INTERDISCIPLINARY RESEARCHES

CREATION AND CREATIVITY IN THE 21st CENTURY

2

Sebastian CHIRIMBU, Maria ALEXE, Adina BARBU-CHIRIMBU Georgeta COSTACHE, Eduard IONESCU, Ramona SIMUŢ, Denisa DRĂGUŞIN, Alexandru BURDA (coordonatori ediţie)

INTERDISCIPLINARY RESEARCHES CREATION AND CREATIVITY IN THE 21st CENTURY Versiune electronică

Editura STEF Iaşi, 2012
3

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Creation and creativity in the 21st century : Interdisciplinary Researches; coord.: Sebastian Chirimbu, Maria Alexe, Adina BarbuChirimbu, ....- Iaşi : Stef, 2012 Bibliogr. ISBN 978-606-575-184-2 I.Chirimbu, Sebastian (coord.) II. Alexe, Maria (coord.) III. Barbu-Chirimbu, Adina (coord.) 81

Coordonator colecţie Interdisciplinaritatea: Lect. univ. dr. Sebastian CHIRIMBU Lucrarea este publicată cu avizul CENTRULUI DE CERCETĂRI, RESURSE şi STUDII EUROPENE din cadrul Parteneriatului Instituţional „Îmbunătăţirea capacităţii de inserţie a tinerilor pe piaţa europeană a forţei de muncă prin intermediul programelor de formare, tehnologiei informaţiei şi comunicării” dezvoltat între Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni” (MAE), Fundaţia „Generation Europe Romania”, Centrul „Pro Europa”, Centrul de Formare în Alternanţă „Cefora”, DPIPP-Crevedia şi Fundaţia” Profesia 2000+” (Liceul Teoretic „Ecoprof”) cu sprijinul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (Direcţia Alternative Educaţionale) şi Editurii Stef ( Iaşi).

Editura STEF este acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior. Mai multe detalii puteţi obţine la adresa: www.cncsis.ro.

Toate drepturile rezervate. Autorii sunt direct responsabili de alegerea şi prezentarea datelor conţinute în articole, de autenticitatea şi originalitatea acestora, cât şi de opiniile exprimate în articolele din volumul de faţă. Conţinutul acestei lucrări este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996.

4

MULŢUMIRI SPECIALE:
Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti – d-nei Inspector General Adj. Crenguţa PASCALE Departamentului de Limbi Străine ( Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti) – d-nei Director prof. univ. dr. Zoia MANOLESCU Inspectoratului Şcolar – sector 2 – Invăţământ preprimar – Inspector prof. drd. Georgeta IORDACHE Facultăţii de Utilaj Tehnologic (Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti) – d-lui Decan prof. univ. dr. ing. Ion DAVID Centrului de Cercetare TSCI ( Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti) – d-nei director conf. univ. dr. Carmen ARDELEAN Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni”- d-lui Director Cristinel DUMITRU Centrului de Conferinţe SIQUA – d-lui Director Florin TUDOR Editurii STEf, Iaşi

Organizatori-parteneri în proiectele de cercetare şi manifestările ştiinţifice dedicate INTERDISCIPLINARITĂŢII IN EDUCAŢIE:
Centrul de Cercetări, Resurse şi Studii Europene - Parteneriatul Instituţional ICIATPEFMPIPFTIC Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni” Facultatea de Utilaj Tehnologic şi Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare- UTCB Centrul de Cercetare „Religie şi Ştiinţă” – Editura Universităţii Emanuel din Oradea Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (Direcţia Alternative Educaţionale) Editura Stef, Iaşi

5

COMITETUL ŞTIINŢIFIC (RECENZORI ŞTIINŢIFICI) Prof. univ. dr. Floare CHIPEA, Universitatea din Oradea Conf. univ. dr. Eduard IONESCU, Universitatea „Spiru Haret” Conf. univ. dr. Jose VILA , ERI-CES – University of Valencia, Spain Conf. univ. dr. Felix NICOLAU , Universitatea Hyperion Conf. univ. dr. Tamara CEBAN , Facultatea de Litere, Universitatea „Spiru Haret” Conf. univ. dr. Elena GURGU, Universitatea „Spiru Haret” Conf. univ. dr. Vihren BOUZOV, St. Cyril and St. Methodius University of Veliko Turnovo, Bulgaria Conf. univ. dr. Carmen ARDELEAN, Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti Lect. Director Dara TAFAZOLI, Culture & Art Research & Training Centre, University of Applied Science & Technology Culture & Art, Mashhad Iran Lect. univ. dr. Maria ALEXE – Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti / Universitatea Naţională de Arte Lect. univ. dr. Ramona SIMUŢ, Facultatea de Litere, Universitatea Emanuel din Oradea Lect. univ. dr. Sebastian CHIRIMBU – coordonator parteneriat instituţional / Dept. Limbaje Specializate Universitatea „Spiru Haret” Lect.univ. dr. Denisa DRĂGUŞIN, Facultatea de Litere, Universitatea „Spiru Haret” Lect. dr. Silvia RAŞCU PISTOL, Facultatea de Litere, Universitatea”Spiru Haret” Lect. dr. Viorica BANCIU, Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, Universitatea din Oradea Mls. Amalia LEITES, Universidade Federal de SantaMaria Prof. Mariana CROITORU, Centrul CRED, Târgovişte (Dâmboviţa)

6

SECŢIUNEA : EDUCAŢIE, INTERDISCIPLINARITATE ŞI COMUNICARE EDUCATION, INTERDISCIPLINARITY AND COMMUNICATION

7

Asistenţa psiho-pedagogică a studenţilor din învățământul la distanţă. Între creativitate și suport tehnologic

Lector drd. Beatrice ALMĂŞAN Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei – Departament CREDIS Universitatea Bucureşti

Abstract Modern digital technology offers a large numbers of opportunities to develop our pedagogical skills and curricula, but does it help us to have a close connection with our student?. Virtual campus helps us to be in touch with our students permanently and to ignore distance. The main research question is: How can a professional psychological assistance develop on virtual campus. A research sub-question refers to the differences that should be taken into consideration due to the students various professional background and age. The second one concerns the way in which tutor – student relationship evolves during the eLearning process. Practice proved that just giving and receiving materials is not enough for most of the learners and that they need psychological assistance. The author experience is based on The Program for Pre-schools and Primary Schools Teachers, a program that started in 2005 the first students graduating in 2008. Most of the examples concern the academic subject Foreign languages because it is one which is quite embarrassing for adult students. The research methodology is that used for a case study. Key words: psychological assistance, eLearning methodology, tutorstudent relationship Aspecte generale Tema pusă în discuție de acest studiu abordează abordează abordează o problemă legată de educația la distanță, un tip de educație modern a cărui dezvoltare a apărut ca necesară în contextul globalizării și tehnologizării. Dezvoltarea sa a devenit posibilă datorită utilizării pe scară largă a internetului și thnologiilor digitale. Deși învățământul superior la distanță s-a dezvoltat în România în ultimii 15 ani sub toate formele – studii 1.

8

de licență, master, programe de perfecționare. În campul educațional românesc această temă este încă puțin explorată, dar la nivel international se incearca adaptarea şi descoperiresa unor noi perspective de abordare teoretica şi practica. Departamentul Credis al Universității București este printre instituțiile care au contribuit la dezvoltarea programelor de învățământ la distanță atât prin înființarea unor facultăți și masterate cât și prin inițerea unor abordări teoretice. Un rol important în dezvoltarea și perfecționarea pregătirii studenților l-a avut înființarea Campusului Virtual care se folosește începând cu anul 2003. Campusul Virtual UniBuc. Acesta reprezinta o platforma electronica foarte eficienta atat in pregatirea studentilor la forma de invatamant la distanta dar şi pentru evaluarea acestora. El oferă informatii rapide, actualizate şi structurate, intr-o forma accesibila studentilor de toate categoriile. În anul 2005 a debutat în cadrul Departamentului Credis al Universităţii Bucureşti programul de studiu Pregătirea Personalului Didactic pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar, prima promoţie a absolvit în 2008 şi de atunci tot mai mulţi studenţi au optat pentru el. Programul de studiu este de tip învăţământ la distanţă şi se adresează, cadrelor didactice deja existente în sistem dar care nu au o pregătire de specialitate de tip universitar sau celor care vor să devină educatori şi învăţători. Curriculumul acestuia este complex, adecvat cerinţelor unui învăţământ modern şi performant. Studiul de caz pe care îl propunem se referă la învăţarea limbilor străine. Am ales acest subiect al curricumului, fiindcă am considerat că prin prin complexitatea problemelor pe care le ridică este ilustrativ pentru necesitatea asistenţei psihologice în învăţământul la distanţă. Aspecte ale învățământului ID în cadrul Universității București Învățământul la distanță este un sistem complet de învățare, ce îndemplinește o serie de funcții care sunt evidențiate in activitatea ID și care contribuie și la dezvoltarea unor programe conexe cum sunt cele de tip Life Long Learning. Gestionarea sistemului, evaluată în acest moment prin Comisia ARACIS și se realizează practic printr-o coordonare pe mai multe paliere. a. Managementul/ concepția învătământului la distanță 2.

9

b. Producția de cursuri c. Difuzarea de materiale , suport de curs, ghiduri şi auxiliare d. Sprijinirea învățării e. Certificarea /recunoașterea studiilor. Unele dintre cele mai răspândite aplicaţii ale programelor de tip eLearning se adresează adulţilor, mai ales celor care doresc să se perfecţioneze să îşi ridice gradul de pregătire profesională printr/un program ce asigură o abordare flexibilă. Aceştia utilizează acest tip de programe, fiindcă trebuie să muncească şi să înveţe în acelaşi timp. Aproape toţi participanţii sunt foarte entuziaşti la începutul perioadei de studiu dar, din păcate descoperă destul de repede ce greu este să lucreze şi să muncească în acelaşi timp, să nu îşi abandoneze familia, să relaţioneze cu colegi de vârste foarte diferite, mulţi dintre ei mai tineri. Sunt moment dificile, derutante, peste care nu toţi cei înscrişi în program pot trece fără ajutorul tutorelui de an, ajutor care trebuie să vină mai ales din partea unui cadru specializat (psiholog, specialist în metodologia predării la adulţi, pedagogi) şi care trebuie să se realizeze în colaborare cu profesorul de specialitate. În acest tip de învăţământ Campusul Virtual este de un real ajutor, menţinând o legătură constantă între managerul de curs, profesorul de specialitate şi cursanţi. 3. Ipoteze de lucru Inițierea unei cercetări privind asistența psihologică pe care echipa din cadrul Facultății de Pregătire a Personalului pentru Învățământul Primar și Preșcolar (PPP) o poate acorda studenților săi s-a datorat necesității de a răspunde la anumite întrebări. Întrebarea principal în jurul căreia s-a dezvoltat cercetarea a fost următoarea: Se poate acorda o asistență psihopedagogică eficientă cu ajutorul Campusului Virtual al departamentului? Au rezultat o serie de întrbării secundare ce au conturat cercetarea. A stabili relaţii corecte şi dinamice prin campusul virtual pare ceva foarte simplu. Este oare aşa? Aceasta este una dintre întrebările la care ne propunem să răspundem. Ceea de a două se referă la modul în care relaţia formator- student trebuie construită şi supravegheată astfel încât studentul să primească, atunci când este cazul ajutor psiho-pedagogic specializat. Simpla postare la timp a materialelor şi verificarea temelor s-au dovedit acţiuni insuficiente pentru a-i ajuta pe studenţi să parcurgă în condiţii optime cei trei ani de studiu. S-a dovedit că unii dintre ei nu ştiau cum să utilizeze informaţiile ceea ce ducea la eşecuri dezamăgitoare. Incapabili să înţeleagă

10

singuri ce se întămplă, cum să îşi ordoneze priorităţile şi să îşi evalueze munca, unii studenţi abandonau studiul chair după prima sesiune. Asistența pedagogică oferită de Campusul Virtual se referă și la modul în care studenții, mai ales cei din anul I învață să folosească multitudinea de material bibliografice. Studenții de la ID erau derutaţi şi de faptul că profesorii le indicau materiale provenite din mai multe surse. Mulţi profesori înainte de a redacta un curs sau un manual constriesc un Reader adică o culegere de texte şi exerciţii pe care le consideră importante, selecţia este făcută în funcţie de necesităţile fiecărei grupe în concordanţa cu abilităţile lor de învăţare şi cu nivelul de cunoştinţe. În învăţământul la distanţa, în lipsa mai multor întâlniri directe, evaluarea profesorului de specialitate este greu de făcut la început și de aceea se poate întâmpla ca el să nu corespundă în totalitate nevoilor studenților. Acest Reader reflectă concepţia profesorului despre nevoile studenţilor săi [Underhill, 2002, dar manualul care trebuie să urmeze se poate îmbunătăţii prin feed-backul realizat prin diversele secţiuni ale campusului virtual. 4. Aspecte teoretice și metodologice Aşa cum am stabilit deja în capitolul anterior, un formator implicat în învăţământul la distanţa are nevoie, pentru a obţine rezultate satisfăcătoare de o pregătire psiho-pedagogică de specialitate. În cazul particular al limbilor străine cea mai mare parte a materialelor metodologice sunt orienate spre utilizatorii tineri sau în cazul cursurilor pentru adulţi spre cursurile specializate (limbaj econimic, juridic, cursuri de îmbunătăţire a competenţei de scriere etc). Cursanţii specializării Pregătirea Personalului Didactic pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar sunt în cea mai mare parte utilizatori de nivel începător sau mediu general, categorie pentru care oferta nu este foarte generoasă. Acesta este încă un motiv care conduce la instalarea unui sentiment de anxietate, datorat faptului că nu se regăsesc uşor într-un grup ţintă. Formatorii au considerat necesar să le explice cursanţilor cum să înveţe, să le crească impicarea insistând asupra faptului că învăţarea unei limbi străine(L2) este un proces în dezvoltare [Hutchinson, Waters: 1987; 128]..Au fost discutate şi strategiile adoptate şi baza lor teoretică. Cele mai importante au fost următoarele: a. Învăţarea centrată pe student aspect metodologic ce permite studenţilor să profite de un număr mare şi variat de activităţi şi să devină

11

mai încrezători în propriile forţe, fiindcă fiecare poate învăţa aşa cum doreşte, exprimându-se cum şi când doreşte, Este cunoscut faptul că adulţii au deja anumite deprinderi formate şi faptul că profesorul ţine seama de aceste deprinderi şi îi ajută să se integreze în colectiv, adaptându-se metodei generale de învăţare contribuie la depăşirea stresului provocat de învăţarea unei limbi străine. Profesorul devine faciltator şi coordonator al activităţii studenţilor şi îi ajută să îşi formeze deprinderi de învăţare independentă. Pentru a acorda o asistenţă corectă şi eficientă trebuie să monitorizeze feedbackul şi să folosescă în mod craetiv dialogul cu studenţii. Campusul virtual poate reprezenta un avantaj pentru că permite monitorizarea unor acţiuni multiplr, creative şi diferenţiate, permiţând alternarea unor sarcini de lucru mai tradiţionale (cu care studenţii sunt deja familiarizaţi) cu alte în care se utilizează metodologia modernă. Datorită posibilităţii de a folosi materiale de diferite tipuri îl poate ajuta pe student să se situeze într-o situaţie de comunicare cât mai apropiată de cea reală. b. Învăţarea prin crearea unor contexte lingvistice. În cazul studenţilor care se înscriu în învăţământul la distanţă cei mai mulţi au deja nişte cunoştinţe, chiar dacă neconsolidate şi haotice. Profesorul de limbă străină trebuie să creeze situaţii atractive de învăţare care să-i ajute să îşi organizeze cunoştinţele şi să le amplifice. Se grupează cunoştinţele de vocabular sub anumite etichete sau se dezvoltă o reţea de ip mindmaping. c. Abordarea psihologică Practica adovedit că în cazul grupurilor de adulţi cu vârste diferite, înscrise în învăţământul la distanţă acest tip de abordare este chiar mai necesar decât în clasele tradiţionale. Această abordare se poate realiza datorită multiplelor forme de comunicare pe care le oferă spaţiul virtual, unde discuţiile pot fi individuale, specialistul ajutând-l pe student să îşi evalueze potenţialul de învăţare şi resursele. d. Metoda etnografică. Considerată mai ales o metodă de evaluare calitativă a procesului de învăţare interactivă [Scollon, Ronald T. 1979], metoda este de mare ajutor, fiindcă permite o participare largă şi interpretarea datelor procesului de învăţare. În timpul primei întâlniri cu studenţii aceştia sunt încurajaţi să ţină un jurnal în care să-şi noteze progresele, exerienţele lingvistice, problemele pe care le întâpină în învăţare [Chaudon: 1998; 46-47].Acest exerciţiu ce a părut la început foarte cidat pentru studenţi, a permis formatorilor identificarea şi ulterior soluţionarea diferitelor probleme. Un dezavantaj ar fi timpul pe care aplicarae metodei îl necesită. Rezulatele au fost însă foarte încurajatoare.

12

5. Obiective Obiectivele prezentei cercetări au fost : Folosirea facilităţilor oferite de campusul virtual pentru a ajuta studenţii să treacă peste momentele de anxietate şi să îşi continue studiile. Explorarea și identificarea nevoilor studenților Flexibilizarea campuslui virtual pentru a-I ajuta să se familiarizeze cu metodologiile moderne de predare. Foloseirea consilierii psiho-pedagogice pentru eficentizarea achizițiilor învățării Toate aceste obiective au fost dezvoltate şi urmărite atât de profesorul de specialitate cât şi de specialistul în consiliere pentru a putea atinge unl dinobiectivele majore ale prgramului de consiliere pentru a reduce abandonul şcolar. 6. Prezentarea experimentului Iniţial nimeni nu şi-a dat seama că studenţii vor avea nevoie de consiliere psiho-pedagogică şi că acesta va fi una din principalele sarcini ale managerului de curs. [Alexe, 324]. Organizarea activitatilor s-a făcut conform specificului învăţământului la distanţă din cadrul departamentului CREDIS al UB Acesta se bazează pe întâlniri faţă în faţă cu rolul de a prezenta cerintele, obiectivele activitatii, distribuirea informatiilor şi recomadari privind modul de parcurgere a materilelor şi mai apoi de solutionare a intrebarilor ridicate de studenti. Materialele sunt prezentate şi prin intermediul campusului virtual –iar in cadrul forumurilor de discutie sunt făcute recomandari. Odată cu desfăşurarea primului semestru a devenit evident că activitatea de consiliere din timpul întâlnirilor faţă în faţă nu era suficientă şi atunci a apărut ideea de a desfăşura o activitate de consiliere şi pe Campusul Virtual. Platforma Campus Virtual este astfel dezvoltată, încât poate raspunde nevoilor de interacţie profesor – studenti- tutori. Alaturi de tutorii de specialitate există şi tutori consilieri care au rolul de a motiva – susţine –sprijini pe studenţi în achiziţia unor abilităti şi competente practice sau de a-i motiva,oferindu-le suportul necesar pentru comunicarea cu ceilalaţi studenţi. Pentru cei timizi sau pentru cei care din cauza vârstei nu îndrăzneau să adreseze întrebări în cadrul întâlnirilor directe, extinderea consilierii în spaţiul generos al campusului virtual a reprezentat o soluţie salvatoare. Mai ales în primul an este important să simtă că cineva este alături de ei şi să afle datorită discuţiilor de pe forum că nu sunt singurii care au anumite probleme.

13

Serviciile de consiliere oferite studenților de la ID sunt organizate astfel încât se desfășoară pe mai multe paliere de comunicare. Studenţii pot alege cu cine comunică şi în ce fel. Observând creșterea gradului de anxietate a studenților. dacă nu sunt mulţumiţi de modul în care se defăşoară comunicarea o pot întrerupe. existând riscul unor observaţii neplăcute. Supravegherea modului în care anxietatea datorată dificultăţilor de învăţare a unei limbi străine. fiindcă problemele de metodologie a învăţării sunt mai complexe. Se dezvoltă o anumită frică de a răspunde. faţă de alte specialităţi. Acestea din urmă au fost cele pe care prezentul studiu le-a analizat prioritar. cât și de consiliere psihologică prin diferite mijloace. fapt dovedit şi de extinderea reţelelor de socializare. Pe de altă parte tutorii pot 14 . chiar atunci când ştiu răspunsul. Este deja un fapt cunoscut că unul din motivele pentru care studenţii se înscriu în învăţământul la distanţ este şi posibilitatea de a evita întânirile directe în care să fie supuşi judecăţii profesorilor şi colegilor. care va fi subiecul comunicării. îndrumare. Liniile de comunicare deschise în aceste întâniri se dezvoltă prin intermediul Campusului Virtual. ceea ce înseamnă evaluare. În spaţiul virtual comunicarea se face mai uşor. Atribuțiile de suport ale tutorelui sunt atât de tip academic. aplicării directe a unor metode coercitive. videoconferințelor. mai ales în cazul începătorilor este un aspect cheie al obţinerii succesului în învăţare. Acest aspect este amplificat în cazul secţiei de pregătire a personalului pentru învăţământul preşcolar şi preprimar. Tipurile de support oferite sunt: de informare. față în față. Grupele de începători prezintă un risc mai ridicat. de faptul că aceşti studenţi sunt la rândul lor formatori pentru elevii lor. În fiecare semestru există două întâlniri tutoriale în cadrul cărora are loc o comunicare sincronă. deoarece învăţarea unei limbi străine presupune folosirea altor strategii didactice. activităților de socializare. orientare profesională. Probleme de anxietate pot apărea în cazul oricărui process de învăţare. dar riscul apariţiei lor este amplificat de vârsta cursanţilor şi de lipsa lor de deprinderi şi de competenţe lingvistice. Studenților li se facilitează accesul la centrul de resurse atât prin acces direct (permis de bibliotecă) cât și on line. negociere a conținutului și de monitorizarea a progresului. În cazul lor anxietatea se poate datora şi schimbării de roluri. mai ales în cazul anumitor discipline (limbile străine) mangerii de curs au considerat necesar să analizeze situația și să găsească o rezolvare care să fie eficientă pentru toți studenții și de aceea aceasta a însemnat și utilizarea Campusului Virtual. Le este frică să nu se facă de râs în faţa colegilor şi a profesorilor.

Aceste aspecte de natură a asigura integritatea morala şi psihică a studenţilor permit canalizarea energiilor psihonervoase în organizarea activitaţii de învaţare şi obţinerea unor rezultarte bune şi chiar a performanţelor şcolare. Ajutorul psihologic este mai puţin vizibil. dar cel puţin tot aşa de important şi nu doar pentru studenţii mai slabi. În cadrul Departamentului CREDIS procesul de comunicare este supervisat de doi tutori. Sarcina profesorului de limbi străine este mai clară. de sanatate . Datorită asistenţei consilierilor de psiho-pedagogie dicuţiile pe forum au devenit mult mai active. încarcă materialele pe campus şi oferă soluţii pentru parcurgerea lor corectă. conducerea Departamentului CREDIS a considerat necesar să implementeze un program de asistenţă psihologică realizată prin mijloacele specifice învăţământului la distanţă. socială şi profesională. În vederea reducerii abandonului şcolar. afective şi de invatare. In cadrul specializarii PPP aşa cum a fost deja menţionat grupul de studenţi este format din adulţi implicaţi în activităţi sociale cu responsabilităţi de natură familială. Atunci s-a recurs la materialele – suporturile de curs – prezentate online care permit studentului să primească un feedback rapid şi eficient prin intermediul chat-ul sau a formului de discuţii. de aceea abandonul poate surveni datorită suprasolicitării datorate gestiunii defectuoase a timpului şi resurselor de învăţare. dar şi de de discutii individualizate (ce se pot desfăşura ăn mediul virtual pentru cei din alte localităţi) cu privire la probleme administrative (inclusiv financiare. ajutându-i să-şi formeze deprinderi de învăţare corectă. Inţial în sprijinul învăţării unei limbi străine –în cadrul Departamentului s-a creat posibilitate a ca studentul să îşi îmbunătăţească activitatea prin împrumutul unor carti/CD/casete de la biblioteca sau pentru cei cu acces mai greu la internet în staţiile de lucru din cadrul departamentului. dificultăţile de deplasare şi de încadrare în programul de lucru al personalului departamentul sunt elemente care au redus efectul acestor măsuri. Timpul limitat al studenţilor. 15 . pentru studenţii secţiei Pregătirea Personalului Didactic pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar. Formatul Forumului permite studenţilor să se organizeze în anumite grupuri. mai deschise şi mai diversificate. Pentru fiecare student ce se constituie intr-o situatie individualizata este nevoie de un set de metode de cunoastere a intereselor/ motivatiilor. unul se ocupă de cunoştinţele de specialitate (un profesor de limbi străine) al doilea este un specialist cu o serioasă pregătire psiho – pedagogică.avea la rândul lor anumite probleme privind buna defăşurare acestui proces.

Unii dintre studenţi au devenit mai ales pe parcursul semestrului al doilea foarte motivaţi şi activi. conştierntizarea şi autoreglarea comportamentului studenţilor . feedbackul este aproape instantaneu. Succesul acestui program de formare initiala pentru specializarea PPP se datoreaza şi elaborarii şi constructiei unui plan de studiu tinand cont de factori pedagogici cum ar fi.calitatea proiectării şi desfăşurării situaţiilor de învăţare . Datorită calităţilor tehnice ale Campusului Virtual. prin recunoaşterea diplomeleor şi a suplimentelor de diplomă. • stilul educaţional al profesorului adecvat grupului şi cu deschidre spre fiecare cursant adaptat învăţământului online • nivelul de aşteptare şi interesul faţă de rezultatele la învăţătură –sunt prezentate la începutul şi sfârşitul fiecărui semestru prin sesiuni speciale de consliere şi îndrumare pentru încurajarea . de aceea conluziile acestui studiu nu sunt decât concluzii parţiale. ajungând chiar să îi îndrume pe colegii lor. Le vom enumera pe cele mai importante : 16 . permiţând intervenţii rapide şi corecturi în cazul unor neînţelegeri. atât profesori cât şi studenţi. de aceea am făcut o evaluare a studenţilor la sfârşitul primului semestru şi apoi după cel de al doilea. fapt ce permite profesorilor să înţeleagă problemele cu care se confruntă studenţii.să urmărească fire de discuţii specifice. Limba străină este o disiplină care se studiază în cadrul Departamentului CREDIS pe parcursul anului I. să iniţieze dezbateri legate de probleme de studiu sau modalităţi de abordare. Campusul virtual poate fi utilizat în asistența psihologică a studenților de la ID : Experimentul descris anterior nu s-a încheiat. Concluzii Considerăm că rezultatele obținute aduc noi puncte de reper și valori ce sunt evidețiate printr un aparat metodologic complex și variat care a permis soluționarea principalei ipoteze de cercetare. La aceste discuţii pot participa.relevanţa currciculară –curricula răspunde nevoilor actuale de pregătire în domeniul şi este corelată cu activităţile /cerinţele învăţământului românesc şi european. Compararea rezultatelor a evidenţiat o sădere a stării de anxietate la studenţii care au fost activi în cadrul Campusului Virtual.

1998 Cook. Prezentarea unor mijloace facile de comunicare și îndrumare a studenților vor conduce în timp la implementarea cât mai corecta a conceptelor de educație pe tot parcursul vieții și trecând dincolo de activitățile punctuale se poate construi și imaginea unei universități deschise învățării la orice vârstă în condițiile îmbătrânirii active Datele teoretice și de cercetare analizate vin și in sprijinul universitatilor care doresc să-și construiască o strategie viabila în domeniul alternativei educaționale: învățământ la distanță. Totodată varietatea datelor teoretice trebuie să fie amplificată printr-o activitatea de rafinare și îmbogatire a taxonomiilor și chiar print-o fundamnetare și diferențiere mai clară a metodologiei privind consilierea și orientarea profesională. consolidarea și dezvoltarea modalităților și serviciilor de asistentă psihopedagogica care să răspundă nevoilor individuale și de grup. Cambridge Applied Linguistics Series. 3.Starting from the L2 User. Edward Arnold. 2011.Second Language Classrooms. Long and Jack C Richards. Krakow. La nivel practic va fi necesară construirea. Research on teaching and learning. Editor: Michel H. 2000 17 . Vivian . 1991 Cook. Comunicarea în cadrul Campusului fiind o comunicare asincronă şi sincronă s-a dovedit foarte eficientă în activitatea de consiliere 2. Craig . vol 1 Editura Universitară. Great Britain.1. April 28-29.Values and Tasks for Coordinating Specialists in ID – Procedings of the 7th. Bucureşti 2011 Chaudon. EUROSLA 10. Maria .International Scientific Conference „eLearning andSoftware for Education” Bucharest. Bibliografie Alexe. Discuţiile de tip consiliere din cadrul Campusului sunt un instrument eficient în evaluarea aşteptărilor studenţilor ceea ce duce la o mai corectă evaluare a rezultatelor. Consilierea psiho-pedagogică contribuie la dezvoltarea unor strategii de predare specifice învăţământului la distanţă.Second Language Learning and Language Teaching. Book of Abstracts. Vivian .

Ioan – Invăţarea academică independentă – Ghid metodologic Universitatea din Bucureşti. în vol E-learning și software educațional. Editura Universității Naționale de Apărare București. 2005 Logofătu. 2006 Scollon.1997 18 . S. 1982 Logofătu. Ronald T. Editura Universității Naționale de Apărare București București. Facultatea de Psihologie şi ştiinţele educaţiei. Pergamon. Bogdan – Universitatea virtuală. 2007 Neacşu. . Mihaela – Questionnaire as a Tool for Quality Assurance in Distance Learning – vol E-learning and Software for Education.Krashen. – Linguistic convergence and Ethnography of Speaking.D. Bucureşti.Principles and Practice in Second Language Acquisition.realizări și perspective la Universitatea București. New York Academic Press.

în cazul profesorilor titulari. pupils.media. minister). fie prin experienţă directă. too. image. It is obvious that.Promovarea imaginii şcolii Prof. becomes nowadays more and more difficult. cultura organizaţiei şcolare şi atributele procesului educaţional oferit de şcoală. fie prin intermediul unor structuri informaţionale specializate (mass-media. Promovarea imaginii şcolii este reprezentată de o multitudine de elemente: scop. techniques to address the world press. Promovarea imaginii şcolii ar fi bine să aibă ca principale repere următoarele criterii: Crearea şi promovarea unei imagini pozitive. Astfel. cum ar fi restructurarea de posturi sau completări de norme. having as main characters teachers. resurse materiale. Diana Marina FLOREA Inspector pentru monitorizarea curriculumului descentralizat Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti Abstract The school’s approach on promoting self image. creating the false impression that certain news or reports are critical and objective. internet. More often than not. media. Acele şcoli care deţin tehnici avansate de promovare a imaginii şcolii. sunt şi şcolile care au un număr rezonabil de mare de copii. obiective. parents or anyone related to school. aceste şcoli nu-şi pun probleme de fond. since there are various educational institutions which had to cope with unpleasant incidents brought in by the mass. 19 . Acestea sunt cunoscute de public. Imaginea şcolii constituie un element de bază în funcţionarea unei unităţi şcolare. negative sensationalism is more and more spread. de-a lungul timpului. publicaţii de specialitate) sau superior ierarhice (inspectorat. we find the same approach techniques within the world press. Key words: Romanian school. structură.

devine o adevărată provocare pentru managerul unei şcoli.Elaborarea unor proiecte locale. 20 . să poată să popularizeze tot ceea ce se petrece pozitiv în propria unitate de învăţământ. se caută a fi mediatizat senzaţionalul negativ. particulare. care să urmărească multiplicarea experienţei pozitive şi a exemplelor de bună practică. susţinerea elevilor care provin din medii defavorizate din punct de vedere social şi a elevilor cu un potenţial ridicat. De cele mai multe ori. dar trebuie să admitem că aceste întâmplări cotidiene sunt izolate. creându-se astfel impresia. în vederea obţinerii de către aceştia de premii şi distincţii la olimpiade şi concursuri şcolare. prilej cu care şcoala va relaţiona cu părinţii. integrarea elevilor în colectivitate. Organizarea intr-o zi cu semnificaţie pentru unitatea şcolară a „Zilei porţilor deschise”. opinia publică este interesată. şcolile partenere în proiectele educative derulate. deoarece sunt instituţii de învăţământ care au avut de suferit în urma prezentării de către mass-media a unor incidente nefericite. în managementul educaţional. Realizarea unei reviste a şcolii. Personalizarea ofertei educaţionale la nivel instituţional. Demersul pe care îl face şcoala în promovarea propriei imagini. comunitatea. Ele nu reprezintă întregul proces didactic şi nu pot fi generalizate. elevi. a unui pliant cu oferta educaţională. descoperim aceleaşi tehnici de abordare şi în lumea presei. prin diversificarea şi flexibilizarea acesteia. în funcţie de nevoile şi interesele partenerilor şi beneficiarilor procesului educaţional. Promovarea imaginii şcolii prin intermediul acelor persoane care promovează şi asigură calitatea în actul educaţional. reducerea abandonului şcolar. Este adevărat că nu numai învăţământul are probleme de imagine astăzi. cu precădere. din păcate. din ce în ce mai dificil. de ştirile cu caracter negativ şi nu de lecţiile de cerc pedagogic sau alte activităţi didactice model. că acele ştiri sau reportaje. Devine evident faptul că. În contextul actual. părinţi sau oameni aflaţi într-o relaţie cu şcoala. Promovarea unor proiecte care să aibă ca principal scop. a unui album cu activităţile derulate în timpul unui an şcolar. devine în contextul societăţii actuale. Armonizarea ofertei educaţionale şi a formării continue cu nevoile specifice care au fost identificate în unitatea şcolară. se doresc a fi critice şi obiective. ştiut fiind faptul că. în care protagoniştii au fost: profesori.

în număr suficient de mare. de ce nu. devotat misiunii sale. ar trebui să ţină seama de mai multe aspecte. acestea sunt şi utilizate în predarea la ore de către cadrele didactice ale unităţii. şi anume. scaner. în care imaginea dascălului să fie centrală. popularizarea unei reviste a şcolii. îl constituie cabinetul de informatică şi Ael-ul. literară. devine o adevărată provocare. printre care. avem dovada clară a interesului acestora. printre care: creşterea numărului de copii la clasa I.Dezvoltarea imaginii pozitive a şcolii. Printre activităţile care ar putea fi întreprinse la nivelul şcolii. dar care au reuşit prin operele lor. Astfel. punctele cheie ale unui proces didactic modern. În acest sens. doar şcoala. un rol important îl ocupă şi crearea unui site al şcolii. spectacole. Astfel. videoproiector. Rolul managerului constă în asigurarea unei dotări corespunzătoare a celor două cabinete cu: calculatoare. am putea enumera: colaborarea şcoală – grădiniţă. iar acest lucru poate fi cunoscut prin elaborarea şi completarea unor chestionare. la care să poată participa şi părinţii.pe care îl face posibil. că odată realizată baza materială. realizarea de albume cu imagini din interiorul sălilor de clasă. a calculatorului. să pună şcoala într-o lumină favorabilă. Acestea două. în deplin acord cu timpurile pe care le trăim. care să răspundă exigenţelor părinţilor. O promovare corectă a imaginii unei şcoli. Tema şcolii apare frecvent în operele literare ale unor autori care aparţin unor momente istorice diferite. figura unui bun dascăl. asigură nu numai un învăţământ de calitate. Aceasta presupune punerea în evidenţă a câtorva aspecte dominante. să se asigure. care poate de asemenea să contribuie la promovarea imaginii şcolii. în cea mai mare măsură. pentru a uşura accesul la informaţiile legate de şcoală. faţă de o problemă importantă a vieţii. Nu ne rămâne decât să le citim din nou operele şi să ne străduim să-i facem cunoscuţi şi să punem în valoare noi modele demne de urmat şi de compus o operă. Colaborarea dintre învăţător şi profesor se poate concretiza prin susţinerea unor lecţii demonstrative. imprimantă. acces la reţeaua de internet. dar mai ales. diminuarea migraţiei şcolare la sfârşit de clasa a IV-a. 21 . procesul de formare şi cunoaştere. îl reprezintă utilizarea în procesul didactic. Pentru realizarea acestor obiective este necesară elaborarea unei oferte educaţionale. Un rol deosebit de important în formarea copiilor. dar şi o bună pregătire a elevilor pentru viitor. Un rol important în sensibilizarea comunităţii locale la problemele şcolii îl are şi găsirea de sponsori. asemenea domnului Trandafir şi a elevului model. de la serbări.

de a ne promova imaginea şcolii. a programului artistic. cântece. Un rol important în reuşita promovării imaginii unei şcoli îl joacă organizarea unei serbări şcolare. vor fi rezultatele obţinute. iar activităţile de pregătire să se desfăşoare pe o perioadă mai lungă de timp. care se adresează atât părinţilor. Reuşita unei serbări şcolare constă şi în alegerea din timp a tematicii. Prin el avem posibilitatea să primim sau să transmitem informaţii. cât şi copiilor. Cadrele didactice care participă la realizarea serbării şcolare. calculatorul este prezent în viaţa fiecărui copil. Participarea la serbările şcolare poate fi considerată o formă de învăţare. aflate în acelaşi impas ca şi noi. unii dintre ei au lipsit de la şcoală. în urma analizării chestionarelor. cu cea mai largă utilizare. Pentru a obţine rezultatul scontat va trebui să se ţină seama de câteva aspecte. la trecerea acestora de la clasa a IV-a la a V-a. Pentru promovarea acestui proiect. Evidenţierea talentului fiecărui copil se va face în mod discret. acesta este un instrument de lucru ideal. iar dacă din motive obiective. Hotărâtoare în luarea deciziilor. Concomitent cu elaborarea acestui proiect de studiu. deci iată şi modul cel mai sigur. 22 . care este în beneficiul ambelor părţi se poate folosi şi site-ul şcolii. cu implicarea activă a tuturor factorilor: părinţi. copiii îşi vor lărgi orizontul cunoaşterii. elevi. învăţători şi diriginţi. care trebuie să fie cât mai relaxant. care trebuie să aibă o înaltă valoare educativă şi să pună în valoare talentul şi particularităţile individuale ale copiilor. aceştia pot să-şi găsească temele din ziua respectivă. Copiii pot să-şi completeze temele on-line. fără o obosire excesivă a acestora. Prin intermediul acesteia. în scopul menţinerii copiilor în şcoală. Prin interpretarea de poezii. alegerea de texte accesibile interpretării acestora. unde părinţii îşi pot exprima punctele de vedere cu privire la activitatea instructiv educativă a elevilor şi se poate iniţia un sistem de vot cu ajutorul căruia să se poată adapta activitatea didactică. publicate pe site-ul şcolii. ei îşi vor dezvolta memoria şi limbajul. Pentru a reuşi menţinerea elevilor în şcoala noastră. dar şi cadrelor didactice ale şcolii. iar treptat vor deveni mici artişti. care este condiţionată şi de dezvoltarea atenţiei. la trecerea la un nou ciclu de învăţământ.Astăzi. texte ale unor scenete. am căutat parteneri de acţiune prin şcolile din vecinătatea noastră. am realizat un proiect de acţiune concretă. printre care: alegerea de dansuri care să nu depăşească posibilităţile de afirmare ale copiilor. La şcoală sau acasă. se vor ocupa în egală măsură şi de confecţionarea/procurarea materialului artistic.

astfel încât şi cei conştienţi de talentul pe care îl au. fiecare dintre participanţi va căpăta un plus de încredere în forţele proprii. la calităţile sportive. Pentru începutul serbărilor sunt indicate în genere corurile. Astfel. dacă se apelează la talentul de recitare. O problemă deosebită în reuşita unei serbări este asigurarea unei atmosfere de calm şi bună dispoziţie şi mai ales disciplina. organizatorul trebuie să explice motivul pentru care se pregăteşte serbarea. Pentru asigurarea disciplinei programul trebuie să fie bogat. Vor fi 23 . Tendinţa de a prelungi serbările oboseşte peste măsură copiii. Renunţarea la serbări sau organizarea lor formală înseamnă o pierdere pentru viaţa sufletească a copiilor. la înclinaţiile spre desen . Toate activităţile trebuie încununate prin organizarea. ceea ce duce la diminuarea interesului şi la apariţia oboselii. în perfectă armonie cu al celorlalţi participanţi. a mândriei de a realiza cu forţe proprii spectacolul. astfel încât fiecare dintre aceştia să-şi cunoască talentul cu care este înzestrat. variat şi accesibil. Cu acest prilej vor fi mobilizaţi toţi copiii. însemnătatea evenimentului sărbătorit ca şi necesitatea unei munci disciplinate şi consecvente pentru ca rezultatul să mulţumească în final pe toţi. Când sunt antrenaţi copiii în toate acestea se contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere. Dacă apar acte de indisciplină este o dovadă că programul nu este suficient de distractiv. ritm sau graţie.astfel încât fiecare copil să-şi cunoască rolul său. Astfel. Într-o serbare este nevoie de atâta disciplină încât copiii să poată urmări programul să ştie când le vine rândul pentru susţinerea rolului primit. sporesc şansele de reuşită ale serbării. dar şi cei timizi să poată fi puşi în egală măsură în valoare. duce la pregătirea lor superficială şi la diminuarea trăirilor afective. o dată pe an şcolar. decorului. Un alt aspect important în organizarea serbărilor şcolare este stabilirea şi respectarea duratei serbării. prilej prin intermediul căruia. a independenţei în acţiune. Se poate solicita în asemenea cazuri participarea copiilor sau a părinţilor acestora la confecţionarea costumelor. comunitatea locală va vedea progresul şcolar înregistrat de la an la an. se poate spune că prin intermediul unei serbări şcolare se realizează o acţiune educativă. Se va proceda cu tact pedagogic. a „Zilei Porţilor Deschise”. măştilor. În momentele propice de relaxare şi bucurie pentru copii. mai ales dacă sunt vegheaţi din umbră cu răbdare şi discreţie. Urmărind cele de mai sus. iar numărul prea mare a acestora. de accesibil. alternate cu recitări sau scurte dialoguri.

http://www. Metode de învăţământ – ediţia a IV-a revizuită şi adăugită.ro http://www. S. M. Bibliografie: Cerghit. Iosifescu. câştigătorii la diferitele concursuri şi competiţii.didactic.evidenţiate punctele tari ale şcolii. 2001. Tipogrup Press.. Astfel. implementarea şi managementul învăţământului la distanţă. Bucureşti. Logofătu.. managementul programelor ID. Ioan. Editura Polirom.ro 24 . se va crea oportunitatea realizării de noi parteneriate. Iaşi. 2006. Universitatea din Bucureşti. Managementul educaţional pentru instituţiile de învăţământ. copii talentaţi.edu. Materiale suport la disciplinele Proiectarea. proiectele derulate.

cultural) for people who temporarily or permanently are not able to reach the proper level of education that is age appropriate. Valorisation.Problematica educaţiei speciale Prof. cerute de învățământul obișnuit. social and professional integrating children/pupils with learning deficiency and/or disorders.. The purpose of special education is teaching and training. în articolul 3. 168. social.. educațională.Nevoile școlare ale persoanelor deficiente/cu handicap cer o atenție specială. Integration Educația specială este o formă adaptată de pregătire școlară și asistență complexă(medicală. socială. psiholog Carmen GRIGORE Centrul de Consiliere Şcoala gen. through special groups and classes integrated in public schools. culturală) destinată persoanelor care nu reușesc să atingă temporar sau pe toată durata școlarizării nivelurile instructiv-educative corespunzătoare vârstei. educational. În Declarația Mondială asupra. Incapacity. socială și profesională a tuturor copiilor(elevilor) cu deficiențe și/sau tulburări ori dificultăți de învățare. Disorders. MECTS Abstract Special education is an adapted form of school teaching and complex assistance (medical. Key words: Disability. specializate. ajutându-i să 25 . including the ones theaching in minority languages. School education of childern with special educational needs (CES) is achieved through special educational units. and also through usual kindergardens and schools. trebuie să corespundă nevoilor copiilor cu CES. ca parte integrantă a sistemului de învățământ. Scopul educației speciale este instruirea și educarea. required by the regular education. se afirmă:. Disabled. recuperarea și integrarea școlară. recovering and school.” Educația specială trebuie practicată de cadre didactice calificate.Educației pentru toți”.Trebuie întreprinse măsuri pentru asigurarea accesului la educație fiecărei categorii de persoane deficiente. nr.

în general. însușirea cunoștințelor. profesională și culturală.Plecând de la acestea. persoanele cu deficiențe erau stigmatizate de societate și considerate nevindecabile. aveau mai puține șanse de promovare în plan profesional și social putând suferi chiar și condamnări dacă aveau alte opțiuni politice). variind dupa criteriul prin care se făceau deosebirile: criteriul etnic(aplicat.handicapați” 26 . criteriul normalității psiho-fizicointelectuale(marginalizarea persoanelor cu diferite deficiențe. unde. De-a lungul istoriei.. societatea să nu-i stigmatizeze numindu-i . O altă practică destul de răspândită a fost izolarea persoanelor cu deficiențe de privirile celorlalți membrii ai societății. s-au născut o serie de practici sociale care au evoluat istoric de la segregare la integrarea oamenilor diferiți printre ceilalți. cancer. între oameni au existat numeroase diferențe. formarea de priceperi și deprinderi utile integrării în viața socială. Segregarea a continuat și s-a perpetuat de-a lungul timpului. pentru ca.ereticilor”. în numele unui ideal de perfecțiune. formarea abilităților necesare învățării în școală. La spartani au aparut primele manifestări de tip segregaționist. asigurarea șanselor și a condițiilor pentru continuarea pregătirii pe tot parcursul vieții.în al doilea război mondial-exterminarea populației evreiești). țiganilor și emigranților) criteriul rasei(transformarea populației de culoare în sclavi și îngrădirea a numeroase derepturi și libertăți) criteriul social(împărțirea în clase sociale a oamenilor și disprețuirea celor . HIV-SIDA. fie de către stat(în instituții specializate).. persoanele care nu făceau parte din Partidul Comunist.săraci”) criteriul religios(în Evul Mediu-arderea pe rug a . boli incurabile-lepră. fie chiar de propriile familii.. în consecință erau exterminate fizic. criteriul politic(în țările socialiste.atingă nivelul posibil de dezvoltare individuală cât mai aproape de dezvoltarea normală prin: acumularea experienței necesare învățării școlare și sociale. etc.

fără a se ține cont de interesele individuale.Unii au nevoi mai mari. Zece ani mai târziu. Diferențele între copii sunt de cele mai multe ori prilej de învățare și dezvoltare. 27 ..dupa Gunnar Stangvik. constiința identității de sine. argumentul drepturilor civile – instituțiile speciale privează subiecții de drepturile lor civile(participare. argumentul valorii – orice copil aduce o contribuție benefică în grupul său. copiii cu nevoi speciale au o evoluție mult mai bună în școlile obișnuite decât în școlile speciale.Mai trebuie să ne gândim și la faptul că.Argumentele pro-integrare. inființarea multor instituții speciale a dus la considerarea unui numar mare de copii ca fiind . argumentul controlului social – instituțiile au fost acuzate de a fi principalul instrument de control a populației în surplus. care nu pot fi atinse în afara unui mediu obișnuit de viață sau educație. Febra segregaționistă a existat cu adevărat însă în anii 50 ai secolului trecut. fiecare având de învățat de la ceilalți și fiecare oferind ceva valoros celorlalți. etc) argumentul psihosocial – relevă absența. ar fi: argumentul eficienței . pe plan mondial începe să se contureze tot mai puternic recunoașterea drepturilor acestor persoane. când.azilului” în care persoanele cu deficiențe erau tratate în masă. etc. egalitate..anormali” și excluși din mediile obișnuite de viață și educație. iar comunitatea îi poate ajuta fiind mai puțin discriminativă și segregatoare cu ei. nevoi speciale față de educație au și familiile acestor copii. argumentul progresului – sub aspectul achizițiilor și dezvoltării sociale. determinate de particularități care îi diferențiază de ceilalți mai mult decât ne-am obișnuit noi să acceptăm.instituțiile separate nu ofera o educație eficientă în comparație cu cele obișnuite. stimulării satisfacerii nevoilor elementare ale omului ale omului(apartenența la un grup social.În secolul al-XIX-lea și începutul secolului XX au fost înființate numeroase instituții de tipul.Fiecare copil are dreptul de a i se acorda șansa unei vieți cât mai aproape de normalitate și integrare socială. anii ’90 aducând o acceptare generalizată a viziunii de integrare și normalizare. argumentul calității vieții – persoanele cu cerințe educative speciale sunt private de condițiile normale de viață ale oamenilor obișnuiți.).

Riscurile determinate de mediul de dezvoltare(copiii care cresc în sărăcie. de aici și importanța hotărâtoare a primilor ani de viață. oricât de bun ar fi un program de educație. mentale severe).Riscuri biologice – se referă la copiii care au la naștere probleme fizice care pot fi remediate(de exemplu prematurii).Copiii cu CES cer atenție specială și necesită sprijin pe tot parcursul dezvoltării lor. 3. cadre didactice. în direcția formării capacităților generale de adaptare psihoindividuală și socială.Riscuri stabilite .etnic. unitatea de învățământ..Orice copil are nevoie în anumite perioade ale vieții lui de atenție specială și sprijin special. O asemenea manieră de înțelegere este mai aproape de idealul școlii viitorului. educația din primii ani nu se poate realiza fără implicarea tuturor factorilor responsabili(familie.Dacă acesta nu vine la timp. 2. aparținând diferitelor grupuri marginalizate social. comunitate). 28 . se pune astăzi accentul pe termeni ca cerințe educative speciale și situații de risc.1998): 1. se pot enumera o serie de teze și argumente teoretice. intervenția timpurie este hotărâtoare dacă se face adecvat. incapacitate. război sau abuz).probleme”. un copil considerat. dificultăților de învățare. care influențează educația timpurie: dezvoltarea copilului își determină direcțiile și bazele la vârste foarte mici. Pornind de la politica de incluziune. religios. ci unul care să corespundă nevoilor de dezvoltare a copiilor prin evaluarea adecvată a potențialului de învățare/dezvoltare și prin asigurarea reabilitării/compensării deficiențelor. crescuți în condiții de violență. doar să-l sprijine în dezvoltarea sa și să potențeze la maxim abilitățile existente. care nu se mai vrea un mediu exclusivist.determinate de zestrea cu care copiii vin pe lume și care se manifestă încă de la început sub forma diferitelor dizabilități(deficiențe senzoriale. Pentru aceste grupuri de probleme este cert că. deficiență. termeni folosiți pentru a determina problemele speciale ale copiilor. el nu poate să schimbe un copil cu probleme.normal” poate ajunge ușor în categoria celor cu . în strânsă legătură cu cercetările din domeniul psihopedagogiei copilului.J.. în același timp trebuie specificat că.Riscurile se referă la trei grupuri de probleme(Evans. dar. tulburărilor. organice neurologice. tulburare. În literatura de specialitate de la conceptele de handicap. etc. dizabilitate.

Toate categoriile de copii au aceleași trebuințe de bază în creștere și dezvoltare ca și ceilalți:nevoia de apreciere și întărire pozitivă. acest lucru nu indică în mod special că sunt probleme cu el.educația timpurie. de încredere în sine. în care să se 29 . specialiști în domeniul psihopedagogiei. afecțiunii. 2. prin explorarea resurselor pe care fiecare la are. de independență. ca și cea incluzivă. de calitate.Școlile incluzive trebuie să fie școli deschise. profesorii trebuie sprijiniți în demersul lor de toți factorii responsabili(părinți. dificultățile în învățare pot indica anumite disfuncții în procesul de predare-învățare(sarcini. de afecțiune și securitate. particularități psihice. prietenoase.Important pentru ei este să crească și să se dezvolte împreună. etc).Perspectiva individuală a copilului – se referă la modul în care caracteristicile individuale ale copiilor(deficiențe.Copiii sunt diferiți din punct de vedere temperamental. dificultățile în învățare pot sugera modalități de ameliorare. al capacității de învățare.Educația incluzivă se referă tocmai la ridicarea acestor bariere în învățare și la asigurarea participării tuturor celor vulnerabili la excludere și marginalizare la o educație accesibilă. primul pas în educația timpurie și care ulterior reprezintă cărămida de bază a incluziunii este recunoașterea importanței diferențelor individuale și planificarea activităților educaționale în funcție de particularitățile și nevoile copilului. Această perspectivă are la bază câteva ipoteze: orice copil poate întâmpina dificultăți în școală. context social). este extrem de necesară în educația incluzivă. decizii. al motivației. care să ducă la condiții mai bune de învățat pentru toți elevii și la o implicare mai consistentă a cadrelor didactice.Perspectiva curriculară – definește dificultățile școlare în termeni de sarcini și activități furnizate copiilor și de condiții create în clasă. etc. voinței. evidențiază nevoia de accentuare a dezvoltării sociale a copilului și de focalizare pe procesele învățării. afectează invățarea scolară. învățarea activă și eficientă care își are bazele în educația timpurie. fără a transforma diferențele în bariere. resurse oferite de profesori insuficient adaptate nevoilor copiilor). Problematica educației speciale este abordată în prezant prin două perspective: 1.

