Sunteți pe pagina 1din 33

INSPECTORATUL CSEI NR.

2 UNIVERSITATEA
ŞCOLAR JUDEŢEAN COMĂNEȘTI ,,VASILE ALECSANDRI”
BACĂU DIN BACĂU

PARTENERI:
Universitatea Liberă Internațională din Moldova (Republica Moldova)
Universitatea de Stat ,,Alecu Russo” din Bălți (Republica Moldova)
CJRAE Bacău, Colegiul Tehnic „Grigore Cobălcescu” Moineşti,
Liceul Teoretic Republican „Ion Creangă”din Bălți (Republica Moldova)

SIMPOZIONUL ȘTIINȚIFIC
INTERNAŢIONAL
,,BUNE PRACTICI ÎN EDUCAȚIA INCLUZIVĂ”

Ediţia a III-a
Bacău, 07 aprilie 2023

PROGRAM ȘI REZUMATE

0
Machetare şi tehnoredactare: Lector univ. dr. Viorel ROBU

1
PROGRAMUL SIMPOZIONULUI

9 00 – 10 00 (Aula Universității ,,Vasile Alecsandri” din Bacău)

PRIMIREA ȘI ÎNREGISTRAREA PARTICIPANŢILOR

10 00 – 11 00

 ALOCUŢIUNI DIN PARTEA REPREZENTANŢILOR


INSTITUȚIILOR ORGANIZATOARE

 SALUTURI DIN PARTEA INSTITUŢIILOR PARTENERE

11 00 – 12 00

PREZENTAREA LUCRĂRILOR ÎN PLEN (I)

Platformele educaționale digitale – instrumente de învățare în


contextul educației incluzive
Prof. univ. dr. Adrian Marian ROȘAN – Universitatea ,,Babeș-Bolyai” din
Cluj-Napoca

Factori de reușită determinanți în practicile educative incluzive


Conf. univ. dr. Andrea HATHAZI – Universitatea ,,Babeș-Bolyai” din Cluj-
Napoca

12 00 – 12 30

COFFEE-BREAK LA O CEAŞCĂ DE...CREATIVITATE


(Holul Universității ,,Vasile Alecsandri” din Bacău, Corpul D, Etajul I)

12 30 – 14 30

PREZENTAREA LUCRĂRILOR ÎN PLEN (II)

Metode și practici incluzive pentru elevii cu cerințe educative speciale


Prof. dr. Oana Maria DROIMAN – Inspector Învățământ Special și Special
Integrat, ISJ Bacău
2
Educația împotriva discriminării
Prof. consilier școlar gr. I Diana Ecaterina APRODU – Director CJRAE Bacău

Coordonate ale proiectului educațional Școala de vară Comăneșteană


Prof. gr. I Cristina Violeta TARAȘ, Prof. gr. I Ștefania VOLMER – CSEI Nr.
2 Comănești

Perspective ale utilizării tehnologiilor de informare și comunicare în


instruirea elevilor cu cerințe educative speciale
Prof. gr. I Liliana BANU – CSEI Nr. 2 Comănești

Dilema educației incluzive: incluziunea pentru unii sau incluziunea


pentru toți ?
Asist. soc. principal drd. Lorena MAXIM – Școala Gimnazială Specială „Maria
Montessori” Bacău

14 30 – 17 30

PREZENTAREA LUCRĂRILOR PE SECŢIUNI


(Universitatea ,,Vasile Alecsandri” din Bacău)

Secţiunea I – Dimensiuni ale asistării copiilor cu CES


Secţiunea II – Provocări în domeniul educației incluzive

17 30 – 18 00
Închiderea lucrărilor simpozionului

3
COMITETUL ŞTIINŢIFIC

 Prof. univ. dr. Adrian Marian ROŞAN – Universitatea ,,Babeș-Bolyai” Cluj-


Napoca, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
 Conf. univ. dr. Andrea HATHAZI – Universitatea ,,Babeș-Bolyai” Cluj-
Napoca, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
 Prof. Ana Maria EGARMIN – Inspector Școlar General, ISJ Bacău
 Prof. dr. Oana Maria DROIMAN – Inspector Învățământ Special și Special
Integrat, ISJ Bacău
 Conf. univ. dr. Liliana MÂȚĂ – Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău,
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic
 Lector univ. dr. Viorel ROBU – Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău,
Facultatea de Litere
 Conf. univ. dr. Svetlana RUSNAC – Universitatea Liberă Internațională din
Moldova, Facultatea Științe Sociale și ale Educației, Republica Moldova
 Conf. univ. dr. Silvia BRICEAG – Universitatea de Stat „Alecu Russo” din
Bălţi, Facultatea de Științe ale Educației, Psihologie și Arte, Republica
Moldova

4
COMITETUL DE ORGANIZARE

 Prof. Ana Maria EGARMIN – Inspector Școlar General, ISJ Bacău


 Prof. dr. Oana Maria DROIMAN – Inspector Învățământ Special și Special
Integrat, ISJ Bacău
 Prof. Teddi Constantin ACSENTE – CSEI Nr. 2 Comănești
 Prof. Ștefania VOLMER – CSEI Nr. 2 Comănești
 Prof. Cristina Violeta TARAȘ – CSEI Nr. 2 Comănești
 Prof. Liliana BANU – CSEI Nr. 2 Comănești
 Lector univ. dr. Viorel ROBU – Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău,
Facultatea de Litere
 Psih. Daniela ANTON – Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău,
Departamentul de Consiliere Profesională

5
LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI
Rezumate

LUCRĂRI PREZENTATE ÎN SESIUNEA PLENARĂ

Platformele educaționale digitale – instrumente de învățare în


contextul educației incluzive
Prof. univ. dr. Adrian Marian ROȘAN – Universitatea ,,Babeș-Bolyai” din
Cluj-Napoca
Rezumat: Educația bazată pe tehnologii digitale solicită răspunsuri la o serie de întrebări
de cercetare privind abilitățile tehnologice necesare procesului instructiv, conținutul și
metodele utilizate în cadrul platformelor educaționale, nevoile de formare ale elevilor și
profesorilor, precum și configurațiile politicilor care reglementează acest aspect. Studiile
relevă beneficiile utilizării tehnologiilor în procesul predării, precum și importanța
accesului la sarcini bine structurate și clare, care pot fi implementate în clasele de elevi și
care au relevanță ridicată în context educațional. Specialiștii au subliniat, de asemenea,
importanța focalizării atenției pe motivația elevilor și pe posibilitatea acestora de a face
alegeri ghidate la diferite niveluri de autonomie. Dezvoltarea de noi instrumente
educaționale, care pot fi utilizate pe scară mai largă în procesul instructiv-formativ,
permite evaluarea lor pentru a informa viitoarele eforturi orientate spre digitalizarea
educației, inclusiv identificarea limitelor și a provocărilor de natură tehnologică, etică sau
juridică. În cadrul acestei lucrări, va fi prezentată o platformă de învățare personalizată
care se adresează elevilor cu tulburări de neurodezvoltare. Platforma analizată depășește
abordările și paradigmele actuale și le permite profesorilor să ofere suport incluziv atât în
procesul învățării, cât și pentru diminuarea problemelor emoționale și comportamentale.
Cuvinte cheie: educație, tehnologii digitale, platformă de învățare, tulburări de
neurodezvoltare

Factori de reușită determinanți în practicile educative incluzive


Conf. univ. dr. Andrea HATHAZI – Universitatea ,,Babeș-Bolyai” din Cluj-
Napoca
Rezumat: Procesul educației incluzive presupune asigurarea participării, accesul la
contexte educative și sociale funcționale, precum și obținerea rezultatelor școlare prin
parcurgerea unui curriculum relevant pentru scopul achiziționării și consolidării
independenței în condițiile egalității și ale echității. O incluziune de succes implică
6
valorificarea experienței și a competențelor profesionale ale cadrelor didactice,
accesibilitatea resurselor, comunicarea deschisă și suportivă, aplicarea unor metodologii
de implementare, munca în echipa transdisciplinară, parteneriatul cu părinții, atitudinea
deschisă din partea școlilor ș.a. Prezenta comunicare analizează factorii care contribuie la
succesul practicilor educative incluzive.
Cuvinte cheie: practici incluzive, factori ai reușitei, competențe profesionale, atitudini,
resurse

Metode și practici incluzive pentru elevii cu cerințe educative speciale


Prof. dr. Oana Maria DROIMAN – Inspector Învățământ Special și Special
Integrat, ISJ Bacău
Rezumat: Educația incluzivă este un drept uman universal, iar școala ar trebui să fie
deschisă, prietenoasă, tolerantă și democratică. În prezent, există o preocupare din ce în
ce mai mare pentru dezvoltarea unui sistem de educație incluziv care să ofere acces la
învățare și dezvoltare tuturor elevilor, indiferent de caracteristicile acestora și cerințele
educative speciale pe care le au. Cadrele didactice și echipele manageriale ale instituțiilor
de învățământ sunt îndemnate să identifice și să implementeze metode și practici
incluzive, în vederea asigurării educației de calitate și relevantă pentru toți elevii.
Principiile design-ului de învățare universal includ diversificarea modurilor de
reprezentare, furnizarea diverselor mijloace pentru obținerea informațiilor și a
cunoștințelor practice, crearea și aplicarea modelelor de învățare flexibile etc. Printre
strategiile educative incluzive care trebuie adaptate particularităților specifice ale elevilor
cu cerințe educative speciale se numără: a) evaluarea nevoilor de învățare ale elevilor; b)
intervențiile educative personalizate; c) utilizarea metodelor de predare cât mai variate; d)
utilizarea tehnologiilor și a materialelor educative adaptate particularităților
psihopedagogice ale fiecărui copil în parte; e) crearea unui mediu de învățare deschis și
tolerant, prin promovarea valorilor orientate spre respect, acceptarea diversității și non-
discriminare; f) colaborarea continuă cu părinții elevilor; g) consolidarea parteneriatelor
cu organizațiile non-guvernamentale care oferă sprijin elevilor cu cerințe educative
speciale; h) accesul facil la servicii de sprijin complementare, cum ar fi fizioterapia,
kinetoterapia, terapia ocupațională, terapia logopedică ș.a.
Cuvinte cheie: elevi cu cerințe educative speciale, design de învățare universal, modele
de învățare flexibile, servicii de sprijin complementare, școală incluzivă

