INTERDISCIPLINARY RESEARCHES

CREATION AND CREATIVITY IN THE 21st CENTURY

2

Sebastian CHIRIMBU, Maria ALEXE, Adina BARBU-CHIRIMBU Georgeta COSTACHE, Eduard IONESCU, Ramona SIMUŢ, Denisa DRĂGUŞIN, Alexandru BURDA (coordonatori ediţie)

INTERDISCIPLINARY RESEARCHES CREATION AND CREATIVITY IN THE 21st CENTURY Versiune electronică

Editura STEF Iaşi, 2012
3

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Creation and creativity in the 21st century : Interdisciplinary Researches; coord.: Sebastian Chirimbu, Maria Alexe, Adina BarbuChirimbu, ....- Iaşi : Stef, 2012 Bibliogr. ISBN 978-606-575-184-2 I.Chirimbu, Sebastian (coord.) II. Alexe, Maria (coord.) III. Barbu-Chirimbu, Adina (coord.) 81

Coordonator colecţie Interdisciplinaritatea: Lect. univ. dr. Sebastian CHIRIMBU Lucrarea este publicată cu avizul CENTRULUI DE CERCETĂRI, RESURSE şi STUDII EUROPENE din cadrul Parteneriatului Instituţional „Îmbunătăţirea capacităţii de inserţie a tinerilor pe piaţa europeană a forţei de muncă prin intermediul programelor de formare, tehnologiei informaţiei şi comunicării” dezvoltat între Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni” (MAE), Fundaţia „Generation Europe Romania”, Centrul „Pro Europa”, Centrul de Formare în Alternanţă „Cefora”, DPIPP-Crevedia şi Fundaţia” Profesia 2000+” (Liceul Teoretic „Ecoprof”) cu sprijinul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (Direcţia Alternative Educaţionale) şi Editurii Stef ( Iaşi).

Editura STEF este acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior. Mai multe detalii puteţi obţine la adresa: www.cncsis.ro.

Toate drepturile rezervate. Autorii sunt direct responsabili de alegerea şi prezentarea datelor conţinute în articole, de autenticitatea şi originalitatea acestora, cât şi de opiniile exprimate în articolele din volumul de faţă. Conţinutul acestei lucrări este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996.

4

MULŢUMIRI SPECIALE:
Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti – d-nei Inspector General Adj. Crenguţa PASCALE Departamentului de Limbi Străine ( Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti) – d-nei Director prof. univ. dr. Zoia MANOLESCU Inspectoratului Şcolar – sector 2 – Invăţământ preprimar – Inspector prof. drd. Georgeta IORDACHE Facultăţii de Utilaj Tehnologic (Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti) – d-lui Decan prof. univ. dr. ing. Ion DAVID Centrului de Cercetare TSCI ( Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti) – d-nei director conf. univ. dr. Carmen ARDELEAN Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni”- d-lui Director Cristinel DUMITRU Centrului de Conferinţe SIQUA – d-lui Director Florin TUDOR Editurii STEf, Iaşi

Organizatori-parteneri în proiectele de cercetare şi manifestările ştiinţifice dedicate INTERDISCIPLINARITĂŢII IN EDUCAŢIE:
Centrul de Cercetări, Resurse şi Studii Europene - Parteneriatul Instituţional ICIATPEFMPIPFTIC Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni” Facultatea de Utilaj Tehnologic şi Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare- UTCB Centrul de Cercetare „Religie şi Ştiinţă” – Editura Universităţii Emanuel din Oradea Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (Direcţia Alternative Educaţionale) Editura Stef, Iaşi

5

COMITETUL ŞTIINŢIFIC (RECENZORI ŞTIINŢIFICI) Prof. univ. dr. Floare CHIPEA, Universitatea din Oradea Conf. univ. dr. Eduard IONESCU, Universitatea „Spiru Haret” Conf. univ. dr. Jose VILA , ERI-CES – University of Valencia, Spain Conf. univ. dr. Felix NICOLAU , Universitatea Hyperion Conf. univ. dr. Tamara CEBAN , Facultatea de Litere, Universitatea „Spiru Haret” Conf. univ. dr. Elena GURGU, Universitatea „Spiru Haret” Conf. univ. dr. Vihren BOUZOV, St. Cyril and St. Methodius University of Veliko Turnovo, Bulgaria Conf. univ. dr. Carmen ARDELEAN, Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti Lect. Director Dara TAFAZOLI, Culture & Art Research & Training Centre, University of Applied Science & Technology Culture & Art, Mashhad Iran Lect. univ. dr. Maria ALEXE – Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti / Universitatea Naţională de Arte Lect. univ. dr. Ramona SIMUŢ, Facultatea de Litere, Universitatea Emanuel din Oradea Lect. univ. dr. Sebastian CHIRIMBU – coordonator parteneriat instituţional / Dept. Limbaje Specializate Universitatea „Spiru Haret” Lect.univ. dr. Denisa DRĂGUŞIN, Facultatea de Litere, Universitatea „Spiru Haret” Lect. dr. Silvia RAŞCU PISTOL, Facultatea de Litere, Universitatea”Spiru Haret” Lect. dr. Viorica BANCIU, Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, Universitatea din Oradea Mls. Amalia LEITES, Universidade Federal de SantaMaria Prof. Mariana CROITORU, Centrul CRED, Târgovişte (Dâmboviţa)

6

SECŢIUNEA : EDUCAŢIE, INTERDISCIPLINARITATE ŞI COMUNICARE EDUCATION, INTERDISCIPLINARITY AND COMMUNICATION

7

Asistenţa psiho-pedagogică a studenţilor din învățământul la distanţă. Între creativitate și suport tehnologic

Lector drd. Beatrice ALMĂŞAN Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei – Departament CREDIS Universitatea Bucureşti

Abstract Modern digital technology offers a large numbers of opportunities to develop our pedagogical skills and curricula, but does it help us to have a close connection with our student?. Virtual campus helps us to be in touch with our students permanently and to ignore distance. The main research question is: How can a professional psychological assistance develop on virtual campus. A research sub-question refers to the differences that should be taken into consideration due to the students various professional background and age. The second one concerns the way in which tutor – student relationship evolves during the eLearning process. Practice proved that just giving and receiving materials is not enough for most of the learners and that they need psychological assistance. The author experience is based on The Program for Pre-schools and Primary Schools Teachers, a program that started in 2005 the first students graduating in 2008. Most of the examples concern the academic subject Foreign languages because it is one which is quite embarrassing for adult students. The research methodology is that used for a case study. Key words: psychological assistance, eLearning methodology, tutorstudent relationship Aspecte generale Tema pusă în discuție de acest studiu abordează abordează abordează o problemă legată de educația la distanță, un tip de educație modern a cărui dezvoltare a apărut ca necesară în contextul globalizării și tehnologizării. Dezvoltarea sa a devenit posibilă datorită utilizării pe scară largă a internetului și thnologiilor digitale. Deși învățământul superior la distanță s-a dezvoltat în România în ultimii 15 ani sub toate formele – studii 1.

8

de licență, master, programe de perfecționare. În campul educațional românesc această temă este încă puțin explorată, dar la nivel international se incearca adaptarea şi descoperiresa unor noi perspective de abordare teoretica şi practica. Departamentul Credis al Universității București este printre instituțiile care au contribuit la dezvoltarea programelor de învățământ la distanță atât prin înființarea unor facultăți și masterate cât și prin inițerea unor abordări teoretice. Un rol important în dezvoltarea și perfecționarea pregătirii studenților l-a avut înființarea Campusului Virtual care se folosește începând cu anul 2003. Campusul Virtual UniBuc. Acesta reprezinta o platforma electronica foarte eficienta atat in pregatirea studentilor la forma de invatamant la distanta dar şi pentru evaluarea acestora. El oferă informatii rapide, actualizate şi structurate, intr-o forma accesibila studentilor de toate categoriile. În anul 2005 a debutat în cadrul Departamentului Credis al Universităţii Bucureşti programul de studiu Pregătirea Personalului Didactic pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar, prima promoţie a absolvit în 2008 şi de atunci tot mai mulţi studenţi au optat pentru el. Programul de studiu este de tip învăţământ la distanţă şi se adresează, cadrelor didactice deja existente în sistem dar care nu au o pregătire de specialitate de tip universitar sau celor care vor să devină educatori şi învăţători. Curriculumul acestuia este complex, adecvat cerinţelor unui învăţământ modern şi performant. Studiul de caz pe care îl propunem se referă la învăţarea limbilor străine. Am ales acest subiect al curricumului, fiindcă am considerat că prin prin complexitatea problemelor pe care le ridică este ilustrativ pentru necesitatea asistenţei psihologice în învăţământul la distanţă. Aspecte ale învățământului ID în cadrul Universității București Învățământul la distanță este un sistem complet de învățare, ce îndemplinește o serie de funcții care sunt evidențiate in activitatea ID și care contribuie și la dezvoltarea unor programe conexe cum sunt cele de tip Life Long Learning. Gestionarea sistemului, evaluată în acest moment prin Comisia ARACIS și se realizează practic printr-o coordonare pe mai multe paliere. a. Managementul/ concepția învătământului la distanță 2.

9

b. Producția de cursuri c. Difuzarea de materiale , suport de curs, ghiduri şi auxiliare d. Sprijinirea învățării e. Certificarea /recunoașterea studiilor. Unele dintre cele mai răspândite aplicaţii ale programelor de tip eLearning se adresează adulţilor, mai ales celor care doresc să se perfecţioneze să îşi ridice gradul de pregătire profesională printr/un program ce asigură o abordare flexibilă. Aceştia utilizează acest tip de programe, fiindcă trebuie să muncească şi să înveţe în acelaşi timp. Aproape toţi participanţii sunt foarte entuziaşti la începutul perioadei de studiu dar, din păcate descoperă destul de repede ce greu este să lucreze şi să muncească în acelaşi timp, să nu îşi abandoneze familia, să relaţioneze cu colegi de vârste foarte diferite, mulţi dintre ei mai tineri. Sunt moment dificile, derutante, peste care nu toţi cei înscrişi în program pot trece fără ajutorul tutorelui de an, ajutor care trebuie să vină mai ales din partea unui cadru specializat (psiholog, specialist în metodologia predării la adulţi, pedagogi) şi care trebuie să se realizeze în colaborare cu profesorul de specialitate. În acest tip de învăţământ Campusul Virtual este de un real ajutor, menţinând o legătură constantă între managerul de curs, profesorul de specialitate şi cursanţi. 3. Ipoteze de lucru Inițierea unei cercetări privind asistența psihologică pe care echipa din cadrul Facultății de Pregătire a Personalului pentru Învățământul Primar și Preșcolar (PPP) o poate acorda studenților săi s-a datorat necesității de a răspunde la anumite întrebări. Întrebarea principal în jurul căreia s-a dezvoltat cercetarea a fost următoarea: Se poate acorda o asistență psihopedagogică eficientă cu ajutorul Campusului Virtual al departamentului? Au rezultat o serie de întrbării secundare ce au conturat cercetarea. A stabili relaţii corecte şi dinamice prin campusul virtual pare ceva foarte simplu. Este oare aşa? Aceasta este una dintre întrebările la care ne propunem să răspundem. Ceea de a două se referă la modul în care relaţia formator- student trebuie construită şi supravegheată astfel încât studentul să primească, atunci când este cazul ajutor psiho-pedagogic specializat. Simpla postare la timp a materialelor şi verificarea temelor s-au dovedit acţiuni insuficiente pentru a-i ajuta pe studenţi să parcurgă în condiţii optime cei trei ani de studiu. S-a dovedit că unii dintre ei nu ştiau cum să utilizeze informaţiile ceea ce ducea la eşecuri dezamăgitoare. Incapabili să înţeleagă

10

singuri ce se întămplă, cum să îşi ordoneze priorităţile şi să îşi evalueze munca, unii studenţi abandonau studiul chair după prima sesiune. Asistența pedagogică oferită de Campusul Virtual se referă și la modul în care studenții, mai ales cei din anul I învață să folosească multitudinea de material bibliografice. Studenții de la ID erau derutaţi şi de faptul că profesorii le indicau materiale provenite din mai multe surse. Mulţi profesori înainte de a redacta un curs sau un manual constriesc un Reader adică o culegere de texte şi exerciţii pe care le consideră importante, selecţia este făcută în funcţie de necesităţile fiecărei grupe în concordanţa cu abilităţile lor de învăţare şi cu nivelul de cunoştinţe. În învăţământul la distanţa, în lipsa mai multor întâlniri directe, evaluarea profesorului de specialitate este greu de făcut la început și de aceea se poate întâmpla ca el să nu corespundă în totalitate nevoilor studenților. Acest Reader reflectă concepţia profesorului despre nevoile studenţilor săi [Underhill, 2002, dar manualul care trebuie să urmeze se poate îmbunătăţii prin feed-backul realizat prin diversele secţiuni ale campusului virtual. 4. Aspecte teoretice și metodologice Aşa cum am stabilit deja în capitolul anterior, un formator implicat în învăţământul la distanţa are nevoie, pentru a obţine rezultate satisfăcătoare de o pregătire psiho-pedagogică de specialitate. În cazul particular al limbilor străine cea mai mare parte a materialelor metodologice sunt orienate spre utilizatorii tineri sau în cazul cursurilor pentru adulţi spre cursurile specializate (limbaj econimic, juridic, cursuri de îmbunătăţire a competenţei de scriere etc). Cursanţii specializării Pregătirea Personalului Didactic pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar sunt în cea mai mare parte utilizatori de nivel începător sau mediu general, categorie pentru care oferta nu este foarte generoasă. Acesta este încă un motiv care conduce la instalarea unui sentiment de anxietate, datorat faptului că nu se regăsesc uşor într-un grup ţintă. Formatorii au considerat necesar să le explice cursanţilor cum să înveţe, să le crească impicarea insistând asupra faptului că învăţarea unei limbi străine(L2) este un proces în dezvoltare [Hutchinson, Waters: 1987; 128]..Au fost discutate şi strategiile adoptate şi baza lor teoretică. Cele mai importante au fost următoarele: a. Învăţarea centrată pe student aspect metodologic ce permite studenţilor să profite de un număr mare şi variat de activităţi şi să devină

11

mai încrezători în propriile forţe, fiindcă fiecare poate învăţa aşa cum doreşte, exprimându-se cum şi când doreşte, Este cunoscut faptul că adulţii au deja anumite deprinderi formate şi faptul că profesorul ţine seama de aceste deprinderi şi îi ajută să se integreze în colectiv, adaptându-se metodei generale de învăţare contribuie la depăşirea stresului provocat de învăţarea unei limbi străine. Profesorul devine faciltator şi coordonator al activităţii studenţilor şi îi ajută să îşi formeze deprinderi de învăţare independentă. Pentru a acorda o asistenţă corectă şi eficientă trebuie să monitorizeze feedbackul şi să folosescă în mod craetiv dialogul cu studenţii. Campusul virtual poate reprezenta un avantaj pentru că permite monitorizarea unor acţiuni multiplr, creative şi diferenţiate, permiţând alternarea unor sarcini de lucru mai tradiţionale (cu care studenţii sunt deja familiarizaţi) cu alte în care se utilizează metodologia modernă. Datorită posibilităţii de a folosi materiale de diferite tipuri îl poate ajuta pe student să se situeze într-o situaţie de comunicare cât mai apropiată de cea reală. b. Învăţarea prin crearea unor contexte lingvistice. În cazul studenţilor care se înscriu în învăţământul la distanţă cei mai mulţi au deja nişte cunoştinţe, chiar dacă neconsolidate şi haotice. Profesorul de limbă străină trebuie să creeze situaţii atractive de învăţare care să-i ajute să îşi organizeze cunoştinţele şi să le amplifice. Se grupează cunoştinţele de vocabular sub anumite etichete sau se dezvoltă o reţea de ip mindmaping. c. Abordarea psihologică Practica adovedit că în cazul grupurilor de adulţi cu vârste diferite, înscrise în învăţământul la distanţă acest tip de abordare este chiar mai necesar decât în clasele tradiţionale. Această abordare se poate realiza datorită multiplelor forme de comunicare pe care le oferă spaţiul virtual, unde discuţiile pot fi individuale, specialistul ajutând-l pe student să îşi evalueze potenţialul de învăţare şi resursele. d. Metoda etnografică. Considerată mai ales o metodă de evaluare calitativă a procesului de învăţare interactivă [Scollon, Ronald T. 1979], metoda este de mare ajutor, fiindcă permite o participare largă şi interpretarea datelor procesului de învăţare. În timpul primei întâlniri cu studenţii aceştia sunt încurajaţi să ţină un jurnal în care să-şi noteze progresele, exerienţele lingvistice, problemele pe care le întâpină în învăţare [Chaudon: 1998; 46-47].Acest exerciţiu ce a părut la început foarte cidat pentru studenţi, a permis formatorilor identificarea şi ulterior soluţionarea diferitelor probleme. Un dezavantaj ar fi timpul pe care aplicarae metodei îl necesită. Rezulatele au fost însă foarte încurajatoare.

12

5. Obiective Obiectivele prezentei cercetări au fost : Folosirea facilităţilor oferite de campusul virtual pentru a ajuta studenţii să treacă peste momentele de anxietate şi să îşi continue studiile. Explorarea și identificarea nevoilor studenților Flexibilizarea campuslui virtual pentru a-I ajuta să se familiarizeze cu metodologiile moderne de predare. Foloseirea consilierii psiho-pedagogice pentru eficentizarea achizițiilor învățării Toate aceste obiective au fost dezvoltate şi urmărite atât de profesorul de specialitate cât şi de specialistul în consiliere pentru a putea atinge unl dinobiectivele majore ale prgramului de consiliere pentru a reduce abandonul şcolar. 6. Prezentarea experimentului Iniţial nimeni nu şi-a dat seama că studenţii vor avea nevoie de consiliere psiho-pedagogică şi că acesta va fi una din principalele sarcini ale managerului de curs. [Alexe, 324]. Organizarea activitatilor s-a făcut conform specificului învăţământului la distanţă din cadrul departamentului CREDIS al UB Acesta se bazează pe întâlniri faţă în faţă cu rolul de a prezenta cerintele, obiectivele activitatii, distribuirea informatiilor şi recomadari privind modul de parcurgere a materilelor şi mai apoi de solutionare a intrebarilor ridicate de studenti. Materialele sunt prezentate şi prin intermediul campusului virtual –iar in cadrul forumurilor de discutie sunt făcute recomandari. Odată cu desfăşurarea primului semestru a devenit evident că activitatea de consiliere din timpul întâlnirilor faţă în faţă nu era suficientă şi atunci a apărut ideea de a desfăşura o activitate de consiliere şi pe Campusul Virtual. Platforma Campus Virtual este astfel dezvoltată, încât poate raspunde nevoilor de interacţie profesor – studenti- tutori. Alaturi de tutorii de specialitate există şi tutori consilieri care au rolul de a motiva – susţine –sprijini pe studenţi în achiziţia unor abilităti şi competente practice sau de a-i motiva,oferindu-le suportul necesar pentru comunicarea cu ceilalaţi studenţi. Pentru cei timizi sau pentru cei care din cauza vârstei nu îndrăzneau să adreseze întrebări în cadrul întâlnirilor directe, extinderea consilierii în spaţiul generos al campusului virtual a reprezentat o soluţie salvatoare. Mai ales în primul an este important să simtă că cineva este alături de ei şi să afle datorită discuţiilor de pe forum că nu sunt singurii care au anumite probleme.

13

dacă nu sunt mulţumiţi de modul în care se defăşoară comunicarea o pot întrerupe. Acestea din urmă au fost cele pe care prezentul studiu le-a analizat prioritar. În fiecare semestru există două întâlniri tutoriale în cadrul cărora are loc o comunicare sincronă. față în față. negociere a conținutului și de monitorizarea a progresului. Liniile de comunicare deschise în aceste întâniri se dezvoltă prin intermediul Campusului Virtual. Supravegherea modului în care anxietatea datorată dificultăţilor de învăţare a unei limbi străine. Atribuțiile de suport ale tutorelui sunt atât de tip academic. îndrumare. care va fi subiecul comunicării. deoarece învăţarea unei limbi străine presupune folosirea altor strategii didactice. mai ales în cazul începătorilor este un aspect cheie al obţinerii succesului în învăţare.Serviciile de consiliere oferite studenților de la ID sunt organizate astfel încât se desfășoară pe mai multe paliere de comunicare. aplicării directe a unor metode coercitive. Pe de altă parte tutorii pot 14 . mai ales în cazul anumitor discipline (limbile străine) mangerii de curs au considerat necesar să analizeze situația și să găsească o rezolvare care să fie eficientă pentru toți studenții și de aceea aceasta a însemnat și utilizarea Campusului Virtual. În cazul lor anxietatea se poate datora şi schimbării de roluri. Studenților li se facilitează accesul la centrul de resurse atât prin acces direct (permis de bibliotecă) cât și on line. cât și de consiliere psihologică prin diferite mijloace. existând riscul unor observaţii neplăcute. Tipurile de support oferite sunt: de informare. Este deja un fapt cunoscut că unul din motivele pentru care studenţii se înscriu în învăţământul la distanţ este şi posibilitatea de a evita întânirile directe în care să fie supuşi judecăţii profesorilor şi colegilor. Acest aspect este amplificat în cazul secţiei de pregătire a personalului pentru învăţământul preşcolar şi preprimar. faţă de alte specialităţi. dar riscul apariţiei lor este amplificat de vârsta cursanţilor şi de lipsa lor de deprinderi şi de competenţe lingvistice. orientare profesională. În spaţiul virtual comunicarea se face mai uşor. chiar atunci când ştiu răspunsul. videoconferințelor. fiindcă problemele de metodologie a învăţării sunt mai complexe. fapt dovedit şi de extinderea reţelelor de socializare. Le este frică să nu se facă de râs în faţa colegilor şi a profesorilor. Studenţii pot alege cu cine comunică şi în ce fel. de faptul că aceşti studenţi sunt la rândul lor formatori pentru elevii lor. activităților de socializare. Probleme de anxietate pot apărea în cazul oricărui process de învăţare. Se dezvoltă o anumită frică de a răspunde. Observând creșterea gradului de anxietate a studenților. Grupele de începători prezintă un risc mai ridicat. ceea ce înseamnă evaluare.

Inţial în sprijinul învăţării unei limbi străine –în cadrul Departamentului s-a creat posibilitate a ca studentul să îşi îmbunătăţească activitatea prin împrumutul unor carti/CD/casete de la biblioteca sau pentru cei cu acces mai greu la internet în staţiile de lucru din cadrul departamentului. de sanatate . dificultăţile de deplasare şi de încadrare în programul de lucru al personalului departamentul sunt elemente care au redus efectul acestor măsuri. 15 .avea la rândul lor anumite probleme privind buna defăşurare acestui proces. Sarcina profesorului de limbi străine este mai clară. afective şi de invatare. pentru studenţii secţiei Pregătirea Personalului Didactic pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar. unul se ocupă de cunoştinţele de specialitate (un profesor de limbi străine) al doilea este un specialist cu o serioasă pregătire psiho – pedagogică. Aceste aspecte de natură a asigura integritatea morala şi psihică a studenţilor permit canalizarea energiilor psihonervoase în organizarea activitaţii de învaţare şi obţinerea unor rezultarte bune şi chiar a performanţelor şcolare. dar cel puţin tot aşa de important şi nu doar pentru studenţii mai slabi. conducerea Departamentului CREDIS a considerat necesar să implementeze un program de asistenţă psihologică realizată prin mijloacele specifice învăţământului la distanţă. Pentru fiecare student ce se constituie intr-o situatie individualizata este nevoie de un set de metode de cunoastere a intereselor/ motivatiilor. Timpul limitat al studenţilor. In cadrul specializarii PPP aşa cum a fost deja menţionat grupul de studenţi este format din adulţi implicaţi în activităţi sociale cu responsabilităţi de natură familială. socială şi profesională. ajutându-i să-şi formeze deprinderi de învăţare corectă. În cadrul Departamentului CREDIS procesul de comunicare este supervisat de doi tutori. Ajutorul psihologic este mai puţin vizibil. dar şi de de discutii individualizate (ce se pot desfăşura ăn mediul virtual pentru cei din alte localităţi) cu privire la probleme administrative (inclusiv financiare. În vederea reducerii abandonului şcolar. Atunci s-a recurs la materialele – suporturile de curs – prezentate online care permit studentului să primească un feedback rapid şi eficient prin intermediul chat-ul sau a formului de discuţii. de aceea abandonul poate surveni datorită suprasolicitării datorate gestiunii defectuoase a timpului şi resurselor de învăţare. Formatul Forumului permite studenţilor să se organizeze în anumite grupuri. mai deschise şi mai diversificate. Datorită asistenţei consilierilor de psiho-pedagogie dicuţiile pe forum au devenit mult mai active. încarcă materialele pe campus şi oferă soluţii pentru parcurgerea lor corectă.

de aceea am făcut o evaluare a studenţilor la sfârşitul primului semestru şi apoi după cel de al doilea. Datorită calităţilor tehnice ale Campusului Virtual.calitatea proiectării şi desfăşurării situaţiilor de învăţare . Compararea rezultatelor a evidenţiat o sădere a stării de anxietate la studenţii care au fost activi în cadrul Campusului Virtual. La aceste discuţii pot participa. fapt ce permite profesorilor să înţeleagă problemele cu care se confruntă studenţii.să urmărească fire de discuţii specifice. permiţând intervenţii rapide şi corecturi în cazul unor neînţelegeri. de aceea conluziile acestui studiu nu sunt decât concluzii parţiale. prin recunoaşterea diplomeleor şi a suplimentelor de diplomă. Succesul acestui program de formare initiala pentru specializarea PPP se datoreaza şi elaborarii şi constructiei unui plan de studiu tinand cont de factori pedagogici cum ar fi. ajungând chiar să îi îndrume pe colegii lor. să iniţieze dezbateri legate de probleme de studiu sau modalităţi de abordare. Le vom enumera pe cele mai importante : 16 . feedbackul este aproape instantaneu. conştierntizarea şi autoreglarea comportamentului studenţilor . Concluzii Considerăm că rezultatele obținute aduc noi puncte de reper și valori ce sunt evidețiate printr un aparat metodologic complex și variat care a permis soluționarea principalei ipoteze de cercetare. Unii dintre studenţi au devenit mai ales pe parcursul semestrului al doilea foarte motivaţi şi activi. Limba străină este o disiplină care se studiază în cadrul Departamentului CREDIS pe parcursul anului I. Campusul virtual poate fi utilizat în asistența psihologică a studenților de la ID : Experimentul descris anterior nu s-a încheiat. • stilul educaţional al profesorului adecvat grupului şi cu deschidre spre fiecare cursant adaptat învăţământului online • nivelul de aşteptare şi interesul faţă de rezultatele la învăţătură –sunt prezentate la începutul şi sfârşitul fiecărui semestru prin sesiuni speciale de consliere şi îndrumare pentru încurajarea .relevanţa currciculară –curricula răspunde nevoilor actuale de pregătire în domeniul şi este corelată cu activităţile /cerinţele învăţământului românesc şi european. atât profesori cât şi studenţi.

April 28-29. Craig . Totodată varietatea datelor teoretice trebuie să fie amplificată printr-o activitatea de rafinare și îmbogatire a taxonomiilor și chiar print-o fundamnetare și diferențiere mai clară a metodologiei privind consilierea și orientarea profesională. La nivel practic va fi necesară construirea. Comunicarea în cadrul Campusului fiind o comunicare asincronă şi sincronă s-a dovedit foarte eficientă în activitatea de consiliere 2. 1991 Cook. EUROSLA 10. 2011. Great Britain. Prezentarea unor mijloace facile de comunicare și îndrumare a studenților vor conduce în timp la implementarea cât mai corecta a conceptelor de educație pe tot parcursul vieții și trecând dincolo de activitățile punctuale se poate construi și imaginea unei universități deschise învățării la orice vârstă în condițiile îmbătrânirii active Datele teoretice și de cercetare analizate vin și in sprijinul universitatilor care doresc să-și construiască o strategie viabila în domeniul alternativei educaționale: învățământ la distanță. Long and Jack C Richards. 2000 17 . Research on teaching and learning. Editor: Michel H.Second Language Learning and Language Teaching. vol 1 Editura Universitară.Starting from the L2 User. Cambridge Applied Linguistics Series. Bucureşti 2011 Chaudon. consolidarea și dezvoltarea modalităților și serviciilor de asistentă psihopedagogica care să răspundă nevoilor individuale și de grup. Consilierea psiho-pedagogică contribuie la dezvoltarea unor strategii de predare specifice învăţământului la distanţă. Maria . Krakow.Values and Tasks for Coordinating Specialists in ID – Procedings of the 7th. 3.1. Book of Abstracts.Second Language Classrooms. Vivian . Bibliografie Alexe.International Scientific Conference „eLearning andSoftware for Education” Bucharest. Discuţiile de tip consiliere din cadrul Campusului sunt un instrument eficient în evaluarea aşteptărilor studenţilor ceea ce duce la o mai corectă evaluare a rezultatelor. Edward Arnold. 1998 Cook. Vivian .

1997 18 . Editura Universității Naționale de Apărare București București. Ioan – Invăţarea academică independentă – Ghid metodologic Universitatea din Bucureşti. Bogdan – Universitatea virtuală. – Linguistic convergence and Ethnography of Speaking.realizări și perspective la Universitatea București. Bucureşti. S. Facultatea de Psihologie şi ştiinţele educaţiei.Krashen. Pergamon. Editura Universității Naționale de Apărare București. Ronald T.D. 2006 Scollon. Mihaela – Questionnaire as a Tool for Quality Assurance in Distance Learning – vol E-learning and Software for Education. în vol E-learning și software educațional. 1982 Logofătu. 2005 Logofătu. 2007 Neacşu. . New York Academic Press.Principles and Practice in Second Language Acquisition.

Diana Marina FLOREA Inspector pentru monitorizarea curriculumului descentralizat Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti Abstract The school’s approach on promoting self image.Promovarea imaginii şcolii Prof. aceste şcoli nu-şi pun probleme de fond. publicaţii de specialitate) sau superior ierarhice (inspectorat. Acestea sunt cunoscute de public. we find the same approach techniques within the world press. cultura organizaţiei şcolare şi atributele procesului educaţional oferit de şcoală. minister). parents or anyone related to school. Key words: Romanian school. negative sensationalism is more and more spread. de-a lungul timpului. pupils. More often than not.media. resurse materiale. creating the false impression that certain news or reports are critical and objective. cum ar fi restructurarea de posturi sau completări de norme. Astfel. image. too. since there are various educational institutions which had to cope with unpleasant incidents brought in by the mass. Promovarea imaginii şcolii ar fi bine să aibă ca principale repere următoarele criterii: Crearea şi promovarea unei imagini pozitive. becomes nowadays more and more difficult. Imaginea şcolii constituie un element de bază în funcţionarea unei unităţi şcolare. în cazul profesorilor titulari. media. internet. fie prin intermediul unor structuri informaţionale specializate (mass-media. obiective. sunt şi şcolile care au un număr rezonabil de mare de copii. 19 . It is obvious that. techniques to address the world press. fie prin experienţă directă. structură. Acele şcoli care deţin tehnici avansate de promovare a imaginii şcolii. Promovarea imaginii şcolii este reprezentată de o multitudine de elemente: scop. having as main characters teachers.

elevi. să poată să popularizeze tot ceea ce se petrece pozitiv în propria unitate de învăţământ. a unui pliant cu oferta educaţională. dar trebuie să admitem că aceste întâmplări cotidiene sunt izolate. Realizarea unei reviste a şcolii.Elaborarea unor proiecte locale. se caută a fi mediatizat senzaţionalul negativ. ştiut fiind faptul că. De cele mai multe ori. comunitatea. particulare. în managementul educaţional. În contextul actual. creându-se astfel impresia. din păcate. că acele ştiri sau reportaje. a unui album cu activităţile derulate în timpul unui an şcolar. 20 . în vederea obţinerii de către aceştia de premii şi distincţii la olimpiade şi concursuri şcolare. opinia publică este interesată. integrarea elevilor în colectivitate. Promovarea imaginii şcolii prin intermediul acelor persoane care promovează şi asigură calitatea în actul educaţional. în funcţie de nevoile şi interesele partenerilor şi beneficiarilor procesului educaţional. Personalizarea ofertei educaţionale la nivel instituţional. şcolile partenere în proiectele educative derulate. Devine evident faptul că. care să urmărească multiplicarea experienţei pozitive şi a exemplelor de bună practică. prilej cu care şcoala va relaţiona cu părinţii. susţinerea elevilor care provin din medii defavorizate din punct de vedere social şi a elevilor cu un potenţial ridicat. Ele nu reprezintă întregul proces didactic şi nu pot fi generalizate. părinţi sau oameni aflaţi într-o relaţie cu şcoala. Demersul pe care îl face şcoala în promovarea propriei imagini. reducerea abandonului şcolar. de ştirile cu caracter negativ şi nu de lecţiile de cerc pedagogic sau alte activităţi didactice model. Promovarea unor proiecte care să aibă ca principal scop. descoperim aceleaşi tehnici de abordare şi în lumea presei. în care protagoniştii au fost: profesori. din ce în ce mai dificil. devine în contextul societăţii actuale. se doresc a fi critice şi obiective. deoarece sunt instituţii de învăţământ care au avut de suferit în urma prezentării de către mass-media a unor incidente nefericite. Organizarea intr-o zi cu semnificaţie pentru unitatea şcolară a „Zilei porţilor deschise”. Armonizarea ofertei educaţionale şi a formării continue cu nevoile specifice care au fost identificate în unitatea şcolară. cu precădere. prin diversificarea şi flexibilizarea acesteia. devine o adevărată provocare pentru managerul unei şcoli. Este adevărat că nu numai învăţământul are probleme de imagine astăzi.

imprimantă. dar şi o bună pregătire a elevilor pentru viitor. am putea enumera: colaborarea şcoală – grădiniţă. Printre activităţile care ar putea fi întreprinse la nivelul şcolii. diminuarea migraţiei şcolare la sfârşit de clasa a IV-a. figura unui bun dascăl. realizarea de albume cu imagini din interiorul sălilor de clasă. a calculatorului. Nu ne rămâne decât să le citim din nou operele şi să ne străduim să-i facem cunoscuţi şi să punem în valoare noi modele demne de urmat şi de compus o operă. de ce nu. în care imaginea dascălului să fie centrală. ar trebui să ţină seama de mai multe aspecte. devotat misiunii sale.pe care îl face posibil. la care să poată participa şi părinţii. Rolul managerului constă în asigurarea unei dotări corespunzătoare a celor două cabinete cu: calculatoare. O promovare corectă a imaginii unei şcoli. care să răspundă exigenţelor părinţilor. îl reprezintă utilizarea în procesul didactic. Un rol important în sensibilizarea comunităţii locale la problemele şcolii îl are şi găsirea de sponsori. devine o adevărată provocare. În acest sens. procesul de formare şi cunoaştere. punctele cheie ale unui proces didactic modern. în număr suficient de mare. 21 . acestea sunt şi utilizate în predarea la ore de către cadrele didactice ale unităţii. literară. printre care: creşterea numărului de copii la clasa I. videoproiector. Un rol deosebit de important în formarea copiilor. doar şcoala. şi anume. spectacole. Tema şcolii apare frecvent în operele literare ale unor autori care aparţin unor momente istorice diferite. dar mai ales. în cea mai mare măsură. scaner. popularizarea unei reviste a şcolii. în deplin acord cu timpurile pe care le trăim. iar acest lucru poate fi cunoscut prin elaborarea şi completarea unor chestionare. Colaborarea dintre învăţător şi profesor se poate concretiza prin susţinerea unor lecţii demonstrative. Acestea două. Aceasta presupune punerea în evidenţă a câtorva aspecte dominante. avem dovada clară a interesului acestora. Astfel. de la serbări. îl constituie cabinetul de informatică şi Ael-ul. asemenea domnului Trandafir şi a elevului model. faţă de o problemă importantă a vieţii. un rol important îl ocupă şi crearea unui site al şcolii. asigură nu numai un învăţământ de calitate. Pentru realizarea acestor obiective este necesară elaborarea unei oferte educaţionale. Astfel. dar care au reuşit prin operele lor. pentru a uşura accesul la informaţiile legate de şcoală. să pună şcoala într-o lumină favorabilă.Dezvoltarea imaginii pozitive a şcolii. să se asigure. printre care. acces la reţeaua de internet. care poate de asemenea să contribuie la promovarea imaginii şcolii. că odată realizată baza materială.

Copiii pot să-şi completeze temele on-line. în urma analizării chestionarelor. Pentru a reuşi menţinerea elevilor în şcoala noastră. aceştia pot să-şi găsească temele din ziua respectivă. iar dacă din motive obiective. La şcoală sau acasă. fără o obosire excesivă a acestora. copiii îşi vor lărgi orizontul cunoaşterii. Hotărâtoare în luarea deciziilor. texte ale unor scenete. Reuşita unei serbări şcolare constă şi în alegerea din timp a tematicii. Participarea la serbările şcolare poate fi considerată o formă de învăţare. care este în beneficiul ambelor părţi se poate folosi şi site-ul şcolii. care se adresează atât părinţilor. Pentru a obţine rezultatul scontat va trebui să se ţină seama de câteva aspecte. în scopul menţinerii copiilor în şcoală. Pentru promovarea acestui proiect. cântece. care trebuie să fie cât mai relaxant. care este condiţionată şi de dezvoltarea atenţiei. am căutat parteneri de acţiune prin şcolile din vecinătatea noastră. 22 . vor fi rezultatele obţinute. la trecerea acestora de la clasa a IV-a la a V-a. dar şi cadrelor didactice ale şcolii. acesta este un instrument de lucru ideal. care trebuie să aibă o înaltă valoare educativă şi să pună în valoare talentul şi particularităţile individuale ale copiilor. Prin el avem posibilitatea să primim sau să transmitem informaţii. Un rol important în reuşita promovării imaginii unei şcoli îl joacă organizarea unei serbări şcolare. elevi. se vor ocupa în egală măsură şi de confecţionarea/procurarea materialului artistic. unde părinţii îşi pot exprima punctele de vedere cu privire la activitatea instructiv educativă a elevilor şi se poate iniţia un sistem de vot cu ajutorul căruia să se poată adapta activitatea didactică. iar treptat vor deveni mici artişti. deci iată şi modul cel mai sigur. a programului artistic. calculatorul este prezent în viaţa fiecărui copil. aflate în acelaşi impas ca şi noi. Prin intermediul acesteia. de a ne promova imaginea şcolii. alegerea de texte accesibile interpretării acestora. Cadrele didactice care participă la realizarea serbării şcolare. la trecerea la un nou ciclu de învăţământ. iar activităţile de pregătire să se desfăşoare pe o perioadă mai lungă de timp. publicate pe site-ul şcolii. Concomitent cu elaborarea acestui proiect de studiu. Prin interpretarea de poezii. am realizat un proiect de acţiune concretă. unii dintre ei au lipsit de la şcoală. învăţători şi diriginţi. cât şi copiilor. printre care: alegerea de dansuri care să nu depăşească posibilităţile de afirmare ale copiilor. cu cea mai largă utilizare. Evidenţierea talentului fiecărui copil se va face în mod discret. cu implicarea activă a tuturor factorilor: părinţi. ei îşi vor dezvolta memoria şi limbajul.Astăzi.

de accesibil. Cu acest prilej vor fi mobilizaţi toţi copiii. se poate spune că prin intermediul unei serbări şcolare se realizează o acţiune educativă. organizatorul trebuie să explice motivul pentru care se pregăteşte serbarea. Toate activităţile trebuie încununate prin organizarea. Se va proceda cu tact pedagogic. Tendinţa de a prelungi serbările oboseşte peste măsură copiii. ceea ce duce la diminuarea interesului şi la apariţia oboselii. dar şi cei timizi să poată fi puşi în egală măsură în valoare. comunitatea locală va vedea progresul şcolar înregistrat de la an la an. Pentru asigurarea disciplinei programul trebuie să fie bogat. în perfectă armonie cu al celorlalţi participanţi. Astfel. a mândriei de a realiza cu forţe proprii spectacolul. Se poate solicita în asemenea cazuri participarea copiilor sau a părinţilor acestora la confecţionarea costumelor. Astfel. astfel încât fiecare dintre aceştia să-şi cunoască talentul cu care este înzestrat. În momentele propice de relaxare şi bucurie pentru copii. Un alt aspect important în organizarea serbărilor şcolare este stabilirea şi respectarea duratei serbării.astfel încât fiecare copil să-şi cunoască rolul său. Vor fi 23 . însemnătatea evenimentului sărbătorit ca şi necesitatea unei munci disciplinate şi consecvente pentru ca rezultatul să mulţumească în final pe toţi. alternate cu recitări sau scurte dialoguri. fiecare dintre participanţi va căpăta un plus de încredere în forţele proprii. Dacă apar acte de indisciplină este o dovadă că programul nu este suficient de distractiv. prilej prin intermediul căruia. ritm sau graţie. O problemă deosebită în reuşita unei serbări este asigurarea unei atmosfere de calm şi bună dispoziţie şi mai ales disciplina. decorului. la calităţile sportive. Urmărind cele de mai sus. variat şi accesibil. la înclinaţiile spre desen . Renunţarea la serbări sau organizarea lor formală înseamnă o pierdere pentru viaţa sufletească a copiilor. sporesc şansele de reuşită ale serbării. măştilor. dacă se apelează la talentul de recitare. Într-o serbare este nevoie de atâta disciplină încât copiii să poată urmări programul să ştie când le vine rândul pentru susţinerea rolului primit. iar numărul prea mare a acestora. astfel încât şi cei conştienţi de talentul pe care îl au. Când sunt antrenaţi copiii în toate acestea se contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere. a „Zilei Porţilor Deschise”. o dată pe an şcolar. duce la pregătirea lor superficială şi la diminuarea trăirilor afective. Pentru începutul serbărilor sunt indicate în genere corurile. a independenţei în acţiune. mai ales dacă sunt vegheaţi din umbră cu răbdare şi discreţie.

Universitatea din Bucureşti. Bibliografie: Cerghit. Ioan. http://www. M. Iaşi. S. Astfel..evidenţiate punctele tari ale şcolii. Materiale suport la disciplinele Proiectarea. Editura Polirom.didactic. Tipogrup Press. proiectele derulate. se va crea oportunitatea realizării de noi parteneriate. Bucureşti.ro http://www. Iosifescu. câştigătorii la diferitele concursuri şi competiţii. Logofătu.. 2001. Metode de învăţământ – ediţia a IV-a revizuită şi adăugită. managementul programelor ID. implementarea şi managementul învăţământului la distanţă. 2006. Managementul educaţional pentru instituţiile de învăţământ.ro 24 .edu. copii talentaţi.

se afirmă:.Nevoile școlare ale persoanelor deficiente/cu handicap cer o atenție specială. Disorders. recovering and school. Integration Educația specială este o formă adaptată de pregătire școlară și asistență complexă(medicală.” Educația specială trebuie practicată de cadre didactice calificate. educational. social. specializate. required by the regular education. cerute de învățământul obișnuit. în articolul 3.. nr. ajutându-i să 25 . Disabled. socială. ca parte integrantă a sistemului de învățământ. trebuie să corespundă nevoilor copiilor cu CES. including the ones theaching in minority languages. 168. MECTS Abstract Special education is an adapted form of school teaching and complex assistance (medical.Trebuie întreprinse măsuri pentru asigurarea accesului la educație fiecărei categorii de persoane deficiente. În Declarația Mondială asupra. through special groups and classes integrated in public schools. psiholog Carmen GRIGORE Centrul de Consiliere Şcoala gen. recuperarea și integrarea școlară. educațională. Valorisation. socială și profesională a tuturor copiilor(elevilor) cu deficiențe și/sau tulburări ori dificultăți de învățare. Scopul educației speciale este instruirea și educarea.Problematica educaţiei speciale Prof. cultural) for people who temporarily or permanently are not able to reach the proper level of education that is age appropriate. Key words: Disability.Educației pentru toți”. Incapacity.. The purpose of special education is teaching and training. and also through usual kindergardens and schools. social and professional integrating children/pupils with learning deficiency and/or disorders. School education of childern with special educational needs (CES) is achieved through special educational units. culturală) destinată persoanelor care nu reușesc să atingă temporar sau pe toată durata școlarizării nivelurile instructiv-educative corespunzătoare vârstei.

O altă practică destul de răspândită a fost izolarea persoanelor cu deficiențe de privirile celorlalți membrii ai societății. formarea de priceperi și deprinderi utile integrării în viața socială.atingă nivelul posibil de dezvoltare individuală cât mai aproape de dezvoltarea normală prin: acumularea experienței necesare învățării școlare și sociale.Plecând de la acestea. societatea să nu-i stigmatizeze numindu-i . pentru ca. profesională și culturală. persoanele cu deficiențe erau stigmatizate de societate și considerate nevindecabile. țiganilor și emigranților) criteriul rasei(transformarea populației de culoare în sclavi și îngrădirea a numeroase derepturi și libertăți) criteriul social(împărțirea în clase sociale a oamenilor și disprețuirea celor . persoanele care nu făceau parte din Partidul Comunist.handicapați” 26 . Segregarea a continuat și s-a perpetuat de-a lungul timpului. fie de către stat(în instituții specializate). variind dupa criteriul prin care se făceau deosebirile: criteriul etnic(aplicat. formarea abilităților necesare învățării în școală. în consecință erau exterminate fizic.. în numele unui ideal de perfecțiune.ereticilor”.săraci”) criteriul religios(în Evul Mediu-arderea pe rug a . între oameni au existat numeroase diferențe. cancer. boli incurabile-lepră. criteriul politic(în țările socialiste. aveau mai puține șanse de promovare în plan profesional și social putând suferi chiar și condamnări dacă aveau alte opțiuni politice). De-a lungul istoriei. unde. criteriul normalității psiho-fizicointelectuale(marginalizarea persoanelor cu diferite deficiențe. fie chiar de propriile familii. etc. în general.. HIV-SIDA. s-au născut o serie de practici sociale care au evoluat istoric de la segregare la integrarea oamenilor diferiți printre ceilalți. asigurarea șanselor și a condițiilor pentru continuarea pregătirii pe tot parcursul vieții. însușirea cunoștințelor.. La spartani au aparut primele manifestări de tip segregaționist.în al doilea război mondial-exterminarea populației evreiești).

).În secolul al-XIX-lea și începutul secolului XX au fost înființate numeroase instituții de tipul. Zece ani mai târziu.dupa Gunnar Stangvik. argumentul valorii – orice copil aduce o contribuție benefică în grupul său. când. ar fi: argumentul eficienței . argumentul drepturilor civile – instituțiile speciale privează subiecții de drepturile lor civile(participare. inființarea multor instituții speciale a dus la considerarea unui numar mare de copii ca fiind . argumentul progresului – sub aspectul achizițiilor și dezvoltării sociale. determinate de particularități care îi diferențiază de ceilalți mai mult decât ne-am obișnuit noi să acceptăm. 27 . nevoi speciale față de educație au și familiile acestor copii. pe plan mondial începe să se contureze tot mai puternic recunoașterea drepturilor acestor persoane.. stimulării satisfacerii nevoilor elementare ale omului ale omului(apartenența la un grup social.. copiii cu nevoi speciale au o evoluție mult mai bună în școlile obișnuite decât în școlile speciale.Fiecare copil are dreptul de a i se acorda șansa unei vieți cât mai aproape de normalitate și integrare socială. Diferențele între copii sunt de cele mai multe ori prilej de învățare și dezvoltare.Argumentele pro-integrare. etc) argumentul psihosocial – relevă absența. etc.Mai trebuie să ne gândim și la faptul că. constiința identității de sine. argumentul controlului social – instituțiile au fost acuzate de a fi principalul instrument de control a populației în surplus.anormali” și excluși din mediile obișnuite de viață și educație. anii ’90 aducând o acceptare generalizată a viziunii de integrare și normalizare. fiecare având de învățat de la ceilalți și fiecare oferind ceva valoros celorlalți.instituțiile separate nu ofera o educație eficientă în comparație cu cele obișnuite. iar comunitatea îi poate ajuta fiind mai puțin discriminativă și segregatoare cu ei. care nu pot fi atinse în afara unui mediu obișnuit de viață sau educație. Febra segregaționistă a existat cu adevărat însă în anii 50 ai secolului trecut. argumentul calității vieții – persoanele cu cerințe educative speciale sunt private de condițiile normale de viață ale oamenilor obișnuiți.Unii au nevoi mai mari. fără a se ține cont de interesele individuale. egalitate.azilului” în care persoanele cu deficiențe erau tratate în masă.

oricât de bun ar fi un program de educație. 28 . război sau abuz). crescuți în condiții de violență.probleme”. religios. 2. ci unul care să corespundă nevoilor de dezvoltare a copiilor prin evaluarea adecvată a potențialului de învățare/dezvoltare și prin asigurarea reabilitării/compensării deficiențelor. dificultăților de învățare.determinate de zestrea cu care copiii vin pe lume și care se manifestă încă de la început sub forma diferitelor dizabilități(deficiențe senzoriale.Riscuri biologice – se referă la copiii care au la naștere probleme fizice care pot fi remediate(de exemplu prematurii). în strânsă legătură cu cercetările din domeniul psihopedagogiei copilului..J. doar să-l sprijine în dezvoltarea sa și să potențeze la maxim abilitățile existente. un copil considerat. mentale severe). în același timp trebuie specificat că. Pentru aceste grupuri de probleme este cert că. dar. termeni folosiți pentru a determina problemele speciale ale copiilor. O asemenea manieră de înțelegere este mai aproape de idealul școlii viitorului. tulburare.normal” poate ajunge ușor în categoria celor cu . cadre didactice. aparținând diferitelor grupuri marginalizate social. el nu poate să schimbe un copil cu probleme.Riscuri stabilite . care nu se mai vrea un mediu exclusivist. incapacitate. comunitate).Copiii cu CES cer atenție specială și necesită sprijin pe tot parcursul dezvoltării lor. organice neurologice. intervenția timpurie este hotărâtoare dacă se face adecvat. dizabilitate. unitatea de învățământ. se pot enumera o serie de teze și argumente teoretice. educația din primii ani nu se poate realiza fără implicarea tuturor factorilor responsabili(familie. tulburărilor.etnic.Riscurile se referă la trei grupuri de probleme(Evans. în direcția formării capacităților generale de adaptare psihoindividuală și socială.Orice copil are nevoie în anumite perioade ale vieții lui de atenție specială și sprijin special. deficiență. se pune astăzi accentul pe termeni ca cerințe educative speciale și situații de risc.Dacă acesta nu vine la timp. Pornind de la politica de incluziune.1998): 1. care influențează educația timpurie: dezvoltarea copilului își determină direcțiile și bazele la vârste foarte mici. 3..Riscurile determinate de mediul de dezvoltare(copiii care cresc în sărăcie. de aici și importanța hotărâtoare a primilor ani de viață. În literatura de specialitate de la conceptele de handicap. etc.

este extrem de necesară în educația incluzivă.Școlile incluzive trebuie să fie școli deschise. Toate categoriile de copii au aceleași trebuințe de bază în creștere și dezvoltare ca și ceilalți:nevoia de apreciere și întărire pozitivă. etc.educația timpurie. evidențiază nevoia de accentuare a dezvoltării sociale a copilului și de focalizare pe procesele învățării. învățarea activă și eficientă care își are bazele în educația timpurie. resurse oferite de profesori insuficient adaptate nevoilor copiilor). al capacității de învățare. decizii. prietenoase. dificultățile în învățare pot sugera modalități de ameliorare.Educația incluzivă se referă tocmai la ridicarea acestor bariere în învățare și la asigurarea participării tuturor celor vulnerabili la excludere și marginalizare la o educație accesibilă. de încredere în sine. de calitate. prin explorarea resurselor pe care fiecare la are. voinței.Perspectiva curriculară – definește dificultățile școlare în termeni de sarcini și activități furnizate copiilor și de condiții create în clasă.Perspectiva individuală a copilului – se referă la modul în care caracteristicile individuale ale copiilor(deficiențe. Problematica educației speciale este abordată în prezant prin două perspective: 1. context social). ca și cea incluzivă. profesorii trebuie sprijiniți în demersul lor de toți factorii responsabili(părinți. primul pas în educația timpurie și care ulterior reprezintă cărămida de bază a incluziunii este recunoașterea importanței diferențelor individuale și planificarea activităților educaționale în funcție de particularitățile și nevoile copilului. de afecțiune și securitate. al motivației. în care să se 29 .Copiii sunt diferiți din punct de vedere temperamental. care să ducă la condiții mai bune de învățat pentru toți elevii și la o implicare mai consistentă a cadrelor didactice. afecțiunii. acest lucru nu indică în mod special că sunt probleme cu el. 2. etc). dificultățile în învățare pot indica anumite disfuncții în procesul de predare-învățare(sarcini. de independență. particularități psihice. specialiști în domeniul psihopedagogiei. afectează invățarea scolară. Această perspectivă are la bază câteva ipoteze: orice copil poate întâmpina dificultăți în școală. fără a transforma diferențele în bariere.Important pentru ei este să crească și să se dezvolte împreună.

asigură urmările și vizează a da răspunsuri cât mai personalizate nevoilor fiecăruia într-o manieră continuă. El este un instrument conceput să răspundă nevoilor personale ale unui copil aflat în dificultate. Planul de intervenție în serviciile educative trebuie să indice pentru copil/elev. etc. în funcțiile de obiectivele fixate: nivelul de integrare dorit/urmărit. nevoii de abordare cât mai personalizată. resursele financiare necesare pentru mijloace. individualizată a problemelor de învățare și identifică teza conform căreia fiecare copil trebuie tratat diferit în funcție de problemele pe care le are. în acest sens preocupările în domeniu disting între două tipuri de planuri: 1. 30 . se descriu modalitățile și resursele necesare pentru a sprijinii copilul aflat în dificultate(Goupil.E. este completat de Comisia pentru Protecția Copilului și este un instrument de planificare și coordonare a serviciilor individuale. care vizează asigurarea continuității. predării-învățării. dreptul de a fi respectat.Planul de servicii personalizat(PSP). calitatea evaluarea permanentă și parteneriatul educațional. se precizează intervenții.. 1991). echipamentele specializate necesare. se determină criterii de evaluare.urmărească flexibilizarea curriculumului. asigurarea de șanse egale pentru toți. Prin această modalitate se stabilesc obiectivele învățării și inserției sociale. responsabilizarea colectivă. complementarității și calității serviciilor ca răspuns la cerințele multiple și complexe ale copilului cu CES. etc.Planul de intervenție personalizat(PIP). evită dedublarea evaluării. corespunde în fapt. transport. serviciile complementare și personalul solicitat. nevoile individuale. Secretul integrării și chiar al incluziunii copiilor cu CES constă în a nu le refuza șansa la educație și de a căuta împreună cu familia sprijinul necesar învățării lor adecvate.Perspectiva de ansamblu a planului de servicii dă o coerență intervențiilor. adaptările necesare le ritmul învățării și respectarea principiilor pedagogice. 2.1999). Conceptele fundamentale care stau la baza incluziunii au în vedere valorizarea diversității.(Vrășmaș. demnitatea ființei umane.

Cele 6 întrebări”(Qui. profesorul de sprijin. Quelle facon). CÂND-calendarul și etapele necesare. . retroacțiune.planul este instrument de participare. coordonare. CE-ce învață. înregistrarea progreselor. specialiștii. CINE ÎNCĂ-consilierul. aparține lui Henderson. consemnarea examinărilor inițiale. alegerea formelor de sprijin în parteneriat cu familia.Vrăsmaș. școala.Planul permite stabilirea unui calendar al realizării obiectivelor şi la ordonarea priorităților. CUM-prin ce mijloace și cu ce resurse. periodice şi finale. participare. consemnarea rezultatelor. etc. Modelul cel mai cunoscut este la acest nivel denumit 6S. logopedul. CARE LOC-UNDE – mediul educativ necesar. anticiparea unor rezultate prin prognosticul inițial şi prin descrierea momentelor cheie ale intervenției. concentrare.. În opinia lui E. Planul de intervenție joacă după Goupil(1991) rolul de planificare.În limba română.Se realizează astfel evitarea conflictelor între tipurile de intervenții și se 31 . Quand. concentrare a influențelor și coordonare a resurselor și acțiunilor. poate fi unul 6-C. Alter și Goldestein(1985) și este transpus în limba franceză de canadiana Goupil(1991) ca . etapele individualizate ale intervenției..Orice plan de intervenții în dificultăți de învățare are următoarele componente: testarea inițială a copilului prin instrumente variate. descrierea metodelor de intervenție și a mijloacelor folosite. acest model. pentru a afla informatii despre el și problemele care constituie cerințele educative speciale. Quel. comunicare. referindu-se la: CINE-elevul. stabilind etapele necesare și fragmentând pașii în intervenție. formularea unui diagnostic prescriptiv.

dar și la completarea lui curentă. evaluați și stimulați să beneficieze de programe de recuperare. Etapa6-se referă la aplicarea și evaluarea efectelor planului propus.. făcând împreună cu specialiștii o evaluare mai profundă a nevoilor educative ale copilului și căutând soluții satisfăcătoare.El trebuie astfel.Acest proces trebuie să urmărească copilul în mod global. Procesul de evaluare educațională.G. Etapa 3-este etapa în care profesorul face apel la un sprijin specializat. a scopului și a obiectivelor pe termen scurt. Completarea planului se realizează într-o succesiune de etape. teste simple. copiii cu cerințe educative speciale să fie identificați. profesor).favorizează împărțirea responsabilităților ca și determinarea rolurilor și responsabilităților fiecărui participant.Goupil(1991) identifică 5 etape în elaborarea acestuia: Etapa1-constatarea dificultăților de către cadrul didactic(învățător. Etapa 4-de evaluare a nevoilor copilului realizată de specialiști. dezvoltare. fișe de observație. comunicarea se realizează ca obiectiv și ca mijloc. etc”(E. compensare.Dacă problemele sunt repetabile.Pentru a putea realiza debutul școlar al tuturor copiilor este necesar ca până la vârsta școlarității.Planul facilitează urmărirea progreselor copilului/elevului. afectiv și psiho-social al copilului. care să le asigure integrarea școlară reală.. să fie obiectul unor revizuiri periodice”. cognitiv. este un proces care se referă la profilul motor. Multe țări au acordat o atenție sporită depistării precoce și intervenției timpurii a copilului cu dizabilități prin crearea unor parteneriate solide între serviciile medicale și cele educaționale. comprehensiv și să includă o varietate de măsurători-probe. scale de dezvoltere. 32 . Etapa5-schițarea planului de intervenție. Etapa2-constă în observarea organizată și analizarea problemelor semnalate în vederea desprinderii unor soluții satisfăcătoare de intervenție. se trece la primele intervenții și spre următoarea etapă-cea a analizei și a observației.Este etapa în care se realizează planul de intervenție personalizată. nu pot fi înlăturate cu măsuri pedagogige obișnuite și constituie piedici serioase în învățare. 1999).Vrăsmaș.În cursul elaborării planului.

E. G. (coord.Evaluarea cât mai timpurie reprezintă o condiție a intervenției adecvate.Pro Humanitate RUSU. cu atât se poate interveni mai adecvat și chiar se pot înlătura riscurile de dezvoltare care apar. C. Bucuresti. PĂUN.(1998) Handicap. Deficiență. Ed. specialiștii. prin introducerea copilului într-un program de intervenție personalizat care să ajute la remedierea problemelor sale. POPESCU. Bibliografie GOUPIL. Ed. incapacitate.Pentru sprijinul adecvat acordat copiilor aflați în situații de risc.(1999).. Învățarea scrisului. Pro Humanitate.(1997).Quebec. PLEȘA. E. handicap. Ed. readaptare. Educatia integrata a copiilor cu handicap. Le Plan d′Entervention personalisé en milieu scolaire. G.. integrare.O perspectivă comprehensivă și integrativă. VRĂSMAȘ.(1991).. Ed .(1998). E. O.Pro Humanitate.. Canada. cadrele didacice. Cu cît se cunoaște mai devreme problema copilului.. trebuie implicați părinții.)... Unicef. București 33 . VERZA.

căi și metode până atunci necunoscute. conduita. Keywords: creative learning. Produsul imaginației creatoare se caracterizează prin varietate și ingeniozitate. Aprecierea rezultatelor prin evaluarea strategiei abordate ce a condus la finalitate implică o evaluare a conținutului. prin efecte de 34 . talent. procedee originale. atitudinile. flexibility thinkingcould be seen as the main creative cognitive psychological factor. Reli-Daniela VOICU Învăţământ primar Școala nr. Imaginația creatoare este sursa care favorizeaza inovări și transformarea unor realităti ce se cer depășite. diversificarea tehnicilor de evaluare și creşterea gradului de adecvare a acestora la situaţii didactice concrete. concomitent cu dezvoltarea unor capacități și deprinderi etapa formării este asigurată de succesul cu care abordăm învățarea creativă și testele. învățarea creativă și pregătirea psihologică pentru abordarea testului Prof. interevaluare și evaluare controlată. psychological preparation.1974.198). luarea în calcul a altor indicatori precum achizițiile cognitive. gradul de încorporare a unor valori. În acest sens. personalitatea elevilor. p. integrarea socială a individului generează necesitatea de “functionare armonioasă a individualității înăuntrul tiparelor reprezentate de mediul social”(D. Temperamental qualities of a personality is manifested in the work of pedagogical thinking.59 București Abstract Teacher reveals endowment of talent and motivation high. creative imagination Deoarece societatea umană este un sistem socio-economic care generează o infinitate de roluri și profesiuni. centrarea evaluarii asupra rezultatelor pozitive. Todoran. ipoteze îndrâznete.Talentul. a metodelor folosite a situației de învățare. în vederea formării unui orizont cultural și tehnologic cu privire la o anumită profesiune. transformarea elevului într-un partener autentic al profesorului în evaluare.

” Aşadar este o întrebare cu răspunsuri diverse. respectiv de a învăța pentru sine și nu doar pentru o convenție de moment. creativitatea. impinge în mod voit limitele inteligenței și dezvăluie înzestrările de talent asociindu-le acelor trăsături de personalitate care să îl așeze în valoare. Pe de altă parte. începeţi să repetaţi este nevoie atât de muncă. manifestă preferință pentru căile cunoscute. unde trăirea se detașează de rigori găsind forme noi de manifestare. Deoarece învățarea creativă are precedente în activitățile de joc. Astfel. Psihologii vă vor lăsa 10. improvizând. iar până ce știința va găsi un răspuns cuprinzător.de a se raporta creator la sarcina de învățare și nu dominat de obligații și constrângeri. 35 . formulând mesaje în actul comunicării și utilizând limbajul în exprimarea artistică. supravegheat și cultivat cu răbdare talentul copilului este capabil de evoluție și performanță. Învățarea condusă pas cu pas de către educatorul abil și inspirat dezvoltă gândirea creatoare. Numai supus exercițiului controlat.surpriza și inedit șocante uneori prin noutate şi originalitate.Astfel cel ce învață reușește să redea cu claritate ceea ce ți-a însușit și să transmită la rândul său cunoștințe și informatți. Un rol aparte în acest complex de concepte îl ocupă talentul. dar şi de o înzestrare genetică pe măsură. neurologia. “Talentul ar fi concretizarea într-o anume formă de reprezentare a unui efort constant de perfecţionare într-un anumit domeniu. ca zestre nativă cu care elevul intră în câmpul educației. psihologia cognitivă. psihologia motivaţională sunt o parte dintre domeniile ştiinţei care trebui să ofere inputuri solide pentru a completa marele puzzle pe care-l reprezintă răspunsul la întrebarea privind natura talentului. realizează lucrări cu slabă expresivitate. Imaginația creatoare se constituie pe componenta talentului și susține alături de inteligență și motivație.000 de ore pentru repetiţie. orice elev are șansa de a învăța logic și nu mecanic – migălos și repetitiv. Efortul de a lămuri natura talentului este unul interdisciplinar. O finalitate în învățarea creativă poate fi considerată expresivitatea limbajului ca dovadă concludentă a învățării raționale sub impactul actelor de instruire. se creaza premisele jocului de creație ce faciliteaza copilului manifestarea creativitații. Genetica. reversul demersului imaginativ sau slaba manifestare a imaginației în efortul intelectual poate fi recunoscut în comportamente ale elevului de felul: dificultăți în însușirea temelor noi cu grad crescut de dificultate școlare sau extrașcolare.

apoi din ce în ce mai rapid). climat conflictual. prin manipulare liberă. pentru ca treptat acestea să poată fi efectuate mental. îndeplinind un rol activator și dinamizator în reușita școlară a elevilor. de asemenea etape importante: faza de orientare.Un rol important în abordarea creativă a învățării îl ocupă intervenția factorilor motivaționali. Meritul său este de a atrage atenţia că nu putem aborda o anumită temă. inteligență școlară. în care elevii înşişi execută operaţia. fixarea în memorie. înţelegerea şi generalizarea prin formarea de noţiuni. iar când ajunge la deplina stăpânire a modalităţii verbale înseamnă că a ajuns la maturitate 36 . De altfel. În Teoria operaţională a învăţării. faza interiorizării (operația mentală . învățarea creativă se produce inevitabil pe fondul unor trăsături psihoindividuale cu care elevul este aptitudinal înzestrat. Copilul utilizează treptat aceste modalităţi. În Teoria învăţării cumulativ-ierarhice. copilul descoperă lumea dinafara lui în trei moduri: modalitatea activă realizată prin acţiunea sa. dialogul didactic cu profesorul destinat să-l instruiască și nu cel pe care elevul și l-ar putea alege după gustul său. precum talent. faza acţiunii reale. Activizarea elevului este necesară dacă dorim ca gândirea să se dezvolte. actualizarea prin reproducere a cunoştinţelor şi transferul acestora. Gagne păstrează influenţe din gândirea asociaţionistă. principii etc. cel puţin în vârsta şcolară mică. motivație superioară. dacă elevii nu şi-au format în prealabil asociaţiile. formarea gândirii abstracte. În Teoria genetic-cognitivă şi structurală a lui Bruner. modalitatea iconică. rezistență la solicitări.demonstrativă.la început mai încet. profesori conformiști. să fie pus în faţa unor probleme. R. discriminările. bazată pe imagini. modalitatea simbolică. mobilizându-i toate resursele existente pentru formarea şi dezvoltarea de operaţii mentale. În situațiile în care creativitatea este estompată sau împiedicată de factori de natură psihosocială precum o atmosferă tensionată în familie. se dovedește satisfăcător și deosebit de util. Piaget a studiat în Teoria psihogenezei operaţiilor intelectuale evoluţia gândirii. prin exersare. sau inhibată de o fragilitate a echilibrului afectiv or de o timiditate excesivă. faza verbalizării. formarea operaţiunilor mentale parcurge. afectivi-atitudinali și caracteriali. conceptele pe care ea le presupune. Pornind analiza de la procesul învăţării școlare constatăm că se desfăşoară în mai multe faze ce cuprind receptarea şi înregistrarea materialului pe fondul unei stări de atenţie şi activare cerebrală. demonstrând cum gândirea are loc mai întâi în planul acţiunilor reale.

flexibilitatea și inerția gândirii în rezolvarea problemelor depinzând iată. dobândită într-o anumită perioadă de timp determinată. concursuri scolare. de scurtă durată. evaluare curentă. nestereotip și divers.intelectuală. distractive. Flexibilitatea gândirii fiind privită sub acest aspect ca principal factor psihic cognitiv al creativitatii. sub diferitele sale forme. O reușită atitudine în fața provocărilor ridicate de test privit ca instrument de evaluare generic. 37 . ca metodă. evaluare sumativă. în primul rând de nivelul de asimilare a cunoștințelor de către subiect. reducerea presiunii responsabilității. şi a învăţării prin descoperire este subliniată astfel de Bruner printre primii teoreticieni. rolul psiho-pedagogic se manifestă în sensul dezvoltării flexibilității și creativitații de la vârste școlare. experiența se formează în procesul exersării și al rezolvării problemelor independent și creator. de exemplu. in timp ce rigiditatea/inertia se constituie ca forma de comportament în procesul rezolvării stereotipe a problemelor. sau activități muzicale etc. Roșca). aplicare. totuși. tehnicii și culturii. flexibilitatea gândirii ca rezultat al experienței formate în procesul rezolvării problemelor independent şi creator. teatru. de specialitate. ateliere de lucru. de profil. Necesitatea problematizării. prin apelare la modalitați oferite și de mediul socio-cultural și educativ: programe artistice și sportiv-educative. dar și respectarea voinței elevului de a participa la o situație de competiție. concurs. într-un domeniu al cunoașterii generale. etc. Nu uităm nici însușirile temperamentale caracteristice personalității. desen. Pe fondul dezvoltării impetuoase a științei. sub aspect psihopedagogic ce se manifestă în activitatea gândirii. diminuarea emoției. Neignorând nici rolul formativ al evaluării vom aborda și ne vom opri asupra rolului important jucat în elaborarea obiectivele testelor pedagogice ce vizează măsurarea cunoștințelor și a capacităților fundamentale proiectate în cadrul programelor școlare. În acest sens.(Al. are în vedere mai multi factori hotărâtori : pregătirea temeinică și prealabilă pe specialitate în domeniul pentru care se organizează concursul. Raportandu-ne la activitatea matematică. analiză și sinteză a informației. pregătirea pentru situații probabile ce se pot ivi. Această acțiune presupune implicit aprecierea gradului de înțelegere.

în absenta unui contact direct cu acesta. Un elev obține rezultate superioare numai pornind de la un mobil precum o motivație superioară și un interes specific. sub aspect motivațional. 38 . într-o manieră complexă. În acest sens. În acest sens. nici secvențial prin metode și instrumente de evaluare punctuale. aduce o provocare în câmpul abordării testului. Dintr-un alt punct de vedere. performanțele nu pot fi evaluate într-un timp scurt. Raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare. eventual “indicând sursa". În aceasta accepție testele pedagogice pot fi definite ca teste de prognoză. concretizate în lucrări de control sau teze dau șansa elevilor să-și prezinte achizițiile educației fără intervenția profesorului. Suporturile curente. dar și acelor cadre didactice care doresc să valorifice potențialul excepțional al unor elevi. pe termen lung. aptitudini și atitudini care conduc la performanțe așteptate. conceptul de calificativ “excelent “ ca finalitate a unui tip de evaluare. obișnuite ale verificării scrise. În acest sens evaluăm. un examen de selecție sau concurs extrașcolar. ușor de realizat. capacități. teste de diagnoză. îngăduie o diminuare a subiectvității profesorului.Utilizate în procesul de instruire. permite un diagnostic al reușitei sau o inventariere a achiziției. pentru optimizarea perspectivei elevului orientat către performanță. constituit din conținutul lucrării scrise. localizând o dificultate și. pregătirea psihologică pentru examen pornește de la sondarea atitudinii elevului față de examen și continuă cu îndrumarea pregătirii școlare temeinice corespunzător exigențelor și criteriilor prevăzute pentru examen. avantajează elevi timizi sau care se exprimă defectuos pe cale verbală de exemplu. Ca o observație reținem că verificarea scrisă implică un feed-back mai slab. Anonimatul lucrării. Acest tip de evaluare se adreseaza acelor elevi puternic motivați și capabili de performanțe deosebite. teste de achiziţii. ca teste de cunoștințe. Nu este de ignorat nici aspectul psihologic al importanței momentului pentru care tânărul aflat în situația de pregătire va aborda un examen de absolvire sau de admitere într-o formă de învățământ. în sensul ca unele erori sau neimplicări nu pot fi eliminate operativ prin intervenția profesorului. Testele curente pedagogice măsoară progresele sau dificultățile din activitatea de învățare. Interpretarea testelor pedagogice. aplicabile în calitate de teste de cunoștinte instrumentale sau de teste de cunoștinte profesionale.

Bucureşti. Teoria și metodologia evaluării. Aramis.ro/homo-humanus/75-granitele-gandirii/441-care-estenatura-talentului. Repere psihologice în cunoașterea și descoperirea elevului.scientia. Ed. 2008 Ioan Nicola. Cracking open the lockbox of talent(http://www. 39 . Didactică și pedagogică. Ed. 1992 Adrian Stoica. Ed. Polirom. Evaluare. Pedagogie.html) Eugenia Enăchescu. Biblioteca pentru cadrele didactice.Bibliografie Howard Gardner.Excelent . 2009 Constantin Cucoş. 1999. Ed Sigma.în învățământul primar. Calificativul .

citizen’s rights. by structuring itself into a distinct course within children’s framework program. În acest sens educaţia pentru societate devine extrem de importantă cu atât mai mult cu cât în grădiniţele de copiii se pun bazele cetăţenilor de mâine. By the early creation of the democratic values we shall ensure the creation of responsible citizens. well informed that know their rights and shall defend the democratic values. „Exprimă necesitatea de a trăi într-o permanenţă stare de adaptare pentru a putea astfel face faţă incertitudinii. children Societatea contemporană se află în faţa unor transformări dramatice. a unor provocări fără precedent în istoria umanităţii. 185. de modificarea permanentă a acestora. Provocările lumii contemporane sunt marcate de extrema lor mobilitate. cei care vor crea noua societate. Keywords: democracy. schimbărilor insidioase sau brutale şi oportunităţilor 40 . multiculturalism. de dimensiunea lor variabilă şi de caracterul uneori obscur al acestora. noilor dimensiuni ale complexităţii. provocări cărora trebuie să le facem faţă împreună. Bucureşti Abstract The recognition and the protection of human rights and liberties must represent a fundamental element within early education.Educaţia pentru drepturile omului şi societate în cadrul grădiniţelor de copiii Educatoare Gina SEBE Învăţământ preşcolar Grădiniţa nr. tolerance. The involvement of kindergarten teachers ensures the promotion of these noble values both within the ranks of the children but also of the families. ca şi societate.

pp. afectând mase mari de oameni. Avem astfel de-a face cu o trecere în revistă aproape completă a factorilor care ameninţă dezvoltarea societăţii umane şi care trebuiesc combătuţi.31 3 Adina GLAVA. Dezvoltarea tehnologică. Aceste trăsături ale vârstei preşcolare presupun un proces educativ pe mai multe niveluri. Bucureşti. Vârsta preşcolară. Aplicaţii privind managementul proiectelor. 9 41 . 2002. Cătălin GLAVA. în scopul asigurării unui viitor mai sigur.”1. Introducere în pedagogia preşcolară. ci adesea se petrec simultan. pp. A. Dar care sunt aceste provocări ale lumii contemporane care creează o atât de mare îngrijorare? O parte din autorii preocupaţi de subiect. Această vârstă este marcată de o serie de trăsături de mare importanţă. 17 . care vor influenţa evoluţia copiilor pe tot parcursul vieţii lor ulterioare. Discrepanţele socio-economice. O altă caracteristică a acestor provocări contemporane se referă la efectul lor de cumulare. 2006. 18 . acestea nu au loc separat în spaţiu şi timp. pe teritorii întinse. „este perioada conturării primelor elemente ale conştiinţei de sine şi a socializării” C.19 2 Ibidem. Tehnologiile informatice. precum Elena Ciolan identifică o serie de şapte provocări: Globalizarea. Dezvoltarea educaţiei timpurii. Programele de educaţie preşcolară urmăresc două 1 Laura Elena CIOLAN. Ameninţările la adresa terorismului. Editura Universităţii din Bucureşti. cuprinsă între 3 – 6/7 ani este o vârsta la care au loc achiziţii comportamentale şi de educaţie fundamentale. Poluarea mediului. „vârsta preşcolară este o perioadă a descoperirii” B. „este perioada apariţiei competenţelor”3. Terorismul2. p. ClujNapoca. Editura Dacia. Imigraţia şi interculturalismul. Ca modalitate de răspuns se impune o diversificare a câmpului educaţional şi metodelor utilizate în cadrul educaţiei pentru societate efectuate în grădiniţe. şi utilizarea unor metode şi procedee didactice aparte. care definesc procesul educaţional. adaptate acestui specific.potenţiale care afectează lumea noastră ca întreg şi pe fiinţele umane în mediul lor imediat.

Aceste finalităţi se obţin într-un mediu având o serie de particularităţi: „Mediul grădiniţei este mai formalizat decât cel familial. Scopul ultim al educaţiei pentru drepturile omului şi pentru societate trebuie să fie formarea unui bun cetăţean. lăsându-le libertatea de a alege. Aşa-numita dezvoltare normală este privită într-un sens mult mai larg aici decât mai târziu în şcoală. 163 42 . apreciere şi integrare a celor care sunt „diferiţi”. pp. În plus. 51 . oferindu-le libertatea de decizie şi încurajându-i să-şi asume responsabilităţi. Mediul grădiniţei este tolerant. copiii preşcolari au ei înşişi o capacitate crescută de acceptare. Aceasta permite integrarea copiilor cu diverse grade de rămânere în urmă în dezvoltare. Un bun exemplu oferite de literatura de specialitate este acela al manierei în care educatoare interacţionează cu preşcolarii. îi tratează pe copii cu respect. promovează independenţa copiilor. p. Un rol important îl are aşa numita programă informală. Aceste scopuri nobile ale educaţiei pentru societate presupun o serie de metode şi procedee didactice specifice printre care putem enumera: 4 5 Ibidem. şi anume socializarea şi dezvoltarea personalităţii.finalităţi principale. ce pot fi uşor accesaţi şi manipulaţi de copii. Mediul grădiniţei este unul educogen prin prezenţa unei varietăţi de stimuli vizuali şi auditivi. Copilul cuprins în mediul grădiniţei se poate manifesta liber în siguranţa şi securitatea dată de prezenţa şi supravegherea educatoarei. acceptând că aceştia pot greşi uneori”5. Acest mod de lucru poate fi un simbol şi un instrument pedagogic de promovare a comportamentului democratic în măsura în care educatoarea: „mediază mai degrabă decât direcţionează.”4. mult mai normativ şi mai exigent. le oferă copiilor alternative.52 Ibidem. prin promovarea unei educaţii pentru comportament democratic menită să îi facă pe copii să îşi conştientizeze drepturile şi responsabilităţile pe care le implică traiul în societate şi relaţionarea cu cei din jur. el creând tranziţia necesară către mediul şcolar.

p. imagini. Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar. Editura Omfal Esenţial. Bucureşti. Aplicaţii privind managementul proiectelor. Adina. S. Editura Didactică şi Pedagogică. 2006 CRISTEA. care au ca rezultat final realizarea unui comportament civic şi moral adaptat idealurilor sociale. Editura Universităţii din Bucureşti. Introducere în pedagogia preşcolară. Bucureşti.)7. Bibliografie CIOLAN. povestiri. diapozitive. aprecierea se completează cu sancţiunea pozitivă şi negativă” d) Convingerea – „este metoda prin care se asigură înţelegerea necesităţii cunoaşterii şi respectării normelor morale”6. bogate în mesaje de interes educativ. Societatea nu trebuie să neglijeze educaţia preşcolară care asigură fundamentele unei lumi mai bune şi formarea unor cetăţeni activi şi instruiţi. E. machete. de a urma un model”. Putem astfel enumera: planşe. b) Exemplul – „au o mare valoare educativă şi răspunde nevoii copilului de a imita un comportament. 1996 GEISSLER. 1977 GLAVA. p. Bucureşti. 2007. siluete. poveşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Pedagogie generală. Cluj-Napoca. având o funcţie de corectare a conduite. Managementul educaţiei.. Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar. 2002 LESPEZEANU. Cătălin GLAVA. Metodele şi procedeele didactice sunt completate de o serie de mijloace didactice adaptate specificului vârstei preşcolarilor. jetoane. Editura Dacia. Dezvoltarea educaţiei timpurii. 58-59 7 Ibidem. 59 43 . Monica. Activităţile desfăşurate în cadrul educaţiei pentru societate sunt activităţi variate. 2007 6 Monica LESPEZEANU.a) Supravegherea – „prima care intervine în educaţia morală şi oferă o bază pentru însuşirea normelor morale”. filme didactice. desene. c) Aprecierea şi sancţionarea – „aprecierea include judecata morală şi ea constă în prelucrarea rezultatelor comportamentului moral. Bucureşti. Bucureşti.. Mijloace de educaţie. Editura Omfal Esenţial. cântece etc. Laura Elena.

teacher education. driven by the information and communication technologies. poses a need for the school of the 21st century to be learner-centered . within 44 .Teachers’ Challenge in the 21st Century.as students. teachers and staff alike must assume new adapted roles These changes have an impact on the professional tasks and roles of the teaching profession and call for more substantial reforms of education and training in general and teacher education in particular. as technological innovations become part of the instructional mode of educational delivery. Towards a Europe of knowledge Prof. Ioana DUGAN Scoala nr. language learning General aspects Schools in Romania are undergoing a series of fundamental changes.Education and training will have to play a key role in order to meet these changes adequately. This study is based on the author’s experience of 20 years teaching at primary and secondary schools . driven by the information and communication technologies. High quality teachers and teacher education are central components. as technological innovations become part of the instructional mode of educational delivery. Bucureşti Abstract Schools in Romania are undergoing a series of fundamental changes. teachers and staff alike must assume new adapted roles . The rise of new educational environments. “High Quality Education and Training” has become a powerful leitmotif in discussions about a “Europe of Knowledge.31.Students are increasingly more and more responsible for their own learning and teachers must respond to these changes by developing new models based on facilitation and interaction.Most of the examples concern activities used in class. The rise of new educational environments. poses a need for the school of the 21stst century to be learner-centered . Key words: technological innovations.as students.

curricula and contents of teaching and learning. the diversity of language and cultures moving closer together puts a challenge on school as an educational environment. . curricula. the explosion of media techniques. and teacher education in particular (e. .g.a heterogeneous pool of measures necessary to make high quality education and training and a “Europe of Knowledge” a reality. patterns of organization). Recent studies show that learning is successful only when students takeresponsibility for their own learning. connect the school to real life situations and focus on understanding and thinking rather than on memorization and drill practice. Any 45 . The increasing amount of information.has the ability to make rational choices.initial teacher education. These changes have an impact on the professional tasks and roles of the teaching profession and call for more substantial reforms of education and training in general (e.Teacher education has to be conceived as an open and dynamic system and as a continuous processconsisting of the closely interrelated components : .research Theoretical and methodological aspects The use of information and communication techniques to support learning is becoming very important in the schools of today. The overall framework of present-day language education needs constant and careful reconsideration in order to meet the needs of the students faced with the demands of an ever-changing society. learning environments.school development and improvement. aims.g. . The autonomous learner is the one who wants to learn.in-service teacher education and/or continuous professional development. The role of school in today’s world needs to change so as to help students develop the faculty of using language as a tool for learning and for acquiring social and communicative competence beyond language competence. who has the capacity and conditions for reflect and self evaluation .further education for teachers.induction into the professional cultures of schools. Curricula and instructions attempt to become more student centered than teacher centered . . establish priorities and plan their actions. structures). . is aware of his needs and of what he wants to achieve through language learning.

Explicit teaching can be a very good first introduction to a word . For most people.otherwise this is incidental or at random. encourage independent learner strategies – all these and even more will be discussed in the pedagogical section of the work.additional meanings and other higher level knowledge. in the form of films. Spoken language has become more important in language teaching with the emphasis on communication. . integrate new words with the old. almost without realizing what is happening with them. at least at an earlier stage. acquisition of vocabulary has assumed a more important role. provide a number of encounters with words. is becoming more globally available. It includes knowledge of its phonological form. promote a deep level of processing. With this shift in emphasis.To present examples of language-practice in class. Knowing a word requires more than just familiarity with its meaning and form.teacher should encourage and help his students to become autonomous. The teacher should organize a balanced exposure to spoken and written language . facilitate imaging and concreteness . 46 . that's why I believe. But written language remains a fundamental source of input for language learning in most formal contexts around the world.even a central one. frequency and register. Spoken input. the classroom teacher is faced with the challenge of how best to help students store and retrieve words in the target language. An enterprising teacher can also use planned games as an enjoyable and profitable form of practice to reinforce what has already been taught in a more formal way. grammatical behaviour. that teaching and learning English should be fun and this self-developing motivation can be enhanced by the use of games in the classroom. the context encountered when reading can lead to new knowledge of its collocations.After this. meanings. TV and new electronic modes of communication . Language learning is a complex process and not a very easy one. In our century. have such a high competitive spirit that nearly any type of practice can become a contest in which the participants learn. Objectives This study has the following objectives : .use a variety of techniques. and is thus the main engine for language change and dynamism. the spoken language is the main source of exposure to language . collocations. especially. Young learners.To present different aspects useful to encourage self-developing motivation by the use of games in the classroom. association. Build a large sight vocabulary.

15.. 4 and 7. grammar and vocabulary. 6. 9. The game may continue until all but one player have been eliminated.g. The games are also useful for English-club meetings and other such extracurricular activities. e. he is eliminated from the game. with the entire class participating at one time. The grouping of this games is obviously arbitrary. The group decided upon a "forbidden number". 3. in place of 7 and multiples of it. For a number that involves both. 13. the players will say Buzz.. 5. Buzz. as I have selected those games which proved mostly to the liking of my pupils. e. Buzz. The play begins with IT spinning the plate on its rim in the centre of the circle and calling a number.To present aspects and innovations in teacher education in order to make high quality education and training . 2. The following are the language-practice games which I have been using for years in my teaching of English as a second language. SPELLING GUESS Level: any Type: blackboard 47 . IT has another turn. Buzz. IT in the middle with the plate in his hand. the players will say Fizz. the pupils can practice pronunciation.g. such games develop the pupils' ability to speak and write the language correctly. Buzz. they will say Buzz-Fizz. Variation The game may be made more complicated by having two forbidden numbers. the counting will go like this: 1. 10. Any player may begin the game. but no player must ever mention any number containing 4 or being multiple of 4. for instance. Instead. They may be played in the classroom. etc. he becomes IT. SPIN THE PLATE Level: any Type: oral For this game you need a tin or plastic plate or lid. 4. The players are numbered from 1 up to around the circle. Example: If the forbidden number is 4. Then the players begin to count in turn. like 28. . spelling. BUZZ Level: any Type: oral The students may be seated in a circle or in their places in the classroom. 7. 11.. Buzz. he must say BUZZ. In place of 4 or multiples of it. The players begin to count in turn. IT also having a number. The player whose number is called must pick up the plate from the floor while it is spinning. If be fails to do so. Presenting the activities By using linguistic games. If the player is successful in picking up the plate before it stops spinning. If he fails to do this.

Choose two teams of not more than 10 members each for this game. Suppose the first player says A. The words may be given to the students one by one either orally or in a list on paper. The player puts on the blackboard--------------------(nine dashes). "Beam. that is in the same family. One team decides on a word. For example. Apple. If the word is completed before or by the time each member of the team has called out a letter. For the second word. Since there is no A in the word. VOCABULARY ON THE DOUBLE Level: any Type: oral The person who was been chose IT gives a three-letter word like hat or bag and then begins to count to 12. Score correct answer accordingly. If the word is bag. science (scientist). Because E was correct. the team scores one point. "Hand. pronounce (pronunciation). with the words that they suggest in parentheses: law (lawyer). the player gets another turn. if the word is hat. also known to the students. difference (different). Toe". etc. Gum". the player might say. WORD FAMILIES Level: intermediate to advanced Type: oral or paper Within the limits of the vocabulary the students have studied. Here are some words that might be in the list. The letter is put in its proper place if it belongs in the word. the next member of the teams calls a letter. Suppose the word chosen is chemistry. the teams reverse their roles. WHICH SOUNDS ARE ALIKE? Level: intermediate to advanced Type: paper Prepare in advance and give each student a list like the one bellow. The object of the game is for the players to circle the word on the right in each 48 . before the count of 12. the player might say. and one of its members puts dashes on the blackboard to represent the number of letters in the word. each of which will suggest at least one other word. The person addressed must. The games continue in this way to any number of words the group decides on. and the player at the blackboard puts it in its proper place: — E------------. give words beginning with each of the three letters in the word given or become IT. He says E. The game continues with each player of the opposite team in turn calling out a letter. Arm. prepare a list of words.

on the grounds. But if the atmosphere in the classroom is relaxed and nobody worries too much about formal mistakes or using the mother tongue now and then. in other words hides himself mentally. making up dialogues about the little things which have happened and which occupy the children at that moment. facial expressions. kind. intonation. zoo. BROKEN PROVERBS Level: advanced Type: paper The leader should have a master list of proverbs with the division into halves indicated. this. perhaps taking place between the teacher and Teddy in the very beginning. the group should decide on the limits of the territory to be considered in the game . Pupils don't just use words. The members of the group who recognize it grab for the card containing the other half. g. Then one player thinks of a hiding place. The play begins with the leader reading the first half of the proverb on the list. then even beginners can have great fun trying out the little language they know 49 . play his -sister. on a high shelf. The student who gets the most correct is the winner. The second halves of all the proverbs on the list should be written on cards ahead of time. time MENTAL HIDE-AND-SEEK Level: any Type: oral Structure emphasized: use of prepositions First. such as in the building.. in the room. in the city. They can be used to encourage natural 'chat' in the classroom. in a desk. Teddy means that you don't have to present oral work by yourself. Most oral work is directed towards someone and asks for a response from someone. the player may be hiding behind a picture. The play continues in this way. but also all the other parts of speaking a language : tone of voice. At first these conversations will be a bit one-sided. these cards should be spread out so that all the members of the group can see them. e. Since the game is imaginative. stress. will. etc. soon little -machine. line. Note that a mascot should belong to only one class. try -winter. etc. The other try to guess where he is hiding and the player who guesses correctly becomes the next one to hide. Before the play begins.line which has the same sound as the letter or letters underlined in the word on the left. fifty. and having another speaker of English around can make ail sorts of situations easier to get across. "A stitch in time/saves nine". the player with the most cards at the end being the winner.

In a way. All pupils 'win'. There is often a game element in the activity. Teacher control is minimal during the activity.Sunday at home. leave correction until afterwards.Free activities will really show that pupils can or cannot use the language .They focus attention on the message/content and not on the language as such. identifying the students' needs. Pocket money.There is a very narrow dividing line between guided activities about things which you want to talk about and actually talking about them.My pet. everything we do in the classroom is artificial .and they let us know that we can communicate in the foreign language.with what is called fluency . although the language will usually be limited by the activity itself. Let's look first at some characteristics of free activities. My favourite meal. Conlusions This research has been designed.The range of free activities is endless and goes from playing card games to giving mini-talks or presenting personal or school news in English to working out what your partner had for breakfast. conducted and implemented in order to improve teaching.The atmosphere should be informal and non-competitive.this is something which you cannot be sure of if you only do guided activities. so.and so fluency is more important than accuracy at this stage. My family. Formal mistakes don't really matter too much unless it means your pupils can't be understood.Suggestions for mini-talks: My room. Having someone' familiar constantly on hand with whom you can have conversations about anything and everything is a wonderful way of introducing new subjects and new language to young children. Free activities Using controlled and guided activities which have choices wherever possible provides a good background for activities where children say what they want to say. But free activities are one step nearer real life .we do it to prepare pupils for their lives outside the classroom. In free activities we're trying to get the pupils to use the language with a natural flow . Free activities concentrate on meaning more than on correctness. One of the most successful ways of presenting language to young children is through puppets or a class mascot. but the teacher must be sure that the pupils have enough language to do the task.There is genuine communication even though the situations are sometimes artificial. assessing the 50 .

It affects how their thinking is directed as they learn grammar rules and what kind of sense they make of it. Editor: Michel H. Polirom. as well as to their previous experience with the given grammatical problem. Cambridge Applied Linguistics Series. Codruţa Mirela-The Language of Teaching and Learning. Research on teaching and learning. Prior experience and expectations have a significant effect. Vivian .Strategies of Teaching and Testing English as a Foreign Language.2000 51 . Great Britain. Craig . Sweden. Background knowledge has a direct impact on how students interact with what they are taught. and evaluating the results. The expectations and interpretive processes students bring to the material and the expectations and understandings which they develop on their way through the material are directly related to their attitudes and values.Second Language Learning and Language Teaching. 1998 Cook. Ed. Bucureşti. we have attended more carefully to our perceptions and understandings to the methods we use and our whole approach to the teaching process. Stephenson-Green Paper on Teacher Education in Europe.The most important aim of this research has been to find the best way to teach the students . Participating in this action research we have become more critical and reflective about our own practice. Umea Univeristy. 2007 Chaudon. 2008 Vizenthal. how they use language as a tool in acquiring knowledge and in performing analytic processes. This action has been a great opportunity to gain knowledge and skill in research methods and applications and to become more aware of the options and possibilities for change. Iasi.Second Language Classrooms. Bibliography Stănioara.development process.Metodica predării limbii engleze . A Guide to English Language Teaching Terms. J. Ed. Adriana. Edward Arnold. Long and Jack C Richards. Kallos. 1991 D. Didactică şi Pedagogică RA.

Education provides to human being independency. Behavior.Educaţia democratic. mult mai importantă. freedom. So education will nurture the creative spirit of man. Educația este cel mai important factor prin care mediul influențează dezvoltarea. respect for self. Key words: Education. for nature and cultural values of the world he lives in. este unică și constituie o valoare supremă. Rousseau Fiecare persoană umană. înserat în matricea socială. De-a lungul întregii vieți.” J.” În procesul educației cel educat este totodată subiect și obiect. Activity. Development. MECT Abstract Every human being as a reality and potentiality is unique and represents the supreme value. for others. ca realitate și potențialitate. its ability to adapt to culture and civilization. 46. Through education man acquires the ability to anticipate the consequences of their acts so they can freely and consciously assume them. omul urmează o serie de etape distincte către integrarea și dezvoltarea cât mai deplină a personalității. To adapt the world to himself man needs to be creative and to adapt oneself to the world he needs to be open to the society and life. responsibility and spiritual creativity.J. pe care și-o face singur. Edgar Faure afirma că “orice om primește două feluri de educație. Potential “Educația trebuie să-l pregateasăa pe copil să traiască prin el însuși.afirmativă Prof. psiholog Marilena PETCULESCU Centrul de Consiliere şi Orientare Şcolară Şcoala Gen. nr. A trăi echivalează cu a acționa. una data de alții și alta. 52 .

Cea mai importantă parte a meseriei de părinte este dragostea precum și timpul și energia pe care le cheltuiește ca să-și ajute copilul. trebuie să constitutie o prioritate a tuturor factorilor implicați și responsabili cu protecția lui. educarea și dezvoltarea copiilor. la creație. cea mai deplină și sensibilă bucurie a vieții. formare și cultivare depinde viitorul umanității însăși. Intr-o democrație în care fiecare membru al societății are demnitate și dreptul de a se considera de aceeași valoare cu ceilalți . să raspundă nevoilor sale. Independența nu inseamnă numai libertate . stima de sine. să-l conducă treptat spre autonomie. Educarea lor sănătoasă. Înscris pe o traiectorie aflată în slujba vieții și orientat către un scop. ca esență a preocuparilor unei societăți. a flexibilității și adaptabilității în situații de criză. Ei sunt însuși rostul nostru de a fi. Modul de a dezvolta responsabilitatea este prin a acorda o sarcină. voința și conștiința de sine a copilului. Această sarcină nobilă revine în primul rând părinților care au dat viață copilului.Centrarea pe copil. cultivării respectului pentru individualitatea fiecărui membru . Auto disciplina este o modalitate de conduită liber consimțită care respectă anumite hotărâri și reguli. ci și valori vitale fundamentale ale existenței naționale și planetare. orice individ trece inițial prin etapa în care nu este capabil să se definească și să-și precizeze ce dorește să fie. ea implică și responsabilitate. O educație bună are ca scop să dezvolte auto-disciplina. a spiritului de cooperare și întrajutorare. are responsabilitatea îngrijirii copiilor. jertfă și împlinire. De buna creștere. nici permisivitatea 53 . pe cât este creșterea. intelectuală. fizică și morală reprezintă nu numai obiective universale umane. Educatorii trebuie să gandească în locul său. Familia asigură necesitățile fizice. Ea este sinonimă cu autonomia și este în stransă legatură cu buna funcționare a voinței și asumarea responsabilității. ca generație. emoționale și spirituale ale membrilor săi. a loialității. dăruire de sine. cât și ca grup. nu numai ca subiecți individuali. Iubirea este cel mai important vehicul prin care părinții dăruiesc copiilor ceea ce au nevoie pentru dezvoltarea lor ulterioară. nu doar a discuta despre ea. cultivării comunicării interpersonale și relațiilor responsabile cu comunitatea. Nimic din ceea ce făurește omul în efemera sa experiență pe acest pămant nu se ridică la sublim.

ea asigurand succesul unei comunicari interumane din ce în ce mai complexe. acea abilitate de a învăța înca din copilarie și poate fi cultivată. Astfel. fie pentru a condiționa. Când climatul este democratic. Pedeapsa duce la opunere. vârstă sau nivelul intelectual. pe participarea copilului la deciziile care-l privesc. independentă de pregatirea profesională. Pentru revizuirea acelor tipare de educație care sunt disfuncționale este necesară o bună cunoaștere a acestora și bunavoința de a schimba ceea ce nu este benefic cu însușirea acelor abilități care promovează sănătatea mentală a copiilor și adulților. fie a influența conduita în formare. Părinții sunt adesea din plin preocupați atât material. A. Stilurile/modelele comportamentale parentale sunt o construcție sintetică și generativă. îl ajută în raport cu propriile dorințe. interacționează în clarificarea problemelor. îi oferă situații în care poate face opțiuni. Timpul educațional este bine drămuit. ale conduitei unei familii cu copii care operează împreună sau individual fie pentru a determina. Berge spunea că “formarea constituie un soi de personalitate colectivă a cărei armonie generală influențează armonia fiecareia dintre părți”. îl invață să fie responsabil pentru acțiunile lui. Modelul/stilul democratic afirmativ este caracterizat prin aceea că. rezultate și valori constante. îl orientează în a identifica unele consecințe imediate. rebeliune iar permisivitatea este resimțită ca și devalorizare. apoi trăsături de caracter. acțiuni practici. Trăind zilnic într-o anume atmosferă. specifice. cu focalizare pe valoarea de utilitate a deciziei. Bazele construirii unei personalități echilibrate se pun încă din perioada copilăriei. modelul relațional intrafamilial și stilul educațional adoptat de părinți devenind la rândul lor modele înscrise și perpetuate din generație în generație. oferă motivație și argumente pentru limitele stabilite. In ultimii ani s-a acordat o atenție deosebită factorilor care determină calitatea relațiilor interpersonale și participă la dezvoltarea unei personalități armonioase. definind setul articulat de scopuri. iubirea copilului nu cunoaște limite. reușind să 54 . Printre acestea se numara inteligenta emotională. părinții stabilesc și împărtășesc liniile de bază ale conduitei copilului. caracteristicile de comportare vor deveni obișnuințe pentru copil. interese și puteri.nici recompensa nu au sens. răzbunare. Participarea este cuvantul cheie. copilul experimentează independența între anumite limite bine definite. cât și moral de acțiunile copiilor lor.

. a interesului societății de a educa pentru cetățenie democratică. “Sociologia educației familiale”. de a fi bine echipat pentru echilibrul între succes-insucces. STĂNCIULESCU. de a putea lucra în echipă. de a alege drumul corect în abordarea și rezolvarea cu responsabilitate a problemelor. de a se adapta la schimbări. directori și părinți”. (1997). Iași WALTON. Editura Polirom. Modelul/stilul parental afirmativ-democratic este recomandat și dintr-un motiv ce ține atât de ritmul rapid al schimbărilor în zona cunoașterii psihoeducaționale. A. Editura Arves. “Metode şi tehnici de învățare eficientă”. Editura Alex-Alex 2001 & Leri Pres. consilieri. E.A. Editura RO-4000 Sfântul Gheorghe 55 . “Interacțiunea părinți-copii”. a consecințelor stresului cotidian asupra reactivității copilului..internalizeze mai repede și mai firesc normele care îi guvernează comportamentul. “Consiliere şi orientare”. “Câștigarea copiilor de partea noastră. București ROTARU. L. (2002). de a face opțiuni înțelepte și pozitive. Un manual pentru profesori. Editura Militară.. I. Craiova. București PAI. F. “Succesul copilului nostru”.. Bibliografie CIOFU. R. de a coopera. (2003).M.. (1998). C. (2001). București NEACȘU. (1990). POWERS. A.. Editura Medicală Almatea..

education. Iași Abstract Nowadays education has to face contemporary problems such as globalization. though they are deeply anchored in the practical world: they parents go to work abroad and they have to take their lives into their own hands or. Most of the university students today have to work. and between information and judgement. Next I am exploring two different traditions in education (the British vs. between instructing and imparting. the richer ones. poverty. vocational contemporary world. are preoccupied to change their cars and mobile phones to the latest fashion. following the distinctions that I stated. Such a distinction was at the heart of Michael Oakeshott’s philosophy of education together with his other important distinctions between text (literature) and language. I. 56 . Cuza”. too. Perhaps highschool pupils could be kept away from practicalities if they have a solid good material position. how to prevent racism. so there is no question of forgetting about everyday problems and dedicate their first three years to entering the inheritance of the human world. consumer rights etc. as Oakeshout thought of it? I used to teach in highschool and I have been teaching at the university. women’s rights. how to diminish corruption.Contemporary World of Education Cercetător postdoctoral dr. Dana ŢABREA Facultatea de Filosofie și Ştiințe Social-Politice Universitatea ”Al. Michael Oakeshott education. The distinction between academic and vocational education tends to disappear. Should we the curriculum in highschools and universities contain such issues? Or should education be an oasis. Which could serve us today in a contemporary globalized society in our country? Keywords: university education. Contemporary world has to face problems such as globalization. liberated from all actual and practical considerabilities. the American). how to save the environment.

How do we manage to keep our promises that we made them on their very first day? The crucial points that I sketched above become important features in Oakeshott’s pilosophy. but treating them as equal. In Oakeshott’s view a university displays a conversation between different ways of understanding – and this determines the character of the education it offers. their teachers and professors. an academic liberal institution has to offer some understanding of what it is to think historically. encyclopedias) and. a disponibility for dialogue and debate. professors. history) offer us but limited perspectives of the world. As we enter a university. an openess to the speculative spirit. and we acquire different skills (as part of a vocational education). practice. A university is a community of scholars who get some practice in thinking historically. dictionaries. or students. On the one hand. Critical thinking explores the conditions of possibility of something. they are the subjects of imparting (teaching seen as an activity of communicating 57 . we become part of a community of scholars. As we promise them when they start studying Philosophy that they will shape their abilities of critical thinking. Moreover. We also accommodate with the manner of thinking that generated the current ‘literature’ (as part of a truly academic or university education).the explicit component of knowledge that can be itemized. researchers. make up a creative thinking. We come across different theories. scientifically. later in his writings Oakeshott changes his mind: Philosophy cannot be seen anymore as the critical eye that examines the orher modes. textbooks. The different modes (science. a university is a place where we learn to think conversationally. philosophically etc. ideologies. and that can be found in manuals. However. students get instructed (teaching seen as an activity of communicating information . play the hardest part. and a thinking without presuppositions.We. But could a critical thinking in its absolute meaning (without presuppotions) be possible? In Experience and its Modes (1933) Oakeshott understands Philosophy as an experience liberated from all presuppossitions. but it becomes an equal voice among the others within the conversation of the human world. develop their analitycal skills. Without disfavouring any of the ways of understanding. doctrines. a guiding towards undogmatization. scientifically. Philosophy aims at an unconditional presupposition free understanding. on the other hand. philosophically etc.

We study. knowledge is not passively acquired as pieces of information contained within the ‘texts’ of the day. but about teaching him how to think artistically. learning means on the one hand the activity of acquiring information. pp.the implicit component of knowledge. but as means to decipher the mode of thinking that underlie them9. Michael Oakeshott. p. it is never about teaching the student how to think in general. but they first of all must learn how to think and. 57. As an illustration. they should be taught how to think . and that cannot appear as a rule). “Learning and Teaching”. consequently. London. 312-313. Correspondingly.judgement . but to explore the manner of thinking that generated the respective ‘literature’. ‘Texts’ are studied not for their own sake. Because education is exercised in a different manner in England and America. 1967. I will consider Collingwood’s comparing of the perspective of the Americans on English university education (as “narrow”) to the perspective of the English on American university education (as “superficial”) in First Mate’s Log. the specific ingredient that cannot be caught in propositions. in Rationalism in Politics. These manners of thinking are also representative for the specific and distinctiveness of a certain university from the others (it confers its traditional character). 1989. the type of man that each produces is different. Therefore. or philosophically. historically. and on the other hand. 9 Michael Oakeshott. in The Voice of Liberal Learning. Yale University Press.and this is what imparting judgement means. Students are not a depository of the pieces of information that each discipline in their curriculum presents in front of them. the activity of coming to possess judgement8. In a university education. and students are not expected to just inactively accept what they get. New Haven and London. “The Study of Politics in a University”. scientifically. for example. particular branches of science. that cannot be resolved to information or itemized. 8 58 . Methuen & CO LTD. some authors and philosophical theories. so that we arrive at the distinct manners of thinking that they represent.

when he settles down to serious work in any one of these subjects. the importance of instructing and imparting within the educational system. and the learned world is flooded with publications whose intrinsic value is very small”11. And it seems to attach an exaggerated importance to the technique of this logomachy. and the emphasizing of ‘language’ (manner of thinking). 13 Ibidem. p. Consequently. Chapter X. Now I will take into consideration the Oakeshottian distinctions that I mentioned above between vocational and university (academic) education. 12 Ibidem. Collingwood. so that the pupil sets before himself the ideal of becoming not so much a student of his subject as a writer upon it. in the detriment of ‘text’ or ‘literature’ (what has been said from 10 11 R. It seems to attach an altogether exaggerated importance to the production of 'papers' published or deemed fit for publication. As a consequence. 84. so that the general public derives no profit from the work of these specialists. it produces “a type of man who can see nothing outside his own little ring-fence. 85. so that the student wastes his energies in a pettifogging logomachy by which his subject is not really advanced. Oxford University Press. and a fatal chasm exists between the learned world and the world of educated persons who are left ignorant of what the learned world is doing”13. it produces “a type of man who. English education “seems to consist in forcing a blinkered pupil to dig himself into a ridiculously small subject whose vital relations with other subjects he is elaborately trained to ignore”12. 1940. is inadequately grounded in it and thinks himself an advanced student when in fact he is not. 59 .American education “seems to glide with ridiculous rapidity over a ridiculously large number of subjects. because that importance depends on relations between the subject and broader human issues of which he knows nothing. and no importance whatever to the publication of results. Ibidem. p. and even inside that ring fence cannot distinguish what is important from what is not. all imperfectly grasped”10. G. The First Mate’s Log.

Rationalism in Politics and other essays. recorded in encyclopedias. Imprint Academic. Second. New Haven and London. 1989 Michael Oakeshott. First. What is History? and other essays. Experience and its Modes.time to time in a language) and consider. and creating new ‘texts’. by comparison. but it accomplishes its goal if its enemies are neutralized as much as possible. Methuen & CO LTD. among the enemies of liberal education I name specialization and the authority of ‘literature’ (an already achieved body of information. Third. 1985 60 . Which of the two models of education should we adopt? How can we avoid specialization and authority? How can we keep our educational promises of shaping critical thinking and yet help our students face contemporary world problems. manuals. American and English education as Collingwood saw them. American education tends to stress less on the vocational. 2004 Michael Oakeshott. whereas the American scholar tends to establish a better relationship with the public. whereas professorial lectures and seminars are more favoured within American university education. as well? Bibliografie: Michael Oakeshott. Liberal education is neither American nor English. whereas English education is more specialized. 1967 Michael Oakeshott. by communicating results. and therefore he is of no use to the public. textbooks. the tutorial system based on communicating results of research and discussing with professors and fellow students or researchers is specific to the English educational system. Cambridge University Press. the English specialist is more concerned with ways of thinking and speaking. London. The Voice of Liberal Learning. Yale University Press. internet sources) or the authority of tutors. offering his contribution to ‘literature’.

2007 Acknowledgements: This paper (Contemporary World of Education) is part of a research financed by The Operational Sectorial Programme for The Development of Human Resources through the Project “Developing the Innovation Capacity and Improving the Impact of Research through Post-doctoral Programmes” POSDRU/89/1. G. Oxford University Press. 1940 Kevin Williams. Collingwood.5/S/49944.R. The First Mate’s Log. 61 . Imprint Academic. Chapter X. Education and The Voice of Michael Oakeshott.

violentă şi mediere în unităţile şcolare Prof.Conflicte. Acest context poate bloca procesul de comunicare. Bucureşti Abstract Conflict is a normal fact of everyday life. Physical violence is a topical issue among both teachers and among students who learn in Romanian schools. o lupta între indivizi sau grupuri cu interese divergente sau incompatibile. înfruntare (conflictus = a se lovi unul pe altul). inherent in human relationships (mentor and student could have different life experiences. Key words: educational system. cât şi asupra mediului în care evolueaza participantii. student Comunicarea interpersonală realizată în diverse situaţii didactice are loc într-un mediu deosebit (mediul elev/student) şi într-un context specific (şcoală sau un spaţiu adiacent acesteia). director Viorica BELU Fundaţia Profesia 2000+. Pentru mentori. different perceptions of reality. Este caracterizat drept o “opozitie deschisa. conflict înseamnă lovire reciproca. ducând la eşecul / insuccesul acesteia. different provisions). De aceea este important să studiem factorii care altereaza relatia mentor – elev/student – elev/student. situaţiile conflictuale constituie unele dintre cele mai grele teste de abilitate şi deontologie profesionala. inhibând procesul comunicarii. cu efecte distructive (de ce mai multe ori) asupra interactiunii sociale”. dat fiind ca o situaţie conflictuala are implicatii atât asupra canalelor de comunicare. 62 . Etimologic. violence. mentor. Liceul Teoretic „Ecoprof”.

c) Într-un conflict. d) Întotdeauna. sfera de cuprindere a termenului poate fi reprezentată astfel: Deoarece mentorul şi elevul/studentul – ca parteneri educaţionali – dezvoltă activitati comune bazate. poate determina dezvoltarea personala. în esenţă. perceptii ale realitatii diferite.). un conflict poate fi solutionat daca se cunosc sursele. dispozitii diferite) b) Conflictul poate fi tratat pe cai pozitive sau negative: § Abordat pozitiv . fizicului. conflictul are rezultate distructive asupra psihicului. inerenţa în relatiile interumane (mentorul şi elevul/studentul au experiente de viata diferite.Grafic. afirmarea creativitatii. spiritului (tensiunea nervoasa este mare. 63 . conflictul. patimile. este constructiv. încercând să se ajungă la o soluţie acceptabilă pentru ambele părţi. nemultumirile şi reprosurile sporesc). sentimentele sunt foarte importante pentru ca nu pot fi controlate. schimbarea sociala. umorile. din aceasta perspectiva este respins principiul acceptarii reciproce. pe comunicare didactică. este important de cunoscut şi acceptat următoarele: a) Conflictul este o realitate fireasca a vieţii cotidiene. (îndeosebi cele neconstientizate. de regula ideatic. daca se respecta cele trei principii strategice de rezolvare şi daca se doreste efectiv dezamorsarea şi instalarea armoniei (printr-un management corespunzator). e) Conflictul din mediul elev/student trebuie neapărat negociat. § Abordat negativ. vanitatea etc.

Violenţa umană este. responsabili de găsirea unor soluţii . fără îndoială.Violenţa în şcoli este un fenomen întâlnit şi în şcolile din România. dar şi de mobilizarea corpului social. Globalizarea interesului pentru manifestările de violenţă socială este consecinţa unei conştientizări generalizate privind necesitatea punerii violenţei pe agendele de lucru ale diferiţilor actori sociali . a 64 .una din temele recurente ale societăţii contemporane.

slaba capacitate empatică. să ducă la creşterea eforturilor depuse pentru ameliorarea situaţiei prezente. Violenţa verbală dă naştere violentei fizice. Violenţa fizică este o problemă de actualitate atât în rândul cadrelor didactice cât şi în rândul elevilor care învaţă în şcolile româneşti.implicarea şi participarea la prevenirea şi/sau combaterea acestui fenomen social. în general . mai mult sau mai puţin folositoare în funcţie de gravitatea situaţiei: . ţara noastră trebuie să se implice în prevenirea şi combaterea violenţei . În acest sens . motiv pentru care sistemul educaţional ar trebui să intervină prin măsuri de soluţionare a conflictelor şcolare. şi să dispună de o cunoaştere la nivel naţional a fenomenului violenţei şcolare. Violenţa în şcoală este determinată de multiple aspecte: caracteristici individuale .societăţilor civile pentru luarea de poziţie . Există diferenţe interindividuale la nivelul elevilor cuprinşi într-o instituţie şcolară . ale căror efecte se cumulează şi se potenţează reciproc. Sensibilizarea faţă de fenomenul violenţei şcolare ar trebui . de exemplu . dificultăţile de adaptare la disciplina şcolară . cazul acelor elevi “incomozi” . tendinţa către comportament adictiv . instabilitatea emoţională . acestă procedură trebuie urmată de un psiholog sau de un consilier pedagogic. firesc . determinanţi socio-familiali . Pentru soluţionarea problemelor conflictuale există numeroase metode. cauze sociale . care au o atitudine mai deschis critică şi reactivă . profesorii propun spre exemplificare comportamente ale elevilor care nu se înscriu propriu-zis în aria manifestărilor de tip violent . factori de mediu şcolar . imaginea de sine negativă . prin introducerea unor cursuri care să ofere sprijin atât părinţilor cât şi elevilor-problemă. dar fără a fi propriu-zis violenţi. In cadrul şcoliilor. Elevilor violenţi le sunt asociaţi cu preponderenţă o serie de factori individuali . Una dintre aceste soluţii este prezenţa unui psiholog care să consilieze elevii şi să colaboreze cu cadrele didactice în vederea reducerii riscului de violenţă. 65 . lipsa sau insuficienta dezvoltare a mecanismelor de autocontrol .medierea conflictelor scolare este un procedeu care constă în soluţionarea disputelor prin intervenţia unei persoane neimplicată în conflict. şi a celei şcolare în special . Există diferenţe majore de percepţie a cadrelor didactice în ceea ce priveşte gravitatea unor comportamente de natură violentă a elevilor.în ceea ce priveşte adoptarea comportamentelor violente.precum : toleranţa scăzută la frustrare . În unele situaţii.

-corectarea climatului conflictual în familie reduce numărul elevilor-problemă. iar conflictul poate fi „stins” mai uşor.com/doc/34052077/ManualulEducatiei-Pt-Rezolvarea-Conflictelor-in-Scoala http://www. http://www. Bibliografie: Bodine. Ramona. Studiu privind conflictul în mediul şcolar. Donna.ro/attachments/Studiuprivindconflictulînmediulscola r. principalii „suspecţi” în declanşarea actelor violente.html Vătavu. Richard. In acest sens.cjraebacau.pdf 66 .-echilibrarea intereselor poate diminua riscul apariţiei conflictelor şcolare prin acordarea aceluiaşi statut ambelor persoane participante la conflict. -realizarea unui echilibru al statutului elevilor în şcoala. soluţionarea problemei este mult mai simplă.info-ghid. Crawford. prin aceasta procedură fiecare elev învaţă că este egal în drepturi indiferent de situaţia financiară sau de statutul social al părinţilor. sursă online http://www. Manualul educaţiei pentru rezolvarea conflictelor în şcoală.scribd.com/violenta-in-scoli-sistemul-educational-siimplicarea-acestuia-in-solutionarea-conflictelor-scolare-s.