Secretul integrării și chiar al incluziunii copiilor cu CES constă în a nu le refuza șansa la educație și de a căuta împreună cu familia sprijinul necesar învățării lor adecvate. Prin această modalitate se stabilesc obiectivele învățării și inserției sociale. 2.(Vrășmaș. nevoii de abordare cât mai personalizată.Planul de intervenție personalizat(PIP). transport. etc. asigură urmările și vizează a da răspunsuri cât mai personalizate nevoilor fiecăruia într-o manieră continuă. corespunde în fapt. predării-învățării. în funcțiile de obiectivele fixate: nivelul de integrare dorit/urmărit. asigurarea de șanse egale pentru toți. calitatea evaluarea permanentă și parteneriatul educațional. 30 . 1991). resursele financiare necesare pentru mijloace.urmărească flexibilizarea curriculumului.. El este un instrument conceput să răspundă nevoilor personale ale unui copil aflat în dificultate. dreptul de a fi respectat.Planul de servicii personalizat(PSP). responsabilizarea colectivă. este completat de Comisia pentru Protecția Copilului și este un instrument de planificare și coordonare a serviciilor individuale. evită dedublarea evaluării. serviciile complementare și personalul solicitat.Perspectiva de ansamblu a planului de servicii dă o coerență intervențiilor.E. nevoile individuale. se determină criterii de evaluare.1999). echipamentele specializate necesare. individualizată a problemelor de învățare și identifică teza conform căreia fiecare copil trebuie tratat diferit în funcție de problemele pe care le are. se precizează intervenții. Conceptele fundamentale care stau la baza incluziunii au în vedere valorizarea diversității. Planul de intervenție în serviciile educative trebuie să indice pentru copil/elev. etc. adaptările necesare le ritmul învățării și respectarea principiilor pedagogice. complementarității și calității serviciilor ca răspuns la cerințele multiple și complexe ale copilului cu CES. care vizează asigurarea continuității. se descriu modalitățile și resursele necesare pentru a sprijinii copilul aflat în dificultate(Goupil. demnitatea ființei umane. în acest sens preocupările în domeniu disting între două tipuri de planuri: 1.

Quelle facon). poate fi unul 6-C. retroacțiune. Quand. școala. pentru a afla informatii despre el și problemele care constituie cerințele educative speciale.Se realizează astfel evitarea conflictelor între tipurile de intervenții și se 31 . înregistrarea progreselor. consemnarea examinărilor inițiale. referindu-se la: CINE-elevul. . consemnarea rezultatelor..Vrăsmaș. Alter și Goldestein(1985) și este transpus în limba franceză de canadiana Goupil(1991) ca .. coordonare. specialiștii. anticiparea unor rezultate prin prognosticul inițial şi prin descrierea momentelor cheie ale intervenției. CE-ce învață. concentrare a influențelor și coordonare a resurselor și acțiunilor. comunicare. CARE LOC-UNDE – mediul educativ necesar.În limba română. descrierea metodelor de intervenție și a mijloacelor folosite. periodice şi finale.Orice plan de intervenții în dificultăți de învățare are următoarele componente: testarea inițială a copilului prin instrumente variate. acest model. etapele individualizate ale intervenției. CÂND-calendarul și etapele necesare. Modelul cel mai cunoscut este la acest nivel denumit 6S. Quel. concentrare. Planul de intervenție joacă după Goupil(1991) rolul de planificare. În opinia lui E. formularea unui diagnostic prescriptiv.Cele 6 întrebări”(Qui. aparține lui Henderson.Planul permite stabilirea unui calendar al realizării obiectivelor şi la ordonarea priorităților. participare. profesorul de sprijin. CUM-prin ce mijloace și cu ce resurse.planul este instrument de participare. CINE ÎNCĂ-consilierul. logopedul. stabilind etapele necesare și fragmentând pașii în intervenție. etc. alegerea formelor de sprijin în parteneriat cu familia.

Goupil(1991) identifică 5 etape în elaborarea acestuia: Etapa1-constatarea dificultăților de către cadrul didactic(învățător..El trebuie astfel. care să le asigure integrarea școlară reală. Etapa6-se referă la aplicarea și evaluarea efectelor planului propus. Etapa5-schițarea planului de intervenție.G. dar și la completarea lui curentă. cognitiv. Etapa2-constă în observarea organizată și analizarea problemelor semnalate în vederea desprinderii unor soluții satisfăcătoare de intervenție.Dacă problemele sunt repetabile. Multe țări au acordat o atenție sporită depistării precoce și intervenției timpurii a copilului cu dizabilități prin crearea unor parteneriate solide între serviciile medicale și cele educaționale.Acest proces trebuie să urmărească copilul în mod global. 1999). 32 . fișe de observație.Pentru a putea realiza debutul școlar al tuturor copiilor este necesar ca până la vârsta școlarității.Este etapa în care se realizează planul de intervenție personalizată.. Completarea planului se realizează într-o succesiune de etape. etc”(E. comunicarea se realizează ca obiectiv și ca mijloc. se trece la primele intervenții și spre următoarea etapă-cea a analizei și a observației. evaluați și stimulați să beneficieze de programe de recuperare. comprehensiv și să includă o varietate de măsurători-probe. Etapa 4-de evaluare a nevoilor copilului realizată de specialiști. compensare. făcând împreună cu specialiștii o evaluare mai profundă a nevoilor educative ale copilului și căutând soluții satisfăcătoare. este un proces care se referă la profilul motor. profesor). să fie obiectul unor revizuiri periodice”. dezvoltare. Procesul de evaluare educațională. scale de dezvoltere.Planul facilitează urmărirea progreselor copilului/elevului. afectiv și psiho-social al copilului. nu pot fi înlăturate cu măsuri pedagogige obișnuite și constituie piedici serioase în învățare. Etapa 3-este etapa în care profesorul face apel la un sprijin specializat.favorizează împărțirea responsabilităților ca și determinarea rolurilor și responsabilităților fiecărui participant. copiii cu cerințe educative speciale să fie identificați.În cursul elaborării planului. a scopului și a obiectivelor pe termen scurt.Vrăsmaș. teste simple.

incapacitate. G. readaptare. PLEȘA. handicap.(1998) Handicap. Ed. Canada.Evaluarea cât mai timpurie reprezintă o condiție a intervenției adecvate. E. specialiștii.. Unicef. cadrele didacice. București 33 . Învățarea scrisului. O. Deficiență. C. E. VERZA.. Ed. PĂUN. Cu cît se cunoaște mai devreme problema copilului. G. VRĂSMAȘ.).. Ed. E. Ed .Quebec.Pro Humanitate.Pentru sprijinul adecvat acordat copiilor aflați în situații de risc.(1991). (coord... Le Plan d′Entervention personalisé en milieu scolaire. POPESCU.O perspectivă comprehensivă și integrativă. Bucuresti.(1998). integrare. prin introducerea copilului într-un program de intervenție personalizat care să ajute la remedierea problemelor sale. Pro Humanitate. Educatia integrata a copiilor cu handicap.Pro Humanitate RUSU. trebuie implicați părinții. cu atât se poate interveni mai adecvat și chiar se pot înlătura riscurile de dezvoltare care apar.. Bibliografie GOUPIL..(1997).(1999).

transformarea elevului într-un partener autentic al profesorului în evaluare. concomitent cu dezvoltarea unor capacități și deprinderi etapa formării este asigurată de succesul cu care abordăm învățarea creativă și testele. În acest sens. integrarea socială a individului generează necesitatea de “functionare armonioasă a individualității înăuntrul tiparelor reprezentate de mediul social”(D. p. căi și metode până atunci necunoscute. ipoteze îndrâznete. psychological preparation. învățarea creativă și pregătirea psihologică pentru abordarea testului Prof. Reli-Daniela VOICU Învăţământ primar Școala nr. Temperamental qualities of a personality is manifested in the work of pedagogical thinking. Produsul imaginației creatoare se caracterizează prin varietate și ingeniozitate. procedee originale. interevaluare și evaluare controlată. diversificarea tehnicilor de evaluare și creşterea gradului de adecvare a acestora la situaţii didactice concrete. Aprecierea rezultatelor prin evaluarea strategiei abordate ce a condus la finalitate implică o evaluare a conținutului. Keywords: creative learning. luarea în calcul a altor indicatori precum achizițiile cognitive. atitudinile. în vederea formării unui orizont cultural și tehnologic cu privire la o anumită profesiune. gradul de încorporare a unor valori. flexibility thinkingcould be seen as the main creative cognitive psychological factor.198).59 București Abstract Teacher reveals endowment of talent and motivation high. prin efecte de 34 . personalitatea elevilor.1974. conduita. centrarea evaluarii asupra rezultatelor pozitive. creative imagination Deoarece societatea umană este un sistem socio-economic care generează o infinitate de roluri și profesiuni. Todoran. Imaginația creatoare este sursa care favorizeaza inovări și transformarea unor realităti ce se cer depășite. talent. a metodelor folosite a situației de învățare.Talentul.

“Talentul ar fi concretizarea într-o anume formă de reprezentare a unui efort constant de perfecţionare într-un anumit domeniu.” Aşadar este o întrebare cu răspunsuri diverse. impinge în mod voit limitele inteligenței și dezvăluie înzestrările de talent asociindu-le acelor trăsături de personalitate care să îl așeze în valoare. Pe de altă parte. Deoarece învățarea creativă are precedente în activitățile de joc.000 de ore pentru repetiţie.Astfel cel ce învață reușește să redea cu claritate ceea ce ți-a însușit și să transmită la rândul său cunoștințe și informatți. se creaza premisele jocului de creație ce faciliteaza copilului manifestarea creativitații. ca zestre nativă cu care elevul intră în câmpul educației. dar şi de o înzestrare genetică pe măsură. manifestă preferință pentru căile cunoscute. Învățarea condusă pas cu pas de către educatorul abil și inspirat dezvoltă gândirea creatoare. respectiv de a învăța pentru sine și nu doar pentru o convenție de moment. realizează lucrări cu slabă expresivitate. O finalitate în învățarea creativă poate fi considerată expresivitatea limbajului ca dovadă concludentă a învățării raționale sub impactul actelor de instruire. începeţi să repetaţi este nevoie atât de muncă. Numai supus exercițiului controlat. formulând mesaje în actul comunicării și utilizând limbajul în exprimarea artistică. unde trăirea se detașează de rigori găsind forme noi de manifestare. psihologia motivaţională sunt o parte dintre domeniile ştiinţei care trebui să ofere inputuri solide pentru a completa marele puzzle pe care-l reprezintă răspunsul la întrebarea privind natura talentului. Efortul de a lămuri natura talentului este unul interdisciplinar. creativitatea. Genetica. 35 .surpriza și inedit șocante uneori prin noutate şi originalitate. reversul demersului imaginativ sau slaba manifestare a imaginației în efortul intelectual poate fi recunoscut în comportamente ale elevului de felul: dificultăți în însușirea temelor noi cu grad crescut de dificultate școlare sau extrașcolare. improvizând. iar până ce știința va găsi un răspuns cuprinzător.de a se raporta creator la sarcina de învățare și nu dominat de obligații și constrângeri. Imaginația creatoare se constituie pe componenta talentului și susține alături de inteligență și motivație. psihologia cognitivă. supravegheat și cultivat cu răbdare talentul copilului este capabil de evoluție și performanță. Un rol aparte în acest complex de concepte îl ocupă talentul. orice elev are șansa de a învăța logic și nu mecanic – migălos și repetitiv. Psihologii vă vor lăsa 10. Astfel. neurologia.

modalitatea iconică. prin exersare. învățarea creativă se produce inevitabil pe fondul unor trăsături psihoindividuale cu care elevul este aptitudinal înzestrat. Activizarea elevului este necesară dacă dorim ca gândirea să se dezvolte. Meritul său este de a atrage atenţia că nu putem aborda o anumită temă. fixarea în memorie. Pornind analiza de la procesul învăţării școlare constatăm că se desfăşoară în mai multe faze ce cuprind receptarea şi înregistrarea materialului pe fondul unei stări de atenţie şi activare cerebrală. de asemenea etape importante: faza de orientare. profesori conformiști. precum talent. dacă elevii nu şi-au format în prealabil asociaţiile. discriminările. inteligență școlară. cel puţin în vârsta şcolară mică.la început mai încet. climat conflictual. faza acţiunii reale. faza interiorizării (operația mentală . faza verbalizării. Piaget a studiat în Teoria psihogenezei operaţiilor intelectuale evoluţia gândirii. îndeplinind un rol activator și dinamizator în reușita școlară a elevilor. principii etc. formarea gândirii abstracte. În situațiile în care creativitatea este estompată sau împiedicată de factori de natură psihosocială precum o atmosferă tensionată în familie. R. În Teoria operaţională a învăţării. iar când ajunge la deplina stăpânire a modalităţii verbale înseamnă că a ajuns la maturitate 36 . se dovedește satisfăcător și deosebit de util. Gagne păstrează influenţe din gândirea asociaţionistă. dialogul didactic cu profesorul destinat să-l instruiască și nu cel pe care elevul și l-ar putea alege după gustul său. în care elevii înşişi execută operaţia. rezistență la solicitări. sau inhibată de o fragilitate a echilibrului afectiv or de o timiditate excesivă. copilul descoperă lumea dinafara lui în trei moduri: modalitatea activă realizată prin acţiunea sa. În Teoria învăţării cumulativ-ierarhice. Copilul utilizează treptat aceste modalităţi. să fie pus în faţa unor probleme. apoi din ce în ce mai rapid). înţelegerea şi generalizarea prin formarea de noţiuni. pentru ca treptat acestea să poată fi efectuate mental. motivație superioară.Un rol important în abordarea creativă a învățării îl ocupă intervenția factorilor motivaționali. afectivi-atitudinali și caracteriali. demonstrând cum gândirea are loc mai întâi în planul acţiunilor reale. De altfel. actualizarea prin reproducere a cunoştinţelor şi transferul acestora. prin manipulare liberă. În Teoria genetic-cognitivă şi structurală a lui Bruner. formarea operaţiunilor mentale parcurge. conceptele pe care ea le presupune. mobilizându-i toate resursele existente pentru formarea şi dezvoltarea de operaţii mentale. modalitatea simbolică. bazată pe imagini.demonstrativă.

in timp ce rigiditatea/inertia se constituie ca forma de comportament în procesul rezolvării stereotipe a problemelor. şi a învăţării prin descoperire este subliniată astfel de Bruner printre primii teoreticieni. în primul rând de nivelul de asimilare a cunoștințelor de către subiect. dar și respectarea voinței elevului de a participa la o situație de competiție. ca metodă. de scurtă durată. distractive. tehnicii și culturii. dobândită într-o anumită perioadă de timp determinată. 37 . într-un domeniu al cunoașterii generale. de profil. concurs. etc. ateliere de lucru. concursuri scolare. are în vedere mai multi factori hotărâtori : pregătirea temeinică și prealabilă pe specialitate în domeniul pentru care se organizează concursul. sub aspect psihopedagogic ce se manifestă în activitatea gândirii.(Al. aplicare. evaluare curentă. de exemplu. flexibilitatea gândirii ca rezultat al experienței formate în procesul rezolvării problemelor independent şi creator. Flexibilitatea gândirii fiind privită sub acest aspect ca principal factor psihic cognitiv al creativitatii. În acest sens. diminuarea emoției. analiză și sinteză a informației. Nu uităm nici însușirile temperamentale caracteristice personalității. Necesitatea problematizării.intelectuală. evaluare sumativă. experiența se formează în procesul exersării și al rezolvării problemelor independent și creator. de specialitate. Raportandu-ne la activitatea matematică. rolul psiho-pedagogic se manifestă în sensul dezvoltării flexibilității și creativitații de la vârste școlare. O reușită atitudine în fața provocărilor ridicate de test privit ca instrument de evaluare generic. prin apelare la modalitați oferite și de mediul socio-cultural și educativ: programe artistice și sportiv-educative. teatru. sub diferitele sale forme. nestereotip și divers. Roșca). sau activități muzicale etc. desen. flexibilitatea și inerția gândirii în rezolvarea problemelor depinzând iată. Această acțiune presupune implicit aprecierea gradului de înțelegere. Pe fondul dezvoltării impetuoase a științei. reducerea presiunii responsabilității. pregătirea pentru situații probabile ce se pot ivi. Neignorând nici rolul formativ al evaluării vom aborda și ne vom opri asupra rolului important jucat în elaborarea obiectivele testelor pedagogice ce vizează măsurarea cunoștințelor și a capacităților fundamentale proiectate în cadrul programelor școlare. totuși.

constituit din conținutul lucrării scrise. concretizate în lucrări de control sau teze dau șansa elevilor să-și prezinte achizițiile educației fără intervenția profesorului. Anonimatul lucrării. În acest sens evaluăm. Interpretarea testelor pedagogice. pe termen lung. Testele curente pedagogice măsoară progresele sau dificultățile din activitatea de învățare. în absenta unui contact direct cu acesta. Ca o observație reținem că verificarea scrisă implică un feed-back mai slab. nici secvențial prin metode și instrumente de evaluare punctuale. Nu este de ignorat nici aspectul psihologic al importanței momentului pentru care tânărul aflat în situația de pregătire va aborda un examen de absolvire sau de admitere într-o formă de învățământ. dar și acelor cadre didactice care doresc să valorifice potențialul excepțional al unor elevi. în sensul ca unele erori sau neimplicări nu pot fi eliminate operativ prin intervenția profesorului. Raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare. performanțele nu pot fi evaluate într-un timp scurt. ușor de realizat. conceptul de calificativ “excelent “ ca finalitate a unui tip de evaluare. într-o manieră complexă. permite un diagnostic al reușitei sau o inventariere a achiziției. aplicabile în calitate de teste de cunoștinte instrumentale sau de teste de cunoștinte profesionale. avantajează elevi timizi sau care se exprimă defectuos pe cale verbală de exemplu.Utilizate în procesul de instruire. 38 . aptitudini și atitudini care conduc la performanțe așteptate. ca teste de cunoștințe. teste de achiziţii. În aceasta accepție testele pedagogice pot fi definite ca teste de prognoză. Acest tip de evaluare se adreseaza acelor elevi puternic motivați și capabili de performanțe deosebite. În acest sens. un examen de selecție sau concurs extrașcolar. În acest sens. aduce o provocare în câmpul abordării testului. Suporturile curente. Un elev obține rezultate superioare numai pornind de la un mobil precum o motivație superioară și un interes specific. eventual “indicând sursa". localizând o dificultate și. pregătirea psihologică pentru examen pornește de la sondarea atitudinii elevului față de examen și continuă cu îndrumarea pregătirii școlare temeinice corespunzător exigențelor și criteriilor prevăzute pentru examen. obișnuite ale verificării scrise. teste de diagnoză. Dintr-un alt punct de vedere. sub aspect motivațional. îngăduie o diminuare a subiectvității profesorului. capacități. pentru optimizarea perspectivei elevului orientat către performanță.

1999. Calificativul .Bibliografie Howard Gardner. Evaluare. 2009 Constantin Cucoş. 2008 Ioan Nicola.ro/homo-humanus/75-granitele-gandirii/441-care-estenatura-talentului. Pedagogie. Cracking open the lockbox of talent(http://www.scientia. Biblioteca pentru cadrele didactice. Ed. Ed. 39 . Ed. Bucureşti.Excelent . Ed Sigma.în învățământul primar.html) Eugenia Enăchescu. Polirom. Didactică și pedagogică. Repere psihologice în cunoașterea și descoperirea elevului. 1992 Adrian Stoica. Teoria și metodologia evaluării. Aramis.

multiculturalism. Bucureşti Abstract The recognition and the protection of human rights and liberties must represent a fundamental element within early education. The involvement of kindergarten teachers ensures the promotion of these noble values both within the ranks of the children but also of the families. well informed that know their rights and shall defend the democratic values. schimbărilor insidioase sau brutale şi oportunităţilor 40 . noilor dimensiuni ale complexităţii. 185. provocări cărora trebuie să le facem faţă împreună. cei care vor crea noua societate. ca şi societate. citizen’s rights. de dimensiunea lor variabilă şi de caracterul uneori obscur al acestora. by structuring itself into a distinct course within children’s framework program. de modificarea permanentă a acestora. By the early creation of the democratic values we shall ensure the creation of responsible citizens.Educaţia pentru drepturile omului şi societate în cadrul grădiniţelor de copiii Educatoare Gina SEBE Învăţământ preşcolar Grădiniţa nr. Keywords: democracy. În acest sens educaţia pentru societate devine extrem de importantă cu atât mai mult cu cât în grădiniţele de copiii se pun bazele cetăţenilor de mâine. „Exprimă necesitatea de a trăi într-o permanenţă stare de adaptare pentru a putea astfel face faţă incertitudinii. tolerance. children Societatea contemporană se află în faţa unor transformări dramatice. a unor provocări fără precedent în istoria umanităţii. Provocările lumii contemporane sunt marcate de extrema lor mobilitate.

Bucureşti. Imigraţia şi interculturalismul. Editura Dacia. Dezvoltarea educaţiei timpurii. O altă caracteristică a acestor provocări contemporane se referă la efectul lor de cumulare. adaptate acestui specific. care definesc procesul educaţional. 18 .19 2 Ibidem. Această vârstă este marcată de o serie de trăsături de mare importanţă. Poluarea mediului.31 3 Adina GLAVA. Terorismul2. Vârsta preşcolară. ci adesea se petrec simultan. Aceste trăsături ale vârstei preşcolare presupun un proces educativ pe mai multe niveluri. Introducere în pedagogia preşcolară. Ca modalitate de răspuns se impune o diversificare a câmpului educaţional şi metodelor utilizate în cadrul educaţiei pentru societate efectuate în grădiniţe. Dezvoltarea tehnologică. acestea nu au loc separat în spaţiu şi timp. 2002. cuprinsă între 3 – 6/7 ani este o vârsta la care au loc achiziţii comportamentale şi de educaţie fundamentale. Tehnologiile informatice. şi utilizarea unor metode şi procedee didactice aparte.”1. pp. pp. Ameninţările la adresa terorismului. ClujNapoca. „este perioada conturării primelor elemente ale conştiinţei de sine şi a socializării” C. afectând mase mari de oameni. Aplicaţii privind managementul proiectelor. „este perioada apariţiei competenţelor”3. Dar care sunt aceste provocări ale lumii contemporane care creează o atât de mare îngrijorare? O parte din autorii preocupaţi de subiect. 9 41 . „vârsta preşcolară este o perioadă a descoperirii” B. A. Avem astfel de-a face cu o trecere în revistă aproape completă a factorilor care ameninţă dezvoltarea societăţii umane şi care trebuiesc combătuţi. 17 . Cătălin GLAVA. Discrepanţele socio-economice. precum Elena Ciolan identifică o serie de şapte provocări: Globalizarea. în scopul asigurării unui viitor mai sigur.potenţiale care afectează lumea noastră ca întreg şi pe fiinţele umane în mediul lor imediat. care vor influenţa evoluţia copiilor pe tot parcursul vieţii lor ulterioare. 2006. Programele de educaţie preşcolară urmăresc două 1 Laura Elena CIOLAN. Editura Universităţii din Bucureşti. p. pe teritorii întinse.

Un bun exemplu oferite de literatura de specialitate este acela al manierei în care educatoare interacţionează cu preşcolarii. Aşa-numita dezvoltare normală este privită într-un sens mult mai larg aici decât mai târziu în şcoală. pp. prin promovarea unei educaţii pentru comportament democratic menită să îi facă pe copii să îşi conştientizeze drepturile şi responsabilităţile pe care le implică traiul în societate şi relaţionarea cu cei din jur. 163 42 . el creând tranziţia necesară către mediul şcolar. Mediul grădiniţei este unul educogen prin prezenţa unei varietăţi de stimuli vizuali şi auditivi. mult mai normativ şi mai exigent. acceptând că aceştia pot greşi uneori”5. Un rol important îl are aşa numita programă informală. Aceasta permite integrarea copiilor cu diverse grade de rămânere în urmă în dezvoltare. copiii preşcolari au ei înşişi o capacitate crescută de acceptare. Copilul cuprins în mediul grădiniţei se poate manifesta liber în siguranţa şi securitatea dată de prezenţa şi supravegherea educatoarei. lăsându-le libertatea de a alege. şi anume socializarea şi dezvoltarea personalităţii. Aceste finalităţi se obţin într-un mediu având o serie de particularităţi: „Mediul grădiniţei este mai formalizat decât cel familial. În plus.52 Ibidem. oferindu-le libertatea de decizie şi încurajându-i să-şi asume responsabilităţi. p. 51 .”4.finalităţi principale. le oferă copiilor alternative. Acest mod de lucru poate fi un simbol şi un instrument pedagogic de promovare a comportamentului democratic în măsura în care educatoarea: „mediază mai degrabă decât direcţionează. Scopul ultim al educaţiei pentru drepturile omului şi pentru societate trebuie să fie formarea unui bun cetăţean. Aceste scopuri nobile ale educaţiei pentru societate presupun o serie de metode şi procedee didactice specifice printre care putem enumera: 4 5 Ibidem. apreciere şi integrare a celor care sunt „diferiţi”. Mediul grădiniţei este tolerant. ce pot fi uşor accesaţi şi manipulaţi de copii. promovează independenţa copiilor. îi tratează pe copii cu respect.

. Activităţile desfăşurate în cadrul educaţiei pentru societate sunt activităţi variate. Editura Omfal Esenţial. poveşti. Dezvoltarea educaţiei timpurii. Editura Universităţii din Bucureşti. machete. Bibliografie CIOLAN. de a urma un model”. p. Bucureşti. Bucureşti. Cluj-Napoca. Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar. b) Exemplul – „au o mare valoare educativă şi răspunde nevoii copilului de a imita un comportament. desene. 59 43 . E. Bucureşti.. Societatea nu trebuie să neglijeze educaţia preşcolară care asigură fundamentele unei lumi mai bune şi formarea unor cetăţeni activi şi instruiţi. Managementul educaţiei. S. Bucureşti. siluete. Bucureşti. 1977 GLAVA. aprecierea se completează cu sancţiunea pozitivă şi negativă” d) Convingerea – „este metoda prin care se asigură înţelegerea necesităţii cunoaşterii şi respectării normelor morale”6.)7. cântece etc. Editura Didactică şi Pedagogică. 1996 GEISSLER. Aplicaţii privind managementul proiectelor. 2006 CRISTEA. imagini. Introducere în pedagogia preşcolară. diapozitive. Pedagogie generală. 2007. 58-59 7 Ibidem. având o funcţie de corectare a conduite. jetoane. 2002 LESPEZEANU. filme didactice. 2007 6 Monica LESPEZEANU. Adina. c) Aprecierea şi sancţionarea – „aprecierea include judecata morală şi ea constă în prelucrarea rezultatelor comportamentului moral.a) Supravegherea – „prima care intervine în educaţia morală şi oferă o bază pentru însuşirea normelor morale”. Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar. Mijloace de educaţie. Putem astfel enumera: planşe. Laura Elena. p. Editura Didactică şi Pedagogică. Metodele şi procedeele didactice sunt completate de o serie de mijloace didactice adaptate specificului vârstei preşcolarilor. bogate în mesaje de interes educativ. Cătălin GLAVA. Monica. Editura Dacia. povestiri. Editura Omfal Esenţial. care au ca rezultat final realizarea unui comportament civic şi moral adaptat idealurilor sociale.

language learning General aspects Schools in Romania are undergoing a series of fundamental changes.Most of the examples concern activities used in class.31.Students are increasingly more and more responsible for their own learning and teachers must respond to these changes by developing new models based on facilitation and interaction. as technological innovations become part of the instructional mode of educational delivery. Towards a Europe of knowledge Prof. as technological innovations become part of the instructional mode of educational delivery. teacher education. within 44 . Bucureşti Abstract Schools in Romania are undergoing a series of fundamental changes. teachers and staff alike must assume new adapted roles .Teachers’ Challenge in the 21st Century. driven by the information and communication technologies.as students. Ioana DUGAN Scoala nr. The rise of new educational environments. driven by the information and communication technologies.as students.Education and training will have to play a key role in order to meet these changes adequately. “High Quality Education and Training” has become a powerful leitmotif in discussions about a “Europe of Knowledge. This study is based on the author’s experience of 20 years teaching at primary and secondary schools . Key words: technological innovations. teachers and staff alike must assume new adapted roles These changes have an impact on the professional tasks and roles of the teaching profession and call for more substantial reforms of education and training in general and teacher education in particular. The rise of new educational environments. poses a need for the school of the 21stst century to be learner-centered . High quality teachers and teacher education are central components. poses a need for the school of the 21st century to be learner-centered .

establish priorities and plan their actions. . the explosion of media techniques.g.g. curricula and contents of teaching and learning. structures). patterns of organization). These changes have an impact on the professional tasks and roles of the teaching profession and call for more substantial reforms of education and training in general (e. The overall framework of present-day language education needs constant and careful reconsideration in order to meet the needs of the students faced with the demands of an ever-changing society. .induction into the professional cultures of schools. connect the school to real life situations and focus on understanding and thinking rather than on memorization and drill practice. The role of school in today’s world needs to change so as to help students develop the faculty of using language as a tool for learning and for acquiring social and communicative competence beyond language competence. The increasing amount of information.research Theoretical and methodological aspects The use of information and communication techniques to support learning is becoming very important in the schools of today. . The autonomous learner is the one who wants to learn. Recent studies show that learning is successful only when students takeresponsibility for their own learning. . and teacher education in particular (e. learning environments. . Any 45 .initial teacher education. aims. curricula.a heterogeneous pool of measures necessary to make high quality education and training and a “Europe of Knowledge” a reality.Teacher education has to be conceived as an open and dynamic system and as a continuous processconsisting of the closely interrelated components : .in-service teacher education and/or continuous professional development.school development and improvement.further education for teachers.has the ability to make rational choices. the diversity of language and cultures moving closer together puts a challenge on school as an educational environment. Curricula and instructions attempt to become more student centered than teacher centered . is aware of his needs and of what he wants to achieve through language learning. who has the capacity and conditions for reflect and self evaluation .

additional meanings and other higher level knowledge. Spoken input. grammatical behaviour. meanings. For most people. . and is thus the main engine for language change and dynamism. the spoken language is the main source of exposure to language . at least at an earlier stage. Build a large sight vocabulary. Objectives This study has the following objectives : . the classroom teacher is faced with the challenge of how best to help students store and retrieve words in the target language.even a central one. is becoming more globally available. almost without realizing what is happening with them. An enterprising teacher can also use planned games as an enjoyable and profitable form of practice to reinforce what has already been taught in a more formal way. The teacher should organize a balanced exposure to spoken and written language . the context encountered when reading can lead to new knowledge of its collocations.use a variety of techniques. With this shift in emphasis. Knowing a word requires more than just familiarity with its meaning and form. In our century. facilitate imaging and concreteness . TV and new electronic modes of communication . that teaching and learning English should be fun and this self-developing motivation can be enhanced by the use of games in the classroom. encourage independent learner strategies – all these and even more will be discussed in the pedagogical section of the work. Explicit teaching can be a very good first introduction to a word . It includes knowledge of its phonological form. have such a high competitive spirit that nearly any type of practice can become a contest in which the participants learn.To present different aspects useful to encourage self-developing motivation by the use of games in the classroom. Language learning is a complex process and not a very easy one. integrate new words with the old. 46 . But written language remains a fundamental source of input for language learning in most formal contexts around the world.To present examples of language-practice in class. collocations.After this. especially. that's why I believe. acquisition of vocabulary has assumed a more important role.otherwise this is incidental or at random. in the form of films. association. Young learners. promote a deep level of processing.teacher should encourage and help his students to become autonomous. Spoken language has become more important in language teaching with the emphasis on communication. provide a number of encounters with words. frequency and register.

such games develop the pupils' ability to speak and write the language correctly. The player whose number is called must pick up the plate from the floor while it is spinning. Variation The game may be made more complicated by having two forbidden numbers. 6. they will say Buzz-Fizz. the counting will go like this: 1. 4. etc. e. 11. 10. 2. the players will say Fizz. The players are numbered from 1 up to around the circle. the players will say Buzz. 7. he is eliminated from the game. he must say BUZZ. as I have selected those games which proved mostly to the liking of my pupils. 3. In place of 4 or multiples of it. spelling. Buzz. Buzz.g. Buzz. for instance. IT has another turn. If be fails to do so. They may be played in the classroom. he becomes IT. Any player may begin the game. but no player must ever mention any number containing 4 or being multiple of 4. 15. The following are the language-practice games which I have been using for years in my teaching of English as a second language. The players begin to count in turn. Example: If the forbidden number is 4. Presenting the activities By using linguistic games. 5. . Then the players begin to count in turn. The group decided upon a "forbidden number". SPELLING GUESS Level: any Type: blackboard 47 . If he fails to do this. IT also having a number. e. The games are also useful for English-club meetings and other such extracurricular activities. the pupils can practice pronunciation. in place of 7 and multiples of it.. The grouping of this games is obviously arbitrary. For a number that involves both. The play begins with IT spinning the plate on its rim in the centre of the circle and calling a number.To present aspects and innovations in teacher education in order to make high quality education and training . The game may continue until all but one player have been eliminated. like 28.. Buzz. grammar and vocabulary. IT in the middle with the plate in his hand. Instead. SPIN THE PLATE Level: any Type: oral For this game you need a tin or plastic plate or lid. BUZZ Level: any Type: oral The students may be seated in a circle or in their places in the classroom. 4 and 7.. If the player is successful in picking up the plate before it stops spinning. 13. with the entire class participating at one time. 9.g. Buzz.

"Hand. etc. WORD FAMILIES Level: intermediate to advanced Type: oral or paper Within the limits of the vocabulary the students have studied. prepare a list of words. For the second word. science (scientist). pronounce (pronunciation). if the word is hat. the next member of the teams calls a letter. Suppose the word chosen is chemistry. the player might say. give words beginning with each of the three letters in the word given or become IT. Here are some words that might be in the list. the team scores one point. difference (different). Arm. Gum". VOCABULARY ON THE DOUBLE Level: any Type: oral The person who was been chose IT gives a three-letter word like hat or bag and then begins to count to 12. If the word is completed before or by the time each member of the team has called out a letter. the player might say. also known to the students. Toe". WHICH SOUNDS ARE ALIKE? Level: intermediate to advanced Type: paper Prepare in advance and give each student a list like the one bellow. each of which will suggest at least one other word. Score correct answer accordingly. The words may be given to the students one by one either orally or in a list on paper. The letter is put in its proper place if it belongs in the word. Apple. that is in the same family. the player gets another turn. For example. The games continue in this way to any number of words the group decides on. He says E. The game continues with each player of the opposite team in turn calling out a letter. and the player at the blackboard puts it in its proper place: — E------------. Suppose the first player says A. with the words that they suggest in parentheses: law (lawyer). the teams reverse their roles. The object of the game is for the players to circle the word on the right in each 48 . One team decides on a word. Since there is no A in the word. and one of its members puts dashes on the blackboard to represent the number of letters in the word. If the word is bag.Choose two teams of not more than 10 members each for this game. Because E was correct. The player puts on the blackboard--------------------(nine dashes). The person addressed must. "Beam. before the count of 12.

BROKEN PROVERBS Level: advanced Type: paper The leader should have a master list of proverbs with the division into halves indicated. Then one player thinks of a hiding place. in the city. The other try to guess where he is hiding and the player who guesses correctly becomes the next one to hide. making up dialogues about the little things which have happened and which occupy the children at that moment. and having another speaker of English around can make ail sorts of situations easier to get across. The play begins with the leader reading the first half of the proverb on the list. time MENTAL HIDE-AND-SEEK Level: any Type: oral Structure emphasized: use of prepositions First. in the room. soon little -machine. such as in the building. "A stitch in time/saves nine". Note that a mascot should belong to only one class.line which has the same sound as the letter or letters underlined in the word on the left. kind. then even beginners can have great fun trying out the little language they know 49 . intonation. etc. The play continues in this way. Most oral work is directed towards someone and asks for a response from someone. etc. Since the game is imaginative. The members of the group who recognize it grab for the card containing the other half. Before the play begins. e. the player with the most cards at the end being the winner. line. on the grounds. But if the atmosphere in the classroom is relaxed and nobody worries too much about formal mistakes or using the mother tongue now and then. fifty. these cards should be spread out so that all the members of the group can see them. try -winter. in other words hides himself mentally. At first these conversations will be a bit one-sided. in a desk. the player may be hiding behind a picture. The student who gets the most correct is the winner. They can be used to encourage natural 'chat' in the classroom. on a high shelf. Teddy means that you don't have to present oral work by yourself. play his -sister. Pupils don't just use words. facial expressions. g. this. The second halves of all the proverbs on the list should be written on cards ahead of time. but also all the other parts of speaking a language : tone of voice.. zoo. perhaps taking place between the teacher and Teddy in the very beginning. will. the group should decide on the limits of the territory to be considered in the game . stress.

with what is called fluency . My family. One of the most successful ways of presenting language to young children is through puppets or a class mascot. assessing the 50 .My pet. but the teacher must be sure that the pupils have enough language to do the task.There is a very narrow dividing line between guided activities about things which you want to talk about and actually talking about them. My favourite meal.Free activities will really show that pupils can or cannot use the language .Suggestions for mini-talks: My room. All pupils 'win'. Conlusions This research has been designed. Free activities Using controlled and guided activities which have choices wherever possible provides a good background for activities where children say what they want to say.and they let us know that we can communicate in the foreign language. Teacher control is minimal during the activity. Having someone' familiar constantly on hand with whom you can have conversations about anything and everything is a wonderful way of introducing new subjects and new language to young children. everything we do in the classroom is artificial . But free activities are one step nearer real life . In free activities we're trying to get the pupils to use the language with a natural flow .Sunday at home. In a way.The range of free activities is endless and goes from playing card games to giving mini-talks or presenting personal or school news in English to working out what your partner had for breakfast.we do it to prepare pupils for their lives outside the classroom.There is genuine communication even though the situations are sometimes artificial. Free activities concentrate on meaning more than on correctness.The atmosphere should be informal and non-competitive. leave correction until afterwards. so.this is something which you cannot be sure of if you only do guided activities. conducted and implemented in order to improve teaching. identifying the students' needs.and so fluency is more important than accuracy at this stage.They focus attention on the message/content and not on the language as such. Pocket money. There is often a game element in the activity. Let's look first at some characteristics of free activities. Formal mistakes don't really matter too much unless it means your pupils can't be understood. although the language will usually be limited by the activity itself.

Iasi. Participating in this action research we have become more critical and reflective about our own practice. Edward Arnold. Didactică şi Pedagogică RA. 2007 Chaudon. Ed.Metodica predării limbii engleze . Great Britain. Stephenson-Green Paper on Teacher Education in Europe. It affects how their thinking is directed as they learn grammar rules and what kind of sense they make of it.Second Language Classrooms. Umea Univeristy. Kallos.Strategies of Teaching and Testing English as a Foreign Language. Prior experience and expectations have a significant effect. Bibliography Stănioara. Polirom. 2008 Vizenthal. 1998 Cook.Second Language Learning and Language Teaching. Background knowledge has a direct impact on how students interact with what they are taught. Sweden. A Guide to English Language Teaching Terms. J. Long and Jack C Richards. and evaluating the results. as well as to their previous experience with the given grammatical problem. Cambridge Applied Linguistics Series.The most important aim of this research has been to find the best way to teach the students . Codruţa Mirela-The Language of Teaching and Learning. 1991 D. how they use language as a tool in acquiring knowledge and in performing analytic processes. Vivian .development process. Bucureşti. we have attended more carefully to our perceptions and understandings to the methods we use and our whole approach to the teaching process. Ed. The expectations and interpretive processes students bring to the material and the expectations and understandings which they develop on their way through the material are directly related to their attitudes and values. Research on teaching and learning. Adriana. This action has been a great opportunity to gain knowledge and skill in research methods and applications and to become more aware of the options and possibilities for change. Editor: Michel H.2000 51 . Craig .

MECT Abstract Every human being as a reality and potentiality is unique and represents the supreme value. psiholog Marilena PETCULESCU Centrul de Consiliere şi Orientare Şcolară Şcoala Gen. este unică și constituie o valoare supremă. omul urmează o serie de etape distincte către integrarea și dezvoltarea cât mai deplină a personalității.J. responsibility and spiritual creativity. A trăi echivalează cu a acționa. Key words: Education. So education will nurture the creative spirit of man. To adapt the world to himself man needs to be creative and to adapt oneself to the world he needs to be open to the society and life. freedom. its ability to adapt to culture and civilization. Development. 52 . Rousseau Fiecare persoană umană. Behavior. Edgar Faure afirma că “orice om primește două feluri de educație. înserat în matricea socială. respect for self. for nature and cultural values of the world he lives in.” J.afirmativă Prof.” În procesul educației cel educat este totodată subiect și obiect.Educaţia democratic. for others. De-a lungul întregii vieți. Education provides to human being independency. Educația este cel mai important factor prin care mediul influențează dezvoltarea. mult mai importantă. 46. ca realitate și potențialitate. pe care și-o face singur. Through education man acquires the ability to anticipate the consequences of their acts so they can freely and consciously assume them. Potential “Educația trebuie să-l pregateasăa pe copil să traiască prin el însuși. una data de alții și alta. Activity. nr.

voința și conștiința de sine a copilului. cultivării comunicării interpersonale și relațiilor responsabile cu comunitatea. jertfă și împlinire. să-l conducă treptat spre autonomie. De buna creștere. intelectuală. Această sarcină nobilă revine în primul rând părinților care au dat viață copilului. Educatorii trebuie să gandească în locul său. Ea este sinonimă cu autonomia și este în stransă legatură cu buna funcționare a voinței și asumarea responsabilității. emoționale și spirituale ale membrilor săi. nici permisivitatea 53 . Ei sunt însuși rostul nostru de a fi. Înscris pe o traiectorie aflată în slujba vieții și orientat către un scop. Modul de a dezvolta responsabilitatea este prin a acorda o sarcină. să raspundă nevoilor sale. Cea mai importantă parte a meseriei de părinte este dragostea precum și timpul și energia pe care le cheltuiește ca să-și ajute copilul. ci și valori vitale fundamentale ale existenței naționale și planetare. orice individ trece inițial prin etapa în care nu este capabil să se definească și să-și precizeze ce dorește să fie. Educarea lor sănătoasă. dăruire de sine. trebuie să constitutie o prioritate a tuturor factorilor implicați și responsabili cu protecția lui. cea mai deplină și sensibilă bucurie a vieții. ca generație. cât și ca grup. formare și cultivare depinde viitorul umanității însăși. nu numai ca subiecți individuali. nu doar a discuta despre ea. Intr-o democrație în care fiecare membru al societății are demnitate și dreptul de a se considera de aceeași valoare cu ceilalți . la creație. pe cât este creșterea. Independența nu inseamnă numai libertate . Familia asigură necesitățile fizice. O educație bună are ca scop să dezvolte auto-disciplina. Iubirea este cel mai important vehicul prin care părinții dăruiesc copiilor ceea ce au nevoie pentru dezvoltarea lor ulterioară. Auto disciplina este o modalitate de conduită liber consimțită care respectă anumite hotărâri și reguli. are responsabilitatea îngrijirii copiilor. a spiritului de cooperare și întrajutorare. Nimic din ceea ce făurește omul în efemera sa experiență pe acest pămant nu se ridică la sublim. a flexibilității și adaptabilității în situații de criză. educarea și dezvoltarea copiilor. cultivării respectului pentru individualitatea fiecărui membru . stima de sine. ea implică și responsabilitate.Centrarea pe copil. fizică și morală reprezintă nu numai obiective universale umane. ca esență a preocuparilor unei societăți. a loialității.

rezultate și valori constante. îi oferă situații în care poate face opțiuni. Bazele construirii unei personalități echilibrate se pun încă din perioada copilăriei. Stilurile/modelele comportamentale parentale sunt o construcție sintetică și generativă. Participarea este cuvantul cheie. ea asigurand succesul unei comunicari interumane din ce în ce mai complexe. copilul experimentează independența între anumite limite bine definite. acea abilitate de a învăța înca din copilarie și poate fi cultivată. acțiuni practici. Modelul/stilul democratic afirmativ este caracterizat prin aceea că. Părinții sunt adesea din plin preocupați atât material. Trăind zilnic într-o anume atmosferă. Astfel. fie a influența conduita în formare. pe participarea copilului la deciziile care-l privesc. interacționează în clarificarea problemelor. definind setul articulat de scopuri. cu focalizare pe valoarea de utilitate a deciziei. interese și puteri. îl invață să fie responsabil pentru acțiunile lui. apoi trăsături de caracter. iubirea copilului nu cunoaște limite. Când climatul este democratic. rebeliune iar permisivitatea este resimțită ca și devalorizare. Pedeapsa duce la opunere. ale conduitei unei familii cu copii care operează împreună sau individual fie pentru a determina. îl orientează în a identifica unele consecințe imediate. A. vârstă sau nivelul intelectual. In ultimii ani s-a acordat o atenție deosebită factorilor care determină calitatea relațiilor interpersonale și participă la dezvoltarea unei personalități armonioase. părinții stabilesc și împărtășesc liniile de bază ale conduitei copilului. independentă de pregatirea profesională. reușind să 54 . modelul relațional intrafamilial și stilul educațional adoptat de părinți devenind la rândul lor modele înscrise și perpetuate din generație în generație. caracteristicile de comportare vor deveni obișnuințe pentru copil. fie pentru a condiționa.nici recompensa nu au sens. specifice. Timpul educațional este bine drămuit. îl ajută în raport cu propriile dorințe. oferă motivație și argumente pentru limitele stabilite. cât și moral de acțiunile copiilor lor. Printre acestea se numara inteligenta emotională. Pentru revizuirea acelor tipare de educație care sunt disfuncționale este necesară o bună cunoaștere a acestora și bunavoința de a schimba ceea ce nu este benefic cu însușirea acelor abilități care promovează sănătatea mentală a copiilor și adulților. răzbunare. Berge spunea că “formarea constituie un soi de personalitate colectivă a cărei armonie generală influențează armonia fiecareia dintre părți”.

consilieri. București ROTARU. STĂNCIULESCU. Bibliografie CIOFU.internalizeze mai repede și mai firesc normele care îi guvernează comportamentul. I. Iași WALTON. POWERS. E.A. Editura Militară. București NEACȘU.. Editura RO-4000 Sfântul Gheorghe 55 . F. Editura Arves. “Câștigarea copiilor de partea noastră. Un manual pentru profesori. Editura Alex-Alex 2001 & Leri Pres. de a fi bine echipat pentru echilibrul între succes-insucces. a consecințelor stresului cotidian asupra reactivității copilului. de a alege drumul corect în abordarea și rezolvarea cu responsabilitate a problemelor. (1997). “Metode şi tehnici de învățare eficientă”.. directori și părinți”. Modelul/stilul parental afirmativ-democratic este recomandat și dintr-un motiv ce ține atât de ritmul rapid al schimbărilor în zona cunoașterii psihoeducaționale. (2002). de a putea lucra în echipă. “Succesul copilului nostru”. “Consiliere şi orientare”.. “Interacțiunea părinți-copii”. (1990). (1998). “Sociologia educației familiale”. a interesului societății de a educa pentru cetățenie democratică. București PAI. (2001). Craiova. (2003). C. de a coopera. de a se adapta la schimbări. Editura Medicală Almatea..M.. R. Editura Polirom. A.. A. de a face opțiuni înțelepte și pozitive.. L.

between instructing and imparting. poverty.Contemporary World of Education Cercetător postdoctoral dr. are preoccupied to change their cars and mobile phones to the latest fashion. how to diminish corruption. the American). liberated from all actual and practical considerabilities. how to prevent racism. Contemporary world has to face problems such as globalization. Should we the curriculum in highschools and universities contain such issues? Or should education be an oasis. Cuza”. so there is no question of forgetting about everyday problems and dedicate their first three years to entering the inheritance of the human world. consumer rights etc. following the distinctions that I stated. The distinction between academic and vocational education tends to disappear. too. the richer ones. Most of the university students today have to work. Iași Abstract Nowadays education has to face contemporary problems such as globalization. as Oakeshout thought of it? I used to teach in highschool and I have been teaching at the university. women’s rights. and between information and judgement. Dana ŢABREA Facultatea de Filosofie și Ştiințe Social-Politice Universitatea ”Al. Such a distinction was at the heart of Michael Oakeshott’s philosophy of education together with his other important distinctions between text (literature) and language. though they are deeply anchored in the practical world: they parents go to work abroad and they have to take their lives into their own hands or. education. Which could serve us today in a contemporary globalized society in our country? Keywords: university education. Next I am exploring two different traditions in education (the British vs. I. Perhaps highschool pupils could be kept away from practicalities if they have a solid good material position. Michael Oakeshott education. 56 . vocational contemporary world. how to save the environment.

history) offer us but limited perspectives of the world. As we enter a university. The different modes (science. ideologies. and that can be found in manuals. but treating them as equal. Critical thinking explores the conditions of possibility of something.We. we become part of a community of scholars. a guiding towards undogmatization. or students. scientifically.the explicit component of knowledge that can be itemized. on the other hand. scientifically. practice. an openess to the speculative spirit. students get instructed (teaching seen as an activity of communicating information . Without disfavouring any of the ways of understanding. researchers. dictionaries. philosophically etc. professors. make up a creative thinking. a disponibility for dialogue and debate. develop their analitycal skills. play the hardest part. encyclopedias) and. philosophically etc. an academic liberal institution has to offer some understanding of what it is to think historically. textbooks. and a thinking without presuppositions. A university is a community of scholars who get some practice in thinking historically. doctrines. their teachers and professors. and we acquire different skills (as part of a vocational education). But could a critical thinking in its absolute meaning (without presuppotions) be possible? In Experience and its Modes (1933) Oakeshott understands Philosophy as an experience liberated from all presuppossitions. On the one hand. As we promise them when they start studying Philosophy that they will shape their abilities of critical thinking. We also accommodate with the manner of thinking that generated the current ‘literature’ (as part of a truly academic or university education). Moreover. later in his writings Oakeshott changes his mind: Philosophy cannot be seen anymore as the critical eye that examines the orher modes. but it becomes an equal voice among the others within the conversation of the human world. In Oakeshott’s view a university displays a conversation between different ways of understanding – and this determines the character of the education it offers. How do we manage to keep our promises that we made them on their very first day? The crucial points that I sketched above become important features in Oakeshott’s pilosophy. a university is a place where we learn to think conversationally. We come across different theories. However. Philosophy aims at an unconditional presupposition free understanding. they are the subjects of imparting (teaching seen as an activity of communicating 57 .

consequently. learning means on the one hand the activity of acquiring information. in The Voice of Liberal Learning. These manners of thinking are also representative for the specific and distinctiveness of a certain university from the others (it confers its traditional character). 312-313. for example. historically. Because education is exercised in a different manner in England and America. pp.and this is what imparting judgement means. As an illustration. particular branches of science. Yale University Press. the activity of coming to possess judgement8. knowledge is not passively acquired as pieces of information contained within the ‘texts’ of the day. or philosophically. Michael Oakeshott. 8 58 . Students are not a depository of the pieces of information that each discipline in their curriculum presents in front of them. but as means to decipher the mode of thinking that underlie them9. they should be taught how to think . “Learning and Teaching”. and that cannot appear as a rule). and on the other hand.judgement . We study. 1967. I will consider Collingwood’s comparing of the perspective of the Americans on English university education (as “narrow”) to the perspective of the English on American university education (as “superficial”) in First Mate’s Log. but they first of all must learn how to think and. the type of man that each produces is different. ‘Texts’ are studied not for their own sake. in Rationalism in Politics. but about teaching him how to think artistically.the implicit component of knowledge. it is never about teaching the student how to think in general. London. 57. In a university education. Correspondingly. the specific ingredient that cannot be caught in propositions. scientifically. and students are not expected to just inactively accept what they get. “The Study of Politics in a University”. Therefore. Methuen & CO LTD. 1989. that cannot be resolved to information or itemized. so that we arrive at the distinct manners of thinking that they represent. some authors and philosophical theories. p. 9 Michael Oakeshott. New Haven and London. but to explore the manner of thinking that generated the respective ‘literature’.

all imperfectly grasped”10. 59 . and no importance whatever to the publication of results. Collingwood. As a consequence. and even inside that ring fence cannot distinguish what is important from what is not. Consequently. 13 Ibidem. Now I will take into consideration the Oakeshottian distinctions that I mentioned above between vocational and university (academic) education. And it seems to attach an exaggerated importance to the technique of this logomachy. so that the pupil sets before himself the ideal of becoming not so much a student of his subject as a writer upon it. it produces “a type of man who can see nothing outside his own little ring-fence. and the learned world is flooded with publications whose intrinsic value is very small”11. The First Mate’s Log. p. in the detriment of ‘text’ or ‘literature’ (what has been said from 10 11 R. G. p. 84. it produces “a type of man who. because that importance depends on relations between the subject and broader human issues of which he knows nothing. It seems to attach an altogether exaggerated importance to the production of 'papers' published or deemed fit for publication. so that the student wastes his energies in a pettifogging logomachy by which his subject is not really advanced. the importance of instructing and imparting within the educational system. Ibidem. Oxford University Press. Chapter X. when he settles down to serious work in any one of these subjects. so that the general public derives no profit from the work of these specialists. English education “seems to consist in forcing a blinkered pupil to dig himself into a ridiculously small subject whose vital relations with other subjects he is elaborately trained to ignore”12. is inadequately grounded in it and thinks himself an advanced student when in fact he is not. 12 Ibidem. and the emphasizing of ‘language’ (manner of thinking). 85.American education “seems to glide with ridiculous rapidity over a ridiculously large number of subjects. 1940. and a fatal chasm exists between the learned world and the world of educated persons who are left ignorant of what the learned world is doing”13.