Educația împotriva discriminării


Prof. consilier școlar gr. I Diana Ecaterina APRODU – Director CJRAE Bacău

Rezumat: Principiile educației împotriva discriminării trebuie să fie puse în aplicare încă
de la o vârstă timpurie. Încă de la vârsta de 2-3 ani, copiii încep să observe diferențele

7
dintre ei legate de aspectele fizice, abilitățile și capacitățile pe care le au, respectiv
atitudinile și comportamente individuale. Conștientizând că alți copii li se aseamănă sau
sunt diferiți de ei, copiii încep să emită opinii și, uneori, să manifeste sentimente negative
față de ceilalți despre care cred că sunt altfel decât ei. Școala este locul unde mulți copii
au primele întâlniri cu alți copii care provin din medii diferite. Specialiștii din domeniul
educației (cadre didactice, consilieri școlari, profesori-educatori etc.) și părinții au
responsabilitatea să combată etichetările, stereotipizările, prejudecățile, ignoranța și
atitudinile marginalizatoare și să se asigure că aceste realități cognitive, comportamentale
și sociale nu se transmit de la o generație la alta. Achiziționarea și consolidarea
atitudinilor constructive care combat discriminarea și promovează respectul pentru
diversitate, toleranța și deschiderea spre colaborare și co-experimentare în procesul
învățării și al dezvoltării reprezintă un factor cheie pentru crearea unui mediu (pre)școlar
incluziv în care copiii trăiesc în armonie cu semenii lor, precum și o provocare pentru
educația contemporană.
Cuvinte cheie: discriminare, diversitate, toleranță, educație împotriva discriminării,
școală incluzivă

Coordonate ale proiectului educațional Școala de vară Comăneșteană


Prof. gr. I Cristina Violeta TARAȘ, Prof. gr. I Ștefania VOLMER – CSEI Nr.
2 Comănești
Rezumat: Vara este senzorială, vine cu o poveste care merită trăită şi pleacă
impregnată cu ,,miros de amintiri”. Ca o poveste vine şi Şcoala de vară Comăneșteană
(ediția a IX-a), proiect educațional inițiat și organizat de Centrul Școlar pentru Educație
Incluzivă Nr. 2 din Comănești. Vacanţa de vară este o perioadă lungă de libertate pentru
toţi copiii. Însă, cei mai mulţi dintre ei nu-şi pot permite să-şi petreacă vacanţa altundeva
decât acasă. Dacă îi sondăm opiniile și așteptările copiilor, vom descoperi că, deşi
majoritatea se bucură că a venit vacanţa, îşi doresc să fie împreună cu alţi copii, să aibă
un îndrumător adult pentru jocurile şi activităţile lor, care le susţină ideile şi să le
materializeze în forme atractive. În acest sens, ideea școlii de vară, la care aderăm şi noi,
este excepţională. După reușita activităților de vară realizate înainte de perioada
pandemiei de COVID-19, am decis să continuăm experiența școlii de vară alături de copii
și părinți. Școlile de vară desfăşurate în instituţia noastră începând cu anul 2014 au avut
un impact major asupra copiilor participanţi. Atracția și deschiderea acestora și a
părinților se reflectă în interesul pe care îl manifestă încă înainte de finalizarea anului
școlar, ceea ce ne îndeamnă să implementăm inițiativa în fiecare an. În Centrul Școlar
pentru Educație Incluzivă Nr. 2 învaţă un număr considerabil de elevi defavorizaţi, copii
și adolescenți cu cerințe educative speciale, respectiv elevi de etnie rromă. Din acest
motiv, ne dorim să le cultivăm dragostea față de semeni, atitudinea acceptării, toleranța,
dorința de ȋntrajutorare, precum și conduita prosocială și să punem un mai mare accent pe
achiziționarea abilităților sociale și emoționale, respectiv a calităților morale de care au
nevoie beneficiarii serviciilor educative și recuperatorii oferite de către specialiștii care
își desfășoară activitatea în centrul nostru. Şcoala de vară Comăneșteană se înscrie în
8
aria proiectelor personalizate gestionate în Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Nr.
2 și are în vedere derularea unui set integrat de activități care vin în întâmpinarea
dorințelor părinților și, mai ales, a nevoilor educative și de dezvoltare pe care le au
beneficiarii direcți – copiii și adolescenții care prezintă diverse vulnerabilități. De
asemenea, proiectul își propune stimularea implicării active a beneficiarilor în activităţi
recreativ-instructive care pot să contribuie la promovarea şi valorizarea potenţialului lor
individual şi a celui de grup, precum şi la achiziționarea alternativelor sănătoase pentru
petrecerea timpului liber – în opoziţie cu tentaţiile nocive tot mai frecvent întâlnite
începând chiar cu vârsta micii şcolarităţi.
Cuvinte cheie: școală de vară, voluntariat, creativitate, socializare, dezvoltare

Perspective ale utilizării tehnologiilor de informare și comunicare în


instruirea elevilor cu cerințe educative speciale
Prof. gr. I Liliana BANU – CSEI Nr. 2 Comănești
Rezumat: În ultimii ani, tehnologiile de informare și comunicare au evoluat rapid și s-au
răspândit în toate domeniile vieții cotidiene, inclusiv în educație. Utilizarea acestora în
procesul învățării este benefică pentru toti elevii, inclusiv pentru cei cu cerințe educative
speciale. Tehnologiile de informare și comunicare oferă oportunități de învățare
inovatoare, care pot fi adaptate nevoilor specifice fiecărui elev. Particularitățile care
definesc elevii cu cerințe educative speciale sunt diverse și includ nevoi de dezvoltare
fizice, cognitive, în ceea ce privește limbajul și comunicarea, din sfera autonomiei
personale, la care se adaugă nevoi emoționale, comportamentale și sociale. Tehnologiile
de informare și comunicare pot să răspundă acestor nevoi deoarece completează
strategiile și metodele instructiv-formative adaptate profilurilor dezvoltării elevilor cu
cerințe educative speciale. Ele permit crearea mediilor de învățare individualizate,
interactive și atractive, care pot fi personalizate în funcție de caracteristicile și nevoile
individuale. De asemenea, prin intermediul tehnologiilor de informare și comunicare,
cadrele didactice pot să monitorizeze progresul elevilor și să ofere feed-back în timp real.
Alte facilități pe care aceste tehnologii le pot oferi includ optimizarea comunicării și a
colaborării dintre elevi, cadre didactice și părinți, flexibilizarea procesului socializării,
îmbunătățirea performanțelor atenției – funcție executivă cheie ce condiționează calitatea
învățării, consolidarea deprinderilor practice etc. Însă, pentru a produce impactul așteptat,
tehnologiile de informare și comunicare trebuie să fie integrate în planuri de învățare
individualizate, care să fie adaptate nevoilor formative, respectiv capacităților de învățare
și adaptare ale fiecărui elev cu cerințe educative speciale. De asemenea, tehnologiile de
informare și comunicare trebuie să fie implementate cu precauție și într-un mod
echilibrat, astfel încât să se maximizeze beneficiile și să se prevină riscurile utilizării în
exces sau neadecvată particularităților elevilor cu cerințe educative speciale.
Cuvinte cheie: tehnologii de informare și comunicare, elevi cu cerințe educative
speciale, planuri de învățare individualizate, medii de învățare atractive

9
Dilema educației incluzive: incluziunea pentru unii sau incluziunea
pentru toți ?
Asist. soc. principal drd. Lorena MAXIM – Școala Gimnazială Specială „Maria
Montessori” Bacău
Rezumat: Comunicarea sintetizează și prezintă informații despre unul dintre subiectele
cu rezonanță pentru societatea contemporană, și anume educația incluzivă. Sunt analizate
două aspecte cu privire la educația incluzivă oarecum opuse: „incluziunea pentru unii” vs.
„incluziunea pentru toți”. Acestea încapsulează poziții care se află în miezul multor
dezbateri actuale despre educația incluzivă. De asemenea, sunt trecute în revistă
particularitățile educației incluzive, precum și evoluția abordărilor conceptuale și practice
de la integrare la incluziune.
Cuvinte cheie: integrare, incluziune, elevi cu cerințe educative speciale, marginalizare,
excludere