Prin urmare. establishing himself as a name of a social phenomenon and psychologically complex and controversial the same time becoming increasingly research object of science such as sociology. Interculturalitatea este un fenomen viu. la propria indentitate. psihologia. nu in ultimul rand. generate de insăşi natura societăţii contemporane: multiculturală in structura ei . Conceptul de ICL devine preocupare a unor organizaţii internaţionale desi incercările de a-i circumscrie particularităţile. intercultural pedagog. obiectivele. Airinei” . forma cea mai raspandită de conflict este cel de tip intercultural. dar şi importante valori umane . pedagogiei interculturale.Educaţia interculturală în societatea contemporanărealitate sau utopie? Prof. Bucureşti Abstract Interculturality is a concept commonly used today. Angela TURCULEŢ Colegiul Tehnic „Gh. authentic Interculturalitatea este un concept frecvent folosit astăzi. comunicarea sau. impunându-se ca denumire a unui fenomen social şi psihologic complex şi controversat In acelaşi timp. Keywords: interculturality. dar definită de o dinamica a diferenţelor şi similitudinilor interculturale. communication assimilation. integration. dreptul omului la libertate. 67 . psychology. la diversitate. last but not least. metodele şi chiar mijloacele de evaluare s-au confruntat cu probleme generate de insăşi natura complexă şi conflictuală a fenomenului. In acest context. al contactului direct intre culturi. ci efectul perceperii cu acuitate a unei realităţi conflictuale puternice. communication and. devine treptat obiect de cercetare a unor stiinte precum sociologia. punând in discuţie nu numai valori sociale.y. comunicarea interculturală reprezintă un imperativ in contextul unei observaţii care nu poate fi negată: in societatea modernă. educatia interculturalăse impune ca o necesitate. Această preocupare nu este un accident şi nu trebuie să fie un lux în cadrul unei societăţi.

a câtorva elemente care au suscitat controverse dând naştere unor abordări diverse. depinzând de timp. Celălat este acceptat fără rezerve sau discriminare . dar cu o condiţie: el trebuie să renunţe la propria personalitate şi să adopte valorile şi comportamentul societăţii in care se află. dar el este un străin. relaţii sociale şi personale.celălalt. care nu se vrea completă. diferit şi va rămâne astfel pentru totdeauna. generatoare de neaşteptate conflicte. un proces deschis. Conflictul care ţine de insăşi natura 68 . printr-o rapidă selectare. de fapt. schema Assimilation/Insertion/Integration propune trei atitudini prin aducerea in discuţie a unor componente care pot funcţiona cel puţin ambivalent. in limitările dar şi in incercările sale de a gasi soluţii unui fenomen care este al lumii in care trăim şi care produce incredibile manifestări de violenţă. In această accepţie . respectând diversitatea.’ Aceasta este. total şi fără ezitare. dar el rămâne pentru totdeauna diferit.valori. poate fi urmărit in dinamica sa parcursul spre o autentică comunicare interculturala şi problemele pe care acesta le poate intâmpina. Dincolo de cuvinte. Astfel. la ceea ce il face să fie diferit”.Perspectiva utilizată este aceea a unei problematici a conflictului şi eşecului în abordarea educaţiei interculturale. Integrarea este reprezentată de o frază de tipul ‘Miaş dori să poţi crede in valorile mele. in absenţa căreia apare confuzia. dinamica acestora in funcţie de timp. dificultatea majoră in realizarea comunicarii interculturale este generată de insăşi natura conflictuală a fenomenului: varietatea percepţiilor in diferitele culturi. spaţiu.” Prin urmare. o realitate extrem de dureroasă este figurată aici. Cea a Inserţiei poate fi “Il tolerez pe Celălalt cu caracteristicile sale cultural. In primul rând. adevarata atitudine . Din această perspectivă comunicarea interculturală devine un demers anevoios. Vom porni prin introducerea unei triade care exprimă succint dar sugestiv complexitatea unui fenomen cultural contemporan. chiar unor direcţii diferite in inţelegerea şi realizarea comunicării interculturale in procesul educativ. dar nu te voi obliga să renunţi la ale tale. diferenţe etc. respect. Celălalt are dreptul de a munci şi de a face parte din societate. Scoţând in evidentă implicaţiile şi enunţând indirect riscurile şi variabilele care intervin in procesul educaţiei interculturale pentru dezvoltarea unei comunicari autentice. negativ şi pozitiv: tolerantă. dinamic. subliniind atitudinile potenţial generatoare de conflictualitate. ilustrarea Asimilarii poate fi “Il accept pe Celălalt dacă renunţă la valorile proprii. Astfel. ridicând o multitudine de intrebări. Discutarea celor trei concepte este impusă de nevoia disocierii. In acest context.Demersul nostru urmăreşte o circumscriere.

realizarea şi utilizarea unor reale abilitati de comunicare interculturale in procesul de invatare impun mereu noi metode.Este foarte important să explorăm şi să inţelegem care este concepţia noastră despre ce inseamnă o cultură pentru a inţelege cu claritate ce vrem să spunem când utilizăm termenul.. est şi vest europeană. Under the surface Intercultural learning aims at very deep processes and changes of attitudes and behaviours. în incercarea de a găsi metode de rezolvare. of our inner self (see: Iceberg Model). respectul particularului. termenul denumeşte cultura natională. November 2000). percepute ca entităţi: britanică. internaţional. diferenţa de percepţie interior/exterior la nivelul înţelegerii mecanismului cultural şi valorificarea. Justificată ca imperative cerut de un demers teoretic. inţelegerea culturii ca un proces. mergând până la a cuprinde continente intregi.”/( LearningT-kit . generalizând. Ca rezultat al acestei cercetări. atribuindu-i-se caracteristici precum naţional. Acest tip de a utiliza termenul este pândit de pericolul vagului.” Not every conflict has necessarily a solution. In accepţie comună.impune ca o prima etapă in configurarea oricărei posibile soluţii recunoaşterea şi exprimarea lui. într-o schimbare şi dezvoltare permanent. trebuie figurate in mod hotărât abilităţile obţinute prin educatie in sensul dezvoltării 69 . dar nu numai. It means to deal a good part with the invisible forces and elements of our culture. nu în ultimul rând. asiatică. franceză.educaţiei interculturale. de metode care pot fi puse in discuţie. Educaţia interculturală in sine presupe o serie de practici. O alta problemă este generată de folosirea inadecvată a notiunii de cultură. patru obiective complementare s-au impus atenţiei. termenul este utilizat frecvent pentru a numi mari arii culturale. a experientei. Council of Europe . fiind integrate in procesul educaţiei interculturale: dezvoltarea unei gândiri critice. devine inoperantă in momentul in care aplicată realităţii concrete anulează diversitatea. este o entitate complex. de comportament şi limbaj care exclud diferenţele. but it certainly needs to be expressed. publishingF-67075 Strasbourg Cedex. De altfel. Criteriile care au stat la baza acestei selecţii au fost de exemplu: o cultură trebuie văzută ca un proces caracterizat de dinamism. într-o permanentă schimbare. Council of Europe and European Commission. pericolul fiind acela al dezvoltării unor obişnuinţe psihice. In mediile academice. ulterior explorarea lui. etnic implicand totodată şi diferenţele intre acestea. many things beneath the “water surface” are unconscious and cannot be expressed clearly.

atât in teorie cât şi in practică. respectândule.Prin urmare. subliniind faptul că scoaterea în evidentă a asemănărilor conduce la construirea unei autentice relaţii în comunicare. să le izoleze şi să le transforme in subiecte de cercetare asupra interacţiunii transculturale. să identifice zonele de conflict. o descoperire a specificului cultural şi o concentrare pe un grup urmărindu-i particularitatile. considerând că observarea diferentelor ar conduce doar la dezvoltarea unei baze pentru a fi eliminat dintr-un grup. Poate de asemeni să ajute anumiti indivizi. căutarea similitudinilor culturale poate inarma pe cei interesaţi cu o folositoare unealtă pentru a investiga o cultură pe o largă varietate de niveluri. abilitatile educationale trebuie să echipeze pe cei care invată cu mijloace de a accesa şi înţelege o foarte mare diversitate de practice culturale şi inţelesuri indiferent de statutul lor. pot fi sursele intreruperii oricărei comunicări de tip cultural. există două perspective de bază asupra a ceea ce presupune teoria comunicării interculturale. Vom încerca a le pune în discuţie în continuare urmărind constant elementele de risc pe care le implică. Anumiţi autori in domeniu accentuează însă importanţa perceperii similitudinilor intre culturi. Criticismul cultural caută să identifice punctele de conflict. sa le descrie si. Această direcţie presupune. abilitatile educationale trebuie să ajute pe cei care invaţă in dezvoltarea unei intelegeri a proceselor implicate când aceia din medii cultural diferite interacţionează şi produc sau construiesc o situaţie de comunicare. putem spune că există intotdeauna un avantaj in a inţelege de ce se produce eşecul continuu in comunicare când oamenii interacţionează şi care sunt diferenţele care aduc acest esec. in special pe aceia din 70 . in urma experientei. Adepţii perspectivei critice asupra culturii insist asupra diferenţelor pe care le privesc ca potenţiale bariere. Dar.Sustinătorii acestor două direcţii sunt pe de o parte critici . a ilustra or a exemplifica diferenţele specifice existente. Urmărind cele două directii.unei comunicări interpersonal care trebuie să includă o dezvoltare personală şi social. pe de alta parte cei care incurajează dialogul intre diferitele culturi. pe de altă parte. sa recunoasca oportunitatile in a construi relatii sau comportamente. In inţelegerea acestora. Metodele utilizate în cazul acesta sunt acelea constând in a explica. In ceea ce priveste dezvoltarea gândirii de tip critic. ei promovează reprezentări care să ducă la conştientizarea faptului că acestea pot constitui adevărate rupturi intre diversele culturi. prin urmare. trebuie să le permită celor care invaţă oportunităţi de a analiza şi reflecta. activitatea criticilor culturii tinteşte să sensibilizeze prezenţa acestor diferente.

Astfel. intr-o continuă schimbare. Dificultăţile apar odată cu abordarea dintr-o perspectivă unică. cu multiple forme. Aceasta practică avertizeazaă asupra unui pericol evident in cercetarea şi educaţia interculturală fiind o pledoarie pentru o comunicare care ar trebui să nu piardă niciodata din vedere individualul-dacă o vom face vom fi in pericolul de a reprima reprezentările individului pe fundalul valorile culturale ale comunitatii. In contrast. In schimb. acestea contribuind la realizarea unei reale comunicări doar in momentul in care sunt utilizate ca demersuri complementare.Prin urmare. cultura nu mai trebuie văzută ca o entitate monolitică determinând comportamentul unui individ sau grup. să recunoască faptul că indivizii aparţinând unor culturi diferite pot deţine valori personale. dar şi percepţii care să fie similare cu ale lor. etnic. lingvistice şi etnografice. înţelegerea şi investigarea culturii şi comunicării sub semnul dinamicului. in schimbare şi complexe. vor determina o concentrare pe a oferi mijloace diverse de a accesa şi analiza o varietate a practicilor culturale şi a inţelesurilor. Pe de altă parte. O alta practică utilizată in studiul fenomenului intercultural care necesită a fi pusă în discuţie din perspectiva unei problematici a conflictului şi eşecului. se impune a fi înţeleasă ca un amestec al tuturor aporturilor individuale sau de tip social. Ceea ce avem in comun poate depăşi graniţele cultural naţionale.Utilizarea conceptului emic presupune o concentrare asupra studiului culturilor din interior. al grupului şi al individului. educaţional. Atât una cât şi cealaltă au la bază cercetări antropologice. Această practică de a aborda o cultura se opune în mod evident tradiţionalei concepţii a unei lumi a marilor culturi. Culturile sunt dinamice. Utilizarea acestei metode pentru a inţelege problema interculturalităţii şi pentru a 71 . ţintind să inteleagă culturile aşa cum membrii acestora le inţeleg. de grup sau personale. combinând observaţiile de tip general cu cele de tip particular.culturi in care invăţatul noţiunii de exclusivitate cultural este o realitate. noţiunea de etic se concentrează pe o inţelegere a culturilor din exterior. profesorii vor trebui să ofere studentilor uneltele critice necesare pentru a analiza procese sociale şi să încurajeze dezvoltarea gândirii critice asupra propriei societati şi a altora pe trei niveluri:naţional. sociologice. comparându-le prin folosirea unor caracteristici predeterminate. naţional sau internaţional care sunt implicate în situaţia de comunicare. Asta ar insemna o completă schimbare a practicii curente care tinde in a propune informaţii despre o societate institutional recunoscută a unei ţări. ar fi ceea ce a fost numită pe scurt emic şi etic. in plan secund apărând o selecţie a reprezentărilor vieţii de fiecare zi. indiferent de statut.

cum vede lumea şi cultura proprie celălalt şi a-ţi da posibilitatea de a trece dincolo de propriile frici. nu este suficient să citesti despre cultură.In acest context. arabă sau japoneză ignorandu-i astfel complexitatea. Pentru un individ este necesar să trăiască experienţa de a se confrunta cu situaţii noi. evaluandu-le critic in contextul ipotezei care propune ca postulat al acestei abordări starea de 72 . etnicităţii.individul trebuie să fie angajat in această experienţă cognitiv. naţionalismelor sau internaţionalismelor in explicaţii care fac posibilă utilizarea unui singur argument in explicarea unei realităţi extrem de complexe. Nu in ultimul rând. Există o foarte răspândită tendinţă de a ignora sau a reduce diversitatea când privim spre o alta cultura-este intotdeauna mai uşor să vorbim. de exemplu. de cultura franceză. de multe ori ignorată sau minimalizată. şi nu de puţine ori. respingerea celorlalţi la fel ca şi siguranţa. de multe ori confruntându-ne cu problema pseudocapacităţii de a auzi şi inţelege. Nu in ultimul rând. se impune atentiei importanta experientei in dezvoltarea unor abilităţi de comunicare intercultural. să simtă nesiguranţa. Prin urmare.. Este adevărat că este dificil să evităm toate formele de stereotip. A asculta este esenţial in dezvoltarea comunicării interculturale şi presupune un angajament şi o apreciere a celuilalt-presupune a inţelege in mod real cum se simte. numai astfel putem descoperi probleme de multe ori necunoscute chiar de noi inşine. credinţe. trebuie mentionata şi necesitatea de a dezvoltarea o autentică abilitate de a sculta. increderea şi aprecierea pentru a le înţelege. trebuie supuse discuţiei metodele propuse pentru atingerea obiectivelor comunicării interculturale. Acesta este contextul favorabil apariţiei unui alt pericol in realizarea unei reale comunicări: stereotipul. frica. Aşa cum s-a observant.studia comunicarea de acest tip face posibilă evitarea simplificărilor. să asculţi prelegeri despre alte culturi sau să fii provocat la susţinerea unui asemenea subiect exclusiv la nivel intelectual. Ca imperativ in realizarea unei comunicări interculturale reale reţinem şi pe acela de a invăţa cu oameni care aparţin altor ţări. dar conştientizarea existenţei acestuia ne poate ajuta să recunoaştem complexitatea şi diversitatea a ceea ce vedem.Asa cum se poate uşor observa. Insăşi noţiunea de cultură utilizată in sensul menţionat mai sus este un stereotip. afectiv dar şi ca reacţie comportamentală. este extrem de important să recunoaştem şi să respectăm diversitatea altfel vom risca să credem şi să enunţăm judecăţi de tipul: toţi indivizii aparţinând unei culturi sunt la fel şi fiecare cultură poate fi descrisă prin utiliarea unui sumar set de caracteristici. interese pentru a vedea prin ochii celui de lângă tine.

generând adevărate stări de conflict şi confuzie. importanţa într-o lume configurată esenţialmente de fenomenul intercultural. Mariela Pavalache. Acestea sunt concepute ca modele pe baza cărora se poate lucra ţinandu-se cont de faptul ca fiecare situaţie e diferită. In concluzie. 73 .Vol. Editura Psihomedia .2 Boston: Allyn & Bacon. Bibliografie Educaţie interculturală. al riscului reprezintă un demers necesar de conştientizare a dificultăţilor. Efortul sisific nu-i anulează viabilitatea şi. Council of Europe and European Commission. comunicarea interculturală pusă sub semnul utopiei.conflictualitate inerentă. publishingF-67075 Strasbourg Cedex. November 2000 Handbook of cross-cultural psychology . nu o negare a necesităţii ei. mai ales. 2007 Intercultural LearningT-kit . acestea sunt aplicate de multe ori în mod mechanic. coordonatori Liviu Plugaru. 1. funciară fenomenului insuşi. Din păcate. că trebuie avute în vedere particularităţile grupului. Council of Europe .

niciodată. În ultima perioadă. pe lecturi (dacă ele există) sau pe vizionarea unor emisiuni gen „Super Nany“. eu te omor!“. „Cum m-au crescut ai mei pe mine şi eu te pot creşte pe tine!“. la nici un nivel al învăţământului. in any one year of school at any level of education. children A fi părinte este o sarcină deosebit de dificilă şi presupune permanent găsirea unui echilibru între bunele intenţii ale părinţilor şi ceea ce este bine pentru copilul respectiv. „Eu te-am făcut. De cele mai multe ori părinţii. Aceste exprimări redau de fapt o concepţie arhaică despre relaţiile părinţi-copii.Educaţia parentală – un demers necesar? Prof. 74 . neglijarea faptului că şi copilul poate fi partener într-o relaţie care îl priveşte în cea mai mare măsură.Rază de Soare” – Târgovişte (DB) Abstract We meet most of the times the role of parent without anyone. Dar este ignorat faptul că factorul determinant al formării comportamentelor viitorilor adulţi este mediul familial. se înregistrează tot mai multe probleme cu care se confruntă unii tineri (consumul de droguri. Totul se bazează pe imitaţia modelelor propriilor părinţi sau a celor din jurul nostru. pe bunul-simţ al fiecăruia. cauzele acestora sunt căutate în mediul grupurilor de egali. a creşte un copil nu este condiţionat de nimic. începerea vieţii sexuale la o vârsta din ce în ce mai mică.. Carmen DUMITRU Învăţământ preşcolar Grădiniţa . sarcini nedorite în rândul adolescentelor. se conduc după principii de genul: „Ştiu eu cel mai bine ce e bine pentru copilul meu!“. o posesie şi o superioritate a părintelui asupra copilului. mai ales în mediile sociale defavorizate.. education. to be initiated in this regard. să ne fi iniţiat în acest sens. prostituţie. Dacă a conduce o maşină este condiţionat de obţinerea permisului de conducere. în nici un an de şcoală. Parental skills acquisition is not found as a purpose in any subject. etc). Dobândirea competenţelor parentale nu se găseşte ca finalitate în nici un obiect de studiu. De cele mai multe ori. Key words: parenting. ever. acquisition. Rolul de părinte îl îndeplineşte fiecare dintre noi fără ca nimeni.

O relaţie de calitate presupune cunoaşterea de către părinţi a nevoilor copiilor lor. la rolurile pe care le au din punct de vedere educativ. devine evidentă nevoia socială de educare a părinţilor pentru a deveni parteneri reali. a locuinţei şi a îmbrăcămintei. 3. Educaţia părinţilor este o cale prin care se asigură respectarea drepturilor copiilor şi se flexibilizează legăturile între generaţii. Educaţia părintilor este o dovadă de emancipare a adulţilor. 5. Implicarea părinţilor în educaţia propriilor copii şi corelarea eforturilor cu cele ale grădiniţei / şcolii amplifică rezultatele pozitive obţinute sau îi face pe aceştia parteneri în mod obligatoriu atunci când apar tulburări afective sau de altă natură . În acest context. la specificul psihologic al diferitelor vârste. cum ar fi efectele HIV/SIDA. Părinţii trebuie atraşi şi conştientizaţi asupra beneficiilor unui program de educaţie parentală prin argumente de tipul: dezvoltarea copilului este direct proporţională cu calitatea relaţiilor dintre el şi părinţii lui. Adesea. părinţii nu deţin abilităţile. educaţia înseamnă mai mult decât simpla asigurare a dezvoltării fizice. Se recunoaşte importanţa rolului pe care îl au parinţii în educaţie şi trebuie sprijiniţi să şi-l asume . de conectare a lor la cunoaştere şi descoperire de sine . De ce este necesară educaţia parentală? Putem contura mai multe variante de răspuns: 1. consumul de droguri.d. Creşte gradul de responsabilitate al ambilor părinţi faţă de educaţia şi devenirea personală a copilului. 4. Mai mult decât acestea contează foarte mult securizarea 75 . decât grija primară de asigurare a hranei. 2. Cu toate acestea. cunoştinţele sau resursele necesare pentru a-şi creşte copiii astfel încât să asigure dezvoltarea lor la potenţial maxim .Îngrijirea şi sprijinul acordat permanent de părinţi joacă un rol crucial în dezvoltarea copilului la potenţial maxim. sărăcia extremă. consecinţele conflictelor armate ş. părinţii se confruntă cu obstacole greu de depăşit.a. părăsirea comunităţii în căutarea unui loc de muncă. Există părinţi care vor să se informeze cu privire la procesul de dezvoltare a copilului.m. valoroşi într-un complex proces de educaţie ce are o componentă extrem de importantă în mediul familial .

. Relaţia părinte-copil. Există o evoluţie a vârstelor şi a problemelor educaţionale pe care acestea le presupun. evident. va revela efectele unei relaţii defectuoase în copilărie. cu mai puţine complexe şi cu o mai mare capacitate de comunicare. lasă urme adânci asupra copilului. Noi. departe de copil. 76 . dar nu imposibil. este posibil ca pe parcurs. marea trebuie încercată cu degetul. dezvoltarea personalităţii copilului. prin forţa exemplului. deoarece mentalităţile se schimbă foarte greu. De cele mai multe ori la acest moment lucrurile nu mai pot fi reparate.. rândurile părinţilor dornici de a învăţa să facă lucrurile mai bine să se înmultească. mai veseli. iar sarcinile educative privind copiii lor le transferă în totalitate grădiniţei sau şcolii. prejudecăţile sunt greu de înlaturat. Orice început este dificil. trebuie să ne asumăm acest demers . în grija altor membri ai familiei). Dezvoltarea unui părinte se face odată cu dezvoltarea copilului său. asigurând dezvoltarea şi integrarea socială adecvată a viitorului adult. Chiar dacă la început grupul de lucru cu părinţii nu va fi de mare consistenţă. Şi totuşi. Trebuie să înţelegem că orice intervenţie educaţională la nivelul copilăriei generează beneficii durabile pe parcursul întregii vieţi. cea mai mare satisfacţie va fi aceea de a vedea că rezultatele încep să apară. ca educatori. pentru perioade foarte lungi de timp.. o întreprindere dificilă. fiind cei care venim zilnic în contact cu părinţii şi având abilităţile necesare susţinerii acestei activităţi . sociale şi economice. iar copiii sunt mai fericiţi. Părinţii sunt prinşi în capcana grijilor zilnice de asigurare materială a familiei. mai senini. iar resentimentele se instalează iremediabil . iar acesta este lăsat. greşelile făcute de părinţi în copilărie. toţi părinţii au nevoie. atunci când copilul va fi adult. cu implicaţii enorme . De aceea soluţiile şi căile pentru rezolvarea lor sunt diferite. la un anumit moment. Vom concluziona că educaţia parentală este un demers necesar în actualul context social . de sprijin şi consiliere. A iniţia un program de educaţie parentală este.. uneori involuntare.afectivă a copilului (a se vedea cazurile dramatice în care părinţii pleacă la muncă în străinătate.umane.

Bucureşti. (2004). (2004) . Strategii şi programe. Familia azi. Biddulph Shaaron (2005). Ciolan Laura. Parenting-An introduction Ionescu Mihaela. Educaţia viitorilor părinţi. Editura Cosmos. O perspectivă psihipedagogică. Bucureşti. Bunescu Gheorghe.. Velea Simona. Dan Badea (1997). Bucureşti. Secretul copiilor fericiţi. Editura Aramis. Editura Didactică şi Pedagogică Hoghughi Masud .Bibliografie Băran Pescaru Adina. Sabriela Alecu. Fumarel Steliana. Educaţia părinţilor. (2007). Biddulph Steve. Grunberg Laura. Bucureşti Editura MarLink 77 .

o mai bună preţuire a educaţiei ca serviciu public. O premiză a dezvoltării învăţământului în context european Prof.eforturile depuse pentru implementarea şi asigurarea calităţii în educaţie.students and parents . rights and obligations of partners. Key words: education. Ţinând cont de caracterul deschis şi formativ al evaluării şi de spiritul de angajare personală pe care managementul calităţii îl poate determina în comunităţile şcolare.as beneficiary educational service.Calitatea în educaţie. Bucureşti Abstract Given the openness and formative assessment and the spirit of personal commitment that quality management can result in school communities. accountability and involvement. dintre principiile generale şi realităţile identificate. Director Consuela ROŞU Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”. the school as a provider of education and family . obţinerea unor şanse profesionale mai bune. ce continuă să reprezinte provocări pentru viitor. Astfel. contribuind la creşterea coeziunii sociale. realizare profesională. demersul de introducere a sistemelor de management şi asigurarea calităţii poate induce societăţii mai multă încredere în educaţie. A quality educational system requires the integration of values and democratic principles. a dificultăţilor demografice şi de dezvoltare. o mobilitate socială şi ocupaţională. community. ale cărui obiective sunt dezvoltarea personalităţii. România a sprijinit şi continuă să sprijine chiar şi la 5 ani de la aderare . is designed in a spirit of transparency. evelopment of society În demersurile de integrare în Uniunea Europeană. pot fi amintite: 78 . quality. în cursul unei multitudini de experienţe de învăţare. Educaţia trebuie să se desfăşoare pe tot parcursul vieţii. the approach of introducing management systems and quality assurance company may induce more confidence in education. la combaterea excluderii.

În virtutea finalităţilor urmărite. inclusiv la nivelul obiectivelor. iar contribuţia sa la creşterea eficienţei de ansamblu a economiei este hotărâtore. toate preocupările factorilor decizionali naţionali sunt focalizate pe implementarea reformelor sistemelor de educaţie. Calitatea serviciilor educaţionale este un obiectiv social dorit. Având în vedere importanţa realizării acestor obiective majore. metodelor şi nevoilor diferite. resursele de învăţare oferite elevilor să fie adecvate iar instituţiile să dispună de sisteme de date şi informaţii care să probeaze calitatea. tehnici şi practici consecvent aplicate şi temeinic documentate pentru obţinerea acelor rezultate/performanţe care sunt concordante cu obiectivele fixate. monitorizare şi evaluare a programelor de studii. Curriculum-ul predat trebuie corelat cu dezvoltarea societăţii. Calitatea educaţiei înseamnă calitatea serviciilor oferite. La fel ca în toate ţările europene şi în România. calitatea educaţiei a devenit un domeniu de interes deosebit având în vedere în primul rând decalajul naţional faţă de ţările dezvoltate şi necesitatea obtinerii unor finalitati integrate in context european. orice instituţie de învăţământ este responsabilă. adică a unor politici. Printre standardele instituţionale ale asigurării calităţii dintr-o unitate de învăţământ se regăsesc: existenţa unor mecanisme specifice de aprobare. de dezvoltarea unei culturi a calităţii. cercetările în domeniu au demonstrat că aceasta concepţie este falsă.Calitatea educaţiei trebuie să fie asigurată la toate nivelele şi în toate domeniile educaţionale. Sistemele de asigurare a calităţii trebuie să fie flexibile şi adaptabile la nou. În acest sens s-a trecut la promovarea unor politici şi proceduri compatibile de asigurare a calităţii predării şi învăţării în vederea creşterii competitivităţii globale a învăţământului european. competent şi calificat care să gestioneze predarea şi învăţarea. a formării profesionale şi a tineretului. în mod autonom. ocupaţiilor şi meseriilor acreditate. obligativitatea asigurării de personal didactic suficient. 79 . evaluarea elevilor pe baza unor criterii şi proceduri publice aplicate în mod consecvent. Deşi cea mai largă idee răspândită cu privire la calitate este ca aceasta costă scump în ultimă instanţă.

În competiţia globală a economiei informatizate. considerăm calitatea resurselor umane în general şi a celor educaţionale în special ca fiind factor hotărâtor al creşterii economice de ansamblu. Provocarea principală pentru specialiştii în educaţie din România a reprezentat-o elaborarea propriu-zisă a standardelor şi indicatorilor de performanţă pentru fiecare domeniu şi arie de evaluat. normelor şi indicatorilor de performanţă în sistemul naţional de învăţământ având în vedere următoarele aspecte: a) Calitatea sistemului naţional de învăţământ. social. Pornind de la afirmatia lui Alfred Marshall ”cel mai de preţ din tot capitalul este acela investit în fiinţa umană”. cultural. b) Calitatea serviciilor furnizorilor. c) Calitatea procesului de instruire şi de educare a elevilor este demonstrată de rezultatele învăţării. resursele umane reprezintă elementul esenţial al competiţiei.Asigurarea calităţii în educaţie presupune elaborarea standardelor de referinţă. atât la nivel naţional cât şi internaţional. pe baza aplicării metodologiilor de dezvoltare a curriculumului. Prin aprobarea Legii calităţii au fost definite şi delimitate clar conceptele de Standard de referinţă. a evaluării examinrii şi certificării. reprezentanţi de unităţi şi instituţii de învăţământ. Specialiştii în domeniu apreciază că există o relaţie foarte stransă între progresul tehnologic şi investiţia în educaţie cu implicaţii în toate domeniile vieţii: economic. În actualul context al dezvoltării economice. Deficienţele constatate în domeniul managementului instituţiilor şi unităţilor de învăţământ reies din orientarea acestuia spre soluţionarea şi atenuarea problemelor calităţii pe măsura apariţiei lor şi nu pe sporirea continuă a calităţii proceselor şi activităţilor ce generează aceste probleme. politic. norme şi indici de performanţă. a metodelor de predare şi învăţare. calitatea şi inventivitatea resurselor umane sunt principalii factori care stau la baza decalajelor esenţiale între state. pe imperfecţiunea proceselor de analiză şi măsurare a calităţii managementului instituţiei şi soluţionarea problemelor calităţii în frecvente cazuri după un model „de modernizare întârziată”. 80 . pe dualitatea structurilor organizatorice în învăţământ şi tendinţa de autoizolare a personalului şi subdiviziunilor funcţionale.

Dascãlii au un rol central în dezvoltarea unei educatii de calitate. calitatea învãtãmântului românesc a fost definitã ca prioritate şi pentru învãtãmântul preuniversitar. a culturii. În societatea postmodernã. care presupune cunoaşterea îndeaproape a acestuia.Numai introducând calitatea educaţiei ca temă centrală şi permanentă pe ordinea de dezbatere actuală se va putea elabora un sistem de asigurare a calităţii educaţiei eficient şi adaptat la cerinţele naţionale şi europene. la stilurile lor de învãtare. Aceastã calitate a învãtãmântului preuniversitar este asiguratã prin coalizarea mai multor factori dintre care un rol important îl au dascãlii. Reforma învãtãmântului a inclus şi pânã acum elemente ale asigurãrii calitãtii în educatie. de tipurile de performante asteptate. Un învãtãmânt preuniversitar de calitate presupune integrarea valorilor şi principiilor democratice. Cheia spre calitatea învãţãmântului preuniversitar constã în termenul de “adaptare”: o adaptare la vârsta elevilor. atât a scolii ca furnizor de educaţie. Pornind de la cuvintele lui Nicolas Poussin şi pãtrunzând în domeniul educatiei. la valorile societãtii romanesti. Sistemul de evaluare a performanţei unei şcoli a fost necesar pentru evaluarea elevilor şi pentru stabilirea stimulentelor şi premierilor pentru echipele de predare care prezintă rezultate îmbunătăţite ale predării. ci şi de cei care privesc educatia şi calitatea scolii. la perspectivele lor de viitor. şcoala ca instituţie a cunoaşterii deţine o pozitie fundamentalã. 81 . cât şi a familiei – elev şi pãrinte – ca beneficiar al serviciului educaţional. la nevoile elevilor. responsabilizare şi implicare. informaţiile locale şi naţionale pentru planificare. Învãtarea centratã pe elev. de calitatea activitãtii educative şi de modalitãtile de distribuire în societate a educatiei. împlinindu-se astfel cerinta de „a gândi global şi a actiona local”. respectiv de indicatori referitori la modul de organizare a cunoasterii şi a învãtãrii. fiind conceput într-un spirit de transparenţã. Dimensiunea europeanã a calitãtii a fost completatã cu cerinte ale societãtii românesti. a drepturilor şi obligatiilor partenerilor. indicatorii judeţeni de performanţă inter-şcolară. Mãsura dezvoltãrii unei societãţi poate fi relevatã nu numai de indicatori economici şi de calitate a vietii. a capacitãtilor şi înclinatiilor sale cãtre anumite domenii. dar abia recent. Un sistem de management al informaţiei educaţionale trebuie să acopere indicatorii interni de performanţă şcolară. observãm cã se acordã tot mai multã atentie calitãtii. etc. precum şi datele relevante pentru deciziile la nivel local şi naţional.

. 2012 Cristea. 1990 Chirimbu. Bucureşti. Concluzii: Calitatea învăţământului este un deziderat în cadrul fiecãrei unitãţi şcolare prin problemele caracteristice: pornind de la dezvoltarea multilateralã a elevului. (coord. (1996). D. Bucureşti.). Doiniţa. Bucureşti: I.D. Bibliografie Bazac. la asigurarea drepturilor de dezvoltare a minorilor ca o garanţie a calitãtii instruirii.reprezintã o metodã actualã care dã posibilitatea profesorului sã rãspundã cerinţelor şi nevoilor sale de culturã. asigurarea serviciilor de calitate în bibliotecile scolare (aceasta fiind o cerintã majorã a învãtãmântului modern). E. Bucureşti 82 . Ed.E. responsabilitãtile şi drepturile copiilor.. S (coord. Spiru Haret. Editura didactică şi pedagogică. premisã a formãrii unei personalitãti integre.. precum şi să-l evalueze corect. I. 2011 Nicola.. S. Managementul organizaţiei şcolare. Tratat de pedagogie şcolară.. Problemele învăţământului românesc în oglinda cercetării ştiinţifice – întrebări şi răspunsuri în perspectiva învăţământului românesc. la modernizarea învãtãmântului preşcolar.S. utilizarea tehnologiilor media precum şi dreptul copiilor dotati la o educaţie de calitate. 1996 Crişan. Alexandru. CCRSE – Parteneriat Instituţional. Elemente de planificare managerială.P.3/1991 Cherchez N. EUO: Oradea. Elemente de management scolar. 1995 Marin. Interdisciplinary Researches. În Revista de Pedagogie nr. O posibilă şi necesară structurare a unei politici educaţionale viabile. Ghidul directorului de scoala. Mateescu E. Managementul şcolii.). Iasi.

Şcoala a fost şi va rămâne ansamblul instrumental de bază care stilează. Şotânga Abstract The alternative schoolbooks remains the main tool for both teachers and students and teaching vocabulary concepts should be treated with utmost seriousness over all branches of learning. Ilie Popescu”. expresiv. Vorbirea orală şi scrisă ocupă un loc central în cadrul sistemului informaţional. formează şi-l ajuta pe individ să-şi exprime logic. indiferent de natura ei. unde îşi aduc contribuţia toate disciplinele şi spontan prin ceea ce oferă familia şi mijloacele de culturalizare. în general. îmbogăţirea vocabularului se face pe două căi: dirijată. communication Limba s-a născut din necesitatea de a comunica.Rolul manualelor alternative în dezvoltarea vocabularului elevilor Prof. folosind cuvintele vocabularului. Key words: alternative schoolbooks. coerent. 83 . Marii noştri cărturari au vegheat asupra limbii. o sarcina patriotică. Vocabularul este elementul de care informaţia. trecerea experienţei în cuvânt necesitând efortul viu al actului comunicării. prin activităţile şcolare.” A cunoaşte limba. nu se poate lipsi. înseamnă a da dovada unei bune educaţii şi nu în ultimul rând a da dovadă de respect pentru propria-ţi limbă. întregul produs ideatic şi emoţional în limbaj scris sau oral. ne-au lăsat moştenire: “Creşterea limbii românesti Ş-a patriei cinstire. lăsând cu largheţe noul să se manifeste ca o expresie sintetică a progresului social. motiv pentru care perfecţionarea acesteia trebuie să constituie pentru educator un obiectiv prioritar şi de ce nu. analysis. de a împărtăşi semenilor ideile despre univers. „Prof. Elena Carmen STEREA Şc. Dezvoltarea exprimării orale. Şcoala rămâne “pivotul” central în ce priveşte procesul de îmbogăţire a vocabularului. propia persoană. de a transmite generaţiilor următoare roadele căutarii. a fi capabil să exprimi corect şi precis ceea ce gândeşti şi simţi. vocabulary. el fiind un sistem deschis.

. gingaş. Se recomandă ca abordarea acestor aspecte să fie corelată cu studiul textului literar şi nonliterar. din simboale.În toate clasele gimnaziului. respectând anumite etape: observarea textului prin lectura explicativă şi cu ajutorul exerciţiilor de vocabular şi morfologie. . Daţi sinonime pentru sensurile din text ale cuvintelor: miracol. închipuire. 84 . E miraculos cuvântul pentru că la fiecare obiect din natură şi din închipuire corespunde un cuvânt. Autorii ne introduc în lumea cărţii reamintind elevilor care sunt părţile componente ale acesteia după care oferă două teste – suport. Arătaţi felul în care s-au format cuvintele: nesfârşit. modalitatea tradiţională sau de altă natură. un citat din Noul Testament. a cerne.. scriitor. vocabularul apare în unitatea . toată natura din nou.. 1-3 folosit moto: „ La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Vom exemplifica unitatea ce cuprinde vocabularul.. 3. 2.Miracolul suprem: cuvântul . în cazul elementelor de lexic. greutate. Toate prin El au luat fiinţă. Meşteşugul cuvântului a cernut şi cerne fără răgaz lumea şi sufletul ei – şi a dat naştere literaturii..” Trecerea de la textul-suport la elementele de teorie literară şi noţiunile de limbă se face gradual.. inclusiv din punctul de vedere al valorilor stilistice. dureros. noţiunile de limbă şi situaţii de comunicare. Scrieţi în caiete antonimele adjectivelor: frumos. Vocabularul e harta prescurtată şi esenţială a naturii şi a omului care poate crea din cuvinte. copilărie. de combinare şi de tratare didactică a unităţilor de conţinut din acest capitol ţine exclusiv de opţiunea autorului de manual şi a profesorului. răgaz. Exemplu de cerinţe: 1. precizând că toate textele-suport sunt însoţite de exerciţii de vocabular care au rolul de a-i face pe elevi să înţeleagă importanţa acestuia. Manualele alternative au organizate unităţile în concordanţă cu structura unei planificări calendaristice. de ordonare.Arta cuvântului. conţinuturile de teorie literară. mai ales. . exigenţă absolut necesară... În manualul Humanitas. Fiecare unitate cuprinde un text suport. El era la început la Dumnezeu. iar în afara lui nimic ce există nu a luat fiinţă” şi un fragment din Scrisoare cu tibişirul de Tudor Arghezi: „Miracole nesfârşite zac în noi şi împrejurul nostru. miraculos. Evanghelia după Ioan1.

Nu te simţi niciodată singur printre cărţi. şi nu un ceas de călătorie. Nu există prezenţe mai prietenoase. La finalul lecţiilor de limbă autorii propun un set de exerciţii care îl ajută pe elev să conştientizeze nivelul achiziţiilor până în acel moment. la atelierul său. ci şi un lucru viu. Indică forma literară actuală de plural a substantivelor: simbol. identificând anumite secvenţe. cald şi familiar. trecerea către noţiunile de limbă se face într-un mod logic şi accesibil. Există încăperi care. Ce legătură există între fragmentul din Evanghelie şi textul lui Tudor Arghezi? 2. Ce putere are cuvântul în general şi cuvântul folosit de scriitori în special? 5. Explicaţi titlul textului. Exemplu de cerinţe: 1. un adevărat lucrător care stă atâtea ceasuri pe zi înaintea strungului. Apoi se trece la interpretarea acestuia punând în paralel informaţiile transmise de autor pin intermediul fragmentului selectat. Autorii celor două manuale pornesc de la următoarele texte-suport „O bibliotecă nu e pur şi simplu un loc de depozitare a câtorva mii de volume. Nu ne pretind în schimb decât să ne facem. exerciţii de verificare. Cârpa de praf a gospodinei şi-a făcut datoria 85 . De ce arta cuvântului apare. la rândul nostru. fericit. Arta lui este o industrie genială” Având în centrul discuţiei – meşteşugul cuvântului. ca un „meşteşug blestemat şi totodată fericit”? Folosiţi în argumentarea voastră şi citatul din George Călinescu cu referire la autor: „Nu cunosc artist care să fie mai disciplinat şi mai exact. mesajul textului şi opinia elevului faţa de mesajul textului. lucruri mai în stare să-ţi ţină tovărăşie. În manualul EDP şi în manualul ALL abordarea este oarecum diferită. dureros. printre miracolele nesfârşite care „zac în noi şi împrejurul nostru”? 4. tema. autorul.bogat. simţi o ostilitate surdă. rămân neprimitoare. exemple. în viziunea autorului. Pasul următor este explorarea textului. Noul conţinut este structurat astfel: teorie. parfum. deşi conţin numeroase cărţi. exerciţii aplicative. ideile centrale. sentimentele transmise de acesta. Prin intermediul lecţiilor anterioare de literatură. blestemat. fără să pună accentul pe rolul dezvoltării vocabularului. ci o întreagă viaţă. 3. De ce autorul consideră cuvântul drept „miracol suprem”. timp pentru ele. elevul îşi reaminteşte noţiunile de vocabular însuşite în clasa a V-a. Intrând în ele. Partea de comunicare face referire la relaţia imagine – simbol – cuvânt. 4.

le va făsfoi sau le va muta pe noptieră. 86 . Astfel elevul percepe noţiunea de cuvânt şi poate ajunge cu uşurinţă la importanţa acestuia în comunicare. explicaţiile. exerciţiile. Trecerea la noţiunile de vocabular nu se face ca în celelalte manuale. Deşi prezente în manuale diferite. lăsănd elevii să aprofundeze individual conţinutul. Autorii celor două manuale se opresc asupra foneticii. Ce este biblioteca? 4. ”(Cărţile au suflet de Nicolae Manolescu ) Cel de-al doilea text este un fragment din Cea dintâi învăţătură de Nicolae Iorga în care autorul relatează fascinaţia cu care a descoperit. aceea a broaştei ţestoase sau a stejarului este derizorie. cum călătorea pretutindeni şi lua parte la evenimentele istorice alături de personajele întâlnite. Ce îl atrage şi îl farmecă într-un asemenea univers? Ce scriitori i-au fost călăuze? Am insistat asupra fragmentelor oferite de autori. Prezentarea. copil fiind. Ce înseamnă cărţile au ochii stinşi? 2. cu două. Cărţile au ochii stinşi. în rafturi. Sunt. Ele s-au obişnuit să vadă chiar şi secolele scurgându-se unele după altele. Exemple de cerinţe: 1. O bibliotecă frecventată zilnic este cu totul altceva. Iorga. încercând să le dezvolt dragostea pentru lectură. dar care nu se plictisesc aşteptând. lumea cărţilor. le-am pus la dispoziţia lor. Fiecare volum pare treaz şi în aşteptare. pornind de la cuvânt ca principal instrument al comunicării. Cotoarele colorate şi-au pierdut strălucirea. Ce aşteaptă o carte din bibliotecă? 3. reamintind elevilor noţiunile învăţate în clasa a V-a. modalităţile de evaluare şi de feedback nu sunt inter-relaţionate corect. Răbdarea cărţilor e infinit mai mare decât a oamenilor. Faţă de longevitatea cărţilor. informaţiile sunt corecte. De la sunet se ajunge la grupuri de sunete. Pentru copilul N. şi atât. cărţi necitite de mult. lectura cărţilor înseamnă o călătorie într-o lume „trăită cu un veac. silabe şi cuvinte.periodic. Logica trecerii de la literatură la gramatică şi comunicare nu justifică consistenţa internă a conţinutului. În schimb manualul este unitar sub aspectul limbajului şi stilului. activităţile practice. cu mai multe în urmă”. Autorii nu insistă foarte mult asupra interpretării textelor. deoarece asupra elevilor mei ele au avut avut efectul dorit. căci ştiu că o mână expertă le va adăposti într-un târziu. ci doar fac referiri la mesajul transmis de scriitor.

1996. permiţând factorilor implicaţi să aleagă instrumentul de lucru potrivit particularităţilor intelectuale şi de vârstă ale clasei. Sinteze de limba romană. in schimb. Spre exemplu. Enciclopedia DINU. 2009. va fi marginalizat de grupul în care lucrează pentru că sarcinile de lucru nu cuprind şi cerinţe adaptate nivelului său de performanţă. Gabriela. Hristea . Târgovişte. Bucureşti. Mihai. cât şi a elevilor. Perosnalitatea limbii române. Ed. 1981. (coordonator). 5 87 . Iosefina. exerciţiile de evaluare şi autoevaluare. Legatura dintre istoria lexicului şi istoria societaţii este atât de strâns legată şi de evidentă. o civilizaţie”.Grai şi Suflet – Cultura naţională. Limba Română Contemporană. pe bună dreptate. Sinteze de limba română. Bucureşti. Noţiuni de vocabular. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. Bucureşti. Sfinx 2000 PANĂ. deoarece nu va reuşi niciodată să rezolve exerciţiile din manual. Este mult mai uşor de realizat însuşirea noţiunilor şi regulilor gramaticale decât îmbogăţirea şi perfecţionarea vocabularului. Ed.ALL – Cartea Româneacă HRISTEA. de fapt. un elev de nivel minim va fi total descurajat.EDP. Bucureşti. ca fiind compartimentul limbii cel mai labil şi mai deschis influenţelor din afară. Bucureşti. încât celebrul lingvist francez Antoine Meillet afirmă că „orice vocabular exprimă. Theodor.Materialele teoretice. Vocabularul este considerat. Petre Gheorghe. Dindelegan. iar existenţa manualelor alternative demonstrează că individualizează procesul instruciv-educativ. 2002. TULAI. mult mai greu achiziţionează cuvinte noi pe care să le folosească ulterior în vorbirea curentă. 2000. Ed.14 Preocuparea permanentă a profesorului de limba română trebuie să fie activizarea. 1981. Încă de la vărsta preşcolara copilul începe sa asimileze regulile gramaticale. Predarea-învăţarea noţiunilor de vocabular la clasele gimnaziale necesită atenţie sporită atât din partea profesorilor. precizarea şi îmbogăţirea vocabularului elevilor şi a exprimării acestora. exerciţiile aplicative. EDP 14 Th. Ed. p. Bibliografie: BÂRLEA. temele propuse pentru munca în echipă sau pentru acasă nu sunt constituite pe baza criteriilor de notare şi a standardelor de evaluare.

scientific and cultural publishing houses. pe masura diversităţii cererii de 88 . anume adaptarea educaţiei la cerinţele celor care învaţă. creşterii numărului de elevi şi studenţi. IT tools. în mod individual. educaţia la distanţă îşi asumă o mare provocare. făcând din instruire o activitate foarte diversificată. Key words: education. This part consists of the web sites and portals of prestigious academic institutions. objective. Acolo unde educaţia tradiţională realizează uniformizare şi încearcă să le formeze celor care învaţă comportamente conforme cu cerinţele sociale sau cu cerintele specifice unei profesiuni. teaching process La început de secolul XXI. Solicitările de servicii venite din partea comunităţii impun intervenţii educaţionale diferite de cele tradiţionale. Initially introduced to allow individuals in distant areas access to (higher) education. While it is impossible to consider the internet as a whole a source of reliable.Învăţământul şi noile tehnologii informaţionale Prof. distance learning has evolved significantly in Romania in the last two decades. Dificultăţile financiare ale instituţiilor şcolare au dus la necesitatea de a descoperi noi surse de finanţare şi canale noi de transmitere a cunostinţelor. honest information there is however a certain part of it which offers the guarantee of a quality at least equal to that of a large academic library. communication. Un tip nou de activitate instructiv-educativă este învăţarea electronică care prinde tot mai mult teren în lumea civilizată şi avansată din punct de vedere al tehnologiei informaţiei. învăţământul european şi nord american continuă să fie marcat de multiple modificari datorate prezentei ample a noilor tehnologii de informare. Claudia STAN Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. creşterii necesităţilor impuse de evoluţia pietei muncii dar mai ales de explozia informaţională. research institutes. academic libraries. Airinei”-Bucureşti Abstract The e-learning models of Romanian educational system today have their roots in the older type of distance learning.

nu căutând-o). apropiat. sau prin învăţământ la distanţa şi în mod special prin învăţare electronică. pornind de la aceste caracteristici. „faţă în faţă“. cognitivism. Termenul. Oportunităţile frecvente de comunicare bidirecţională cu profesorul favorizează învaţarea. absenta grupurilor de elevi/studenţi care învaţă împreună (caracteristica depăşită în prezent cu ajutorul teleconferinţelor sau cu ajutorul discuţiilor on-line). vizualizate. simulate procesual. uman.educaţie. constructivism). explicitat ca o învăţare prin internet. . relevă faptul că nu există diferenţe semnificative între rezultatele obţinute prin învăţământ tradiţional. creeaza posibilitatea ca informatiile de transmis să fie scoase din context. poate asigura motivaţia învăţarii. Otto.autonomie în învăţare (cursantii îşi petrec timpul utilizând informaţia. Interacţiunea mediată prietenos. presupune transferul cunostinţelor prin reţea folosind aplicaţii şi procese electronice. Învăţământul virtual este reprezentat de interacţiunea dintre procesul de predare – învăţare şi tehnologiile informaţionale. deci materialul devine mai atractiv şi mai uor de inteles). Cercetările făcute în mod repetat privind eficienţa învăţarii. .spaţiu de învăţare virtual (mult mai eficient decat spatiul de invatare real. Tehnologia digitală produce anumite schimbări ale mediului de învăţare prin posibilităţile de utilizare a dimensiunilor sale pedagogice (Peters. sa fie accesibilizate.individualizarea învăţarii. 89 . consilieri şi alte persoane din organizaţia care oferă educaţie electronică. prin acest studiu autorul încearcă să îşi demonstreze teoria conform careia un element central al educaţiei electronice este relaţia personală. sentimentul de empatie şi de apartenenţă.comunicarea în ambele sensuri (ceea ce face deosebirea între invatamantul la distanta si utilizarea tehnologiei pentru a ajuta învăţarea tradiţională).varietate pedagogică (se poate utiliza pentru aplicarea diverselor paradigme educationale: behaviorism. mentori. care se creează între cel care învaţă şi cel care reprezintă organizaţia de suport. Un studiu experimental este realizat de Borje Holmberg. între cel care învaţă şi instructori. chiar daca acesta din urmă este o prezenţă aparent impersonală. . respectarea ritmului propriu de lucru al fiecăruia. 2003): . aşa cum prezenţa faţă în faţă a profesorului are rol motivant în învăţământul tradiţional. .

experienţe de învăţare de o calitate mai bună. a fost confirmat faptul că instrumentele şi activităţile de elearning bine elaborate sunt folositoare în promovarea auto-învăţării. Această observaţie a determinat o reorientare a atenţiei pedagogilor şi cercetătorilor de la mediul de distribuţie a materialelor suport pentru învăţare la proiectarea programelor de instruire şi designul materialelor în termeni didactici şi de psihologia educaţiei.neobisnuinţa de a fi autodidact . . accesibil nu doar elevilor şi studenţilor înscrişi la seral sau fără frecvenţă ci şi pentru învăţământul la distanţă şi zi. . a unui instructor. portofoliile recomandate. Dintre acestea se remarcă: .un utilizator al acestui tip de program de pregătire trebuie să dezvolte o serie de abilităţi cum ar fi organizare şi autodisciplina.nu implică un orar rigid. 90 . Încă din 1970. Pe langă aceste avantaje se remarcă o serie de dezavantaje ale utilizării e-learningului la clasa de elevi su grupul de studenţi: . ce nu necesită deplasari.accesibilitatea – conectarea este posibilă de la orice calculator cu acces la Internet.permite învăţarea de acasă. .adaptarea învăţării la ritmul propriu al fiecarui elev/ student/ cursant (dezideratul învăţământului modern).flexibilitate şi adaptabilitate la nevoile utilizatorilor.lipsa de interacţiune cu grupul. Mai mult decât atât.Instituţiile de învăţământ din România şi-au reorganizat şi reconsiderat oferta educaţională achiziţionând sau proiectând propriul sistem de e-learning. . . Multe cadre didactice au putut observa că această metoda de predare încurajează o participare mai mare şi o atitudine pro-activa. . dintr-un mediu familiar. Majoritatea studiilor referitoare la e-learning din literatura de specialitate.lipsa unui profesor. ca o condiţie prealabilă a unei abordări creative privind activităţile şi proiectele din ariile curriculare. cercetările au evidenţiat faptul că mediul de comunicare este un factor de mult mai mică importanţă în predarea şi învăţarea la distanţă decât calitatea instruirii. . punctează avantajele utilizării unei astfel de metode. .

Barbu-Chirimbu A. Theory and Practics of Online Learning. Athabaska Canada (http://cde. Herhey.. Dintr-o anumită perspectivă procesul de învaţare intotdeauna are loc în contextul proceselor de comunicare. Chelemen I. Iasi Elton L. C. (2011).. noiembrie 2011 91 . În ultimul timp. Elloumi F. (2004). New Skills and Instrument for Teachers.207 – 225 European Citizen Magazine (Europeea). Tertiary Education and Management 5. participare şi achiziţie. I. specială. Stanciu S.athabascau. New ways of learning in higher education: Managing the Change. Vârgolici N. Didactics. Information Society Publishing Chirimbu S. Stef Publishing. Bibliografie Anderson T..Theoretical and Practical Approaches in the field of Education. coord. pp.Chirimbu. (2006) Teaching in the Knowledge Society. 1999.În contextul educativ. ed.. Dumitru... susţinut de interacţiuni profesor-elev mediate. audio sau digital. S.ca/online_book Banciu V.. (2011) The sociolinguistic and educational approach of Romanian migration in TRANS: InternetZeitschrift für Kulturwissenschaften no. tot mai mulţi cercetători şi specialişti încep să susţină şi să direcţioneze practica educativă/ învăţarea prin alternanţă care este orientată spre elaborarea principiilor învăţării eficiente după material de pe suport tipărit. ch. coord. Corbu. există numeroase dovezi ca factorul cheie în procesul de comunicare şi învăţare este modul în care este transmis mesajul pentru a avea sensul dorit. Chipea F. Conference Procedings . 18 (July 2011) Cartelli A.. promovând studiul independent şi colaborarea la distanţă cu profesorul / tutorele. Sebe M.

O privire specială asupra comunicării dintre educator şi copilul preşcolar Prof. As a process of communication. social psychologists have named this need and have explained it as the result of the existence of three necessities: the inclusion (acceptance). 2. Cuvântul comunicare provine din limba latină: communis se traduce prin a pune în legătură. II A doua categorie priveşte comunicarea ca pe un proces ce are ca finalitate influenţarea comportamentului celui căruia i se adresează secvenţa de comunicare. lingvişti.Aspecte ale comunicării. psihologii au denumit această nevoie socializare şi au explicat-o ca rezultatul existenţei a trei trebuinţe: de incluziune (acceptare). Key words: communication. language. Secretariat şi Management Abstract The need to get in touch with our fellow human species is inherent. definiţiile comunicării abundă. Constanţa ACHIMOV Manager inst. Socialization is just the first step to determine the relationship of communication. Iar primul pas către socializare este tocmai stabilirea relaţiei de comunicare. o primă definiţie: comunicarea este procesul prin intermediul căruia intrăm în legătură unii cu ceilalţi. activity in kindergarten Nevoia de a intra în legătură cu semenii noştri este inerentă speciei umane. antropologi. the language transmits semantic and information content. Buftea Dir. 92 . învăţământ preşcolar Tatiana MANEA Grădiniţa cu program prelungit nr. Fiind un domeniu generos de studiu pentru psihologi. control and affection. De aici. însă pot fi grupate în două categorii: I Prima categorie defineşte comunicarea ca fiind un proces fără o intenţionalitate anume. Language is closely related to thought and that interact. teachers. sociologi. education. de control şi de afecţiune./ Dept.

INFORMAREA . receptorul pasiv. caracterizat de formă şi conţinut. . Emiţătorul codifică mesajul printr-un cod. mesajul poate suferi distorsionări din cauza bruiajului (bariere de mediu.presupune feedback. cât şi de receptor (ex: alfabetul Morse). acesta a identificat următoarele şase funcţii: 1. este cel mai bine ilustrată în comunicările ştiinţifice. sentimente. cel de la care dorim să obţinem un răspuns 3. COMUNICAREA . . care iniţiază comunicarea prin transmiterea către un receptor a unui mesaj (gânduri.Funcţia referenţială. mesajul este decodificat. însă cel care a stabilit tabloul complet al acestora a fost Roman Jakobson. . centrată pe receptor. limbaj. Rolul său este de exprimare a stării interne a emiţătorului 2. În timpul propagării. în anii’40.relaţionare oameni-fapte. exclusiv transfer de conţinut.Funcţia poetică. care poate fi informal (creat spontan) sau formal (prestabilit). Preocupări pentru identificare funcţiilor comunicării există din Antichitate. Se cuvine a face distincţia între comunicare şi informare. . Prin raportarea la elementele procesului de comunicare.fără feedback.bidirecţională: în cadrul aceleiaşi secvenţe de comunicare emiţătorul şi receptorul îşi schimbă rolurile.emiţătorul este activ. orice proces de comunicare presupune o îmbinare a următoarelor elemente: un emiţător. sau concepţie). fiind caracterizată de o putere mare 93 . . Odată ajuns la receptor.unidirecţională. relaţionare interpersonală. centrată pe forma mesajului 4. Mesajul codificat se propagă printr-un canal. şi acesta transmite emiţătorului reacţia sa de răspuns (feed-back-ul).Funcţia emotivă. cunoscut atât de el. Comunicarea ideală se realizează atunci când mesajul transmis de emiţător este recepţionat integral de cel căruia îi este destinat.Indiferent dacă are sau nu o finalitate intenţională. de la emiţător către receptor.relaţie interactivă între emiţător şi receptor. centrată pe conţinutul mesajului. termeni care sunt consideraţi în mod eronat ca fiind sinonimi. trăiri).Funcţia conativă.

. Rolul său este de a atrage atenţia asupra codului prin: gesturi. nevoia de a se exprima . funcţiile predominante sunt funcţia fatică şi funcţia poetică. un strigăt. Clasificarea lui Jakobson nu este singura clasificare a funcţiilor comunicării.Funcţia metalingvistică este centrată pe cod.Mesajul trebuie să fie transmis rapid şi nedeformat. alt tip de canal etc. în articolele de presă.Un zâmbet. De exemplu.culturalizatoare 4.de codificare. .Funcţia fatică. Funcţia de informare 2. fiind pretabilă la orice tip de comunicare. Copilul preşcolar se dezvoltă print-un process complex de cunoaştere continuă care acţionează asupra conştiinţei acestuia atât prin stimuli concreţi. nevoia de a şti 2. mai relevantă pare a fi următoarea clasificare: 1. deschid un fel canal de comunicare. Funcţia instructiv . 5. cât şi cu ajutorul limbajului. o strângere de mână. îmbogăţindu-şi în acelaşi timp vocabularul activ care se ştie că la preşcolarul mic este sărac. centrată pe canal. Pe baza acestei experienţe cognitive dobândite. în funcţie de importanţa pe care o au. timbru etc. chiar dacă este cea mai completă. în spatele cuvintelor şi simbolurilor aflându-se multe înţelesuri. preşcolarul îşi dezvoltă limbajul sub toate aspectele prin procesul de comunicare cu cei din jur. Funcţia de liant. nevoia de a înţelege 3. 94 .Mesajul trebuie să fie formulat clar şi concis. Funcţia de interpretare 3. de la caz la caz diferind ierarhizarea lor. asigură controlul asupra canalului . 5. Toate aceste şase funcţii coexistă în orice proces de comunicare. 6. tonuri ale vocii. Funcţia de divertisment O comunicare corectă trebuie să satisfacă următoarele nevoi fundamentale: 1.Procesul de comunicare să fie fluent (fără blocaje) şi să se desfăşoare în ambele sensuri (să permită feed-back-ul). Din punct de vedere al comunicării de masă.

cu realitatea inconjuratoare. limbajul transmite un conţinut informaţional si semantic. . pe de altă parte. Bibliografie Ghid practic de comunicare pentru părinţi . Imposibilitatea de comunicare orală duce la o stagnare în dezvoltarea personalitătii acestuia. .educativ se realizează lărgirea orizontului cu noi reprezentări. .A comunica presupune conştientizarea nevoilor celuilalt.A comunica presupune asumarea rezolvării conflictelor. cu atât acesta se va concretiza într-un comportament bine educat. Cu cat îl înveţi pe preşcolar mai bine un limbaj pur. .A comunica presupune a înţelege personalitatea unei relaţii. 2011 95 . Adina Barbu-Chirimbu. deoarece în procesul instructiv. educatoarea are în vedere verificarea nivelului evoluţiei limbajului copiilor.A comunica presupune a da feed-back-uri. izolându-l în mare masură. ca mijloc de cunoaştere. îngrădeste relaţiile cu cei din jur şi cu cei care intră în contact. Cristina Călinoiu. limbajul se dezvoltă în strânsă legatură cu gândirea şi aceasta interacţionează reciproc. aplicaţii şi aspecte terminologice.A comunica presupune a şti să-ţi exprimi sentimentele. Ca proces comunicaţional. Chirimbu Sebastian (coord.Prof.Nu poţi să nu comunici. . normal.Fundaţia Copiii Nostri 2011 Suport de curs Comunicare în limba oficială.A comunica presupune a înţelege mesajele.). Desigur. Andrada Brezaie Management şi comunicare în organizaţie : teorie. . şi anume pe de o parte ca mijloc de comunicare iar. În cadrul grădiniţei se pune accentul şi pe comunicarea orală. . Cunoscând faptul că întreaga activitate de la grădiniţă se axează pe comunicare orală. . Vom încheia prezentarea cu decalogul comunicării: .A comunica presupune cunoaştere de sine şi stimă de sine. . civilizat . Bacău : Docucenter.A comunica presupune a accepta conflictele. găsinduse mereu noi strategii de dezvoltare. Niculina Vârgolici.A comunica presupune a şti să asculţi.La gradiniţă limbajul este considerat ca ar avea dublu sens.

în creşterea rezistenţei fizice şi psihice a fiecărui individ.dovedit fiind faptul că. aduce în ultimii ani. Bucureşti Abstract The lack of education and its bad implementation can generate deviant behavior . Recently. aceste date fiind date de Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului( fapte antisociale în 2008-11641 cazuri . Un nou fenomen al societăţilor actuale este devianţa juvenilă. the academic literature brought the attention of societies. delinquency. investiţia în aceasta. cercetările americane . drd. behavior Starea unei societăţi depinde în mare măsură de educaţia primită de la vârste cât mai mici. Key words: early education. different specialized studies that highlights the important place it has or should have it early education in each state educational policy.româneşti şi nu numai . Corelaţii şi delimitări Prof. strengthening child deviant behavior introducing a world of facts sanctioned by society. The state of a society depends largely on the education received at ages as low. studii care reliefează locul important pe care îl are sau trebuie sa-l aibe educaţia timpurie în politica educaţională a fiecărui stat. Învăţământ Preprimar Inspectoratul Şcolar al Sectorului 2. Politicile naţionale educaţionale au poziţionat central. sunt în creştere numeric. este importantă şi rezultatele se regăsesc în scăderea faptelor antisociale.Educaţia timpurie şi delicvenţa juvenilă. Literatura de specialitate la nivel naţional şi internaţional. Cazurile care.în ultimii ani.căută sursa acestora şi încearcă să stabilească măsuri ce ar putea fi utilizate în diminuarea lor.iar în 2009-11686 cazuri ) 96 . Georgeta IORDACHE Inspector de Specialitate. educaţia timpurie .dar se constată şi o scădere a vârstei făptuitorului. în ultimii ani aparţin faptelor ce aduc atingere regulilor morale sau sociale. în atenţia societăţilor. educational policies.

Programele şi materialele care fac obiectul devianţei juvenile se referă şi se adresează cu precădere vârstei şcolarităţii.dar programele nu se adresează copiilor preşcolari din motive ce ţin de aspecte pe care nu le vom analiza .care s-a adresat cadrelor didactice din şcoli şi licee.părinţi şomeri. printre alţii. În cuprinsul prezentului material voi incerca să prezint date şi aspecte care încearcă să demonstreze corelaţia dintre lipsa educaţiei şi faptele care contravin normelor stabilite în societatea românească şi nu numai. unele vor arăta situaţii ale unor fapte săvârşite de minori. copiii sunt traficaţi şi puşi să săvârşească fapte incriminate de legea românească. cercetătorii americani au început studii care încearcă să evidenţieze valorile fenomenului.dar şi măsuri de scădere ale acestuia . Agenţia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului a realizat in 2009. La nivelul Bucureştiului se vor putea vedea sectoarele unde numarul de fapte săvârşite de minori este mare . ci vom încerca să aducem argumente în vederea extinderii acestor programe care pot duce la prevenirea unor fapte de la vârste cât mai mici. prin joc se pot forma deprinderi de comportare socială corecte.prin efectul integrării în programe specializate a copiilor din familii cu risc ridicat în săvârşirea unor fapte antisociale.dar şi tipurile de fapte antisociale la care aceştia au luat parte .fară a coborâ fenomenul pentru perioada preşcolarităţii.etc). Din datele ce vor fi prezentate în cuprinsul materialului .cât şi situaţii ale participării la cursurile unor grădiniţe din diferite zone .mai ales de cei sub 7 ani.din datele regasite în statistici realizate de instituţii abilitate. se fac studii care încearcă să facă o conexiune între cele doua concepte şi anume lipsa educaţiei. pentru persoane mai mari ca vârsta cu care aceştia intră în contact prin diferite căi( fraţi.ştiut fiind că. 97 .unde faptele antisociale sunt mai crescute numeric.element determinant al apariţiei unor fapte pedepsite de lege. în unele state. În multe situaţii. ce au început pe fonduri POSDRU.dar nu se regăsesc măsuri de diminuare a fenomenului în care preşcolarii sunt ei . pentru prevenirea violenţei în rândul şcolarilor. şi nici cauzele creşterii fenomenului. un plan de combatere a violenţei asupra copilului. Precizam anterior faptul că. Există programe în România. În materialele internaţionale.făptuitori.

dar nu de toţi. Am menţionat anterior faptul că societatea umană a stabilit regulinorme de conduită pentru toţi indivizii perioadei din evoluţia societăţii la un anumit moment. În societăţile în care şomajul este în creştere..astăzi o faptă de acest gen rămâne în categoria faptelor pedepsibile .iar devianţa este . în altele.. cât şi . a dus la scăderea arestărilor. 98 . locul de manifestare. a crimelor în perioada maturităţii. furtul unei pâini era considerat un fapt foarte grav şi era pedepsit grav .iar participarea copiilor la procesul educaţional este în scădere . Devianţa/ delincvenţa juvenilă-concepte şi aspecte specifice Societatea oferă membrilor săi.fapt ce determină reacţia organelor abilitate să ia măsruri coercitive. Dacă în evoluţia societăţii .migraţia este crescută.de dezvoltare fizică şi educaţională . motiv pentru care programe de integrare a copiilor de la vârste cât mai mici în activităţi desfaşurate de grădiniţe sunt foarte importante. adică a perioadei preşcolare.faptele antisociale care apar în unele societăţi pot fi în creştere.În programul Perry Preschool s-a evidenţiat că educaţia începută de la vârste mici.2008). Faptele sau acţiunile care nu se încadrau în aceste norme erau considerate . Dacă într-o societate unele norme sunt valabile. fenomenul social care constă în săvârşirea de delicte”. dar gradul de pericol este considerat mai mic faţă de perioada amintită iniţial.la un anumit moment dat.funcţie de criteriile stabilite în perioadele respective. acestea pot fi încălcări ale normelor existente la un anumit moment dat. Sunt situaţii când individul se abate de la normele sociale .pe care societăţile le au în momente ale evoluţei sale pe care le consideră ca repere normative pentru membrii săi şi care sunt acceptate de unii membrii.iar fapta deviantă este pedepsită diferit în cele doua situaţii.deviante.( Steve Barnett.tipul de conduită care se abate de la regulile admise de societate”. Delincvenţa conform DEX-ului este .punitive. ansamblu de delicte comise într-un anumit mediu pe parcursul unei perioade”.fapt ce poate duce la o evoluţie favorabilă în interiorul ei.. PhD. În evoluţia umanităţii normele stabilite de societăţile de la un anumit moment dat s-au modificat.

”( Dan Banciu-Introducere în sociologia devianţei juvenile) Ambele definiţii ale noţiunii de devianţă.).conduite care ăncalcă voluntar sau involuntar normele scrise sau nescrise şi care se opun comportamentului convenţional prescris sau nu juridic .prin abateri grave de la disciplină. comportamentul deviant se poate datora în unele cazuri. nu se confundă cu noţiunea de „devianţă” sfera conceptului de „devianţă” este mai largă şi cuprinde ca formă particulară noţiunea de „delincvenţă”.”( Todorel Butoi.În concepţia lui D. 99 .În ansamblul formelor de devianţă este inclusă şi delincvenţa (criminalitatea).dezechilibru moral. atitudini agresive.unor înrâuriri educative inadecvate. ...Sociologia devianţei) Un alt punct de vedere în ceea ce priveşte acest aspect este dat de Dan Banciu atunci când subliniază că :.Rădulescu consideră că .Sociologia devianţei” precizează că devianţa . Batâr în .devianţa cuprinde o diversitate de manifestări: actele şi conduitele sancţionate sau nu legi”(D. tulburări ale conduitei social-morale.. Se manifestă.Batâr.realizate greşit şi care sunt manifeste în cadrul şcolii şi nu numai.Conceptul de „delincvenţă” nu este sinonim.unei influenţe ambientale negative. are un sens mai larg şi include în conţinutul ei comportamentul unui copil ce încalcă norme cu caracter de dispoziţie impuse de societate.. organizate de către agenţii specializaţi ai controlului social (poliţie.. Devianţa este o deviere comportamentală a individului . uneori având la bază tulburări de caracter.datorate. justiţie. Delincvenţa este o formă de devianţă cu caracter penal..abandon şcolar. Delincvenţa reprezintă ansamblul actelor şi faptelor care violează regulile penale şi care impun adoptarea unor sancţiuni negative.acte. instituţii de recluziune etc.în cadrul şcolar. Sociologia devianţei). afectând evolutţia normală a ordinii publice”. Această formă de devianţă afectează cele mai importante valorişi relaţii sociale protejate de normele juridice cu caracter penal.în bună măsură. O altă definiţie formulată de S. unor activităţi educative greşite.absenteism.cuprinde în sfera conceptului acele fapte.conduită promiscuă.iar Lexiconul pedagogic defineşte aceasta reprezintă .dezorganizare a activităţii ~ pot coincide cu predelincvenţa” Definiţia anterioară aduce în atenţie faptul că.

Se remarcă . juridică. a lipsei de protecţie şi îngrijire primite în familie.să asigure funcţionare tuturor instituţiilor. emite ideea că .deviere comportamentală gravă.Delincvenţa este un fenomen deosebit de complex.Delincvenţa juvenilă” .o coborâre a vârstei la care se manifestă delincvenţa. . sociologică. psihologică.societatea este interesată să-şi păstreze ordinea .. desfăşurare normală a acţiunilor indivizilor şi grupurilor.. de conducere. etc...Delicvenţa juvenilă. Prof.iar în acest caz pedepsele sunt stabilite de legiuitor funcţie de vârsta făptuitorului.în ultimul deceniu. o creştere a numărului infractorilor minori( mulţi fiind preadolescenţi)”.ea fiind mai amplu explicitată în Lexiconul pedagogic. devenind un pericol social. delincvenţa juvenilă este o . nu este altceva decat consecinţa absenţei sprijinului moral oferit de adult.care se manifestă prin abatere de la normele socio-culturale existente şi încalcarea legilor.pot duce la creşterea fenomenului delincvenţei într-o societate. incluzând o serie de aspecte şi dimensiuni de natură statistică. în ansamblul ei. Dintre aceste dimensiuni în cercetarea pe care o realizez numai la cea economică o să fac referire deoarece încerc să arat că această latură la care se poate adăuga şi cea educativă.În lucrarea doamnei profesor universitar Maria Voinea. .” Societatea sancţionează încălcarea normelor stabilite de ea funcţie de pericolul social pe care îl reprezintă faptul săvârşit de individ sau grupul de indivizi. economică şi prospectivă”... 2000) Abaterile de comportament pot îmbrăca forme grave . Tudorel Butoi în lucrarea .Sociologia devianţei” marca faptul că . 100 . Astfel. date care sunt confirmate de situaţii oficiale pe care le vom prezenta în acest material într-un alt capitol.să-şi menţină structurile şi formele proprii de organizare. fiind punctul de vedere al lui E.echilibrul. “(Dan Banciu-Introducere……) În rândurile de mai sus am dat definiţii ale delincvenţei juvenile. Albu.ce intră sub incidenţa legii penale.( Maria Voinea . În conţinutul acestei definiţii . se menţionează că vârsta la care se comit fapte antisociale a coborât . a eşecului activităţii de educaţie primită în şcoala.dar vârsta individului fiind sub cea a majoratului intră în conţinutul conceptului de delincvenţă juvenilă.

îşi începe lucrarea cu o atenţionare asupra fenomenului adresată oficialităţilor statului. handicapaţii fizic sau mintal. oportunism.autorul ei Dr.despre care am vorbit.Intervenind cât mai de timpuriu. Batâr . devianţa indivizilor cu tulburări de comportament. Sociologia devianţei) În .. motivarea su nemitivarea devianţei..Batâr. caracterul primar sau transgresor . administraţia şi educaţia pot juca rolurile 101 . În lucrarea . Am prezentat categoriile deviante în paragraful anterior . (D. transgresori – violează deliberat norme sau legi. facem referire la: 1.viclenie.Tranziţii turbulente.Delincvenţă şi justiţie în România” aparută în 2002.Sociologia educaţiei” a lui D. lăcomie..dar o fac din interese prsonale(unele materiale) pasiuni. acestea fiind urmare a lipsei educaţiei corecte în medii familiale sau şcolare adecvate şi în raport cu specificul vârstei. fapt precizat de diferite organisme abilitate în domeniu. 2. caracterul voluntar sau involuntar al devianţei. 3. Legislaţia. Autorul apreciază faptul că.deşi îi cunosc legitimitatea şi rolul social ca şi realitatea . Batâr sunt precizate categoriile deviante: devianţi subculturali-cei care pun în cumpănă caracterul legitim al normelor pe care le violează promovând norme şi valori substitutive.extrase din . Atunci când clasificăm comportamentele deviante.. GILES.Sociologia educaţiei” a lui D.există posibilitatea ca prin participarea la cursuri într-o instituţie de învăţmânt să scadă acest fenomen sancţionat de societate. Graham W. Cercetări şi studii în România despre devianţa/delincvenţa juvenilă În ultimii ani fenomenul devianţei juvenile a crescut.deoarece în prezentul referat vom aborda numai primele doua comportamente deviante sau fapte ce se încadrează în fapte de delincvenţă juvenilă.

”. Lipsa educaţiei sau realizarea ei deficitară pot genera comportamente deviante.O alta direcţie de abordare este aşa-numita abordare „psihopedagogica” a comportamentului care evaluează cauzele delicvenţei juvenile din perspectiva erorilor educaţiei şi socializării morale. la care se adaugă interdicţiile severe instituite de părinţi asupra unor acţiuni sau preferinţe care impiedică dezvoltarea sociabilităţii şi a autonomiei morale.referitoare la acest aspect (Rezoluţia Parlamentului European-21 iulie 2007 privind delicvenţa juvenilă).pot fi relevante deoarece multe din aceste dat pot fi subdimensionate prin lipsa de reacţie a societăţii .” (Dan Banciu-Introducere……) În paragrafele ulterioare vor fi prezentate statisticile despre diferite delicte săvârşite de minori.conştientizeze şi să coopereze” . În conţinutul raportului realizat de Graham W.poliţie sau protecţia copilului. În multe materiale se face referire la creşterea faptelor antisociale făptuite de copii cu vârste care coboară mult către 10-11 ani.faptele antisociale săvârşite. Tabelele de mai jos realizate în cadrul cercetării făcută de Graham Giles prezintă situaţia delictelor comise de minori în mai multe ţări 102 ..complementare în crearea unei noi paradigme a justiţiei juvenile. atunci când nu sunt aduse la cunoştiinţa organelor abilitate .care introduc copilul înt-o lume a faptelor sancţionate de societate...măsurabilă şi posibilă” . iar unele dintre ele. Cercetările realizate în România privind faptele deviante comise de minori( referire făcând la minori sub 14 ani) sunt relativ puţine date publicităţii .date oficiale de la Agenţia Naţională Pentru Protecţia Drepturilor Copilului. GILES se precizează că trebuie să avem o justiţie . vizibilă. considerând că tendinţa spre delicvenţa este rezultatul manifest al eşecului. asimilării şi internalizării normelor de conduită de către subiecţii educaţiei.inclusiv în documentele UE. acest eşec datorându-se în mare masură unei educaţii greşit orientate care ignoră motivaţiile personale ale tânărului şi aplică un sistem defectuos de sancţiuni.acest lucru fiind posibil numai prin schimbarea mentalităţii societăţii care trebuie să . . deşi provin din date oferite de Agenţia Naţionala Pentru Drepturile Copilului sau Institutul Naţional de Statistică.

Dacă în 1990 delictele comise de minorii între 14 şi 17 ani erau foarte puţine.iar România în cele trei tabele ocupă după cum se poate observa un loc cam la mijlocul graficelor.adică de 5 ori mai multe delicte la nivelul anului 1998 faţă de anul 1990 TABEL 1 103 .(vezi tabel 1) În următorul tabel care analizează delictele comise de sau cu minori se păstrează aceeaşi diferentă .Europene . se constată că la nivelul anului 1998 acestea erau de aproximativ 5 ori mai multe.

(Graham W. GILES. 2002) TABEL 2 104 .

2002) TABEL 3 105 . GILES.(Graham W.

magistraţilor şi personalului corecţional la suta de mii de locuitori”(Graham Giles.Răsăriteană şi Centrală.turismului pedofil”. 2002) Dacă în tabelele 1 şi 2 creşterea delictelor au fost în creştere. cu fapte din categoria cerşitului.Faţă de alte ţări din Europa Occidentală. sunt infracţiuni care se regăsesc în tipurile de infracţiuni la care minorii sunt autori sau victime. procurorilor.. în tabelul 3 se poate observa rata crescută a acestor acte . România dispune de cele mai limitate resurse de aplicare a legii:ele reprezintă o şesime din media pentru întreaga regiune a numărului poliţiştilor. Din datele regăsite pe sit-ul poliţiei române se constată începerea unor campanii pentru elevii din gimnaziu şi liceu . 106 .2011). Radiografia fenomenului delincvenţei juvenile româneşti făcută de Giles ..furtul. Prevenirea delicvenţei juvenile şi a victimizării minorilor” . Se trage un semnal de alarmă în ceea ce priveşte modul de pregătire a societăţii româneşti pentru a face faţă delincventei juvenile. protituţia şi o faptă gravă de genul . măsuri educative concretizate în diverse programe. situându-se cam pe locul trei . GILES. omucideri.. faţă de celelalte 9 ţări.2002).(Graham W.de prevenire a delincvenţei. care a avut o durată de trei ani începând din 2007( sit-ul poliţiei române. campanie care s-a desfăşurat sub sloganul.

care statuează direcţiile şi obiectivele ce ţin de acest fenomen. Autorul.dar şi propuneri pentru diminuarea fenomenului. Multe din observaţii sunt apropiate ca incidenţă de raportul prof.În noiembrie 2006.Costurile criminalităţii”. Agenţia Naţională Pentru Propecţia Copilului a realizat în baza statisticilor un . Materialul face o evaluare a fenomenului delincvenţei juvenile româneşti . Este de adus în atenţie de asemenea un studiu realizat de Gheorghe Florian .fără a face referire la minorii sub 14 ani . prevenirea criminalităţii minorilor devine un imperativ al acestei perioade pentru Romania. Faţă de rapoartele anterioare când delincvenţa este generic prezentată.care în anul 2005 publică materialul . consolidarea mecanismelor de respectare şi aplicare a legilor. din materialul prezentat anterior.apare raportul editat sub UNICEF şi Innocenti Research Centre de către o echipă coordonată de prof. Măsurile propuse sunt generale . legislaţia care regelemtează încadrarea faptelor. formarea şi solidarizarea publicului la acţiunile preventive. iar Capitolul 3 face referire la . în debutul materialului atinge conceptul devianţei juvenile pe care îl consideră un fenomen ce ar trebui să fie în atenţia Ministerului Justiţiei în vederea realizării unei strategii naţionale. De remarcat ideea raportului UNICEF de înfiinţare a unor servicii rezidenţiale pentru delicvenţii minori.Prevenirea criminalităţii.familie şi şcoală”.. supravegherea şi evaluarea riscurilor în timp şi spaţiu” . Ambele materiale aduc în atenţie radiografia fenomenului delincvenţei juvenile în ultimii 20 de ani. Giles.Plan naţional de prevenire şi combatere a violenţei asupra copilului 2009-2013”. acest raport analizează fenomenul ca fiind posibil de prevenit 107 .afirmă Gheorghe Florian în preambulul materialului. Raportul este structurat pe 13 capitole..dar şi evoluţia faptelor antisociale în ultimii ani. Ca urmare.Vergil Voineagu. de la Institutul Naţional de Criminologie. servicii care în acest moment nu sunt oferite de statul român.Minori.... iar în Capitolul 6 abordează noţiuni despre .Teorie şi practică”. în care obiectivele principale sunt ordinea socială. aspectele sunt abordate numai pentru minorii care se află în perioada şcolarităţii. .directorul Institutului Naţional de Statistică.

5 ore pe zi şi erau vizitaţi săptămânal la domiciliu de un lucrător social. Din chestionarele aplicate putem presupune că acei părinţi care au beneficiat de educaţie timpurie au avut formate competenţe sociale corecte. Autorul aduce în atenţie în paragraful despre prevenirea socială.2005) Cercetările americane făcute la nivelul anilor 1962.cât şi in familie putem forma deprinderi de comportare civilizată care îi marchează pe indivizi pentru toată viaţa. cheltuieli judiciare. au dus la existenţa unor familii omogene sau în cazul femeilor care îşi cresc singure copiii.fapt ce a permis adaptarea cu uşurinţă la schimbări.( G. Primul grup a beneficiat de pregătire pentru şcoală 2. Florian. pentru copii preşcolari. aşa cum au făcut cercetătorii americani. Programul a durat 2 ani iar copiii au fost urmăriţi până au împlinit 19 ani: s-a constatat că la cei cuprinşi în program. Senatul american a calculat că fiecare dolar investit a economisit 5 dolari din alocaţiile pentru securitate socială.. au evidenţiat ( am mai menţionat) că educaţia timpurie poate scădea fenomenul delincvenţei juvenile. acesta a motivat ca investiţia în educaţia timpurie este benefică deoarece sumele se reîntoarce în educaţie .dar şi social. care prezentau un risc înalt de a deveni delincvenţi din cauza situaţiei părinţilor lor. .În acelaşi sens amintim şi programul desfăşurat în 1962 în oraşul american Michingan.atăt în grădiniţă. În materialul prezentat de John Benett la a Xa Conferintă Anuala a ISSA de la Bucureşti . 108 . incidentele infracţionale au scăzut cu 20% iar eşecul şcolar a fost redus. Plecând de la această cercetare încercăm să demonstram că pe un grup de indivizi care beneficiază de educaţie corectă.dar şi creşterile economice pentru societate în ceea ce-i privea pe respectivii subiecţi. Copiii aveau vârsta cuprinsă între 3 şi 5 ani şi au fost repartizaţi în două grupe .prin intervenţie în perioada preşcolară.acestea sunt capabile să facă faţă schimbărilor societăţii. victime şi conservarea calităţii vieţii “.plăţile pentru ajutoare sociale scad şi altele.referindu-se la presiunea scăzută pe bugetele sociale dacă sunt mai puţini şomeri. cercetările făcute în SUA pe grupuri de copii aflate în situaţii de risc şi care au avut rezultate în momentul ajungerii la maturitate prin scăderea delincvenţei celor din program în comparaţie cu alţii. economie .una experimentală şi alta martor.

regăsindu-se în manifestările corecte ale tinerilor. Bucureşti. analizând fenomenul.G. a migraţiei din ce în ce mai crescute sau a plecării la muncă în strainătate a prinţilor .S. Bucureşti.. Bucureşti. C.dar şi realizând programe ţintite pe grupurile supuse riscului .Holding Reperter Giles.. (2002). Polirom Nistoreanu.Şansa” Voinea .G..Concluzii Gradul delictelor săvârşite în ultimii ani este semificativ iar in unele ţări fenomenul este monitorizat cu atenţie în vederea realizării de programe amelirative.Lumina Lex Batâr .EDP 109 . Bibliografie Banciu.Ed. România nu este nici ea ferită în contextul creşterii şomajului ..Păun. Bucureşti.Teorie şi practică. Blaga” Beleiu.. Zdrenghea. Tranziţii turbulente. de creşterea fenomenului delincvenţei juvenile..Expert Florian. în sensul că această periodă este poziţionată în documente pe un loc semnificativ . Sibiu . Universităţii "Lucian.dar cel mai important cred că este răspunsul societăţii care este receptivă la beneficiile pe care le are educaţia timpurie pentru individ. (2005) Prevenirea criminalităţii.Delincvenţă şi justiţie în România. Politicile educaţionale româneşti în ceea ce priveşte educaţia timpurie s-au schimbat. Sociologie generală şi juridică. asigurând un buget corect în investiţia în educaţie timpurie .Ed.Ed.Şansa” Moscovici. Casa de editură şi presă. (1997).D ( 2000) .T. Casa de editură şi presă.a scăderii puterii de cumpărare.Oscar Print Mitrofan. Ed.. Butoi. Ed.G.(1995) Drept civil român.există posibilitatea scăderii fenomenelor antisociale săvârşite de minori. Iaşi. Ed. (2009) Sociologia devianţei.(2011) Influenţă socială şi schimbare socială.N...D. Bucureşti. (1995)Criminologie. Cred că. (2000)Psihologie judiciară.G. V.. Bucureşti. Elemente de sociologie juridică.M..

Department of Justice. Bucureşti.S.2006 Report evaluation of antitrafficking policies in Romania. Children in conflict with the law in Romania. Fourth Edition.. UNICEF ..2006 ..Ministerul Justiţiei. ( 2002). UNICEF. Cercetare şi prevenire socială.UNICEF Practici şi norme privind sistemul de justiţie juvenilă din România.Violenţa în şcoli.2006 European Sourcebook of Crime and Criminal Justice Statistics – 2010. U.Evoluţii ale delincvenţei juvenile în România. 110 .ISE. UNICEF.S. al familiei și al societăţii (2007/2011(INI) Avizul Comitetului Economic şi Social European privind spaţiile urbane şi violenţa juvenile (2009/C 317/06) Juvenile offenders and victims: 2006 National Report.Lausanne Rezoluţia Parlamentului European din 21 iunie 2007 privind delincvenţa juvenilă: rolul femeilor. Banciu..Ed.SUA. Innocenti Research Centre..Rădulescu.D. Lumina Lex ..

Exerciţiile repetate. „Însuşirea citit-scrisului revoluţionează întreaga activitate psihică a copilului. implementation. La început. apoi să realizeze pe plan auditiv sinteza sunet. copilul tinde să scrie aşa cum vorbeşte.Târgovişte (DB) Abstract: The entire educational process of words entering the vocabulary of the student's active can be easily learned. … fără de care însuşirea cititscrisului nu este posibilă. sistematice efectuate din perioada preabecedară restructurează şi ridică la un nivel superior atât auzul (recepţia fonetică).Mihai Viteazul”. Pentru educarea auzului fonematic. care asigură astfel producerea şi pronunţarea corectă a sunetelor şi cuvintelor conform regulilor ortoepice ale limbii materne. coordonarea oculo-motorie etc. dar pe măsură ce se automatizează citit-scrisul. Gheorghiţa STANCU Învăţământ primar Şcoala .. Prin astfel de activităţi. percepţia discriminativă a formelor. propoziţie. cuvânt. variate. dezvoltându-se mai ales auzul fonematic.”1. În procesul însuşirii vorbirii corecte aceşti analizatori au un rol primordial : elevul-începător trebuie să-şi dezvolte bine auzul fonematic. Rolul analizatorului auditiv apare pregnant în însuşirea acelor cuvinte care se scriu aşa cum se pronunţă. Analiza acustică fină a elementelor componente ale cuvintelor atrage după sine dezvoltarea aparatului verbo-motor.Particularităţile psihologice ale învăţării problemelor de vocabular la vârsta şcolară mică Prof. cât şi aparatul verbo-motor. familiarity. operation perceptions. their cognitive experience. auzul elevului devine din ce în ce mai analitic. Sensibilitatea sa vizuală şi kinestezică cunoaşte acum o evoluţie specifică. analitico-sintetică. if they are related to the field of observation. Conform particularităţilor fonetice ale limbii române se foloseşte metoda fonetică. el începe să vorbească aşa cum „se scrie”. începătorul învaţă să descompună propoziţiile în cuvinte şi cuvintele în silabe şi sunete. Keywords: sensations. organization. Exprimarea verbală zilnică se perfecţionează prin apropierea de exprimarea 111 .

precum şi asocierea cu alte cuvinte.care aveau nevoie de explicaţii. La cuvintele noi am făcut analiza şi sinteza lor. de aceea. ceea ce a contribuit la reducerea efortului elevilor de a le învăţa. dar nu le folosea. am urmărit să cunosc fondul lexical al fiecărui elev în parte şi al clasei în ansamblu. Aceste cuvinte au fost repetate. care intră în vocabularul activ al elevului. Încetul cu încetul. de a-l scrie în caiet şi a-l exprima prin citire şi vorbire. de experienţa lor cognitivă. copilul capătă mereu impresii noi. pe baza interacţiunii dintre analizatorii auditivi. percepţia sa păstrează 112 . verbo-motori. şi în funcţie de acest lucru. devine un bun al elevilor. Cunoaşterea realităţii înconjurătoare începe prin senzaţii şi percepţii. Această îmbogăţire nu trebuie înţeleasă numai ca un spor numeric la fondul de cuvinte. care formează treapta senzorială a cunoaşterii. Senzaţiile şi percepţiile iau naştere prin activitatea analizatorilor în urma acţiunii obiectelor şi fenomenelor asupra lor. de îmbogăţire a vieţii spirituale. care la început este o activitate impusă. ei bazându-se pe elementele înţelese. fiind mereu solicitat să vorbească. Limbajul este în dezvoltare continuă.literară. de a-l vedea scris pe tablă. respectând particularităţile psiho-individuale ale elevilor. vizuali. noi. în şcoală. Percepţia este constituită din senzaţie. momentului etapei parcurse. Pe baza analizatorului auditiv. Copilul. un instrument de lucru. iar cuvintele . Cuvintele. În întregul proces instructiv-educativ. este mult uşurată prin perceperea lor activă şi completă. se stabileşte un echilibru mai adecvat între vocabularul activ şi cel pasiv al şcolarului. Cu ajutorul analizatorilor. începe să utilizeze cu mai multă uşurinţă cuvintele pe care înainte le înţelegea. În munca la clasă. dascălii. integrându-se în noi sisteme pentru a preveni uitarea şi a le fixa mai bine. citit-scrisul.În decursul întregii activităţi desfăşurate. numai dacă sunt legate de câmpul de observaţie. Deprinderile vorbirii corecte se formează deci. să se exprime. urmărim îmbogăţirea vocabularului. pot fi uşor însuşite. Reflectarea senzorială este capabilă de analiză. Însuşirea corectă şi completă a cuvintelor noi. Elevii au fost puşi mereu în situaţia de a auzi cuvântul nou. în interacţiune cu cel verbo-motor. indiferent de forma şi fondul activităţii. asistăm la formarea stereotipilor dinamici şi exprimării corecte. le-am selectat. sub aspectul formă-fond. un mijloc de însuşire a cunoştinţelor. Astfel. ci şi ca o adăugire de noi sensuri la cuvinte vechi. prin includerea unui mare număr de analizatori. munca cu vocabularul are o importanţă covârşitoare. imaginea lumii exterioare devine mai completă. Când copilul intră clasa I .

cu mici pauze şi reveniri. Ritmul individual al citirii trebuie respectat. Gândirea elevilor de vârstă şcolară mică are un caracter concret-intutiv. Am acordat permanent o atenţie deosebită creării unei atmosfere de lucru proprie. Unii elevi întâmpină o serie de dificultăţi: confundă anumite litere. Fără a slăbi ritmul muncii. ci dimpotrivă. s-au instaurat în clasă relaţii de cooperare. prin lecţiile desfăşurate. Revenirile sunt determinate adeseori de neînţelegerea sensului cuvintelor. elementele perturbatoare. în etapa formării deprinderilor de citire corectă. de exemplu. Prin comunicare se înţelege un schimb de mesaje cu semnificaţie sau cu sens ce are loc între doi sau mai mulţi indivizi. La citire.„era”. sistematizat. dacă apar cuvinte necunoscute. îi lipseşte supleţea şi mobilitatea. leagă cuvintele în timpul lecturii etc. unii elevi confundă literele care sunt asemănătoare ca formă: „nu”„un”. sănătoasă. de nivelul lor de înţelegere. dar nu este necesar ca receptorul să fie de acord cu emiţătorul. Înţelegerea mesajului nu este întotdeauna uşoară. ori între mai multe grupuri de indivizi. Astfel că în perioada formării deprinderilor de citire corectă. condiţia folosirii unor cuvinte cunoscute sau. de tendinţele lor de interpretare.Privind prin prisma învăţătorului. Încălcarea unor principii pedagogice. nu pot citi cuvinte cu aglomerări de consoane sau pe cele formate din mai multe silabe. ci pe silabe. ei se opresc mai mult asupra celor care îi atrag mai mult. ceea ce 113 . poate constitui o frână în atingerea obiectivului respectiv. trebuie insistat ca parcurgerea orizontală a rândurilor să nu se realizeze literă cu literă. „rea”. Elevii au adesea greutăţi în recepţionarea corectă a mesajului ori de câte ori învăţătorul nu ţine cont de experienţa verbală anterioară a elevilor. acestea să fie explicate înainte de a fi citite. Privirea ochilor se deplasează în direcţia rândului. eliminând lecţiile autoritare care măresc influenţa stresantă. superficială. observarea materialului intuitiv trebuie să se facă în mod organizat. Când sunt puşi în situaţia de a observa anumite obiecte. îi interesează. procesul instructiv este un proces de comunicare de cunoştinţe.A individualiza instruirea în condiţiile exprimării înseamnă şi a insista asupra cauzelor care determină astfel de deficienţe şi de a le înlătura cu ajutorul unor exerciţii diferenţiate.unele trăsături ale perioadei anterioare: globală. de la stânga la dreapta. De aceea. Orice comunicare îşi atinge scopul când mesajul interceptat. în acelaşi fel de către receptor ca şi de către emiţător. Receptarea corectă a mesajului înseamnă înţelegerea lui fidelă. trebuie să se ţină seama şi de atmosfera generală în care are loc comunicarea. evitând acţiunile care inhibă cortexul elevilor. De asemenea. De aici. sub îndrumarea directă a învăţătorului.

de gestul însoţitor. evitând. Ei trebuie să înţeleagă că obiectul şi cuvântul care îl denumeşte sunt realităţi distincte. şi de tonul cu care se pronunţă. Contextul sau. abundă în utilizarea cuvintelor cu efecte conotative. unanim acceptat. transformându-se treptat în deprinderi puternice de învăţare în clasă. o diversitate de forme pentru aceleaşi noţiuni. În momentul intrării în şcoală. înţelesul celor două propoziţii diferă datorită modului de aşezare a cuvintelor. Orice cuvânt are un rol denotativ (sensul obişnuit). Înţelegerea acestui lucru este un prim pas care duce la generalizări superioare. Literatura. eliminând pseudocomunicarea. mai ales cea beletristică. mesajul pe care îl poartă depind. spre abstracţiune şi stă la baza înţelegerii gramaticii. această legătură li se pare copiilor cu totul firească. Comunicarea prin limbaj transmite de la învăţător la elevi materialul de învăţământ. în mare măsură. În cursul vieţii copilului se consolidează legătura dintre cuvânt şi obiectul corespunzător. Pe asemenea sensuri se întemeiază şi efectul educativ în şcoală. Dincolo de context. le găsim în ceea ce se numeşte context. de comunicare şi de cunoaştere. Funcţia de cunoaştere asigură însuşirea de către elevi a tezaurului spiritual. Trezirea unor sentimente mai profunde se bazează şi pe arta de a folosi cu măiestrie astfel de cuvinte. Funcţia de comandă a limbajului este un mijloc de a determina pe elevi să efectueze anumite mişcări sau să adopte o conduită corespunzătoare. Deci. de relaţia socială în care se află interlocutorii. atunci când vrem şi trebuie să atingem „coarda sensibilă” a elevilor. De exemplu propoziţiile : „Este prima pălărie a omului” şi „Este pălăria primului om” au cuvinte cu acelaşi înţeles. contextul verbal este acela care dirijează cel mai adesea sensul cuvintelor. Totuşi. acestea conferă exprimării. folosit şi consemnat în dicţionarele uzuale. urmărim ca elevii să poată beneficia de principalele funcţii ale limbajului de comandă. sporeşte energia necesară muncii. mai mult chiar. În literatură nu demonstrăm. cultural. cu grijă. Lexicul limbii noastre se caracterizează prin bogăţia şi varietatea elementelor care îl compun. ci convingem mai ales pe plan afectiv. eliminând repetiţiile. li se pare indisolubilă. în munca instructiv-educativă. creat de omenire. 114 . pe lângă nuanţarea cea mai subtilă a ideilor. în timpul căreia elevul să simtă sprijinul apropiat şi plin de căldură al colegilor şi al meu.înlătură teama. şi. Cuvintele sunt legate în propoziţii sau în fraze. sensul unui cuvânt. monotonia. Unele cuvinte au rol conotativ destul de variabil (extinderea sensului strict al cuvântului prin alăturarea unor subînţelesuri de natură afectivă). a sentimentelor. mai precis. Mânuite cu pricepere.

sistem care să asigure stocarea. în complicatul proces al învăţării. învăţătorul a devenit coordonator al unui proces nou. dar atât de pasionant. dar atât de necesar unei exprimări corecte. îndrumat către evaluarea informaţiei obţinute. înţelegerea conţinutului textului. În acest scop se impune consultarea dicţionarelor. asupra existenţei unui S şi P gramatical în propoziţie. De calitatea deprinderilor însuşite în această perioadă depinde formarea elevului ca cititor.lectura funcţională.în care elevul este preocupat de reţinerea informaţiei. Plecând de la un material verbal inteligibil şi pe deplin cunoscut. Posibilitatea elevilor de a aplica şi opera cu noţiunile anterioare Pentru dezvoltarea vocabularului şi nuanţarea sa este necesar să cerem elevilor să folosească expresii şi cuvinte în structuri noi. cu diferite sensuri (când este posibil). acordul atât de complex. ordonarea şi valorificarea informaţiei pe tot parcursul vieţii. „ Este suficient ajutorul pe care i-l dăm spre a se descurca în vastul şi complicatul proces al formării sale ?” 115 .Organizarea planului funcţional. activizării. ne punem oare suficient de des întrebările: „Îl învăţăm pe elev cum să înveţe?”.perceperea şi recunoaşterea cuvintelor. obişnuindu-i pe elevi să utilizeze corect acest instrument al activităţii intelectuale. în care trebuie să orienteze elevul în descoperirea cunoştinţelor şi valorificarea acestora. urmând să desprindă mesajul acestuia. Din experienţa proprie am constatat că se pot obţine foarte bune rezultate dacă se discută probleme de limbaj cu mult înainte de ajunge la noţiuni distincte. să-şi formeze un sistem de deprinderi intelectuale necesare acumulării. nuanţării vocabularului se disting trei etape : A. dezvoltării. modern. Elevul trebuie pus în situaţia de a fi un bun autodidact. ordonarea şi înregistrarea informaţiilor. prin noi propoziţii . C. stăpân pe el. În avalanşa de informaţii şi cerinţe adresate elevilor.De la rolul de transmiţător de informaţii. de exemplu cele ştiinţifice. neobosit al formării. dar şi în clasele primare elevul trebuie orientat. În procesul atât de sinuos. B. Se impune realizarea unei etape noi şi anume latura critică. S-ar putea spune că în această etapă se cere prea mult de la învăţământul primar. şcolarii sunt orientaţi asupra unor noi relaţii dintre cuvinte. Familiarizarea conştientă a elevilor cu fenomenul de limbă datintuirea să se facă prin cuvinte.

Theodor. Limba română contemporană. 1971. Cadru de referinţă. 5. Vocabularul.Traducere de Constantin Urmă. Gheorghe. M. OSTERRIETH. Bucureşti. 2004. Bucureşti.Bibliografie CLAPAREDE.. Editura Universităţii din Piteşti. Editura Didactică şi Pedagogică. 1976. Edouarde. Bucureşti. Consiliul Naţional pentru Curriculum..Curriculum Naţional pentru învăţământul obligatoriu. Psychologie de l’enfant. MOCANU. BĂNICĂ. 116 . Editura Didactică şi Pedagogică. Sinteze de limba română. Ministerul Educaţiei Naţionale. 1981. HRISTEA. Editura Didactică şi Pedagogică. Paul A. 1997. Introducere în psihologia copilului. Bucureşti.

În procesul de învăţământ se regăsesc demersuri interdisciplinare la nivelul corelaţiilor minimale obligatorii. politice şi economice. sugerate chiar de planul de În învăţământ sau de programele disciplinelor sau ariilor curriculare. Explozia de cunoştinţe. tot aşa cum o anumită disciplină se poate referi la o anumită varietate de probleme şi preocupări. Educaţia se află. Mădălina BONDOC Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. for a new teaching unit. diferite de ele. Într-o societate a schimbărilor rapide. consider predarea – învăţarea interdisciplinară o condiţie importantă. education. progress of knowledge Lumea contemporană reprezintă o permanentă şi inedită provocare pentru educaţie. moral or aesthetic lends itself to a very special interdisciplinary treatment. Am putea spune că majoritatea disciplinelor pot fi abordate din perspectiva altor discipline. Key words: interdisciplinarity. economic issues. Airinei”-Bucureşti Abstract Interdisciplinarity is one of the most important and complex theoretical and practical development of science.Interdisciplinaritatea – rezolvarea unei crize? Prof. while interdisciplinarity appears as a logical consequence of the integration of all types of content in the perspective of lifelong education. oamenii au nevoie de noi deprinderi pentru o mai bună înţelegere a complexităţii relaţiilor sociale. Major problems of the contemporary world. dintr-un anumit punct de vedere. a capacităţii lor de a aplica cunoştinţele în practică. modificarea permanentă a programelor şcolare impun o atenţie sporită asupra problemelor actuale. Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiecte de învăţământ contribuie substanţial la realizarea educaţiei elevilor. la formarea şi dezvoltarea flexibilităţii gândirii. Încep oare şcolile să nu mai fie potrivite pentru nevoile viitorului cetăţean? Consider că o abordare transdisciplinară și interdisciplinară a conceptelor este o soluţie. corelarea noțiunilor fixează şi 117 . formativ. înfăptuirea unui învăţământ modern. la răscruce.

Promovarea interdisciplinarităţii constituie un element definitoriu al progresului cunoaşterii. Interdisciplinaritatea a apărut ca reacţie la dezintegrarea spaţiului intelectual modern. Articulându-se între ele. o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită. Găvănescu şi.D. Iosif Gabrea. G. Plinius. Văideanu. Interdisciplinaritatea implică stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje explicative sau operaţii. Istoria ştiinţei cunoaşte încercări de cooperare şi întrepătrunderi. Comenius şi Leibnitz. În opinia acestuia.sistematizează mai bine cunoştinţele. le abate de la rolul lor simplificator şi le închide în impasul hiperspecializării. fiind “ o măsură de apărare disperată care vizează păstrarea caracterului global al intelectului” (Mohammed Allal Sinaceur. Inconvenientele tot mai evidente ale compartimentării. Hughes Philip trage concluzia că „ argumentul care pledează pentru interdisciplinaritate nu constă în faptul că disciplinele ar reprezenta o teorie eronată a cunoaşterii. ele îşi îndeplinesc rolul într-un mod eficace”. ci în aceea că ele nu ne dau (şi nu ne dau niciodată) imaginea completă a lucrurilor privite izolat. iar la noi Spiru Haret. G. dintre numeroşii pedagogici ai perioadei contemporane. ca şi utilizarea unui limbaj comun permiţând schimburi de ordin conceptual şi metodologic”. interdisciplinaritatea reprezintă una din cele mai importante şi complexe probleme teoretice şi practice pentru dezvoltarea ştiinţei. În lucrarea „Programe de învăţământ şi educaţie permanentă” autorul L. Hainault aprecia că: „Se acordă mai multă importanţă omului care merge decât drumului pe care îl urmează. a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere. cu scopul diminuării diferenţelor care apar între disciplinele de invăţământ. intredisciplinaritatea „impică un anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoaşterii şi între diferite abordări. clasice. integrându-se. Problema interdisciplinarităţii a preocupat filisofii şi pedagogii încă din cele mai vechi timpuri: sofiştii greci. Interdisciplinaritatea este „o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică. Astăzi.” (Cucoş Constantin „Pedagogie”). necesitatea unor perspective globale şi contestarea unui devotament faţă de obiect au dus treptat la conceperea şi la promovarea a ceea ce s-a numit interdisciplinaritate”. 118 . pentru o nouă pedagogie a unităţii. Astăzi disciplinele sunt invadate de un gigantism care le înăbuşă. ca şi strădanii de a le dezvolta.

Remediul la această dezbinare internă ar fi. Trebuie să amintim că. pentru parcurgerea cu succes a treptelor următoare în învăţare. soluţia de aplicat nu este nici interdisciplinaritatea totală. pe dinamică. perpetuarea cunoaşterii a găsit alte suporturi decât memoria oamenilor. abordarea interdisciplinară presupune un demers bazat. în acelaşi timp interdisciplinaritatea apare ca o consecinţă logică a integrării tuturor tipurilor de conţinuturi în perspectiva educaţiei permanente. Astăzi. de fapt. realizată în funcţie atât de exigenţele ştiinţelor contemporane şi de diferite activităţi sociale cât şi de exigenţele psihologice ale diferitelor vârste pare mai realistă şi mai eficace” (UNESCO. Din acest motiv este necesară realizarea unor conexiuni. 640/3. pentru învăţarea permanentă. să-i antrenezi în dezbateri pe diferite teme. Bucureşti. Predarea interdisciplinară pune accentul simultan pe aspectele multiple ale dezvoltării copilului: intelectuală.) “Marile probleme ale lumii contemporane. Probabil. Pentru a contura 119 . fizică şi estetică. o combinaţie între aceste două formule. spunea el. problematica economică. E foarte important să ştii să stârneşti interesul elevilor. pentru ca. emoţională. Ed. 76/Conf. chiar Comenius a denunţat cu tărie încă din 1657 tendinţa de fărâmiţare a ştiinţei în discipline fără legătură între ele. Predarea şi învăţarea unei discipline au dezavantajul că folosesc perceperea secvenţială şi insulară a realităţii unice făcând-o artificială. nici învăţământul pe materii concepute în maniera tradiţională. Doc. ulterior. pentru interrelaţionarea cu semenii. pedagogia unităţii (pansophia). Reunion sur la methodologie de la reforme des programes scolaires. Interdisciplinaritatea asigură formarea sistematică şi progresivă a unei culturi comunicative necesare elevului în învăţare. Colecţia Idei contemporane. Ştiinţifică. între anumite discipline şcolare pentru o percepere unitară şi coerentă a fenomenologiei existenţiale. în special. 18) Deşi avantajele unei asemenea abordări sunt evidente. ei să valorifice cunoştinţele dobândite. Prin gradul său de complexitate. pag. ED. socială.Interdisciplinaritatea şi ştiinţele umane. Perspectiva s-a schimbat: se acordă mai multă atenţie omului care urcă decât drumului pe care-l urmează. totuşi disciplinele de studiu constituie şi astăzi în multe sisteme şcolare axele curriculum-ului şi rămân în continuare principiile organizatoare cele mai pregnante în învăţământ. morală sau estetică se pretează în mod cu totul special la o tratare interdisciplinară. 1986.

De ce? Elevii ar trebui să fie motivaţi să citească. După părerea mea. A fi dintr-o generaţie nouă înseamnă. mijlocul de formare a unei culturi generale ridicate. astfel încât să poţi relaţiona în mod productiv disciplinele cunoscute. O problemă cu care se confruntă şcoala este aceea a seriozităţii cu care o tratează elevii. cei care au o mare importanţă in desfăşurarea demersului didactic sunt profesorii. aşadar. Domeniile fundamentale de cunoaştere reprezintă eforturi concentrate făcute de indivizi de-a lungul timpului de a răspunde unor întrebări esenţiale. să 120 . obiectivul ei este să-i facă pe tineri să simtă în mod firesc esenţa intelectualităţii. Scopul interdisciplinarităţii nu este. elevii sunt receptivi şi. din câte am înţeles eu. mai întâi de toate să stăpâneşti mai mult de o disciplină. în primul rând. Înţelegerea diverselor mecanisme depinde. Eugen Lovinescu vorbind despre progresul în educaţie afirma: „Generaţiile se succed. mijloacele şi scopurile se confundă. indivizii trebuie să dobândească o anumită cunoaştere a disciplinelor. Începând din primii ani de şcoală. de a găsi răspunsuri. Mai degrabă. puterea analitică a mai multor modalităţi de a aborda lumea. aceasta fiind o cale sigură de a descoperi lucruri. a fi dintr-o generaţie nouă înseamnă a fi contemporan cu tine însuţi”. şcoala românească are un profund caracter teoretic. Cum pregăteşte scoala elevul pentru viaţa? Cu ce îl ajută? Nu e suficient ca un elev să-şi însuşească diferite noţiuni pe care ulterior este incapabil să le aplice. este privită cu reticenţă. De regulă. oricât de puţin perene ar fi ele. Urmează întrebarea firească: Sunt oare profesorii pregătiţi pentru un învăţământ modern şi activ? Un profesor bun înseamnă un profesor care ştie să-şi prezinte materia elevilor neiniţiaţi în aşa manieră încât să-i implice. de modul în care profesorul serveşte elevilor săi materialul pe care îl are de prezentat. dar nu se aseamănă. Lectura. Lucrurile ar trebui să se schimbe. să defineşti în mod clar scopul. Trebuie. astfel încât să poată participa ca observatori sau ca participanţi activi. ci mai degrabă o cale privilegiată de acces spre înţelegerea diferitelor fenomene. nu a fi tânăr – mulţi dintre tineri fiind bătrâni – ci a participa activ la elaborarea sensibilităţii epocii şi la fixarea stilului ei. în special. acela de a dezvolta oameni de ştiinţă. în sensul că accentul ar trebui pus pe activităţile practice care să-l determine pe elev să înfrunte situaţii concrete şi să-şi descopere înclinaţiile. Disciplinele n-ar trebui să fie un scop în sine. Mult prea des.finalitatea şcolii trebuie. accesul spre cunoaştere. trebuie să recunoaştem. Studiul transdisciplinar şi interdisciplinar nu se poate aborda de la început.

ediţia a-II-a revăzută şi adăugită. L.D. Ramona. (coord.P. specială. 2002 Chirimbu. spre schimbare. Barbu. 2007 Văideanu. Bucureşti 121 . Sebastian.) (1981). Bucureşti. E. Universităţii Emanuel din Oradea. Ion. Interdisciplinary Researches in the 21st century.D. noiembrie 2012 Chirimbu .P. Ed. (1988). Sebastian. Monica. Cristinel. Corbu. rigid şi deschiderea spre nou. ed. Ed. Programe de învăţământ şi educaţie permanentă. Constantin. G. spre un tip de învăţare eficient... Bucureşti Lespezeanu. 2012 D'Hainaut. Tradiţional şi modem în învăţământul preşcolar-o metodică a activităţilor instructiv-educative.distrugă concepţiile evident greşite şi să construiască înţelegeri mai flexibile şi mai puternice. interdisciplinaritatea presupune evitarea unui model conservator. Educaţia la frontiera dintre milenii. Simuţ. Maria. Dumitru. Perspective şi provocări ale lumii contemporane şi spaţiului european în European Citizen Magazine (Europeea). Polirom. E. Bibliografie Cucoş. Prin urmare. Omfal Esenţial. Adina. Ed. Alexe. Pedagogie.

în timp şi în spaţiu . Veronica MOŢOC Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. a ecosistemelor majore şi a ecosferei ) deoarece nu cunoaştem capacitatea de suport a ecosistemelor şi cu atat mai puţin a ecosferei. Key words: pollution. concentrarea unor poluanţi de-a lungul unor lanţuri trofice. fighting. apei) -lipsa unor efecte imediate a deversării unor poluanţi ( pesticide.există o tendinţă generală de subestimare a poluării. între pătrunderea poluanţilor în mediu şi efectele lor ecologice . datorită dezvoltării de noi tehnologii. a stabilirii măsurilor de control . Airinei”-Bucureşti Abstract Pollution is a change more or less harmful to humans and species of natural and artificial ecosystems. discharge. datorită creşterii necesităţilor umane în ritm mai accelerat decât al creşterii numerice.Poluarea mediului –una din problemele secolului XXI Prof. air. Poluarea reprezintă o modificare mai mult sau mai puţin dăunatoare pentru om şi speciile din ecosistemele naturale şi artificiale . radionuclizi) şi ignorarea proceselor ecologice care determină amânarea procesului apariţiei acestor efecte creează impresia falsă a caracterului inofensiv al factorilor respectivi. environmental protection. chemical. poluarea creşte datorită creşterii numerice a omenirii. biogeochimice. . circulaţia aerului. a factorilor mediului (abiotic şi biotic) ca rezultat al introducerii în mediu a poluanţilor care reprezintă deşeuri ale activităţii umane. physical. ca şi a limitelor admisibile. metale grele. . soil. pollutants. -există un decalaj . water. biological effects. 122 . environmental factors. gaze din atmosfera.care se datorează modului de desfăşurare a proceselor ecologice (circuitele geochimice.nu se cunosc limitele accesibile ale poluării ( pentru securitatea omului. . environmental factors as a result of the release of pollutants that are waste of human activity. Caracteristicile poluării .Fiind consecinţa activităţii umane. ecological processes.

dizenteria. holera. animalelor şi omului : La plante inhibă fotosinteza . manifestată prin greaţă . gaze. substanţe organice. febra tifoida tulburări de somn saturnism ( intoxicaţie cronică cu plumb) cancer. paraziţi Efectele poluării asupra plantelor. ţitei (petrol). având ca rezultat reducerea biomasei blochează respiraţia prin astuparea stomatelor determină arsuri (necroze) ale frunzelor de-a lungul nervurilor blochează creşterea rădăcinilor determină mutaţii şi recombinări moartea florei acvatice uscarea plantelor La animale .inhibă procesele respiratorii fluoroza ( deformarea oaselor. bacterii. metale. căderea dinţilor) apariţia mutaţiilor modificarea culorii la ouă şi blocarea ecloziunii acestora asfixierea organismelor acvatice prin dezvoltarea bacteriilor anaerobe dispariţia unor specii de animale şi distrugerea unor lanţuri trofice sterilitate la păsări şi mamiferele acvatice moartea păsărilor acvatice prin acoperirea penajului cu petrol La om .Clasificarea poluanţilor : a) poluanţi chimici : pesticide. anemii Măsuri de combatere a poluării 123 . hepatita virala.afecţiuni respiratorii şi cardiace simptome neurologice afectează organele de simţ afecţiuni ale sistemului digestiv şi neuro-endocrin « boala apei » (intoxicaţie cronică) . radiaţii ionizante c) poluanţi biologici : virusuri. zgomote. diaree reducerea memoriei şi atenţiei colibaciloza. b) poluanţi fizici : caldură.

Metode de controlare a poluării atmosferice includ şi îndepartarea materialelor poluante direct din produsul brut. colectează. precum arderea de mai puţin combustibil ar fi strategia preferată. înainte ca acesta să fie folosit sau imediat după ce s-a format dar şi alterarea proceselor chimice ce duc la obţinerea produsului finit. Standardele privind sursele de emisie au de asemenea specificate 124 . Reducerea emisiilor de gaze din arderea combustibililor folosiţi de către automobile este posibilă şi prin realizarea unei combustii cât mai complete a carburantului sau prin recircularea gazelor provenite de la rezervor. captează sau reţin poluanţii înainte ca ei să intre în atmosferă. reducerea emisiilor poluante cu o mărire a randamentului energetic şi măsuri de conservare. precipitatori electrostatici.construirea unor zone de depozitare a gunoiului bine delimitate Combaterea poluării Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce reduc. astfel încât produşii poluanţi să nu se formeze sau să se formeze la nivele scăzute. Poluanţii industriali pot fi la rândul lor captaţi în filtre. Diferite ţări au impus standarde în legislaţie cu privire la nivelele de concentraţie ce se cred a fi suficient de scăzute pentru a proteja sănătatea publică. dar şi prin descompunerea gazelor în elemente puţin poluante cu ajutorul proceselor catalitice. carburator şi motor. Influenţarea oamenilor sa folosească transportul în comun în locul autovehiculelor personale ar ajuta de asemenea la îmbunătaţirea calităţii aerului urban.epurarea apelor limitarea poluării agricole prin combaterea integrată introducerea de tehnologii moderne în industria constructoare de maşini folosirea filtrelor la instalaţiile industriale folosirea unor produse casnice şi cosmetice ecologice controlul riguros al traficului naval utilizarea căstilor de protectie limitarea folosirii walkmanului de către tineri şi a telefoanelor mobile plantarea de spaţii varzi . Potenţiali poluanţi pot exista în materialele ce intră în procese chimice sau în procese de combustie (ca de exemplu plumbul din benzină). Din punct de vedere ecologic.

• Foloseşte becuri cu un consum scăzut de energie şi baterii reîncărcabile. ploaia acidă şi noxele atmosferice ca fiind cele mai grave probleme ale poluării aerului. Actul Aerului Curat din 1967. Un robinet stricat poate consuma aproximativ 30 de litri de apa pe zi. 125 . natura problemei necesită implementarea tratatelor internaţionale ale mediului. • Evitarea cumpărarii bunurilor care sunt împachetate excesiv. monoxidul de carbon. Măsuri pentru combaterea poluării ? • Folosirea mai rară a automobilelor: mersul. Afla ce facilitati de reciclare sunt disponibile in zona ta.limitele de emisie a substanţelor poluante în atmosfera astfel încat standardele de calitate ale aerului să fie atinse. şi până în acest moment 49 de ţări au aprobat în Martie 1985 Convenţia Natiunilor Unite cu privire la stratul de ozon. In plus. care specifică să se stabilească standarde privind calitatea aerului în cazul diferitelor substanţe. 1977 şi 1990 este baza legala a controlarii poluării atmosferice. "Protocolul de la Montreal". • Izolează-ţi casa. • Reciclează cât mai mult posibil. Este necesară energie pentru a confecţiona ambalajele. aşa cum a fost numită această convenţie renegociată în 1990 apela la îndepartarea anumitor clorocarburi şi fluorocarburi pana la sfarsitul secolului şi asigura ajutor in vederea dezvoltarii tarilor in realizarea acestor tranzitii. Cu toate acestea însă. ciclismul sau transporturile publice. In Statele Unite. Incearca sa nu arunci lucrurile daca acestea ar mai putea avea o altă folosinţă. dar şi de a le recicla. • Foloseşte aparatura electrica casnică care nu consumă multă energie (tip A+): când cumperi noi aparate electrocasnice întreabă care modele consumă mai puţină energie. Actul a fost de asemenea destinat prevenirii deteriorării calităţii aerului în arealele unde aerul este în prezent mai curat decât impun standardele. • Economiseşte apa: este necesară o mare cantitate de energie pentru a purifica apa. Agentia de Protţie a Mediului are ca responsabilitate primara indeplinirea cererilor acestui act. mai multe tratate internationale au fost semnate in scopul reducerii incidentei ploii acide. aşa cum a fost amendat în 1970. Amendamentele din 1990 identifică ozonul.

