situațiile în care copiii nu sunt sensibilizați
pentru a observa plusul de valoare pe care îl poate aduce un coleg din grupul lor, de cele
mai multe ori îl resping, mai ales dacă acel copil are o dizabilitate. Din clasa pe care o
gestionez din punct de vedere educativ face parte un elev care manifestă unele tulburări
din spectrul autist, dar, în același timp, este foarte preocupat de științe și citește foarte
mult. Bogăția informațiilor enciclopedice pe care le oferă i-a făcut pe ceilalți copii din
clasă să îl respecte. Pentru închegarea relațiilor de prietenie cu ceilalți elevi, a fost nevoie
de mai mult timp și efort decât pentru alți copii. S-a urmărit continuu valorizarea
abilităților elevului despre care vorbim, pentru a-i determina pe colegii săi să îl vadă ca
pe un copil înzestrat și demn de a fi admirat și, prin aceste atitudini, să depășească
disconfortul pe care elevul îl produce în anumite momente. Comunicarea de față aduce în
atenție un studiu de caz care înfățișează particularitățile psiho-socio-educative ale unui
elev cu cerințe speciale, precum și modalitățile practice prin care se încearcă integrarea și
incluziunea acestuia.
Cuvinte-cheie: elevi cu cerințe educative speciale, atitudini negative, plus-valoare,
cunoaștere, educație incluzivă
18
Dimensiuni psihopedagogice în asistența părinților copiilor cu
tulburare de deficit de atenție și/sau hiperactivitate
Profesor psihopedagogie specială Elena Loredana LĂCĂTUȘU – Școala
Gimnazială Specială ,,Maria Montessori” Bacău
Rezumat: Tulburarea de deficit de atenție și/sau hiperactivitate (ADHD) este cea mai
frecventă afecțiune diagnosticată în prezent la vârsta copilăriei. Dacă nu este detectată la
timp și tratată corespunzător, această tulburare poate conduce la perturbarea funcțiilor
executive și a proceselor cognitiv-intelectuale, precum și la numeroase probleme
comportamentale, sociale, școlare și, mai târziu, profesionale. Vulnerabilitățile specifice
copiilor diagnosticați cu ADHD se reflectă nu doar în nivelul scăzut al adaptării acestora
la sarcinile dezvoltării și în deprecierea calității funcționării în viața de zi cu zi, ci și în
dinamica vieții de familie. La rândul lor, părinții copiilor care suferă de ADHD se
confruntă cu o serie de dificultăți care sporesc presiunile din punct de vedere psihic,
social și educativ. Din acest motiv, părinții au nevoie de consiliere și suport pentru a
înțelege particularitățile dezvoltării propriilor copii, specificul simptomelor de ADHD,
precum și modalitățile optime prin care le pot gestiona. În același timp, prin intermediul
programului terapeutic bazat pe modificări comportamentale introduse progresiv, copii
diagnosticați cu ADHD, părinţii și cadrele didactice învaţă o serie de abilităţi și tehnici
care sunt destinate ameliorării comportamentelor problematice și îmbunătățirii
funcționării copiilor în diferite medii. Prezenta comunicare își focalizează atenția pe
modalitățile practice în care părinții copiilor diagnosticați cu ADHD pot fi asistați pentru
a învăța cum anume să contribuie la succesul intervențiilor terapeutice specializate.
Cuvinte-cheie: tulburare de deficit de atenție și/sau hiperactivitate, adaptare la schimbări,
instruire a părinților, terapie bazată pe modificare comportamentală, măsuri preventive
20
SECŢIUNEA II – Provocări în domeniul educației incluzive
Moderatori: Lector univ. dr. Ioana BOGHIAN
Prof. gr. I Liliana BANU
Rezumat. Educația incluzivă oferă tuturor elevilor accesul la opțiuni de învățare flexibile
și căi eficiente pentru atingerea obiectivelor educative în spații în care aceștia trăiesc
sentimentul apartenenței. Într-un mediu care promovează educația incluzivă, toți elevii,
indiferent de abilitățile pe care le au, învață împreună în aceeași clasă adecvată vârstei
lor. Un astfel de mediu este rezultatul conștientizării faptului că toți copiii și părinții
acestora sunt valorizați în mod egal și merită să aibă acces la aceleași oportunități de
creștere și dezvoltare. Beneficiile pe care clasele de elevi incluzive le oferă copiilor cu
dizabilități și colegilor lor sunt numeroase: cadrele didactice și celelalte categorii de
specialiști lucrează împreună în același mediu de învățare ofertant; tuturor elevilor li se
oferă resurse și sprijin suplimentar; câștiguri școlare mai mari pentru atât pentru elevii cu
dizabilități, cât și pentru cei cu profiluri ale dezvoltării tipice; îmbunătățirea abilităților de
comunicare și a celor sociale pentru elevii cu dizabilități; diminuarea incidentelor
manifestate prin comportamente perturbatoare, precum și a atitudinilor negative care
implică evitarea școlii (de exemplu, absențele). Cu toate acestea, atitudinile neutre sau
negative pe care unii dintre învățători și profesori le manifestă cu privire la educația
incluzivă au la bază faptul că aceștia nu cred că sunt foarte bine informați și nu se simt
competenți sau încrezători în propria lor abilitate de a educa elevi cu dizabilități. La polul
opus, cadrele didactice cu mai multă experiență și pregătire în domeniul educației
incluzive manifestă atitudini mult mai constructive. Atitudinile pozitive față de
incluziune sunt printre cele mai importante variabile care contribuie la crearea și
consolidarea unei clase de elevi incluzivă, capabilă să funcționeze optim. Această
comunicare își propune să ofere exemple de bune practici pentru construirea unei clase de
elevi incluzivă. O mai bună conștientizare a acestora poate să contribuie la consolidarea
atitudinilor pozitive în rândul cadrelor didactice, prin motivarea acestora pentru
implementarea cu regularitate a practicilor incluzive în clasele de elevi pe care le
gestionează.