10
SECŢIUNEA I – Dimensiuni ale asistării copiilor cu CES
Moderatori: Lector univ. dr. Viorel ROBU
Prof. gr. I Cristina Violeta TARAȘ
Centrul de Resurse pentru Educația Incluzivă (CREI) – formă de
suport pentru elevii cu cerințe educative speciale
Conf. univ. dr. Tatiana ȘOVA – Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți,
Republica Moldova
Rezumat: În Republica Moldova, una dintre formele de suport cele mai populare în
mediul școlar este Centrul de Resurse pentru Educația Incluzivă (CREI). În ultimii ani,
acest serviciu a luat amploare grație susținerii de către stat a procesului de implementare
a educației incluzive și deschiderii pe care comunitățile o manifestă față de copiii aflați în
dificultate. CREI este o subdiviziune a instituțiilor de învățământ general, care dezvoltă și
realizează diferite programe de asistență ale căror obiective de bază includ: a) acordarea
suportului educativ individualizat copiilor care întâmpină dificultăți pe traseul școlarității,
respectiv celor aflați în riscul abandonului și instituționalizării; b) recuperarea și
dezvoltarea copiilor cu dizabilități; c) promovarea parenting-ului și responsabilizarea
părinților; d) dezvoltarea parteneriatelor cu alte instituții comunitare prin implicarea
acestora în activități educative comune. Copiii aflați în evidențele CREI învață, de regulă,
pe baza unor programe de educație individualizată, care își focalizează atenția pe
necesitățile și potențialul fiecărui copil în parte. Totodată, CREI este un spațiu
multifuncțional deschis tuturor copiilor (cu sau fără cerințe educative speciale), cadrelor
didactice, părinților și comunității largi. Toți acești actori co-participă în realizarea
diferitor activități planificate conform misiunii centrului. Astfel, resursele comunitare
sunt concentrate și orientate în direcția dezvoltării fiecărui copil. Deoarece misiunea
CREI este facilitarea accesului la educație pentru toți copiii, activitatea de bază este axată
preponderent pe proiectarea și implementarea unei varietăți largi de programe de suport
educativ adresate necesităților pe care copiii le au în ceea ce privește creșterea și
dezvoltarea, cu precădere obiectivului achiziționării și consolidării competențelor școlare.
Specialiștii din cadrul CREO oferă asistența educativă, consiliere psihologică, terapii
specifice, activități extra-curriculare, programe recreative și de socializare în vederea
dezvoltării competențelor sociale și emoționale, programe focalizate pe formarea şi
consolidarea deprinderilor de viaţă autonomă etc. De asemenea, CREI organizează și
coordonează diferite activități prin colaborare cu alte instituții de învățământ, instituțiile
specializate în protecția socială a copiilor, agențiile/asociațiile profesionale, organizațiile
non-guvernamentale sau alte instituții și organizații relevante. Scopul general al
activităților constă în orientarea școlară, consilierea vocațională și psihologică, respectiv
susținerea dezvoltării sociale a copiilor și adolescenților, mai ales a celor care au cerințe
educative speciale.
Cuvinte cheie: CREI, elevi cu cerințe educative speciale, programe de asistență
integrată, educație incluzivă
11
Dezvoltarea capacităților de integrare socială a copiilor cu tulburări
de spectru autist
Conf. univ. dr. Svetlana RUSNAC – Universitatea Liberă Internațională din
Moldova, Republica Moldova
Terapeut ABA Irina BRAGA – Centrul ,,S.O.S. AUTISM” Chișinău, Republica
Moldova
Rezumat: Comunicarea prezintă un studiu experimental care și-a focalizat atenția pe
evaluarea eficienței intervenției asupra copiilor cu tulburări din spectrul autist prin
utilizarea diverselor metode pentru socializare în cursul terapiei ABA. Au fost investigate
procesul și caracteristicile socializării copiilor cu tulburări din spectrul autist, colaborarea
părinților în reabilitarea acestei categorii de copii cu cerințe educative speciale, precum și
capacitatea centrelor specializate din Republica Moldova de a oferi servicii de calitate în
domeniu. Premisa de la care s-a pornit a fost că intervenția terapeutică asupra copiilor cu
tulburări din spectrul autist se realizează în condiții de interes și implicare în procesul de
reabilitare atât a specialiștilor bine pregătiți, cât și a părinților care joacă un rol cheie în
socializarea și dezvoltarea copiilor. Testarea nivelului socializării copiiilor cu tulburări
din spectrul autist a ținut cont de frecventarea unei instituții de învățământ preșcolar sau
școlar. În această direcție, a fost realizat un sondaj cu participarea părinților a 45 de copii
cu vârste cuprinse între 3 și 11 ani. Părinții au completat scalele Vineland pentru
evaluarea comportamentelor adaptative. Aceste instrumente permit evaluarea
individualizată a dezvoltării unui copil în următoarele domenii: capacitatea de
comunicare, socializarea, deprinderile pentru viața cotidiană, abilitățile motrice, respectiv
comportamentele dezadaptative. Intervenția formativă s-a realizat cu participarea a trei
copii care frecventau Centrul ,,S.O.S. AUTISM”. Strategia intervențională a inclus un
ciclu de consultații individuale desfășurate pe parcursul a șase luni, în cadrul cărora au
fost folosite diverse metode pentru stimularea socializării copiilor cu tulburări din
spectrul autist. Activitățile au fost desfășurate în cooperare cu părinții copiilor și
instituțiile de învățământ pe care aceștia le frecventau. Pentru testarea eficienței
intervenției experimentale, a fost utilizată metoda ADOS-2 și compararea rezultatelor
copiilor cu cele ale unui grup de control în care s-au constatat inițial indicatori similari.
Cuvinte-cheie: copii cu tulburări din spectrul autist, terapie ABA, metode pentru
socializare, intervenție formativă

,,Casa Comunitară” – serviciu de suport pentru copiii cu cerințe


educative speciale
Lector univ. dr. Tatiana PANCO – Universitatea de Stat „Alecu Russo” din
Bălți, Republica Moldova

Rezumat: În Republica Moldova, ,,Casa Comunitară” pentru copiii aflați în situații de


risc este un serviciu social specializat. Este vorba despre o instituție publică/privată de
12
plasament pentru creșterea și educarea într-o locuință de tip familial a copiilor privați
temporar sau permanent de mediul familial, precum și a celor aflați în diferite situații de
risc. În ,,Casa Comunitară”, sunt plasați copii de vârstă școlară, atât cei transferați din
instituții rezidențiale tradiționale, cât și cei a căror securitate, integritate fizică și psihică,
respectiv educație sunt în pericol. Scopul activităților pe care serviciul ,,Casa
Comunitară” le oferă beneficiarilor rezidă în asigurarea creșterii și dezvoltării copilului
într-un mediu de viață apropiat celui familial pentru o perioadă de timp determinată.
Obiectivele serviciului includ: a) asigurarea condițiilor de îngrijire și dezvoltare a
copilului în conformitate cu particularitățile vârstei și cu standardele de calitate minime;
b) promovarea dezvoltării deprinderilor și a abilităților copilului pentru viața
independentă; c) asigurarea accesului copiilor la serviciile comunitare și facilitarea
procesului de (re)integrare în familie, școală și comunitate. Comparativ cu instituțiile
rezidențiale tradiționale, avantajele serviciului ,,Casa Comunitară” includ: număr mic de
beneficiari, mediul cât mai apropiat celui familial, personalul specializat în permanență,
programe de îngrijire și asistență flexibile și centrate pe nevoile reale ale copiilor,
asistența educativă și psihologică individualizată, pregătirea copiilor pentru integrarea și
școală și comunitate, respectiv pentru vârsta adultă, încurajarea contactelor copiilor cu
familiile din care provin, încurajarea relațiilor cu semenii și personalul calificat bazate pe
încredere reciprocă, cooperare și respect, orientarea specialiștilor spre acordarea unor
servicii de calitate superioară, promovarea deschiderii spre comunitatea largă etc.
Cuvinte-cheie: ,,Casa Comunitară”, copii cu cerințe educative speciale, servicii
individualizate

Atribuțiile cadrului didactic de sprijin. Experiența Republicii


Moldova
Asistent univ. Dorina PUTINĂ – Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți,
Republica Moldova
Rezumat: În structura personalului de suport din școlile incluzive din Republica
Moldova, un rol de bază îi revine cadrului didactic de sprijin. În conformitate cu
prevederile Codului Educației, cadrul didactic de sprijin poate fi specialistul calificat în
domeniul pedagogiei, psihopedagogiei sau al psihopedagogiei speciale, care acordă
asistență psihopedagogică copiilor cu cerințe educative speciale. Sarcina de bază a
cadrului didactic de sprijin este dezvoltarea și promovarea activităților de asistență
educativă, care să asigure compensarea și ameliorarea dificultăților de învățare de ordin
structural, organizatoric, emoțional, social sau de altă natură, pe care copiii cu cerințe
educative speciale le întâmpină. Pornind de la misiunea sa și în conformitate cu
reglementările în vigoare, cadrul didactic de sprijin exercită, în principal, următoarele
atribuții: a) facilitează și susține incluziunea școlară a copiilor cu cerințe educative
speciale; b) participă și colaborează cu învățătorii, cadrele didactice pe discipline școlare
și alți specialiști la elaborarea și implementarea programelor educative individualizate,
adaptarea curriculară în acord cu nivelul dezvoltării unui copil cu cerințe educative

13
speciale, evaluarea rezultatelor aplicării programelor curriculare adaptate, evaluarea,
revizuirea și actualizarea programelor educative individualizate ș.a.; c) colaborează cu
ceilalți agenți educativi și specialiști, respectiv cu părinții pentru stabilirea modalităților
concrete de lucru alături de copiii cu cerințe educative speciale; d) elaborează și
implementează strategii de sprijin în toate ariile curriculare; identifică resursele necesare
realizării acestora; e) realizează activități de recuperare educativă individuale sau de
grup; asistă copiii cu cerințe educative speciale în pregătirea temelor pentru acasă; f)
desfășoară, după caz, activități de tip terapeutic-ocupațional; g) propune și realizează
materiale didactice individualizate în funcție de dificultățile de învățare ale copiilor; h)
coordonează activitatea Centrului de Resurse pentru Educația Incluzivă din instituția în
care activează; i) participă ca formator la activitățile de informare/programele de
profesională a cadrelor didactice, care se focalizează pe problemele educației incluzive și
pe diseminarea cunoștințelor și a experiențelor practice cu privire la asistența copiilor cu
cerințe educative speciale. Avantajele intervenției mediată prin cadrul didactic de sprijin
sunt asociate suportului direct pe care copiii cu cerințe educative speciale îl pot primi,
fără ca aceștia să fie excluși din mediul educativ formal. Misiunea de bază a cadrului
didactic de sprijin este să-i ajute pe copiii vulnerabili pentru diminuarea dificultăților de
învățare și achiziționarea competențelor școlare care îi sunt necesare integrării cu succes
în comunitate și societate. Intervențiile specifice cadrului didactic de sprijin pot fi puse în
valoare numai prin colaborarea strânsă cu dascălii care predau în clasele de elevi, părinții
copiilor cu cerințe educative speciale și celelalte categorii de specialiști care oferă servicii
de asistență logopedică, psihologică, socială etc. Accesarea postului de cadru didactic de
sprijin poate aduce beneficii aspiranților prin achiziționarea unor noi cunoștințe teoretice
și competențe practice, respectiv prin avansarea în cariera profesională din domeniul
educației.
Cuvinte-cheie: cadru didactic de sprijin, misiune, atribuții și responsabilități, educație
incluzivă