R. 2009 126 .. în desfăşurarea căreia unele produse. C. Editura Dacia. Poluarea şi protectia mediului. iar factorii de mediu (aerul.. mediu. 2000 Virginia Ciobotaru . solul) se pot modifică. aspect implicit al vieţii. Bibliografie Palmborg. Encyclopedia of Analytical Chemistry: Instrumentation and Applications. rezultate din procesele fiziologice şi din activitatea omului şi a animalelor. E. Meyers (Ed. în urma folosirii lor de către om. John Wiley & Sons Ltd. Concluzii: Omul şi mediul sunt entităţi inseparabile. Editura Editura Economica. Bringmark. Află dacă sunt grupări ecologice în zona ta care te-ar putea informa. Air and Soil Pollution. Chichester. poluare. Water.A.. Bringmark. 2009 Dan Florian. L. Ana Maria Socolescu. Dan Carmen-Eva. apa.).. Combustibili. devin reziduuri care pot să incomodeze bunul trai în funcţie de natura şi cantitatea lor. Poluarea mediului a devenit una din cele mai dezbătute probleme ale contemporaneităţii şi una de prim ordin pentru conducerea societăţii. de aceea ne aflăm în faţa unui subiect atât de vast şi de complex. Se poate spune că poluarea a însoţit omul încă de la apariţia lui pe Terra. existenţa omului fiind dependentă de mediu. 2001 Anderson Kim A.• Invaţă cât mai mult posibil despre problemele energetice ale Pământului şi cauzele ce le determină. Astfel apare poluarea.

in becoming a mentor and researcher. stilurile de învatare ale elevilor. teacher. Future testing will provide high school practice and teacher role. by promoting teaching methodology . One might even say that the teacher work turns from being a database. spre implicarea lor activă în procesul de învăţare. Funcţia cognitivă: vizeaza organizarea şi dirijarea învăţării. cum să se învete – astfel încât sa se atingă performantele stabilite 127 . psihologia elevului /a clasei).. b. prin promovarea unei metodologii de predare-învăţare centrată pe elev. mecanismele învăţării etc.Îmbunătăţirea experienţelor de învăţare ale elevilor şi metodele didactice Prof. Bucureşti Abstract: The teacher's role is changing in a world where there are no absolute truths and the unexpected and uncertainty are always present.subiectivi (contextul uman şi didactic în care se aplica metoda. The entire teaching process will focus on improving the learning experiences of students.obiectivi (natura finalitatilor. Funcţiile metodelor de instruire – generale şi specifice A. director Ruxandra SAMOILĂ Şcoala Generală nr. Alegerea metodei de instruire se face în funcţie de două categorii de factori: . Pentru profesor. for their active involvement in learning. 46. obiective şi rezultate.student-centered learning. personalitatea profesorului. Key words: education. learning process Întregul proces de formare s-a orientat spre îmbunătăţirea experienţelor de învăţare ale elevilor. logica internă a ştiinţei. c. Funcţiile generale: a. etc. Functia normativă – cea de a arata cum sa se predea. Funcţia instrumentală (operaţionala) – cea de intermediar între elev şi materia de studiat. metoda didactica este un plan de acţiune conceput pentru iniţierea şi derularea situaţiilor de învăţare.) .

Există o multitudine de clasificări toate argumentate în mod adecvat. Funcţia motivatională – cea de stimulare a creativitatii. Scopurile metodelor conversative (dialogate): 1. în care profesorul pune întrebari pentru: a stimula gândirea elevilor. Descrierea principalelor metode didactice 1. Daca se ia drept criteriu functia didactica pe care o poate îndeplini conversaţia. metodele. generale–particulare. generale–moderne. a asigura însusirea cunostintelor. a problemelor supuse discutiei şi chiar. precum: tradiţionale–moderne. precum şi logica interna a unei discipline. determinând specificul fiecăreia (vor fi precizate în cadrul metodelor descrise în cele ce urmează). aprofundarea cunostintelor.d. Metode dialogate (conversative) – constau în stabilirea unui dialog între profesor şi elevi. atunci distingem urmatoarele variante: • conversaţia de comunicare • conversaţia de repetare şi sistematizare • conversaţia de fixare şi consolidare • conversaţia de verificare şi apreciere • conversaţia introductiva • conversaţia finala Conversaţia poate lua forma discutiilor individuale sau a discuţiilor colective (dezbaterile). B. după criterii viabile. sa motiveze raspunsurile date. De altfel. concomitent cu însusirea cunostintelor şi formarea deprinderilor. Funcţia formativă – care consta în exersarea şi dezvoltarea proceselor psihice şi motorii. nu apar în stare pură. sentimentelor şi calitatilor morale ale elevilor. Funcţiile particulare sunt proprii fiecarei metode în parte. ci sub forma unor variante determinate de situaţiile concrete ale procesului didactic. sa sesizeze legaturile cauzale dintre cunostinte / fenomene 2. în modelarea atitudinilor. formarea gândirii logice a elevilor astfel încât ei sa poata sesiza care este esenţa problemei. avansarea de noi explicaţii / soluţii de rezolvare 3. ca atare. 128 . expozitive sau pasive–active etc. de stârnire a curiozitatii şi interesului pentru cunoastere (întarirea psihologica a învatarii) e. verbale–intuitive. a fixa cunoştinţele noi predate. astfel încât acestia sa poata descoperi şi singuri adevarul. convingerilor. stimularea gândirii elevilor.

.. 129 ...Profesorul preia întrebarea unui elev o dirijeaza spre un alt elev. Dupa nivelul şi modul de adresare: • Frontală . Dupa obiective urmărite • De definire .Presupune formularea de argumente/a raţiunilor care au stat la baza unor fapte/manifestări. • De opinie . categorica: .. destinate descoperirii de noi date. în general o întrebare cu rol diferit de la caz la caz. fenomen.. • De controversă .adresata întregii clase: De ce ? Din ce motiv ? Care ? Cum ? • Directă .Solicita recunoasterea /descrierea unui obiect..întrebari mascate care solicită elevului un punct de vedere personal B..Cere să fie stabilite asemănarile / deosebirile dintre 2 obiecte.4. deprinderea elevilor de a rezolva şi singuri o problema de învăţare.adresata unui elev anume: Pe ce te bazezi când afirmi că ? • Nedirijată . Întrebarile pot fi spontane sau premeditate..? • Factuale .I se solicită elevului să găseasca echivalente verbale care să exprime sensul celor învatate: Cum interpretati. Metoda constă în formularea cu abilitate a unor întrebari. Tipurile de întrebari se stabilesc în funcţie de următoarele criterii: A. Conversaţia euristica (de descoperire) presupune schimburi verbale între parteneri.? • De comparare . determinându-l pe elev sa învinga dificultatile inerente cunoasterii.. Fiecare episod este initiat printr-o operatie verbala.. evenimente.Ce este …? Care sunt atributele. fenomene.Se solicită un punct de vedere personal • De justificare . în alternanta cu raspunsuri de la elevi.adresata de un elev profesorului şi retransmisa elevului de catre profesor • De releu . • De completare .Raspunsul la o întrebare pusa de profesor este completată de mai multi elevi • Imperativă .. Cea mai solicitata metoda este conversaţia euristică. informatii.. identificarea unui element • De interpretare .Formulata ca o solicitare expresa. numite „episoade”..

o soluţie pentru problema cu care se confruntă. 2. sa afle soluţii. să compare • Anticipative . să plaseze cunoştintele în alt context.Dupa efortul intelectual solicitat elevului: • Reproductive Solicită mai ales memoria şi vizează răspunsuri simple • Reproductiv.Cer elevului să explice. Punctul de pornire îl constituie crearea situţtiei – problema. studierea aprofundata şi restructurarea datelor problemei III.Cer o descriere.Cum prefiguraţi evoluţia • De evaluare . să argumenteze.C. Utilizând metoda în discutie. II.Sugerează sau răspunsul. rezolvarea acesteia necesitând un efort real de gândire • să trezeasca interesul şcolarului • să orienteze activitatea şcolarului în directia rezolvarii problemei prin activarea cunoştintelor şi experientelor dobândite anterior.Cognitive . 130 . Problematizarea (metoda rezolvării de probleme) Problematizarea este considerată una dintre cele mai valoroase metode deoarece orienteaza gândirea scolarilor spre rezolvarea independenţa de probleme. conflictuală între experienţa de cunoaştere anterioară şi elementul de noutate cu care se confruntă şcolarul.Activează imaginaţia . Problematizarea presupune patru momente fundamentale: I. să se mobilizeze. Situaţia – problema este necesar să prezinte urmatoarele caracteristici: • să reprezinte o dificultate cognitiva pentru şcolar. sau modul de rezolvare. punerea problemei şi perceperea ei de catre elevi (inclusiv primii indici orientativi pentru rezolvare). profesorul pune pe scolar în situaţia de a căuta un răspuns pertinent. analizează atent şi cu discernamânt materialul faptic b).Solicită emiterea de judecăţi de valoare cu privire la o stare de fapt • Sugestivă . care desemnează o situaţie contradictorie. insistând pe puterea de reactualizare şi redare a cunoştintelor • Productiv – Cognitive .formulează ipoteze privind solutionarea problemei şi le verifica pe fiecare în parte.cautarea solutiilor posibile la problema pusa a).

voinţa etc. cenzurarile. captând atentia şi mobilizând la efort b) cultivă autonomia acţională c) formează un stil activ de muncă d) asigură sustinerea motivatiei învăţării e) dă încrederea în sine. ironizarile. • se exprimă liber orice idee care-i trece elevului prin minte (pentru a stimula imaginatia) • se cere producerea unei cantităţi cât mai mari de idei • se încurajează asociaţiile originale de idei (pentru a afla raspunsul / solutia) • fiecare grup va emite câte o idee la o interventie d) alegerea problemei şi prezentarea ei de catre profesor 131 . Metoda asaltului de idei (Brainstorming – ul) Este o variantă a discuţiei în grup. Fazele activităţii didactice axate pe aceasta strategie: a) împartirea clasei în grupuri de elevi (maxim 10) b) alegerea unui secretar (care va contabiliza ideile în ordinea emiterii lor) c) comunicarea regulilor de desfăşurare a activităţii: • se interzic aprecierile critice. a unor trasături de personalitate cum ar fi spontaneitatea. valorizarea (evaluarea) lor având loc la sfârsitul lectiei. obtinerea rezultatului final şi evaluarea acestuia. Caracteristici: • Se poate organiza cu toată clasa sau doar cu un grup special selectat. având ca obiectiv producerea de idei noi sau găsirea celei mai bune soluţii pentru o problemă de rezolvat. contribuind la formarea şi dezvoltarea calităţilor imaginativ creative.elevul compara rezultatele obtinute prin rezolvarea fiecarei ipoteze. 3.IV.obstrucţionările. Metoda are un pronuntat caracter formativ deoarece: a) antreneaza întreaga personalitate a elevului (intelectul.contrazicerile. afectivitatea). prin participarea membrilor grupului. • Metoda oferă elevilor posibilitatea să se exprime în mod liber. calităţile volitionale. curajul de a exprima un punct de vedere. • Ideile sunt avansate (produse) în cadrul discutiilor sau dezbaterilor.

Conceperea şi calitatea realizării lor contribuie la însuşirea cunoştintelor. ramâne un auxiliar preţios.N. Editura Polirom. le vor ierarhiza functie de valoarea lor. Editura Didactică şi Pedagogică.. să se dezvaluie.e) stabilirea. al căror potenţial pedagogic este valorificat în funcţie de metodele şi procedeele de instruire. de catre profesor. 2007 132 . facilitând comunicarea. Transferurile cognitive fac posibile colaborările interdisciplinare. pentru realizarea eficientă a sarcinilor proiectate la nivelul activităţii de predare-învăţare-evaluare. conceptele. cu toate avantajele incontestabile. Ţăranu A. 2002 Florea M. le vor prezenta Mijloacele de învăţământ constituie una din componentele procesului de învăţământ. la sfârsitul actiunii a unui grup de evaluare care vor prelucra ideile. Constituie un subsistem cu funcţionalitate precisă. Mijloacele informatice sunt absolut necesare învatamântului. Pedagogie. conţinutul şi sfera lor. M. Bucureşti. pe plan mintal. rămâne un mijloc de învatamânt integrat sistemului uman de învăţare. 2008 Cucoş. Bibliografie Cristea Sorin. În procesul didactic trebuie să se elaboreze. să se construiască noţiunile. teoriile. confruntarea şi luarea deciziilor. formarea priceperilor şi deprinderilor şi. Pedagogie (Ediţia a II-a revăzută şi adăugită). la formarea atitudinilor de cunoaştere. C. mai cu seamă. Profesorul are rolul de a dirija învaţarea.. Curriculum pedagogic.. Bucuresti. Iaşi. Editura Fundaţiei România de Mâine. Calculatorul. ulterior numai se definesc şi se clasifică (daca este cazul). Aceasta modalitate de lucru asigură abordarea într-un timp limitat a mai multor aspecte ale unei probleme.

devine tot mai importantă/relevanta pentru lumea de azi. resources. 133 .Each of us has to do daily. folosirea energiei din combustibili fosili (petrol. hidroenergia. şi se numesc: energii regenerabile. ceea ce a declansat procese (poate ireversibile). Key words: energy. gaz. cabuni: prin ardere). Electricitatea generată din surse regenerabile devine din ce în mai disponibilă. reziduri animale). biodiesel(dintr-o anumita perspectiva). hidrogenul. Mihaela ENEA Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. Tipurile de energie alternativa sunt: energia solară. teoretic oriunde pe glob. a avut efecte dezastruoase asupra mediului. utilizarea unor surse alternative de energie. mai mari decât orice activitate umană din istorie: acumularea de gaze nocive în atmosfera. energia eoliană. De aceea. geographic areas În ultimul secol. încalizirea globală. radioactivă şi sunt disponibile. not once.valurile. energia valurilor şi a curentilor. etc. Produc emisii mult mai puţine. Mai sunt cunoscute şi ca surse alternative sau neconventionale. Aceste resurse energetice mai sunt cunoscute şi sub numele de ”energie verde”. precum: subţierea stratului de ozon. energia geotermală bioenergia (biocombustibili. with the different forms of energy. practic nu se consumă. Aceste surse. Airinei”-Bucureşti Abstract The growth of population and the economic development around the world are inevitably accompanied by increased consumption of increasingly scarce energy resources. Prin alegerea unor astfel de surse de energie regenerabila consumatorii pot susţine dezvoltarea unor energii curate care vor reduce impactul asupra mediului asociat generării energiei convenţionale şi vor creşte independenţa energetică.Resursele energetice. acesta fiind un termen care se referă la surse de energie regenerabila şi nepoluantă. Developed economies depend on different energy resources unevenly distributed worldwide. termică. Surse de energie Prof. reduc poluarea chimică. precum: soarele vântul.

Roata hidraulică a fost de-a lungul multor veacuri principala maşină universală de forţă folosită în industrie. energia necesară nevoilor sale. Uraniul.iată cele trei puternice forte ale naturii de la care omul sa invatat sa obţină. posibilitatea de a înfaptui cu ajutorul lui lucru mecanic a fost foarte limitată. dar până la inventarea substanţelor explozive cu ardere rapidă şi a maşinii cu abur. i le-a pregătit. şisturile bituminoase. într-o măsură mai mare sau mai mică. Focul a sporit într-o masură uriaşă puterea omului asupra naturii. Energia solară Soarele este doar una dintre miliardele de stele. în industrie trebuie create rezervoare artificiale de energie.De la vechii greci ne-a ramas minunata legendă despre titanul Prometeu. pe suprafaţa solului ajung doar 50% din ea. dar este sursa de energie a tuturor fiinţelor vii de pe intregul Pământ. spre deosebire de vânt. Atmosfera reflectă aproximativ 30% şi absoarbe 20% din radiaţia solară. era un lucrător a cărui acomodare se facea mult mai usor. care a răpit cerurilor focul şi l-a adus oamenilor. cel mai preţios metal al zilelor noastre. care interacţionează cu atmosfera şi suprafaţa Pământului. în tehnică. noi trecând energia dintr-un loc în altul.pentru cele mai variate scopuri. Rezervoare de energie Energia nu poate fi obţinută "din nimic". Apa. Vântul. Pe nesimţite. îndatoritoare. apa. Energia solară care ajunge pe Pământ în 40 de minute ar fi de ajuns pentru a acoperi nevoia de enrgie pe un an a intregii omeniri. de petrol. Numai în ultimii ani. acestora li s-a adaugat şi energia nucleară. Încet de tot s-a lărgit cercul izvoarelor de energie utilizate de om. focul. Ce este energia? Fiecare dintre noi avem de-a face zilnic. sunt rezervoare de energie. Energia solară este energia radiantă produsă în interiorul Soarelui în urma reacţiilor de fuziune nucleară. astfel. cu cele mai diferite forme de energie. Noi creăm rezervoare artificialeacumulatoare de energie. Omul o preia din rezervoarele pe care natura. aceasta trece în veacul electricităţii. Zăcămintele de cărbune. şi nu o dată. în care trăim astăzi. Chiar şi aşa însă 134 . Deseori. Ea este transmisă pe Pământ într-o cuantă de energie numită foton. de asemenea este unul din cele mai bogate rezervoare de energie. şi care este urmat de era energiei atomice. dar sigur. de exemplu.

acestea producând ceva mai mult de 1% din necesarul mondial de energie electrică. în unele ţări. focul izbucnind datorită focalizării razelor solare prin picaturile de rouă. producţia energiei eoliene a crescut practic de cinci ori între 1999 şi 2006. ajungându-se ca. Pentru a genera curent fotocelulele necesită lumină.e. nu caldură. pentru ca bateria solară să se poată folosi ca sursă de energie. Într-o fotocelulă se generează o tensiune mică. folosind globuri de sticlă pline cu apă. Spania (8%). Odată montate. mai izolate de lume. de obicei siliciu.această cantitate este de 170 de milioane de ori mai mare decât productivitatea marilor centrale. de aceea poate funcţiona farul de 360 kw al unei piste de aterizare în mijlocul unei pustietăţi îngheţate din Alaska. Energia eoliană este o sursă de energie regenerabilă generată din puterea vântului.e. Bateriile solare Bateriile solare sunt nişte instrumente electronice. Fototcelulele sunt nişte plăci subţiri din materiale semiconductoare. ponderea energiei eoliene în consumul total de energie să fie semnificativ: Danemarca (23%). 135 . În anul 200 i. capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 73904 MW. cea mai mare parte a curentului necesar unei gospodării este furnizată de panourile solare. dar unele dintre ele sunt proiectate pentru a folosi cât mai bine această sursă de energie gratuită. Grecii au utilizat energia solară încă din anul 400 i. Germania (6%). aproape nu necesită revizie în continuare. de aceea trebuie legate mai multe astfel de celule în serie. Bateriile solare oferă o siguranţă mare. Într-o oarecare masură orice casă este încalzită de Soare. Deşi încă o sursă relativ minoră de energie electrică pentru majoritatea ţărilor.n pentru aprinderea focului. În zonele tropicale aceasta cauzează arderea tufişurilor. Curent fără reţea de transport la distanţă În locurile mai putin accesibile. La sfârşitul anului 2006. Încă din anii 60 sateliţii artificiali de telecomunicaţii sunt alimentaţi cu ajutorul unor panouri solare enorme. care utilizează fenomenul fotoelectric pentru producerea energiei electrice.n ei foloseau oglinzi concave în acest scop. care se comportă ca nişte lentile optice.

pot fi folosite pentru încălzire directă. poate vom putea folosi caldura conţinută în adâncul scoarţei terestre în roci uscate. care se găsesc la câţiva kilometri în adancul scoarţei terestre. dar. temperatura aceasta e puţin mai ridicată decât a aerului din timpul iernii şi mai scazută decât a aerului vara. Pompele geotermale se folosesc de această proprietate pentru a încălzi şi răci clădirile.Vânturile sunt formate din cauză că soarele nu încălzeşte Pământul uniform. fapt care creează mişcări de aer. Aproape 8000 MW sunt produşi de-a lungul mapamondului. regenerabilă şi poate fi folosită în scopuri diverse: încălzirea locuinţelor. îngropat în partea superioară a scoarţei terestre în apropierea cladirilor. când vânturile sunt mai puternice.de regulă apă sau o soluţie de apă şi antigel .circulă prin ţevi şi absoarbe sau cedează căldura solului. acest procent crescând iarna. Un fluid . Unitatea de schimb este un ansamblu de ţevi aranjate în spirală. Energia geotermală are un potential uriaş pentru producerea de electricitate. Majoritatea turbinelor produc energie peste 25% din timp. iar un alt ansamblu o reintroduce în puţ după răcire. Energia geotermală reprezintă caldura continută în fluidele şi rocile subterane. Precum într-o pesteră. care sunt capabile de a genera electricitate Energia eoliană este folosită extensiv în ziua de astăzi. Tenhologia de azi utilizează resursele hidrotermale. Rezervoarele geotermale. pompa termică propriu-zisă şi sistemul de alimentare cu aer. Pompele termice geotermale sunt compuse din trei părti: unitatea de schimb de căldură cu solul. Energia cinetică din vânt poate fi folosită pentru a roti nişte turbine. Apa este adusă la suprafaţă printr-un sistem mecanic. 136 . şi turbine noi de vânt se construiesc în toată lumea. aplicaţii ce poartă numele de utilizare directă a energiei geotermale În sistemele moderne. se construiesc fântâni în rezervoarele geotermale şi se obţine un flux continuu de apă fierbinte. În ziua de azi există două tipuri de uzine electrice geotermale: binare şi pe bază de aburi. industrial sau pentru producerea de electricitate. Este nepoluantă. energia eoliană fiind sursa de energie cu cea mai rapidă creştere în ultimii ani. Primii trei metri ai scoarţei terestre au o temperatură constantă de 10°-16°C. sau chiar cea din magmă. în viitor. sau o evacuează la suprafaţă.

Energia mareelor este un izvor de energie ce se reînoieşte mereu. 0. ca şi în curgerea lină a râurilor de stepă este ascunsă o mare cantitate de energie.77 metri. Dintr-o valoare teoretică calculată a mareei de 0. dioxid de azot şi sulf care apar sunt de 50 de ori mai mici decât în uzinele ce utilizează combustibili fosili.53 metri se datorează influenţei Lunii şi 0. Acest proces constă în absorbirea unui neutron de către un nucleu atomic de dimensiuni 137 . Vaporii pun în funcţiune turbinele şi generează electricitate. Energia nucleară Fuziunea stă la baza obţinerii energiei nucleare. Energia mareelor şi a valurilor Vărsându-se unul în altul.Uzinele pe bază de aburi folosesc apa la temperaturi foarte mari mai mult de 182 °C. Energia fluxului şi refluxului este una dintre puţinele forme ale energiei care nu se datoresc căldurii razelor solare. râurile devin treptat tot mai largi.24 metri influenţei Soarelui. Nu există emisii toxice semnificative. Aburul e obţinut dintr-o sursă directă sau prin depresurizarea şi vaporizarea apei fierbinţi. Opt mii de miliarde kW este puterea fluxului pe globul pamântesc. tot mai bogate în apă. În iureşul săriturilor din povârniş în povârniş al apelor de munte. Energia produsă astfel costă aproximativ 4-6 centi/KWh. se scurg spre mări şi oceane. iar urmele de dioxid de carbon.

mari cum este cel de uraniu.jpg http://en. Resurse web http://www.google.jpg http://da. 1974. unde provoacă alte fisiuni. valurile. biodisel. solară. curenţii oceanici. ceea ce accelareză puternic fragmentele rezultate.wikimedia. metanolul şi biogazul. cu degajare mare de energie termică.jpg 138 . Editura Științifică.wikispaces.ro/page2.gif http://www. hidroenergia.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=28&ve d=0CFIQFjAHOBQ&url=http%3A%2F%2Fmultitouch. București. aceste fragmente. Resurse energetice alternative.org/wiki/File:Puhagan_geothermal_plant. care va deveni astfel instabil. Concluzii Perspectiva epuizării combustibililor minerali şi preţul mereu in crestere al acestora au accelerat căutările şi valorificarea unor surse alternative de energie. Zaharia Vasile. Resursele energetice ale României.com/Video/Biodiesel-from-Palm-Oil-5843 http://www.com/image/biodiesel_process_chart_p0500.html http://en. Ion Lețea. Datorită vitezei lor mari.instalatiebiodiesel.Au fost identificati noi combustibili hidrogenl.wikipedia. sursă online http://www.org/wikipedia/commons/2/22/PS20andPS10.5min.wikipedia.org/wiki/Fil:PS10_solar_power_tower_2. El se va sparge în mai multe fragmente.org/wiki/Hydroelectricity http://upload.Asfel s-au construit centrale electrice care valorifică energia geotermică.wikipedia. Bibliografie Constantin Herbst.cabanova. care ating viteze foarte mari. în urma fisiunii pot pătrunde.hielscher. eoliană. la rândul lor în alţi atomi.

Cult. This paper proposes an empirical view of the transfer of learning strategies of Spanish in the context of multilingualism and multiculturalism. Keywords: teaching. however. definirlos y contabilizarlos. la competición entre estos dialectos de manera cotidiana lleva a una diversidad de posicionamientos epilingüísticos por parte de sus usuarios. 139 . Benín presenta una situación lingüística donde la existencia de varios dialectos alimenta. ditammari. is considered the official national language. Chinese. None of them. Teaching and learning of foreign languages (English. Por otra parte. por una parte. El Centro Nacional de Lingüística Aplicada (CENALA) precisa en el Atlas Sociolingüistique du Bénin (1980) que existen 57 idiomas locales.Teaching and learning strategies in a multilingual classroom: case of Spanish as Foreign Language in Benin (Francophone western Africa) Med. Russian. con una superficie de 114. Introducción La República de Benín es un país de África occidental que se extiende sobre 750 km del Océano Atlántico (en el sur) al Río Níger (en el norte). biali. strategy. Arabic. positive transfer. bulba. Spanish. la discusión entre los lingüistas y estudiosos de la lengua para nombrarlos. learning. que se podrían repartir en tres grandes entidades lingüísticas: Las lenguas “Gur” o Voltaicas habladas en dos regiones del norte (Atacora y Borgou): anii.763 km2 y una población de 8. DESTINO BENIN Abstract In Benin there are a large number of native languages. Roméo GBAGUIDI Asoc. German. batombu. distributed in twenty sociolinguistic groups. etc…) faces in the classroom. French is the only official language and has a monopoly and a significant influence on the educational system and the country’s language policy. Al igual que otros países plurilingües. the presence of different native languages that students use daily.9 millones de habitantes según el censo de 2009. foreign language.

gulmancema. la tendencia sería pensar que el francés se presta perfectamente no sólo como lengua de comunicación a nivel internacional sino también a nivel nacional. foodo. nadie se atrevería a afirmarlo y tampoco sería conforme a la realidad. waama. xwedagbe y xwlagbe. ede ije. por la fuerte inter-comprensión existente entre las lenguas del Sur de Benín. kogbe. Al principio fue con el objetivo de desarrollar el comercio de distintos productos y el trueque de armas por esclavos de los reinos sometidos por el de Dahomey. mbelime. Couffo. portugueses. kotokoli. Las lenguas “Kwa” en las regiones del Sur (Atlantique. En este contexto sociolingüístico fueron introducidos varios idiomas extranjeros de los cuales el español ocupa una posición bastante privilegiada en la enseñanza secundaria. cigbe. basa. gungbe. Collines. ede cabe. fulfulde (grupo oeste atlántico). ede idaca. toligbe. ede ife. kufalu. kabye. wemegbe. Presencia de las lenguas extranjeras en Benín Los europeos (ingleses. La tercera entidad está formada por grupos lingüísticos que no tienen ningún tipo de lazo con las dos anteriores: boko (grupo mande). saxwegbe. Littoral. ayizogbe. moore. instalando la primera escuela misionera en 140 . Ouémé. cokosi. wacigbe. Plateau. ede yoruba. describiré brevemente la presencia de las lenguas extranjeras en Benín para poder enfatizar sobre las estrategias de enseñanzaaprendizaje del Español como Lengua Extranjera en colegios e institutos de Benín. Los segundos se impusieron como colonizadores. yom. Zou) que se pueden dividir en lenguas “gbe” y en lenguas “ede”: ajagbe. holandeses. lekpa. Considerando esta multitud de dialectos autóctonos. nateni. desde mi propia experiencia. dado que la tasa nacional de analfabetismo (del francés) está todavía por encima de los 40%. dendi y zerma (grupo songhaï). Pero los portugueses y los franceses fueron los únicos en establecerse en el siglo XVI. Además sería simplificar demasiado la situación lingüística de Benín. setogbe.) empezaron a llegar a la región del “Golfo de Benín” hacia el siglo XV. etc. makale. ede ica. looso. gengbe. franceses. A continuación. Los primeros dieron el nombre de Porto-Novo a la capital política del país y siguieron con su comercio. tofingbe. Mono. maxigbe. sola. ede nago. hausa (grupo chádico) y cenka. fongbe. Sin embargo. ya que algunos lingüistas intentan quitarle importancia al multilingüismo en este país.

de la politique. Está también muy cerca de Ghana de habla inglesa. por ser la primera lengua a nivel internacional. con el que mantiene muchos intercambios tantos comerciales como socioculturales. las actitudes frente al error. art. de l’administration. 98) La ley constitucional de diciembre de 1990. el país más poblado de África y económicamente poderoso dentro del continente que tiene el inglés como lengua oficial y de comercio. “tácticas”. Sin embargo. Además. estableciéndose como “[…] langue de l’enseignement. La capitale de la République du Bénin est Porto-Novo. sino mostrar algunas estrategias que ayudan a evitar muchos errores cuando se utilizan correctamente. et des relations internationales” (BLANCPAIN: 1976. Estrategias de aprendizaje del español y transferencia positiva Mi intención no es dar pautas para el tratamiento didáctico de los errores en este artículo. el inglés es la primera Lengua Viva (LV1) que se estudia obligatoriamente además del francés. […]” (CONSTITUTION DE LA RÉPUBLIQUE DU BENIN: 11-12-1990. en la mayoría de los casos. El primero es obviamente el inglés. Siendo dicha lengua extranjera el principal médium de la enseñanza formal. lo subraya en su artículo 1º: “L’Etat béninois est une république indépendante et souveraine. el alumno entra en contacto con el francés por primera vez cuando empieza la escuela. Por lo tanto. aun vigente. Ambos idiomas están incluidos en el programa curricular. entre el alemán y el español. Benín tiene fronteras con Nigeria. Las estrategias de aprendizaje son mecanismos psicolingüísticos que se conocen también como “técnicas”. Después del inglés. como se puede ver en el Marco Común Europeo de Referencia. cuando el país accedió a la independencia política. una segunda Lengua Viva (LV2). El francés es desde entonces la única lengua oficial de Benín.1) Conviene indicar que. […] La langue officielle est le Français. Aunque la constitución no pone ningún énfasis en la presencia de otras lenguas extranjeras. a partir de la enseñanza secundaria. las medidas por tomar como la utilización de los errores varían según la situación de enseñanza/aprendizaje y los objetivos pedagógicos del profesor. el sistema educativo cuenta con la enseñanza de varios idiomas extranjeros. “planes potencialmente 141 .Porto-Novo y reinaron sobre el país desde 1894 hasta 1960. el alumnado tiene la posibilidad de elegir. el primer contacto con este idioma por el alumno determina su orientación intelectual futura.

A todos los alumnos les hace especial gracia el presente del indicativo del verbo Hablar (HABLO = comida típica del Sur de Benín. las metacognitivas y las socioafectivas. la cooperación en la resolución de tareas. HABLA =otra comida típica del Sur de Benín diferente de la primera). información y orientación. nativos . a saber: Las estrategias cognitivas. dejando las estrategias de comunicación para otro estudio más profundizado. No obstante. Las estrategias de aprendizaje socioafectivas implican la comunicación con los demás (compañeros. la utilización de técnicas de memorización. O’MALLEY y CHAMOT (1990) y OXFORD (1990). Incluyen las formulaciones de preguntas de clarificación o verificación. la autocorrección y autoevaluación. “capacidades cognitivas”. “procedimientos de resolución de problemas”. Las estrategias de aprendizaje metacognitivas que se emplean se refieren más a la reflexión sobre el aprendizaje. la similitud fonológica (tonalidad) de algunas palabras de la lengua Fon y de la lengua Gen ayuda en la conjugación de algunos verbos. De igual modo. etc. en diferentes cursos de aprendizaje del español. es una forma de transferencia positiva el pedir a los alumnos que saquen provecho de estas similitudes. les resulta fácil recordar el verbo Comer (COME = nombre de ciudad y COM = comida típica). etc. la concentración en la tarea. Por ejemplo. La estrategia didáctica debe. la inferencia o adivinación etc. la atención selectiva. “operaciones conscientemente utilizadas”. Me apoyaré simplemente en la síntesis de las estrategias de aprendizaje que hizo MALDONADO (2002) a partir de las tipologías de J. la utilización de modelos lingüísticos. 2004). la identificación de un problema. 142 . (WENDEN. el refuerzo positivo mediante el estímulo.turistas. RUBIN (1987). 1987c).conscientes”. Resulta difícil obtener una definición común o concertada de Estrategias de aprendizaje. etc. Existe un gran número de estrategias cuya categorización no resulta fácil. la aplicación de reglas. sin duda ninguna proporcionar a los estudiantes: motivación. profesores.) para favorecer el aprendizaje de la lengua extranjera. lo que suele dar buenos resultados en este contexto. solo me interesaré brevemente por las tres primeras grandes categorías de estrategias. para alcanzar sus aprendizajes (PONS. el desarrollo de la empatía. Las estrategias de aprendizaje cognitivas son las que integran en la práctica de la lengua extranjera la repetición. Para el profesor. la planificación y programación de actividades que permiten aprender.

(1957) Lingüística contrastiva. R. enseigner. Lado. Madrid. lengua oficial del país africano.C. y Smith. La primera es que el castellano es una lengua latina. Paris. lenguas y culturas. 143 . llevan indudablemente a interferencias lingüísticas y a cometer errores fosilizados incluso por los propios docentes. (1983) “From communicative competence to communicative language pedagogy”. L. La presencia y el uso diario de las diferentes lenguas autóctonas en el aula. González Nieto. y en consecuencia similar al francés. provocan el amor por esta Lengua extranjera y motivan el deseo de afianzar su estudio y comprensión en las aulas. J. Ed. K. Sin embargo. Por otra parte. (2005) Lingüística aplicada a la enseñanza del español como 2/L. Referencias Bibliográficas Canale. y la omnipresencia del francés como lengua de enseñanza y de la administración.W. Ediciones Cátedra S. Griffin. (2001) Teoría lingüística y enseñanza de la lengua (lingüística para profesores). Madrid. Cadre européen commun de référence pour les langues : apprendre. Language and Communication.A. Conseil de l’Europe (2001). Madrid. viven en un contexto de multilingüismo y multiculturalidad comprobado. tanto la música hispano-iberoamericana como las telenovelas de origen latinoamericano principalmente. considero esta situación de multilingüismo tanto en el aula como en el contexto sociocultural citado. évaluer. Didier. 2001. M. en Richards. Alcalá. R.Conclusión Los alumnos de Español/Lengua Extranjera en la educación secundaria de Benín tienen dos grandes ventajas. como una prueba de que los sistemas educativos donde existe el pluralismo lingüístico y social facilitan la transferencia de estrategias de enseñanza-aprendizaje de otros idiomas. La segunda ventaja es que la mayoría sino todos los alumnos. Arco/libros.

F. Oxford. Santos Maldonado. R.J.Mackey. 144 . Rapport national sur le développement de l'éducation. What every teacher should know. Cambridge University Press. W. Cross-linguistic influence in language learning. M. (1990) Language learning strategies. Odlin. Universidad de Valladolid. Porto-Novo. New York. Newbury House Publishers. (1989) Language transfer.L. Klincksieck Ministère de l’Éducation National et de la Recherche Scientifique (Avril 2001). (2002) El error en las producciones escritas de francés lengua extranjera: análisis de interferencias léxicas y propuestas para su tratamiento didáctico (Tesis doctoral). Paris. Cambridge. T. (1976). Institut national pour la formation et de la recherche en éducation. Bilingüisme et contact des langues.

Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii. pe fărâma de ogor a însuşirilor sale. chiar şi acolo unde ne este mai greu. încăpăţânat. a părului. a ochilor. hair. 145 . we are all PEOPLE. Într-o lume creată pe diversitate. alături de aceasta trebuie să luptăm. accomplishment Omul a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi deci toţi. fiecare copil are strălucirea spiritului foarte la suprafaţă. child. al tuturor : OM! Învăţător Valerica COMAN Şcoala „Radu cel Mare” Târgovişte (Dâmboviţa) Abstract In a world built on diversity. pentru a arăta cunoaşterea a ceea ce putem face. suntem una dintre infinitele feţe ale divinului. Pe aceasta trebuie să o cunoaştem. dream. pentru a ne da măsura noastră adevărată. există un element de unicitate: în faţa lui Dumnezeu şi a conştiinţei fiecăruia. Key words: life.Un cuvânt cu multiple sensuri şi totuşi al nostru. toţi suntem OAMENI. soluţia cea mai exactă. locul şi modul de existenţă. pornind de la diversitatea fiinţei umane (culoarea pielii. dar poate avea puterea de a munci tenace. oricare ar fi ele.” (Art. place and way of existence. de exemplu. intelligence) and going up to the diversity of human concerns. hope. there is an element of uniqueness: God and conscience. mai mica sau mai marea ei valoare. dar fiecare are momentul său de har. 1 – Declaraţia Universală a Drepturilor Omului) Desăvârşită nu este nicio fiinţă umană. replica cea mai sclipitore. owing to the diversity of the human being (the color of skin. Nu. inteligenţa) şi mergând până la diversitatea preocupărilor umane. eyes. unicitatea sa. „Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. a cât putem face. aşa cum ne-am născut.

cu deficienţe sau handicap sunt încă consideraţi specimene aparte . dar către aceeaşi direcţie). deprinderi. de a fi priviţi drept oameni cu anumite particularităţi. cu orientările sale către practicile inclusive acordă copiilor aflaţi în dificultate şansa de a fi acceptaţi în colectivităţii normale. Atât cât putem trebuie să distingem în gunoaie frumuseţea şi în aceşti copii. „Pentru copiii handicapaţi fizic şi mental trebuie să se asigure o viaţă plină de decenţă in condiţii care să le garanteze demnitatea să le favorizeze autonomia şi să le faciliteze participarea lor activă la viaţa colectivităţii” ( art. Copiii cu dizabilități fizice . ce ne surprind şi ne uimesc. gata să fie arătaţi cu degetul sau daţi ca exemplu negativ celorlalţi copii. la care România e parte semnatară. Atitudinea faţă de copiii cu deficienţe indică gradul de civilizaţie a unei societăţi. fără excepţie.Educaţia este un drept esenţial al fiecărui copil şi trebuie să se adreseze tuturor. posibilităţi de învăţare sau tulburări intervenite în procesul dezvoltării individuale. Persoanele suferind de diferite deficienţe (fizice. şansa de a se forma ca membri ai unei societăţi normale. prevede la art. . cadrelor didactice şi reprezintă o caracteristică a reuşitei în educaţie. însuşiri neaşteptate. Convenţia cu privire la drepturile copilului. de cele mai multe ori nefericiţi. izolaţi. dar OAMENI. Descoperirea a ceea ce este bun în fiecare pui de om ne revine cu precădere nouă. 146 . ascunşi de ochii celorlalţi.2 nondiscriminarea: toate drepturile trebuie să fie aplicate tuturor copiilor. există încă tendinţa de a fi marginalizaţi. sub motivaţia de „a-i proteja” de atitudinea celor din jur. indiferent de rasă. de a dobândi cunoştinţe .o mână întinsă de către copii pentru a se integra în viaţa grupului pentru a face aceiaşi paşi ca şi ceilalţi pe calea instruirii şi educării (e drept că la alt nivel. 23 din Constituţia cu privire la drepturile copilului). mucegaiuri şi noroi”. măsura propriei noastre valori. de a fi acceptaţi şi consideraţi egalii celorlalţi. senzoriale. sex. uneori chiar de propria familie .o mână întinsă din partea cadrului didactic în demersul de a-şi forma abilităţi. Şcoala actuală. Pentru copiii în dificultate e nevoie de: . religie. intelectuale) sunt fiinţe umane înainte de a fi handicapate De ce un copil bolnav de hepatită este compătimit. iar unul din categoria de mai sus să fie privit ca un „blestemat” ce trebuie ocolit şi izolat de oameni? Arghezi a reuşit să creeze „frumuseţi şi lucruri noi” din „bube .

că are pe cineva alături de el şi atunci încrederea în sine şi încrederea de sine vor spori: dacă greşeşte. .credinţă în necesitatea de a face ceea ce trebuie. . unde a fost marginalizat şi având probleme de adaptare. va fi iertat. . cât de mici. . nu putem cere copiilor să accepte şi să înţeleagă pe un coleg. reflectarea conduitei noastre faţă de acel membru. încrederea în sine va creşte . Dar atitudinea grupului faţă de unul din membri este. conştienţi şi marcaţi de aşazisa lor anormalitate. să reuşim noi pentru a-i face pe ei să reuşească. Fiecare copil trebuie să ştie că este înţeles. În final în acest fel va parcurge drumul pe care ceilalţi de seama lui l-au parcurs singuri. puterea exemplului nostru este mai eficientă decât toate regulile pe care am încerca să le impunem Aşadar.atitudine pozitivă faţă de copii şi problemele lor. .entuziasmul faţă de progresele. venit din alt colectiv. Un dascăl ce are misiunea de a lucra cu copii percepuţi ca diferiţi şi care crede şi vrea să le acorde şi lor şanse egale cu ale celorlalţi ar trebui să dovedească: . înregistrate de copii. copilul va învăţa să spere.dragoste nemărginită faţă de copii. Exemplu : Adrian. la câteva zile o întrebă pe noua învăţătoare: (în care are deja încredere): ". marginalizai vor deveni introvertiţi. respectiv în cadrul unei clase. să aspire către succes. de cele mai multe ori. noi reprezentând modelul moral pentru toţi. dacă atitudinea noastră nu se înscrie pe această linie.flexibilitate în organizarea şi adaptarea metodelor de lucru. va fi îndrumat. va fi ajutat. Copiii etichetaţi. 147 .puterea de a persevera chiar şi în acele momente când alte persoane ar renunţa .încredere în şansele copiilor . dacă nu poate.Doamna învăţătoare . .Orice copil trebuie să se simtă în siguranţă şi acceptat în cadrul unui grup. dacă nu ştie . eu sunt un copil normal?" Ce om a putut sădi un asemenea gând în mintea unui copil de şapte ani? Ce şanse ar fi avut Adrian dacă ar fi rămas în primul colectiv? Cine este cu adevărat în dificultate: puiul de om ce îşi caută drumul sau omul neom ce-i barează drumul ? Pentru a forma oameni trebuie să dovedim în primul rând că noi suntem oameni. să creadă în reuşită. că este susţinut. De aceea ar trebui depistate acele cuvinte care rănesc şi transformate în cuvinte interzise în vocabularul grupului.

că ar reprezenta un balast. fiecare nouă achiziţie. spune tuturor: „Am citit de mai multe ori lecţia singură !” Acum îi place să arate colegilor că ştie să citească. care să fie fundamentul pe care vom aşeza demersul de educaţie cu şanse egale pentru toţi. fiecare deprindere formată.a.) şi încurajarea de a găsi alte soluţii („mai gândeşte-te”. facem constant trimiteri la cât de frumos se exprimă unul. 148 . Exemplu: Aurelia are mari dificultăţi de învăţare. ei care nu pot. trebuie evidenţiate. iată calea firească de urmat ! Fiecare sarcină dusă la bun sfârşit. Şansele reale de formare a unui copil cu deficienţe depind în mare măsură de gradul de solicitare constantă a acestuia în şcoală. al profesorului este hotărâtor în aceasta problemă. cu ei ce facem? Dacă ştim să căutăm vom găsi în fiecare din ei ceva pozitiv. În clasa. ce soluţie ingenioasă de a rezolva problema a descoperit un altul. „să încercăm împreună”). Atingem permanent corzile sensibilităţii şi ei vor vibra la cerinţele noastre . ş. A fost lăudată. un element de stagnare pentru restul colectivului. Dar ei. Efortul independent al elevului îi dă cadrului didactic posibilitatea de a se mişca liber în clasa şi de a acorda sprijin efectiv acestora. Utilizarea cât mai eficientă a timpului presupune găsirea unor strategii de lucru şi pentru astfel de copil. ce minunat compune altul. acesta nu are alt substitut decât afectivitatea. copilul acesta mai „altfel” este OM şi trebuie să fie lăsat şi ajutat să crească asemenea unui om. încep şi trebuie să dispară. Şi tot rolul învăţătorului. realizând ceea ce în condiţiile unui climat afectiv arid nu s-ar putea. Şi el. ei care sunt „altfel”.Inteligentele se remarcă. Ideile preconcepute că nu se poate face mare lucru cu şi pentru el. corectarea fără a nega total răspunsurile („nu e bine”. Cine nu a văzut bucuria pe faţa unui copil ce primeşte o vorbă bună mai ales atunci când e obişnuit cu reproşurile? Să reţinem că timpul trecut fără un cuvânt bun nu-l mai întoarce nimeni. cumva exagerat. de a-i antrena în exersarea unor abilităţi. fericită. Ritmul ei de lucru este foarte lent. Cu atât mai mult copiii cu deficienţe au nevoie de laudă şi încurajare cu cât ei dovedesc mai multă sensibilitate şi nevoie de afecţiune faţă de ceilalţi. „nu ştii”. Fără să vrem. „încearcă încă o dată”. De multe ori uităm că pentru copiii aflaţi în dificultate motorul mobilizator neputând fi calităţile şi capacităţile proprii. a lll-a a reuşit în sfârşit sa citească aproape cursiv. „ai greşit”. ei care nu ştiu. A doua zi. Ascultarea şi a opiniilor lor.

Învaţă să se simtă vinovat. 149 . Învaţă să aibă încredere. Se surprinde în acest context distincţia kantiana între „A FI” şi „TREBUIE SĂ FIE” ce acoperă întreg arealul manifestărilor de natură socială. Învaţă să aibă încredere în el. Partea morală a dreptăţii sociale nu prezintă interes de putină vreme. Dacă un copil trăieşte într-un spirit de corectitudine. Dacă un copil trăieşte într-un mediu ridicol. Dacă un copil trăieşte în siguranţă . Dacă un copil trăieşte în laude . Învaţă să fie încrezător. cu precădere cele legate de simţul datoriei împlinite în conformitate cu "legile dreptăţii " ancestrale ale umanităţi. Învaţă să condamne pe toată lumea Dacă un copil trăieşte într-o atmosferă ostilă Învaţă să fie violent. bine înţeles. Dacă un copil trăieşte în acceptare şi prietenie. Dacă un copil trăieşte în ruşine. Învaţă să fie drept. Învaţă să fie timid. căci ar însemna anularea tuturor şanselor unei fiinţe umane. Dacă un copil trăieşte într-un mediu stimulativ. ci este strict legată de apariţia umanităţi Astăzi ne pare inadmisibilă neînţelegerea simţului dreptăţii.Să nu uităm:„FERICIREA E OBIECTIVUL TUTUROR! SĂ AJUTĂM COPIII SĂ CREASCĂ FERICIŢI” COPIII TRĂIESC CEEA CE ÎNVAŢĂ Dorothy Law Notle Dacă un copil trăieşte într-o atmosferă critică. Chestiunea obiectivării şanselor ca şi dimensiunea sa etică au suscitat opinii ce converg către valori perene. ÎNVAŢĂ SĂ IUBEASCĂ LUMEA. Fără excepţie suportul obiectivării rezidă tocmai în simţul dreptăţii etico . Învaţă să aprecieze.morale ca ideal. Dacă un copil trăieşte în încurajări.

pdf „Învăţământul primar” 2000-2001 150 . ŞANSE EGALE PENTRU TOŢI.să se militeze pentru o societate incluzivă care să ofere posibilităţi egale de acces la învăţare tuturor persoanelor.crearea de parteneriate eficiente cu părinţii. . . Putem creşte copii buni intr-o lume negativă. http://www. Bucureşti. 1996 Zig Ziglar.amplasarea situaţiei învăţământului într-un cadru legislativ corect. în care educaţia să se bazeze prioritar de nevoile indivizilor. 2000 Strategii ale educaţiei inclusive. .ameliorarea mediului de învăţare . Bibliografie Constantin Cucoş . ar presupune: . Pedagogie. prin care copilul să fie în prim plan în elaborarea programelor sociale de învăţământ. Iaşi.continuitatea existenţei învăţământului de stat.ro/programe/parteneriat/respdf/Raport.cedu. Ed. sursă online:. Polirom.Morala socială reprezintă sintagma: „PENTRU A PRODUCE ACELAŞI REZULTAT PENTRU OAMENI DIFERIŢI. Ed. E NECESAR CA EI SĂ FIE TRATAŢI ÎN MOD DIFERIT" Aşadar. cu comunitatea. Curtea Veche.o îmbunătăţire a practicilor didactice. . .

instruction. . care dezvoltă următoarea problematică pedagogică: . Crenguţa PASCALE Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti Lect. teacher "translated" at the level of each task teaching (lesson. . Key words: education. univ. etc. skills and strategies under objectives included in the school curricula.Conţinutul învăţământului. În spiritul paradigmei curriculumului. . Având calitatea unei ştiinţe pedagogice fundamentale. dezvoltată în cea de-a doua jumătate a secolului XX. aflată în plină tendinţă de afirmare. este promovată o didactică generală bazată pe “instruirea programată”. 151 . pedagogy Teoriile ştiinţifice s-au dezvoltatşi continuă să se dezvolte în secolul al XXI-lea într-un ritm neprevăzut. with an emphasis on school learning involves the acquisition of knowledge. teaching.Procesul de învăţământ (a cărui analiză pleacă de la “explicarea scopurilor şi sarcinilor învăţământului” în raport de care se asigură elaborarea şi generalizarea noilor cunoştinţe” dar şi “controlul şi aprecierea rezultatelor la învăţătură”).Scopurile instrucţiei. Sebastian CHIRIMBU Departamentul de Limbaje Specializate.Secolul XXI şi reperele sale în teoria şi metoda instruirii Insp. learning.Principiile didactice. în literatura de specialitate din străinătate.). Sub impulsul pedagogiei prin obiective. activity of the laboratory. “didactica generală în versiunea programată cuprinde teoria generală a procesului de învăţământ”. Prof. dr. teoria şi metodologia instruirii este inclusă – de regulă sub numele de didactica generală – în structura pedagogiei generale (alături de fundamentele pedagogiei şi de teoria educaţiei).. Universitatea „Spiru Haret” Abstract The article analyzes the theoretical process of learning from the point of view of the general didactic.

Introducere în pedagogie / Fundamentele pedagogiei). 152 . “Obiectivele care condensează cerinţele de instruire şi educaţie puse de societate (. intern (ambianţa educaţional a şcolii. De remarcat caracterul deschis al contextului în care are loc procesul de învăţământ în societăţile moderne şi postmoderne. care susţine orice proiect de activitate de instruire/învăţare.. stilul – pedagogic) care intervin în plan intern (mediul clasei şi al grupei de elevi/studenţi) şi extern (mediul şcolar. Componentele principale ale procesului de învăţământ – definitorii pentru explicarea esenţei procesului de învăţământ – sunt confirmate şi de didactica modernă.. climatul psihosocial al clasei de elevi). . într-un context extern (sistemul de învăţământ şi de educaţie) şi unul deschis. Astfel procesul de învăţământ.Metodele de învăţământ. Contextul care facilitează sau. iar ca punct final. îngreuiază organizarea optimă a procesului de învăţământ. social). Definirea procesului de învăţământ poate fi conturată astfel conform următoarelor componente principale: a. “Agenţii acţiunii – profesorii şi elevii la care se adaugă şi aportul părinţilor. o variantă particulară a corelaţiei dintre educator şi educat (vezi modulul I al cursului. cu privire la judecăţile de valoare şi comportamentul acestora”. Structura de bază a procesului de învăţământ (obiective – conţinuturi – metode – evaluare). Procesul de învăţământ – obiect de studiu specific didacticii generale (teoriei generale a instruirii) – reprezintă principalul subsistem al sistemului de învăţământ şi asigură realizarea funcţiilor generale ale educaţiei în cadrul unor activităţi specifice de instruire şi învăţare realizate la nivelul corelaţiei profesor-elev. reuniţi în acelaşi efort convergent”. fiind plasate pe acelaşi circuit al interdependenţelor dintre societate – sistem – proces de învăţământ. gândit în perspectiva teoriei şi metodologiei curriculumului are ca punct de plecare stabilirea şi urmărirea consecventă a obiectivelor. care permite perfecţionarea permanentă a activităţilor specifice organizate la acest nivel. este realizabilă la nivelul corelaţiei dintre profesor şi elev. care corespund unor opţiuni şi priorităţi sociale majore cu privire la informaţia şi deprinderile pe care trebuie să le privească elevii. rezultatele elevilor. din contră. 1974). în alte situaţii.. b. timpul. în raport de funcţia centrală prezentată anterior. comunitar.). Vicenty. include un ansamblu de variabile (vezi spaţiul. extraşcolar.Organizarea activităţii şcolare (apud Okon.

deprinderi. de la cele tradiţionale la cele tehnice audio-vizuale şi informatizate. În sens restrâns. Formele de organizare – pe clase şi lecţii. Timpul disponibil – care impune o anumită “segmentare” a conţinuturilor conform obiectivelor. ca efect direct şi indirect al instruirii. cicluri. “Mijloacele de învăţământ şi materialul didactic”. e. diferite forme de organizare a activităţii. cercuri de elevi. pentru stimularea acţiunilor specifice oricărei activităţi de învăţare (receptarea cunoştinţelor. Predarea este acţiunea de comunicare pedagogică (didactică) propusă de profesor în diferite variante şi forme de organizare.. excursii didactice …). în calitate de: informaţii logice. predarea este interpretată ca acţiune de instruire a profesorului. care trebuie receptat de elev în vederea stimulării 153 . pedagogică) şi nivele de dificultate” (vezi organizarea pe trepte şi discipline dar şi mijloacele de diferenţiere şi de diversificare a instruirii).n. la nivel microstructural avem în vedere: a) formele de organizare: învăţământ frontal – învăţământ pe grupe – învăţământ individual.. pentru atingerea celor mai bune rezultate Structura de organizare a procesului de învăţământ intervine la nivel macro şi micro – structural. vizite etc. excursii didactice. d. aflate în continuă evoluţie. realizată de elev. La nivel macrostructural avem în vedere organizarea procesului de învăţământ pe niveluri. interiorizarea şi aplicarea lor. Câmpul relaţional – format la nivelul mai multor tipuri de relaţii: profesori – elevi. activitate de consiliere. Structura de acţiune a procesului de învăţământ vizează activitatea de instruire proiectată de profesor şi cea de învăţare.c. discipline şcolare etc. realizabilă pe diferite planuri la nivelul procesului de învăţământ. adresată elevului. dependente de structura de organizare a sistemului de învăţământ. strategii de rezolvare a problemelor şi a situaţiilor-problemă etc. atelier şcolar. arii curriculare. activitate în: cabinet. învăţarea. implică prezenţa următoarelor acţiuni principale: predarea. evaluarea. ani de studii. În sens larg.. asimilarea. laborator. microgrup – clasă. în diferite situaţii. cerc de dezbatere …). prelucrarea. trepte. predarea priveşte în mod special acţiunea de comunicare pedagogică a mesajului pedagogic. b) formele de realizare: activităţi didactice (lecţia. activităţi educative (ora de dirigenţie. g. gup. “Conţinuturile – suportul de bază al instruirii – format din bazele ştiinţei şi ale culturii (. valorificând diferite metode şi mijloace didactice. activităţi practice. Relaţia complexă existentă între profesor şi elev.) programate după o anumită logică (n. f. elevi – elevi.

Procesul de învăţământ ca activitate de predare-învăţare-evaluare Rolul acordat celor trei acţiuni – predarea. evaluare continuă. capitole. ca activitate de predare-învăţare.În această perspectivă. deprinderi şi strategii conform obiectivelor incluse în cadrul programelor şcolare. Ca activitate psihică fundamentală. evaluare finală). Evaluarea este acţiunea iniţiată de profesor special pentru verificarea gradului de îndeplinire a sarcinilor de predare-învăţare. în mod special. lucrări practice. proprie omului. Rolul prioritar revine cadrului didactic. prin tehnici specifice (orale. la diferite intervale de timp (evaluare iniţială. teme şi subiecte de lecţie etc. proiectată pe discipline şcolare. ulterior ca autoînvăţare sau ca învăţare autodirijată). învăţarea are o finalitate adaptativă realizabilă în mediul şcolar prin acţiunile dirijate de profesor pentru asimilarea. realizabilă sub diferite forme. identificabile din punct de vedere istoric. în funcţie de concepţia didactică dezvoltată şi afirmată la scară socială. Pot fi semnalate trei momente semnificative. corespunzător unor stadii de evoluţie a teoriei generale a instruirii: Didactica tradiţională – pe care o putem plasa convenţional între secolele XVII-XIX . interiorizarea şi valorificarea materiei şcolare. Rolul prioritar 154 . examene etc.activităţi de învăţare (iniţial ca învăţare dirijată.). realizată iniţial în mod dirijat. care este centrat aproape exclusiv asupra transmiterii cunoştinţelor în vederea memorării şi a reproducerii acestora de către elevi şi studenţi. evaluarea – şi raporturilor dintre ele în cadrul procesului de învăţământ diferă de-a lungul istoriei pedagogiei. învăţarea. activitate de laborator etc. odată cu afirmarea curentului denumit generic Educaţia nouă – concepe procesul de învăţământ. ca activitate de predare. scrise.). grupuri de lecţii. teste de cunoştinţe. Didactica modernă – pe care o putem plasa convenţional între sfârşitul secolului XIX şi prima jumătate a secolului XX. procesul de învăţământ poate fi analizat ca proces instructiv-educativ sau educativ-instructiv.) vizează reglarea-autoreglarea permanentă a activităţilor didactice. Această acţiune. subcapitole. ca efect direct al instruirii proiectată de profesor la diferite niveluri de competenţă pedagogică. Învăţarea este acţiunea elevului. “traduse” de profesor la nivelul fiecărei activităţi didactice (lecţie. proiectate şi realizate conform obiectivelor programelor şcolare “traduse” de profesor la nivelul fiecărei activităţi didactice (lecţie etc. mai ales.concepe procesul de învăţământ. module de studiu. Învăţarea şcolară presupune dobândirea unor cunoştinţe.

semialgoritmizare. În sens restrâns. organizată. predarea defineşte o parte importantă din structura instruirii aflată “în cadrul interacţiunii directe a profesorului ce elevii”. Didactica postmodernă – pe care o putem plasa convenţional în cea dea doua jumătate a secolului XX. acţiune declanşată. în mod special. odată cu afirmarea paradigmei curriculumului – concepe procesul de învăţământ. 155 . În cazul acestor modele de predare o importanţă aparte revine evaluării iniţiale şi finale. orientată.revine cadrului didactic care este centrat asupra corelaţiei dintre acţiunea iniţială de predare şi acţiunea. Modelele de predare raţionale sunt orientate prioritar asupra proceselor cognitive logice (gândirea şi memoria subordonate gândirii) care stimulează corelaţia dintre mesajul pedagogic transmis de profesor şi acţiunea de învăţare eficientă a elevului. În sens larg. predarea defineşte o componentă a instruirii care orientează dirijarea învăţării în raport de obiectivele pedagogice asumate. de învăţare. Didactica postmodernă. Modelele de predare. depăşind “cadrul restrictiv al interacţiunii directe a profesorului ce elevii. în direcţia transformării personalităţii (pre)şcolarului/studentului. Modelele de predare bazate pe programare acordă o atenţie specială mesajelor pedagogice dirijate la nivelul raporturilor dintre variabilele de intrare şi cele de ieşire dirijate în termeni de algoritmizare. simulare. Modelele de predare interacţionale sunt orientate prioritar în direcţia valorificării structurii de funcţionare a activităţii de instruire. în interdependenţă cu învăţarea şi evaluarea. incluzând şi seria de acţiuni sau operaţii destinate pregătirii şi organizării lecţiei”. dezvoltată în spiritul teoriei curriculumului. defineşte predarea în sens restrâns şi în sens larg. ca activitate de predare-învăţare-evaluare. simultană sau ulterioară. în termeni de deprinderi intelectuale sau psihomotorii şi de strategii de rezolvare a unor probleme şi situaţii-problemă. identificabile din perspectiva proiectării curriculare sunt: Modelele de predare comportamentale au ca particularitate orientarea predominantă a mesajului pedagogic în direcţia atingerii unor performanţe finale. calitatea predării-învăţării fiind (auto)reglabilă prin integrarea deplină a evaluării în termeni de evaluare continuă / formativă. ceea ce înseamnă “conştientizarea şi păstrarea continuă a obiectivelor ca punct de plecare şi sosire”. proiectată în sens curricular prin centrarea pe obiective şi realizarea corespondenţei pedagogice dintre obiective-conţinuturi-metodologie-evaluare.

Bucureşti. realizarea efectivă a corelaţiei dintre profesor şi elev. 2008 Cristea. Vicenty. elaborării strategiilor. formative. Predarea atinge astfel condiţia sa pedagogică esenţială. Pedagogie generală. ca parte integrată deplin în structura de funcţionare a oricărei activităţi de educaţie/instruire. Editura Didactică şi Pedagogică. Ecaterina. Gabriela. de natură empatică angajaţi la nivelul repertoriului comun care construieşte continuă eficienţa comunicării pedagogice. Bucureşti 1974 Cristea. respectiv a determina învăţarea la nivelul stabilirii obiectivelor. gradării sarcinilor.Modelele de predare formativ-persuasive acordă o atenţie prioritară factorilor psihologici. 2008 156 . definitorie în dicţionarele de specialitate: "a învăţa pe altul". Formarea pedagogică a profesorului. Boboilă. Bibliografie Okon. Didactica generală. Frăsineanu. cu implicarea resurselor (auto)reglatorii proprii evaluării continue. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Didactică şi Pedagogică.

În loc să devină cu fiecare an şcolar mai puternic. unele banale. să contribuie din ce în ce mai mult la personalizarea şcolii. dorit. în ultimii ani curriculum-ul la decizia şcolii nu prea a interesat. Skills and attitudes.De asemenea. Adaptation. dimpotrivă. dar din păcate . Lăsat adesea doar la voia unor directori lipsiţi de viziune 157 . you still can make the necessary corrections. în masura în care avem acces la ceea ce se cheama informaţie esenţială pe tema pusă în discuţie . căruia în anii din urmă doar i s-a dat contur. curriculum-ul la decizia şcolii este o structură uşor detensionată. Primit pe bună dreptate ca un element de mare modernitate didactică. a way to increase students' adaptation to what is a modern society. forme malformante. altele foarte interesante şi moderne. mai bine individualizat. Cred că avem de-a face cu un concept plin de virtualităţi. una ca semn al bagatelizării şi ignoranţei. s-a aşternut liniştea. După o serie de texte.peste conceptul de “curriculum la decizia şcolii” . Intervening in time. un concept departe de a fi istovit. dimpotrivă. imaginat-şi a fost firesc să fie aşa-acum. Key words: Projection. asteptat. nu una creatoare de progres ci. the decision of the school curriculum should be a well done part of the national curriculum. adesea autarhic. Ilie Popescu”. Un moment de reflexivitate asupra unui concept didactic atat de complex nu inhibă niciodată. Crenguţa Cristina MARINESCU Scoala cu clasele I-VIII „Prof. Şotânga Abstract We are in an area where voices more or less authorized whispered or flat out say that one of the weaknesses of the National Curriculum scale represents just the school curriculum.Curriculum. cred că disciplinele opţionale se pliază pe o structură slăbită de câteva prejudecăţi pe baza cărora s-au dezvoltat.Proiectarea şi realizarea curriculum-ului la decizia şcolii – modalitate de optimizare a predării şi învăţării la biologie/educaţie tehnologică Prof.

din numeroasele elemente malformante. tradiţiile. se poate evoca nereprezentarea orizontului local in această structură atât de generoasă pentru personalizarea scolii. Din astfel de percepţii au apărut expresii precum – şcoala vieţii-. să fim mai buni. să înlăturăm barierele din comunicare. tot ce leagă un om de locul formării sale este încă o sursă de înaltă valoare formativă parţial valorizată din punct de vedere didactic. atunci cand el apare şi. mai ales. să ne cunoaştem pe noi. Geografia. pe care o considerăm esentială în dezvoltarea unui curriculum modern. care se manifestă în toate aceste ipostaze şi care trăieste toate aceste experienţe de învăţare. ne invaţă că orice părere contează”(elev de la Şcoala Prof. judeţul Dâmboviţa). pespectiva asupra vieţii apare din situaţiile cotidiene la care individual este expus. care ne duc cu gândul la disocierea unor laturi ale personalităţii. De exemplu. C. În practica şcolară se întâmplă adesea. Şotânga. din cauza felului în care se realizează practic predarea. adică profesia se învaţă la şcoală. Ne învată să rezolvăm un conflict. îşi diminuează importanţa. 158 . să ne spunem părerea. pe de o parte. istoria. devine adesea goală de conţinut . iar ceea ce se întâmplă în realitate este total diferit. sunt omise fie legăturile dintre cunoştinţe . sau poate rămîne cu impresia că învăţarea care are loc în şcoală este una oarecum artificial şi valabilă doar în spatiul şcolii. fie legătura cu realitatea concretă şi experienţele acumulate de elevi . chimie. care se numesc: fizică. Ilie Popescu. să ştim să ne apreciem şi chiar să înţelegem că nu întotdeauna avem dreptate.Ş. Sintagma “decizia şcolii” . abilităţile se deprind în mediul de lucru. Elevul poate rămîne cu impresia că lumea se împarte în unităţi distincte.. pentru ca învăţăm să cunoaştem oamenii.D. literatură. biologie. mai îngăduitori cu cei de lângă noi. de fapt. Provocarea in alegerea acestei teme a fost reprezentată de afirmaţia unui elev al şcolii în care imi desfăşor activitatea:”Opţionalul ne place pentru că nu memorăm lecţii. Ne învaţă să comunicăm . meşteşugurile. ca experienţele de învăţare să fie insuficient corelate unele cu celelalte. etc. vorbim despre aceeaşi persoană. comportamentul se învaţă în familie.pedagogică modernă . Atunci când predarea se realizează doar din perspective disciplinei de studiu şi doar din pespectiva disciplinei de studiu şi doar din perspectiva a ceea ce se învaţă la lecţii. Ceea ce s-a omis in toate aceste perspective este că.

Multidisciplinaritatea se referă la tratarea uni teme din perspective multiple. comunitatea. cartea). Extinderea surselor de informaţie tradiţionale(profesorul. Interdisciplinaritatea presupune întrepatrunderea dintre două sau mai multe discipline pe domenii commune. colegii. Transdisciplinaritatea reprezintă o abordare globală a cunoasterii . 159 . există o serie de abilităţi care se dezvoltă în cadrul oricărei discipline : gândirea critic. transdisciplinaritate. În privinţa strategiilor de predare şi învăţare accentual se pune mai degrabă pe proces. Primul dintre aceste procese presupune modele de abordare a conţinuturilor: multidisciplinaritate. -flexibilizarea orarului şi a formelor de realizare a procesului de predareînvăţare. ale mai multor discipline de studio. Cel de-al treilea proces adaptativ presupune flexibilizarea programelor de studiu şi a strategiilor de predare-învatare. metoda experimentului la biologie a fost transferată la psihologie şi de aici in pedagigia experimental.Procesele adaptative prin care se construieşte curriculum-ul integrat sunt: -o combinaţie tematică şi transpunerea acesteia intr-un program de studiu coerent. înspre unele alternative(internetul. adică active şi interactive. gândirea creativă. gândirea strategic.O astfel de abordare presupune gândirea curriculum+ului astfel încât să includă strategii de învăţare centrate pe elev. experienţa personal) conduc la o îmbunătăţire a cunoştinţelor pe care un elev le are. De exemplu. Tot aici se include şi transferul de metodologie dintr-un domeniu de cunoaştere în altul. în acest fel ţinându+se mai mult seama de particularităţile şi de nevoile de învăţare ale elevilor. gândirea fondată pe sentimente. -identificarea altor surse de informaţie decât cele din mediul şcolar. interdisciplinaritate. decât pe produs. Cel de-al doilea proces adaptativ se referă la crearea unei relaţii mai puternice între realitatea concretă şi ceea ce învaţă în şcoală prin integrarea informaţiilor din afara manualelor şi a lecţiilor.

Russu.Bibliografie: Ciolac. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Ed. Bucureşti.-Ghid metodologic de aplicare a programei de biologie. M. Anca. Curriculum la decizia şcolii în mediul incluziv-Ghid pentru cadrele didactice. Virginia. 1983. 160 . Metodica predării biologiei la clasele V-VIII . Disciplinele opţionale-Ghid pentru profesori. 1999. Eficient. Bucureşti. Editura Aramis. Kovacs..C. Centrul Step by Step . Todor.C.părinţi. elevi . 1979.E.N.. EDP . 2006. D. Giurgea. învăţământ obligatoriu. 2001. Metode de învăţământ aplicate în studiul biologiei în şcoală. C. M. EDP .

ca o arenă globală. Alexandra PEPELEA Şcoala cu clasele I-VIII Bivolari. inclusiv în domeniul educaţiei.tota vita scola est . necesită şi un efort de regândire a traseelor educaţionale. Fenomenul globalizării şi crearea sistemelor transnaţionale au determinat schimbări evidente în toate sferele de activitate. The three concepts define learning as a journey. în care indivizii trebuie să cunoască cât mai mult despre cât mai multe şi să îşi asume roluri variate. economică. Lumea în care în prezent trăim poate fi definită. life-wide and life-deep . social. learning. life-wide. din perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii.deep learning will essentially intermingle. definită ca „societate a cunoaşterii”. cultural environment. Societatea în continuă evoluţie. A învăţa să înveţi a devenit imperativul sistemelor educaţionale actuale. life-deep. în care politicile educaţionale trebuie să reflecte responsabilitatea unor sisteme educaţionale care să susţină şi să răspundă nevoilor tuturor. din ce în ce mai aglomerată. cu avantajele şi dezavantajele pe care le implică. scrie Jacques Delors. Oferind tuturor acces la 161 . life-deep. life. Iaşi Abstract Learning in its three dimensions – life-long. knowledge society. necunoaşterea regulilor democratice şi lipsa educaţiei civice sunt factori care pot genera prăpastia dintre oamenii capabili să-şi găsească un drum de succes şi cei care se simt manipulaţi de evenimente. life-wide. societatea progresului tehnic şi ştiinţific.concerns the human being living in a challenging economic.wide În termenii pedagogiei contemporane. într-o societate care le pretinde din ce în ce mai mult. Key words: globalization.va fi legată de realităţile lumii globalizate. ca proces care începe în copilărie şi continuă pe tot parcursul vieţii. sintagma întemeietorului didacticii. culturală.Învăţarea în dimensiunile lifelong. where the timeframes of lifelong learning and the spaces of life wide and life. Marginalizarea. Jan Amos Comenius . excluderea. Învăţarea a fost resemnificată şi înţeleasă în strânsă legătură cu evoluţia ştiinţifică. O abordare conceptuală Prof. lifelong.

potenţial financiar. de crize. atrage atenţia Faure. la naştere. după finalizarea studiilor obligatorii. într-o lume dominată de tehnologie.). educaţia are rolul de a-i ajuta pe oameni să înţeleagă lumea şi să-i înţeleagă pe ceilalţi şi poate constitui un răspuns la dinamismul existenţial. Jacques Delors propune o perspectivă largă. care învaţă să fie. Edgar Faure. este împlinirea completă a fiinţei umane. Educaţia singură nu va fi suficientă pentru devenirea individului. Insistând asupra importanţei învăţării pe tot parcursul vieţii şi nu numai până la un punct al ei. 1972). Raportul Delors va susţine principiul învăţării întru devenire. Demersul s-a bazat pe ideea legăturii intrinseci dintre educaţie şi societate şi a erorii de a considera educaţia ca subsistem al societăţii. principiul învăţării permanente enunţat de Comenius şi se situează în favoarea ideii că. formelor de expresie şi multiplelor roluri pe care şi le va asuma. depăşindu-l şi accentuând asupra ideii că niciun talent care se ascunde în fiinţa umană. Două dintre conceptele-cheie ale Raportului din 1972 au fost educaţia pe tot parcursul vieţii/lifelong education şi societatea care învaţă /the learning society. dar pe care se poate scrie totul. pe durata vârstelor de şcolarizare. Acest raport. în toată complexitatea personalităţii. Learning to be/A învăţa să fii este un principiu enunţat pentru prima dată în Raportul Comisiei Internaţionale pentru Dezvoltarea Educaţiei.)” Lifelong şi life-wide learning . Ani mai târziu. de fapt. politicile educaţionale contemporane continuă. nu trebuie lăsat nedescoperit. atenţionând asupra faptului că învăţarea trebuie să fie o preocupare pentru toată viaţa şi nu un proces care se încheie la o anumită vârstă. Profesorul Văideanu defineşte educaţia ca „un mod al omului de a se elibera de tensiuni. Scopul dezvoltării..concepte ale învăţării pe tot parcursul vieţii.au devenit esenţiale pentru elaborarea politicilor educaţionale europene. Perspectiva enunţată este aceea a înţelegerii educaţiei nu numai ca proces în care individul se implică pentru a dobândi deprinderi. să scoată la iveală comoara dinlăuntru. asemenea unei comori. în timp şi în spaţiu. ci şi ca parcurs al desăvârşirii omului complet. 162 . o tablă pe care nu s-a scris încă nimic. psihicul copilului este o tabula rasa. atenţiona asupra pericolului alienării şi dezumanizării personalităţii umane. un scut şi un sprijin care întăreşte încrederea în viitor şi în progres(. de surprizele profesionale neplăcute(..cunoaştere. dar şi în diversitatea situaţiilor de viaţă . intuitulat semnificativ Learning to Be: the World of Education Today and Tomorrow(UNESCO. abilităţi.. cuprinzătoare asupra educaţiei. a cărei ţintă este ideea necesităţii ca fiecare să-şi descopere şi să-şi îmbogăţească potenţialul creator.. al cărei preşedinte era Ministrul de atunci al Educaţiei din Franţa.

Importantă este componenta motivaţională. ţi s-o fi acrit şi dumitale(. Tot în tableta din 1938. în situaţii şi medii dintre cele mai diferite. c-a trecut vremea învăţăturii!”. instituţionalizate. să confrunte şi adeseori să înfrunte mediul social. în accepţiunea ei. Călinescu prezintă ironic percepţia bătrânei asupra meseriei de profesor: „Grea meserie şi profesoratul ăsta dacă trebuie să citeşti mereu. social. maică? Nu-ţi ajunge atâta şcoală? Şcoală primară. Existenţa lui nu va putea fi divizată într-un timp destinat învăţării/a learning time şi unul al traiului propriu-zis/a time for living. lua aspirină şi citea. a terminat şi s-a măritat şi acum e bine. maică?”. both in its duration and in its diversity. Aşa cum se arată în Memorandumul asupra Învăţării Permanente. pe durata vieţii. la rostul ei. universitate. în acest context. indiferent de domeniul de competenţă . Ea poate chiar să argumenteze inutilitatea demersului. „citea şi lua aspirină. Faure se referea la importanţa învăţării ca proces pe toată durata vieţii. studentă fiind.economic.„Acum mai pune-te şi dumneata pe trai. Sfatul bâtrînei pentru tânărul chiriaş devenit între timp profesor . dobândirea ştiinţei de a învăţa să înveţi şi a atitudinii pozitive asupra învăţării. Astfel.. până când a isprăvit cartea. Identificarea aici a unui aspect actual al politicilor învăţării pe tot parcursul vieţii nu apare ca exgerată. exprimă tocmai mentalitatea celor pentru care experienţa învăţatului este limitată în timp şi în spaţiu. în 1972. exemplul altei chiariaşe care. Evoluţia ştiinţei şi tehnicii va determina şi o pregătire dincolo de cadrul educaţiei tradiţionale.pot 163 . ci şi în spaţiu. toate instituţiile. o necesitate individuală.evidenţiază diferenţa pe care femeia o face între „ponosul” pe care îl presupune învăţătura şi „rostul” care. Călinescu. ideea se regăseşte într-o tabletă a scriitorului G. Datorită complexităţii lumii de azi. înseamnă mariaj şi „trai”. pentru că acesta „stă toată ziua cu nasul în cărţi”. efort şi bani pentru învăţare. cultural sau informaţional.întrucât el va trebui să se integreze. intitulată „Tot mai înveţi. care îi va determina pe indivizi să îşi planifice activităţile. liceu.. etnică. să investească timp. Copiii citesc. dar şi ca diversitatea ei (‘Learning is a process that lasts a lifetime. oamenii vor trebui să accepte diversitatea culturală. în dimensiunea sa temporală. E.’). Învăţarea pe tot parcursul vieţii este. exemplificând printr-o altă situaţie de viaţă. lingvistică. un principiu care redistribuie învăţarea nu numai în timp. aflat la senectute. Valorificată literar. d-ta citeşti!” Fundamental.)”. să îşi dorească să înveţe. întrucât personajul. esenţială pentru devenirea fiinţei rămâne educaţia de bază de calitate. Bătrîna îl agasează pe tânărul chiriaş cu întrebări şi consideraţii precum „Tot mai înveţi.

muzica. universităţile. liquid society. moduri particulare de a înţelege şi de a aborda realitatea înconjurătoare. sporturile şi activităţile recreative. a unei învăţări lichide (liquid life. care constituie tot atâtea ocazii de învăţare. Aceste contexte pot fi mediul familial. Studenţii sunt asemenea unor nomazi ai învăţării. astăzi. populând continuu spaţii variate. locul de muncă. de a se autoevalua şi de a-i evalua pe ceilalţi. Faure numea societate conştientă de propria învăţare/a self-aware learning society. biserica şi alte insituţii religioase. vecinătatea. care pot fi consideraţi nativi digitali în epoca hip-hopului. grupul de prieteni. comunitar. liquid university). într-o viziune holistică asupra învăţării. morale. lăsînd studenţilor libertatea de mişcare. care permit accesul la profunzimile vieţii. Viaţa lichidă. statici. ca un concept al „educaţiei complete”. astfel. lifewide .) Procesul nu este limitat la cadrul formal de învăţare şi nu este. Prin urmare. formând ceea ce E. evidenţele vor deveni probabilităţi şi abilităţile dizabilităţi. metaforic înţeleasă ca o călătorie pe durata întregii vieţi. dependenţi de achiziţiile individuale care nu vor putea fi niciodată solidificate în posesiuni de durată. Aceasta este consecinţa unei existenţei lichide. Nu putem rămâne. pentru că. este o succesiune de noi începuturi.ceea ce se învaţă. este o sumă de provocări. implicit. care generează sfârşituri dureroase. unul intenţionat. dar fără de care începuturile n-ar mai fi posibile.reuneşte valorile religioase. O a treia dimensiune . experienţa unor spaţii şi contexte diverse. sunt astăzi deschise. Lifewide apare. mediile în care îşi petrec timpul liber constituie tot atâtea spaţii şi contexte pentru învăţare. instituţiile în care învaţă. în simultaneitate. etice şi pe cele sociale. Conceptualizând. unidirecţionaţi. tinerii îşi formează convingeri.life-deep . într-o diversitate de contexte şi medii (sociale. familiale. care odată erau concepute ca spaţii închise. care reuneşte toate experienţele de învăţare. neapărat. 164 .fi folosite în scop educaţional. culturale. caracterizată prin precaritate şi nesiguranţă. care reflectă credinţele oamenilor. modul lor de a acţiona. Progresul informatic a determinat adaptarea curriculumului la nevoile tinerilor. etc. domeniul informatic şi alte medii culturale populare. dimensiunea lifelong se referă la ceea ce se învaţă pe durata întregii vieţi. care dau şi cele mai mari dureri de cap. Familia. valori. comunitatăţile din care fac parte. scrie Bauman. claustrante ca nişte turnuri de fildeş. Prin interracţiune. într-o clipă. Zygmunt Bauman avansează ideea unei societăţi şi.

Z.A. a învăţa să trăieşti împreună şi a învăţa să fii. cuvintele şi sunetele. mai ales. ci îi antrenează. Tot mai înveţi. Ediţia a II-a. C. La scară largă. life-wide. capabile să ţină cont de rolurile şi responsabilităţile în schimbare ale tinerilor de acum. este esenţa reală a educaţiei. http://life-slc. Learning in and out of school in diverse environments. Bucureşti.. reţelistice. J. implicit.” Bibliografie Banks. Liquid Life.. cele trei dimeniuni unifică. Tinerii de azi. folosesc resursele IT pentru a demonstra. 2002 Comenius. întrucât toţi folosesc tehnologiile digitale. atunci când reconfigurează imaginile. a remixa texte multimedia şi a le configura altfel. „Existenţa umană într-o stare de devenire la fiecare stadiu şi în situaţii variate. precum telefonia celulară. www. preferinţele şi plăcerile personale.se reflectă în practicile noilor învăţări. prin care Jacques Delors înţelegea a învăţa să ştii. Noile tehnologii nu generează noi tipuri de învăţare doar pentru cei din generaţia foarte tânără.Cele trei dimensiuni ale învăţării .com Călinescu.pdf Bauman.books. lifewide. să-şi întemeieze o familie mai devreme sau să urmeze un traseu profesional inedit. A. Pedagogie. Banks. se afirmă în lucrarea coordonată de J. maică?. lifedeep .org/docs/Banks_etal-LIFE-DiversityReport. 1938 Cucoş.. pe toţi. Practic. life-deep. de a le oferi sprijin şi încredere în propriile forţe. Rolul profesorului va fi unul major mai ales în asumarea responsabilităţii de a-şi încuraja elevii să devină „voci noi”.lifelong. în „Jurnalul literar”.. organizează educaţia în ceea ce Dewey numea unitatea organică a vieţii de zi cu zi. computerele. Noile pedagogii vor trebui să încorporeze tipuri diferite de evaluări. exact cum face un DJ în arta sa. Iaşi. interactive. instrumentele de înregistrare şi redare a muzicii şi filmelor şi. A. care pot alege să lucreze în mai multe domenii.google. în termeni metaforici. pe cei patru stâlpi ai educaţiei. G. a tăia şi a lipi. 1970 165 .. Didactica Magna. Eşafodajul se ridică. iPodurile. J. jocurile video. noile forme de configurare a sensului legate de noutatea informaţională oferă posibilităţi inovatoare de învăţare. scria Paul Lengrand. Lifelong. facilitate de multiplele resurse culturale şi textuale pe care tinerii de azi le folosesc pentru a-şi defini identitatea culturală. a învăţa să faci. „Polirom”.

G.org 166 .. J. Nairobi.. 26 November 1976). Educaţia permanentă. www.. Comoara lăuntrică. UNESCO. 1972 Memorandumul asupra Învăţării Permanente. 1973 Văideanu.Filosofie. 1986 Learning to Be: the World of Education Today and Tomorrow. 2000. www. Introducere în educaţia permanentă. „Polirom” . Cuza”. 2000 Lengrand.Delors. I. EDP.unesco. . Iaşi. P. Brussels. Facultatea de Istorie.ro Recommendation on the Development of Adult Education (adopted by the General Conference at its nineteenth session. Universitatea „Al.edu. Raportul către UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie în secolul XXI.

and transdisciplinarity.the juxtaposition of certain elements of diverse subjects in order to emphasize some common aspects.based on symmetric communication-. which lead to the appearance of new disciplines or other domains of knowledge.chimie Prof. Conexiuni între obiectele de studiu: fizică-biologie. ca: individualizarea procesului de predare–învăţare.the transfer of methods from one subject to another. etc. chimia. geografia. It offers some positive aspects of learning. the pluridisciplinarity.Interdisciplinaritatea în procesul de predare-învăţare.intertwining more subjects. Key words: interdisciplinarity. Interdisciplinaritatea oferă unele aspecte pozitive ale învătării. The disciplinary connection can be realized through: multidisciplinarity. Bucureşti Abstract The interdisciplinarity is the transfer of the concepts and methodology from one subject to another. interdiscilpinarity. Etapa actuală de dezvoltare a unei ştiinţe se caracterizează prin legătura şi întrepătrunderea mereu crescândă a ştiinţelor. modificarea 15 Interdisciplinaritatea = cooperare între discipline diferite cu privire la o problematica 167 . correlations among disciplines „Educaţia are dificila misiune de a transmite o cultură acumulată de secole. al interdisciplinarităţii biologiei cu alte discipline ca: matematica. fizica. în bună măsură imprevizibil" (Jacques Delors) Interdisciplinaritatea15 este transferul conceptelor şi metodologiei dintr-o disciplină în alta. dar şi o pregătire pentru un viitor. Angelica MIHĂILESCU Colegiul National “ George Coşbuc”. transfer of concepts.

părerii elevilor. Profesorii de 16 Multidisciplinaritate= suprapunerea unor elemente ale diverselor discipline pentru a pune în lumină aspecte comune 17 Juxtapunerea= este alăturarea a două entități care se află într-un anumit raport sintactic una cu cealaltă 18 Pluridisciplinaritatea = integrarea interdisciplinară 19 Transdisciplinaritatea= întrepătrunderea mai multor discipline 168 . clasice. permite trezirea interesului faţă de obiect. între anumite discipline şcolare pentru o percepere unitară şi coerentă a fenomenologiei existenţiale. pluridisciplinaritatea 18bazată pe comunicarea simetrică-. geografia. Din acest motiv este necesară realizarea unor conexiuni. ce pot fi utilizate cu succes în cadrul diverselor activităţi. proiectarea şi organizarea proceselor didactice în viziune interdisciplinară. necesare pentru muncă şi la studierea altor discipline. matematică. Tot la lecţiile de biologie elevii capătă o mulţime de priceperi şi deprinderi practice. profesorul se bazează pe includerea elevului la predarea temei noi. Interdisciplinaritatea vine în ajutorul atît a profesorului. etc. chimie. Conexiunea disciplinară se poate concretiza prin: multidisciplinaritate16 . Interdisciplinaritatea este "o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică. etc. Interdisciplinaritatea ca demers epistemic. Astfel elevul obţine cunoştinţe temeinice. Lecţiile de biologie permit utilizarea cu succes a cunoştinţelor elevilor de la orele de fizică. Interdisciplinaritatea implică stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje explicative sau operaţii. interdisciplinaritatea .şi transdisciplinaritatea19 întrepătrunderea mai multor discipline. în domeniul educaţiei.juxtapunerea17 unor elemente ale diverselor discipline pentru a pune în lumină aspecte comune. cu scopul diminuării diferenţelor care apar între disciplinele de învăţământ. cunoscând deja unele informaţii învăţate la alte discipline. permite concentrarea conţinuturilor în perspectivă interdisciplinară. geografie.transferul metodelor dintr-o disciplină la alta . Predarea şi învăţarea unei discipline pot realiza dezavantajul de a folosi perceperea secvenţială şi insulară a realităţii unice facând-o artificială. biologia cu chimia. a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere". cît şi a elevului. precum că matematica nu are nimic comun cu fizica. care duc la apariţia unor discipline noi sau la alte domenii de cunoaştere -. motivaţia învăţării – atît de greu de realizat astăzi la lecţie.

cu perioade de avânt şi stagnare caracteristice istoriei ştiinţelor. În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. până în zilele noastre. La începutul secolului al XVII-lea. În 1665. medicină. acordat în anul 1962. ştiinţe ca botanica şi zoologia au devenit discipline ştiinţifice. ascendentă a acestor ştiinţe (fig. metabolismul intermediar. a infuzoarelor şi a altor minuscule organisme. respiraţia etc. Investigaţii similare. fotosinteza. Ulterior. Watson şi Francis Crick descifrează structura ADN-ului. Robert Hooke observă. folosind un microscop rudimentar. Lehn a prezentat într-o diagramă simplă şi sugestivă corelaţia dintre biologie şi chimie . Dar mecanismul eredităţii era încă un mister. îmbunătăţirile aduse microscopului de către Antonie van Leeuwenhoek au permis descoperirea spermatozoidului. Genetica ca ştiinţă a apărut la începutul secolului XX. până când James D. 169 . de cooperare şi de lucru în echipă.1). a disecţiei microscopice şi a tehnicii colorării pentru observaţii microscopice mai fine. Lavoisier şi alţi savanţi încep să realizeze legătura dintre materia vie şi cea fără viaţă prin intermediul fizicii şi chimiei.discipline diferite ar trebui să realizeze planificări şi proiecte de activitate didactică în comun. este cel care a creat cea mai durabilă punte între chimia organică şi biologie. efectuate de Jan Swammerdam. Dacă interfaţa acestor discipline. Legăturile chimiei cu ştiinţele vieţii (biologie. a bacteriei. obţinând Premiul Nobel pentru medicină. pentru a elimina dificultăţile în lipsa competenţelor de colaborare. Această întrepătrundere a chimiei în special cu biologia şi medicina a continuat. apariţia microscopului deschide drumul unei noi ştiinţe. nu pot fi explicate decât în corelaţie cu chimia. Biologia nu poate fi studiată decât în strânsă legătură cu chimia. fizica. ştiinţe agricole şi cele derivate din acestea) sunt vechi şi bine cunoscute. Ei au elaborat modelul structurii de dublă elice a acidului dezoxiribonucleic. au pus bazele entomologiei. atunci sensul evoluţiei poate fi cel reprezentat de săgeata unificatoare. dezvoltarea biologiei ca ştiinţă nici nu a fost posibilă atâta vreme cât ştiinţa şi tehnica nu erau dezvoltate. etc. De altfel. Modelul de dublă elice a ADN. care include ştiinţa şi arta creativităţii este reprezentată prin zona haşurată. Procese biologice ca digestia intestinală. celula vegetală.

Fig.Corelaţia chimie – biologie. echipele de cercetători urmăresc rezolvarea unor probleme esenţiale legate de ereditate şi de viaţă în general. eliberând ADN-ul.ul şi se face un preparat miscroscopic. Prin simpla clătire a gurii se colectează celule din mucoasa obrajilor şi cu substanţe simple ca: săpun lichid. care participă la sinteza proteinelor şi au calitatea unică de a se reproduce întocmai. Se ia ADN. alcool etilic. Acesta fiind solubil în apă dar insolubil în alcool va pluti deasupra soluţiei.2.Fig. clorură de sodiu spargem membrana celulară. ce va fi observat la microscop. O frumoasă lecţie interdisciplinară poate fi cea de extragere a ADN-ului dintr-o celulă provenită chiar din mucoasa obrajilor. componente esenţiale ale tuturor celulelor. În prezent.1. Aceasta constă în studiul structurii acizilor nucleici. Structura chimică a acizilor nucleici 170 .

3). ATP-ului – principala monedă de schimb a celulei. nu sunt posibile fără cunoaşterea clară a structurii moleculare a clorofilei.3. S-a demonstrat că ADNul fiecărei celule conţine circa 3. numite gene (Fig. Chimia organică a reuşit să îndeplinească în parte dorinţa exprimată acum un secol de către Emil Fischer. hemoglobinei. în fiecare celulă umană. aceea de a „dezvălui marile secrete chimice ale vieţii”. după cum se ştie încă de mult. mai precis.viaţa! Explicarea unor procese fiziologice la plante şi la animale.2 miliarde de astfel de perechi de baze! Informaţia genetică este conţinută. legarea făcându-se prin aşa-numitele legături de hidrogen. cromosomii şi genele În timpul unui efort muscular intens. respiraţia. în segmentele bine determinate ale acestora. cu furnizarea unei cantităţi mari (36 molecule ATP) de energie.2). în perechi complementare strict determinate: adenina cu timina şi citosina cu guanina.4). circulaţia.Celula. în prezenţa enzimelor oxido-reducătoare aflate pe membrana internă mitocondrială. ca fotosinteza.După cum se observă (Fig. ce produce febra musculară. Prin cumularea informaţiilor furnizate de un număr imens de determinări a fost posibilă asamblarea aşa-numitei hărţi genetice a omului. în nucleul celulelor. de durată. dubla elice a ADN include întotdeauna patru baze azotate. la nivelul mitocondriei (Fig. Numai 171 . Iată că înţelegerea fenomenelor vieţii nu este posibilă fără o bună pregătire în domeniul chimiei. în componente structurale numite cromosomi. Energia celulară şi energia organismului sunt furnizate în două etape: cea a respiraţiei anaerobe – realizată în citoplasmă (glicoliza) cu furnizarea unei cantităţi mici de energie (2 ATP) şi etapa finală –oxidarea completă în prezenţa oxigenului. se acumulează în celulă o cantitate mare de acid lactic. dar ea nu a putut creea ceea ce creează natura –celula vie . Fig.

Celula şi mitocondria http://www. Prin acest perete. 172 . acomodarea pentru vederea de aproape. presiune.ro/imgres? Un ajutor imens în predarea biologie îl are şi fizica. Încă din gimnaziu profesorii de biologie folosesc cunoştinţele acumulate la orele de fizică în explicarea unor procese fiziologice ca: mecanismul vederii. pompe ionice. în legatură cu cantitatea de căldură primită de o fiinţă vie. legatură prin care biologia a ajutat fizica la descoperirea conversiei energiei.aprovizionarea organismului cu o cantitate suficientă de oxigen în procesul respiraţiei. celula pompeză ioni. ca într-un condensator. demonstrată pentru prima dată de Mayer. Canalele ionice voltaj-dependente. Explicarea proprietăţilor membranei plasmatice a fost posibilă numai prin explicarea funcţionării acestor pompe (canale) ionice (Fig. astfel încât există ioni pozitivi în afară şi ioni negativi înăuntru. cu eliberarea unei cantităţi normale de energie. biologii au ajuns la concluzia ca aceştia sunt tuburi foarte fine cu un perete complex. duce la oxidarea completă a glucozei. dar foarte subţire. locomoţia şi susţinerea organismului (sisteme de pîrghii).google. etc. vedem multe fenomene fizice ca: circulaţia sângelui. Fig.5. Fig.5). Dacă privim mai de aproape problemele biologiei animalelor vii.4. A existat de timpuriu o interesantă legatură între fizică şi biologie. În studiul nervilor.

Fizica este de mare importanţă în biologie şi în alte ştiinţe pentru încă un motiv.De asemenea. Licuricii. ce eliberează mediatorul 8. meduzele şi beţele luminoase produc lumină. Vezicule mediator 3.6. Receptor 6. De fapt. Chemoluminescenţa (Fig. ca de exemplu. Canal ionic Ca++ 7. care se echilibrează eliberând 173 .7) constă în producerea de lumină printr-o reacţie chimică. legat de tehnica experimentală.Transmiterea sinaptică A) Componenta presinaptică B) Componenta postsinaptică cu sinaptică Vezicula 1. Fig. Mitocondrie 2. depolarizare. transmiterea impulsului nervos de la un neuron la altul sau de la un neuron la un efector se realizează la nivelul unei structuri denumite sinapse. chemoluminescenţa. difuzie. În explicarea acestui proces se operează cu termeni fizici precum: ciocniri. Două substanţe chimice reacţionează şi ajung într-o stare intermediară excitată (de energie ridicată). Alteori procesele biologice pot fi explicate prin acţiunea conjugată a fizicii şi chimiei. Autoreceptor 4. Pompa de reabsorbite a mediatorului. Fanta 5. etc. repolarizare. fără marea dezvoltare a fizicii experimentale toate schemele biochimice nu ar fi cunoscute astăzi.

Un licurici luminând Sursa imaginii: Flickr Reacţiile bioluminescente folosesc ATP (trifosfatul de adenozină) ca sursă de energie. Când atomul de hidrogen absoarbe o cuantă de energie (o anume cantitate discretă de energie). Are un singur electron pe stratul n = 1. el trece într-o stare de energie superioară (stratul n = 2) aflându-se într-o stare excitată (energie înaltă). dar toate poartă numele de luciferine. în acest proces. în interacţiune cu celelalte discipline. Luminolul produce lumină când reacţionează cu un agent oxidant. ajungându-se astfel într-o stare de echilibru . Lungimea de undă determină culoarea emisă.7. Structura moleculelor producătoare-de-lumină variază de la o specie la alta. poate interveni în procesul instructiv în două moduri: direct. emiţându-se o mică cantitate de energie (un foton) sub formă de radiaţie electromagnetică. Fig. Electronul revine în poziţia sa iniţială de echilibru stabil (respectiv pe stratul n = 1). atunci tranziţia electronului va fi percepută ca o lumină de o anumită culoare. Licuricii utilizează molecula de oxigen şi o enzimă numită luciferază (şi acesta este un nume generic – luciferazele diferă de la o specie la alta). Dacă lungimea de undă se află în spectrul vizibil. Se produc mişcări între straturile de electroni. Când licuriciul luminează. luciferina este oxidată pentru a produce un complex biochimic excitat. similar reacţiei chemoluminescente. Un atom de hidrogen în stare de echilibru neutru. Iată cât de frumos.energie sub formă de fotoni de lumină. interesant şi atractiv se poate preda biologie. Se poate folosi şi computerul în predarea bilogiei. care va emite un foton când revine în starea neutră. De obicei reacţiile chemoluminescente nu eliberează căldură tocmai pentru că energia este eliberată sub formă de lumină. Lungimea de undă a energiei emise depinde de cantitatea de energie eliberată. când 174 .

Se pot „realiza în clasă” procese cum ar fi creşterea. imaginile ilustrate provoacă imaginaţia astfel facilitându-se înţelegerea temei. permeabilitatea selectivă a membranei celulare. AEL este bun. fecundaţia. punând în faţa elevului probleme şi cerându-i o activitate îndreptată spre rezolvarea lor. AEL-ul este un mod de învăţare mai eficient. fotosinteza) prin intermediul unui model care are un comportament analog. în final se prescrie ce secvenţe va studia elevul în funcţie de rezultatele testului anterior. Modificînd unii parametri. observăm unele reacţii de moment ale organismului în timp foarte scurt. În acest caz se prezintă elevului obiectivele de atins. însă mai calitativă ar fi o lecţie combinată. adică experimente la calculator şi profesorul care este ghidul cel mai bun în lumea cunoaşterii. şi indirect. Nu se compară imaginile văzute în carte cu cele văzute la monitor. Programul AEL ne oferă posibilitatea să analizăm evolutiv nişte fenomene din interiorul organismului nostru. Calculatorul nu este utilizat pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic. Însă. fără de profesor elevul nu poate primi răspunsuri la unele întrebări la care calculatorul nu poate răspunde. În general orele petrecute la AEL sunt mai interesante şi mai atrăgătoare (culorile. Instruirea asistată de calculator constituie la ora actuală una dintre principalele preocupări ale dascălilor. Uneori ordinea de afişare a informaţiei este încurcată sau se afişează în timp îndelungat. se înregistrează şi se raportează rezultatele obţinute. se atribuie sarcini de lucru specifice. imaginile sunt de nedescris). Astfel elevii îşi pot creea o imagine mai vastă. ci pentru a veni tocmai în sprijinul predării. se administrează teste pentru determinarea progresului elevului în raport cu obiectivele prestabilite.poate îndeplini sarcina de predare a profesorului. mitoza şi meioza ş.a. În AEL se pot observa reacţiile şi transformările la nivel de celulă. Aceasta constă în distribuirea materialului de studiu în unităţi sau „cuante de informaţii” care să poată fi asimilate dintr-o dată. Realizarea softurilor reprezintă o muncă în echipă a informaticienilor şi a biologilor. Deosebit de utile pentru învăţământ sunt softurile de simulare a unui fenomen real (ciclul cardiac. Orele studiate în AEL la biologie sunt un ajutor elevului în cunoaşterea eficientă şi mai detaliată a materiei. circulaţia sevei brute şi a sevei elaborate. înţelegând mai bine informaţia. când computerul este managerul instruirii. mişcările plantelor. Într-un timp mai scurt elevul poate reţine mai mulă informaţie. pe care. cu ochiul liber nu le putem observa. polaritatea acesteia. ajutându-l 175 .

Editura Polirom.google.google.ro/eurocomp/Matematici_aplicate_in_biologie. o modalitate de gândire şi acţiune. Bucureşti. fără de care nu este posibilă cunoaşterea multiplelor şi variatelor interdependenţe dintre fenomenele lumii reale Bibliografie I.google.P. în care profesorii trebuie să creeze programe. Iasi.ro/cercetare/pimm/genomica_functionala http://www. Realizarea interdisciplinarităţii presupune aportul creator al profesorului.org/wiki/Istoria_biologiei 176 . Interdisciplinaritatea constituie un principiu ce trebuie aplicat.D.astfel să-şi îndeplinească mai bine funcţia sa didactică fundamentală. Virginia Todor.S-uri. 1996 (ed. ce decurge din evoluţia ştiinţei şi a vieţii economico-sociale. interdisciplinaritatea în cadrul unei arii curriculare poate constitui un punct de plecare. În condiţiile actuale. 1983.ro/imgres?q=Canalele+ionice+voltaj-dependente http://www.ro/imgres?q=Transmiterea+sinaptic%C4%83& http://www. În învăţământul românesc. Bucureşti.ro/imgres?q=respiratia+celulara http://www.phphttp://ro.html http://cis01. Formarea viziunii interdisciplinare asupra lumii şi în acelaşi timp formarea elevilor pentru a fi apţi să realizeze abordări de acest fel. Ed.imgenis.pagini-scolare.Bontaş.ucv. Pedagogie. E. Surse online: http://www. Este un instrument absolut necesar care valorifică capacitatea de muncă şi creativitatea elevilor şi profesorilor.Editura Didactica şi Pedagogica . realizând C. a II-a) Constantin Cucos. Pedagogie. reducând în acelaşi timp volumul de muncă. Bucureşti.1982 Cerghit I.central. cât şi pentru diferite momente din acestea.wikipedia. informatizarea a devenit o strategie naţională. 2006 Cerghit I.pdf http://www.: Metode de învăţământ.referatele.ro/Impactul-matematicii-asupra-altorstiinte/Utilizarea-modelelor-matematice-in-biologie/menu-id-128. Bucureşti.:Proiectarea lecţiei. Calculatorul este un mijloc tot mai folosit în procesul didactic atât pentru lecţii in ansamblul lor. necesită apelul la modalităţi de lucru care prilejuiesc exersarea principalelor procese ale gândirii.D..com/referate/fizica/online2/LEGATURA-DINTREFIZICA-SI-BIOLOGIE-referatelecom. Polirom. Metodica predării biologiei la clasele V-VIII . 1998.

Copper sulphate is widely used as an algaecide for controlling phytoplankton in fish ponds and lakes as well as an herbicide. 1980. produces. Balambigai &Aruna (2011) said that Ahmad and Afzal (2001) showed that the highest concentration of copper found in liver of the fish. 1993. Romania Abstract: The copper. cooper. Carbonell & Tarazona. (Effler et al. Gabriela ZGURSCHI Drd.The Changes of Some Physiological Parameters in Prussian Carp under the Action of the Cooper Drd. Alina ANDRONESCU Prof. Fish are the final trophic link of hydro ecosystems which most easily accumulates pollutants (Cepanko et al. The copper has changed the fish respiratory rhythm in investigated concentration after 7 days of exposure. Piteşti. Department of Ecology. Singh et al. under the concentration 0. G. used in aquatic weed control since 1882. 2008) Copper sulphate has many industrial applications including the preparation of Bordeaux mixture (a fungicide) and the manufacturing of other copper compounds. including runoff from mineral deposits.2011). 2009. The number of erythrocytes has significantly decreased after 7 days of immersion at copper concentration. 2011). a significant increased of the fish oxygen consumption. dr. MARINESCU University of Piteşti.. number of erythrocytes. Key words: prussian carp... (Singh et al. (Balambigai &Aruna. respiratory rhythm. oxygen consumption. univ. 2008) Fishes are 177 . Introduction Copper enters the aquatic environment through several pathways. mining operations and industrial activities. Balambigai &Aruna .001g Copper/l water. Copper is a trace metal essential for living organisms but at high concentrations it becomes one of the most toxic heavy metals to fish and are bio-accumulate. after 24 hours of immersion. Al.. Faculty of Science.

a respiratory pigment found in the blood of all vertebrates.. 2008) hence the blood parameters get affected on account of metal toxicity. (Taylor et al..2008)... The introduction of fish in solution was done after their mixing and aeration for ten minutes. The aim of this study is to analyze the influence of Copper upon some physiological parameters (oxygen consumption. (Al-Mohanna. Lodhi et al. Copper concentration was determined by preliminary tests of survival. 96 and 168 hours on all samples of these lots. James et al. caught in the surrounding lakes and rivers of Piteşti city.1996. chemical industrial effluents.. (Singh et al. James & Sampath. breathing frequency. 48. 2008) The blood parameters have been used as sensitive indicator of stress in fish exposed to different water pollutants and toxicants.. stage. Shukla et al. 2006. expressed by the oxygen consumption. pesticides. 1988. 1995) The metal entering into fish system are slowly eliminated.8˚C. number of red blood cells) in prussian carp (Carassius auratus gibelio Bloch). We choose this species of fish because these are the most frequent in Arges River. Transport of oxygen in the blood depends on the amount of haemoglobin. (Singh.2 to 19. biocides. 2007. Singh et al. 1994. 1996. the iron content of the blood and number of red blood cells in fishes often vary with life history. 2008). when they were not fed during experiments to avoid further intervention of this factor. After 10 days of adaptation in the lab.the simple and reliable biomarker of copper pollution of aquatic bodies. Singh et al.. habits and environmental conditions. (Newman & Mitz. Singh et al. etc. The oxygen carrying capacity of blood at 95% saturation. The test was performed semi statically with the bath exchange every 24 hours in 40 l aquaria. such as metals. Water temperature in the test ranged from 18. The metallic ion present in water enters the fish body and gets accumulated in various organs like liver and kidney. 72. Materials and Methods Determinations were made between September and November 2010 on prussian carp (Carassius auratus gibelio Bloch). There have been made determinations of oxygen consumption and frequency of respiratory movements at intervals of 24. was determined by using the closed respiratory chamber method (the oxygen dose in the water was established by using the 178 . the fish were separated in lots (of ten fish). The energetic metabolism.

1988).Winkler chemical method) (Picos and Năstăsescu. Haematological analysis can provide important information about the internal environment of the organism. breathing frequency. 179 . direct contact between the aquatic environment and the gill epithelium may cause these surfaces to become sensitive to environmental alteration in the presence of toxic materials or other irritants. initiating the cough reflex which is an attempt to clean the respiratory surface. At the concentration of 0. as they were calm due to low temperature and there was no handling stress. Haematological studies in fishes have assumed greater significance because these parameters were to be used as an effective and sensitive index to monitor physiological and pathological changes induced by natural or anthropometric factors. The number of erythrocytes was microscopically determined with a Thoma cells numbering chamber. Fish were not anaesthetised prior to blood sampling.001g Copper/l water). also appear to cause changes in fish haematological indices. Other stress effects. the copper had an significant effect on respiratory rhythm on prussian carp for the 120 hours.001g Copper/l water. The copper is toxic to Prussian carp because it change the level of some physiological indices (oxygen consumption. This may result in a decrease in the dissolved oxygen at the gill surface. by using a small amount of blood collected from the caudal artery. they swam upside down. In studied concentration (0.14 % of the values recorded prior to fish exposure to copper. such as transport and handling. The values of this physiological index recorded after 120 hours of exposure rised compared with control values to 15. The use of respiratory stress to monitor sublethal effects of intoxication was previously applied to a variety of toxicants and subjects. the fish exposed to copper were observed to be highly irritable and displayed frenzied swimming when approached.In this study. Respiratory irregularities are thought to be caused by mucus precipitation on the gill epithelium in response to a toxicant. Results and Discussion In fish. number of erythrocytes). the copper modified the values of breathing frequency as shown in figure 1.

The influence of copper upon breathing frequency on prussian carp Fig.Fig. The influence of the copper upon oxygen consumption on prussian carp Fig. 3. 1. 2. The influence of copper upon number of erythrocytes on prussian carp 180 .

which seemed to be related to the acute decrease in the oxygen consumption. 15. (1994).The oxygen consumption was found to be significantly influenced by the concentration of the used copper into the water. Conclusions The copper have had in the experimented concentration (0.89 ml O2/kg/h. after 24 hours oxygen consumption decreases significantly . However. after seven days of immersion. Environ. Concentration levels of heavy and trace metals in the fish and relevant water from Rawal and Mangla lakes. at a concentration of 0. Biol. after this period of time.These values were found to stabilize during the next days to 204. J.001 g Copper/l water. Research Journal of Environmental Toxicology 5 (2):141-146.T. Thus. 149-157 Balambigai N. & D. The difference between the number of erythrocytes which was determined for the control (1. Bibliografie Ahmad M.75 % of the control value. as shown in Figure 2. 181 . an Essential Micronutrient on ACh. Saudi Arabia.200 per ml) and the ‘treated’ lot (739. Sci. The copper’s toxic effect was proven to be more powerful in the first 24 hours from the fish’s immersion.001g Cu/l water) an increased effect on the energetic metabolism and the breathing frequency in the fish species investigated (prussian carp).135. Aruna... Afzal (2001). Impact of Copper Sulphate.200 per ml). Al-Mohanna M. The number of erythrocytes in the fish individuals subjected for seven days to immersion into water with 0. an average decrease of 34 % was found in the treated fish individuals. a certain degree of ‘adaptation’ was observed.M. A concentration of 0.001 g/l of copper caused a decrease by 34% in the number of erythrocytes in the prussian carp. this index increases first 24 hours of immersion the respiratory metabolism ranged to 154. 1: 414-416. AChE and Na+K+ATPase in Various Tissues of the Fish Cyprinus carpio (L. J. & H.G. 2011.001 g Cu/l water was also significantly affected.). Residues of some heavy metals in fishes collected from (Red Sea coast) Jizan. Biol.

&Sharma Y. Effects of lead on respiratory enzyme activity glycogen and blood sugar levels of the teleost. Sci.K. (2008). 1489-1499 James R. & Năstăsescu. Landscape Manage. Size dependence of zinc elimination and uptake from water by mosquito fish . Meyer & M.Carbonell.. Picoş C. 16. 339-341. Gh. University of Bucharest Press.L. Mc Geer. Litten. 86-99. Whole lake response to low-level copper sulfate treatment. Kesminas & R. Water Res. Alagurathinam (1996). 107. Idzelis. 2. Mitz (1988). Newman. 14: 199-205. Tarazona (1993). Haematological responses in a fresh water teleost. Trivedi S. Physiological effects of chronic copper exposure to rainbow trout ( Oncorhychus mykiss) in hand and soft water .. Eng. 2298-2308. 192195 Effler S..C.P. 19. & S. Hale. (1995). V. A proposed method to diagnose acute copper poisoning in cultured rainbow trout (Oncorhynchus mykiss).W. Aquat. evaluation of chronic indicators. Tong-Ngork. J. Impact of cooper on haematological profile of freshwater fish. F.. Quirk (1980).. Singh M. 9.. Mc Donald (2000). Wood & D.C. Cepanko V. co-financed by the European Social Fund – Investing in people. 12. Channa punctatus to experimental cooper and Cr poisoning .Environ. Lucrări practice de fiziologie animală. (1988). Sci. Total Environ. Environ.Toxicol.Biol.. Singh D. Toxicol. 14.29(2) 253 -257. Gambusia affinis (Baird and Girard).Nath K.Journal of Environmental Bology. Chem.5/S/77265 (2010) of the Ministry of Labor. 122-123.. Acknowledgements: This work (The Changes of Some Physiological Parameters in Prussian Carp under the Action of the Cooper) was partially supported by the strategic grant POSDRU 107/1. Radiological investigation of roach and perch from some lakes in Lithuania.G.. J.17-32. Family and Social Protection. Ladigiene.V. Sampath & S. R. Taylor L... M. Field.M. G. S.A.. 1329-1334. & J. Channa punctatus. V.. pp. Environ. C. Romania. T.D. Oreochromis mossambicus (Peters) during accumulation and depuration. S.N. M. Asian Fish. J.. 2006. 182 . K.

Blogul reprezintă o pagină web cu o serie constantă. online. „serviciile de mediu” precum directoarele şi motoarele de căutare. instrumentele specifice comunicării online sunt poşta electronică. Cristiana-Roxana NEACŞU „Kemal Ataturk” National College Abstract: When scholars study communication on the Internet. user.Instrumente de comunicare şi generaţia Web 2.0. Internet and Web 2. comerciale.0 generation have made available for the internet users many innovative tools: social networks. This explains the fact that although we are in full development of Web 2. web seminars. web 2. fiind considerat de asemenea şi principalul instrument de comunicare web 2. ce pot fi: personale. discussion groups.. 183 . blogs. regulată şi cronologică de însemnări (posts) despre un subiect sau o multitudine de subiecte.0 era. site-urile web. Keywords: communication. chat-urile.0. Unul dintre cele mai importante instrumente de comunicare online o reprezintă blog-ul. Introducere În cadrul Internetului. interactive advertising. profesionale) etc. conferinţele web. forumurile de discuţie. applications. internet. organizaţionale. which will inaugurate a new stage in the evolution of Internet and online communication. they agree on the fact that it as a continuously changing and evolving medium. comunităţile virtuale.0 Prof. virtual worlds. This turns into a concept better and better shaped. thoughts have already been expressed that the next step in the journey is the establishment of Web 3. videos. blogurile (jurnale pe web.0.

şi acţiunea de a scrie pe bloguri. 2005. în mod normal. Bucureşti. p. Blogul ”În sine. Dorina.”21 Blogul este unul dintre cele mai cunoscute şi folosite instrumente de comunicare. Un blog obişnuit combină texte. şi le poţi utiliza pentru a determina nevoile clienţilor. în viziunea lui Jeremy Wirght constă în faptul că poţi aduna toate informaţiile despre afacerea ta. constituie World Wide Web-ul20. Editura Tritonic. Unele site-uri cer abonare pentru a putea fi accesat o parte din conţinut sau chiar tot conţinutul. Multe bloguri conţin comentarii sau ştiri despre un subiect anume. Bucureşti.Website-ul Totalitatea site-urilor accesibile publicului. văzute în mod colectiv. personalităţi marcante. care se folosesc din plin de această nouă metodă de a îşi face cunoscute opiniile şi punctele de vedere. termenul blog este atât substantiv. de la mai multe tipuri de persoane şi entităţi menţionate anterior. şi desemnează şi instrumentul de comunicare. 2008. ce se aşteaptă de la acest site. mediu si canal de comunicare. altele funcţionează ca jurnale personale online. URL-urile paginilor le organizează într-o ierarhie. site-uri sau alte canale 20 Andrei Găitănaru. De cele mai multe ori comunicarea pe Internet are ca punct de pornire website-ul.33. atât de companii.ro. Editura McGraw-Hill . cu toate că hyperlinkurile dintre ele controlează modul în care cititorul percepe structura generală şi modul în care traficul curge între diferite părţi ale site-ului. preferinţele acestora. Editura comunicare. imagini şi linkuri către alte bloguri. p. New Media. cât şi verb. Jeremy. Blog marketing. Calculatorul. Paginile unui site pot fi. 22 Wright. p. accesate dintr-o rădăcină comună URL. denumită homepage (pagină de start) şi de obicei există pe acelaşi server fizic. comportamentul şi dorinţele lor22.2. Primul lucru care trebuie stabilit într-o comunicare online sunt obiectivele. Site-ul este varianta de bază de la care se porneşte o comunicare online. iar în funcţie de acestea se va decide care sunt următorii paşi. 2002. 184 . cui i se adresează. Puterea blogului. vedete şi politicieni cât are şi un succes foarte mare în rândul tinerilor. iar pasul următor constă în stabilirea obiectivelor site-ului: ce îşi propune.111 21 Guţu-Tudor.

2%) 23 Wright. pp.media relevante pentru subiectul principal al blogului. b. c. bloguri preluare (3%). audio (podcasting). 4-5. e.6%).5%) 4.com. Posibilitatea ca cititorii să lase comentarii într-un format interactiv. Donald. Tipologia blogurilor este foarte variată. 2. pornind de la bloguri personale generale. An Analysis of the Increasing Impact of Social and Other New Media on Public Relations Practice. Bloguri colective “de nişă” (13. 24 http://dianacismaru.7%). Bloguri profesionale (4.4%) 6. bloguri comentariu de viaţă publică (6.4%) 3. Bloguri temporare (2. d.3 %): a. motorul de căutare de bloguri Technorati urmărea peste 112 milioane de bloguri. Bloguri colective profesionale (sau bloguri de organizaţie) (1. Institute for Public Relations. Michelle. Technocrati a definit blogul ca fiind un jurnal actualizat cu regularitate şi publicat pe Internet. Bloguri “hobby” (8. bloguri “comentariu personal” (20. Diana Cismaru a realizat un studiu din care a rezultat o împărţire a blogosferei în 8 categorii24: 1. desen (sketchblog). Blogurile “revistă online” (4%) 8. Unul dintre criteriile folosite este comportamentul autorului (intenţiile sale)23. înregistrări video (vlog).5%) 5. De-a lungul timpului au fost realizare numeroase clasificări complexe ale blogurilor. Bloguri de tip religios (3. şi Hinson. până la bloguri extrem de specializate. 185 . narative (7%).wordpress. 2009. În aceste condiţii. “filosofie de viaţă” (4%).7%) 7. Majoritatea blogurilor sunt în primul rând formate din texte. muzică (MP3 blog). cu toate ca unele sunt centrate pe artă (artlog). Revenind la o clasificare mai generală a blogurilor. În decembrie 2007. Bloguri personale (41. fotografie (photoblog). este o parte esenţială a celor mai multe bloguri.

68% 5. inclusiv şi atenţia companiilor româneşti. Twitter Twitter – noua reţea socială şi de micro-blogging a atras foarte mulţi membri din toată lumea. 186 .Clasificare a blogurilor 4. Deşi nu am făcut o analiză cantitativă.09% 2. cel puţin formal.28% 10. un blog şi organizaţii care au chiar mai multe bloguri.76% 5. In prezent sunt destul de multe companii care şi-au deschis.78% 52.57% Bloguri personale Bloguri “hobby” Bloguri colective profesionale (sau bloguri de organizaţie) Blogurile “rev istă online” Bloguri profesionale Bloguri colective “de nişă” Bloguri de tip religios Bloguri temporare Grafic nr.06% 1. observarea blogosferei româneşti arată o creştere a ponderii acestora. 1 Studiul amintit a fost realizat în ianuarie 2008.77% 17. unul general şi mai multe specializate sau numai bloguri tematice. Se observă un număr mic al blogurilor profesionale şi mai ales al celor de organizaţii.