First. but it accomplishes its goal if its enemies are neutralized as much as possible. whereas English education is more specialized. and therefore he is of no use to the public. internet sources) or the authority of tutors. New Haven and London. as well? Bibliografie: Michael Oakeshott. Experience and its Modes. Rationalism in Politics and other essays. Yale University Press. by comparison. American and English education as Collingwood saw them. London. Cambridge University Press. Second. 1989 Michael Oakeshott. The Voice of Liberal Learning. the English specialist is more concerned with ways of thinking and speaking. 1985 60 .time to time in a language) and consider. recorded in encyclopedias. offering his contribution to ‘literature’. Which of the two models of education should we adopt? How can we avoid specialization and authority? How can we keep our educational promises of shaping critical thinking and yet help our students face contemporary world problems. textbooks. whereas the American scholar tends to establish a better relationship with the public. American education tends to stress less on the vocational. 1967 Michael Oakeshott. What is History? and other essays. 2004 Michael Oakeshott. the tutorial system based on communicating results of research and discussing with professors and fellow students or researchers is specific to the English educational system. whereas professorial lectures and seminars are more favoured within American university education. and creating new ‘texts’. Methuen & CO LTD. manuals. by communicating results. Third. among the enemies of liberal education I name specialization and the authority of ‘literature’ (an already achieved body of information. Liberal education is neither American nor English. Imprint Academic.

Collingwood. 1940 Kevin Williams. 2007 Acknowledgements: This paper (Contemporary World of Education) is part of a research financed by The Operational Sectorial Programme for The Development of Human Resources through the Project “Developing the Innovation Capacity and Improving the Impact of Research through Post-doctoral Programmes” POSDRU/89/1. G. Imprint Academic. Chapter X.R. The First Mate’s Log.5/S/49944. Education and The Voice of Michael Oakeshott. 61 . Oxford University Press.

dat fiind ca o situaţie conflictuala are implicatii atât asupra canalelor de comunicare. înfruntare (conflictus = a se lovi unul pe altul). Key words: educational system. Liceul Teoretic „Ecoprof”. Bucureşti Abstract Conflict is a normal fact of everyday life. Este caracterizat drept o “opozitie deschisa. different perceptions of reality. Pentru mentori. conflict înseamnă lovire reciproca. student Comunicarea interpersonală realizată în diverse situaţii didactice are loc într-un mediu deosebit (mediul elev/student) şi într-un context specific (şcoală sau un spaţiu adiacent acesteia). Physical violence is a topical issue among both teachers and among students who learn in Romanian schools. inherent in human relationships (mentor and student could have different life experiences. violence. inhibând procesul comunicarii. De aceea este important să studiem factorii care altereaza relatia mentor – elev/student – elev/student. violentă şi mediere în unităţile şcolare Prof. 62 . different provisions). ducând la eşecul / insuccesul acesteia. mentor. cu efecte distructive (de ce mai multe ori) asupra interactiunii sociale”. o lupta între indivizi sau grupuri cu interese divergente sau incompatibile. director Viorica BELU Fundaţia Profesia 2000+. Acest context poate bloca procesul de comunicare. Etimologic. situaţiile conflictuale constituie unele dintre cele mai grele teste de abilitate şi deontologie profesionala. cât şi asupra mediului în care evolueaza participantii.Conflicte.

un conflict poate fi solutionat daca se cunosc sursele.). § Abordat negativ. conflictul are rezultate distructive asupra psihicului. e) Conflictul din mediul elev/student trebuie neapărat negociat. schimbarea sociala. pe comunicare didactică. umorile. încercând să se ajungă la o soluţie acceptabilă pentru ambele părţi. în esenţă. c) Într-un conflict. dispozitii diferite) b) Conflictul poate fi tratat pe cai pozitive sau negative: § Abordat pozitiv . (îndeosebi cele neconstientizate. vanitatea etc. d) Întotdeauna. patimile. este constructiv. perceptii ale realitatii diferite. poate determina dezvoltarea personala. inerenţa în relatiile interumane (mentorul şi elevul/studentul au experiente de viata diferite. fizicului. afirmarea creativitatii. conflictul. nemultumirile şi reprosurile sporesc). sfera de cuprindere a termenului poate fi reprezentată astfel: Deoarece mentorul şi elevul/studentul – ca parteneri educaţionali – dezvoltă activitati comune bazate. din aceasta perspectiva este respins principiul acceptarii reciproce. spiritului (tensiunea nervoasa este mare. de regula ideatic. 63 .Grafic. este important de cunoscut şi acceptat următoarele: a) Conflictul este o realitate fireasca a vieţii cotidiene. sentimentele sunt foarte importante pentru ca nu pot fi controlate. daca se respecta cele trei principii strategice de rezolvare şi daca se doreste efectiv dezamorsarea şi instalarea armoniei (printr-un management corespunzator).

responsabili de găsirea unor soluţii . fără îndoială. dar şi de mobilizarea corpului social. Violenţa umană este.una din temele recurente ale societăţii contemporane. Globalizarea interesului pentru manifestările de violenţă socială este consecinţa unei conştientizări generalizate privind necesitatea punerii violenţei pe agendele de lucru ale diferiţilor actori sociali . a 64 .Violenţa în şcoli este un fenomen întâlnit şi în şcolile din România.

societăţilor civile pentru luarea de poziţie . În acest sens . lipsa sau insuficienta dezvoltare a mecanismelor de autocontrol . cazul acelor elevi “incomozi” . slaba capacitate empatică.implicarea şi participarea la prevenirea şi/sau combaterea acestui fenomen social. firesc . profesorii propun spre exemplificare comportamente ale elevilor care nu se înscriu propriu-zis în aria manifestărilor de tip violent .medierea conflictelor scolare este un procedeu care constă în soluţionarea disputelor prin intervenţia unei persoane neimplicată în conflict. şi a celei şcolare în special . cauze sociale .în ceea ce priveşte adoptarea comportamentelor violente. să ducă la creşterea eforturilor depuse pentru ameliorarea situaţiei prezente. Una dintre aceste soluţii este prezenţa unui psiholog care să consilieze elevii şi să colaboreze cu cadrele didactice în vederea reducerii riscului de violenţă. în general .precum : toleranţa scăzută la frustrare . de exemplu . Violenţa fizică este o problemă de actualitate atât în rândul cadrelor didactice cât şi în rândul elevilor care învaţă în şcolile româneşti. tendinţa către comportament adictiv . În unele situaţii. Pentru soluţionarea problemelor conflictuale există numeroase metode. factori de mediu şcolar . dar fără a fi propriu-zis violenţi. Sensibilizarea faţă de fenomenul violenţei şcolare ar trebui . ale căror efecte se cumulează şi se potenţează reciproc. care au o atitudine mai deschis critică şi reactivă . ţara noastră trebuie să se implice în prevenirea şi combaterea violenţei . 65 . prin introducerea unor cursuri care să ofere sprijin atât părinţilor cât şi elevilor-problemă. acestă procedură trebuie urmată de un psiholog sau de un consilier pedagogic. instabilitatea emoţională . Există diferenţe majore de percepţie a cadrelor didactice în ceea ce priveşte gravitatea unor comportamente de natură violentă a elevilor. imaginea de sine negativă . determinanţi socio-familiali . dificultăţile de adaptare la disciplina şcolară . Elevilor violenţi le sunt asociaţi cu preponderenţă o serie de factori individuali . motiv pentru care sistemul educaţional ar trebui să intervină prin măsuri de soluţionare a conflictelor şcolare. şi să dispună de o cunoaştere la nivel naţional a fenomenului violenţei şcolare. Violenţa verbală dă naştere violentei fizice. mai mult sau mai puţin folositoare în funcţie de gravitatea situaţiei: . Există diferenţe interindividuale la nivelul elevilor cuprinşi într-o instituţie şcolară . In cadrul şcoliilor. Violenţa în şcoală este determinată de multiple aspecte: caracteristici individuale .

Bibliografie: Bodine.com/doc/34052077/ManualulEducatiei-Pt-Rezolvarea-Conflictelor-in-Scoala http://www. Richard.ro/attachments/Studiuprivindconflictulînmediulscola r. Donna.pdf 66 . -corectarea climatului conflictual în familie reduce numărul elevilor-problemă. Studiu privind conflictul în mediul şcolar.cjraebacau. Manualul educaţiei pentru rezolvarea conflictelor în şcoală. principalii „suspecţi” în declanşarea actelor violente. Ramona. In acest sens. http://www. Crawford. prin aceasta procedură fiecare elev învaţă că este egal în drepturi indiferent de situaţia financiară sau de statutul social al părinţilor. soluţionarea problemei este mult mai simplă.com/violenta-in-scoli-sistemul-educational-siimplicarea-acestuia-in-solutionarea-conflictelor-scolare-s.scribd.-echilibrarea intereselor poate diminua riscul apariţiei conflictelor şcolare prin acordarea aceluiaşi statut ambelor persoane participante la conflict.info-ghid. iar conflictul poate fi „stins” mai uşor. sursă online http://www. -realizarea unui echilibru al statutului elevilor în şcoala.html Vătavu.

Airinei” . comunicarea sau. la diversitate. punând in discuţie nu numai valori sociale. forma cea mai raspandită de conflict este cel de tip intercultural. communication assimilation. authentic Interculturalitatea este un concept frecvent folosit astăzi. psychology. last but not least. la propria indentitate. metodele şi chiar mijloacele de evaluare s-au confruntat cu probleme generate de insăşi natura complexă şi conflictuală a fenomenului. impunându-se ca denumire a unui fenomen social şi psihologic complex şi controversat In acelaşi timp. ci efectul perceperii cu acuitate a unei realităţi conflictuale puternice. Keywords: interculturality. In acest context. dar definită de o dinamica a diferenţelor şi similitudinilor interculturale. nu in ultimul rand. dreptul omului la libertate. intercultural pedagog. pedagogiei interculturale. psihologia.y. comunicarea interculturală reprezintă un imperativ in contextul unei observaţii care nu poate fi negată: in societatea modernă. devine treptat obiect de cercetare a unor stiinte precum sociologia. al contactului direct intre culturi. integration. communication and. Această preocupare nu este un accident şi nu trebuie să fie un lux în cadrul unei societăţi. Angela TURCULEŢ Colegiul Tehnic „Gh. Bucureşti Abstract Interculturality is a concept commonly used today. Prin urmare. 67 . establishing himself as a name of a social phenomenon and psychologically complex and controversial the same time becoming increasingly research object of science such as sociology. obiectivele. Conceptul de ICL devine preocupare a unor organizaţii internaţionale desi incercările de a-i circumscrie particularităţile.Educaţia interculturală în societatea contemporanărealitate sau utopie? Prof. generate de insăşi natura societăţii contemporane: multiculturală in structura ei . Interculturalitatea este un fenomen viu. educatia interculturalăse impune ca o necesitate. dar şi importante valori umane .

diferenţe etc. negativ şi pozitiv: tolerantă. diferit şi va rămâne astfel pentru totdeauna. Celălat este acceptat fără rezerve sau discriminare .” Prin urmare. chiar unor direcţii diferite in inţelegerea şi realizarea comunicării interculturale in procesul educativ. Astfel.’ Aceasta este. ridicând o multitudine de intrebări. dar cu o condiţie: el trebuie să renunţe la propria personalitate şi să adopte valorile şi comportamentul societăţii in care se află. spaţiu. In primul rând. un proces deschis. depinzând de timp. Scoţând in evidentă implicaţiile şi enunţând indirect riscurile şi variabilele care intervin in procesul educaţiei interculturale pentru dezvoltarea unei comunicari autentice. Cea a Inserţiei poate fi “Il tolerez pe Celălalt cu caracteristicile sale cultural. subliniind atitudinile potenţial generatoare de conflictualitate. generatoare de neaşteptate conflicte.Demersul nostru urmăreşte o circumscriere. Conflictul care ţine de insăşi natura 68 . dar el este un străin. Integrarea este reprezentată de o frază de tipul ‘Miaş dori să poţi crede in valorile mele. o realitate extrem de dureroasă este figurată aici. dar nu te voi obliga să renunţi la ale tale. schema Assimilation/Insertion/Integration propune trei atitudini prin aducerea in discuţie a unor componente care pot funcţiona cel puţin ambivalent. adevarata atitudine . poate fi urmărit in dinamica sa parcursul spre o autentică comunicare interculturala şi problemele pe care acesta le poate intâmpina. total şi fără ezitare.Perspectiva utilizată este aceea a unei problematici a conflictului şi eşecului în abordarea educaţiei interculturale. Discutarea celor trei concepte este impusă de nevoia disocierii. la ceea ce il face să fie diferit”. in absenţa căreia apare confuzia. dinamica acestora in funcţie de timp. in limitările dar şi in incercările sale de a gasi soluţii unui fenomen care este al lumii in care trăim şi care produce incredibile manifestări de violenţă. dinamic. Celălalt are dreptul de a munci şi de a face parte din societate. respect. Vom porni prin introducerea unei triade care exprimă succint dar sugestiv complexitatea unui fenomen cultural contemporan. care nu se vrea completă. dificultatea majoră in realizarea comunicarii interculturale este generată de insăşi natura conflictuală a fenomenului: varietatea percepţiilor in diferitele culturi. de fapt. In această accepţie . Din această perspectivă comunicarea interculturală devine un demers anevoios. a câtorva elemente care au suscitat controverse dând naştere unor abordări diverse.valori. dar el rămâne pentru totdeauna diferit. relaţii sociale şi personale. printr-o rapidă selectare. Astfel. Dincolo de cuvinte. In acest context. respectând diversitatea.celălalt. ilustrarea Asimilarii poate fi “Il accept pe Celălalt dacă renunţă la valorile proprii.

Acest tip de a utiliza termenul este pândit de pericolul vagului. fiind integrate in procesul educaţiei interculturale: dezvoltarea unei gândiri critice. termenul este utilizat frecvent pentru a numi mari arii culturale. internaţional. nu în ultimul rând. of our inner self (see: Iceberg Model). etnic implicand totodată şi diferenţele intre acestea. în incercarea de a găsi metode de rezolvare. ulterior explorarea lui. De altfel. Justificată ca imperative cerut de un demers teoretic. dar nu numai. devine inoperantă in momentul in care aplicată realităţii concrete anulează diversitatea. In mediile academice. Council of Europe . patru obiective complementare s-au impus atenţiei. pericolul fiind acela al dezvoltării unor obişnuinţe psihice. O alta problemă este generată de folosirea inadecvată a notiunii de cultură. respectul particularului. generalizând.Este foarte important să explorăm şi să inţelegem care este concepţia noastră despre ce inseamnă o cultură pentru a inţelege cu claritate ce vrem să spunem când utilizăm termenul. publishingF-67075 Strasbourg Cedex.educaţiei interculturale. November 2000). percepute ca entităţi: britanică. but it certainly needs to be expressed. Educaţia interculturală in sine presupe o serie de practici. est şi vest europeană. atribuindu-i-se caracteristici precum naţional. diferenţa de percepţie interior/exterior la nivelul înţelegerii mecanismului cultural şi valorificarea.”/( LearningT-kit . într-o schimbare şi dezvoltare permanent.impune ca o prima etapă in configurarea oricărei posibile soluţii recunoaşterea şi exprimarea lui. de metode care pot fi puse in discuţie.realizarea şi utilizarea unor reale abilitati de comunicare interculturale in procesul de invatare impun mereu noi metode. In accepţie comună. a experientei.. mergând până la a cuprinde continente intregi. franceză. asiatică. de comportament şi limbaj care exclud diferenţele. trebuie figurate in mod hotărât abilităţile obţinute prin educatie in sensul dezvoltării 69 . Ca rezultat al acestei cercetări. într-o permanentă schimbare. It means to deal a good part with the invisible forces and elements of our culture.” Not every conflict has necessarily a solution. este o entitate complex. Under the surface Intercultural learning aims at very deep processes and changes of attitudes and behaviours. Criteriile care au stat la baza acestei selecţii au fost de exemplu: o cultură trebuie văzută ca un proces caracterizat de dinamism. Council of Europe and European Commission. many things beneath the “water surface” are unconscious and cannot be expressed clearly. termenul denumeşte cultura natională. inţelegerea culturii ca un proces.

sa recunoasca oportunitatile in a construi relatii sau comportamente. in special pe aceia din 70 . Criticismul cultural caută să identifice punctele de conflict. a ilustra or a exemplifica diferenţele specifice existente. ei promovează reprezentări care să ducă la conştientizarea faptului că acestea pot constitui adevărate rupturi intre diversele culturi. există două perspective de bază asupra a ceea ce presupune teoria comunicării interculturale. Dar. putem spune că există intotdeauna un avantaj in a inţelege de ce se produce eşecul continuu in comunicare când oamenii interacţionează şi care sunt diferenţele care aduc acest esec. trebuie să le permită celor care invaţă oportunităţi de a analiza şi reflecta. considerând că observarea diferentelor ar conduce doar la dezvoltarea unei baze pentru a fi eliminat dintr-un grup. In ceea ce priveste dezvoltarea gândirii de tip critic. căutarea similitudinilor culturale poate inarma pe cei interesaţi cu o folositoare unealtă pentru a investiga o cultură pe o largă varietate de niveluri. să identifice zonele de conflict. activitatea criticilor culturii tinteşte să sensibilizeze prezenţa acestor diferente. in urma experientei. Această direcţie presupune. respectândule. prin urmare. pe de alta parte cei care incurajează dialogul intre diferitele culturi. pot fi sursele intreruperii oricărei comunicări de tip cultural. Poate de asemeni să ajute anumiti indivizi. subliniind faptul că scoaterea în evidentă a asemănărilor conduce la construirea unei autentice relaţii în comunicare. Urmărind cele două directii. abilitatile educationale trebuie să echipeze pe cei care invată cu mijloace de a accesa şi înţelege o foarte mare diversitate de practice culturale şi inţelesuri indiferent de statutul lor. In inţelegerea acestora. Vom încerca a le pune în discuţie în continuare urmărind constant elementele de risc pe care le implică. sa le descrie si. Anumiţi autori in domeniu accentuează însă importanţa perceperii similitudinilor intre culturi.Sustinătorii acestor două direcţii sunt pe de o parte critici . abilitatile educationale trebuie să ajute pe cei care invaţă in dezvoltarea unei intelegeri a proceselor implicate când aceia din medii cultural diferite interacţionează şi produc sau construiesc o situaţie de comunicare. Metodele utilizate în cazul acesta sunt acelea constând in a explica. pe de altă parte. atât in teorie cât şi in practică. Adepţii perspectivei critice asupra culturii insist asupra diferenţelor pe care le privesc ca potenţiale bariere. să le izoleze şi să le transforme in subiecte de cercetare asupra interacţiunii transculturale.unei comunicări interpersonal care trebuie să includă o dezvoltare personală şi social.Prin urmare. o descoperire a specificului cultural şi o concentrare pe un grup urmărindu-i particularitatile.

Atât una cât şi cealaltă au la bază cercetări antropologice. intr-o continuă schimbare. lingvistice şi etnografice. al grupului şi al individului. înţelegerea şi investigarea culturii şi comunicării sub semnul dinamicului. profesorii vor trebui să ofere studentilor uneltele critice necesare pentru a analiza procese sociale şi să încurajeze dezvoltarea gândirii critice asupra propriei societati şi a altora pe trei niveluri:naţional. etnic. Această practică de a aborda o cultura se opune în mod evident tradiţionalei concepţii a unei lumi a marilor culturi. Pe de altă parte. Astfel. cultura nu mai trebuie văzută ca o entitate monolitică determinând comportamentul unui individ sau grup. Ceea ce avem in comun poate depăşi graniţele cultural naţionale. combinând observaţiile de tip general cu cele de tip particular. noţiunea de etic se concentrează pe o inţelegere a culturilor din exterior. Utilizarea acestei metode pentru a inţelege problema interculturalităţii şi pentru a 71 . se impune a fi înţeleasă ca un amestec al tuturor aporturilor individuale sau de tip social.Utilizarea conceptului emic presupune o concentrare asupra studiului culturilor din interior.culturi in care invăţatul noţiunii de exclusivitate cultural este o realitate. Dificultăţile apar odată cu abordarea dintr-o perspectivă unică. indiferent de statut. naţional sau internaţional care sunt implicate în situaţia de comunicare. Culturile sunt dinamice. vor determina o concentrare pe a oferi mijloace diverse de a accesa şi analiza o varietate a practicilor culturale şi a inţelesurilor. educaţional. Asta ar insemna o completă schimbare a practicii curente care tinde in a propune informaţii despre o societate institutional recunoscută a unei ţări. acestea contribuind la realizarea unei reale comunicări doar in momentul in care sunt utilizate ca demersuri complementare. ţintind să inteleagă culturile aşa cum membrii acestora le inţeleg. In contrast. să recunoască faptul că indivizii aparţinând unor culturi diferite pot deţine valori personale. In schimb. de grup sau personale. ar fi ceea ce a fost numită pe scurt emic şi etic. in plan secund apărând o selecţie a reprezentărilor vieţii de fiecare zi. O alta practică utilizată in studiul fenomenului intercultural care necesită a fi pusă în discuţie din perspectiva unei problematici a conflictului şi eşecului.Prin urmare. dar şi percepţii care să fie similare cu ale lor. Aceasta practică avertizeazaă asupra unui pericol evident in cercetarea şi educaţia interculturală fiind o pledoarie pentru o comunicare care ar trebui să nu piardă niciodata din vedere individualul-dacă o vom face vom fi in pericolul de a reprima reprezentările individului pe fundalul valorile culturale ale comunitatii. sociologice. in schimbare şi complexe. cu multiple forme. comparându-le prin folosirea unor caracteristici predeterminate.

dar conştientizarea existenţei acestuia ne poate ajuta să recunoaştem complexitatea şi diversitatea a ceea ce vedem. nu este suficient să citesti despre cultură. să asculţi prelegeri despre alte culturi sau să fii provocat la susţinerea unui asemenea subiect exclusiv la nivel intelectual. evaluandu-le critic in contextul ipotezei care propune ca postulat al acestei abordări starea de 72 .Asa cum se poate uşor observa. de cultura franceză. arabă sau japoneză ignorandu-i astfel complexitatea.individul trebuie să fie angajat in această experienţă cognitiv. cum vede lumea şi cultura proprie celălalt şi a-ţi da posibilitatea de a trece dincolo de propriile frici. frica. Există o foarte răspândită tendinţă de a ignora sau a reduce diversitatea când privim spre o alta cultura-este intotdeauna mai uşor să vorbim. credinţe. Insăşi noţiunea de cultură utilizată in sensul menţionat mai sus este un stereotip. naţionalismelor sau internaţionalismelor in explicaţii care fac posibilă utilizarea unui singur argument in explicarea unei realităţi extrem de complexe. de exemplu. să simtă nesiguranţa. increderea şi aprecierea pentru a le înţelege. numai astfel putem descoperi probleme de multe ori necunoscute chiar de noi inşine. Aşa cum s-a observant. Nu in ultimul rând. Nu in ultimul rând.. Pentru un individ este necesar să trăiască experienţa de a se confrunta cu situaţii noi. interese pentru a vedea prin ochii celui de lângă tine. trebuie mentionata şi necesitatea de a dezvoltarea o autentică abilitate de a sculta.In acest context. este extrem de important să recunoaştem şi să respectăm diversitatea altfel vom risca să credem şi să enunţăm judecăţi de tipul: toţi indivizii aparţinând unei culturi sunt la fel şi fiecare cultură poate fi descrisă prin utiliarea unui sumar set de caracteristici. A asculta este esenţial in dezvoltarea comunicării interculturale şi presupune un angajament şi o apreciere a celuilalt-presupune a inţelege in mod real cum se simte. respingerea celorlalţi la fel ca şi siguranţa. se impune atentiei importanta experientei in dezvoltarea unor abilităţi de comunicare intercultural.studia comunicarea de acest tip face posibilă evitarea simplificărilor. afectiv dar şi ca reacţie comportamentală. Este adevărat că este dificil să evităm toate formele de stereotip. trebuie supuse discuţiei metodele propuse pentru atingerea obiectivelor comunicării interculturale. Ca imperativ in realizarea unei comunicări interculturale reale reţinem şi pe acela de a invăţa cu oameni care aparţin altor ţări. Acesta este contextul favorabil apariţiei unui alt pericol in realizarea unei reale comunicări: stereotipul. de multe ori ignorată sau minimalizată. şi nu de puţine ori. etnicităţii. de multe ori confruntându-ne cu problema pseudocapacităţii de a auzi şi inţelege. Prin urmare.

Bibliografie Educaţie interculturală. acestea sunt aplicate de multe ori în mod mechanic. Council of Europe and European Commission. generând adevărate stări de conflict şi confuzie. coordonatori Liviu Plugaru.conflictualitate inerentă. Acestea sunt concepute ca modele pe baza cărora se poate lucra ţinandu-se cont de faptul ca fiecare situaţie e diferită. Council of Europe . mai ales. importanţa într-o lume configurată esenţialmente de fenomenul intercultural. November 2000 Handbook of cross-cultural psychology . publishingF-67075 Strasbourg Cedex. 2007 Intercultural LearningT-kit . funciară fenomenului insuşi. Mariela Pavalache. 73 . nu o negare a necesităţii ei. 1. Din păcate.2 Boston: Allyn & Bacon. Efortul sisific nu-i anulează viabilitatea şi. comunicarea interculturală pusă sub semnul utopiei. In concluzie. al riscului reprezintă un demers necesar de conştientizare a dificultăţilor. că trebuie avute în vedere particularităţile grupului. Editura Psihomedia .Vol.

neglijarea faptului că şi copilul poate fi partener într-o relaţie care îl priveşte în cea mai mare măsură. acquisition. sarcini nedorite în rândul adolescentelor.. o posesie şi o superioritate a părintelui asupra copilului.Rază de Soare” – Târgovişte (DB) Abstract We meet most of the times the role of parent without anyone. Dobândirea competenţelor parentale nu se găseşte ca finalitate în nici un obiect de studiu. Key words: parenting. niciodată. „Cum m-au crescut ai mei pe mine şi eu te pot creşte pe tine!“. „Eu te-am făcut. în nici un an de şcoală. Rolul de părinte îl îndeplineşte fiecare dintre noi fără ca nimeni. pe lecturi (dacă ele există) sau pe vizionarea unor emisiuni gen „Super Nany“. ever. Dacă a conduce o maşină este condiţionat de obţinerea permisului de conducere. pe bunul-simţ al fiecăruia. mai ales în mediile sociale defavorizate. in any one year of school at any level of education. În ultima perioadă. să ne fi iniţiat în acest sens. Totul se bazează pe imitaţia modelelor propriilor părinţi sau a celor din jurul nostru. Aceste exprimări redau de fapt o concepţie arhaică despre relaţiile părinţi-copii.. eu te omor!“. Parental skills acquisition is not found as a purpose in any subject. 74 . la nici un nivel al învăţământului. etc). Carmen DUMITRU Învăţământ preşcolar Grădiniţa . se conduc după principii de genul: „Ştiu eu cel mai bine ce e bine pentru copilul meu!“. children A fi părinte este o sarcină deosebit de dificilă şi presupune permanent găsirea unui echilibru între bunele intenţii ale părinţilor şi ceea ce este bine pentru copilul respectiv. Dar este ignorat faptul că factorul determinant al formării comportamentelor viitorilor adulţi este mediul familial. se înregistrează tot mai multe probleme cu care se confruntă unii tineri (consumul de droguri.Educaţia parentală – un demers necesar? Prof. education. De cele mai multe ori. prostituţie. De cele mai multe ori părinţii. a creşte un copil nu este condiţionat de nimic. începerea vieţii sexuale la o vârsta din ce în ce mai mică. to be initiated in this regard. cauzele acestora sunt căutate în mediul grupurilor de egali.

4. Mai mult decât acestea contează foarte mult securizarea 75 . părinţii nu deţin abilităţile. valoroşi într-un complex proces de educaţie ce are o componentă extrem de importantă în mediul familial . Există părinţi care vor să se informeze cu privire la procesul de dezvoltare a copilului. sărăcia extremă. părăsirea comunităţii în căutarea unui loc de muncă. 5. Creşte gradul de responsabilitate al ambilor părinţi faţă de educaţia şi devenirea personală a copilului. Implicarea părinţilor în educaţia propriilor copii şi corelarea eforturilor cu cele ale grădiniţei / şcolii amplifică rezultatele pozitive obţinute sau îi face pe aceştia parteneri în mod obligatoriu atunci când apar tulburări afective sau de altă natură . educaţia înseamnă mai mult decât simpla asigurare a dezvoltării fizice. Cu toate acestea. O relaţie de calitate presupune cunoaşterea de către părinţi a nevoilor copiilor lor. cum ar fi efectele HIV/SIDA. decât grija primară de asigurare a hranei. Educaţia părintilor este o dovadă de emancipare a adulţilor. consumul de droguri.Îngrijirea şi sprijinul acordat permanent de părinţi joacă un rol crucial în dezvoltarea copilului la potenţial maxim. devine evidentă nevoia socială de educare a părinţilor pentru a deveni parteneri reali. de conectare a lor la cunoaştere şi descoperire de sine . la rolurile pe care le au din punct de vedere educativ. Educaţia părinţilor este o cale prin care se asigură respectarea drepturilor copiilor şi se flexibilizează legăturile între generaţii. a locuinţei şi a îmbrăcămintei. Se recunoaşte importanţa rolului pe care îl au parinţii în educaţie şi trebuie sprijiniţi să şi-l asume .m. Adesea. consecinţele conflictelor armate ş. 2. De ce este necesară educaţia parentală? Putem contura mai multe variante de răspuns: 1.d. cunoştinţele sau resursele necesare pentru a-şi creşte copiii astfel încât să asigure dezvoltarea lor la potenţial maxim .a. În acest context. Părinţii trebuie atraşi şi conştientizaţi asupra beneficiilor unui program de educaţie parentală prin argumente de tipul: dezvoltarea copilului este direct proporţională cu calitatea relaţiilor dintre el şi părinţii lui. la specificul psihologic al diferitelor vârste. 3. părinţii se confruntă cu obstacole greu de depăşit.

Relaţia părinte-copil. marea trebuie încercată cu degetul. fiind cei care venim zilnic în contact cu părinţii şi având abilităţile necesare susţinerii acestei activităţi . de sprijin şi consiliere... asigurând dezvoltarea şi integrarea socială adecvată a viitorului adult. De aceea soluţiile şi căile pentru rezolvarea lor sunt diferite. la un anumit moment. prejudecăţile sunt greu de înlaturat. cu implicaţii enorme . va revela efectele unei relaţii defectuoase în copilărie. o întreprindere dificilă. evident. este posibil ca pe parcurs. cu mai puţine complexe şi cu o mai mare capacitate de comunicare. trebuie să ne asumăm acest demers . prin forţa exemplului. rândurile părinţilor dornici de a învăţa să facă lucrurile mai bine să se înmultească. Vom concluziona că educaţia parentală este un demers necesar în actualul context social . iar acesta este lăsat. Trebuie să înţelegem că orice intervenţie educaţională la nivelul copilăriei generează beneficii durabile pe parcursul întregii vieţi. atunci când copilul va fi adult. în grija altor membri ai familiei). departe de copil. toţi părinţii au nevoie.afectivă a copilului (a se vedea cazurile dramatice în care părinţii pleacă la muncă în străinătate. deoarece mentalităţile se schimbă foarte greu. Dezvoltarea unui părinte se face odată cu dezvoltarea copilului său. pentru perioade foarte lungi de timp. Noi. mai veseli. iar resentimentele se instalează iremediabil .. sociale şi economice. dezvoltarea personalităţii copilului. De cele mai multe ori la acest moment lucrurile nu mai pot fi reparate. Orice început este dificil. dar nu imposibil. iar sarcinile educative privind copiii lor le transferă în totalitate grădiniţei sau şcolii. ca educatori.. A iniţia un program de educaţie parentală este. Există o evoluţie a vârstelor şi a problemelor educaţionale pe care acestea le presupun. 76 . greşelile făcute de părinţi în copilărie. cea mai mare satisfacţie va fi aceea de a vedea că rezultatele încep să apară. lasă urme adânci asupra copilului. iar copiii sunt mai fericiţi.umane. mai senini. uneori involuntare. Chiar dacă la început grupul de lucru cu părinţii nu va fi de mare consistenţă. Şi totuşi. Părinţii sunt prinşi în capcana grijilor zilnice de asigurare materială a familiei.

Biddulph Shaaron (2005). Bucureşti Editura MarLink 77 . Bucureşti. Biddulph Steve. Bunescu Gheorghe. Velea Simona. Sabriela Alecu. Strategii şi programe. Familia azi. Educaţia viitorilor părinţi. Secretul copiilor fericiţi. Editura Cosmos. Bucureşti. Editura Aramis. Ciolan Laura. Dan Badea (1997).Bibliografie Băran Pescaru Adina. Fumarel Steliana. Grunberg Laura. (2007).. (2004) . Parenting-An introduction Ionescu Mihaela. Bucureşti. O perspectivă psihipedagogică. Editura Didactică şi Pedagogică Hoghughi Masud . Educaţia părinţilor. (2004).

obţinerea unor şanse profesionale mai bune. a dificultăţilor demografice şi de dezvoltare.students and parents . accountability and involvement. quality. ce continuă să reprezinte provocări pentru viitor. evelopment of society În demersurile de integrare în Uniunea Europeană. the approach of introducing management systems and quality assurance company may induce more confidence in education.Calitatea în educaţie. ale cărui obiective sunt dezvoltarea personalităţii. rights and obligations of partners. dintre principiile generale şi realităţile identificate.as beneficiary educational service. Educaţia trebuie să se desfăşoare pe tot parcursul vieţii. la combaterea excluderii. România a sprijinit şi continuă să sprijine chiar şi la 5 ani de la aderare . A quality educational system requires the integration of values and democratic principles.eforturile depuse pentru implementarea şi asigurarea calităţii în educaţie. contribuind la creşterea coeziunii sociale. Astfel. o mai bună preţuire a educaţiei ca serviciu public. demersul de introducere a sistemelor de management şi asigurarea calităţii poate induce societăţii mai multă încredere în educaţie. Bucureşti Abstract Given the openness and formative assessment and the spirit of personal commitment that quality management can result in school communities. o mobilitate socială şi ocupaţională. realizare profesională. în cursul unei multitudini de experienţe de învăţare. Director Consuela ROŞU Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”. O premiză a dezvoltării învăţământului în context european Prof. community. pot fi amintite: 78 . Ţinând cont de caracterul deschis şi formativ al evaluării şi de spiritul de angajare personală pe care managementul calităţii îl poate determina în comunităţile şcolare. Key words: education. the school as a provider of education and family . is designed in a spirit of transparency.

În acest sens s-a trecut la promovarea unor politici şi proceduri compatibile de asigurare a calităţii predării şi învăţării în vederea creşterii competitivităţii globale a învăţământului european. ocupaţiilor şi meseriilor acreditate. competent şi calificat care să gestioneze predarea şi învăţarea. a formării profesionale şi a tineretului. tehnici şi practici consecvent aplicate şi temeinic documentate pentru obţinerea acelor rezultate/performanţe care sunt concordante cu obiectivele fixate. 79 . Curriculum-ul predat trebuie corelat cu dezvoltarea societăţii. toate preocupările factorilor decizionali naţionali sunt focalizate pe implementarea reformelor sistemelor de educaţie. În virtutea finalităţilor urmărite. inclusiv la nivelul obiectivelor. de dezvoltarea unei culturi a calităţii. Deşi cea mai largă idee răspândită cu privire la calitate este ca aceasta costă scump în ultimă instanţă. calitatea educaţiei a devenit un domeniu de interes deosebit având în vedere în primul rând decalajul naţional faţă de ţările dezvoltate şi necesitatea obtinerii unor finalitati integrate in context european. Calitatea educaţiei înseamnă calitatea serviciilor oferite. Printre standardele instituţionale ale asigurării calităţii dintr-o unitate de învăţământ se regăsesc: existenţa unor mecanisme specifice de aprobare. Sistemele de asigurare a calităţii trebuie să fie flexibile şi adaptabile la nou. cercetările în domeniu au demonstrat că aceasta concepţie este falsă. Calitatea serviciilor educaţionale este un obiectiv social dorit. Având în vedere importanţa realizării acestor obiective majore. monitorizare şi evaluare a programelor de studii. resursele de învăţare oferite elevilor să fie adecvate iar instituţiile să dispună de sisteme de date şi informaţii care să probeaze calitatea.Calitatea educaţiei trebuie să fie asigurată la toate nivelele şi în toate domeniile educaţionale. iar contribuţia sa la creşterea eficienţei de ansamblu a economiei este hotărâtore. evaluarea elevilor pe baza unor criterii şi proceduri publice aplicate în mod consecvent. metodelor şi nevoilor diferite. orice instituţie de învăţământ este responsabilă. în mod autonom. adică a unor politici. La fel ca în toate ţările europene şi în România. obligativitatea asigurării de personal didactic suficient.

resursele umane reprezintă elementul esenţial al competiţiei. normelor şi indicatorilor de performanţă în sistemul naţional de învăţământ având în vedere următoarele aspecte: a) Calitatea sistemului naţional de învăţământ. b) Calitatea serviciilor furnizorilor. Provocarea principală pentru specialiştii în educaţie din România a reprezentat-o elaborarea propriu-zisă a standardelor şi indicatorilor de performanţă pentru fiecare domeniu şi arie de evaluat. pe dualitatea structurilor organizatorice în învăţământ şi tendinţa de autoizolare a personalului şi subdiviziunilor funcţionale. Deficienţele constatate în domeniul managementului instituţiilor şi unităţilor de învăţământ reies din orientarea acestuia spre soluţionarea şi atenuarea problemelor calităţii pe măsura apariţiei lor şi nu pe sporirea continuă a calităţii proceselor şi activităţilor ce generează aceste probleme. pe baza aplicării metodologiilor de dezvoltare a curriculumului. c) Calitatea procesului de instruire şi de educare a elevilor este demonstrată de rezultatele învăţării. social. cultural. politic. Prin aprobarea Legii calităţii au fost definite şi delimitate clar conceptele de Standard de referinţă. 80 . atât la nivel naţional cât şi internaţional. a evaluării examinrii şi certificării. În actualul context al dezvoltării economice. considerăm calitatea resurselor umane în general şi a celor educaţionale în special ca fiind factor hotărâtor al creşterii economice de ansamblu. În competiţia globală a economiei informatizate. calitatea şi inventivitatea resurselor umane sunt principalii factori care stau la baza decalajelor esenţiale între state. Pornind de la afirmatia lui Alfred Marshall ”cel mai de preţ din tot capitalul este acela investit în fiinţa umană”.Asigurarea calităţii în educaţie presupune elaborarea standardelor de referinţă. Specialiştii în domeniu apreciază că există o relaţie foarte stransă între progresul tehnologic şi investiţia în educaţie cu implicaţii în toate domeniile vieţii: economic. pe imperfecţiunea proceselor de analiză şi măsurare a calităţii managementului instituţiei şi soluţionarea problemelor calităţii în frecvente cazuri după un model „de modernizare întârziată”. a metodelor de predare şi învăţare. reprezentanţi de unităţi şi instituţii de învăţământ. norme şi indici de performanţă.

respectiv de indicatori referitori la modul de organizare a cunoasterii şi a învãtãrii. informaţiile locale şi naţionale pentru planificare. indicatorii judeţeni de performanţă inter-şcolară. Dimensiunea europeanã a calitãtii a fost completatã cu cerinte ale societãtii românesti. la nevoile elevilor. la perspectivele lor de viitor. Pornind de la cuvintele lui Nicolas Poussin şi pãtrunzând în domeniul educatiei. la valorile societãtii romanesti. a capacitãtilor şi înclinatiilor sale cãtre anumite domenii. 81 . Aceastã calitate a învãtãmântului preuniversitar este asiguratã prin coalizarea mai multor factori dintre care un rol important îl au dascãlii. a drepturilor şi obligatiilor partenerilor. de tipurile de performante asteptate. Mãsura dezvoltãrii unei societãţi poate fi relevatã nu numai de indicatori economici şi de calitate a vietii. etc. observãm cã se acordã tot mai multã atentie calitãtii. a culturii. de calitatea activitãtii educative şi de modalitãtile de distribuire în societate a educatiei. responsabilizare şi implicare. În societatea postmodernã. ci şi de cei care privesc educatia şi calitatea scolii. dar abia recent. împlinindu-se astfel cerinta de „a gândi global şi a actiona local”. Un învãtãmânt preuniversitar de calitate presupune integrarea valorilor şi principiilor democratice. atât a scolii ca furnizor de educaţie.Numai introducând calitatea educaţiei ca temă centrală şi permanentă pe ordinea de dezbatere actuală se va putea elabora un sistem de asigurare a calităţii educaţiei eficient şi adaptat la cerinţele naţionale şi europene. Reforma învãtãmântului a inclus şi pânã acum elemente ale asigurãrii calitãtii în educatie. cât şi a familiei – elev şi pãrinte – ca beneficiar al serviciului educaţional. şcoala ca instituţie a cunoaşterii deţine o pozitie fundamentalã. Învãtarea centratã pe elev. Sistemul de evaluare a performanţei unei şcoli a fost necesar pentru evaluarea elevilor şi pentru stabilirea stimulentelor şi premierilor pentru echipele de predare care prezintă rezultate îmbunătăţite ale predării. Dascãlii au un rol central în dezvoltarea unei educatii de calitate. care presupune cunoaşterea îndeaproape a acestuia. la stilurile lor de învãtare. Un sistem de management al informaţiei educaţionale trebuie să acopere indicatorii interni de performanţă şcolară. fiind conceput într-un spirit de transparenţã. Cheia spre calitatea învãţãmântului preuniversitar constã în termenul de “adaptare”: o adaptare la vârsta elevilor. calitatea învãtãmântului românesc a fost definitã ca prioritate şi pentru învãtãmântul preuniversitar. precum şi datele relevante pentru deciziile la nivel local şi naţional.

Bucureşti. 2012 Cristea.P. EUO: Oradea. S. Problemele învăţământului românesc în oglinda cercetării ştiinţifice – întrebări şi răspunsuri în perspectiva învăţământului românesc. 1995 Marin. În Revista de Pedagogie nr.).3/1991 Cherchez N. asigurarea serviciilor de calitate în bibliotecile scolare (aceasta fiind o cerintã majorã a învãtãmântului modern). Bucureşti: I. Spiru Haret.S.). Doiniţa. Tratat de pedagogie şcolară. responsabilitãtile şi drepturile copiilor. Alexandru. Elemente de management scolar.. O posibilă şi necesară structurare a unei politici educaţionale viabile. Editura didactică şi pedagogică. 1990 Chirimbu. 1996 Crişan. precum şi să-l evalueze corect.. I. Interdisciplinary Researches. S (coord. utilizarea tehnologiilor media precum şi dreptul copiilor dotati la o educaţie de calitate. Concluzii: Calitatea învăţământului este un deziderat în cadrul fiecãrei unitãţi şcolare prin problemele caracteristice: pornind de la dezvoltarea multilateralã a elevului.D.. Managementul organizaţiei şcolare. Bibliografie Bazac.. premisã a formãrii unei personalitãti integre. Managementul şcolii. Bucureşti 82 . E.E. Bucureşti. Iasi. 2011 Nicola. Mateescu E.reprezintã o metodã actualã care dã posibilitatea profesorului sã rãspundã cerinţelor şi nevoilor sale de culturã. (1996). Elemente de planificare managerială. (coord. Ghidul directorului de scoala.. Ed. D. CCRSE – Parteneriat Instituţional. la modernizarea învãtãmântului preşcolar. la asigurarea drepturilor de dezvoltare a minorilor ca o garanţie a calitãtii instruirii.

trecerea experienţei în cuvânt necesitând efortul viu al actului comunicării. prin activităţile şcolare. de a împărtăşi semenilor ideile despre univers. indiferent de natura ei. Şcoala a fost şi va rămâne ansamblul instrumental de bază care stilează. Dezvoltarea exprimării orale. „Prof. folosind cuvintele vocabularului. Marii noştri cărturari au vegheat asupra limbii. el fiind un sistem deschis. a fi capabil să exprimi corect şi precis ceea ce gândeşti şi simţi. 83 . în general. Ilie Popescu”. nu se poate lipsi. lăsând cu largheţe noul să se manifeste ca o expresie sintetică a progresului social. îmbogăţirea vocabularului se face pe două căi: dirijată.Rolul manualelor alternative în dezvoltarea vocabularului elevilor Prof. unde îşi aduc contribuţia toate disciplinele şi spontan prin ceea ce oferă familia şi mijloacele de culturalizare. vocabulary. de a transmite generaţiilor următoare roadele căutarii. communication Limba s-a născut din necesitatea de a comunica. ne-au lăsat moştenire: “Creşterea limbii românesti Ş-a patriei cinstire. înseamnă a da dovada unei bune educaţii şi nu în ultimul rând a da dovadă de respect pentru propria-ţi limbă. expresiv. propia persoană. Şcoala rămâne “pivotul” central în ce priveşte procesul de îmbogăţire a vocabularului. analysis. formează şi-l ajuta pe individ să-şi exprime logic. întregul produs ideatic şi emoţional în limbaj scris sau oral. Elena Carmen STEREA Şc. Şotânga Abstract The alternative schoolbooks remains the main tool for both teachers and students and teaching vocabulary concepts should be treated with utmost seriousness over all branches of learning. Vorbirea orală şi scrisă ocupă un loc central în cadrul sistemului informaţional. Key words: alternative schoolbooks. Vocabularul este elementul de care informaţia. o sarcina patriotică.” A cunoaşte limba. coerent. motiv pentru care perfecţionarea acesteia trebuie să constituie pentru educator un obiectiv prioritar şi de ce nu.

exigenţă absolut necesară. vocabularul apare în unitatea . Toate prin El au luat fiinţă. inclusiv din punctul de vedere al valorilor stilistice. conţinuturile de teorie literară. 2. Scrieţi în caiete antonimele adjectivelor: frumos. noţiunile de limbă şi situaţii de comunicare. respectând anumite etape: observarea textului prin lectura explicativă şi cu ajutorul exerciţiilor de vocabular şi morfologie. Fiecare unitate cuprinde un text suport. gingaş. greutate. toată natura din nou. de ordonare.. precizând că toate textele-suport sunt însoţite de exerciţii de vocabular care au rolul de a-i face pe elevi să înţeleagă importanţa acestuia. Meşteşugul cuvântului a cernut şi cerne fără răgaz lumea şi sufletul ei – şi a dat naştere literaturii. răgaz. închipuire.. scriitor. copilărie. iar în afara lui nimic ce există nu a luat fiinţă” şi un fragment din Scrisoare cu tibişirul de Tudor Arghezi: „Miracole nesfârşite zac în noi şi împrejurul nostru. În manualul Humanitas. Exemplu de cerinţe: 1.” Trecerea de la textul-suport la elementele de teorie literară şi noţiunile de limbă se face gradual.Miracolul suprem: cuvântul . Autorii ne introduc în lumea cărţii reamintind elevilor care sunt părţile componente ale acesteia după care oferă două teste – suport. de combinare şi de tratare didactică a unităţilor de conţinut din acest capitol ţine exclusiv de opţiunea autorului de manual şi a profesorului. El era la început la Dumnezeu.. dureros. din simboale. Manualele alternative au organizate unităţile în concordanţă cu structura unei planificări calendaristice. mai ales.. . 3.. 1-3 folosit moto: „ La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. E miraculos cuvântul pentru că la fiecare obiect din natură şi din închipuire corespunde un cuvânt. a cerne. Se recomandă ca abordarea acestor aspecte să fie corelată cu studiul textului literar şi nonliterar.. miraculos. Vocabularul e harta prescurtată şi esenţială a naturii şi a omului care poate crea din cuvinte.Arta cuvântului. modalitatea tradiţională sau de altă natură.. . Arătaţi felul în care s-au format cuvintele: nesfârşit. în cazul elementelor de lexic. un citat din Noul Testament. Daţi sinonime pentru sensurile din text ale cuvintelor: miracol. 84 . Evanghelia după Ioan1.. Vom exemplifica unitatea ce cuprinde vocabularul.În toate clasele gimnaziului.

timp pentru ele. Partea de comunicare face referire la relaţia imagine – simbol – cuvânt. ideile centrale. Ce legătură există între fragmentul din Evanghelie şi textul lui Tudor Arghezi? 2. blestemat. 3. rămân neprimitoare. Noul conţinut este structurat astfel: teorie. ci şi un lucru viu. simţi o ostilitate surdă. şi nu un ceas de călătorie. tema. sentimentele transmise de acesta. deşi conţin numeroase cărţi. ci o întreagă viaţă.bogat. exerciţii de verificare. 4. printre miracolele nesfârşite care „zac în noi şi împrejurul nostru”? 4. Cârpa de praf a gospodinei şi-a făcut datoria 85 . în viziunea autorului. Arta lui este o industrie genială” Având în centrul discuţiei – meşteşugul cuvântului. elevul îşi reaminteşte noţiunile de vocabular însuşite în clasa a V-a. trecerea către noţiunile de limbă se face într-un mod logic şi accesibil. Nu te simţi niciodată singur printre cărţi. fără să pună accentul pe rolul dezvoltării vocabularului. De ce arta cuvântului apare. un adevărat lucrător care stă atâtea ceasuri pe zi înaintea strungului. Prin intermediul lecţiilor anterioare de literatură. exerciţii aplicative. Nu ne pretind în schimb decât să ne facem. lucruri mai în stare să-ţi ţină tovărăşie. Indică forma literară actuală de plural a substantivelor: simbol. Pasul următor este explorarea textului. la rândul nostru. dureros. Intrând în ele. Există încăperi care. mesajul textului şi opinia elevului faţa de mesajul textului. Autorii celor două manuale pornesc de la următoarele texte-suport „O bibliotecă nu e pur şi simplu un loc de depozitare a câtorva mii de volume. Ce putere are cuvântul în general şi cuvântul folosit de scriitori în special? 5. la atelierul său. fericit. ca un „meşteşug blestemat şi totodată fericit”? Folosiţi în argumentarea voastră şi citatul din George Călinescu cu referire la autor: „Nu cunosc artist care să fie mai disciplinat şi mai exact. La finalul lecţiilor de limbă autorii propun un set de exerciţii care îl ajută pe elev să conştientizeze nivelul achiziţiilor până în acel moment. Exemplu de cerinţe: 1. Nu există prezenţe mai prietenoase. Explicaţi titlul textului. autorul. Apoi se trece la interpretarea acestuia punând în paralel informaţiile transmise de autor pin intermediul fragmentului selectat. parfum. exemple. De ce autorul consideră cuvântul drept „miracol suprem”. cald şi familiar. În manualul EDP şi în manualul ALL abordarea este oarecum diferită. identificând anumite secvenţe.

le va făsfoi sau le va muta pe noptieră. deoarece asupra elevilor mei ele au avut avut efectul dorit. Ce înseamnă cărţile au ochii stinşi? 2. De la sunet se ajunge la grupuri de sunete. pornind de la cuvânt ca principal instrument al comunicării. reamintind elevilor noţiunile învăţate în clasa a V-a. încercând să le dezvolt dragostea pentru lectură. lumea cărţilor. cu două.periodic. Ele s-au obişnuit să vadă chiar şi secolele scurgându-se unele după altele. Sunt. Pentru copilul N. Iorga. dar care nu se plictisesc aşteptând. Cotoarele colorate şi-au pierdut strălucirea. silabe şi cuvinte. le-am pus la dispoziţia lor. Răbdarea cărţilor e infinit mai mare decât a oamenilor. căci ştiu că o mână expertă le va adăposti într-un târziu. Exemple de cerinţe: 1. explicaţiile. cu mai multe în urmă”. cum călătorea pretutindeni şi lua parte la evenimentele istorice alături de personajele întâlnite. Deşi prezente în manuale diferite. cărţi necitite de mult. copil fiind. 86 . Fiecare volum pare treaz şi în aşteptare. ”(Cărţile au suflet de Nicolae Manolescu ) Cel de-al doilea text este un fragment din Cea dintâi învăţătură de Nicolae Iorga în care autorul relatează fascinaţia cu care a descoperit. lăsănd elevii să aprofundeze individual conţinutul. în rafturi. Faţă de longevitatea cărţilor. Ce aşteaptă o carte din bibliotecă? 3. exerciţiile. Cărţile au ochii stinşi. şi atât. activităţile practice. ci doar fac referiri la mesajul transmis de scriitor. Autorii nu insistă foarte mult asupra interpretării textelor. Ce este biblioteca? 4. Autorii celor două manuale se opresc asupra foneticii. În schimb manualul este unitar sub aspectul limbajului şi stilului. modalităţile de evaluare şi de feedback nu sunt inter-relaţionate corect. aceea a broaştei ţestoase sau a stejarului este derizorie. Ce îl atrage şi îl farmecă într-un asemenea univers? Ce scriitori i-au fost călăuze? Am insistat asupra fragmentelor oferite de autori. O bibliotecă frecventată zilnic este cu totul altceva. Logica trecerii de la literatură la gramatică şi comunicare nu justifică consistenţa internă a conţinutului. informaţiile sunt corecte. Astfel elevul percepe noţiunea de cuvânt şi poate ajunge cu uşurinţă la importanţa acestuia în comunicare. Prezentarea. lectura cărţilor înseamnă o călătorie într-o lume „trăită cu un veac. Trecerea la noţiunile de vocabular nu se face ca în celelalte manuale.