Specificul relației dintre gândire și limbaj la copiii cu dizabilități


mintale
Prof. gr. I Iuliana STAMATE – Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Nr. 2
Comănești
Rezumat: În cadrul sistemului psihic uman, interacţiunea tuturor componentelor este o
conditie obligatorie pentru flexibilitatea proceselor adaptării la mediu. Orice activitate de
învăţare, cu deosebire cea şcolară, este realizată prin interrelaţia dintre procesele psihice
senzorio-perceptive, funcţiile executive şi procesele cognitive superioare. Aprofundarea
cunoaşterii accentuează rolul reprezentărilor mentale, imaginaţiei şi al gândirii, în timp ce
atenția, voința, motivaţia şi comunicarea dintre elevi și profesori acţionează în
permanenţă ca motor al activităţii psihice și sociale. Relația indisolubilă dintre gândire și
limbaj reiese în primul rând din apartenenţa acestora la sfera intelectuală, adică
ansamblul elementelor psihice care permit cunoaşterea prin detaşarea de experienţa

14
nemijlocită şi care se constituie treptat în ontogeneză prin interacţiunea cu mediul socio-
cultural. Funcția esențială a limbajului este de a servi drept mijloc de comunicare, în timp
ce gândirea facilitează cunoașterea și adaptarea la solicitările mediului extern. La copilul
obișnuit, actul vorbirii este însuşit în mod spontan, iar dezvoltarea psihică se realizează
progresiv. La copiii cu dizabilități mintale, apar stagnări în evoluţia limbajului, nu numai
din cauza tulburărilor pervazive, ci și din cauza faptului că, de multe ori, persoanele din
jur nu le încadrează vorbirea într-un sistem de comunicare permanent, care să le
stimuleze activitatea verbală în diverse contexte de învățare și sociale. În plus, din cauza
concretismului, inerției, vâscozității genetice și heterocroniei dezvoltării, gândirea
copiilor cu dizabilități mintale își pierde rolul coordonator și integrator. Prezenta
comunicare analizează specificul dezvoltării proceselor gândirii și celor din aria
limbajului, precum și modul în care aceste două domenii, care sunt cheie pentru
dezvoltarea individului uman, pot să fie stimulate în vederea educării copiilor cu
dizabilități mintale.
Cuvinte-cheie: copii cu dizabilități mintale, gândire, limbaj, specificitate, strategii pentru
educare

Repere ale educației adresată copiilor supradotați


Lector univ. dr. Viorel ROBU – Universitatea ,,Vasile Alecsandri” din Bacău
Prof. gr. I Ștefania VOLMER – Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Nr. 2
Comănești

Rezumat: Un volum consistent de studii empirice certifică faptul că cei mai mulţi dintre
copiii supradotaţi într-un anumit domeniu (cognitiv-intelectual, artistic, psihosenzorial
și/sau motric, socio-emoțional etc.) sunt precoce. Copiii supradotați au cerințe educative
speciale, care trebuie conectate cu anumite particularități ale profilului psihologic, școlar
și social. Aceștia sunt cei pe care persoane calificate profesional îi identifică ca având
abilităţi demonstrate sau potenţiale ce arată o mare capacitate de realizare în diverse
domenii. Însă, pentru a ajunge la performanţe notabile şi a contribui în mod real la
dezvoltarea comunităților în care trăiesc și a societăţii umane, copiii supradotaţi necesită
politici, programe şi servicii educative superioare celor care, de regulă, sunt oferite în
sistemele de învățământ de masă. De asemenea, aceștia au nevoie de un mediu educativ
cald, primitor şi securizant, care să le sprijine dezvoltarea conform potențialului foarte
ridicat de care dispun încă de la vârste mici. O altă direcție a educației adresată copiilor
supradotați vizează proiectarea și implementarea unui curriculum şcolar accelerat,
flexibil și capabil să stimuleze abilitățile excepţionale prin care unii dintre copii reușesc
să obțină succese deosebite într-un anumit domeniu de învățare și activitate practică.
Comunicarea noastră aduce în discuție și alte coordonate conceptuale și practic-aplicative
ale educației adresată copiilor supradotați.
Cuvinte-cheie: copii supradotați, particularități psiho-socio-educative, curriculum
flexibil, instruire accelerată, modele educative adaptate

15
Modalitați de intervenție pentru copiii cu ADHD. Exemple de bune
practici
Prof. înv. primar gr. I Liliana CREANGĂ – Școala Gimnazială ,,Miron Costin”
Bacău
Rezumat: Copiii diagnosticați cu ADHD prezintă dificultăți de concentrare,
distributivitate și mobilitate a atenției, hiperkinezie și, uneori, impulsivitate perturbatoare.
De asemenea, această categorie de copii cu cerințe educative speciale întâmpină
probleme în planificarea, organizarea și desfășurarea activităților zilnice, inclusiv a celor
școlare, deoarece nu sunt respectate reguli și rutine. Pentru copiii diagnosticați cu ADHD,
orice activitate poate deveni o provocare. La școală, în cadrul colectivului de elevi din
care face parte, copilul cu ADHD ar trebui să primească responsabilități (de exemplu: să
șteargă tabla, să împartă fișe de lucru/teste, să scrie o listă cu elevi etc.) care îl vor ajuta
să-și dezvolte încrederea în capacitatea de a urma instrucțiuni clare, precum și abilitățile
necesare unui leader. Specialiștii care îi asistă pe elevii cu ADHD din punct de vedere
psiho-educativ recomandă ca sarcinile să fie împărțite în secvențe mici, astfel încât
aceștia să obțină recompense imediate, precum și feed-back-ul de care au nevoie din
partea cadrului didactic, pentru a-și spori încrederea în propriile lor forțe. Perioadele de
concentrare a atenției trebuie să alterneze cu cele în care copilul neatent și/sau
hiperkinetic se poate mișca și are voie să vorbească. De exemplu, secvențele interactive
pot să alterneze cu alte activități mai dinamice, cum ar fi muzică/joc și mișcare. Pentru
copiii diagnosticați cu ADHD, este important să se simtă apreciați pentru ceea ce aduc
clasei de elevi din care fac parte și realizează la școală. Atunci când sunt criticați pentru
ceea ce le lipsește, acești copiii reacționează prin frustrare și comportamente
contraproductive atât pentru propriul lor traseu educativ, cât și pentru procesul învățării
care are loc în clasa de elevi. Prezenta comunicare își focalizează atenția și pe alte
strategii și modalități de intervenție menite să faciliteze ameliorarea dificultăților
specifice tulburării de deficit de atenție și/sau hiperactivitate și facilitarea integrării
școlare a copiilor diagnosticați.
Cuvinte-cheie: dificultăți de atenție, hiperkinezie, sarcini instructiv-educative focalizate,
bune practici

Educația incluzivă – șansa la o evoluție firească


Prof. gr. I Mirela POPOVICI – Școala Gimnazială ,,Ioana Radu Rosetti”
Brusturoasa, Județul Bacău
Rezumat: Educația incluzivă presupune asigurarea șanselor egale la educație pentru
fiecare copil, indiferent de mediu social din care provine, abilitățile de care dispune sau
vulnerabilitățile acestuia. În practică, acest deziderat este posibil doar dacă membrii
comunității înțeleg și acceptă fără rezerve că toți oamenii se nasc egali. Uneori, copiii au
tendința de a evalua superficial condiția altor copii și de a-i eticheta pe baza

16
caracteristicilor care produc disconfort. În situațiile în care copiii nu sunt sensibilizați
pentru a observa plusul de valoare pe care îl poate aduce un coleg din grupul lor, de cele
mai multe ori îl resping, mai ales dacă acel copil are o dizabilitate. Din clasa pe care o
gestionez din punct de vedere educativ face parte un elev care manifestă unele tulburări
din spectrul autist, dar, în același timp, este foarte preocupat de științe și citește foarte
mult. Bogăția informațiilor enciclopedice pe care le oferă i-a făcut pe ceilalți copii din
clasă să îl respecte. Pentru închegarea relațiilor de prietenie cu ceilalți elevi, a fost nevoie
de mai mult timp și efort decât pentru alți copii. S-a urmărit continuu valorizarea
abilităților elevului despre care vorbim, pentru a-i determina pe colegii săi să îl vadă ca
pe un copil înzestrat și demn de a fi admirat și, prin aceste atitudini, să depășească
disconfortul pe care elevul îl produce în anumite momente. Comunicarea de față aduce în
atenție un studiu de caz care înfățișează particularitățile psiho-socio-educative ale unui
elev cu cerințe speciale, precum și modalitățile practice prin care se încearcă integrarea și
incluziunea acestuia.
Cuvinte-cheie: elevi cu cerințe educative speciale, atitudini negative, plus-valoare,
cunoaștere, educație incluzivă

Incluziunea este un drept, departe de a fi un privilegiu !