Este mai bine pentru succesul individual să existe conexiuni cu o varietate de reţele decât multe conexiuni într-o singură reţea.Charlene. şi tocmai aici. Susie. 36 26 Caplan. Media Trust. Forma reţelelor sociale este un factor-cheie al utilităţii reţelei pentru indivizii incluşi. Reţelele dense sunt mai puţin utile pentru membri decât reţelele cu multe spaţii libere şi cu numeroase conexiuni slabe cu indivizi din afara reţelei principale. Google Talk etc. în MIT SLOAN Management Review.prin sistemul de comunicare foarte eficient şi rapid pe care îl pune la dispoziţie. 30. Paul. 25 O reţea socială este o hartă a relaţiilor dintre indivizi ce indică modurile în care ei sunt conectaţi prin diverse grade de familiaritate socială pornind de la cunoştinţe întâmplătoare până la legături familiale puternice. servicii şi mesaje promoţionale în conformitate cu punctul lor propriu de vedere asupra a ceea ce consumatorii îşi doresc. Li. care au multe legături redundante. preocupări şi valori nu îşi îmbogăţeşte membrii în măsura în care o fac grupurile de indivizi care au conexiuni în alte lumi sociale şi acces la o varietate mai largă de informaţii.7 187 . e ca poți comunica cu mai multe persoane în același timp. How to use New Media. 2008. exista posibilitatea de a personaliza modul în care arată pagina de profil și poza de avatar. Companiile obişnuiau să deţină puterea: fabricau produse. gen Yahoo Messenger. Reţele sociale Revoluţia Web 2. Josh. Goldring. p. afirmă unii. o reţea de prieteni apropiaţi.0 a adus multe schimbări în vieţile tuturor utilizatorilor de Internet. la fel ca prin intermediul unui blog. London. Reţelele deschise. Reţelele sociale sunt în multe feluri cela mai haotice şi mai greu de înţeles părţi ale web-ului. ce împărtăşesc aceleaşi credinţe. Cu alte cuvinte. p. stă tot potenţialul acestora. 49. 2008.26 Aceste reţele sunt construite în jurul ideii de ”prieteni” fie ei prieteni adevăraţi (din viaţa reală) sau doar virtuali. doar ca limita unui mesaj este de 140 de caractere. nr. cu legături slabe şi spaţii sociale goale introduc noi idei şi oportunităţi pentru membrii lor în măsură mai mare decât reţelele închise. vol. Harnessing the Power of the Oh-So-Social Web. Avantajul Twitter-ului în fata serviciilor de mesagerie instantanee. prieteni cu care poţi 25 Bernoff. atât pe plan personal cât şi profesional. Ca în orice rețea socială.

Twitter – noua reţea socială şi de micro-blogging a atras foarte mulţi membri din toată lumea. face schimb de poze. denumit și web-ul semantic. Serviciile Web 2. deşi pornită iniţial de la ideea de reţea a studenţilor. reclame interactive.0 au pus la dispoziţia companiilor foarte multe noi instrumente: reţele sociale. mai ales în reţelele cunoscute precum Facebook sau Youtube. prin sistemul de comunicare foarte eficient şi rapid pe care îl pune la dispoziţie. generațiile viitoare le vor primi în viața lor și cel mai probabil vor petrece ziua bând cafeaua virtuală de dimineață cu prietenii din Paris. fragmente din filme. indivizii pot gestiona o listă de contacte de afaceri. care permite utilizatorilor să se înregistreze şi să îşi creeze un profil profesional. http://mashable. seminarii web. aplicaţii.comunica.2011 188 . 27 Cashmore Pete. în reţeaua Facebook. data accesării: 25. de videouri. se înregistrează o creştere a utilizatorilor tineri dar interesaţi de partea profesională şi carieră. grupuri de discuţie.0 și probabil Web 5. iar cât de curând se vor converti în instrumente omniprezente şi universale. Puterea acestor reţele constă în faptul că printr-un singur click. Prin intermediul acestei reţele.0 se află în prezent plină dezvoltare şi evoluie.com/2006/07/16/hi5another-massive-social-network/. inclusiv atenţia companiilor româneşti. Reţelele sociale sunt diferite prin specificul lor: dacă într-o reţea precum Hi5 se vor întâlni preponderent tineri (13 -29 ani)27. Hi5 –Another Massive Social Network. filmări. Va urma Web 4.0. mesajul poate ajunge la mii de oameni. jucând o partidă de șah vitual cu fratele din Londra și seara ieșind la plimbare pe malul Nilului. de opinii şi mesaje. Există şi o reţea socială dedicată special domeniului business – LinkedIn. sau reclame.0. Concluzii Internetul şi generaţia Web 2. lumi virtuale. bloguri.10. iar pe site-uri precum YouTube principala activitate este publicarea de clipuri cu muzică. Evoluţiile de excepție viitoare ale web-ului vor conduce la noi legături între utilizatori şi date făcând cu atât mai lentă trnaziția către Web 3. Este mai mult decât sigur că evoluția internetului nu încetează aici.

com/2006/07/16/hi5-another-massive-social-network/ 189 . Media Trust. Blog marketing. New Media. 2008. Li. Harnessing the Power of the Oh-So-Social Web. Calculatorul. Josh. 30.Bibliografie Andrei Găitănaru. Editura comunicare. vol.com. Dorina. Surse online: http://dianacismaru. Susie. Michelle. nr. London. Paul. în MIT SLOAN Management Review.Charlene. Bucureşti.wordpress. An Analysis of the Increasing Impact of Social and Other New Media on Public Relations Practice. 2005. Wright. Jeremy. Caplan. http://mashable. 2009. How to use New Media. 2008. Wright. Institute for Public Relations. 2002. 2008. Bucureşti. Bernoff. mediu și canal de comunicare. Donald. Goldring.ro. 49. Editura McGraw-Hill . Editura Tritonic. Guţu-Tudor. şi Hinson.

comunicarea şi interacţiunile sociale aveau un grad restrâns de diseminare datorită schimburilor limitate dintre oameni. MarshallMcluhan spoke about global village. Odată cu apariţia tiparului s-a trecut la un model de comunicare şi transmitere a informaţiei mult mai rapid. Internet and new media are the global medium to the sociallife.I. univ. Evoluţia societăţii moderne poate fi analizată pe fondul dezvoltării mijloacelor de comunicare de masă. globalization. În epoca arhaică. Sistemul mediatic modern a devenit un factor de propagare al valorilor culturale iar diversele tipuri de mass-media. a new reality of our days. Today. People from all over the world are interested about electronic or digital mass-media. Extinderea sistemelor mass-media a supus mediul social unor presiuni interne şi a creat o serie de interogaţii legate de tehnicile de manipulare şi sugestionare media.Rolul sistemelor mass-media în cultura globală contemporană Asist. the number of custumers increased lately in our society. televiziune sau media electronică influenţează viaţa fiecăruia dintre noi. În istoria civilizaţiei umane au existat diverse modele de organizare socială corespunzătoare fiecărei epoci istorice. which is influenced from media and electronic media system. Dar. marele salt s-a produs în ultimul secol. ce pot influenţa 190 . Key words: mass media. electronic media. Diaconu Răzvan POPOVICI Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Social Politice Universitatea A. social network. Problematica comunicării şi interacţiunii de masă a adus în discuţie însuşi sensul culturii contemporane. Cuza. de la presa scrisă la radio. drd. global culture. dar şi ansamblul social în general. rolul acestora în schimbările produse în structura şi relaţiile sociale arată importanţa sistemelor mass-media în societatea contemporană. ceea ce demonstrează importanţa mijloacelor de comunicare în procesul de evoluţie socio-culturală al vremurilor noastre. Iaşi Abstract The article deals with global culture. când dezvoltarea rapidă a mijloacelor de comunicare de masă a generat procesul de masificare socială aşa cum îl cunoaştem astăzi.

într-un mod negativ omul. . Există o serie de teoretizări interesante pe această temă. creatorul conceptului de “sat global” consideră mass-media modernă un factor de influenţă în universul cultural de a fi şi gândi al omului contemporan. Asistăm în zilele noastre la “Mariajul informaţiei cu telecomunicaţiile şi cu televiziunea care provoacă o adevărată revoluţie. telefonie. profitând în special de progresul în materie de digitalizare şi favorizând interconexiunea tuturor serviciilor din domeniul comunicaţiei şi informaţiei.circulaţia informaţiei la nivel planetar. internetul fiind de fapt vârful de lance al acestui proces global.”1 Interacţiunea comunicaţional-informaţională de care vorbeşte Ramonet. de fapt un efect al ceea ce este definit drept world cultură sau cultura globală: “O infrastructură la scară planetară ca o imensă pânză de păianjen. economici. devenit spectator sau participant interactiv la noua realitate mass-media. chiar dacă noi simţim omniprezenţa acesteia în viaţa de zi cu zi.”2 Dezvoltarea sistemelor mass-media este în strânsă corelaţie cu evoluţia tehnologiilor informatice din ultimele decenii. ceea ce însemnă mai multe mijloace de comunicare (aşa cum arată avântul actual al telefonului mobil sau internetul) şi dezvoltarea unor domenii noi de activitate. în ultimii ani asimilând segmente de public tot mai numeroase. are drept caracteristici: . Marshall McLuhan.noile sisteme multimedia. principala întrebare care intervine este în ce măsură noile sisteme media online vor înlocui omniprezenta televiziune. O teză fundamentală în acest sens este dezvoltată de Ignacio Ramonet. iar internetul şi noile media îşi fac loc.reţea3. posibilă graţie tehnologiilor digitale. Există numeroşi factori culturali. sociali sau politici aflaţi în interacţiune profundă în viaţa societăţii. tehnologia reprezintă modul de exprimare al 191 . Acesta susţine concepţia de societate a informaţiei globale. presupun interacţiuni tridimensionale: televiziune. atunci avem în vedere concurenţa dintre mass-media televizuală şi noile media. reţele net. Ce înseamnă de fapt acest concept dezvoltat de Manuel Castells în anii ’90? Tehnologia nu reprezintă absolutul. Desigur. Accesibilitatea mediei televizuale a devenit un element uzual în viaţa de zi cu zi. aşa cum aceasta din urmă a înlocuit radioul în preferinţele diverselor categorii de public? Dacă analizăm impactul produs de internet şi de noile media în sensul utilizării acestora ca forme sau modalităţi de cunoaştere şi divertisment. una dintre acestea se referă la conceptul de Societate.

vizualizarea unui 192 .”4 În lumea contemporană există schimbări spectaculoase. Teza lui Ritzer înseamnă o lume fundamentată pe trei piloni: uniformizare. sistemele mass-media au un rol fundamental iar fenomenul de masificare socială a generat în ultimele decenii o cultură de tip consumerist. universal. indiferent că discutăm despre cinematografie. propriu unei societăţi de consum. şi predictibilizare. expuşi în mod constant celor mai mari tentaţii şi să nu părăsească astfel starea de excitare şi efectele sale – suspiciunea şi nemulţumirea. radio sau televiziune. uniformizator. de reţeaua internet şi noile media. Trăim într-o societate a informaţiei globale: “Societatea informaţională este când o societate în care tehnicile de informare şi comunicare au devenit dominante sau foarte prezente. când. politice instituţionale şi culturale. “Consumatorilor nu trebuie să li se îngăduie niciun răgaz.”5 Definirea culturii globale înseamnă fundamentarea la nivelul unor repere valorice proprii a conceptului intitulat ”mcdonaldizarea lumii”6. Să fie în permanenţă ţinuţi în priză.fiecărei structuri sau grup social. conceptul a fost extrapolat în planul vieţii sociale. în acelaşi timp. o societate în care paradigma informaţională s-a extins la ansamblul activităţilor sociale. când o societate în care aceleaşi tehnici se află la originea creşterii productivităţii şi reprezintă deci un mijloc nou de producere a valorii. în general promovează o cultură de consum şi. Întrucât principalul consumator de mass-media este individul sau receptorul în sensul cel mai general al termenului. mass-media. Acest rol trebuie în permanenţă reînnoit şi regândit. Rolul mass-mediei în această lume este fundamental. vorbim de formarea unui standard comun. atitudinilor diverselor categorii de public în conformitate cu valorile acceptate în societatea contemporană. Sistemele mass-media au avut o influenţă profundă asupra societăţii şi a culturii contemporane. cu alte cuvinte. Imaginea. mai rar. Acest model teoretic se fundamentează pe gradul ridicat de interacţiune în ceea ce priveşte schimbările produse în societatea contemporană. ea devine practic vectorul de penetrare al modelelor culturale acceptate în societatea contemporană şi produce în aceeaşi măsură consecinţe sociale. o industrie specifică axată pe un model de dezvoltare de tip social. Expunerea la diversele mesaje media. comportamentelor. mărirea capacităţii de consum este în acest sens o prioritate. standardizare. rolul canalelor de transmitere a informaţiei este fundamental pentru promovarea sistemelor de valori proprii diverselor categorii de public existente. publicitatea. Observăm că influenţa generată de mass-media înseamnă o schimbare a percepţiilor.

Mesajele media constituie practic realitatea socială. 80. constituie astfel un argument în acest sens. 63. Ritzer. 2003. atitudinilor diverselor categorii de public.. Ignatio. 2003. 2003 Bauman. . internet au rolul de a transmite valori şi modele culturale diverselor categorii de public. pag. _____________________ Ramonet. Geopolitica haosului. comportamentelor. aceasta arată forţa simbolică a sistemelor mass-media. 133. Editura Antet. Editura Dacia. Ramonet. 1996.anumit program determină receptarea şi ulterior posibila acceptare a acestuia.în societatea contemporană sistemele mass-media. 4 Miege. 3 Castells. respectiv: radio. . Zygmund. precum şi apartenenţa acesteia la un anumit segment de public divers din societate. Editura Antet. Dicţionar de Sociologie. pag. Tirania comunicării. televiziune. 2008. 5 Bauman. Globalizarea şi efectele ei sociale. 14. Manuel. aceasta reprezentând în fapt baza societăţii informaţionale contemporane. Editura Univers enciclopedic. 2 1 Bibliografie Albulescu. Oxford. Bloxwell Publisher. Bucureşti.sistemele noilor media s-au dezvoltat pe baza tehnologiei informatizate din ultimele decenii. .sistemele mass-media. 336 . Zygmund. În ceea ce priveşte fenomenul de influenţă socială produs de massmedia distingem următoarele concluzii: . 1998. Ion. televiziune sau internet au un rol fundamental în modelarea percepţiilor. Educaţia şi mass-media. iar fenomenul de masificare socială se manifestă prin standardizarea şi uniformizarea stilurilor şi opţiunilor valorice ale publicului. . şi acceptat în mod favorabil de public. apud. pag. Editura Antet. Ignacio. pag.mesajele promovate de canalele media sunt vizualizate şi receptate de public. respectiv: radio. Editura Doina. Informaţie şi comunicare. pag. Bucureşti. Ltd. 2005 193 . Iaşi. influenţează capacităţile şi nivelul de raţionare al persoanei. Bucureşti. 2000. Bucureşti. Editura Polirom. Rise of The network Society. Bernard.societatea contemporană este o lume a informaţiei globale. Cluj-Napoca. Globalizarea şi efectele sociale. Orice mesaj mass-media difuzat. 6 Conceptul de macdonaldizare a lumii a fost folosit pentru prima dată în eseul The Macdonaldization of Society scris de G. Bucureşti.

Editura Polirom. Bucureşti. Informaţie şi comunicare. Ignacio. Bucureşti. 2006 194 . Editura Humanitas. Bucureşti. Dennis. Marshall McLuhan în era digitală. 2002 Sartori. Editura Doina. Editura Nemira. Bucureşti. 2001 Miege. 1997 McQuail. Bernard. Geopolitica haosului. Fayard. Sven.Castells. Editura Antet. Editura Incitatus. Paris. Mass-media şi mediul invizibil. Paul. Bucureşti. Imbecilizarea prin televiziune şi postgândirea. Manuel. Tirania comunicării. La galaxie Internet. 2001 Levinson. Editura comunicare. Bucureşti. Marshall. Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă. Windhall. 2008 McLuhan. Homo Videns. 1998 Ramonet. 2001 Ramonet. Giovani. Iaşi. Ignatio.

the Western Hills are typical deciduous forests. There are also leared large forest areas. şi vegetaţia are o evoluţie asemănătoare. prin specificul său este o componentă esenţială a peisajelor geografice. 195 . silvostepei şi stejăretelor. Face parte din acel complex geografic alături de climă. aceasta aflându-se la interferenţa vegetaţiei vest-europene (gorunete. garniţă etc. Eugen Remus FŐLDVARI Universitatea din Oradea Abstract By their altitude. relief. Key words: reforestation – reîmpadurire. fagete) cu cea est-europeană (de stepă şi silvostepă cu stejar pedunculat) şi cea sud-estică. aflată la confluenţa mai multor tipuri. ape. La fel ca şi clima. soluri. deforestation – defrişare. termofilă (paduri de stejar. cer. Se constată la nivelul Dealurilor de Vest ample procese de alunecări de teren atât la nivelul terenurilor agricole cât si a celor destinate altor obiective precum căi de comunicaţie. stejar brumăriu. swamp transformation –înmlăştiniri Vegetaţia. The reforestation causes the cease of some erosion processes on slope. Prin poziţia pe latitudine a României. contribuţia sa în modificarea aspectelor reliefului fiind hotărâtoare în cele mai multe cazuri. vetre de asezări etc.Aspecte actuale ale vegetaţiei existente în dealurile de vest cuprinse între Crişul Repede şi Crişul Negru Drd. aceasta se află plasată în zona de dezvoltare a stepei.). there occurred an important process of natural reforestation due to the abandonment of large agricultural areas (pastures and meadows). Dacă în trecut suprafeţele ocupate cu vegetaţie forestieră erau substanţial mai mari decât cele de astăzi. Lately. but also swamps occur in some meadow areas (the transformation of meadows into swamps). perioada contemporană inregiatrează “fenomene” de lichidare a suprafeţelor întinse de pădure cu toate consecinţele actuale si următoare.

Pădurilor de fag le este puţin caracteristic aspectul de mozaic. influenţat de condiţiile locale. aninul negru (Alnus glutinosa). 539 hibrizi şi 184 specii subspontane. 196 . aproximativ 40% având origine euroasiatică. Stejarul( Qercus robur) este de altfel caracteristic exclusiv zonei dealurilor. Acestea se pot manifesta uneori brusc mai ales atunci când solul este supraumectat perioadă care coincide cu o activitate seismică sau cu un alt stimul extern sub forma unei explozii ce provine de la o oarecare activitate antropică. făgete) Tipurile de vegetaţie au rol deosebit prin prezenţa s-au absenţa acesteia în declanşarea sau încetarea proceselor ce au loc la nivelul terenurilor. mesteacanul. în cea mai mare parte masive de padure întinse. eroziunea areolară este aproape imperceptibilă. până la 23% din cantitatea de precipitaţii de valoare medie. La nivelul pădurii. Specific Dealurilor Crişene este etajul pădurii de foioase(Fig. unde vegetaţia prezintă o mult mai mare diferenţiere pe orizontală sub influenţa mai directă a componentelor climatice externe. zonele împădurite cu arbori de vârstă înaintată ce au un coronament bogat şi poziţionat la nivelul unor pante cu înclinări accentuate pe un strat de sol cu grosimi relativ mari. fagul (Fagus silvatica) având totuşi o specificitate la nivelul zonelor de relief cu înăltimi de peste 500m. fagul putând forma singur. Acest proces contribuie la diminuarea riscului declanşării unor inundaţii şi a eroziunii liniare. 1) Etajul făgetelor înregistrează o prezenţa insulară la nivelul acestora.Flora tarii noastre cuprinde 3339 specii. gorunete. cele mai multe. Pădurea contribuie cel mai mult la protejarea versanţilor atât prin intermediul rădăcinilor cât şi prin procesul de încetinire a scurgerii bruşte a apei provenită din precipitaţii. aspect important în condiţiile în care aproape jumătate din materialul erodat în zona temperată se datorează tipului de eroziune amintit mai sus. arborii fiind cei care reţin. frecvente mai ales în vestul ţării (stejarete. pot determina iniţierea unor alunecări de teren. în cazul ploilor. Pe lângă aspectele semnalate anterior. În acest caz se înregistrează inversiuni de vegetaţie pe versanţii mai reci. doar pe alocuri adauganduse: plopul tremurator. Celalalt volum de apă rezultat este reţinut de litieră pentru ca apoi să între treptat în sol sau să se scurgă. atât sub forma unor păduri compacte cât şi în combinaţie cu stejarul şi carpenul (Carpenus betulus). în funcţie de specie.

Ramânând tot la zona de mai sus. rezultat tot din lipsa altor posibilităţi se înregistrează aici. desfiintarea exploatării miniere de la Dobreşti ne mai solicitând lemnul de castan în acest scop. în vara anului 2000. mărul padureţ (Malus silvestris). paltinul (Acer platanoides). Valoarea sa economică rezidă şi din valorificarea fructelor. Nu în toate cazurile introducerea acestor specii a reprezentat şi un succes. Com. In acest caz a contribuit la fenomenul amintit şi substratul pe care a fost amplasată plantaţia. reuşind să se aclimatizeze rapid în zona pădurii Dobreştilor. La ora actuală este cel mai important aport adus de aceasta specie. originar din zona mediteraneană a fost introdus cu rezultate bune.Pădurile de stejar. Castanul comestibil. frasinul (Fraxinus excelsior). Mai predomină pe suprafeţe relativ reduse şi gorunul(Quercus petraea) de origine central-europeană. mult sub limita inferioară a pădurilor de conifere. Ceica s-a uscat. ajung într-un amestec destul de mare cu teiul (Tilia ordata). acesta fiind alcătuit dintr-un strat superficial se sol. de amintit distrugerea câtorva hectare de conifere prin incendiere accidentală. 197 . depărtarea destul de mare de oricare centru industrial precum şi lipsa altor posibilităţi financiare au dus la căutarea acestestor păduri de un numar foarte mare de locuitori din zonă în perioada de toamna imediat dupa coacerea fructelor. ulmul (Ulmus procera). şi a poziţionării la altitudini de aproximativ 500 m a plantaţiilor. anume exploatarea sa ca lemn de foc. carpenul (Carpenus betulus). introdusă artificial în perioada contemporană. Un element important în cadrul vegetaţiei este acela al vegeţatiei azonale. versantul cu expozitie vestica fiind în cea mai mare parte stâncos. părul pădureţ (Pirus piraster) Reprezentativ pentru acest subetaj este stejarul pedunculat (Quercus robur) şi cerul (Quercus cerris). pe fondul temperaturilor foarte mari. o suprafaţă de aproximativ 10 hectare de plantaţie de pin din zona localităţii Corbeşti. pe Valea Râului. mai umbroase decît cele de fag. Un fenomen paradoxal. Căderea economică a zonei Dobreşti. Nu întâmplător a fost introdus în acest areal. din necesităţi economice. în unele zile de pâna la 400C. sub forma plantaţiilor de pin si molid (Picea excelsa) precum şi castan comestibil. Astfel. rezistenţa sa în condiţii de umiditate şi presiune facându-l căutat în zonele cu exploatări miniere.

lemnul câinesc (Ligustrum vulgare). drobul (Cytisus leucotrichus). Arbuştii sunt bine reprezentaţi. floarea paştelui (Anemone nemorosa). ciocul berzei (Geranium robertianum). drobiţa (Genista tinctoria). În culturile agricole predomină unele specii de buruieni cum sunt: volbura (Convolvulus arvensis). Compoziţia floristică a pajiştilor este destul de slabă. vinariţa (Asperula odorata). datorată unor cauze naturale precum: flora de valoare scazută. mărul pădureţ. nuc etc. coada şoricelului (Achilleamilefolium). condiţii pedogeomorfologice. salba ryioasă(Evonimus verrucosa). plante cu flori precum: fraga de câmp (Fragaria viridis) sau lacrimioarele (Galium aparine). măr. păr. păiuşca (Agrostis tenuis). iar dintre speciile pomicole prun. vişin. păducelul(Crategus monogina) Stratul ierbos specific pajiştilor naturale. firuţei de livadă (Poa pratensis). ovăz. trifoi. horstia (luzula nemorosa).Pe alocuri mai este prezent mesteacănul. costreiul (Echinocloua crus-gali). feriga (Dryopterix filix mas). pieptănăriţa (Cynosorus cristatus). amintind prezenţa: cucutei (Galium schultestii). Deşi restrânsă mult în urma exploatării neraţionale. cornul (Cornus mas). firuţei de pădure (Poa nemoralis). urzica moartă galbenă (Lamium galeobdolon). pădurea continuă să rămână un element important al peisajului natural al României în general şi al Dealurilor Crişene în special. călinul (Viburnum apulus). laptele câinelui (Euphorbia amygdaloides). salcia. este deosebit de variat. Plantele de cultură întălnite sunt reprezentate de: grâu. ogsiga (Brachipidium silvaticum). secară. socul (Sambacus nigra).cartof. rogozul (Carex pilosa). murul (Rubus hirtus). porumb. măceşul (Rosa canina). mohorul (Setaria glauca). 198 . cireş. mai frecvent întâlnindu-se: alunul (Corylus avelana). pălămida (Cirsium arvense).socul roşu (Sambacus racemosa) porumbarul (Prunus spinosa). iarba fiarelor (Cynanchum vincentoxium). loboda (Chenopodium album). dar şi datorită lipsei unor măsuri de întreţinere a acestor pajisti. sângerul (Cornus sanguinea). lipitoarea (Asperula taurina).

ravinări. sângerul etc. Lipsa vegetaţiei lemnoase de la nivelul versanţilor.geo-sptial. şovarul etc În cea mai mare parte.Fig. Amintim aici măceşul. stagnarea apei timp mai indelungat în anumite zone. pe fondul neutilizării lor în ultimii ani. Sub aspectul vegetaţiei. (fig. pipirigul. papura. înmlăştinirile. brusturele. 199 . 3). folosiţi pentru terenurile arabile. păşunile au fost invadate de vegetaţie reprezentată de arbuşti. murul. 2) Pe lângă aspectul de reîmpădurire. prăbuşiri etc. Părăsirea păşunilor sau schimbarea destinaţiei acestora a dus la un proces accentuat de reîmpădurire. au favorizat instalarea vegetatiei azonale prin plantele iubitoare de apă: trestia. a fost încetinită sau chiar oprită(fig. Eroziunea regresivă inregistrată în evoluţia rigolelor. Blocarea canalelor de scurgere. ravenelor şi organismelor torenţiale cu efecte negative în evoluţia versanţilor. păducelul. suprapuse peste fostele şanţuri despărţitoare a parcelelor de teren. Harta vegetaţiei Sursa: www. instalarea organismelor torenţiale. desţeleniri etc. Speciile care s-au reinstalat au fost influenţate şi de lipsa unor lucrări de amenajare. setul Corine Land Cover 2000 Utilizarea defectuoasă a terenurilor din ultimii ani a determinat instalarea la nivelul acestora a unor fenomene de eroziune sub diferite aspecte: alunecări de teren. a determinat instalarea unor sisteme de ravene.1 . drenaj. ogaşelor. vegetaţia lemnosă instalată recent. din multe puncte de vedere aceasta a fost benefică. contribuie la oprirea proceselor de eroziune existente la nivelul versantilor.org. jneapănul.Dealurile dintre Crişul Repede şi Crişul Negru.

Chiar dacă nu în toate cazurile greutatea cu care aceştia apasă asupra solului si rocii sunt benefice. în cele mai multe cazuri aceştia stabilizează o serie de terenuri aflate pe versanţii cu pantă accentuată. 3 Incetinirea eroziunii regresive de către vegetaţia proaspăt instalată (loc. Practic sute de hectare de terenuri agricole cu diferite destinaţii au fost acoperite de vegetaţie lemnoasă de diferite tipuri după cum am amintit mai sus.Reîmpădurirea păşunilor şi în multe cazuri a terenurilor agricole se înregistrează pe fondul depărtării masive a populaţiei de sectorul primar reprezentat în acest caz de agricultură. Acestea vor putea fi redate agriculturii doar prin lucrări de mare amploare a căror costuri vor fi pe masură. Rapa) Un rol deosebit în păstrarea echilibrului versantilor îl au copacii cu vârstă înaintată. Acest fenomen a contribiut la scoaterea din circuitul agricol a mari suprafeţe de teren. Uneori declanşarea unor alunecări de teren de mai mică sau de mai mare amploare este încetinită s-au chiar oprită definitiv sau parţial de 200 . 2 Proces de reîmpădurirea păşunilor (Loc. Holod) Fig. Fig.

S-au reinstalat pe suprafata lor plantele adaptate zonelor umede precum salcia. 4 Stabilizarea frunţii alunecării de catre copacii cu vȃrsta inaintată Luncile râurilor . au suferit modificări importante în ultimele decenii în ce priveşte gradul de acoperire cu vegetatie. papura. Prezenta lor precum şi lipsa unor lucrări de drenaj. sau de cele ale râurilor mai mici precum Holod(fig. 6). arinul. 5 Lunca împadurită a Văii Holodului 201 . La ora actuală ele au aspectul unor adevarate zăvoaie. Hidişel. fie că este vorba de luncile celor două Crişuri: Negru si Repede. pipirigul. 5). Topa(fig.catre copacii batrâni. plopul. (fig. Fig. trestia. Evidenţiem în acest sens cazul alunecării de teren declanşată pe raza localităţii Mierlău a carei evoluţie este încetinită până în prezent de către un număr de câtiva fagi cu varsta estimată la aproximativ 80 de ani. au dus la înmlăştinirea suprafeţei luncilor în măsură importantă. 4) Fig.Cârpeşti Mici.

Stiinţifică.(1974). Gr. Posea Aurora (1977).. Ed..O. Alunecările de teren şi stabilitatea lor. Judetul Bihor. ţara Beiuşului. pentru diferite specii de animale este un câştig. Dealurile şi câmpiile României. Ed. În aceste conditii.O. Q. raţe sălbatice dar şi mistreţi şi vulpi. Amintim în acest sens stabilirea şi înmulţirea unor importante efective de fazani.R. 4 Lunca împadurită a Văii Topa Chiar dacă pentru agricultură. Pop.. reîmpădurirea luncilor este o pierdere.. Bucureşti Zaruba. (1972). V. I.Fig. Bucureşti Berindei..V. Academiei R. Câmpia Crişurilor. Ed.S. fondurile de vânătoare sunt favorizate. Mencl. Bucureşti Mihăilescu. (1996). Tehnică. Bucureşti 202 . Măhăra Gh. potârnichi. înmulţirea naturală a diferitelor specii contribuind la scăderea costurilor de populare si exploatare.. Crişul Repede. Bibliografie Berindei I.

The effects of extensive transformations taking place in the dynamics of the social causes of this change in attitude.Dar munca de educaţie trece dincolo de graniţele fiecărei clase către nişte comunităţi mai largi de învăţare. Efectele extinse ale transformarilor care au loc in dinamica socială determină această schimbare de atitudine. profesorii au anumite îndatoriri şi sarcini dincolo de instruirea curentă a elevilor. teachers Educaţia este în mod obişnuit privită ca organizarea zilnică a unor lecţii şi a prevederilor pentru experienţele de învăţare. problemele majore ale societăţii. In an attempt to work energetically and creatively with students and their families. se înscriu ca probleme ale formării personalităţii individului. Se are în vedere faptul că fiecare copil are un fond propriu ereditar şi că dezvoltarea lui are loc în condiţiile specifice de mediu. Airinei”-Bucureşti Abstract For today's society. problems of society. O meserie. În acelaşi timp.profesorul de matematică Prof. probleme ale societăţii. în special problemele cu caracter prospectiv. multe din problemele individului tind să devină din ce în ce mai mult. society. Simona IONESCU Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. many of the individual issues tend to become increasingly more. formarea şi dezvoltarea în concordanţă cu liniile proprii de dezvoltare ale acestuia devin deziderate cu tendinţa de accentuare permanentă.Una implică particitarea la eforturile colaborative de a îmbunătăţi eficienţa şcolii.Pentru a beneficia de o gamă largă de cunoştinţe profesionale şi o expertiză existentă în şcoală. Respectarea individualităţii elevului. 203 . ceea ce contribuie în mod important la calitatea şcolii şi a învăţării elevilor. education. Sunt două zone largi de responsabilitate. Tineri. These are a set of obligations particularly hard. Key words: family. Pentru societatea de astăzi. faţă de care acesta depune efort continuu de adaptare.Cea de-a doua implică angajarea părinţilor şi a altora din comunitate în educarea tinerei generaţii. the main responsibility of a teacher is work for their intellectual development incorporating their needs (care and understanding).Educaţie.

Cercetarile psihologice evidenţiază necesitatea de a cerceta copilul în dependenţă cu condiţiile în interiorul cărora se desăvârşeşte procesul de maturizare. adoptarea unui punct de vedere funcţional. copilul fiind privit în interdependenţa factorilor care alcătuiesc personalitatea sau prin caracteristicile vieţii sale. a datelor obţinute prin investigaţii profunde şi formularea unor concluzii fundamentate pe aprecierea obiectivă a tuturor factorilor implicaţi în dezvoltarea copilului. sub aspectul caracteristicilor sale de personalitate. Copilul şi mediul său alcătuiesc o unitate dinamică în interiorul cărora se desăvârşeşte procesul de maturizare. Necesitatea de a înţelege copilul în ansamblul personalităţii sale impune. Studiile transversale permit aprecierea gradului de dezvoltare prezent la anumiţi copii prin raportarea la dezvoltarea copiilor cu care se găseşte în situaţii identice. un punct de vedere sintetic şi dinamic. prin care se pot face sondaje asupra aspectelor caracteristice ale anumitor categorii de copii sau cu privire la anumite procese psihice. dogmatic şi statistic la unul formativ dinamic şi interpretativ.a procesului de individualizare. ca o consecinţă a dependenţei individului de mediul în care se dezvoltă. Paralel cu metoda longitudinală se poate folosi şi metoda investigaţiei transversale. neinformării sau a capriciilor în alegerea profesiunii. prin care mica fiinţă asimilează experienţa social şi istorică. înlesneste în acelaşi timp trecerea de la un criteriu constatativ. condiţiile de mediu în care se dezvoltă şi acţiunile educative exercitate asupra sa. 204 . conform căreia evoluţia copilului este urmărită în succesiunea anilor.a procesului de socializare. O cunoastere corectă a elevului în vederea înţelegerii lui şi a organizării unei acţiuni de conducere implică o prelucrare. în investigaţie. ca fiind rezultatul interacţiunii dintre fondul său ereditar. . Elevul este considerat. astfel.Se adoptă. pe două linii de evoluţie : . Cunoaşterea elevului se realizează prin intermediul procesului de învăţământ. în ansamblu. şcoală reprezentând pentru elevi un cadru de viaţă şi de muncă în care formele de solicitare condiţionează exprimarea unor aptitudini sau moduri de conduită dintre cele mai variate. de structurare specifică a caracteristicilor de personalitate.Preocupările de identificare şi cultivare a specificului individual al copilului sunt justificate şi de prezenţa ştiinţei în acţiunea de orientare şcolară şi profesională care contribuie la înlăturarea întâmplării. precum şi a metodei longitudinale.

matematica creează o disciplină a muncii.Activitatea profesorului de matematică nu se reduce la asimilarea de cunoştinţe sau formarea de capacităţi cognitive la elevi.Rolul profesorului este acela de a construi punşi între ceea ce ştiu elevii şi ceea ce pot face. meditaţii. ci presupune şi dezvoltarea unui stil de muncă intelectuală.Profesorul de matematică trebuie să pună in evidenţă multiplele avantaje care se obţin prin studierea matematicii : . Profesorul de matematică trebuie să plece de la ideea că toţi elevii pot învăţa. consultaţii. a capacităţilor de analiză şi sinteză. fiind o piatră de temelie în sistemul de cunoştinţe generale al fiecărui om şi totodată constituie o cerinţă de bază pentru finalizarea studiilor gimnaziale . Profesorul descoperă elevii cu aptitudini deosebite pentru matematică şi implică familia în încurajarea lor pentru a participa la diferite activităţi (cercuri.În cazul în care sesizează un slab interes din partea elevului sau a familiei faţă de matematică.În acest scop ţine o legătură strânsă cu familia elevului. profesorul intervine încercând să-i lămurească pe aceştia de beneficiile pe termen lung ale învăţării matematicii cum ar fi : ordonarea gândirii. a curajului de a lua decizii etc. dezvoltarea raţionamentului. dezvoltă logica şi flexibilitatea în gândire. căutând să afle cât mai multe despre mediul social din care provine. a imaginaţiei.El încearcă să-şi facă din familie un partener cu care să colaboreze pentru a-l face să îndrăgească şi să înveţe matematica. obiceiurile şi alţi factori care ar putea influenţa randamentul şcolar al copilului.cunoştinţele matematice au o mare importanţă pentru viaţă în general. dar nu întotdeauna învăţarea este un lucru uşor sau pe care elevul îl face cu plăcere.îndrumă elevul să aibă aşteptări realiste de la viaţă. În ceea ce priveşte legătura profesorului de matematică cu familia şi comunitatea : profesorul este conştient de importanţa familiei în susţinerea şi încurajarea elevului pentru învăţarea matematicii. Profesorul informează familia despre rezultatele elevului. a perspicacităţii. situaţia familială.Pune în evidenţă rolul matematicii ca instrument şi fundament pentru alte discipline şi importanţa ei în viaţa de zi cu zi. Dacă această lipsă de interes este urmată de insucces şcolar.El atrage atenţia familiei în cazul în 205 . interesele. particularităţile de comportament. profesorul sfătuieşte părinţii în legătură cu măsurile care se impun pentru remedierea situaţiei elevului . olimpiade) astfel încât aceste calităţi ale elevului să fie valorificate . evoluţia lui şi atitudinea sa faţă de matematică. .

iar şcolile uneori subminează potenţialul familiei de a contribui la dezvoltarea intelectuală a copiilor. comportamentul şi gândirea familiilor poate fi opusă şcolii. Profesorii împreună cu părinţii participă la educarea tinerilor.Efectele culturii. nevoile şi idealurile comunităţii în care trăieţte. .Profesorul informează comunitatea locală despre rezultatele elevilor la concursurile şcolare. venitul şi aspiraţiile influenţează pe fiecare elev.Unii părinţi nu au încredere în valorile şcolii. . Există totuşi trei circumstanţe complică acest parteneriat : . . 206 .Mai întâi.În al treilea rând. interesele părinţilor şi ale elevilor sunt uneori divergente. .În încercarea de a lucra energic şi creativ cu familiile în interesul dezvoltării elevilor.Totuşi.care elevul absentează nemotivat. Astfel. limbajului şi educaţiei părinţilor. cu părinţi care lucrează amândoi şi cu părinţi cu venituri insuficiente. elevii sunt diferiţi prin gradul şi tipul de sprijin pe care îl primesc acasă pentru activitatea lor şcolară. şi solicită sprijinul acesteia în organizarea unor activităţi . participări la sesiuni de comunicări etc.Profesorii trebuie să dezvolte abilităţi şi modalităţi de înţelegere pentru a evita aceste capcane tipice şi depun o activitate pentru a genera relaţii de colaborare între şcoală şi familie. crearea unui parteneriat cămin –şcoală a devenit din ce în ce mai dificilă pentru profesori şi părinţi.Profesorii urmăresc cu atenţie aceste efecte şi îşi croiesc practica didactică adecvat pentru a creşte progresul elevilor. nu ştie să înveţe sau nu îşi face temele şi îi evidenţiază pe aceia care se remarcă prin rezultate deosebite .În al doilea rând. profesorii şi părinţii sunt parteneri care se sprijină reciproc în educarea tinerilor. solicitând profesorilor să analizeze cum să îşi îndeplinească obligaţiile atât faţă de elevi cât şi faţă de părinţii acestora. când se confruntă cu un conflict de neevitat.Elevii sunt prinşi la mijloc. profesorul trebuie să aibă în vedere cu precădere interesul elevului şi scopurile şcolii. Schimbarea de structură a familiei în societatea noastră creează noi provocări pentru că sunt acum mai mulţi tineri cu un singur părinte. În cea mai bună dintre lumi.Profesorul rămâne în permanentă legătură cu interesele. în multe comunităţi. profesorii capabili dobândesc o cunoaştere şi o înţelegere a vieţii fiecărui elev dincolo de şcoală. afecţiunea şi devotamentul pentru fiecare dintre părţi fiind contrazise de cealaltă.

A. 2006 Stan. Ed. nici prin rol să servească drept înlocuitor de părinţi sau asistent social. S. Bibliografie Dragu.1997.. Ed.Ed.Pe de o parte. scopurile largi. Ed. Andrei. A. Structura personalităţii profesorului. dar el trebuie să aibă în vedere o paletă largă de nevoi ale elevilor. profesorii nu sunt pregătiţi nici prin instruire. B. Misiunea distinctă a profesorului este să promoveze învăţarea. Ghidul tânărului professor . Romiţă. Polirom.. o sarcină complexă în ea însăşi. 1996 Iucu.Responsabilitatea principală a unui profesor este faţă de dezvoltarea intelectuală a tinerilor noştri.A.. R. Psihologie şi pedagogie şcolară.A.. umane ale educaţiei nu admit specializare îngustă. Constanţa. Pe de altă parte.L. Bucuresti. Acestea sunt un set de obligaţii deosebit de greu de îndeplinit.. 2003 Dragu. Managementul clasei de elevi. 207 .Spiru Haret. incluzând şi nevoia de a fi îndrumaţi şi a unei persoane adulte plină de grijă şi înţelegere.. Didactică şi Pedagogică. Ovidius. Cristea.Iaşi.

performance.. Cristina-Georgiana VOICU Universitatea .).Alexandru Ioan Cuza”. delimitată în timp. majoritari. consideră conturarea doctoratului ca o experienţă profesională structurată. Alţii. Iaşi Abstract More than ever public’s eyes are on doctoral education as it is the object of analysis in universities and for those in charge of educational policies. industrial doctoral education. un rezultat important va fi cresterea semnificativă a capacităţii de valorificare a cunoaşterii ştiintifice din universităţi. fapt ce va determina sustenabilitatea sistemului de învăţămînt superior şi cercetare. an important result would be the significant increase of the capacity to capitalise scientific knowledge in universities. Prin formarea profesională a doctoranzilor. etc. For the PhD candidates’ professional formation. cu standarde ridicate de calitate şi cu grijă la aspectele de comparabilitate internaţională ca fiind formula potivită pentru a servi nevoilor societăţii cunoaşterii. and this would determine the sustainability of the university system.Tendinţe actuale în educaţia doctorală. îl poate avea asupra managementului educaţiei doctorale. As traditional doctoral education is contested.factor de accelerare a performanţei în învăţământul superior Dr. scientific authorship Educaţia doctorală Unii teoreticieni ai domeniului atrag atenţia asupra impactului pe care un mediu de politici educaţionale tot mai conştient la risc. universities test diverse forms of doctoral education (research doctoral education. obtaining a PhD as a result of publishing. mai ales în componenta sa de cercetare. cu secvenţe controlate riguros pe perioada derulării. Complexitatea şi interdependenţa problemelor cu care ne confruntăm astăzi cer de la sine în întregul proces educaţional şi în special în componenţa lui de cercetare pregătirea de viitori specialişti (cercetători şi policy makers) care să poată lucra în medii 208 . Key words: excellence. professional doctoral education.diverse financing formulas. new assessment ways or cooperation forms. şi implicit mai predispus la contracararea riscului prin instrumente regulatorii de tot felul.

testarea şi implementarea unei metodologii care să asigure evaluarea internaţională a calităţii cercetării în universităţi. În acest context se impune o analiză de fond a rolului universităţilor în 209 . parteneri potriviţi. economice şi politice dintr-o perspectivă transnaţională. Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. nevoia de colaborare în această lume globală determină în ultima perioadă atitudini tot mai dispuse la negocieri. Existenţa unei pieţe globale de talente. Evoluţia naturală spre societatea bazată pe cunoaştere impune o noua viziune asupra formării deprinderilor noastre de a achiziţiona şi manipula cunoştinţele. etc. Cercetării şi Inovării. să se adapteze eficient la noile contexte. dar şi international. La nivel european. conţinuturi adecvate. Exemple de proiecte doctorale Proiectul strategic “Doctoratul in Scoli de Excelenta – Evaluarea calităţii cercetării în universităţi şi creşterea vizibilităţii prin publicare stiinţifică” are drept obiectiv general elaborarea. de a valorifica acumulările cognitive în scopul dezvoltării societăţii şi economiei bazate predominant pe cunoştinte. de către Ministerul Educaţiei.culturale diferite. cine şi cum se confirmă calitatea de absolvent. susţinerea şcolilor de excelenţă precum şi creşterea capacităţii de publicare ştiinţifică la nivel instituţional şi individual cu impact asupra calităţii programelor doctorale. prin Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţămîntului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare – UEFISCSU. modalităţi de finanţare eficiente. la găsirea de puncte de consens şi mai puţin de divergenţă în ceea ce priveşte sensul de dezvoltare al studiilor doctorale Se conturează tot mai clar atitudini consensuale asupra direcţiilor de evoluţie a studiilor doctorale începând cu redefinirea conceptului de studii doctorale şi terminând cu aspectele formale ca: cine acordă titlul. să analizeze şi să rezolve eficient problemele sociale.. doctoratul îşi caută la acest moment formule optime de organizare. medii de desfăşurare propice. depus şi cîştigat la prima competiţie de proiecte finanţate prin Fondul Social European. alături de alte patru mari proiecte destinate îmbunătăţirii sistemului universitar românesc. pentru a servi mai bine nevoile societăţii cunoaşterii de astăzi şi pentru a fi în acord cu noile cerinţe de pe piaţa muncii. Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior – CNCSIS şi Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior – CNFIS. Proiectul a fost pregătit.

cu puternice valenţe creative. Ştiinţa şi educaţia se impun ca factori determinanţi pentru economiile avansate şi inovaţiile tehnologice generatoare de progres şi bunăstare. prin impactul asupra dezvoltării cunoaşterii şi a resurselor umane pentru o economie în esenţă cognitivă. Cercetarea ştiinţifică în universităţi. avansată dinamic în evoluţia societăţii şi economiei. fiind astăzi plasată cu rol definitoriu în societatea cunoaşterii. fiind parte componentă a progresului ştiinţei şi culturii şi beneficiind în acelaşi timp de progresele ştiinţei şi tehnologiei. la nivelul acestora derulându-se 80% din cercetarea fundamentală la nivel european. Universităţile. Funcţia de formare a resurselor umane a fost extinsă cu funcţia de cercetare ştiinţifică şi funcţia de servicii publice. Grecia – 70%). a rolului cercetării ştiinţifice si inovării. în care cele trei funcţii sunt realizate simultan cu eficienţă şi utilitate mai mare sau mai redusă. competiţia cu alte instituţii de cercetare şi necesitatea implementării de mecanisme de transfer tehnologic şi de transfer de cunoştinţe rapide şi eficiente. la această competiţie adăugându-se. educaţiei şi inovaţiei cheia dezvoltării unei economii şi a unei societăţi bazată pe cunoaştere. universităţile trebuie să facă faţă unei competiţii din ce în ce mai dure la nivel internaţional. datorită poziţiei lor dominante în domeniul cercetării. asigurând creşterile economice competitive în contextul globalizării. Spania – 55%. sunt chemate să dezvolte programe de cercetare ştiinţifică orientate spre noi direcţii şi priorităţi în ştiinţă.formarea viitorilor producători şi utilizatori de cunoştinţe. reprezintă unul din pilonii esenţiali ai dezvoltării socioeconomice. Universităţile deţin. valorificarea capacităţii creatoare a profesorilor şi a studenţilor prin transferul de cunoştinte. Odata cu internaţionalizarea educaţiei şi cercetării. să gestioneze colective de cercetare şi şcoli de excelenţă. Universitatea care se prefigurează pentru acest mileniu va fi cu certitudine o instituţie inovativă. produse şi tehnologii în mediul economic reprezintă unul dintre factorii determinanţi ai menirii socio-economice a universităţilor. Actualmente universităţile europene angajează în medie 34% din numărul total al cercetătorilor din Europa (Germania – 26%. prin specificul funcţiilor asumate în societate. Conceptul de universitate a evoluat continuu în strânsa corelaţie cu evoluţia societăţii şi a economiei. Universităţile au în consecinţă un rol major în competiţia internaţională – se asteaptă ca importante soluţii în depăşirea discrepanţelor dintre SUA. în domeniul cercetării. Creşterea capacităţii inovative. Japonia şi Europa să plece de aici fie că este 210 .

constituind complementaritatea necesară procesului de învăţare. precum şi creşterea capacităţii de publicare ştiinţifică la nivel instituţional şi individual. pe domenii. Universităţile care au reuşit să transforme cercetarea ştiinţifică într-o componentă fundamentală sunt încadrate în categoria universităţilor de cercetare. a calităţii cercetării ştiinţifice în 211 . testarea şi implementarea unei metodologii de evaluare internaţională. susţinerea şcolilor de excelenţă. Obiectivele specifice ale proiectului sunt: 1. cu un nivel de atractivitate ridicat şi un prestigiu deosebit pentru comunitatea academică. Pentru a putea fi competitive la nivel internaţional. Rolul cercetărilor ştiinţifice. SUA şi Japonia: resurse financiare şi tipuri de finanţare a cercetării. Obiectivul general al proiectului este elaborarea. cel putin a marilor universităţi. fie că este vorba despre dezvoltare economică sustenabilă. relaţia universităţilor cu mediul economic.vorba despre cercetare ştiinţifică fundamentală. universităţile europene trebuie să găsească soluţii pentru depăşirea efectelor negative ale discrepanţelor majore existente deja între Europa. cercetării ştiinţifice şi sistemului de doctorat şi doctoranzilor care se află în etapa publicării primelor rezultate ştiinţifice. O reală reformă în învăţământul superior presupune o regândire a rolului şi a comportamentului organizaţional al universităţilor în societatea bazată pe cunoaştere care operează cu dimensiuni semantice noi pentru conceptele de cunoştinţe. Cercetarea ştiinţifică face parte din misiunea universităţii. factorilor de decizie responsabili cu elaborarea politicilor pentru învăţământul superior. creşte nivelul de atractivitate pentru absolvenţii de liceu. timp şi spatiu. prestigiul şi rolul lor social şi economic în comunitatea din care fac parte. cercetarea ştiinţifică reprezentând un factor important în atragerea de resurse financiare şi materiale. dar şi pentru sectoarele socio-economice. testarea şi implementarea unei metodologii care să asigure evaluarea internaţională a calităţii cercetării în universităţi. Dezvoltarea cercetării ştiinţifice în universitate creşte sursele de finanţare. a rezultatelor şi impactului acestora asupra dezvoltării cunoaşterii şi dezvoltării socio-economice în asigurarea prestigiului şi atractivităţii universităţilor va creşte. Proiectul se adresează personalului din universităţi implicat în organizarea studiilor doctorale şi a cercetării ştiinţifice. resursele umane implicate în cercetare şi atractivitatea carierei de cercetător. Dezvoltarea.

platforma compatibilă cu platforme de prestigiu internaţional (SpringerLink. pentru a publica în reviste ştiinţifice din fluxul principal de cunoaştere.000 tineri cercetători doctoranzi. un rezultat important va fi creşterea semnificativă a capacităţii de valorificare a cunoaşterii ştiinţifice din universităţi. UNESCO – European Centre for Higher Education (UNESCO-CEPES) . Parteneri instituţionali ai proiectului: Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare – UEFISCSU – Coordonator. pe domenii.• • • • • universităţile româneşti. Rezultatele proiectului sunt următoarele: Clasamente ale performanţei cercetării ştiinţifice din universităţi. Academia Română (AR). Întarirea capacităţii editoriale a unui grup de 30 de publicaţii româneşti pentru a intra în fluxul principal de cunoaştere prin indexarea în baze de date scientometrice. pe baza performanţei universităţilor şi a unui proiect strategic instituţional pe termen lung. Se doreşte crearea platformei REP (Romanian Editorial Portal). 4. Training pe autorat ştiinţific. 2. ScienceDirect. Se are în vedere propunerea unui model de finanţare care să susţină performanţa. 212 . împreună cu CNCSIS şi CNFIS. Creşterea capacităţii de autorat ştiinţific se va realiza prin sesiuni generale şi specifice de training. Un model de excelenţă pentru finanţarea unor programe strategice. Agenţia Română de Asigurare a Calităţii din Învăţământul Superior (ARACIS). etc.). Dezvoltarea capacităţii de autorat ştiinţific a peste 1. cu impact asupra vizibilităţii ştiinţifice. 3. Creşterea numărului de reviste româneşti din fluxul principal de cunoaştere. Platforma editorială “Romanian Editorial Platform” – REP ce va găzdui minimum 400 de reviste. Consiliul Naţional al Rectorilor (CNR). Prin formarea profesională a doctoranzilor. Se are în vedere elaborarea unui model care. fapt ce va determina sustenabilitatea sistemului de învăţământ superior şi cercetare prin formarea resurselor umane pentru dezvoltarea societăţii cunoaşterii în România. Dezvoltarea şi testarea cadrului metodologic pentru implementarea unui program de excelenţă în universităţile din România. să permită unor universităţi din România plasarea în topul 500 al celor mai performante universităţi.

R. (2008). S. J. Park. Bibliografie Adelman. Gardner.ac. Colaborarea în domeniul cercetării ştiintifice a unui număr mare de utilizatori la nivel naţional va fi realizată prin intermediul platformei informatice de “Knowledge Sharing”. “Accountability. (2007). B. E. Bound. The Higher Education Academy.K. L. 213 . D.3: 351-362. Assessment and Doctoral Education: recommendations for moving forward”. Kehm.nber.pdf. “Redefining the Doctorate”. “The International Max Planck Research Schools for Molecular Biology and Neurosciences in Göttingen (Germany) as Examples for Joint Doctoral Training by a German University and its Non-university Partners”. Higher Education in Europe 33. Washington. C. http://www. S. C.uk/assets/York/documents/ourwork/rese arch/redefining_the_doctorate. The Development of Doctoral Students: Phases of Challenge and Support. “Internationalization of U. Wilson. Brooks.3: 307-319.S.org/papers/w14792. (2009). (2009). San Francisco: Josey-Bass. Bologna Handbook – 10.heacademy.care vor aborda cazuri concrete de prelucrare a datelor în vederea alcătuirii unui articol ştiintific de înaltă ţinută. ASHE Higher Education Report 34. Walsh and Turner.M. Burkhardt. Doctoranzii contribuie la diseminarea cunoaşterii prin colaborare şi crearea de reţele tematice cu alţi cercetatori în cadrul sistemului de cercetare din universităţi. in. Learning Accountability from Bologna: A Higher Education Policy Primer. S. “Implementing Bologna: Lesson Learning and ongoing Challenges for post 2010”. European Journal of Education 42. European Journal of Education 42. (2008). (2008). and Heiland. “Quo Vadis Doctoral Education? New European Approaches in the Context of Global Changes”. http://www. Doctorate Education”. June 2008.. (2007).L.1: 27-34. and Neher. (2009). Berlin: EUA Publications. National Bureau of Economic Research Working Paper. P. DC: Institute for Higher Education Policy..

Iaşi Abstract The unit of analysis in this article is the student group as part of a larger organization which is the school.Analiza structural-sistemică a clasei de elevi Drd. contributing to the formulation of hypotheses. grup) reprezintă. classis . This study has been carried out based on participative observation. Analiza de liceu este efectuată prin prisma structurilor şi proceselor care o caracterizează.Al. Key words: role. 214 . and data analysis has been done through thematic analysis which has a heuristic value. emphasizing: the main formative-instructional tasks that are assigned each student and the group as a whole. human resource quality (teachers and students). dar şi clasei în ansamblul ei. high-school classroom structure (the number and quality of the members that make it up). exigenţele referitoare la realizarea sarcinilor înscrise în documentele oficiale. unitatea de analiză este clasa şcolară. 117. Dicţionar de psihologie. documentation. and semi-directive interviews. o categorie socială caracterizată prin acelaşi raport faţă de mijloacele de producţie din sistemul şcolar28. Universitatea . student-student and studentteacher interactions În acest articol. the exigencies related to the completion of the tasks included in the official documents. structura clasei de liceu (numărul şi calitatea membrilor care o compun). Editura Albatros. 1972.. conform unei definiţii mai vechi. Aceasta este un grup relativ omogen ca vârstă şi ca nivel de pregătire şcolară. ca parte a organizaţiei mai largi care este şcoala. p. evidenţiind: principalele sarcini instructiv-formative ce îi revin fiecărui elev în parte. school norm. reunit să lucreze după aceeaşi programă şi cu acelaşi 28 Paul Popescu Neveanu. calitatea resurselor umane (profesori şi elevi). Clasa şcolară (lat. Maria ALEXANDRESCU Şcoala Doctorală. The high-school analysis is done from the angle of the structures and processes which characterize it. I. Cuza”.clasa de elevi. de inspiraţie marxistă. student group.

1977. 30 Eugen David. La grupul de familii din România se disting două caracteristici. iar cât priveşte un alt elev. iar cealaltă categorie de familii se împarte în trei grupe: una reprezentată de 3 elevi. hinduşi) şi atei. Familiile din clasa mijlocie sunt reprezentate de 3 elevi ai căror părinţi ocupă profesii relativ sigure în învăţământ şi se implică în viaţa lor şcolară. cea mai mare parte sunt creştini (catolici. p. islamici. de alte religii (iudaici. în departamentul Seine-Saint-Denis (SSD) unde a fost realizată o mare parte din interviuri există o mare concentrare de imigranţi. deşi au un capital economic redus. de ea se interesează doar sora sau prietenul. iar restul. Clasa de elevi poate fi caracterizată ca grup instituţional (pentru că se prezintă ca o organizaţie socială. o a doua grupă (tot 3 elevi). Grupuri de adolescenţi. în care rolul activ în şcolarizarea elevilor nu este îndeplinit de ambii părinţi. Bucureşti. ci doar de unul dintre aceştia. clasele cuprind elevi imigranţi de diferite naţionalităţi. în clasele intervievaţilor din Franţa. 2008. Interviul semi-directiv a fost realizat pe două eşantioane. părinţii lui ajung la şcoală doar când sunt solicitaţi sau când „au nevoie de adeverinţe de elev”).învăţător sau profesori. budişti. Editura Didactică şţi pedagogică. Adela Ştefania David. p. 169. Un prim aspect care iese în evidenţă de la primul contact cu clasa de elevi îl constituie numărul şi calitatea membrilor care o compun30. în special de mamă. Sociologia educaţiei. Adrian Neculau. Sibiu. sprijinul familial este minim (în cazul unei eleve. 29 215 . economică). Primul eşantion cuprinde 12 elevi din România (9 elevi din clasa populară şi 3 elevi din clasa mijlocie) şi al doilea eşantion cuprinde 6 elevi români emigraţi împreună cu familiile în Franţa (4 din clasa mijlocie şi 2 din clasa populară). grup formal (pentru că este organizată după regulamente şi programe stabilite din exterior şi pe care elevii trebuie să le respecte) şi grup de lucru29 (pentru că sarcina clasei şcolare este să instruiască şi să permită pătrunderea marilor dimensiuni ale educaţiei necesare formării profesionale şi pregătirii pentru viaţă). Psihomedia. juridică. iar în ceea ce priveşte cea de-a treia grupă. 33. totuşi au un rol activ în ceea ce priveşte şcolarizarea copiilor lor (se întâlneşte la 3 elevi). Prima cuprinde o parte dintre familii care. Din lectura interviurilor celor două eşantioane de elevi se evidenţiază că: în eşantionul din Franţa. în care majoritatea sunt de confesiune ortodoxă (excepţie făcând unele clase). ortodocşi şi protestanţi). comparativ cu clasele din România. unde rolul este îndeplinit de bunică.

ca fiind bune”. Comunicarea dintre elevi este dependentă de poziţiile ocupate de aceştia în structura clasei31. p. „vorbesc pe Messenger.lucru foarte cunoscut în Franţa. L. 216 . p.cit. Prieteniile se leagă mai uşor când există interese comune legate de preocupări asemănătoare. mai ales în situaţiile în care mediul înconjurător oferă prilej apariţiei sentimentului de frustrare33. se adresează într-un mod necuviincios profesorilor”. intervievaţii din ambele ţări sunt de acord ca uniforma şcolară să fie reintrodusă în şcoală. Moreno apud Adrian Neculau. Iaşi. Institutul European. apar tot felul de rivalităţi între cartiere şi între sate pe care încearcă să le rezolve la şcoală. 33 Adrian Neculau. J. Relaţiile la nivelul clasei de elevi se manifestă la două niveluri care se întrepătrund: cel al relaţiilor dintre profesor şi elev şi cel al relaţiilor dintre elevi. devin mai siguri pe ei în relaţiile cu exteriorul.L. op. Solidaritatea membrilor este exprimată de sprijinul mutual pe care îl aşteaptă cu toţii de la grup. op. p.16.. grupul nu numai că asigură solidaritatea membrilor.. părinţii nu sunt confidenţii elevilor. minţindu-şi părinţii că lucrează la referate pentru şcoală”. Elevii români intervievaţi observă la câţiva dintre colegii lor că nuşi îndeplinesc sarcinile şcolare: „o parte dintre elevi sunt vulgari. Realizarea eficientă a sarcinilor şcolare este condiţionată de coordonarea raţională şi distribuţia conştientă a rolurilor membrilor clasei de 31 32 Dumitru Popovici.. 273. părinţii unor colegi lasă o libertate exagerată copiilor. în Franta cele mai multe conflicte apar în şcolile publice între imigranţi. Relaţiile dintre ei sunt descrise ca relativ bune. Moreno propune spontaneitatea ca explicaţie a atracţiei între indivizi.fiecare caută să pară altceva decât este şi încearcă să imite persoanele pe care le văd la televizor”. Sociologia educaţiei. această atracţie putând fi mai intensă sau mai puţin intensă32. „conflictele dintre elevi sunt generate de lipsa de educaţie din familie. 12. . J. Aşadar. dar facilitează şi adaptarea acestora la mediu.cit. Al doilea aspect al analizei clasei priveşte relaţiile dintre elevi. Elevii intervievaţi din România descriu relaţiile dintre ei astfel:. 2003. vin în stare de ebrietate la ore.. Indivizii îşi apară mai viguros poziţiile când se ştiu în grup. elevii din România observă la unii dintre colegii lor că nu-şi îndeplinesc sarcinile şcolare. nu au respect faţă de cadrele didactice sau alte persoane” şi „fac doar ce le convine”.

op. în unele şcoli de prestigiu elevii recunosc impactul pozitiv al uniformelor şcolare asupra personalităţii lor. în afară de sex. dar şi în regulamente şcolare care precizează aşteptările legate de comportamentul elevilor în şcoală35. este preferat. iniţial nu există nicio bază formală pentru o diferenţiere de status în cadrul clasei şcolare.cit. intervievaţii din ambele ţări şi din majoritatea categoriilor identificate în această cercetare sunt de acord ca aceasta să fie reintrodusă în şcoala. Referitor la părinţii colegilor. 170.elevi. op. Copiii sunt scutiţi de stresul de a se hotărî zilnic cu ce să se îmbrace şi sunt feriţi de tentaţia de a purta o ţinută indecentă. mai mult.cit. p. În prezent. p. În privinţa purtării uniformei şcolare. pentru anumite tipuri de activităţi. de la alte şcoli din cartier sau altor membri din familia lărgită apropiaţi de vârsta. nu se implică în viaţa lor şcolară şi că. Elevii clasei îşi îndeplinesc rolurile nu numai pentru motivaţia lor pentru învăţare. obligativitatea unui set comun de sarcini 34 35 Eugen David. pentru altele. aceştia din urmă preferând să-şi încredinţeze problemele intime prietenilor din şcoală. 36 Ibidem 217 . negativ (este respins de majoritatea elevilor) sau mixt (atunci când este simpatizat de unii colegi.. Principala diferenţiere care se dezvoltă treptat este performanţa. ci şi în funcţie de statusurile reale percepute pe care le ocupă în clasă la un moment dat36. marginalizând pe cei care nu au”. România ar putea lua exemplul Franţei unde există uniforme de vară şi de iarnă. dar şi a resurselor materiale existente34. Adela Ştefania David. aceasta se caracterizează prin patru trăsături primare: egalizarea statusurilor prin vârsta şi originea socială familială. elevii din România şi cei din Franţa consideră că părinţii colegilor lor le lasă copiilor o libertate exagerată. în cazul unor colegi. Acest status poate fi predominant pozitiv (când majoritatea colegilor săi îl preferă pentru diferite activităţi comune).. dar şi respins de alţii sau atunci când. În general. M. Părinţii nu sunt confidenţii elevilor. este respins). cumpărându-le haine de firmă. Adela Ştefania David. deoarece unii dintre părinţi le fac copiilor mofturile. Aşteptările privind rolul de elev sunt standardizate pe cicluri şi niveluri de învăţământ şi sunt prevăzute în diferite standarde de performanţă şcolară care însoţesc curricularele.Diaconu apud Eugen David. Prin lipsa uniformelor din şcoală se creează o ierarhizare a elevilor în funcţie de resursele financiare. După Parsons. 171. se poate observa chiar un abandon din partea părinţilor. în timp ce.

Situaţia a început să se degradeze însă după anul 2004. 40 Cf. Tolcott Parsons. cât şi în Franţa clasele sunt alcătuite din 30-35 de copii. şi un număr de 70 de cadre didactice. Scăderea generală a efectivelor de elevi nu este doar rezultatul scăderii demografice. ci şi al pierderii interesului pentru participarea la educaţie. clasa şcolară cuprinde 15 elevi. în Elveţia.(nediferenţiat).689 de elevi în anii 1990-1991 la 788. 41 http://www. Colegiul Naţional “Emil Racoviţă” avea cel mai mare număr de elevi dintre liceele ieşene. Arad. 46. 125.3. Braşov. Atât în România. p. datelor de la ComisiaNaţională de Statistică (perioada 1989-1993 ) şi de la Institutul Naţional de Statistică (1995-2007). în schimb. Editura Didactică şi Pedagogică. 37 218 . volumul II. datelor de la Departamentul de Statistică al Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi (200920101). fiind urmat de Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi“. numărul elevilor a scăzut la nivel naţional cu 1.consultat la data de 22 mai 2011. 38 Adrian Miroiu (coord. Ilfov şi Constanţa) . 1977. În ultimii 20 de ani. Polirom. 2004. Iaşi. polarizarea între elevi (iniţial în situaţie de egalitate) şi procesul relativ sistematic de evaluare a performanţelor37. Cultură şi experienţă de migraţie în satele româneşti în Revista „Sociologie Românească”. 42 Dumitru Sandu. după 1989.). p. Bucureşti. Clasa este alcătuită din 30-35 de elevi. Polirom. faţă de 37 de elevi la un cadru didactic în 198938. Iaşi. nr. 39 Cf.compusnews. 1998.827 în anii 2007-200839. În România se află clase omogene în învăţământul privat şi în cel public (există libertate în studierea confesiunii de care aparţine elevul) şi clase eterogene sunt în judeţele în care există mai multe comunităţi de imigranţi42 (Timiş. trad.6 milioane41. Hunedoara. creşterea efectivelor de personal didactic a îmbunătăţit situaţia din învăţământul liceal: în anul 1996 existau doar 15 elevi la un cadru didactic. şi anume 1948. Mahler Fred. Concluzii În Franţa există clase omogene în învăţământul privat (şcoli confesionale) şi clase eterogene în învăţământul public. În România. cu un număr de 1458 de elevi şi 90 de cadre didactice40. Clasa şcolară ca sistem social în Sociologia educaţiei şi învăţământului. În anul şcolar 20092010. Rola Mahler. Învăţământul românesc azi. Efectivul de elevi la nivel liceal a scăzut de la 995.ro.

Mahler Fred. Sandu Dumitru. Iaşi.compusnews. 2004.consultat la data de 22 mai 2011. http://www. volumul II. Sibiu. părinţii nu sunt confidenţii elevilor. Institutul European. Popovici Dumitru. 1998. 2008. 1977. Dicţionar de psihologie. nr. Neveanu Paul Popescu. Bucureşti. 1977. intervievaţii din ambele ţări sunt de acord ca uniforma şcolară să fie reintrodusă în şcoală. Editura Didactică şi Pedagogică. trad. Editura Albatros. Iaşi. 219 . Polirom. Grupuri de adolescenţi.). părinţii unor colegi lasă o libertate exagerată copiilor. Neculau Adrian. Bucureşti. Sociologia educaţiei. Cultură şi experienţă de migraţie în satele româneşti în Revista „Sociologie Românească”. 2003. Bibliografie David Eugen.Elevii din România observă la unii dintre colegii lor că nu-şi îndeplinesc sarcinile şcolare.ro. Miroiu Adrian (coord. Editura Didactică şi Pedagogică.3. Rola Mahler. David Adela Ştefania. Bucureşti. Polirom. Sociologia educaţiei. Sociologia educaţiei şi învăţământului. 1972. Învăţământul românesc azi. Iaşi. Psihomedia.

în care orizontul local reprezintă doar un cadru exterior. Acestea sunt: . La clasa a IV-a. As in other areas.observarea spontană. reform. teaching methodology Prin utilizarea unor activităţi de investigaţie a orizontului local. Key words: national curriculum. Orizontul local se desfăşoară până la limita de vizibilitate. prin care sunt selectate şi analizate anumite elemente. methods. 220 . învăţământ primar Şcoala cu clasele I-VIII „Dr Constantin Angelescu”. Daniela MATEI Prof. elevul devine un participant activ la propria sa formare. they are drawn into the education act as participants active and interested in environmental awareness in general and in particular the local horizon. .observarea selectivă. iar prima metodă de abordarea a fenomenelor geografice o reprezinte observarea realităţii obiective. Orizontul local se poate observa în mai multe moduri.Geografia orizontului local în curriculumul de geografie Drd. Limita exterioară a orizontului local ar putea să fie situată la 40 – 50 km distanţă de un privitor situat în centru. . noua programă de geografie. rapid changes occurred in education from the learning environment to efficient learning techniques and intellectual work. schools. Constanţa Abstract The information sources for children are various.observarea dirijată prin care observatorul analizează un anumit element din realitatea obiectivă. Orizontul local are o extensie mai mare decât orizontul imediat şi orizontul apropiat. îşi propune ca învăţarea acestei discipline şcolare să pornească de la orizontul local. „Introducere în geografie – de la localitatea natală la planetă”. so the teacher must find new paths. Paradigma programei arată că învăţarea geografiei trebuie să pornească de la elementele observate direct.

Sub raportul diversităţii caracteristicilor geografice.observarea exploratorie. Acestea sunt: evoluţia învelişului vegetal. Există suprafeţe în care se evidenţiază întinderile de ape. modificarea stărilor de vreme. umane şi de timp necesare pentru realizarea ei. Regiunea este o sinteză a unor caracteristici aflate în continuitate teritorială. elemente de etnografie şi geografie culturală. Caracteristicile geografice ale unor spaţii. toponimia orizontului local. reportofon). evoluţia unor elemente de relief. Aspectul se schimbă de la un moment la altul al anului. interviuri. Pot exista şi alte metode (înregistrări video. transformări ale activităţilor economice. Există următoarea taxonomie orizontul imediat – orizontul apropiat – orizontul local – regiune. În cercetările de geografie umană se utilizează: chestionare. iar alegerea unui element de investigaţie presupune o decizie importantă. de la orizontul local la regiunea în care se află situat acesta. Alegerea temei este urmată apoi de evaluarea resurselor materiale. Tematica poate să fie extrem de vastă. cercetări asupra reţelei hidrografice. aspectul vegetaţiei sau forme de relief. evoluţia perimetrului construit. 221 . Activitatea principală este bazată pe realizarea unor schiţe de hartă. Pentru enumerarea unor caracteristici ale orizontului local este necesară amplasarea corectă a acestuia într-o anumită regiune geografică. diferă foarte mult. Orizontul local poate să cuprindă un spaţiu care să acopere una sau mai multe regiuni. Acestea se referă la: precizarea intervalului de timp în care urmează să se desfăşoare investigaţie. În această etapă are loc colectarea unor date geografice prin observarea. studii de caz. Există o serie de teme. structura demografică a localităţii natale. elemente de degradare a mediului înconjurător. Există de asemenea localităţi relativ mari situate la contactul dintre două sau trei unităţi regionale. prezentate pe scurt în cele ce urmează. procesele actuale din orizontul local. pe măsurarea unor parametri cantitativi şi notarea lor.. Există posibilitatea ca o anumită întindere care formează un orizont local să cuprindă una sau mai multe unităţi sau părţi din unităţi învecinate. orizontul local păstrează o parte din caracteristicile regiunii. ce au menirea de a completa observarea directă. analiza şi măsurarea unor elemente situate pe teren. din cauza modificării stării vremii. transformarea peisajului geografic. stabilirea unui minim de materiale necesare cercetării în cabinet şi pe teren. organizarea colectivului.

. etajarea vegetaţiei în raport cu modificarea altitudinii reliefului. permanenţa acestui fenomen şi influenţa deplasărilor migratorii asupra structurii populaţiei din localităţile respective. repartiţia teritorială a locuitorilor.în cazul lacurilor: suprafaţa. adâncimea. alunecările de teren. apele de adâncime Geografia orizontului local studiază vegetaţia şi a fauna. raportul dintre componentele hidrografice staţionare şi relieful de subsidenţă sau de luncă. evoluţia numerică a populaţiei. oscilaţiile de nivel. În contextul orizontului apropiat şi local. eroziunea areolară. un element de interes îl constituie felul în care are loc deplasarea populaţiei în alte localităţi. Componentele antropice analizate vizate sunt: populaţia. Investigarea acestor elemente se poate realiza într-un mod specific pentru fiecare unitate a hidrosferei: . Caracterizarea climatică a orizontului local şi apropiat se poate baza pe interpretarea unor date provenite de l staţiile meteorologice. 222 . izvoare. În orizontul local există anumite elemente ale hidrografiei specifice unui anumit teritoriu. fenomenele de pluviodenudare.Cercetarea de teren trebuie să identifice şi să localizeze tipurile genetice de relief. Aceste „procese actuale” sunt: eroziunea torenţială. mişcarea migratorie. oscilaţiile accidentale. direcţia lor de scurgere.în cazul apelor subterane-pânza freatică. Un deosebit interes în cercetarea orizontului local îl are evidenţierea unor procese care au loc la suprafaţa reliefului. În cercetările de teren pot fi identificate anumite legături între fenomenele naturale observate: grosimea şi permanenţa stratului de zăpadă şi forma de relief în care este situat. fenomene de colmatare şi acumulări pe versanţii sau în albie. elementele climatice şi îndeosebi la regionarea topoclimatică. variaţia de nivel în cursul unui an. mineralizaţia. ne interesează următoarele elemente: numărul de locuitori. modul de abordare a populaţiei diferă faţă de felul în care aceasta constituie subiect pentru regiuni mai întinse sau pentru teritoriul ţării. modelarea albiei majore sub influenţa oscilaţiilor de debit ale râului principal. sporul natural şi evoluţia lui. tasarea. acumularea deluvială. structura pe grupe de vârstă a populaţiei.în cazul râurilor: debitul. Ansamblul de particularităţi pe care îl introduce orizontul local în cadrul elementelor climatice generale se referă la factorii genetici. . ravenare. Pentru un teritoriu relativ restrâns ca întindere. În cazul orizontului apropiat şi local. formele pe care le au şi sistemul de agenţi şi procese care acţionează pentru formarea lor. prăbuşirile. structura profesională. aşezările omeneşti şi activităţile economice.

Proiect pentru învăţământul rural. cu un caracter mai complex. Editura Aramis. localităţile etc. 1997. Ed Polirom. 2002. 1983. pot fi realizate o serie de hărţi speciale care pot fi ulterior comparate. I. pot fi chiar suprapuse. Acestea pot fi construite pornind de la o hartă cu un anumit grad de generalitate. pentru a crea alte hărţi. Concluzii Cercetarea orizontului local trebuie să aibă ca scop şi realizarea unor hărţi cu diferite conţinuturi. de unde au fost selecţionate o serie de elemente invariante şi reprezentative (reţeaua hidrografică. În anumite situaţii. Bibliografie Bouillerce B. Iaşi Carothers Lisa. 1996. Pedagogie. creşterea animalelor. Iaşi Mândruţ O. home. denumită hartă de bază. Carre E. Bucureşti 223 . Sisteme de instruire alternative şi complementare. coord. Psihopedagogie. Ed Polirom.Activităţile economice pot fi tratate pentru evidenţierea caracteristicilor fondului funciar. 2002. principalelor culturi agricole. 2002. Perfectionarea lecţiei în şcoala modernă. EDP. Ed Polirom. Cum să dezvoltăm cretivitatea.net Cerghit I. Pornind de la această hartă. Ed Polirom. 1970. Ice breakers on line. 2007. EDP.). 1998. Bucureşti Comenius J A. Orizontul local în învăţarea geografiei.carthlink. activităţile de transport şi de turism. Didactica magna. Bucureşti Cucos C. Bucuresşti Cerghit. ramurile şi centrele industriale principale. Iaşi Cucoş C. Iaşi Cucoş C. Pedagogie. Harta de bază provine dintr-o hartă anterioară.

mystery. autorul romanelor poliţiste pline de originalitate. Filmul este construit pe două planuri şi ca de obicei într-un film marca Hollywood jumătate este forţă brută. după care s-a inspirat scenaristul filmului. Pascal's triangle and Fibonacci numbers ." În decembrie 2011 a apărut filmul Sherlock Holmes: Jocul Umbrelor. Dar nu e cazul aici să vă povestesc tot filmul ci doar câteva secvenţe pe care le-am observat şi care mi s-au părut de remarcat.Matematică şi film Prof. 224 . film ce se dovedește şi un joc al minţii din moment ce veșnicul inamic al detectivului Holmes este genialul şi diabolicul matematician profesorul James Moriarty. intrigă şi ingeniozitate în dezvoltarea acţiunii. Bucureşti Abstract: The article analyzes the link between mathematics and be held on the reopening film Sherlock Holmes: A Game of Shadows. O secvenţă inedită îi prezintă pe cei doi protagonişti ai filmului stând de vorbă în faţa unei imense table plină cu formule matematice. weapons and explosions. arme şi explozii. Cătălin NIŢICĂ Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”. născută din inteligenţa lui Sir Arthur Conan Doyle. fil. The film is built on two levels and as usual in a Hollywood movie half is brute force. director adj. Convins ca Hollywood-ul nu şi-a luat doctoratul în matematici am făcut câteva investigaţii..Profesorul Moriarty: Sunteţi sigur ca doriţi să jucăm acest joc? Sherlock Holmes: Mi-e frică că vă v-a aduce pierzania. a film that turns the mind game since the eternal enemy of Detective Holmes is brilliant and evil mathematician Professor James Moriarty. Dar cealaltă jumătate este luptă intelectuală. Key words: mathematics. Motivul jocului de şah ca joc al vieţii şi al morţii este minunat şi oferă motive de răzbunare.

de linie şi numărul caracterului în alfabet. Pe parcursul filmului aceste ecuaţii vor dezvălui planurile malefice ale lui Moriarty. Fiecărei litere a mesajului îi vor corespunde trei numere de câte două cifre: numărul de pagina. se poate întreba oricare dintre spectatori? Sunt ele scrise doar de formă sau au un fond ştiinţific? Răspunsul este lesne de dat deoarece acolo sunt câteva dintre studiile matematice din anii 1890 dar nu numai. Pentru codificarea informaţiilor. Codul are trei elemente: o cheie publica . ecuaţiile ciocnirii a două corpuri. personajul negativ îşi construiește mesajul cu literele luate dintr-o carte. Unul dintre elementele cheie de pe tablă este codul secret pe care protagonistul filmului îl foloseşte pentru a lua legătura cu acoliţii săi precum şi pentru a cripta informaţiile despre propriul imperiu mondial. singularitatea Painleve. Acest cod se inspira din obsesia lui Moriarty pentru triunghiul coeficienților binomiali al lui Pascal. o formulă de codificare şi un cifru. Să aruncăm o privire mai atentă asupra tablei şi vom recunoaşte elementele de matematică ce sunt menţionate de-a lungul scenariului: ecuaţiile diferenţiale ale unui laser elaborat în zilele noastre se află alături de p-codul numerelor Fibonacci. Tot mesajul se transforma într-un şir de numere de 225 . din diverse locuri. de problema celor n-puncte materiale ce se atrag după legile lui Newton.1 1 1 1 2 1 1 3 3 1 1 4 6 4 1 1 5 10 10 5 1 Ce formule fundamentale sunt scrise pe acea tablă. intersecţiile homoclinice ale lui Poincaré. cartea de Horticultură din biroul sau.

1). 18.p . Moriarty codifică acest şir utilizând triunghiul lui Pascal. 33 şi 12.. care adunate dau 23. Să presupunem că prima linie a mesajului secret este transformata într-un şir de numere din carte alegând litere din pagina 23 a cărţii: din linia 10 a paginii. fiecare număr cu două cifre este determinat de poziţiile numerelor Fibonacci care au suma numărul dat în reprezentarea minimală. Mesajul mai necesită şi o cheie publică. = Fp(p +1) = 1. să presupunem că cheia publică este p = 3. caracterele 4. "şirul din carte" devine: 0409 07 07 05 03 0109 0409 0308 04 0408 0610 0207. se obţin puterile lui 2 (se aduna de-a lungul liniilor orizontale în triunghiul lui Pascal). Folosind aceasta regula. Mai precis. iar pentru p = 1 se obţine şirul Fibonacci uzual (se aduna de-a lungul primei diagonale în triunghiul lui Pascal). Moriarty le transmite acestora cheia publică care este numărul Fibonacci folosit pentru codificarea mesajului. cu x < Fp(n — p).. Moriarty transforma şirul din carte într-un nou şir de numere.. De exemplu. Fp(1) = Fp (2) = . Pentru un mesaj adresat asociaţilor săi.1) + Fp(i . observăm că numerele 3. prin schimbarea unei variabile. pentru fiecare întreg N. Mai târziu. Şirul de numere 3-Fibonacci este 1 2 3 4 5 7 10 14 19 26 36 50. Deci codul pentru numărul 23 este 0409. secvența cărţii. care l-au condus la 226 . Pentru fiecare număr natural p se poate construi o secvenţă de p-numere Fibonacci notate Fp Fp(i) = Fp(i . Holmes a observat întâi notele despre triunghiul lui Pascal şi numerele lui Fibonacci scrise pe tabla din biroul lui Moriarty. Codul descris mai sus este folosit pentru ambele codificări. Moriarty face două feluri de codificări: El codifică mesajele pe care le transmite asociaţilor lui când acordă autografe. Acestea se obţin prin adunarea numerelor de-a lungul diagonalei p în triunghiul lui Pascal. 5.. Considerând poziţiile reprezentării minimale. Pentru p = 0. i > p + 1. pentru a codifica numărul 23 cu numere 3-Fibonacci. exista o reprezentare unica de forma N = Fp(n) + x. 3.Fibonacci de pe poziţiile 4 şi 9 sunt 4 şi 19. "Şirul din carte" devine: 23 10 10 05 03 20 23 17 04 18 33 12. singura diferenţă fiind cheia publică. codificat. caracterele 10. Acest număr înteg este inclus în conferinţa lui Moriarty la un moment cheie. şi codifică informaţia despre imperiul său în carnetul roşu. Odată ales p. Holmes a observat o mică diferenţă în conferinţele lui Moriarty. şi 20 din linia 17 a paginii. De exemplu.câte două cifre.

bazat pe faptul că floarea din biroul lui Moriarty este pe moarte. Kevin (23 November 2010). Tribune Company. "Noomi Rapace to play Sim the Gypsy in ‘Sherlock Holmes 2′". "Movie Projector: 'Sherlock. Bibliografie Oxford Student Journall (Mar2012) Siam News (Apr2012) "Sherlock Holmes: A Game of Shadows (12A)". 227 . Los Angeles Times. "Sherlock Holmes: A Game of Shadows Preview".ideea că un număr întreg este transmis asociaţilor în timpul conferinţelor. Retrieved 16 December 2011. Kaufman. Amy. şi mai târziu. "Sherlock Holmes: A Game of Shadows (2011)". Melrose. Inteligenţa deosebita a lui Holmes rezolvă restul misterului. deosebit de captivant şi inedit. Spin Off Online. Fritz. IGN. Rotten Tomatoes. Retrieved 9 March 2011. Retrieved 15 December 2011. Ben (15 December 2011). Alain Gorilely şi Derek Moutlon. British Board of Film Classification.' 'Alvin' sequels kick off holiday season". Sherlock Holmes: A Game of Shadows Box Office Mojo. Chris (22 February 2011). Retrieved 1 December 2011. Cei care au ajutat producătorul şi regizorul acestui film cu suportul matematic nu sunt decât doi prestigioşi profesori de matematică de la Centrul de matematici aplicate colaborative al Universităţii Oxford. El deduce că manualul de horticultură din biroul lui Moriarty serveşte ca cifru. Tilly. Le mulţumim pentru inspiraţie şi pentru contribuţia lor la promovarea matematicii şi sper ca aceste lămuriri să deschidă ochii minţii celor ce vor vedea sau revedea filmul. Retrieved 28 November 2010. Holmes înţelege că numărul întreg este un număr p-Fibonacci. lată câteva din secretele acestui film de aventuri.

SECŢIUNEA : STUDII CULTURALE ŞI LITERATURĂ CULTURAL STUDIES AND LITERATURE 228 .

Indeed.Democracy. besides rendering the very core of the author's view. by far. Legitimacy. retrieved on June 27. Introduction: motivation and main concepts Any discussion in connection with democracy is bound to take us back several millennia. Carmen ARDELEAN Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare Universitatea Tehnică de Construcţii. 2011) 44 Aristotle. X. in Aristotle’s words44. equilibrium. Plato himself (Republic. vol. dr. Politics: "An oligarchy is said to be that in which the few and the wealthy. modern history stands as proof of the fact that all major concepts underlying human relationships at international level need legitimacy in order to be accepted by large groups of people. Edward N. was chosen in recognition of Henry Kissinger's contribution to a new understanding of world politics. The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Fall 2008 Edition). aristocracy and even oligarchy on the grounds that democracy tends to undermine the expertise necessary to properly governed societies”43. Legitimacy and the Equilibrium under Doubt Modern „Christian” Democracy faced with the cultural and political challenges of the Muslim world Conf. It was inspired by the title of Kissinger's doctoral thesis of 1954: „Peace. and a democracy that in which the many and the poor are the rulers. Democracy itself is one of them – though. p. univ. to Athens and to Plato’s imagined ideal state." In Collected Works of John Stuart Mill. and various scholars are of the opinion that he considered democracy “inferior to various forms of monarchy.stanford. Democracy was initially conceived as a concept – and.4] for further details (http://plato. Book VI) was rather suspicious with reference to this topic. Zalta (ed. Key words: democracy. were generally viewed with contempt . one of the most important we know today. not necessarily a positive one. one may add.) [p. legitimacy. Bucureşti Abstract: The above title.edu/archives/fall2008/entries/democracy . and the Equilibrium”. 210 43 229 . as the abilities of “the many and the poor”. cultural challenge 1.before becoming a form of government and decision making in See Tom Christiano and his essay Democracy.

translated into Romanian as Marea dilemă: a domina sau a conduce. political and cultural. political or structural "exports" need to be carefully evaluated if full acceptance is at stake. in the same author’s view. Indeed. however. The twofold polarity is being slowly replaced by what Brzezinski calls a “multiple political polarity” which threatens to destroy the world order as we know it. The Choice: Global Domination or Global Leadership. More to the point. nevertheless. It has brought along a general tendency towards harmonizing political.military. One other concept which is considered important for the present essay is that of legitimacy. therefore the truth of his words should not always be taken for granted. one can refer to the poles of power which have governed decisions at world level for the last two centuries – more recently. p. or equilibrium. Ed Scripta. seemingly dominated a “fragmented world” with no interconnections. to the USA and the former USSR. an advocate of the American democracy and hegemony. Nowadays. Z. The traditional dichotomy between “good” and “bad” has been a constant feature throughout the political history of mankind. consecutive holders of world supremacy made good use of the power of words and concepts while they sought the top position and after. it was the fight between democracy and autocracy. But Brzezinski has always been. Both democratic and authoritarian governments are seeking legitimacy as a proof of the fact that their position is accepted at local or regional level. later replaced by Russia – so vividly described by Brzezinski as "the two scorpions in a bottle"45 who. especially in culturally sensitive geopolitical areas. In other words. This brings us to the concept of “balance”. while the Russians stood for the “bad boys”. From Locke’s idea of “consent” to Brzezinski’s “hegemony”. Bucuresti. and in which the diversity of norms and traditions makes it difficult to find common traits with global value. But modern democracy has somewhat different foundations and is loosely akin to what it meant for ancient Europe and the world. we live in a world in which only some values are shared. 2005. Kissinger focused on 45 Brzezinski. In modern terms. in which each country supposedly knows what it can or cannot do or hope for. In his study. economic.its own right. come what may. the USA has often played the part of the positive alternative. economic and cultural structures and has emphasized the need for complex interrelations and regulations at world level. this tradition is broken by alternative forces coming into play at all levels . Generally speaking.ix 230 .

with reference to a (conservative) political ideology born in awe of Roman-Catholic norms. conflict-aware and culture-bound society which still had no interest in “exporting" its ideals beyond borders. from direct to liberal. although their strength has decreased in step with certain Christian norms being turned into commonplace political strategies. The term “Christian democracy” does indeed exist. Modern democracy takes many forms. Christian Democratic parties continue to exist throughout Europe and around the world. However. the 231 . in Europe of the first decades of the 20th century. aiming to implement a new social and political order. but rather leaders and political deciders together may find the right answers for the future in a better understanding of cultural diversity. yet reluctant to adopt the Western (read: mainly American) lifestyle instead of their own. based mainly on the author’s interest in the Christian specificity of democracy. It is. in which not only world leaders alone. partially institutionalized Europe during the Enlightenment. it is not the intended purpose of this essay to discuss . Alternatively. our intention to propose a new approach to it. Our interest in the Christian touch of modern democracy has sprung from the awareness of contemporary clashes between “Western-type democracies” and countries with alternative dominant religions. At best. Democracy as a “Christian” concept The Athenian democracy was a trademark of an ancient way of life carrying the specific features of a socially fragmented. however. It was an attempt to bring the practice of Christian teachings into the pragmatic area of politics. 2. as noted from various sources and rendered in a personalized reading. and which later spread into Protestant and even Orthodox political circles.even comparatively . the present study refers to equilibrium as a major goal in today's geopolitical frame.the impact of charismatic political leaders on the fragile balance of power. reform seeking. The concept itself was forgotten and put aside for many centuries. from representative to participatory or even socialist – to quote only a few examples of doctrines and political projects connected with the renewal of this concept. then re-discovered by the human-centered.the characteristics of the above mentioned types of democracy.

permissive character of essentially Christian societies is not welcome in more conservative nonChristian areas. Brzezinski’s question about whether or not the American culture is compatible with the “imperial responsibility" becomes a worrying chapter in global politics today. how could some of the despotic monarchies in the Far East . laissez aller" at social. he states. multi-religious country – a tendency which sometimes comes into conflict with the constant need to expand its influence. mancentered society? It often happens that the open. The Means to Success in World Politics (Romanian translation Puterea blândă. all of a sudden. “world politics agenda has become like a three-dimensional chess game in which one can only win only by playing vertically as well as horizontally. no longer is "the only superpower" in a “unipolar” world which does not seem to display any potential rival and.edu/ir/library/pdf/FFP0502S. Institutul European. Joseph. Indeed.let alone autocratic China – accept to play by the rule of the libertarian free will (understood as a socio-political determinism)? And who would expect the Islam-dominated absolute monarchies of the Middle East to accept an egalitarian. America itself has become a multicultural.”47 Only the possessor of what he calls a “soft power” – that is. Joseph S. 2011) 2005: 232 . in the complex contemporary world we live in. though never embraced. closed communities based on religious stability can hardly live in harmony with the new “religion” of consumerism and (if one were allowed to say so) with a sort of "laissez-faire. as a consequence. In all cases. The invisible threads which link the members of a community and preserve a unitary identity are hard to break. Iaşi 2009). political and cultural level. Nye refers to the frailty of power if it is imposed by coercion.American “soft power”46 is tolerated. Traditional. Ed. Soft Power and Higher Education. http://net. and so is tradition. but often ignore the relevance of cultural factors. Most political analysts today point out the military and economic factors which define existing and potential "superpowers". In his book Soft Power.pdf (retrieved on July 14. among which the religious specificity plays an important part.educause. So. culture in its extended understanding (according to Hofstede) plays an important part. Nye [2008] emphasizes America's role but follows the same coordinates in his assessment: the USA. In less than a century. largely based on the local observance of traditions and culture 47 46 Nye. as well as to the opposition to American politics in various areas of the world.

Among the major resources which may turn any country into a "soft power". Some two hundred years ago. America finds it harder to cope with deeper conceptual changes at home. Today. while its military domination abroad is placed under question.from a typical European standpoint – it is a fact that this conservative way of life influences all international relationships and any infringement of its rules is perceived as inappropriate behaviour. American leadership was mainly based on military force. political values and on what dominated communities imagined about its culture and freedom. or about a convergence to any extent. the religion of Islam went deeper. 3. the most complex “melting pot” in human history. the rise of the “four tigers" or the economic boom of non-Christian areas are never viewed according to their cultural causality. was based on fundamental Christian morals. Even so. New issues and new 233 . some 150 years ago. To a certain degree. as English in the British Empire. Islamic tradition has had the same unifying effect in large areas from the Middle East and the Far East. Democracy. In search of global legitimacy In post-war Western Europe. especially in geographical areas in which “it is attractive to others. largely based on the Christian communities which had migrated from Europe in search of a new life. with an increasing Muslim population at home. The main difference is that. when the United States emerged as a new country. to say the least. nobody would have guessed the deep qualitative changes it would go through. legitimacy under the terms of this essay). Neither would anyone have guessed the fact that it would become a world leader or. from a cultural point of view. being conveniently chosen as the lingua franca for communities aiming to enter the modern world. into the soul and feelings of millions of people.a world leader able to “shape the preference of others” can hope to gain global recognition (in other words.is held high in non-Christian areas.” No mention whatsoever about potential reactions of the local cultures. Good or bad .including religion . democracy became a major objective and five decades later Eastern Europe freely joined in. while English (the language) has had only superficial effects. but rather as the effect of new political or economic frames. as imagined by American forefathers. Nye also includes the culture of that country. In the 20th century. thus becoming a heartfelt way of life. Yet it should be clear for all that everything related to local culture .

rather than alienate it. the balance of power was always kept alive. notwithstanding the rise and fall of empires or world leaders.” Throughout the history of mankind. 2003. Having reached maturity. With the watchword now being globalization. cutting deep into the 21st century after having been the major military stake throughout the second half of the 20th century was only the first spark in a growing assertion of alternative. with reference to what some can do for others. while largely ignoring the cultural specificity of conquered communities. They focus on ideological differences. 48 49 Brzezinski. meant to raise the awareness of countries.newamericanstrategies. for the time being. Z. In a 2003 speech49. Z. or to what others can benefit from some. the same author underlines the need for cooperation with “a larger Europe” – but only for the purpose of enhancing its own global status and legitimacy: "We should be therefore supporting a larger Europe. 5 Brzezinski.or. and in so doing we should strive to expand the zone of peace and prosperity in the world which is the necessary foundation for a stable international system in which our leadership could be fruitfully exercised. The Middle East conflict. We are living in an insecure world. the “balance of power” has constantly been a fundamental.”48 Yet these strategies are still seen as all-engulfing. rather than co-operational. All empires used the military force for expansion. to the extent to which the world was known at each respective stage. they now require the power to adapt old concepts to new strategies . globalization must solve all incompatibilities and (geo)political doubts. Oct.goals set in. As part of the system of international relations. though controversial concept. 2011) 234 . democracy has become a global objective. p. In a world of unsolved. Speech held at the Center for American Progress.asp (retrieved on July 15. nonChristian cultural frames seeking world domination. democracy is called upon to give the right answer. Yet again. globalization seems to be a yet imperfect project.org/transcripts/Brzezinski. latent or emerging conflicts. quoted above. But in order to reach its goals. major political actors aspired for global legitimacy.. In http://www. “a long term strategy is needed in order to mobilise international support. As it is. for the time being. as Brzezinski puts it. instead of taking into account cultural ones. Yet. democracy aspires for legitimacy and asserts its right to survive for at least another century.

9) also mentions potential threats: “Balancing power is difficult because power defies exact measurements and states will tend to insure themselves against underestimating their opponents’ power or overestimating their own by acquiring a margin of safety. global legitimacy can only be achieved if cultural legitimacy is first gained. from the Roman Empire to the empire of the British Crown. without leading to a convincing set of rules that would apply in all cases. for security and survival.” In this continuous game.. as Michael Sheenan points out in his book50 dedicated to this topic. whereas “prestige or authority constitute only the probability that a command will be obeyed. More or less. recipients of authoritarian effects are bound to struggle to secure their own interests . M. Though being. But the ingredients of “power" vs. any theoretical approach is still far from historical reality. 50 51 Sheenan. p. 1981) Sheenan defines power as “an actor’s ability to impose his or her will without resistance”. Gilpin.But. 8 235 . some are not satisfied with the “balance”. The Balance of Power. perceived as the opposite of international anarchy.in other words. 1996 Sheenan. Routledge. for a long time. History and Theory. today’s major political actors do not display any convincing proofs of cultural legitimacy. a capacity to match a greater-than-anticipated threat. Sheenan (p. Is that really all? A number of terms seem to be inextricably interconnected. History (political or otherwise) gives us a number of relevant examples. in international terms. inequality (therefore the dichotomy between power and weakness) is a historic reality.”51 At the other end. and theorists have a hard time demonstrating that the only variables that count are politics and economics In our opinion. it has been interpreted in various ways. political and military dominance was founded on the widespread acknowledgement of cultural legitimacy. complex as it is. quoted above. By comparison. 4. “weakness” are not constant in historical terms. Cultural and political challenges When speaking about power. in what the balance of power is concerned.g. Michael J. Therefore. J. Nobody is really holding the reins at that level. And that remains the source of major conflicts around the world. There is a logical (and historically confirmed) relationship between power – balance – prestige – authority – security and survival. In agreement with other theorists (e. in all cases.

excessive amounts of military power raise suspicion in others. however permissive cannot alone ensure stability. but rather a guerrilla type of small-scale yet highly damaging war against the Western culture. Several centuries ago. we are not talking about a war between enemy armies. for some. Terrorism is inhuman and criminal. but between cultures. but not least in communications) has determined an increased interaction among states sometimes thousands of miles away from each other. 14).instead looking for “preponderance” and thus undermining "the fabric of the international society of which states form a part” (p. The distribution of military power can be seen as both a cause and an effect of the above.thus confirming the second case. which is perceived as dangerous for their safety and survival. In contemporary times. cultural resistance has been replaced by an aspiration for cultural dominance. This time. in turn. and so are the values they strongly believed in. trying to raise the bid . But what are the real geopolitical threats in the world today? Common terms refer to them as conflict. and those who cannot protect their culture. or have no true culture to protect anymore are bound to lose this war. to account for the decrease or lack of them at home. The decades to come will probably continue to be witness to a clash between tradition and modernity. political and technological changes around the world has yet to find the right answer to this question. The threat of being overpowered has gained in importance. Today. the massive development of high technologies in all areas (and last.to lay the foundation of a 236 .involved in constructing the world map for the future . The dominating American hegemony which has led to economic. Laws. In the first case. and it is the duty of politics and politicians . everything is for sale. Muslim communities are now expanding beyond any expectation. who are. it was all about conquering new territories and resources. They are not using military force in its traditional understanding. Can the consumerist culture in which. The world is undergoing deep changes. all political actors are again in search of resources which can bring power – but for some. Having slowly but surely infiltrated the greatest power of all – America – Muslims assert their culture and need legitimacy at world level. stand up and protect the Christian world as we know it? The time of the Crusaders is long gone. but few actually realize that it is the more dangerous as it springs from true passion and the belief in preserving one’s right to a culture. racism or terrorism.

indeed. Nye (2006: 2) refers to culture as “the set of values and practices that create meaning for a society. 5. In spite of the important values that it states. modern democracy has gained legitimacy and the reputation of ensuring a certain level of equilibrium among conflicting forces. is fundamental. And cultural frustrations will continue to exist inevitably. convincing and legitimate alternative. on improving communication channels or inventing new technologies or warfare." Culture is. the Western type of democracy has yet to discover the power of unity in cultural diversity. Good strategies may focus on asserting political values or foreign policies. and so will the excesses of political correctness. instead of engaging in unrealistic battles. or to awaken the sense of duty or pride. they may also focus on devising a whole range of means to change mentalities. The present essay was conceived as an unconventional approach to geopolitics and conflict-prone matters. Alternatives and choices for the next decades: by way of a conclusion The road map for tomorrow needs to be sketched as soon as possible. so as not to lose the battle forever. 237 . it increases the probability of achieving desired outcomes because of the relationship of attraction and duty that its culture creates.renewed. instead of making efforts to standardize them and ignore differences. Over a couple of centuries. […] When a country’s culture includes values and its policies promote values and interests that others share. Christian morals and values have not spoken their last word yet. the sensitive point. A better understanding of concepts such as democracy. starting from the assumption that the Christian foundations of modern democracy may be the cause for its inability to gain legitimacy in non-Christian geographical areas. legitimacy or balance of power can only be achieved through education and the constant exercising of an open mind. Political actors today focus on finding highly complicated means to achieve their goals. But the world will never cease to think in terms of dominance and power – be it soft or not. as Brzezinski puts it. But all these may not be enough if deep. It was built on strong beliefs which now seem to fade away and need to be replaced or regained quickly. innate cultural trends are not perceived and appreciated for their diversity. and an open “sharing of values and interests”.

Joseph.A great deal of these battles today are fought on the territory of culture. The Means to Success in World Politics (Romanian translation Puterea blândă. and to find appropriate ways to preserve its values. Smart power is neither hard nor soft. In http://www. The following decades will give an answer to all questions regarding politics and cultures. And it would be wise for political deciders to find the appropriate means to spread out those elements of Western culture which have already proved their validity through centuries. Oct.” Bibliography and references Brzezinski. Zalta (ed. The Christian type of democracy needs to regain its role of peacemaker in today's conflicting world.edu/archives/fall2008/entries/democracy) Nye. or human rights are understood differently.pdf Sheenan. in which concepts such as social and political status. Conflict and the thirst for dominance seem to be innate in our human genes. The Choice: Global Domination or Global Leadership. 2005 Brzezinski. Edward N.asp Christiano. Nye (2005: 4) gives a potential solution to this riddle: “Americans – and others – face an unprecedented challenge from the dark side of globalization and the privatization of war that have accompanied new technologies. Speech held at the Center for American Progress. And the gap between them seems to deepen.educause. Bucuresti. and political leadership often expands them beyond limits.stanford. T. Basic Books (March 2004) – translation into Romanian: Marea dilemă: a domina sau a conduce. The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Fall 2008 Edition). 2005: http://net.) (http://plato. Z. according to different cultures. Iaşi 2009) Nye. Ed Scripta. It is both.newamericanstrategies. This is the image of the world map today. Joseph S. For the time being. at all levels. Soft Power and Higher Education. Ed. and achieving a better balance of hard and soft power in our foreign policy. Institutul European. 1996 238 .edu/ir/library/pdf/FFP0502S. 2003.org/transcripts/Brzezinski. We are living in an insecure world. Soft Power. History and Theory. Routledge. Z. Michael J. The Balance of Power. Our success in this changed world will depend upon developing a deeper understanding of the nature of power and the role of soft power. Democracy.

recunoscând.dr. să fie o referinţă pentru ei”55.Literaritate şi intertext în Cartea regală de bucate a Principesei Margareta a României Lect. contrastive study. Curtea Veche. Bucureşti. Royal cook book. la urmă.56 Chiar dacă aparent reţetele culinare sunt distinct prezentate de portretele nobiliare ale personalităţilor care le preferă sau generează (personalităţi care.] cât mai apropiată de savoarea şi adevărul momentelor reflectate în volum. un cititor 52 53 În genul „Orice asemănare cu fapte sau personaje cunoscute este întâmplătoare” Principesa Margareta a României. să-i informeze pe oameni. 2010. Key-words: literariness.n. Deşi ne previne. autoarea îşi exprimă speranţa „ca volumul să le placă. au devenit personaje literare). written by Laura Esquivel. in our opinion. să dăm cărţii o formă literară [s. asemenea unui regizor care dă în vileag anumite aspecte delicate ale unor evenimente atestate social-istoric52. Ed. citim afirmaţia: „Radu şi cu mine am încercat. adică exact năzuinţe de scriitor beletristic şi nu de bucătar dornic să-i fie gustate deliciile. Carte regală de bucate. /…/. intertextuality. 6 55 idem 56 ibidem. p. De altfel. asupra faptului că „Titlul cărţii nu conţine nici o metaforă şi nici o ironie”53. p. că această carte „este un fel diferit de a cunoaşte Familiile Regale ale lumii”54. 7 239 . să-i intereseze. să-i amuze. în spiritul textualismului. 5 54 ibidem. univ. totodată. ca ea să devină preferata multor mii de români”. p. Larisa Ileana CASANGIU Universitatea Ovidius Constanţa Abstract Although apparently Royal Cook Book by Princess Margareta talks about cuisine. textualizate. the portraits of public figures evoked here give belletristic aspect and put it together with the book Like Water for Chocolate.

dar obiect al personajului. Trecutul este şi el valorizat contradictoriu: pe de o parte. Bucate. asemenea zânelor. un anumit topos. fragmentarismul (aparent) al cărţii se constituie într-una dintre cele mai frecvente trăsături estetice ale postmodernismului. conştienţi de aşteptările noastre în ce priveşte interpretarea naraţiunii şi a imaginilor. un timp semnificativ Spre exemplu. ci cu bucate dintre cele mai comune. 2002. incluzând aici încrederea naivă. În plus. între gusturile cultivate de convenţiile literaturii populare şi cele ale literaturii elitelor (Aflăm cu stupoare că înaltele feţe regale nu se hrănesc. De altfel. dacă avem în vedere funcţia propagandistică a cărţii (care nu trebuie suspectată de macchiavellism.”59 În termenii lui Radu Anton Roman. vinuri şi obiceiuri româneşti. Dan Popescu).avizat vede cu uşurinţă atât o conexiune puternică între respectivul fel de mâncare şi personajul-pretext narativ pentru care funcţionează ca o adevărată emblemă57. chiar păstrând observaţiile asupra texului la nivelul structurii sale de suprafaţă. ci văzută ca pe o universalie a oricărei scrieri). în construirea personajelor (prin prosopografie şi ethopee). 59 Linda Hutcheon. Poetica postmodernismului (trad. implicit. p. pare să fie anulată orice reminiscenţă paseistă. alături însă de alte elemente uşor reperabile în cartea regală: autoreferenţialitatea (decurgând din apelul la mise en abîme). metaficţiunea istoriografică. Univers. chiar dacă prepararea acestora solicită adesea un rafinament artistic). Bucureşti. în cartea regală există un joc al „convenţiilor realismului literar şi cu acelea ale facticităţii jurnalistice: textul este acompaniat de fotografii ale autorului şi ale subiectului. cu hidromel. putem afirma despre volumul la care ne referim: „Cartea aceasta o fi ea de bucate. semnat de Jerzy Kozinski. p. 1998. intertextualitatea. dar nu de toate bucatele!”60… Ca şi în documentarul „Moarte la Cannes". de incursiunea în timp. Comentariul foloseşte aceste fotografii pentru a ne face pe noi. 13 60 Radu Anton Roman. calitatea nobiliară presupune „sânge albastru” atestat de arbore genealogic şi. vizând însă o accepţie nouă. detaliu individualizator. iar pe de altă parte. Ed. prin trăsături dintre cele mai actuale. Paideia. 17 58 57 240 . cât şi planurile epice specific romaneşti redând parcă o confruntare directă a discursului artei (fie ea şi culinară) cu acela al istoriei contemporane în derulare. cititorii. relaţia dintre fapt istoric şi eveniment ca experienţă. Bucureşti. este confirmată şi constatarea conform căreia „Postmodernismul ne învaţă că toate practicile culturale au un subtext ideologic care determină condiţiile posibilităţii reale pentru ca ele să producă semnificaţii. Ed. paradoxul/contradicţiile58.

lăsând cititorul să le umple cu imaginaţia sa. 61 Linda Hutcheon. Formula aceasta estetică particulară a Cărţii regale nu este însă nouă. tata (Regele Mihai). concomitent. Tita. ci a fost măiestrit adusă în literatură de scriitoarea mexicană Laura Esquivel. vândut în peste 4. mai mulţi receptori/analizatori în actul cunoaşterii. Principe de Wales. şi de ceea ce personajul preferă. fiind pentru prima dată când acest premiu este primit de un autor străin. Poetica postmodernismului (trad. devenind emblema sa. se simte aceeaşi pulsiune sentimentală în asocierea unei reţete culinare cu un anumit chip. trimiţând la „autoficţiune". odată cu debutul său editorial. mama (Regina Ana a României). şansele de retenţie a conţinutului vizat cresc. prin conexiunile pe care acesta le identifică între anumite trăsături de personalitate.comună în veracitatea reprezentaţională a fotografiei. plânsul fiind aici mai degrabă unul cathartic. Principele Amedeo de Savoia. Ed. prin volumul Ca apa pentru ciocolată. şi în Cartea regală de bucate. care îşi sublima toate trăirile emoţionale (în special pe cele erotice) în mâncarea pe care o gătea. Charles.5 milioane de exemplare (până în anul 2004. cu studii de psihopedagogie. asigurându-i totodată autoarei o notorietate mondială62. exclusiv aureolară. Univers. prin asociere. mai ales prin spaţiile alveolare presupuse de construcţia fiecărui homo fictus. * Dacă în cartea autoarei mexicane Tita plânge ori de câte ori toacă ceapa (adică la prepararea fiecărei reţete care conţine acest ingredient). Bucureşti. iar în 1994 primeşte Premiul ABBY (American Bestsellers Book of the Year). p.amama (Regina Elena a României). Dan Popescu). uneori chiar găteşte sau. Granny (Principesa Margareta a Danemarcei). când Editura Humanitas redă această statistică). Maria. pur şi simplu. Irina. Laura Esquivel este declarată. 241 . în Cartea regală de bucate. unele din ele sugerate de textul artistic.”61. în 1993. 28 62 Conform prezentării realizate de editura Humanitas. Ca şi în cazul protagonistei Laurei Esquivel. Sofia. 2002. în 1989. devenit în scurt timp după publicare un best seller. Regina Sofia a Spaniei. Femeia Anului. Ambele autoare menţionate. duce de Aosta. de fotografiile inserate. probează faptul că ştiu cu prisosinţă faptul că dacă implicăm. catharsisul îi este indus cititorului odată cu frumuseţea pe care o descoperă în ochii estetei-principese care alcătuieşte fiecare portret astfel încât să ne facă să îndrăgim personajul prezentat . Elena. altele.

concretizează procesele sufleteşti abstracte – latente – ale autorului. în fapt. 24 64 Dr. urmând grila de lectură propusă de doctorul Justin Neuman în Studiul psihanalitic al romanului Adela de G. întreaga ardere lăuntrică sublimată prin arta culinară. Atelierele Cartea Românească. al autorului.Maximilian II. Poetica postmodernismului (trad. în ciuda diversităţii trăsăturilor care le dau specificitate. a cărei frumuseţe lăuntrică se revarsă. cât despre autoare. nu putem s-o 63 Linda Hutcheon. Dan Popescu) Ed. protagonista Laurei Esquivel. f. se găseşte simbolic în alegoria chibriturilor. Principesa Tatiana Radziwill -. găseşte forţa de a-i iubi copilul acestuia. a ezitărilor. / Personajul – în aparenţă – este o himeră livrescă. mai ales în cea postmodernistă (neconsumată la nivelul formulei estetice). le concretizează sub forma personajelor . Univers. citim în cartea principesei Margareta. fiind evident faptul că „Toate retuşările sunt reconfortante şi iluzorii. În acelaşi chip. Ibrăileanu. deşi rănită în dragostea sa faţă de Pedro. prin prisma cu care îşi prezintă personajele. Studiu psihanalitic al romanului Adela de G.şi în acest mod. / Structura sufletească a unui personaj este – aşadar – confecţionată arbitrar: reeditează. Markgraf de Baden. înfăţişate aureolar. /Iată de ce analiza unei opere literare este analiza sufletului omenesc”. şi chiar să-l alăpteze (miraculos). pentru ca mai târziu să-şi urmeze sentimentele. Bucureşti. asupra acestora. Şi în acest caz. Ibrăileanu. Tita. 17 242 . creaţia literară este un document uman. nu atât despre o serie de figuri istorice. tensiunilor anxioase din sufletul inconştient. şi. conturează unitatea de viziune ce caracterizează caracterul proteic al prototipului ficţional profund pozitiv pe care esteta îl are permanent în vedere.a.”63 Din acest punct de vedere. împotriva oricărei raţiuni. obsesiilor. Bucureşti. exprimată de vocea doctorului John Brown: „Bunică-mea avea o teorie foarte interesantă. fiecare portret reprezintă. spunea că deşi ne naştem cu o cutie de chibrituri în noi. dramatizează frământările lui interioare. în beletristică. trăind chinul de a locui în aceeaşi casă cu bărbatul iubit care i-a devenit cumnat.64 Aşadar. atruizează. întocmai cum ar fi făcut cu propriul fiu. 2002. nobiliare. în ceea ce priveşte abordarea psihologică a personajului-narator. sufletesc.. p. reprimat. în realitate e obiectivarea spontană a frământărilor lăuntrice. Justin Neuman. o formă manifestă a trăirilor autorului: „Fantezia literară utilizează tensiunile afective ale autorului. p.

că lumina produsă e mai presus de ceea ce putem vedea în mod obişnuit şiatunci în faţa ochilor ne apare un tunel minunat care ne arată drumul pe care l-am uitat în clipa în care ne-am născut şi care ne cheamă ca să ne reîntâlnim cu originea divină pe care am pierdut-o. simţim în noi o căldură plăcută care. p. Ca apa pentru ciocolată. Bucureşti. pp. Numai că în acest caz oxigenul trebuie să provină. Bucureşti. se aprind toate deodată. 12 castane.„caracterizată printr-o adevărată sete de viaţă. dar şi cu O mâncare de peşte prezentată într-o carte de bucate din vremea hegemoniei brâncovenilor. de preferinţă roşii. l pithaya 68 „Sosul: 243 . e singurul care l-ar putea hrăni. muzică. pe măsură ce trece timpul. Orice om trebuie să descopere care-i sunt detonatorii pentru ca să trăiască. Curtea Veche. 87-88 Principesa Margareta a României. Ed. reţeta de prepeliţe pe petale de trandafir67 a scriitoarei mexicane se situează în acelaşi context al semnificaţiilor cu cea de sos de mango şi rodii cu somon la cuptor68 a principesei.. la o emoţie puternică.. Dacă nu descoperim la timp care ne sunt detonatorii. Ne cuprinde brusc o emoţie intensă. luminarea poate fi orice fel de mâncare. produc o strălucire atât de mare. sufletul ne părăseşte trupul. de oxigen şi de ajutorul unei luminări. neînarmat şi cuprins de frig. 2010. 2 linguri de unt. 56 67 12 trandafiri. Astfel. /…/ Sigur că mai trebuie să fii atentă să aprinzi chibriturile unul după altul. dispare treptat. 65 66 Laura Esquivel. 2004. precum cea despre Sofia .”65 Tot la combustia erotică a unor personaje apar unele sugestii şi referiri în Cartea regală de bucate. neştiind că doar trupul pe care l-a lăsat în urmă. lăsând trupul inert.aprindem singuri. Humanitas. 2 linguri de feculă de porumb.. 2 căpăţâni de usturoi. Sufletul doreşte să reintre în locul de unde a venit. 2 linguri de miere.. 2 linguri de anason. pentru că dacă. Carte regală de bucate. exact ca în experiment. cutia cu chibrituri se umezeşte şi nu vom putea aprinde niciodată nici măcar unul singur. Cu alte cuvinte. mângâiere. rătăceşte prin locuri întunecate încercând în zadar să-şi găsească hrana. cuvânt sau sunet care să acţioneze ca un detonator şi să aprindă unul din chibrituri. combustia aceasta este hrana sufletului. Ed. de exemplu. ea a trăit mereu intens”66. 6 prepeliţe. de la răsuflarea persoanei iubite. 2 picături de esenţă de trandafir. căci combustia care se produce la orice aprindere este ceea ce dă energie sufletului. Iar dacă se întâmplă asta. până când altă emoţie vine să o reînvie. avem nevoie.