Cuvinte-cheie: incluziune, educație incluzivă, clasă incluzivă, elevi cu dizabilități,
atitudini
21
Dimensiuni ale asistenței psihologice a adolescenților cu familii
temporar dezintegrate
Prof. grad didactic superior Olga ELPUJAN – Director al Liceului Teoretic
Republican ,,Ion Creangă” din Bălți, Republica Moldova
Rezumat:. Perioada dificilă și prelungită de tranziție prin care Republica Moldova a
trecut și încă trece a afectat modul de trai al familiei contemporane. Mulți părinți au fost
determinați să adopte decizia plecării la muncă în străinătate pentru a-și îmbunătăți
situația financiară. Adesea, deciziile părinților care au migrat peste hotarele țării au
afectat starea de bine a copiilor. În ultimele decenii, în Republica Moldova, România și
Ucraina, a apărut o categorie nouă de copii, pe care o putem denumi generic ,,orfanii
sociali”. Aceștia sunt crescuți fie de un singur părinte, fie de bunici, rude sau alte
persoane străine. Deși se bucură de o oarecare bunăstare materială, copiii și adolescenții
cu părinți plecați la muncă în străinătate pot să fie lipsiți de atașamentul și dragostea
părinților, fapt care poate să aibă un impact defavorabil atât în planul dezvoltării
personalității, cât și în ceea ce privește adaptarea la solicitările specifice vârstei. Plecarea
părinților peste hotarele țării, fie ea și temporară, poate să conducă la apariția unor
contradicții: pe de o parte, părinții sunt capabili să asigure condiții materiale
satisfăcătoare, însă, pe de altă parte, rămân neasigurate trebuințe psihologice de bază care
jalonează creșterea și dezvoltarea individului uman la vârste timpurii. În acest context
social, consilierea psihologică oferă suportul esențial de care copiii și adolescenții au
nevoie pentru a depăși problemele care pot să apară prin despărțirea temporară de părinți.
Un rol major în susținerea copiilor și a adolescenților care trăiesc în familii temporar
dezintegrate îi revine școlii. În această direcție, educația conceptualizată și practicată prin
lentila incluziunii implică depăşirea perspectivei în care copiii și adolescenții ai căror
părinți sunt plecați în străinătate sunt văzuți ca o problemă și înlocuirea acestei
perspective cu cea în care școala este capabilă să răspundă nevoilor psihosociale și
educative ale acestei categorii populaționale vulnerabilă.