Profesor-educator Cerasela COSTAN – Școala Gimnazială Specială ,,Maria
Montessori” Bacău
Rezumat: Prezenta comunicare sintetizează și împărtăşeşte o reflecţie despre o problemă
extrem de actuală pentru societatea contemporană, și anume integrarea și incluziunea
elevilor cu cerințe educative speciale. Putem afirma faptul că incluziunea este un drept și
mai puțin un privilegiu datorită importanței și necesității în ceea ce privește crearea și
adaptarea unui mediu de creștere, educare și dezvoltare optim pentru toate categoriile de
persoane, inclusiv pentru cele care au cerințe educative speciale. În ultimii ani, politica
incluziunii școlare a suscitat numeroase controverse datorită importanței strategice pe
care această problematică o are la nivel societal. Procesul educației incluzive a copiilor cu
cerințe educative speciale este la fel de esențial precum credințele, valorile și așteptările
specialiștilor care îl pun în practică.
Cuvinte-cheie: copii cu cerințe educative speciale, educație incluzivă, integrare, drepturi,
valori și atitudini

Educația incluzivă – o șansă pentru fiecare


Prof. înv. primar gr. I Viorica ALEXA – Școala Gimnazială ,,Liviu Rebreanu”
Comănești
Rezumat: Educația incluzivă reprezintă o modalitate eficientă de a oferi tuturor copiilor
o șansă echitabilă în ceea ce privește accesarea resurselor pe care școala le oferă, de a
17
învăța, respectiv de a-și forma și consolida competențele de care au nevoie pentru viața
de adult. În sala de clasă, educația incluzivă presupune asigurarea unui climat adecvat
prin: a) crearea oportunităților astfel încât elevii să își împărtășească abilitățile, interesele
și aspirațiile pe care le au și, în același timp, să fie modelați de către profesori; b) crearea
unui spațiu sigur în care elevii să se dezvolte pe toate planurile – cognitiv, afectiv,
comportamental, social, valoric și civic, estetic-creativ etc.; c) valorificarea unei varietăți
largi de strategii, metode și mijloace didactice, inclusiv în ceea ce privește evaluarea
formativă a achizițiilor pe care elevii trebuie să le dețină la finalul anumitor cicluri de
școlarizare; d) crearea unor conținuturi curriculare (de exemplu: povești și povestiri,
poezii, jocuri didactice, dramatizări, fișe de lucru individual, activități extrașcolare non-
formale etc.) care să evidențieze principiile, valorile și practicile non-discriminării și ale
incluziunii ș.a. În această direcție, experiența învățării prin jocuri dinamice și atractive nu
numai că previne monotonia și plictiseala, dar poate fi o provocare prin deschiderea unei
întregi lumi în care elevii pot să exploreze și să descopere lumea. Strategiile didactice
activ-participative și interactive reprezintă una dintre pârghiile-cheie pentru dezvoltarea
potențialului creativ al elevilor, respectiv promovarea și consolidarea educației incluzive.
Cuvinte-cheie: educație incluzivă, strategii didactice interactive, jocuri, participare,
dezvoltare

Rolul logopedului în implementarea educației incluzive


Profesor psihopedagogie specială gr. I Mihaela ALISTAR – Școala Gimnazială
Specială ,,Maria Montessori” Bacău
Rezumat: Rolul logopedului în formarea și consolidarea competențelor de comunicare
este esențial atunci când acesta gestionează diverse tulburări de vorbire, citire și scriere,
respectiv întârzieri în achiziționarea limbajului oral și scris, care apar la copiii cu diverse
sindroame genetice sau cu dezvoltare neurologică atipică. Activitățile terapeutice
logopedice adresate copiilor cu cerințe speciale trebuie să respecte principiile de bază ale
educației incluzive, cu precădere pe cel referitor la asigurarea serviciilor de sprijin
continuu și personalizat, precum și la realizarea procesului instructiv-formativ de calitate.
Intervențiile logopedice specializate sunt esențiale pentru diminuarea barierelor pe care
copiii cu dizabilități le întâmpină în comunicarea orală și scrisă, precum și pentru
stimularea încrederii în propriile lor forțe, pe care acești copii trebuie să o achiziționeze
pentru a se dezvolta armonios. Prezenta comunicare trece în revistă strategiile,
modalitățile, tehnicile și mijloacele prin care logopedul poate să contribuie la recuperarea
copiilor cu cerințe educative speciale, respectiv la creșterea potențialului incluziv al
acestora.
Cuvinte-cheie: copii cu cerințe educative speciale, bariere în comunicare, terapii
logopedice, educație incluzivă

18
Dimensiuni psihopedagogice în asistența părinților copiilor cu
tulburare de deficit de atenție și/sau hiperactivitate
Profesor psihopedagogie specială Elena Loredana LĂCĂTUȘU – Școala
Gimnazială Specială ,,Maria Montessori” Bacău

Rezumat: Tulburarea de deficit de atenție și/sau hiperactivitate (ADHD) este cea mai
frecventă afecțiune diagnosticată în prezent la vârsta copilăriei. Dacă nu este detectată la
timp și tratată corespunzător, această tulburare poate conduce la perturbarea funcțiilor
executive și a proceselor cognitiv-intelectuale, precum și la numeroase probleme
comportamentale, sociale, școlare și, mai târziu, profesionale. Vulnerabilitățile specifice
copiilor diagnosticați cu ADHD se reflectă nu doar în nivelul scăzut al adaptării acestora
la sarcinile dezvoltării și în deprecierea calității funcționării în viața de zi cu zi, ci și în
dinamica vieții de familie. La rândul lor, părinții copiilor care suferă de ADHD se
confruntă cu o serie de dificultăți care sporesc presiunile din punct de vedere psihic,
social și educativ. Din acest motiv, părinții au nevoie de consiliere și suport pentru a
înțelege particularitățile dezvoltării propriilor copii, specificul simptomelor de ADHD,
precum și modalitățile optime prin care le pot gestiona. În același timp, prin intermediul
programului terapeutic bazat pe modificări comportamentale introduse progresiv, copii
diagnosticați cu ADHD, părinţii și cadrele didactice învaţă o serie de abilităţi și tehnici
care sunt destinate ameliorării comportamentelor problematice și îmbunătățirii
funcționării copiilor în diferite medii. Prezenta comunicare își focalizează atenția pe
modalitățile practice în care părinții copiilor diagnosticați cu ADHD pot fi asistați pentru
a învăța cum anume să contribuie la succesul intervențiilor terapeutice specializate.
Cuvinte-cheie: tulburare de deficit de atenție și/sau hiperactivitate, adaptare la schimbări,
instruire a părinților, terapie bazată pe modificare comportamentală, măsuri preventive

Coordonate ale adaptării la sarcinile școlarității și integrării copiilor


cu cerinţe educative speciale
Prof. gr. I Sorin VOLMER – Liceul Tehnologic Dărmănești
Profesor-educator Daniel Dumitru VOLMER – Centrul Școlar pentru Educație
Incluzivă Nr. 2 Comănești

Rezumat: Cerinţele educative speciale trebuie conectate cu particularităţile dezvoltării


individuale, precum și cu abilitățile de învăţare și relaţionare la mediu, pe care un copil le
are și le poate utiliza în procesul adaptării la solicitări. Copiii cu diverse dizabilități fizice
și/sau neurolocomotorii, probleme cognitive, emoționale și comportamentale, precum și
cei care întâmpină dificultăţi de adaptare la sarcinile dezvoltării, inclusiv la cele specifice
școlarității, au nevoie de o atenție specială într-un mediu primitor. Prezenta comunicare
își focalizează atenția pe coordonatele adaptării la sarcinile școlarității și ale integrării
copiilor cu cerinţe educative speciale. Printre altele, acestea includ: a) aspecte de ordin
educativ – copilul trebuie să beneficieze de mai mult timp pentru realizarea sarcinilor de
19
învățare; centrarea instruirii, evaluării și a consolidării achizițiilor pe ceea ce ştie şi poate
să facă copilul; copilul trebuie să fie lăsat să muncească în ritmul său propriu; explicații,
demonstrații, exemple și cerințe cât mai exacte; evidenţierea elementelor concrete şi a
semnificaţiilor practice ale conţinuturilor care trebuie învățate; diversificarea strategiilor
și a metodelor didactice, precum și a mijloacelor pentru instruire; organizarea,
secvenţierea și accesibilizarea într-un mod cât mai riguros a conținuturilor; educarea
funcțiilor executive (atenția și memoria de lucru); încorporarea în secvenţele învăţării a
unor stimuli atractivi şi a întăririlor pozitive etc.; b) aspecte psiho-comportamentale –
ignorarea comportamentelor impulsive sau perturbatoare, care au o importanță minoră;
evidențierea oricărui comportament pozitiv, indiferent de anvergura acestuia, în vederea
întăririi acestuia; încurajarea permanentă și lăudarea copilului pentru rezultatele bune şi
comportamentele dezirabile; acordarea continuă de suport cognitiv și emoțional, mai ales
atunci când copilul întâmpină dificultăți în procesul învățării și al socializării etc.; c)
aspecte sociale – ghidarea copilului pentru a observa modelele de acțiune și
comportament oferite de către alți copii; promovarea învăţării prin cooperare; organizarea
de activităţi instructiv-formative de grup pentru stimularea abilității de comunicare şi a
posibilităților de relaţionare socială constructivă; atribuirea unor responsabilităţi sociale
care îl prilejuiesc copilului cu cerințe educative speciale oportunitatea de a fi privit într-o
lumină pozitivă de către ceilalți copii etc.
Cuvinte-cheie: copii cu cerințe educative speciale, școlaritate, adaptare, integrare,
coordonate educative, psiho-comportamentale și sociale

20
SECŢIUNEA II – Provocări în domeniul educației incluzive
Moderatori: Lector univ. dr. Ioana BOGHIAN
Prof. gr. I Liliana BANU