III. în vreme ce untul.”71 Porumbul. Prepeliţa. sfârâind în focul jertfelor.. fiind un simbol al Soarelui. sugerând. dacă este consumat de femei.a. Ca apa pentru ciocolată. trandafirul este şi un simbol al iubirii. Dicţionar de simboluri. cu proprietăţi magice. ele se substitue fazanilor) în raport cu cei „12 trandafiri. măcinate într-un mojar. Bucureşti. simbolizează caracterul ciclic. efectul afrodiziac pe care îl are produsul gastronomic rezultat este unul uimitor asupra consumatorilor locuiţi de tensiuni erotice: „Părea că descoperiseră un nou cod de comunicare. de preferinţă roşii”. Castanele. p. se crede că pot fi găsite sufletele morţilor. sunt simboluri ale prevederii. în Borneo. în O lume într-o carte de bucate. al Lunii şi al Omului. fie ea şi domnească. prin intermediul mâncării. vol. mâncarea de peşte prezentată 69 70 Laura Esquivel. 41 71 Jean Chevalier. Deşi titlul trimite mai degrabă la sintagma idiomatică „altă mâncare de peşte” decât la o reţetă culinară. iar Gertrudis fericita în care se sintetiza această rară atracţie sexuală. de la care se recoltează cu deosebită grijă petalele „încercând să nu te înţepi”69. care par să constituie un decor al baldachinului destinat consumării erosului. Humanitas. Ed. aşa cum apare la Dante. fiind o pasăre călătoare. având aproape un rol minor în reţeta culinară care vectorizează acţiunea la un anumit moment dat (dacă avem în vedere poziţia ocupată în succesiunea ingredientelor). iar în medievalitate. „energie vitală fixată”. p. deşi se situează pe poziţia primă în cadrul titlului reţetei. în absenţa mijloacelor de transport de astăzi. forţă cathartică. dar şi „şuvoiul vieţii”. Ed. se consideră că. în folclorul grecesc. ale Cosmosului.În volumul Ca apa pentru ciocolată. în care Tita era emiţătorul. prin faptul că sunt consumate în special iarna. de când este reconstituită. 408 244 . 33 ibidem. Artemis. are semnificaţii paradoxale. Usturoiul are clar un rol apotropaic. o varietate a mirodeniilor utilizate în bucătărie. pe lângă semnificaţiile mistice şi religioase. a sudului şi a focului. chiar al celei paradisiace. Alain Gheerbrant. este un element esenţial al jertfirii. Pedro receptorul.. decât unei mâncări în care ele îşi pierd identitatea. reiterator al respectivei acţiuni. mai ales că provin de la bărbatul iubit. în vreme ce. dar cu ajutorul lui. p. ale sufletului. este greu de imaginat. ale zeilor şi ale oamenilor pe care se crede că îi întremează. totodată. Bucureşti. Totuşi. f.”70 De altfel. sacre. simbolizând „toate energiile. chiar în cultura mexicană. înlesneşte menţinerea castităţii. 2004. prepeliţele par insignifiante (de altfel.

scorţişoară. realizată la peste trei secole distanţă în timp. Principesa Margareta porneşte tot de la arta culinară ca pretext literar menit motiveze introducerea portretelor memorabilelor personaje prezente. chiar în structura de suprafaţă a textului ia drept pretext narativ prepararea diverselor mâncăruri. gătitul peştelui (în speţă al ştiucii) nu lasă loc echivocului. sarea se pune „den destul”. Humanitas. când şi când tot întoarce bucăţile de peşte în vin.”73. şi fierbând. dacă Laura Esquivel. Bucureşti. Polirom. spre exemplu. iar prin intermediul personajului său porte-parole Tita. p. cimbir. constituiau ingrediente pe care doar pătura socială superioară şi le permitea să le procure. mărunţel şi să-l îndulceşti cu sare şi lasă-l să stea. şi-l fierbe. Indicaţiile sunt precise. şi să fie toate bine pisate. nucşoara. Ed. 2004. dar şi să oculteze cititorului neofit literaritatea structurii de adâncime a textului. cantităţile sunt clar precizate. vectorizând totodată lectura cititorului iniţiat. doar cu volumul Ca apa pentru ciocolată prezintă drept trăsătură comună literaritatea. 222 Laura Esquivel. nucşoară. Astfel. piper. oţet. Ed. 175 245 . Voievodul dincolo de sala tronului. „şi-a asumat misiunea de a o învăţa ceva la fel de valoros: secretele vieţii şi ale dragostei prin prisma bucătăriei. Şi după ce va fiarbe câtvaş. Prezentăm astfel reţetarul Curţii brâncoveneşti. atuncea pune bucăţile de ştucă în tingire spălate bine. lăsându-se totuşi loc preferinţelor individuale. atunci când. p. iar combinarea acestora în mâncarea de peşte constituie chiar şi astăzi un indiciu al rafinamentului nu doar al bucătarului. fără ca vreuna dintre lucrări să fie şi beletristică.presupune acelaşi rafinament nobiliar ca şi prepararea oricărei reţete din Cartea regală de bucate. cât şi zahărul. ceapă prăjită. pune untdelemn. Deci pune într-o tingire vin. grăitor în sensul celor afirmate: «„Să iai peştile dupre ce-l vei griji. atât scorţişoara. să-l tai bucăţi. * Deşi din punct de vedere gastronomic Cartea regală… se angajează într-un intertext uriaş. ca să să amestice mirodiile. 72 73 apud Dan Horia Mazilu. La vremea respectivă. Şi când va fierbe mai tare vinul. cuişoare. şi apoi îl fierbe. însă la fieştecare litră de vin să pui 32 de dram[uri] de zahăr şi 16 de oţet şi sare den destul. 2003. Iaşi. zahăr. cât al meseanului căruia îi erau destinate bucatele. piperul şi cuişoarele. Ca apa pentru ciocolată. Şi aşa îl fierbe până să va ca-ngroşa zeama”»72 Deşi redat în limbajul colocvial al vremii marelui patriot muntean. întorcând peştile câteodată.

Ibrăileanu. f. Poetica postmodernismului (trad. Cornelia Rădulescu). Polirom. 2003 Neuman. Radu Anton. Carte regală de bucate. Bucureşti. Paideia.a.). vinuri şi obiceiuri româneşti. I-III Esquivel. Bucureşti. Atelierele Cartea Românească. 1998 246 .Bibliografie Chevalier. Jean. Laura. Bucate. Humanitas. Ed. Bucureşti. f. Ed. Principesa Margareta a României. Linda. Dan Horia. Artemis. Justin (Dr.. Ca apa pentru ciocolată (trad. Ed.a. Bucureşti. Studiu psihanalitic al romanului Adela de G. 2004 Hutcheon. Gheerbrant. Ed. Voievodul dincolo de sala tronului. Curtea Veche. Bucureşti. Dicţionar de simboluri. Ed. 2002 Mazilu. Iaşi. Dan Popescu) Ed. Bucureşti. 2010 Roman. Univers. Alain. vol.

communism. femeile continuă să scrie literatura. de aici. În cele ce urmează încercăm să continuăm. Daniela BĂDESCU Colegiul de Poştă şi Telecomunicaţii. oarecum.Herta Müller şi literatura femină de azi Prof.” Este la fel de adevărat că însuşi criticul Eugen Lovinescu (altfel susţinător al multor scriitoare) afirmă că „literatura nu e o vocaţie feminină ci bărbateasca” şi. „Gh. This article aims to briefly present a creation that deserves to be read not only because it is a reconstruction of historical periods that have been frightening us. prezentarea peisajului literar feminin românesc prin aducerea în prim plan a unei 247 . originally from Romania is currently a valued presence in the German space. Dar şi în prezent. Este vorba despre lucrarea intitulată „Studii de literatura feminină”. d-na Elena Zaharia Filipas. Bucureşti Abstract Herta Müller. cu ceva timp în urma. space and feeling of fear Un studiu interesant a publicat. Romanians. a ideii propuse de autoare ca premisă a lucrării sale:” Conştiinta existenţei unei componente feminine a literaturii române demne de inters şi publicitate s-a materializat foarte puţin de-a lungul celor două secole de literatură română modernă”. şi încă una de reală valoare artistică. but it is a testament to the experiences of a female soul artist. but also in other European countries. lucrare în care domnia sa pleca de la o veche prejudecată. Key words: feminine literature. oprinduse la perioada comunistă. Airinei”. S-a schimbat acum percepţia asupra fenomenului literar feminin? În viziunea Elenei Zaharia Filipas „preocuparea pentru studiile de gen începe încet-incet să dobândească şi în spaţiul cultural românesc o oarecare consistenţă” şi de aceea lucrarea domniei sale realizează o analiză extrem de valoroasă a începuturilor literaturii feminine româneşti. aceea că literatura feminină a stat multă vreme „aruncată la marginea canonului masculin. permanentă timp de două secole.

sau. Ambele creaţii recompun un univers terifiant în care dominant este sentimentul de frică. Herta Müller este“ scriitoare germană de origine română” . Sigur. Încă de la început romanul propune o lectură problematizată. a premiului Nobel pentru Literatură. omul nu este decât o unealtă socială iar romanul nu face altceva decât o radiografie a acestui univers în care „nimicul e slujit cu pompa”. activă. o succesiune de parabole care obligă lectorul la un efort suplimentar de gândire şi mai ales de simtire. E clar că este vorba despre supravieţuire într-o lume a mizeriei interioare. omul din spatele măştii pe care o poartă. „Încă de pe atunci vulpea era vânator” este o superbă alegorie despre supravieţuire într-un univers al durerii şi fricii. mai bine zis. M-aş opri la două dintre operele prozatoarei:”Încă de pe atunci vulpea era vânătorul” şi „Animalul inimii’. 248 . Dramatic este însă şirul de întrebări pe care romanul îl pune (superba metaforă ce sugereaza în titlu două ipostaze umane) în legătură cu condiţia omului în comunism atunci când acesta alege. reprezintă sufletul feminin şi percepţia acestuia asupra vieţii trăite. efort necesar pentru a recompune ideea din spatele imaginii.personalităţi a literelor contemporane. ar trebui să răspundem unei întrebari cât se poate de fireşti : este opera sciitoarei parte integrantă a literaturii române.scriitoarea HERTA MULLERcâştigatoare. înainte de a prezenta activitatea literară a Hertei Muller. o lume în care oamenii se împart în două categorii: vânător şi vânat. citim în mai toate prezentările făcute scriitoarei. Poate mai interesant ar fi să analizăm dacă opera ei . În această lume.distinsă cu un premiu atât de valoros în 2009 pentru “densitatea poeziei şi sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezmoşteniţilor". sau nu (îi este dat) să trăiască într-o lume putredă moral. universul beznei totalitare a regimului comunist. deşi „spaţiul” în care se desfăşoară cele două poveşti este total diferit ca modalitate narativă aleasă de autoare. Întreaga carte este un şir de metafore. reprezintă ea (autoarea şi opera) spaţiul românesc? Răspundem “DA” acestei intrebări deşi o mare parte a reprezentanţilor culturii române actuale sunt de cu totul altă părere. în care binele nu îşi găseşte locul. când „până şi vulpea devine vânător”. în 2009. în care nu există nici măcar un licăr de speranţă.

a unei lumi plină de spaime. ceea ce Ernest Wichner spunea despre această carte: „O blană de vulpe în apartamentul profesoarei Adina devine un simbol al ameninţărilor unei Securităţi omniprezente pe când regimul începe deja să se clatine. Liviu Drugă (2009) consideră că desi mediul în care se mişcă personajele cărtii este sistemul opresiv al comunismului ceausist.Aşez aici. ar sugera cu totul altceva (să amintim doar mitul zeului egiptean Ptah). camera pe care eul narator o împarte cu Lola. N-am simtit ca importante în această carte “condamnarea comunismului’. conflictele personale. metaforic.“ Despre celălalt roman . este redată aici până în cele mai mici detalii – în toată această suferinţă pare că natura însăşi trece de partea terorii. “Când e atâta spaima pe lume” (citatul e din Gellu Naum care deschide cartea) dispariţia prietenilor dragi reprezintă motivaţia şi sursa de energie a actului artistic. Interesantă şi îngrozitoare în acelaşi timp este metafora „pătratului”. Sigur. Etalarea acestei senzoriale înţelegeri oferă spectacolul cărtii. miza romanului stă în felul în care sensibilitatea individului se implică în viaţa din jur. Kurt şi Georg. cauza principala a staţionării Nobelului la autoarea de origine română este neîndoielnicul său talent literar. Este vorba despre patru tineri care trăiesc în comunism. ca o concluzie. publicat în 1993. Edgar. însă ceea ce surprinde aici este „povestea”. un jurnal) înseamnă activitate subversivă şi chiar propria ta condamnare la moarte. despre condiţia intelectualului tânăr într-un regim în care „a scrie”(poezie. ba chiar a unei întregi ţări. În imagini expresive şi de o frumuseţe înfricoşătoare. tânara care se 249 . angajările politice. tânara de etnie germană. Herta Müller reconstituie panorama crudă şi înspăimântătoare a dictaturii şi a unei societăţi distruse până la rădăcină. o poveste despre idealuri sfărâmate. Atât: o supersensibilitate. în regimul totalitar ceauşist şi care îşi trăiesc drama în România şi chiar în afara ei. nu remomorarea documentaristă a unei epoci. Încă de pe atunci vulpea era vânătorul este probabil cartea cea mai românească a acestei mari autoare de limbă germană. Naratoarea. Decăderea oamenilor. mai ”la îndemână”. „Animalul inimii”. „nararea” în sine deşi titlul. re-modelatoare. relatează povestea ei şi a altor trei prieteni. se poate spune că nu mai îndeamnă la o lectură atât de problematizată. că sensurile sunt mai „facil” de interpretat. distorsiunile etnice (oricum rar menţionate). Iar spaimele năvălesc peste om oriunde – poate şi acesta este una din cauzele pentru care Nobelul s-a oprit la Herta Müller.

Studii de literatură feminină. Bibliografie Muller . Acest articol nu şi-a propus decât să prezinte foarte pe scurt. Humanitas. o creaţie care merită să fie citită nu doar pentru că este o reconstituire a unei perioade istorice înspăimântătoare prin care am trecut noi. 2003 Liviu. Herta. 2009 Muller. românii. 1996 Filipas. Ed. Animalul inimii – cărţi. 2009 – sursă online: http://liviudruga. Ed. Elena. Autoarea însăşi a mărturisit că a scris acest roman în amintirea prietenilor români ucişi sub regimul „Ceauşescu”. Ed. Încă de pe atunci vulpea era vânător. Herta. Este acest pătrat simbolul unei lumi ce îngrădeşte orice libertate a individului ce trăieşte în el? Răspunsul pe care romanul îl propune în finalul său este:DA. Animalul inimii. ci pentru că este o mărturie a trăirilor unui suflet de femeie-artist.blogspot. Zaharia.sinucide şi care lasă un jurnal-„document” pe care cei patru îl citesc după moartea ei. Putem considera aceasta mărturie punct de plecare pentru a argumenta faptul că opera Hertei Müller aparţine deopotrivă literaturii române şi literaturii universale? Este o întrebare la care probabil timpul va fi acela care va da un răspuns unanim acceptat.html 250 . Drugă.com/2009/11/animalul-inimii-hertamuller.Paideia. cadre şi concepte. Polirom.

25-26 noiembrie 2006 De mai bine de 10 ani. acţiunea internaţională a departamentelor franceze s-a dezvoltat considerabil. the process of Francophonie unites the two peoples. Herve BOLOT. după cele din Marea Britanie. bazat două sentimente extrem de importante pentru această colaborare: fidelitatea şi constanta relaţiei noastre. Projects and actions developed to be aimed at meeting the needs of local communities in a manner that will ensure the participation of civil society and local and central public institutions for the achievement of the objectives. Airinei”-Bucureşti Abstract The article examines the French-Romanian decentralized cooperation and partnerships concluded as part of a common history. în cadrul cooperării descentralizate. Tările noastre au cunoscut evoluţii paralele în ceea ce priveşte raportul dintre Stat şi cetăţeni… . international agreements Cooperarea descentralizată franco-română cuprinde peste 600 de parteneriate. dintre care peste 200 au beneficiat de finanţare din partea Statului francez. partnerships. în special. În mod incontestabil. fragment din discursul Excelenţei Sale Ambasadorul Franţei în România. la deschiderea Forumului cooperării descentralizate.Francofonia şi cooperarea descentralizată franco-română Prof. Cornelia DORÎNGA Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. Germania şi Italia. „Există trei factori care au asigurat acest succes : în primul rând factorul uman. Cluj Napoca. descentralization. Al treilea factor este acela al complementarităţii şi diversităţii acţiunilor înregistrate”. Punerea în aplicare a descentralizării de mai bine de 20 de ani a permis colectivităţilor franceze să dobândească cunoştinţe şi o vastă 251 . rădăcina acestuia a fost elanul de solidaritate de la începutul anilor ’90 şi marele entuziasm al multor colectivităţi locale franceze. Al doilea factor se situează pe plan instituţional şi administrativ. este una dintre cele mai importante şi de succes acţiuni duse de către colectivităţile locale în străinătate. Keywords: cooperation.

cadre teritoriale.experienţă în materie de gestiune publică. dar în egală măsura. la fel şi reprezentativitatea : aleşi locali. Preşedintele Federaţiei Autorităţilor Locale din România intervenţie în cadrul forumului La întâlnirea de la Cluj Napoca din 2005 au fost reuniţi peste 300 de participanţi .reprezentanţi ai colectivităţilor locale şi reprezentanţi ai organizaţiilor non-guvernamentale. « Este deja o tradiţie ca o dată la doi ani ăa organizăm alternativ în Franţa. Diverse întâlniri ale actorilor cooperării descentralizate francoromane au fost organizate în România cu sprijinul Ambasadei Franţei şi colectivităţilor teritoriale din România : la Timişoara (4-5 iulie 2001). numărul fiind în raport cu creşterea importanţei şi consistenţei proiectelor comune. Acest entuziasm s-a menţinut şi ulterior. în noiembrie 2005. Alt Forum a fost organizat la Cluj-Napoca. după cel de la Villefranche-de-Rouergue. In începutul cooperării descentralizate franco-romane a contant şi un puternic sentiment de solidaritate care a condus colectivităţile franceze sa-si aducă aportul în deschiderea României după evenimentele din ’89. s-a organizat prima ediţie a Forumului cooperării descentralizate (« les assises de la cooperation décentralisée ») la Villefranche-de-Rouergue – Franţa. Iniţiativa este lăudabilă. Cred eu căa această relaţie dintre structurile noastre. Iaşi (21-23 septembrie 2002) şi Sinaia (5-6 mai 2003). structurilor asociative ale autorităţilor publice locale din cele două ţări. Ca urmare a acestor întâlniri naţionale. majoritatea parteneriatelor transformându-se în cooperări mult mai structurate. acest forum al cooperării descentralizate franco-române. Alba Iulia (mai 2006). respectiv în România. precum şi acţiunile pe care le facem împreună reprezintă modele de colaborare la nivel european pentru multe ţări » Cristian ANGHEL. ea aparţine celor doua guverne. 252 . permiţând astăzi să se acţioneze într-un mod mai structurat în domeniul cooperării. care permit colectivităţilor locale din cele doua ţări să întreprindă acţiuni şi proiecte durabile. reprezentanţi ai guvernelor celor două tări. care poate fi considerat ca fiind al doilea Forum al cooperării descentralizate franco-române. ceea ce constituie o reuşita a cooperării descentralizate franco-romane şi subliniază actualitatea tradiţiei de prietenie franco-română. Primarul Municipiului Baia Mare. în septembrie 2003. care reunit un număr mare de participanţi francezi şi români şi a permis identificarea perspectivelor pentru acţiunile comune. Numărul participanţilor prezenţi la aceste întâlniri este unul important.

politici locale şi regionale. economice. priorităţilor şi modului de evaluare şi comunicare să se facă de comun acord pentru a ajunge la proiecte împărtăşite şi o coordonare reală între actorii implicaţi (fie ei reprezentanţi ai statului. educaţionale şi altele între comunităţile locale.In cadrul întâlnirilor generale « assises de la cooperation décentralisée » au fost dezbătute numeroase teme. dezvoltare durabila. cu privire la acţiunile în care cooperarea descentralizată intervine : sociale. Vicepreşedintele Consiliului General Manche. educaţie. descentralizarea şi autonomia locală. de definire a axelor şi priorităţilor de colaborare.principiul continuităţii. francofonia ne uneşte. după cum urmează: 1. s-a conturat un set de principii în baza cărora s-au dezvoltat activităţi menite să conducă la atingerea graduală a obiectivelor acordului de cooperare. dar şi de apropiere între ONG şi colectivităţile locale. 2. care asigură un caracter permanent al activităţilor desfăşurate de parteneri. membrii asociativi sau ai societăţii civile). patrimoniu.principiul abordării globale. Aceasta şi datorită faptului că « împărtăşim o istorie comună. care sa angajeze colectivităţile locale în vederea înscrierii cooperării ca fiind un adevărat proiect politic al teritoriilor reprezentate -definirea obiectivelor. condiţii indispensabile unei bune cooperări. ale legislaţiilor 253 .principiul democraţiei şi legalităţii în baza căruia întreaga activitate de cooperare se desfăşoară cu respectarea prevederilor Constituţiilor celor doua ţări şi a reglementărilor Europene. utilizând experienţa dobândita anterior. culturale. urbanism. uniforme şi echilibrate. reprezentanţi ai colectivităţilor locale. Scopul acestor întâlniri este şi o ocazie de bilanţ. 3. avem o organizare teritorială similară şi casa noastră mamă se numeşte Europa» fragment din intervenţia dlui Gilles QUINQUENEL.acţiunile cooperării descentralizate sa fie construite în jurul unor proiecte adevărate de dezvoltare. de promovare a activităţii colectivităţilor locale. putem aprecia că pe parcursul cooperării româno-franceze. sociale. S-a dorit ca Forumul organizat la Cluj Napoca să dea un nou elan cooperării franco-române. într-un demers de dezvoltare durabilă pentru ca : . ceea ce presupune utilizarea unor metode şi tehnici variate care se încadrează în concepţia de regionalizare şi mondializare a relaţiilor administrative. Reprezentantul Adunării Departamentelor din Franţa (ADF) Privind retrospectiv.

p. Bucureşti.naţionale şi europene. 5.principiul dezvoltării durabile în baza căruia proiectele şi acţiunile dezvoltate trebuie să urmărească satisfacerea nevoilor comunităţilor locale într-o manieră care va garanta libertatea de decizie a viitorilor aleşi.cuf. Comitetul 21. www.principiul transparentei şi participării în baza căruia elaborarea şi implementarea strategiei de cooperare se face în mod transparent cu participarea societăţii civile alături de instituţiile publice locale şi centrale pentru realizarea obiectivelor asumate. Bibliografie Comunicate de presaă ale Ambasadei Franţei la Bucureşti 2002-2006. SCAC. www. Carta cooperării descentralizate şi a dezvoltării durabile inţiativa CUF. 32. AFCCRE.org Ghidul cooperării descentralizate franco-romane. precum şi a prevederilor tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care Franţa şi România sunt părţi semnatare 4.ambafrance.fr 254 . 2006.

artists.sau în spații naturale mirifice. culture „C'est sur ton ciel pur que mes premiers ont vu fuir des premiers nuages. space. mon aîme est plus en harmonie avec tes sites charmant. Oui. Călătoria fizică și descoperirea reprezintă momente foarte importante pentru cunoașterea naturii și culturii locurilor. to find harmony. artiști.locuri.a unei experiențe unice în locuri cruciale ale culturii. time.Există o legătură foarte veche între umanitate. où règne mon pois laudace. Great personalities.sufletul oricărui loc Prof. their sensitivity and spirit of their age..Patrimoniul cultural şi natural. Mariana CROITORU Centrul CRED.sensibilitatea lor și spiritul epocii lor..Voiajul fizic devine ocazia unui voiaj intelectual și afectiv în artă.realitatea virtuală încearcă să le erodeze treptat.. E minunat când se crează legături de comunicare între om și contextul de referință spațiu-timp. Grădiniţa Rază de Soare. the writers show that they left their own lives (daily living). valuable trace their genius.locul de origine ori cel de ședere a constituit pentru om o legătură cu veșnicia. Din vremuri imemoriale. scriitori au lăsat în fiecare țară europeană.istorie și tradiție.. Keywords: heritage.turiști). scientists.cu timpul și spațiul. writers have left every European country.istorie.. 255 . Mari personalități.Din păcate în contemporaneitate. values.din diferite motive locuiesc acolo(rezidenți.Evidențierea pluralității relațiilor dintre acești doi poli reprezintă posibilitatea unei revigorări a relațiilor și cei care.cu ajutorul imaginilor. balance lost.le grandiose.ton air est plus parfums qui celui que je respirai..a peisajelor.. oameni de știință.. Honoré de Balzac. Târgovişte (Dâmboviţa) Abstract The trip is synonymous with a rediscovery of self.mais la bonté naive de la nature:je suis chez mai.urme valoroaseale geniului lor. and experiences of artists.o acțiune finalizatăprin povestirea.a textelor.știință.

Călătoria este o fascinație și o metaforă existențială,ca și cum limita dintre țărm și mare,ne-ar îndemna să reflectăm la enigmele propriei vieți. Călătoria este sinonimă cu o redescoperire a sinelui,iar experiențele artiștilor,ale scriitorilor arată că și-au părăsit propriile vieți (traiul de zi cu zi),pentru a găsi armonia,echilibrul pierdut. Călătorul descoperă nu numai spiritul locului, dar redescoperă propriul său suflet.Într-un peisaj montan,de exemplu,trăirile emoționale sunt profunde,iar gândurile se îndreaptă ancestral. „Descălecătorii au venit de la munte.De nicăieri nu ai mai clară viziunea sensurilor,decât de la munte.Muntele inspiră simțiri grandioase (Zaharia Sângeorzan).Formula „oameni și locuri definește o profundă legătură între sufletul locului și spiritualitate,un conglomerat realizat prin comuniunea oamenilor cu natura,cu tradițiile și cultura locurilor.Se știe că„omul sfințește locul ,dar și locul îl „sfințește pe om la rândul său.A cunoaște spiritul locurilor și mentalitatea oamenilor a reprezentat fir călăuzitor atât pentru reporteri de marcă,scriitori,istorici dar și pentru diplomați,oameni de cultură și oameni obișnuiți. Veșnicia poate fi tradusă prin păstrarea și evident transmiterea tradiției.Despre tradițiile românilor Lucian Blaga spunea: „Tradiția noastră e fără vârstă,ca frunza verde .Cultura noastră românească a fost solidară cu orizontul spiritualității folclorice.Această solidaritate a fost menită să promoveze posibilitățile de creație ale poporului nostru.Din vremuri străvechi,neamul nostru românesc și-a concentrat forțele lui de creație aproape exclusiv în universul spiritualității populare.Istoria a silit neamul românesc să-și adâncească propriile sale tradiții latine și pro-latine împiedicându-ltotodată să participe la mișcarea culturală inaugurată de Renaștere și Iluminism.Pentru că istoria i-a fost potrivnică,geniul popular sa solidarizat cu acele realități vii pe care niciun șuvoi potrivnic nu le poate atinge:Cosmosul și ritmurile cosmice.Este deja cunoscut faptul că strămoșii românilor erau deja creștini,în timp ce neamul românesc„se plăsmuia întra catastrofe istorice .Astfel simpatia față de Cosmos,atât de specifică geniului românesc nu poate fi catalogată drept un sentiment păgânesc – ci ca o formă a spiritului liturgic creștin.Multă vreme s-a crezut că sentimentul Naturii și solidaritatea cu ritmurile cosmice trădează o spiritualitate necreștină.Această prejudecată era generată de o insuficientă cunoaștere a creștinismului ,mai ales a celui răsăritean,care a păstrat în întregime spiritul liturgic al primelor

256

veacuri.Pentru noi,românii,spiritul creștin a considerat totdeauna Cosmosul ca fiind o creație alui Dumnezeu,iar ritmurile cosmice au fost comparate cu o liturghie sfântă.Solidarizați spiritualicește cu Natura, românii au prelungit până în zilele noastre„acea magnifică încercare de încreștinare a Cosmosului (Mircea Eliade). Dacă ținem seama de ceremonialul pascal,de exemplu,devine simplu de înțeles cât de solidară este Natura cu misterul cristologic:Natura toată este cernită în Săptămâna Patimilor,dar renaște triumfătoare prin învierea lui Isus.Această liturghie cosmică este regăsită în folclorul românesc.Poporul român s-a retras în el însuși,s-a concentrat asupra propriilor tradiții,apărându-se împotriva popoarelor (influențelor potrivnice).Astfel românii au păstrat,au adâncit și au valorificat o viziune creștină a Naturii,așa cum fusese ea exprimată în primele secole ale creștinismului.Se poate spune pe bună dreptate că arhaismul și conservatorismul folclorului românesc au salvat un patrimoniu care aparținea creștinismului în genere,dar,pe care procesele istorice l-au anihilat.Cle mai bune exemple pentru a înțelege că spiritualitatea populară românească este solidară cu liturghia cosmică sunt baladele populare„Miorița și „Meșterul Manole .Aceste creații reprezintă piese de aur ale patrimoniului cultural,al spiritualității românești,sunt valori ale geniului creator popular. Creaţia spiritualităţii populare arată constantele geniului creator românesc.” Acolo unde moartea e încă valorificată ca o nuntă, izvoarele spirituale sunt intacte” (Mircea Eliade). De-a lungul timpului, aproape tot ceea ce a dat mai bun geniul românesc, l-a dat pe nivelul creaţiei folclorice. În orizontul spiritual care este propriu folclorului trecerea timpului este comparată cu apa care trece, iar tradiţiile reprezintă pietrele:”Apa trece, pietrele rămân”. Pietrele semnifică imaginea arhitipică a realităţii antologice. Când sfintele sărbători de iarnă bat la poarta sufletelor noastre de români, fiecare dintre noi se întoarce în povestea de iarnă a copilăriei. Iarna copilăriei, de-o veşnicie deapănă poveşti. În iarnă, povestilor ascultate cândva la gura sobei devin fotografii făcute cu inima, imagini în care apar bunicii ori părinţii plecaţi în iarna veşniciei. În iarnă, aproape de

257

Sfintele Sărbători, tradiţiile ne cheamă cu şoapta vântului dintre ACUM şi ALTĂDATĂ. Cu smerenie ne închinăm amintirilor din iarna copilăriei. Pe acest fir (al amintirilor) călăuză este pâlpâiala timidă a lumânării aprinse lângă coşul cu covrigi. Aşa începea colindul în copilăria mea. Bunicul spunea că Irod poruncise să fie ucisi pruncii..., şi de aceea copii primesc la colind mere, covrigi, nuci … aşa spunea el. În noaptea amintirii, luminată de strălucirea zăpezii ori de licărul stelelor, parcă drumul nu mai era drum, ci un pod de argint, sclipitor, care ducea, parcă spre o grădină a Edenului. Noi copiii, parcă nu mai eram cei din fiecare zi, părea că suntem nişte îngeri. Oricum eram cuminţi şi fericiţi. Ca în colindele străvechi “parcă se coboară” acea pace a serilor de colind de altădată, ne-nvaluie şi acum la ceas de Sfinte Sărbătoari. Ideea pe care doresc aici să o evidenţiez este aceea că “sufletul locului se îngemănează cu sufletul omului, care, copil fiind cândva, a luat cu sine prin lume Sfinţenia copilăriei. Fiecare iarnă a copilăriei am trăit-o ca pe o poveste. Personajele bune erau toţi cei apropiaţi, iar personajele rele nu erau plăsmuite niciodată, de teamă să nu apară. Minuni se întâmplau: începeau “ pe la cântători”, când veneau copii mari cu “Steaua”, când sărutam icoana în Ajun. Minunea se continua în somnul adâncit de mirosul bunătăţilor pregătite. Am visat că fiecare copil are o stea, şi că pe drumul stelelor vine Crăciunul. Era întruchiparea văzută în icoane, la Sfânta Biserică.Peste ani uitarea nu se poate aşterne, căci cea ce un copil a fotografiat cu inima, rămâne în veşnicie. Tradiţiile înseamnă nemurire, integrare de valori, fac parte din patrimoniul nostru cultural. In concluzie patrimoniul nostru cultural integrează valori ce aparţine şi folclorului, într-o varietate de manifestări. Nu întâmplător şi literatura noastră îşi are origine în folclor. Alături de patrimoniul cultural, patrimoniul natural, defineşte “ l'âme de lieu”. Într-un loc încărcat de istorie, aşa cum este Târgovişte, şi-au pus amprenta personalităţi de seamă ale religiei, literaturii şi artei, istorici de renume. ”Curtea Domnească” de altădată, străjuită de Turnul Chindiei parcă par că trezesc ecourile unor vremi apuse. În spiritualitatea şi conştiinţa târgoviştenilor sunt puternic împregnate imagini ale voievozilor şi domnitorilor, dar şi ale sfinţilor canonizaţi, pentru care au manifestat evlavie, până în zilele noastre. Primul sfânt canonizat pe pământ românesc a fost Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Tării Româneşti, care şi-a manifestat cu putere, darurile sale divine, aici, pe aceste meleaguri. A promovat întotdeauna buna şi necesara colaborare între credinţă şi cultură,

258

adresând îndemnuri pentru tipărirea de carte. Istoria a aratat că roadele îndrumării sale duhovniceşti s-au văzut cel mai bine în viaţa şi activitatea Sfântului Voievod Neagoe Basarab, primul mare erudit. Prin scrierea sa “ Învăţăturile catre fiul său Teodosie” promovează o politică statală autentic creştină, întemeiată pe valorile fundamentale şi nepieritoare ale Evangheliei.

Ca o concluzie, Mircea Eliade atribuie sufletului fiecărui loc „sufletul neamului, care este înpărtit în spiritualitatea oamenilor din cele mai vechi timpuri şi până azi”. Noi suntem sufletul locului. Ţara noastră este un loc “binecuvântat de Dumnezeu, iar noi românii ne tragem seva de la pământenii Daciei de demult, care au făcut din acest loc hotar al împărăţiei basmului, iar din credinţă si-au făcut o lege”.

Bibliografie M.Eliade, Profetism românesc, Ed. Roza Vânturilor, Bucureşti, 1990 Viaţa Sfântului Ierarh Nifon, Arhiepiscopia Târgoviştei, 2010 Cugetări şi reflecţii despre cultură şi civilizaţie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1984 H.de Balzac, La Loire et les collines de la Touraine, journal Z.Sângeorzan, Teme fundamentale (M. Sadoveanu), Ed. Minerva, Bucureşti, 1976 P.Nistor, A.Bogdan Ceobanu (coord.), Diplomaţie şi destine diplomatice în lumea românească, Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2011 C. Sandache, Literatură şi politică: Paul Morand , sursă online: http://www.dacialiterara.ro/6-2010/DL-06-2010.pdf

259

Spaţiul românesc şi influenţa elenă Lect. univ. drd. Adina BARBU -CHIRIMBU Facultatea de Litere, Universitatea „ Spiru Haret” Abstract This article discusses the Greek influence on Romanian culture, trying to prove that this is one of the most stable, strong, long and not least beneficial foreign influences on our culture. Preferential relations between Greek and Romanian are based on spiritual affinity, religious, cultural followed the natural course by World War II. After the Revolution of 1989, there was a new beginning of the cultivation of traditional Romanian-Greek relations, a new development of the expression of ethnic Greek, learning the ancient Greek and a powerful rediscovery of Greek ethnic identity. Key words: Greek, identity, culture, Romanian civilization

Chiar şi o simplă privire asupra devenirii noastre istorice relevă o strânsă şi permanentă legătură între poporul român şi cel grec. De la perioada veche invăluită în legendă de când datează povestea Insulei Şerpilor – cunoscută în antichitate ca insula lui Ahile până la povestea mult mai nouă a Jocurilor Olimpice moderne reînviate de Ev. Zappas – român de origine greacă, de la pământul primitor şi noua patrie reprezentată de Ţările Române pentru greci după căderea Constantinopolului până la reluarea strânselor legături între Grecia şi România după 1989, istoria grecilor şi a românilor se întâlnesc şi se împletesc întotdeauna în mod pozitiv şi ascendent. „Nici un al popor nu a avut o influenţă atât de constantă şi de benefică asupra noastră precum grecii. Dar – se întreabă cercetătoarea Georgeta Filitti, distinsă fiică a poporului grec şi promotoare a culturii acestuia in România – ce i-a făcut pe geto-daci apoi pe români, mai întotdeauna in stare să se scuture de năvălitori, de intruşi, să-i primească pe greci, sa le folosească alfabetul, cum atestă o inscripţie din sec. III î. Hr., să

260

se inteleagă de cele mai multe ori cu ei, să găsească instinctiv acele modele de cooperare râvnite de toate popoarele în căutarea păcii universale?”74 Originile legăturilor româno-elene se găsesc în zorii istoriei, în îndepărtata Preistorie. În neolitic, apoi în epoca bronzului în nenumărate situri arheologice de pe teritoriul ţării noastre au fost descoperite artefacte aproape similare cu cele descoperite la Mycene, Kakovatos, Ciclade. La rândul ei, ceramica de provenienţă greacă sugerează intense relaţii de schimb cu corăbierii greci care ajungeau în ţinuturile pontice, aşa cum reiese din versurile primilor poeţi greci. „Theogonia” lui Hesiod, datată – ca şi faimoasa legendă a argonautilor – din secolul 8 î.Hr. mentiona Istrul iar poetul Arktinos din Milet amintea insula Leuke75. În Antichitate, dorinţa de aventură şi de colonizare a unor noi teritorii i-a mânat pe greci până catre gurile Dunării; aici ridică cetăţi pe ţărmul Mării Negre (ca de altfel în tot bazinul acesteia) şi în Dobrogea, făcând această zonă să pulseze de o viaţă economică şi culturală deosebită. Izvoarele arheologice stau mărturie acestui lucru. Grecii ne-au oferit cele mai vechi informaţii despre strămoşii noştri, istoricii greci antici facând referire la triburile de la nordul Dunării; lui Herodot îi datorăm cea mai cunoscută descriere a geţilor, numiţi de acesta “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Tot grecilor le datorăm fondarea cetăţilor Tomis, Callatis, Istros (Histria); podul lui Traian de peste Dunăre este opera grecului Apollodor din Damasc. Datorăm aceluiaşi faimos arhitect antic grec monumentul considerat în unanimitate de specialişti actul de naştere al poporului român – Columna din Forul lui Traian din Roma. Adoptarea creştinismului ca religie comună va face martiri în rândul ambelor popoare. In necropolele de la Basarab sau Niculiţel se găsesc înmormântaţi geţi şi greci, fraţi întru aceeaşi credinţă care îi va uni vreme de secole. Grecii ne-au oferit cele mai vechi informaţii despre strămoşii noştri, istoricii greci antici facând referire la triburile de la nordul Dunării; lui Herodot îi datorăm cea mai cunoscută descriere a geţilor, numiţi de acesta “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Tot grecilor le datorăm fondarea cetăţilor Tomis, Callatis, Istros (Histria); podul lui Traian de peste Dunăre este opera grecului Apollodor din Damasc. Datorăm aceluiaşi faimos

74

Filitti, Georgeta, „Cuvânt înainte” la lucrarea Paulei Scalcău “Elenismul în România. O istorie cronologică”, Ed. Omonia, Bucureşti, 2006, p.5 75 Actuala Insulă a Şerpilor

261

arhitect antic grec monumentul considerat în unanimitate de specialişti actul de naştere al poporului român – Columna din Forul lui Traian din Roma. Multe cetăţi geto-dace au fost construite după planurile unor arhitecti greci iar alfabetul grec este folosit în Dacia. Majoritatea monumentelor religioase din provincia romană Dacia sunt dedicate unor zeităţi greco-romane iar iconografia de la inceputul primului mileniu d.Hr. are ca temă principală mitologia greacă. Nu putem continua sa vorbim despre secolele urmatoare fără a-l aminti pe istoricul Dio Cassius, provenind dintr-o familie de aristocraţi greci, autorul unei istorii de dimensiuni impresionante a Romei, în care îi aminteşte pe geto-daci. Apariţia şi răspândirea creştinismului în Dacia se leagă tot de prezenţa greacă. Gemma datând din secolul al II-lea d.Hr. descoperită la Constanţa în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (şi aflată în prezent la British Museum) are gravate pe ea scena răstignirii şi cuvântul simbolic ichtis în greceşte, fiind considerată drept mărturia cea mai veche a prezenţei creştinismului în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Nu lipsit de importanţă ni se pare să îl amintim pe învăţatul grec Dionisie cel Mic, născut in secolul VI pe teritoriul Scythiei Minor, creatorul sistemului cronologic ce porneşte de la naşterea lui Hristos şi folosit astăzi în întreaga lume. Timp de mai bine de un mileniu, Imperiul Bizantin – şi prin el cultura elenă – a reprezentat cea mai importantă sursă de influenţă în întreaga zonă orientală a Europei. O dată cu ridicarea „celei de-a doua Rome”, a Constantinopolului, cultura bizantină se răspândeşte inclusiv în spaţiul de la nordul Dunării şi va rămâne o influenţă permanentă în acest teritoriu timp de multe secole, teritoriu devenit o prelungire a Elladei. În secolele X-XI prezenţa meşterilor bizantini în spaţiul românesc e atestată de ornamentele specifice de pe capitelurile de piatră ale cetăţilor de la Dăbâca, Alba Iulia, Slon (Prahova) sau Moldoveneşti (Cluj), de literele greceşti cu care erau însemnate cărămizile, de provenienţa bizantină a materialelor de construcţie şi de modul în care sunt îmbinate. Cucerirea Constantinopolului în 1204 de către cavalerii celei de-a patra cruciade declanşează emigrări importante ale grecilor către zona dunăreano-pontică. Prelaţi de origine greacă ajung să fie o prezenţă des întâlnită la nordul Dunării. La începutul secolului al XIII-lea cneazul Balea şi urmaşii săi aveau un episcop de rit grec iar către sfârşitul secolului întemeierea

262

Mitropoliei de la Vicina reprezintă o strângere a relaţiilor între statele feudale române şi Imperiul Bizantin. Această nouă Mitropolie va fi păstorită de ierarhi greci: Teodor, despre care izvoarele istorice menţionează că a participat la un sinod în capitala imperiului în 1285, Luca, Macarie, Iachint. Integrarea civilizaţiei româneşti în cea sud-est europeană de influenţă bizantină se simte cu precădere în arhitectura religioasă, încă din secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, pentru a culmina în secolele al XV-lea şi al XVI-lea. În secolul al XIV-lea, formaţiunile statale româneşti, aflate la începutul organizarii lor, stabilesc relaţii politice cu Bizanţul; Dobrotiţă, întemeietorul statului dintre Dunăre şi mare primeşte în 1357 titlul de despot, cea mai înaltă demnitate la Curtea bizantină, din partea împăratului Ioan V Paleologul pe care îl susţinuse împotriva rivalului său Ioan VI Cantacuzino. El însuşi căsătorit cu o aristocrată constantinopolitană, Dobrotiţă intră în relaţii de rudenie cu împaratul bizantin prin căstoria fiicei sale cu moştenitorul împăratului. Către sfârşitul secolului, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân sunt menţionaţi primii dregători greci în Muntenia; tot in aceeaşi perioadă prezenţa grecilor la curtea domnească se face simţită şi în Moldova. În secolele ce vor urma prezenţa greacă se va intensifica nu numai la nivel politic ci şi - mai ales – în sfera religioasă. Încă înainte de mijlocul secolului al XV-lea atât pe scaunul mitropolitan al Munteniei cât şi al Moldovei se află înalţi prelaţi de origine greacă. În momentul prăbuşirii Constantinopolului în 1453, mitropolitul grec al Moldovei, Ioachim, îi îndeamna printr-o enciclică pe toţi creştinii să îi ajute pe fraţii lor fugiţi din faţa urgiei turceşti. Începând cu această dată emigraţia greacă spre Ţările Române se intensifică, impactul prezenţei greceşti asupra vieţii economice, politice, culturale a acestora intensificându-se în secolele următoare. În familiile domnitoare române se continuă politica de înrudire cu bizantinii. În paralel, toţi domnitorii români ajută cu daruri bogate mănăstiri din Orient sau de la Muntele Athos. Fenomenul de pătrundere a elementului cultural grec în Tările române atinge un punct culminant la sfărşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de-al XVIII-lea, în timpul domniei lui Brâncoveanu şi va rămâne la un nivel ridicat pe tot parcursul secolului al XVIII-lea marcat de prezenţa domnitorilor fanarioţi. Încă din prima parte a secolului al XVII-lea în Principatele Române se constituie şcoli cu predare în limba greacă. „Profesori, filosofi, preceptori, secretari domneşti, medici, jurişti din spaţiul de expresie grecească se refugiază la Bucureşti şi Iaşi. Toţi aceşti greci care

263

dau strălucire învăţământului, tiparului, practicării diferitelor profesiuni liberale sunt nişte cosmopoliţi. S-au format in marile universităţi italiene, la Ioannina, la Constantinopol; îi ajută pe domnii români să-şi constituie biblioteci ce vor fi curând invidiate de occidentali. Această pleiadă irepetabilă de invaţaţi greci, susţinuţi din plin de domnii pământeni, apoi de cei fanarioţi are meritul de necontestat de a fi introdus Principatele Române, fie şi vremelnic, în sistemul de valori academice creatoare, de rezonanţă europeană.”76 Nu trebuie să ignorăm sentimentul de împamântenire atotputernică a grecilor încercat de contemporani în secolele respective; uneori aceştia reacţionează însă răscoalele antigreceşti şi măsurile restrictive luate de unii domni la adresa grecilor nu au urmări semnificative. Perioada de maximă afirmare a elenismului în Tările Române rămâne cel al domniilor fanariote. Folosit de Imperiul Otoman ca mod de supunere şi administrare eficientă a provinciilor româneşti cu ajutorul unor funcţionari greci, provenind în majoritate din cartierul constantinopolitan Fanar, sistemul a funcţionat – cu părţile lui pozitive şi negative – timp de un secol. Deşi istoriografia din secolele urmatoare, influenţată de curentul naţionalist care va domina întreaga Europă s-a grăbit să prezinte perioada fanariotă în cele mai negre culori nu putem ignora faptul că secolul al XVIII-lea a reprezentat zorii modernitaţii pentru Principatele Române, principii fanarioţi contribuind în mod decisiv la desprinderea de medieval şi intrarea în modern a provinciilor pe care le conduceau. Considerăm important să subliniem această diferenţă între imaginea pe care grecii fanarioţi au avut-o în epoca în care au condus Muntenia şi Moldova şi imaginea profund negativă, denigratoare creată după consumarea efectivă a acestei perioade din istoria noastră77. Fără a încerca să ignorăm aspectele negative inerente ale epocii fanariote este totuşi evident ca aceasta a avut certe elemente pozitive, benefice pentru Tările Române. Nu trebuie să uităm faptul că introducerea de către otomani a sistemului de guvernare prin intermediul înalţilor dregători greci proveniţi în majoritate din cartierul Constantinopolitan al Fanarului a reprezentat

76

Filitti, Georgeta, Cuvânt înainte la lucrarea Paulei Scalcău, “Grecii din România”, Ed. Omnonia, Bucureşti, 2003, p. 8-9. 77 Istorici ca Bălcescu, Quinet, Kogălniceanu, Bariţiu se încadrează în acest curent.

264

varianta cea mai puţin negativă pentru viitorul Principatelor Române, alternativa fiind transformarea acestora în paşalâcuri. Guvernarea prin intermediul grecilor fanarioţi a permis Moldovei şi Munteniei să îşi păstreze un grad destul de însemnat de indenpendenţă, susţinut chiar şi de unii dintre principi – care, deşi străini, ajung să acţioneze în favoarea noilor lor patrii adoptive vremelnice. Despoţi luminaţi, cu o educaţie inaltă, grecii fanarioţi au introdus reforme care au schimbat faţa Principatelor. Majoritatea celor 32 de domni fanarioţi se dovedesc buni administratori, codificând şi modificând în sens iluminist raporturile sociale, creând o administraţie provincială eficientă, fiind de asemenea preocupaţi de urbanism şi fondatori şi sprijinători de şcoli, spitale, tipografii, lăcaşuri de cult. Aceastia au operat restructurarea instituţiilor, au introdus şcolarizarea şi salarizarea slujbaşilor, au produs legislaţie nouă şi modernă, au reformat fiscalitatea, au desfiinţat şerbia78. Este suficient sa amintim faimoasa Constituţie din 1746 a lui Constantin Mavrocordat, publicată în “Mercure de France”, anterioară cu aproape cinci decenii măsurilor juridice şi administrative care au reformat Franţa începând cu 1789. Este de asemenea de remarcat că principii greci din secolul luminilor au fost atât consumatori cât şi producători de cultură. Au încurajat istoriografia şi au fost ei înşişi scriitori dăruiţi cu talent, ca Nicolae Mavrocordat, Nicolae Caragea sau Alexandru Hangerli. Dominatia culturală greacă nu a reprezentat în secolul al XVIII-lea un proces forţat. Aşa cum vom remarca în primul capitol al acestei lucrări, în mod paradoxal aceasta nici macar nu atinge un apogeu în epoca fanariotă ci în cea premergatoare acesteia.79 Prezenţa greacă era deja de multe secole o realitate puternică în peisajul cultural al Tărilor Române şi va rămâne aşa şi după încheierea epocii fanariote, când cele două popoare, grec şi român găsesc noi puncte de afinitate. Români şi greci vor lupta contra unui duşman comun, Imperiul Otoman, susţinându-se reciproc în lupta de eliberare naţională, şi paşind în modernitate în acelaşi timp.80 După un oarecare recul în perioada

Djuvara, Neagu – „Intre Orient şi Occident. Tările române la începutul epocii moderne”, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2009, p. 64, p.71. 79 Ne referim in special la cultura scrisă. 80 Cf. Bouchard, Jacques – „Les grecs phanariotes et la formation de la conscience nationale roumaine ”, în „Închinare lui Petre Năsturel la 80 de ani”, volum îngrijit de Ionel Cândea şi Paul Cernovodeanu, Brăila, 2003 , p.3

78

265

conflictului dintre Alexandru Ipsilanti şi a Păcii de la Adrianopol, o dată cu liberalizarea comerţului pe Dunăre numărul grecilor care aleg să se stabilească în Principate este din nou în creştere. Negustori, marinari, mesteşugari, foşti luptatori în războiul pentru independenţa Greciei se stabilesc în nenumărate oraşe din Muntenia şi Moldova, contribuind la inflorirea vieţii economice şi culturale a acestora. “La inţiativa comunităţilor greceşti – remarcă cercetătoarea Paula Scalcău – se constituie acele organisme care îi vor defini mai apoi din punct de vedere identitar: publicaţiile diverse, societăţile, bisericile consulatele. La a doua generaţie acest val de după războiul pentru independenţa Elladei dă profesori, avocaţi, artişti, ziarişti, medici, mari proprietari preocupaţi mai puţin de grecitatea lor şi mai mult de afirmarea socială într-o Românie ce se modernizează rapid. Ea absoarbe ca un burete noutatea, deschizând generoasă portile celor dornici să se realizeze. E un creuzet unde toleranţa, pasivitatea, rezerva unora se acordă perfect cu mobilitatea, spiritul de întreprindere, de risc, al «străinilor». Rezultatul este o ţară prosperă care la cumpăna veacurilor 1920 arbitrează politica sud-estului european.”81 Pe întreg parcursul secolului al XIX-lea grecii îşi vor pune amprenta asupra patriei lor de adopţie. Prima tipografie muzicală din lumea orientală, întemeiată de Petru Manuil din Efes la biserica Sfântul Nicolae Şelari din Bucureşti şi condusă de grecul Antonios Pantoleon, cunoscut posterităţii cu numele de Anton Pann, şi ca autor al versurilor imnului naţional al României. Tot unui grec îi datorăm utilizarea pentru prima dată intr-o lucrare ştiiţifică a numelui actual al ţării noastre. Lucrările “Istoria României” şi ulterior “Geografia României” aparţinând lui Daniil Filippidis (1750-1832), profesor la Academia domnească din Iaşia au fost publicate în 1816 la Leipzig; foarte recent, în 2004 apare o ediţie în limba română la Bucureşti a “Istoriei României”, sub îngrijirea cercetătoarei Olga Cicanci. Cele două lucrări dedicate patriei sale adoptive de Filippidis, “cel devenit «român cu trup şi suflet» după expresia lui Constantin Erbiceanu”82 Încă de la începutul secolului al XIX-lea Grigore Ghica remarca relaţia strânsă dintre greci şi români care se formase pe tot parcursul secolului anterior: “Cele două naţiuni s-au amestecat atât de intim în timpul

81 82

Scalcău, Paula – „Grecii din România”, Ed. Omonia, Bucuresti, 2003, p. 11-12 Lazăr, Elena – „Cărturari greci în Tările Române”, Ed. Omonia, Bucureşti, 2009, p. 81.

266

guvernării precedente încât niciodată nu se va putea trage o linie de demarcaţie între ele”.83 În contextul marcat de naţionalism din prima parte a secolului al XIX-lea, care a determinat şi o reacţie împotriva fenomenului fanariot, primii domni pământeni (care de altfel se înrudeau cu cei precedenţi) sunt nevoiţi sa ia măsuri prin care să stopeze emigraţia grecească spre Moldova şi Muntenia, însă decretarea libertăţii comerţului şi deschiderea Dunării ca rută comercială internaţională a condus la patrunderea unui mare numar de greci în special în oraşele legate de fluviu: Tulcea, Sulina, Brăila, Galaţi, Giurgiu, Constanţa. În 1860 comunitătile greceşti sunt recunoscute oficial de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, probabil nu întâmplător fiind faptul că mama domnitorului, Sultana Kozadini provenea dintr-o familie grecoitaliană din Constantinopol (iar Cuza fiind cunoscător de limbă şi cultură elină datorită acesteia) Grecii din România se vor manifesta şi ca generoşi donatori (E. Zappas, V. Adamachi, P. Harokopos), sau se afirmă pe plan international ca oameni de ştiinţă, de cultură, medici etc. Până la mijlocul secolului XX nu va mai exista probabil nici o dimensiune a societăţii româneşti in care români de naţionalitate greacă să nu îşi facă simţită prezenţa în mod remarcabil. Anexa 2 încearcă să menţioneze o parte dintre acei grecii care au avut un impact deosebit în domeniile în care au activat. Relaţiile preferenţiale între greci şi români bazate pe afinitate sufletească, religioasă, culturală şi-au urmat cursul firesc până la al doilea război mondial. În prima parte a secolului XX personalităţi de origine greacă vor comtinua să se împună în cele mai diverse domenii. În 1901, de ziua Elladei este inaugurată Biserica grecească din Bucureşti în prezenţa ministrului plenipotenţiar al Greciei la Bucureşti. În acelaşi an se naştea la Brăila Andreas Embirikos, unul dintre marii poeţi ai secolului XX şi iniţiatorul suprarealismului în poezia greacă. Soprana Haricleea Darclee, actorul Aristide Demetriade ajung să fie cunoscuţi dincolo de graniţele ţării. La sfârşitul secolului al XIX-lea românca de naţionalitate greacă Maria Koutsarida devine prima femeie cu titlul de doctor în medicină din România, în urma sustinerii tezei de doctoral la facultatea de Medicină din Paris. Aceasta s-a implicat ulterior în organizarea primelor structuri de ocrotire a copilului din ţara noastră. În prima parte a secolului XX tot un

83

Scalcău, Paula – „Grecii din România”, Ed. Omonia, Bucuresti, 2003, p. 145

267

grec, Odysseu Apostol era medicul şef al armatei române şi autor al unor studii de psihologie şcolară, medicină interna şi medicină militară, decorat pentru activitatea sa În 1921 au loc două importante evenimente care spun totul despre relaţia strânsă de prietenie dintre naţiunile greacă şi română: căsătoria prinţului moştenitor al României, Carol, cu Elena, prinţesă a Greciei la Bucureşti şi respectiv căsătoria lui George, prinţul moştenitor al Greciei cu Elisabeta, prinţesă a României. Aceştia doi din urmă vor veni în 1922 în România să participe la botezul lui Mihai, fiul prinţului moştenitor al României şi al prinţesei Elena iar un an mai târziu vor găsi în ţara noastră refugiu după câstigarea alegerilor parlamentare din grecia de către republicani. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi În prima parte a secolului XX curentul filo-elen, care debutase prin publicarea de către Nicolae Iorga a Conferinţei sale “Cultura românilor supt fanarioţi” 84 îşi face simţită prezenţa în cultura română din ce în ce mai puternic. Alături de Nicolae Iorga, care nu întâmplător le atribuie în studiile sale principilor fanarioţi caracterul de “reformatori”85, marii elenişti Nikolaos Dossios, Constantin Erbiceanu, Demostene Russo vor schimba în mod hotărâtor vizunea despre rolul grecilor şi al culturii greceşti asupra culturii române, accentuând în mod special aspectele pozitive ale atât de hulitei epoci fanariote. Continuatorii acestora, Ariadna Camariano-Cioran, Nestor Camariano Nicolae Cartojan vor scrie noua istorie culturală a secolului al XVIII-lea.86 Ceea ce nimeni nu ar fi crezut a fi vreodată posibil s-a întâmplat în anii comunismului. Mii de greci aleg să părăsească România şi au loc repatrieri masive în ţara de origine a stramoşilor lor. In paralel are loc dislocarea a mii de copii greci aflaţi în zone de conflict civil şi găzduirea lor in tabere-colonii din ţara noastră. Această “comoţie socială fără precedent în dialogul peste timp al românilor şi grecilor”87 se oglindeşte în mod dramatic in statistici. In 1930 în România se declaraseră 17606 cetăteni greci şi 26495

84

Iorga, Nicolae – Cultura româna supt fanarioţi, conferinţă ţinută la Ateneul Român, 8 feb. 1898, Ed. Librăriei Socecu, Bucuresci, 1898 85 Iorga, Nicolae – “Istoria românilor”, Cartea a VII-a, “Reformatorii”, Bucureşti, 1937 86 Preocupările eleniştilor din această generaţie – ca şi din cea precedentă se concentrează asupra acestei epoci însă nu se limitează la aceasta. 87 Filitti, Georgeta – “ Cuvânt înainte” la lucrarea Paulei Scalcău, “Grecii din România”, Ed. Omonia, Bucureşti, 2003, p. 12

268

Georgeta Filitti. Piteşti. 2004 91 Cercetători precum Olga Cicanci. I. Inalţi reprezentanţi ai Greciei de la preşedinte la membri ai guvernului. precum al treilea Congres Peneuropean al Societăţii Europene de Studii Neoelene. cu personalitate juridică şi având ca obiective esenţiale cultivarea relaţiilor tradiţionale româno-elene şi a raporturilor de prietenie cu toate minorităţile din România. după 1989 în România se publică volume de referinţă în domeniul istoriei. Paula Scalcău contribuie la acest proces de renaştere a culturii grece în România. însă – îmbucurător – zece ani mai târziu recensamântul populaţiei relevă o creştere semnificativă a numarului acestora. Piatra Neamţ. primul deminitar străin care a vizitat România după evenimentele din decembrie 1989. Valeriu Mardare. 1994 90 Recensământul populaţiei şi locuitorilor din 18 – 27 martie 2002. Treptat. 89 Recensământul populaţiei şi locuitorilor din 7 ianuarie 1992. vor apărea comunităţi elene reprezentate în mod oficial în multe oraşe din România: Constanţa. Leonidas Rados. Recensământul general al populaţiei României din 29 decembrie 1930. Apoi. Galaţi. în primele două luni ale anului 1990 au loc două evenimente importante pentru conturarea relaţiilor viitoare româno-elene: în luna ianuarie are loc vizita la Bucureşti a Ministrului de Externe al Greciei. Bucureşti.români de naţionalitate greacă.90 Imediat după revoluţia din 1989. reprezentanţi ai armatei dar şi înalţi prelaţi vor vizita în mod periodic România. Comisia Naţională pentru Statistică. Au loc manifestări importante pentru întregul spaţiu bacanic. păstrarea. Elena Lazăr. redobândirea proprietăţilor fostelor comunităţi elene. studiului limbii şi culturii grece91. Brăila. Antonis Samaras. dezvoltarea şi exprimarea identităţii etniei elene. Sulina. Iaşi. IX. Andreas Rados. Călăraşi. acest lucru însemnând o recunoaştere a importanţei avute de spaţiul românesc în devenirea culturii elene şi a locului ocupat de elenismul din România in istoria diasporei elene. Roman. Cornelia Papacostea-Danielopolu. Institutul Naţional de Statistică. 1940. la 6513 reprezentanţi.88 La recensământul din 1992 numărul grecilor din ţara noastră era de numai 3940 de persoane89. Pe plan cultural. Lia Brad-Chisacof. la 6 februarie 1990 are loc constituirea Uniunii Elene din România. 88 269 . contribuind la reluarea şi mentinerea unor strânse relaţii de prietenie. vol. Oneşti. Tulcea. Zalău. învăţarea limbii strămoşeşti. vol. vol. Institutul Central de Statistică. I. Târgovişte.

Humanitas. “Reformatorii”.Concluzii Influenţa greacă asupra culturii române este – aşa cum am încercat să demonstăm în paginile anterioare – una dintre cele mai constante. Bibliografie Barbu-Chirimbu. 2011 Djuvara. Bucureşti. Omonia. E. A. 2006 Scalcău. Ed. Elenismul în România. 1937 Lazăr. Omonia.. Neagu. . Iaşi. Cartea a VII-a. Nicolae Mavrocordat. Bucureşti. Stef. Ed. 64 Iorga.. Bucuresti. Ed. Tările române la începutul epocii moderne. îndelungate şi nu în ultimul rând benefice influenţe străine asupra culturii noastre. Grecii din România. Bucureşti. P. puternice. Intre Orient şi Occident. 2009 Scalcău. Impactul culturii greceşti asupra evoluţiei culturale a Principatelor Române în perioada fanariotă.. Bucureşti. Ed. P. Omonia. 2009. p. 2003 270 . Cărturari greci în Tările Române. N. Istoria românilor.. Ed. O istorie cronologică.

asumându-şi responsabilităţile care le revin. pentru că sunt lipsite de resursele necesare (resurse 271 . „Persoanele şi grupurile dezavantajate nu vor putea depăşi singure situaţia în care se află. Aceştia vor tinde să respecte valorile. Exersarea diferitelor statusuri şi roluri în grup. simţind permanent nevoia de înţelegere. Roma minority. mânie. se simt incluşi. normele societăţii respective. creşte numărul oamenilor care cad pradă unei vieţi „de mizerie”. univ. acceptaţi din punct de vedere social. acceptare şi chiar de apreciere din partea semenilor săi. The Roma are an ethnic group that wherever they find raises or fascination. or contempt or fear.Preocupări privind stigmatizarea. Over time they made all kinds of prejudices and stereotypes that affect the relationship between them and members of the majority. a valorilor şi normelor societăţii. stereotypes. incluziunea socială având deci un rol foarte important în viaţa omului. a instituţiilor. Key words: prejudices. omul este o fiinţă socială. întăresc ataşamentul faţă de grup. într-o societate în care este deficitar procesul de incluziune socială. care funcţionează bine. nivel scăzut de educaţie şi asistenţă socială. va duce la respingerea proiectelor. se vor simţi datori să se implice în viaţa societăţii. interacţiunea cu ceilalţi membri. Acest stil de viaţă va genera şi hrăni frustrări. drd. sentimentul de a fi important și util pentru cei asemenea lui. supravieţui şi dezvolta normal fără societate. Dana Bianca ALBUŢ Universitatea din Oradea Abstract This paper is a bibliographic study author referring to concerns regarding stereotypical thinking and prejudice against Roma minority. cu resurse la limita subzistenţei. deci el nu poate trăi. social identity Introducere Prin definiţie. few are those who remain indifferent. toate acestea duc la formarea identităţii sociale. Însă. crescând în acelaşi timp stima de sine şi sentimentul securităţii sociale Membrii unei societăţi sănătoase. gândirea stereotipică şi prejudecăţile faţă de etnia romă Asist.

grupurilor vizate.. educaţionale. caracteristica cea mai des citată este culoarea pielii. Datorită faptului că se simt părăsite de societate.-P. 2007. J. ele tind să se izoleze tot mai mult de aceasta. din respect pentru cei de lângă noi.. însă uneori generează conflicte tacite greu de gestionat. trezind un interes deosebit sau constituind obiectul unor glume. pp. care afectează relaţia dintre ei şi membrii grupului majoritar. fie dispreţ sau teamă.3 (Liegeosi. „negrii sunt mai buni atleţi decât albii” etc. ele pot deveni în timp adevărate pericole pentru societate”1 (Nedelcu. şi chiar atunci când. prejudecata – la dimensiunea afectivă. de cele mai multe ori tolerate de subiecţii în cauză. De-a lungul timpului s-au format tot felul de prejudecăţi şi stereotipii. 1996. 12) „Stereotipul se referă la dimensiunea cognitivă sau raportarea preponderent cognitivă la un grup sau reprezentanţi ai acestuia.). Ne punem însă întrebarea.. suntem „unicat”.economice. eventual prejudecăţi? Oamenii au tendinţa de a accentua diferenţierile din grupul de apartenenţă şi omogenitatea grupurilor ţintă: noi suntem diferiţi unii de alţii. Există 272 . „românii sunt leneşi”. nu ne-am lăsat pradă unor astfel de catalogări. politice etc. În lipsa luării unor măsuri adecvate. ironii şi apelative. dacă aceste sintagme aparţin persoanelor. p. puţini fiind aceia care rămân indiferenţi. Cine nu a auzit de sintagmele: „ţiganii fură”. Nicolae Gheorghe. adoptând comportamente şi moduri de viaţă diferite. Romii sunt consideraţi ca fiind persoane cu un ten mai închis decât al persoanelor din populaţia majoritară. Nicolae Gheorghe afirmă că denumirea de ţigan a devenit o noţiune. iar raportarea preponderent afectivă şi discriminarea – la componenta comportamentală sau la consecințele comportamentale determinate de stereotipuri şi prejudecăţi”2 (Neculau. sau sunt nişte erori de percepţie. pe când ei sunt „toţi o apă şi-un pământ”. reprezintă un grup etnic care oriunde s-ar afla stârneşte fie fascinaţie. sau chiar deviante. 2003. 8-10) „Atunci când nonromii identifică cine este rom. A. căci au preluat parcă şi au realizat ilustraţia stereotipelor. D. În acest eveniment au avut rol important şi rromii. Romii. prin aceasta accentuându-şi şi mai mult condiţia periferică. probabil că nu am făcut altceva decât să conştientizăm stereotipul în cauză şi să-l ocolim cu diplomaţie. ca rezultat al unui eveniment lung istoric. care a fost creată de populaţia majoritară pe baza unor prejudecăţi şi stereotipe. p. 256) Problematica stereotipurilor şi prejudecăţilor face parte din discuţiile noastre zilnice. infracţionale.

p. Câteva dintre acestea sunt: murdăria. 2002. M. Copiii care sunt diferiţi de majoritate în vreun fel pot începe să aibă sentimente negative faţă de ei înşişi. fie că trăiesc din asistenţa socială. mulţi dintre părinţii romi nu-şi mai trimit copiii la şcoală.”5 (Andruskiewicz. dar cert este că ei obţin tot mai greu un loc de muncă stabil. de subzistenţă. lipsa de civilizaţie. fie că fură. lenea. şi faţă de societate în general. că trăiesc pe spinarea altora. Am putea spune pe scurt că romii sunt văzuţi ca fiind un popor diferit de toate celelalte. imoralitatea. Ei absorb foarte repede informaţii despre discriminare şi stereotipuri de la cei de o vârstă cu ei. şi de multe ori acestea ajung să fie însuşite chiar de romi. incapabili”. Identităţile atribuite lor sunt deseori stereotipuri negative..”4 (Szeleny. 95) Datorită acestor prejudecăţi şi stereotipii negative. 2007. limba vorbită etc. forma ochilor. K. Prenton.mai multe practici şi caracteristici atribuite romilor. asistenţa socială rămâne principala sursă de venit.. li se reproşează că nu se poate avea încredere în ei. atât de către profesor cât şi de către colegii lor. şi ar putea începe să aibă sentimente negative faţă de cei care sunt altfel decât ei. Aceasta nu înseamnă însă că toţi romii sunt în căutarea unui loc de muncă legal. Se spune că merită să fie săraci. ei sunt „alţii”. chiar dacă ar avea un anumit nivel de educaţie. I. copiii încep să aibă opinii legate de acest lucru. o imagine de sine negativă. romii contribuie la stereotipizarea colectivă a nonromilor. Cei care nu au un loc de muncă. fie pentru că cerşesc. p. rataţi. La rândul lor. Mulţi îi consideră hoţi. „Şcoala face necesară adoptarea. şi vor rămâne săraci. 50) Există multe situaţii în care elevii romi sunt etichetaţi drept „proşti. copiii încep să observe diferenţele legate de culoarea pielii. Realizând că alţi oameni sau copii sunt diferiţi de ei. dacă simt că deosebirea aceasta este perpetuată ca ceva mai puţin normal. formându-se astfel la un cerc vicios care antrenează atât atitudinile romilor cât şi ale nonromilor. este foarte greu pentru romi să-şi găsească un loc de muncă... pentru că nu muncesc. fapt ce contribuie semnificativ la formarea percepţiilor negative ale populaţiei majoritare cu privire la atitudine romilor faţă de muncă. sau ceva rău. Chiar înainte de a putea vorbi. considerate de mulţi ca fiind „determinate etnic”. şi astfel se ajunge la situaţii de abandon şcolar. „Stereotipiile şi discriminările încep chiar de la intrarea celor mai mici copii în sistemul de învăţământ. care tind să favorizeze ierarhic nonromii. şi mai ales de la adulţii importanţi din viaţa lor. de către subiecţii inferiorizaţi a unor strategii 273 . Fiind conştienţi că aceste stereotipii îi vor împiedica să-şi găsească de lucru.

Cercetătorii vorbesc de o activare automată a stereotipurilor atunci când întâlnim un anumit membru al unui grup social. Prea puţini sunt aceia care sunt motivaţi să se mobilizeze pentru a-i ajunge pe cei fruntaşi din clasă. alţi elevi şi profesori vor ajunge să recunoască eticheta pe care un copil şi-a atras-o. „Deoarece elevii (în special cei foarte tineri) se raportează la comportamentul celorlalţi faţă de ei pentru a obţine o imagine despre cât succes au. 1997. pot renunţa să lupte împotriva acestor etichete.-M. p. În acest caz. având ca şi coordonatori pe Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu. afectându-le pozitiv comportamentul.comportamentale susceptibile de a menţine o imagine favorabilă de sine”6 (Monteil.8 (Monteil. şi să renunţe să mai frecventeze şcoala. 73) Pentru a-şi conserva stima de sine aceşti elevi vor reacţiona într-unul din următoarele moduri: unii vor încerca să introducă criterii de comparare socială diferite de cele ale şcolii. 1997. p. Gérard Lemaine (1966) semnala faptul că procesul de comparare socială generează eterogenitate.. Unii renunţă la orice strategie şi recurg la chiul. dar acest lucru devine extrem de greu odată ce eticheta devine foarte cunoscută.M. J. iar într-un final la abandon şcolar.” De aceea profesorul trebuie să dea elevilor impresia că sunt capabili să rezolve anumite probleme de raţionament. un rol deosebit de important îi revine profesorului. şi se vor purta faţă de elev pe baza acestei etichete existente. aceştia interiorizează imaginea pe care o primesc despre ei de la alte persoane importante. sau cât de prost se descurcă.. Apariţia stereotipurilor poate fi analizată şi din perspectivă cognitivă. Nu este complet imposibil pentru un elev să scape de o etichetă. drept „tocilari”. Alţii răspund prin a-i eticheta la rândul lor pe cei buni la învăţătură. 62) Unii elevi care ajung să fie astfel etichetaţi. se arată că multe analize sociologice sunt convergente în a susţine că un prim stadiu în construirea unei naţiuni este 274 . Lucrul acesta le va da elevilor încredere. consum de alcool şi tutun. 158) Stadiul actual cu privire la gândirea stereotipică şi prejudecăţile faţă de etnia romă În „Dicţionar de sociologie”. să le spună cât sunt de buni. Pe lângă asta. mai ales dacă în mediul de acasă şcoala nu este percepută ca o valoare în sine. J.”7 (idem. p. Elevii se bazează pe profesori să le furnizeze un concept despre sine. „Compararea socială poate să participe la determinarea comportamentelor. ca de exemplu „curajul” de a-l înfrunta sau ignora pe profesor.

de regulă. Astfel. 1993. Sunt aproximativ 12 milioane de romi în Europa şi principalele lor caracteristici12 (vezi p. naţionalitatea. (marquers d’identité) sau identiţialii.. 275 . simboluri.. Omul de ştiinţă. 6 – Laura Surdu) sunt că. însă este un prestigiu ce contribuie la conturarea unei identităţi negative. contribuind astfel la formarea unei identităţi sociale pozitive. cât şi cel care încalcă normele şi valorile sociale. sub forma reprezentărilor sociale. tradiţională şi dificil de integrat. dar şi pe elemente subiective. 384-385) Identitatea se construieşte pe baza factorilor obiectivi. Taboada-Leonetti defineşte elementele identitare. în primul rând. Prestigiul presupune o funcţie de evaluare.). însă şi infractorul/criminalul se pot mândri cu acţiunile lor. acele atribute ce definesc identitatea personală a individului ca entitate unică (ansamblul calităţilor şi defectelor). trăiesc în condiţii dificile şi că adesea sunt discriminaţi. marcatorii de identitate. putând fi întâlnit la orice nivel al structurii sociale. pot dispune aşadar şi ei de un prestigiu. aceste reprezentări sunt formate din imagini. stereotipuri. (coord. comunitatea romă fiind adesea considerată marginală. ce ţine de o „proastă reputaţie” sau reputaţie negativă. prin acţiunile sale de cercetare este mândru de aportul pe care-l aduce ştiinţei prin descoperirile datorate muncii sale. pp. Romii fac parte dintr-un grup etnic stigmatizat. o persoană sau un actor social) şi un agent al stigmatizării ce poate fi difuz sau explicit. care „există.identitatea: „capacitatea unui grup de a gândi despre sine ca aparţinând unei naţiuni”9 (Zamfir C. p. care permit unei colectivităţi să se definească şi să se facă recunoscută de alţii. caz în care individul este posibil subiect al stigmatizării. precum infractorul sau dacă vreţi criminalul au prestigiu social. şi identitatea socială (statusul social. însă el are şi o componentă negativă. 14) Prestigiul social este un fenomen care la prima vedere aparţine unei identităţi sociale pozitive a individului în general. mituri originale şi legende istorice”10 (Chelcea S. Stigmatizarea este un proces de interacţiune socială care presupune un subiect (un individ. 1998. p 263) I. profesia. Vlăsceanu L. Discriminarea lor se datorează stereotipurilor şi prejudecăţilor despre romi. apartenenţa la gen. putem spune că atât omul de ştiinţă. religia)”11 (idem. Mesajul campaniei realizată de Consiliul Europei şi Uniunea europeană este:„există o nevoie de a îmbunătăţi imaginea socială a romilor”.

durabile. astfel de credinţe sunt fixate în imagini şablonizate. De aici îşi are originea stigma „stigma” (R. poveste concretizată mai apoi în diverse opere literare. în sensul că nu se bazează pe observarea directă. plasându-i o poziţie mult mai potrivită pentru a cetegoriza o persoană. 1984). fie că are la bază un caracter intenţionat sau neintenţionat. Goofman (1963). fiind considerat un atribut vizibil. având meritul de a teoretiza stereotipurile ca elemente ale cogniţiei sociale. credinţă ce duce la diferite tipuri de discriminare cu privire la persoana respectivă. preconcepute. Un exemplu în acest sens.5) spunea: „Credem că un individ care are un stigmat nici măcar nu este o fiinţă umană”. ci pe moduri de gândire apriorice. Goffman subliniază că nu toate atributele indezirabile sunt stigmatizante. se referă la însemnele efectuate pe corpul unei persoane ca indiciu al unei moralităţi îndoielnice a persoanei respective. (p. evident. grupuri sociale. Termenul „stereotip” a fost consacrat de lucrarea jurnalistului şi analistului american Walter Lippmann. rutinizate. devenind în acelaşi timp şi o pildă educativă destul de des întâlnită atât la nivelul socializării primare cât şi la familiile cu un nivel educaţional înalt. Dicţionarul de sociologie defineşte stereotipiile ca fiind: „credinţe despre caracteristici psihologice şi/sau comportamentale ale unor categorii de indivizi. este reprezentat de caracterul iniţial nomad al romilor care a născut povestea conform căreia ţiganii fură copiii şi-i bagă în sac. fără legătură cu indivizii sau 276 . care pune cuvântul stigmă în legătură cu conceptul de identitate socială. proaspătă a fenomenelor. constructe mentale care ne ajută să interpretăm realitatea socială. deseori arbitrare .Stigmat – este un cuvânt de origine greacă. Vechii greci însemnau cu fierul roşu pe sclavii fugari sau pe criminali. Page. M. Studiul cel mai reprezentativ în acest sens este cel al lui Ervin Goffman din 1963. unele chiar neintenţionate. a devenit un stereotip negativ la adresa romilor. ci doar cele care nu corespund cu stereotipurile noastre. povestea având la bază un comportament indezirabil. cu aşteptările noastre despre cum ar trebui să fie un anumit individ. Astfel. dar care-i reduc sistematic şansele în viaţă. De cele mai multe ori ne construim o teorie despre stigmat prin care încercăm explicarea stării de inferioritate a individului stigmatizat şi încercăm să ne convingem prin această construcţie de pericolul pe care îl reprezintă. intitulată Public Opinion (1922) în care relata că stereotipurile sunt „imagini în mintea noastră”.

grupurile sociale evaluate. 4. 3. dar puţini sunt aceia care rămân indiferenţi. Bucureşti. este o atitudine suprageneralizată. 2. sunt un popor care oriunde s-ar afla stârneşte fie fascinaţie. fie dispreţ sau teamă. autorul priveşte stereotipurile „ca elemente ale unor programe socio-politice elaborate de elitele sociale şi răspândite ulterior în rândul maselor”15 (Cernat V. Ed.”14 (p. este o atitudine iraţională.”13 (Cătălin Zamfir. justifică discriminarea. la manifestările de 277 . Duckitt: Credinţe stereotipizate atitudine intenţii → stereotipă → comportamentale → comportament discriminatoriu În urma unei analize ample a literaturii de specialitate privind stereotipurile. De asemenea. 62). p. 5. deoarece este membru al acelui grup. pe care o folosim deoarece ne aduce beneficii cognitive („mijloace de economisire cognitivă” – este mult mai uşor şi rapid să gândim în stereotipuri). J. 1998. Ţiganii sau rromii.. Antipatia poate fi simţită sau poate fi exprimată. 603) Gordon Allport (1956) defineşte stereotipul etnic: „antipatia bazată pe o generalizare greşită şi inflexibilă. studiul amplu al lui Vasile Cernat (2005) cu privire la stereotipuri. Prin prejudecată „înţelegem orice informaţie sau generalizare neverificată şi neverificabilă cu privire la relaţiile umane. Lazăr Vlăsceanu. Babel. 10) Un model unidimensional despre cum funcţionează stereotipul este cel propus de J. p. 15) concluzionează că stereotipul este „rău”: 1. Duckitt (1992. se bazează pe o generalizare greşită sau incorectă. este o atitudine nejustă. Dicţionar de sociologie. este o atitudine rigidă sau inflexibilă. 2005. care afectează relaţia dintre ei şi membrii grupului majoritar. De-a lungul timpului s-au format tot felul de prejudecăţi şi stereotipii. Stereotipurile reprezintă o formă de procesare euristică a informaţiei sociale. este o atitudine care nu se bazează pe experienţa actuală sau pe evidenţe obiective. 7. ne oferă explicaţii ştiinţifice privind gândirea stereotipă care ne caracterizează în situaţiile cotidiene. 6. La nivel societal. p. poate fi direcţionată către un grup ca întreg sau către un individ.

accepţiunea sa fiind însă discutabilă şi multiplă.”18 (Andrei Oişteanu. şi cum coordonatele acestui mediu îşi au 278 . S. Utilizat masiv în antropologie şi etnologie. este efectul unei gândiri stereotipe şi comode. p. diferită de trib. mai mult sau mai puţin implicită.”17 (Cătălin Zamfir. Există două tipuri de prejudecăţi: prejudecăţi care au la bază cunoştinţe limitate şi prejudecăţi care se cuplează cu ignorarea anumitor cunoştinţe importante. informaţiile pe care le oferă ele despre zămislitorii imaginilor. 9) A atribui unei întregi categorii de fiinţe o trăsătură pe care o are doar o parte a acestora. în schimb. 1998. iar cea din urmă se referă la punerea în practică a acestor concepţii. A. În sens restrâns.. Dicţionar de sociologie. în general. politico-istorice şi care constituie o structură culturală. credinţele membrilor unor grupuri faţă de alte grupuri. Bucureşti. Bucureşti. având strămoşi comuni. Chelcea. Aceste caracteristici pot fi antropologice. care ajută la autoidentificarea grupurilor. În sens larg. Clişeul este o imagine ultrasimplificată a unui fenomen. definit de aceeaşi limbă maternă. putem defini etnia ca un grup de indivizi legaţi printr-un complex de caracteristici comune. Dicţionarul de sociologie defineşte prejudecata ca fiind „o judecată care nu are o justificare raţională şi care de obicei este eronată. conceptul „etnie” este de dată recentă. Humanitas. Ed. Babel. O categorie aparte de cercetători. desemnând o comunitate cu aceeaşi origine. Ed. în frunte cu Fredrik Barth. etnia desemnează un grup de indivizi. Klaus Heitman consideră că „la fel ca toate imaginile despre naţiuni. a arătat că etniile sunt menţinute prin existenţa unor frontiere. fără verificare sau control critic. 2001. determinată de mediul cultural în care apare. stereotipiile etnice nu îngăduie o temeinică reprezentare a ceea ce exprimă. De multe ori prejudecăţile constituie baza discriminărilor. care are dimensiuni mai reduse.”16 (Tucicov. A. Etimologic. Prejudecata diferă de noţiunea de discriminare. 441) Antony Giddens pune în evidenţă faptul că prejudecata funcţionează în primul rând pe baza gândirii steretipice. dar cele două fenomene pot exista şi separat. Lazăr Vlăsceanu. provine din grecescul „ethnos”. peiorativă. deoarece se manifestă la nivelul gândurilor. opinie. Cu cât mai importante sunt. la calităţile personale sau de grup ale oamenilor. Giddens defineşte prejudecăţile ca fiind opiniile. şi mai ales cu formele lor deformate.comportament ale indivizilor. p. lingvistice. Dicţionar de psihologie socială). Imaginea evreului în cultura română. concepţiile..

Minority Right Group (Grupul pentru drepturile Minorităților) 279 . şi în special ceea ce se ştie şi se crede despre aceasta. p. ne putem imagina cât de profunde sunt clişeele şi cât de rezistente sunt ele la schimbare. 15) Concluzii Există câteva principii de natură psiho-socială de care trebuie să se ţină seama atunci când se are în vedere un studiu asupra unei minorităţi.”19 (Andrei Oişteanu. caracteristicile populaţiei ţintă. Influenţa socială exercitată de grupurile etnice. Influenţa are arii de aplicabilitate diferite în funcţie de natura sursei care propune schimbarea. Ed. Bucureşti. Imaginea evreului în cultura română. Nicolae Gheorghe: Romák/cigányok: egy európai kisebbség (Rromi/ţigani: o minoritate europeană). Trebuie impuse stereotipurile pozitive şi reduse stereotipurile negative în ceea ce priveşte etnia romă. aceste stereotipuri neputând fi complet eliminate. Humanitas. 4. Konruk Baráti Társaság. care este arhaică şi profundă. tipul de conflict cognitiv declanşat. populaţia majoritară nu poate să nu recurgă la stereotipuri şi prejudecăţi faţă de etnicii romi. sau doar parţial confirmate de realitate. adică trebuie identificate şi fructificate calităţile etniei rome. Aşa cum spunea şi Lucian Blaga: „prejudecăţile au de obicei un substrat metafizic. 2001. ce militează pentru îmbunătăţirea imaginii sociale. • Acceptarea şi valorificarea de către populaţia majoritară a „părţii pline a paharului”. natura atitudinilor. depind şi sunt influenţate de efectele ei. Nagyvárad 1996. la obiect. chiar şi atunci când sunt infirmate. 2.rădăcină de regulă în cultura tradiţională. Jelentes (Raport). Bibliografie Jean-Pierre Liegeosi. precise despre etnia romă. prin însăşi gândirea umană. Prejudecăţile pot fi schimbate doar dacă: • Avem informaţii concrete. 1. 3. De aceea nu pot fi sfărâmate şi înlocuite decât cu alte prejudecăţi.

Stratégies identitaire et minorités le point de vue du sociologue. Cătălin Zamfir. 1990. Babel. Lipiansky. S. Dicţionar de sociologie. TaboadaLeonetti. Armand Colin.. Jean-René şi Lipiansky. Ed. Peris. La Communication interculturelle. Chelcea. p. Nat. I. Chelcea Memorie sociala şi identitate Naţională Taboada-Leonetti. Bucureşti. I.Cătălin Zamfir. în Stratégies identitaires. Iaşi. 2005 Tucicov. 1998 Cernat V. Lazăr Vlăsceanu.. Imaginea evreului în cultura română. şi Vasquez. Ed.).. Dicţionar de sociologie.U. A.F.. Ed. E. p. Babel. M. Chelcea Memorie sociala şi id. Lazăr Vlăsceanu (coord. Bucureşti. Psihologia stereotipurilor. 45) – cartea S. Humanitas. 1989. 1993 Ladmiral. Dicţionar de psihologie socială Oişteanu Andrei. Edmond Marc. P. Bucureşti.. A. Paris.. 9 – cartea S. 2001 280 . Polirom.

Criza sentimentului religios în contemporaneitate Drd. but everything to demonstrate for the one who passes through it. 281 . giving credibility of the paradoxically idea told by the French teacher of Religious History: „God. problemele vor creşte în încercarea de a aşeza unele elemente culturale lângă cele religioase şi invers. In terms of culture. în termenii 92 Delumeau. beyond the huge force of synthesis and amalgamation. Jean. care. Editura Polirom. p. once less alive than it has thought. Cum o realitate culturală nu se poate manifesta corect fără sentimentul religios. simplicity. anxiety floats. În aşteptarea zorilor.religioase. Irina IOJĂ (ZAMFIR) Universitatea „ Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Abstract If the twenty-first century ended in the terrible nietzschean anathema that God is dead. de cele mai multe ori. Even if it is not formulated clearly. obişnuite să se manifeste într-un cadru. otherwise. 2006. invisible. the end of the twentieth century tries to tell that God hasn’t born yet. spiritual values. knowledge. întrucât cele două aspecte sunt. vizibile sau invizibile. the price paid for the outdoor comfort. 11. hard. crisis. The fact is that we are modern survivors of a century of transition and. iar o anumită schimbare ar aduce probabil pierderi privind autenticitatea şi valoarea. involving increasing. this idea floats everywhere (in the novel Orbitor of Mircea Cărtărescu. today is less dead that it has told”92. Mesia of Andrei Codrescu). ia forma crucii şi răscrucii timpului nostru. rediscovering with discernment the spiritual values and the lost divinity. antrenând omul contemporan. determined by the vacuum of the inside universe. confronting ourselves. religion. Sensul unei crize cultural. the approach of the crisis religious feeling in the present represents an attempt in which there is nothing to discover. pentru a ieşi învingător. Iaşi. in perspective of a return to the genuine knowledge. trebuie să-şi pervertească simţurile ori. Keywords: culture.

prin Care viaţa lui căpăta sens. acum stând deznădăjduit în faţa nimicului.94 Dumnezeu devine pentru omul veacului modern o simplă ficţiune. 95 Brenda. 2001.-Roman Patapievici. Se pare că omul trăieşte pe treapta nihilistă a existenţei lui. 1977. iar omul Evului Mediu vorbea cu Dumnezeu. Editura Humanitas. 282 .95 Valorile religioase şi cele morale. deşi spiritul se creează pe sine însuşi prin cunoaştere. în care omul îşi dobândeşte demnitatea sa: „În cultură omul se întâlneşte mereu cu sine însuşi”. ordine raţională şi nu inspiraţie. Alexandru. Omul postmodern crede numai în conştiinţa sa. Recurgem la reţetarul religios doar când suntem prinşi de nevoi. Omul antic vorbea cu universul. cel modern crede că el este punctul central al lumii şi cheia de înţelegere a istoriei şi a universului. Omul modern cu cine vorbeşte? Omul antic se înţelegea pe sine ca fiind un microcosmos. rutină sistematică şi nu acţiune carismatică sau tradiţională – iată imperativele care se impun în zone tot mai largi ale vieţii publice contemporane. „să redevină alchimişti în chimie. care au fost coloana vertebrală a culturilor premoderne. cel al Evului Mediu ca fiind creatura lui Dumnezeu. Este o criză a omului recent care trăieşte sub domnia inteligenţei şi a raţiunii. Editura Humanitas. H. domenii în care se exercită liberul arbitru şi impulsul mercantil. p. Cultura şi civilizaţia. 416. p. Trăim ca în timpul unui cutremur. Bucureşti. care este forma creatoare a lumii. nemaiştiind unde sau cum să se salveze.93 Criza sentimentului religios în contemporaneitate poate fi văzută metaforic drept crucea şi răscrucea timpului nostru. cultura fiind un patrimoniu al valorilor. Bucureşti. Omul Evului Mediu clădea biserici care trădează neliniştea sufletului său după Dumnezeu. Omul recent. un univers axiologic. negându-şi paternitatea. Şi asta din cauză că omul modern a rupt legătua cu Dumnezeu. 13. Ironia poate fi cu atât mai crudă atunci când se afirmă că „specia umană se va extermina pe sine. 184. p. Julia. Tănase. moderni în postmodernism şi imobili în plină mişcare”. aspecte ale lumii private. au intrat în eclipsă.lui H. 1993. Viziunea asupra acestei lumi este sumbră. Planificare şi nu revelaţie. Privatizarea moralei şi a sentimentului 93 94 Patapievici. Editura Politică. ajungând să fie considerate de către omul recent. Omul recent clădeşte biserici care nu se deosebesc întru nimic de studiouri de filmat ori amfiteatre. tradiţionalişti în modernitate. când stabilitatea pământului începe să fie nesigură şi oamenii fug într-o panică de nedescris. Trădarea cărturarilor. Bucureşti. iar istoria va zâmbi la gândul că Socrate şi Iisus Hristos au murit pentru această specie”.-Roman.

viaţa sexuală au o valoare sacramentală. Bucureşti. Mircea Eliade a ţinut să specifice expres această acest lucru: „Sacrul este un element în structura conştiinţei şi nu un stadiu în istoria acestei conştiinţe. Aceasă separare constantă între public şi privat. 97 283 . dintotdeauna religia a fost dintotdeauna esenţială pentru manifestarea fiinţei umane. La nivelurile cele mai arhaice ale ale culturii. 1981. Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale. I. nicio societate nu s-a putut lipsi de ea: „Religia îşi poate pune amprenta asupra culturii şi prin modelarea instrumentelor statului.Este adevărat că de-a lungul istoriei s-au lansat tot felul de opinii legate de religie. 1998. Bryan. având potenţialul de a promova cauze politice. programat”. Wilson. Bucureşti. Bucureşti. în diversitatea istorică a organizării lor. p. au operat în în reprezentările lor colective cu o zonă a sacralităţii pe care au folosit-o ca funcţie şi sistem de referinţă pentru sensurile conferite istoriei şi vieţii umane. la 96 Huntington. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Editura Antet. Vremurile noastre se caracterizează printr-o sustinere a religiilor fragmentare. pe lângă faptul că generează un individualism exacerbat . 98 Eliade. Ea reprezintă legătura liberă şi conştientă a omului cu o instanţă superioară. filosofia sau istoria. 2000. religioasă a fenomenelor culturale. este o atitudine în faţa lumii şi a vieţii. pp. sincretice şi personale. într-un mod calculat.religios reprezintă un semn clar al schimbărilor pe care le trăieşte contemporaneitatea. intermitent şi interesat. a fi sau mai degrabă a deveni om înseamnă a fi religios. Editura Trei. Religia din perspectivă sociologică. Raportul cu divinitatea e fragmentar. VIII. căci alimentaţia.”98 Suntem prinşi în concret. încât până în momentul de faţă. Modernitatea actuală coincide cu întronarea individului şi a drepturilor sale. Istoria credinţelor şi ideilor religioase. dar nu se vede. Libertatea omului pare a nu mai avea margini. a trăi ca fiinţă umană este un act religios. P. aduce cu sine şi o serie întreagă de probleme în ceea ce priveşte rolul religiei în viaţa individului şi în societate. Samuel. p. Religia a devenit un bun oarecare supus legilor economiei de piaţă: „Se consumă precum o hrană oarecare sau un medicament. Altfel spus.96 Religia ca şi arta . 36. prin ceea ce simţim. Această idee ar putea constitui punctul de plecare spre înţelegerea spirituală. cel puţin în ceea ce priveşte menţinerii ordinii şi posibilitatea de a-i predispune pe oameni să manifeste reţinere şi autocontrol”. 84-85. Mircea. dar trăim prin spirit.97 Toate societăţile şi culturile. De fapt. vol.

1977.implicaţiile ei în viaţa obişnuită. prieteni. Ochiul mefistotelic al lumii contemporane. orice dimensiune cosmică. Religia societăţilor s-a intelectualizat. Alexandru. etc. iubire. 16. slujbă. Editura Politică. IFOP). morale sociale. Oricât de performantă ar fi ştiinţa şi oricât ar fi de spectaculoase 99 100 Tănase. studii. 54% cred că Biblia este o carte depăşită. împinsă la periferia preocupărior noastre. apariţia religiei a constituit o necesitate istorică şi nu un produs al hazardului. Sondajele ne oferă estimări dacă nu liniştitoare. a cărei interpretere e inaccesibilă trăitorilor în cotidian. 1973. În acest sens. rătăciţi în căutarea identităţii spirituale. Editura Humanitas. de importanţa aspectelor culturale pe care ea le creează. Divinitatea este adumbrită. un suport psihologic oarecare.Nu suntem nici vrăjiţi nici dezvrăjiţi. a civilizaţiei înfloritoare. de vizibil. fie că eşti sau nu eşti credincios”100. cel puţin încurajatoare: 76% din europeni cred că Biserica traversează o criză. din păcate. rupându-se astfel de de zona privilegiată a transcendentului. Ca fenomen cultural. afirma Emil Cioran. 49% se declară fără religie (dacă se are în vedere doar segmentul de vârstă 20-30 de ani. 284 . clipind cu satisfacţie. pentru 70% duminica nu are nicio semnificaţie religioasă. 36% au considerat religia „deloc importantă” (cf. Religiei i se reproşează faptul de a fi fost o frână a progresului intelectual. numărul botezurilor scade în medie cu 1% din 1960 în coace. Alexandru Tănase afirma: „Religia este o formă a conştiinţei sociale şi a culturii spirituale. etnice. p. şiau ignorat gramatica discursului existenţei lor. dar nici să realizeze un ateism conscvent.). la care recurgem pentru a ne simţi bine. dezorientaţi în bâlciul deşertăciunilor contemporaneităţii. Bucureşti. Cultură şi religie. bravând chiar prin dezvoltarea fără precedent a tehnicii. Antologiile Humanitas. devine un accident. cu faţa la Dumnezeu. dar cu siguranţă absorbiţi de prezent. oamenilor care şi-au trădat destinul. a pierdut pudoarea de odinioară. 6. Criza sentimentului religios devine o heroglifă. încât ş-a pierdut orice urmă de mister. proporţia celor fără religie depăşeşte 50%). într-o ierarhie de 12 valori (familie. Bucureşti. dar şi capacitatea sa de a fonda o adevărată morală şi ordine politică justă”99. a mijloacelor materiale. De aici rezultă întrebarea ca o provocare deghizată: ce se pierde când se câştigă enorm şi rapid? Omul nu poate trăi fără credinţă. religie. Cioran despre Dumnezeu. sexuale. deşi „Nu dăinuie decât ceea ce afost conceput în singurătate. p. 11% afirmă că se roagă în fiecare zi. atât de mult.

Iată de ce. la fel cum rănile mântuitorului. pe care. dar pe verticală nu veţi scăpa!”102 În acest sens. tainele întregesc omul. Iisus a exprimat acest adevăr în mod voit provocator. iar tânjirea după aceasta este sensul vieţii în drumul către totalitate. 102 101 285 . Iaşi. inclusiv acea exigenţă interioară. Cele două tipuri de cunoaştere nu se situează pe acelaşi plan. Hegel. Iaşi. căci ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor” (Matei 11. Redescoperirea lui Dumnezeu ar putea aduce crucii şi răscrucii timpului nostru echilibrul sau mântuirea neştiutorilor de direcţie. Părinte. este stupid prin raţiunea înţeleasă ca limită. să-şi ascundă chipul de voi. Debray. Găsiţi alţi dumnezei. Petre. dincolo de semnalarea crizei sentimentului religios.. în termenii blagieni situându-se „între mister şi revelare”. Modernitatea e crucea şi răscrucea timpului nostru. care. Nu modernitatea trebuie schimbată. Misterul e o componentă a structurii umane. p. apud Delumeau. În Fenomenologia spiritului. 155. une itinéraire. toţi oamenii o numesc Dumnezeu. Aşadar. ci ideea greşită că modernităţii trebuie să-i subordonăm totul. Misterul este forma eliberatoare de mărginirea umană”101. magnetismul acestei zone de iraţionalitate este o atracţie din interior. face parte din istoria mântuirii noastre. din cea mai adâncă vechime. p. Editura Timpul. 1995. din toate stigmatele sfinţilor. fiind în noi şi în afara noastră.. care a devenit rezultatul acestei oglindiri. Să acceptăm evidenţa: ştiinţa nu va rezolva enigma condiţiei umane. une itinéraire atribuie lui Iahve următoarele cuvinte: „Eu sunt Fiinţa a cărei esenţă e să se joace de-a v-aţi ascunselea. se reveleză contemporaneităţii Ţuţea.progresele sale. Jean. Régis Debray într-un post-scriptum în cartea sa Dieu. 2006. Este o şansă dată omului. necesitând două abordări diferite. ea nu va rezolva niciodată enigma condiţiei umane. care simţea nevoia de Tot. conştient fiind de distanţa ce-l desparte de împlinire. Régis. Editura Polirom. mileniu după mileniu.25). În aşteptarea zorilor. Petre Ţuţea scria că „Misterul. a făurit termenul de „conştiinţă nefericită”. Avem nevoie de revelaţie nu ca să-l epuizăm. Dieu. Filosofia nuanţelor. 233. o oglindire a structurii universului în om. ci ca să-i acceptăm prezenţa şi să-i intuim bogăţia. apoi să apară în spatele vostru ca să vă ia prin surprindere. se poate spune că nu vom scăpa de mister. atunci când a exclamat: „Te slăvesc pe Tine. paradoxal. Dumnezeu al cerului şi al pământului.

avertismentul deopotrivă teologic şi istoric: „Dumnezeu îşi exercită virtualităţile şi în epocile când este ostracizat sau dat uitării”103. Bibliografie Antologiile Humanitas, Cioran despre Dumnezeu, Bucureşti, Editura Humanitas, 1977. Brenda, Julia, Trădarea cărturarilor, Bucureşti, Editura Humanitas, 1993. Delumeau, Jean, În aşteptarea zorilor, Iaşi, Editura Polirom, 2006. Eliade, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981. Huntington, P. Samuel, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, Bucureşti, Editura Antet, 1998. Patapievici, H.-Roman, Omul recent, Bucureşti, Editura Humanitas, 2001. Tănase, Alexandru, Cultura şi civilizaţia, Bucureşti, Editura Politică, 1977. Tănase, Alexandru, Cultură şi religie, Bucureşti, Editura Politică, 1973. Ţuţea, Petre, Filosofia nuanţelor, Iaşi, Editura Timpul, 1995. Wilson, Bryan, Religia din perspectivă sociologică, Bucureşti, Editura Trei, 2000.

Acknowledgements: Cercetările au fost finanţate din Fondul Social European de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 [proiect POSDRU/CPP 107/DMI 1.5/S/78342]

103

Patapievici, H.-Roman, op. cit. , p. 408

286

Murim de râs? Exp. Gigi MIHĂIŢĂ Şef serviciu, Institutul European din România

Abstract Today, journalism totally belongs to techocracy, and our weekly press is the judicature of Conscience and of Consel, just like in the good old days of the Jesuits. Without this last comparison, the claim could as well have suited Romania press, especially after 1989, but the one saying it is Roland Barthes. He continues: It is a modern morality,that is not an emancipated one but one guaranteed by science, and one that requires less the opinion of a universal sage, yet that of a specialist. Keywords: journalism, philosophy, language, speech, propaganda Astăzi, jurnalismul aparţine în totalitate tehnocraţiei, iar presa noastră săptămânală este sediul unei veritabile autorităţi a Conştiinţei şi a Consiliului, la fel ca în frumoasele vremuri ale iezuiţilor. În afara acestei ultime comparaţii, aserţiunea ar fi putut la fel de bine să se potrivească şi presei româneşti, în mod deosebit după 1989, dar cel care o spune este Roland Barthes104. Acesta continuă: Este vorba de o morală modernă, adică nu una emancipată, ci una garantată de ştiinţă şi care nu necesită opinia unui înţelept universal, ci a unui specialist. În asemenea condiţii, un jurnalist (şi nu numai) ca Octavian Paler, recent dispărut dintre noi, este o prezenţă rară, dar poate este mai bine aşa. Cu toate acestea, aşa cum se ştie din teoriile şi practicile monetare/monetariste, nici

104

Roland Barthes, Mythologies, Éditions du Seuil, Points, Paris, 1970, p. 125

287

inflaţia nu este un semn bun, dar şi dezinflaţia poate avea consecinţe negative. În mod paradoxal, astăzi, la modul declarativ, cel puţin, se caută „dialogul social”, jurnalistul, fie el intelectual sau nu, „stă de vorbă cu oamenii”. S-ar spune că îl contrazic pe Hans Belting care afirma că: este vremea monologului, nu a dialogului.105 Dar, de fapt, jurnaliştii nu fac decât să-i dea dreptate, nu avem de-a face decât cu o serie de monologuri, care nu prea au nimic în comun cu o comunicare biunivocă (chiar dacă asincronă), vom încerca mai jos să vedem de ce, şi cum. Grupările de dialog social, prin partie pris-uri în special, funcţionează autarhic, dialogul ia forme monologale, iar unele ieşiri pe scena publică frizează ridicolul. Imaginea intelectualului implicat este jalnică prin „producţiile” submediocre, prin lipsa de adevăr al gestului. Ori filosofia, care, desigur, se învaţă, cere mai mult decât percepţii intelectuale şi mai mult decât o utilizare rezonabilă a cuvintelor. Este atât de abstractă şi atât de concretă, în acelaşi timp, încât dintotdeauna a existat o strictă relaţie între filozofie şi geometrie. „Geometrie” înseamnă „măsurarea pământului”. În Egiptul antic, de la care au moştenit grecii această ştiinţă, Nilul inunda malurile în fiecare an, acoperind pământul şi distrugând marcarea ordonată a terenurilor agricole. Aceste inundaţii simbolizau la egipteni reîntoarcerea ciclică a haosului acvatic primar, iar atunci când se retrăgeau apele, începea munca de redefinire şi restabilire a hotarelor. Această activitate se numea geometrie şi era văzută ca o restabilire a principiilor de ordine şi lege pe pământ.106 Platon considera geometria şi numerele ca reprezentând esenţe şi deci constituiau limbajul filozofic ideal. Înţelegerea abstractului este calea spre înţelegerea concretului, pare a ne spune filosofia, iar geometria acoperă drumul invers. Munca filozofului, la fel ca şi a geometrului, nu este una de echipă, dar se adresează grupului, grupurilor, publicului, publicurilor, unei audienţe,

apud Horst Karl Unterkofler, „Comunicarea transdisciplinară”, in Hans Belting, Das Ende der Kunstgeschichte 106 Robert Lawlor, Sacred Geometry, Thames & Hudson, London, 2002, p. 7

105

288

audienţelor.107 Tocmai de aceea monologul său primeşte forme dialogale, o comunicare biunivocă (chiar dacă asincronă). Filozoful primeşte un răspuns, pentru că el pune întrebări, chiar şi atunci când pare a da o sentinţă – poate nu un verdict (verus dictum), pentru că un filosof are îndoieli. Dar atunci apare întrebarea dacă un filosof este dispus să facă pasul către mass media, iar dacă o face mai este filosof? În ce măsură se diluează ori dimpotrivă ajunge la o mai bună capacitate de a concentra, de a ajunge la esenţe, dar în acest caz mai este el „digerabil”? Cei ce rămân verticali, rămân filosofi şi în spaţiul restrâns al presei scrise ori audiovizuale, nu se diluează şi se pot exprima astfel încât să poată fi înţeleşi. Marile idei nu au nevoie de un limbaj sofisticat, care nu poate funcţiona decât ca o „ceaţă a războiului” (Klausewitz), în timp ce un filosof în presă este un Sun Tzu, foloseşte „forţa inamicului” în „arta proprie a războiului”. Se foloseşte de mijloace simple, directe şi eficiente şi, în ciuda reticenţelor, ajung să facă un rating bun. Oamenii pot fi mai puţin inteligenţi, dar nu toţi şi nu tot timpul. Civilizaţia noastră este decadentă, iar limba noastră – astfel sună argumentaţia – în mod necesar împărtăşeşte aceeaşi prăbuşire generală. Pe cale de consecinţă orice efort împotriva abuzării limbii este un arhaism sentimental, la fel cum ar fi să preferi lumânări în loc de becuri sau cabriolete în loc de avioane. În subteran se află credinţa pe jumătate conştientizată că limba suportă o dezvoltare naturală şi nu este un instrument pe care îl concepem conform necesităţilor noastre, spunea Orwell, la intersecţia dintre Animal Farm (1945) şi 1984 (1949).108 Pentru Orwell, cel care avea să scrie, un an mai târziu, „Toward European Unity”109, este limpede că declinul limbii se datorează unor cauze sau condiţii politice şi economice, „nu se datorează pur şi simplu influenţei nefaste a unui sau a altui scriitor”. Este o formă de feedback în care efectul devine cauză, amplificând cauza originală şi producând acelaşi efect într-o formă la rândul său intensificat şi tot aşa la nesfârşit. Cauza şi efectul la care se referă Orwell, sunt ideile stupide care duc la o sărăcire a limbajului, care la rândul său bătătoreşte calea către alte idei stupide. Totuşi, Orwell nu crede că procesul este ireversibil.

107 108

A se vedea şi Robert L. Heath, Encyclopedia of Public Relations, Sage Publications George Orwell, „Politics and the English Language”, Horizon, Londra, aprilie 1946 ; Mount Holyoke College, (http://www.mtholyoke.edu/acad/intrel/orwell46.htm) 109 Partisan Review, iulie-august 1947; World Policy Institute (http://www.worldpolicy.org/globalrights/europe/Orwell-Toward%20European%20Unity.html)

289

În cazul în care ne debarasăm de acest prost obicei, spune Orwell, putem gândi mai limpede, iar o gândire clară este un prim pas necesar către o înnoire politică. În consecinţă, lupta împotriva unei proaste utilizări a limbii nu este un gest frivol şi nu aparţine doar scriitorului profesionist, dar acesta poate fi un model. Dar ce ne facem dacă agora este înlocuită cu bodega, când chiar Oda bucuriei devine o manea – mai bine nici nu mai amintim că azi este vorba de imnul Uniunii Europene –, limbajul şi presa nu pot decât să urmărească docil „trendul”. Limbajul din presa „de consum” este o hilară şi păguboasă combinaţie de limbaj suburban (ca dicţiune, corpus etc.) şi o engleză uneori extrem de aproximativă.110 Nu putem decât să fim de acord cu Orwell că în atare situaţii fie autorul are ceva de spus, dar nu reuşeşte, fie fără să-şi dea seama ajunge să spună altceva sau poate îi este indiferent dacă spune ceva sau nu – articolele se plătesc la cuadraţi. Discursul filozofic ordonează, organizează nu doar cuvântul, ci şi ideile, în acelaşi timp oferind distanţa necesară pentru o abordare cel puţin adecvată dacă nu optimă. The eternal child leafs through his War magazine And his kind Uncle Sam feeds ten trillion in Change into the total entertainment Combat video game (Late Home Tonight, Part I) Este o recidivă în spiritul Pink Floyd; albumul Animals (1977) a fost o replică la Animal Farm a lui George Orwell. De această dată versurile sunt de pe albumul Amused to Death (1992) al lui Roger Waters (Pink Floyd) inspirat de cartea lui Neil Postman, Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business (1985). Postman face o distincţie între viziunea asupra viitorului al lui Orwell din 1984, conform căreia guvernele privează persoana de drepturi individuale, şi viziunea oferită de Aldous Huxley111 din Brave New World (1932), în care oamenii iau tot felul de medicamente şi renunţă, în mod voluntar, la drepturile lor de dragul fericirii sau, mai exact, al plăcerii, în

110 Undeva „piaţă cu amănuntul” devenise în engleză nici mai mult nici mai puţin „piss market”, probabil pe filiera „cu amănuntul” = „cu bucata”, „bucata” = „piece” pronunţat [pi:s] paronimul său fiind [pis] transcris „piss”. 111 Orwell/Blair l-a avut pe Huxley profesor de franceză la Eton.

290

favoarea divertismentului. Pentru Postman, „opiul pentru popor” este televiziunea ca divertisment. El arată că dacă la Orwell suntem obligaţi să renunţăm la drepturile noastre, la Huxley renunţăm de bună voie. Dacă ne uităm în jur vedem prin presă unele texte ce tind către aşa ceva începând cu mai puţin ofensivul: unde eşti tu, Ţepeş doamne? până la strigătul de luptă (mai de după blocuri): la ţepe! La fel ca la Huxley, oamenii noştri ajung să iubească tehnologia pentru capacitatea ei de demotiva gândirea. Postman comentează: ştirea zilei nu există în afara mijlocului de comunicare în masă care să-i dea forma, aceasta nu a făcut parte din cultura publică înainte de apariţia telegrafului etc.112 Iar mai departe: pe măsură ce cultura face tranziţia de la oralitate la scris, la tipar, la televiziune, ideile sale despre adevăr suportă aceeaşi tranziţie.113 Dacă la început cuvântul spus avea valoare epistemologică, aceasta a fost apoi preluată de cuvântul scris, mai apoi de către documentul tipărit, iar azi de către „cuvântul” televizat. Ceva există dacă s-a spus la televizor. Dar se prefigurează: ceva există dacă se găseşte pe Internet. Această tranziţie epistemologică a dat senzaţia, mitul urban, mitul deliberat politic, că presa este a patra putere în stat, când ea este de cele mai multe ori fie puterea unu bis, fie doi bis, fie trei bis. Presa are tentaţia puterii şi este fascinată de aceasta. O interesantă analiză este oferită de documentarul Outfoxed: Rupert Murdoch's War on Journalism. Filmul este o analiză a Fox News şi a pericolelor la care suntem expuşi de către corporaţiile din ce în ce mai mari, care preiau controlul asupra drepturilor publicului de a fi informat, de a şti. Fenomen de care nu suntem nici noi străini. Iar într-un război nu ai nevoie de filosofi, ci de propagandă, mai mult sau mai puţin abil mascată, cu un limbaj „adecvat”, cu mijloace „adecvate”. „Noul” discurs jurnalistic vechi este vizibil inclusiv în imageria folosită. Discursul jurnalistic şi cel publicitar nu pot fi decât sinonime în momentul care ţinta este clară. Filosofia aceasta (în cunoştinţă de cauză sau nu) a făcut un recurs la retorica de război114, la Howard Lasswell şi lucrarea sa clasică: Propaganda techniques in the World War (1927), care constă din câteva trucuri infailibile: demonizarea liderului inamic, centrarea discursului pe

112

Neil Postman, Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business, 1985, Cap. „The Medium is the Metaphor”, p. 8 113 op.cit., p. 24 114 Encyclopedia of Language and Linguistics, Elsevier, 2005, vol. 2, p. 516

291

defensivă, exagerarea atrocităţilor, precum şi găsirea unor justificări diferenţiate pe grupuri de publicuri (grupuri ţintă) sau audienţe (receptori intenţionaţi ai mesajului) – de la pensionarul pauperizat până la mogulul care îţi oferă canalul de comunicare – şi, nu în ultimul rând, diferenţa dintre noi şi ei. Pentru noi, discursul rămâne, în general, în zona abstractă: popor, ţară, binele general etc., pentru ei, discursul este mai concret, de exemplu o listă cu o sută de nume. Victor Klemperer face o analiză a acestui tip de limbaj în LTI – Lingua Tertii Imperii, despre limbajul celui de al treilea Reich, o lucrare foarte utilă şi pentru limbajul pre şi post 1990. Puterea negativului […] devine un factor de coeziune şi afirmare […] indivizii şi clasele reproduc represiunea pe care o suferă […] procesul de integrare se desfăşoară […] fără teroare făţişă, ne avertizează Marcuse115 în Omul unidimensional şi ajunge la o concluzie terifiantă: democraţia întăreşte stăpânirea mai puternic decât absolutismul; libertatea administrată şi represiunea instinctuală devin izvoare mereu înnoite ale productivităţii. Productivitate ce se preschimbă în distrugere până la scară planetară. Deşi scrisă în 1964 şi apărută pe continentul american (Boston), Marcuse anticipează ceea ce se întâmplă acum la noi: brutalităţii neocolonialismului îi corespunde brutalitatea metropolei: grosolănia pe şosele şi pe stadioane, violenţa vorbei şi a imaginii, neruşinarea politicii, care a depăşit cu mult limbajul orwellian […]116, alte fenomene surprinse şi surprinzătoare pentru noi: acceptarea generală a noţiunii de „interes naţional” ca expresie a voinţei generale, sistemul bipartit,, declinul pluralismului, cârdăşia dintre cercurile de afaceri şi sindicate […]117 În ce abundă presa românească astăzi găsim tot la Marcuse: vampa, eroul naţional, beatnik-ul, gospodina nevrozată, gangsterul, starul, magnatul charismatic.118 Fiind atât de prezenţi şi de vizibili nu este nevoie să îi mai şi numim, Preferăm să le „spargem cartuşul”, la fel ca la vechii egipteni, pentru nu li se mai şti numele şi a li se pierde urma – ceea ce încearcă să facă şi singuri, din cu totul alte motive. Ceea ce ar trebui să facă presa este să sesizeze (în cazul în care nu este aservită) că: faptul că majoritatea populaţiei acceptă şi este făcută să accepte această societate, nu suprimă caracterul ei iraţional şi

115 116

Herbert Marcuse, Scrieri filozofice, Editura Politică, Bucureşti, 1977, p. 287 op.cit. p. 288 117 op.cit. p. 298 118 op.cit. p. 308

292

condamnabil. Distincţia dintre conştiinţa falsă şi cea adevărată, dintre interesul real şi cel imediat îşi păstrează întreaga semnificaţie. Dar această distincţie trebuie să fie ea însăşi validă. Oamenii trebuie să o descopere […]. Ei pot face acest lucru numai dacă resimt nevoie să-şi schimbe modul de viaţă […].119 Ori presa poate crea nevoi, are aceste mijloace. Orwell s-a temut că adevărul poate fi ocultat, Huxley, că acesta poate fi înecat într-o masă de informaţii irelevante. Orwell s-a temut că vom avea parte de o cultură captivă, Huxley, că vom avea o cultură a trivialului. Noi, cei de o anumită vârstă am trecut prin zona Orwell şi am aterizat în zona Huxley, la fel ca Dedal am schimbat un labirint cu un altul, iar presa a urmărit acelaşi traseu, dar poate cine ştie, putem avea parte de un reviriment, dacă este să-l ascultăm pe Orwell. Încheiem cu cele şase reguli practice (pragmatismul anglo-saxon nu se dezice) care, după Orwell, pot duce la o presă mai sănătoasă, la o zicere mai frumoasă şi la idei mai consistente: 1. Niciodată nu folosiţi, metafore, comparaţii sau alte figuri de stil pe care le-aţi mai întâlnit tipărite. 2. Niciodată nu folosiţi un cuvânt lung acolo unde puteţi folosi unul scurt. 3. Dacă un cuvânt poate fi tăiat, tăiaţi-l! 4. Niciodată nu folosiţi diateza pasivă acolo unde puteţi folosi diateza activă. 5. Niciodată nu folosiţi un cuvânt străin, ştiinţific sau jargon dacă există un echivalent mai uzual. 6. Mai degrabă nu respectaţi niciuna dintre aceste reguli decât să spuneţi ceva ce într-adevăr produce durere sau suferinţă.120 Desigur pentru un jurnalist sau un specialist în comunicare acestea nu sunt lucruri noi, dar sunt genul de lucruri de care nu trebuie să ne plictisim spunându-le şi poate va răsări un jurnalist cu un limbaj adecvat şi o gândire filosofică, un philosophos, un iubitor de înţelepciune. Prin plecarea lui Octavian Paler a rămas un vid, Petre Ţuţea ne-a părăsit mai demult (1991), Emil Cioran ne-a părăsit de două ori, odată în 1937 (prin strămutarea la Paris), iar apoi, definitiv, în 1995, iar Constantin Noica, deja în 1987. Lista ar fi mai lungă, dar ne rezumăm la aceştia. Tocmai lungimea

119 120

op.cit. p. 300 George Orwell, „Politics and the English Language” in Horizon, London, April 1946

293

acestei posibile liste de eseişti români trebuie să fie speranţa de mai bine pentru presa românească post-decembristă. Un alt rol al limbajului filosofic este unul contrar limbajului propagandistic, care este unul „mobilizator”, dar conform lui Morris Janowitz: nu mai puţin periculoasă ar fi însă şi lipsa de apatie.121 Discursul de tip filosofic este cel care, direct sau indirect – prin forţa exemplului personal –, poate revela faptul că participarea politică este sinonimă cu autodeterminarea şi trebuie să fie o trăsătură atât reală cât şi dominantă întro democraţie reală şi adevărată.122

Bibliografie Roland Barthes, Mythologies, Éditions du Seuil, Points, Paris, 1970 Horst Karl Unterkofler, „Comunicarea transdisciplinară”, in Hans Belting, Das Ende der Kunstgeschichte George Orwell, „Politics and the English Language” in Horizon, London, April 1946 Jurgen Habermas, Cunoaştere şi comunicare, Editura politică, Bucureşti, 1983 Herbert Marcuse, Scrieri filozofice, Editura Politică, Bucureşti, 1977 Neil Postman, Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business, 1985, Cap. „The Medium is the Metaphor” Encyclopedia of Language and Linguistics, Elsevier, 2005 George Orwell, „Politics and the English Language”, Horizon, Londra, aprilie 1946; Mount Holyoke College, (http://www.mtholyoke.edu/acad/intrel/orwell46.htm)

121 122

apud Jurgen Habermas, Cunoaştere şi comunicare, Editura politică, Bucureşti, 1983, p. 34 op.cit., p. 35

294

Comunicarea prin reţelele de socializare. O nouă provocare pentru mediul academic

Lector univ. dr. Maria ALEXE Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare, UTCB Mls.pgd. Iulia ALEXE Maastricht University Graduate School of Governance Abstract Contemporary society is based on knowledge and communication. Old good things are no more working for students and the new technology and an open communicative attitude is the key of an efficient learning process. If an educator wants to motivate his students he has to use their tools, in this case the large networks provided by the Internet. Students are spending a lot of time chatting and this gave us the idea to offer them information on a very visible place, so that they would be able to access it very easy. The present paper presents the experiments and some of the partial results of using the tools that Facebook may offer for teaching English. The students involved in this experiment are from different universities (ASE, National University of Arts Bucharest, Technical University of Civil Engineering, Credis Department – Bucharest University, Maastricht University). Key words: communication, networking, collaborative learning, e-learning approach

1. Aspecte generale Societatea de azi nu poate exista fără net, fără minunata lume virtuală. Chiar un domeniu, pe care în mod tradiţional îl considerăm în relaţie dihotomiocă cu tehnica, cel artistic s-a transformat datorită lumii digitale şi are forme de manifestare specifice noilor media [Alexe 2010]. Toţi cei care sunt implicaţi în procesul de predare, fie că este de tip clasic sau de la distanţă folosesc metodologii aparţinând sistemului eLearning şi se confruntă cu o problemă majoră: modul de distribuire a informaţiei şi de valorificare a rezultatelor la nivelul general. Avantajele sistemului

295

eLearning sunt bine cunoscute şi de aceea nu le vom aminti pe toate. Nu trebuie însă ignorat faptul că eficienţa sa este condiţionată de dotarea tehnică şi de competenţele digitale (profesor şi student)123. Faptul că cei mai mulți studenți predau temele prin intermediul platformelor universitare124 eficientizează feedback-ul. Aspecte specifice eLeraningului se integrează în sistemul tradiţional face-to face şi de fapt se utilizează un tip de instruire combinat, definit ca blend learning125. În condiţiile în care studenţii înscrişi la seminarul de engleză sau la cursul de Tehnici de comunicare provin din diferite licee, ceea ce conduce la nivele de competenţă lingvistică diferite, în aceste condiţii flexibilitatea şi diversitatea mijloacelor de instuire este o componentă obligatorie ce conduce la un feedback rapid şi sontan. Dorind să avem o comunicare flexibilă, informală şi cât mai aproape de realitate nu puteam să nu folosim cel mai utilizat instrument de social media – rețelele de socializare (ex: Facebook) Lumea virtuală a utilizatorilor Facebook e un loc care dovedeşte cât de democratică este lumea virtuală, fiindcă se află pe aceeaşi listă, Librăria Humanitas, colegul din şcoala generală, Mircea Cărtărescu, situl unei reviste economice și cel al unor organizații UE şi mulţi din profesorii din facultate. Noutatea experimentului care va fi prezentat în această lucrare constă în faptul că educatorul a încearcat să folosească instrumentele de comunicare, unele cunoscute sub numele de social media utilizate în mod frecvent de studenţii săi pentru a pătrunde în universul lor comunicaţional, pentru ca în final să-i atragă spre acele domenii de interes despre care presupune că ar putea contribui la creşterea competenţelor lingvistice și spre o instruire colaborativă126, implicit la creşterea motivaţiei. Faptul că timp de decenii s-a predat într-un anumit fel, pornind de la un sistem de învăţământ general, având la bază manualul proiectat de Comenius, sistem ce a fost înlocuit de altele datorate dezvoltării rapide a

Din fericire competenţa digitală de un anumit nivel a devenit o condiţie obligatorie pentru absolvirea liceului aşa ca nu există studenţi fără competenţe digitale. 124 La universitatea din Maastricht toate temele se predau on-line, după ce au fost verificate pentru a elimina plagiatul. 125 Blended Learning este forma de instruire în care metodele tradiţionale de instruire sunt combinate cu cele care utilizează tehnologia 126 Instruirea colaborativă este forma de instruire care utilizează tehnologia prin implicarea mai multor persoane în atingerea obiectivelor educaţionale. În cazul utilizării Facebook educatorul implică un număr de studenţi care pot forma apoi un grup şi stabili comunicare cu alte grupuri.