EDP 14 Th. (coordonator). Bucureşti. Spre exemplu. Dindelegan. va fi marginalizat de grupul în care lucrează pentru că sarcinile de lucru nu cuprind şi cerinţe adaptate nivelului său de performanţă. 2000. Enciclopedia DINU. exerciţiile aplicative. Sfinx 2000 PANĂ. temele propuse pentru munca în echipă sau pentru acasă nu sunt constituite pe baza criteriilor de notare şi a standardelor de evaluare. iar existenţa manualelor alternative demonstrează că individualizează procesul instruciv-educativ.ALL – Cartea Româneacă HRISTEA. Noţiuni de vocabular. Ed. Bucureşti. Limba Română Contemporană. exerciţiile de evaluare şi autoevaluare. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. Este mult mai uşor de realizat însuşirea noţiunilor şi regulilor gramaticale decât îmbogăţirea şi perfecţionarea vocabularului.Materialele teoretice. 2009. Iosefina. o civilizaţie”. Legatura dintre istoria lexicului şi istoria societaţii este atât de strâns legată şi de evidentă. Vocabularul este considerat. p. Gabriela. 1996. de fapt. Perosnalitatea limbii române. precizarea şi îmbogăţirea vocabularului elevilor şi a exprimării acestora. Petre Gheorghe. Hristea . 1981. Theodor. Mihai. Ed. Bucureşti. TULAI. 2002. Încă de la vărsta preşcolara copilul începe sa asimileze regulile gramaticale. un elev de nivel minim va fi total descurajat. 5 87 .Grai şi Suflet – Cultura naţională. 1981. Sinteze de limba romană. Bucureşti. Bibliografie: BÂRLEA. pe bună dreptate. deoarece nu va reuşi niciodată să rezolve exerciţiile din manual.EDP. Ed. mult mai greu achiziţionează cuvinte noi pe care să le folosească ulterior în vorbirea curentă. Sinteze de limba română. cât şi a elevilor. Târgovişte. încât celebrul lingvist francez Antoine Meillet afirmă că „orice vocabular exprimă.14 Preocuparea permanentă a profesorului de limba română trebuie să fie activizarea. in schimb. Bucureşti. ca fiind compartimentul limbii cel mai labil şi mai deschis influenţelor din afară. permiţând factorilor implicaţi să aleagă instrumentul de lucru potrivit particularităţilor intelectuale şi de vârstă ale clasei. Predarea-învăţarea noţiunilor de vocabular la clasele gimnaziale necesită atenţie sporită atât din partea profesorilor. Ed.

educaţia la distanţă îşi asumă o mare provocare. Claudia STAN Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. academic libraries. pe masura diversităţii cererii de 88 . communication. While it is impossible to consider the internet as a whole a source of reliable. Acolo unde educaţia tradiţională realizează uniformizare şi încearcă să le formeze celor care învaţă comportamente conforme cu cerinţele sociale sau cu cerintele specifice unei profesiuni. This part consists of the web sites and portals of prestigious academic institutions. distance learning has evolved significantly in Romania in the last two decades. Airinei”-Bucureşti Abstract The e-learning models of Romanian educational system today have their roots in the older type of distance learning. Solicitările de servicii venite din partea comunităţii impun intervenţii educaţionale diferite de cele tradiţionale. objective. făcând din instruire o activitate foarte diversificată. creşterii numărului de elevi şi studenţi. în mod individual. teaching process La început de secolul XXI. anume adaptarea educaţiei la cerinţele celor care învaţă.Învăţământul şi noile tehnologii informaţionale Prof. Un tip nou de activitate instructiv-educativă este învăţarea electronică care prinde tot mai mult teren în lumea civilizată şi avansată din punct de vedere al tehnologiei informaţiei. Dificultăţile financiare ale instituţiilor şcolare au dus la necesitatea de a descoperi noi surse de finanţare şi canale noi de transmitere a cunostinţelor. IT tools. research institutes. învăţământul european şi nord american continuă să fie marcat de multiple modificari datorate prezentei ample a noilor tehnologii de informare. Key words: education. honest information there is however a certain part of it which offers the guarantee of a quality at least equal to that of a large academic library. Initially introduced to allow individuals in distant areas access to (higher) education. scientific and cultural publishing houses. creşterii necesităţilor impuse de evoluţia pietei muncii dar mai ales de explozia informaţională.

apropiat. Oportunităţile frecvente de comunicare bidirecţională cu profesorul favorizează învaţarea. consilieri şi alte persoane din organizaţia care oferă educaţie electronică. . Otto. creeaza posibilitatea ca informatiile de transmis să fie scoase din context. Un studiu experimental este realizat de Borje Holmberg. poate asigura motivaţia învăţarii. explicitat ca o învăţare prin internet. aşa cum prezenţa faţă în faţă a profesorului are rol motivant în învăţământul tradiţional. sau prin învăţământ la distanţa şi în mod special prin învăţare electronică. sa fie accesibilizate. prin acest studiu autorul încearcă să îşi demonstreze teoria conform careia un element central al educaţiei electronice este relaţia personală.spaţiu de învăţare virtual (mult mai eficient decat spatiul de invatare real. cognitivism. chiar daca acesta din urmă este o prezenţă aparent impersonală.varietate pedagogică (se poate utiliza pentru aplicarea diverselor paradigme educationale: behaviorism. care se creează între cel care învaţă şi cel care reprezintă organizaţia de suport. Tehnologia digitală produce anumite schimbări ale mediului de învăţare prin posibilităţile de utilizare a dimensiunilor sale pedagogice (Peters. Cercetările făcute în mod repetat privind eficienţa învăţarii. respectarea ritmului propriu de lucru al fiecăruia. 2003): . absenta grupurilor de elevi/studenţi care învaţă împreună (caracteristica depăşită în prezent cu ajutorul teleconferinţelor sau cu ajutorul discuţiilor on-line). constructivism). Învăţământul virtual este reprezentat de interacţiunea dintre procesul de predare – învăţare şi tehnologiile informaţionale. vizualizate. Interacţiunea mediată prietenos. relevă faptul că nu există diferenţe semnificative între rezultatele obţinute prin învăţământ tradiţional.comunicarea în ambele sensuri (ceea ce face deosebirea între invatamantul la distanta si utilizarea tehnologiei pentru a ajuta învăţarea tradiţională). „faţă în faţă“. presupune transferul cunostinţelor prin reţea folosind aplicaţii şi procese electronice. . simulate procesual. nu căutând-o). uman.individualizarea învăţarii. deci materialul devine mai atractiv şi mai uor de inteles). Termenul. între cel care învaţă şi instructori. mentori. pornind de la aceste caracteristici. . 89 . sentimentul de empatie şi de apartenenţă.educaţie. .autonomie în învăţare (cursantii îşi petrec timpul utilizând informaţia.

accesibil nu doar elevilor şi studenţilor înscrişi la seral sau fără frecvenţă ci şi pentru învăţământul la distanţă şi zi.permite învăţarea de acasă.lipsa unui profesor. . dintr-un mediu familiar. a unui instructor. Multe cadre didactice au putut observa că această metoda de predare încurajează o participare mai mare şi o atitudine pro-activa.Instituţiile de învăţământ din România şi-au reorganizat şi reconsiderat oferta educaţională achiziţionând sau proiectând propriul sistem de e-learning. Mai mult decât atât. Pe langă aceste avantaje se remarcă o serie de dezavantaje ale utilizării e-learningului la clasa de elevi su grupul de studenţi: . a fost confirmat faptul că instrumentele şi activităţile de elearning bine elaborate sunt folositoare în promovarea auto-învăţării. Dintre acestea se remarcă: . .adaptarea învăţării la ritmul propriu al fiecarui elev/ student/ cursant (dezideratul învăţământului modern). Majoritatea studiilor referitoare la e-learning din literatura de specialitate. punctează avantajele utilizării unei astfel de metode. cercetările au evidenţiat faptul că mediul de comunicare este un factor de mult mai mică importanţă în predarea şi învăţarea la distanţă decât calitatea instruirii.flexibilitate şi adaptabilitate la nevoile utilizatorilor. . ce nu necesită deplasari. portofoliile recomandate.accesibilitatea – conectarea este posibilă de la orice calculator cu acces la Internet. . Această observaţie a determinat o reorientare a atenţiei pedagogilor şi cercetătorilor de la mediul de distribuţie a materialelor suport pentru învăţare la proiectarea programelor de instruire şi designul materialelor în termeni didactici şi de psihologia educaţiei. . Încă din 1970.neobisnuinţa de a fi autodidact . .nu implică un orar rigid. .experienţe de învăţare de o calitate mai bună. 90 . .lipsa de interacţiune cu grupul.un utilizator al acestui tip de program de pregătire trebuie să dezvolte o serie de abilităţi cum ar fi organizare şi autodisciplina. ca o condiţie prealabilă a unei abordări creative privind activităţile şi proiectele din ariile curriculare.

noiembrie 2011 91 . Information Society Publishing Chirimbu S. ed. Athabaska Canada (http://cde. promovând studiul independent şi colaborarea la distanţă cu profesorul / tutorele. Bibliografie Anderson T. coord. Sebe M. Corbu.207 – 225 European Citizen Magazine (Europeea). audio sau digital. (2011) The sociolinguistic and educational approach of Romanian migration in TRANS: InternetZeitschrift für Kulturwissenschaften no. (2006) Teaching in the Knowledge Society.. Stanciu S. New Skills and Instrument for Teachers. Vârgolici N. I. Didactics. tot mai mulţi cercetători şi specialişti încep să susţină şi să direcţioneze practica educativă/ învăţarea prin alternanţă care este orientată spre elaborarea principiilor învăţării eficiente după material de pe suport tipărit. participare şi achiziţie. ch. (2011).ca/online_book Banciu V. specială. În ultimul timp.. C. Chelemen I. există numeroase dovezi ca factorul cheie în procesul de comunicare şi învăţare este modul în care este transmis mesajul pentru a avea sensul dorit.. Chipea F.. Barbu-Chirimbu A. Herhey. 18 (July 2011) Cartelli A.. 1999. Tertiary Education and Management 5. Dumitru.Theoretical and Practical Approaches in the field of Education. Stef Publishing. Conference Procedings . S.athabascau. pp.În contextul educativ. New ways of learning in higher education: Managing the Change. Iasi Elton L. susţinut de interacţiuni profesor-elev mediate. Theory and Practics of Online Learning.Chirimbu. Elloumi F.. (2004). Dintr-o anumită perspectivă procesul de învaţare intotdeauna are loc în contextul proceselor de comunicare... coord.

O privire specială asupra comunicării dintre educator şi copilul preşcolar Prof. Secretariat şi Management Abstract The need to get in touch with our fellow human species is inherent. sociologi. o primă definiţie: comunicarea este procesul prin intermediul căruia intrăm în legătură unii cu ceilalţi. 92 . Key words: communication. Language is closely related to thought and that interact. the language transmits semantic and information content. lingvişti. de control şi de afecţiune.Aspecte ale comunicării. activity in kindergarten Nevoia de a intra în legătură cu semenii noştri este inerentă speciei umane. învăţământ preşcolar Tatiana MANEA Grădiniţa cu program prelungit nr. Cuvântul comunicare provine din limba latină: communis se traduce prin a pune în legătură. social psychologists have named this need and have explained it as the result of the existence of three necessities: the inclusion (acceptance). definiţiile comunicării abundă. psihologii au denumit această nevoie socializare şi au explicat-o ca rezultatul existenţei a trei trebuinţe: de incluziune (acceptare). De aici. Constanţa ACHIMOV Manager inst. 2. control and affection. As a process of communication./ Dept. teachers. antropologi. II A doua categorie priveşte comunicarea ca pe un proces ce are ca finalitate influenţarea comportamentului celui căruia i se adresează secvenţa de comunicare. Buftea Dir. Fiind un domeniu generos de studiu pentru psihologi. language. Iar primul pas către socializare este tocmai stabilirea relaţiei de comunicare. însă pot fi grupate în două categorii: I Prima categorie defineşte comunicarea ca fiind un proces fără o intenţionalitate anume. education. Socialization is just the first step to determine the relationship of communication.

centrată pe conţinutul mesajului. însă cel care a stabilit tabloul complet al acestora a fost Roman Jakobson.Funcţia referenţială. . sentimente. Comunicarea ideală se realizează atunci când mesajul transmis de emiţător este recepţionat integral de cel căruia îi este destinat. În timpul propagării. centrată pe forma mesajului 4. exclusiv transfer de conţinut. orice proces de comunicare presupune o îmbinare a următoarelor elemente: un emiţător. Rolul său este de exprimare a stării interne a emiţătorului 2. este cel mai bine ilustrată în comunicările ştiinţifice. fiind caracterizată de o putere mare 93 . caracterizat de formă şi conţinut. cel de la care dorim să obţinem un răspuns 3. cât şi de receptor (ex: alfabetul Morse). . mesajul poate suferi distorsionări din cauza bruiajului (bariere de mediu. receptorul pasiv. Emiţătorul codifică mesajul printr-un cod. COMUNICAREA .bidirecţională: în cadrul aceleiaşi secvenţe de comunicare emiţătorul şi receptorul îşi schimbă rolurile. centrată pe receptor. Preocupări pentru identificare funcţiilor comunicării există din Antichitate.Funcţia emotivă. INFORMAREA . cunoscut atât de el.Indiferent dacă are sau nu o finalitate intenţională. Se cuvine a face distincţia între comunicare şi informare.relaţionare oameni-fapte. mesajul este decodificat. Odată ajuns la receptor. trăiri). sau concepţie).presupune feedback. . acesta a identificat următoarele şase funcţii: 1. care poate fi informal (creat spontan) sau formal (prestabilit). şi acesta transmite emiţătorului reacţia sa de răspuns (feed-back-ul). termeni care sunt consideraţi în mod eronat ca fiind sinonimi. limbaj. Mesajul codificat se propagă printr-un canal.emiţătorul este activ. relaţionare interpersonală.Funcţia conativă.fără feedback. . în anii’40. care iniţiază comunicarea prin transmiterea către un receptor a unui mesaj (gânduri. .relaţie interactivă între emiţător şi receptor.unidirecţională.Funcţia poetică. de la emiţător către receptor. Prin raportarea la elementele procesului de comunicare.

preşcolarul îşi dezvoltă limbajul sub toate aspectele prin procesul de comunicare cu cei din jur. alt tip de canal etc. nevoia de a se exprima . asigură controlul asupra canalului . . mai relevantă pare a fi următoarea clasificare: 1.de codificare.Mesajul trebuie să fie transmis rapid şi nedeformat.Funcţia metalingvistică este centrată pe cod. Toate aceste şase funcţii coexistă în orice proces de comunicare. Funcţia de interpretare 3.Mesajul trebuie să fie formulat clar şi concis. deschid un fel canal de comunicare.Funcţia fatică. nevoia de a înţelege 3. în articolele de presă. 94 . Rolul său este de a atrage atenţia asupra codului prin: gesturi. de la caz la caz diferind ierarhizarea lor. cât şi cu ajutorul limbajului. în spatele cuvintelor şi simbolurilor aflându-se multe înţelesuri. 5. funcţiile predominante sunt funcţia fatică şi funcţia poetică. Clasificarea lui Jakobson nu este singura clasificare a funcţiilor comunicării. . De exemplu. centrată pe canal. nevoia de a şti 2. timbru etc. în funcţie de importanţa pe care o au. fiind pretabilă la orice tip de comunicare. Din punct de vedere al comunicării de masă. 6. un strigăt. Funcţia de informare 2.Procesul de comunicare să fie fluent (fără blocaje) şi să se desfăşoare în ambele sensuri (să permită feed-back-ul). Pe baza acestei experienţe cognitive dobândite.Un zâmbet.culturalizatoare 4. Copilul preşcolar se dezvoltă print-un process complex de cunoaştere continuă care acţionează asupra conştiinţei acestuia atât prin stimuli concreţi. 5. chiar dacă este cea mai completă. Funcţia instructiv . Funcţia de liant. o strângere de mână. îmbogăţindu-şi în acelaşi timp vocabularul activ care se ştie că la preşcolarul mic este sărac. tonuri ale vocii. Funcţia de divertisment O comunicare corectă trebuie să satisfacă următoarele nevoi fundamentale: 1.

2011 95 . . cu realitatea inconjuratoare. . şi anume pe de o parte ca mijloc de comunicare iar. ca mijloc de cunoaştere. limbajul transmite un conţinut informaţional si semantic. Bacău : Docucenter. Imposibilitatea de comunicare orală duce la o stagnare în dezvoltarea personalitătii acestuia. civilizat .A comunica presupune a înţelege mesajele. găsinduse mereu noi strategii de dezvoltare. Vom încheia prezentarea cu decalogul comunicării: .educativ se realizează lărgirea orizontului cu noi reprezentări.A comunica presupune cunoaştere de sine şi stimă de sine. izolându-l în mare masură.A comunica presupune a accepta conflictele. deoarece în procesul instructiv. limbajul se dezvoltă în strânsă legatură cu gândirea şi aceasta interacţionează reciproc. aplicaţii şi aspecte terminologice. . . pe de altă parte. Cunoscând faptul că întreaga activitate de la grădiniţă se axează pe comunicare orală. Andrada Brezaie Management şi comunicare în organizaţie : teorie.A comunica presupune a şti să-ţi exprimi sentimentele.Prof.La gradiniţă limbajul este considerat ca ar avea dublu sens.A comunica presupune conştientizarea nevoilor celuilalt. Cu cat îl înveţi pe preşcolar mai bine un limbaj pur.A comunica presupune asumarea rezolvării conflictelor. cu atât acesta se va concretiza într-un comportament bine educat. Chirimbu Sebastian (coord.Fundaţia Copiii Nostri 2011 Suport de curs Comunicare în limba oficială. . Desigur. .Nu poţi să nu comunici. îngrădeste relaţiile cu cei din jur şi cu cei care intră în contact.A comunica presupune a şti să asculţi.A comunica presupune a înţelege personalitatea unei relaţii. educatoarea are în vedere verificarea nivelului evoluţiei limbajului copiilor.A comunica presupune a da feed-back-uri. Cristina Călinoiu. . .). În cadrul grădiniţei se pune accentul şi pe comunicarea orală. . normal. Niculina Vârgolici. Ca proces comunicaţional. Adina Barbu-Chirimbu. Bibliografie Ghid practic de comunicare pentru părinţi .

în creşterea rezistenţei fizice şi psihice a fiecărui individ. Cazurile care. investiţia în aceasta. Politicile naţionale educaţionale au poziţionat central.româneşti şi nu numai . Învăţământ Preprimar Inspectoratul Şcolar al Sectorului 2. behavior Starea unei societăţi depinde în mare măsură de educaţia primită de la vârste cât mai mici. Key words: early education. the academic literature brought the attention of societies. educaţia timpurie . Corelaţii şi delimitări Prof. educational policies.dar se constată şi o scădere a vârstei făptuitorului. cercetările americane . delinquency. Georgeta IORDACHE Inspector de Specialitate.dovedit fiind faptul că.Educaţia timpurie şi delicvenţa juvenilă. strengthening child deviant behavior introducing a world of facts sanctioned by society. este importantă şi rezultatele se regăsesc în scăderea faptelor antisociale. în atenţia societăţilor. different specialized studies that highlights the important place it has or should have it early education in each state educational policy.în ultimii ani. în ultimii ani aparţin faptelor ce aduc atingere regulilor morale sau sociale. Un nou fenomen al societăţilor actuale este devianţa juvenilă.căută sursa acestora şi încearcă să stabilească măsuri ce ar putea fi utilizate în diminuarea lor. aceste date fiind date de Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului( fapte antisociale în 2008-11641 cazuri . drd. Recently. aduce în ultimii ani. sunt în creştere numeric.iar în 2009-11686 cazuri ) 96 . Bucureşti Abstract The lack of education and its bad implementation can generate deviant behavior . The state of a society depends largely on the education received at ages as low. Literatura de specialitate la nivel naţional şi internaţional. studii care reliefează locul important pe care îl are sau trebuie sa-l aibe educaţia timpurie în politica educaţională a fiecărui stat.

prin efectul integrării în programe specializate a copiilor din familii cu risc ridicat în săvârşirea unor fapte antisociale. în unele state.etc).unde faptele antisociale sunt mai crescute numeric.Programele şi materialele care fac obiectul devianţei juvenile se referă şi se adresează cu precădere vârstei şcolarităţii. şi nici cauzele creşterii fenomenului. un plan de combatere a violenţei asupra copilului. pentru prevenirea violenţei în rândul şcolarilor.dar şi tipurile de fapte antisociale la care aceştia au luat parte . Agenţia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului a realizat in 2009. În materialele internaţionale.din datele regasite în statistici realizate de instituţii abilitate.dar programele nu se adresează copiilor preşcolari din motive ce ţin de aspecte pe care nu le vom analiza .element determinant al apariţiei unor fapte pedepsite de lege. ci vom încerca să aducem argumente în vederea extinderii acestor programe care pot duce la prevenirea unor fapte de la vârste cât mai mici.dar nu se regăsesc măsuri de diminuare a fenomenului în care preşcolarii sunt ei . ce au început pe fonduri POSDRU. În cuprinsul prezentului material voi incerca să prezint date şi aspecte care încearcă să demonstreze corelaţia dintre lipsa educaţiei şi faptele care contravin normelor stabilite în societatea românească şi nu numai. Există programe în România. unele vor arăta situaţii ale unor fapte săvârşite de minori. printre alţii.ştiut fiind că. Precizam anterior faptul că.cât şi situaţii ale participării la cursurile unor grădiniţe din diferite zone .făptuitori. În multe situaţii. La nivelul Bucureştiului se vor putea vedea sectoarele unde numarul de fapte săvârşite de minori este mare .fară a coborâ fenomenul pentru perioada preşcolarităţii. pentru persoane mai mari ca vârsta cu care aceştia intră în contact prin diferite căi( fraţi. 97 .mai ales de cei sub 7 ani. prin joc se pot forma deprinderi de comportare socială corecte.dar şi măsuri de scădere ale acestuia .părinţi şomeri.care s-a adresat cadrelor didactice din şcoli şi licee. Din datele ce vor fi prezentate în cuprinsul materialului . cercetătorii americani au început studii care încearcă să evidenţieze valorile fenomenului. copiii sunt traficaţi şi puşi să săvârşească fapte incriminate de legea românească. se fac studii care încearcă să facă o conexiune între cele doua concepte şi anume lipsa educaţiei.

migraţia este crescută.astăzi o faptă de acest gen rămâne în categoria faptelor pedepsibile . Delincvenţa conform DEX-ului este . motiv pentru care programe de integrare a copiilor de la vârste cât mai mici în activităţi desfaşurate de grădiniţe sunt foarte importante. Devianţa/ delincvenţa juvenilă-concepte şi aspecte specifice Societatea oferă membrilor săi.punitive.tipul de conduită care se abate de la regulile admise de societate”.iar fapta deviantă este pedepsită diferit în cele doua situaţii. furtul unei pâini era considerat un fapt foarte grav şi era pedepsit grav . Dacă în evoluţia societăţii . În societăţile în care şomajul este în creştere. adică a perioadei preşcolare. Am menţionat anterior faptul că societatea umană a stabilit regulinorme de conduită pentru toţi indivizii perioadei din evoluţia societăţii la un anumit moment.iar devianţa este . locul de manifestare. PhD. a crimelor în perioada maturităţii..faptele antisociale care apar în unele societăţi pot fi în creştere.iar participarea copiilor la procesul educaţional este în scădere .În programul Perry Preschool s-a evidenţiat că educaţia începută de la vârste mici. În evoluţia umanităţii normele stabilite de societăţile de la un anumit moment dat s-au modificat.fapt ce determină reacţia organelor abilitate să ia măsruri coercitive. acestea pot fi încălcări ale normelor existente la un anumit moment dat.funcţie de criteriile stabilite în perioadele respective.de dezvoltare fizică şi educaţională ..2008).dar nu de toţi.pe care societăţile le au în momente ale evoluţei sale pe care le consideră ca repere normative pentru membrii săi şi care sunt acceptate de unii membrii.deviante. fenomenul social care constă în săvârşirea de delicte”. în altele. Faptele sau acţiunile care nu se încadrau în aceste norme erau considerate .la un anumit moment dat. 98 .fapt ce poate duce la o evoluţie favorabilă în interiorul ei. Sunt situaţii când individul se abate de la normele sociale . Dacă într-o societate unele norme sunt valabile. a dus la scăderea arestărilor. cât şi . ansamblu de delicte comise într-un anumit mediu pe parcursul unei perioade”.( Steve Barnett.. dar gradul de pericol este considerat mai mic faţă de perioada amintită iniţial.

).iar Lexiconul pedagogic defineşte aceasta reprezintă .prin abateri grave de la disciplină.conduită promiscuă. Sociologia devianţei).acte.unei influenţe ambientale negative. Această formă de devianţă afectează cele mai importante valorişi relaţii sociale protejate de normele juridice cu caracter penal.Rădulescu consideră că .devianţa cuprinde o diversitate de manifestări: actele şi conduitele sancţionate sau nu legi”(D. tulburări ale conduitei social-morale. comportamentul deviant se poate datora în unele cazuri. Batâr în .abandon şcolar. justiţie.în bună măsură.dezorganizare a activităţii ~ pot coincide cu predelincvenţa” Definiţia anterioară aduce în atenţie faptul că..unor înrâuriri educative inadecvate. instituţii de recluziune etc. Se manifestă.. afectând evolutţia normală a ordinii publice”.dezechilibru moral. Delincvenţa este o formă de devianţă cu caracter penal.datorate.. uneori având la bază tulburări de caracter.cuprinde în sfera conceptului acele fapte..Conceptul de „delincvenţă” nu este sinonim. .”( Dan Banciu-Introducere în sociologia devianţei juvenile) Ambele definiţii ale noţiunii de devianţă.în cadrul şcolar. organizate de către agenţii specializaţi ai controlului social (poliţie.Batâr. atitudini agresive..În concepţia lui D.conduite care ăncalcă voluntar sau involuntar normele scrise sau nescrise şi care se opun comportamentului convenţional prescris sau nu juridic . unor activităţi educative greşite.absenteism. nu se confundă cu noţiunea de „devianţă” sfera conceptului de „devianţă” este mai largă şi cuprinde ca formă particulară noţiunea de „delincvenţă”. Delincvenţa reprezintă ansamblul actelor şi faptelor care violează regulile penale şi care impun adoptarea unor sancţiuni negative. 99 .Sociologia devianţei” precizează că devianţa .realizate greşit şi care sunt manifeste în cadrul şcolii şi nu numai..”( Todorel Butoi.În ansamblul formelor de devianţă este inclusă şi delincvenţa (criminalitatea). Devianţa este o deviere comportamentală a individului . are un sens mai larg şi include în conţinutul ei comportamentul unui copil ce încalcă norme cu caracter de dispoziţie impuse de societate.Sociologia devianţei) Un alt punct de vedere în ceea ce priveşte acest aspect este dat de Dan Banciu atunci când subliniază că :. O altă definiţie formulată de S.

. de conducere.care se manifestă prin abatere de la normele socio-culturale existente şi încalcarea legilor. a lipsei de protecţie şi îngrijire primite în familie. fiind punctul de vedere al lui E. desfăşurare normală a acţiunilor indivizilor şi grupurilor. Dintre aceste dimensiuni în cercetarea pe care o realizez numai la cea economică o să fac referire deoarece încerc să arat că această latură la care se poate adăuga şi cea educativă..Delincvenţa juvenilă” ..ce intră sub incidenţa legii penale. în ansamblul ei..să asigure funcţionare tuturor instituţiilor.societatea este interesată să-şi păstreze ordinea .dar vârsta individului fiind sub cea a majoratului intră în conţinutul conceptului de delincvenţă juvenilă. Albu.. date care sunt confirmate de situaţii oficiale pe care le vom prezenta în acest material într-un alt capitol. emite ideea că .deviere comportamentală gravă.Se remarcă . devenind un pericol social. Prof. nu este altceva decat consecinţa absenţei sprijinului moral oferit de adult.iar în acest caz pedepsele sunt stabilite de legiuitor funcţie de vârsta făptuitorului. a eşecului activităţii de educaţie primită în şcoala.. psihologică.Sociologia devianţei” marca faptul că .pot duce la creşterea fenomenului delincvenţei într-o societate. delincvenţa juvenilă este o .În lucrarea doamnei profesor universitar Maria Voinea. În conţinutul acestei definiţii . sociologică. juridică. 100 .o coborâre a vârstei la care se manifestă delincvenţa. etc.Delincvenţa este un fenomen deosebit de complex.Delicvenţa juvenilă. incluzând o serie de aspecte şi dimensiuni de natură statistică.ea fiind mai amplu explicitată în Lexiconul pedagogic. o creştere a numărului infractorilor minori( mulţi fiind preadolescenţi)”. “(Dan Banciu-Introducere……) În rândurile de mai sus am dat definiţii ale delincvenţei juvenile. 2000) Abaterile de comportament pot îmbrăca forme grave . Tudorel Butoi în lucrarea .echilibrul. Astfel. economică şi prospectivă”.( Maria Voinea .să-şi menţină structurile şi formele proprii de organizare. . .în ultimul deceniu.” Societatea sancţionează încălcarea normelor stabilite de ea funcţie de pericolul social pe care îl reprezintă faptul săvârşit de individ sau grupul de indivizi. se menţionează că vârsta la care se comit fapte antisociale a coborât .

Am prezentat categoriile deviante în paragraful anterior . 2.Sociologia educaţiei” a lui D. Autorul apreciază faptul că. Atunci când clasificăm comportamentele deviante.despre care am vorbit. devianţa indivizilor cu tulburări de comportament. Batâr sunt precizate categoriile deviante: devianţi subculturali-cei care pun în cumpănă caracterul legitim al normelor pe care le violează promovând norme şi valori substitutive. Graham W. transgresori – violează deliberat norme sau legi. acestea fiind urmare a lipsei educaţiei corecte în medii familiale sau şcolare adecvate şi în raport cu specificul vârstei.îşi începe lucrarea cu o atenţionare asupra fenomenului adresată oficialităţilor statului. Cercetări şi studii în România despre devianţa/delincvenţa juvenilă În ultimii ani fenomenul devianţei juvenile a crescut. motivarea su nemitivarea devianţei.există posibilitatea ca prin participarea la cursuri într-o instituţie de învăţmânt să scadă acest fenomen sancţionat de societate.. lăcomie. handicapaţii fizic sau mintal. (D. administraţia şi educaţia pot juca rolurile 101 .autorul ei Dr.Delincvenţă şi justiţie în România” aparută în 2002. 3.deşi îi cunosc legitimitatea şi rolul social ca şi realitatea . facem referire la: 1. Sociologia devianţei) În . Legislaţia. caracterul voluntar sau involuntar al devianţei.deoarece în prezentul referat vom aborda numai primele doua comportamente deviante sau fapte ce se încadrează în fapte de delincvenţă juvenilă.viclenie. fapt precizat de diferite organisme abilitate în domeniu. În lucrarea .extrase din . caracterul primar sau transgresor . oportunism..dar o fac din interese prsonale(unele materiale) pasiuni..Tranziţii turbulente.Batâr. GILES. Batâr .Sociologia educaţiei” a lui D..Intervenind cât mai de timpuriu.

complementare în crearea unei noi paradigme a justiţiei juvenile. la care se adaugă interdicţiile severe instituite de părinţi asupra unor acţiuni sau preferinţe care impiedică dezvoltarea sociabilităţii şi a autonomiei morale. considerând că tendinţa spre delicvenţa este rezultatul manifest al eşecului.date oficiale de la Agenţia Naţională Pentru Protecţia Drepturilor Copilului. iar unele dintre ele. atunci când nu sunt aduse la cunoştiinţa organelor abilitate .faptele antisociale săvârşite. Tabelele de mai jos realizate în cadrul cercetării făcută de Graham Giles prezintă situaţia delictelor comise de minori în mai multe ţări 102 .referitoare la acest aspect (Rezoluţia Parlamentului European-21 iulie 2007 privind delicvenţa juvenilă).conştientizeze şi să coopereze” .. GILES se precizează că trebuie să avem o justiţie .inclusiv în documentele UE. .poliţie sau protecţia copilului.” (Dan Banciu-Introducere……) În paragrafele ulterioare vor fi prezentate statisticile despre diferite delicte săvârşite de minori. acest eşec datorându-se în mare masură unei educaţii greşit orientate care ignoră motivaţiile personale ale tânărului şi aplică un sistem defectuos de sancţiuni.. Cercetările realizate în România privind faptele deviante comise de minori( referire făcând la minori sub 14 ani) sunt relativ puţine date publicităţii .pot fi relevante deoarece multe din aceste dat pot fi subdimensionate prin lipsa de reacţie a societăţii . În multe materiale se face referire la creşterea faptelor antisociale făptuite de copii cu vârste care coboară mult către 10-11 ani.”. Lipsa educaţiei sau realizarea ei deficitară pot genera comportamente deviante.O alta direcţie de abordare este aşa-numita abordare „psihopedagogica” a comportamentului care evaluează cauzele delicvenţei juvenile din perspectiva erorilor educaţiei şi socializării morale.măsurabilă şi posibilă” .. În conţinutul raportului realizat de Graham W. deşi provin din date oferite de Agenţia Naţionala Pentru Drepturile Copilului sau Institutul Naţional de Statistică.care introduc copilul înt-o lume a faptelor sancţionate de societate. asimilării şi internalizării normelor de conduită de către subiecţii educaţiei.acest lucru fiind posibil numai prin schimbarea mentalităţii societăţii care trebuie să . vizibilă.

iar România în cele trei tabele ocupă după cum se poate observa un loc cam la mijlocul graficelor. se constată că la nivelul anului 1998 acestea erau de aproximativ 5 ori mai multe.(vezi tabel 1) În următorul tabel care analizează delictele comise de sau cu minori se păstrează aceeaşi diferentă .Europene . Dacă în 1990 delictele comise de minorii între 14 şi 17 ani erau foarte puţine.adică de 5 ori mai multe delicte la nivelul anului 1998 faţă de anul 1990 TABEL 1 103 .

(Graham W. 2002) TABEL 2 104 . GILES.

2002) TABEL 3 105 . GILES.(Graham W.

Din datele regăsite pe sit-ul poliţiei române se constată începerea unor campanii pentru elevii din gimnaziu şi liceu .Răsăriteană şi Centrală. Radiografia fenomenului delincvenţei juvenile româneşti făcută de Giles . GILES. 106 . Se trage un semnal de alarmă în ceea ce priveşte modul de pregătire a societăţii româneşti pentru a face faţă delincventei juvenile.. România dispune de cele mai limitate resurse de aplicare a legii:ele reprezintă o şesime din media pentru întreaga regiune a numărului poliţiştilor. măsuri educative concretizate în diverse programe. situându-se cam pe locul trei .magistraţilor şi personalului corecţional la suta de mii de locuitori”(Graham Giles.furtul.de prevenire a delincvenţei. care a avut o durată de trei ani începând din 2007( sit-ul poliţiei române.2011). procurorilor. campanie care s-a desfăşurat sub sloganul. protituţia şi o faptă gravă de genul . Prevenirea delicvenţei juvenile şi a victimizării minorilor” . 2002) Dacă în tabelele 1 şi 2 creşterea delictelor au fost în creştere.(Graham W.turismului pedofil”. în tabelul 3 se poate observa rata crescută a acestor acte ..2002). faţă de celelalte 9 ţări. sunt infracţiuni care se regăsesc în tipurile de infracţiuni la care minorii sunt autori sau victime.Faţă de alte ţări din Europa Occidentală.. cu fapte din categoria cerşitului. omucideri.

Plan naţional de prevenire şi combatere a violenţei asupra copilului 2009-2013”. consolidarea mecanismelor de respectare şi aplicare a legilor. De remarcat ideea raportului UNICEF de înfiinţare a unor servicii rezidenţiale pentru delicvenţii minori..Vergil Voineagu. iar Capitolul 3 face referire la .Teorie şi practică”.apare raportul editat sub UNICEF şi Innocenti Research Centre de către o echipă coordonată de prof. Materialul face o evaluare a fenomenului delincvenţei juvenile româneşti ...Costurile criminalităţii”.dar şi evoluţia faptelor antisociale în ultimii ani. servicii care în acest moment nu sunt oferite de statul român.afirmă Gheorghe Florian în preambulul materialului. prevenirea criminalităţii minorilor devine un imperativ al acestei perioade pentru Romania. de la Institutul Naţional de Criminologie.Minori.În noiembrie 2006. Măsurile propuse sunt generale .. Giles. Este de adus în atenţie de asemenea un studiu realizat de Gheorghe Florian .familie şi şcoală”. Ca urmare. Raportul este structurat pe 13 capitole. . Autorul.care statuează direcţiile şi obiectivele ce ţin de acest fenomen. Agenţia Naţională Pentru Propecţia Copilului a realizat în baza statisticilor un . supravegherea şi evaluarea riscurilor în timp şi spaţiu” . din materialul prezentat anterior.care în anul 2005 publică materialul .fără a face referire la minorii sub 14 ani . acest raport analizează fenomenul ca fiind posibil de prevenit 107 ..dar şi propuneri pentru diminuarea fenomenului.directorul Institutului Naţional de Statistică.Prevenirea criminalităţii. Multe din observaţii sunt apropiate ca incidenţă de raportul prof. iar în Capitolul 6 abordează noţiuni despre . legislaţia care regelemtează încadrarea faptelor. Ambele materiale aduc în atenţie radiografia fenomenului delincvenţei juvenile în ultimii 20 de ani. Faţă de rapoartele anterioare când delincvenţa este generic prezentată. aspectele sunt abordate numai pentru minorii care se află în perioada şcolarităţii. în care obiectivele principale sunt ordinea socială. în debutul materialului atinge conceptul devianţei juvenile pe care îl consideră un fenomen ce ar trebui să fie în atenţia Ministerului Justiţiei în vederea realizării unei strategii naţionale. formarea şi solidarizarea publicului la acţiunile preventive.

acesta a motivat ca investiţia în educaţia timpurie este benefică deoarece sumele se reîntoarce în educaţie .acestea sunt capabile să facă faţă schimbărilor societăţii. cheltuieli judiciare.fapt ce a permis adaptarea cu uşurinţă la schimbări. 108 . Primul grup a beneficiat de pregătire pentru şcoală 2. care prezentau un risc înalt de a deveni delincvenţi din cauza situaţiei părinţilor lor. economie . Copiii aveau vârsta cuprinsă între 3 şi 5 ani şi au fost repartizaţi în două grupe . cercetările făcute în SUA pe grupuri de copii aflate în situaţii de risc şi care au avut rezultate în momentul ajungerii la maturitate prin scăderea delincvenţei celor din program în comparaţie cu alţii.referindu-se la presiunea scăzută pe bugetele sociale dacă sunt mai puţini şomeri.dar şi social. incidentele infracţionale au scăzut cu 20% iar eşecul şcolar a fost redus. Florian.atăt în grădiniţă. aşa cum au făcut cercetătorii americani.5 ore pe zi şi erau vizitaţi săptămânal la domiciliu de un lucrător social. Din chestionarele aplicate putem presupune că acei părinţi care au beneficiat de educaţie timpurie au avut formate competenţe sociale corecte.una experimentală şi alta martor.. au dus la existenţa unor familii omogene sau în cazul femeilor care îşi cresc singure copiii. Senatul american a calculat că fiecare dolar investit a economisit 5 dolari din alocaţiile pentru securitate socială.2005) Cercetările americane făcute la nivelul anilor 1962.În acelaşi sens amintim şi programul desfăşurat în 1962 în oraşul american Michingan. pentru copii preşcolari.plăţile pentru ajutoare sociale scad şi altele. Programul a durat 2 ani iar copiii au fost urmăriţi până au împlinit 19 ani: s-a constatat că la cei cuprinşi în program.prin intervenţie în perioada preşcolară.( G. victime şi conservarea calităţii vieţii “. . Plecând de la această cercetare încercăm să demonstram că pe un grup de indivizi care beneficiază de educaţie corectă.cât şi in familie putem forma deprinderi de comportare civilizată care îi marchează pe indivizi pentru toată viaţa. În materialul prezentat de John Benett la a Xa Conferintă Anuala a ISSA de la Bucureşti .dar şi creşterile economice pentru societate în ceea ce-i privea pe respectivii subiecţi. au evidenţiat ( am mai menţionat) că educaţia timpurie poate scădea fenomenul delincvenţei juvenile. Autorul aduce în atenţie în paragraful despre prevenirea socială.

Sibiu . Universităţii "Lucian.dar cel mai important cred că este răspunsul societăţii care este receptivă la beneficiile pe care le are educaţia timpurie pentru individ.Holding Reperter Giles. Casa de editură şi presă.D.. Bucureşti.Ed.D ( 2000) . Elemente de sociologie juridică. Bucureşti. (1995)Criminologie. Ed...Ed. Bibliografie Banciu.(2011) Influenţă socială şi schimbare socială.. (1997).G.Şansa” Moscovici. România nu este nici ea ferită în contextul creşterii şomajului .M. (2009) Sociologia devianţei. asigurând un buget corect în investiţia în educaţie timpurie .Şansa” Voinea .regăsindu-se în manifestările corecte ale tinerilor.G.(1995) Drept civil român.G. Iaşi. Blaga” Beleiu.. (2002).G..EDP 109 .dar şi realizând programe ţintite pe grupurile supuse riscului .Lumina Lex Batâr . Bucureşti..Concluzii Gradul delictelor săvârşite în ultimii ani este semificativ iar in unele ţări fenomenul este monitorizat cu atenţie în vederea realizării de programe amelirative. a migraţiei din ce în ce mai crescute sau a plecării la muncă în strainătate a prinţilor .Oscar Print Mitrofan. Polirom Nistoreanu. Ed. de creşterea fenomenului delincvenţei juvenile.a scăderii puterii de cumpărare.N. Bucureşti. analizând fenomenul.există posibilitatea scăderii fenomenelor antisociale săvârşite de minori. Butoi.. V. Ed.. (2000)Psihologie judiciară. C. Zdrenghea. (2005) Prevenirea criminalităţii. Politicile educaţionale româneşti în ceea ce priveşte educaţia timpurie s-au schimbat.Ed.S. Sociologie generală şi juridică..T. Bucureşti. Cred că.. Tranziţii turbulente.Expert Florian. în sensul că această periodă este poziţionată în documente pe un loc semnificativ .Teorie şi practică. Casa de editură şi presă.Păun.Delincvenţă şi justiţie în România. Bucureşti.

2006 Report evaluation of antitrafficking policies in Romania.. Lumina Lex .UNICEF Practici şi norme privind sistemul de justiţie juvenilă din România.Lausanne Rezoluţia Parlamentului European din 21 iunie 2007 privind delincvenţa juvenilă: rolul femeilor..Rădulescu. Cercetare şi prevenire socială.. Innocenti Research Centre.SUA. Banciu. ( 2002). UNICEF.2006 European Sourcebook of Crime and Criminal Justice Statistics – 2010.S. UNICEF .Ministerul Justiţiei. UNICEF.S.ISE.Violenţa în şcoli.. Fourth Edition.Ed. al familiei și al societăţii (2007/2011(INI) Avizul Comitetului Economic şi Social European privind spaţiile urbane şi violenţa juvenile (2009/C 317/06) Juvenile offenders and victims: 2006 National Report. 110 . Bucureşti..Department of Justice.D.. U.2006 .Evoluţii ale delincvenţei juvenile în România. Children in conflict with the law in Romania.

”1. Prin astfel de activităţi.Mihai Viteazul”.Particularităţile psihologice ale învăţării problemelor de vocabular la vârsta şcolară mică Prof. Pentru educarea auzului fonematic. operation perceptions. variate. percepţia discriminativă a formelor. sistematice efectuate din perioada preabecedară restructurează şi ridică la un nivel superior atât auzul (recepţia fonetică). Analiza acustică fină a elementelor componente ale cuvintelor atrage după sine dezvoltarea aparatului verbo-motor. Sensibilitatea sa vizuală şi kinestezică cunoaşte acum o evoluţie specifică. La început. implementation.. propoziţie. familiarity. analitico-sintetică. coordonarea oculo-motorie etc. cuvânt. Exprimarea verbală zilnică se perfecţionează prin apropierea de exprimarea 111 . În procesul însuşirii vorbirii corecte aceşti analizatori au un rol primordial : elevul-începător trebuie să-şi dezvolte bine auzul fonematic.Târgovişte (DB) Abstract: The entire educational process of words entering the vocabulary of the student's active can be easily learned. … fără de care însuşirea cititscrisului nu este posibilă. dar pe măsură ce se automatizează citit-scrisul. auzul elevului devine din ce în ce mai analitic. „Însuşirea citit-scrisului revoluţionează întreaga activitate psihică a copilului. apoi să realizeze pe plan auditiv sinteza sunet. care asigură astfel producerea şi pronunţarea corectă a sunetelor şi cuvintelor conform regulilor ortoepice ale limbii materne. Gheorghiţa STANCU Învăţământ primar Şcoala . dezvoltându-se mai ales auzul fonematic. cât şi aparatul verbo-motor. their cognitive experience. Conform particularităţilor fonetice ale limbii române se foloseşte metoda fonetică. Rolul analizatorului auditiv apare pregnant în însuşirea acelor cuvinte care se scriu aşa cum se pronunţă. copilul tinde să scrie aşa cum vorbeşte. if they are related to the field of observation. organization. Keywords: sensations. începătorul învaţă să descompună propoziţiile în cuvinte şi cuvintele în silabe şi sunete.Exerciţiile repetate. el începe să vorbească aşa cum „se scrie”.