Bune practici pentru construirea unei clase de elevi incluzivă


Lector univ. dr. Ioana BOGHIAN – Universitatea ,,Vasile Alecsandri” din
Bacău

Rezumat. Educația incluzivă oferă tuturor elevilor accesul la opțiuni de învățare flexibile
și căi eficiente pentru atingerea obiectivelor educative în spații în care aceștia trăiesc
sentimentul apartenenței. Într-un mediu care promovează educația incluzivă, toți elevii,
indiferent de abilitățile pe care le au, învață împreună în aceeași clasă adecvată vârstei
lor. Un astfel de mediu este rezultatul conștientizării faptului că toți copiii și părinții
acestora sunt valorizați în mod egal și merită să aibă acces la aceleași oportunități de
creștere și dezvoltare. Beneficiile pe care clasele de elevi incluzive le oferă copiilor cu
dizabilități și colegilor lor sunt numeroase: cadrele didactice și celelalte categorii de
specialiști lucrează împreună în același mediu de învățare ofertant; tuturor elevilor li se
oferă resurse și sprijin suplimentar; câștiguri școlare mai mari pentru atât pentru elevii cu
dizabilități, cât și pentru cei cu profiluri ale dezvoltării tipice; îmbunătățirea abilităților de
comunicare și a celor sociale pentru elevii cu dizabilități; diminuarea incidentelor
manifestate prin comportamente perturbatoare, precum și a atitudinilor negative care
implică evitarea școlii (de exemplu, absențele). Cu toate acestea, atitudinile neutre sau
negative pe care unii dintre învățători și profesori le manifestă cu privire la educația
incluzivă au la bază faptul că aceștia nu cred că sunt foarte bine informați și nu se simt
competenți sau încrezători în propria lor abilitate de a educa elevi cu dizabilități. La polul
opus, cadrele didactice cu mai multă experiență și pregătire în domeniul educației
incluzive manifestă atitudini mult mai constructive. Atitudinile pozitive față de
incluziune sunt printre cele mai importante variabile care contribuie la crearea și
consolidarea unei clase de elevi incluzivă, capabilă să funcționeze optim. Această
comunicare își propune să ofere exemple de bune practici pentru construirea unei clase de
elevi incluzivă. O mai bună conștientizare a acestora poate să contribuie la consolidarea
atitudinilor pozitive în rândul cadrelor didactice, prin motivarea acestora pentru
implementarea cu regularitate a practicilor incluzive în clasele de elevi pe care le
gestionează.
Cuvinte-cheie: incluziune, educație incluzivă, clasă incluzivă, elevi cu dizabilități,
atitudini

21
Dimensiuni ale asistenței psihologice a adolescenților cu familii
temporar dezintegrate
Prof. grad didactic superior Olga ELPUJAN – Director al Liceului Teoretic
Republican ,,Ion Creangă” din Bălți, Republica Moldova
Rezumat:. Perioada dificilă și prelungită de tranziție prin care Republica Moldova a
trecut și încă trece a afectat modul de trai al familiei contemporane. Mulți părinți au fost
determinați să adopte decizia plecării la muncă în străinătate pentru a-și îmbunătăți
situația financiară. Adesea, deciziile părinților care au migrat peste hotarele țării au
afectat starea de bine a copiilor. În ultimele decenii, în Republica Moldova, România și
Ucraina, a apărut o categorie nouă de copii, pe care o putem denumi generic ,,orfanii
sociali”. Aceștia sunt crescuți fie de un singur părinte, fie de bunici, rude sau alte
persoane străine. Deși se bucură de o oarecare bunăstare materială, copiii și adolescenții
cu părinți plecați la muncă în străinătate pot să fie lipsiți de atașamentul și dragostea
părinților, fapt care poate să aibă un impact defavorabil atât în planul dezvoltării
personalității, cât și în ceea ce privește adaptarea la solicitările specifice vârstei. Plecarea
părinților peste hotarele țării, fie ea și temporară, poate să conducă la apariția unor
contradicții: pe de o parte, părinții sunt capabili să asigure condiții materiale
satisfăcătoare, însă, pe de altă parte, rămân neasigurate trebuințe psihologice de bază care
jalonează creșterea și dezvoltarea individului uman la vârste timpurii. În acest context
social, consilierea psihologică oferă suportul esențial de care copiii și adolescenții au
nevoie pentru a depăși problemele care pot să apară prin despărțirea temporară de părinți.
Un rol major în susținerea copiilor și a adolescenților care trăiesc în familii temporar
dezintegrate îi revine școlii. În această direcție, educația conceptualizată și practicată prin
lentila incluziunii implică depăşirea perspectivei în care copiii și adolescenții ai căror
părinți sunt plecați în străinătate sunt văzuți ca o problemă și înlocuirea acestei
perspective cu cea în care școala este capabilă să răspundă nevoilor psihosociale și
educative ale acestei categorii populaționale vulnerabilă.
Cuvinte-cheie: migrație, familii temporar dezintegrate, adolescenți, asistență
psihologică, educație incluzivă

Coordonate ale incluziunii în învățământul superior


Lector univ. dr. Magda Tufeanu – Universitatea Tehnică ,,Gh. Asachi” din Iași
Rezumat:. În ultimele două decenii, importanța respectării diversității și a facilitării
incluziunii în toate contextele sociale și profesionale, inclusiv în învățământul superior, a
început să se afirme tot mai mult în prim-planul conștiinței internaționale. Pentru ca
sistemele de învățământ superior să fie incluzive și conectate la cerințele sociale actuale,
este necesară asigurarea tuturor condițiilor adecvate de care studenții și profesorii cu
diferite background-uri au nevoie pentru a reuși să-și gestioneze cât mai eficient
posibilitățile și să obțină performanțele pe care le așteaptă. Cu toate acestea, studenții și
profesorii din învățământul superior, care au diverse dizabilități, constituie un grup
22
vulnerabil și expus marginalizării. De multe ori, aceștia depun eforturi să acceseze
facilitățile de învățare și se confruntă cu diverse forme de manifestare a stereotipizării,
stigmatizării și discriminării, precum și cu numeroase bariere în exercitarea drepturilor pe
care le au. Considerăm că educația incluzivă este importantă nu numai pentru studenții și
profesorii cu dizabilități, ci și pentru comunitățile și societățile în care trăiesc, deoarece
strategiile incluzive ajută la combaterea discriminării, respectiv la promovarea diversității
și a participării depline la procesul educativ. Această comunicare prezintă câteva dintre
coordonatele practice ale incluziunii care poate fi realizată în învățământul superior.
Cuvinte-cheie: dizabilități, diversitate, strategii pentru incluziune, participare la educație,
învățământ superior

Dimensiuni ale educației incluzive a copiilor cu ADHD


Prof. gr. I, psiholog drd. Grigore IONAȘCU – Școala Profesională Specială
,,Emil Gârleanu” Galați, România
Rezumat: ADHD reprezintă una dintre cele mai comune tulburări comportamentale care
au la bază vulnerabilități în dezvoltarea și funcționarea neuronală. Particularitățile
psihopedagogice speciale ale copiilor diagnosticați cu ADHD îngreunează integrarea
acestora în procesul învățământului și incluziunea în școlile de masă. Cadrele didactice
joacă un rol esențial în facilitarea educației incluzive a copiilor diagnosticați cu ADHD.
Din acest motiv, investigarea percepției pe care învățătorii și profesorii o au față de
incluziunea școlară a copiilor cu ADHD reprezintă o direcție de cercetare căreia trebuie
să i se acorde o atenție specială. Prezenta comunicare își focalizează atenția pe cadrul
metodologic și cele mai relevante rezultate ale unui studiu prin care s-a urmărit
investigarea percepțiilor pe care învățătorii și profesorii pentru învățământul primar le au
cu privire la factorii care influențează calitatea educației incluzive a copiilor diagnosticați
cu ADHD. O sută douăzeci de cadre didactice din învățământul primar (dintre care 82
activau în sistemul de masă și restul în învățământul special) au completat versiunea în
limba română a unui chestionar standardizat prin care au fost operaționalizeaze cinci
dimensiuni referitoare la barierele ce pot interveni în realizarea incluziunii școlare a
copiilor diagnosticați cu ADHD. Rezultatele au evidențiat o paletă largă de variabile care
constituie factori de risc pentru eșecul integrării și incluziunii acestei categorii de copii cu
cerințe educative speciale. Constatările studiului sunt analizate din perspectiva
intensificării eforturilor orientate spre formarea cadrelor didactice pe problematica
psihologică și educațională a tulburării manifestată prin deficitul de
atenție/hiperactivitate, în vederea creșterii calității și a impactului practicilor incluzive.
Cuvinte-cheie: copii diagnosticați cu ADHD, incluziune școlară, cadre didactice din
învățământul primar, percepții, anchetă pe bază de chestionar

23
Incluziunea preșcolarilor și a școlarilor mici care suferă de paralizie
cerebrală infantilă
Lector univ. dr. Lilia LUCHIANENCO – Universitatea Liberă Internațională
din Moldova, Republica Moldova
Rezumat. Paralizia cerebrală reunește un grup de tulburări permanente ale funcțiilor
motorii. Acestea sunt cauzate de leziuni la nivelul creierului care fie prezintă stagnare
maturativă în stadiile timpurii ale dezvoltării, fie suportă anumite traumatisme mecanice
sau efecte ale infecțiilor (de exemplu, cu virusul poliomielitic), care nu sunt diagnosticate
și tratate la timp. Formele paraliziei cerebrale pot fi clasificate în funcție de etiologie,
momentul în care survine afectarea motorie și severitatea acesteia, tipul anomaliilor
motorii, topografia manifestărilor clinice etc. Impactul dizabilităților motorii (de
exemplu: coordonarea motorie slabă, tulburări ataxice, musculatură rigidă sau hipotonie
musculară, probleme fono-articulatorii, tremor asociat mișcărilor voluntare, dificultăți în
alimentare etc.) și psihosociale (de exemplu: probleme cu vederea, dificultăți cognitiv-
intelectuale, deficitul limbajului verbal oral și scris, bradipsihie, tulburări hipnice,
imaturitate psihocomportamentală etc.) cauzate de paralizia cerebrală infantilă este bine
documentat din punct de vedere științific. Efectele pe care paralizia cerebrală infantilă le
are pe termen lung asupra copiilor diagnosticați trebuie abordate printr-o strategie
medico-psiho-educativă integrată, în care specialiștii în neurologie pediatrică,
kinetoterapie, stimulare senzorio-perceptivă, logopedie, terapie ocupațională, părinții și
cadrele didactice joacă roluri esențiale. Unul dintre obiectivele incluziunii preșcolarilor și
a școlarilor diagnosticați cu paralizie cerebrală se focalizează pe recuperarea funcțiilor
motorii (motricitate grosieră și fină). De asemenea, strategiile psihopedagogice trebuie să
urmărească compensarea dizabilităților motorii și a problemelor cognitive,
comportamentale și de integrare socială, astfel încât copiii care suferă de paralizie
cerebrală să aibă șansa la o viață pe cât posibil normală.
Cuvinte-cheie: paralizie cerebrală infantilă, dezvoltare atipică, dizabilități, compensare,
recuperare, strategii psihopedagogice