123

296

sistemelor electronice de calcul şi evoluţiei sistemelor informatice şi de socializare a exercitat presiuni asupra terminologiei utilizate într-un domeniu, prin excelentă, transdisciplinar, şi anume didactica127.[Dobre, 9]. În epoca actuală învăţarea este centrată pe formarea de deprinderi şi acest lucru se realizează cu dificultate utilizând doar timpul limitat al seminarului de limbi străine. Folosirea mediilor de socializare permite amplificarea timpului convenţional, diversificarea metodelor şi a tipurilor de aplicaţii practice, în consecinţă se iniţiază o învăţare personalizată. 2. Ipoteze de lucru Stilul de predare şi gradul de însuşire al cunoştinţelor reprezintă un factor important al eficientizării procesului de învăţare. Aceasta înseamnă şi folosirea unor formate pentru suporturile de învăţare (cursuri, caiete de execiţii, reader, teste, articole din lista bibliografică) specifice informaţiei didactice online, chiar dacă se adreseză studenţilor de la cursurile de zi. Materialele concepute pentru a fi accesate online trebuie să se adapteze cunoştinţelor subiecţilor şi să nu ignore modalităţile de învăţare cu care aceştia sunt familiarizaţi. În realizarea experimentului am pornit de la o evaluare iniţială ce a generat următoarele constatări: • Siturile oficiale ale universităţilor sunt instrumente greoaie şi relativ ineficiente. Caracterul lor oficial îngreunează accesul şi necesitatea obţinerii diverselor aprobări încetineşte ritmul comunicării. În București singurul site universitar ce este folosit eficient de studenţi este cel al ASEului, tocmai fiindcă are informaţii la zi şi de interes general128.cum ar fi: pagina personală a studentului –informaţie securizată şi actualizată permanent, avizier digital cuprinzând: informaţii generale, orar, evenimente, conferinţe expoziţii, la care se adaugă biblioteca digitală, accesibilă de la domiciliul utilizatorului. Un format asemănător este și cel al programului de master de la Maastricht University. • Lipsa de interes a studenţilor faţa de site-ul oficial al unităţii pe care o frecventeză este din păcate o realitate. Se caută forme

După 1990, învăţarea se face prin programe tutoriale, ce înlocuiesc imaginea profesoruluimentor. Sunt dezvoltate sistemele multimedia si instrumentele software de proiectare pedagogică. Aplicaţiile sunt realizate şi difuzate pe compact-discuri (sistemele Learningware şi Authorware). 128 Pe siturile multor universităţi se găsesc note din anii trecuţi, programe învechite etc.

127

297

alternative de comunicare - grupuri, platforme etc.care permit, în anumite cazuri şi o comunicare sincronă și asiconă • Profesorii care lucrează cu mai multe grupe paralele au nevoie de un canal de comunicare pe care să-l folosească toţii studenţii.129 Plecând de la aceste constatări am emis următoarele ipoteze de lucru: 1. Folosirea unui instrument familiar de lucru – Facebook contribuie la eliminarea unor bariere de comunicare, accelerează comunicarea şi eficientizează feedback-ul ceea ce înseamnă creşterea calităţii procesului de învăţare prin coborârea filtrului afectiv130. 2. Creşterea motivaţiei permite implicarea studenţilor în elaborarea unor suporturi de învăţare – portofolii, baze de date. Materialele rezulatae ca urmare a colaborării dintre profesori şi studenţi pot fi folosite chiar de aceştia sau pot deveni punct de pornire/modele pentru seriile următoare. 3. Metode de cercetare Analiza unui astfel de experiment presupune folosirea unor anumite metode de cercetare şi analiză, uneori chiar formarea unor echipe mixte de cercetători. În acest caz Iulia a reprezentat nu doar “vocea studenţilor” ci şi persoana care a înregistrat datele şi le-a prelucrat statistic. Pentru a stabili deficienţele pe care am dorit să le corectăm şi a stabili care sunt aşteptările studenţilor am elaborate chestionare ce a fost prelucrate prin metode ce ţin de statistica economică. Metoda etnografică131 a fost utilizată pentru a putea compara rezultatele şi reacţiile studenţilor de la diferite facultăţi. Cadrele didactice implicate în experiment au ţinut un jurnal în care au notat observaţii privind tipologia materialelor postate, reacţiile şi comentariile studenţilor şi dificultăţile întâpinate în utilizarea materialelor sau a tehnologiei. Iulia, studentă la începutul experimentului a aplicat chestionarul colegilor săi de la

129

Cu alte cuvinte să nu fie nevoit să posteze acelaşi material pe diferite grupuri şi să poată evalua impactul solicitărilor sale. 130 Filtrul afectiv este un concept prezentat de Krashen încă din 1982 şi care a evoluat, dovedindu-se o componentă esenţială a motivaţiei învăţării. Dacă filtrul afectiv este coborât învăţarea se face cu plăcere şi eficienţa creşte. 131 Metoda etnografică a constat în înregistrarea rezultatelor şi notarea observaţiilor – Chaudon Craig

298

pe de altă parte. Am ales Facebok dintre toate reţelele de socializare pentru că 299 . Tutorii reprezintă o nouă generaţie de profesori. pe de o parte. Comunicarea realizată pe grupuri mare de utilizatori a fost şi ea analizată din perspective filtrului afectiv. care sunt preluate şi validate (de cele mai multe ori.ASE. exprimarea opiniei (sincron şi asincron). Dezavantajul ar fi că anumite informaţii cu caracter mai personal pot deveni publice. către gestionarea relaţiilor sociale în mediul de învăţare online. daca nu putem folosi acest mediu de socializare pentru a comunica cu studenţii. Punctul de plecare îl constituie metodele tradiţionale de evaluare de performanţe. 4. de practică) în mediul tehnologic. care lucrează online cu cei care învaţă. Există nenumărate proiecte la nivel european care vizează utilizarea noilor tehnologii în învăţământul superior. Se cofirmă şi în acest caz faptul că utilizatorul este cel care poate face diferenţa. Astfel. Prin utilizarea acestor metode şi facilităţi tehnice am încercat să observăm în ce măsură filtrul afectiv este influenţat de comunicarea pe Facebook. rolurile şi responsabilităţile cadrelor didactice şi formatorilor se deplasează de la nivelul motivaţional şi de suport teoretic. Un avantaj major este faptul că acesta permite postarea imaginilor. iar câteva dintre acestea vizează şi îmbunătăţirea sau eficientizarea practicilor de evaluare a studenţilor. coordonând şi facilitând accesul la informaţia corectă. este un tutore nu un magister.Facultatea de Relaţii Internaţionale şi a continuat cercetarea în cadrul programului de master din cadrul Universității din Maastricht. Un profesor care se decide să folosescă Facebook pentru a comunica cu studenţii trebuie să fie atent ce postează şi cui permite accesul la informaţie. şi ceea ce este făcut mai dificil sau inhibat de către mediul nou folosit. Tehnologiile moderne oferă câteva oportunităţi pentru evaluarea performanţei în învăţare. un canal de comunicare nespecializat. linkurilor. . dar acest lucru se face datorită unui întreg complex de legături relaţionale. Întotdeauna trebuie pus în balanţă ceea ce este posibil şi este facilitat prin tehnologie.Descrierea experimentului În învăţământul actual roul profesorului este acela de moderator/facilzator al actului învăţării. Observând cât de bine şi de repede comunică studenţii între ei pe Facebook şi cât de variată şi complexă este informaţia am început să ne gândim. Acest lucru nu înseamnă că el nu are în continuare rolul de a motiva studentul pentru a învăţa. către crearea unei echipe virtuale eficiente.

un cadru de lucru particularizat pentru o grupă/an şi a oferit studenţilor un plan de lucru. le pot comenta şi corecta. Etapa 1 pe care o putem nuni de prospectare a durat aproape o lună şi a constat în sondarea opiniei studenţilor. La acest nivel nu există diferenţe majore între studenţii de la UTCB. o structură în care să se încadreze informaţia. Reprezintă un mijloc de comunicare reală şi stimulează asumarea de opinii. cei de la Credis sau studenții de la Universitatea din Maastricht. Etapa 2 A fost o etapa în care Facebook a devenit o prelungire a salii de clasă. numărul lor crescând. Nu în ultimul rând trebuie subliniat faptul că prin acest tip de comunicare aspectele multiculturale sunt mai uşor de explicat. în ultima perioadă extrem de mult132.fiindcă textul are un caracter deschis. 300 . Acest sistem împiedică mărirea decalajelor între studenţi şi contribuie la implicarea activă a celor avansaţi. prin care un student mai avansat îşi ajută colegul să recupereze anumite rămâneri în urmă. a deschiderii spre acest experiment. unii studenţi oferindu-se să gestioneze anumite fire de discuţii şi să îşi ofere ajutorul colegilor lor133. Profesorul a stabilit anumite teme. iar după o lună am evaluat conţinutul lor.potrivit datelor statistice are cel mai mare număr de utilizatori. Vă este util? Deşi răspunsul a fost în general negativ pentru studenții români. în Romania. Am continuat întrebându-i dacă nu cred că am putea folosi Facebook pentru a rezolva anumite teme şi dacă nu consideră această iniţiativă o invadare a spaţiului lor privat (un loc unde se întâlnesc cu prietenii şi îşi exprimă opinii personale) Spre bucuria noastră iniţiativa a fost primită cu entuziasm. fiindcă pot deveni mai vizibile. Prima întrebare a fost Ce părere aveţi despre site-ul facultăţii voastre. Schimburile de opinii au avut loc aproape zilnic. Universitatea de Arte. Facebook – este un instrument mai interactiv ce permite construirea unei reţele de comunicare prin care persoanele interesate îşi pot împărtăşi foarte rapid informaţiile. posturilor de televizine au şi un profil pe Facebook 133 În general am încurajat în cadrul grupelor sistemul Reciprocal Teaching. Primul pas a fost reprezentat de faptul ca am postat pe Facebook serie de întrebări postate la categoria share. editurilor. Fiecare grupă de studenţi a primit materiale suplimentare şi particularizate şi li s-a cerut să contribuie cu propriile lor materiale Studenţii au lucrat în grup pentru a elabora un proiect 132 Majoritatea publicaţiilor. argumentele au fost diverse. Permite inversarea rolurilor .

în timp ce atiştii s-au dovedit greu de convins să lucreze în grup şi să colaboreze. Imagini ce nu pot fi vizionate în clasă pot fi postate şi devin accesibile unui mare număr de studenţi. La grupele inscrise în experiment rezulatele au fost net superioare. Un material elaborat de studenţii unei grupe poate fi comentat/folosit de un numar mai mare de colegi. Studenții de la Universitatea din Maastricht au fost generoși în oferirea informațiilor. elaborarea unui portofoliu tematic şi a unui eseu pe una din temele propuse de studenţi. probabil şi datorită faptului că au fost corectate în primul rând de colegi. La acest nivel Facebook poate fi considerată o sursă bibliografică. CREDIS. inerente unor utilizatori mai puţin experimentaţi. UNAB) 301 .şi astfel au putut să îşi formeze deprinderea de a învăţa prin colaborare. cei care la sfârşitul semestrului IV încheie studiul limbii engleze. aceleaşi subiecte pentru toţi studenţii anului II. Rezultatele sunt cu aproximativ 20% mai bune decât anul trecut. Analiza portofoliilor şi eseurilor a evidenţiat o mai mare varietate tematică. o mai bună structurare a materialului şi mai puţine greşeli. În cazul în care există neclarităţi sau chiar anumite greşeli. Evaluarea a fost făcută prin testare în cadrul seminarului. 134 Cum este și normal acest capitol se referă la studenții care participă la cursurile și seminariile pe care le conduc (UTCB. Profesorul poate recomanda vizionarea unor materiale postate de colegi. poate indica link-uri. dar pentru cei mai mulți dintre ei învățarea colaborativă este déjà o obișnuință. surse de lectură În această etapă comportamentul studenţilor a fost diferit. Dupa ce mai mult de un an Facebook a constituit o prelungire a activităţii de semniar am putut evalua rezulatatele acestui nou mod de deseminare a informaţiei. atât în ceea ce priveşte vocabularul de specialitate cât şi competenţa de exprimare în scris. deşi nu au fost foarte dispuşi să colaboreze în grupuri mai mari de 3 studenţi. Testarea din cadrul UTCB a fost realizată printr-un examen unitar. Cei care au fost cei mai generoşi în a oferi informaţii colegilor au fost studenţii Facultăţii de Tehnologia Informaţiei. corectarea/ completarea unui material se face foarte rapid. Aceste diferenţe comportamentale sunt datorate şi specificului fiecărei facultăţi. Etapa 3 – Evaluarea Orice experiment pedagogic trebuie să se încheie obligatoriu cu evaluarea rezultatelor134. Cei mai colaborativi au fost studenţii de la UTCB.

International Scientific Conference eLSE . Edu-World Pitesti. fiindcă contribuie la eficentizarea învăţării şi la creşterea interesului studenţilor. Bibliografie Adăscăliţei. Stoicescu.eLearning and Software for Education (eLSE). Galaveanu Simona – The Professional Perspectives in the Actual Socio-Economic Context – 2003 A Study on Students’ Perceptions. 2007.Modul de prezentare a fost mai îngrijit şi informaţia mai corectă. Eugen. Maria – 2009. Editura Universitatii din Pitesti Byrd. English Teaching Forum. Instruire asistată de calculator: didactică informatică. vol 47. A. Learning to Learn Cooperatively. nr4 302 . Concluzii Experimentul pe care am dorit să îl prezentăm ca fiind o nouă provocare pentru profesorii de limbi străine din facultăţile nefilologice nu sa încheiat.Folosirea resurselor oferite de Facebook permite limitarea neajunsurilor datorate unor condiţii tehnice inadecvat. Ovidiu. Almăşan Beatrice Alexe. . de aceea concluziile sunt parţiale. Anne Hammond – 2009. 01-03 June. in Proceedings of International Conference. editura Universitatii Nationale de Apărare Carol I.Folosirea unor medii neconvenţionale induce creşterea motivaţiei prin implicarea activă a studenţilor.. Bucureşti Avram. Proceedings of the 5th. Efortul este răsplătit. . . Am constat că: . Some Psychological Aspects of Adults eLearning Process. În general s-a constat o abordare mai personală şi mai creativă. Polirom.Cantitatea de informaţii şi diversificarea surselor – reprezintă o provocare pentru profesorii şi pentru studenţi în egală măsură. Folosirea resurselor oferite de reţele de socializare de tip Facebook presupune adaptarea profesorului la un mod de exprimare specific studenţesc ceea este în sine o provocare.Comunicarea sincronă/asincronă profesor-student conduce la dezvoltarea creativităţii.

Research on teaching and learning. S. 2012 Dobre. Long and Jack C. 1998 Chirimbu Sebastian. International Scientific Conference eLSE .racai. Institutul pentru inteligenţă artificială. Bucureşti. London Ionescu. Introduction to Social Research. Carol I National Defence University P. Academia română. C. p.G. editura Universitară.H. Barbu Adina. Iuliana – Studiul critic al actualelor sisteme de e-learning. Pergamon. Apostol. Bucureşti. Editor Michael H.ro Harmer. Richards.Chaudon.Zamfir. Proceedings of the 8th. nr..eLearning and Software for Education (eLSE). Keith 2004.. Routlege.www.. London – New York Roşca. Marshall Cavendish. 407-413 Krashen. Mihaela. Cambridge Applided Linguistics Series. 303 . eLearning and Software for Education. D Second language Aquisition and Second Language Learning. Craig – Second Language Classrooms. The Importance of IT Technologies in Individual Oriented Learning în vol. G. in Communication Studies: The Essential Resource. E-learning – paradigma a instruirii asistate. Revista Informatica Economica. E-learning. Jeremy & Lethabz Carol – 2005. 2 (22)/2002. 2001 Punch.. Just –Reading and Writing . I. 2009. a key tool in today’s Romanian higher education.

deodată cu deschiderea schimburilor comerciale şi culturale cu centrul şi apusul 304 . Cloşca şi Crişan.Modernizarea culturii româneşti în perioada 1836-1881. univ. revoluţia lui Tudor Vladimirescu. în Transilvania. Semnificativ pentru spiritul general care domină epoca este voinţa oamenilor de carte de a depăşi condiţia regională a culturii şi de a pune bazele unei culturi panromâneşti – subliniază Ion Gheţie şi primul exemplu peremptoriu este programul revistei „Dacia literară” (1840). continuity Perioada istorică dintre 1836 şi 1881 este aceea în care cultura românească continuă şi duce la capăt procesul de modernizare inaugurat în intervalul de dinainte de 1870-1836. laicizarea treptată a limbii literare faţă de aceea din evul mediu. destrămarea rânduielilor feudale şi. literature. marcat de evenimente istorice importante. diminuarea severă a influenţelor otomane în limbajul economic şi administrativ. şi tratatul de la Adrianopole din 1829) au avut drept consecinţe: promovarea limbii populare. social and cultural context and the emerging culture in the 1836. social şi cultural pentru această devenire a culturii ca şi a limbii noastre literare s-a dovedit a fi deosebit de dinamic. dr. Silvia RAŞCU PISTOL Facultatea de Litere. marked by important historical events. Universitatea “Spiru Haret” Abstract The article analyzes the political. Romanian language. cele dinainte (răscoala lui Horea. ştiinţific. economic. Nicolae Filimon Lect.1881 when our language as literature has proven to be very dynamic. economic. creatoare a unui tezaur folcloric milenar şi identitar. Key words: culture. ceea ce se răsfrânge inerent în configurarea profilului modern al limbii române literare. capabilă acum de structurări suple în limbajul politic. Contextul politic. cu aceasta. ca şi în opera primilor noştri mari scriitori. în Muntenia. juridic-administrativ. reducerea drastică a influenţelor limbii neogreceşti odată cu căderea domniilor fanariote. în acelaşi timp temelie pentru limba literară unitară scrisă.

în cea de a doua parte a activităţii sale. Astfel. . admiţând necesitatea de a ne apropia. spre italiană. Episcopescu) sunt rari [. el a subliniat imperativul unificării lingvistice. îndeosebi munteni. Cât priveşte modernizarea limbii noastre literare prin împrumuturi din alte limbi. sub raportul vocabularului. noii termeni trebuiau adaptaţi sistemului fonetic şi morfologic al limbii române. aveau calitatea de a fi mai „gramaticale” sau de a fi răspândite pe teritorii mai largi. .] unele fonetisme sau forme. referindu-se la câteva dintre ideile lui fructuoase din prima perioadă a activităţii pe acest plan. arătând că niciuna dintre provinciile româneşti nu se poate socoti Toscana sau Castilia României. formelor şi cuvintelor având circulaţie în graiuri. . dacă nu se regăseau în latină. . însă: Nu trebuiau neglijate [. între care revoluţia de la 1848. precum şi printr-o largă selecţie a fonetismelor. V.n. În al doilea rând: Limba (literară – n. se îndrumează. (ibidem: 149). în perioada 1836-1881 într-un mod sensibil diferit faţă de aceea din perioada anterioară.Europei – toate acestea reprezentând cele mai importante tendinţe din perioada anterioară. şi Unirea Principatelor (Moldova şi Muntenia). consideră că procesul trebuie realizat prin intermediul francezei. de celelalte limbi neolatine. desfăşurată în toate cele trei provincii istorice româneşti. Dimpotrivă. În sfârşit: Cel mai important dintre criteriile care urmau să decidă trierea fenomenelor populare demne de a figura în limba literară era cel al latinităţii – opţiune identitară conformă cu a Şcolii Ardelene. care. .] Odată împrumutaţi. cum s-a întâmplat cu Toscana în Italia şi Castilia în Spania. urmat de numeroşi intelectuali. Cei ce recomandă să ne adresăm limbii greceşti (cum face Şt.) unică trebuia să se realizeze acceptându-se ca punct de pornire limba bisericească. Un merit excepţional revine în această privinţă lui Ion Heliade Rădulescu – afirmă acelaşi istoric al limbii române Ion Gheţie (1978:148). care au intensificat tendinţele de modernizare şi unificare lingvistică la nivelul supradialectal al limbii literare. alţii. nu poate fi centrul de coagulare şi dezvoltare a structurii limbii literare. 305 . Cei mai mulţi – rezumă acelaşi Ion Gheţie (ibidem 149-150) – socotesc drept firesc apelul la limba latină. deopotrivă cu noile tendinţe lingvistice jalonate prin evenimentele politice ale acestui nou interval. Ele vor continua să se accentueze în noua perioadă. I. Heliade Rădulescu. situaţia se prezenta. . acceptate de majoritatea filologilor şi scriitorilor vremii. care avea avantajul de a fi unitară. cu unele amendamente. În al treilea rând: Acestei limbi trebuia să i se aducă o serie de corecţiuni prin introducerea de termeni neologici.

Contribuţia capitală a criticului este impunerea principiului fonetic în ortografie şi promovarea primului sistem ortografic coerent al limbii române literare moderne. chiar în 1828. ca atare. în tratatul lor de Istoria limbii române literare. Munteanu. deosebit de importantă a fost. Petrache Poenaru. adoptat de către Academia Română în 1881. Ion Heliade Rădulescu a polarizat. mai ales în privinţa adoptării şi adaptării neologismelor. care. „o enigmă nesplicată” –.) şi pregătind trecerea de la predominanţa criteriului etimologic la aceea a criteriului fonetic şi.Mult mai în detaliu înfăţişează această problematică Ştefan Munteanu şi Vasile Ţâra. Heliade (I. cu plusuri şi cu minusuri. de asemenea. iar nu pentru cei morţi – o spune.Eliad 1828:XVIII).a. definită prin personalitatea mentorului său drept „momentul Titu Maiorescu” (Şt. constituit în a doua parte a acestuia – pe când Heliade Rădulescu. 306 . în care se includ: Întoarcerea la izvoarele limbii naţionale (Curentul istoric şi popular) Momentul Maiorescu Marii clasici sau biruinţa deplină a direcţiei naţionale Fără îndoială. . Al doilea pol al intervalului. activitatea lui Titu Maiorescu pentru ceea ce numim cultivarea limbii. tendinţele lingvistice ce se vehiculau în ţările române. prin eşecul de italienizare. Bolintineanu. în privinţa combaterii influenţelor străine în presă şi a limbajului retoric excesiv („beţia de cuvinte”). prezintă cele două mari direcţii în dezvoltarea limbii române literare moderne (1983: 149-150). pentru prima parte a intervalului 1836-1881. Mihail Kogălniceanu. când scrim pentru cei carii trăesc. adeziunea principalilor filologi şi scriitori (între care Costache Negruzzi. cum spunea Eminescu. Gheorghe Bariţiu ş. reforma ortografiei româneşti [. V. dar şi D. . Ţâra 1983: 221-233). antrenând. în care se includ: Curentul latinist Influenţa franceză Tendinţa italienizată Tendinţa analogistă (pumnistă) Direcţia naţională. respectiv: Direcţia latino-romanică. rămăsese. îl reprezintă direcţia lingvistică a Societăţii „Junimea”. pentru ce să nu scrim după cum pronunţăm. prin corespondenţe şi dezbateri publice în presă.

în multe aspecte analoge. întâlnim. caracteristici proprii perioadei literare de care aparţine. în genere. configurat de către Heliade Rădulescu (dimpreună cu înaintaşii.Nicolae Filimon moare în 1865. în romanul „Ciocoii vechi şi noi”. însă. El rămâne. a. vom spune. şi nu beneficiază de progresul limbii literare româneşti moderne din a doua parte a perioadei 1836-1881. Bălcescu. adoptarea neologismelor şi adaptarea lor prin încadrarea în categorii gramaticale şi anexarea de afixe şi 307 . un adept al ideilor şi normelor lui Heliade. la începutul momentului Titu Maiorescu. sistemul gramatical al limbii române. 1835). de altfel. Pe acest temei. Al. Bolintineanu. care „frământă” tendinţele conservatoare ca şi pe cele novatoare. Munteanu (1860-1861) (Ion Gheţie 1978: 151). de la muntenii Dim. va fi mai conservator decât ar fi trebuit: în „vocea” lui „auctorială” vom regăsi – continuate – multe din trăsăturile fonetice şi morfosintactice ale limbii din „vocile” personajelor sale aparţinând net de perioada 17801840 (după cum şi acestea vor împrumuta. şi noutatea. I. Gramatica română de G. N. Al. Alecsandri. I. dar. în care se formează şi scrie Nicolae Filimon. ţinând seama totodată şi de contribuţia adusă la procesul de unificare şi normare supradialectală a limbii române literare de către alte gramatici adiacente: Gramatica rumânească anonimă (Bucureşti. Bălăşescu (1848). îndeosebi în organizarea frazării. Folosirea mai rară a formelor învechite. În acest sens. astfel. că Nicolae Filimon nu este singurul. Nicolae Filimon nu va manifesta suficient discernământ pentru integrarea în tendinţele mai noi ce aveau să se impună până la sfârşitul intervalului. la fel de firesc. În sub-perioada 1836-1865. este confirmat şi nuanţat de acţiunea scriitorilor şi a jurnaliştilor. ca o caracteristică a noii perioade. şi alţi scriitori ai vremii. Russo ş. Odobescu la moldovenii C. V. impunerea prin frecvenţă a formelor viabile. retipărită „în repetate rânduri”. desigur. Deopotrivă cu continuitatea tranzitorie de la o perioadă la alta – ceea ce este. la fel ca el se comportă. destul de stabil şi la nivelul limbii literare scrise – întrucât aceasta se bazează pe tradiţia a limbii populare – se va resimţi şi el de confruntările de idei (filologice) din prima parte a intervalului 1836/1840-1881. totuşi. la fel de net. Mai mult decât ne-am fi aşteptat. Sistemul gramatical. Negruzzi. Gramatica română de N. „vocea auctorială”). contribuind la procesul de cristalizare a limbii literare moderne. pe care le-a aplicat în practica scriiturii. firesc în evoluţia oricărei limbi (orale sau scrise) -. precum şi urmaşii lui). pentru că era mei aproape cronologic de epoca pe care o evoca.

ca element de noutate. intrigele. folosind materialul literar al textului prin care se exprimă „vocea auctorială” din romanul „Ciocoii vechi şi noi” de Nicolae Filimon. 1982 308 . Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. vom prezenta „tabloul” sistemului gramatical din subperioada respectivă. Privire sintetică. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. De aceea.desinenţe specifice a acestora. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1971 Ştefan Munteanu şi Vasile Ţâra. Disocierea acestor aspecte este. 1978 Ion Gheţie. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea. 1983 Ion Gheţie. vol. Bibliografie Al. printr-o juxtapunere selectivă a datelor clasate în categorii morfologice şi funcţiuni sintactice. însă. B. Istoria limbii române literare. numai forma de adaptare a acestora producând noutăţi. o imagine „în mişcare” şi dezvoltare. Rosetti. Bucureşti: „Minerva”. conştientizarea şi exersarea structurilor sintactice şi a construcţiilor perifrastice pentru asigurarea clarităţii şi fluenţei textului au contribuit la constituirea treptată a unei noi „imagini” a limbii noastre literare. Cazacu. O nouă „imagine” se configurează şi pentru sistemul gramatical. care se corelează firesc cu majoritatea celor prezentate la nivelul foneticii limbii române în răstimpul menţionat. odată constituită în tradiţie şi continuată. ruinele. recte „imagini” noi (a se compara pl. pregătind terenul pentru capodoperele marilor scriitori ai generaţiei eminesciene. Istoria limbii române literare. se aplică şi neologismelor. Liviu Onu. deoarece o regulă gramaticală. I. ambele rezultând din aplicarea aceleiaşi reguli morfologice: desinenţa – e pentru pluralul unor substantive feminine ori neutre). Introducere în studiul limbii române moderne. Istoria limbii române literare. ca element de continuitate şi pl. implicând aspecte de continuitate întreţesute cu cele de noutate. ceva mai dificilă decât în cazul foneticii.

Key words: Schillebeeckx. politics. Ramona SIMUŢ Department of Letters Emanuel University of Oradea Abstract. Jesus. only days before the dawn of 2010) the most prominent of the “new wave” Catholic theologians in the Netherlands and a distinguished Professor of Dogmatics and History of Theology at Radbound University in Nijmegen. whose existentialist reflection of contemporary culture in best expressed in his idea of resurrection. philosophy.The call for cultural resurrection in the 21st century: the case of Edward Schillebeeckx Lect. 309 . humanum Edward Schillebeeckx was until recently (he died at 95. experience. theology and economics. who questioned his orthodoxy and parts of his understanding of Christian dogma. a philosopher and theologian altogether. dr. Lieven Boeve. and Terrence Merrigan. resurrection. literature and philosophy. and economics have forced them into sub-domains such as literature and theology. As our present culture is progressively driven to new meanings in everything pertaining to human life and experience. theology. We will examine traces of Schillebeeckx's concern for culture and society within the evolution of this doctrine and determine the breaches that his symbolism opens to ontology. For those who benefitted of a humanistic education. Among his hundreds of books and written articles and lectures which have been 135 Because of his unrepressed position on the rational-historical grounds of the Christian faith in God and Jesus (doctrines that for him have no ontological dimensions in the traditional definition of Catholicism). Theology and the Quest for Truth (Leuven: Peeters. this means that Schillebeeckx was an extremely controversial figure within Roman Catholic Church135 and that he taught everything in terms of the content of religious faith and Christian creeds from the standpoint of a historically informed training. theology and politics. One example of a close connection between these sub-domains is the thinking of Edward Schillebeeckx. Schillebeeckx was banned from his teaching position in the university and summoned to the Congregation for the Doctrine of Faith in 1975. 2007). its influence on various domains like literature. See Mathijs Lamberigts.

136 Coming from a predominant literary formation when I first met Schillebeeckx at his place in the small town of Berg-en-Dal near Nijmegen in 2002 for a first hand interview137.2 (2007): 275-283. Erik Borgman. The Praxis of the Reign of God. 1979). An Introduction to the Theology of Edward Schillebeeckx (New York: Fordham University Press. Christ. 1995). Schreiter. Schillebeeckx's Language of Faith: Essays on Jesus. his ideas on contemporary culture and the whereabouts of important Christian doctrines in this context came as a shock from the moment I started asking what he thought about the resurrection of Jesus and the eschaton. Albert Camus. NY: Orbis. 1993). It was in his memory that God decided to act for the last time within human history in an eschatological manner. 1980). apart from these titles. 136 310 . 1984). it seems that the resurrection has rather a spiritual than a historical character. 1984). The biographies and extended explanations of Schillebeeckx’s thought are best represented by Robert J. An Interview with Edward Schillebeeckx”. Ethics. Ted Schoof's The Schillebeeckx Case (New York: Paulist Press. and Politics (New York: Crossroad. God has finally proved to the See details on the corpus of Schillebeeckx’s work and books. we need to mention some titles which make for a portrait of himself as a phenomenologist and a historical theologian much influenced by thinkers such as Merleau-Ponty. I was utterly impressed with his kind attitude and humble sort of presence despite his fame and prestige worldwide. Theology.. Schreiter's The Schillebeeckx Reader (New York: Crossroad.. This feeling still rests with me. 137 See Ramona Simuț. and Jesus in Our Western Culture: Mysticism. 2003). 2004). Rudolph Bultmann. OP. Schillebeeckx infers that the only aspect related to Jesus’ personality that has been preserved after his crucifixion was the memory of him. Perichoresis 5. The resurrection of Jesus is the second most controversial aspect in Schillebeeckx’s work after the doctrine of Trinity. 1995).translated into various languages over the years. eds. and Mary Catherine Hilkert. A Theologian in His History (New York: Continuum. MN: The Liturgical Press. and Schilebeeckx's own Jesus: An Experiment in Christology (New York: Seabury Press. Edward Schillebeeckx. Martin Heidegger. where human redemption is at stake. The resurrection raises many controversies because of the way the post-Easter events. Jean-Paul Sartre. Schillebeeckx (Collegeville. and the Church (Maryknoll. Robert J. Looking at the way in which Schillebeeck ordains his ideas. “Reinterpreting Traditional Theology. in Phillip Kennedy. However. The Experience of Jesus as Lord (New York: Seabury Press. etc.

Faith in resurrection is strongly connected with the eschatological hope of Christian believers. work. This is the way the Christ of the church was first perceived. The Church with a human face. Secondly. but peoples’ faith in him insofar as he was the only one that has been found perfect by God. It is as if the disciples’ intellect has once again won the battle over their doubts concerning Jesus. so too his resurrection cannot be detached from his career and death… All this remains an abstraction if we live it out of the living “spiritual” presence of 138 Edward Schillebeeckx. and death was complete and that his career matched perfectly with Messiah’s portrait from the Hebrew prophecies. Consequently the evaluation or the judgment of Jesus’ life and ministry was the only eschatological act in the course of human history and for the sake of Christian faith. The striking thing is how Schillebeeckx makes clear that it was not the person of Jesus that had to be resurrected.world that the evaluation of Jesus’ entire life. and also his relationship to. 33. the need for resurrection was a priority because it kept Christian hope vigilant. faith in Jesus meant the identification with the irresistible experience with God offered by contact with Jesus in his earthly life: “In the resurrection from the dead God’s own judgment on. the disciples did not need Jesus to appear before them in flesh. men and women have been confronted with the alternative to his death: the resurrection. In other words. an important observation in addition to this would be that what the resurrection brought into the disciples’ life was just another experience of faith in Jesus. according to Schillebeeckx. Schillebeeckx brings to us a model of the church which stands as it does mainly because it was once confronted with the challenge of comparing Jesus’ life with the Old Testament prophecies about Christ.”138 From the event of Jesus’ death on. the church is the church of Christ because Jesus’ “spiritual” presence is still alive in it: Just as the death of Jesus cannot be detached from his life. Jesus and his message… become clear to the believer. With this we face once again the Gnostic faith-model born out of understanding. after the Easter events. One may say that Schillebeeckx fails to detach himself from the existential view on Jesus as the man of God who lives in our souls due to the great significance of his life. Consequently. 311 . In conclusion. 1985). Thus. A New and Expanded Theology of Ministry (New York: Crossroad.

Ludwig Ott. Schillebeeckx maintains that the church is built on the foundations of Jesus’ resurrection. even when he was ready to die on the cross. This is an encouraging thing to know. The church in itself is a living testimony of the real presence of Jesus who was crucified but now is confessed by the church as alive. It is eschatological. In conclusion. 26. is nevertheless described more appropriately in soteriological terms.140 But while Catholic faith in the resurrection of Jesus gives full credit to the Gospel’ s testimony about the post-Easter appearances of Jesus alive to his disciples. Faith in the resurrection. Those three aspects form the core of the Christian faith in Jesus as Christ. Through and in this Christian belief in the resurrection of Jesus the crucified but risen Jesus remains at work in our history. IL: Tan Books. Through this communion he entered into the “eternal life” of divine grace where death cannot reach. More encouraging is the fact that Schillebeeckx relates the resurrection to the three aspects of Jesus’ earthly existence. First of all. 2009). though connected with what the apostles sought as the real event of Jesus’ resurrection. it is an important proclamation of the Christian creeds that right after his death Jesus was glorified to God. Thirdly. Jesus’ entire existence up to his death was a sign for the disciples that Jesus was the messenger of the Kingdom of God. Jesus expressed a strong communion with God. These three points are also the object of strong Catholic faith in the resurrection of Jesus. Schillebeeckx. 192-194. Secondly. Schillebeeckx approaches the information differently. Here and after JOWC. This faith is concerned with the suffering of oppressed and “dehumanized” people of the 139 140 E. 312 . He claims that there is a break between the appearances of Jesus after his death and the faith in Jesus’ resurrection. on the other hand. Fundamentals of Catholic Dogma (Rockford. the resurrection of Jesus in itself is connected directly with the role of Jesus as proclaimer of the Kingdom of God. Faith in the resurrection has to do with our daily strive to believe in the outcome of Jesus’ death and is not concerned with making a notion like “faith in resurrection” “acceptable” to modern men and women. In the same way. Jesus in Our Western Culture.Jesus in his church. the church authenticates the message of Jesus about God and his Kingdom as true due to the power God disclosed in the act of Jesus’ resurrection. On this belief the foundation of God’s Kingdom has been settled on earth.139 In other words.

because it is politically structured to represent the symbol of humanity. address dehumanized people. theologians in the Third World. theologians. on the other hand. …It is better not to think that God is true. how one can believe in a good. Schillebeeckx reckons. who ask. keeps down and humiliates men and women with an eye to a better hereafter… In the West we seek as Christians. Schillebeeckx.Third World. which sometimes turns into slavery. i. The proclamation of this faith to the poor and oppressed. Schillebeeckx emphasizes that Jesus was greatly concerned with men exploitation by men. JOWC.141 Schillebeeckx’s point here is that the ethical message in Jesus’ career has great implications in the Christian faith in resurrection. 28. politics. As it was shown before. If this was Jesus’ greatest concern for humanity throughout his career. and it appears that soteriology. Jesus addressed his message from a social and supernatural perspective when it came to men and women. This part of Jesus’ message is thus ontological and it envisages human sin and rehabilitation. However. Jesus’ concern for making people equal is thus the other face of the “humanum” or the new man in a new society. non-persons. But the ethical message of Jesus was not only socially orientated. I think that this last approach is closer to Jesus’ concern than the first. What might come out of this view on the Kingdom of God is that this kingdom is already a historical institution.e. 313 . Christians. is the outcome Jesus wished for from his entire career and death and has greater significance than the attempts of defining God for nowadays Western society. rather. the Kingdom of God. and aesthetics are interconnected in Schillebeeckx’ mind. it was strongly ecological also. than to believe in a God who belittles. The difference between the proclamation of the resurrection and the faith in the resurrection at Schillebeeckx would then be the difference between a social situation and a political implication. better not to believe in eternal life. He was the Messiah who was to bring peace and freedom in human history. to address modern secularized men and women in order to make this faith in Jesus Christ acceptable. the church 141 E.. liberating God in a world of suffering and oppression. Here the kingdom is perceived as the voice of the “dehumanized” or the outcast of society.

body. JOWC. the “humanum” at Schillebeeckx is the Kingdom of God. rationally. or flesh.e. it is not very different from what Schillebeeckx describes as the resurrection of nature or “the ecological milieu”. 29. JOWC. The bodily resurrection presupposes the “human person. This subject offers Schillebeeckx another occasion to talk about the outcome of Christ’s resurrection for modern men and women. From Schillebeeckx’s description of this ecological milieu it is obvious that he not only associates it with the idea of perfection represented by God’s kingdom. There's not the place here to detail the relationship between church and state. However. men and women living in it are called to be completely saved and happy. the perfect human society formed out of men and women liberated of all social and political barriers. but analyzed on a different basis. The bodily resurrection rather means an elevation to the “humanum” with the same body.was also meant to support the battle for human freedom with political leaders of the day. i.. It is a body with the same characteristics “of the individual (called sarx. i. If the resurrection of the body implies only a person’s transformation in accordance with human ethics and expectations. It is the “humanum”. Insofar as the Kingdom of God is a perfect community. One should only hope that in today’s church it is not the case for political separation into middle-classes and low-classes of Christians. In other words. including his or her human corporeality as a visible orchestration. because we are bound by our historical situation to live in one and the same body received by natural birth. 29. the possibility to gain freedom and to be converted from the previous way of life. but he also identifies it with the Kingdom of God: “The consummation of the undamaged “ecological milieu” which human beings need to live in is suggested by the great 142 143 E. Schillebeeckx.. the distinctive melody of a person which others enjoy”142. which is the first metaphor describing how the future of our history will be. This calling is the equivalent of the resurrection of the body at Schillebeeckx. spiritually. 314 .e. E. yet transformed to please our fellow human beings. Schillebeeckx. Schillebeeckx is not very keen on saying that a bodily resurrection necessarily implies a real body. The second metaphor which goes hand in hand with and is the condition for this first perfect estate is thus the “resurrection of the body”. in the Bible)”143.

144 E. Ott. Leuven: Peeters. Fundamentals of Catholic Dogma. Ludwig. Simuț. and Politics. Lieven Boeve. Erik. 315 . New York: Crossroad. we do not have a really resurrected spiritual and moral society. Schillebeeckx. Schillebeeckx. New York: Fordham University Press. Collegeville. A New and Expanded Theology of Ministry. Theology and the Quest for Truth. “Reinterpreting Traditional Theology. If we do not stick to the real ontological meaning of resurrection. Mathijs. Schreiter. Schillebeeckx. References Borgman. Edward. even if we try relentlessly to bring it to its full potential. 1995. MN: The Liturgical Press. Jesus in Our Western Culture: Mysticism. and Terrence Merrigan. Schillebeeckx. A Theologian in His History. however. 1985. Edward Schillebeeckx. New York: Continuum. 2004. Edward. 2007. Rockford. eds. 1993. and Robert J. Ramona.” Perichoresis 5. Kennedy. 29-30.metaphor of the ‘new heaven and the new earth. Lamberigts. IL: Tan Books. Mary Catherine. The Church with a human face. The Praxis of the Reign of God. 2009. Hilkert. Ethics.”144 To conclude. Phillip. OP. JOWC. An Introduction to the Theology of Edward Schillebeeckx. I should think that the need to constantly zero it in on the mundane aspects of Jesus’ resurrection only to define the humanum or the perils of ecological distress do not take us very far as to how determined nowadays people will be to secure the spiritual relevance of Jesus’ being and work in a spending driven society. An Interview with Edward Schillebeeckx.2 (2007): 275-283. 2003. New York: Crossroad.

145 Capitalismul nu poate afecta experiența artistică decât superficial. but the rise of new postmodern spiritualities proves the opposite. aura Datorită paralelismului generat de relaționarea continuă dintre artă și religie de-a lungul istoriei moderne. le putem substitui lucrativ și doar formal una celeilalte.Relația dintre artă și religie în cultura industrială Asist. 145 316 . o dispersie voită în Suzi Gablick. ca fiind elemente exemplare ale etosului unei națiuni. “The Reenchantment of Art. This work tries to set the relationship between art and religion as an important milestone in the ceaseless progression of religion through this harsh historical period. 217-218. se face vocea auzită a artiștilor nemulțumiți de comodificarea totală a artei și susțin credința tot mai răspândită că arta trebuie reabilitată ca bun spiritual al întregii societăți. univ. capitalism. Ileana VESA Universitatea Emanuel din Oradea Abstract The theory of a disenchanted world stated the total devaluation of religion in late capitalism. furnizor de valori durabile și metodă sigură de reîncântare pentru lumea postmodernă. Suzi Gablik. Key words: art. în The Reenchantment of Art. religion. 2003). ca să găsim prin artă calea spre mântuirea religiei de sub verdictul funebru cu care a diagnosticat-o sceptic Max Weber în scrierile sale.” Art and Humanist Ideals (Contamporary Perspectives with Artworks Selected from the Collection of the Archive of Humanist Art: An Anthology. transformările suferite de artă sunt urmările progresului spiritual al omenirii și ale deschiderii spre zonele marginale ale civilizației. drd.

accesat la 15. Prin urmare. la fel ca arta. Ascendența originalului asupra reproducerii mecanice constă de asemenea în ancadramentul specific – o operă de artă își confirmă azi autenticitatea prin locul expoziției. dar nu și în autoritate. pe de altă parte. când creațiile artistice primeau un surplus de valoare 146 Walter Benjamin.146 Autenticitatea și cadrul primordial al operei de artă – generatorii aurei artistice – au fost eclipsate în complexitate.org . Weber și-a articulat teoria despre religie pe fundalul societății tehnologizate cu care și-a țesut tapiseria operei. religia nu mai este deloc independentă. iar în al doilea rând din cauza independenței față de original fie prin prelucrarea detaliilor. Formula contextuală în care s-a exprimat propice creația artistică tradițională s-a transcris între limitele ritualului magic și religios. creând confuzie nu numai în rândul agnosticilor religioși. ci și în rândul apologeților săi. la fel ca în secolele trecute. astăzi. dar nu și efemere. nu atât de ambițioase și idealizate ca în mai vechea lor înțelegere. totuși. suficientă sieși ca expresie distinctă a etosului național. audiția unui cor în oricare parte a lumii prin televiziune sau prin înregistrările vândute). fie prin adăugarea unor conotații ulterioare. 317 . principiile religioase. pentru a subzista noilor provocări. de reproducerile tehnologice actuale. refuzând aurei dreptul la supremație. la fel ca cele artistice. Benjamin consideră însă că valoarea cultică a unei opere de artă nu e anihilată complet de reproducerile tehnice: ștergerea profesionistă a granițelor dintre original și copie așterne doar o lumină difuză asupra valențelor sale spirituale. Însă privind-o ca pe o structură organică independentă. Dimpotrivă. posibil de compensat alternativ cu punerea în ramă istorică.toate sferele culturii postmoderne. dincolo de orice percepție iluzorie asupra stereotipiei și universalității artei. The Work of Art in the Age of Mechanical Reproduction. Epoca tehnologizată în care trăim a pervertit sentimentul artistic. rezultatul obținut înseamnă emanciparea artei din dependența parazitară la care fusese supusă față de ritual. în primul rând din cauza circumstanțelor suplimentare permise de copiile originalului (de exemplu.2011.02. un fenomen tipic detașării critice de obiectul contemplației și considerat indispensabil în recunoașterea aurei. la fel cum era percepută arta în romantism.marxists. unde s-a încununat cu aura reglată la calapodul imitațiilor mecanice de către Walter Benjamin. traducerea în limba engleză pe site-ul www. sunt versatile. ea a fost integrată și amalgamată eclectic cu alte aspecte culturale.

Sunt prea multe voci care se cer ascultate. De asemenea. Theodor W. astfel încât din central cum era obișnuit să fie.simbolică în funcție de spațiul cărora le era încredințat. este aceea de a 147 Max Horkheimer. Filozofii Școlii de la Frankfurt au căzut de acord în studiile lor că vinovat de aceste erori caustice imputate artei este capitalismul târziu cu varianta sa postmodernă – cultura industrială. Adorno. Adorno. În The End of Utopia. iar provocările clientului au fost depășite de intensitatea acestora. frământat după canoanele organizației raționale în care este silit să-și găsească locul. pastișa și chiar autopersiflarea artiștilor sunt locuri comune în societatea contemporană. monstrul industriei a pus capăt hegemoniei clientului și a preferințelor sale asupra pieței.148 Înarmat astfel. dar totuși o opțiune printre atâtea altele.2011. Clientul a fost prins în chiar sentimentul libertății sale. Late Capitalism or Industrial Society?. când copia detronează originalul în ochii maselor? Parodia. adică singura incidență artistică cunoscută publicului.org. Dialectic of Enlightenment (2002). 118. repetându-se în nenumărate ipostaze pliate peste cerințele impersonale ale acesteia. clientului i s-a furat libertatea de care tocmai credea că se bucură. 118. Axioma sa exhaustivă calculează omul în termenii de consumator și angajat. însușită și acceptată ca atare. copia devine deseori mai originală decât originalul. Dialectic of Enlightenment (2002). care oferă indicaţii despre diferenţa calitativă dintre societatea liberă și cea neliberă.147 Devenit prin urmare un produs pe banda rulantă al culturii industriale.02. Herbert Marcuse lansa provocarea astfel: Eu cred că una dintre noile posibilităţi. 148 Max Horkheimer. 318 . a fost sărăcit de scopuri ultime și valori universale.marxists. accesat la 15. Theodor W. și Theodor W. Adorno. clientul devine nu marginal. mult mai accesibile individului decât producția elitistă și paradoxal. Odată înstrăinat. stigmatul care a predestinat societatea unei schizofrenii ireversibile. înlocuite de-acum de pseudo-idealuri și falsul cu rost de scop – divertismentul. Oferindu-i-se tot ce avea nevoie sau își dorea. în ambele cazuri un obiect maleabil. Ce se întâmplă însă când ne confruntăm cu o situație răsturnată. traducerea în limba engleză pe site-ul www. prin prisma relațiilor de producție. un astfel de obiect artistic legat intrinsec de spațiul căruia îi fusese dăruit își pierdea aura sacră și devenea pasibil de reproduceri profane. omul se confundă cu ceea ce consumă sau produce.

împreună cu alte câteva aspecte sociale esențiale. şi nu de la utopie la știință. accesat la 15. expoziții șocante și nonconformism artistic. iar activarea lor ar putea conduce la o reorganizare totală a vieții omenești.149 Ieșirea societății de sub spectrul culturii industriale cere filtrarea nevoilor individuale vitale – negate acum datorită declanșării instinctului de conservare în fața dominației sistemului neîndurător al rațiunii robotizate – prin „forțele productive sociale”. Theodor W. ci prin direcționarea eficace a acestor forțe și dedicarea industrializării și tehnologiei unor scopuri mai înalte. which gives an indication of the qualitative difference between the free and the unfree society. 4 “. pseudo-idealurile încăpute pe mâna jonglerilor ideologici. o conformare tacită la spiritul iluminismului secular. arta ca valoare de schimb. I would say that we must face the possibility that the path to socialism may proceed from science to utopia and not from utopia to science. nu merit estetic – ar evolua iarăși spre ritualul magico-religios. The End of Utopia. caracterul fetiș al operei de artă – azi valoare economică.marxists. “I believe that one of the new possibilities.. oferindu-ne o definiție cenzurată.org. is that of letting the realm of freedom appear within the realm of necessity – in labor and not only beyond labor.02. dar nu printr-o regresie romantică. transformând tranzacția din simplu mijloc de transfer al unui bun spiritual într-un principiu în sine. care afirmă că tot ce nu corespunde „standardelor calculabilității și utilității trebuie privit cu suspiciune” și „tot ce nu poate fi rezolvat în numere (…) este o iluzie”. 3.. Marcuse speră chiar în abolirea sclaviei capitaliste. Astfel. traducerea în limba engleză pe site-ul www. To put this speculative idea in a provocative form.” 150 Max Horkheimer. au continuat să Herbert Marcuse. Dar în reificările postmoderne. to the standard of calculability and utility must be viewed with suspicion (…) anything which cannot be resolved into numbers (…) is illusion.în muncă şi nu numai dincolo de muncă. aş spune că trebuie să facem față posibilității ca drumul spre socialism să treacă de la ştiinţă la utopie.” 149 319 . arta ca bun de consum perisabil își croiește drum către entuziasmul public în licitații exorbitante. Dialectic of Enlightenment (2002). În felul acesta. până la restabilirea relațiilor interumane aglutinate de capitalism.150 Omul ca obiect. arta nu se mai poate defini prin ceea ce este. ci prin ceea ce reprezintă. Pentru a pune într-o formă provocatoare această idee speculativă. Adorno. plină de omisiuni și contradicții.lăsa tărâmul libertăţii să se producă în domeniul necesității .2011.

aura. pentru a dărâma tot eșafodajul de idei construit deasupra. duplicatul palpabil al Ideii transcendentului sau. Punctul de atracție irezistibilă spre nebulosul experiențelor neautorizate rațional l-a constituit opera de artă. dar și mai puternică decât a sa. 151 320 . regula nu a mai funcționat fără erată și s-a creat o falie pe unde s-au strecurat „exteriorul” și „celălalt” ca să pândească la granița refulărilor omului modern și să-i incomodeze cu forma lor latentă fobiile ascunse. aura permite operei artistice să traverseze nestingherită granițele religiei spre ritualul mistic de experimentare al Celuilalt fără pretențiile imperialiste ale rațiunii și științei asupra spațiului în care acesta se reproduce.” Vezi p. asemănătoare cu cea din care provine el. Astfel.producă ravagii inevitabile. Adorno și Horkheimer. o jurisdicție mult mai drastică. pe căi sensibile. iluminismul este . însă când manifestările transcendenței ca instanță superioară de acțiune asupra umanului au fost denunțate.filozofia care egalează adevărul cu sistemul ştiinţific. Iluminismul nu lăsase nimic pe dinafară. Preconcepția cu care eroul mitologic Ulise pleacă la drum se destramă când „descoperă” că lumea necunoscută până atunci este lipsită de magie. Parabola călătoriei inițiatice din care Ulise se întoarce dezîncântat reprezintă preludiul literar la critica societății iluminate intelectual în care trăim. ca să nu mai vorbim de carotările la care au fost supuse din interior cu insistență obstinată – limbajul rigid al puterii a tulburat excesul de expresivitate al ideilor. întorc intenția destructivă a iluminismului151 cu privire la mituri asupra propriului sistem – judecătorul intransigent cade sub blestemul mitului. Trecând împreună pe sub furcile caudine ale culturii industriale. 66. între cele două s-a sudat din nou legătura trainică preexistentă industrializării. în termenii lui Horkheimer. Teama colectivă de imprevizibilul divin nu l-a împiedicat pe om să se lase ademenit în cele din urmă către zona interzisă. Conform definiţiei oferite de Adorno şi Horkheimer în Dialectic of Enlightenment. înrobindu-le vitalitatea la jugul intereselor sale pervertite. de apropierea inexplicabilului metafizic. în Dialectic of Enlightenment.. care conferă o simbolistică spirituală oricărei creații artistice și conștientizează omul. cu transfer mutual de caracteristici de pe tărâmul încântat al uneia spre domeniul celeilalte. Răspunsul la denaturările realizate de cultura industrială trebuie însă să submineze bazele. tot ce nu se încadra tiparelor sale trebuia să fie distrus sau negat.

dar nu și explica. La supraviețuirea religiei de-a lungul traumatizantului secol XIX a mai contribuit. mai ales pe cale verbală. care a sporit interesul față de religie. militantismul ateist. însă o poate neglija voit sau i se sustrage voluntar. în timp ce fixația superstițioasă pe acel obiect este întărită ca formulă magică. în care străvechiul panteon al zeilor mărunți și măcinați de gelozie a fost dărâmat și înlocuit cu un singur templu închinat Rațiunii sau Puterii. a amăgit subtil mințile înțelepților. Theodor W. i-ar fi răspuns pe calea unei entități superioare. Adorno. conform lui Max Horkheimer în Theism and Atheism (2009). din fobie reverențioasă în satiră violentă. cu alte cuvinte deconstruite ireversibil – succesiunea de litere care formează un cuvânt poate fi asociată arbitrar cu orice obiect. Articularea organizată a unei viziuni idealist-mesianice asupra istoriei ar fi constituit o amenințare serioasă pentru creștinism. Bătălia pe două fronturi – raționalizările seculare și manifestările carismei mistice – s-a soldat cu înfrângeri dureroase și cu o concluzie lapidară: nu experiența mistică e baricada care trebuie cucerită. limbajul puterii a căzut din nou în magicul desuet. Iluminismul a fost marcat de radicalism extrem față de religie și formele sale de manifestare mistică. făcându-i să creadă într-o transformare profundă și permanentă. de unde și frustrarea cercetătorilor cu privire la autenticitatea ei. Dialectic of Enlightenment (2002). ci incompetența noastră de a o defini conform percepției realității. o altă autoamăgire poncifă în iluminism. a funcționat până când consumerismul a transformat-o în eudemonism cu îndoită doză agnostică. legate indisolubil”152. extirparea lor irațională fiind privită ca cea mai rațională soluție posibilă pentru o societate hăituită de spectrele terifiante ale trecutului. În final. dar și implicată subiectiv în evoluția lumii acesteia. pe care îl poate desemna. conform intenției lui Nietzsche de a planifica supraomul vremurilor noastre. Dar o atitudine indusă cu un anumit scop nu neagă realitatea. unde „cuvântul și conceptul erau diferite unul de celălalt și simultan. Schimbarea atitudinii.” 321 . 113: “… word and content were at once different from each other and indissolubly linked. Dar nu imposibilitatea de a descrie nominal ceva dă adevărata măsură a existenței acelui obiect. Industria reclamei a preluat metafizica cuvintelor și s-a raliat magiei produse de experiența mistică. ierarhiei metafizice sedimentate în 152 Max Horkheimer.Spre deosebire de celelalte demitologizări istorice. Ascetismul religiei raționale. în loc să-l diminueze cu sloganele lor nihiliste.

153 Max Horkheimer. Traducerea în limba engleză pe site-ul www. ability to react precisely to stimuli. accesat la 15. care să ademenească adepţii creştinismului spre alte orizonturi existenţiale.” 154 Max Horkheimer. afirmă Horkheimer. Adorno. Theism and Atheism.02.”153 Am stabilit însă că religia are principii versatile. 1995. Religia postmodernă trebuie practicată artistic. ar fi reuşit să instaureze un sistem paralel competitiv. accesat la 15. probabil.02. Theodor W. constă în provocările unei economii instabile. 2005. The Work of Art in the Age of Mechanical Reproduction. accesat la 15. deci se pretează corect la nisipurile mişcătoare ale economiei contemporane.marxists. Walter. Toate aceste lacune au propulsat religia spre un viitor fortuit.2011 “(…) the decisive qualities are now versatility.marxists. The Culture Industry. proiecte salutare la vremea lor. deoarece extazul facil în faţa religiei artistic elaborate a prevalat întotdeauna asupra ritualului sobru şi sec din catedrala cunoaşterii raţionale. nu mai satisfac foamea după senzaţional care caracterizează prin excelenţă societatea postmodernă. Pericolul cel mare azi. şi. unde „calităţile decisive sunt acum versatilitatea.org . supranaturalismul. Adorno. Theodor W.marxists. Bibliografie Adorno. Sacrul şi profanul. Benjamin. dar nu şi efemere. pentru care creştinismul.org. London: Routledge.mentalitatea individului. „(…) credincioşii naivi. Eliade. Dialectic of Enlightenment (2002). Bucureşti: Humanitas. Mircea. arta elitistă şi religia raţională.org. o religie a naturii (…) cred numai uitând de credinţa lor”154. adăugând un spor artistic ritualului.2011. Late Capitalism or Industrial Society? Traducerea în limba engleză pe site-ul www. 146. În concluzie. 322 .2011. devin un ritual magic.02. abilitatea de a reacţiona prompt la stimuli. Theodor W. traducerea în limba engleză pe site-ul www.

Stanford: Stanford University Press. Contextualism and Post-Modernist Thought.Gablik.02.org. Bucureşti: Teora.marxists.The Disenchantment of Art. ed. Suzi. Jefferson. Weber. “Secularism . Frederic Jameson. Traducerea în limba engleză pe site-ul www. ed. București: Humanitas.” În Hal Foster. accesat la 15. Shull. Postmodern Culture. “Postmodernism and Consumer Society.02. Etica protestantă şi spiritul capitalismului. Theism and Atheism.marxists. London: Pluto. “The Reenchantment of Art. Dialectic of Enlightenment.. ed. Adorno. 1995.” În William Kelly..org. Kristina Karin. Horkheimer. Gablik. Suzi.2011. 1985. Max.” Anamesa: An Interdisciplinary Journal (2005). 2002. Horkheimer. Jameson. Avant-Garde. Weber. The End of Utopia. 2003. Art Theory and Criticism: An Anthology of Formalist. NC: McFarland. 2007. Marcuse. “Is the Magic Gone? Weber’s ‘Disenchantment of the World’ and its Implications for Art in Today’s World. Max şi Theodor W. Australia: Palgrave Macmillan. Max. Traducerea în limba engleză pe site-ul www. Herbert. Sociologia religiilor – Tipuri de organizări comunitare religioase. Max. Art and Humanist Ideals (Contamporary Perspectives with Artworks Selected from the Collection of the Archive of Humanist Art: An Anthology).” În Sally Everett Jefferson. 1998. 323 .2011. accesat la 15.

death. 2002). together with its meanings as found in Scripture.155 155 John Milbank. 324 . The atonement of Christ is one of the main features of Christianity. At present he is Professor in Religion. ii. Radical orthodoxy spans over different areas of knowledge which interact with theology.K. This essay presents Milbank’s perspective on the atonement of Christ. but in order to criticize modern and post-modern philosophies that degraded authentic Christianity. Politics and Ethics at the Faculty of Arts within the University of Nottingham. sacrifice John Milbank is a contemporary theologian well known for the radical orthodoxy project. but it does focus on the ideas proposed by modern theologians. as well as against the combinations of these. the critique is aimed at philosophy. political thought and social sciences. Catherine Pickstock and Graham Ward. This does not mean any idea termed modern is bad for theology.The Atonement of Christ from the Perspective of John Milbank’s Radical Orthodoxy Drd. Key words: gift. U. In other words. Ciprian SIMUŢ Universitatea Babeş-Bolyai. Milbank explains it from the perspective of early Christian writings. Milbank argues that modernity should not set the agenda of Christianity and that Christianity should not try to adapt to any change that threatens its authenticity. Radical Orthodoxy: A New Theology (London: Routledge. atonement. resurrection. The dialogue presented in the series of books that were published over the years is highly constructive and it presents levels of complexity that attest to the ideological maturity of its writers. The main purpose of this new theological perspective is to bring a dramatic critique of any modern ideas that are claimed to have corrupted the authentic Christian thought. Therefore. Cluj-Napoca Abstract John Milbank argues that authentic Christianity must not shape itself to any theologies. or influences that result in its degradation. philosophies. and its consequences for man. theology.

The third is that any kind of thought that limits God is nihilistic. but it does not agree with liberal. transcendentalist or neo-orthodox theology. Pickstock. Graham Ward and Catherine Pickstock argue that. ii. Therefore. from a theology and acknowledges the Trinity. the Church and the Eucharist as carriers of reality. It does try to reconfigure theology from rational perspective. This new theology is not negative theology. personhood. politics. which try to find meaning in humanism itself. Radical orthodoxy re-places and re-values aesthetics. but it does transcend confessional boundaries.156 Milbank and his associates. 325 . The critique of soulless. meaning and truth. The four ideological pillars of radical orthodoxy define the margins of this new theology and are the strong-points on which all argumentation is built upon. Milbank defines orthodoxy as Christianity before the late Middle Ages. The first argues that secular modernity is the creation of a perverse theology. He disagrees and rejects Protestant Biblicism and post-tridentine Catholic authoritarianism. or human value. which this paper will present. Pickstock and Ward. Milbank.157 Radical orthodoxy needs to be explained in order to understand the concept of gift and atonement. humanism and postmodernism are rejected. The new theology is orthodox in relation to the Christian theology based on the creeds and the patristic matrix. These realms are valued by modernity. Christology. promoted through cyberspace and theme parks. or that its lack o meaning and values are considered worth itself. It is put to the wall by contrast with the message and meaningfulness of authentic Christianity. 1. and Ward. but not from a correct theological perspective. Radical Orthodoxy.The argument offered to counteract the negative influence of modernity on authentic Christian thought is that accommodating theology to prevailing wisdom is unacceptable. The fourth argues that the material and temporal realms of bodies. Radical orthodoxy is radical in arguing for a return to 156 157 Milbank. is powerful and precise. today it presents the same lack as a virtue. the body. art and sociality find their meaning and worth only in their participation in the transcendent. The second is that the opposition of reason to revelation is a modern corruption. visibility and space. sex. Radical orthodoxy goes against postmodern nihilism. if in the beginning modernity was worried with its lack of ultimate ground. aggressive and nihilistic materialism. Radical Orthodoxy. sex.

Gift. as well as grace and nature. sexuality. which was developed from the medieval times up to modern times. radical orthodoxy argues for a more participative Christianity. 2–3. 326 . God is also a being 158 Milbank. thus keeping together faith and reason.patristic and medieval roots. which he defines as the supreme gift. time and historicity. an overemphasis of the later will lead to the denial of any metaphysical order. and Ward. in particular Augustine’s perspective of knowledge as divine illumination. one must reanalyze and rethink the Christian tradition. However. There is. but in truth do not. politics. similar to that of the word. Is refers to existence. the incarnation of Christ is the extreme of this element. self-expression. From a human perspective. If there is the category of gift.158 Following the definition of Radical Orthodoxy. which is defined as a hyperbolic and renewed gift. another meaning of radical which Milbank argues for. Man can be defined as a being that is. Kierkegaard and Chesterton of the Enlightenment. namely embodied life. participation can be defined as a sharing of being and knowledge in the divine. The subject of this paper is atonement. Participation and gift are related by the experience of the Trinity and humanity. in the context of radical orthodoxy. These predecessors criticized then the very things Milbank criticizes today. The natural result is a denial of the importance of elements such as language. Therefore. In a series of gifts. which is the basis of atonement theology. Milbank refers to radical in the sense of using the knowledge acquired in the above mentioned way and deploying it to criticize modern society. evil and violence are the refusal of the gift. Milbank points out that creation and grace can be defined as such. or the lack of the presence of the gift. one which interacts in all spheres of life. culture. Pickstock. one needs to define the element of gift. aesthetic experience. culture. Milbank argues for an integration of language. through the interaction of theology with philosophy and culture. however. in relation to all theological elements. refers to a transcendental category. namely the elements that the Enlightenment and Modernity in general claim to celebrate. or as philosophical category as being. to life. Another application of radical is that by using such criticism. but re-analyzes its elements in light of authentic Christianity. However. He supports the critique of Hamann. Radical Orthodoxy. Jacobi. defined as a presence or as the existence of something. science and philosophy. and human political community. history and culture in the process of participation. art.

meaning and historical events. meaning and events are inseparable. In this way. 2009). Smith. thus linking man’s creativity to God’s creativity. and man cannot connect to that fullness and understand its depth. MI: Baker Academic. 186. ix. just as humans interact with God. All of Christ’s actions have consequences and these are full and meaningful for humanity. A. which proves that it was taken from within reality. Christ comes half way to meet humanity on humanity’s ground.159 The atonement of Christ is considered to have a strict connection to the way it is depicted in the writings of Scripture. This event must be understood from the perspective that all of Christ’s imaginings has meaning. due to the fact that Christ’s depth. even if the meaning is missed by man. 80. is God. Introducing Radical Orthodoxy: Mapping a Post-Secular Theology (Grand Rapids. Being Reconciled: Ontology and Pardon (London: Routledge. One must look at all his life. 161 Adrian Pabst and Christoph Schneider. Milbank points out that in order to understand atonement. In this context. and a participatory being. A pure theory is meaningless without some sort of application in real life. Milbank argues that the depth of Christ is God Himself. the second Person of the Trinity as the infinite poetic utterance. God can be defined as a being. Milbank defines Christ. Encounter Between Eastern Orthodoxy and Radical Orthodoxy: Transfiguring the World Through the Word (Farnham: Ashgate. 160 327 . However. again. He interacts with humans. with the added bonus that these 159 John Milbank. one must study context. the focal point of the Gospels is the incarnation of the Logos. Christ does not use examples and images of the glory of God. as presented in the Gospels and connect the events in order to create a full image of meanings and events or actions that are intertwined to give the full and realistic event of Christ. These define one another simultaneously. and all apply or are relevant to man’s life. He also understands man. and one cannot be without the other. Christ cannot be understood only through His death on the cross. For Milbank Jesus Christ presents Himself as a being that has simultaneously two personhoods. which man could never have understood.160 Milbank is keen on showing that the literary structure of the Gospels and the Epistles are important in understanding the meaning of the various theological teachings found within them. Any kind of exaggerations of meanings and events to the detriment of each other is parasitic. In His divine personhood Christ has no example. James K.161 the human and the divine. Therefore. 2004). 2003).that is. Christ unites the impossible to understand realities of God with the examples spoken to man.

Christ revealed violence and terror within the society He lived in. 94–95. 95.162 The images used by Christ before His death and resurrection become effective in generating change in man’s life due. which emptied out his humanity.examples have full relevance in His presentation of God’s plan for salvation. In Christ’s case God inspired ontological envy. Christ was unreachable. Precisely this lack of any glory. however dim. The people. In fact. Being reconciled.163 Atonement could not happen without Christ’s death. one could say Christ died a sub-human death due to the mocking and the meanings of such death to the Jewish society. 162 163 Milbank. which was not in Christ’s intention and it was a misunderstanding of His claim. Sin is clearly shown to blind reason and the vision of truth. 328 . In other words. Christ was envied because He was God in the flesh. But Milbank goes one step further and argues that Christ did not die a martyr’s death (a witness for a universal cause). He effects changes in man’s life in such a way that through one’s actions. The efficiency of Christ’s sacrifice was that He created an alternative to the existing political and social structures. There was no glory from the perspective of the crowd. is the one that proves Christ’s solidarity with mankind. to Christ’s resurrection. but they are exceptional in the fact that they are able to create meaning for an unseen and most powerful action of God. precisely. Christ died a divine death. In fact. From the perspective of the crowds Christ was a mere troublemaker and they killed Him out of a whim. He did come to be like any human being. and as a result of His death and resurrection. or a kenotic death. Christ also died a human death. Milbank. Being reconciled. In a more specific way. asked for Christ’s death out of fear He would destroy the Temple. From this perspective. Christ presented the images as paths towards man’s understanding of His work and the efficiency of the salvation He would bring through this work. Christ died because the high priests could not reach him. thus changing the political and social structure of any system that promotes them. for people wanted to kill Him because He was God. Milbank argues that Christ died a purely divine. but without sin. apparently. Therefore the images used by Christ are not singular or exceptional because they use everyday imagery. and it cannot be understood without His death. Milbank explains that Christ’s death lacked any kind of glory. violence and terror are renounced. even the lowest in importance. However. which offered the ground for salvation. but also a purely human death.

and by the democratic will of the mob. Any kind of human desire for materiality. towards all that is finite. However.165 When Christ dies and is resurrected. therefore dying towards evil is dying towards nothing. as humans. Being reconciled. Here Milbank quotes the Apostle Paul’s writings in 2 Corinthians 5:14. 166 Rosemary Radford Ruether and Marion Grau. as Son of God. presents Himself in complete serenity to the Father. Jesus cries out in His humanity. Being reconciled. Romans 6:5-6 and Colossians 1-2. Jesus is not handed over. in fact. by God’s Milbank.Christ’s inglorious death is probably the main fulfillment of His salvation plan: becoming the least man of all humanity.164 The death of Christ on the cross depicts a triple abandonment: first of the Jewish law. These govern man’s life. start a process of deification. Milbank argues that His death cannot be understood in the rabbinic way of death atoning for sins. Interpreting the Postmodern: Responses to “Radical Orthodoxy” (New York: Continuum. even if God does not miss anything. He. Therefore. Christ did not suffer the ontological abandonment. or anything else. This means that man must die with Christ. The powers which govern man are invisible angelic or spiritual forces. 96. Milbank argues that God did not abandon Christ. Christ entered the self-separation of sinful humanity from God. regardless whether it is wealth. Jesus cried “My God” not “My Father” (Matthew 27:46. man is the recipient of a gift: the hypostatic indwelling of the Spirit. which did not allow any man to call oneself God. by the Roman Law which did not allow any other man besides the emperor to call oneself as such. but have no power of God. On the cross. argues Milbank. We. Our gift to God166. Even if Christ did not break any of the above laws. 2006). even if the text formula is as such. This is due to incarnation of the Logos. in a spiritual togetherness. He became an ultimate sacrifice without exposing or using any kind of violence. 165. On the other hand. by Christ’s death He delivers humanity from these powers. is nothing. Milbank. Evil. is our recognition of Him. Christ shows His ultimate power against the futile and weak spiritual forces that can influence man. Jesus. 100. in Luke 23:46. as well. Due to His consciousness of resurrection. nor did He come to destroy the will of man. argues Milbank. Further. offers Himself. dying means automatic resurrection to a new life. Christ’s death cannot be seen as suicide. Mark 15:34). 165 164 329 . man’s death in Christ is a passing into a new sort of life.

What he says is that Christ passes into the heavenly sanctuary as priest and victim. Christ’s death is also a sacrifice. argues Milbank. and the reception of the genuine life. but the relations are different. 167 Milbank. The heavenly sanctuary is pure. For man. and are visible. His death and resurrection. This implies repetition and appeasement. Christ is the true Priest. in no need of a sacrifice. redemption consists in Christ’s transition from shadow (earth) to reality (heaven). The purification of conscience refers to the removal of the illusion that any sacrificial work is needed. if the body of Christ is the true universality. The death on the Cross is a mere shadow image of the action that takes place in the sublime reality of the heavens. as well as social systems. for those in Christ they mean nothing. is of the conscience. Based on the implications of Christ’s incarnation.167 Christ’s self-sacrifice cleanses also the all that is not God in the heavenly realms. finds it natural to wait for his Creator to take him into the real life in the heavenly tabernacle. in Christ’s blood. In the end. Here Milbank presents an image which goes against a popular image that considers Christ to be the one all-sufficient sacrifice. 100. In spite of the fact that these barriers remain. our offering to Him. However. even if he does not know when this would happen. Christ is the genuine life. man must be ready for Christ’s return. man. where Christ solves the problem of sin in the heavenly tabernacle. and perfect.exclusive indwelling. Therefore. Political systems still remain. and by giving Himself for us. the cleansing. but to keep on giving the gift until our refusal is overcome. any logic of exclusion based on race. economics or gender is annulled. 330 . Milbank points out that in Christ masters and slaves still exist. but the inter-human relations are different. living in his genuine life through Christ. Milbank considers this perspective to be an over-literal and naïve interpretation of Scripture. flawless. means death towards any meaningless thing. Milbank’s final advice is that. the offering of life. Milbank argues that God’s way of solving man’s refusal of His gift is not to require sacrifice. or death. The atoning offering is brought in a place where it is in fact not needed. The sacrifices take place only on earth. Being reconciled.

Grand Rapids. A. 2003. Radical Orthodoxy: A New Theology. MI: Baker Academic. and Christoph Schneider. Pabst. Ruether Radford. John. John. New York: Continuum International Publishing Group. Encounter Between Eastern Orthodoxy and Radical Orthodoxy: Transfiguring the World Through the Word. Being Reconciled: Ontology and Pardon. Smith. Catherine Pickstock and Graham Ward. Introducing Radical Orthodoxy: Mapping a PostSecular Theology. and Marion Grau. Interpreting the Postmodern: Responses to “Radical Orthodoxy”. 2006. 2002. 2004. Farnham: Ashgate. London: Routledge. London: Routledge.References Milbank. 2009. Rosemary. Adrian. Milbank. 331 . James K.

care dețin puterea absolută controlând și manipulând cetățenii până în initimitatea vieții lor. A comparison between the two novels and We written by Evgheni Zamyatin shows that. utopias. Hearing and Phonetic Sciences University College London Abstract This paper describes dystopian societies as seen in two novels that are representative for this theme. Deși există mai mulți autori care au scris despre societățile distopice. while 1984 is a satire of an already installed regime that foretells the flaws and absurdity of these systems based on annihilation of identity and the adulation of the new man.e. cele mai semnificative distopii sociale sunt prezentate de Aldous 332 . proletariat. i. Big Brother.Distopii sociale în 1984 și în Brave New World Drd. dar această societate este de fapt nu o utopie. 1984 Distopia sau anti-utopia este opusul utopiei (starea ideală a unei societăți) și reprezintă în primul rând ideea existenței unei societăți într-un sistem represiv în cadrul unor state deseori polițienești. 1984 și Brave New World ne oferă prin excelență o imagine a societății ideale a viitorului pentru care omenirea se zbate de atâta vreme. The paper also shows that Brave New World is a prophecy of the degringolade of future societies that were going to shackle Europe after the Second Wold War. We did not have a direct influence on Brave New World. the semantics and philosophy behind the two dystopian societies is discussed. the more restricted the individual freedom is. that foretell during the first half of the XXth century the future of “ideal” societies and satirize proletarian dictatorship and totalitarian regimes. Key words: dystopian societies. ci o distopie în care idealul absolut al umanității devine absurd absolut. Samuil MARUŞCA Department of Speech. After an analysis of the “man predestined by man” concept as it appears in the two novels. the fact that the more organised and complex a society is. although the three novels share the same premise. namely 1984 and Brave New World.

pentru că sunt extraordinar de deştepţi. care se ocupă de industrializarea individului și predestinarea/condiționarea lui. Statul are puterea de a crea și a programa omul nou. De fapt. 1997). pentru că nu trebuie să fac o muncă atât de grea.Huxley în Minunata lume nouă. Epsilonii sunt încă şi mai răi. Copiii Gama sunt proşti. În acest sistem. devenind astfel slujitorul statului. omul renunță la libertate pentru binele comun. anume Alfa (intelectualii care se află la putere. Acești copii vor fi apoi educați prin procedeul numit hipnopedie. automatism prin care omul este predestinat de om. iar oamenii neprogramați trăiesc în Rezervații: „Copiii Alfa sunt îmbrăcaţi în gri. iar copiii Delta sunt îmbrăcaţi în kaki. 245. Reîntoarcerea în Minunata lume nouă (București: Univers. un veac în care intelectualii şi pătura cultivată vor visa la mijloacele de a evita utopiile şi de a reveni la o societate neutopică.“ Motto-ul acestei societăţi ideale este: „Comunitate. care nu vor avea dreptul să spună cuvinte ca mamă. Viaţa se îndreaptă către utopii. nu. În această lume minunată. omul de mâine. Şi poate că începe un veac nou... Statul poate crea copii în eprubetă în cantități industriale. mie nu-mi place să mă joc cu copiii Delta. ca apoi să-i facă plăcere să lucreze și să ducă existența pentru care a fost ales. operă terminată în 1931 și publicată în 1932. Ei muncesc mult mai mult decât noi. stabilitate“. tată sau familie. și de George Orwell în 1984. Gama și Delta (proletariatul) și Epsilon (care nu ajung la nivelul intelectual al cetățeanului obișnuit). mai puţin perfectă. 333 . copiii își amintesc că știu mecanic din senin o 168 Aldous Huxley. Sunt aşa de proşti că nici nu ştiu să scrie ori să citească.“168 Embrionii se dezvoltă în Centrul de Incubație. acești oameni nu vor îmbătrâni niciodată fizic. Huxley își începe romanul cu un cunoscut citat din Nikolai Berdiaev: „Utopiile sunt realizabile. Minunata lume nouă. dar mai liberă. mie îmi pare grozav de bine că sunt Beta. Beta (tehnicienii calificați). adică vor fi învățați în timpul somnului prin expunerea la numeroase repetiții. Şi pe urmă noi o ducem mult mai bine decât copiii Gama şi copiii Delta. Cetățenii acestei societăți sunt reduși nu la un număr. Ah. Prin expunerea la mii de repetiții a unor informații atent alese. întocmai ca în Republica lui Platon). statul deține puterea absolută. el este dumnezeul cetățeanului prin controlarea demografică și educațională a populației. identitate. ci la inițiala unei cifre din alfabetul grecesc. În această lume închipuită. Toţi sunt îmbrăcaţi în verde. carte publicată în 1949.

în timp ce educația este redusă la hipnopedie. care falsifică trecutul și are următoarele lozinci: Războiul este pace. De asemenea. Cele două romane descriu în miniatură universul societăților ce aveau să se dezvolte în a doua jumătate a secolului XX. Profețiile lui Huxley s-au împlinit în mare parte. pentru bunăstarea psihică și fericirea cetățeanului. sistemul oligarhic controlând până și gândurile cetățenilor. romanul se inspiră dintr-un model social real: stalinismul. Cultura populară din Minunata lume nouă capătă nuanțe vulgare. Tot astfel. În acest context. copiii din eprubetă prevestesc noua societate în care fertilizarea poate fi efectuată în laborator. iar cetățenii trebuie să fie oricând gata să moară pentru idealurile partidului. care se ocupă de neajunsurile cetățenilor. care menține starea de război permanent. ceea ce este distopie pentru anumite societăţi. sau Ministerul Iubirii. dar tragedia stă în faptul că nu pot face conexiuni între ele. Prin acest procedeu literar. Ceea ce la începutul secolului XX era considerat distopie.sumedenie de lucruri. Dacă Minunata lume nouă reprezintă în mare parte o profeție a societăților totalitare care aveau să bântuie Europa secolului XX. iar bărbatul nu mai are decât rol de impregnator. Orwell prezintă o distopie satirică în care se descifrează dictatura perfectă. medicina doar alinarea durerilor. Spre exemplu. Ignoranţa este putere şi Libertatea este sclavie. pentru că psihologia este doar o „inginerie emoțională“. pentru a controla și acorda fericirea individuală. Partidul a conceput ministere ca Ministerul Abundenței. Trădarea doctrinelor partidului devine în aceste circumstanțe trădare de țară. Terminat după Al Doilea Război Mondial. pentru altele este o stare normală. 334 . a devenit mai târziu utopie. printre care și tarele multor societăți contemporane. Pentru a manipula cât mai ușor ființa umană. Însă totul depinde de ceea ce este tolerat de societate şi de ce se înţelege prin normalitate. Ministerul Păcii. Controlorul Mondial este cel ce asigură echilibrul mondial și are grijă ca toată lumea să primească ce-și dorește. iar despre ele avea să afirme după douăzeci de ani de la terminarea romanului că a fost optimist când a scris. chiar dacă nu cred în ele și trebuie să susțină infailibilitatea sistemului totalitar. Orwell a descris răul și prostia perfectă a unor societăți utopice conturate îndată după terminarea războiului. 1984 nu este întru totul o profeţie. deoarece profețiile au devenit realitate mult mai devreme decât anticipase. statul îi administrează un drog euforic numit soma.

. Există dovezi istorice care arată că Huxley nu citise Noi până în momentul în care sria Minunata lume nouă. le ocupăm mintea. la fel de profetică. anume: cu cât o societate este mai organizată și complexă. o veţi face din proprie iniţiativă.“ Pe de altă parte. dar a apărut abia în 1927 într-un jurnal din Rusia. dictatorul binevoitor din opera lui Zamyatin este portretizat de Huxley prin Controlorul Mondial. care sunt prost organizate și dispar la nivelul societăților superioare. în toate cele trei opere virtuți umane ca respectul față de ființa umană. iar de Orwell prin Big Brother (Fratele cel mare). În primă instanță. cu atât se reduce libertatea individuală. și vom urmări cum a fost el văzut de către unii gînditori şi cum trebuie să funcţioneze. Noi nu-i distrugem pe rebeli pentru faptul că ni se opun [. dragostea se păstrează doar în societățile inferioare. Taylor sau a extremiștilor proletari. precum lumea lui Ford. în Minunata Lume Nouă imaginată de Huxley. dar date fiind numeroasele asemănări izbitoare.“ Aceste două citate din cele două romane arată organizarea fiinţei statului în sine. Cele două opere prezintă mai multe puncte comune cu lucrarea Noi a lui Zamyatin. Prin urmare. care descriu distopiile sociale și viitorul unor societăți totalitare. Orwell a contestat această idee. Orwell observa în 1984: „Noi nu ne mulţumim cu supunerea negativă. Aceste trei romane împărtășesc aceeași premisă. G.În ce privește ineficienţa statului totalitar. Lucrarea respectivă a fost finalizată în 1920. care se bazează pe puterea violenţei şi distrugerii personalităţilor individuale. de Evgheni Zamyatin. Cu cât societatea modernă europeană se îndreaptă spre o organizare complexă și rigidă. nici măcar cu cea mai abjectă obedienţă. mephi dinafara zidului din Noi este echivalentul rezervației de sălbatici din Minunata lume nouă și al proliilor lui Orwell. deoarece Huxley și-a scris romanul ca reacție la utopiile sociale descrise de H. 335 . Pe de altă parte. Noi nu a influențat în mod direct Minunata lume nouă. comunist. există o altă operă. o lucrare ce descrie mugurii totalitarismului și are precedent față de celelalte două romane în ce privește abordarea problemei dictaturii. dar nu sunt nicidecum identice. Când în final o să vă predaţi nouă. fără a recunoaște. Wells în operele sale. ca sursă pentru romanul său. onoarea. îi remodelăm. Deși aceste două opere..] Îi convertim. considerând că de fapt Huxley s-a folosit de romanul Noi. cu atât este mai anihilată individualitatea umană în fața primatului maselor. Noi. „plăcerea de a trage în jug va putea fi obţinută doar prin profunda transformare a trupurilor şi minţilor umane. au avut un impact foarte puternic.

în timp ce utopiile moderne sunt distopii. Platon îl situează pe rege ca om bun pe primul loc: el este omul ideal: „Aşadar. Interesant este faptul că la el oamenii au totul în comun. cu sublinierea sumbră că republicile viitorului vor fi niște distopii. omul trebuie privit în primul rând ca individ în societate. spune el. mai presus de toate. Aici Platon insistă că republica sau statul ideal are la bază dreptatea (respinge ideea că dreptatea înseamnă să faci bine cui îţi face bine şi rău cui îţi face rău. Întreaga idee de republică. După ce vorbeşte despre formele de guvernămînt. Totuși. Constantin Noica arăta că „Platon nu-şi propune să ofere un tip ideal de stat. virtutea. Republica mai putea fi tradusă şi ca Republica interioară. Totul este o profeţie a marii degringolade ce avea să continue înlănţuirea Europei: comunismul. Cele trei romane reprezintă o profeție a viitorului prin denunțarea filozofiei societăților contemporane autorilor în termeni satirici. despre regi. prin satira făcută societății omului nou. acesta fiind un principiu al republicii. care trebuie să fie lăudată şi apărată. nu se pot face comparaţii între Republică şi cele două utopii sociale. stat sau formă ideală de conducere şi guvernământ a pornit de la Republica lui Platon. tirani (plăcerea tiranică) şi omul oligarhic într-o ierarhie făcută de Socrate. Orwell lasă să transpară nemulțumirea față de societatea contemporană lui. Opere V. Cu alte cuvinte.. demagogia. 405.“169 Astfel. adică Anglia din timpul și imediat de după cel de-Al Doilea Război Mondial. pentru că Republica este într-adevăr statul ideal preînchipuit de Platon. 9. sunt anti-utopii. Deasupra tuturor trebuie să domnească însă ratiunea şi..În 1984. Ibid. 336 . nu-i aşa că e cu neputinţă de spus cu cât îl va înfrânge în buna orînduire a vieţii. lideri la care se face aluzie prin imaginea Fratelui mai mare. dacă omul bun şi drept îl înfrânge pe cel rău şi nedrept. dar deja instaurat. Republica. nu ca masă în societate.. amenințată de dictatura impusă de Stalin și Hitler. în frumuseţe şi în virtute?“170 Prin contrast. Fratele cel mare (Big Brother) din 1984 şi Controlorul Mondial din Minunata lume nouă sunt opusul idealului sau 169 170 Platon. În Cuvântul prevenitor la Republica lui Platon. oligarhia. respinge dreptatea ca folos al celui mai tare). Ea trebuie să existe mai întâi în cetate şi apoi în suflet. așadar o satiră persiflând statul comunist pe atunci încă în faşă. ci un tip ideal de om..

337 . ci este toată în el însuşi şi în esenţa naturii sale proprii{. propagată şi cultivată exponenţial om cu om. cu înţelepciunea şi cu supunerea la legile lor. Oricum. atunci şi individul trebuie să aibă exemplul ceresc de urmat. virtutea au loc cu aceleaşi urmări şi în aceleaşi forme pe care le au şi în individ. prin metoda introspectivă. libertatea este sclavie. ci. Politica. Partidul are lozinca „războiul este pace. de care trebuie să ne păzim: de virtuţile întoarse. pentru stat. Toate valorile sunt întoarse pe dos. nici din aplicarea din exterior a unor constrîngeri urmărind – la nevoie prin moarte de om – schimbări ale conştiinţei altora prin siluire. Despre virtute şi violenţă vorbeşte şi scriitorul Andrei Brezianu în lucrarea despre William Pfaff. prin generalul viziunii asupra distopiei ce influenţează interiorul. Dacă am vedea lucrurile opuse modului în care ni le descriu Huxley şi Orwell. nici din beţia orgiastică a unor fapte de arme. conducerea autoritară se compune din indivizi care trebuie să aibă viaţa scrutată. 137. De aceea. scrie el. nici din teorii melioriste profane. ţine de ea. Probabil am vedea republica interioară ideală. Iată ce spune vizavi de acest lucru Aristotel în Politica. The Bullet's Song: Romantic Violence And Utopia: „Soluţia răului existent în lume şi în sânul omenirii nu poate veni. luând ca martor aici al vorbelor pe Dumnezeu însuşi. trebuie să fie înţelepţi. perfect.“171 Aşadar. înţelepciunea trebuie să fie superioară raţiunii şi are a face cu virtutea. Aceasta pentru că societatea este compusă din indivizi cu identităţi particulare. cu virtuţi. la scara corpului social.} Fericirea nu poate urma niciodată viciul. a cărui fericire supremă nu depinde de bunuri exterioare. cu tot ce implică el). dimpotrivă. şi în primul rînd de calea astăzi în general părăsită a renovării interioare personale. Aşadar. Şi acesta este Unul singur. înţelepciunea. Forma de guvernare.virtuţii. autorii nu fac decât să deseneze tabloul satiric negativ al puterii distructive a omului (printre care și comunismul. care poate fi întâlnită la ambii scriitori (reieșind şi din simplul fapt că Watson ţinea un jurnal). pînă la eşaloanele cele mai de sus. nu izbuteşte decît cu condiţia să aibă virtute şi înţelepciune.. nici statul. ignoranţa este putere“. înţelept şi cumpătat. remarcând (de fapt din concepţiile lui Socrate la Platon) în capitolul despre republica ideală: „Vom privi ca un punct perfect admis că fericirea este întotdeauna în proporţie cu virtutea. dacă Platon descrie cetatea ideală ca având origini cereşti.. am vedea republica ideală. ca omul. Aici este argumentul distopiei. unde 171 Aristotel. şi tocmai pentru că individul le posedă este numit just.

“172 Dacă avem în vedere contextul în care au fost scrise cele două romane. eternizarea împărţirii societăţii în asupritori şi asupriţi.. care se regăsește în cele două romane amintite. după ce îi discută originea și subliniază importanța dictaturii proletariatului. Afganasiev vorbește în Filzofia Marxistă despre stat. apetituri oarbe. Toate celelalte tipuri de stat au fost un instrument al claselor exploatatoare.. care împreună cu ceilalţi oameni ai muncii lichidează capitalismul şi creează comunismul – societatea nouă. Afganisiev. Între societatea capitalistă şi cea comunistă. Societatea are datoria să se preocupe de propria ei virtute şi perfecţionare. societatea fără exploatare şi fără clase. în dorinţele noastre. ci de reflecţie sobră şi de înţelegerea realistă a naturii umane în diversitatea şi modulaţiile ei nesfîrşite. Dictatura proletariatului înseamnă puterea clasei muncitoare. arăta Marx. 338 . nu celor la care am fi înclinaţi. William Pfaff numeşte fără înconjur această cale: calea revenirii personale la virtute. G. F. se află perioada transformării revoluţionare a uneia în cealaltă. Aceasta reprezintă un tip de stat calitativ nou.. 355. Însă comunismul nu creşte din capitalism dintr-o dată. Nu există soluţie de tip colectiv aplicabilă condiţiei umane. cât şi prin formele sale de organizare.19. a întregii democraţii.“174 172 173 174 Vezi Brezianu în Idei în dialog.. Singurul lucru care ne rămîne de făcut este să ne reînnoim din interior pe noi înşine.. Avem obligaţia intelectuală de a ne consacra energiile situaţiilor existente.“173 Despre dictatura proletariatului Afganasiev spune: Măreaţa misiune istorică a proletariatului este lichidarea capitalismului şi construirea societăţii comuniste fără clase. le-am putea încadra în perioada stalinistă.. al cărei stat nu poate fi altceva decît dictatura revoluționară a proletariatului. 359.. G. deosebindu-se radical de toate celelalte tipuri anterioare de state atât prin natura sa de clasă. Ibid. Filozofia marxistă. avînd ca scop consolidarea orînduirii exploatatoare. F. A sacrifica alte fiinţe umane pentru a crea o lume mai bună este un act tipic de moralitate totalitară. mituri. utopii şi violenţă. prin rolul pe care este chemată sa-l joace. şi totodată o întreprindere futilă. Societatea totalitară recunoaște că este împotriva democrației: „E incontestabil faptul că imperialismul este negarea democraţiei în general. direct. un instrument de reprimare a oamenilor muncii. a cărei societate a fost invadată de marxism.marile decizii să fie ghidate nu de năluci ideologice universaliste. să visăm. Acestei perioade îi corespunde şi o perioadă de tranziție politică.

în care intrau cuvinte cât mai puţine. se căuta anularea sferei de exprimare a oamenilor: „Nu-nţelegi că singurul scop al Nouvorbei este de a limita aria de gîndire?“176 Aici se poate face o paralelă între filozofia limbajului la Orwell și Wittgenstein. în aceeaşi fracţiune de secundă în care Dumnezeu şi-ar retrage puterea {. astfel că Orwell ne spune că prolii sunt 85% din populaţie și. la omul comun.“ În semantica acestei lumi. 75. Pierderea și distrugerea sistematică a identităţii este o nouă problemă ce se ridică în societatea distopică... ceea ce înseamnă că fără puterea sa egală şi permanentă. Totul este pervers şi opus moralităţii. 1984.“175 Termenul proletar are în componenţă cuvîntul prol. Dar prolii au cea mai mare putere. Patapievici afirmă: „Se spune că ţine de esenţa puterii să tindă spre absolut şi perturbabilitate indefinită. Ibid. Dumnezeu creează ex nihilo. totul se reîntoarce în neant. gîndirea în distopie este cu adevărat distrusă. Prin dicţionarul anarhic Nouvorba.} Puterea nu poate fi înţeleasă adecvat decât prin referire la principiul puterii creaţiei lui Dumnezeu. Aceasta. virtuţii sau înţelepciunii în ultimă instanţă în ambele distopii. bineînţeles. care distruge personalităţi. chiar şi expresia feţei a ajuns să nu fie în acord cu sentimentele interioare. care susține în Tractatus Logico-Philosophicus că „limitele limbajului meu înseamnă limitele lumii mele. Oricum.. spuse lordul Ancton. lucrurile stau altfel. La conducători.} Cunoaşte un lucru numai cine ştie cum poate fi acesta făcut: de cunoscut în mod absolut cunoaşte numai cine poate crea în mod absolut.Marx şi marxismul. Despre puterea liderilor. era total neconform realității pe care o contrazicea. epsylonii lui Huxley sunt cei mai de jos. 339 . Aceasta este masa. Aceştia sunt asupriţii.. iar puterea absolută corupe în mod absolut {. Dictatura proletariatului este societatea pe care o persiflează Orwell în 1984 şi pe care o profețește Huxley în Minunata lume nouă. chiar şi a face dragoste cu Julia „a fost un gest politic“. adică numai Dumnezeu. Aceasta este esenţa 175 176 George Orwell. în forma în care era el promulgat (minciuna). 120. raţiunii. Ascunderea adevărului de către autorități de ochii proletarilor este limpede: „Trecutul nu este numai modificat: trecutul este modificat în continuu. Aici avem a face cu asuprirea. forţarea supunerii în rigiditatea dogmatismului irațional al „sistemului“. lideri. toate în detrimentul populației. în paralel. Puterea tinde să corupă. singura putere care ar putea răsturna Partidul și de care nu sunt conştienţi..

noul Ierusalim. Doctorii descoperă leacul tuturor bolilor – pentru el. văzînd-o. 135. Îl inhibă.“178 Iată totuşi cum spune Biblia că va fi cetatea cerească. îl reduc. Gabriel Liiceanu. de divin. convenabilitate şi radio. îl minimalizează. Omul recent. Aici este evidentă aluzia la puterea de a crea. Şi am auzit un glas tare. pentru că cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieiseră. Până atunci nu se poate gîndi. Întrebarea esențială este: oare se mai poate el regăsi? Oare mai are identitate? Oare mai are etică. și mergeau pe bandă fiind predestinaţi înainte de a se naşte pentru o cauză anume. confort. şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. Republica. care ieşea din scaunul de domnie.“177 Aici se poate face legătura cu puterea preasumată a celor ce făceau copii în eprubetă din Minunata lume nouă (adjectivul minunată fiind o ironizare fină a lui Huxley). gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Puterea. Te simţi bine. foarte sugestiv în discuția profeţiilor satirice fine aduse la degringolada momentului din viitor: „Știţi ce facem noi? Slujim pe omul de mâine. Opere V. Am amânat toate problemele şi pregătim febril condiţii mai bune de viaţă pentru omul de mâine. la care probabil Platon ar fi făcut referire dacă ar fi trăit după Cristos: „Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou.puterii. îl nivelează cu masa. Liiceanu afirmă că „omul e ceea ce rămâne din el după ce lumea din jur îl desfiinţează. 340 . Platon. Puterea de a coordona creatul. îi stă la îndemînă un model ceresc. Ele sunt distopii. virtutea despre care vorbește Platon. cetatea sfîntă. 451. nu se simte încă. şi marea nu mai era. Oamenii vieţii publice creează cadre ideale pentru trăirea sa în societate. R. vrea să se zidească pe sine. Îi mai trebuie o pernă sub cotul mâinii drepte. care pentru om este o anomalie. El va avea sănătate. la fel cum Platon leagă Republica ideala de ceresc: „Eu cred că ea nu se află nicăieri pe pămînt. Probabil însă că celui ce vrea so vadă şi care. Patapievici leagă puterea de Dumnezeu. Jurnalul de la Păltiniş.“179 Utopiile sociale desfiinţează omul comun. fiind putere de a crea. şi zicea: Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei. Inginerii fac şosele. Atunci va gândi. iar arhitecţii clădiri luminoase – omului de mâine. Patapievici. şi ei vor fi poporul Lui. omule de mâine? Nu. Şi eu am văzut coborîndu-se din cer de la Dumnezeu. Societăţile de binefacere au creat dispensare speciale. oare mai poate la urmă gîndi? Acestor întrebări le răspunde Noica în 1934 în articolul Moartea omului de mâine. El va fi Dumnezeul lor“ (Apocalipsa 21:1-3). 177 178 179 H. unde omul de mâine va păşi higienic în viaţă. nu poate fi decît absolută. 389.

“180 Bibliografie Academia Caţavencu. 6. Minunata lume nouă. 1997. Moartea omului de mîine. Patapievici. Dacă nu va fi apucat nici el să gîndească? Mi se pare. 2002. 2005. că ne batem joc de viaţa asta. Republica. Aristotel. Afganisev.Lumina electrică îl bate prea mult în ochi. Noica. București: Humanitas. 341 . Jurnalul de la Păltiniş. București: Polirom. Publicistică III. Liiceanu. 1986. Daţi mai tare drumul la radio. Idei în dialog 4. Publicistică III. Bucureşti. București: Humanitas. 2004. care îi va fi sfârşitul. G. Opere V. 2004. Acum te simţi bine. Aldous. Filozofia marxistă. 180 Constantin Noica. București: Antet. Politica. București: EȘE. Moartea omului de mîine.-R. Gabriel. Omul recent. Huxley. Constantin. atunci. 2004. Platon. Orwell. A. George. București: Editura Politică. H. O mie nouă sute optzeci şi patru. 1961. 1997. Mulțumiri Autorul dorește să mulțumească Fundației Dinu Patriciu pentru sprijinul financiar în apariția acestei lucrări. omule de mâine? Mă întreb. București: Humanitas. câteodată. București: Univers.

Puţini sunt cei care mai ştiu că el se înscrie în linia glorioasă deschisă de D. îşi adună producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. Publică la Sibiu Gramatica Româneasca (1828). În 1836. national culture.Ion Heliade Rădulescu. I s-a zis părintele literaturii române şi i s-a ridicat o statuie la Bucuresti. Înfiinteaza primul ziar Curierul românesc (1829). library. Sava unde va preda româna şi matematica. Among them it is included I. Iar noi târgoviştenii. as they overcome the difficult times of our ancient history and culture. the man who contributed both literally and figuratively to the formation of Romanian national conscience. Cantemir" (în viziunea lui G. un neobosit cărturar şi îndrumător culturar Prof.cu atât mai mult. a doua mare personalitate a literaturii române după D. Comişani (Dâmboviţa) Abstract Wishing to know better our nature. it arose the need to know who were our ancestors.ar trebui să ştim cele mai multe lucruri despre el.P. Trece la Colegiul Sf. Maria Magdalena GHIŢĂ Şcoala Generală cu clasele I-VIII. ca fiu al lui Ilie Rădulescu. Vede lumina zilei la Târgoviste.un stâlp . cea care ne va spune mereu cine suntem şi cine putem deveni”.H. Urmează Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu. Istoria este o lecţie permanentă de virtuţi şi exemple omeneşti .neliniştitoare .Rădulescu. în care firescul pare nefiresc şi moralitatea înjosită . Calinescu). iar o personalitate românească ce poate fi oricând un model de românism este I. and so we made acquaintance with the personalities of the Romanian spirituality.H. Participă la pregătirea Revolutiei 342 . Key words: cultural guide.Rădulescu. poet.Cantemir şi continuată de B. genius În vremurile acestea efemere . Eliad de proze şi de poezie. Este.Hasdeu.reazim neclintit şi veridic oricând rămâne istoria . urmat de suplimentul literar Curierul de ambe sexe (1837).nestabile. deoarece este născut în Cetatea Târgoviştei şi de aici va începe lupta pentru dezvoltarea culturală ţării sale.

Heliade domină o jumătate de secol de poezie românească. şi în proza. ce mă doare! şi pieptul mi se bate. Vezi. Constantinopol şi Insula Chios.de la 1848. Îşi face planuri mari. Îmi ard buzele.Lazăr din 1811 şi după moartea lui Lazăr (1822) conduce singur şcoala. lipsite de culoare. Cea mai importantă operă este Echilibru între antiteze. favorizată şi de faptul că în 1830 devenise proprietarul unei tipografii. e membru al guvernului provizoriu şi e silit a se expatria. dar nu le duce la îndeplinire. trăind 10 ani departe de ţară la Paris. Marmontel etc. Abia în 1859 se înapoiază din exil. deoarece au deschis orizontul cultural al tinerei intelectualităţi româneşti. Mulţimi de vineţele pe sân mi se ivesc. obraji-mi se pălesc! 343 .îl constituie editarea Gramaticii româneşti de la 1828 în care a promovat câteva noi direcţii ( cum ar fi principiul fonetic de ortografiere)ce şi-a păstrat actualitatea peste ani . redactează proclamaţia ce s-a citit la Izlaz. Scriitor. Încearcă toate speciile genului liric. mamă.Gazeta teatrului. se distinge spiritul sau satiric. În opozitie cu aripa radicală a revoluţionarilor. Mai putem vorbi cu aceeaşi tărie şi despre munca intensă dusă pe tărâmul de creator şi traducător.Voltaire. unde are talent. I. Cel care pregătise revolutia n-a împărtaşit ideile radicale. răcori ma iau din spate. Un foc s-aprinde-n mine. filolog şi îndrumător cultural. Heliade Rădulescu era adept al acţiunilor moderate.de aceea este imposibil de delimitat sau clasificat cel mai important domeniu de activitate al său. pentru a feri ţara de intervenţia străină. altele slabe. A luptat şi lucrat pe mai multe linii culturale .Golescu) apoi în Societatea filarmonică 1833 sau despre activitatea publicistică prin publicarea celor trei ziare primele din Ţara Românească: Curierul românesc cu suplimentul Curier de ambe sexe. prima schiţă românească a unui sistem filosofic. Vorbim despre munca neobosită dusă împreună cu cărturarul ardelean Gh. Un alt capitol în munca de titan al dezvoltării culturale româneşti. însă productiile literare sunt inegale: unele excelente. S-a dovedit înzestrat pentru poezia satirică şi fabula. violente ale confraţilor politici. Mai vorbim despre munca depusă în cadrul Societăţii literare (înfiinţată în 1827 împreună cu D. Nu rămâne mai lipsită de importanţă munca depusă de marele Heliade în domeniul traducerilor din La Martin. mama.

De aceea. printre care şi în poemele eminesciene Călin (File din poveste) şi Luceafărul. Florica speră într-o întâlnire fericită şi se cutremură la gândul oricarei tulburări a intimităţii ei. materia toata iau parte la aceasta emoţie inopinată. frunzele. Şi vegheaz-o stânca arsă dintre nouri de eres. /Mă sperii. Florica. vântul. discursul personajului este fixat între speranţa unei intalniri fericite şi teroarea ieşirii spre lume şi este clădit pe afirmaţii contradictorii. Este interesant ca aceasta lamentaţie a personajului cuprinde şi elemente de pastel. apariţia unui duh seducător constituie o probă şi o ispitire şi de aceea este asociată cu o boală. Acelasi mit îl inspira şi pe Eminescu în Calin (File de poveste) şi în Luceafarul. / Eu parcă-mi auz scrisul pe sus cu vântu-n zbor. este cuprinsă de un dor nespus. profeţiilor amare. dar îmi place. cuprinsă într-un discurs persuasiv. cosiţa se ridică. Ameninţare dramatică. / Cand pleopul a sa frunza o tremula uşor / Şi-n tot crângul o şoapta s-ardica şi-l invie.În Zburătorul.. viu să te mângâi. Iluzia comunicării." Dar e un vânt usor! Există în aceasta mărturisire un amestec de teamă şi euforie ca expresii generice ale condiţiei de îndrăgostit. dar îimi place -prin vine un fior / imi fulgeră şi-mi zice: „Deşteaptă-te. Heliade Rădulescu porneste de la mitul folcloric. personajul din aceasta baladă. Stă şi azi în faţa lumii o enigmă nesplicată. Florica. receptarea fantasmatică a unui spirit străin sunt întemeiate pe miscarea generala a lumii. iar. cade într-o stare de visare şi pierde sensul realităţii. experienţa este devastatoare pentru fiinţa omenească. . căci orice apariţie reconfigurează viaţa celui care accepta un nou-venit. /Şi când îmi mişcă topul. în multe legende despre zburător. dar tranşante: mă sperii.Adevăr scăldat în mite. Poetul nostru national îl admira astfel în Epigonii: "Eliad zidea din visuri şi din basme seculare Delta biblicelor sfinte. I. exprimă presentimentul că sufletul şi mintea îi sunt invadate de un spirit straniu şi amăgitor: In arşiţa căldurei. Pregatită să-şi aştepte perechea destinată (scrisul). 344 . care anunţă prin expresivitate fragmentele plastice din cea de-a doua secvenţăa baladei. /Sunt eu. Balada lui Heliade Rădulescu înfăţisează povestea unei stări omeneşti: starea de îndrăgostit. de care vorbeste şi Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae.. Munte cu capul de piatră de furtune detunată. când vantulţt adie. sfinx pătrunsa de-nţeles. Mitul care explică apariţia sentimentelor de iubire a fost prelucrat în numeroase opere din literatura noastra cultă." Motivul iubirii demonice a unor zmei sau a zburătorilor pentru fiinţe pământeşti apare adeseori în legendele apocrife şi în basmele românesti . Confesiunea ei.

or Sorica. imaginea zburătorului se revelează doar în detaliile oferite de aceste personaje.Invocarea preotului. Fereasca Dumnezeul in legendele romanesti despre zburator. dar lasă posibilităţi de interpretare diverse. la urma urmei. Florica cere sprijin de la toate instanţele şi nu exclude nici posibilitatea unei intruziuni demonice: Oar ce să fie asta? întreaba pe bunica:/ O şti vrun leac ea doara. De altfel.în mod definitiv. or mergi la vrăjitor. Chiar şi dialogul celor două surate se înglobează în acest vis al întregului sat. dar tot ceea ce a realizat în viaţă pentru poporul şi cultura română. de altfel. Nu există domeniu al istoriei cărtii. de la editură la tipografie. îl fac să fie demn de aprecierea lui Eminescu şi a noastră. împotriva zburătorului nu există leac: nici descântătura. dincolo de emoţia binefacătoare. Ca om a avut şi poziţii echivoce sau retrograde. ceea ce restrânge arhetipul seducţiei doar la imaginea generică: balaur de lumină în noaptea naltă. Nu se cunoaşte o 345 .Heliade Rădulescu. Asachi. din perspectiva cuvîntului scris. . A fost atât de devotat de a da viaţă scenei încât a editat şi o gazetă a teatrului . / Nici rugi nu te mai scapa. Există în balada lui Heliade Radulescu sugestia unui deznodământ nefericit. Heliade păstreaza sensul credinţei. a vrăjitorului şi a descântatoarelor dovedeşte că. Din visul de iubire nu există cale de întoarcere. Vom împărtăşi şi noi părerea criticilor contemporani: Ion Heliade Radulescu. se instalează groaza şi presentimentul unui pericol iminent. aproape întotdeauna finalul este dramatic. I Heliade Rădulescu este şi un important sprijinitor al mişcării teatrale prin care acesta a văzut un alt mijloc de educare a poporului.considerând că fără scenă :”Literatura este ca moartă şi nu va face isprava unui trup însufleţit „ Ar fi păcat să nu amintim deloc rolul politic al lui Heliade – participant activ la revoluţia de la 1848. Schimbând registrul . Dacă în Moldova începuturile mişcării teatrale în limba română se datoresc lui GH. şi tacerea mamei devine semnificativă în acest context. El singur şi-a scris nemurirea devenind Zburătorul literaturii române. aşa cum avertizează cele două personaje.o fi vrun zburator! / Or aide l-alde baba Comana. pentru că. este creatorul României moderne. în Muntenia este indisolubil legată de numele lui I. spaţiul magic al nopţii creează sugestia unei apariţii coşmăreşti. martore ale magicei apariţii. / Or du-te la moş popa.. naltă. ca în cazul oricărei evadari din realitate. de la grafică la ilustraţia de carte unde să nu-i întîlnim fapta.

București. Editura Minerva. energie vitală şi resurse materiale. București. 1978 http://www. Bibliografie George Călinescu: Istoria literaturii române. Editura Humanitas. 1995. București.Scrieri alese.personalitate contemporana a culturii europene care să se fi manifestat ca iniţiator al atâtor domenii. Heliade a proiectat imens şi s-a străduit să ţină ritmul vieţii cu visurile.. Personalitate homerică. Editura Albatros. Constantin Măciucă: Prefață la volumul Ion Heliade-Rădulescu .. În drumul său navalnic a investit întreaga sa capacitate intelectuală. 1966. Giurescu: Istoria Bucureștilor. Țările române la începutul epocii moderne.pdf 346 .ro/Uploads/Ion%20Eliade%20Radulesc u. Constantin C. Editura Pentru Literatură. asemenea lui Rădulescu.bibliotecametropolitana. 1983 Neagu Djuvara: Între Orient și Occident. Compendiu. Din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre.

South America The fight for geographical territories is not only about space. now it is about the gradual and slow absorption of the “metropolis” values – whatever they are European or North-American. will create a unique hybrid discourse. before the colonizer.Power relations in South America in HORACIO QUIROGA and SERGIO FARACO Mls. It goes beyond and it is about. subjugate and “civilize” the barbarian original people. more than to know. Key words: authoritarianism. a fight for ideas and images. “A voz do coração” and “Los mensú”. The violent imposition of the European ideology showed that. The “barbarian” is influenced by the “civilized”. loose their condition of purity and go through deep transformations. 347 . More subtle and more dangerous. South America could never go back to its original state. Centuries later. and how the relation with the frontier interferes in their concepts of life and death. the colonialism was replaced by the neocolonialism. until they are no longer recognized. Since it is impossible to ignore the European influence. with soldiers and guns. Amalia LEITES Universidade Federal de SantaMaria Abstract This paper aims to perform a comparative study between Sergio Faraco’s and Horacio Quiroga’s short stories. in which the transmission of the European mentality and way of life will not happen in pacific means as it was five hundred years ago. In South America. the doctrine was forcibly assimilated. frontier. the expansion of the Portuguese and Spanish crown brought more than exploration and death through the colonization process. respectively. This condition is symbolized by the local artist that. in the middle of European and Latin influences. We will try to see how the historical context and the authoritarianism in South America influence the society and the behavior of the people who live in such regions. but the opposite occurs. as affirmed by Edward Said (1994). Through religion and force. The reason is because the South American neocolonial society is essentially mixed and is inserted in a reality in which the European and original elements are blended. the colonizer wanted to dominate. But the neocolonialism will find a different society. too.

the protagonists are two workers who travel across the region in temporary jobs. between the obedience and the rebellion. In this repressor environment. alcohol.between the submission to the code and the aggression. we realize that the historical context plays a very important role. So. When we focus the literary analysis in this difference. without a decent work. a tooth for a tooth”. Any classification of his act as cruelty is superficial and does not comprehend the question of power relations in the narrative. in this paper we connect the history with the literature to analyze two short stories: “A voz do coração”. So. They are worried only about spending the little money they make with women. As revenge. it is impossible to disagree with the authority or try to do things in a different 348 . we read the story about three hunters at the countryside of Brazilian pampa who are chased for the death of some wild animals. and “Los mensú”. which were typical in that area. he decides to run away with a partner. is contrasted with the protagonist sensibility and humanity towards his friends. from Brazilian author Sergio Faraco. cigarettes and card games. the act of kill and the possibility of being killed are seen as natural. where Paraná river sets the frontier between Argentina and Paraguay. Here. to at least reckon what was done to his friend. On the forgotten frontiers of Rio Grande do Sul the possibility of dying in the next minute is habitual. are forced to deal with activities as contraband or hunting to feed their families. When one of them gets sick and is not allowed to travel to receive a decent treatment. although the captured animals were not his property. from the Uruguayan Horacio Quiroga. Horacio Quiroga placed the short story “Los mensú”. Two of them escape. respectively. where the boss worries more about how much an employee owes than with his life quality. his health deteriorates and he dies. In this short story. Both narratives are placed at frontier regions of Brazil and Argentina. especially to those miserable inhabitants of the countryside who. therefore. In “A voz do coração”. the protagonist kills one of the landlord’s employees. the primitive logic of “an eye for an eye. and linked by the presence of authoritarian scenarios. In this scape. Hundreds of kilometers away. would be exactly in those points where it is more different than the rest of the metropolis. The region where the story takes place was historically characterized by wars and conflicts. until he is saved and goes back to another work in the countryside. and the militarization of the social life is much more common than in other regions of Brazil. but the one who stays is killed by the landlord. The value of this discourse. His partner survives a few more days eating worms and roots.

After all. evident to any traveler or tourist. Available in: <http://www. we will see that since always they have been marked by violence and the presence of unquestionably authorities that kept the social order. here it does not exist – the frontier was transformed and its limits were overthrown by literature. non-educated and that sometimes need to commit crimes to survive.way. Actually. In: O discurso crítico na América Latina.1996. On the contrary. The modernization occurred in 20th century brought also the social exclusion of those who did not adapt themselves. COUTINHO. If we briefly analyze the history of both regions. A crítica litéraria na América Latina e os novos rumos do comparatismo. CARVALHAL. References ANTELO. But the result is not a bucolic picture of rural regions in South America. The injustice predominates at the employee-employer relationship.pdf>. common in both authors. But we cannot judge such positions. The characters have intense contact with the nature and survive from it. The relation of the short stories with the reality of the frontier environment in South America are undeniable..abralic. It does not determines their behaviors. the Argentinian frontier was also marked by permanent wars and negotiations. Raul.br/download/revista/Revista_Brasileira_de_Literatu ra_Comparada_-_08. in both short stories is possible to establish a relation between the constant conflict state and the acceptance of violence and death. Eduardo. Porto Alegre: IEL.). until nowadays. and is not so different from the Brazilian . and any transgression to the social order can be paid with the employee’s life.Rio de Janeiro: 2006. Os confins como reconfiguração das fronteiras. cultural. Maybe they even feel that they deserve all that suffering. The precarious urban development in peripheral cities is. In: Revista Brasileira de Literatura Comparada. above all. Tania Franco (org. does not change their conditions. and different profiles were approximated.org. Thereby. 349 . The question of the frontier cannot be seen only by the geographical or political point of view anymore. we find demystified figures who are extremely poor. The lack of awareness of the oppressed individual sets the basis to the continuation of the authority’s power.Uruguayan frontier where Sergio Faraco’s story is located. The poverty and the miserable existence of the protagonists approaches and resembles each other. The frontiers turned up to be reconfigured. Their misery is. Such definition would not make any difference to Faraco’s or Quiroga’s protagonists.