Cuvintele. începe să utilizeze cu mai multă uşurinţă cuvintele pe care înainte le înţelegea. de a-l vedea scris pe tablă. momentului etapei parcurse. iar cuvintele . Însuşirea corectă şi completă a cuvintelor noi. un instrument de lucru. un mijloc de însuşire a cunoştinţelor. Deprinderile vorbirii corecte se formează deci. Percepţia este constituită din senzaţie. copilul capătă mereu impresii noi. dar nu le folosea. de aceea. fiind mereu solicitat să vorbească. care la început este o activitate impusă. Senzaţiile şi percepţiile iau naştere prin activitatea analizatorilor în urma acţiunii obiectelor şi fenomenelor asupra lor. Astfel. în interacţiune cu cel verbo-motor. le-am selectat. care intră în vocabularul activ al elevului. am urmărit să cunosc fondul lexical al fiecărui elev în parte şi al clasei în ansamblu. Cu ajutorul analizatorilor. pot fi uşor însuşite. în şcoală. prin includerea unui mare număr de analizatori. de îmbogăţire a vieţii spirituale. precum şi asocierea cu alte cuvinte. pe baza interacţiunii dintre analizatorii auditivi. să se exprime. ci şi ca o adăugire de noi sensuri la cuvinte vechi. devine un bun al elevilor. se stabileşte un echilibru mai adecvat între vocabularul activ şi cel pasiv al şcolarului. integrându-se în noi sisteme pentru a preveni uitarea şi a le fixa mai bine. imaginea lumii exterioare devine mai completă. de experienţa lor cognitivă.literară. În întregul proces instructiv-educativ. asistăm la formarea stereotipilor dinamici şi exprimării corecte. Încetul cu încetul. În munca la clasă. ei bazându-se pe elementele înţelese. de a-l scrie în caiet şi a-l exprima prin citire şi vorbire. Copilul.care aveau nevoie de explicaţii. Această îmbogăţire nu trebuie înţeleasă numai ca un spor numeric la fondul de cuvinte. şi în funcţie de acest lucru. verbo-motori. munca cu vocabularul are o importanţă covârşitoare. dascălii. Reflectarea senzorială este capabilă de analiză. percepţia sa păstrează 112 . Pe baza analizatorului auditiv. Aceste cuvinte au fost repetate. urmărim îmbogăţirea vocabularului. care formează treapta senzorială a cunoaşterii. ceea ce a contribuit la reducerea efortului elevilor de a le învăţa. Elevii au fost puşi mereu în situaţia de a auzi cuvântul nou. Limbajul este în dezvoltare continuă. citit-scrisul. vizuali. Cunoaşterea realităţii înconjurătoare începe prin senzaţii şi percepţii.În decursul întregii activităţi desfăşurate. noi. numai dacă sunt legate de câmpul de observaţie. indiferent de forma şi fondul activităţii. este mult uşurată prin perceperea lor activă şi completă. sub aspectul formă-fond. Când copilul intră clasa I . respectând particularităţile psiho-individuale ale elevilor. La cuvintele noi am făcut analiza şi sinteza lor.

sănătoasă. de la stânga la dreapta. leagă cuvintele în timpul lecturii etc. „rea”.Privind prin prisma învăţătorului. ei se opresc mai mult asupra celor care îi atrag mai mult. condiţia folosirii unor cuvinte cunoscute sau. evitând acţiunile care inhibă cortexul elevilor. Orice comunicare îşi atinge scopul când mesajul interceptat. Înţelegerea mesajului nu este întotdeauna uşoară. ci pe silabe. prin lecţiile desfăşurate. Când sunt puşi în situaţia de a observa anumite obiecte. unii elevi confundă literele care sunt asemănătoare ca formă: „nu”„un”. s-au instaurat în clasă relaţii de cooperare. De asemenea. dacă apar cuvinte necunoscute. cu mici pauze şi reveniri. elementele perturbatoare. în etapa formării deprinderilor de citire corectă. procesul instructiv este un proces de comunicare de cunoştinţe. Privirea ochilor se deplasează în direcţia rândului. poate constitui o frână în atingerea obiectivului respectiv. în acelaşi fel de către receptor ca şi de către emiţător. de nivelul lor de înţelegere. îi lipseşte supleţea şi mobilitatea. observarea materialului intuitiv trebuie să se facă în mod organizat. ci dimpotrivă. Fără a slăbi ritmul muncii.„era”. trebuie insistat ca parcurgerea orizontală a rândurilor să nu se realizeze literă cu literă. superficială. eliminând lecţiile autoritare care măresc influenţa stresantă. trebuie să se ţină seama şi de atmosfera generală în care are loc comunicarea. dar nu este necesar ca receptorul să fie de acord cu emiţătorul. acestea să fie explicate înainte de a fi citite. De aici. Gândirea elevilor de vârstă şcolară mică are un caracter concret-intutiv.unele trăsături ale perioadei anterioare: globală. sub îndrumarea directă a învăţătorului. Elevii au adesea greutăţi în recepţionarea corectă a mesajului ori de câte ori învăţătorul nu ţine cont de experienţa verbală anterioară a elevilor. Receptarea corectă a mesajului înseamnă înţelegerea lui fidelă. Unii elevi întâmpină o serie de dificultăţi: confundă anumite litere. de exemplu. La citire. sistematizat.A individualiza instruirea în condiţiile exprimării înseamnă şi a insista asupra cauzelor care determină astfel de deficienţe şi de a le înlătura cu ajutorul unor exerciţii diferenţiate. De aceea. Revenirile sunt determinate adeseori de neînţelegerea sensului cuvintelor. ceea ce 113 . îi interesează. Încălcarea unor principii pedagogice. Prin comunicare se înţelege un schimb de mesaje cu semnificaţie sau cu sens ce are loc între doi sau mai mulţi indivizi. Ritmul individual al citirii trebuie respectat. Astfel că în perioada formării deprinderilor de citire corectă. nu pot citi cuvinte cu aglomerări de consoane sau pe cele formate din mai multe silabe. ori între mai multe grupuri de indivizi. de tendinţele lor de interpretare. Am acordat permanent o atenţie deosebită creării unei atmosfere de lucru proprie.

pe lângă nuanţarea cea mai subtilă a ideilor.înlătură teama. Cuvintele sunt legate în propoziţii sau în fraze. Mânuite cu pricepere. mesajul pe care îl poartă depind. în mare măsură. Înţelegerea acestui lucru este un prim pas care duce la generalizări superioare. în timpul căreia elevul să simtă sprijinul apropiat şi plin de căldură al colegilor şi al meu. Totuşi. În momentul intrării în şcoală. eliminând pseudocomunicarea. Deci. abundă în utilizarea cuvintelor cu efecte conotative. mai precis. în munca instructiv-educativă. spre abstracţiune şi stă la baza înţelegerii gramaticii. folosit şi consemnat în dicţionarele uzuale. şi. De exemplu propoziţiile : „Este prima pălărie a omului” şi „Este pălăria primului om” au cuvinte cu acelaşi înţeles. unanim acceptat. atunci când vrem şi trebuie să atingem „coarda sensibilă” a elevilor. le găsim în ceea ce se numeşte context. această legătură li se pare copiilor cu totul firească. 114 . cu grijă. de comunicare şi de cunoaştere. monotonia. Ei trebuie să înţeleagă că obiectul şi cuvântul care îl denumeşte sunt realităţi distincte. Orice cuvânt are un rol denotativ (sensul obişnuit). În literatură nu demonstrăm. ci convingem mai ales pe plan afectiv. mai mult chiar. de gestul însoţitor. Lexicul limbii noastre se caracterizează prin bogăţia şi varietatea elementelor care îl compun. eliminând repetiţiile. evitând. Trezirea unor sentimente mai profunde se bazează şi pe arta de a folosi cu măiestrie astfel de cuvinte. şi de tonul cu care se pronunţă. contextul verbal este acela care dirijează cel mai adesea sensul cuvintelor. sensul unui cuvânt. Literatura. Dincolo de context. cultural. urmărim ca elevii să poată beneficia de principalele funcţii ale limbajului de comandă. o diversitate de forme pentru aceleaşi noţiuni. mai ales cea beletristică. Contextul sau. Funcţia de cunoaştere asigură însuşirea de către elevi a tezaurului spiritual. creat de omenire. li se pare indisolubilă. a sentimentelor. sporeşte energia necesară muncii. transformându-se treptat în deprinderi puternice de învăţare în clasă. Pe asemenea sensuri se întemeiază şi efectul educativ în şcoală. Unele cuvinte au rol conotativ destul de variabil (extinderea sensului strict al cuvântului prin alăturarea unor subînţelesuri de natură afectivă). de relaţia socială în care se află interlocutorii. Funcţia de comandă a limbajului este un mijloc de a determina pe elevi să efectueze anumite mişcări sau să adopte o conduită corespunzătoare. În cursul vieţii copilului se consolidează legătura dintre cuvânt şi obiectul corespunzător. acestea conferă exprimării. înţelesul celor două propoziţii diferă datorită modului de aşezare a cuvintelor. Comunicarea prin limbaj transmite de la învăţător la elevi materialul de învăţământ.

dar atât de pasionant. ne punem oare suficient de des întrebările: „Îl învăţăm pe elev cum să înveţe?”. De calitatea deprinderilor însuşite în această perioadă depinde formarea elevului ca cititor. În avalanşa de informaţii şi cerinţe adresate elevilor. dezvoltării. dar şi în clasele primare elevul trebuie orientat. în care trebuie să orienteze elevul în descoperirea cunoştinţelor şi valorificarea acestora. ordonarea şi înregistrarea informaţiilor. activizării. în complicatul proces al învăţării. stăpân pe el. „ Este suficient ajutorul pe care i-l dăm spre a se descurca în vastul şi complicatul proces al formării sale ?” 115 . Plecând de la un material verbal inteligibil şi pe deplin cunoscut. Posibilitatea elevilor de a aplica şi opera cu noţiunile anterioare Pentru dezvoltarea vocabularului şi nuanţarea sa este necesar să cerem elevilor să folosească expresii şi cuvinte în structuri noi. sistem care să asigure stocarea. înţelegerea conţinutului textului. asupra existenţei unui S şi P gramatical în propoziţie. C.în care elevul este preocupat de reţinerea informaţiei.perceperea şi recunoaşterea cuvintelor. Elevul trebuie pus în situaţia de a fi un bun autodidact. şcolarii sunt orientaţi asupra unor noi relaţii dintre cuvinte. Se impune realizarea unei etape noi şi anume latura critică. cu diferite sensuri (când este posibil). dar atât de necesar unei exprimări corecte. ordonarea şi valorificarea informaţiei pe tot parcursul vieţii. nuanţării vocabularului se disting trei etape : A. În acest scop se impune consultarea dicţionarelor.lectura funcţională.Organizarea planului funcţional. B. obişnuindu-i pe elevi să utilizeze corect acest instrument al activităţii intelectuale. îndrumat către evaluarea informaţiei obţinute. modern. urmând să desprindă mesajul acestuia. neobosit al formării. S-ar putea spune că în această etapă se cere prea mult de la învăţământul primar. prin noi propoziţii . În procesul atât de sinuos. acordul atât de complex. Familiarizarea conştientă a elevilor cu fenomenul de limbă datintuirea să se facă prin cuvinte. învăţătorul a devenit coordonator al unui proces nou. să-şi formeze un sistem de deprinderi intelectuale necesare acumulării.De la rolul de transmiţător de informaţii. de exemplu cele ştiinţifice. Din experienţa proprie am constatat că se pot obţine foarte bune rezultate dacă se discută probleme de limbaj cu mult înainte de ajunge la noţiuni distincte.

Traducere de Constantin Urmă. 5. Editura Didactică şi Pedagogică. Edouarde. Limba română contemporană. 1997. Sinteze de limba română.Bibliografie CLAPAREDE. OSTERRIETH. MOCANU. Psychologie de l’enfant. 2004. Editura Universităţii din Piteşti. M. Editura Didactică şi Pedagogică. Theodor. Bucureşti. BĂNICĂ. Ministerul Educaţiei Naţionale. HRISTEA. Consiliul Naţional pentru Curriculum. Introducere în psihologia copilului. Paul A. Cadru de referinţă. Editura Didactică şi Pedagogică. Vocabularul.. 1971. Bucureşti. 116 . 1981.. Bucureşti. Gheorghe. Bucureşti.Curriculum Naţional pentru învăţământul obligatoriu. 1976.

Mădălina BONDOC Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. dintr-un anumit punct de vedere. Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiecte de învăţământ contribuie substanţial la realizarea educaţiei elevilor. diferite de ele. progress of knowledge Lumea contemporană reprezintă o permanentă şi inedită provocare pentru educaţie. sugerate chiar de planul de În învăţământ sau de programele disciplinelor sau ariilor curriculare. Explozia de cunoştinţe. În procesul de învăţământ se regăsesc demersuri interdisciplinare la nivelul corelaţiilor minimale obligatorii. la răscruce. moral or aesthetic lends itself to a very special interdisciplinary treatment. oamenii au nevoie de noi deprinderi pentru o mai bună înţelegere a complexităţii relaţiilor sociale. for a new teaching unit. modificarea permanentă a programelor şcolare impun o atenţie sporită asupra problemelor actuale. formativ. Major problems of the contemporary world. Key words: interdisciplinarity.Interdisciplinaritatea – rezolvarea unei crize? Prof. Într-o societate a schimbărilor rapide. Am putea spune că majoritatea disciplinelor pot fi abordate din perspectiva altor discipline. înfăptuirea unui învăţământ modern. economic issues. tot aşa cum o anumită disciplină se poate referi la o anumită varietate de probleme şi preocupări. a capacităţii lor de a aplica cunoştinţele în practică. corelarea noțiunilor fixează şi 117 . education. Airinei”-Bucureşti Abstract Interdisciplinarity is one of the most important and complex theoretical and practical development of science. la formarea şi dezvoltarea flexibilităţii gândirii. politice şi economice. Educaţia se află. while interdisciplinarity appears as a logical consequence of the integration of all types of content in the perspective of lifelong education. consider predarea – învăţarea interdisciplinară o condiţie importantă. Încep oare şcolile să nu mai fie potrivite pentru nevoile viitorului cetăţean? Consider că o abordare transdisciplinară și interdisciplinară a conceptelor este o soluţie.

Promovarea interdisciplinarităţii constituie un element definitoriu al progresului cunoaşterii. pentru o nouă pedagogie a unităţii. Astăzi disciplinele sunt invadate de un gigantism care le înăbuşă. ca şi strădanii de a le dezvolta. Interdisciplinaritatea a apărut ca reacţie la dezintegrarea spaţiului intelectual modern. Inconvenientele tot mai evidente ale compartimentării. Articulându-se între ele. Astăzi. intredisciplinaritatea „impică un anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoaşterii şi între diferite abordări. Comenius şi Leibnitz. În opinia acestuia.D. Interdisciplinaritatea este „o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică. Găvănescu şi. În lucrarea „Programe de învăţământ şi educaţie permanentă” autorul L. iar la noi Spiru Haret. Văideanu. o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită. G. Istoria ştiinţei cunoaşte încercări de cooperare şi întrepătrunderi. cu scopul diminuării diferenţelor care apar între disciplinele de invăţământ. fiind “ o măsură de apărare disperată care vizează păstrarea caracterului global al intelectului” (Mohammed Allal Sinaceur. ci în aceea că ele nu ne dau (şi nu ne dau niciodată) imaginea completă a lucrurilor privite izolat. Hughes Philip trage concluzia că „ argumentul care pledează pentru interdisciplinaritate nu constă în faptul că disciplinele ar reprezenta o teorie eronată a cunoaşterii. le abate de la rolul lor simplificator şi le închide în impasul hiperspecializării. a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere. Plinius. Hainault aprecia că: „Se acordă mai multă importanţă omului care merge decât drumului pe care îl urmează. ca şi utilizarea unui limbaj comun permiţând schimburi de ordin conceptual şi metodologic”. 118 . Iosif Gabrea. interdisciplinaritatea reprezintă una din cele mai importante şi complexe probleme teoretice şi practice pentru dezvoltarea ştiinţei.” (Cucoş Constantin „Pedagogie”). dintre numeroşii pedagogici ai perioadei contemporane.sistematizează mai bine cunoştinţele. G. Problema interdisciplinarităţii a preocupat filisofii şi pedagogii încă din cele mai vechi timpuri: sofiştii greci. integrându-se. ele îşi îndeplinesc rolul într-un mod eficace”. clasice. Interdisciplinaritatea implică stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje explicative sau operaţii. necesitatea unor perspective globale şi contestarea unui devotament faţă de obiect au dus treptat la conceperea şi la promovarea a ceea ce s-a numit interdisciplinaritate”.

chiar Comenius a denunţat cu tărie încă din 1657 tendinţa de fărâmiţare a ştiinţei în discipline fără legătură între ele. Reunion sur la methodologie de la reforme des programes scolaires. între anumite discipline şcolare pentru o percepere unitară şi coerentă a fenomenologiei existenţiale. pag. Din acest motiv este necesară realizarea unor conexiuni. pentru interrelaţionarea cu semenii. ulterior. Astăzi. pentru ca. Remediul la această dezbinare internă ar fi. totuşi disciplinele de studiu constituie şi astăzi în multe sisteme şcolare axele curriculum-ului şi rămân în continuare principiile organizatoare cele mai pregnante în învăţământ. socială. Ed. pentru parcurgerea cu succes a treptelor următoare în învăţare. perpetuarea cunoaşterii a găsit alte suporturi decât memoria oamenilor. morală sau estetică se pretează în mod cu totul special la o tratare interdisciplinară. nici învăţământul pe materii concepute în maniera tradiţională. fizică şi estetică. pedagogia unităţii (pansophia). Probabil. Prin gradul său de complexitate. ED. în acelaşi timp interdisciplinaritatea apare ca o consecinţă logică a integrării tuturor tipurilor de conţinuturi în perspectiva educaţiei permanente. Predarea şi învăţarea unei discipline au dezavantajul că folosesc perceperea secvenţială şi insulară a realităţii unice făcând-o artificială. Ştiinţifică. soluţia de aplicat nu este nici interdisciplinaritatea totală. abordarea interdisciplinară presupune un demers bazat. Predarea interdisciplinară pune accentul simultan pe aspectele multiple ale dezvoltării copilului: intelectuală. 1986. pe dinamică. Interdisciplinaritatea asigură formarea sistematică şi progresivă a unei culturi comunicative necesare elevului în învăţare. în special. 18) Deşi avantajele unei asemenea abordări sunt evidente. pentru învăţarea permanentă. realizată în funcţie atât de exigenţele ştiinţelor contemporane şi de diferite activităţi sociale cât şi de exigenţele psihologice ale diferitelor vârste pare mai realistă şi mai eficace” (UNESCO.) “Marile probleme ale lumii contemporane. emoţională. 76/Conf. Colecţia Idei contemporane. de fapt. spunea el. să-i antrenezi în dezbateri pe diferite teme. E foarte important să ştii să stârneşti interesul elevilor. Doc. Pentru a contura 119 . 640/3.Interdisciplinaritatea şi ştiinţele umane. Bucureşti. ei să valorifice cunoştinţele dobândite. o combinaţie între aceste două formule. Trebuie să amintim că. problematica economică. Perspectiva s-a schimbat: se acordă mai multă atenţie omului care urcă decât drumului pe care-l urmează.

mijloacele şi scopurile se confundă. ci mai degrabă o cale privilegiată de acces spre înţelegerea diferitelor fenomene. Scopul interdisciplinarităţii nu este. A fi dintr-o generaţie nouă înseamnă. să defineşti în mod clar scopul. obiectivul ei este să-i facă pe tineri să simtă în mod firesc esenţa intelectualităţii. de modul în care profesorul serveşte elevilor săi materialul pe care îl are de prezentat. dar nu se aseamănă. aceasta fiind o cale sigură de a descoperi lucruri. Disciplinele n-ar trebui să fie un scop în sine. Trebuie. acela de a dezvolta oameni de ştiinţă. Domeniile fundamentale de cunoaştere reprezintă eforturi concentrate făcute de indivizi de-a lungul timpului de a răspunde unor întrebări esenţiale. din câte am înţeles eu. Mai degrabă.finalitatea şcolii trebuie. Cum pregăteşte scoala elevul pentru viaţa? Cu ce îl ajută? Nu e suficient ca un elev să-şi însuşească diferite noţiuni pe care ulterior este incapabil să le aplice. în sensul că accentul ar trebui pus pe activităţile practice care să-l determine pe elev să înfrunte situaţii concrete şi să-şi descopere înclinaţiile. Studiul transdisciplinar şi interdisciplinar nu se poate aborda de la început. aşadar. oricât de puţin perene ar fi ele. De ce? Elevii ar trebui să fie motivaţi să citească. elevii sunt receptivi şi. puterea analitică a mai multor modalităţi de a aborda lumea. în primul rând. este privită cu reticenţă. a fi dintr-o generaţie nouă înseamnă a fi contemporan cu tine însuţi”. Înţelegerea diverselor mecanisme depinde. Lucrurile ar trebui să se schimbe. să 120 . După părerea mea. Urmează întrebarea firească: Sunt oare profesorii pregătiţi pentru un învăţământ modern şi activ? Un profesor bun înseamnă un profesor care ştie să-şi prezinte materia elevilor neiniţiaţi în aşa manieră încât să-i implice. De regulă. şcoala românească are un profund caracter teoretic. astfel încât să poată participa ca observatori sau ca participanţi activi. Mult prea des. O problemă cu care se confruntă şcoala este aceea a seriozităţii cu care o tratează elevii. mai întâi de toate să stăpâneşti mai mult de o disciplină. cei care au o mare importanţă in desfăşurarea demersului didactic sunt profesorii. astfel încât să poţi relaţiona în mod productiv disciplinele cunoscute. nu a fi tânăr – mulţi dintre tineri fiind bătrâni – ci a participa activ la elaborarea sensibilităţii epocii şi la fixarea stilului ei. Începând din primii ani de şcoală. de a găsi răspunsuri. Lectura. indivizii trebuie să dobândească o anumită cunoaştere a disciplinelor. trebuie să recunoaştem. în special. Eugen Lovinescu vorbind despre progresul în educaţie afirma: „Generaţiile se succed. accesul spre cunoaştere. mijlocul de formare a unei culturi generale ridicate.

rigid şi deschiderea spre nou.distrugă concepţiile evident greşite şi să construiască înţelegeri mai flexibile şi mai puternice. Corbu.. Programe de învăţământ şi educaţie permanentă. E. noiembrie 2012 Chirimbu . Ed. Sebastian. spre un tip de învăţare eficient. Bucureşti Lespezeanu. E. Ed. 2012 D'Hainaut. Ramona. Universităţii Emanuel din Oradea. Polirom. Alexe. Maria.P. specială. Ion. Bucureşti 121 . Monica. Constantin. 2002 Chirimbu. Tradiţional şi modem în învăţământul preşcolar-o metodică a activităţilor instructiv-educative. Educaţia la frontiera dintre milenii. Cristinel. Simuţ. Bibliografie Cucoş. Omfal Esenţial. ed.D. Barbu. Prin urmare. G.) (1981). Adina. Dumitru. L.P. Sebastian.. Interdisciplinary Researches in the 21st century. interdisciplinaritatea presupune evitarea unui model conservator.D. spre schimbare. 2007 Văideanu. (coord. Pedagogie. (1988). ediţia a-II-a revăzută şi adăugită. Perspective şi provocări ale lumii contemporane şi spaţiului european în European Citizen Magazine (Europeea). Ed. Bucureşti.

. a ecosistemelor majore şi a ecosferei ) deoarece nu cunoaştem capacitatea de suport a ecosistemelor şi cu atat mai puţin a ecosferei.există o tendinţă generală de subestimare a poluării. environmental protection.care se datorează modului de desfăşurare a proceselor ecologice (circuitele geochimice. datorită creşterii necesităţilor umane în ritm mai accelerat decât al creşterii numerice. ecological processes. environmental factors. pollutants. Caracteristicile poluării . circulaţia aerului. fighting. în timp şi în spaţiu .nu se cunosc limitele accesibile ale poluării ( pentru securitatea omului. poluarea creşte datorită creşterii numerice a omenirii. concentrarea unor poluanţi de-a lungul unor lanţuri trofice. radionuclizi) şi ignorarea proceselor ecologice care determină amânarea procesului apariţiei acestor efecte creează impresia falsă a caracterului inofensiv al factorilor respectivi. soil. discharge. water. environmental factors as a result of the release of pollutants that are waste of human activity. Key words: pollution. a stabilirii măsurilor de control . chemical. între pătrunderea poluanţilor în mediu şi efectele lor ecologice . biogeochimice. Veronica MOŢOC Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. physical. ca şi a limitelor admisibile. apei) -lipsa unor efecte imediate a deversării unor poluanţi ( pesticide. Poluarea reprezintă o modificare mai mult sau mai puţin dăunatoare pentru om şi speciile din ecosistemele naturale şi artificiale .Poluarea mediului –una din problemele secolului XXI Prof. datorită dezvoltării de noi tehnologii. Airinei”-Bucureşti Abstract Pollution is a change more or less harmful to humans and species of natural and artificial ecosystems. metale grele.Fiind consecinţa activităţii umane. a factorilor mediului (abiotic şi biotic) ca rezultat al introducerii în mediu a poluanţilor care reprezintă deşeuri ale activităţii umane. . air. -există un decalaj . biological effects. . 122 . gaze din atmosfera.

gaze. având ca rezultat reducerea biomasei blochează respiraţia prin astuparea stomatelor determină arsuri (necroze) ale frunzelor de-a lungul nervurilor blochează creşterea rădăcinilor determină mutaţii şi recombinări moartea florei acvatice uscarea plantelor La animale . paraziţi Efectele poluării asupra plantelor. metale. radiaţii ionizante c) poluanţi biologici : virusuri.Clasificarea poluanţilor : a) poluanţi chimici : pesticide. b) poluanţi fizici : caldură. febra tifoida tulburări de somn saturnism ( intoxicaţie cronică cu plumb) cancer. substanţe organice. hepatita virala. dizenteria. holera. animalelor şi omului : La plante inhibă fotosinteza .afecţiuni respiratorii şi cardiace simptome neurologice afectează organele de simţ afecţiuni ale sistemului digestiv şi neuro-endocrin « boala apei » (intoxicaţie cronică) .inhibă procesele respiratorii fluoroza ( deformarea oaselor. diaree reducerea memoriei şi atenţiei colibaciloza. căderea dinţilor) apariţia mutaţiilor modificarea culorii la ouă şi blocarea ecloziunii acestora asfixierea organismelor acvatice prin dezvoltarea bacteriilor anaerobe dispariţia unor specii de animale şi distrugerea unor lanţuri trofice sterilitate la păsări şi mamiferele acvatice moartea păsărilor acvatice prin acoperirea penajului cu petrol La om . ţitei (petrol). bacterii. manifestată prin greaţă . zgomote. anemii Măsuri de combatere a poluării 123 .

Metode de controlare a poluării atmosferice includ şi îndepartarea materialelor poluante direct din produsul brut. astfel încât produşii poluanţi să nu se formeze sau să se formeze la nivele scăzute.epurarea apelor limitarea poluării agricole prin combaterea integrată introducerea de tehnologii moderne în industria constructoare de maşini folosirea filtrelor la instalaţiile industriale folosirea unor produse casnice şi cosmetice ecologice controlul riguros al traficului naval utilizarea căstilor de protectie limitarea folosirii walkmanului de către tineri şi a telefoanelor mobile plantarea de spaţii varzi . Poluanţii industriali pot fi la rândul lor captaţi în filtre. precipitatori electrostatici. Reducerea emisiilor de gaze din arderea combustibililor folosiţi de către automobile este posibilă şi prin realizarea unei combustii cât mai complete a carburantului sau prin recircularea gazelor provenite de la rezervor. Influenţarea oamenilor sa folosească transportul în comun în locul autovehiculelor personale ar ajuta de asemenea la îmbunătaţirea calităţii aerului urban. carburator şi motor. Diferite ţări au impus standarde în legislaţie cu privire la nivelele de concentraţie ce se cred a fi suficient de scăzute pentru a proteja sănătatea publică. dar şi prin descompunerea gazelor în elemente puţin poluante cu ajutorul proceselor catalitice. Din punct de vedere ecologic. reducerea emisiilor poluante cu o mărire a randamentului energetic şi măsuri de conservare. precum arderea de mai puţin combustibil ar fi strategia preferată. captează sau reţin poluanţii înainte ca ei să intre în atmosferă. colectează. înainte ca acesta să fie folosit sau imediat după ce s-a format dar şi alterarea proceselor chimice ce duc la obţinerea produsului finit. Standardele privind sursele de emisie au de asemenea specificate 124 .construirea unor zone de depozitare a gunoiului bine delimitate Combaterea poluării Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce reduc. Potenţiali poluanţi pot exista în materialele ce intră în procese chimice sau în procese de combustie (ca de exemplu plumbul din benzină).

aşa cum a fost amendat în 1970. 125 . In Statele Unite. Amendamentele din 1990 identifică ozonul. natura problemei necesită implementarea tratatelor internaţionale ale mediului. şi până în acest moment 49 de ţări au aprobat în Martie 1985 Convenţia Natiunilor Unite cu privire la stratul de ozon. In plus. ploaia acidă şi noxele atmosferice ca fiind cele mai grave probleme ale poluării aerului. Actul a fost de asemenea destinat prevenirii deteriorării calităţii aerului în arealele unde aerul este în prezent mai curat decât impun standardele. • Economiseşte apa: este necesară o mare cantitate de energie pentru a purifica apa. Un robinet stricat poate consuma aproximativ 30 de litri de apa pe zi. Cu toate acestea însă. monoxidul de carbon. Actul Aerului Curat din 1967. ciclismul sau transporturile publice. Măsuri pentru combaterea poluării ? • Folosirea mai rară a automobilelor: mersul.limitele de emisie a substanţelor poluante în atmosfera astfel încat standardele de calitate ale aerului să fie atinse. dar şi de a le recicla. care specifică să se stabilească standarde privind calitatea aerului în cazul diferitelor substanţe. • Foloseşte aparatura electrica casnică care nu consumă multă energie (tip A+): când cumperi noi aparate electrocasnice întreabă care modele consumă mai puţină energie. • Reciclează cât mai mult posibil. Afla ce facilitati de reciclare sunt disponibile in zona ta. Incearca sa nu arunci lucrurile daca acestea ar mai putea avea o altă folosinţă. aşa cum a fost numită această convenţie renegociată în 1990 apela la îndepartarea anumitor clorocarburi şi fluorocarburi pana la sfarsitul secolului şi asigura ajutor in vederea dezvoltarii tarilor in realizarea acestor tranzitii. • Evitarea cumpărarii bunurilor care sunt împachetate excesiv. "Protocolul de la Montreal". • Foloseşte becuri cu un consum scăzut de energie şi baterii reîncărcabile. mai multe tratate internationale au fost semnate in scopul reducerii incidentei ploii acide. Agentia de Protţie a Mediului are ca responsabilitate primara indeplinirea cererilor acestui act. • Izolează-ţi casa. Este necesară energie pentru a confecţiona ambalajele. 1977 şi 1990 este baza legala a controlarii poluării atmosferice.

C. rezultate din procesele fiziologice şi din activitatea omului şi a animalelor. Bringmark.• Invaţă cât mai mult posibil despre problemele energetice ale Pământului şi cauzele ce le determină.. 2000 Virginia Ciobotaru . devin reziduuri care pot să incomodeze bunul trai în funcţie de natura şi cantitatea lor. Dan Carmen-Eva. în urma folosirii lor de către om.. Air and Soil Pollution. L. Concluzii: Omul şi mediul sunt entităţi inseparabile. de aceea ne aflăm în faţa unui subiect atât de vast şi de complex. 2009 Dan Florian. Editura Dacia. poluare. Poluarea mediului a devenit una din cele mai dezbătute probleme ale contemporaneităţii şi una de prim ordin pentru conducerea societăţii. Combustibili. apa.. Se poate spune că poluarea a însoţit omul încă de la apariţia lui pe Terra. Encyclopedia of Analytical Chemistry: Instrumentation and Applications. Ana Maria Socolescu. 2001 Anderson Kim A. Bibliografie Palmborg. Bringmark. Editura Editura Economica. Poluarea şi protectia mediului. în desfăşurarea căreia unele produse. existenţa omului fiind dependentă de mediu.. Chichester.). Meyers (Ed. mediu. 2009 126 . Află dacă sunt grupări ecologice în zona ta care te-ar putea informa. John Wiley & Sons Ltd. Water. solul) se pot modifică. Astfel apare poluarea. R. E. aspect implicit al vieţii. iar factorii de mediu (aerul.A.

prin promovarea unei metodologii de predare-învăţare centrată pe elev. in becoming a mentor and researcher. Funcţiile generale: a.Îmbunătăţirea experienţelor de învăţare ale elevilor şi metodele didactice Prof. teacher. obiective şi rezultate. b. metoda didactica este un plan de acţiune conceput pentru iniţierea şi derularea situaţiilor de învăţare. personalitatea profesorului. Key words: education. stilurile de învatare ale elevilor. Funcţiile metodelor de instruire – generale şi specifice A. etc.. mecanismele învăţării etc. psihologia elevului /a clasei). Future testing will provide high school practice and teacher role. 46.obiectivi (natura finalitatilor. director Ruxandra SAMOILĂ Şcoala Generală nr. Alegerea metodei de instruire se face în funcţie de două categorii de factori: . Funcţia instrumentală (operaţionala) – cea de intermediar între elev şi materia de studiat. for their active involvement in learning. Funcţia cognitivă: vizeaza organizarea şi dirijarea învăţării. spre implicarea lor activă în procesul de învăţare. learning process Întregul proces de formare s-a orientat spre îmbunătăţirea experienţelor de învăţare ale elevilor. Bucureşti Abstract: The teacher's role is changing in a world where there are no absolute truths and the unexpected and uncertainty are always present. Pentru profesor. logica internă a ştiinţei. by promoting teaching methodology . Functia normativă – cea de a arata cum sa se predea.) . The entire teaching process will focus on improving the learning experiences of students. One might even say that the teacher work turns from being a database.student-centered learning.subiectivi (contextul uman şi didactic în care se aplica metoda. c. cum să se învete – astfel încât sa se atingă performantele stabilite 127 .

generale–particulare. verbale–intuitive. sa motiveze raspunsurile date. Funcţiile particulare sunt proprii fiecarei metode în parte. avansarea de noi explicaţii / soluţii de rezolvare 3. Există o multitudine de clasificări toate argumentate în mod adecvat. generale–moderne. precum şi logica interna a unei discipline. Descrierea principalelor metode didactice 1. a fixa cunoştinţele noi predate. în care profesorul pune întrebari pentru: a stimula gândirea elevilor.d. determinând specificul fiecăreia (vor fi precizate în cadrul metodelor descrise în cele ce urmează). nu apar în stare pură. a asigura însusirea cunostintelor. Funcţia motivatională – cea de stimulare a creativitatii. B. Metode dialogate (conversative) – constau în stabilirea unui dialog între profesor şi elevi. a problemelor supuse discutiei şi chiar. stimularea gândirii elevilor. Daca se ia drept criteriu functia didactica pe care o poate îndeplini conversaţia. sentimentelor şi calitatilor morale ale elevilor. convingerilor. sa sesizeze legaturile cauzale dintre cunostinte / fenomene 2. de stârnire a curiozitatii şi interesului pentru cunoastere (întarirea psihologica a învatarii) e. astfel încât acestia sa poata descoperi şi singuri adevarul. Funcţia formativă – care consta în exersarea şi dezvoltarea proceselor psihice şi motorii. concomitent cu însusirea cunostintelor şi formarea deprinderilor. 128 . ca atare. formarea gândirii logice a elevilor astfel încât ei sa poata sesiza care este esenţa problemei. metodele. atunci distingem urmatoarele variante: • conversaţia de comunicare • conversaţia de repetare şi sistematizare • conversaţia de fixare şi consolidare • conversaţia de verificare şi apreciere • conversaţia introductiva • conversaţia finala Conversaţia poate lua forma discutiilor individuale sau a discuţiilor colective (dezbaterile). expozitive sau pasive–active etc. aprofundarea cunostintelor. după criterii viabile. De altfel. precum: tradiţionale–moderne. în modelarea atitudinilor. ci sub forma unor variante determinate de situaţiile concrete ale procesului didactic. Scopurile metodelor conversative (dialogate): 1.

fenomene..adresata de un elev profesorului şi retransmisa elevului de catre profesor • De releu .întrebari mascate care solicită elevului un punct de vedere personal B.adresata întregii clase: De ce ? Din ce motiv ? Care ? Cum ? • Directă . Metoda constă în formularea cu abilitate a unor întrebari.adresata unui elev anume: Pe ce te bazezi când afirmi că ? • Nedirijată .Presupune formularea de argumente/a raţiunilor care au stat la baza unor fapte/manifestări..Cere să fie stabilite asemănarile / deosebirile dintre 2 obiecte.Ce este …? Care sunt atributele. destinate descoperirii de noi date. 129 .. • De opinie ....Formulata ca o solicitare expresa. Dupa obiective urmărite • De definire .. Întrebarile pot fi spontane sau premeditate.Profesorul preia întrebarea unui elev o dirijeaza spre un alt elev.. deprinderea elevilor de a rezolva şi singuri o problema de învăţare. Fiecare episod este initiat printr-o operatie verbala.. Cea mai solicitata metoda este conversaţia euristică.. • De controversă .I se solicită elevului să găseasca echivalente verbale care să exprime sensul celor învatate: Cum interpretati. determinându-l pe elev sa învinga dificultatile inerente cunoasterii.. informatii.4.? • Factuale .Raspunsul la o întrebare pusa de profesor este completată de mai multi elevi • Imperativă . categorica: ..Solicita recunoasterea /descrierea unui obiect. numite „episoade”..? • De comparare .Se solicită un punct de vedere personal • De justificare . • De completare . fenomen. Dupa nivelul şi modul de adresare: • Frontală . identificarea unui element • De interpretare . în alternanta cu raspunsuri de la elevi. Tipurile de întrebari se stabilesc în funcţie de următoarele criterii: A.. Conversaţia euristica (de descoperire) presupune schimburi verbale între parteneri. evenimente. în general o întrebare cu rol diferit de la caz la caz.

Dupa efortul intelectual solicitat elevului: • Reproductive Solicită mai ales memoria şi vizează răspunsuri simple • Reproductiv.cautarea solutiilor posibile la problema pusa a). Problematizarea (metoda rezolvării de probleme) Problematizarea este considerată una dintre cele mai valoroase metode deoarece orienteaza gândirea scolarilor spre rezolvarea independenţa de probleme.Solicită emiterea de judecăţi de valoare cu privire la o stare de fapt • Sugestivă . Utilizând metoda în discutie.Cer o descriere.Cer elevului să explice. sa afle soluţii. analizează atent şi cu discernamânt materialul faptic b).Cognitive .Sugerează sau răspunsul. să plaseze cunoştintele în alt context.C. Problematizarea presupune patru momente fundamentale: I. sau modul de rezolvare. 130 . conflictuală între experienţa de cunoaştere anterioară şi elementul de noutate cu care se confruntă şcolarul. care desemnează o situaţie contradictorie. să se mobilizeze. studierea aprofundata şi restructurarea datelor problemei III.Activează imaginaţia .formulează ipoteze privind solutionarea problemei şi le verifica pe fiecare în parte. să compare • Anticipative . profesorul pune pe scolar în situaţia de a căuta un răspuns pertinent. punerea problemei şi perceperea ei de catre elevi (inclusiv primii indici orientativi pentru rezolvare). Punctul de pornire îl constituie crearea situţtiei – problema. Situaţia – problema este necesar să prezinte urmatoarele caracteristici: • să reprezinte o dificultate cognitiva pentru şcolar. rezolvarea acesteia necesitând un efort real de gândire • să trezeasca interesul şcolarului • să orienteze activitatea şcolarului în directia rezolvarii problemei prin activarea cunoştintelor şi experientelor dobândite anterior. 2. o soluţie pentru problema cu care se confruntă. insistând pe puterea de reactualizare şi redare a cunoştintelor • Productiv – Cognitive . II.Cum prefiguraţi evoluţia • De evaluare . să argumenteze.

prin participarea membrilor grupului.obstrucţionările. valorizarea (evaluarea) lor având loc la sfârsitul lectiei. voinţa etc. contribuind la formarea şi dezvoltarea calităţilor imaginativ creative. obtinerea rezultatului final şi evaluarea acestuia. 3. ironizarile. cenzurarile. • Ideile sunt avansate (produse) în cadrul discutiilor sau dezbaterilor. • Metoda oferă elevilor posibilitatea să se exprime în mod liber.elevul compara rezultatele obtinute prin rezolvarea fiecarei ipoteze. captând atentia şi mobilizând la efort b) cultivă autonomia acţională c) formează un stil activ de muncă d) asigură sustinerea motivatiei învăţării e) dă încrederea în sine. calităţile volitionale.IV. Metoda are un pronuntat caracter formativ deoarece: a) antreneaza întreaga personalitate a elevului (intelectul. curajul de a exprima un punct de vedere. • se exprimă liber orice idee care-i trece elevului prin minte (pentru a stimula imaginatia) • se cere producerea unei cantităţi cât mai mari de idei • se încurajează asociaţiile originale de idei (pentru a afla raspunsul / solutia) • fiecare grup va emite câte o idee la o interventie d) alegerea problemei şi prezentarea ei de catre profesor 131 .contrazicerile. afectivitatea). Fazele activităţii didactice axate pe aceasta strategie: a) împartirea clasei în grupuri de elevi (maxim 10) b) alegerea unui secretar (care va contabiliza ideile în ordinea emiterii lor) c) comunicarea regulilor de desfăşurare a activităţii: • se interzic aprecierile critice. Caracteristici: • Se poate organiza cu toată clasa sau doar cu un grup special selectat. Metoda asaltului de idei (Brainstorming – ul) Este o variantă a discuţiei în grup. a unor trasături de personalitate cum ar fi spontaneitatea. având ca obiectiv producerea de idei noi sau găsirea celei mai bune soluţii pentru o problemă de rezolvat.

Transferurile cognitive fac posibile colaborările interdisciplinare. ulterior numai se definesc şi se clasifică (daca este cazul). pe plan mintal. pentru realizarea eficientă a sarcinilor proiectate la nivelul activităţii de predare-învăţare-evaluare. Aceasta modalitate de lucru asigură abordarea într-un timp limitat a mai multor aspecte ale unei probleme. confruntarea şi luarea deciziilor. M. Pedagogie (Ediţia a II-a revăzută şi adăugită).e) stabilirea.. În procesul didactic trebuie să se elaboreze. Bibliografie Cristea Sorin. al căror potenţial pedagogic este valorificat în funcţie de metodele şi procedeele de instruire. 2008 Cucoş. le vor prezenta Mijloacele de învăţământ constituie una din componentele procesului de învăţământ. Conceperea şi calitatea realizării lor contribuie la însuşirea cunoştintelor. Iaşi. Calculatorul. Profesorul are rolul de a dirija învaţarea. Ţăranu A. Pedagogie. Editura Didactică şi Pedagogică. C. conţinutul şi sfera lor. conceptele. cu toate avantajele incontestabile. să se dezvaluie. formarea priceperilor şi deprinderilor şi. la sfârsitul actiunii a unui grup de evaluare care vor prelucra ideile. mai cu seamă. 2007 132 . la formarea atitudinilor de cunoaştere. Bucuresti. Bucureşti. rămâne un mijloc de învatamânt integrat sistemului uman de învăţare.. Curriculum pedagogic. de catre profesor. facilitând comunicarea. Editura Polirom.. Constituie un subsistem cu funcţionalitate precisă. Mijloacele informatice sunt absolut necesare învatamântului.N. le vor ierarhiza functie de valoarea lor. 2002 Florea M. să se construiască noţiunile. ramâne un auxiliar preţios. Editura Fundaţiei România de Mâine. teoriile.

Produc emisii mult mai puţine. geographic areas În ultimul secol. a avut efecte dezastruoase asupra mediului. Aceste surse. practic nu se consumă.valurile. Tipurile de energie alternativa sunt: energia solară. utilizarea unor surse alternative de energie. Electricitatea generată din surse regenerabile devine din ce în mai disponibilă. resources. Airinei”-Bucureşti Abstract The growth of population and the economic development around the world are inevitably accompanied by increased consumption of increasingly scarce energy resources. devine tot mai importantă/relevanta pentru lumea de azi. reziduri animale). Mai sunt cunoscute şi ca surse alternative sau neconventionale. Mihaela ENEA Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. 133 . reduc poluarea chimică. mai mari decât orice activitate umană din istorie: acumularea de gaze nocive în atmosfera. not once. energia eoliană. precum: subţierea stratului de ozon. Surse de energie Prof. energia geotermală bioenergia (biocombustibili. Prin alegerea unor astfel de surse de energie regenerabila consumatorii pot susţine dezvoltarea unor energii curate care vor reduce impactul asupra mediului asociat generării energiei convenţionale şi vor creşte independenţa energetică. precum: soarele vântul. folosirea energiei din combustibili fosili (petrol. cabuni: prin ardere). etc. radioactivă şi sunt disponibile. Developed economies depend on different energy resources unevenly distributed worldwide. Aceste resurse energetice mai sunt cunoscute şi sub numele de ”energie verde”. încalizirea globală. teoretic oriunde pe glob. şi se numesc: energii regenerabile. ceea ce a declansat procese (poate ireversibile). acesta fiind un termen care se referă la surse de energie regenerabila şi nepoluantă. with the different forms of energy. termică.Each of us has to do daily. gaz.Resursele energetice. hidrogenul. Key words: energy. De aceea. hidroenergia. biodiesel(dintr-o anumita perspectiva). energia valurilor şi a curentilor.

cel mai preţios metal al zilelor noastre.iată cele trei puternice forte ale naturii de la care omul sa invatat sa obţină. de petrol. astfel. Uraniul. apa. Încet de tot s-a lărgit cercul izvoarelor de energie utilizate de om. care a răpit cerurilor focul şi l-a adus oamenilor. posibilitatea de a înfaptui cu ajutorul lui lucru mecanic a fost foarte limitată. dar sigur. Atmosfera reflectă aproximativ 30% şi absoarbe 20% din radiaţia solară. Ce este energia? Fiecare dintre noi avem de-a face zilnic. de asemenea este unul din cele mai bogate rezervoare de energie.De la vechii greci ne-a ramas minunata legendă despre titanul Prometeu. Rezervoare de energie Energia nu poate fi obţinută "din nimic". focul. îndatoritoare. dar este sursa de energie a tuturor fiinţelor vii de pe intregul Pământ. dar până la inventarea substanţelor explozive cu ardere rapidă şi a maşinii cu abur. de exemplu. Ea este transmisă pe Pământ într-o cuantă de energie numită foton. aceasta trece în veacul electricităţii. spre deosebire de vânt. Focul a sporit într-o masură uriaşă puterea omului asupra naturii. acestora li s-a adaugat şi energia nucleară. Apa. în industrie trebuie create rezervoare artificiale de energie. care interacţionează cu atmosfera şi suprafaţa Pământului. Energia solară care ajunge pe Pământ în 40 de minute ar fi de ajuns pentru a acoperi nevoia de enrgie pe un an a intregii omeniri. sunt rezervoare de energie. în tehnică. Energia solară este energia radiantă produsă în interiorul Soarelui în urma reacţiilor de fuziune nucleară. Zăcămintele de cărbune. Chiar şi aşa însă 134 . Deseori.pentru cele mai variate scopuri. Vântul. şi care este urmat de era energiei atomice. pe suprafaţa solului ajung doar 50% din ea. Numai în ultimii ani. în care trăim astăzi. cu cele mai diferite forme de energie. noi trecând energia dintr-un loc în altul. Roata hidraulică a fost de-a lungul multor veacuri principala maşină universală de forţă folosită în industrie. i le-a pregătit. Omul o preia din rezervoarele pe care natura. Noi creăm rezervoare artificialeacumulatoare de energie. era un lucrător a cărui acomodare se facea mult mai usor. şisturile bituminoase. şi nu o dată. Pe nesimţite. energia necesară nevoilor sale. într-o măsură mai mare sau mai mică. Energia solară Soarele este doar una dintre miliardele de stele.

Odată montate. aproape nu necesită revizie în continuare. capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 73904 MW. Într-o fotocelulă se generează o tensiune mică. de aceea trebuie legate mai multe astfel de celule în serie. Grecii au utilizat energia solară încă din anul 400 i. ajungându-se ca. acestea producând ceva mai mult de 1% din necesarul mondial de energie electrică. în unele ţări. care se comportă ca nişte lentile optice. În zonele tropicale aceasta cauzează arderea tufişurilor. focul izbucnind datorită focalizării razelor solare prin picaturile de rouă. Deşi încă o sursă relativ minoră de energie electrică pentru majoritatea ţărilor. Energia eoliană este o sursă de energie regenerabilă generată din puterea vântului. care utilizează fenomenul fotoelectric pentru producerea energiei electrice. La sfârşitul anului 2006. Fototcelulele sunt nişte plăci subţiri din materiale semiconductoare. Spania (8%). producţia energiei eoliene a crescut practic de cinci ori între 1999 şi 2006. Pentru a genera curent fotocelulele necesită lumină. În anul 200 i. pentru ca bateria solară să se poată folosi ca sursă de energie. Într-o oarecare masură orice casă este încalzită de Soare. de obicei siliciu. cea mai mare parte a curentului necesar unei gospodării este furnizată de panourile solare.această cantitate este de 170 de milioane de ori mai mare decât productivitatea marilor centrale. Curent fără reţea de transport la distanţă În locurile mai putin accesibile. mai izolate de lume. ponderea energiei eoliene în consumul total de energie să fie semnificativ: Danemarca (23%). de aceea poate funcţiona farul de 360 kw al unei piste de aterizare în mijlocul unei pustietăţi îngheţate din Alaska. folosind globuri de sticlă pline cu apă.e. Germania (6%). nu caldură.n ei foloseau oglinzi concave în acest scop. Încă din anii 60 sateliţii artificiali de telecomunicaţii sunt alimentaţi cu ajutorul unor panouri solare enorme.n pentru aprinderea focului. dar unele dintre ele sunt proiectate pentru a folosi cât mai bine această sursă de energie gratuită. Bateriile solare Bateriile solare sunt nişte instrumente electronice.e. Bateriile solare oferă o siguranţă mare. 135 .

regenerabilă şi poate fi folosită în scopuri diverse: încălzirea locuinţelor. dar. în viitor. industrial sau pentru producerea de electricitate. care se găsesc la câţiva kilometri în adancul scoarţei terestre. pompa termică propriu-zisă şi sistemul de alimentare cu aer. poate vom putea folosi caldura conţinută în adâncul scoarţei terestre în roci uscate. Este nepoluantă. Energia geotermală are un potential uriaş pentru producerea de electricitate. aplicaţii ce poartă numele de utilizare directă a energiei geotermale În sistemele moderne. acest procent crescând iarna. Pompele geotermale se folosesc de această proprietate pentru a încălzi şi răci clădirile. se construiesc fântâni în rezervoarele geotermale şi se obţine un flux continuu de apă fierbinte. temperatura aceasta e puţin mai ridicată decât a aerului din timpul iernii şi mai scazută decât a aerului vara. şi turbine noi de vânt se construiesc în toată lumea.circulă prin ţevi şi absoarbe sau cedează căldura solului. Tenhologia de azi utilizează resursele hidrotermale. iar un alt ansamblu o reintroduce în puţ după răcire. Aproape 8000 MW sunt produşi de-a lungul mapamondului. fapt care creează mişcări de aer. Energia geotermală reprezintă caldura continută în fluidele şi rocile subterane. Apa este adusă la suprafaţă printr-un sistem mecanic. 136 . sau chiar cea din magmă. În ziua de azi există două tipuri de uzine electrice geotermale: binare şi pe bază de aburi.Vânturile sunt formate din cauză că soarele nu încălzeşte Pământul uniform. pot fi folosite pentru încălzire directă. Primii trei metri ai scoarţei terestre au o temperatură constantă de 10°-16°C. Rezervoarele geotermale. îngropat în partea superioară a scoarţei terestre în apropierea cladirilor. care sunt capabile de a genera electricitate Energia eoliană este folosită extensiv în ziua de astăzi. Energia cinetică din vânt poate fi folosită pentru a roti nişte turbine. Majoritatea turbinelor produc energie peste 25% din timp. Pompele termice geotermale sunt compuse din trei părti: unitatea de schimb de căldură cu solul.de regulă apă sau o soluţie de apă şi antigel . Precum într-o pesteră. Un fluid . Unitatea de schimb este un ansamblu de ţevi aranjate în spirală. energia eoliană fiind sursa de energie cu cea mai rapidă creştere în ultimii ani. când vânturile sunt mai puternice. sau o evacuează la suprafaţă.