Managementul emoțiilor negative și al agresivității în rândul elevilor


cu cerințe educative speciale
Profesor de psihodiagnoză gr. II Yvonne Oana HIRU – Centrul Școlar pentru
Educație Incluzivă Nr. 2 Comănești
Rezumat. Elevii cu cerințe educative speciale sunt mai predispuși spre comportamente
agresive din cauza dificultăților pe care le întâmpină în gestionarea emoțiilor negative,
mai ales a celor care escaladează în situații de solicitare psihică. Prin urmare,
managementul emoțiilor negative și al agresivității la elevii din această categorie este
foarte important deoarece îi ajută să-și dezvolte abilitățile sociale și emoționale și le
facilitează integrarea în mediul școlar, respectiv în comunitate. Înțelegerea cauzelor
24
agresivității în rândul elevilor cu cerințe educative speciale, care poate avea un impact
negativ asupra acestora, familiilor și comunității, îi ajută pe specialiști să proiecteze și să
implementeze intervenții eficiente, care sunt cruciale pentru îmbunătățirea calității vieții.
Mediul școlar poate să faciliteze dezvoltarea unei varietăți largi de programe educative
bazate pe activități individuale și de grup, care să se adreseze atât elevilor cu cerințe
speciale, cât și părinților. Astfel de programe trebuie să-și focalizeze atenția pe susținerea
și formarea elevilor în demersul de ameliorare a agresivității și corectare a tulburărilor
comportamentale. Prin colaborarea strânsă cu părinții și alți profesioniști din sistemul
educației speciale, pot fi create și adaptate planuri de intervenție personalizate, în
contextul cărora fiecare elev în parte poate să beneficieze de suport continuu pentru
dezvoltarea abilităților sociale și emoționale.
Cuvinte-cheie: emoții negative, agresivitate, elevi cu cerințe educative speciale,
abilități sociale și emoționale, programe de intervenție personalizate

Familia ca factor mediator în apariția și vindecarea tulburărilor


psihice și comportamentale ale copilului
Conf. univ. dr. Daniela CAZACU – Universitatea de Stat „Alecu Russo” din
Bălți, Republica Moldova
Rezumat: Sănătatea mintală este unul dintre factorii principali care contribuie la condiția
fizică, starea de bine, calitatea vieții, maturitatea și adaptarea cu succes a unui copil. În
anumite momente critice din traseul vieții, un copil poate să manifeste probleme
emoționale și/sau comportamentale. Momentul crucial constă în identificarea precoce a
acestor dificultăți, în vederea controlului factorilor de risc și a prevenirii altor complicații.
Este foarte important ca părinții să adopte o atitudine activă față de diagnosticul copilului
și să înțeleagă necesitatea colaborării cu specialiștii care lucrează în domeniul serviciilor
de asistență medicală, psihologică, socială și educativă. În calitatea sa de instituție socială
fundamentală în care un copil crește sănătos și se formează armonios, familia joacă un rol
primordial în ceea ce privește prevenirea și vindecarea tulburărilor psihice și a
problemelor comportamentale. Prezenta comunicare se concentrează pe evidențierea
rolului mediator pe care familia îl are în menținerea sănătății mintale a copiilor.
Cuvinte-cheie: tulburări psihice și comportamentale, copii, familie, vindecare, sănătate
mintală

Aspecte ale formării cadrelor didactice pentru educația incluzivă


Drd. Natalia MUNTEANU – Universitatea de Stat din Moldova, Republica
Moldova

Rezumat: Problematica incluziunii şcolare a copiilor cu cerinţe educative speciale a


devenit prioritară pe agenda acțiunilor specialiştilor din Republica Moldova, care
25
lucrează în domeniul educației. Această paradigmă presupune nu numai integrarea
copiilor cu dificultăţi de învăţare, alte dizabilități sau vulnerabilități psihosociale,
economice și culturale, ci şi adaptarea procesului instructiv-formativ la nevoile tuturor
copiilor, indiferent de nivelul dezvoltării acestora sau de caracteristicile mediului din care
provin. Această comunicare analizează oportunitățile și strategiile în ceea ce privește
sprijinul adresat cadrelor didactice din învățământul general și programele de formare
profesională continuă – condiții esențiale pentru implementarea incluziunii cu succes.
Cuvinte-cheie: cadre didactice, educație incluzivă, formare profesională continuă

Principii ale integrării și incluziunii: rolul culturii orientată spre


diversitate
Prof. gr. I Carmen Adriana POTOP – Școala Gimnazială Specială „Maria
Montessori” Bacău

Rezumat. Școala reprezintă factorul cheie când ne gândim la pregătirea pentru viitor și
integrarea fiecărei noi generaţii de copii. Integrarea urmăreşte reabilitarea şi educarea
copiilor și a tinerilor cu nevoi speciale, care se află în dificultate ca urmare a unor
dizabilități, condiții medicale invalidante, situații familiale/socio-economice debilitante
sau a altor factori. Succesul incluziunii şcolare este corelat cu percepțiile și atitudinile
pozitive din partea tuturor agenților educativi – părinți, cadre didactice, consilieri școlari,
profesori de sprijin, manageri ai instituțiilor de învățământ etc. Educaţia adaptată
particularităților dezvoltării, unicităţii şi nevoilor copiilor conduce la reale beneficii
pentru formarea lor ca adulţi. Schimbarea de esenţă, pe care educaţia incluzivă o
presupune, implică un efort mai mare decât simpla amenajare a şcolilor, respectiv dotarea
acestora cu materiale şi personal de specialitate. Este o schimbare care, în opinia noastră,
trebuie: a) să urmărească crearea unui climat şcolar orientat spre promovarea și integrarea
diversităţii; b) să se adreseze comunității largi pentru depășirea temerilor în ceea ce
privește realizarea integrării și a incluziunii, respectiv dezvoltarea culturii orientată spre
diversitate; c) să formeze cadrele didactice pentru a înţelege, accepta şi promova
principiile ,,școlii pentru diversitate” și ale ,,educației pentru toți”.
Cuvinte-cheie: educație, integrare, incluziune, schimbare, diversitate

Reprezentarea socială despre elevii cu deficiență mintală. Perspectiva


cadrelor didactice din învățământul de masă
Învățător-institutor Elena Mihaela VRABIE – Școala Gimnazială Specială
„Maria Montessori” Bacău
Rezumat: Este bine cunoscut faptul că deficiența mintală implică un profil global al
dificultăților în ceea ce privește adaptarea la sarcinile școlare, sociale și profesionale,
autonomia individuală, respectiv structurarea și organizarea personalității de-a lungul
26
vieții. Din acest motiv, reprezentările distorsionate despre persoanele cu deficiență
mintală și atitudinile negative față de această categorie socio-educativă pot constitui o
serioasă barieră în calea includerii acestora în școli, la locul de muncă sau în comunitățile
în care trăiesc. Prezenta comunicare sumarizează cadrul metodologic și rezultatele unui
studiu cantitativ prin care ne-am propus investigarea conținutului și a structurii
reprezentării sociale despre elevii cu deficiență mintală în rândul cadrelor didactice din
învățământul de masă. Participanții (N = 68 învățători și profesori) au completat o sarcină
standardizată bazată pe tehnica asociațiilor libere. Acestora li s-a solicitat să indice cinci
cuvinte care le veneau în minte atunci când auzeau expresia ,,elev cu deficiență mintală”.
Apoi, asociațiile au fost ierarhizate în funcție de importanță și conotate din punct de
vedere afectiv. Asociațiile au fost analizate lexical și semantic, pentru a fi diferențiate din
perspectivă calitativă. Abordarea structurală s-a bazat pe analiza categoriilor prototipice
(P. Vergès). Nucleul central al reprezentării sociale a elevilor cu deficiență mintală a
inclus o dimensiune generală (asociațiile ,,dependență”, ,,dizabilitate”, ,,incapacitate” și
,,stagnare”), o alta referitoare la impactul social și emotional (asociațiile ,,atașament”,
,,discriminare”, ,,inadaptare”, ,,respingere” și ,,suport afectiv”), respectiv dimensiunea
referitoare la caracteristicile deficienței mintale (asociațiile ,,deficit intelectual”,
,,labilitate emoțională” și ,,tulburări de comportament”). Rezultatele studiului sugerează
importanța formării cadrelor didactice pentru a achiziționa reprezentări clare și corecte
din punct de vedere științific despre elevii cu deficiență mintală. Acestea pot să contribuie
la o mai bună gestionare din punct de vedere educative a elevilor cu deficiență mintală, în
vederea integrării în ,,școala pentru toți”.
Cuvinte-cheie: elevi cu deficiență mintală, reprezentare socială, asociații libere, analiza
categoriilor prototipice, cadre didactice din învățământul de masă