Simon. In: Uma literatura nos trópicos. ROSEMBERG. de Erico Verissimo. 1994. 1978. Sandra Jatahy.Buenos Aires: Flor Negra. Porto Alegre:UFRGS. Los desterrados.11-28.org/Publicacoes/62_Cached. 1987. São Paulo: Perspectiva. Horacio. NUÑEZ. Fronteiras e intertextualidade em O continente. 1987.13-44. In: QUIROGA.109-128.p. Buenos Aires: Kapelusz.Edward. Culture and Imperialism. Bases do Autoritarismo Brasileiro. O entre-lugar do discurso latino-americano. Sergio. Estudio preliminar. SAID. QUIROGA.2007. New York: Vintage Books. MONEGAL. Cuentos de Amor de Locura y de Muerte.p.Porto Alegre:UFRGS. Contos completos. 2004.25-36 PESAVENTO. 350 .p. Silviano. SCHWARTZMAN.142. In: QUIROGA. In: Pampa e Cultura –de Fierro a Neto. Los desterrados. Buenos Aires: Kapelusz. Ángel. p.pdf>. Fernando.Porto Alegre: L&PM.2 ed. Um diálogo memorável nos pampas. In: Pampa e Cultura – de Fierro a Neto. Horacio. Las raíces de Horacio Quiroga. SANTIAGO. Available in: < http://www. Emir Rodríguez.FARACO.p. 2004. Horacio. 2004.plataformademocratica.

Ion Creanga.. foreign clothes. changes to which every nation is subjected to? Key words: classics.. (only to refer to the classics of the Romanian literature) synonyms for examples of life and creation? Can such values be updated and can they be quite prophets for the young neophytes of our times? To what extent the works of these sacred names of the genre are a real and viable option to the generation that is the adept and militates for radical changes and transformations in any field.Rediscovering the classical authors of Romanian literature Asist. culture is a force that both divides and unites . culture. There isn’t a general human civilization accessible to all people in the same degree and in the same way. but each nation has its own civilization. although it is made of a lot of elements common too to other peoples. labels. in fact. identity “The true civilization of a people does not consist in the convinced adoption of laws. nowadays where the access to information and knowledge is only one click away.” Mihai Eminescu “In the world after the Cold War. Ioan Slavici. Caragiale. its own skills. bound and impose by the uniqueness of its culture. local politics is the politics of ethnicity. e-books and e-shopping generation still can and need to rediscover the old values? Are names like Titu Maiorescu. Romanian literature. in a high tech computerized century. univ. In this new world. etc. itself being deeply involved in this process? What are those parts of the works of the classics of Romanian literature that succeed in defeating time and defying major. and 351 . It consists in the natural. In an era of speed and transformation. dr. Oana STĂNCULESCU ILIE Facultatea de Litere. I. institutions. forms. we can make an analysis of our contemporary society and of the values that it proposes and promotes. Universitatea din Craiova Abstract Based on these famous statements about the culture and identity of a people who assert. Mihai Eminescu. e-learning. L. natural. in a time of redefinition and recreation of a new social myself. organic development of its own powers.

The rivalry between the superpowers is replaced by the clash of civilizations. even within a society deeply characterized by transience and superficiality. 1978. And yet there are parts in the creation of these maîtres a penser which assure the continuity of their ideas and spirituality. 153. because it destroys a powerful means of culture. organization. Bucharest. p. outstanding or unimportant members of the association than to make it without its proper spirit of the association that should have taken expression clearly within the 181 Samuel P. better not to make a house of paintings at all than to make it lacking its beautiful art. 352 . 2 Titu Maiorescu. talking about Caragiale’s exemplary plays. 36. but it is thus corruptible. noticing the German structure and pattern of Ioan Slavici’s short stories and novels or even less. Huntington. better not to make at all the statutes. Against the Romanian way wihin nowadays culture.. attempting the analysis and comment of the literary and aesthetic ideas formulated by Titu Maiorescu. Thus.. in Works. The challenge of their rediscovering and readjustment of their creation. Titu Maiorescu explains in a fully convincing and detailed manner which can be the consequences of such an easily adopted mirage by its nationals: [. The clash of civilizations and restoration of the global order.1998. trying to achieve a deep analysis of the pure Moldovan language found at Ion Creanga is considered to be a true obsolete element in a powerful trend of globalization and fast rhythm modernization. Titu Maiorescu’s theory of forms without substance developed for more than a century and half ago and summarized in his article from 1868 Against the Romanian way within nowadays culture continues to be as current today as it was on its creation time. p.] “form without substance not only that brings no benefit. Talking about Eminescu and his philosophical ideas contained in his poetic or prose works or in his manuscripts. Antet Publishing House. the Romanian culture and civilization has preferred for centuries to import culture in any form than to create an original.global politics is the politics of civilizations.”181 We intend to approach briefly a debate under the title: The present Romanian society and Romanian literature classics. fully authentic and long lasting one. And therefore we will say that it is better not to make a school at all than to make a bad school.

but also the start of a new chapter within the Romanian culture named Junimea and its junimists. Minister for Internal Affairs. Romania’s Prime Minister between 1912 and 1914.D. academician at his 27’s. bachelor degree of Law after only one year at Paris. founding member of the Romanian Academy. with their sections. magna cum laude owner. trainer. dean and rector at his 23’s. after only one year of study in Berlin. is the gentle encouraging for mediocrity. with their solemn meetings with their welcoming speech. Academy professor and attorney at his only 22’s. Titu Maiorescu is not only a remarkable personality of late XIX century and beginning of XX century Romania. politician and Romanian writer. bachelor of Letters and Philosophy at the Sorbonne after another year of intense study and boundless devotion towards culture. a Ph. essayist. better not make any academies. It is the eloquent proof of knowledge that can be achieved at any age and of the activity which can be successfully reached in any field. Maiorescu tries to avoid what today's most society has turned into a real trend: superficiality and mediocrity promotion: “The first mistake. Maria Theresa Academy’s valedictorian only in his 18’s.individuals composing it. philosopher. with their annals for development than to make all these without the scientific maturity that it is the only giving their reason to exist”. Academician. our teenagers generation must be protected of today. literary critic. 353 .” The very example of the personality of the creator of this theory is in reality a part of the direction theoretically drawn and he should be one of the life models greatly to be followed by the young generations. aesthetician. absolutely. lawyer. Titu Maiorescu’s name is synonymous with the Romanian erudition. without appealing one. deputy at his 30’s. minister at his 34’s is the orbit of a real and profound scholar difficult to overcome (unless impossible!) by a Romanian representative of our present society.182 Maiorescu’s refusal for the culture “import” should not be understood as a total. but as a criticism against that “cultural import” which does not match to the Romanian way of be and feel. Titu Maiorescu is within the Romanian culture and society the model of a selfmade man.

Auguste Comte. poets. Caragiale’s comedies ─ 1885. his work being a true range of vivid. F.Another element of Maiorescu’s creation which manages to assure and maintain his contemporary ideology (in addition to his large number of articles devoted to the diverse socio-cultural activity fields.. etc. I. François Maine de Biran . Dugald Stewart. are just a few names on whom Maiorescu focuses). W.. G. Garabet Ibraileanu in his study said that the playwright “competes with the authorities that provide marital statuses”. history of English philosophy (John Stuart Mill. W. On the issue of folk poetry ─ 1909. Octavian Goga's poems. 354 .. L. Mr. Herbart and Schopenhauer). Victor Cousin. J. Caragiale and his comedies (which can be easily understood as true dramas of a society devoid of morality and “principles”) represent perhaps the timeliest pages of stigmatization of some “non-healthy” human habits. authentic well defined characters. Thomas Carlyle. I.) is also given by his Philosophy lectures on a true cornerstone in the field of Romanian philosophy. There are gathered Titu Maiorescu’s lectures on the history of German philosophy (there are analyzed and commented German philosophers such as Immanuel Kant. The number of literary critics. Satire. Schelling. William Hamilton. But they all have the same regret: that fact that the playwright no longer physically exist in nowadays reality when he would have had enough material to inspire for shaping his so alive and necessary characters. his studies being true enlightening starting points for any neophyte who wants to create for himself a philosophical culture and aims to outline a real image on the history of philosophy as it was shaped in the main countries of that time. The new direction within Romanian poetry and prose ─ 1872. cartoonists. Herbert Spencer. etc. Eminescu and his poems ─ 1889. Sadoveanu’s stories ─ 1906. F. journalists. people bearing Caragiale’s characters typology being a considerable one. but especially of the epigraphists that live in times which Caragiale described in his plays are to be found in reality.). He is the culture personality who probably best represents the Romanian spirit. among which the most popular titles are those in the literature field as A critical research on Romanian Poetry since 1867. Theodore Simon Jouffroy. being true modern frescos of the contemporary human typology. sarcasm and bantering are the playwright’s preferred means by which he manages to underline and emphasize to the grotesque manner the lack of any backbone of the human being. Johann Gottlieb Fichte. L. etc. Hegel. history of French philosophy (names like Royer Collard.

355 . uniqueness and importance of the creation of Ion Creanga. in fixity. [This] Homer of ours. which include in themselves the whole saga of the Romanian people.” (Tudor Vianu) It is the assertion that may be our starting point when analyzing the importance of Ioan Slavici works’ impact upon the Romanian literature. we can more easily appreciate the value and importance of an author as Ion Creanga.. The story is worth the talent of the person who tells the story. Creanga's secret lies in the study of the effects.. traditions. childhood and the path to reach another age stages. First Creanga fixes once and for all the text. but also the exceptional narrator of some unique stories. in the rare word. Memories from childhood is as a critic relevantly noted: “. And Creanga had such great talent that in all his stories people live with an amazing individuality and an extraordinary power of life. feelings and adventures of the “golden age”. “Realism resulted from detail growing and stylistic highlighting of individuality belongs to Creanga’s art as a writer. The book of an age with the feeling of coming back home from a far away exile”. The one who created the “epic of the Romanian people. where we can find complete harmony between what is told and how it is told: “In Creanga there live beliefs. (Jean Bautiere). making impossible any other edition. language. poetry. the writer always focused on the detail that always succeeds by its force to outline the whole picture of the story and render it priceless value. Calinescu) “What is new and unlike any other in the era of his beginnings is the psychological analysis which Slavici performs in an abstract language.I Creangă in his turn has the great merit of (still!) remaining the writer who gave childhood its eternal size.” (Garabet Ibraileanu) But Creanga is not only the author to describe emotions. he is and will always be the author who was able to give childhood its fantastic-imaginary size. Critical statements of one of the most knowledgeable critics of the Romanian literature come to strengthen the depth.. Calinescu: “Creanga is the Romanian people itself caught in a brilliant moment of expansion”. The Moldavian author remains inevitably the creator of a reality of Moldavian character. namely maturity.” (G. If we take into consideration consider the statement of G.” (G. Ibraileanu). remains himself the personification of modesty and human measure in an age strongly preoccupied with asserting talent and genius. customs. people‘s philosophy.

Slavici quickly succeeds in becoming himself. and if the pig or the idiot disagree. prose. is because they only know one side of the matter”). all these elements appearing as a completely innovative element in our literature field. novelist. the junimist par excellence. creating a real bridge between our Romanian national literature and the European one. The last but the most important of the classical writers. represents the image of the misunderstood and unaccepted genius by common people.183 Many things can and should be said about these Romanian literature guides’ creation but our approach does not allow us a thorough analysis. however strongly interested in the material side of things and its acquisition by any means (or in John Stuart Mill’s terms. he can’t be wholly included in any of the literary canon. unique. on a previously fully unexplored area. If at the beginning of his literary career seems in search of a model and he finds that in the writings of Creanga. but also the challenge that exists for each generation of discovering and especially rediscovering them. Literary History. Balzacian type novel autobiography. Mihai Zamfir. I think nevertheless that I managed to sketch an overview image of the modernity of these “classics”. The idea of genius is to be found in all Eminescu's poetry or prose works.The one who synthesized the Transylvanian writer's best contribution in shaping and defining the Romanian literature and culture is Pompiliu Marcea: “Slavici's short stories are as important for the prose as Eminescu had for poetry. Caragiale for theatre and Creanga for stories. but especially in his manuscripts. where the existence of genius and the conditions under which these “kings of thought (who) provide us work for 183 See. 30/2009. the poet. in Literary Romania. journalist and pamphleteer representing the perfect and perpetual representation of the scholar in conflict with the majority. without any philosophical concerns. authentic and soon to offer us a true lesson of a lyrical. 356 . poetic. He is a pioneer in our literature in terms of achieving social observation and analysis. “better an unsatisfied man dissatisfied than a satisfied pig. who manages to escape any literary form of frame. Mihai Eminescu. to be an unhappy Socrates rather than a satisfied idiot.” But Slavici is one of the unique authors of our literature. Biedermayer writer: Slavici.

Titu Maiorescu. Vatamaniuc. if at the age of 20 he makes the decision to translate it and his plan succeeds but only in its third part. Ion Creanga among the world's great storytellers. G. 1967. Ion. The Critique of Pure Reason. Dumitrescu. Bucharest. Ion Creanga. Minerva Publishing House. Albatros Publishing House. Scientific and Aencyclopedic Publishing House. Domnica. Memory space. 1968. Kant or Darwin. 1974. manuscript edition. Saeculum Publishing House. 2008. 1978. Buşulenga. Vatamaniuc. Caragiale. The history of the Romanian literature from its origins until today. 357 . Minerva Publishing House. Bucharest.forward generations” appear being thoroughly researched and analyzed by the Romanian scholar. Holban. Mihai. 1981.. Homer and Shakespeare. Life of I. Fragmentarium…. Zoe. notes. geniuses in arts are born every 3400 years. 178. Newton and Galileo. addenda and indicators by Magdalena D. 1974. Bratu. L. notes. 184 Mihai Eminescu. Niculescu Publishing House. Călinescu. 1972. Ghita. with variants.. Bucharest. geniuses in science. Youth Publishing House. manuscript edition.”184 Eminescu’s deep attachment to the philosophical ideas and concepts seems to have roots from an early age. Eminescu. Ioan. Ion Creanga. p.. Simon. Young Maiorescu. our Earth is poorer in geniuses than the Universe in fixed stars and it is easier born in the immeasurable valleys of chaos a new solar system than on Earth a genius. Scientific and Aencyclopedic Publishing House. addenda and indicators by Magdalena D. the masterpiece of the Königsberg’ philosopher seems to have been for the Romanian romantic his Bible. “For my children. Raphael. 2010. References: Apostolescu. every one thousand year that I don’t really know if from Adam to Pope Leo IX have there been all a dozen. Mihai. with variants. Eminescu and German Romanticism.. Scientific Publishing House. 1990. Şerban. 1981. Cioculescu. Eminescu Publishing House. Romanian Book. Life of Ion Creanga. Fragmentarium . Balu. Filimon. Savin.

1975. Acknowledgements This work (Rediscovering the classical authors of Romanian literature) was partially funded by contract HRD / 88 / 1.Invest in People.Huntington. Zamfir. Operational Programme Human Resources Development from 2007 to 2013. in Works. 1968. 358 .5 / S / 49516. Samuel P. Eminescu Publishing House. 1998. Vatamaniuc. 30/2009. 1978. Junimea and junimism. Ioan Slavici. Marcea. Against the Romanian way within nowadays culture... strategic project ID 49516 (2009). D. Ornea. Titu. Romanian Academy. co-financed by European Social Fund . Clash of Civilizations and the restoration of world order. Literary History: Biedermayer author: Slavici. Literature Publishing House. Pompiliu. Header. Bucharest. Maiorescu. Z. Michael.. Glory in Literary Romania. 1965. Ioan Slavici and the world he went through.

la Hugo. Pentru a scoate în evidenţă aspectul de autonomie. they get detached from the story and become an independent work. appendix. In order to highlight the impression of autonomy. aceste digresiuni se prezintă sub forma unor blocuri compacte. şi se vor demonstraţii obiective ale unui narator ce adoptă o poziţie autoritară. fiind destinat să ocupe întreg capitolul V din volumul IV. sociologist and historiographer. de gânditor. şi Arhipelagul Mânecii. închise şi autosuficiente. procesele şi execuţiile atroce ale poporului precedau procesele şi execuţiile şi mai atroce ale magistraţilor. dr.a capitolului precedent: Astfel. Pasaje precum Istoria Coloanei Infame. Bucureşti Abstract Manzoni and Hugo’s digressions are sometimes so extensive that they extrapolate the novel content. are closed and self-sufficient and want to be objective demonstrations of a narrator who takes a position of authority and that of a philosopher. sociolog şi istoriograf. la Manzoni. Keywords: excursus. Universitatea " Spiru Haret " .ulterior eliminată. Roxana TOMA Facultatea de Litere. duc astfel procedeul digresiunii până la limita lui ultimă. preface Amplificările digresive la Manzoni şi la Hugo sunt uneori atât de extinse încât extrapolează conţinutul romanului şi se detaşează de povestire pentru a se transforma în opere de sine stătătoare.Alessandro Manzoni şi Victor Hugo: digresiuni transformate în opere de sine stătătoare Lect. autonomous work. these digressions are compact blocks. univ. aşa cum reiese din încheierea . La Manzoni. Passages like Storia della Colonna Infame by Alessandro Manzoni and L’Archipel de la Manche by Victor Hugo bring the digression process to its ultimate limit. Apendicele istoric asupra Coloanei Infame a fost gândit iniţial ca parte integrantă a episodului ciumei din romanul Fermo şi Lucia. Deşi simţim că ne-am 359 .

185 360 . o imitară şi o întrecură cu procese la fel de motivate şi ponderate ca şi cele ale oamenilor despre care am vorbit. Ca parte desprinsă din roman. Manzoni înţelege inconvenienţa unei digresiuni aşa de ample. IV. (Fermo e Lucia. 585) Termenul untore defineşte persoana suspectată. în anul 1630. cu torturi mai lente. 859) Aflat în faza de elaborare a romanului. Dacă el nu ar fi explicat motivele pentru care nu credea în realitatea şi în vinovăţia acestor untori. acuzaţi de răspândirea ciumei în Milano. Manzoni alege atunci singura soluţie posibilă şi anume transformarea pasajului în apendice. importanţa lor ne obligă să abordăm câteva întâmplări răsunătoare. a le povesti ne-ar conduce sau ne-ar îndepărta prea mult din drumul nostru. la care ne întoarcem acum cu adevărat. Credinţa că aceşti untori au răspândit ciuma a provocat o persecuţie atroce asupra lor. care ar fi trebuit să reprime şi să pedepsească acea nedreaptă furie a populaţiei. (Fermo e Lucia. ar mai păstra încă vreo urmă de curiozitate pentru sfârşitul naraţiunii principale. şi explicaţia flagelului s-ar fi redus la teoriile învăţaţilor vremii. de “ungerea” cu o substanţă gălbuie a mânerelor uşilor pentru a contagia locuitorii oraşului. IV. să sară următorul capitol. Cititorul care. închide capitolul IV cu aceste cuvinte: Magistraţii. A trece aceste procese sub tăcere ar însemna să omitem o parte esenţială din istoria acelor timpuri tulburi. în timpul ciumei de la Milano din 1630. Astfel. care urma după un alt excursus detaliat referitor la tragicele evenimente din timpul ciumei. întregul subiect al ciumei din roman şi-ar fi pierdut semnificaţia. mai studiate. plictisit deja de această lungă naraţiune secundară. 185 nici nu intenţiona să renunţe la abordarea procesului untorilor . Manzoni. care va urma povestirii noastre. Pe de altă parte.îndepărtat deja prea mult de povestirea noastră. în care voia să prezinte propriul punct de vedere în contrast cu ceea ce se scrisese până atunci. mai infernale. la superstiţii sau la influenţele astrale în care credea don Ferrante. fragmentul dădea totală libertate cititorului care putea evita lectura acestui pasaj destul de consistent ca volum. referindu-se la erorile judiciare ale magistraţilor faţă de presupuşii untori. Le-am pus deoparte însă într-un apendice. şi aceste indicii nu au o legătură necesară cu aceasta.

scriitorul meditează din nou asupra întregului roman. sau că neam abătut în tot felul de gânduri. ne vom lăsa în voia a tot felul de vorbării fără nici un inconvenient. în sfârşit. Manzoni simte nevoia introducerii unui nou pasaj reflexiv pe care îl legitimează anticipat: Aici. Până acum. chiar în locul unde 361 . o dată încheiată povestirea. Dar acum. Istoria Coloanei Infame apare ca apendice la Logodnicii. Nu este însă o problemă pe care s-o putem rezolva în câteva cuvinte şi nu e nici locul potrivit să-i putem da toată extinderea pe care o merită. şi deci. 725) În Logodnicii. De aceea. în ediţia din 1827. Manzoni modifică titlul apendicelui în Istoria Coloanei Infame. dacă ne-am opri la asemenea evenimente. în sfârşit. istoria opiniilor contemporanilor şi urmaşilor despre acel proces. din motive editoriale. XXXII. când. introducând şi alte schimbări cu intenţia de a o publica sub forma unei lucrări autonome. am omis şi am sacrificat multe altele pentru a nu pierde firul povestirii. cititorul ar putea să piardă interesul de a cunoaşte cele câte ne-au mai rămas de spus din povestea noastră. Datorită materialului bogat avut la dispoziţie şi examinării unor documente până atunci ignorate. pentru a se concentra asupra finalului istoriei mai mici. (Promessi Sposi. deşi la sfîrşitul capitolului XXXII. în mod riguros vorbind. cînd. a cărui publicare începe în 1840 şi se va încheia în 1842. 552) (sublinierea îmi aparţine) Scriitorul îşi dă seama că Marea Istorie riscă să înnăbuşe ficţiunea şi decide să o deplaseze în altă parte. dacă nu acela de a rămâne fără nici un cititor. e totuşi adevărat că. se încheie istoria. dar noi nu credem de cuviinţă ca ea să se termine. nu a fost nici măcar nevoie ca Manzoni să modifice finalul capitolului XXXII pentru a avertiza cititorii de prezenţa Istoriei Coloanei Infame: a fost suficientă adăugarea. şi nici nu vrem atât de repede să renunţăm la cuvânt. la eroii noştri şi să nu-i mai părăsim până la sfârşitul povestirii. lăsând istoria şi cercetarea acestor evenimente pentru o altă scriere. în schimb. Manzoni promite cititorilor o altă lucrare: Considerăm că această istorie ar putea fi obiectul unei noi lucrări. Spre deosebire de ediţia din 1827.Tensiunea digresivă specifică romanului Fermo şi Lucia continuă şi în Apendice. nimic altceva decât o altă istorie. cea a aventurilor lui Renzo şi ale Luciei. Istoria Coloanei Infame nu apare. să ne întoarcem. Avem mai întâi câteva gânduri de adăugat despre procesul senatului. după încheierea relatării procesului. chiar dacă cititorului poate i s-a părut că ne-am rătăcit de mai multe ori cu tot felul de tărăgăneli. (Appendice su la Colonna Infame. În afară de aceasta.

25 187 362 . 194 (ediţie adăugită. Istoria Coloanei Infame lărgeşte şi aprofundează reprezentarea societăţii din secolul al XVII-lea. Bologna. Nascita e morte della digressione: da „Fermo e Lucia” alla „ Storia della Colonna Infame”. când romanul se încheie cu un final fericit. în La dissimulazione romanzesca. pentru a arăta că. Scenari secenteschi. Il Mulino. Manzoni scrie un roman-eseu în care îmbină momente de povestire cu reflecţii juridice şi meditaţii morale. I ed. dacă pentru protagonişti. are în spatele ei un coş mic cu rufe de spălat (. Manzoni.apare promisiunea reluării istoriei procesului într-o altă lucrare. Astfel. născut din 187 carte. în cele din urmă. Într-un roman ce se voia tablou al crudei istorii lombarde din secolul al XVII-lea. 2004. adaugă cuvântul sfârşit nu în concluzia romanului. ciuma. La storia e l’olocausto. Parte externă dar în acelaşi timp puternic integrată în textul romanului. dacă romanul se încheie cu ilustraţia puţin nătângă în care Agnese ţine în braţe fetiţa şi Lucia. ceva ce nu face corp comun cu cartea dar îi aparţine şi. o incizie puternică trezeşte cititorul. El devine astfel acuzatorul nu doar al unei judecăţi oarbe. în ediţia din 1840 a Logodnicilor.. fiind structurată în şapte capitole precedate de o Introducere în care este explicată originea titlului. Antropologia manzoniana. 1840. XXXII. p. urmărind pas cu pas fazele procesului untorilor.). cu un alt tablou teribil: Istoria Coloanei Infame. 1990) Giovanni Macchia. Fără a inventa nimic. pentru ca.. adevărat holocaust al inocenţilor. opusculul de la sfârşitul volumului” (Promessi Sposi. pentru a aminti de condamnarea untorilor. digresiunea s-a transformat în apendice. Între case sărmane şi ajunse într-o stare 186 Ezio Raimondi. ei şi cei care citesc povestea lor nu trebuie să uite istoria delictelor din acele timpuri. Istoriei Coloanei Infame ajunge la forma ei definitivă. Şi în ediţia din 1840. finalul a fost unul fericit. să fie considerată de scriitor chiar volum. a unei note care spunea: „v. imediat după aceea. nedrepte. se întoarce în carte . 563). Şi astfel. 1989. În ediţia din 1840-1842. ed. pe următoarea pagină. ci pe ultima pagină a Istoriei Coloanei Infame. ci al unei întregi epoci în care un flagel al naturii. Adelphi Edizioni. poate deja obosită. iată că se redeschide violent. devine obiect al unei cruzimi atroce. in Tra don Giovanni e don Rodrigo. Milano. De aceea. într-o lume 186 creştină . de la ediţie la ediţie. p. în căutarea disperată a unui vinovat. sfârşitul fericit al celor doi protagonişti distona puternic. motivat de voinţa judecătorilor procesului de a înălţa la Milano o coloană infamă.

ghid turistic. urmează aproape acelaşi parcurs editorial ca şi Istoria Coloanei Infame la Manzoni şi. toate acestea sunt variante luate în calcul Legătura între dramă şi subiect a fost formulată într-o schiţă de prefaţă pentru romanul Omul care râde. 2000. Paris. présenté et annoté pour "Notre-Dame de Paris" par Jacques Seebacher et pour "Les Travailleurs de la mer" par Yves Gohin). Verboeckhoven et Cie: L’Affaire „Chap. Les Travailleurs de la mer. Prél. 25 nov. Statutul cărţii este însă fluctuant şi se modifică de la un an la altul: carte în roman. pe lespezi de piatră. cu o mulţime de oameni furioşi care strigă şi se agită. şi. diseminată în roman. Hugo scrie prima versiune a 189 Arhipelagului Mânecii în 1865. atitudinea lor anti-voltairiană etc). volum în sine. Din punct de vedere genetic. Victor Hugo. la fel ca în cazul scriitorului italian. se naşte dintr-o digresiune excedentară aparţinând romanului. Gallimard. Monografie geografică şi istorică despre insulele anglo-normande. prin proliferarea detaliilor pitoreşti şi prin atenţia acordată infimului. exultând. (Texte établi. atât datorită instabilităţii poziţionării sale în text cât şi dificultăţii de a fi clasat într-o tipologie a genurilor.”. prin impresia de densitate suscitată de mulţimea informaţiilor. la Hugo. şi pregătind astfel cadrul în care se va desfăşura acţiunea. satiră. Notre-Dame de Paris . De fapt. în pagina introductivă. capitol preliminar. referat susţinut în cadrul Grupului Hugo.de plâns. Arhipelagul Mânecii concentrează descrierea insulelor anglonormande. iată scena demolării casei presupusului untore. internet 189 188 363 . p. 1638 (manuscris citat) Istoricul publicării Arhipelagului Mânecii este admirabil descris de Claude Millet în Hugo. textul autonom fiind publicat abia în 1883. se citesc cuvintele fatidice: Istoria Coloanei Infame. Istoria cea mare înghite faptele mărunte ale fiecărui personaj. În final. după încheierea redactării romanului Oamenii mării. mărturie a scriitorului exilat. "Bibliothèque de la Pléiade. transformată apoi într-o scriere autonomă. 1975. toate se îmbină în douăzeci 188 şi patru de capitole care se desprind din romanul Oamenii mării prin tonalitate. Lacroix. Arhipelagul este un caz aparte. prefaţă. în iarbă. accentuând anumite aspecte care vor fi reluate în ficţiune (superstiţiile locuitorilor. Arhipelagul Mânecii.

A publica Arhipelagul ca pe un capitol preliminar însemna a creşte efectul static al romanului şi implicit a întârzia începutul acţiunii. Hugo afirmă: Romanul având în sine o lungime suficientă pentru trei volume. Hugo se temea ca acest capitol să nu blocheze încă de la început curiozitatea cititorului. este dacă el aparţine sau nu romanului. p. XIV. introducerea unei ierarhii între cele două texte în defavoarea Arhipelagului. întrebarea care se impune. Hugo 191 trebuia să ţină cont atît de cititorul „gânditor” . atunci când afirmă că textul liminar este în afara dramei. Poziţia liminară este însă o zonă periculoasă. 391 (éd. p. Paris. A restrânge însă capitolul preliminar însemna a-i minimaliza importanţa şi a-l desprinde întrucâtva de roman. De fapt. V. emoţie. În acest sens. putea fi considerată o invitaţie pentru cititor de a sări digresiunea pentru a-şi concentra atenţia asupra romanului. Œuvres complètes. 1967-1969. ce lasă să se întrevadă în ţesătura ei straturi succesive ce se suprapun şi se modifică). Ca scriitor. cartea a II-a a romanului.de autor şi de editorii săi . Tocmai existenţa acestor posibilităţi subliniează caracterul de grefă. şi Il n’y a de lecteur que le lecteur pensif. Soluţia propusă de Hugo pentru a neutraliza acest inconvenient al capitolului preliminar este una tipografică: scriitorul îi propune editorului său încă din 1865 să „dilate” textul romanului şi să „restrângă” prin caractere mai mici textul Arhipelagului. chronologique publiée sous la direction de Jean Massin) 191 190 364 . şi anume cea care aşeza Arhipelagul în partea I. mai ales că primele patru cărţi ale romanului propriu-zis erau structurate sub forma unor capitole de „expoziţie” şi nu de acţiune. Vol. cât şi de cel care voia acţiune. romanesc. de digresiune. soluţie pe care v-o arată clar şi ultima mea 190 ibid. Într-o scrisoare către editor. doar una este exclusă definitiv. Calitatea de prefaţă era însă greu de atribuit acestui text care nu conţinea nici cea mai vagă referire la ideea de roman sau la poetica scriitorului (dacă nu cumva Hugo ar fi vrut să sugereze că descrierea procesului de geneză geologică a insulelor reproduce geneza operei literare. cred că soluţia ar fi aceasta. de fragment în afara subiectului. toate celelalte variante mizând pe o poziţie liminară.. Club français du livre. această reflecţie constituind chiar miezul problematicii digresiunii. Răspunsul îl dă chiar Hugo. 55 pensif este un adjectiv frecvent sub pana lui Hugo. şi Hugo conştientizează foarte bine acest aspect. din cele patru posibilităţi. Victor Hugo. Sublinierea autonomiei pasajului digresiv. datorită ambiguităţii naturii acestui text. într-un alt context însă. dar nu a subiectului.

Paris. Il Mulino. 193-202 Sabry Randa. Vor trece însă mulţi ani până când Arhipelagul Mânecii. după încheierea romanului. Messina. http://groupugo. într-o broşură de 80 de pagini. 1992 Macchia Giovanni. Dentro il romanzo. Stratégies discursives: digression. în ziarul Le Rappel. I ed. apare separat. fără ca drama să-şi piardă vreun pic din interes. Scenari secenteschi. Tot în 1883.fr/groupugo/doc/00-11-25Millet. pp.scrisoare: Să publicaţi pur şi simplu capitolul preliminar în fruntea primei ediţii. Nota nu pierde nimic din valoare şi în acest fel adaugă importanţă cărţii. neglijează această notă şi intră imediat în roman. Arhipelagul este.pdf Raimondi Ezio. Strutture narrative e registri simbolici tra il Fermo e Lucia e I Promessi Sposi. Bologna. (ediţie adăugită. pp. nesigură chiar pentru Hugo.”. totodată de interioritate şi de exterioritate. astfel încât să ocupe cât mai puţin volum şi să aibă aspectul simplu al unei note introductive. transition. 2000. Lacroix. Hugo. va fi lansat în foileton. dar şi între scriitor şi eventualii critici care l-ar putea acuza că acest capitol îngroaşă volumul romanului. Adelphi Edizioni. Bibliografie Grimaldi Emma. fără hârtie frumoasă.div. 25 nov. La storia e l’olocausto. lizibilitatea romanului nu depinde de el decât în parte. Sicania. într-o poziţie ambiguă. compus separat. internet. decupat în capitole scurte. (1883) ca text de sine stătător şi autosuficient. la Calmann Lévy. suspens. strategia folosită de scriitor induce ideea de autonomie a romanului: atâta timp cât Arhipelagul este un capitol preliminar. Éd. 2004. Verboeckhoven et Cie: L’Affaire „Chap. în raport cu romanul. dar cu litere mici. Antropologia manzoniana. 1990). 1989. publicul. Nascita e morte della digressione: da „Fermo e Lucia” alla „ Storia della Colonna Infame”. 19-56 Millet Claude. În acest fel. dacă vrea. 1992 365 . Arhipelagul Mânecii. de l’École des Hautes Études en Sciences Sociales. Prél.jussieu. in Tra don Giovanni e don Rodrigo. Milano. Soluţia tipografică este aşadar o soluţie de compromis între scriitor şi publicul său. Cu toate acestea. în La dissimulazione romanzesca.

Limba şi literatura română este o materie şcolară care are caracteristici interculturale încă neexploatate. Drd. etc. nonformală. but is still excluding some school classes which could be a great help in understanding the intercultural problem . p 41-42). Pentru ca acest aspect să fie relevant este necesară o reorganizare a curriculumului. respect for the others. Ideile promovate prin educaţia de acest tip nu pot fi decât apreciate: respect pentru ceilalţi.Dimensiunea interculturală a curriculumului din perspectiva limbii şi literaturii române. The intercultural curriculum is a part of our formal curriculum. The Romanian Language and Literature classes can be efficient in promoting the intercultural education. Keywords: intercultural education. interest for diversity. elaborat şi aplicat încă din anii 70 în SUA şi revizuit în anii 90(Consiliul Naţional pentru Studii Sociale din SUA) sunt următoarele: 366 . În cadrul educaţiei formale trebuie gândită o strategie care să evidenţieze rolul interculturalităţii prin activităţi desfăşurate în cadrul tuturor orelor de curs. Astfel ar fi indicat să se realizeze o promovare a valorilor sale prin toate tipurile de educaţie (formală. În acelaşi timp trebuie menţionat faptul că educaţia interculturală este un stil de gândire şi un stil de viaţă. care trebuie să vizeze scopuri interculturale. capacitatea de a înţelege şi accepta valori culturale diferite de cele proprii. Principiile organizării curriculumului intercultural (Nedelcu. Raluca Ştefania SUCIU Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei. 2004. Nonformal education is promoting values like: tolerance. Universitatea Bucureşti Abstract The idea of conecting the intercultural education with formal education is not a preocupation in our country. respect pentru diversitate. informală). Educaţia interculturală este o sintagmă destul de des folosită în societatea românească actuală. Romanian Language and Literature. intercultural curriculum. În şcoala românească există obiecte şcolare care promovează valorile educaţiei interculturale.

să folosească eficient resursele comunităţii locale. poate fi un promotor al educaţiei interculturale. Observând aceste principii se poate să aducem un argument în susţinerea faptului că limba şi literatura română. Principiul 7: şcolile trebuie să iniţieze evaluări sistematice. bibliotecă. Se ştie că toate aspectele gândite pentru activitatea din clasă trebuie să fie gestionate. personal administrativ. Principiul 5: personalul didactic şi nedidactic al unei şcoli trebuie să reflecte diversitatea etnică a societăţii. Principiul 6: curriculum intercultural trebuie să folosească la maximum învăţarea experimentală. profesor. de la nivelul macroeducativ. abordările inter şi multidisciplinare trebuie să fie o practică didactică curentă în studiul grupurilor etnice şi culturale. mediu şi lung. fără o atentă raportare la societatea românească aceste aspecte „din clasă” nu pot fi realizate cu succes decât pentru o perioadă scurtă de timp şi nu vor fi benefice decât pentru lărgirea culturii generale şi foarte puţin pentru formarea competenţelor interculturale. fără planuri de acţiune pe termen scurt. Ea este o entitate multidimensională într-o continuă construcţie şi reconstrucţie.Principiul 1: pluralismul cultural trebuie să se reflecte în tot mediul educativ (curriculum formal. la nivel microstructural. Educaţia interculturală nu poate fi interiorizată prin activităţile desfăşurate în cadrul unui obiect şcolar. hidden curriculum. Educaţia „ inter” priveşte: 367 . Fără politici educaţionale în domeniul educativ. metodelor şi materialelor didactice de suport folosite în predarea diversităţii etnice şi culturale. Principiul 8: curriculum intercultural trebuie să valorizeze cunoştinţele despre comunitate şi. programele sistematice de formare a cadrelor didactice. în primul rând. organizarea şi decorarea spaţiilor de învăţământ) Principiul 2: curriculum intercultural trebuie să fie cuprinzător în scop şi succesiune. inclusiv în domeniul educaţiei interculturale trebuie să fie o realitate permanentă a activităţii şcolii. continue ale obiectivelor. Este un mod de viaţă. să prezinte concepţiile şi valorile diferitelor grupuri etnice şi culturale Principiul 3: curriculum intercultural trebuie să îi susţină pe elevi în dezvoltarea încrederii în sine şi în dobândirea unei atitudini pozitive faţă de propria identitate Principiul 4: politicile şi procedurile şcolare trebuie să întărească interacţiunile interculturale pozitive şi înţelegerea între elevi. centrul de documentare şcolară. în egală măsură. comunitate etc.

Criteriile de evaluare a competenţelor şi comportamentelor. mijloacele de învăţământ. evidenţierea unor aspecte ca: noi – eu şi ceilalţi. Acestea antrenează compartimentări care favorizează comunicarea.femeie în societate. localurile. cu educatorii din sectorul educaţiei informaţionale. gestionarea conflictelor. drepturi umane şi cetăţeneşti etc.a. secretare. diferenţe culturale. selecţia şi repartizarea elevilor. 1999. p. . . tradiţii 368 . portari ). Rey. Obiectul de studiu limba şi literatura română poate contribui la susţinerea educaţiei interculturale prin: . nu sunt indiferente. permiţând sau nu activităţi diversificate şi cooperarea interdisciplinară. obiceiuri. relaţia bărbat . . . dizabilităţi. . (M. cu universitatea şi comunitatea ştiinţifică. discriminare. asistenţi sociali.Formarea dascălilor şi a altor persoane (cadre şi autorităţi şcolare. cu instanţele ce se ocupă de formarea profesională.Relaţiile internaţionale. personal sanitar. psihologi. etc. Operele literare studiate sau diferitele teme pot fi un prilej de înţelegere propriei culturi şi a culturii celorlalţi: 1. obiceiuri.. . determinând calitatea modului de transmitere a cunoştinţelor.Viaţa clasei şi a şcolii. . oameni cu dizabilităţi. legislaţia şcolară. . de formarea continuă şi de piaţa muncii. . gestiunea timpului de muncă.Relaţiile cu părinţii şi comunitatea socială. după o atentă formare a cadrelor didactice. Piste pentru o educaţie interculturală şi solidară în Dasen şi Perregaux. 165-166) Aşa cum s-a menţionat un singur obiect şcolar nu poate crea contextul interiorizării educaţiei interculturale. Câteva exemple pot fi susţinute din manual de clasa a X.Organizarea şcolilor. tradiţii.Politica educativă şi lingvistică (adesea depinzând de politica economică). Dar fiecare obiect şcolar în parte poate contribui la obţinerea competenţelor interculturale. relaţia dintre clasele sociale.Activităţile extraşcolare. De la logica “mono” la logica de tip “ïnter”.Alegerea priorităţilor educative. orarele. „Ion” de Liviu Rebreanu: discriminare etnică.Discuţiile din ore care să ore care să presupună.Coordonarea diferitelor instituţii şi gestionarea fiecăreia dintre ele. Rey.

relaţia cu divinitatea 4.) şi realizarea de site-uri sau bloguri care să fie corelate cu tematica şi obiectivele studierii limbii şi literaturii române în liceu. drepturi umane şi cetăţeneşti etc. În varianta virtuală ar fi mai uşor de accesat. Studiile să se ocupe de prezentări referitoare la societate. gestionarea conflictelor. În favoarea promovării educaţiei interculturale în învăţământul formal se poate aminti faptul că „educaţia interculturală prezintă cel puţin două dimensiuni.Crearea unor culegeri (virtuale sau reale) în care să se prezinte aceeaşi temă literară din multiple perspective. studiul scriitorilor poate fi o modalitate de promovare a diversităţii (mulţi dintre scriitorii români sunt de altă etnie) aspect ce susţine ideea adaptării la diversitate. obiceiuri. „O scrisoare pierdută” de I. „Moara cu noroc” de Ioan Slavici: tradiţii. . În ceea ce priveşte manualele de limba şi literatura română acestea au puţine referiri la interculturalitate ( manualele pentru ciclul primar au abordări interculturale). Twitter.Introducerea studiului de caz începând cu clasa a X-a. relaţii majoritate minoritate. . Curentele studiate pun în evidenţă caracteristici culturale din diferite ţări (asemănări şi deosebiri). care se articulează indisolubil una cu 369 . cunoaştere de sine. cunoaşterea alterităţii. mail etc. 5. Aceste elemente pot conduce la ceea ce spuneau Gobell şi colab. Caragiale: conflict. etc. . mentalităţi. idei provenite de la elevi din toată ţara.2. acceptarea diferenţelor culturale. cunoaştere se sine. „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă: colectivitatea. familia şi rolul ei în societate 3. respectul diferenţelor culturale.Interacţiunea cu alte comunităţi. L. acceptarea diversităţii. interesul faţă de temele generale ale educaţiei interculturale.(2007) completând o listă a trăsăturilor educaţiei interculturale prezentată de Consiliul Naţional pentru Curriculum şi evaluare din Irlanda (NCCA): conştiinţa diferenţelor culturale. Rezultatele ar putea fi evaluate la orele de limba română după expuneri orale şi scrise. . discriminare. Toate aceste teme vor fi abordate plecând de la subiecte ale textelor literare. 6. dar şi cu obiectivele educaţiei interculturale. interesul faţă de alte culturi. . conştiinţa propriei culturi.Interacţiunea cu organizaţii ce promovează literatura română sau alte literaturi.Realizarea de proiecte de colaborare prin contact virtual (Facebook.

Bryam.M. Totuşi corelaţia cu diferite obiecte de studiu nu este încă realizată în învăţământul românesc contemporan. Cozărescu. D. 1999. Educaţia interculturală prezentată şi interiorizată prin intermediul activităţilor corelate cu ora de limba şi literatura română nu este o idee prea des vehiculată şi poate fi de un real ajutor în deciziile de a transforma şcoala românească întro instituţie care se ocupă nu numai cu promovarea culturii ci şi cu promovarea unei transmiteri interesante a culturii şi a valorilor societăţii contemporane şi. (1993). Cluj: Editura Presa Universitară Clujeană. Iaşi:Editura Polirom 370 . Intercultural Communication.:National Education Association.(Eds. Sociocultural Competence in Language Learning and Teaching. J. viitoare. contactul în orice mediu cu alteritatea). Educaţia interculturală şi multimedia.. poate. Manual de educaţie interculturală. Rey.C. Bucureşti: Editura ASE Ciolan. M.). P. Ambele dimensiuni pot fi dezvoltate şi prin discuţiile şi metodele prezente în cadrul orelor de curs din fiecare şcoală. Multicultural education: Issues and perspectives. Marchiş I (2008).. & Banks. D. Boston: Allyn and Bacon. G. în Banks. Ciobanu. Piste pentru o educaţie interculturală şi solidară în Dasen. M. Educaţia interculturală. Perregaux. C. Boston Washington.cealaltă: o dimensiune a “cunoştinţelor” (pe cât posibil obiectivă şi construită din multiple unghiuri) şi o dimensiune a “experienţei” (subiectivă şi relaţională)”.A. Rey. 2nd ed..L. (1997). Perregaux. (1999). Council of Europe. Paşi către şcoala interculturală. Zarate. De la logica “mono” la logica de tip “ïnter”.A. C. (coord) (2010). Banks. G. Sage Publications Ciascai. L.. Fundamentele ştiinţifice ale unei pedagogii interculturale. Theory& Practice. Strasbourg Cai. Definitions. Ideea de a promova educaţia interculturală în şcoală nu este nouă şi nu va fi niciodată o inovaţie. Bibliografie Banks. în P.(2000). Zarate. pag 180). J.(a nu se uita de faptul că dimensiunea relaţională implică şi alte aspecte. Brzam. O. J. (ed) (2010). M. Approaches to multicultural curriculum reform. Bucureşti: Editura Corint Dasen.A. (M Rey. objectives and assessment of sociocultural competence în M.(1981). Dasen. Multiethnic Education.

K and all. Paris: Presses universitaires de France. M.(1999).(2006). Theory & Practice. (2010).Dobridor. Iaşi : Editura Polirom Gobell. MEC 371 . Psihologie interculturală.Dasen. Bucureşti: EDP Demeuse. Defise R. Iaşi: Editura Polirom Panchaud.. Teoria şi metodologia curriculumului.(1981). D′ Hainaut. Budapest. Multicultural Curriculum: Beyond the Orthodoxy. pag 11-16 Potolea. Paper presented at the Congress of the European Association of Research on Learning and Instruction. (1992)..(2008). PUF. Dictionnaire de l'évaluation et de la recherche en éducation.Conceptualizarea curriculumului. în Banks. Des options politiques au pilotage. Iaşi: Editura Polirom Potolea. (1984).. C. Multiethnic Education. M.(2002).Curriculum şi competenţe. Editura ASCR Nedelcu. De Landsheere. Ph. Perregaux. Promoting Intercultural Learning in English as a Foreing Language: The Interplay of Teacher’ s and Student’ s Experience in Class. Educaţia interculturală. I.. (2005). Iaşi: Editura Polirom De Landsheere.. (1999). Ch. Teoria generală a curriculumului educaţional. (119120). (2007). P.Napoca. Cluj. Boston Jonnaert. V. Bucureşti: Humanitas. Un cadru operaţional.D. Bruxelles : De Boeck Université Gavreliuc A.. Bucureşti Negreţ. L. (2011). Strauven.(1976). D... J. Comment le curriculum pourrait-il mieux contribuer à la lutte contre la pauvreté? Information et innovation en education. M. M. Rey. Proiectul pentru învăţământ rural. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. Manolescu. Trends în Education. Pedagogie. A.. G. Développer un curriculum d 'enseignement ou de formation. nr 8-12/ 1976. August 29th 2007 Jeffcoate. Păun (coord) (2002). M. Ettayebi. A. L'education et l'information. O abordare multidimensională în D.(2004). pg 4. Învăţarea interculturală în şcoală. Potolea şi E. Programe de învăţământ şi educaţie permanentă. (2006).

Posibilităţile de manifestare a sarcasmului sunt: jocurile de cuvinte. ea ascunde adevărul în spatele comicului. Un individ este redus la un defect. denaturarea. pamphlet. o mentalitate în faţa vieţii. înlocuirea sensului propriu al unui obiect prin unul figurat. Procedeul satirei. characterology. 372 . caracterizarea printr-un stil de vorbire notoriu (întrebuinţarea unui citat anapoda dintr-o personalitate care trebuie batjocorită). Popa 2010: 143. cu menţinerea relativă a omofoniei. definit de seriozitate. omofonia. în satiră ori în batjocură. uzează de comicul violent. Satirist hides the truth behind comic.Comicitatea satirei Drd. prin care humorul poate să treacă în ironie. adică vehement. sau. 194 Ibidem. printr-o poantă comutativă (elogiul fizic şi sufletesc 192 193 Hőffding 2007: 57. fundamental. un personaj dintr-o fabulă este căţelul. iar căţelul simbolizează un individ concret ⁄ un tip funcţional. Însuşirea comică serveşte la disocierea satirei de cinism. Elena-Alina GRECU Şcoala Doctorală a Facultăţii de Litere. orientat asupra unui comportament individual şi colectiv. având aceeaşi valoare cu gluma mai mult sau mai puţin blândă şi marele humor. Reducţia are ca scop egalizarea194. allusion. Blândeţea prezintă mai multe trepte. de unde: râsul sarcastic. mai exact. este reducţia193. Key words: satire. sarcasm. De pildă. . trecerea de la simpatie la batjocură. but the goal is achieved through processes of the comic. Sarcasmul denumeşte batjocura necruţătoare. de vizare a răului din lume. aglomerarea afirmaţiilor de acelaşi fel asupra unui individ.o concepţie despre viaţă. Universitatea din Piteşti Abstract: The purpose of satire is not laugh. Există micul humor. Satira este un mod intenţional. furios.. o stare totală la care îşi aduc contribuţia toate trăirile şi străduinţele”192.

concepţii. 197 Ibidem: 150. aspecte negative ale realităţii sociale. lingvistul Peter Matthews propune următoarea definiţie: . meseriaşi. de obicei în proză. determinarea noţională. cu un ton combativ faţă de un obiect concret.a. teologi şi clerici. Aceasta evidenţiază un aspect dezagreabil. 373 . licenţios. S-a constatat că pamfletul înfăţişează cel mai bine comicul orientat politic: superioritate – represiune ⁄ răzbunare (over-retaliation). Din practica satirică tradiţională s-au desprins următoarele categorii socioprofesionale: suveran. Pamfletul este o variantă de optimizare pragmatică şi formală a satirei şi sarcasmului197. se poate încerca să impui cuiva să facă ceva ş. amuzament maxim). Cu referire la funcţiile limbajului. 195 196 Matthews 1997: 139. Iniţial a denumit o comedie latină în versuri din secolul al XII-lea.Funcţie a limbajului: Orice tip de situaţie care poate fi realizată în interiorul limbajului sau folosindu-se de acesta. atribuirea de nume sarcastice. inferioritate – represiune ⁄ răzbunare (under-retaliation) (Gutman. prin intermediul unui mesaj se poate transmite o informaţie. vicios.m. defecte morale.d.”195. curte şi aristocraţie. clienţii lor. avocaţi. aparent ascuns de enunţ. se poate reda starea de supărare a vorbitorului. ce se opune formal sarcasmului. judecători.superlativ al unei femei.). 198 Ibidem: 154. jocul batjocoritor cu numele cuiva. angajarea celor sfinte. Se poate spune că orice scriere cu pregnant caracter satiric. Se apelează la expresii violente directe. hangii şi călători. cărturari. Bryant ş. represiune ⁄ răzbunare – egalizare (retaliatory.. terminat cu o anume propoziţie). altele – evaluate şi condamnate după consecinţele extraprofesionale198. medici şi pacienţi. O satiră indirectă. Popa 2010: 149. ulterior va desemna o scriere de dimensiuni reduse. Astfel. în care se condamnă atitudini. este pamflet. anacronismul sarcastic. absolutizarea în negativ a ceva deja definit negativ. Unele grupuri sunt prezentate în mod satiric prin relaţiile sociale ale activităţii propriu-zise. Satira dă coloratura unei opere. Priest.a. ilustrarea urâţeniei cuiva sau a vestimentaţiei prin redarea caracteristicilor relevante ale imaginii aceleiaşi persoane prin mijlocirea cifrelor. trăsături de caracter ale unei persoane. după aceea făcea referire la un volum de text scurt. este aluzia196.equity. oneşti sau delincvenţi.

indicaţiilor medicilor. străini. în tradiţia comică – posesori de ştiinţă fără legătură cu realitatea sau contrazisă de aceasta. corupţi. Călătorii sunt aventurieri. căci prea multă minte strică. Satira teologilor şi clericilor vizează nepotrivirea dintre pretenţiile spirituale şi slăbiciunile omeneşti ale indivizilor cu roluri religioase exponenţiale. inutili. Medicul este un fel de asasin. pentru necinstea lor. Aristocraţii apar ca fiind intriganţi. evlavia. nobili. Toate viciile îi sunt atribuite aristocraţiei. lacomi. oportunişti cinici. Se râde de diagnostice. indivizi marginali. pentru mizeria localurilor în care se bea şi se mănâncă prost. superstiţiilor. venetici. decizia. Au fost satirizaţi hangii. de preocuparea pentru câştigul material. Militarii se găsesc în aceeaşi categorie cu infractorii. falşi. Ei ajung obiectele răzbunărilor comice ale supuşilor. capricioşi. bandiţi. satirizabili ca ucigaşi. Ei sunt satirizabili când acordă atenţie prejudecăţilor. Adesea apar ridicoli sub raport familial. violatori. Acţiunile reale ori atribuite unora evidenţiază virtuţi ca înţelepciunea. Cărturarii sunt satirizabili. în contradicţie cu onorabilitatea profesională (soţi încornoraţi). proşti. generozitatea. se doarme promiscuu. iubirea de pământ şi de neam sau faptele sunt monstruoase şi nu pot fi prelucrate satiric. Oamenii legii sunt corupţi.pentru că nimic nu-i mai criticabil decât ceea ce se află între suveran şi omul de rând”199. Când nu sunt proşti. cinică. hoţi. vagabonzi. Până în secolul al XX-lea este satirizată inutilitatea limbii latine în viaţa de fiecare zi. sancţiunile disproporţionate atrag comicul. măreţia. un experimentator iresponsabil. Suveranul este cel mai puţin satirizat. Ţăranii sunt satirizaţi pentru naivitate şi lipsă de maniere. terminologie şi argumentaţie sofisticată. sinceritatea. ţărani. jefuitori. . exploatatori. nepriceperea medicilor. afirmă românul. Raportate la infracţiuni. farmecelor ori leacurilor vechi. negustori. 374 . vitejia.militari. afemeiaţi şi paraziţi. Satira medicală este virulentă. Satira este îndreptată şi spre cerşetori. terapii. Meseriaşii sunt satirizabili când nu îşi onorează profesiunea.. Uneori. ca falşi erudiţi. prin neînţelegerea şi interpretarea greşită a explicaţiilor. beţivi. ei îşi folosesc inteligenţa punând la cale excrocherii pentru întreţinerea existenţei de beţivi. păgâni. nedrepţi. Se râde şi de ultimele descoperiri ştiinţifice din domeniu. incapabili. cărturarii sunt socotiţi nebuni. Meseriile penibile provoacă de asemenea râsul. Pacienţii devin ridicoli prin ignoranţă. 199 Ibidem. mincinoşi. eroismul. În secolele al XIXlea şi al XX-lea se reprelucrează categoriile clasice ale deţinătorilor puterii pentru satirizarea politicianului.

nepriceperea. Bucureşti.. Matthews. Acknowlegements This work (Comicitatea satirei) was partially supported by the strategic project POSDRU 107/1. H. Humorul ca sentiment vital (marele humor): un studiu psihologic. prostia. podoabelor. Panaitescu. The Concise Oxford Dictionary of Linguistics. 375 . instabilitatea morală şi comportamentală. M. traducere şi postfaţă de Val. o . Editura Semne. O formă a satirei este caracterologia. P. cu o reprezentare dinamizată în comedii. Implicaţii satirice sunt detectabile în începuturile tuturor literaturilor. Popa.. coafurii. satira femeilor are în vedere superficialitatea. Bibliografie Hőffding. lenea. 1997. Institutul European.acumulare de detalii exemplificatoare”200. în general a prezenţei fizice exterioare. Comicologia. 2007. Iaşi. inside POSDRU Romania 2007-2013 co-financed by the European Social Fund – Investing in People. New York. Oxford University Press. pantomime şi drame.Dacă satira socioprofesională şi politică vizează bărbaţii.5/S/77265. 200 Ibidem: 158. 2010.. cosmeticii. absolutizarea vestimentarului..

which placed the poetic message under the sign of indignation „The Invective Poem”. Destinul tânărului Bogza închis ca un asasin în închisoarea.1976 .42 202 Mihail Sebastian – „Procesul Bogza” în Rampa. anxiety. Volumul Poemul Invectivă a fost distribuit numai printre prietenii scriitori ai poetului.Bucureşti. unfolds the devastation of dominant instinct. tender woman becomes a long expected victim for rebellious thoughts. instinct. Versurile bogziene erau foarte asemănătoare versurilor whitmaniene şi baudelairene. tânărul Bogza declara în articolul Crezul publicat în revista Unu: „Cred într-o viziune sexuală a întregului univers” Îndrăznea să descrie violurile.815 201 376 . p. under a cznical sign.1 203 George Călinescu – Istoria literaturii române de la origini până în prezent. cu piatra. În 1929. a fost asemănător cu destinul autorului care a scris volumul Florilor raului (Les fleurs de mal).Editura Eminescu. Delincventul Bogza a fost un poet primejdios. p. Key words: Geo Bogza. cu puţine perifraze poetice. sexul cu animale. Poemul Invectivă a şocat literatura română prin versurile „brutal priapice şi cu totul deşănţate”203. incesturile. cântând cu asprime tristeţea unui adolescent „Invectiva poetului încearcă să purifice. „singurul care nu F.Solemnitatea invectivei bogziene Drd.The negative effects of the depraved body lead to a „faded” woman. woman faded Geo Bogza introduce o dată cu volumul Poemul Invectivă sexualitatea în lirica română. 5112/1935.1985. din Văcăreşti.The devine. Aderea – „Poetul la puşcărie” în Geo Bozga interpret de …. prin limbajul direct. cu pumnul”202. deoarece a jignit şi ultragiat codul penal.Facultatea de Litere Abstract The entire volume was created on the basis of some grave soul anxiety.Bucureşti. Aurelia Mihaela NĂSTASE MICU Universitatea Piteşti. un limbaj insultă. masturbarea.p.Editura Minerva. nr. Limbajul acestui volum era considerat un limbaj pornografic. Cuprindea foarte multe „cântări furioase cu imprecaţie”201.

invectivele urmează mai departe sub degetul de gheaţă al profeţilor viitori”206. oricât l-aş scruta. precum: incestul. cu pulpe suave devine pradă mult aşteptată pentru nişte gânduri dezlănţuite infernal. Volumul era constituit „pe fondul unor frământări sufleteşti grave.p. cât nu m-aş fi aşteptat. Bucureşti. poemului ultragiant”205. Azi l-am realizat atât de dur. 2010. Rezistă. poetul dorea să „se consacre în întregimea poemului. de destrăbălatele frumoase dar. În noaptea M. de efebii vânaţi şi de doamne burgheze şi marinarii venerici. ce angaja o definiţie a poeziei sub semnul revoltei ca „deschidere a unui ochi crud asupra vieţii”. de acum înainte. Femeia divină. de feciorii de bani gata.811 206 Geo Bogza – Poezii.102 207 Ion Pop – op cit. Îmbrăcat într-o mască cinică. de dedesubtul convenţiilor încât „acesta să cadă subminate autentic nu numai împroşcate la suprafaţă cum erau până acum”(12 octombrie 1935)207. Pe prima pagină a volumului apăreau amprentele digitale ale poetului. Personajele bogziene sunt reprezentate de servitoare.Edit casa cărţii de Ştiinţă . gingaşă. Poemele sale ilustrează dramele oamenilor simpli. de cioban. Cluj Napoca. Bucureşti. mărturisind: „De mult îmi propusesem să scriu un elogiu al invectivei.poetul aducea un elogiu limbajului trivial. 2007. p. Scris la 11 iunie 1932 poemul Prefaţă la un roman de dragoste deschide volumul Poemul Invectivă. pe tot traiectul (…) gândesc mereu la realizarea Poemului Invectivă”204. 2007. Nopţile de chin şi delir se pot transforma în unele fericite o dată cu prima ejaculare. Mincu – O panoramă critica a poeziei române din secolul al XX lea.811 204 377 . p. p. ori de câte ori l-aş citi.417 205 Ion Pop – Dicţionar analitic de opere literare româneşti. amorurile şi frustrările sexuale. volum care a deschis drumul unui limbaj obscen.putea fi comercializat”.. Invectivele erau mult mai brutale şi necenzurate faţă de poemele anterioare din volumul Jurnal de sex. Editura Adevărul Holding. Editura Pontica. poemului corosiv. Întreg volumul Poemul Invectivă este alcătuit din 23 de poeme.. cerând ca dezgustul faţă de instituţiile sterile să fie manifestat descriind viaţa aspră. de Anica nebuna. În 1930 la 12 iunie. poemul ilustrează ravagiile instinctului dominator. de cizmarul Gheorghiţă. apărut prima dată în anul 1929. iar pe ultima pagină apărea mottoul: „…Şi ca un zâmbet de provocare azvârlit continentelor. Toate întâmplările sunt relatate într-un limbaj dur şi foarte agresiv. La sfârşitul lunii august 1933.

femeia „leoarcă de sudoare s-a deşteptat ţipând speriată”.208Impulsul sexual este dat atât de sânge. de febră şi delir”.210 Carnea trupească era vinovată pentru orgiile „flămânde” ale „marinarilor cu voci de bariton”. p232 210 J. 1994. deoarece „visase un bivol ros cu sexul pus în coarne”. 417 378 . dezlănţuită. Prezenţa femeii cu pulpe suave redă fericirea după „atâtea nopţi de chin. şi este considerat „elementul carnal robit păcatului… natura umană care şi-a pierdut spiritul de dreptate prin greşeala originală”. Efectele nefaste ale trupului lăsat pradă depravării. fără a înfrumuseţa şi 208 Jean. Geo Bogza valorifică în poemele invective „carnea trupească”. vânzându-şi trupul cu „ţâţe tari şi imaculate ca de ceară”.222 209 Ibidem. oarbă şi ticăloasă. Adolescentul căruia se vânduse „fugi afară peste câmpuri”. cât şi de oasele care împing la desăvârşirea trupească. p.211Poetul a introdus realitatea în literatură. calmarea tensiunii. Mincu – op.Edit Artemis. măreşte tensiunea lăuntrică. practica vechea meserie în fiecare seară. Prezenţa sexului stăpânit de dorinţă sălbatică. Trupul este cel care este înclinat spre ispită. Femeia depravată. Uniunea sexuală a celor doi simbolizează „căutarea purităţii. vestită pentru ceea ce făcea. Chevalier. „declanşator al căldurii vitale şi vehiculat pasiunilor”209. p. Tensiunea interioară dezlănţuită în sânge şi în oase împinge la acte de violenţă şi ticăloşenie: „Privesc trupul tău fraged de fată tânără/ Şi o furtună de gânduri infernale se dezlănţuie în mine/ Sângele şi oasele mele îmi dictează tot ce trebuie să fac/N-am să mă dau în lături de la nicio ticăloşie” (Prefaţă la un roman de dragoste). sexul devine complicele sălbatic care va lăsa „urme de nedescris”. realizarea plenară a unei singure fiinţe”. creând un puternic efect al obscenităţii:„De fiecare dată cu un câştig cinstit/Vindea o pulpă veche şi-un sex cam paradit/La sexul meu de domnişoară/ Veniţi cu bani rotunzi de aur/ Să mă plătiţi ca un tezaur/ La sexul ca un cucuruz/ Venim flămânzi încă o dată/Priveşte-ne deci depravată” (Poemul marinarilor venerici şi al femeii depravate). Chevalier .cit. Alain Gheerbrant– op cit p. Substantivul comun „sex” este prezent de două ori şi în Poemul marinarilor venerici şi al femeii depravate. spărgând brutal „limbajul convenţional şi supunându-l la crude violentări”. Obsedată de poftele trupeşti.deprimantă. Bucureşti.Alain Gheerbarnt – Dicţionar de simboluri.252 211 M. duc la o femeie „veştejită cu cărăbuşi grefaţi pe ovare”. dezgustat de carnea smintită.

Poetul descrie evenimente foarte concrete. Poftele trupeşti sunt dezvăluite de „vocile indecente”. de factură senzaţional dramatică şi să transcrie în cod obiectual portretul grotesc al femeii obsedate sexual”212. Poeme ca: La închisoare de hoţi din Doftana. Tânărul poet ştia „să exploateze cu efect virtuţile schematizării accentuate. Balada tatălui denaturat. Dorinţele interioare sunt îndeplinite de „bărbaţii care-şi dau coate” şi râd de ocări făcând „semne de batjocură”. în condiţia ei esenţială.stiliza versul. De cele mai multe ori poemul arghezian utilizează sintagmele obscene pentru a sparge vechile tipare ale poeziei tradiţionale şi a deschide un nou ev poeziei moderne. dar nu îi lipseşte nici îndemânarea de regizor. Solemnitatea versurilor ilustrează teribilismul juvenil. Fără nici un fel de sfială şi cu gingăşie egală caută „pântecul” împreunării. Dacă Arghezi căuta „realitatea abjecţiei într-o terapeutică transcedentală. Atingerea fiecărei părticele provoacă minuni. . Majoritatea poemelor din Poemul Invectivă au comune nota de oralitate. de cele mai multe ori autentice prin limbajul atipic. Prezentarea eroului legendar. pipăind cartilajele şi zgârciurile putrede ale unei materii imune şi coborând ad inferos cât mai profund 212 213 Ibidem Ibidem 214 Ibidem 379 . pornografic implicând. cu vacile. pe când trupul „dinafară” pare a fi dumnezeiesc îmbălsămat de rugăciuni şi crezuri. Balada ucigaşului Maruth îl apropie foarte mult de lirica argheziană. ci doar a transpus simplu în cuvânt expresii triviale. cu câinii de vânătoare. Limbajul colorat. obscen. Invectivele bogziene au foarte multe note comune cu „urâtul” arghezian. Tam-tamul paparudelor apropiate. de conţinut şi de expresie cu Florile de mucegai. Anica nebuna. Acuzat pentru încălcarea bunelor moravuri şi pentru limbajul utilizat Bogza consideră că „violenţa de expresie presupune o violenţă de suferinţă care exclude. satisfacţia”214. Utilizează „clişee poetizante puse în vecinătăţi inconfortabile cu elemente de poezie. de relatare a faptelor sexuale. Gheorghiţă cizmarul. relatări de fiecare zi şi relatări ale faptelor de viaţă. În invectivele bogziene personajele cheie apar iubindu-se cu raţele. care îşi înscenează şi montează reportajul”213. Poemul Invectivă are foarte multe asemănări de formă.Trupul carnal este plin de dorinţe. de la început orice element pornografic. cu pantofii. chiar suburban dau o pată de culoare în toate poemele.

Bucureşti. Editura Adevărul Holding. Bucureşti.Editura Eminescu.Edit casa cărţii de Ştiinţă . M– O panoramă critica a poeziei române din secolul al XX lea. Bucureşti. Cluj Napoca.1985 Chevalier.419 216 Ibidem. Geo– Poezii.Bucureşti. 5112/1935 Acknowlegements This work (Solemnitatea invectivei bogziene) was partially supported by the strategic grant POSDRU/88/1.J Gheerbarnt . cofinanced by the European Social Fund – Investing in People.pentru a accede la o metafizicizante simbolică”215. Project ID52826 (2009).222 Mincu. Bogza se „lasă furat transfigurând materia atunci când recurgea la formele prozodice tradiţionale”216.G – Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Editura Pontica.Bucureşti. p. p. M – „Procesul Bogza” în Rampa. A– Dicţionar de simboluri. F – „Poetul la puşcărie” în Geo Bozga interpret de …. Bucureşti. p.Editura Minerva. Editura Pontica. within the Sectoral Operational Programme Human Resources Development 20072013. 1994. 420 380 . I – Dicţionar analitic de opere literare româneşti. 2007. 2007 Sebastian.1976 Bogza . nr. Mincu – O panoramă critică a poeziei româneşti din secolul al XX-lea. 2010 Călinescu.5/S/52826. Bibliografie Aderea. 215 M.Edit Artemis. 2007 Pop.

extrême . Situation humiliante et du point de vue tactique dangereuse. Nae Ionescu. Another important category for the political thinking of Nae Ionescu is that between traditionalism and democracy. We are dealing here with a radical thinking that has the tendency to classify all in various categories in order to better explain the historical evolution. Maison d’edition Acvila. « Antisémite – c’est une définition par négation. être purement et simplement antisémite Le présent ouvrage fait partie d’un projet doctoral de recherche en sciences politiques sous la direction du professeur Florin TURCANU. anti-Semitism. 2002. nationalisme . Biografia. Une première catégorie antinomique est celle du nationalismeantisémitisme. A fist antinomy category is that of nationalism vs. à la différence de ses contemporains. totalitarisme. Cela signifierait que je n’existe qu’en fonction de mon ennemi. pour un intellectuel. [„categoriilor polare ale filosofiei sale politice”] * 381 . which will allow us to identify « the main fundamental categories of his political philosophy”. Another antinomy documented by professor Florin Ţurcanu is between culture and democracy. l’Université de Bucarest 217 Doina MEZDREA.Les catégories antinomiques fondamentales chez Nae Ionescu* Drd. ne se considère pas être un antisémite. Institutul European din România Abstract From his early articles Nae Ionescu tries to achieve a systematization of his main ideas. Nae Ionescu. Faculté de Sciences Politiques.droite De ses premiers articles Nae Ionescu entame une systématisation de ses principales idées ce qui nous permet d’identifier « les catégories fondamentales de sa philosophie politique »217. Mots clefs: démocratie. p. 418. Etre antisémite signifie pour lui accepter d’être inférieur et c’est une situation humiliante pour un nationaliste. volume II. Mihai SEBE Expert. la Roumanie de l’entre-deuxguerres .

le 3 septembre 1926. visant « l’économie de l’énergie nationale »221. Prizonierul istoriei. Son conservatorisme n’est pas statique. „Reacţiune şi altceva”. Nae Ionescu ne se considère pas être un réactionnaire mais un conservatoire car être réactionnaire représente un essai « au moins anormal d’arrêter l’écoulement de l’histoire ».„monarhist. et qu’on passe en défensive »218. el se definea ca «naţionalist». primejdioasă. Cette „économie” est en flagrante contradiction avec la démocratie qui. pp. în cadrul statului nostru.”] 219 Ibidem. trecând în defensivă. şi din punct de vedere tactic. Le désire même de comprendre le sens de l’accélération de l’histoire dans la manière d’un « conservateur » fasciné par la révolution trahit chez Nae Ionescu l’influence de l’auteur du Troisième Reich et celle de Oswald Spengler » [„Nae Ionescu era convins că dezvoltarea capitalismului şi a democraţiei în România se petrecea împotriva cursului istoriei.cela signifie qu’on se situe dès le début sur une position inférieure. no. désireux de garder l’ordre social et institutionnel de son temps – « conserver les institutions sociales relève de l’ankylose » – mais dynamique. no. [„desprinderea individului din cadrul funcţiunilor lui naturale şi decolorarea lui de orice calitate şi preocupare proprie”. şi statornicesc că celelalte neamuri au a se acomoda naţiei majoritare. le 3 septembre 1926. 2005. „Reacţiune şi altceva”. [„Naţionalismul e în schimb o atitudine de afirmaţie: eu afirm drepturile la desăvârşită dezvoltare a naţiei mele. il se définissait comme « nationaliste ». într-o accepţie apropiată de cea utilizată de Moeller van den Bruck.”. favorisant la dispersion des ressources et l’individualisation. mais il refusait l’épithète de « réactionnaire » Il préfère celui de « conservateur ».219 mais conservateur220. naţionalist şi păstrează legătura cu trecutul”] 218 382 . „cel puţin anormală de a zăgăzui curgerea istoriei”] 220 Florin ŢURCANU. Maison d’edition Humanitas. nationaliste et garde la liaison avec le passé »222. a fi pur şi simplu antisemit înseamnă a-ţi crea din capul locului o poziţie inferioară. Une autre catégorie importante est celle de conservateurreactionnaire. [„conservarea instituţiilor sociale este anchiloz㔄economisirea energiei naţionale. Îl prefera pe cel de «conservator». menace l’être organique de la nation. 106-107: « Nae Ionescu était convaincu que le developpement du capitalisme et de la démocratie en Roumanie avait lieu contre le sens de l’histoire. Nae IONESCU. dar refuza epitetul de «reacţionar». 549.”] 221 Nae IONESCU. Mircea Eliade. [„Antisemit – aceasta este o definiţie prin negaţie. Situaţie umilitoare.”] 222 Ibidem. Bucarest. Fondé sur cette règle le conservatorisme de Nae Ionescu ne peut être que « monarchiste. Ar însemna că eu nu exist decât în funcţie de duşmanul meu. Cuvântul. « la sortie de l’individu du cadre de ses fonctions naturelles et sa dépigmentation de toute qualité et préoccupation propre ». Antidémocrate par tempérament. dans une acception proche de celle utilisée par Moeller van den Bruck. Antidemocrat prin temperament. Cuvântul. 549. Însăşi dorinţa de a înţelege sensul accelerării istoriei în maniera unui «conservator» fascinat de revoluţie trădează la Nae Ionescu influenţa autorului celui de-Al Treilea Reich şi pe cea a lui Oswald Spengler.

] nu se poate urca înapoi cursul vremii şi reînvia timpurile de acum trei sute de ani [. est une contradiction « in adjecto » car « l’essence même de la tradition est sa parfaite continuité dans le temps et l’absence des débuts qu’on peut établir dans un calendrier « Le traditionalisme défendu par Nae Ionescu est autre chose qu’un retour au passé « […] on ne peut pas remonter au fil du temps et faire revivre le temps d’il y a trois cent ans […] »223 Une autre antinomie soulignée par le professeur Florin Ţurcanu est celle entre culture et démocratie. La culture associée à la démocratie est plutôt une culture pratique.. [„este imposibil a urca înapoi cursul vremii”. „o tradiţie care începe dela o dată fixă. Ces opinions paraissent illogiques à Nae Ionescu car pour lui « une tradition qui commence à une date fixe. Les politiciens qui soutenaient la démocratie affirmaient notamment que « il est impossible de suivre le fil du temps en arrière” et que „la démocratie reconnaît une tradition mais seulement celle de 1848 ». c’est une culture des individus et pas des masses: « la culture est de par son essence et ses conséquences décidément aristocratique » La culture signifie différenciation. no. utilitaire. „[. „Tradiţionalism şi democraţie”. „democraţia recunoaşte o tradiţie. 532. comme la simple parution d’un journal. Cuvântul. le 14 août 1926. dar numai pe aceea de la 1848”. les grands créateurs dans l’ordre spirituel n’ont été 223 SKYTHES. ca simpla apariţie a unui ziar.. qui vise « d’élargir les commodités de la vie » C’est une culture superficielle.Une autre catégorie importante pour la pensée politique de Nae Ionescu est celle de traditionalisme-démocratie. qui manque de la profusion nécessaire à un véritable changement qui comporte vulgarisation et simplification: « […] elle a comme instrument une vulgarisation superficielle et non assimilée de quelques connaissances élémentaires. La véritable culture est en échange aristocratique et élitiste.. signifie spécialisation et approfondissement et pas une simple popularisation de quelques connaissances générales: « la culture personnelle est une oeuvre d’approfondissement et par conséquent de différenciation » C’est comme ça qu’on explique pourquoi « les grands hommes de la culture. ».”. Influencé par les idées de Spengler. Nae Ionescu pense identifier une pseudo culture (celle démocratique) à coté de la véritable culture (élitiste)..]”] 383 . e o contradicţie in adjecto fiindcă „în esenţa tradiţiei stă perfecta continuitate în timp şi lipsa de începuturi cari să se poată stabili pe calendar.

no.225 Meme şi devant la realité présente il est forcé de reconnaître le fait que dans les démocraties avancées la culture est plus répandue: „il est vrai.”] 225 Florin ŢURCANU. Nae Ionescu tentera. un phénomène culturel. plagă paralizantă a adevăratei culturi. téméraire et limitée de la mentalité ankylosée dans la VIe classe de lycée. de démontrer l’inadéquation fondamentale de la démocratie aux besoins de la société roumaine et à ses traditions. no. Culture stérile. C’est la culture dont le summum est atteint dans les soi-disant universités populaires. professeur de philosophie à l’Université de Bucarest. Très différent de Nichifor Crainic par son tempérament et son style il rejoint le groupe néo-traditionaliste en 1926. 3. […] Même si la démocratie pouvait diffuser des notions culturelles dans les masses. le 3 septembre 1926. în regimul democratic se poate identifica o mai mare răspândire a culturii”. » 226 SKYTHES. par la suite. L’opposition entre culture et démocratie n’est qu’une manifestation de cette incompatibilité. Bibliographie La presse Cuvântul. Studia Politica. [„lărgirea comodităţilor vieţii”. VI de liceu. telles quelles seront reflétées dans sa vie publique et privée.. „ [. ils n’ont été démocrates ni par tempérament ni par pratique politique »224. nici prin practică politică. p. Cuvântul. no.”. „Cultură şi democraţie”.”] 384 . îndrăzneaţă şi mărginită a mentalităţii anchilozată în cl. nu au fost democraţi nici prin temperament. 2001. „marii oameni de cultură. un tel processus ne pouvait être à proprement parler. „cultura este în esenţa şi urmările ei hotărât aristocratic㔄cultura personală este operă de adâncire personală.. Cuvântul. essentiellement individualiste et aristocratique. le 3 septembre 1926. 556. La véritable culture n’est jamais une culture des masses. şi prin urmare de diferenţiere”. „Cultură şi democraţie”. 684 : « Aux yeux de Nae Ionescu. Este cultura a cărui summum se atinge în aşa numitele universităţi populare. une plaie paralysante de la vraie culture. „instrumentul tehnic al unei forme speciale – foarte aproximative – de civilizaţie. 1937-1938 224 Idem. dans le régime démocratique on peut identifier une culture plus répandue » cela n’est pas une culture mais c’est plutôt „l’instrument technique d’une forme spéciale – très approximative – de civilisation. la culture de masse reste une illusion.jamais des démocrates. Par son essence même. la démocratie n’est pas créatrice de culture.”226 On peut avoir ainsi une avant première des idées qui affecteront les ouvrages et les articles de Nae Ionescu dans la période de l’entre-deuxguerres et on peut envisager les conclusions logiques de toutes ses actions. 556. [„e adevărat. Cultura stearpă. volume I.] are ca instrument o vulgarizare superficială şi neasimilată a câtorva cunoştinţe elementare. marii creatori în ordinea spirituală nu au fost niciodată democraţi. l’acte culturel étant. 1924 – 1933. « Néo-traditionalisme et politique dans la Roumanie des années ‘20 ».

traduction par Cornelia et Delia Esianu. Bucarest. Istoria României. Maison d’edition Fundaţia Culturală Română. I. Legiunea « Arhanghelul Mihail ». Maison d’edition Corint. Extrema dreaptă românească. Maison d’edition Humanitas. Bucarest.Livres et articles des revues de spécialité BĂRBULESCU. traduction par Monica Anghel et Dragos Dodu. Bucarest. 3. 1999 MEZDREA. Nae Ionescu. 2002 MEZDREA. 2005 HEINEN. volumul I. 2003 MEZDREA. Biografia. Biografia. Mircea Eliade. 2005 385 . Armin. volumul III. vol. volumul II. Miscare socială şi organizaţie politică. "Néo-traditionalisme et politique dans la Roumanie des années ‘20". Maison d’edition Universal Dalsi. volumul IV. Anii treizeci. Doina. Maison d’edition Acvila. Keith HITCHINS. Bucarest. 2001 MEZDREA. nr. Muzeul Brailă şi Maison d’edition Istros. 2005 ORNEA. Biografia. Nae Ionescu. Biografia. Nae Ionescu. O contribuţie la problema fascismului internaţional. Doina. 1995 ŢURCANU. Doina. Prizonierul istoriei. Mihai. Doina. Nae Ionescu. Studia Politica. Maison d’edition Humanitas. Zigu. Florin. 2001 ŢURCANU. Dennis DELETANT. Pompiliu TEODOR. Florin. Muzeul Brailă şi Maison d’edition Istros. Şerban PAPACOSTEA.

) La cultura también puede ser la portadora de una forma de dominación sobre otros grupos de personas o de la cultura en un contexto social y el fundamento ideológico de otros seres humanos (SIDEKUM. El encuentro entre el europeo y el indio americano: una historia de alteridad y asimilación Durante el siglo XX. materializada por los Estudios Culturales.entre los individuos: Por un lado. 386 . diferencia. alteridad. p.. de Dinah Silveira de Queiroz. A Muralha es una novela histórica clásica y cuenta la historia de la fundación de la ciudad y la lucha por la posesión de la tierra durante el siglo XVII y XVIII.Cultura y juegos de alteridad en la novela A MURALHA Mls. Samantha BORGES Universidade Federal de Santa Maria Abstract El artículo tiene como objeto de análisis la obra A Muralha (1954). (. en el sureste de Brasil. El choque entre la cultura europea e indígena y las relaciones conflictivas de la alteridad entre los primeros pioneros del "Nuevo Mundo" son la base para el análisis que tiene como base teórica autores como Sidekum. Como lo demuestra Sidekum.. 2006. la cultura puede ser vista desde la perspectiva de las prácticas de un grupo social. la cultura siempre es tratada como una síntesis de toda la actividad histórica del ser humano. Key words: Cultura. y por lo tanto también se benefician las principales cuestiones relacionadas con la formación de la identidad y la alteridad. pero sin embargo puede ser revelado a la luz de las teorías que abarcan las relaciones . Surgen los conceptos de multiculturalidad. la cultura encontró su lugar en las teorías sociales más importantes. Landowski y Todorov. todas intrínsecamente ligadas a la cultura.sobre todo por el poder y la dominación . Escrito en honor del Cuarto Centenario de la ciudad de Sao Paulo. 101-102). interculturalidad.

Sin embargo. para que a través de los preceptos y valores cristianos establecidos en el Viejo Mundo. hay que volver un poco en el tiempo que se puede encontrar uno de los momentos más memorables con el otro . con pasajes de las cartas de Colón. el indio pertenece a la raza humana. pero continuó por siglos de colonización y. Esta actitud de asimilación. Landowski señala que "el surgimiento de un sentimiento de" identidad "parece pasar necesariamente por la intermediación de una “alteridad” que se construirá (Landowski. La forma en que la alteridad se constituye en un grupo social y entre este y otros grupos sociales actúa directamente en la formación de la identidad de los sujetos involucrados. que los españoles inserían a los indios en una banda situada entre el hombre europeo . Para el español. constituye el marco básico para las relaciones de alteridad en el momento del descubrimiento. con características primitivas y salvajes. el diferente es más evidente y múltiplo que nunca. El pueblo de América había sido considerado aculturado. desde que el renuncie a sus propias características. La llegada de los europeos a América se configura en un complejo proyecto de dominación y sometimiento de las personas involucradas.considerado el único modelo de sujeto civilizado . en el mundo contemporáneo. Los españoles sólo reconocían al indio como a un igual. en un mundo acuñado como multicultural.y los animales. considerada por los españoles como la legítima. p.Es desde esta perspectiva . que ha tenido reflejos hasta hoy en el mundo y las culturas contemporáneas. Según Todorov. por lo que potencialmente susceptibles a la domesticación. 34). el extranjero – que la humanidad ha experimentado alguna vez: el "descubrimiento" del Nuevo Mundo.la alteridad . para asimilar las características del medio ambiente o del grupo social dominante. Todorov describe. se convirtiera en más similar al español. pero es culturalmente inferior. la llegada de los europeos en América se llevó a cabo con el fin de ratificar una actitud prejuiciosa y de abuso de poder sobre los nativos americanos.el diferente. pero esta falta de cultura está directamente relacionada con el hecho de que las prácticas indígenas eran diferentes de la práctica europea. que analiza a los registros de Colón. aún hoy. şi fuera capaz de ser esclavizado y cristianizado. intermedia el contacto entre las personas principalmente de los países más ricos en relación con los países históricamente más necesitados. 387 . En la actualidad. 1997.que se puede comprender un poco más las relaciones sociales problemáticas entre el yo y lo otro. que acepta al otro.

las conquistas y masacres del pueblo de Sao Paulo a finales del siglo XVII y principios del XVIII. fue escrita en honor de la celebración de los 400 años de la fundación de la ciudad brasileña de Sao Paulo. blancos sucios. y estos demonios sin Ley ni Rey.) Cúrense las ilusiones de la niña. prima lejana de Tiago. fanfarrones y pendencieros. como monos. donde el primero que llegó construyó su propia ley de privilegios. Sacerdotes que compiten con los blancos. Este es el escenario que se despliega la historia de los personajes de la familia. La novela presenta una compleja red de personajes que ocupan lugares diferentes en una jerarquía muy marcada. llena de la educación del Reino y con la esperanza de encontrar un amor romántico en el "Nuevo Mundo". narrada en tercera persona. Pero en este contexto. de Dinah Silveira de Queiroz. ignorantes y obstinadas (QUEIROZ. hijo de Don Braz. pero les diciendo a las masas. constituyen el contexto de la historia de Cristina y Tiago y la trágica saga de la familia de Don Braz Olinto. que a menudo luchan por sobrevivir solas. La historia es protagonizada por el hombre blanco. cuenta la historia de las luchas. hay un discurso de autoridad que impregna la narración a través de la presencia de los personajes secundarios. es prometida en matrimonio al joven. al aterrizar en Brasil. La pobreza arrogante de la tierra! Los indios feos como Judas. 2000. Procedente de Portugal. no gastaríais aquí su amable presencia (. tanto los recién llegados europeos y Cristina. Y las mujeres en las casas escondidas en sus madrigueras como conejos. La novela. p. Cristina. en 1954. formada en conformidad con el punto de vista del pensamiento predominante en Europa Si supieras lo que es esta tierra.El colonizador y los colonizados en A Muralha La novela A Muralha. ya que los hombres pasan largos meses en la región del “Sertão”. A comienzos de la historia. Es la relación de alteridad entre los blancos y los indígenas. cuanto por el que ya había hecho un poco de historia aquí. Una lucha sangrienta y la aparición de una "tierra de nadie".. expuesta en la trama que automáticamente muestra cómo la relación que se desarrolló en los primeros contactos entre Colón y los indios de América Central se ha convertido en inherente a la ideología del 388 . llega en el Puerto de San Vicente llena de sueños. 12). especialmente las mujeres. como Don Braz y su familia. los negros haciendo lo que les enseñan. la visión romántica de Cristina ya es confrontada por la observación egocéntrica del Capitán Mor-barco..

Aimbe para llegar a casa. tres de los otros siervos se inclinaron sobre el cuenco.Mi señor me dijo que hiciera la voluntad de su dueño. Es interesante como el juego se trabajó a partir de la alteridad en primer lugar. Aimbe descarga todos sus supuestos "poderes". se los comen los animales. porque aquí hay muchos del mismo animal. jura que suelta este demonio en el bosque de nuevo. a recoger un puñado de puré amarillo.colonizador. 34). donde Aimbe tiene su voluntad propia. devorando la comida codiciosos como perros humanos (QUEIROZ. en el lago Serena. Pero los hombres comían allí! Además de dos indios. el criollo. el patio había un tazón grande. entre Aimbe y el hombre blanco. se coloca como un sirviente de la familia del Lago Serena. Aimbe. en su jueves. Aimbé hablaba fuerte. enojado con los esclavos del lago Serena. haz lo que quiera. La principal diferencia en el trato con los demás. como algo muy natural. Ya aparece en el texto anterior el representante principal de la narración.toda su servidumbre. 15-16).como şi le fuese concedido reconocimiento . hay una relación. Sin embargo. p. hijo de don Braz con alguna india. una diferente "cepa" de la jerarquía social de Sao Paulo en aquel tiempo. Aimbe devota al blanco. la misma cuenca excavada en la madera. p. lo mejor es dejarlo caer en el bosque de nuevo (QUEIROZ. Por lo tanto. Ellos no pagan nada. pero es como un jefe de los indios "puros" tratados como esclavos. con orgullo . Está presente tanto en la idea de la novela de la presentación de las indias a los placeres de 389 . donde. En la alteridad entre los personajes presentados. 2000. y en segundo lugar entre el criollo y el auténtico nativo. muestra preocupación por la "responsabilidad" para llevar a los esclavos de la finca y busca ser representativo de su señor. no es ni blanco ni indio. Como un hijo bastardo. Para no gastar el dinero de usted. A Muralha aporta los pasajes de trabajo que revelan el carácter peyorativo con que son caracterizados los indígenas europeos. En la narrativa los indígenas son a menudo tratados como animales: Fuera del hogar. como se muestra en el fragmento siguiente: . Al igual que las cartas de Colón. Mi dueña no tendrá lástima por algo malo así como él. los trata con la misma violencia y la repugnancia que un blanco trataría. que se muestra de una manera más sutil. Mientras le respondían. 2000. no valen ni el pué que mastican. porque parece que no importa tanto. los esclavos eran tres: un negro y dos criollos. que es el desprecio con que las indias son tratadas. cuando se refiere a la mujer indígena es la violencia sexual que se les presentó. y para el indio.

es una amalgama de diferentes identidades: lleva el arrogancia del hombre europeo. como su servidumbre y sometimiento a las leyes de "dicho" civilizado. vio a Don Guilherme pasar. que se puede entender como el nacimiento simbólico del país. que son sometidas al yugo de su amo: "Hubo un tumulto de la risa de los niños y la voz de Don Guilherme borracho cantando la misma canción aburrida y bárbara. cuando ella se inclinó. Él demuestra la subyugación a que se somete la mujer indígena. Y en un segundo momento. completamente desnudo.) En la confusión de la sombra y la luz. Llevaba ropa limpia y blanca. Sujeto este que se conoce. (. la sensación de no ser esclavo ni amo cuando está en su más expresiva condición. La novela A Muralha. Él derramó su ira: . en la noche. el sufrimiento del negro y. vista como construcción representante de los tiempos del nacimiento del Brasil. se hace casi inevitable crear un juego de dominación y poder. Entender cómo esta relación de dominación se da. la historia del nacimiento de Sao Paulo. pero sobre todo es necesario para entenderse que es el actual Brasil y qué cargas de identidad lleva hasta hoy. 2000. ve el decente y cristiano Don Guilherme unirse a las indias. 28). cuando las indias son sirvientes de la casa y por lo tanto. trae en su relato las relaciones de alteridad entre personas de origen diferente. para colocarse en una interacción entre el yo y el otro. Dos pasajes del libro ilustran estos dos polos. Cristina se sorprende cuando. p.. y su seno izquierdo. 2000. desabrochado. india tonta! (QUEIROZ. Primero durante el día.Pagana infeliz .usted sabe que su amo quiere decencia en esta casa! Componer usted mismo. Don Guilherme es un solitario que recibe Cristina en su casa durante su viaje a Lago Serena. y muestra como este proceso estuvo marcado por las ideologías dominantes de los colonizadores sobre los colonizados y del hombre que se constituye este contexto como un sujeto. 390 . sólo en su habitación. p. Así sucedió en la relación de alteridad en el encuentro de españoles e indígenas de América Central y también lo fue en el contacto entre los indios de Portugal y Brasil.la carne del hombre blanco. pero su vestido estaba abierto por delante. deben seguir las convenciones y las costumbres de los colonizadores: Una india llegó a retirar los restos de la cena. Al confrontar las diferentes culturas. la de criollo. 27).replicó . la sumisión de los indígenas. es importante no sólo para conocer el pasado. apareció.. relaciones practicadas en el territorio nacional. esencialmente. abrazado a dos indias también desnudas "(QUEIROZ.

2006. QUEIROZ. SIDEKUM. 2000. Sao Paulo: Martins Fontes WMF.Referencias Bibliográficas LANDOWSKI. Elisete Tomazetti. Sao Paulo: Record. In: Cultura e Alteridade: consenso / Org Luiz Amarildo Trevisan. TODOROV. 2010. Sao Paulo: Perspectiva. Anthony. 391 . Conceito de cultura. A Muralha. Presença do outro: ensaios de sociosemiótica. Ijuí: Unijuí. Eric. M. A conquista da América: a questão do outro. Dinah Silveira. Tzvetan. 2002.

SECŢIUNEA : LINGVISTICĂ ŞI TRADUCTOLOGIE 392 .

Universitatea « Spiru Haret » Abstract The present paper addresses the regularities of the ways conceptual metaphors are expressed linguistically in different languages. Denisa DRĂGUŞIN Facultatea de Litere. 1. The analysis is based on one of the mostly common conceptual metaphor that exists in English and Romanian: TIME IS MONEY (more largely. in what ways it differs and why. we will look at the figurative meaning and its possibility of being expressed by a different / similar word form within the same (or different) conceptual metaphor. Thus. dr. figurative meaning. There are studies which have revealed both differences and similarities in the linguistic expression of conceptual metaphors. A variety of different metaphorical examples are analyzed in this respect. Key words: conceptual metaphor. linguistic expression. In order to answer these questions. The expression of the same figurative meaning It is common-knowledge that there are several possibilities to translate a metaphorical expression from one language to another. univ. 393 . The question the article attempts to clarify is whether the linguistic expression of shared conceptual metaphors is also the same or it differs from language to language. with focus on English and Romanian. Our study investigates the ways the linguistic expression of the shared conceptual metaphors differs or is similar across languages. and more specifically. 1980).Conceptual Metaphors and Their Linguistic Expression in English and Romanian Lect. cultural context Introduction The present study attempts at describing the ways in which the linguistic expression of shared conceptual metaphors differs or is similar across English and Romanian languages. VALUABLE RESOURCES) (Lakoff and Johnson.

As far as the last parameter is concerned. 1. When examining the similarities and differences in the metaphorical expression of a conceptual metaphor. CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS waste-2nd PERS. In the English sentence. and the particular patterns produced by the English expressions in Romanian. the time Both Romanian sentences drop the Subject as the inflection of the verb surfaces all the necessary morphological features.establishing the “equivalent” of a particular metaphorical expression in a certain language becomes problematic. In the Romanian sentence. Device-ART. Instead of the 394 . However. the NP-DO subcategorized for by the verb has a possessive pronominal adjective in the specifier position. Device-ART. the conceptual metaphor(s) on the basis of which the figurative meaning is composed. and the linguistic form that is used. and it takes the form of a clitic in the Dative-Possessive case preceding the verb and modifying the NP subcategorized by the latter. this will CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS save-3rd PERS time (b) Aparatul acesta o să-ţi economisească câteva ore bune. the time (for nothing) (b) Îmi consumi timpul. the word form that literally means the same as save is used in Romanian as well. (a) Aparatul acesta o să-ţi economisească timp. In what follows. we will consider several varieties of the TIME IS MONEY metaphor in English and Romanian. this will CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS save-3rd PERS some hours Again the English and the Romanian sentences differ in terms of the morpho-syntactic constructions used. we would expect it to be different in the case of two different languages. the following parameters should be taken into consideration: the literal meaning of the expression used.2. (2) This device will save you hours. (a) Îmi pierzi vremea (de pomană). 1. the figurative meaning that is to be expressed. the possessive pronominal adjective disappears from the specifier position of the head noun. CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS waste-2nd PERS.1. (1) You’re wasting my time.

More explicitly. a mass or object from which one can tear off a piece.3. In order to express the meaning of the English sentence. 1. petrece. the Romanian sentence can make use of the word meaning ‘time’. it does not allow Nu am timp să-ţi dau (‘I don’t have the time to give you’). never in a relation of subordination: Nu am timp (‘I don’t have time’) and O să îţi dau timp (‘I’ll give you time’). The basic conceptual metaphor read in this Romanian metaphorical expression is related to TIME IS A SOLID MASS OR OBJECT. 1. (a) Nu am timp pentru tine. as in (2)(b). NEG-have-1st PERS time for you-ACC (b) Nu am timp de tine. cannot be used with both a Complement (‘your time’) and an Adverbial (‘these days’). 395 . (4) How do you spend your time these days? (a) Cum îti petreci timpul liber? How CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS spend-1st PERS the time spare (b) Ce faci zilele astea? What do-1st PERS days these The Romanian literal equivalent of spend.5. so time seems to inherit the features of a [-abstract] object. this idea can be seen in the third (c) Romanian variant Nu pot să-mi rup timp pentru tine (‘I can’t tear off time for you’). NEG can-1st PERS CONJ CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS tear1st PERS time for you-ACC Although the Romanian language allows the sentence Nu am bani să-ţi dau (‘I don’t have money to give you’). (3) I don’t have the time to give you. 1.word meaning ‘hour’. NEG-have-1st PERS time of you-ACC (c) Nu pot să-mi rup timp pentru tine. The Romanian accepts the two English sentences independently. (5) That flat tire cost me two hours. the Romanian resorts to the sentence Nu am timp pentru tine (‘I don’t have time for you’). The word ‘hour’ can be used if and only if it is quantified.4. which actually leads to a concealed linguistic metaphor based on the TIME-AS-A-VALUABLE COMMODITY metaphor.

(a) Am investit mult timp în ea. NEG CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS be enough the time 396 . CLITIC-1stPERS-DATIVE-POSS AUX-have-3rd PERS take-1st PERS-PAST two hours the flat tire Although the Romanian language allows the use of the figurative meaning of the verb cost as in M-a costat două săptămâni de durere (‘It cost me two weeks of pain’). we may say that it is both similar to and different from the English one. (a) Nu am suficient timp pentru asta. NEG have-1st PERS time to waste for this Irrespective of the fact that due to syntactic reasons there are major differences between the English and the Romanian sentences. semantically speaking they are equivalent and converge to the same conceptual metaphor. NEG have-1st PERS enough time for this (b) Nu am timp de pierdut pentru asta.7. The two literally the same verbs can be used in the figurative meaning. (a) Sunt în criză de timp. The English sentence is translated into Romanian without difficulty.(a)Mi-a luat două ore pana de cauciuc. Be-1st PERS SG PRES in crisis of time (b) Nu îmi ajunge timpul. Consequently. (7) I don’t have enough time to spare for that. 1. 1.8. (6) I have invested a lot of time in her. (8) I am running out of time. AUX-have-1st PERS invest-PAST much time in PRON-3rd PERS SG ACC The Romanian word that etymologically derives from the same Latin word as the English word invest does is investi. it does not accept a literal translation of the sentence in (5) which leads to a different reading of the conceptual metaphor underlying the metaphorical expression TIME IS AN OBJECT. 1.6.

Be-3rd PERS SG PRES time CONJ CLITIC-2nd PERS-DATIVEPOSS manage-2nd PERS the time (b) E nevoie să-ţi planifici timpul. (a) E timpul să-ţi gestionezi timpul. Keep-2nd PERS time for me (b) Rupe-ţi timp şi pentru mine. 1. a-ţi bugeta achiziţiile (to budget one’s acquisitions) 1. or we can relate to the conceptual metaphor TIME IS A SOLID MASS OR OBJECT as in (10) (b). Word Literal Figurative Conceptual form meaning meaning metaphor 397 . as the latter does not accept the figurative meaning of the English verb run.10. Make-2nd PERS CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS time for me When it refers to time. (10) Put aside some time for me. (9) You need to budget your time. We can either preserve the same conceptual metaphor as in (10) (a) and (c) by using the Romanian verbs păstra (‘keep’) and face (‘make’).9. imposing the use of different literal expressions. It can only accept [+concrete] entities: a-ţi bugeta călătoriile (to budget one’s travels). Were we to schematize our findings we would comprise the following distinctions: Eg. (a) Păstrează timp şi pentru mine. the English verb put aside cannot be literally translated into Romanian.The English sentence does not translate easily into Romanian. Be-3rd PERS SG PRES need CONJ CLITIC-2nd PERS-DATIVEPOSS plan-2nd PERS the time The Romanian word bugeta corresponding to the English budget cannot be used with the same figurative meaning. a-ţi bugeta salariul (to budget one’s salary). Tear-2nd PERS CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS time for me (c) Fă-ţi timp şi pentru mine. The Romanian language does not accept a-ţi bugeta timpul (‘to budget one’s time’).

1a 1b 2a 2b 3a 3b 3c 4a 4b 5a 6a 7a different different different different different different different different different different different different same same same same different different different same different different same partly different partly different different different different different same same same same same same same same same same same same same same same same same same different same same different same same 7b different same same 8a 8b 9a 9b different different different different same same same same same same same same 398 .

same. The analysed examples lead to the conclusion that two languages may have the same conceptual metaphor. different word forms have the same primary literal meanings.. but also culturally motivated. This implies that both conceptual and linguistic metaphors may be not only cognitively. Chicago. 399 . Mark. Metaphors We Live By. Oxford: Clarendon Press. Finally. 1987. yielding the same figurative meaning within the same conceptual metaphor. same.10a 10b 10c different different different different different different same same same same different same Conclusions On the basis of the comparison of the TIME IS MONEY metaphor in English and Romanian. Metaphor. Eva F. same. different. Less frequent is the pattern “different. Johnson. Lakoff. the least frequent pattern is “different. it seems that the most common case for the expression of the same figurative meaning is the pattern “different. Here. the cognitive and the cultural merge into a single conceptual complex. 1980. same” which occurs 11 times out of 20. Its Cognitive Force and Linguistic Structure. different. but similar figurative meanings within the framework of the shared conceptual metaphor. different” in which the same figurative meaning is rendered by different word forms that have different literal meanings within different conceptual metaphors. same” which occurs 6 times out of 20. same. George. different word forms have different primary literal meanings. Selected Bibliography Kittay. but the linguistic expression of the same conceptual metaphor may be affected or fashioned by differences in cultural-ideological characteristics and conjectures describing the different cultures. University of Chicago Press. In metaphors and their linguistic expression. In this pattern.

202-251 Stoichiţoiu Ichim. 2001. Adriana. Diversitate stilistică în româna actuală. 1993 (2nd ed. Andrew (ed. Bucureşti. 2003. and Dangerous Things. George. “The contemporary theory of metaphor”. Metaphor and Thought. Lakoff. University of Chicago Press. 2008 Constantinescu. Editura Rocambole. Dicţionar de metafore. Cambridge University Press. Chicago. Zafiu. Rodica. Dicţionar de cuvinte polisemantice. 2006. Editura Vox. 2001. 1987.Lakoff.). pp. Editura Universităţii Bucureşti. George. Cambridge Advanced Learner’s Dictionary. Bucureşti.). Women. Third Edition. Bucureşti. in: Ortony. Editura Universităţii Bucureşti. Fire. 400 . Dictionaries Buca. Creativitate lexicală în România actuală. Marin. Bucureşti. Silviu. Cambridge: Cambridge University Press.

la signification du mot „diplôme” s’est élargie désignant d’autres documents officiels. on s’arrêtera sur la définition conformément à laquelle la diplomatie est la science qui gère les rapports et 401 . Quelques caractéristiques de redaction Conf. diplomatique correspondance officielle.La correspondance diplomatique entre lettre et acte. partie de grandes mutations de l’évolution internationale. Sebastian CHIRIMBU Facultatea de Litere. Cet article se propose d’analyser les dix principaux documents diplomatiques et les particularités de la rédaction des notes diplomatiques. social. Mots-clés: diplomatie. La notion de „diplomatie” dérive du mot grec « diplóô » qui signifie „doubler” et qui désigne l’action de rédiger des actes officiels ou des diplômes en deux exemplaires.univ. Petit à petit. le développement toujours plus accru des formes d’activité humaine dans les domaines politique. Repères historiques . ce qui a fait que la diplomatie se transforme dans une institution sociale et politique. Universitatea « Spiru Haret » Abstract Au XXIème siècle. le mot est entré dans le vocabulaire de la politique diplomatique moderne. (Iacob 1997 et 2005 :5). univ. dr. Parmi les nombreuses définitions de la diplomatie considérée tantôt art. Pris des Grecs antiques. Celui qui gardait l’exemplaire dans l’archive était appelé diplomate et son activité s’appelait diplomatie. tantôt science. économique. dr. correspondance 1. culturel et scientifique – implique que les institutions européennes et les méthodes diplomatiques des États membres aient connu un processus de transformation accélérée et substantielle. dont un était la procuration donnée aux messagers et l’autre était gardé dans l’archive. La diplomatie La diplomatie retrouve ses racines dans le passé des conventions territoriales et de la bonne foi existantes même dans le règne animalier. Tamara CEBAN Lect.

402 . Leibniz publie Codex juris gentium diplomaticus et en 1726. aux diplomates ad-hoc de la préhistoire et aux divers documents de principaux États européens qui reflètent une position commune au sein de l’Union européenne. La diplomatie constitue le meilleur moyen que la civilisation ait inventé pour veiller à ce que la force ne gère pas les relations internationales car la guerre. enregistrant une permanente tendance d’institutionnalisation et de perfectionnement selon le processus général d’évolution des rapports entre les individus et les collectivités. la diplomatie c’est la science ou l’art de la négociation. le mot „diplôme” a désigné d’autres documents officiels (Nicolson 1955:19). Le Congrès de Vienne de 1815 a représenté une cristallisation de l’activité diplomatique et a établi des règles caractérisant ce qu’on appelle la diplomatie classique: autonomie. Dans les deux cas.les intérêts entre les États ou l’art de concilier les intérêts des peuples ou. Petit à petit. Les méthodes diplomatiques se sont élargies avec le développement de la société. on timbrait les listes sur les deux feuilles en métal. Dans l’Empire Romain. Jean Dumont publie la collection de traité intitulée Corps universel diplomatique du droit des gens. Mais le terme a commencé à faire référence aussi aux personnes qui s’en occupaient. Le terme „diplomatie” a été utilisé en anglais à partir de 1645. Les forces de paix. n’est pas pratique et naît toujours des dangers. Aujourd’hui. „une vraie révolution dans le développement de la diplomatie” (Maliţa 1975:13). En 1693. le progrès et la généralisation des relations entre les États européens du XXème siècle. On les appelait des „diplômes”. La profession diplomatique est très ancienne (Maliţa 1975:13): des traités de paix ou des alliances inscrites sur les monuments historiques. ont créé les prémices d’un nouvel ordre politique et économique européen. on les pliait en deux et on les collait d’une manière spéciale. comme moyen de solution des litiges. l’activité diplomatique désigne la science auxiliaire de l’histoire consacrée à la manière de rédaction des documents et à leur authenticité. caractère secret et esprit de caste. dans une acception plus restreinte. au XXème siècle. des armistices négociés dans les luttes entre les tribus (Nicolson 1955:17). Un moment important de l’histoire de la diplomatie est l’apparition de premières missions permanentes. la démocratie. le terme fait référence aux collections de documents sur les relations internationales.

Le concept de diplomatie équivaut à celui de dialogue. la diplomatie a des principes déterminés car elle est régie par certaines notions ayant un but précis et distinct. • La plupart des actes sont tapés à la machine tandis que la plupart des lettres sont écrites à la main. Sterian. on gère une obligation etc. • Les lettres peuvent être rédigées et signées par toute personne ayant la délégation de correspondant tandis que les actes sont rédigés et 403 . L’acte constitue une preuve écrite par laquelle on constat un fait. En tant que discipline. • L’acte spécifie le titulaire auquel on fait le constat. À mentionner le fait que dans plusieurs définitions on utilise simultanément les termes „science” et „art. on rencontre en fait la rigueur scientifique et l’art du diplomate. 2. celles-ci font l’objet de la correspondance officielle ou privée. Il faut souligner que la diplomatie est une activité qui sert et qui assure le bon fonctionnement des relations internationales. En fonction de l’envoi des lettres à une personne juridique ou physique.” Dans la pratique. • L’acte a un titre tandis que la lettre contient rarement un titre. Chirimbu 2008 :12). on considère que la diplomatie représente la conduite des relations internationales par l’intermédiaire des négociations auxquelles les ambassadeurs et les envoyés participent. La correspondance entre lettre et acte La notion de correspondance signifie la forme écrite que les rapports entre deux ou plusieurs personnes supposent (d’habitude la forme de lettre). créant les meilleures conditions pour le bon déroulement de ces rapports. il faut souligner plutôt le caractère pacificateur de l’action. Dans un sens plus rigoureux. la diplomatie n’est pas une science telle les mathématiques et on ne peut pas préciser combien elle est proche à l’art. Bien que certains auteurs considèrent que la diplomatie gère aussi les rapports hostiles entre les États. Iliuţă.Dans le Dictionnaire Oxford. La correspondance officielle désigne la totalité des lettres et des documents circulant entre les personnes juridiques ou entre une personne physique et une personne juridique afin d’établir des rapports entre ces personnes (Ceban. à savoir elle doit gérer les rapports existants entre les États. Entre une lettre et un acte il y a les distinctions suivantes: • La lettre est une communication adressée par écrit à une personne.

l’acte sera consigné au bénéficiaire sous signature. • L’acte circule entre auteur et bénéficiaire accompagné par une lettre. 3. à savoir une note verbale ayant le même contenu que le Ministère des Affaires étrangères ou le secrétariat d’une organisation internationale envoie à plusieurs ou à toutes les missions diplomatiques accréditées auprès de l’État respectif ou auprès l’organisation respective. Types de correspondance On peut utiliser la correspondance commerciale à l’occasion de la démarche diplomatique ou indépendamment. par l’intermédiaire de l’échange des notes verbales avec un contenu identique. On utilise les formules de politesse consacrée au début et à la fin de la lettre. Elles sont divisées dans plusieurs catégories. Un type important de note verbale est la note circulaire. Celui-ci 404 .signés par des fonctionnaires nommés par une disposition expresse ou par un acte normatif. Afin de transmettre des informations dans des situations de protocole. elle contiendra le timbre de l’institution et les initiales du nom de celui qui a approuvé l’envoi de la note. deux États puissent conclure des accords bilatéraux dans le droit international public. On tape la note sur une feuille de papier avec l’en-tête de l’émetteur. Elle se réalise par des notes diplomatiques. La note verbale est une communication écrite non signée. envoyée par la mission diplomatique. par l’intermédiaire des ministères des affaires étrangères et des missions diplomatiques. à savoir des secrétariats des organisations internationales. La technique d’un accord par échange de notes verbales consiste dans le fait qu’un État présente à un autre État une proposition dans une note verbale transmise à la mission diplomatique de ce dernier État. La correspondance diplomatique dans le contexte de la démarche diplomatique. par courriel spécial ou par la poste normale. On ne signe pas la note verbale. La pratique des notes verbales est tellement utilisée que. administratif. juridique. on utilise une disposition légale ou d’autres communications d’intérêt général. diplomatique etc. par le Ministère des Affaires Etrangères ou par le secrétariat d’une organisation internationale. Les notes diplomatiques sont des communications officielles qu’un État ou une organisation envoie à un autre État ou à une autre organisation internationale. La sphère de la correspondance officielle est très vaste et elle suppose aussi des problèmes avec contenu économique. rédigée à la IIIème personne. Quand on n’utilise pas cette lettre.

Dans de telles situations. elle est remise durant une audience à laquelle tous ceux qui l’ont signée assistent. qui vise à mettre en évidence qu’elle a été élaborée de commun accord et que le problème abordé dans la note est signée par tous les chefs des missions diplomatiques. Dans ce cas. La note signée est un document diplomatique plus solennel. rédigées dans une langue étrangère. Toutes les deux produisent des effets dès le moment quand le destinataire les reçoit. la répétant textuellement dans une note verbale de réponse.accepte la proposition. La lettre personnelle n’implique pas l’État ou l’organisation internationale. Monsieur le Ministre. Elle peut être 405 . Ce type de correspondance est utilisé lorsqu’entre l’émetteur et le destinataire il y a des rapports de travail plus familiers et la nature des problèmes abordés ne réclame nécessairement une communication officielle. l’échange de notes verbales constitue un accord entre les deux États. la pratique consiste dans le fait que les deux États se consultent et se mettent d’accord sur le texte de la proposition proprement dite figurant dans les notes verbales. l'expression de ma très haute considération” en ce qui concerne les notes signées. au Monsieur le Secrétaire Général ou au Monsieur l’Ambassadeur” selon le cas. les formules de courtoisie doivent être effectuées selon les normes de cette langue dans le domaine de la correspondance diplomatique. La note collective représente une forme de correspondance extrêmement solennelle. comme dans le cas des notes verbales et des notes signées. Au moment de la réception de la réponse. La lettre personnelle est un document moins formel que la note verbale et la note signée et elle est adressée au chef de la mission. au chef exécutif de l’organisation internationale ou au chef de la mission diplomatique selon le cas. C’est une communication écrite que les représentants diplomatiques de plusieurs États adressent solidairement au ministre des affaires étrangères ou au secrétariat d’une organisation internationale. au ministre des affaires étrangères ou au chef exécutif d’une organisation internationale ou vice-versa. ou simplement „À Son Excellence” et elle finit par une formule telle: „Je vous prie d'agréer. La note signée est rédigée à la Ière personne et elle commence par la formule: „Au Monsieur le Ministre. Du point de vue juridique. Elle est signée par l’expéditeur et elle est adressée personnellement au ministre des affaires étrangères. il n’y a aucune différence entre la note verbale et la note signée.

lorsque l’ultimatum comprend la menace avec le début des hostilités. Le contenu du document est le même. Conformément à la IIIème Convention adoptée par la Conférence de La Haye de 1907. L’ultimatum contient d’habitude une demande expresse de réponse prompte. C’est l’agent diplomatique qui consigne d’habitude ce type de document à la fin des entretiens officiels. Le mémorandum est un document identique en forme à l’aidemémoire et la différence consiste dans le contenu qui est encore plus vaste. Maintes fois. 406 . Ce document est une forme de démarche collective moins solennelle de la part de plusieurs chefs de mission. C’est un document qui résume un problème qui a été ou qui sera discuté dans une démarche diplomatique ou qui précise certains aspects du problème discuté. Son but est d’éviter d’éventuelles erreurs d’interprétation ou des malentendus que l’interlocuteur pourrait avoir suite à l’exposition orale. l’État émetteur demande à l’État destinataire l’accomplissement de certaines sollicitations sous la menace qu’en cas contraire il adoptera les mesures nécessaires pour satisfaire ses exigences. mais pas toujours. L’ultimatum est un document par lequel un État exprime sa position ultime et irrévocable envers un autre État. Par cet acte. l’ultimatum implique la menace de l’utilisation de la force au cas où les exigences formulées ne soient pas accomplies. il n’est pas signé et il ne contient aucune forme de courtoisie. il constitue une déclaration conditionnelle de guerre. Maintes fois les grands pouvoirs ont utilisé l’ultimatum comme moyen de contrainte des États plus petits. ce document est connu aussi sous le nom de pour mémoire ou pro memoria. Il peut indiquer aussi un délai jusqu’auquel on attende la réponse. L’aide-mémoire. Du point de vue de la forme. Aussi est-il possible que les notes ne soient pas présentées simultanément. adressée au ministre des Affaires étrangères de l’État accrédité. La note identique.envoyée séparément mais simultanément par chaque chef de mission et rédigée dans des termes tout à fait identiques. mais la forme et la rédaction peuvent être différentes. Il est présenté sur un papier sans en-tête. l’aide-mémoire a pour mentions la date et éventuellement le lieu. claire et catégorique. dans une question qui fait l’objet des préoccupations dans l’activité diplomatique. Le Livre blanc est un document souvent utilisé dans la diplomatie pour des présentations des données et des faits du gouvernement. Dans la pratique de certains pays. il n’a pas d’adresse.

La sobriété 407 . la correspondance diplomatique constitue une „carte de visite” pour l’expéditeur ou l’émetteur et. par l’expression dans les lettres et dans les chiffres des quantités. s’ils ne sont clairement présentés. elle exprime le degré de politesse de l’expéditeur envers le destinataire. la multiplication. sans parler des erreurs de dactylographie. réalisant l’historique des problèmes et présentant des arguments politiques. des droits. dans l’écriture des documents. des obligations et des responsabilités sui. mais dans la correspondance. etc. nécessitent temps et frais matériels. logiquement groupées dans des paragraphes et par l’utilisation obligatoire de la terminologie de spécialité. La sobriété et l’officialité sont imposées par le fait que les actes officiels doivent avoir un caractère objectif.. ils peuvent causer des préjudices aux Parties. des sens ambigus. expressions et formes grammaticales qui n’aient pas une circulation générale ou qui expriment des approximations. La clarté est assurée aussi par la manière d’éluder tous les mots. juridiques et d’autre nature qui rendent compte de sa position. La précision est assurée par l’utilisation de la terminologie de spécialité. la lecture. par la manière dont on la rédige. de l’indécision. La clarté représente une particularité commune de tout style.Le but du mémorandum est de présenter de manière exhaustive la position de l’État émetteur dans une question donnée. Le mémorandum est parfois adressé aux États tiers afin d’expliquer la position de l’État émetteur s’il s’agit d’un problème susceptible d’un intérêt international plus vaste. 4. Particularités de la rédaction de la correspondance diplomatique Quelle que soit la nature des notes diplomatiques. Ce trait stylistique peut se réaliser par la mise des idées dans des propositions courtes. des situations. des phénomènes. La concision est une condition spécifique au style de la correspondance car l’écriture. des taches ou des suppressions. Le mémorandum est transmis par une note diplomatique. impersonnel. des sommes. elle est suivie avec soin car il s’agit des faits. verbale ou signée. La courtoisie internationale demande que les notes diplomatiques soient présentées dans une forme impeccable et rédigées sans erreurs grammaticales ou de vocabulaire. etc. par l’utilisation obligatoire des unités de mesure officielles.