Acest proces constă în absorbirea unui neutron de către un nucleu atomic de dimensiuni 137 . Energia produsă astfel costă aproximativ 4-6 centi/KWh. Energia fluxului şi refluxului este una dintre puţinele forme ale energiei care nu se datoresc căldurii razelor solare. Energia mareelor şi a valurilor Vărsându-se unul în altul. Aburul e obţinut dintr-o sursă directă sau prin depresurizarea şi vaporizarea apei fierbinţi. râurile devin treptat tot mai largi. iar urmele de dioxid de carbon.53 metri se datorează influenţei Lunii şi 0.Uzinele pe bază de aburi folosesc apa la temperaturi foarte mari mai mult de 182 °C. se scurg spre mări şi oceane. ca şi în curgerea lină a râurilor de stepă este ascunsă o mare cantitate de energie. tot mai bogate în apă. Vaporii pun în funcţiune turbinele şi generează electricitate. Dintr-o valoare teoretică calculată a mareei de 0.24 metri influenţei Soarelui. Nu există emisii toxice semnificative. În iureşul săriturilor din povârniş în povârniş al apelor de munte. Opt mii de miliarde kW este puterea fluxului pe globul pamântesc. 0.77 metri. dioxid de azot şi sulf care apar sunt de 50 de ori mai mici decât în uzinele ce utilizează combustibili fosili. Energia nucleară Fuziunea stă la baza obţinerii energiei nucleare. Energia mareelor este un izvor de energie ce se reînoieşte mereu.

unde provoacă alte fisiuni. curenţii oceanici. Concluzii Perspectiva epuizării combustibililor minerali şi preţul mereu in crestere al acestora au accelerat căutările şi valorificarea unor surse alternative de energie.gif http://www.instalatiebiodiesel.wikispaces.mari cum este cel de uraniu.hielscher.google. Resursele energetice ale României. biodisel. Ion Lețea.org/wiki/Fil:PS10_solar_power_tower_2. la rândul lor în alţi atomi. ceea ce accelareză puternic fragmentele rezultate.html http://en. care ating viteze foarte mari.wikipedia. metanolul şi biogazul. Editura Științifică. sursă online http://www.wikipedia. în urma fisiunii pot pătrunde.ro/page2. care va deveni astfel instabil. Bibliografie Constantin Herbst. hidroenergia.org/wikipedia/commons/2/22/PS20andPS10. Resurse energetice alternative. El se va sparge în mai multe fragmente.jpg http://en. cu degajare mare de energie termică. Datorită vitezei lor mari. aceste fragmente.org/wiki/Hydroelectricity http://upload. solară.Au fost identificati noi combustibili hidrogenl. Resurse web http://www.wikipedia.5min. București. eoliană.com/Video/Biodiesel-from-Palm-Oil-5843 http://www.Asfel s-au construit centrale electrice care valorifică energia geotermică. valurile. 1974.cabanova.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=28&ve d=0CFIQFjAHOBQ&url=http%3A%2F%2Fmultitouch.org/wiki/File:Puhagan_geothermal_plant.com/image/biodiesel_process_chart_p0500.jpg http://da.wikimedia. Zaharia Vasile.jpg 138 .

strategy. Al igual que otros países plurilingües. the presence of different native languages that students use daily. Keywords: teaching. definirlos y contabilizarlos. Arabic. French is the only official language and has a monopoly and a significant influence on the educational system and the country’s language policy. que se podrían repartir en tres grandes entidades lingüísticas: Las lenguas “Gur” o Voltaicas habladas en dos regiones del norte (Atacora y Borgou): anii. con una superficie de 114. Introducción La República de Benín es un país de África occidental que se extiende sobre 750 km del Océano Atlántico (en el sur) al Río Níger (en el norte). biali. however. Spanish. distributed in twenty sociolinguistic groups. 139 . positive transfer. Russian. Cult. bulba. Chinese. El Centro Nacional de Lingüística Aplicada (CENALA) precisa en el Atlas Sociolingüistique du Bénin (1980) que existen 57 idiomas locales.9 millones de habitantes según el censo de 2009. German. is considered the official national language. Roméo GBAGUIDI Asoc. Por otra parte. Teaching and learning of foreign languages (English. None of them. foreign language. la competición entre estos dialectos de manera cotidiana lleva a una diversidad de posicionamientos epilingüísticos por parte de sus usuarios.Teaching and learning strategies in a multilingual classroom: case of Spanish as Foreign Language in Benin (Francophone western Africa) Med. Benín presenta una situación lingüística donde la existencia de varios dialectos alimenta. batombu. ditammari. This paper proposes an empirical view of the transfer of learning strategies of Spanish in the context of multilingualism and multiculturalism. etc…) faces in the classroom. DESTINO BENIN Abstract In Benin there are a large number of native languages.763 km2 y una población de 8. por una parte. la discusión entre los lingüistas y estudiosos de la lengua para nombrarlos. learning.

portugueses. la tendencia sería pensar que el francés se presta perfectamente no sólo como lengua de comunicación a nivel internacional sino también a nivel nacional. hausa (grupo chádico) y cenka. maxigbe. kufalu. kogbe. kotokoli. foodo. wacigbe. Al principio fue con el objetivo de desarrollar el comercio de distintos productos y el trueque de armas por esclavos de los reinos sometidos por el de Dahomey. por la fuerte inter-comprensión existente entre las lenguas del Sur de Benín. Collines. nadie se atrevería a afirmarlo y tampoco sería conforme a la realidad. La tercera entidad está formada por grupos lingüísticos que no tienen ningún tipo de lazo con las dos anteriores: boko (grupo mande). Mono. Los primeros dieron el nombre de Porto-Novo a la capital política del país y siguieron con su comercio. ya que algunos lingüistas intentan quitarle importancia al multilingüismo en este país. Presencia de las lenguas extranjeras en Benín Los europeos (ingleses. En este contexto sociolingüístico fueron introducidos varios idiomas extranjeros de los cuales el español ocupa una posición bastante privilegiada en la enseñanza secundaria. cigbe. Los segundos se impusieron como colonizadores. describiré brevemente la presencia de las lenguas extranjeras en Benín para poder enfatizar sobre las estrategias de enseñanzaaprendizaje del Español como Lengua Extranjera en colegios e institutos de Benín. sola. looso. mbelime. ede yoruba. Además sería simplificar demasiado la situación lingüística de Benín. fongbe. Zou) que se pueden dividir en lenguas “gbe” y en lenguas “ede”: ajagbe. instalando la primera escuela misionera en 140 .) empezaron a llegar a la región del “Golfo de Benín” hacia el siglo XV. setogbe. Plateau. waama. Littoral.gulmancema. cokosi. Las lenguas “Kwa” en las regiones del Sur (Atlantique. Pero los portugueses y los franceses fueron los únicos en establecerse en el siglo XVI. Couffo. ayizogbe. kabye. lekpa. nateni. saxwegbe. etc. ede nago. xwedagbe y xwlagbe. yom. ede cabe. ede ica. Ouémé. ede idaca. dendi y zerma (grupo songhaï). wemegbe. dado que la tasa nacional de analfabetismo (del francés) está todavía por encima de los 40%. gungbe. Sin embargo. desde mi propia experiencia. franceses. ede ife. makale. holandeses. A continuación. moore. gengbe. Considerando esta multitud de dialectos autóctonos. basa. tofingbe. ede ije. fulfulde (grupo oeste atlántico). toligbe.

Aunque la constitución no pone ningún énfasis en la presencia de otras lenguas extranjeras. 98) La ley constitucional de diciembre de 1990. “planes potencialmente 141 . El francés es desde entonces la única lengua oficial de Benín. Además. Está también muy cerca de Ghana de habla inglesa. cuando el país accedió a la independencia política. en la mayoría de los casos. una segunda Lengua Viva (LV2). lo subraya en su artículo 1º: “L’Etat béninois est une république indépendante et souveraine. las actitudes frente al error. Siendo dicha lengua extranjera el principal médium de la enseñanza formal. entre el alemán y el español. Ambos idiomas están incluidos en el programa curricular. con el que mantiene muchos intercambios tantos comerciales como socioculturales. et des relations internationales” (BLANCPAIN: 1976. “tácticas”. Las estrategias de aprendizaje son mecanismos psicolingüísticos que se conocen también como “técnicas”. el sistema educativo cuenta con la enseñanza de varios idiomas extranjeros. el alumno entra en contacto con el francés por primera vez cuando empieza la escuela. art. aun vigente. por ser la primera lengua a nivel internacional. Después del inglés. de la politique.1) Conviene indicar que. Por lo tanto. el alumnado tiene la posibilidad de elegir. como se puede ver en el Marco Común Europeo de Referencia. estableciéndose como “[…] langue de l’enseignement. el inglés es la primera Lengua Viva (LV1) que se estudia obligatoriamente además del francés. Benín tiene fronteras con Nigeria. de l’administration. El primero es obviamente el inglés. las medidas por tomar como la utilización de los errores varían según la situación de enseñanza/aprendizaje y los objetivos pedagógicos del profesor. […]” (CONSTITUTION DE LA RÉPUBLIQUE DU BENIN: 11-12-1990. a partir de la enseñanza secundaria. el país más poblado de África y económicamente poderoso dentro del continente que tiene el inglés como lengua oficial y de comercio. sino mostrar algunas estrategias que ayudan a evitar muchos errores cuando se utilizan correctamente. el primer contacto con este idioma por el alumno determina su orientación intelectual futura. Estrategias de aprendizaje del español y transferencia positiva Mi intención no es dar pautas para el tratamiento didáctico de los errores en este artículo. […] La langue officielle est le Français. La capitale de la République du Bénin est Porto-Novo.Porto-Novo y reinaron sobre el país desde 1894 hasta 1960. Sin embargo.

conscientes”. información y orientación. Existe un gran número de estrategias cuya categorización no resulta fácil. A todos los alumnos les hace especial gracia el presente del indicativo del verbo Hablar (HABLO = comida típica del Sur de Benín. la atención selectiva. dejando las estrategias de comunicación para otro estudio más profundizado. la similitud fonológica (tonalidad) de algunas palabras de la lengua Fon y de la lengua Gen ayuda en la conjugación de algunos verbos. solo me interesaré brevemente por las tres primeras grandes categorías de estrategias. sin duda ninguna proporcionar a los estudiantes: motivación. Las estrategias de aprendizaje socioafectivas implican la comunicación con los demás (compañeros. la utilización de técnicas de memorización. “capacidades cognitivas”. Por ejemplo. (WENDEN. nativos . RUBIN (1987). O’MALLEY y CHAMOT (1990) y OXFORD (1990). Me apoyaré simplemente en la síntesis de las estrategias de aprendizaje que hizo MALDONADO (2002) a partir de las tipologías de J. 2004). en diferentes cursos de aprendizaje del español. etc. las metacognitivas y las socioafectivas. la aplicación de reglas. Las estrategias de aprendizaje cognitivas son las que integran en la práctica de la lengua extranjera la repetición. la identificación de un problema. 1987c). Resulta difícil obtener una definición común o concertada de Estrategias de aprendizaje. etc. 142 . el refuerzo positivo mediante el estímulo.turistas. el desarrollo de la empatía. No obstante. lo que suele dar buenos resultados en este contexto. La estrategia didáctica debe. Incluyen las formulaciones de preguntas de clarificación o verificación. la utilización de modelos lingüísticos. la planificación y programación de actividades que permiten aprender. Para el profesor. la autocorrección y autoevaluación. la concentración en la tarea. la inferencia o adivinación etc. “procedimientos de resolución de problemas”. HABLA =otra comida típica del Sur de Benín diferente de la primera).) para favorecer el aprendizaje de la lengua extranjera. para alcanzar sus aprendizajes (PONS. etc. Las estrategias de aprendizaje metacognitivas que se emplean se refieren más a la reflexión sobre el aprendizaje. profesores. la cooperación en la resolución de tareas. es una forma de transferencia positiva el pedir a los alumnos que saquen provecho de estas similitudes. “operaciones conscientemente utilizadas”. les resulta fácil recordar el verbo Comer (COME = nombre de ciudad y COM = comida típica). a saber: Las estrategias cognitivas. De igual modo.

R. Lado. (2005) Lingüística aplicada a la enseñanza del español como 2/L. y Smith. enseigner. provocan el amor por esta Lengua extranjera y motivan el deseo de afianzar su estudio y comprensión en las aulas. como una prueba de que los sistemas educativos donde existe el pluralismo lingüístico y social facilitan la transferencia de estrategias de enseñanza-aprendizaje de otros idiomas. Didier. Ediciones Cátedra S.Conclusión Los alumnos de Español/Lengua Extranjera en la educación secundaria de Benín tienen dos grandes ventajas. y en consecuencia similar al francés. viven en un contexto de multilingüismo y multiculturalidad comprobado. lengua oficial del país africano. K.W. Ed. Por otra parte. 2001. y la omnipresencia del francés como lengua de enseñanza y de la administración. 143 . (1983) “From communicative competence to communicative language pedagogy”. considero esta situación de multilingüismo tanto en el aula como en el contexto sociocultural citado. La presencia y el uso diario de las diferentes lenguas autóctonas en el aula. lenguas y culturas. Madrid. en Richards. tanto la música hispano-iberoamericana como las telenovelas de origen latinoamericano principalmente. Language and Communication. évaluer. (1957) Lingüística contrastiva.C. La primera es que el castellano es una lengua latina. Alcalá. Madrid. González Nieto. Sin embargo. Referencias Bibliográficas Canale. Cadre européen commun de référence pour les langues : apprendre. R. Madrid.A. M. (2001) Teoría lingüística y enseñanza de la lengua (lingüística para profesores). Griffin. Conseil de l’Europe (2001). La segunda ventaja es que la mayoría sino todos los alumnos. L. Paris. J. llevan indudablemente a interferencias lingüísticas y a cometer errores fosilizados incluso por los propios docentes. Arco/libros.

J. Bilingüisme et contact des langues. Rapport national sur le développement de l'éducation. Oxford. Cambridge. M. Universidad de Valladolid. New York. (2002) El error en las producciones escritas de francés lengua extranjera: análisis de interferencias léxicas y propuestas para su tratamiento didáctico (Tesis doctoral). Porto-Novo. W. R. Cross-linguistic influence in language learning. Cambridge University Press. Klincksieck Ministère de l’Éducation National et de la Recherche Scientifique (Avril 2001). Institut national pour la formation et de la recherche en éducation. (1989) Language transfer. T. F. Newbury House Publishers. (1990) Language learning strategies. What every teacher should know. Santos Maldonado.Mackey. Paris. Odlin. 144 . (1976).L.

owing to the diversity of the human being (the color of skin. fiecare copil are strălucirea spiritului foarte la suprafaţă. chiar şi acolo unde ne este mai greu. alături de aceasta trebuie să luptăm. mai mica sau mai marea ei valoare. a părului. pentru a ne da măsura noastră adevărată. a cât putem face. unicitatea sa. pe fărâma de ogor a însuşirilor sale. Nu. we are all PEOPLE. pornind de la diversitatea fiinţei umane (culoarea pielii. 1 – Declaraţia Universală a Drepturilor Omului) Desăvârşită nu este nicio fiinţă umană. încăpăţânat. eyes. dar poate avea puterea de a munci tenace. al tuturor : OM! Învăţător Valerica COMAN Şcoala „Radu cel Mare” Târgovişte (Dâmboviţa) Abstract In a world built on diversity. hair. inteligenţa) şi mergând până la diversitatea preocupărilor umane. 145 . a ochilor. place and way of existence. oricare ar fi ele. toţi suntem OAMENI. pentru a arăta cunoaşterea a ceea ce putem face. suntem una dintre infinitele feţe ale divinului. „Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. soluţia cea mai exactă. there is an element of uniqueness: God and conscience. hope. locul şi modul de existenţă. de exemplu. accomplishment Omul a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi deci toţi. Într-o lume creată pe diversitate. replica cea mai sclipitore.Un cuvânt cu multiple sensuri şi totuşi al nostru. Pe aceasta trebuie să o cunoaştem. intelligence) and going up to the diversity of human concerns.” (Art. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii. dar fiecare are momentul său de har. există un element de unicitate: în faţa lui Dumnezeu şi a conştiinţei fiecăruia. Key words: life. child. dream. aşa cum ne-am născut.

posibilităţi de învăţare sau tulburări intervenite în procesul dezvoltării individuale. uneori chiar de propria familie . Atât cât putem trebuie să distingem în gunoaie frumuseţea şi în aceşti copii. ascunşi de ochii celorlalţi. religie. Convenţia cu privire la drepturile copilului. indiferent de rasă. fără excepţie. există încă tendinţa de a fi marginalizaţi. mucegaiuri şi noroi”. sub motivaţia de „a-i proteja” de atitudinea celor din jur. .o mână întinsă de către copii pentru a se integra în viaţa grupului pentru a face aceiaşi paşi ca şi ceilalţi pe calea instruirii şi educării (e drept că la alt nivel. Copiii cu dizabilități fizice . ce ne surprind şi ne uimesc.o mână întinsă din partea cadrului didactic în demersul de a-şi forma abilităţi.Educaţia este un drept esenţial al fiecărui copil şi trebuie să se adreseze tuturor. de cele mai multe ori nefericiţi. însuşiri neaşteptate. Persoanele suferind de diferite deficienţe (fizice.2 nondiscriminarea: toate drepturile trebuie să fie aplicate tuturor copiilor. cu deficienţe sau handicap sunt încă consideraţi specimene aparte . gata să fie arătaţi cu degetul sau daţi ca exemplu negativ celorlalţi copii. Şcoala actuală. dar OAMENI. de a fi priviţi drept oameni cu anumite particularităţi. dar către aceeaşi direcţie). Pentru copiii în dificultate e nevoie de: . senzoriale. iar unul din categoria de mai sus să fie privit ca un „blestemat” ce trebuie ocolit şi izolat de oameni? Arghezi a reuşit să creeze „frumuseţi şi lucruri noi” din „bube . cadrelor didactice şi reprezintă o caracteristică a reuşitei în educaţie. izolaţi. intelectuale) sunt fiinţe umane înainte de a fi handicapate De ce un copil bolnav de hepatită este compătimit. măsura propriei noastre valori. de a fi acceptaţi şi consideraţi egalii celorlalţi. Atitudinea faţă de copiii cu deficienţe indică gradul de civilizaţie a unei societăţi. cu orientările sale către practicile inclusive acordă copiilor aflaţi în dificultate şansa de a fi acceptaţi în colectivităţii normale. 146 . deprinderi. Descoperirea a ceea ce este bun în fiecare pui de om ne revine cu precădere nouă. 23 din Constituţia cu privire la drepturile copilului). „Pentru copiii handicapaţi fizic şi mental trebuie să se asigure o viaţă plină de decenţă in condiţii care să le garanteze demnitatea să le favorizeze autonomia şi să le faciliteze participarea lor activă la viaţa colectivităţii” ( art. sex. şansa de a se forma ca membri ai unei societăţi normale. prevede la art. de a dobândi cunoştinţe . la care România e parte semnatară.

. va fi ajutat. respectiv în cadrul unei clase. puterea exemplului nostru este mai eficientă decât toate regulile pe care am încerca să le impunem Aşadar. să creadă în reuşită. .dragoste nemărginită faţă de copii. la câteva zile o întrebă pe noua învăţătoare: (în care are deja încredere): ". În final în acest fel va parcurge drumul pe care ceilalţi de seama lui l-au parcurs singuri. conştienţi şi marcaţi de aşazisa lor anormalitate. de cele mai multe ori. De aceea ar trebui depistate acele cuvinte care rănesc şi transformate în cuvinte interzise în vocabularul grupului. dacă nu ştie . înregistrate de copii. nu putem cere copiilor să accepte şi să înţeleagă pe un coleg. reflectarea conduitei noastre faţă de acel membru. Dar atitudinea grupului faţă de unul din membri este. Un dascăl ce are misiunea de a lucra cu copii percepuţi ca diferiţi şi care crede şi vrea să le acorde şi lor şanse egale cu ale celorlalţi ar trebui să dovedească: .credinţă în necesitatea de a face ceea ce trebuie. 147 . cât de mici. Exemplu : Adrian. venit din alt colectiv.Orice copil trebuie să se simtă în siguranţă şi acceptat în cadrul unui grup.entuziasmul faţă de progresele.Doamna învăţătoare . unde a fost marginalizat şi având probleme de adaptare.puterea de a persevera chiar şi în acele momente când alte persoane ar renunţa . . să reuşim noi pentru a-i face pe ei să reuşească. eu sunt un copil normal?" Ce om a putut sădi un asemenea gând în mintea unui copil de şapte ani? Ce şanse ar fi avut Adrian dacă ar fi rămas în primul colectiv? Cine este cu adevărat în dificultate: puiul de om ce îşi caută drumul sau omul neom ce-i barează drumul ? Pentru a forma oameni trebuie să dovedim în primul rând că noi suntem oameni. Fiecare copil trebuie să ştie că este înţeles. . va fi iertat. să aspire către succes.flexibilitate în organizarea şi adaptarea metodelor de lucru. . marginalizai vor deveni introvertiţi.încredere în şansele copiilor . dacă nu poate.atitudine pozitivă faţă de copii şi problemele lor. Copiii etichetaţi. noi reprezentând modelul moral pentru toţi. dacă atitudinea noastră nu se înscrie pe această linie. că are pe cineva alături de el şi atunci încrederea în sine şi încrederea de sine vor spori: dacă greşeşte. încrederea în sine va creşte . copilul va învăţa să spere. . că este susţinut. va fi îndrumat.

148 . fericită. a lll-a a reuşit în sfârşit sa citească aproape cursiv. Exemplu: Aurelia are mari dificultăţi de învăţare. ei care nu pot.a. Cu atât mai mult copiii cu deficienţe au nevoie de laudă şi încurajare cu cât ei dovedesc mai multă sensibilitate şi nevoie de afecţiune faţă de ceilalţi. Şi tot rolul învăţătorului. ş. „nu ştii”. care să fie fundamentul pe care vom aşeza demersul de educaţie cu şanse egale pentru toţi. Ascultarea şi a opiniilor lor. fiecare deprindere formată. încep şi trebuie să dispară. al profesorului este hotărâtor în aceasta problemă. Efortul independent al elevului îi dă cadrului didactic posibilitatea de a se mişca liber în clasa şi de a acorda sprijin efectiv acestora. „să încercăm împreună”). Cine nu a văzut bucuria pe faţa unui copil ce primeşte o vorbă bună mai ales atunci când e obişnuit cu reproşurile? Să reţinem că timpul trecut fără un cuvânt bun nu-l mai întoarce nimeni. realizând ceea ce în condiţiile unui climat afectiv arid nu s-ar putea. Utilizarea cât mai eficientă a timpului presupune găsirea unor strategii de lucru şi pentru astfel de copil. facem constant trimiteri la cât de frumos se exprimă unul. Dar ei. Şansele reale de formare a unui copil cu deficienţe depind în mare măsură de gradul de solicitare constantă a acestuia în şcoală. că ar reprezenta un balast. Fără să vrem. Atingem permanent corzile sensibilităţii şi ei vor vibra la cerinţele noastre .Inteligentele se remarcă. copilul acesta mai „altfel” este OM şi trebuie să fie lăsat şi ajutat să crească asemenea unui om. „ai greşit”. cu ei ce facem? Dacă ştim să căutăm vom găsi în fiecare din ei ceva pozitiv. Ideile preconcepute că nu se poate face mare lucru cu şi pentru el. Şi el. corectarea fără a nega total răspunsurile („nu e bine”. iată calea firească de urmat ! Fiecare sarcină dusă la bun sfârşit. „încearcă încă o dată”. A fost lăudată. ce soluţie ingenioasă de a rezolva problema a descoperit un altul. trebuie evidenţiate. de a-i antrena în exersarea unor abilităţi. De multe ori uităm că pentru copiii aflaţi în dificultate motorul mobilizator neputând fi calităţile şi capacităţile proprii. În clasa. cumva exagerat. ei care sunt „altfel”. fiecare nouă achiziţie. A doua zi. acesta nu are alt substitut decât afectivitatea. ce minunat compune altul. un element de stagnare pentru restul colectivului.) şi încurajarea de a găsi alte soluţii („mai gândeşte-te”. spune tuturor: „Am citit de mai multe ori lecţia singură !” Acum îi place să arate colegilor că ştie să citească. ei care nu ştiu. Ritmul ei de lucru este foarte lent.

Dacă un copil trăieşte într-un spirit de corectitudine. Învaţă să condamne pe toată lumea Dacă un copil trăieşte într-o atmosferă ostilă Învaţă să fie violent. Partea morală a dreptăţii sociale nu prezintă interes de putină vreme. cu precădere cele legate de simţul datoriei împlinite în conformitate cu "legile dreptăţii " ancestrale ale umanităţi. căci ar însemna anularea tuturor şanselor unei fiinţe umane. Chestiunea obiectivării şanselor ca şi dimensiunea sa etică au suscitat opinii ce converg către valori perene. Învaţă să fie drept. Fără excepţie suportul obiectivării rezidă tocmai în simţul dreptăţii etico . Învaţă să fie încrezător. bine înţeles. Dacă un copil trăieşte în laude . 149 . ÎNVAŢĂ SĂ IUBEASCĂ LUMEA. Dacă un copil trăieşte într-un mediu stimulativ. Se surprinde în acest context distincţia kantiana între „A FI” şi „TREBUIE SĂ FIE” ce acoperă întreg arealul manifestărilor de natură socială. Dacă un copil trăieşte în siguranţă . Învaţă să fie timid.Să nu uităm:„FERICIREA E OBIECTIVUL TUTUROR! SĂ AJUTĂM COPIII SĂ CREASCĂ FERICIŢI” COPIII TRĂIESC CEEA CE ÎNVAŢĂ Dorothy Law Notle Dacă un copil trăieşte într-o atmosferă critică. Învaţă să aprecieze. Învaţă să aibă încredere. Învaţă să se simtă vinovat. ci este strict legată de apariţia umanităţi Astăzi ne pare inadmisibilă neînţelegerea simţului dreptăţii.morale ca ideal. Învaţă să aibă încredere în el. Dacă un copil trăieşte în acceptare şi prietenie. Dacă un copil trăieşte în încurajări. Dacă un copil trăieşte în ruşine. Dacă un copil trăieşte într-un mediu ridicol.

Pedagogie. . . Bibliografie Constantin Cucoş . Ed.ameliorarea mediului de învăţare . ŞANSE EGALE PENTRU TOŢI. Ed. Putem creşte copii buni intr-o lume negativă. http://www.să se militeze pentru o societate incluzivă care să ofere posibilităţi egale de acces la învăţare tuturor persoanelor.o îmbunătăţire a practicilor didactice. Curtea Veche.ro/programe/parteneriat/respdf/Raport. Polirom. . 1996 Zig Ziglar. în care educaţia să se bazeze prioritar de nevoile indivizilor.Morala socială reprezintă sintagma: „PENTRU A PRODUCE ACELAŞI REZULTAT PENTRU OAMENI DIFERIŢI.pdf „Învăţământul primar” 2000-2001 150 .crearea de parteneriate eficiente cu părinţii.cedu. E NECESAR CA EI SĂ FIE TRATAŢI ÎN MOD DIFERIT" Aşadar. 2000 Strategii ale educaţiei inclusive. Bucureşti. . sursă online:.continuitatea existenţei învăţământului de stat. prin care copilul să fie în prim plan în elaborarea programelor sociale de învăţământ. Iaşi. .amplasarea situaţiei învăţământului într-un cadru legislativ corect. cu comunitatea. ar presupune: .

teaching.). learning.Procesul de învăţământ (a cărui analiză pleacă de la “explicarea scopurilor şi sarcinilor învăţământului” în raport de care se asigură elaborarea şi generalizarea noilor cunoştinţe” dar şi “controlul şi aprecierea rezultatelor la învăţătură”).Conţinutul învăţământului. skills and strategies under objectives included in the school curricula.Secolul XXI şi reperele sale în teoria şi metoda instruirii Insp. care dezvoltă următoarea problematică pedagogică: . teacher "translated" at the level of each task teaching (lesson. dezvoltată în cea de-a doua jumătate a secolului XX. etc. . activity of the laboratory. Având calitatea unei ştiinţe pedagogice fundamentale. dr. pedagogy Teoriile ştiinţifice s-au dezvoltatşi continuă să se dezvolte în secolul al XXI-lea într-un ritm neprevăzut.. teoria şi metodologia instruirii este inclusă – de regulă sub numele de didactica generală – în structura pedagogiei generale (alături de fundamentele pedagogiei şi de teoria educaţiei). 151 . Crenguţa PASCALE Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti Lect. with an emphasis on school learning involves the acquisition of knowledge. . aflată în plină tendinţă de afirmare. În spiritul paradigmei curriculumului.Principiile didactice. univ. Sub impulsul pedagogiei prin obiective. este promovată o didactică generală bazată pe “instruirea programată”. “didactica generală în versiunea programată cuprinde teoria generală a procesului de învăţământ”. instruction. Sebastian CHIRIMBU Departamentul de Limbaje Specializate. . Key words: education. în literatura de specialitate din străinătate. Prof. Universitatea „Spiru Haret” Abstract The article analyzes the theoretical process of learning from the point of view of the general didactic.Scopurile instrucţiei.

b. De remarcat caracterul deschis al contextului în care are loc procesul de învăţământ în societăţile moderne şi postmoderne. Introducere în pedagogie / Fundamentele pedagogiei). reuniţi în acelaşi efort convergent”. intern (ambianţa educaţional a şcolii. care corespund unor opţiuni şi priorităţi sociale majore cu privire la informaţia şi deprinderile pe care trebuie să le privească elevii.). într-un context extern (sistemul de învăţământ şi de educaţie) şi unul deschis.Metodele de învăţământ. comunitar. Vicenty. stilul – pedagogic) care intervin în plan intern (mediul clasei şi al grupei de elevi/studenţi) şi extern (mediul şcolar. . 152 .. în alte situaţii. iar ca punct final. fiind plasate pe acelaşi circuit al interdependenţelor dintre societate – sistem – proces de învăţământ. extraşcolar. climatul psihosocial al clasei de elevi). “Obiectivele care condensează cerinţele de instruire şi educaţie puse de societate (. o variantă particulară a corelaţiei dintre educator şi educat (vezi modulul I al cursului. în raport de funcţia centrală prezentată anterior. timpul. îngreuiază organizarea optimă a procesului de învăţământ.. cu privire la judecăţile de valoare şi comportamentul acestora”. Procesul de învăţământ – obiect de studiu specific didacticii generale (teoriei generale a instruirii) – reprezintă principalul subsistem al sistemului de învăţământ şi asigură realizarea funcţiilor generale ale educaţiei în cadrul unor activităţi specifice de instruire şi învăţare realizate la nivelul corelaţiei profesor-elev. include un ansamblu de variabile (vezi spaţiul. care permite perfecţionarea permanentă a activităţilor specifice organizate la acest nivel. din contră. este realizabilă la nivelul corelaţiei dintre profesor şi elev. “Agenţii acţiunii – profesorii şi elevii la care se adaugă şi aportul părinţilor.Organizarea activităţii şcolare (apud Okon. Astfel procesul de învăţământ. gândit în perspectiva teoriei şi metodologiei curriculumului are ca punct de plecare stabilirea şi urmărirea consecventă a obiectivelor. Contextul care facilitează sau. Componentele principale ale procesului de învăţământ – definitorii pentru explicarea esenţei procesului de învăţământ – sunt confirmate şi de didactica modernă.. Definirea procesului de învăţământ poate fi conturată astfel conform următoarelor componente principale: a. care susţine orice proiect de activitate de instruire/învăţare. rezultatele elevilor. social). Structura de bază a procesului de învăţământ (obiective – conţinuturi – metode – evaluare). 1974).

n. activităţi practice. realizabilă pe diferite planuri la nivelul procesului de învăţământ. în diferite situaţii. pentru atingerea celor mai bune rezultate Structura de organizare a procesului de învăţământ intervine la nivel macro şi micro – structural. Relaţia complexă existentă între profesor şi elev. de la cele tradiţionale la cele tehnice audio-vizuale şi informatizate. învăţarea. “Conţinuturile – suportul de bază al instruirii – format din bazele ştiinţei şi ale culturii (. Structura de acţiune a procesului de învăţământ vizează activitatea de instruire proiectată de profesor şi cea de învăţare. predarea priveşte în mod special acţiunea de comunicare pedagogică a mesajului pedagogic. pentru stimularea acţiunilor specifice oricărei activităţi de învăţare (receptarea cunoştinţelor. În sens restrâns. ani de studii. g.. trepte. la nivel microstructural avem în vedere: a) formele de organizare: învăţământ frontal – învăţământ pe grupe – învăţământ individual. Timpul disponibil – care impune o anumită “segmentare” a conţinuturilor conform obiectivelor.) programate după o anumită logică (n. interiorizarea şi aplicarea lor. în calitate de: informaţii logice. cerc de dezbatere …). b) formele de realizare: activităţi didactice (lecţia. evaluarea. predarea este interpretată ca acţiune de instruire a profesorului. Predarea este acţiunea de comunicare pedagogică (didactică) propusă de profesor în diferite variante şi forme de organizare. cercuri de elevi. excursii didactice.. arii curriculare. prelucrarea. microgrup – clasă. care trebuie receptat de elev în vederea stimulării 153 . gup. valorificând diferite metode şi mijloace didactice. elevi – elevi. activităţi educative (ora de dirigenţie. realizată de elev. pedagogică) şi nivele de dificultate” (vezi organizarea pe trepte şi discipline dar şi mijloacele de diferenţiere şi de diversificare a instruirii). d. “Mijloacele de învăţământ şi materialul didactic”. adresată elevului. La nivel macrostructural avem în vedere organizarea procesului de învăţământ pe niveluri. discipline şcolare etc. laborator. ca efect direct şi indirect al instruirii.c. diferite forme de organizare a activităţii. e. cicluri. aflate în continuă evoluţie. dependente de structura de organizare a sistemului de învăţământ. implică prezenţa următoarelor acţiuni principale: predarea. asimilarea. activitate de consiliere. În sens larg. Câmpul relaţional – format la nivelul mai multor tipuri de relaţii: profesori – elevi. deprinderi.. excursii didactice …). atelier şcolar. f. Formele de organizare – pe clase şi lecţii. activitate în: cabinet. vizite etc. strategii de rezolvare a problemelor şi a situaţiilor-problemă etc.

procesul de învăţământ poate fi analizat ca proces instructiv-educativ sau educativ-instructiv. Rolul prioritar 154 . ca efect direct al instruirii proiectată de profesor la diferite niveluri de competenţă pedagogică. grupuri de lecţii. realizabilă sub diferite forme. teme şi subiecte de lecţie etc. Didactica modernă – pe care o putem plasa convenţional între sfârşitul secolului XIX şi prima jumătate a secolului XX. teste de cunoştinţe.concepe procesul de învăţământ. odată cu afirmarea curentului denumit generic Educaţia nouă – concepe procesul de învăţământ. lucrări practice. deprinderi şi strategii conform obiectivelor incluse în cadrul programelor şcolare. în mod special. interiorizarea şi valorificarea materiei şcolare. ulterior ca autoînvăţare sau ca învăţare autodirijată). module de studiu. care este centrat aproape exclusiv asupra transmiterii cunoştinţelor în vederea memorării şi a reproducerii acestora de către elevi şi studenţi.).În această perspectivă. evaluare continuă. Evaluarea este acţiunea iniţiată de profesor special pentru verificarea gradului de îndeplinire a sarcinilor de predare-învăţare. ca activitate de predare-învăţare. la diferite intervale de timp (evaluare iniţială.) vizează reglarea-autoreglarea permanentă a activităţilor didactice. identificabile din punct de vedere istoric. realizată iniţial în mod dirijat. Pot fi semnalate trei momente semnificative. învăţarea.). Rolul prioritar revine cadrului didactic. proiectată pe discipline şcolare. subcapitole. mai ales. ca activitate de predare. în funcţie de concepţia didactică dezvoltată şi afirmată la scară socială. învăţarea are o finalitate adaptativă realizabilă în mediul şcolar prin acţiunile dirijate de profesor pentru asimilarea. Procesul de învăţământ ca activitate de predare-învăţare-evaluare Rolul acordat celor trei acţiuni – predarea. prin tehnici specifice (orale. Învăţarea este acţiunea elevului. Învăţarea şcolară presupune dobândirea unor cunoştinţe. corespunzător unor stadii de evoluţie a teoriei generale a instruirii: Didactica tradiţională – pe care o putem plasa convenţional între secolele XVII-XIX . activitate de laborator etc. evaluare finală). capitole.activităţi de învăţare (iniţial ca învăţare dirijată. examene etc. Ca activitate psihică fundamentală. Această acţiune. scrise. “traduse” de profesor la nivelul fiecărei activităţi didactice (lecţie. proprie omului. evaluarea – şi raporturilor dintre ele în cadrul procesului de învăţământ diferă de-a lungul istoriei pedagogiei. proiectate şi realizate conform obiectivelor programelor şcolare “traduse” de profesor la nivelul fiecărei activităţi didactice (lecţie etc.

Modelele de predare interacţionale sunt orientate prioritar în direcţia valorificării structurii de funcţionare a activităţii de instruire. simultană sau ulterioară. acţiune declanşată. 155 . predarea defineşte o componentă a instruirii care orientează dirijarea învăţării în raport de obiectivele pedagogice asumate. incluzând şi seria de acţiuni sau operaţii destinate pregătirii şi organizării lecţiei”. În sens larg. organizată. Didactica postmodernă – pe care o putem plasa convenţional în cea dea doua jumătate a secolului XX. în interdependenţă cu învăţarea şi evaluarea. defineşte predarea în sens restrâns şi în sens larg. predarea defineşte o parte importantă din structura instruirii aflată “în cadrul interacţiunii directe a profesorului ce elevii”. dezvoltată în spiritul teoriei curriculumului. Didactica postmodernă. ca activitate de predare-învăţare-evaluare. proiectată în sens curricular prin centrarea pe obiective şi realizarea corespondenţei pedagogice dintre obiective-conţinuturi-metodologie-evaluare. simulare. identificabile din perspectiva proiectării curriculare sunt: Modelele de predare comportamentale au ca particularitate orientarea predominantă a mesajului pedagogic în direcţia atingerii unor performanţe finale. depăşind “cadrul restrictiv al interacţiunii directe a profesorului ce elevii. Modelele de predare raţionale sunt orientate prioritar asupra proceselor cognitive logice (gândirea şi memoria subordonate gândirii) care stimulează corelaţia dintre mesajul pedagogic transmis de profesor şi acţiunea de învăţare eficientă a elevului. În sens restrâns. orientată. în direcţia transformării personalităţii (pre)şcolarului/studentului. În cazul acestor modele de predare o importanţă aparte revine evaluării iniţiale şi finale. calitatea predării-învăţării fiind (auto)reglabilă prin integrarea deplină a evaluării în termeni de evaluare continuă / formativă. ceea ce înseamnă “conştientizarea şi păstrarea continuă a obiectivelor ca punct de plecare şi sosire”.revine cadrului didactic care este centrat asupra corelaţiei dintre acţiunea iniţială de predare şi acţiunea. odată cu afirmarea paradigmei curriculumului – concepe procesul de învăţământ. Modelele de predare bazate pe programare acordă o atenţie specială mesajelor pedagogice dirijate la nivelul raporturilor dintre variabilele de intrare şi cele de ieşire dirijate în termeni de algoritmizare. semialgoritmizare. în mod special. Modelele de predare. în termeni de deprinderi intelectuale sau psihomotorii şi de strategii de rezolvare a unor probleme şi situaţii-problemă. de învăţare.

Frăsineanu. Pedagogie generală. definitorie în dicţionarele de specialitate: "a învăţa pe altul". 2008 156 . gradării sarcinilor. Boboilă. Predarea atinge astfel condiţia sa pedagogică esenţială. Vicenty. Editura Didactică şi Pedagogică. 2008 Cristea. Editura Didactică şi Pedagogică. Bibliografie Okon.Modelele de predare formativ-persuasive acordă o atenţie prioritară factorilor psihologici. Bucureşti. formative. Gabriela. ca parte integrată deplin în structura de funcţionare a oricărei activităţi de educaţie/instruire. Formarea pedagogică a profesorului. Ecaterina. respectiv a determina învăţarea la nivelul stabilirii obiectivelor. Editura Didactică şi Pedagogică. elaborării strategiilor. Bucureşti 1974 Cristea. realizarea efectivă a corelaţiei dintre profesor şi elev. cu implicarea resurselor (auto)reglatorii proprii evaluării continue. de natură empatică angajaţi la nivelul repertoriului comun care construieşte continuă eficienţa comunicării pedagogice. Bucureşti. Didactica generală.

De asemenea. imaginat-şi a fost firesc să fie aşa-acum. Şotânga Abstract We are in an area where voices more or less authorized whispered or flat out say that one of the weaknesses of the National Curriculum scale represents just the school curriculum. forme malformante. Intervening in time. mai bine individualizat. dimpotrivă. dorit. căruia în anii din urmă doar i s-a dat contur. dar din păcate . în masura în care avem acces la ceea ce se cheama informaţie esenţială pe tema pusă în discuţie . nu una creatoare de progres ci. cred că disciplinele opţionale se pliază pe o structură slăbită de câteva prejudecăţi pe baza cărora s-au dezvoltat. un concept departe de a fi istovit. s-a aşternut liniştea. curriculum-ul la decizia şcolii este o structură uşor detensionată. Key words: Projection. the decision of the school curriculum should be a well done part of the national curriculum. După o serie de texte.Curriculum. să contribuie din ce în ce mai mult la personalizarea şcolii. În loc să devină cu fiecare an şcolar mai puternic.peste conceptul de “curriculum la decizia şcolii” . Skills and attitudes. Cred că avem de-a face cu un concept plin de virtualităţi. Primit pe bună dreptate ca un element de mare modernitate didactică. unele banale. Lăsat adesea doar la voia unor directori lipsiţi de viziune 157 . Adaptation. în ultimii ani curriculum-ul la decizia şcolii nu prea a interesat. dimpotrivă.Proiectarea şi realizarea curriculum-ului la decizia şcolii – modalitate de optimizare a predării şi învăţării la biologie/educaţie tehnologică Prof. Ilie Popescu”. you still can make the necessary corrections. asteptat. a way to increase students' adaptation to what is a modern society. adesea autarhic. Crenguţa Cristina MARINESCU Scoala cu clasele I-VIII „Prof. Un moment de reflexivitate asupra unui concept didactic atat de complex nu inhibă niciodată. una ca semn al bagatelizării şi ignoranţei. altele foarte interesante şi moderne.

pespectiva asupra vieţii apare din situaţiile cotidiene la care individual este expus. ca experienţele de învăţare să fie insuficient corelate unele cu celelalte. literatură. Ne învaţă să comunicăm . sunt omise fie legăturile dintre cunoştinţe . Şotânga. tot ce leagă un om de locul formării sale este încă o sursă de înaltă valoare formativă parţial valorizată din punct de vedere didactic. sau poate rămîne cu impresia că învăţarea care are loc în şcoală este una oarecum artificial şi valabilă doar în spatiul şcolii. istoria. Provocarea in alegerea acestei teme a fost reprezentată de afirmaţia unui elev al şcolii în care imi desfăşor activitatea:”Opţionalul ne place pentru că nu memorăm lecţii. Geografia. 158 ..Ş. adică profesia se învaţă la şcoală. comportamentul se învaţă în familie.D. Atunci când predarea se realizează doar din perspective disciplinei de studiu şi doar din pespectiva disciplinei de studiu şi doar din perspectiva a ceea ce se învaţă la lecţii. biologie. vorbim despre aceeaşi persoană. să ştim să ne apreciem şi chiar să înţelegem că nu întotdeauna avem dreptate. De exemplu. mai ales. etc. atunci cand el apare şi. să fim mai buni. meşteşugurile. devine adesea goală de conţinut . Sintagma “decizia şcolii” . îşi diminuează importanţa. din numeroasele elemente malformante. ne invaţă că orice părere contează”(elev de la Şcoala Prof.pedagogică modernă . de fapt. Ilie Popescu. abilităţile se deprind în mediul de lucru. care ne duc cu gândul la disocierea unor laturi ale personalităţii. să ne cunoaştem pe noi. iar ceea ce se întâmplă în realitate este total diferit. În practica şcolară se întâmplă adesea. să ne spunem părerea. să înlăturăm barierele din comunicare. mai îngăduitori cu cei de lângă noi. Ne învată să rezolvăm un conflict. Ceea ce s-a omis in toate aceste perspective este că. care se manifestă în toate aceste ipostaze şi care trăieste toate aceste experienţe de învăţare. pe care o considerăm esentială în dezvoltarea unui curriculum modern. din cauza felului în care se realizează practic predarea. judeţul Dâmboviţa). pe de o parte. C. se poate evoca nereprezentarea orizontului local in această structură atât de generoasă pentru personalizarea scolii. pentru ca învăţăm să cunoaştem oamenii. Elevul poate rămîne cu impresia că lumea se împarte în unităţi distincte. tradiţiile. chimie. Din astfel de percepţii au apărut expresii precum – şcoala vieţii-. fie legătura cu realitatea concretă şi experienţele acumulate de elevi . care se numesc: fizică.

-flexibilizarea orarului şi a formelor de realizare a procesului de predareînvăţare. De exemplu. comunitatea. gândirea fondată pe sentimente. 159 . gândirea strategic. colegii. Cel de-al doilea proces adaptativ se referă la crearea unei relaţii mai puternice între realitatea concretă şi ceea ce învaţă în şcoală prin integrarea informaţiilor din afara manualelor şi a lecţiilor. Cel de-al treilea proces adaptativ presupune flexibilizarea programelor de studiu şi a strategiilor de predare-învatare. -identificarea altor surse de informaţie decât cele din mediul şcolar. În privinţa strategiilor de predare şi învăţare accentual se pune mai degrabă pe proces. Transdisciplinaritatea reprezintă o abordare globală a cunoasterii . există o serie de abilităţi care se dezvoltă în cadrul oricărei discipline : gândirea critic.O astfel de abordare presupune gândirea curriculum+ului astfel încât să includă strategii de învăţare centrate pe elev. Primul dintre aceste procese presupune modele de abordare a conţinuturilor: multidisciplinaritate. ale mai multor discipline de studio. adică active şi interactive. în acest fel ţinându+se mai mult seama de particularităţile şi de nevoile de învăţare ale elevilor. cartea). experienţa personal) conduc la o îmbunătăţire a cunoştinţelor pe care un elev le are. înspre unele alternative(internetul. gândirea creativă. Multidisciplinaritatea se referă la tratarea uni teme din perspective multiple. Interdisciplinaritatea presupune întrepatrunderea dintre două sau mai multe discipline pe domenii commune. Tot aici se include şi transferul de metodologie dintr-un domeniu de cunoaştere în altul. transdisciplinaritate. metoda experimentului la biologie a fost transferată la psihologie şi de aici in pedagigia experimental.Procesele adaptative prin care se construieşte curriculum-ul integrat sunt: -o combinaţie tematică şi transpunerea acesteia intr-un program de studiu coerent. decât pe produs. Extinderea surselor de informaţie tradiţionale(profesorul. interdisciplinaritate.

160 . 1999. Metode de învăţământ aplicate în studiul biologiei în şcoală. Bucureşti. Giurgea. Metodica predării biologiei la clasele V-VIII .C. Centrul Step by Step . Bucureşti. Eficient. Bucureşti. EDP .părinţi. 1979. Virginia. M.. Editura Aramis.N.. Bucureşti. elevi . 2001. Ed. Kovacs. Disciplinele opţionale-Ghid pentru profesori.Bibliografie: Ciolac.E. 1983. învăţământ obligatoriu. Anca.C. EDP . Bucureşti. Todor. Curriculum la decizia şcolii în mediul incluziv-Ghid pentru cadrele didactice. 2006. C.Russu. D.-Ghid metodologic de aplicare a programei de biologie. M.

life-wide and life-deep .tota vita scola est . The three concepts define learning as a journey. life. where the timeframes of lifelong learning and the spaces of life wide and life.Învăţarea în dimensiunile lifelong. cu avantajele şi dezavantajele pe care le implică. Oferind tuturor acces la 161 . inclusiv în domeniul educaţiei.va fi legată de realităţile lumii globalizate. knowledge society. Lumea în care în prezent trăim poate fi definită. în care indivizii trebuie să cunoască cât mai mult despre cât mai multe şi să îşi asume roluri variate. în care politicile educaţionale trebuie să reflecte responsabilitatea unor sisteme educaţionale care să susţină şi să răspundă nevoilor tuturor. life-wide. excluderea. Marginalizarea. ca proces care începe în copilărie şi continuă pe tot parcursul vieţii.deep learning will essentially intermingle. A învăţa să înveţi a devenit imperativul sistemelor educaţionale actuale. life-deep. societatea progresului tehnic şi ştiinţific. din ce în ce mai aglomerată. life-wide. Alexandra PEPELEA Şcoala cu clasele I-VIII Bivolari. necesită şi un efort de regândire a traseelor educaţionale. sintagma întemeietorului didacticii. social. Iaşi Abstract Learning in its three dimensions – life-long. într-o societate care le pretinde din ce în ce mai mult. din perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii. Key words: globalization.wide În termenii pedagogiei contemporane. life-deep. learning. cultural environment. definită ca „societate a cunoaşterii”. O abordare conceptuală Prof. Jan Amos Comenius . Fenomenul globalizării şi crearea sistemelor transnaţionale au determinat schimbări evidente în toate sferele de activitate. scrie Jacques Delors.concerns the human being living in a challenging economic. culturală. lifelong. necunoaşterea regulilor democratice şi lipsa educaţiei civice sunt factori care pot genera prăpastia dintre oamenii capabili să-şi găsească un drum de succes şi cei care se simt manipulaţi de evenimente. Învăţarea a fost resemnificată şi înţeleasă în strânsă legătură cu evoluţia ştiinţifică. Societatea în continuă evoluţie. ca o arenă globală. economică.

la naştere. dar pe care se poate scrie totul. depăşindu-l şi accentuând asupra ideii că niciun talent care se ascunde în fiinţa umană..). educaţia are rolul de a-i ajuta pe oameni să înţeleagă lumea şi să-i înţeleagă pe ceilalţi şi poate constitui un răspuns la dinamismul existenţial.. Acest raport.)” Lifelong şi life-wide learning . care învaţă să fie. Edgar Faure. al cărei preşedinte era Ministrul de atunci al Educaţiei din Franţa. atenţionând asupra faptului că învăţarea trebuie să fie o preocupare pentru toată viaţa şi nu un proces care se încheie la o anumită vârstă. a cărei ţintă este ideea necesităţii ca fiecare să-şi descopere şi să-şi îmbogăţească potenţialul creator. Două dintre conceptele-cheie ale Raportului din 1972 au fost educaţia pe tot parcursul vieţii/lifelong education şi societatea care învaţă /the learning society. psihicul copilului este o tabula rasa. Raportul Delors va susţine principiul învăţării întru devenire. într-o lume dominată de tehnologie. politicile educaţionale contemporane continuă. asemenea unei comori.concepte ale învăţării pe tot parcursul vieţii. formelor de expresie şi multiplelor roluri pe care şi le va asuma. să scoată la iveală comoara dinlăuntru. potenţial financiar.au devenit esenţiale pentru elaborarea politicilor educaţionale europene. de crize. abilităţi. 162 . atrage atenţia Faure. Profesorul Văideanu defineşte educaţia ca „un mod al omului de a se elibera de tensiuni. 1972). pe durata vârstelor de şcolarizare. Ani mai târziu. Jacques Delors propune o perspectivă largă. după finalizarea studiilor obligatorii. Insistând asupra importanţei învăţării pe tot parcursul vieţii şi nu numai până la un punct al ei. atenţiona asupra pericolului alienării şi dezumanizării personalităţii umane. Learning to be/A învăţa să fii este un principiu enunţat pentru prima dată în Raportul Comisiei Internaţionale pentru Dezvoltarea Educaţiei. în timp şi în spaţiu. Educaţia singură nu va fi suficientă pentru devenirea individului. ci şi ca parcurs al desăvârşirii omului complet. de surprizele profesionale neplăcute(. o tablă pe care nu s-a scris încă nimic. Perspectiva enunţată este aceea a înţelegerii educaţiei nu numai ca proces în care individul se implică pentru a dobândi deprinderi.cunoaştere. în toată complexitatea personalităţii. un scut şi un sprijin care întăreşte încrederea în viitor şi în progres(. de fapt. Demersul s-a bazat pe ideea legăturii intrinseci dintre educaţie şi societate şi a erorii de a considera educaţia ca subsistem al societăţii.. nu trebuie lăsat nedescoperit.. principiul învăţării permanente enunţat de Comenius şi se situează în favoarea ideii că. intuitulat semnificativ Learning to Be: the World of Education Today and Tomorrow(UNESCO. dar şi în diversitatea situaţiilor de viaţă . cuprinzătoare asupra educaţiei. este împlinirea completă a fiinţei umane. Scopul dezvoltării.

să investească timp. Astfel. ţi s-o fi acrit şi dumitale(.întrucât el va trebui să se integreze. Existenţa lui nu va putea fi divizată într-un timp destinat învăţării/a learning time şi unul al traiului propriu-zis/a time for living. pentru că acesta „stă toată ziua cu nasul în cărţi”. a terminat şi s-a măritat şi acum e bine. indiferent de domeniul de competenţă . exprimă tocmai mentalitatea celor pentru care experienţa învăţatului este limitată în timp şi în spaţiu. pe durata vieţii.’).. liceu. Ea poate chiar să argumenteze inutilitatea demersului. universitate. efort şi bani pentru învăţare. instituţionalizate.economic. Bătrîna îl agasează pe tânărul chiriaş cu întrebări şi consideraţii precum „Tot mai înveţi. Datorită complexităţii lumii de azi. în accepţiunea ei. exemplificând printr-o altă situaţie de viaţă. Călinescu. Copiii citesc. Aşa cum se arată în Memorandumul asupra Învăţării Permanente. să îşi dorească să înveţe. înseamnă mariaj şi „trai”. etnică. intitulată „Tot mai înveţi. în situaţii şi medii dintre cele mai diferite. c-a trecut vremea învăţăturii!”. Evoluţia ştiinţei şi tehnicii va determina şi o pregătire dincolo de cadrul educaţiei tradiţionale. Învăţarea pe tot parcursul vieţii este.„Acum mai pune-te şi dumneata pe trai. both in its duration and in its diversity. în dimensiunea sa temporală. Sfatul bâtrînei pentru tânărul chiriaş devenit între timp profesor . lua aspirină şi citea. oamenii vor trebui să accepte diversitatea culturală. esenţială pentru devenirea fiinţei rămâne educaţia de bază de calitate. toate instituţiile. la rostul ei. care îi va determina pe indivizi să îşi planifice activităţile. studentă fiind. un principiu care redistribuie învăţarea nu numai în timp. în 1972. o necesitate individuală. cultural sau informaţional. lingvistică. „citea şi lua aspirină. E. social. aflat la senectute. d-ta citeşti!” Fundamental. Identificarea aici a unui aspect actual al politicilor învăţării pe tot parcursul vieţii nu apare ca exgerată.. întrucât personajul.pot 163 . Importantă este componenta motivaţională. exemplul altei chiariaşe care. dobândirea ştiinţei de a învăţa să înveţi şi a atitudinii pozitive asupra învăţării. ideea se regăseşte într-o tabletă a scriitorului G. Tot în tableta din 1938. dar şi ca diversitatea ei (‘Learning is a process that lasts a lifetime. maică? Nu-ţi ajunge atâta şcoală? Şcoală primară.evidenţiază diferenţa pe care femeia o face între „ponosul” pe care îl presupune învăţătura şi „rostul” care.)”. ci şi în spaţiu. Faure se referea la importanţa învăţării ca proces pe toată durata vieţii. Călinescu prezintă ironic percepţia bătrânei asupra meseriei de profesor: „Grea meserie şi profesoratul ăsta dacă trebuie să citeşti mereu. să confrunte şi adeseori să înfrunte mediul social. Valorificată literar. până când a isprăvit cartea. în acest context. maică?”.

evidenţele vor deveni probabilităţi şi abilităţile dizabilităţi. astfel. biserica şi alte insituţii religioase. populând continuu spaţii variate. care generează sfârşituri dureroase. Nu putem rămâne. implicit. astăzi. moduri particulare de a înţelege şi de a aborda realitatea înconjurătoare. O a treia dimensiune . tinerii îşi formează convingeri. morale. care dau şi cele mai mari dureri de cap. lifewide . este o sumă de provocări. modul lor de a acţiona. Prin interracţiune.fi folosite în scop educaţional. universităţile. Progresul informatic a determinat adaptarea curriculumului la nevoile tinerilor. într-o clipă. comunitatăţile din care fac parte. etice şi pe cele sociale. culturale. scrie Bauman. care pot fi consideraţi nativi digitali în epoca hip-hopului. caracterizată prin precaritate şi nesiguranţă. etc. sporturile şi activităţile recreative. formând ceea ce E. claustrante ca nişte turnuri de fildeş. Conceptualizând. instituţiile în care învaţă. statici. Studenţii sunt asemenea unor nomazi ai învăţării. grupul de prieteni. a unei învăţări lichide (liquid life. Aceasta este consecinţa unei existenţei lichide. vecinătatea. într-o diversitate de contexte şi medii (sociale. Zygmunt Bauman avansează ideea unei societăţi şi. lăsînd studenţilor libertatea de mişcare. liquid society. mediile în care îşi petrec timpul liber constituie tot atâtea spaţii şi contexte pentru învăţare. comunitar. Faure numea societate conştientă de propria învăţare/a self-aware learning society. neapărat. de a se autoevalua şi de a-i evalua pe ceilalţi. care odată erau concepute ca spaţii închise. liquid university). Familia. muzica. care permit accesul la profunzimile vieţii. 164 . experienţa unor spaţii şi contexte diverse.life-deep .) Procesul nu este limitat la cadrul formal de învăţare şi nu este. dar fără de care începuturile n-ar mai fi posibile. în simultaneitate. este o succesiune de noi începuturi. care reflectă credinţele oamenilor. domeniul informatic şi alte medii culturale populare. care reuneşte toate experienţele de învăţare. dependenţi de achiziţiile individuale care nu vor putea fi niciodată solidificate în posesiuni de durată. valori.reuneşte valorile religioase. dimensiunea lifelong se referă la ceea ce se învaţă pe durata întregii vieţi. într-o viziune holistică asupra învăţării. familiale. sunt astăzi deschise. metaforic înţeleasă ca o călătorie pe durata întregii vieţi.ceea ce se învaţă. locul de muncă. Aceste contexte pot fi mediul familial. pentru că. Lifewide apare. unidirecţionaţi. Viaţa lichidă. unul intenţionat. care constituie tot atâtea ocazii de învăţare. ca un concept al „educaţiei complete”. Prin urmare.