Strategii pentru asistarea psiho-educativă și integrarea școlară a


copiilor care suferă de balbism
Profesor psihopedagog, supervizor psihopedagogie specială Camelia BRAGA –
Școala Gimnazială Specială „Maria Montessori” Bacău
Rezumat: Balbismul este o tulburare de ritm și fluență a vorbirii, cu o incidență globală
pentru toate grupele de vârstă egală cu aproximativ 5 %. Această tulburare de limbaj
apare mai frecvent în rândul băieților și are o etiologie multifațetată în care intervin atât
factori genetici, psihologici și educativi, cât și factori sociali. Observațiile realizate de
către consilieri școlari și cadre didactice, precum și raportările logopezilor și ale părinților
confirmă percepția negativă pe care copiii diagnosticați cu balbism o au printre colegii
din clasa de elevi din care fac parte. În plus, copiii balbici sunt într-un risc mai mare de a
fi respinși în grupurile sociale de covârstnici și de a ajunge victime ale bullying-ului.
Copiii diagnosticați cu balbism sunt adesea expuși unor experiențe sociale negative atât
în interacțiunile cu alți copii, cât și în mediul familial și școlar. Aceste probleme
interferează negativ cu imaginea și stima de sine, conducând de multe ori la exacerbarea
anxietății sociale, mai ales a fricii de a se exprima verbal în fața unui grup. Balbismul
27
întrunește toate criteriile pentru a fi conceptualizat și abordat din punct de vedere medical
și psiho-educativ ca o dizabilitate. Așa cum se procedează pentru alte tulburări sau
dizabilități, copiii balbici au nevoie de intervenții recuperatorii și preventive precoce. Un
model integrativ trebuie să urmărească atât diminuarea simptomelor neplăcute prin
terapie logopedică de lungă durată și psihoterapie pentru controlul anxietății,
achiziționarea strategiilor funcționale de coping în diverse contexte sociale, respectiv
întărirea încrederii în forțele proprii, dezvoltarea, cât și adaptări substanțiale în ceea ce
privește atitudinile și răspunsurile educative ale părinților, respectiv climatul socio-
emoțional din familie și școală (clasa de elevi). Atunci când un cadru didactic are în clasa
de elevi un copil diagnosticat cu balbism, este esențial ca acesta să învețe ce să facă (și ce
să nu facă) pentru: a) a-l ajuta pe copilul balbic să depășească teama de a vorbi în fața
colegilor și să obțină progresiv succesul în interacțiunile sociale firești mediului școlar; b)
a-i orienta pe ceilalți elevi spre o cultură a clasei bazată pe răbdare, empatie, respect,
cooperare și atitudini agreabile în raportarea din punct de vedere social la copilul balbic.
Cuvinte-cheie: balbism, simptome, riscuri, măsuri psiho-educative, integrare școlară

Dimensiuni ale epuizării profesionale la personalul calificat din


învățământul special
Lector univ. dr. Viorel ROBU – Universitatea ,,Vasile Alecsandri” din Bacău
Psihoterapeut în formare Daniela ANTON – Departamentul de Consiliere
Profesională, Universitatea ,,Vasile Alecsandri” din Bacău
Rezumat: Epuizarea profesională este rezultatul unui dezechilibru între resursele
individuale ale unui angajat şi caracteristicile organizaționale pe de o parte și, pe de alta,
constrângerile generate de specificul postului pe care angajatul activează. Studiile
cantitative raportează o prevalenţă îngrijorătoare a simptomelor epuizării profesionale în
rândul cadrelor didactice care activează în învățământul de masă sau în domeniul educării
copiilor cu cerințe speciale. Conform lui C. Kyriacou, staff-ul didactic și educatorii
specializați din şcolile pentru copii cu nevoi speciale se confruntă cu mai mulţi stresori
comparativ cu profesorii din învăţământul de masă. Această comunicare prezintă cadrul
metodologic și principalele rezultate ale unui studiu cantitativ prin care ne-am propus
examinarea empirică a unui model al predictorilor epuizării profesionale în rândul
cadrelor didactice și al educatorilor specializați care lucrează în învățământul special.
Participanții au fost 78 de profesori de psihopedagogie specială, profesori-psihopedagogi
și profesori-educatori care își desfășurau activitatea în mai multe centre școlare pentru
educație incluzivă din județele Bacău, Iași și Neamț. Aceștia au completat șase
chestionare (k = 165 itemi) care au operaționalizat caracteristici socio-demografice,
ocupaționale și contextuale, dimensiunile epuizării profesionale (modelul propus de C.
Maslach și S. Jackson), instabilitatea emoțională (nevrotismul), caracteristici ale
posturilor de muncă, suportul organizațional perceput, resursele personale utilizate pentru
adaptarea la stresul psihic, respectiv credința în autoeficacitatea în activitatea
educativă/munca terapeutică. Vechimea în munca pe postul curent, nivelul stresului
resimțit la locul de muncă și conflictul între roluri s-au evidențiat ca predictori pozitivi ai
28
epuizării emoționale, deci factori de risc. Suprasolicitarea în muncă a fost predictor
pozitiv (factor de risc) al sentimentului depersonalizării, în timp ce percepția cu privire la
autoeficacitatea în activitatea educativă/munca terapeutică a fost predictor negativ (factor
protector). Suportul organizațional perceput a fost predictor negativ (factor protector) al
impresiei de eșec în ceea ce privește realizarea profesională și personală. Rezultatele sunt
interpretate prin raportarea la măsurile practice pe care managerii instituţiilor de
învăţământ special le pot adopta pentru îmbunătățirea design-ului posturilor de muncă,
precum și pentru controlul factorilor organizaţionali care constituie stresori pentru
activitatea profesională a personalului calificat din învățământul special.
Cuvinte-cheie: epuizare profesională, caracteristici individuale, variabile contextuale,
variabile organizaționale, personal calificat, învățământ special

Repere ale incluziunii în școală și comunitate a adolescenților care


își dezvăluie public orientarea sexuală
Psiholog drd. Gabriel BULBOACĂ – Universitatea Liberă Internațională din
Moldova
Rezumat: Comunicarea aduce în atenție câteva repere conceptuale și practice pentru
incluziunea în școală și comunitate a adolescenților care își dezvăluie public
identitatea de gen și/sau orientarea sexuală. În toate colțurile lumii, bullying-ul,
hărțuirea, discriminarea și excluderea din instituțiile de învățământ a adolescenților
care își dezvăluie orientarea sexuală reprezintă o problemă sensibilă. Astfel de
atitudini indezirabile au adesea la bază prejudecățile și stigmatizarea care sunt
înrădăcinate în credințe culturale cu privire la rolurile de gen, masculinitate și
feminitate, precum și în heterosexism. Unii dintre adolescenții care își dezvăluie
orientarea sexuală (alta decât cea predominantă) trebuie să facă față poreclelor,
tachinărilor, zvonurilor, intimidărilor, atacurilor fizice, ridiculizării în public,
hărțuirii psihologice, discreditării imaginii propriei lor persoane, izolării sociale și
altor atitudini și/sau comportamente negative. Aceste manifestări au loc în timpul
orelor, în pauze, pe terenul de sport, în incinta toaletelor, în unele contexte
extrașcolare, dar și în mediul online (de exemplu, rețelele de socializare). Hărțuirea
și discriminarea adolescenților în baza orientării sexuale și/sau a identității și
expresiei de gen le afectează negativ sănătatea fizică și mintală, respectiv potențialul
în ceea ce privește adaptarea psihosocială și performanțele școlare. Studiile au
identificat numeroși factori de risc printre care se numără problemele psihosomatice,
tulburările de somn, anxietatea, depresia, pierderea încrederii în forțele proprii,
deprecierea stimei de sine, anxietatea și izolarea socială, sentimentul singurătății și
cel al vinovăției, deprecierea indicatorilor calității fizice, abuzul de alcool și/sau alte
substanțe periculoase, comportamentele din spectrul suicidar etc. Prin invocarea
drepturilor universale ale individului uman diferite foruri internaționale (de exemplu,
Organizația Națiunilor Unite sau Comisia Europeană) au solicitat statelor membre să
adopte un set integrat de măsuri în vederea sancționării și prevenirii bullying-ului,
29
hărțuirii psihologice, discriminării și excluderii din școli a adolescenților care își
declară orientarea sexuală. Este necesară creșterea nivelului conștientizării publice în
ceea ce privește drepturile acestor adolescenți vulnerabili din punct de vedere
psihosocial, respectiv formele sub care le poate fi acordat suportul psihologic, social,
educativ și juridic. De asemenea, este necesară intensificarea implementării
programelor care se focalizează pe educația sexuală. Prin acestea pot fi oferite
elevilor de liceu informații cât mai cuprinzătoare, exacte și adecvate vârstei cu
privire la diversitatea în ceea ce privește identitatea de gen și formele de manifestare
a sexualității.
Cuvinte-cheie: orientare sexuală, prejudecăți, discriminare, politici pentru
incluziunea în școală și comunitate, adolescenți

Bullying-ul în rândul copiilor și al adolescenților cu dizabilități:


prevalență și măsuri preventive
Asistent univ. drd. Veronica RUSOV – Universitatea de Stat „Alecu Russo” din
Bălți, Republica Moldova

Rezumat: În ultimii ani, fenomenului bullying-ului i s-a acordat o atenție din ce în ce mai
sporită atât din partea cercetătorilor, cât și în preocupările profesioniștilor din diverse
domenii asistențiale. Numeroase studii care și-au focalizat atenția atât la nivel comunitar,
cât și asupra mediului școlar evidențiază relații semnificative între indicatorii
comportamentelor din spectrul bullying-ului, respectiv dimensiunile funcționării
psihosociale negative în rândul copiilor și al adolescenților. Elevii cu cerințe educative
speciale datorate unor dizabilități (mai ales cei cu tulburări din spectrul autist și cei cu
deficiențe fizice și/sau neurolocomotorii), la care se adaugă elevii care experimentează
condiții familiale și sociale precare se află într-un risc ridicat de a fi victimizați prin
bullying. Actele de intimidare, hărțuire, respectiv agresiune verbală, fizică și/sau
emoțională au la bază lipsa informării corecte, prejudecățile sau atitudinile greșit
socializate în rândul copiilor fără probleme în ceea ce privește dezvoltarea, al părinților
și, uneori, al cadrelor didactice. Prezenta comunicare își propune să: a) evidențieze
amploarea bullying-ului în rândul copiilor și al adolescenților care sunt vulnerabili
datorită dizabilităților, precum și factorii de risc pentru acest fenomen social negativ; b)
delimiteze direcțiile în care pot fi adoptate măsuri preventive în vederea creșterii
potențialului incluziv pentru copiii și adolescenții cu cerințe educative speciale.
Cuvinte-cheie: copii și adolescenți cu cerințe educative speciale, bullying, prevalență,
factori de risc, măsuri preventive

30
Note:
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
31
Note:
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
32

S-ar putea să vă placă și