. Introducere în diplomatie. FRM. S. şcoli şi instituţii. La communication des actes officiels ne doit pas avoir une charge affective. 1950.. C.. Nicolson.bk. Diplomacy. M. T. Ed.). Sterian. Diplomaţia.s’apparente avec la concision.. source en ligne: http://www.gutenberg. Ed. Bucarest.(coord. Chirimbu. Iliuţă. Iacob.ch/themen/lang/04929/05490/index. Ed.. 1975. Correspondance Diplomatique.org/ebooks/39201 Ceban. Protocole épistolaire et correspondance diplomatique. H. G. 2008. Iassy. Didactică şi Pedagogică. mais elle s’approche en plus de l’aspect officiel que les certifications et les contenus de la correspondance doivent donner. Maliţa. Londres. 1997.html?lang=fr# 408 . Fundaţiei Axis. Projet Gutenberg.. source en ligne: http://www. Gh. Discours diplomatique. Bibliographie Bertrand de Salignac.admin. Bucarest.

face. Key words: speech act. A l’époque classique. Racine. Rome. l’histoire de cette guerre a constitué une source féconde d’inspiration dans tous les domaines de l’art. the pretence and eventually her reason for being. et même de plusieurs bandes dessinées. par le prince troyen Pâris. En rétorsion. qui suit les traces d’Ulysse et fonde une nouvelle ville. Giroudoux brings the conflict on the dialogue scene. The problem of politeness represents the spring of the play. 409 . dr. fils de Priam. à l’époque classique. la guerre de Troie a été source d’inspiration pour de nombreux tragédiens: Sophocle. Il s’agit du conflit provoqué par l’enlèvement d’Hélène. reine de Sparte. l’époux d’Hélène. univ. mais sous un angle nouveau. elle a constitué le sujet de nombreux films. excuse. compliment. Ménélas. des sculpteurs. avec une insistance sur les sentiments et sur les aspects polémiques. space I. par exemple. A partir du XIX-ème siècle. La guerre de Troie a inspiré également des peintres. Par la suite. dans l’Antiquité. La pièce de Giroudoux reprend sous une nouvelle forme l’histoire de la guerre de Troie racontée pour la première fois par Homer dans Iliade et Odyssée. Enée. A l’époque moderne.Et şi la guerre de Troie n'avait pas eu lieu? La question de la politesse dans La guerre de Troie n'aura pas lieu de Jean Giroudoux Lect. Florinela ŞERBĂNICĂ Facultatea de Litere. Dans le théâtre. le thème est repris. Virgile conte dans son Enéide le récit d’un des héros troyens. Euripide. des musiciens. Universitatea din Piteşti Abstract Beyond the legendary conflict which opposed the Greeks and Trojans. organise avec son frère Agamemnon une expédition contre Troie et finit par remporter la victoire. exploiting in a finesse mood the discursive mechanisms of expressing the politeness. Robert Garnier à l’époque de la Renaissance.

pardon. injurier. soit appuyer l’excuse. honte. mais il ne peut à lui seul régler un conflit. 410 . position morale. La question de la politesse constitue le ressort même de la pièce. fierté. par exemple. Le compliment est un acte de langage complémentaire à l’excuse. II. en exploitant avec finesse les mécanismes discursifs d'expression de la politesse. dédaigner.En ce qui concerne la pièce de Giroudoux. De cette manière. l’excuse et le compliment nous semblent jouer un rôle important dans la pièce que nous étudions. D’ailleurs. faveur. elle prête moins d’importance au thème de la guerre et évoque surtout le cynisme du monde politique et défend le pacifisme. Nous constatons que ces termes illustrent les deux directions dans lesquelles un conflit peut évoluer: la résolution du conflit et son aggravation. orgueil. excuse. qui témoignent de l’importance de ce phénomène dans l’économie de la pièce. Les positions des auteurs quant au rôle de ces deux actes de langage dans les interactions et de leur place dans les descriptions théoriques sont relativement différentes. De plus. louer. flatter adjectifs: offensé. son prétexte et sa raison d'être finalement. la risée du monde. en se limitant uniquement aux échanges centrés autour d’une intervention d’excuse. Elle opte pour une acception restreinte du terme ”réparateur”. amour-propre. aduler. Il peut soit permettre d’éviter le conflit. Le meilleur moyen pour régler un conflit déjà déclenché est l’excuse. III. Ces deux actes de langage sont aussi fondamentaux pour la question de la politesse. en préparant. cette question est abordée dans toute une série d’énoncés métadiscursifs. déshonoré. Giroudoux amène le conflit sur la scène du dialogue. le dramaturge a employé dans sa pièce un nombre important de termes qui sont liés à la problématique de la politesse: noms: gloire. impolitesse. compliment. honneur. calomnie. l’introduction de celle-ci. Kerbrat-Orecchioni oppose deux types d’échanges rituels: les échanges réparateurs (l’excuse) et l’échange complimenteur (le compliment). Pour ce qui du domaine des actes de langage. menace verbes: insulter.

En effet. D’ailleurs. Leur permettre de débarquer serait vous retirer cette qualité d’offensés qui vous vaudra. celui qui l’a produite doit se placer sur une position inférieure et produire un acte de langage – l’excuse – qui menace ses deux faces. à corriger l’offense et à rétablir l’équilibre détruit. apparemment. ces deux actes ne diffèrrent pas quant à leur fonction: ils visent. Tant qu’elle n’est pas là. tant que les portes sont fermées. après constat de visu et enquête subséquente. est que les Grecs se sont rendus vis-à-vis de Troie coupables de trois manquements aux règles internationales. pour qui la notion de réparation est plus large. par des procédés différents. Elle parle d’ailleurs de la fonction commune de ces deux actes de langage par rapport à la question de la politesse. Goffman prend en consideration l’existence de deux classes d’échanges: les échanges confirmatifs et les échanges réparateurs. mais elle doit les séparer pour des raisons qui tiennent à la finesse de la description. (2) Demokos: Je la connais. (1) Busiris: Mon avis. princes. libre à chacun de l’insulter et de la honnir. tout en valorisant celles de son interlocuteur. il est vrai. la sympathie universelle. Les compliments entreraient eux aussi dans cette classe. la guerre. elle cache un paradoxe. Dans la classe des échanges réparateurs. Le paradoxe consiste dans le fait qu’après la production de l’offense c’est la partie offensée qui détient la position haute. Kerbrat-Orecchioni signale elle aussi à plusieurs reprises la parenté de ces deux actes. même si. pour la résolution de l’offense. Par rapport à l’acte d’offense. IV. il place les excuses et les prières.Sa position diffère de celle de Goffman. L’intervention ci-dessus montre la fine connaissance que Giroudoux possède du fonctionnement des interactions verbales. dans le conflit. Elle dédaigne les 411 . c’est-à-dire tous les procédés qui relèvent de la figuration. Nous discutons dans ce qui suit quelques interventions qui illustrent la place centrale que la question de la politesse occupe dans la pièce étudiée.

De plus. par l’emploi du nom guerre. Son armée est forte. son orgueil est à vif.affronts du temps de paix. on ne gagne pas sa faveur. l’intervention suivante montre que c’est vraiment une question de politesse qui constitue l’enjeu de la guerre: (3) Ulysse: Ce n’est pas par des crimes qu’un peuple se met en situation fausse avec son destin. c’est par les mêmes mécanismes que l’on peut aussi bien apaiser une guerre ou l’attiser. de la flatter sans arrêt aux places claires ou équivoques de son énorme corps. de l’aduler à chaque heure du jour. Mais dès qu’elle est présente. c’est la devise des vrais généraux. Les nations. Cette intervention montre la vraie nature du conflit opposant les deux peuples: une erreur sur le plan des interactions. du fait que ces citoyens coupent méchamment les arbres. Au lieu 412 . Giroudoux discute effectivement le rôle que peut jouer un discours approprié dans la gestion d’un conflit. Dans cette intervention. sinon on s’aliène. mais par des fautes. meures d’imperceptibles impolitesses. ses poètes en plein fonctionnement. C’est alors la mission de ceux qui savent parler et écrire. comme les hommes. Conclusion La lecture de la pièce de Giroudoux nous semble devoir prendre en considération deux plans: celui des événements et celui du discours. Mais un jour. quelle que soit sa nature. sa caisse abondante. il est perdu. que ses enfants adoptent une mauvaise turbulence. En effet. on ne sait pourquoi. on ne la gagne que şi on la complimente et la caresse. implique le discours et c’est toujours au niveau du discours qu’il peut trouver sa solution. lâches devant la guerre. Voyez les officiers: braves devant l’ennemi. De la même manière. que son prince enlève vilainement une femme. de louer la guerre. C’est à leur façon d’éternuer ou d’éculer leurs talons que se reconnaissent les peuples condamnés. le dramaturge a la possibilité de créer la confusion entre ceux qui provoquent la guerre et ceux qui la subissent. Tout conflit.

Dans ce but. Bibliographie: Comănescu (Florinela). Nous pensons que c’est justement cela que Giroudoux souhaite nous montrer: la force du discours. Les termes clés de l’analyse du discours. Armand Colin. 2004 Goffman (Erving). tomes I-II-III. Paris.d’être tout simplement décrits par le discours. Nathan. 2001 Maingueneau (Dominique). 1998 413 . 1990-1994 Kerbrat-Orecchioni (Catherine). Les Interactions verbales. les effets subtils qu’il produit sur le comportement des gens. Théorie et fonctionnement. Analyses de textes. L’argumentation. Bucureşti. son double tranchant. Editura Pygmalion. Les actes de langage dans le discours. Paris. 1979 Kerbrat-Orecchioni (Catherine). il amène le conflit sur la scène du dialogue et exploite avec finesse les mécanismes discursifs d'expression de la politesse. Editura Universitatii. La mise en scène de la vie quotidienne. Piteşti. les événements sont purement et simplement déclenchés par le discours. Paris. Editions de Minuit. tout comme ils pourraient très bien en être empêchés. Paris. Seuil. 1991 Tuţescu (Mariana).

is a plea for a more tolerant “trialectics”. The great liars of universal literature – the baron Münchhausen. Jean-Jacques Wunenburger comes up with “another hermeneutics of politics. Păcală etc – developed their creative qualities as a reaction against the aggressiveness of the system towards the free individual. politics. His book. fiction. I cannot figure out how enchanted would be the pontiff of the absolute aestheticism if he could see that fantastic apparatus of lying relocated in the political realm. and an immoral one in politics? Is the political fiction a lie? Should an ethical literature de-fictionalize itself as much as possible? Should literature unmask the political carnival? Key words: dialectics. with a view to make room for a sanitizing imaginary. Pinocchio. the dwindling of the fantasizing capacity. His second book quoted in my article is The Imaginaries of Politics and my research focuses on the double-faced nature of fiction. To lie means practising subtlety with the purpose of 414 . The source of evil is our narrow-mindedness and refuse to apprehend the multi-dimensional nature of reality. dr. This is the reason why he wonders whether “the imaginary weren’t the best supporter of rationality and. The sanitizing function of the imaginary is backed up by the aggressive ingredient in the structure of whatever social organization. The philosopher is perfectly conscious of the rigidity of the utopian projects of the past. Universitatea Hyperion. imaginary. lie. a defending wall against perverted ways of thinking” (Ibid 11). Bucureşti Abstract The French philosopher Jean-Jacques Wunenburger questions our attraction to binary structures. Could we speak about an amoral fiction in arts. Thinking in triads and not in dyads Conf. fact that resulted in the criminal rationalistic excesses of the 20th century. Oscar Wilde was writing about the decaying of lie.Imagination between fiction and lie. more complex” (translation mine) (9). The Irish-British writer targeted in his essay the quality of artistic aestheticism. Felix NICOLAU Facultatea de Litere. rationality. The Contradictory Rationality. The intention is to re-legitimate the non-rational. univ. milder. In The Imaginaries of Politics. simultaneously. This attraction has proved to be tragic as it generated all sorts of conflicts.

majesty. Simultaneously. omnipotence that connects power with something superhuman” (Ibid 16). this is possible only because the cunning politicians understood that reason by itself cannot seduce for long. Nowadays its interests are strictly captivated by the advantages of a faction. The postmodernists. The artist. an inspired figure free of human frailties. The law-maker is a genuine individual. “Poets went out of their way to create a gulf between themselves and their public” (Stanciu 18). To be followed. because art is pure fiction. are interested in public as long as they can put up a show with their views and obsessions. while politics does whatever possible to manipulate through fiction. The sublimity of power is paradoxical. This can be visualized during the enthronement ceremony and in the divine protection: “The people have needed since immemorial times the incarnated image of grandeur. “The sacred 415 . in Jean Jacques Wunenburger’s opinion. but it becomes completely immoral. because it legalizes punishment: a violence which is to fight the violence directed against state system. above political games. Its implications are so intricate that some people could invoke the sanctity of the legislator. This would insure the sacredness of the one in charge with justice: “there is an imaginary even more archaic than the political power’s one. Politics is a chameleon – its ambitions camouflage in altruistic scenery. lie can be useful. is divided between artistic fiction and political fiction. in their turn. charisma is a strictly individual attribute.persuasion. In order to instil life into the altruistic illusion one needs legitimacy and faith. one has to be charismatic. But this can stay amoral only in arts. starting with modernism. so to speak. because its spectacular range of manifestation is limited. The prejudicial legitimacy To what extent does lie cover the perimeter of the imaginary? A function of the imaginary is. it ceased long ago to be preoccupied with generosity and improvement. Behind the frontiers of arts. he tries to legitimate politics by identifying a sublime dimension of power. to support the royal ointment. seeks shelter in the ivory tower. The Imaginaries of Politics 24). A makeshift faith! If “the political liturgy overlaps oftentimes the religious ritual” (Ibid 20). but tracing back the romantics. Or. that of the power to make justice” (Wunenburger. The lie. Wunenburger’s idea is that the individual attitude and charisma come in the first place when we speak about politics as a system. Literature progressively manifests the tendency to raise reality from the spell put on it.

and not in text any longer – the political imaginary is confined to strategies of manipulation by the advancement of makeshift myths. The judiciary fiction is maybe the only one distant from lie – in an ideal society. and this is the most dazzling hypothesis. fiction becomes a set of lies which comes in handy when the slaves are supposed to elect their masters through vote – if we resort to the Nietzschean paradigm. and a second class comprising corporatists and proletarians. Charisma continues to be as important in the postindustrial society as it has been throughout history. 416 .as it was expectable in a society interested only in image. mercantile society. able to ceaselessly remind the superhuman –that is objectivity. In this fashion. cultural-sportive festivals where the stress is put on consumerism etc. at the time being. philanthropic soirées. In broad lines. The two classes left are interested exclusively in entertainment. the class of intellectual workers. The intellectual-artistical activities are approached today only as a background for social events: fashion parades. later replaced by the haute bourgeoisie. Characteristic to the degradation of fiction down to the level of lie is the disappearance of middle class. and which. once upon a time. But this sacredness requires a set of adjacent rituals. constituted the gentry. Superstition and manipulation The looming question: which is the strict difference between fiction and lie? More exactly: do we witness a moral and an immoral imaginary? The French philosopher warns: the loss or decline of the religious imaginary either triggers chronic crises in the sphere of politics. . but to those qualities fit for assuring success in a profit-oriented. If the religious imaginary has progressively diluted in superstition. put in The Contradictory Reason. or. Owing to the fact that between the religious imaginary –such an awkward formulation – and the political imaginary has always existed an uninterrupted connection. we are left with two classes: the one who. and the closest to the condition of religious imaginary. Starting from this polarization of social classes. Specific to middle class was the investment of their pastime in intellectual-artistical activities. Only that people don’t look up anymore to the human qualities helpful to society. is formed by the salient members of business and political milieu. we can debate upon Jean-Jacque Wunenburger’s question. engenders resurgences of the same imaginaries of substitution? (Ibid 34).connotation of law” (Ibid 32) is a guaranty for its observance. it comes naturally that the decaying of one should influence the situation of the other.

but becomes toxic in this way for human nature and for the environment we inhabit. After one year he had a nervous breakdown. binary system which had been his referential cardinal point when he worked as a programmer. The cause was the plurality of the humanistic approaches. Slowly but irreversibly. I remember the case of a remarkable student at Foreign Languages. on the other side. The n-dimensional geometry Wunenburger questions the nature of contemporary excesses: “The excess of alterity. palpable results is a symptom of non-philosophical thinking. don’t they often have their origin in the incapacity of binary schemes to apprehend 417 . the classificatory approach and around a nucleus of substances” (Wunenburger The Contradictory Reason 9). He had graduated from Polytechnics. one which crammes “all determinations under the sign of the Same or Another”. All these demands are propounded in an epoch in which social sciences proliferate and education is distorted by the imperatives of efficiency and exactitude.whether the western thinking got stuck into “an Aristotelian and Cartesian orthodoxy”. the one specialized in analytical understanding (Ibid 11). that is the heuristic ways. The acceptance of a hermeneutic state of conflict means going further than Aristotelianism and Cartesianism. the excess of identity. thus. it means the difference is consciously underestimated with the view of attaining a utilitarian comfort lucrative in the worldly order. on one side. so much confusing if compared to the efficient. The attraction to simplification and the focus on strategies conceived to yield fast. Wunenburger believes that modernity hyperbolised the left brain hemisphere. The author of The Contradictory Reason supports the festering of “some ways of thinking contradictory and paradoxical” (Ibid 14). the numen vanishes from the pragmatist thinking as it is considered a “rationality of the shadow” (Ibid 13) which damages the perspectives of social success. worked as a programmer. the essential in order to faster obtain economic advantages. Nostalgia after a logic of conjunction. because “thinking nestles around the non-contradiction principle. had a real capacity of assimilating foreign languages and he even read a lot. He confessed to me that he was completely baffled and he longed for straight and limited thinking directions. but further than Kantism and Hegelian dialectic as well. The system postpones. If these are true. In order to promote such thinking we need to invest in the courage of contradiction and of understanding reality as unitas multiplex. which wouldn’t “highlight the multiform animation of differences” (Ibid 10) is more spread than we should imagine.

was indicative of this aggressive mockery. The horizontal duality victim – assailant would thus be surpassed by transferring the hubris to a transcendent tertium (Ibid 72).R. that is of creativity. the scapegoat. Only the curve allows for that special judgement of what is behind good and evil. the divine geometry is infinitely more complex than the one we know and doesn’t rely on the straight line. but it simultaneously charges a relation. in the last stage of constructing his system. by way of emanation. This third dimension discharges the tensions of bipolarity. He overtakes its antagonisms by introducing into equation the excluded tertium. that Plato. though. which appeared in that period. the British literary critic F. out of gnoseological comfort. from the One. It would be a naivety. and that Plotinus derived the world. from what Plato transmitted us. He only promotes the triad as the perfect structure from the point of view of the energy. but not such a dramatic step in Wunenburger’s opinion: “The homogeneous treatment of dyads assures the status of epithetic correlates of the Unity” (Ibid 32). The true creative tension which generates a “space of mediations” (Ibid 38) is provoked by the existence of a tertium quid able to relativize “the alternation from simple unity to fragmented duality” (Ibid 56). the triangle being their core. to believe that the binary representation of reality is a characteristic of modernism. Symmetry would be a maniacal reflex of identitary thinking. if we want. was fascinated by geometrical bodies. The move from 1 to 2 is the first step in splitting the monad. Leavis warned about the dangers of industrialization. Mass Civilization and Minority Culture. The word “high-brow”. as we are lured to organize them. This happens because the structures of reality never confine to binarity. Guillaume Apollinaire bemoaned in his poem Zone the end of an aesthetic world: “c’était et je voudrais ne pas m’en souvenir c’était au déclin de la beauté” 418 . We very well know that Heraclitus saw the universe as a result of attraction between opposites. Or. Civilization overtakes culture In his book from 1930.the many-headed structure of forms? “ (Ibid 24). The philosopher doesn’t reject in any way the ndimensional space of modern physics. was a dispute or a debate with the purpose of filtering out the truth. Much in the same vein. The tetraktys compensates for “the insufficiency of the dyad” (Ibid 60). Even the Socratic maieutics. The uncultivated majority started deriding the values of the refined minority. These mirages generated by “speculum” emerge from a “paradigm of reflection” (Ibid 38) that doesn’t take into account the geometrical irregularity of creation.

Beckett imagined the two beggars that wait for Godot: “Huddled together. Of course. they need the strong presence of a master. alarm’ ” (Rothenberg 17). Sadism and masochism swap roles in order to insure the contemporary imperative of pleasure. but not a cultural God. The first step in advancing political “reforms” is to twist the meaning of such words as 419 . who spent several years in the communist jails. Terror. We have the famous couple in Samuel Beckett’s Waiting for Godot. on the other hand the slave. This is Jahve of the Old Testament and he becomes more and more the God worshipped by the masses: a civilized. begets superstition. Even the multiples of 2 seem to be menacing in the opinion of the American writer Jerome Rothenberg: “I found that the letters in the Hebrew god-name aleph-lamed-vav-hey (eloha) add up numerically (=42) to the Hebrew word bet-hey-lamed-hey (behalah). The latter progressively invades the former and subsequently assumes its status as well. An indefinite and looming threat triggers unexpected reactions. The ironical shade of the name Lucky is obvious when we realize it is used for a slave who is happy to carry in his mouth the whip with which he is flogged. The aleatory technicalities Alexandru Ivasiuc. the individual depends upon the relations of power with other individuals. called the necropolitics. Superstitious people are easier to manipulate and. more than this. He does all these things in order to impress his tormenter so that he will not fire him. the menace was obliterated by pleasure. Terror is gradually replaced by hysterical fun. these apparently opposed conditions can be whimsically inverted. panic. Every victim nurtures the desire to dominate and every executioner longs for the pleasure to be dominated. shoulders hunched. Identity could be perceived as a twofold condition: on the one hand the master. describes the logic of annihilating identities while preserving people’s attachment to the unique party in his novel The Crayfish. The more modernism melted into postmodernism. In terms of identity. even if holy.(Apollinaire 12). The contemporary slave becomes prostrate if he is not used as a tool by his owner. to sleep while standing loaded with the bags of his master Pozzo. cringing away from the menace they wait” (Pinter 22). The tense dyad is now represented by the conflict between culture and civilization. ‘terror. The defenceless victim resists the impending danger by ignoring it. Pozzo and Lucky. Superstition proves very useful for what Bogdan Ghiu. Slavery can be assumed as a job. as it happens in Harold Pinter’s theatre. in his book Dadasein.

These microunits would coordinate “the connectivity of texts to form an intertextual network of meaning” (Idem). pentru a o putea eficient guverna. Nimeni nu se va simţi la adăpost. the smallest ideological component in a system” (in Lane 189). The self-deceived deceiver The same Jerome Rothenberg warned that “mythology always „Scoţând deci din vocabularul nostru opţiunea de individ. To secure their positions. Nobody shall feel sheltered because the real criterion shall remain or seem hidden”228 (Idem). o vom înlocui cu noţiunea atotcuprinzătoare de tehnică. This is a poetic justice in the end. obscur resimţită. răspundere. the poet turns screen into filter. the manipulators strew the contradictory reason with what Julia Kristeva coined as ideologemes: “The micrological unit known as the ideologeme. something of the old mystery it lost with the advent of the rationalist in-di-vi-du-a-lism. as it punishes in conformity with the political reason of appalling people. Noi vom reda lumii. chance and subjectivity: “The state power shall be completely arbitrary and mysterious. in accord with the most modern techniques. responsibility. as well. and justice: “By eliminating from our vocabulary the option of individuality. pentru că adevăratul criteriu va rămâne sau va părea ascuns”. responsibility. The notion of aleatory. sifting rule into detour” (Rasula 137). Don Fernando has the intuition of political power as natural and unpredictable revelation. But it will bring forth a new ingredient. justiţie. Clar gândită. The judiciary chaos cannot go totally berserk. which will make it mysterious. This is the contradictory reason in Jean-Jacques Wunenburger’s terminology. Terror becomes sacred and the awestricken people worship the guillotine. justice. Noţiunea de aleatoriu. care o va face misterioasă. ceva din vechiul mister pe care l-a pierdut odata cu in-di-vi-du-a-lis-mul raţionalist” 228 „Puterea statului va fi pe deplin arbitrară şi misterioasă. în acord cu tehnicile cele mai moderne. Clearly thought. The meaningful clusters of sense functioning like some astrocytes fictionalize politics and embellish all sorts of atrocities. The operation will have an en-gi-ne-er like precision. in order to more efficiently govern it. We shall re-offer the world. Justice and rightfulness are replaced in the limelight by aberration. Operaţia va avea o precizie in-gi-ne-reas-că. Its effects are artistic as long as they correspond to Jed Rasula’s theorizing on tropes: “Privileging tropes.honour.”227 (translation mine) (Ivasiuc 8). we shall replace it with the all-inclusive notion of technique. obscurely felt. 227 420 . Însă va aduce şi un element nou.

ClujNapoca: Editura Limes. Stephen Paul Miller approaches the equation from the opposite end: “all literature is primarily political because it is only through the language of culture. 2006. Works cited: Apollinaire. Bloom’s Modern Critical Views: Contemporary Poets – New Edition.. Alcools. Jed. This kinship is not an innocent merry-go-round. Raţiunea contradictorie. ed. Jean-Jacques. Guillaume. Editura Paideia. No one can stand at an angle too oblique from a convex mirror’s perimeter to avoid being observed by another occupant of the same room. in its broadest sense that the contradictions of economic and political power and inequity can be dynamically yet unconsciously reconciled.S. 50 Key Literary Theorists. This Compost: Ecological Imperatives in American Poetry. 2005. 2008. Harold. Bucureşti. Piteşti: Paralela 45. Imaginariile politicului. Ghiu. Rothenberg. Poetics & Polemics. 2011. J. Jean-Jacques. Stanciu. Put simply. Wunenburger. Virgil. London: Routledge. 421 . culture is a cover-up” (Ibid 33).. [. New York: Infobase Publishing. Lane. 2006. Filosofia şi ştiinţele moderne: gândirea complexităţii. Wunenburger. U. The convex room therefore conveys a notion of supreme “surveillance” (in Bloom 32). Rasula. Analyzing Francesco Parmigianino’s Self-portrait in a convex mirror Stephen Paul Miller concludes: “A convex mirror is a perfect surveillance mechanism. Bloom. through its inherent pragmatism and cynicism. Politics.: University of Alabama Press. 2002..carries with it an element of automythology” (Rothenberg 44). Athens: Uiversity of Georgia Press. Al dictators end up believing in their godly nature and in their benign role in history. 2008. The researcher even spots the kinship between poetry and politics as he constantly reports his considerations to the Watergate scandal and the controversial figure of President Richard Nixon. Ivasiuc. Richard.A. traducere de Ionel Buşe şi Laurenţiu Ciontescu-Samfireag. 1994. The Transition to Modernism in English Literature. Bogdan. The automythologizing illusion has the efficiency of a convex mirror. Alexandru. Dadasein. 2010. Jerome. 2007. Bucureşti: Editura Albatros. 1980-2005. Bucureşti. Editura Paideia. falls short of understanding the economic uselessness of literature. Bucureşti: Tracus Arte.]. Owing to such a reflecting phenomenon. the manipulators manipulate themselves until they completely annihilate their lucidity. Racul.

0 tool is one of the fruitful visualized teaching and learning tool. 2010 [7]).Wordling: using words clouds in teaching English language Dir. English language classrooms. Levy. teaching vocabulary. This paper is going to discuss the place and role of Wordle in CALL and present some techniques in foreign or second language teaching and learning classrooms. 2009 [2]. the larger its size in the visual design. 422 . Meskill & Anthony. We are going to present different usages of wordling in teaching language skills – reading. This study aims to introduce Wordle. Godwin-Jones. 2010 [4]. teaching language skills. Wordle as a web 2. The user can alter the colors. writing. Garrett. Warschauer. Key words: wordling.net as one of the most useful tools for English teachers. The study also provides further recommendations for English teachers in using Wordle as a teaching tool. Culture & Art (1). Iran Abstract Wordle is a free word art tool that mixes any chunk of text in production of a visual representation of the content and creates word clouds from text Word clouds visually highlight the most often used words in the passage. Mashhad. style and layout of the word collage. 2009 [3]. The more frequently a word appears in the text. Dara TAFAZOLI University of Applied Science & Technology. 2010 [6]. 2008 [1]. Incorporating Wordle into English classes is quick and easy. The awareness of teachers about these tools is the necessity of education system. speaking and listening. Wordle has so many advantages and benefits in many fields of study. English teaching. 2009 [5]. INTRODUCTION There are a large number of online tools that can be used for second/foreign language learning and teaching (Chapelle & Jamieson.

David Dwyer (1994) [13] in his article mentioned that “the use of technology in the classroom improves students’ motivation and attitudes about themselves and about learning. 1994 [12]). “Studies of students with disabilities show that technology can expand access to educational resources and enhance students’ ability to process and remember information” (Zorfass. and (4) time dependant.0 is a term which is commonly associated with applications on the internet which facilitate interactive information sharing.” In psychological point of view. They believed that by using some tools such as vodcasts. Web 2. draw inferences. education with technology is: (1) active. Integrating technology into classroom instruction had so many advantages for classrooms as well as students. Web 2. Technology-rich schools report higher attendance and lower dropout rates than in the past. hosted services and many others are tools which give its users the ability to communicate with others in a virtual context. Baron and Goldman (1994) [11] mentioned that “student with access to technology learn how to organize complex information. (2) informal. and on the other hand. web applications. Tinzman (1998) [15] believed that “technology use tends to foster collaboration among students in the classroom”. Kargozari and Tafazoli (2011) [8] in a study mentioned that “vodcast” is a valuable means of instruction. Education without technology. “students have access to the material of instruction whenever and wherever they liked”. classroom and community. 423 . Tafazoli (2011) [14] mentioned that “in classrooms integrated with technology. Corley and Remz. Kulik. Wordle is a web application which is useful for language teaching and learning. the role of a teacher changed from merely an authority or lecturer to a facilitator or coach”.EDUCATIONAL TECHNOLOGY & LANGUAGE TEACHING Using technology in education in general and in language teaching in particular has lots of benefits to students. blogs. confidence and self-esteem in their works.0 tools include wikis. social-networking sites. recognize patterns. they benefit more from pride. (3) instructor center. (2) formal. and (4) time independent. in one hand. we can say that. is: (1) passive. and communicate findings”. collaboration and learning on the World Wide Web. (3) student center. Kulik and Bangert-Downs (1991) [9] and Kulik and Kulik (1991) [10] claimed that “students in classes that use computer aided instruction outperformed their peers on standardized test of basic skills achievement by 30 percent on average”. students who use technology.

textual animated input and etc.WORDLE Wordle is a kind of data visualization tool. Friendly (2008) [17] mentioned that data visualization serves as a way to communicate information clearly and effectively through visual representation. animation or any graphical means that make content easier to understand. Barret (2010) [16]define data visualization tools as devices which use for representing information in the form of charts. Tagul. There are some tools on the internet to provide such word clouds such as Wordsift. blog feed. tag clouds. As mentioned in wordle.net. Tag Crowd and Wordle.us user name.0 tools on the internet by users without needing to know the technology leads to wide application of data visualization tools. Figure 1: The paper abstract is converted by authors into word cloud by Wordle. Ramsden and Bate (2008) [18] mentioned that word clouds has some benefits to education. They stated that word clouds can be use to examine 424 . The frequency of the words in a text determines the size of a word in a cloud.net Some researches have conducted on the base of word clouds. Tagxedo. You may heard text cloud or tag cloud instead of word cloud which is a representation of word frequency.icio. maps. (2) enter the URL of any blog. it is really easy to make word clouds you can (1) paste a bunch of text. These tools can help to make the understanding of complex thing easier because they provide data in multi aspects incorporating visual. Word clouds are one of the most popular forms of data visualization. Easy access to web 2. Wordle which is created by IBM developer Jonathan Feinberg in 2009 is one of the most popular tools on the internet for generating word clouds. The following figure shows a word cloud by using Wordle. or any other web page that has an Atom or RSS feed. and (3) enter a del.

(2) help the learners to develop their vocabulary related to the topic.” Baralt. in a research which they used Wordle. activating knowledge they have about the topic and providing clear view of learners about what they are going to do. While overusing presentation software such as PowerPoint is not much more effective anymore. creating what she referred to as a “folksonomy” of texts. according to her. visual and entertaining. Pennestri and Selvandin (op cit) have conducted an action research on using wordless to teach foreign language writing in which they mentioned Wordle can facilitate the teaching of foreign language writing within a dual coding theoretical framework. (3) give learners information about the context. Wordle can be substitute as a teaching and learning medium instead. Pennestri and Selvandin. By wordling. teachers can use Wordle in prelistening stage. In this section authors are going to provide some techniques for teaching different language skills and components in which teachers benefit from and use them in their classes. She showed that the clouds revealed a visual hierarchy of text. This provides an opportunity for all students to benefit from projected picture. and (4) get the 425 . 2011 [20] stated that: Pendergast (2010) used “tag clouds” to perform an analysis of the most commonly used terms from documents published by the American Association for Family and Consumer Sciences (AAFCS). This stage helps learners by focusing on the topic. Baralt. teachers can (1) discuss topic with the learners. 12). argued that word clouds can be used as supplementary research tools for the triangulation of data. we can enlarge a Wordle picture on a screen or a white wall. If we use only two pieces of hardware. are multiliterate and tend to prefer visual over textual information (p. including the “millennials. WORDLING & ENGLISH LANGUAGE TEACHING Wordle is fun. a computer and a data projector.” who. Pendergast argued that doing so would appeal to multiple generations. and concluded by suggesting that tag clouds be included on Websites next to the published documents. About Pendergast research in 2010. Wordle can be used for instructional purposes. McNaught and Lam (2010) [19]. Listening: For listening skill. These types of activities encourage students to react to topics or concepts and produce their own understanding based on that reaction.teacher responses to a survey about podcasting in educational contexts.

in which learners prepare for what they will write. Speaking: One of the crucial problems of students in speaking is the lack of vocabulary knowledge. Writing: In writing skill. The incorporation of wordle into classroom act as an instructional tool which help students using more varied vocabulary in new style which is new to them. (2) drafting. so they may stop and pause in their speeches and even try to refer to their mother tongue to remember the necessary words. Wordling can provide such a topic vocabulary in which improves learners’ performance in writing. and one aspect of register is the choice of topic vocabulary. providing word clouds before and during speaking can be beneficial. learners are benefits from provided vocabulary which are exactly relevant to the topic. The authors recommend using this new mixture of technology and teaching tool in English as foreign / second language classes. Reading: Word clouds can also be used as part of a reading. By wordling listening text to word clouds and displaying it before task. In this case. 2006) [22]. and (4) final version. The pre-reading activities are designed to “set a task for the learners. In planning stage or we can call it pre-writing stage we can use word clouds to brainstorm. One of the main elements in writing is register. To prevent this pauses and stops. These word clouds can be 426 . Teachers can use Wordle to improve their instruction performances. (2) provide them with background information that they need before they read. Most of the time learners can not remember the exact words about the topic. and (3) help them with words and phrases they will need to know before doing an activity. Some techniques are provided as follow: For teaching word order and part of speech. help the learners prepare for the task and motivate the learners to read” (Lindsay and Knight. providing some relevant vocabulary to trigger writing. Teacher can create a series of word clouds using individual questions or sentences. scrambled questions and sentences are useful technique. we can reach the goals of pre-listening stage which Saetti (2009) [21] mentioned the goals of pre-listening stage is “to activate the learners` linguistic knowledge and background information.learners to predict what they will hear.228). Pre-reading activities should help the learners to achieve the aim of the reading activity such as: (1) stimulate what they already know about the topic. the teacher expected to help the learners with unknown vocabulary and grammatical structures and to familiarize them with the topic of the input” (p. Harmer (2004) [23] mentioned that “writing process has four main elements: (1) planning. (3) editing.

choose. after teacher wordling key words of a reading text. Acknowledgement I have to thank Jeremy Harmer and Hanna Kryszewska for their impressive paper presentations about integrating technology in education at 427 . the resulting word clouds as well as word frequency counts can show students’ individual progress towards improving their vocabulary. Another use of word clouds is as simple vocabulary exercises. this could be especially relevant for online classes. In pre-reading stage.net. and Selvandin (op cit) argued that word cloud also can be use as an assessment tool. For this reason we are decided to present Wordle. Pennestri. Similar to the present study. brainstorming is one of the key techniques. Our teachers should be well-equipped with new technologies and update themselves with new tools in language teaching. students can talk about these new words and predict the content of reading. it should be fruitful to introduce new and useful tools that can be used for language learning and teaching. 21)” CONCLUSIONS With the widespread use of the Internet. Baralt. They mentioned that “instructors can create word clouds from students’ individual essays and use them for selfassessment purposes. Before engaging students in speaking. (p. Students can use word clouds to generate ideas for new writing topics and/or themes.0 tool for English for foreign or second language classes.printed or projected. The source of text could derive from blog posts as opposed to essays. In view of the need for CALL researchers and practitioners to find. In this paper. Teachers can create a word cloud from a news article and use it to start a conversation. We concluded that using wordle is a necessity in teaching all four skills and also language components. by wordling key words teacher can increase the vocabulary knowledge of students about the conversation. Students also may use visual word cloud to ask about new vocabulary which provides input to them. For teaching writing. The learners have to unscramble the words. the authors have introduced the wordle. Teachers and students are benefit from in many ways. many online tools are increasingly available for use in educational and non-educational settings.net as a useful web 2. We can use word clouds for words that have to be joined together to form collocations. use and evaluate educational tools for further development and implementation of CALL.

editor. (pp. 13 (2). Educational Leadership 51. Remz (1994) Helping Students with Disabilities Become Writers.edu/vol14num1/commentary. Bristol. [7] Warschauer. Bangert-Downs (1991) Effectiveness of Computer-Based Education in Elementary Schools. Kulik. M (2009) Technologies in Use for Second Language Learning. [11] Barron. 14(3). [2] Garrett. 7. Tafazoli D. 93 (Focus Issue). N (2010) Teaching Languages Online. from http://llt. (pp.the 4th Annual ELT Conference in Turkey which generates the idea of this paper. Kulik (1991) Effectiveness of Computer-Based Instruction: An Updated Analysis.msu.pdf. from http://llt. 769-782). R (2009) Personal Learning Environment. Computers in Human Behavior. 75-94). from http://llt. [10] Kulik. (pp. [4] Godwin-Jones. retrieved May 18. (pp. Turkey. (pp.719-740). J (2008) Tips for Teaching with CALL: Practical Approaches to Computer-Assisted Language Learning. Anthony. 51. NY. (2011) Vodcasting: A Reusable Learning Object to Teach Writing.edu/issues/october2010/emerging. References [1] Chappelle.edu/vol13num2/emerging. 428 . (pp. CA: Jossey-Bass..R. (pp. N (2009) Computer-Assisted Language Learning Trends and Issues Revisited: Integration Innovation. proceedings of the 4th International ELT Conference on practical aspects of ELT. C. Language Learning & Technology. White Plains. Pearson Education. 3-8). (pp. UK: Multilingual Matters. (pp. 2011. [13] Dwyer. Educational Leadership. 7. Jamieson.msu. [9] Kulik. 14(1). Language Learning & Technology. The Modern Language Journal. C. R (2010) Literacies and Technologies Revisited.msu. Retrieved May 18. Goldman (1994) Integrating Technology with Teacher Preparation.. Corley. 93 (Focus Issue). 2011. Computers in Human Behavior. The Modern Language Journal. [6] Meskill.pdf. 2-9). 7. Language Learning & Technology. Retrieved May 20. 3-9). 67-89).. 8-9). D (1994) Apple Classrooms of Tomorrow: What We’ve Learned. M (2010) New Tools for Teaching Writing. San Francisco. 2011. [12] Zorfass. [3] God-win-Jones. 62-66). Technology and Education Reform: The Rreality Behind the Promise. In: Means. [8] Kargozari H. [5] Levy. 59-74). (pp.pdf. 4-10).1 . (pp.

Bate. 630–643). 15(3). T (2009) Teaching Methodology.edu/issues/june2011/actionresearch. Oxford University Press. 228} Pouran Pajouhesh.nova. Iran. 81-91).pdf [21] Saetti. W. Retrieved from http://www. Retrieved from http://www.. (pp. (pp. Retrieved from http://llt. proceedings of the 6th international conference of Iranian society for the promotion of Persian language and literature. M (2011) Action Research: Using Wordles to Teach Foreign Language Writing. P (2010) Using Wordle as a Supplementary Research Tool. P (2006) Learning and Teaching English.-H. Selvandin. [22] Lindsay. England. S. J (2004) How to Teach Writing.pdf [19] McNaught.bath.ac. Tehran: Khane Ketab Publications. & A. Pennestri. [23] Harmer. M. [18] Ramsden. A. Online Grammar Corrector: the Employment of Educational Technology to Persian Language Grammar... Chen. T (2010) Forty-five Interesting Ways to Use Wordle in the Classroom [Slideshare slides].B (1998) How Does Technology Affect Students` Learning and Engagement in Collaborative Activities? Unpublished manuscript. C. Retrieved from http://opus. Härdle. Unwin (Eds. 15–56).edu/ssss/QR/ [20] Baralt. C. Lam. [15] Tinzman. M.slideshare. 7th Edition.[14] Tafazoli D (2011).. [16] Barret. (pp. New York: Springer.net/boazchoi/fortyfive-interesting-ways-to-usewordle-in-the-classroom. in C. 429 . 12-22).uk/474/1/using%2520word%2520clouds%2520in%2520t eachi ng%2520and%2520learning. [17] Friendly. Knight.msu. 15. Language Learning & Technology. M (2008) A Brief History of Data Visualization. Handbook of Computational Statistics: Data Visualization (pp. The Qualitative Report. K.). (p. A (2008) Using Word Clouds in Teaching and Learning. 2. Iran. Pearson Education LTD.

care ne conduc spre însuşirea unor deprinderi. observ că în zilele noastre. syntaxe. Atribut).Observaţii asupra atributului în limba română Prof. In the following we make some observations on determiners (rom. Din acest punct de vedere. Thus. By speaking the language correctly. totodată. foarte important pentru vorbitorii de limba română. „limba este întîiul mare poem al unui popor”. în licee nu se mai pune accent pe limba română. s-a ajuns să se facă foarte multe dezacorduri atât în discuţiile tinerilor cât şi în emisiunile prezentate la televizor. Ca absolventă a şcolii normale. that lead to acquisition of skills that meet the fundamental requirement of modern school . cum se întâmpla în vremurile trecute iar acest fapt reprezintă un minus în planificarea normelor învăţământului. cât şi a limbajului scris. Airinei” . Studierea limbii române ne ajută să cunoaştem şi să folosim corect această limbă. Studiul limbii române ajută la cultivarea atât a limbajului oral. Key words: communication. language Limba română reprezintă o adevărată pasiune pentru mine. fiind de fiecare dată nerăbdătoare de a afla cât mai multe cunoştinţe din acest domeniu fascinant şi. Prin vorbirea corectă a limbii. ne însuşim unele tehnici ale muncii intelectuale. Bucureşti Abstract Transmission of the information is through language. ajutându-ne totodată să comunicăm cu ceilalţi oameni (unii fiind persoane şcolite) şi să ne exprimăm corect. some techniques of our own intellectual activity. De aceea. Aşa cum spunea Lucian Blaga. Atribut) rankings and teaching in school. determiners (rom. with an exchange of information between speaker and interlocutor between the transmitter and receiver. emisiunile televizate nu mai reprezintă un mod de educare. we have an obligation to speak correctly and we respect each other. ce răspund 430 . teaching."to teach students to learn". Nicoleta Violeta IVAN Colegiul Tehnic „Gh.

al interesului şi dragostei pentru cunoaştere. Transmiterea celor mai multe informaţii se realizează prin intermediul limbajului. Între cei doi poli se realizează o comunicare. Delavrancea. să înveţe”. sentimentelor. cartea ca sursă de formare şi informare. acestea fiind îmbinate în unităţi sintactice. scrierii şi exprimării corecte. de tipul creativităţii. gândurilor. se intercalează. În acest sens se pun în mişcare valorile formativ-superioare. Cu cât spaţiul care se suprapune este mai mare. şi. Amintiri crîncene răscoliră deodată mintea şi sufletul lui Tudor (M.iar comunicarea bilaterală mai bună. Comunicarea între oameni se face cu ajutorul cuvintelor. logic. Neamul Şoimăreştilor) . având loc un schimb de informaţii între locutor şi interlocutor. Prin intermediul cărţii. Domnul Vucea) 431 . şi. Această comunicare devine posibilă numai atunci când cele două repertorii au ceva comun. ideilor. ca sursă de informare. cu atât valoarea pozitivă a repertoriului comun este mai ridicată. în primul rând. Şt.cerinţei fundamentale a şcolii moderne – „a-i învăţa pe elevi. avem obligaţia de a vorbi corect şi de a ne respecta unii pe ceilalţi. adică în propoziţii şi în fraze. Totodată.. Atributul este partea secundară de propoziţie care determină un substantiv sau un înlocuitor al acestuia – orice partea de vorbire cu valoare de substantiv: pronume sau numeral.. Sadoveanu. pentru a cultiva capacitate de exprimare corectă oral şi în scris. pătrundem în lumea fascinantă a ei. între emiţător şi receptor. Cum? Folosind. Sintaxa reprezintă partea gramaticii care cuprinde regulile privitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze. al spiritului de observaţie şi investigaţie. Studiul limbii române ne ajută în formarea şi dezvoltarea deprinderilor de exprimare în mod corect. erau trei „monitori generali”: doi de învăţătură şi unul de ordine (B. astfel. în al doilea rând. mesajul ce vrea să fie transmis de locutor trezeşte interes din partea interlocutorului. gândirii. Astfel. În cele ce urmează vom face câteva observaţii cu privire la clasificările şi predarea atributului în şcoală. Tehnicile muncii intelectuale contribuie în vederea propriei noastre formări. coerent şi concis a observaţiilor. ajută şi la conştientizarea treptată a îndatoririi de perfecţionare continuă a procesului comunicării şi cultivării vorbirii. ne cultivăm şi ne deschidem noi orizonturi. clare şi expresive.

Topârceanu. Atributul adjectival este cel mai frecvent tip de atribut întâlnit în comunicare şi este exprimat printr-un adjectiv propriu-zis sau prin alte părţi de vorbire cu valoare de adjectiv: numeral. prin pustiile Bărăganului.superlativ: Omul e ceea ce suntem. iară noi copiii ne-am întors plîngînd pe la casele noastre (Ion Creangă. Atributul adjectival poate sta după substantiv sau în faţa acestuia. verb la participiu sau la gerunziu. După părţile de vorbire prin care sunt exprimate.pozitiv: Peste firea mută doarme Cerul plin de stele. 432 . Odobescu) . Amintiri din copilărie) Atributul reprezintă partea de propoziţie secundară deosebit de importantă care întregeşte comunicarea.comparativ: Oare ce desfătare vînătorească mai deplină. interjecţionale. valori expresive. fiecare – lăcaşul e ceea ce unuia singur îi e dat să înfăptuiască pătruns de cea mai înaltă taină cerească! (L. bun sau netrebnic. atributele sunt: adjectivale. care se acordă cu substantivul determinat în gen. A. adăugându-i. adverbiale. verbale. de cele mai multe ori. număr şi caz. căruţa în care stă culcat abia înaintează pe căi fără nume? (Al. A fost ca niciodată.Flăcăii ceilalţi pe dată s-au făcut nevăzuţi. poate fi pe lume decît aceea care o gustă cineva cînd. adjectiv pronominal. Din rude mari împărăteşti. substantivale. (G. pronominale. În drum) . a) Atributul adjectival exprimat printr-un adjectiv propriu-zis Atributul adjectival poate fi exprimat prin adjective la diferite grade de comparaţie: . Meşterul Manole) A fost odată ca-n poveşti. Blaga. … mai senină şi mai legănată în dulci şi duioase visări.

(M. în mod obişnuit. (G. Luceafărul) Aceste toate singur nu le judic. în barba-i mare (M. a hrănit pe Sura cea bătrînă. s-a cuibărit lîngă mine şi am pornit-o pe o vreme cu soare. Iar veşnicul apelor şopot Să-mi pară ca-n ceasul vecernii O rugă de clopot. Jderul cel bătrîn rîdea pentru întîia oară în acea duminică. Fraţii Jderi) Asta-i patria cea dragă Şi dăm patriei române Inima şi viaţa-ntreagă. vizitiul bunicului. Sadoveanu. mai pudic. La Mestecănei) Articolul demonstrativ. Coşbuc. Puternic iar – de-o vrea – e pururi iambul. a umplut săniuţa cu paie. Coşbuc. Iambul) O să mă bucur pentru clipele acestea. Când precedă substantivul. (M. constituie un ajutor preţios în operaţia de identificare a atributului adjectival. adjectivul este însoţit de articolul demonstrativ (adjectival): La zăvoarele porţii. Iona) Notă: Uneori. poate fi confundat cu adjectivul pronominal demonstrativ. Dar versul cel mai plin. adjectivul poate fi articulat cu articolul hotărât: Jelească-mă apele Cernii! Să-mi duduie crivăţul iernii Ca-n taberi al cailor tropot. (M. mai blînd. atît de importante. Moartea lui Gelu) b) Atributul adjectival exprimat printr-un numeral cu valoare adjectivală 433 . Sadoveanu. (Marin Sorescu.O prea frumoasă fată. care. Patria română) Alexa cel chior. cine ştie cînd. Eminescu. Eminescu. (G. m-a învălit bine într-o blăniţă.

(M. Caragiale.Numeral ordinal: Ne-am speriat…că tocmai venise şi responsabilul de la Internaţionala a doua…(Camil Petrescu. eu. Sintaxa limbii române. Jocul ielelor) Guvidi…a rămas în gară să apuce trenul ce venea din Bucureşti şi cu care noi ne încrucişam la întîia staţie.229 . peste monitori erau trei „monitori generali”…(B. Delavrancea. smulsă de pe băncile şcolii…(Camil Petrescu. Popescu. p. Ideal) 229 Apud Florin D. Domnul Vucea) Notă: Atributul exprimat prin numerale cardinale până la nouăsprezece inclusiv este atribut adjectival: În grupă sunt optsprezece studenţi. aceasta din cauza apariţiei prepoziţiei de de la numeralul douăzeci în sus. . iar de studenţi devine atribut substantival. Divanul persian) .Atributele adjectivale pot fi exprimate prin numerale cardinale propriu-zise. care mă măritasem din clasa a şaptea de liceu. Şt. L. Sadoveanu. (I. 89 434 . băncile aveau şaisprezece „primi” şi şaisprezece „monitori”. două boabe pentru a doua căsuţă… şi tot aşa dublînd numerele pînă la a şaizeci şi patra căsuţă.Numeral cardinal propriu-zis: Clasa avea şaisprezece bănci. ordinale. Om cu noroc) Numeralul ordinal poate fi articulat cu articolul demonstrativ cel urmat de prepoziţia de: Ne-am jurat că vom avea tăria să ne sinucidem la cel dintîi semn al capitulării noastre… (Camil Petrescu. distributive şi colective cu valoare de adjectiv. multiplicative. raportul sintactic este invers: numeralul douăzeci este subiect. Dar în: În grupă sunt douăzeci de studenţi. în care optsprezece este atribut adjectival al substantivului studenţi. Coşbuc.Numeral multiplicativ: A fost un geamăt întreit Din totul inimii pornit. (G. Jocul ielelor) Atunci află că cer un bob de grîu pentru cea dintîi căsuţă a acestei table de joc. Jocul ielelor) …şi eu muşcam din bucuria asta ca dintr-un măr.

ci în setea de amor. . de întărire şi negative: . care se îngrămădesc nu în amor însuşi. nehotărâte. spunînd nu. Trebuia s-o ia în partea cealaltă. ce. Porunceşte sufletelor noastre să uite.Adjective posesive: Nu ne mai chinui cu tăcerea ta.Adjective relativ-interogative (numai care. cât): Ah! cine o spune. cine-o poate spune. Jocul ielelor) 435 . Cezara) Pînă la ce josnicie se poate coborî un om din patimă politică… (Camil Petrescu. Jocul ielelor) Dar drumul. (G. şi care limbă e-ndestul de bogată. vrea să înţeleagă faptul că el nu convine să se facă din această împrejurare o afacere intimă a regimului. (V. (I. Amintiri din copilărie) S-au format rânduri de câte trei. (M. Topârceanu. el a greşit-o.Adjective demonstrative: …cred că tovarăşul Ruscanu. Iona) . Eminescu. Creangă. să slujească drept instrument al unui partid împotriva celuilalt.. Meşterul Manole) . demonstrative. Un duel) c) Atributul adjectival exprimat prin adjective pronominale În grupa atributelor exprimate prin adjective pronominale. (Marin Sorescu. Ca balaur din poveste nouri negri plini de geruri. (L.Numeral distributiv: S-a tăiat fiecare pîne în cîte trei bucăţi deopotrivă de mari. Blaga. ca să poată exprima acea nemărginire de simţiri. Sfîrşit de toamnă) Din amîndouă părţile Se-ncep ostilităţile. Alecsandri. (Camil Petrescu. relativinterogative. porunceşte ochilor noştri să nu mai aiureze. intră atributele reprezentate de adjectivele posesive.Numeral colectiv: Din tuspatru părţi a lumii se ridică-nalt pe ceruri.

Cînd citim în vechea carte a istoriei străbune Virtuţi mari. ilustre fapte ale naţiei române. toată truda. Jocul ielelor) . avea fiecare lumînarea sa. Slavici. Oameni din lună) . (I.Ascultă. în fiecare zi şi în fiecare noapte se întîmplă ceva nou. Unirea principatelor) Într-o pădure deasă. de cetăţi depărtată.Adjective negative: Pentru ca să nu fie nicio supărare. Budulea Taichii) d) Atributul adjectival exprimat printr-un verb la participiu cu valoare adjectivală Participiile care se acordă cu termenul determinat sunt atribute adjectivale. Agârbiceanu. Maria. (Gr. (Camil Petrescu.Adjective nehotărâte: Dă-mi tot amarul. Goga. Mierla şi bufniţa) 436 . Care inimă stă rece? Care suflet nemişcat? (Gr. Jocul ielelor) E o nevoie de viată şi de moarte pentru mine să ştiu dacă trecutul însuşi a existat… dacă am fost cu adevărat iubită. (O. Alexandrescu. ştiu eu o vorbă de la tata: cîţi cîini m-au lătrat. (M. (Camil Petrescu. Alexandrescu. Dacă lupt pentru o cauză.Adjective de întărire: Am socotit totdeauna că dreptatea e absolută. (Camil Petrescu. Atîtor doruri fără leacu. Lada) De-o bucată de vreme. (I. Rugăciune) Orice om cuminte strînge bani albi pentru zile negre. Mierla se întîlni seara cu bufniţa umflată. Jocul ielelor) . toţi au turbat. Sadoveanu. aceasta este dreptatea însăşi.

(C. miresme 230 apud Al. atributul substantival este de mai multe feluri: a) atributul substantival în genitiv (numit şi atribut genitival). „forme născânde” etc. B. p. „rană sângerândă”. „inimi fremătânde”. un coleg al lui Mircea. „ruini fumegânde”. b) atributul substantival în dativ. Forma feminină este astăzi învechită şi nu o mai folosim decât în anumite formule fixe. Hogaş. neguri fumegînde pluteau în văzduhul adînc al văilor. Gramatica azi. „femeie suferindă”. Dintre acestea. d) atributul substantival apoziţional (apoziţia). 186 437 . a) Atributul substantival în genitiv (atributul genitival) răspunde la întrebările (al. Puterile adîncului se treziră de pretutindeni (C. ale) cui? şi poate sta după sau înaintea substantivului determinat. Atributul substantival După mijloacele de exprimare.e) Atributul adjectival exprimat printr-un verb la gerunziu cu valoare adjectivală Dimineaţa era măreaţă. El poate sta imediat după substantivul determinat sau poate fi despărţit de acesta prin alte atribute: miresmele florilor. La Cozia) Atributul genitival poate fi precedat sau nu de articolul posesiv al / a / ai / ale sau de articolul hotărât lui: O carte a colegei mele. ai. Hogaş. Locul obişnuit al atributului substantival genitival este după substantivul determinat. cartea lui Tudor. Pe drumuri de munte) Ş-ale valurilor mîndre generaţii spumegate (Gr. Graur. Alexandrescu. c) atributul substantival prepoziţional. Umbra lui Mircea. „buze sângerânde”. a. ca „ordine descrescândă”230. „mâini tremurânde”. Pe drumuri de munte) Notă: Gerunziile acordate sunt folosite în limba literară contemporană în unele îmbinări: „ordine crescândă / descrescândă”. categoria atributului substantival în dativ este învechită.

Umbra lui Mircea. adjectivale sau de alt tip: Un pîlc de cavaleri cu zale şi coif au trecut în pas domol către acea tabără a coconului împărăţiei. ale clopotului…şi parcă se deschid pagini măreţe în inima mea şi în vreme. în al treilea exemplu. Sadoveanu. aceste miresme îmbătătoare ale florilor. Neculce. în operele literare. (G. (Gr. fecior lui Gavriliţă vornicul. Clopote în amurg) În trecătoarea aceea printre ape şi prin lunca nestatornică a rîului.ale florilor. Fraţii Jderi) Substantivul cu funcţia de atribut genitival poate fi determinat la rândul lui de unul sau mai multe atribute genitivale. şi alţii… au alergat la Constantin-vodă. (M. generaţii spumegate. folosit mai rar astăzi. Hogaş. solemne. (C. Roxelana) În poiana tăinuită unde zbor luciri de lună Floarea oaspeţilor luncii în grăbire se adună. Uneori. prietenul bun şi nepreţuit al lui Mircea. atributul genitival apare înaintea substantivului determinat. Cronica) 438 . (I. grade de rudenie sau atribuţii sociale. Avem deci un atribut genitival ale văi(i) şi două atribute adjectivale care determină substantivul la genitiv. Alecsandri. (E. Sadoveanu. b) Atributul substantival în dativ are un caracter arhaic. Alexandrescu. Pe drumuri de munte) Observăm că. La Cozia) Stau în amurg şi ascult dangătele rare. era partea cea mai primejdioasă a drumului. în general. (M. Ş-ale valurilor mîndre. Lupul. Acest fel de atribut determină un substantiv nearticulat care denumeşte. atributele frumoasei şi noastre s-au intercalat între articolul posesiv ale şi atributul genitival văi. Concertul în luncă) Veneam din regiunile fericite ale frumoasei noastre văi. Camilar. şi mai ales în poezie.

p. cu soare de primăvară. Eminescu. Epigonii) Notă: În stilul publicistic. Ea poate determina un substantiv sau un pronume. Iţic Ştrul dezertor) d) Atributul substantival apoziţional reprezintă atributul pus în cazul nominativ. 231 Apud Florin D. se adînci vădit. c) Atributul substantival prepoziţional se exprimă prin: . Sadoveanu. Iosif. cu termenul la care se referă. Mi-ai dăruit. cu capul în pămînt. care stabileşte un raport de echivalenţă. Judeţ al sărmanilor) Vii să-mi baţi iar la fereastră. (G. ieşind din sat. (M. fiind o vreme frumoasă.substantiv precedat de locuţiune prepoziţională Trăsura cea fină şi amară dimprejurul gurei lui. (M. Apoziţia este exprimată printr-un substantiv. Şi zăpada de pe coastă Fuge ca argintul viu.substantiv precedat de prepoziţie. Eminescu. Tînăr soare auriu. de exemplu: Conferirea de medalii / premii unor sportivi231. (Şt.Preot deşteptării noastre. Sărmanul Dionis) . şi s-au pustiit prin locuri ferite. (L. Rebreanu. Călimara) După aceea. O. au încălecat iar. 87 439 . cu inima ca plumbul. Topârceanu. Cîntec de primăvară) . frumoasă doamnă. Popescu. o călimară de argint. ştiinţific şi administrativ se întâlnesc cu o oarecare frecvenţă şi unele formulări moderne. Atribuirea de valori unor variabile.substantiv precedat de un adverb de comparaţie cu valoare de prepoziţie: Porni singur pe calea pe care au venit amîndoi. Sintaxa limbii române. semnelor vremii profet. (M.

Oltul) 440 . Balada chiriaşului grăbit) . Oltule. Domnia ta etc. mîndrul soare şi pe nună. (Al. domnule subprefect. Goga. adică Liliana. Ioan Cuza) Iată craiul. Că-mi iau geamantanul şi plec! (G. Călin . (M. Pseudo-kineghetikos) .. apoziţia este precedată de un adverb explicativ – adică sau anume: Sora mea. Apoziţia poate fi exprimată şi prin substantiv în cazul vocativ (singur sau urmat de determinări).. Sadoveanu. El pe capu-i poartă mitră şi-i cu barba pieptănată. Creangă.file din poveste) Uneori. mătuşă Mărioară. un pronume sau o locuţiune pronominală de persoana a II-a (tu. (I. (Al.) Rămîi sănătoasă.… înainta cu greu sprijinindu-se într-o cîrjă. Odobescu. Călin (file din poveste)) Socru roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare. Eminescu. cucoană. (M. sora mea. Pătru. Discurs la înscăunarea lui Al. ne ieşi înainte cu plin. (M. Măria ta. Doamna Chiajna) Tu. socru-mare. numai să-mi daţi voie să-mi îngrop omul. fii bun.Dumneavoastră. tu.Descălecai la flăcăraia trosnitoare a brazilor şi domnul Sterie. Baltagul) Apoziţia poate fi: simplă – când este exprimată printr-un substantiv sau adjectiv cu valoare substantivală în cazul nominativ sau în cazul regentului: Cel mai mare de ani. Eminescu. arendaşul. ca domn. veţi face cum veţi crede căi mai bine. anume Liliana. fii blînd. (M. Fratele său Alexandru îl însoţea. Odobescu. dumneata. Kogălniceanu. Topârceanu. să ne răzbuni! (O. dumneavoastră.Apoi dar mai rămîi sănătoasă. voi. când vocativul determină un substantiv la vocativ. mîndra lună. Amintiri din copilărie) . rezemat în jilţ cu spată.

ghiaurul Mihai! Aleargă năvală nebună Împrăştie singur pe cîţi îi adună. Semn călăului făcea. ca o unitate sintactică – apoziţie dezvoltată. Sadoveanu. Pe drumuri de munte) Constantin Rotaru. un român. căprarul Păvăloae. era voinic şi rumăn şi creştea ca din apă. se scuză cu un surîs jenat şi totuşi galant. Paşa Hassan) Sînt dator să însămn în treacăt că Zamfira lui Ilie Filipoiu. Apoziţia simplă poate fi izolată de regentul ei şi atunci se desparte de acesta prin virgulă: Crîşmarul. (C. Alexandru. Hogaş. Coşbuc. răsărea ca de obicei pe jumătate de sub tejghea. Note: 1. Şi din gură-aşa grăia. priceputul. Gorila) Acest cîntec îl făcui Eu. Priceputul şi păţitul. se consideră ca un tot. Semnul Domnului zărea. crîşmarul de la Mircu.dezvoltată – când este exprimată printr-un grup de cuvinte (un substantiv urmat de un atribut sau chiar de una sau mai multe propoziţii atributive): Dar iată-l! E vodă. (M. tatăl logodnicei şi amfitrionul. întreaga combinare de cuvinte. (C. se deosebea mult de Sura lui Avrum din Şeştină.Domnul că se speria. (L. Iar Codreanul. Termenii care intră în alcătuirea ei sunt însă analizabili. de altă dată. (Poezie populară. Hogaş. (G. Stînd de strajă noaptea-n ploaie. Coşbuc. Rebreanu. care formează o apoziţie dezvoltată. Pe drumuri de munte) Copilul. (G. Colecţia Alecsandri) . Răzbunarea lui Nour) 2. Cîntecul redutei) În analiza sintactică a propoziţiei. Apoziţia dezvoltată se desparte prin virgulă de regent sau se izolează prin virgule de restul propoziţiei sau al frazei: 441 .

(N. avînd un cocon anume Ştefan şi Duca vodă din Moldova avînd o cocoană anume Catrina. Budulea Taichii) Un ţigan. Şi iată că la intrarea peşterii se ivi o fiinţă măreaţă: omul. Nu se simţise nimeni şi nu se ivise nimeni: nici păgîni. Gramatica practică a limbii române. Radu vodă. Atributul pronominal 232 apud Ştefania Popescu. p. Sadoveanu. dezvoltată) poate fi introdusă şi prin adverbele adică. apoziţiile sunt legate prin conjuncţia nici233. Apoziţia (simplă. Masa umbrelor) Fraţi… am avut trei: Dimitrie. anume. gîdele obişnuit al locului. s-au ajuns în cuvinte şi au logodit pre coconi. 509 idem 233 442 . (G. Semnul [:] este folosit uneori şi înaintea unei singure apoziţii (simple sau dezvoltate). Bălcescu. Galaction. (I. veni cu o sabie şi tăie capul lui Alexandru Kendi. nici de-ai noştri. dragul taichii.„Huţule. ceea ce arată intenţia autorului de a pune în evidenţă pe cel denumit prin substantivul respectiv232. şi Huţule. Vasile şi Andrei. Teodoreanu. (M. Evocări) În propoziţiile negative. Zile şi necazuri din Zavera) C. (V. dragul maichii” tocmai aşa să scrii…(I. Slavici. Vulpea păcălită) Au venit odată… doi colaboratori intermitenţi ai Vieţii Româneşti: Ion Marin Sadoveanu şi Tudor Vianu. când termenul la care se referă apoziţiile coordonate este un pronume negativ. (Radu Popescu. Românii supt Mihai-Voievod Viteazul) 3. Istoriile domnilor Ţării Româneşti) 4. Întru aceste vremi. Eftimiu.

posesive. Cel mai iubit dintre pămînteni) Ea se uită… păru-i galben. 443 . Eu sînt în voia soartei un veşnic călător. Topârceanu. (M. Despot vodă) Nu vezi că gura-mi arsă e de sete. Atributul pronominal este de patru feluri: a) atributul pronominal în genitiv (genitival) poate fi exprimat prin pronume care au formă pentru cazul genitiv: personale (la persoana a III-a). (M. dar nu nevinovat. Crăiasa din poveşti) b) atributul pronominal în dativ este cunoscut şi sub numele de dativ posesiv şi se exprimă prin forma neaccentuată de dativ a pronumelui personal sau reflexiv. Întîia iubire) O să vie o zi… cînd o să fiţi în locul meu. rîde. Scrisoarea IV) Atributul pronominal în dativ este astăzi pe cale de dispariţie. Preda. şi atunci mai mult la singular. Eminescu. nehotărâte şi negative. (Al.Pronumele ca substitut al substantivului are aceleaşi posibilităţi de exprimare ca şi atributul substantival. Eminescu. Slavici. de politeţe. (G. Sadoveanu. (M. ale cărei bolţi răsună fioros de paşii şi de glasurile noastre. Faţa ei lucesc în lună. El nu se mai întrebuinţează decât în poezie. demonstrative. Toamna cu-a-ei albă frunte Şi cu galbenii conduri. Balada munţilor) Înaintăm mai bine de o jumătate de ceas în uriaşa hrubă. Iar în ochii ei albaştri Toate basmele s-adună. Vlahuţă. Alecsandri. (I. Romînia pitorească) Destul că el nu punea nici un preţ pe averea altora. (M. neputînd s-auză plînsu-şi. (V. Ea nici poate să-nţeleagă… C-acel demon plînge. Atras în calea-mi lungă de-un tainic viitor. relative. şi voi depune mărturie împotriva dumneavoastră. Comoara) Şi ea arde de dragostea dumitale.

alta. . de la. Sadoveanu. Dansul cu tine mă face să plutesc. Nici acuma nu mi-ai mărturisit dacă maica lui a fost moldoveancă de-a noastră ori tătăroaică. şi eu. demonstrativ. îşi fluieră neastîmpărul. Fraţii Jderi) d) apoziţia pronominală are un caracter expresiv. Ion) 444 . că puţine jupînese pot să se laude c-un obraz ca al meu. Sadoveanu. şi dumneavoastră. (I. dar în exemplul „Îmi planific excursia”. Caragiale. cu substantivul articulat hotărât. (M. relativ. având o valoare de precizare şi e folosită rar Şi astăzi.locuţiune prepoziţională (faţă de): Părerea mea faţă de celălalt este bună. nană Chiră. numai dumnealui nu-i place! Toţi.adverb de comparaţie cu valoare de prepoziţie (ca): Cred. de lângă) Domnul Vasiliu a şuierat cu fălcile încleştate: . nehotărât. mie şi dumneavoastră. (M. toată nedumerirea s-a şters din minte-mi (Alecu Russo. de. sus. reflexiv. (M. Anii de ucenicie) Desenul de la tine m-a binedispus. o mierlă. pronumele îmi îndeplineşte funcţia de complement indirect. între crengi. Iubind în taină) Şi de crunta-mi vitejie tu te aperi c-un toiag? (M. Scrisorile unui răzeş) Tuturor… la tot norodul. presupunând construcţia paralelă „Planific excursia mea”. spre. numai dumnealui.Unul din noi trebuie să părăsească sala. suntem nişte proşti.Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi? (M. Sadoveanu. Eminescu. Eminescu. (Cezar Petrescu. procopsitul! e mai cu moţ.prepoziţie (dintre. c) atributul pronominal prepoziţional se exprimă prin pronume personal. negativ precedat de: . pronumele îmi. Poezia poporală) Notă: În exemplul „Îmi planific o excursie”. pentru. Scrisoarea III) Apariţia lui în proză este rară şi arhaizantă: Şi cînd el sfîrşeşte. are funcţia de atribut. ne place cîntecul…. L. ca şi odinioară. Fraţii Jderi) .

astfel: a) adverb şi locuţiune adverbiala fără prepoziţie: Şi cum a venit în ţară n-a avut stare pe loc nici cu stăpînirea dinlăuntru a boierilor. (C. toată dizgraţia de a locui pe o biată planetă mizerabilă. Coşbuc. (G. FătFrumos din lacrimă) b) verb la gerunziu (neacordat): Doamne. aţi luat examenul. D.Sadoveanu. pentru): Să-mi fac cerc astă rugină. (V. (Mihail Sebastian. Atributul adverbial Atributul adverbial se exprimă printr-un adverb sau printr-o locuţiune adverbială cu sau fără prepoziţie. nişte boieri sosind acum cer voie să se înfăţişeze la măria-ta. Carte mare de pornit. Hogaş. zise un aprod apropriindu-se. precedat de prepoziţiile (de. În munţii Neamţului) Şi atunci parcă simt toată umilinţa. Colecţia Alecsandri) E. (C. Eminescu. Iarna pe uliţă) c) prin verb la supin. La tabără de ieşit. adică voi. Cîntec haiducesc) Iată-l lui. Nicoară Potcoavă) 445 . (Poezie populară. Alecsandi.Marinescu şi Ionescu. (M. pe lîngă care marile stele trec fără s-o vadă. Atributul verbal Este exprimat prin verbe la moduri nepersonale: a) prin verb la infinitiv: Mă simţii nenorocit că nu am prilejul de a pofti la masa mea pe un nevoiaş. Alexandru Lăpuşneanu) Haina-i măturînd pămîntul Şi-o tîrăşte-abia. (M. că i-au sosit. abia. Şi să-mi fac bani de iernat. Steaua fără nume) Orice încercare de-a o răpi a fost deşartă. Negruzzi.

colo. dă ordin… şi scapă năduşit cîte un geamăt „uiu-iuuuu”! apoi doarme dus… (B. Atributul interjecţional se exprimă prin interjecţii şi onomatopee şi este apropiat de atributul adjectival: …nu se auzea decît cîntecul greierilor: fiiiir-fiiiir. (I. marcând doar intonaţia şi din această cauză scrierea se continuă cu literă mică). (M. auzim strigăte: „Ura! Trăiască!”… Şi numai iată că s-apropie de noi. doamna Catalina. Este menţionat mai rar în lucrări de specialitate. fiiiir-fiiiir. şi 446 . Stăpînea odată…) M-au trezit glasurile scutarilor din fundul depărtat al pădurii: „hăă-ăp!… hăă-ăp!… ăp…” (I. Agârbiceanu. Brătescu-Voineşti. (M. Taină) În ceasurile dintîi se-ncruntă în vis. Al.Sadoveanu. călare pe un cal mic de munte. Strigoii) b) adverb şi locuţiune adverbială precedate de prepoziţie: Şi cum a venit în ţară n-a avut stare pe loc nici cu stăpînirea dinlăuntru a boierilor. aceleaşi două note lungi şi tremurate. O zi ca altele) Ofta şi se tînguia încet împotriva unor ţînci din ziua de azi. Atributul interjecţional determină un substantiv şi se exprimă de obicei prin interjecţii care imită sunete sau zgomote ori redau diferite strigăte. (M.Atributul adverbial exprimat prin adverbe de mod se întrebuinţează fără prepoziţie: Prin frunze aiurează şoptirile-i alene.Eminescu. deschişi…” . virgulă. cu securea pe umăr şi întru tîrziu. apare totdeauna după substantivul determinat şi primeşte în urma lui semnul exclamării (care nu are valoare de punct. Sadoveanu. Fraţii Jderi) F. Sadoveanu. Scrisorile lui Mişu Gerescu) …rumînii rămîn drepţi. Brătescu-Voineşti. primitori. pretutindeni…(I. nici cu stăpînirea din afară a ismailitenilor. Delavrancea. Doamna Catalina) Atributul exprimat prin interjecţia halal poate să aibă un sens apreciativ: „Halal oameni! n-am ce zice. (M. Şt. Nicoară Potcoavă) Se aşezară pe prispa de dindărăt în bătaia soarelui. Al. ici.

Editura Dacia. Editura Junimea. Coteanu Ion. 1980 Popescu Florin. Editura Fundaţiei România de Mâine. Editura Fundaţiei România de Mâine. Editura Academiei. Editura Echinocţiu. Gramatica de bază a limbii române. Georgeta Ciompec. Sintaxa limbii române. Gramatica practică a limbii române. Gheorghe Bulgăre. 1983 Popescu Florin. Bibliografie Bejan Dumitru. Structura gramaticală a limbii române. Sintaxa limbii române. Editura Didactică şi Pedagogică. Tendinţe actuale ale limbii române. Bucureşti. 1970 234 235 apud Vasile Şerban. Sintaxa limbii române. Sintaxa. 89 447 . Sintaxa limbii române. Gramatica limbii române explicată. 1973 Graur Alexandru. Cluj-Napoca. Gramatica limbii române. 1997 Diaconescu Ion. 1995 Dimitriu Corneliu. 1982 Coteanu Ion. compoziţie. 1995. Theodor Hristea. 1968 Gruiţă G. stilitică. Cu o culegere de exerciţii. Rodica Bogza-Irimie. p. Grigore Brâncuşi. Compendiu. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Cluj-Napoca.. 1992 Şerban Vasile. Iaşi. p. 1994 Hristea Theodor (coordonator). Sinteze de limba română. Gramatică. Editura Albatros. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Iaşi. Limba română (Sintaxa). Editura Albatros. Editura Ştiinţifică. Ion Diaconescu. Popescu . Bucureşti. Sintaxa limbii române – Curs practic.depreciativ: „Halal oameni! Te-au lăsat la nevoie”234. Gramatica azi. Editura Enciclopedică. Ediţia a II-a revizuită şi completată. Se observă că interjecţia halal este amplasată înaintea substantivului după care se pune semnul exclamării235. Sintaxa. 2003 Popescu Ştefania. Editura Junimea. 197 apud Florin D. Bucureşti. 1982 Graur Alexandru. autori: Mioara Avram. Bucureşti. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Gramatica normativă. Ediţia a III-a revăzută şi din nou îmbogăţită. Bucureşti. Flora Şuteu. 1984 Irimia Dumitru.

/Un şirag de piatră rară. bine cunoscută de către elevi.) şi la cultivarea disponibilităţii de a colabora cu 448 . Alternative schoolbooks approach this theoretical concept complies with the requirements of today students. pentru că este expresia milenară a acestui popor. cu modul lui particular de a înţelege existenţa. contribuie la dezvoltarea laturilor conştiinţei lor ( spirit de observaţie. Key words: alternative schoolbooks. cu bucuriile şi tristeţile trăite din plin într-un spatiu geopolitic destul de vitreg.formarea omului în perspectiva integrării lui rapide în societate. momentele istorice cruciale prin care i-a fost dat să treacă. propoziţiilor şi frazelor./Pe moşie revarsată. Târgovişte Abstract The article presents in terms of comparative / critical teaching predicate structures in contemporary Romanian language./Povestiri din alte vremuri!/Şi cetindu-le-nşirate. Studierea limbii române în şcoală prezintă o importanţă inestimabilă. cum atât de inspirat spune poetul: ”Limba noastră-i o comoară/În adâncuri înfundată. imaginatie. Limba română.” Limba română asigură dobândirea cunostinţelor din sfera tuturor celorlalte obiecte de învăţământ. capacitate creatoare.!/Limba noastră-s vechi izvoare. Anca Raluca TEODORESCU Şcoala “Mihai Viteazul”. Însuşirea corectă a limbii române de către elevi devine condiţia de bază în vederea realizării obiectivului fundamental al învăţământului de cultură generală ./Te-nfiori adânc şi tremuri. ştiut fiind adevărul că ideile se prefigurează şi persistă în mintea omului pe baza cuvintelor. Procesul studierii limbii române în şcoală este parte integranta a acţiunii. etc. a gândirii elevilor. because not stimulates creativity. thinking and self-competition. comparative analysis. predicate.O altă viziune asupra manualelor alternative în predarea propoziţiei predicative Prof.

Exprimarea corecta se realizează. ce nu trezeşte niciun interes informativ elevilor. prin cunoşterea posibilităţilor topicii ( ordinea cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază ) şi a măsurii în care ea poate contribui la clarificarea comunicării. În manualul. Printre lucruri am descoperit un album de familie. De bună seamă că am ajutato. are drept consecinţă directă perfeţionarea capacităţii de exprimare. de asemenea. manualul de la editura Humanitas Educaţional.Ar fi vrut să deretice singură. Când am deschis portiţa. Exemplu: “ Bunica stă într-o casă care. pe care îl folosesc la clasă. grele sau foarte grele. consider că este absolut necesar ca elevii să-şi însuşescă noţiunile de sintaxă pentru că înţelegerea modului de funcţionare a limbii. ni s-a părut că nu era acasă. la concluzia că aceste elemente nu trebuie să lipsească din exprimarea proprie. fotografii vechi. I-am spus că am dori să ştim cine sunt rudele din fotogrfie. autori -Alexandru Crişan. pe care le evidenţiază studiul acesteia. ritmul diferit de asimilare. în faţă. dar am găsit-o în pod printre mobile stricate.” Cerinţele propuse de manual nu respectă criteriul de flexibilitate. prin evitarea anacoluturilor. Înţelegerea regulilor de organizare a enunţului în jurul PREDICATULUI în propoziţie şi al propoziţiilor în frază duce. la cultivarea sensibilitatii elevilor. Nu urmăreşte axa dificultate redusă-performanţă. Nu uita pe nimeni!Ei sunt familia noastră. pe care pesemne că îl uitase . prin crearea obişnuinţei de a respecta regulile acordului şi ale regimului diverselor cuvinte. Astfel. N-o văzusem de mult şi. a mecanismului general şi a procedeelor speciale de formulare a oricărui gând sau mesaj. neavând exerciţii cu dificultate progresivă: cerinţe accesibile. ceea ce constituie o primă condiţie a corectitudinii ei. există un fragment propus ca text suport pentru verificarea cunostinţelor anterior dobândite.semenii. reviste. adică nu confirmă experinţele de învăţare anterioare. într-o mare măsura. are o grădiniţă ale cărei flori au fost pălite de bruma toamnei. cărţi. Exemplu: 449 . limba română contribuie. Prin virtuţiile ei deosebit de expresive. la sfârşitul săptămânii. în mod logic. ne-am gândit să lăsăm baltă toate treburile şi să o vizităm. de a întreţine relatii interumane eficiente pe diverse planuri de activitate. Sofia Dobra şi Florentina Sâmihăian. rochii demodate. imperativ categoric al dezvoltării vieţii moderne. neatrăgându-le atenţia sau curiozitatea. la nuantarea exprimării lor (orale sau scrise). Hai să coborâm şi o să vă istorisesc viaţa fiecăruia.

ritmul diferit de asimilare cu dificultate progresivă. 5 predicate. în ceea ce priveşte captarea atenţiei. ci numai câteva fragmente extrase din operele unor scriitori celebri: “ Te întreabă şi socoate Ce e rău şi ce e bun. Eminescu) “ El era mâhnit pentru pierderea lui Chirică. este prezentată informaţia ştiinţifică foarte bine structurată. de la pagina 68. Itemii formulaţi abordează toate problemele impuse de acesta: respectă experienţele de învăţare anterioare. Exerciţiile lipsind cu desăvârşire. Arătaţi ce valori sintactice are verbul “ a fi “ în textul dat. bazându-se pe metoda expunerii făcutăde către cadrul didactic. la alegere. neavând un text suport şi cerinţele bazate pe acesta. 450 . Formulează reguli de topică şi punctuaţie privind predicatul. Nu apare niciun text suport. Nu se realizează reactualizarea informaţiilor pe baza unui text suport. nicio cerinţă.Identifică predicatele din textul de mai sus şi indică felul lor. Creangă) “Nu voi face apel la părinţii denaturaţi.2.”( G. Alege din text şi analizează.”(I. în caiet. prin ce se exprimă predicatul. Reactualizarea cunostinţelor anterior dobândite se face la sfârşitul acestei prezentări de informaţii. respectând doar aici criteriul flexibilităţii.. Învăţarea nu se face prin descoperire. Analizează părţile de vorbire prin care se exprimă predicatele găsite. Reciteşte textele de la ex. Exemplu: Extrage într-un tabel predicatele.”(G. Singurele exerciţii. cu autorul Marin Iancu abordarea informaţiilor este puţin diferită.”( I. ce sunt schematice şi putin numeroase şi nu asigură o însuşire temeinică de cunoştinţe. niciun criteriu.Creangă) “ Poate că te aşteaptă tatăl tău. începând cu expunerea informaţiilor despre predicat şi propoziţia predicativă. care apar. sunt cele de consolidare a informaţiilor.Călinescu) Apoi. În manualul editurii Corint.Călinescu) “ Eu zvârr! chibriturile din mână. ţustiu! la spatele lui Zaharia. Manualul de la editura All de autoarea Andra Vasilescu nu respectă. având cerinţe foarte diverse. Copiază. schematic şi pe coloane.” (M.

În toate cele trei manuale, problematica transformării numelui predicativ în propoziţie predicativă nu este, explicit, prezentată. Edificarea, cu privire la acest concept, nu se poate face pe baza manualului, revenind sarcina cadrului didactic de a-şi lămuri elevii. EXPANSIUNEA Expansiunea - constă în transformarea unei părţi de propoziţie în propoziţie subordonată corespunzătoare ( S SB, n.p. PR, A AT, C.d. CD, ... ). Mod de lucru: -introducerea unui element de relaţie subordonator; -introducerea unui predicat sau verb copulativ; -păstrarea întelesului: vb.cop. n.p. PP PR neschimbat. El a rămas / cum l-am ştiut. / El a rămas ( Expansiunea = dezvoltarea, extensia,... ) CONTRAGEREA Contragerea - constă în transformarea unei propoziţii subordonate în parte de propoziţie corespunzătoare ( SB S, PR n.p., AT A, CD C.d., ... ). Mod de lucru: -eliminarea elementului de relaţie subordonator; -eliminarea predicatului / verbului copulativ; -păstrarea înţelesului: PP PR NP Tata a ajuns/ ce şi-a dorit./ Tata a ajuns director ( Contragerea = restrângerea, ... ) Se mai impune precizarea faptului că subiectele oferite de ministerul educaţiei solicită informaţii solide referitoare la acestă problemă. Exemplu: 1. Faceţi expansiunea cuvântului subliniat şi precizaţi ce modificări s-au produs. 2.Contrageţi propoziţia subliniată şi precizaţi modificările produse 3. Identificaţi numele predicativ din text şi realizaţi expansiunea lui. 4. Găsiţi o propoziţie predicativă şi contrageţi-o. Manualul Humanitas este şi la acest capitol deficitar în ceea ce priveşte demersul didactic. Începe cu două exerciţii care nu sunt evidente pentru înţelegerea conţinutului ştiinţific. Exemplu: Indicaţi predicatul din propoziţia de mai jos: „Ea ajunsese o actriţă celebră”. Arătaţi în ce s-a transformat propoziţia de la exerciţiul 1 în enunţul următor: „Ea ajunsese să fie o actriţă celebră”.

451

Apoi este prezentată teoria legată de acestă noţiune. De abia aici, este menţionat termenul de expansiune, dar nu şi cel de contragere, ceea ce face ca elevul să nu fie lămurit cu aceste transformări. Manualul Corint este prezentat în aceeaşi manieră, utilizându-se metoda învăţării prin descoperire. Sunt prezentate, mai întâi câteva fragmente din operele unor scriitori celebrii. Exemplu: „Dacă a lucrat atât de mult însemnă că a avut voinţă” – Marin Preda „Din partea tatei puteam să rămân cum era mai bine” – Ion Creangă „Nu-mi pasă de rămâne cum e şi cum a fost” – Al. Macedonski „Otilia părea că ştie multe” – George Călinescu Urmează prezentarea noţiunilor teoretice, bine structurate: definitia propoziţiei predicative, termeni regenţi, elemente introductive, analize de frază, elemente corelative, topica şi punctuaţia. După fiecare noţiune în parte sunt propuse exerciţii de consolidare respectându-se criteriul validităţii – coerenţă internă (prezentarea teoriei, explicaţiile, activităţile practice, exerciţiile şi modalităţile de evaluare); conţinuturile, activităţile de învăţare respectă programa; - prezintă informaţii corecte; - exerciţiile şi activităţile pot fi efectuate cu succes de elevi, gradul lor de dificultate corespunde nivelului intelectual. De asemenea, se respectă criteriul flexibilităţii, experienţele de învăţare anterioare, ritmul diferit de asimilare fiind gradat de la uşor spre performanţă. Manualul All începe direct noţiunea teoretică legată de predicat şi propoziţie predicativă, neoferind text suport pentru captarea atenţiei sau învăţarea prin descoperire. Se prezintă numai metoda tradiţională, a expunerii de către profesor care este fadă, plictisitoare şi ineficientă. Dar, totuşi, în ceea ce priveşte caracterul aplicativ este bine structurată, atractivă, cu imagini, chenare, exerciţii diverse şi scheme. Se ating criteriile de atractivitate, flexibilitate, caracter deschis, participare, relevanţă, transparenţă şi validitate: atractivitate - ilustraţii plăcute, uşor de folosit, construieşte un dialog cu elevul, stimulează curiozitatea, încurajează progresul elevilor; flexibilitate - respectă experienţele de învăţare anterioare, ritmul diferit de asimilare; caracter deschis - încurajează trecerea de la activităţi controlate la activităţi libere, este construit pe baza cunoştinţelor anterioare, îl învaţă pe elev cum să înveţe;relevanţă- corespunde diferenţelor dintre elevi, respectă programa;

452

transparenţă - claritatea obictivelor învăţării, claritatea formulării rezultatelor pe care trebuie să le obţină elevul, claritatea prezentării; validitatea - coerenţă internă, conţinuturile, activităţile de învăţare respectă programa, prezintă informaţii corecte, exerciţiile pot fi efectuate de elevi, gradul lor de dificultate corespunde nivelului. Înţelegerea regulilor de organizare a enunţului în jurul predicatului în propoziţie şi al propoziţiilor în frază duce, în mod logic, la concluzia că aceste elemente nu trebuie să lipsească din exprimarea proprie, ceea ce constituie o primă condiţie a corectitudinii ei. Exprimarea corectă se realizează, de asemenea, prin crearea obişnuinţei de a respecta regulile acordului şi ale regimului diverselor cuvinte, prin cunoşterea posibilităţiilor topicii ( ordinea cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază ) şi a măsurii în care ea poate contribui la clarificarea comunicării, prin evitarea anacoluturilor. Evident, pentru toate acestea, este necesar să se asigure o permanentă raportare a cunoştinţelor teoretice de sintaxă la sfera lor de aplicare şi să se creeze deprinderea de a medita asupra limbii, de a veghea asupra propriei exprimări. Efectele nu vor întârzia să se facă simţite, întrucât sintaxa ilustrează prin excelenţă adevărul afirmaţiei lui Eminescu conform căreia” limba şi legile ei dezvoltă cugetarea”. Bibliografie: GUŢU ROMALO, Valeria., 1973, Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, Bucureşti, p. 124- 145. PARFENE, Constantin, 1999, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală, Iaşi, Ed. Polirom IRIMIA, Dumitru, 1997, Gramatica limbii române, Iaşi, Ed. Polirom HRISTEA, THEODOR, Structura sintactică a poeziei „Şi dacă", în LR XXIV (1975) nr. 5, p. 475-482. POPESCU, RODICA, Observaţii asupra predicatului nominal şi propoziţiei predicative in limba română, în AUT VII (1969), p. 91-103.

453

Conversiunea părţilor de vorbire Prof. Maria GRECU Grupul Şcolar Agricol Costeşti, Argeş Abstract: An evolved language implies the existence of a rich vocabulary. If the vocabulary is rich, the possibilities of language to express semantic nuances are great. Key words: vocabulary, internal means, external means, conversion, parts of speech. Cu toate că în privinţa predării problemelor referitoare la formarea cuvintelor în limba română au fost înregistrate progrese în ultimii ani, totuşi nu se acordă atenţia cuvenită studiului lexicului, al formării cuvintelor mai ales, supraevaluându-se încă gramatica descriptivă şi analiza gramaticală formală.236 Trebuie reţinute motivele ce fundamentează studierea aprofundată a lexicului şi a procedeelor de formare a cuvintelor237: bogăţia unei limbi este dată de bogăţia şi varietatea vocabularului ei; schimbările din societate, progresele ştiinţei şi tehnicii contemporane se reflectă în lexic, compartimentul cel mai deschis influenţelor din afară (A. Meillet: ,,orice vocabular exprimă, de fapt, o civilizaţie”; G. Matoré: ,,vocabularul este expresia societăţii”, factorii extralingvistici justificând definirea lexicologiei ca o ,,disciplină sociologică”)238; lexicul defineşte, deosebeşte şi caracterizează variantele diferite ale limbii şi stilurile funcţionale ale limbii literare (ştiinţific, administrativ, publicistic şi artistic); însuşirea vocabularului se realizează mai dificil decât însuşirea regulilor gramaticale; studiul lexicului şi al formării cuvintelor, prin mecanismele lor complicate, evidenţiază atât procesul de îmbogăţire a lexicului, cât şi procedeele utilizate pentru sistematizarea vocabularului şi a limbii generalmente; prin analiza elementelor formative ale cuvintelor (prefixe, sufixe, elemente de

236 237

Mocanu, Bănică 1999: 3. Cf. Hristea 1984: 7-8. 238 Ap. Idem 1998: 3-17.

454

compunere savantă, calcuri lingvistice), este cultivat interesul vorbitorilor pentru explicaţia etimologică239, ceea ce contribuie la însuşirea logică a terminologiei ştiinţifice şi tehnice, la precizarea şi unificarea acestei terminologii, la evidenţierea procesului de reromanizare a limbii române contemporane, în paralel cu situaţia similară din limbile europene de mare circulaţie, şi la ridicarea gradului de instrucţie pentru publicul larg. Ţinând cont de faptul că lexicul românesc cuprinde foarte multe cuvinte, s-ar putea zice că limba română este evoluată datorită împrumuturilor neologice de origine latino-romanică, engleză şi germană. Limba română a câştigat astăzi prestigiul unei limbi europene de cultură şi de civilizaţie, care este capabilă să exprime orice idee, începând cu cele mai abstracte idei filozofice şi terminând cu ultimele cuceriri în domeniul tehnicii şi al ştiinţei.240 Necesităţile de îmbogăţire a vocabularului oricărei limbi cu termeni noi sunt satisfăcute prin împrumuturi din alte limbi (calea externă), prin creaţii proprii (calea internă) şi prin calcuri lingvistice (procedeu mixt, adică extern şi intern în acelaşi timp), la care se adaugă valorificarea lexicului din variantele funcţionale şi stilistice ale limbii comune. Graţie acestor modalităţi, româna a evoluat în cursul istoriei sale şi a dobândit prestigiul unei limbi europene de cultură şi civilizaţie.241 Importanţa formării cuvintelor a fost de multe ori subliniată în lingvistica românească, arătându-se că ,,aceasta reprezintă unul dintre capitolele cele mai importante ale unei limbi, deoarece aici se poate vedea mecanismul însuşi al creaţiei lexicale sau felul în care procedează o limbă pentru a-şi crea elemente noi, dotate cu sensuri noi”242. Vocabularul limbii române se îmbogăţeşte prin două modalităţi: prin mijloace interne şi prin mijloace externe243. Mijloacele interne de formare a cuvintelor au în vedere folosirea materialului existent în limbă, pe baza etimologiei interne. Ele sunt: derivarea, compunerea, conversiunea (schimbarea valorii gramaticale), frazeologia şi contextualitatea. Mijloacele externe se referă la împrumuturile din limbile de circulaţie internaţională şi la calcul lingvistic. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea părţilor de vorbire) este un procedeu intern de îmbogăţire a vocabularului, gramatical prin

239 240 241

Mocanu 1971: 27-30. Ţibrian 2004: 141. Cf. Mocanu, Bănică 1999: 5. 242 Rosetti 1968: 319. 243 Hristea 1984: 9.

455

excelenţă. Constă în trecerea unui cuvânt dintr-o parte de vorbire în altă parte de vorbire sau de la o clasă lexico-gramaticală la alta. Mijloacele prin care se realizează schimbarea clasei morfologice sunt: - articularea, cu articol hotărât enclitic şi proclitic, cu articol nehotărât, cu articol demonstrativ ori adjectival: leneş – leneşul – un leneş – cel leneş isteţ – isteţul – un isteţ – cel isteţ - acordul (cuvintele implicate în procesul conversiunii fac acordul cu cuvintele pe lângă care stau şi le determină244): rană sângerând – rană sângerândă, coşuri fumegând – coşuri fumegânde. Atunci când verbul la modul gerunziu este neacordat, are funcţia sintactică de atribut verbal, iar când este acordat, are funcţia sintactică de atribut adjectival. - distribuţia în context: - adjectivul la forma de masculin şi neutru, utilizat ca determinant al verbului, devine adverb: vorbeşte urât, scrie frumos; - adverbul poate deveni adjectiv: apă repede, femeie bine; - unele substantive devin adjective (fus orar, scriitorul poet, colegul vecin) sau adverbe (doarme covrig, slab scândură, prost bâtă, singur cuc, beat turtă, fuge glonţ). Conversiunea cunoaşte trei forme principale: substantivizarea, adjectivizarea, adverbializarea.245 Substantivizarea înseamnă trecerea unei părţi de vorbire în substantiv. Pot deveni substantive: - adjectivele propriu-zise, prin articulare: înaltul cerului, albastrul mării, un albastru infinit; - numeralele, prin articulare: doi – doiul – un doi – cei doi; şase – şasele – un şase – cei şase; - pronumele, prin articulare: eu – eul, sine – sinea, ce – un ce, cineva – un cineva, tot – totul; - verbele la modurile nepersonale; - verbul la infinitivul lung, prin articulare: a mânca – mâncare (a), a pleca – plecare (a), a rupe – rupere (a), a scrie – scriere (a), a sparge – spargere (a); - verbul la supin, prin articulare: a merge – mersul – un mers, a citi – cititul – un citit;

244 245

Ţibrian 2004: 172. Ibidem.

456

- verbul la gerunziu, prin articulare: a suferi – suferindul – un suferind, a intra – intrândul – un intrând. - adverbul, prin articulare sau prin apariţia în contextele sintactice ale acestuia: Binele învinge răul, Ţi-am făcut un bine, Acest bine nu-l meritai, E rău cu rău, dar mai rău e fără rău, Aproapele îţi poate fi vrăjmaş de cele mai multe ori; - interjecţiile, prin articulare: Am un of la inimă, Oful de la inimă nu mi-l poate lua nimeni, I-am spus oful; - prepoziţiile şi conjuncţiile, prin articulare: pe – un pe, să – un să. Adjectivizarea înseamnă trecerea unei părţi de vorbire în adjectiv. Pot deveni adjective: substantivele, în sintagme fixe: elev problemă, problemă cheie, întrebare bombă; articolele nehotărâte: Un copil citeşte, altul scrie; Am auzit nişte aplauze în spate; pronumele determinative, mai puţin pronumele personal şi pronumele reflexiv, când determină substantive: cartea mea, cartea aceasta, ce carte?, fiecare carte, nicio carte, însăşi fata; numeralele: două cărţi, primul volum, întâiul sărut, câştig înzecit, producţie dublă; verbele la participiu: trandafir îmbobocit, salcâm înflorit, casă părăsită; verbele la gerunziu (acordat): mână tremurândă, rană sângerândă, inimi vibrânde; câteva adverbe, când determină substantive: anume, aparte, aşa, asemenea, repede (anume efort, băiat aparte, asemenea problemă, aşa fete, apă repede). Adverbializarea înseamnă trecerea unei părţi de vorbire în adverb. În funcţie de context, pot deveni adverbe: substantivele care participă la exprimarea afectivă a superlativului absolut: sănătos tun, frumoasă foc, beat turtă, bătut măr; substantivele în sintagme de tipul: fuge glonţ, merge ceas, doarme buştean, doarme covrig;

457

substantivele care exprimă unităţi temporale şi răspund la întrebarea când?246: ,,Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară” (V. Alecsandri). Atunci când răspund la întrebarea ce?, substantivele nu mai capătă valoare adverbială247. A se compara: Toamna se numără bobocii şi Toamna este anotimpul meu preferat. În primul enunţ, toamna este adverb, iar în al doilea enunţ, toamna este substantiv. adjectivele propriu-zise, când determină verbe: Doarme profund. A jurat strâmb. Vorbeşte urât cu colegii. verbele la participiu: A răspuns supărat. Vorbeşte răstit. Doarme agitat. prepoziţiile, când nu mai sunt urmate de substantive sau pronume: Merge şi fără. conjuncţiile coordonatoare şi, nici, iar, când nu leagă părţi de propoziţie de acelaşi fel şi au sensul chiar, atunci, din nou: Ieri a trecut şi el pe la mine. Mai există şi alte situaţii, pe lângă cele trei forme principale de conversiune: trecerea substantivelor proprii la substantive comune şi invers: America > americă ,,sortiment de pânză”, Marghiloman > marghiloman ,,cafea pregătită cu rom sau coniac”; adverbul singur devine adjectiv pronominal cu sensul însuţi: ,,Spune-mi dragă copiliţă,/Cu-a ta singură guriţă (Folclor din Argeş); prepoziţia de devine conjuncţie şi pronume relativ: De eşti acasă, trec pe la tine (dacă), Blocul de se vede e nou (care); - prepoziţia până devine conjuncţie: Stau până vine şi el. pronumele relativ ce capătă valoare adverbială în construcţii exclamative, cu sensul cât de: Ce frumos este afară! - numeralul feminin una devine adverb, având sensul împreună: Să fim una amândoi. - pronumele nehotărât ceva devine adverb, când arată cantitatea (mult, destul) şi determină un verb: A aşteptat ceva.

246 247

Ibidem: 174. Cf. Ibidem.

458

- prepoziţiile sub şi peste capătă valoare adverbială, când exprimă aproximaţia: Au venit sub/peste douăzeci de studenţi la cursuri astăzi. - prepoziţia cu genitivul, dedesubtul, devine substantiv, în funcţie de context: Am înţeles dedesubtul afacerii (mecanism). pronumele interogativ ce poate deveni interjecţie, cu sensul poftim, cum adică: -Ce, domnule profesor, nu-mi pasă! - prepoziţia simplă de poate căpăta valoare de interjecţie, când exprimă reproşul, îndoiala, regretul faţă de cineva sau de ceva: De, n-ai fost cuminte! - adverbele unde, când, cum devin conjuncţii când pot fi înlocuite cu fiindcă, dacă: Când aş face totul, aş înnebuni. După cum se observă, conversiunea este un proces complex şi nu în toate cazurile ei este vorba de îmbogăţirea vocabularului.

Bibliografie Hristea, Th., Sinteze de limba română, ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Albatros, 1984. Hristea, Th., Limba română, Bucureşti, Editura Petrion, 1998. Mocanu, M. Z., Împrumuturi latino-romanice în limba română. Folosirea explicaţiei etimologice în procesul formării terminologiei ştiinţifice la elevi, în Tribuna şcolii argeşene, 1971. Mocanu, M. Z., Bănică, Gh. P., Formarea cuvintelor în limba română contemporană, Piteşti, Editura Universităţii din Piteşti, 1999. Rosetti, Al., Istoria limbii române, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1968. Ţibrian, C-tin, Structura vocabularului limbii române în trecut şi în prezent, Piteşti, Editura Universităţii din Piteşti, 2004.

459

Culorile şi rolul lor în comunicarea non-verbală De la basme şi legende la publicitatea globalizantă Lect. univ. dr. Maria ALEXE Asist. drd. Andreea RUSEN Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti Abstract Since early history colours are part of a specific symbolic communication, no matter if personal or at larger levels as social or community level. The specific language of coulors is influenced by the cultural background and its basic significations can be decoded if attentively analysing legends and fairytales. This paper will refer mainly to Romanian and German folklore in order to establish the symbolism defining each culture. The purpose is to decode the main signification in order to turn the non-verbal communication items into words. Coming from early history this type of language has been used by contemporary society, mainly in advertising and non-verbal communication of colours turned into a globalized language. Key words: communication, non-verbal, symbolism, language of colours, linguistics În toate culturile lumii culorile și felul în care acestea se combină contribuie la formarea unui limbaj simbolic cu o semantic diversificată, definitorie pentru tipul de cultură careia îi aparține. Legătura dintre limbajul simbolic al culorilor și înțelegerea culturală a mediului în care circulă poveștile și legendele, cel care l-a generat se datorează faptului că sunt expresia unui anumit tip de afectivitate specifică fiecărui popor.În culturile arhaice și cele tradiționale, culoarea are o vloare ritual-simbolică și religioasă [Evseev, 1999, 127] prin care mesajul verbal este amplificat, uneori diversificat și care contribuie la conturarea unui limbaj de comunicare specific. Spațiul restrâns al acestui articol a necesitat o selecție a numărului mare de simboluri pe care cromatica le dezvoltă la nivelul prozei populare. De aceea atenția noastă s-a oprit în principal asupra semnificațiilor pe care le au în basme culorile alb, negru, roșu și verde. Am

460

ales albul și negru, deși conform specialiștilor în arte vizuale nu sunt culori, fiindcă limajul pe care îl creează este amplu și de multe ori contrastant. Verdele și roșul, culori complementare sunt asociate cu imagini pline de vitalitate și speranță, cu un mesaj pozitiv. În societatea modernă, globalizată acest aspect al comunicării nu a dispărut, culorile continuă să aibă un rol important în decodarea mesajelor și de aceea sunt intens folosite în publicitate. Publicitatea a creat un limbaj globalizant prin utilizarea semnificațiilor simbolice ale culorilor. Felul în care publicul reacționază și interacționază în comunicarea bazată pe simbolistica culorilor își are adeseori originea în simbolistica din basmele populare și legende248, mod de interpretare cu care se familiarizează de la vârste foarte mici. Limbajul pe care îl învață prin aceste texte arhaice devine instrumentul cu care vor opera și mai târziu în descifrarea limbajului publicitar. În cercetarea și analiza limbajului non-verbal dezvoltat de simbolistica cromatică din basmele și legendele populare am avut în vedere unele cercetări anterioare din acest domeniu cum sunt cele ale lui Ernest Bernea, Mircea Eliade, Annold Van Genep, cele mai recente ale lui Mihai Coman și Olga Bălănescu sau dicționarele lui Ivan Evseev, Jean Chevalier și Alan Gheerbrant. Dorind sa subliniem caracterul universal al acestui tip de limbaj am extins cercetarea și asupra culturii germane, cu atât mai mult cu cât în spațiul românesc influențele germane sunt puternice datorită prezenței timp de mai multe sute ani a unui număr semnificativ de etnici germani în Transilvania. Forța limbajului non-verbal dezvoltat prin imginea unor culori se explică prin identificarea acestora cu o seamă de componente esențiale vieții, Roșul este culoarea sângelui a focului deci este asociată vitalității, energiei și acțunii. Albul este culoarea laptelui a hranei inițiale asociate mamei natură, zeitate binevoitoare și protectoare a vieții. Imaginea sa este

Se constată în ultima vreme o creștere a numărului de legende urbane, povești legate de anumite clădiri, locuri sau elemente de vegetație. În București există câte o legendă legată de podul unor licee mai vechi (Mihai Viteazul, Iulia Hasdeu, clădirea veche a Colegiului Spiru Haret) în care este prezentă o fantomă albă, a unui elev care a murit misterios chiar în acel pod. Există legende despre locurile în care au fost spânzurători sau despre viața aventuroasă a unor personalități (C. A. Rosetti, Cuza, Carol al II-lea)

248

461

asociată și purității (a devenit culoarea mireselor) și inocenței249. Înțelesurile adânci ale simbolurilor sunt accentuate sau ascunse de elemente cu care intră în relație, fiindcă ele sunt întotdeauna pluridimensionale. Simbolistica atât de bogată a albului este foarte diferită în funcție de contextul în care apare, Albul Ilenei Cosânzene este albul purității, în timp ce o parte din semnificațiile benefice se pierd în cazul ursitarelor sau fantomelor [Bârlea, 170, 127]. Negrul este culoarea pământului, care înghite orice formă de viață, e culoarea întunericului, nopții, adâncurilor pământului, asociată morții și pustiului. Eroul basmelor populare ajunge în lumea de dincolo, un spațiu dominat de întuneric, de negru în care casele și oamenii sunt negrii. Recent compania Orange folosește negrul pentru promovarea logoului său, pentru care a folosit culoarea portocalie250. Mesajul pe care îl transmite este legat de vechea simbolistică a negrului. La început omenirea trăia în întuneric, incapabilă să comunice în mod eficient, dar a venit Orange, ca o lumină plină de speranța și a luminat acest spațiu. În societățile industrializate semnificația exactă a simbolisticii culorilor s-a pierdut, dar conotațiile obiectuale sunt întreținute în limbă prin intermediul unui bogat sistem de expresii frazeologice și prin adjective cromatice ce devin semne secundare. Interesant este faptul că negrul nu este lipsit nici de conotații pozitive, de aceea Albă ca Zăpada (simbolistica albului pur) este înzestrată cu un par negru de abanos, iar Fat Frumos călărește de multe ori un cal negru. În basme există mereu tărâmul oamenilor, lumea cunoscută, în care operează forțele reale și lumea de dincolo, tărâmul celălalt cel în care domină fantasticul, o lume interzisă oamenilor obișnuiți și în care doar ființe deosebite, ca Făt Frumos sau varianta sa feminină Ileana Cosânzeana pot pătrunde. Lumea de dincolo este fie o lume lipsită de culoare, învăluită în cețuri și dominată cromatic de griuri și negruri, fie o lume foarte colorată, cu vegetație luxuriantă, imagine a Edenului. Verdele, simbol al vieții, tinereții și speranței, bucuriei de a trăi, relxării, implicit stării de bine este culoarea dominantă. Situat între albastru și galben, opus roșului cu care se asociază adeseori pentru a simboliza viața, verdele are în general

Îngerii sunt albi, copiii sunt reprezentați prin nunațe foarte deschise apropiate albului. Portocaliul, culoare derivată din roșu (forță și vitalitate) și galbenul solar induce un mesaj pozitiv prin cumularea acestor semnificații
250

249

462

semnificații benefice, dar conține și o nuanță de mister. În limbajul alchimiștilor desemnează latura fertilității lucrurilor dar este asociată și cunoașterii secrete. Interesant este că în evul mediu era culoarea togii medicilor [Evseev, 1999, 484]. În basme și doine, feciorul frumos și mândru este adeseori asemănat cu un păun și descris în tonuri de verde [Coman, 1999, 1988, 13]. Așa cum remarcă J Chevalier și A. Gheerbrant în Dicționarul de simboluri, verdele este culoarea dragostei tinere, plină de nădejde și speranță. Codrul în care se adăpostesc haiducii este o imgine dominată de verdele vegetal, un spațiu ocrotit și prietenos. Societatea modernă resimte lipsa verdelui și de aceea a ieși la iarbă verde este sinonim cu relaxarea și tinerețea spiritului, asociată tinereții naturii primăvăratice, exprimă nevoia întoarcerii periodice în mediul natural. Reclamele ce sugerează relaxarea, tinerețea, entuziasmul folosesc foarte mult verde. Simbolistica sugerată de cromatica imaginilor se constituie într-un mesaj non-verbal coerent, un mesaj a cărui decodare este facilitată de prezența unor stereotipuri ce intră în relație cu elemente magico-religioase consacrate și cu anumite structuri lingvistice. Felul în care acestea se ordonează crează secvențe narative extrem de coerente cu un mesaj foarte puternic. Forța acestor mesaje au impus folosirea sugestiilor simbolice cromatice și în limbajul universalizat al publicității. Bibliografie Alexe, Maria – Aspecte ale simbolismului culorilor în poveștile și legendele populare, art. Vol Conexiuni și perspective în filologia contemporană, editura Universității de Stat din Moldova, Chișinău, 2002 Bârlea, Ovidiu; Muşlea, Ion - Tipologia folclorului, editura Minerva, Bucureşti, 1970 Bernea, Ernest - Cadre ale gândirii populare românești: contribuții la reprezentarea spațiului, timpului și a cauzalității, București, Editura Cartea Românească, 1985 Chevalier, Jean; Gheerbrant, Alain - Dicționarul de simboluri, editura Artemis, București, 1995 Coman, Mihai Mitologie populară românească, Editura Minerva, București, 1988 Eco, Umberto – Limitele interpretarii – editura Polirom, Iaşi, 2007 Guenon, Rene – Criza lumii moderne – editura Humanitas, Bucureşti, 2008

463

The other is that a language can be characterized as a set of inter-related rules that govern the form and distribution of sounds. If a student is to participate in the communicative act with speakers of another language. Language learning. rule. 464 . Universitatea din Oradea Abstract This paper has considered two notions about languages. acquisition. language. knowledge Introduction The essence of language is human activity— activity on the part of one individual to make himself understood by another. One is that language is an activity that humans participate in when they wish to communicate with each other. The most important task language teachers have is the presentation of instructional programs that will permit students to acquire a sense of linguistic and social appropriateness in the use of the language they are striving to learn. Our job as language teachers is. then s/he must acquire linguistic competence in that language. We have pointed out that every normal native speaker of a given language knows—subconsciously—that set of rules for his or her language. in part. and phrases which make up the sentences of that language. includes both linguistic competence and this second kind of knowledge that concerns the appropriate choice of language for the many social situations in which people find themselves. Together these two kinds of knowledge can be termed communicative competence (Savignon. and activity on the part of that other to understand what was on the mind of the first. 1924 Jespersen's characterization of language. is eloquent in its simplicity. This kind of knowledge has been called linguistic competence. Key words: communicative competence.dr.Linguistic and social aspects of communicative competence Lector univ. words. —Jespersen. It is a definition that emphasizes the role of language as a means by which human beings communicate with each other. to facilitate that acquisition. then. Viorica BANCIU Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane. 1972). written over a half century ago.

but can you tell me where the post office is? 9. 11. Jess. Consider the following: 1. sir. otherwise. Is dere. individuals inform each other of their desires. 2. Mr. Smith fits Jespersen's characterization of language. Smith: Thank you very much. Sr. However. papa? 6. The first thing that we might notice is that this exchange between Maria and Mr. 7. their plans. One go dis estreet two handred yars. Mr. their feelings about certain objects or events. Two individuals have successfully let each other know what is on their respective minds. Garcia will not succeed in communicating with each other although each was speaking what is clearly a language. Smith: Excuse me. In observing Maria's speech. their ambitions. Smith: I'm sorry to bother you. their ignorance of certain facts. Smith would not have known what was on her mind. in short. Jespersen's definition. if Maria had said in the beginning. and the attempt at communication would have ended in failure. to communicate what each individual has on his or her mind. no le entiendo. Sr. again. Garcia: iComo? 3. But what is language? Perhaps by examining the continuation of the above conversation we can begin to answer that question. about what is on their minds. Maria: iQue quieres. Smith: Can you tell me where the post office is? 4. 10. Mr. Maria! Ven aca! 5. We should note that implicit in Jespersen's definition is that the individuals involved in this activity must be speaking the same language.While involved in this human activity. Sr. the activity could not succeed in its objective—that is. I appreciate your help. Maria: For nothing. Maria: What you want. Smith and Mr. Garcia: Ay de mil Lo siento serlor. speaks to the role of language. Maria: Yes. Parece que no habla espanol. Mr. speakers of English will have noted 465 . guar Jew wan? it may well have been that Mr. meester? 8.l It is obvious that Mr. Garcia: Aqui hay un senor que quiere algo. turn to the lefta.

or. that is. the pronunciation of those words and even the choice of the words.(Delahunty et. is readily recognized as approximate but clearly non-English. Smith apparently understood what was on her mind. One go dis estreet. This capacity appears to be similar to that of someone who knows the rules of chess and can judge whether or not a particular move made by a player conforms to the rules of the game. less likely. Since your appreciate help I or help appreciate I your or many other arrangements of those four words are non-English. This would suggest that speakers of English have some norm or standard of grammaticality against which they can compare utterances to determine whether or not the utterances are like those that a native speaker of English would produce. one go.. or let us say. Smith said. One goes up this street. . Smith has produced or will produce in the future. . English speakers would probably agree that the closest English equivalent to Maria's instructions would be either You go up this street. A speaker of English knows that in some way Maria broke the rules of English question formation when she produced the question What you want? This does not mean that the native speaker of English could immediately inform Maria in what way the sentence was ungrammatical. When Mr. s/he might not be able to quote her a rule for question formation. That is. . it somehow violates what we know about English.al 1994) To summarize these introductory remarks. It is apparent that speakers of English have little difficulty recognizing sentences or even parts of sentences. It follows that this subconscious knowledge of the rules of English that permits the speaker of English to judge grammaticality is precisely the set of rules that s/he adheres to in producing English utterances. we must assume that he followed a set of rules which determined that the order should be / appreciate your help... he followed rules of English that determined the order of the words. that are ungrammatical.. / appreciate your help. . clearly ungrammatical English. Maria's instructions. Rules such as those that determined the grammar (including the pronunciation) of that sentence must also be instrumental in all the English utterances that Mr.that even though the question What you want? communicates.. we know that speakers of English would typically have formed that question by asking What do you want? Even though Mr. Communication can be accomplished if the interlocutors share at least some of the same rules of a particular language. we can easily agree with Jespersen that language is an activity that permits people to communicate with each other. Exactly how 466 . but intuitively s/he would know that it was ungrammatical. for example.

Rules of pronunciation The human vocal apparatus-which includes the lungs. We readily understand What you want?but perhaps would not understand Guar jew wan? as equivalent to What do you want? Furthermore. It is almost a certainty that the sentence Richard Nixon resigned from the office of the Presidency of the United States.much of a common language is required for communication is not known. vocal cords. Yet anyone who shares the knowledge of the rules of English grammar understands immediately who did what. 1974. it is characteristic of that huge potential that only a small subset of sounds is systematically used in speaking any one language. Even when certain sounds are used in two or more languages there may be differences in the possible distribution of those sounds in the two languages. Furthermore. helps us to comprehend the remarkable ability which people have to produce the endless number of sentences required to deal with the endless number of situations in which they become involved during their lives. as suggested by the preceding discussion. the subset of all possible sounds used in one language will not coincide completely with the subset of sounds used in any other language. even though we understand What you want? we know that it does not conform to the rules of English which require the addition of do to produce What do you want? If teachers of English to speakers of other languages are to help students acquire the ability to communicate successfully with people who speak English. In the sections that follow we shall briefly examine various kinds of rules found in languages that begin to explain this remarkable capacity that humans have to produce and understand sentences thus making it possible for them to speak and to communicate what is on their minds. A suggestion of this difference in distribution of sounds for Spanish as contrasted with English is found in Maria's 467 . tongue. It also helps us understand how it is that we are capable of comprehending sentences that we have never heard before in our entire lives. However. was never uttered by anyone before August 1. uvula. the greater becomes the chance that s/he can successfully enter into the communicative activity called language described by Jespersen. and the oral and nasal cavities-is physically capable of producing a huge variety of sounds. then they must provide the opportunity for the students to acquire the rules of sentence production and sentence comprehension that native speakers of English possess. The notion that language is rule-governed. The closer the student comes to complete mastery of those rules. teeth.

Another example of difference in distribution of sounds in two languages can be seen when we consider the last sound in the English word song (spelled ng). According to the rules of English phonology this is an acceptable cluster. in Spanish the sequence st at the beginning of a syllable is "ungrammatical". but only if it occurs at the end of a syllable. she avoids a combination of sounds that would violate the rules of Spanish by separating the s and the t. however. rather. but are found in hundreds of words such as please. Exactly how or why the particular set of rules for each language evolved as it has can only be discussed from an historical point of view. Smith said to Maria. There are many other examples of phonological constraints that are found in natural languages. According to the phonological rules of English this sound is not used at the beginning of words. From the above examples we begin to gain some insight into the nature of phonological rules in natural languages. The phonological rules of English simply do not permit words that begin with Ip-. It must be emphasized that we have just barely scratched the surface. She does this by adding a vowel to which the s can be attached in a separate syllable. namely. that there are rules in each language that restrict or govern the distribution of a limited number of sounds used in the pronunciation of the words. and plan. and stop. play. that is. It is apparent that Maria is following Spanish phonological rules when she produces estreet for street] that is. steer. For instance. In English there are hundreds of words that begin with the consonantal sequence st. There are no logical explanations why any sound or combination of sounds that are physiologically possible for any human to produce are employed in some languages but not others.as in star. The word help contains the sequence Ip. According to the rules of Spanish there are no words that begin with this cluster. however.pronunciation of street as estreet. phrases. The fact remains. it does not conform to the phonological rules of that language. However. The phonological rules of any 468 . and sentences of that language. stone. The same cluster at the beginning of a word would be rejected as non-English. Mr. There is no question here of a Spanish speaker's physical ability to produce the cluster st. This combination of sounds conforms to the pronunciation (phonological) rules of English. in the order pi are not only possible. what we have observed is one of the peculiarities of natural languages. / appreciate your help. that differences such as the one described above do exist. Those same consonants.

All normal human beings are capable of producing a very large number of sounds with their vocal apparatus. the concept of word is sufficiently clear that we can consider some aspects of the grammar of words without too much concern for a concrete definition of the term itself. In spite of this seemingly universal capability. matchbox. Rules of word grammar In the preceding section we freely used the term word when we talked about rules of pronunciation. b. 3). 1973. There might be less agreement on the number of words in I'm sorry he's not here. it remains extremely difficult for linguists or grammarians or lexicographers to give a precise. most would readily agree that the sentence. phrases. contains six words. (match box? matchbox?). How are the contractions I'm and he's to be counted? And what about words like nevertheless. we can conclude this brief discussion of phonological rules by restating these broad principles: a. It is doubtful that any reader took exception to this because it appears that speakers of all languages are capable of subdividing their language into linguistic units which they label with terms equivalent to word. The subset of all possible sounds and the distribution of the sounds in that subset used in the production of words. Part of the complexity lies in the fact that the pronunciation of particular words and phrases depends upon their grammatical function in different contexts. For now.one language as well as those that might apply to all lang