„Polirom”. a remixa texte multimedia şi a le configura altfel.pdf Bauman. precum telefonia celulară.se reflectă în practicile noilor învăţări. care pot alege să lucreze în mai multe domenii. maică?. Learning in and out of school in diverse environments. interactive. organizează educaţia în ceea ce Dewey numea unitatea organică a vieţii de zi cu zi.Cele trei dimensiuni ale învăţării . noile forme de configurare a sensului legate de noutatea informaţională oferă posibilităţi inovatoare de învăţare. iPodurile. folosesc resursele IT pentru a demonstra. jocurile video. Noile tehnologii nu generează noi tipuri de învăţare doar pentru cei din generaţia foarte tânără. Pedagogie. Practic. Eşafodajul se ridică.org/docs/Banks_etal-LIFE-DiversityReport.lifelong. mai ales. http://life-slc. pe cei patru stâlpi ai educaţiei. Iaşi. exact cum face un DJ în arta sa. 1938 Cucoş. facilitate de multiplele resurse culturale şi textuale pe care tinerii de azi le folosesc pentru a-şi defini identitatea culturală. în termeni metaforici. C. întrucât toţi folosesc tehnologiile digitale.” Bibliografie Banks. life-wide. lifewide. Rolul profesorului va fi unul major mai ales în asumarea responsabilităţii de a-şi încuraja elevii să devină „voci noi”.A. capabile să ţină cont de rolurile şi responsabilităţile în schimbare ale tinerilor de acum.google. a tăia şi a lipi. Bucureşti. www. G. J. 2002 Comenius. prin care Jacques Delors înţelegea a învăţa să ştii. A. Lifelong. să-şi întemeieze o familie mai devreme sau să urmeze un traseu profesional inedit.com Călinescu. de a le oferi sprijin şi încredere în propriile forţe. reţelistice... Tinerii de azi. a învăţa să faci. Didactica Magna. lifedeep . este esenţa reală a educaţiei. preferinţele şi plăcerile personale. în „Jurnalul literar”. Banks. J. „Existenţa umană într-o stare de devenire la fiecare stadiu şi în situaţii variate. Liquid Life.. cuvintele şi sunetele. La scară largă. Z. implicit. pe toţi. ci îi antrenează. A. 1970 165 . se afirmă în lucrarea coordonată de J. Noile pedagogii vor trebui să încorporeze tipuri diferite de evaluări. atunci când reconfigurează imaginile.. instrumentele de înregistrare şi redare a muzicii şi filmelor şi. Ediţia a II-a.. computerele. Tot mai înveţi.books. a învăţa să trăieşti împreună şi a învăţa să fii. scria Paul Lengrand. cele trei dimeniuni unifică. life-deep.

Delors. UNESCO. Universitatea „Al. Nairobi. . Raportul către UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie în secolul XXI. Brussels. I. 2000. Educaţia permanentă. www.edu. Cuza”. Facultatea de Istorie.unesco. P.ro Recommendation on the Development of Adult Education (adopted by the General Conference at its nineteenth session. 1972 Memorandumul asupra Învăţării Permanente. EDP. Introducere în educaţia permanentă.. Comoara lăuntrică. www. 2000 Lengrand. 1973 Văideanu...Filosofie. Iaşi.org 166 . „Polirom” . 26 November 1976). 1986 Learning to Be: the World of Education Today and Tomorrow. J. G.

and transdisciplinarity. etc.Interdisciplinaritatea în procesul de predare-învăţare. Key words: interdisciplinarity. correlations among disciplines „Educaţia are dificila misiune de a transmite o cultură acumulată de secole. ca: individualizarea procesului de predare–învăţare.the transfer of methods from one subject to another. the pluridisciplinarity. Angelica MIHĂILESCU Colegiul National “ George Coşbuc”. which lead to the appearance of new disciplines or other domains of knowledge.chimie Prof. geografia.the juxtaposition of certain elements of diverse subjects in order to emphasize some common aspects. The disciplinary connection can be realized through: multidisciplinarity. al interdisciplinarităţii biologiei cu alte discipline ca: matematica. chimia.intertwining more subjects. dar şi o pregătire pentru un viitor. Interdisciplinaritatea oferă unele aspecte pozitive ale învătării. transfer of concepts. Bucureşti Abstract The interdisciplinarity is the transfer of the concepts and methodology from one subject to another. fizica. Conexiuni între obiectele de studiu: fizică-biologie. modificarea 15 Interdisciplinaritatea = cooperare între discipline diferite cu privire la o problematica 167 . It offers some positive aspects of learning. interdiscilpinarity. Etapa actuală de dezvoltare a unei ştiinţe se caracterizează prin legătura şi întrepătrunderea mereu crescândă a ştiinţelor. în bună măsură imprevizibil" (Jacques Delors) Interdisciplinaritatea15 este transferul conceptelor şi metodologiei dintr-o disciplină în alta.based on symmetric communication-.

permite concentrarea conţinuturilor în perspectivă interdisciplinară. necesare pentru muncă şi la studierea altor discipline.transferul metodelor dintr-o disciplină la alta . Interdisciplinaritatea este "o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică. între anumite discipline şcolare pentru o percepere unitară şi coerentă a fenomenologiei existenţiale. profesorul se bazează pe includerea elevului la predarea temei noi. geografia. etc. Interdisciplinaritatea vine în ajutorul atît a profesorului. permite trezirea interesului faţă de obiect. proiectarea şi organizarea proceselor didactice în viziune interdisciplinară.şi transdisciplinaritatea19 întrepătrunderea mai multor discipline. care duc la apariţia unor discipline noi sau la alte domenii de cunoaştere -. motivaţia învăţării – atît de greu de realizat astăzi la lecţie. în domeniul educaţiei.părerii elevilor. Conexiunea disciplinară se poate concretiza prin: multidisciplinaritate16 . Interdisciplinaritatea ca demers epistemic. geografie. matematică. etc. pluridisciplinaritatea 18bazată pe comunicarea simetrică-. ce pot fi utilizate cu succes în cadrul diverselor activităţi.juxtapunerea17 unor elemente ale diverselor discipline pentru a pune în lumină aspecte comune. Predarea şi învăţarea unei discipline pot realiza dezavantajul de a folosi perceperea secvenţială şi insulară a realităţii unice facând-o artificială. a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere". clasice. Tot la lecţiile de biologie elevii capătă o mulţime de priceperi şi deprinderi practice. Din acest motiv este necesară realizarea unor conexiuni. Astfel elevul obţine cunoştinţe temeinice. cu scopul diminuării diferenţelor care apar între disciplinele de învăţământ. precum că matematica nu are nimic comun cu fizica. Profesorii de 16 Multidisciplinaritate= suprapunerea unor elemente ale diverselor discipline pentru a pune în lumină aspecte comune 17 Juxtapunerea= este alăturarea a două entități care se află într-un anumit raport sintactic una cu cealaltă 18 Pluridisciplinaritatea = integrarea interdisciplinară 19 Transdisciplinaritatea= întrepătrunderea mai multor discipline 168 . cunoscând deja unele informaţii învăţate la alte discipline. cît şi a elevului. Lecţiile de biologie permit utilizarea cu succes a cunoştinţelor elevilor de la orele de fizică. biologia cu chimia. chimie. Interdisciplinaritatea implică stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje explicative sau operaţii. interdisciplinaritatea .

ascendentă a acestor ştiinţe (fig. Investigaţii similare. efectuate de Jan Swammerdam. folosind un microscop rudimentar. până în zilele noastre. La începutul secolului al XVII-lea. În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. a disecţiei microscopice şi a tehnicii colorării pentru observaţii microscopice mai fine. Procese biologice ca digestia intestinală. de cooperare şi de lucru în echipă. Modelul de dublă elice a ADN. până când James D. În 1665. Ei au elaborat modelul structurii de dublă elice a acidului dezoxiribonucleic. ştiinţe ca botanica şi zoologia au devenit discipline ştiinţifice. este cel care a creat cea mai durabilă punte între chimia organică şi biologie. Ulterior. metabolismul intermediar. a bacteriei. medicină. ştiinţe agricole şi cele derivate din acestea) sunt vechi şi bine cunoscute. pentru a elimina dificultăţile în lipsa competenţelor de colaborare. 169 . Biologia nu poate fi studiată decât în strânsă legătură cu chimia. respiraţia etc. nu pot fi explicate decât în corelaţie cu chimia. De altfel. fizica. atunci sensul evoluţiei poate fi cel reprezentat de săgeata unificatoare. Lehn a prezentat într-o diagramă simplă şi sugestivă corelaţia dintre biologie şi chimie . îmbunătăţirile aduse microscopului de către Antonie van Leeuwenhoek au permis descoperirea spermatozoidului. Dacă interfaţa acestor discipline. Legăturile chimiei cu ştiinţele vieţii (biologie. cu perioade de avânt şi stagnare caracteristice istoriei ştiinţelor. Lavoisier şi alţi savanţi încep să realizeze legătura dintre materia vie şi cea fără viaţă prin intermediul fizicii şi chimiei. care include ştiinţa şi arta creativităţii este reprezentată prin zona haşurată. au pus bazele entomologiei.discipline diferite ar trebui să realizeze planificări şi proiecte de activitate didactică în comun. Robert Hooke observă. Genetica ca ştiinţă a apărut la începutul secolului XX. acordat în anul 1962. fotosinteza. dezvoltarea biologiei ca ştiinţă nici nu a fost posibilă atâta vreme cât ştiinţa şi tehnica nu erau dezvoltate. a infuzoarelor şi a altor minuscule organisme. celula vegetală. apariţia microscopului deschide drumul unei noi ştiinţe. Watson şi Francis Crick descifrează structura ADN-ului. etc.1). Dar mecanismul eredităţii era încă un mister. Această întrepătrundere a chimiei în special cu biologia şi medicina a continuat. obţinând Premiul Nobel pentru medicină.

ce va fi observat la microscop. clorură de sodiu spargem membrana celulară. alcool etilic. Prin simpla clătire a gurii se colectează celule din mucoasa obrajilor şi cu substanţe simple ca: săpun lichid. Structura chimică a acizilor nucleici 170 .1. componente esenţiale ale tuturor celulelor.Fig. O frumoasă lecţie interdisciplinară poate fi cea de extragere a ADN-ului dintr-o celulă provenită chiar din mucoasa obrajilor. Aceasta constă în studiul structurii acizilor nucleici. echipele de cercetători urmăresc rezolvarea unor probleme esenţiale legate de ereditate şi de viaţă în general. care participă la sinteza proteinelor şi au calitatea unică de a se reproduce întocmai. Se ia ADN. Fig.2.Corelaţia chimie – biologie. eliberând ADN-ul.ul şi se face un preparat miscroscopic. În prezent. Acesta fiind solubil în apă dar insolubil în alcool va pluti deasupra soluţiei.

Prin cumularea informaţiilor furnizate de un număr imens de determinări a fost posibilă asamblarea aşa-numitei hărţi genetice a omului. aceea de a „dezvălui marile secrete chimice ale vieţii”. ce produce febra musculară. cromosomii şi genele În timpul unui efort muscular intens. Chimia organică a reuşit să îndeplinească în parte dorinţa exprimată acum un secol de către Emil Fischer. hemoglobinei. legarea făcându-se prin aşa-numitele legături de hidrogen. Fig. dubla elice a ADN include întotdeauna patru baze azotate. circulaţia. respiraţia.După cum se observă (Fig.viaţa! Explicarea unor procese fiziologice la plante şi la animale. la nivelul mitocondriei (Fig. Iată că înţelegerea fenomenelor vieţii nu este posibilă fără o bună pregătire în domeniul chimiei. ATP-ului – principala monedă de schimb a celulei.Celula. cu furnizarea unei cantităţi mari (36 molecule ATP) de energie. se acumulează în celulă o cantitate mare de acid lactic. dar ea nu a putut creea ceea ce creează natura –celula vie . în nucleul celulelor. mai precis.3. după cum se ştie încă de mult.2). în fiecare celulă umană. nu sunt posibile fără cunoaşterea clară a structurii moleculare a clorofilei. S-a demonstrat că ADNul fiecărei celule conţine circa 3. în perechi complementare strict determinate: adenina cu timina şi citosina cu guanina. Numai 171 . numite gene (Fig. în segmentele bine determinate ale acestora.4).2 miliarde de astfel de perechi de baze! Informaţia genetică este conţinută. ca fotosinteza. în prezenţa enzimelor oxido-reducătoare aflate pe membrana internă mitocondrială. de durată. în componente structurale numite cromosomi.3). Energia celulară şi energia organismului sunt furnizate în două etape: cea a respiraţiei anaerobe – realizată în citoplasmă (glicoliza) cu furnizarea unei cantităţi mici de energie (2 ATP) şi etapa finală –oxidarea completă în prezenţa oxigenului.

celula pompeză ioni. Fig.aprovizionarea organismului cu o cantitate suficientă de oxigen în procesul respiraţiei. Încă din gimnaziu profesorii de biologie folosesc cunoştinţele acumulate la orele de fizică în explicarea unor procese fiziologice ca: mecanismul vederii.5. Fig.5). astfel încât există ioni pozitivi în afară şi ioni negativi înăuntru. acomodarea pentru vederea de aproape. 172 .ro/imgres? Un ajutor imens în predarea biologie îl are şi fizica. etc. legatură prin care biologia a ajutat fizica la descoperirea conversiei energiei. pompe ionice. În studiul nervilor. demonstrată pentru prima dată de Mayer. Explicarea proprietăţilor membranei plasmatice a fost posibilă numai prin explicarea funcţionării acestor pompe (canale) ionice (Fig. A existat de timpuriu o interesantă legatură între fizică şi biologie. duce la oxidarea completă a glucozei. Canalele ionice voltaj-dependente. presiune.google. vedem multe fenomene fizice ca: circulaţia sângelui.Celula şi mitocondria http://www. în legatură cu cantitatea de căldură primită de o fiinţă vie. locomoţia şi susţinerea organismului (sisteme de pîrghii). dar foarte subţire. biologii au ajuns la concluzia ca aceştia sunt tuburi foarte fine cu un perete complex. Prin acest perete.4. ca într-un condensator. cu eliberarea unei cantităţi normale de energie. Dacă privim mai de aproape problemele biologiei animalelor vii.

difuzie. Receptor 6. chemoluminescenţa.Transmiterea sinaptică A) Componenta presinaptică B) Componenta postsinaptică cu sinaptică Vezicula 1. Licuricii.7) constă în producerea de lumină printr-o reacţie chimică. Două substanţe chimice reacţionează şi ajung într-o stare intermediară excitată (de energie ridicată). Canal ionic Ca++ 7. Fanta 5. etc. Chemoluminescenţa (Fig. Fizica este de mare importanţă în biologie şi în alte ştiinţe pentru încă un motiv. Fig. Vezicule mediator 3. fără marea dezvoltare a fizicii experimentale toate schemele biochimice nu ar fi cunoscute astăzi. meduzele şi beţele luminoase produc lumină.6. depolarizare. transmiterea impulsului nervos de la un neuron la altul sau de la un neuron la un efector se realizează la nivelul unei structuri denumite sinapse. Mitocondrie 2. În explicarea acestui proces se operează cu termeni fizici precum: ciocniri. ce eliberează mediatorul 8. ca de exemplu. Autoreceptor 4. Pompa de reabsorbite a mediatorului. legat de tehnica experimentală. De fapt. care se echilibrează eliberând 173 . Alteori procesele biologice pot fi explicate prin acţiunea conjugată a fizicii şi chimiei.De asemenea. repolarizare.

ajungându-se astfel într-o stare de echilibru . Un atom de hidrogen în stare de echilibru neutru. luciferina este oxidată pentru a produce un complex biochimic excitat. Lungimea de undă determină culoarea emisă. Fig. Lungimea de undă a energiei emise depinde de cantitatea de energie eliberată. în interacţiune cu celelalte discipline. Licuricii utilizează molecula de oxigen şi o enzimă numită luciferază (şi acesta este un nume generic – luciferazele diferă de la o specie la alta). interesant şi atractiv se poate preda biologie.energie sub formă de fotoni de lumină.7. Se poate folosi şi computerul în predarea bilogiei. dar toate poartă numele de luciferine. Iată cât de frumos. Dacă lungimea de undă se află în spectrul vizibil. De obicei reacţiile chemoluminescente nu eliberează căldură tocmai pentru că energia este eliberată sub formă de lumină. similar reacţiei chemoluminescente. el trece într-o stare de energie superioară (stratul n = 2) aflându-se într-o stare excitată (energie înaltă). Se produc mişcări între straturile de electroni. poate interveni în procesul instructiv în două moduri: direct. când 174 . care va emite un foton când revine în starea neutră. Un licurici luminând Sursa imaginii: Flickr Reacţiile bioluminescente folosesc ATP (trifosfatul de adenozină) ca sursă de energie. Are un singur electron pe stratul n = 1. atunci tranziţia electronului va fi percepută ca o lumină de o anumită culoare. Luminolul produce lumină când reacţionează cu un agent oxidant. Electronul revine în poziţia sa iniţială de echilibru stabil (respectiv pe stratul n = 1). în acest proces. Structura moleculelor producătoare-de-lumină variază de la o specie la alta. Când licuriciul luminează. Când atomul de hidrogen absoarbe o cuantă de energie (o anume cantitate discretă de energie). emiţându-se o mică cantitate de energie (un foton) sub formă de radiaţie electromagnetică.

Instruirea asistată de calculator constituie la ora actuală una dintre principalele preocupări ale dascălilor. În acest caz se prezintă elevului obiectivele de atins. imaginile sunt de nedescris). Deosebit de utile pentru învăţământ sunt softurile de simulare a unui fenomen real (ciclul cardiac. circulaţia sevei brute şi a sevei elaborate. Uneori ordinea de afişare a informaţiei este încurcată sau se afişează în timp îndelungat. Nu se compară imaginile văzute în carte cu cele văzute la monitor. Însă. Realizarea softurilor reprezintă o muncă în echipă a informaticienilor şi a biologilor. fecundaţia. fotosinteza) prin intermediul unui model care are un comportament analog. se atribuie sarcini de lucru specifice. înţelegând mai bine informaţia. cu ochiul liber nu le putem observa. permeabilitatea selectivă a membranei celulare. mitoza şi meioza ş. ci pentru a veni tocmai în sprijinul predării. În AEL se pot observa reacţiile şi transformările la nivel de celulă. mişcările plantelor. pe care.a.poate îndeplini sarcina de predare a profesorului. se administrează teste pentru determinarea progresului elevului în raport cu obiectivele prestabilite. însă mai calitativă ar fi o lecţie combinată. imaginile ilustrate provoacă imaginaţia astfel facilitându-se înţelegerea temei. punând în faţa elevului probleme şi cerându-i o activitate îndreptată spre rezolvarea lor. observăm unele reacţii de moment ale organismului în timp foarte scurt. polaritatea acesteia. Calculatorul nu este utilizat pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic. În general orele petrecute la AEL sunt mai interesante şi mai atrăgătoare (culorile. adică experimente la calculator şi profesorul care este ghidul cel mai bun în lumea cunoaşterii. Într-un timp mai scurt elevul poate reţine mai mulă informaţie. ajutându-l 175 . Se pot „realiza în clasă” procese cum ar fi creşterea. AEL este bun. Programul AEL ne oferă posibilitatea să analizăm evolutiv nişte fenomene din interiorul organismului nostru. AEL-ul este un mod de învăţare mai eficient. Astfel elevii îşi pot creea o imagine mai vastă. Modificînd unii parametri. Orele studiate în AEL la biologie sunt un ajutor elevului în cunoaşterea eficientă şi mai detaliată a materiei. Aceasta constă în distribuirea materialului de studiu în unităţi sau „cuante de informaţii” care să poată fi asimilate dintr-o dată. când computerul este managerul instruirii. se înregistrează şi se raportează rezultatele obţinute. fără de profesor elevul nu poate primi răspunsuri la unele întrebări la care calculatorul nu poate răspunde. în final se prescrie ce secvenţe va studia elevul în funcţie de rezultatele testului anterior. şi indirect.

central. Bucureşti.ro/imgres?q=Canalele+ionice+voltaj-dependente http://www.:Proiectarea lecţiei. Virginia Todor. reducând în acelaşi timp volumul de muncă.pagini-scolare.astfel să-şi îndeplinească mai bine funcţia sa didactică fundamentală.google. Metodica predării biologiei la clasele V-VIII . Bucureşti.P. Iasi.ro/imgres?q=Transmiterea+sinaptic%C4%83& http://www.ro/eurocomp/Matematici_aplicate_in_biologie. E. Surse online: http://www.wikipedia. a II-a) Constantin Cucos. 1983.google. o modalitate de gândire şi acţiune.: Metode de învăţământ.referatele. Realizarea interdisciplinarităţii presupune aportul creator al profesorului. Ed. fără de care nu este posibilă cunoaşterea multiplelor şi variatelor interdependenţe dintre fenomenele lumii reale Bibliografie I. Polirom. Calculatorul este un mijloc tot mai folosit în procesul didactic atât pentru lecţii in ansamblul lor. În învăţământul românesc.Bontaş.imgenis. în care profesorii trebuie să creeze programe. 1998.Editura Didactica şi Pedagogica . Este un instrument absolut necesar care valorifică capacitatea de muncă şi creativitatea elevilor şi profesorilor.ro/imgres?q=respiratia+celulara http://www.html http://cis01.. Editura Polirom. 2006 Cerghit I.ucv. În condiţiile actuale. Interdisciplinaritatea constituie un principiu ce trebuie aplicat.S-uri. cât şi pentru diferite momente din acestea. Pedagogie. 1996 (ed.pdf http://www. informatizarea a devenit o strategie naţională.1982 Cerghit I.D.com/referate/fizica/online2/LEGATURA-DINTREFIZICA-SI-BIOLOGIE-referatelecom.phphttp://ro.ro/Impactul-matematicii-asupra-altorstiinte/Utilizarea-modelelor-matematice-in-biologie/menu-id-128. realizând C.google. Pedagogie. necesită apelul la modalităţi de lucru care prilejuiesc exersarea principalelor procese ale gândirii. interdisciplinaritatea în cadrul unei arii curriculare poate constitui un punct de plecare. Bucureşti. Bucureşti. ce decurge din evoluţia ştiinţei şi a vieţii economico-sociale.org/wiki/Istoria_biologiei 176 .ro/cercetare/pimm/genomica_functionala http://www. Formarea viziunii interdisciplinare asupra lumii şi în acelaşi timp formarea elevilor pentru a fi apţi să realizeze abordări de acest fel.D.

oxygen consumption. The copper has changed the fish respiratory rhythm in investigated concentration after 7 days of exposure. Piteşti. 2008) Copper sulphate has many industrial applications including the preparation of Bordeaux mixture (a fungicide) and the manufacturing of other copper compounds. used in aquatic weed control since 1882. Alina ANDRONESCU Prof. dr. 2009.. The number of erythrocytes has significantly decreased after 7 days of immersion at copper concentration. a significant increased of the fish oxygen consumption. Copper sulphate is widely used as an algaecide for controlling phytoplankton in fish ponds and lakes as well as an herbicide.. Balambigai &Aruna (2011) said that Ahmad and Afzal (2001) showed that the highest concentration of copper found in liver of the fish.001g Copper/l water. number of erythrocytes. (Effler et al. Fish are the final trophic link of hydro ecosystems which most easily accumulates pollutants (Cepanko et al.. 1980. Gabriela ZGURSCHI Drd. MARINESCU University of Piteşti. 2011). (Singh et al. 1993. Al. 2008) Fishes are 177 . Faculty of Science. univ. (Balambigai &Aruna. Department of Ecology. Copper is a trace metal essential for living organisms but at high concentrations it becomes one of the most toxic heavy metals to fish and are bio-accumulate.. Carbonell & Tarazona. G. Romania Abstract: The copper. Key words: prussian carp. cooper. Balambigai &Aruna . mining operations and industrial activities. Introduction Copper enters the aquatic environment through several pathways. under the concentration 0. produces. including runoff from mineral deposits.2011). respiratory rhythm. Singh et al. after 24 hours of immersion.The Changes of Some Physiological Parameters in Prussian Carp under the Action of the Cooper Drd.

the simple and reliable biomarker of copper pollution of aquatic bodies. The introduction of fish in solution was done after their mixing and aeration for ten minutes. Water temperature in the test ranged from 18.. caught in the surrounding lakes and rivers of Piteşti city.1996. such as metals. the fish were separated in lots (of ten fish). (Al-Mohanna. The aim of this study is to analyze the influence of Copper upon some physiological parameters (oxygen consumption. (Taylor et al. (Singh et al. Lodhi et al. 48. 1995) The metal entering into fish system are slowly eliminated.. James & Sampath. Materials and Methods Determinations were made between September and November 2010 on prussian carp (Carassius auratus gibelio Bloch). (Newman & Mitz. We choose this species of fish because these are the most frequent in Arges River.2008). when they were not fed during experiments to avoid further intervention of this factor. Transport of oxygen in the blood depends on the amount of haemoglobin. The oxygen carrying capacity of blood at 95% saturation. 1988. 72.8˚C. expressed by the oxygen consumption. the iron content of the blood and number of red blood cells in fishes often vary with life history. number of red blood cells) in prussian carp (Carassius auratus gibelio Bloch). There have been made determinations of oxygen consumption and frequency of respiratory movements at intervals of 24. a respiratory pigment found in the blood of all vertebrates. 1996. The energetic metabolism..2 to 19. 2006. 1994. 2008) hence the blood parameters get affected on account of metal toxicity.. The test was performed semi statically with the bath exchange every 24 hours in 40 l aquaria. breathing frequency. (Singh. was determined by using the closed respiratory chamber method (the oxygen dose in the water was established by using the 178 . 2007. pesticides. etc.. 2008). habits and environmental conditions. Singh et al. Singh et al. 96 and 168 hours on all samples of these lots. Copper concentration was determined by preliminary tests of survival. 2008) The blood parameters have been used as sensitive indicator of stress in fish exposed to different water pollutants and toxicants. chemical industrial effluents. stage. James et al. Singh et al.. The metallic ion present in water enters the fish body and gets accumulated in various organs like liver and kidney. biocides. After 10 days of adaptation in the lab.. Shukla et al.

001g Copper/l water). such as transport and handling. Results and Discussion In fish.In this study. Respiratory irregularities are thought to be caused by mucus precipitation on the gill epithelium in response to a toxicant. Other stress effects. The use of respiratory stress to monitor sublethal effects of intoxication was previously applied to a variety of toxicants and subjects. The copper is toxic to Prussian carp because it change the level of some physiological indices (oxygen consumption. also appear to cause changes in fish haematological indices. Haematological analysis can provide important information about the internal environment of the organism. initiating the cough reflex which is an attempt to clean the respiratory surface. number of erythrocytes). the fish exposed to copper were observed to be highly irritable and displayed frenzied swimming when approached. The number of erythrocytes was microscopically determined with a Thoma cells numbering chamber.Winkler chemical method) (Picos and Năstăsescu. Fish were not anaesthetised prior to blood sampling. This may result in a decrease in the dissolved oxygen at the gill surface. the copper had an significant effect on respiratory rhythm on prussian carp for the 120 hours. breathing frequency. the copper modified the values of breathing frequency as shown in figure 1. 179 . direct contact between the aquatic environment and the gill epithelium may cause these surfaces to become sensitive to environmental alteration in the presence of toxic materials or other irritants. In studied concentration (0.14 % of the values recorded prior to fish exposure to copper. The values of this physiological index recorded after 120 hours of exposure rised compared with control values to 15. by using a small amount of blood collected from the caudal artery. as they were calm due to low temperature and there was no handling stress.001g Copper/l water. Haematological studies in fishes have assumed greater significance because these parameters were to be used as an effective and sensitive index to monitor physiological and pathological changes induced by natural or anthropometric factors. 1988). At the concentration of 0. they swam upside down.

Fig. 3. The influence of the copper upon oxygen consumption on prussian carp Fig. 1. 2. The influence of copper upon number of erythrocytes on prussian carp 180 . The influence of copper upon breathing frequency on prussian carp Fig.

2011. Afzal (2001). which seemed to be related to the acute decrease in the oxygen consumption.. & D.. Residues of some heavy metals in fishes collected from (Red Sea coast) Jizan. 181 . Al-Mohanna M.). 1: 414-416. an average decrease of 34 % was found in the treated fish individuals.135. after this period of time. Thus.200 per ml) and the ‘treated’ lot (739. A concentration of 0.T. Bibliografie Ahmad M. Research Journal of Environmental Toxicology 5 (2):141-146. after 24 hours oxygen consumption decreases significantly . AChE and Na+K+ATPase in Various Tissues of the Fish Cyprinus carpio (L. (1994). as shown in Figure 2.These values were found to stabilize during the next days to 204. Conclusions The copper have had in the experimented concentration (0.001 g Copper/l water.M.89 ml O2/kg/h. this index increases first 24 hours of immersion the respiratory metabolism ranged to 154. J. The difference between the number of erythrocytes which was determined for the control (1.75 % of the control value. an Essential Micronutrient on ACh. Biol. Environ.001g Cu/l water) an increased effect on the energetic metabolism and the breathing frequency in the fish species investigated (prussian carp). Impact of Copper Sulphate. at a concentration of 0.001 g Cu/l water was also significantly affected. after seven days of immersion.001 g/l of copper caused a decrease by 34% in the number of erythrocytes in the prussian carp. Biol. Aruna. The copper’s toxic effect was proven to be more powerful in the first 24 hours from the fish’s immersion. a certain degree of ‘adaptation’ was observed. & H. J.G. Concentration levels of heavy and trace metals in the fish and relevant water from Rawal and Mangla lakes. Sci. The number of erythrocytes in the fish individuals subjected for seven days to immersion into water with 0. 15.The oxygen consumption was found to be significantly influenced by the concentration of the used copper into the water. 149-157 Balambigai N.200 per ml). Saudi Arabia. However.

& Năstăsescu. 2006. 1329-1334.K. G. Environ. pp. & S.Toxicol. Gh. Chem. Mitz (1988). 122-123.Environ. 107.Nath K. J.Biol. Mc Donald (2000). (1988). Oreochromis mossambicus (Peters) during accumulation and depuration. 1489-1499 James R. Cepanko V.P. Environ. 19. Taylor L. F. V. Total Environ. co-financed by the European Social Fund – Investing in people..D.. 9. J. Landscape Manage. Mc Geer.. A proposed method to diagnose acute copper poisoning in cultured rainbow trout (Oncorhynchus mykiss). C. evaluation of chronic indicators. Idzelis. Litten. Quirk (1980).W.Journal of Environmental Bology. Sci. Tarazona (1993). 192195 Effler S.17-32. Wood & D.. Acknowledgements: This work (The Changes of Some Physiological Parameters in Prussian Carp under the Action of the Cooper) was partially supported by the strategic grant POSDRU 107/1. Haematological responses in a fresh water teleost. Physiological effects of chronic copper exposure to rainbow trout ( Oncorhychus mykiss) in hand and soft water . M. Channa punctatus to experimental cooper and Cr poisoning .. J. Meyer & M. V. Romania.29(2) 253 -257. 14: 199-205. Aquat. Water Res. Size dependence of zinc elimination and uptake from water by mosquito fish . Channa punctatus. 14. Singh M. Tong-Ngork. Toxicol.M. Hale.G.... Ladigiene. Eng. University of Bucharest Press. Radiological investigation of roach and perch from some lakes in Lithuania. Singh D.L. M. 339-341. S. Effects of lead on respiratory enzyme activity glycogen and blood sugar levels of the teleost. 16.C. Impact of cooper on haematological profile of freshwater fish.. 182 . Gambusia affinis (Baird and Girard). Lucrări practice de fiziologie animală. 12.A. 86-99. (1995). Asian Fish. 2298-2308. Sampath & S. Alagurathinam (1996). (2008)..Carbonell. 2. Whole lake response to low-level copper sulfate treatment.N.V. Trivedi S. Picoş C. R. S. T... K. Newman. Kesminas & R.. Family and Social Protection.5/S/77265 (2010) of the Ministry of Labor. Field. &Sharma Y.. & J.C. Sci.

Unul dintre cele mai importante instrumente de comunicare online o reprezintă blog-ul.0. This explains the fact that although we are in full development of Web 2.0. Internet and Web 2. interactive advertising. Keywords: communication.Instrumente de comunicare şi generaţia Web 2. conferinţele web. „serviciile de mediu” precum directoarele şi motoarele de căutare. ce pot fi: personale. thoughts have already been expressed that the next step in the journey is the establishment of Web 3. virtual worlds. site-urile web. which will inaugurate a new stage in the evolution of Internet and online communication. they agree on the fact that it as a continuously changing and evolving medium. regulată şi cronologică de însemnări (posts) despre un subiect sau o multitudine de subiecte. comunităţile virtuale.. profesionale) etc. discussion groups. Introducere În cadrul Internetului. blogurile (jurnale pe web. Cristiana-Roxana NEACŞU „Kemal Ataturk” National College Abstract: When scholars study communication on the Internet. chat-urile.0 era.0 Prof. web 2. blogs. Blogul reprezintă o pagină web cu o serie constantă. comerciale. user. forumurile de discuţie.0. This turns into a concept better and better shaped. online. instrumentele specifice comunicării online sunt poşta electronică. 183 .0 generation have made available for the internet users many innovative tools: social networks. internet. fiind considerat de asemenea şi principalul instrument de comunicare web 2. applications. videos. web seminars. organizaţionale.

cui i se adresează. mediu si canal de comunicare. URL-urile paginilor le organizează într-o ierarhie. De cele mai multe ori comunicarea pe Internet are ca punct de pornire website-ul. New Media. imagini şi linkuri către alte bloguri. Calculatorul.33. accesate dintr-o rădăcină comună URL.2. cât şi verb. 2002. Site-ul este varianta de bază de la care se porneşte o comunicare online. site-uri sau alte canale 20 Andrei Găitănaru. Dorina. Blog marketing. Unele site-uri cer abonare pentru a putea fi accesat o parte din conţinut sau chiar tot conţinutul. 22 Wright. ce se aşteaptă de la acest site. care se folosesc din plin de această nouă metodă de a îşi face cunoscute opiniile şi punctele de vedere. 184 . şi le poţi utiliza pentru a determina nevoile clienţilor. iar pasul următor constă în stabilirea obiectivelor site-ului: ce îşi propune. vedete şi politicieni cât are şi un succes foarte mare în rândul tinerilor. Puterea blogului. Bucureşti. în mod normal. văzute în mod colectiv. p. şi acţiunea de a scrie pe bloguri. denumită homepage (pagină de start) şi de obicei există pe acelaşi server fizic. de la mai multe tipuri de persoane şi entităţi menţionate anterior. Jeremy. iar în funcţie de acestea se va decide care sunt următorii paşi. Primul lucru care trebuie stabilit într-o comunicare online sunt obiectivele.Website-ul Totalitatea site-urilor accesibile publicului. Multe bloguri conţin comentarii sau ştiri despre un subiect anume. atât de companii. Editura Tritonic. Un blog obişnuit combină texte.ro. constituie World Wide Web-ul20. Editura comunicare. cu toate că hyperlinkurile dintre ele controlează modul în care cititorul percepe structura generală şi modul în care traficul curge între diferite părţi ale site-ului. termenul blog este atât substantiv. p. Editura McGraw-Hill .111 21 Guţu-Tudor.”21 Blogul este unul dintre cele mai cunoscute şi folosite instrumente de comunicare. personalităţi marcante. Paginile unui site pot fi. şi desemnează şi instrumentul de comunicare. comportamentul şi dorinţele lor22. 2005. preferinţele acestora. 2008. Blogul ”În sine. în viziunea lui Jeremy Wirght constă în faptul că poţi aduna toate informaţiile despre afacerea ta. p. Bucureşti. altele funcţionează ca jurnale personale online.

Diana Cismaru a realizat un studiu din care a rezultat o împărţire a blogosferei în 8 categorii24: 1.media relevante pentru subiectul principal al blogului.6%). fotografie (photoblog). Bloguri de tip religios (3. Tipologia blogurilor este foarte variată. 24 http://dianacismaru. 2. Michelle. c. Technocrati a definit blogul ca fiind un jurnal actualizat cu regularitate şi publicat pe Internet.7%).3 %): a. Bloguri colective “de nişă” (13. bloguri preluare (3%). Donald. Bloguri profesionale (4. 2009. De-a lungul timpului au fost realizare numeroase clasificări complexe ale blogurilor. bloguri comentariu de viaţă publică (6. Bloguri colective profesionale (sau bloguri de organizaţie) (1. Blogurile “revistă online” (4%) 8. Bloguri “hobby” (8.5%) 4.5%) 5. cu toate ca unele sunt centrate pe artă (artlog). d. narative (7%). pornind de la bloguri personale generale. desen (sketchblog).com. până la bloguri extrem de specializate.7%) 7. motorul de căutare de bloguri Technorati urmărea peste 112 milioane de bloguri.4%) 3. Revenind la o clasificare mai generală a blogurilor. pp. Unul dintre criteriile folosite este comportamentul autorului (intenţiile sale)23. b.wordpress. Posibilitatea ca cititorii să lase comentarii într-un format interactiv. e. “filosofie de viaţă” (4%). În decembrie 2007. Majoritatea blogurilor sunt în primul rând formate din texte. şi Hinson.4%) 6. bloguri “comentariu personal” (20. înregistrări video (vlog). este o parte esenţială a celor mai multe bloguri. Institute for Public Relations. 4-5.2%) 23 Wright. Bloguri personale (41. muzică (MP3 blog). Bloguri temporare (2. 185 . An Analysis of the Increasing Impact of Social and Other New Media on Public Relations Practice. audio (podcasting). În aceste condiţii.

06% 1.76% 5. unul general şi mai multe specializate sau numai bloguri tematice.57% Bloguri personale Bloguri “hobby” Bloguri colective profesionale (sau bloguri de organizaţie) Blogurile “rev istă online” Bloguri profesionale Bloguri colective “de nişă” Bloguri de tip religios Bloguri temporare Grafic nr. inclusiv şi atenţia companiilor româneşti. Deşi nu am făcut o analiză cantitativă. 186 .68% 5. Se observă un număr mic al blogurilor profesionale şi mai ales al celor de organizaţii. 1 Studiul amintit a fost realizat în ianuarie 2008. un blog şi organizaţii care au chiar mai multe bloguri. observarea blogosferei româneşti arată o creştere a ponderii acestora.28% 10. Twitter Twitter – noua reţea socială şi de micro-blogging a atras foarte mulţi membri din toată lumea.Clasificare a blogurilor 4.09% 2.78% 52.77% 17. In prezent sunt destul de multe companii care şi-au deschis. cel puţin formal.

exista posibilitatea de a personaliza modul în care arată pagina de profil și poza de avatar. stă tot potenţialul acestora.prin sistemul de comunicare foarte eficient şi rapid pe care îl pune la dispoziţie. Goldring. Forma reţelelor sociale este un factor-cheie al utilităţii reţelei pentru indivizii incluşi. Josh. atât pe plan personal cât şi profesional. Reţelele sociale sunt în multe feluri cela mai haotice şi mai greu de înţeles părţi ale web-ului.7 187 . 49. vol. şi tocmai aici. Reţele sociale Revoluţia Web 2. servicii şi mesaje promoţionale în conformitate cu punctul lor propriu de vedere asupra a ceea ce consumatorii îşi doresc. 2008. cu legături slabe şi spaţii sociale goale introduc noi idei şi oportunităţi pentru membrii lor în măsură mai mare decât reţelele închise. p. Cu alte cuvinte. gen Yahoo Messenger. Reţelele dense sunt mai puţin utile pentru membri decât reţelele cu multe spaţii libere şi cu numeroase conexiuni slabe cu indivizi din afara reţelei principale.26 Aceste reţele sunt construite în jurul ideii de ”prieteni” fie ei prieteni adevăraţi (din viaţa reală) sau doar virtuali. 36 26 Caplan. How to use New Media. Este mai bine pentru succesul individual să existe conexiuni cu o varietate de reţele decât multe conexiuni într-o singură reţea. o reţea de prieteni apropiaţi. Ca în orice rețea socială. London. prieteni cu care poţi 25 Bernoff. ce împărtăşesc aceleaşi credinţe. Companiile obişnuiau să deţină puterea: fabricau produse. doar ca limita unui mesaj este de 140 de caractere. p. la fel ca prin intermediul unui blog. afirmă unii. 25 O reţea socială este o hartă a relaţiilor dintre indivizi ce indică modurile în care ei sunt conectaţi prin diverse grade de familiaritate socială pornind de la cunoştinţe întâmplătoare până la legături familiale puternice. care au multe legături redundante. preocupări şi valori nu îşi îmbogăţeşte membrii în măsura în care o fac grupurile de indivizi care au conexiuni în alte lumi sociale şi acces la o varietate mai largă de informaţii. 30. Avantajul Twitter-ului în fata serviciilor de mesagerie instantanee. Li. Google Talk etc. Harnessing the Power of the Oh-So-Social Web. în MIT SLOAN Management Review. 2008. Paul. Susie. Media Trust.0 a adus multe schimbări în vieţile tuturor utilizatorilor de Internet.Charlene. nr. Reţelele deschise. e ca poți comunica cu mai multe persoane în același timp.

în reţeaua Facebook. Evoluţiile de excepție viitoare ale web-ului vor conduce la noi legături între utilizatori şi date făcând cu atât mai lentă trnaziția către Web 3. de opinii şi mesaje. sau reclame. reclame interactive. lumi virtuale.0 se află în prezent plină dezvoltare şi evoluie. denumit și web-ul semantic. se înregistrează o creştere a utilizatorilor tineri dar interesaţi de partea profesională şi carieră. data accesării: 25. Prin intermediul acestei reţele. iar cât de curând se vor converti în instrumente omniprezente şi universale. 27 Cashmore Pete. filmări.0. seminarii web. fragmente din filme.0.10. http://mashable. indivizii pot gestiona o listă de contacte de afaceri.0 au pus la dispoziţia companiilor foarte multe noi instrumente: reţele sociale. care permite utilizatorilor să se înregistreze şi să îşi creeze un profil profesional.2011 188 . bloguri. Twitter – noua reţea socială şi de micro-blogging a atras foarte mulţi membri din toată lumea. generațiile viitoare le vor primi în viața lor și cel mai probabil vor petrece ziua bând cafeaua virtuală de dimineață cu prietenii din Paris. inclusiv atenţia companiilor româneşti. grupuri de discuţie. deşi pornită iniţial de la ideea de reţea a studenţilor. aplicaţii. prin sistemul de comunicare foarte eficient şi rapid pe care îl pune la dispoziţie.0 și probabil Web 5.comunica. Puterea acestor reţele constă în faptul că printr-un singur click. Va urma Web 4. Este mai mult decât sigur că evoluția internetului nu încetează aici. Hi5 –Another Massive Social Network. Concluzii Internetul şi generaţia Web 2. iar pe site-uri precum YouTube principala activitate este publicarea de clipuri cu muzică. Reţelele sociale sunt diferite prin specificul lor: dacă într-o reţea precum Hi5 se vor întâlni preponderent tineri (13 -29 ani)27. mai ales în reţelele cunoscute precum Facebook sau Youtube.com/2006/07/16/hi5another-massive-social-network/. Există şi o reţea socială dedicată special domeniului business – LinkedIn. jucând o partidă de șah vitual cu fratele din Londra și seara ieșind la plimbare pe malul Nilului. de videouri. Serviciile Web 2. face schimb de poze. mesajul poate ajunge la mii de oameni.

London. Bucureşti. 30. 2005. Donald. Blog marketing. Calculatorul. şi Hinson. Institute for Public Relations. mediu și canal de comunicare. Caplan. Jeremy. New Media. Goldring. vol.ro. nr. Media Trust. Li. Harnessing the Power of the Oh-So-Social Web.wordpress. Dorina. 2008. http://mashable. Editura Tritonic. Editura comunicare. Susie.Charlene. Surse online: http://dianacismaru. Bernoff. 49. Josh. 2008. Paul. Editura McGraw-Hill . 2009. How to use New Media. An Analysis of the Increasing Impact of Social and Other New Media on Public Relations Practice. Wright. 2002. Bucureşti. Guţu-Tudor. Michelle. Wright.com/2006/07/16/hi5-another-massive-social-network/ 189 . în MIT SLOAN Management Review.Bibliografie Andrei Găitănaru. 2008.com.

globalization. dar şi ansamblul social în general. Key words: mass media. Diaconu Răzvan POPOVICI Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Social Politice Universitatea A. rolul acestora în schimbările produse în structura şi relaţiile sociale arată importanţa sistemelor mass-media în societatea contemporană. când dezvoltarea rapidă a mijloacelor de comunicare de masă a generat procesul de masificare socială aşa cum îl cunoaştem astăzi. televiziune sau media electronică influenţează viaţa fiecăruia dintre noi. Today. a new reality of our days. În istoria civilizaţiei umane au existat diverse modele de organizare socială corespunzătoare fiecărei epoci istorice. univ. de la presa scrisă la radio. the number of custumers increased lately in our society. Extinderea sistemelor mass-media a supus mediul social unor presiuni interne şi a creat o serie de interogaţii legate de tehnicile de manipulare şi sugestionare media. Sistemul mediatic modern a devenit un factor de propagare al valorilor culturale iar diversele tipuri de mass-media. global culture. social network. Iaşi Abstract The article deals with global culture. În epoca arhaică. which is influenced from media and electronic media system. Evoluţia societăţii moderne poate fi analizată pe fondul dezvoltării mijloacelor de comunicare de masă. marele salt s-a produs în ultimul secol. ce pot influenţa 190 . ceea ce demonstrează importanţa mijloacelor de comunicare în procesul de evoluţie socio-culturală al vremurilor noastre. Odată cu apariţia tiparului s-a trecut la un model de comunicare şi transmitere a informaţiei mult mai rapid. People from all over the world are interested about electronic or digital mass-media.Rolul sistemelor mass-media în cultura globală contemporană Asist. Dar. Problematica comunicării şi interacţiunii de masă a adus în discuţie însuşi sensul culturii contemporane.I. drd. Cuza. Internet and new media are the global medium to the sociallife. MarshallMcluhan spoke about global village. electronic media. comunicarea şi interacţiunile sociale aveau un grad restrâns de diseminare datorită schimburilor limitate dintre oameni.

una dintre acestea se referă la conceptul de Societate. economici. posibilă graţie tehnologiilor digitale.”2 Dezvoltarea sistemelor mass-media este în strânsă corelaţie cu evoluţia tehnologiilor informatice din ultimele decenii. chiar dacă noi simţim omniprezenţa acesteia în viaţa de zi cu zi. sociali sau politici aflaţi în interacţiune profundă în viaţa societăţii. principala întrebare care intervine este în ce măsură noile sisteme media online vor înlocui omniprezenta televiziune.”1 Interacţiunea comunicaţional-informaţională de care vorbeşte Ramonet. Există numeroşi factori culturali. presupun interacţiuni tridimensionale: televiziune. aşa cum aceasta din urmă a înlocuit radioul în preferinţele diverselor categorii de public? Dacă analizăm impactul produs de internet şi de noile media în sensul utilizării acestora ca forme sau modalităţi de cunoaştere şi divertisment. telefonie. devenit spectator sau participant interactiv la noua realitate mass-media. profitând în special de progresul în materie de digitalizare şi favorizând interconexiunea tuturor serviciilor din domeniul comunicaţiei şi informaţiei. are drept caracteristici: . O teză fundamentală în acest sens este dezvoltată de Ignacio Ramonet. tehnologia reprezintă modul de exprimare al 191 . de fapt un efect al ceea ce este definit drept world cultură sau cultura globală: “O infrastructură la scară planetară ca o imensă pânză de păianjen. Ce înseamnă de fapt acest concept dezvoltat de Manuel Castells în anii ’90? Tehnologia nu reprezintă absolutul. atunci avem în vedere concurenţa dintre mass-media televizuală şi noile media. creatorul conceptului de “sat global” consideră mass-media modernă un factor de influenţă în universul cultural de a fi şi gândi al omului contemporan.circulaţia informaţiei la nivel planetar. . iar internetul şi noile media îşi fac loc.noile sisteme multimedia. Desigur. internetul fiind de fapt vârful de lance al acestui proces global. în ultimii ani asimilând segmente de public tot mai numeroase. Asistăm în zilele noastre la “Mariajul informaţiei cu telecomunicaţiile şi cu televiziunea care provoacă o adevărată revoluţie. Accesibilitatea mediei televizuale a devenit un element uzual în viaţa de zi cu zi. reţele net. Acesta susţine concepţia de societate a informaţiei globale.reţea3. Marshall McLuhan. Există o serie de teoretizări interesante pe această temă.într-un mod negativ omul. ceea ce însemnă mai multe mijloace de comunicare (aşa cum arată avântul actual al telefonului mobil sau internetul) şi dezvoltarea unor domenii noi de activitate.