Cuvinte-cheie: migrație, familii temporar dezintegrate, adolescenți, asistență
psihologică, educație incluzivă
23
Incluziunea preșcolarilor și a școlarilor mici care suferă de paralizie
cerebrală infantilă
Lector univ. dr. Lilia LUCHIANENCO – Universitatea Liberă Internațională
din Moldova, Republica Moldova
Rezumat. Paralizia cerebrală reunește un grup de tulburări permanente ale funcțiilor
motorii. Acestea sunt cauzate de leziuni la nivelul creierului care fie prezintă stagnare
maturativă în stadiile timpurii ale dezvoltării, fie suportă anumite traumatisme mecanice
sau efecte ale infecțiilor (de exemplu, cu virusul poliomielitic), care nu sunt diagnosticate
și tratate la timp. Formele paraliziei cerebrale pot fi clasificate în funcție de etiologie,
momentul în care survine afectarea motorie și severitatea acesteia, tipul anomaliilor
motorii, topografia manifestărilor clinice etc. Impactul dizabilităților motorii (de
exemplu: coordonarea motorie slabă, tulburări ataxice, musculatură rigidă sau hipotonie
musculară, probleme fono-articulatorii, tremor asociat mișcărilor voluntare, dificultăți în
alimentare etc.) și psihosociale (de exemplu: probleme cu vederea, dificultăți cognitiv-
intelectuale, deficitul limbajului verbal oral și scris, bradipsihie, tulburări hipnice,
imaturitate psihocomportamentală etc.) cauzate de paralizia cerebrală infantilă este bine
documentat din punct de vedere științific. Efectele pe care paralizia cerebrală infantilă le
are pe termen lung asupra copiilor diagnosticați trebuie abordate printr-o strategie
medico-psiho-educativă integrată, în care specialiștii în neurologie pediatrică,
kinetoterapie, stimulare senzorio-perceptivă, logopedie, terapie ocupațională, părinții și
cadrele didactice joacă roluri esențiale. Unul dintre obiectivele incluziunii preșcolarilor și
a școlarilor diagnosticați cu paralizie cerebrală se focalizează pe recuperarea funcțiilor
motorii (motricitate grosieră și fină). De asemenea, strategiile psihopedagogice trebuie să
urmărească compensarea dizabilităților motorii și a problemelor cognitive,
comportamentale și de integrare socială, astfel încât copiii care suferă de paralizie
cerebrală să aibă șansa la o viață pe cât posibil normală.
Cuvinte-cheie: paralizie cerebrală infantilă, dezvoltare atipică, dizabilități, compensare,
recuperare, strategii psihopedagogice
Rezumat. Școala reprezintă factorul cheie când ne gândim la pregătirea pentru viitor și
integrarea fiecărei noi generaţii de copii. Integrarea urmăreşte reabilitarea şi educarea
copiilor și a tinerilor cu nevoi speciale, care se află în dificultate ca urmare a unor
dizabilități, condiții medicale invalidante, situații familiale/socio-economice debilitante
sau a altor factori. Succesul incluziunii şcolare este corelat cu percepțiile și atitudinile
pozitive din partea tuturor agenților educativi – părinți, cadre didactice, consilieri școlari,
profesori de sprijin, manageri ai instituțiilor de învățământ etc. Educaţia adaptată
particularităților dezvoltării, unicităţii şi nevoilor copiilor conduce la reale beneficii
pentru formarea lor ca adulţi. Schimbarea de esenţă, pe care educaţia incluzivă o
presupune, implică un efort mai mare decât simpla amenajare a şcolilor, respectiv dotarea
acestora cu materiale şi personal de specialitate. Este o schimbare care, în opinia noastră,
trebuie: a) să urmărească crearea unui climat şcolar orientat spre promovarea și integrarea
diversităţii; b) să se adreseze comunității largi pentru depășirea temerilor în ceea ce
privește realizarea integrării și a incluziunii, respectiv dezvoltarea culturii orientată spre
diversitate; c) să formeze cadrele didactice pentru a înţelege, accepta şi promova
principiile ,,școlii pentru diversitate” și ale ,,educației pentru toți”.
Cuvinte-cheie: educație, integrare, incluziune, schimbare, diversitate
Rezumat: În ultimii ani, fenomenului bullying-ului i s-a acordat o atenție din ce în ce mai
sporită atât din partea cercetătorilor, cât și în preocupările profesioniștilor din diverse
domenii asistențiale. Numeroase studii care și-au focalizat atenția atât la nivel comunitar,
cât și asupra mediului școlar evidențiază relații semnificative între indicatorii
comportamentelor din spectrul bullying-ului, respectiv dimensiunile funcționării
psihosociale negative în rândul copiilor și al adolescenților. Elevii cu cerințe educative
speciale datorate unor dizabilități (mai ales cei cu tulburări din spectrul autist și cei cu
deficiențe fizice și/sau neurolocomotorii), la care se adaugă elevii care experimentează
condiții familiale și sociale precare se află într-un risc ridicat de a fi victimizați prin
bullying. Actele de intimidare, hărțuire, respectiv agresiune verbală, fizică și/sau
emoțională au la bază lipsa informării corecte, prejudecățile sau atitudinile greșit
socializate în rândul copiilor fără probleme în ceea ce privește dezvoltarea, al părinților
și, uneori, al cadrelor didactice. Prezenta comunicare își propune să: a) evidențieze
amploarea bullying-ului în rândul copiilor și al adolescenților care sunt vulnerabili
datorită dizabilităților, precum și factorii de risc pentru acest fenomen social negativ; b)
delimiteze direcțiile în care pot fi adoptate măsuri preventive în vederea creșterii
potențialului incluziv pentru copiii și adolescenții cu cerințe educative speciale.
Cuvinte-cheie: copii și adolescenți cu cerințe educative speciale, bullying, prevalență,
factori de risc, măsuri preventive
30
Note:
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
31
Note:
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
32