“Consumatorilor nu trebuie să li se îngăduie niciun răgaz. publicitatea. Acest rol trebuie în permanenţă reînnoit şi regândit. uniformizator.fiecărei structuri sau grup social. Să fie în permanenţă ţinuţi în priză. Trăim într-o societate a informaţiei globale: “Societatea informaţională este când o societate în care tehnicile de informare şi comunicare au devenit dominante sau foarte prezente. o societate în care paradigma informaţională s-a extins la ansamblul activităţilor sociale. Acest model teoretic se fundamentează pe gradul ridicat de interacţiune în ceea ce priveşte schimbările produse în societatea contemporană. conceptul a fost extrapolat în planul vieţii sociale. rolul canalelor de transmitere a informaţiei este fundamental pentru promovarea sistemelor de valori proprii diverselor categorii de public existente. propriu unei societăţi de consum. sistemele mass-media au un rol fundamental iar fenomenul de masificare socială a generat în ultimele decenii o cultură de tip consumerist. indiferent că discutăm despre cinematografie. universal. mărirea capacităţii de consum este în acest sens o prioritate. politice instituţionale şi culturale. Teza lui Ritzer înseamnă o lume fundamentată pe trei piloni: uniformizare. radio sau televiziune. Întrucât principalul consumator de mass-media este individul sau receptorul în sensul cel mai general al termenului. Imaginea. Observăm că influenţa generată de mass-media înseamnă o schimbare a percepţiilor.”4 În lumea contemporană există schimbări spectaculoase. comportamentelor. în general promovează o cultură de consum şi.”5 Definirea culturii globale înseamnă fundamentarea la nivelul unor repere valorice proprii a conceptului intitulat ”mcdonaldizarea lumii”6. cu alte cuvinte. mai rar. vizualizarea unui 192 . mass-media. expuşi în mod constant celor mai mari tentaţii şi să nu părăsească astfel starea de excitare şi efectele sale – suspiciunea şi nemulţumirea. ea devine practic vectorul de penetrare al modelelor culturale acceptate în societatea contemporană şi produce în aceeaşi măsură consecinţe sociale. atitudinilor diverselor categorii de public în conformitate cu valorile acceptate în societatea contemporană. Expunerea la diversele mesaje media. în acelaşi timp. şi predictibilizare. o industrie specifică axată pe un model de dezvoltare de tip social. când. când o societate în care aceleaşi tehnici se află la originea creşterii productivităţii şi reprezintă deci un mijloc nou de producere a valorii. Sistemele mass-media au avut o influenţă profundă asupra societăţii şi a culturii contemporane. standardizare. vorbim de formarea unui standard comun. Rolul mass-mediei în această lume este fundamental. de reţeaua internet şi noile media.

Ramonet. Geopolitica haosului.sistemele mass-media. 3 Castells. internet au rolul de a transmite valori şi modele culturale diverselor categorii de public. Bucureşti. aceasta reprezentând în fapt baza societăţii informaţionale contemporane. 2 1 Bibliografie Albulescu. Cluj-Napoca. Rise of The network Society. Manuel. şi acceptat în mod favorabil de public. Bucureşti. Educaţia şi mass-media. 336 .în societatea contemporană sistemele mass-media. Ignacio. 2008. 4 Miege. 5 Bauman. pag.mesajele promovate de canalele media sunt vizualizate şi receptate de public. 133. Editura Antet. 2003 Bauman. televiziune sau internet au un rol fundamental în modelarea percepţiilor. 2005 193 . . 2003. Ion. . pag. Editura Antet. constituie astfel un argument în acest sens. Zygmund. 2000. Orice mesaj mass-media difuzat. respectiv: radio.. respectiv: radio. Globalizarea şi efectele sociale. Mesajele media constituie practic realitatea socială. În ceea ce priveşte fenomenul de influenţă socială produs de massmedia distingem următoarele concluzii: . Editura Univers enciclopedic. influenţează capacităţile şi nivelul de raţionare al persoanei. 6 Conceptul de macdonaldizare a lumii a fost folosit pentru prima dată în eseul The Macdonaldization of Society scris de G. . Editura Polirom. Bernard. apud. Globalizarea şi efectele ei sociale. televiziune. 80. 14. iar fenomenul de masificare socială se manifestă prin standardizarea şi uniformizarea stilurilor şi opţiunilor valorice ale publicului. 2003. Oxford.anumit program determină receptarea şi ulterior posibila acceptare a acestuia. Bucureşti. comportamentelor. Bucureşti. aceasta arată forţa simbolică a sistemelor mass-media. Dicţionar de Sociologie. pag. Bucureşti. _____________________ Ramonet. . precum şi apartenenţa acesteia la un anumit segment de public divers din societate. Editura Antet. 1998. Editura Dacia. Ritzer. Ignatio. Ltd.societatea contemporană este o lume a informaţiei globale. Editura Doina. pag.sistemele noilor media s-au dezvoltat pe baza tehnologiei informatizate din ultimele decenii. pag. 1996. Informaţie şi comunicare. 63. Iaşi. atitudinilor diverselor categorii de public. Bloxwell Publisher. Zygmund. Tirania comunicării.

Homo Videns. 2008 McLuhan. La galaxie Internet. Geopolitica haosului. Bucureşti. Sven. Giovani. Editura Nemira. Ignatio. Mass-media şi mediul invizibil. Editura Doina. Fayard. 2001 Miege. Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă. Tirania comunicării. Windhall.Castells. Informaţie şi comunicare. 2002 Sartori. Editura Antet. Dennis. Editura Incitatus. 1997 McQuail. Ignacio. Bernard. Editura Polirom. Manuel. Bucureşti. Bucureşti. Marshall McLuhan în era digitală. Paris. Bucureşti. Paul. Iaşi. Bucureşti. Bucureşti. Imbecilizarea prin televiziune şi postgândirea. 1998 Ramonet. 2006 194 . Marshall. Editura comunicare. 2001 Ramonet. Editura Humanitas. 2001 Levinson.

ape. soluri. termofilă (paduri de stejar. vetre de asezări etc. aceasta se află plasată în zona de dezvoltare a stepei. relief. there occurred an important process of natural reforestation due to the abandonment of large agricultural areas (pastures and meadows). There are also leared large forest areas. the Western Hills are typical deciduous forests. perioada contemporană inregiatrează “fenomene” de lichidare a suprafeţelor întinse de pădure cu toate consecinţele actuale si următoare. La fel ca şi clima. cer. Key words: reforestation – reîmpadurire. silvostepei şi stejăretelor. but also swamps occur in some meadow areas (the transformation of meadows into swamps).Aspecte actuale ale vegetaţiei existente în dealurile de vest cuprinse între Crişul Repede şi Crişul Negru Drd. stejar brumăriu. Dacă în trecut suprafeţele ocupate cu vegetaţie forestieră erau substanţial mai mari decât cele de astăzi. Eugen Remus FŐLDVARI Universitatea din Oradea Abstract By their altitude. The reforestation causes the cease of some erosion processes on slope. aflată la confluenţa mai multor tipuri. Prin poziţia pe latitudine a României. Se constată la nivelul Dealurilor de Vest ample procese de alunecări de teren atât la nivelul terenurilor agricole cât si a celor destinate altor obiective precum căi de comunicaţie.). fagete) cu cea est-europeană (de stepă şi silvostepă cu stejar pedunculat) şi cea sud-estică. prin specificul său este o componentă esenţială a peisajelor geografice. contribuţia sa în modificarea aspectelor reliefului fiind hotărâtoare în cele mai multe cazuri. garniţă etc. deforestation – defrişare. Lately. şi vegetaţia are o evoluţie asemănătoare. Face parte din acel complex geografic alături de climă. 195 . aceasta aflându-se la interferenţa vegetaţiei vest-europene (gorunete. swamp transformation –înmlăştiniri Vegetaţia.

Specific Dealurilor Crişene este etajul pădurii de foioase(Fig. până la 23% din cantitatea de precipitaţii de valoare medie. Stejarul( Qercus robur) este de altfel caracteristic exclusiv zonei dealurilor. pot determina iniţierea unor alunecări de teren. aninul negru (Alnus glutinosa). unde vegetaţia prezintă o mult mai mare diferenţiere pe orizontală sub influenţa mai directă a componentelor climatice externe. atât sub forma unor păduri compacte cât şi în combinaţie cu stejarul şi carpenul (Carpenus betulus). mesteacanul. În acest caz se înregistrează inversiuni de vegetaţie pe versanţii mai reci. Acestea se pot manifesta uneori brusc mai ales atunci când solul este supraumectat perioadă care coincide cu o activitate seismică sau cu un alt stimul extern sub forma unei explozii ce provine de la o oarecare activitate antropică. în cazul ploilor. Celalalt volum de apă rezultat este reţinut de litieră pentru ca apoi să între treptat în sol sau să se scurgă. doar pe alocuri adauganduse: plopul tremurator. 539 hibrizi şi 184 specii subspontane. cele mai multe. influenţat de condiţiile locale. 196 . Acest proces contribuie la diminuarea riscului declanşării unor inundaţii şi a eroziunii liniare. zonele împădurite cu arbori de vârstă înaintată ce au un coronament bogat şi poziţionat la nivelul unor pante cu înclinări accentuate pe un strat de sol cu grosimi relativ mari. Pădurea contribuie cel mai mult la protejarea versanţilor atât prin intermediul rădăcinilor cât şi prin procesul de încetinire a scurgerii bruşte a apei provenită din precipitaţii. fagul (Fagus silvatica) având totuşi o specificitate la nivelul zonelor de relief cu înăltimi de peste 500m. 1) Etajul făgetelor înregistrează o prezenţa insulară la nivelul acestora. făgete) Tipurile de vegetaţie au rol deosebit prin prezenţa s-au absenţa acesteia în declanşarea sau încetarea proceselor ce au loc la nivelul terenurilor. arborii fiind cei care reţin. aspect important în condiţiile în care aproape jumătate din materialul erodat în zona temperată se datorează tipului de eroziune amintit mai sus. fagul putând forma singur. frecvente mai ales în vestul ţării (stejarete. Pe lângă aspectele semnalate anterior. eroziunea areolară este aproape imperceptibilă. în funcţie de specie. Pădurilor de fag le este puţin caracteristic aspectul de mozaic. gorunete. în cea mai mare parte masive de padure întinse. La nivelul pădurii.Flora tarii noastre cuprinde 3339 specii. aproximativ 40% având origine euroasiatică.

mai umbroase decît cele de fag. Mai predomină pe suprafeţe relativ reduse şi gorunul(Quercus petraea) de origine central-europeană. Ceica s-a uscat. Un element important în cadrul vegetaţiei este acela al vegeţatiei azonale. Ramânând tot la zona de mai sus. rezultat tot din lipsa altor posibilităţi se înregistrează aici. Castanul comestibil. frasinul (Fraxinus excelsior). Nu în toate cazurile introducerea acestor specii a reprezentat şi un succes. şi a poziţionării la altitudini de aproximativ 500 m a plantaţiilor. introdusă artificial în perioada contemporană. In acest caz a contribuit la fenomenul amintit şi substratul pe care a fost amplasată plantaţia. Un fenomen paradoxal. în vara anului 2000. originar din zona mediteraneană a fost introdus cu rezultate bune. carpenul (Carpenus betulus). de amintit distrugerea câtorva hectare de conifere prin incendiere accidentală. mult sub limita inferioară a pădurilor de conifere. Astfel. în unele zile de pâna la 400C. Nu întâmplător a fost introdus în acest areal. Căderea economică a zonei Dobreşti. din necesităţi economice. Valoarea sa economică rezidă şi din valorificarea fructelor. paltinul (Acer platanoides). ajung într-un amestec destul de mare cu teiul (Tilia ordata). ulmul (Ulmus procera). desfiintarea exploatării miniere de la Dobreşti ne mai solicitând lemnul de castan în acest scop. o suprafaţă de aproximativ 10 hectare de plantaţie de pin din zona localităţii Corbeşti. pe fondul temperaturilor foarte mari. rezistenţa sa în condiţii de umiditate şi presiune facându-l căutat în zonele cu exploatări miniere. reuşind să se aclimatizeze rapid în zona pădurii Dobreştilor. La ora actuală este cel mai important aport adus de aceasta specie. anume exploatarea sa ca lemn de foc. acesta fiind alcătuit dintr-un strat superficial se sol. părul pădureţ (Pirus piraster) Reprezentativ pentru acest subetaj este stejarul pedunculat (Quercus robur) şi cerul (Quercus cerris). sub forma plantaţiilor de pin si molid (Picea excelsa) precum şi castan comestibil. depărtarea destul de mare de oricare centru industrial precum şi lipsa altor posibilităţi financiare au dus la căutarea acestestor păduri de un numar foarte mare de locuitori din zonă în perioada de toamna imediat dupa coacerea fructelor. pe Valea Râului. mărul padureţ (Malus silvestris).Pădurile de stejar. Com. versantul cu expozitie vestica fiind în cea mai mare parte stâncos. 197 .

păr. Compoziţia floristică a pajiştilor este destul de slabă. cireş. cornul (Cornus mas). urzica moartă galbenă (Lamium galeobdolon).socul roşu (Sambacus racemosa) porumbarul (Prunus spinosa). mai frecvent întâlnindu-se: alunul (Corylus avelana). Plantele de cultură întălnite sunt reprezentate de: grâu. firuţei de pădure (Poa nemoralis). În culturile agricole predomină unele specii de buruieni cum sunt: volbura (Convolvulus arvensis). iarba fiarelor (Cynanchum vincentoxium). dar şi datorită lipsei unor măsuri de întreţinere a acestor pajisti. este deosebit de variat. horstia (luzula nemorosa). secară. lipitoarea (Asperula taurina). vinariţa (Asperula odorata). vişin. socul (Sambacus nigra). ovăz. laptele câinelui (Euphorbia amygdaloides). călinul (Viburnum apulus). drobiţa (Genista tinctoria). mărul pădureţ. lemnul câinesc (Ligustrum vulgare). pădurea continuă să rămână un element important al peisajului natural al României în general şi al Dealurilor Crişene în special. măr. plante cu flori precum: fraga de câmp (Fragaria viridis) sau lacrimioarele (Galium aparine). floarea paştelui (Anemone nemorosa). salba ryioasă(Evonimus verrucosa). măceşul (Rosa canina). nuc etc.cartof. pieptănăriţa (Cynosorus cristatus). Arbuştii sunt bine reprezentaţi. păiuşca (Agrostis tenuis).Pe alocuri mai este prezent mesteacănul. condiţii pedogeomorfologice. sângerul (Cornus sanguinea). loboda (Chenopodium album). păducelul(Crategus monogina) Stratul ierbos specific pajiştilor naturale. salcia. amintind prezenţa: cucutei (Galium schultestii). rogozul (Carex pilosa). porumb. datorată unor cauze naturale precum: flora de valoare scazută. 198 . feriga (Dryopterix filix mas). Deşi restrânsă mult în urma exploatării neraţionale. ciocul berzei (Geranium robertianum). iar dintre speciile pomicole prun. murul (Rubus hirtus). drobul (Cytisus leucotrichus). ogsiga (Brachipidium silvaticum). firuţei de livadă (Poa pratensis). trifoi. mohorul (Setaria glauca). costreiul (Echinocloua crus-gali). coada şoricelului (Achilleamilefolium). pălămida (Cirsium arvense).

(fig. din multe puncte de vedere aceasta a fost benefică. înmlăştinirile.Dealurile dintre Crişul Repede şi Crişul Negru. Harta vegetaţiei Sursa: www. pe fondul neutilizării lor în ultimii ani. Lipsa vegetaţiei lemnoase de la nivelul versanţilor. şovarul etc În cea mai mare parte. brusturele. sângerul etc. au favorizat instalarea vegetatiei azonale prin plantele iubitoare de apă: trestia.Fig.geo-sptial. Speciile care s-au reinstalat au fost influenţate şi de lipsa unor lucrări de amenajare. păducelul. ravinări. drenaj. 3). Amintim aici măceşul. 2) Pe lângă aspectul de reîmpădurire.org. Părăsirea păşunilor sau schimbarea destinaţiei acestora a dus la un proces accentuat de reîmpădurire. setul Corine Land Cover 2000 Utilizarea defectuoasă a terenurilor din ultimii ani a determinat instalarea la nivelul acestora a unor fenomene de eroziune sub diferite aspecte: alunecări de teren. a determinat instalarea unor sisteme de ravene. Blocarea canalelor de scurgere. ravenelor şi organismelor torenţiale cu efecte negative în evoluţia versanţilor. păşunile au fost invadate de vegetaţie reprezentată de arbuşti. pipirigul. jneapănul. Sub aspectul vegetaţiei. 199 . a fost încetinită sau chiar oprită(fig. ogaşelor. Eroziunea regresivă inregistrată în evoluţia rigolelor. folosiţi pentru terenurile arabile. papura. vegetaţia lemnosă instalată recent. murul.1 . contribuie la oprirea proceselor de eroziune existente la nivelul versantilor. desţeleniri etc. stagnarea apei timp mai indelungat în anumite zone. prăbuşiri etc. suprapuse peste fostele şanţuri despărţitoare a parcelelor de teren. instalarea organismelor torenţiale.

Practic sute de hectare de terenuri agricole cu diferite destinaţii au fost acoperite de vegetaţie lemnoasă de diferite tipuri după cum am amintit mai sus. Rapa) Un rol deosebit în păstrarea echilibrului versantilor îl au copacii cu vârstă înaintată. Fig.Reîmpădurirea păşunilor şi în multe cazuri a terenurilor agricole se înregistrează pe fondul depărtării masive a populaţiei de sectorul primar reprezentat în acest caz de agricultură. în cele mai multe cazuri aceştia stabilizează o serie de terenuri aflate pe versanţii cu pantă accentuată. Holod) Fig. Acestea vor putea fi redate agriculturii doar prin lucrări de mare amploare a căror costuri vor fi pe masură. Chiar dacă nu în toate cazurile greutatea cu care aceştia apasă asupra solului si rocii sunt benefice. 2 Proces de reîmpădurirea păşunilor (Loc. Uneori declanşarea unor alunecări de teren de mai mică sau de mai mare amploare este încetinită s-au chiar oprită definitiv sau parţial de 200 . Acest fenomen a contribiut la scoaterea din circuitul agricol a mari suprafeţe de teren. 3 Incetinirea eroziunii regresive de către vegetaţia proaspăt instalată (loc.

5 Lunca împadurită a Văii Holodului 201 . Prezenta lor precum şi lipsa unor lucrări de drenaj.Cârpeşti Mici. pipirigul. Topa(fig. Hidişel. Evidenţiem în acest sens cazul alunecării de teren declanşată pe raza localităţii Mierlău a carei evoluţie este încetinită până în prezent de către un număr de câtiva fagi cu varsta estimată la aproximativ 80 de ani. 6). papura. 4) Fig. plopul. (fig. arinul. Fig. trestia. fie că este vorba de luncile celor două Crişuri: Negru si Repede. La ora actuală ele au aspectul unor adevarate zăvoaie.catre copacii batrâni. au dus la înmlăştinirea suprafeţei luncilor în măsură importantă. 5). 4 Stabilizarea frunţii alunecării de catre copacii cu vȃrsta inaintată Luncile râurilor . S-au reinstalat pe suprafata lor plantele adaptate zonelor umede precum salcia. au suferit modificări importante în ultimele decenii în ce priveşte gradul de acoperire cu vegetatie. sau de cele ale râurilor mai mici precum Holod(fig.

Judetul Bihor. V. Q. Gr. I.O. Ed. raţe sălbatice dar şi mistreţi şi vulpi. Pop.Fig.. Crişul Repede.. fondurile de vânătoare sunt favorizate. Alunecările de teren şi stabilitatea lor.. Amintim în acest sens stabilirea şi înmulţirea unor importante efective de fazani. Măhăra Gh. În aceste conditii. Dealurile şi câmpiile României. potârnichi. pentru diferite specii de animale este un câştig.. Bucureşti Mihăilescu. Tehnică.. Bucureşti 202 . Câmpia Crişurilor.V. Bibliografie Berindei I.R. Academiei R.S. reîmpădurirea luncilor este o pierdere. înmulţirea naturală a diferitelor specii contribuind la scăderea costurilor de populare si exploatare. (1996). 4 Lunca împadurită a Văii Topa Chiar dacă pentru agricultură. ţara Beiuşului. Mencl.(1974). Ed.O. Posea Aurora (1977). Bucureşti Berindei. Bucureşti Zaruba. Ed.. (1972). Stiinţifică.

The effects of extensive transformations taking place in the dynamics of the social causes of this change in attitude. ceea ce contribuie în mod important la calitatea şcolii şi a învăţării elevilor.Pentru a beneficia de o gamă largă de cunoştinţe profesionale şi o expertiză existentă în şcoală. the main responsibility of a teacher is work for their intellectual development incorporating their needs (care and understanding). În acelaşi timp. formarea şi dezvoltarea în concordanţă cu liniile proprii de dezvoltare ale acestuia devin deziderate cu tendinţa de accentuare permanentă.Dar munca de educaţie trece dincolo de graniţele fiecărei clase către nişte comunităţi mai largi de învăţare. O meserie. 203 . many of the individual issues tend to become increasingly more. problems of society. multe din problemele individului tind să devină din ce în ce mai mult. probleme ale societăţii. profesorii au anumite îndatoriri şi sarcini dincolo de instruirea curentă a elevilor.profesorul de matematică Prof. Pentru societatea de astăzi. Efectele extinse ale transformarilor care au loc in dinamica socială determină această schimbare de atitudine. în special problemele cu caracter prospectiv. faţă de care acesta depune efort continuu de adaptare.Cea de-a doua implică angajarea părinţilor şi a altora din comunitate în educarea tinerei generaţii.Educaţie. Simona IONESCU Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. Tineri. Respectarea individualităţii elevului. These are a set of obligations particularly hard. se înscriu ca probleme ale formării personalităţii individului. Sunt două zone largi de responsabilitate. Key words: family. education.Una implică particitarea la eforturile colaborative de a îmbunătăţi eficienţa şcolii. society. teachers Educaţia este în mod obişnuit privită ca organizarea zilnică a unor lecţii şi a prevederilor pentru experienţele de învăţare. Airinei”-Bucureşti Abstract For today's society. In an attempt to work energetically and creatively with students and their families. problemele majore ale societăţii. Se are în vedere faptul că fiecare copil are un fond propriu ereditar şi că dezvoltarea lui are loc în condiţiile specifice de mediu.

dogmatic şi statistic la unul formativ dinamic şi interpretativ. pe două linii de evoluţie : . de structurare specifică a caracteristicilor de personalitate. înlesneste în acelaşi timp trecerea de la un criteriu constatativ. Paralel cu metoda longitudinală se poate folosi şi metoda investigaţiei transversale. 204 . un punct de vedere sintetic şi dinamic. adoptarea unui punct de vedere funcţional. Necesitatea de a înţelege copilul în ansamblul personalităţii sale impune. precum şi a metodei longitudinale. ca o consecinţă a dependenţei individului de mediul în care se dezvoltă. conform căreia evoluţia copilului este urmărită în succesiunea anilor.Cercetarile psihologice evidenţiază necesitatea de a cerceta copilul în dependenţă cu condiţiile în interiorul cărora se desăvârşeşte procesul de maturizare. .Preocupările de identificare şi cultivare a specificului individual al copilului sunt justificate şi de prezenţa ştiinţei în acţiunea de orientare şcolară şi profesională care contribuie la înlăturarea întâmplării. a datelor obţinute prin investigaţii profunde şi formularea unor concluzii fundamentate pe aprecierea obiectivă a tuturor factorilor implicaţi în dezvoltarea copilului. Elevul este considerat. ca fiind rezultatul interacţiunii dintre fondul său ereditar. în ansamblu. astfel. prin care mica fiinţă asimilează experienţa social şi istorică.Se adoptă. condiţiile de mediu în care se dezvoltă şi acţiunile educative exercitate asupra sa. sub aspectul caracteristicilor sale de personalitate. şcoală reprezentând pentru elevi un cadru de viaţă şi de muncă în care formele de solicitare condiţionează exprimarea unor aptitudini sau moduri de conduită dintre cele mai variate. Studiile transversale permit aprecierea gradului de dezvoltare prezent la anumiţi copii prin raportarea la dezvoltarea copiilor cu care se găseşte în situaţii identice.a procesului de individualizare. neinformării sau a capriciilor în alegerea profesiunii.a procesului de socializare. Copilul şi mediul său alcătuiesc o unitate dinamică în interiorul cărora se desăvârşeşte procesul de maturizare. prin care se pot face sondaje asupra aspectelor caracteristice ale anumitor categorii de copii sau cu privire la anumite procese psihice. copilul fiind privit în interdependenţa factorilor care alcătuiesc personalitatea sau prin caracteristicile vieţii sale. în investigaţie. O cunoastere corectă a elevului în vederea înţelegerii lui şi a organizării unei acţiuni de conducere implică o prelucrare. Cunoaşterea elevului se realizează prin intermediul procesului de învăţământ.

Profesorul informează familia despre rezultatele elevului.El încearcă să-şi facă din familie un partener cu care să colaboreze pentru a-l face să îndrăgească şi să înveţe matematica. a curajului de a lua decizii etc. interesele. căutând să afle cât mai multe despre mediul social din care provine. fiind o piatră de temelie în sistemul de cunoştinţe generale al fiecărui om şi totodată constituie o cerinţă de bază pentru finalizarea studiilor gimnaziale .În acest scop ţine o legătură strânsă cu familia elevului. dezvoltă logica şi flexibilitatea în gândire. dar nu întotdeauna învăţarea este un lucru uşor sau pe care elevul îl face cu plăcere. olimpiade) astfel încât aceste calităţi ale elevului să fie valorificate . particularităţile de comportament. dezvoltarea raţionamentului. Profesorul de matematică trebuie să plece de la ideea că toţi elevii pot învăţa. situaţia familială. Dacă această lipsă de interes este urmată de insucces şcolar.Activitatea profesorului de matematică nu se reduce la asimilarea de cunoştinţe sau formarea de capacităţi cognitive la elevi.matematica creează o disciplină a muncii. a capacităţilor de analiză şi sinteză.Pune în evidenţă rolul matematicii ca instrument şi fundament pentru alte discipline şi importanţa ei în viaţa de zi cu zi.îndrumă elevul să aibă aşteptări realiste de la viaţă. a imaginaţiei.Rolul profesorului este acela de a construi punşi între ceea ce ştiu elevii şi ceea ce pot face. ci presupune şi dezvoltarea unui stil de muncă intelectuală. Profesorul descoperă elevii cu aptitudini deosebite pentru matematică şi implică familia în încurajarea lor pentru a participa la diferite activităţi (cercuri.El atrage atenţia familiei în cazul în 205 .Profesorul de matematică trebuie să pună in evidenţă multiplele avantaje care se obţin prin studierea matematicii : . consultaţii. profesorul intervine încercând să-i lămurească pe aceştia de beneficiile pe termen lung ale învăţării matematicii cum ar fi : ordonarea gândirii. a perspicacităţii. .cunoştinţele matematice au o mare importanţă pentru viaţă în general.În cazul în care sesizează un slab interes din partea elevului sau a familiei faţă de matematică. obiceiurile şi alţi factori care ar putea influenţa randamentul şcolar al copilului. evoluţia lui şi atitudinea sa faţă de matematică. În ceea ce priveşte legătura profesorului de matematică cu familia şi comunitatea : profesorul este conştient de importanţa familiei în susţinerea şi încurajarea elevului pentru învăţarea matematicii. meditaţii. profesorul sfătuieşte părinţii în legătură cu măsurile care se impun pentru remedierea situaţiei elevului .

Profesorul rămâne în permanentă legătură cu interesele. . profesorii capabili dobândesc o cunoaştere şi o înţelegere a vieţii fiecărui elev dincolo de şcoală. când se confruntă cu un conflict de neevitat. venitul şi aspiraţiile influenţează pe fiecare elev. nu ştie să înveţe sau nu îşi face temele şi îi evidenţiază pe aceia care se remarcă prin rezultate deosebite .Efectele culturii.În al doilea rând. Schimbarea de structură a familiei în societatea noastră creează noi provocări pentru că sunt acum mai mulţi tineri cu un singur părinte. crearea unui parteneriat cămin –şcoală a devenit din ce în ce mai dificilă pentru profesori şi părinţi. comportamentul şi gândirea familiilor poate fi opusă şcolii. elevii sunt diferiţi prin gradul şi tipul de sprijin pe care îl primesc acasă pentru activitatea lor şcolară. Există totuşi trei circumstanţe complică acest parteneriat : .Unii părinţi nu au încredere în valorile şcolii. limbajului şi educaţiei părinţilor. participări la sesiuni de comunicări etc. cu părinţi care lucrează amândoi şi cu părinţi cu venituri insuficiente. în multe comunităţi. Profesorii împreună cu părinţii participă la educarea tinerilor.Profesorul informează comunitatea locală despre rezultatele elevilor la concursurile şcolare.În al treilea rând. şi solicită sprijinul acesteia în organizarea unor activităţi .Totuşi. nevoile şi idealurile comunităţii în care trăieţte. interesele părinţilor şi ale elevilor sunt uneori divergente. Astfel.Profesorii urmăresc cu atenţie aceste efecte şi îşi croiesc practica didactică adecvat pentru a creşte progresul elevilor. .Mai întâi. 206 .Profesorii trebuie să dezvolte abilităţi şi modalităţi de înţelegere pentru a evita aceste capcane tipice şi depun o activitate pentru a genera relaţii de colaborare între şcoală şi familie.Elevii sunt prinşi la mijloc. În cea mai bună dintre lumi. afecţiunea şi devotamentul pentru fiecare dintre părţi fiind contrazise de cealaltă. . solicitând profesorilor să analizeze cum să îşi îndeplinească obligaţiile atât faţă de elevi cât şi faţă de părinţii acestora. profesorii şi părinţii sunt parteneri care se sprijină reciproc în educarea tinerilor. iar şcolile uneori subminează potenţialul familiei de a contribui la dezvoltarea intelectuală a copiilor. .În încercarea de a lucra energic şi creativ cu familiile în interesul dezvoltării elevilor.care elevul absentează nemotivat. profesorul trebuie să aibă în vedere cu precădere interesul elevului şi scopurile şcolii.

Responsabilitatea principală a unui profesor este faţă de dezvoltarea intelectuală a tinerilor noştri. 2003 Dragu. Acestea sunt un set de obligaţii deosebit de greu de îndeplinit.Iaşi. 1996 Iucu.Pe de o parte. Misiunea distinctă a profesorului este să promoveze învăţarea. Ed. Pe de altă parte. Bibliografie Dragu...Ed. 207 . umane ale educaţiei nu admit specializare îngustă. nici prin rol să servească drept înlocuitor de părinţi sau asistent social. Polirom. incluzând şi nevoia de a fi îndrumaţi şi a unei persoane adulte plină de grijă şi înţelegere. profesorii nu sunt pregătiţi nici prin instruire. Cristea. A.1997. Romiţă. 2006 Stan. Constanţa. Didactică şi Pedagogică. S. Ghidul tânărului professor . Ed.. Structura personalităţii profesorului.L. scopurile largi. dar el trebuie să aibă în vedere o paletă largă de nevoi ale elevilor. R. Psihologie şi pedagogie şcolară. Managementul clasei de elevi.. o sarcină complexă în ea însăşi.. A. Andrei. Bucuresti.Spiru Haret. Ed.A. Ovidius. B..A.

factor de accelerare a performanţei în învăţământul superior Dr. majoritari. Iaşi Abstract More than ever public’s eyes are on doctoral education as it is the object of analysis in universities and for those in charge of educational policies. Key words: excellence. universities test diverse forms of doctoral education (research doctoral education. Complexitatea şi interdependenţa problemelor cu care ne confruntăm astăzi cer de la sine în întregul proces educaţional şi în special în componenţa lui de cercetare pregătirea de viitori specialişti (cercetători şi policy makers) care să poată lucra în medii 208 .diverse financing formulas. an important result would be the significant increase of the capacity to capitalise scientific knowledge in universities. scientific authorship Educaţia doctorală Unii teoreticieni ai domeniului atrag atenţia asupra impactului pe care un mediu de politici educaţionale tot mai conştient la risc. fapt ce va determina sustenabilitatea sistemului de învăţămînt superior şi cercetare. un rezultat important va fi cresterea semnificativă a capacităţii de valorificare a cunoaşterii ştiintifice din universităţi. şi implicit mai predispus la contracararea riscului prin instrumente regulatorii de tot felul.). For the PhD candidates’ professional formation. performance.Alexandru Ioan Cuza”. etc. professional doctoral education. and this would determine the sustainability of the university system. consideră conturarea doctoratului ca o experienţă profesională structurată. industrial doctoral education. new assessment ways or cooperation forms. îl poate avea asupra managementului educaţiei doctorale. Prin formarea profesională a doctoranzilor. obtaining a PhD as a result of publishing. cu secvenţe controlate riguros pe perioada derulării.Tendinţe actuale în educaţia doctorală. cu standarde ridicate de calitate şi cu grijă la aspectele de comparabilitate internaţională ca fiind formula potivită pentru a servi nevoilor societăţii cunoaşterii.. Alţii. delimitată în timp. Cristina-Georgiana VOICU Universitatea . As traditional doctoral education is contested. mai ales în componenta sa de cercetare.

de către Ministerul Educaţiei. susţinerea şcolilor de excelenţă precum şi creşterea capacităţii de publicare ştiinţifică la nivel instituţional şi individual cu impact asupra calităţii programelor doctorale. Evoluţia naturală spre societatea bazată pe cunoaştere impune o noua viziune asupra formării deprinderilor noastre de a achiziţiona şi manipula cunoştinţele. alături de alte patru mari proiecte destinate îmbunătăţirii sistemului universitar românesc. nevoia de colaborare în această lume globală determină în ultima perioadă atitudini tot mai dispuse la negocieri. Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior – CNCSIS şi Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior – CNFIS. modalităţi de finanţare eficiente. la găsirea de puncte de consens şi mai puţin de divergenţă în ceea ce priveşte sensul de dezvoltare al studiilor doctorale Se conturează tot mai clar atitudini consensuale asupra direcţiilor de evoluţie a studiilor doctorale începând cu redefinirea conceptului de studii doctorale şi terminând cu aspectele formale ca: cine acordă titlul. La nivel european. cine şi cum se confirmă calitatea de absolvent.. pentru a servi mai bine nevoile societăţii cunoaşterii de astăzi şi pentru a fi în acord cu noile cerinţe de pe piaţa muncii. Exemple de proiecte doctorale Proiectul strategic “Doctoratul in Scoli de Excelenta – Evaluarea calităţii cercetării în universităţi şi creşterea vizibilităţii prin publicare stiinţifică” are drept obiectiv general elaborarea. dar şi international. În acest context se impune o analiză de fond a rolului universităţilor în 209 . de a valorifica acumulările cognitive în scopul dezvoltării societăţii şi economiei bazate predominant pe cunoştinte. medii de desfăşurare propice. parteneri potriviţi. prin Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţămîntului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare – UEFISCSU. să analizeze şi să rezolve eficient problemele sociale. Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. Cercetării şi Inovării. Existenţa unei pieţe globale de talente. doctoratul îşi caută la acest moment formule optime de organizare. să se adapteze eficient la noile contexte. testarea şi implementarea unei metodologii care să asigure evaluarea internaţională a calităţii cercetării în universităţi. economice şi politice dintr-o perspectivă transnaţională. Proiectul a fost pregătit. etc.culturale diferite. conţinuturi adecvate. depus şi cîştigat la prima competiţie de proiecte finanţate prin Fondul Social European.

universităţile trebuie să facă faţă unei competiţii din ce în ce mai dure la nivel internaţional. fiind parte componentă a progresului ştiinţei şi culturii şi beneficiind în acelaşi timp de progresele ştiinţei şi tehnologiei. Grecia – 70%).formarea viitorilor producători şi utilizatori de cunoştinţe. sunt chemate să dezvolte programe de cercetare ştiinţifică orientate spre noi direcţii şi priorităţi în ştiinţă. a rolului cercetării ştiinţifice si inovării. educaţiei şi inovaţiei cheia dezvoltării unei economii şi a unei societăţi bazată pe cunoaştere. să gestioneze colective de cercetare şi şcoli de excelenţă. asigurând creşterile economice competitive în contextul globalizării. cu puternice valenţe creative. Cercetarea ştiinţifică în universităţi. la această competiţie adăugându-se. Universităţile deţin. Universităţile. Odata cu internaţionalizarea educaţiei şi cercetării. produse şi tehnologii în mediul economic reprezintă unul dintre factorii determinanţi ai menirii socio-economice a universităţilor. Universitatea care se prefigurează pentru acest mileniu va fi cu certitudine o instituţie inovativă. Funcţia de formare a resurselor umane a fost extinsă cu funcţia de cercetare ştiinţifică şi funcţia de servicii publice. prin specificul funcţiilor asumate în societate. Creşterea capacităţii inovative. în care cele trei funcţii sunt realizate simultan cu eficienţă şi utilitate mai mare sau mai redusă. în domeniul cercetării. Ştiinţa şi educaţia se impun ca factori determinanţi pentru economiile avansate şi inovaţiile tehnologice generatoare de progres şi bunăstare. Actualmente universităţile europene angajează în medie 34% din numărul total al cercetătorilor din Europa (Germania – 26%. Universităţile au în consecinţă un rol major în competiţia internaţională – se asteaptă ca importante soluţii în depăşirea discrepanţelor dintre SUA. avansată dinamic în evoluţia societăţii şi economiei. datorită poziţiei lor dominante în domeniul cercetării. Conceptul de universitate a evoluat continuu în strânsa corelaţie cu evoluţia societăţii şi a economiei. Spania – 55%. fiind astăzi plasată cu rol definitoriu în societatea cunoaşterii. reprezintă unul din pilonii esenţiali ai dezvoltării socioeconomice. valorificarea capacităţii creatoare a profesorilor şi a studenţilor prin transferul de cunoştinte. competiţia cu alte instituţii de cercetare şi necesitatea implementării de mecanisme de transfer tehnologic şi de transfer de cunoştinţe rapide şi eficiente. Japonia şi Europa să plece de aici fie că este 210 . prin impactul asupra dezvoltării cunoaşterii şi a resurselor umane pentru o economie în esenţă cognitivă. la nivelul acestora derulându-se 80% din cercetarea fundamentală la nivel european.

cercetării ştiinţifice şi sistemului de doctorat şi doctoranzilor care se află în etapa publicării primelor rezultate ştiinţifice. testarea şi implementarea unei metodologii de evaluare internaţională. Rolul cercetărilor ştiinţifice. Proiectul se adresează personalului din universităţi implicat în organizarea studiilor doctorale şi a cercetării ştiinţifice. testarea şi implementarea unei metodologii care să asigure evaluarea internaţională a calităţii cercetării în universităţi. constituind complementaritatea necesară procesului de învăţare. creşte nivelul de atractivitate pentru absolvenţii de liceu.vorba despre cercetare ştiinţifică fundamentală. cu un nivel de atractivitate ridicat şi un prestigiu deosebit pentru comunitatea academică. timp şi spatiu. relaţia universităţilor cu mediul economic. Obiectivul general al proiectului este elaborarea. pe domenii. cel putin a marilor universităţi. Cercetarea ştiinţifică face parte din misiunea universităţii. resursele umane implicate în cercetare şi atractivitatea carierei de cercetător. Dezvoltarea cercetării ştiinţifice în universitate creşte sursele de finanţare. universităţile europene trebuie să găsească soluţii pentru depăşirea efectelor negative ale discrepanţelor majore existente deja între Europa. a rezultatelor şi impactului acestora asupra dezvoltării cunoaşterii şi dezvoltării socio-economice în asigurarea prestigiului şi atractivităţii universităţilor va creşte. fie că este vorba despre dezvoltare economică sustenabilă. cercetarea ştiinţifică reprezentând un factor important în atragerea de resurse financiare şi materiale. Obiectivele specifice ale proiectului sunt: 1. precum şi creşterea capacităţii de publicare ştiinţifică la nivel instituţional şi individual. O reală reformă în învăţământul superior presupune o regândire a rolului şi a comportamentului organizaţional al universităţilor în societatea bazată pe cunoaştere care operează cu dimensiuni semantice noi pentru conceptele de cunoştinţe. Dezvoltarea. susţinerea şcolilor de excelenţă. prestigiul şi rolul lor social şi economic în comunitatea din care fac parte. SUA şi Japonia: resurse financiare şi tipuri de finanţare a cercetării. Pentru a putea fi competitive la nivel internaţional. dar şi pentru sectoarele socio-economice. factorilor de decizie responsabili cu elaborarea politicilor pentru învăţământul superior. Universităţile care au reuşit să transforme cercetarea ştiinţifică într-o componentă fundamentală sunt încadrate în categoria universităţilor de cercetare. a calităţii cercetării ştiinţifice în 211 .

Rezultatele proiectului sunt următoarele: Clasamente ale performanţei cercetării ştiinţifice din universităţi. etc. Training pe autorat ştiinţific. Agenţia Română de Asigurare a Calităţii din Învăţământul Superior (ARACIS). 2. Dezvoltarea capacităţii de autorat ştiinţific a peste 1. Întarirea capacităţii editoriale a unui grup de 30 de publicaţii româneşti pentru a intra în fluxul principal de cunoaştere prin indexarea în baze de date scientometrice. platforma compatibilă cu platforme de prestigiu internaţional (SpringerLink. Creşterea numărului de reviste româneşti din fluxul principal de cunoaştere. fapt ce va determina sustenabilitatea sistemului de învăţământ superior şi cercetare prin formarea resurselor umane pentru dezvoltarea societăţii cunoaşterii în România. pe baza performanţei universităţilor şi a unui proiect strategic instituţional pe termen lung. 212 . ScienceDirect. cu impact asupra vizibilităţii ştiinţifice. să permită unor universităţi din România plasarea în topul 500 al celor mai performante universităţi. Se are în vedere elaborarea unui model care. Platforma editorială “Romanian Editorial Platform” – REP ce va găzdui minimum 400 de reviste. Consiliul Naţional al Rectorilor (CNR). Un model de excelenţă pentru finanţarea unor programe strategice. împreună cu CNCSIS şi CNFIS. pentru a publica în reviste ştiinţifice din fluxul principal de cunoaştere. Prin formarea profesională a doctoranzilor.• • • • • universităţile româneşti. 3. Dezvoltarea şi testarea cadrului metodologic pentru implementarea unui program de excelenţă în universităţile din România. UNESCO – European Centre for Higher Education (UNESCO-CEPES) . Se are în vedere propunerea unui model de finanţare care să susţină performanţa. Academia Română (AR).000 tineri cercetători doctoranzi. Parteneri instituţionali ai proiectului: Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare – UEFISCSU – Coordonator. pe domenii. un rezultat important va fi creşterea semnificativă a capacităţii de valorificare a cunoaşterii ştiinţifice din universităţi. Se doreşte crearea platformei REP (Romanian Editorial Portal).). Creşterea capacităţii de autorat ştiinţific se va realiza prin sesiuni generale şi specifice de training. 4.

The Development of Doctoral Students: Phases of Challenge and Support. Colaborarea în domeniul cercetării ştiintifice a unui număr mare de utilizatori la nivel naţional va fi realizată prin intermediul platformei informatice de “Knowledge Sharing”.uk/assets/York/documents/ourwork/rese arch/redefining_the_doctorate. Bound. Assessment and Doctoral Education: recommendations for moving forward”. B. “Accountability. (2009). Wilson.pdf. ASHE Higher Education Report 34. Doctoranzii contribuie la diseminarea cunoaşterii prin colaborare şi crearea de reţele tematice cu alţi cercetatori în cadrul sistemului de cercetare din universităţi. in. 213 . Walsh and Turner. DC: Institute for Higher Education Policy. D. National Bureau of Economic Research Working Paper.nber.care vor aborda cazuri concrete de prelucrare a datelor în vederea alcătuirii unui articol ştiintific de înaltă ţinută. E.S.3: 351-362. Berlin: EUA Publications. and Neher. The Higher Education Academy. Gardner.3: 307-319.org/papers/w14792.. (2008). J. European Journal of Education 42. Washington. C. Kehm. (2008).M.L. S. http://www. (2007). (2007). (2009). San Francisco: Josey-Bass. and Heiland.. Park. Doctorate Education”. “Redefining the Doctorate”. June 2008. Higher Education in Europe 33. Burkhardt.K. “Quo Vadis Doctoral Education? New European Approaches in the Context of Global Changes”. L.ac. “The International Max Planck Research Schools for Molecular Biology and Neurosciences in Göttingen (Germany) as Examples for Joint Doctoral Training by a German University and its Non-university Partners”. R.heacademy. Bologna Handbook – 10. http://www. “Internationalization of U.1: 27-34. S. (2009). “Implementing Bologna: Lesson Learning and ongoing Challenges for post 2010”. S. C. Bibliografie Adelman. Learning Accountability from Bologna: A Higher Education Policy Primer. P. Brooks. (2008). European Journal of Education 42.

Dicţionar de psihologie. 117. contributing to the formulation of hypotheses. dar şi clasei în ansamblul ei. calitatea resurselor umane (profesori şi elevi). I. Clasa şcolară (lat. the exigencies related to the completion of the tasks included in the official documents.. evidenţiind: principalele sarcini instructiv-formative ce îi revin fiecărui elev în parte. Universitatea . Cuza”. human resource quality (teachers and students). reunit să lucreze după aceeaşi programă şi cu acelaşi 28 Paul Popescu Neveanu.Al. and semi-directive interviews. Editura Albatros. Key words: role. and data analysis has been done through thematic analysis which has a heuristic value. school norm. classis . high-school classroom structure (the number and quality of the members that make it up). p. ca parte a organizaţiei mai largi care este şcoala. The high-school analysis is done from the angle of the structures and processes which characterize it. This study has been carried out based on participative observation. grup) reprezintă. unitatea de analiză este clasa şcolară. Maria ALEXANDRESCU Şcoala Doctorală. structura clasei de liceu (numărul şi calitatea membrilor care o compun). Aceasta este un grup relativ omogen ca vârstă şi ca nivel de pregătire şcolară.Analiza structural-sistemică a clasei de elevi Drd. conform unei definiţii mai vechi. student group.clasa de elevi. emphasizing: the main formative-instructional tasks that are assigned each student and the group as a whole. student-student and studentteacher interactions În acest articol. documentation. 1972. Analiza de liceu este efectuată prin prisma structurilor şi proceselor care o caracterizează. 214 . Iaşi Abstract The unit of analysis in this article is the student group as part of a larger organization which is the school. de inspiraţie marxistă. o categorie socială caracterizată prin acelaşi raport faţă de mijloacele de producţie din sistemul şcolar28. exigenţele referitoare la realizarea sarcinilor înscrise în documentele oficiale.

Interviul semi-directiv a fost realizat pe două eşantioane. Un prim aspect care iese în evidenţă de la primul contact cu clasa de elevi îl constituie numărul şi calitatea membrilor care o compun30. totuşi au un rol activ în ceea ce priveşte şcolarizarea copiilor lor (se întâlneşte la 3 elevi). budişti. Sibiu. ortodocşi şi protestanţi). 1977. deşi au un capital economic redus. iar cât priveşte un alt elev. Adela Ştefania David. clasele cuprind elevi imigranţi de diferite naţionalităţi. p. 30 Eugen David. iar în ceea ce priveşte cea de-a treia grupă. în departamentul Seine-Saint-Denis (SSD) unde a fost realizată o mare parte din interviuri există o mare concentrare de imigranţi.învăţător sau profesori. comparativ cu clasele din România. unde rolul este îndeplinit de bunică. părinţii lui ajung la şcoală doar când sunt solicitaţi sau când „au nevoie de adeverinţe de elev”). Primul eşantion cuprinde 12 elevi din România (9 elevi din clasa populară şi 3 elevi din clasa mijlocie) şi al doilea eşantion cuprinde 6 elevi români emigraţi împreună cu familiile în Franţa (4 din clasa mijlocie şi 2 din clasa populară). hinduşi) şi atei. de ea se interesează doar sora sau prietenul. Familiile din clasa mijlocie sunt reprezentate de 3 elevi ai căror părinţi ocupă profesii relativ sigure în învăţământ şi se implică în viaţa lor şcolară. ci doar de unul dintre aceştia. în care majoritatea sunt de confesiune ortodoxă (excepţie făcând unele clase). de alte religii (iudaici. Grupuri de adolescenţi. iar restul. în special de mamă. o a doua grupă (tot 3 elevi). Prima cuprinde o parte dintre familii care. Editura Didactică şţi pedagogică. Bucureşti. 169. islamici. Sociologia educaţiei. în care rolul activ în şcolarizarea elevilor nu este îndeplinit de ambii părinţi. grup formal (pentru că este organizată după regulamente şi programe stabilite din exterior şi pe care elevii trebuie să le respecte) şi grup de lucru29 (pentru că sarcina clasei şcolare este să instruiască şi să permită pătrunderea marilor dimensiuni ale educaţiei necesare formării profesionale şi pregătirii pentru viaţă). 33. sprijinul familial este minim (în cazul unei eleve. economică). La grupul de familii din România se disting două caracteristici. 29 215 . juridică. Din lectura interviurilor celor două eşantioane de elevi se evidenţiază că: în eşantionul din Franţa. Psihomedia. cea mai mare parte sunt creştini (catolici. Clasa de elevi poate fi caracterizată ca grup instituţional (pentru că se prezintă ca o organizaţie socială. 2008. Adrian Neculau. iar cealaltă categorie de familii se împarte în trei grupe: una reprezentată de 3 elevi. în clasele intervievaţilor din Franţa. p.

apar tot felul de rivalităţi între cartiere şi între sate pe care încearcă să le rezolve la şcoală. Solidaritatea membrilor este exprimată de sprijinul mutual pe care îl aşteaptă cu toţii de la grup. Elevii intervievaţi din România descriu relaţiile dintre ei astfel:. părinţii nu sunt confidenţii elevilor. nu au respect faţă de cadrele didactice sau alte persoane” şi „fac doar ce le convine”. J. intervievaţii din ambele ţări sunt de acord ca uniforma şcolară să fie reintrodusă în şcoală. Prieteniile se leagă mai uşor când există interese comune legate de preocupări asemănătoare. Sociologia educaţiei. Al doilea aspect al analizei clasei priveşte relaţiile dintre elevi. Iaşi. Indivizii îşi apară mai viguros poziţiile când se ştiu în grup.16. se adresează într-un mod necuviincios profesorilor”. L. în Franta cele mai multe conflicte apar în şcolile publice între imigranţi.fiecare caută să pară altceva decât este şi încearcă să imite persoanele pe care le văd la televizor”. devin mai siguri pe ei în relaţiile cu exteriorul.. p.. vin în stare de ebrietate la ore. Elevii români intervievaţi observă la câţiva dintre colegii lor că nuşi îndeplinesc sarcinile şcolare: „o parte dintre elevi sunt vulgari. grupul nu numai că asigură solidaritatea membrilor. 2003.L. p. p. Realizarea eficientă a sarcinilor şcolare este condiţionată de coordonarea raţională şi distribuţia conştientă a rolurilor membrilor clasei de 31 32 Dumitru Popovici. J. Moreno propune spontaneitatea ca explicaţie a atracţiei între indivizi. 273. 33 Adrian Neculau. „vorbesc pe Messenger. op.ca fiind bune”. Institutul European. „conflictele dintre elevi sunt generate de lipsa de educaţie din familie. Relaţiile la nivelul clasei de elevi se manifestă la două niveluri care se întrepătrund: cel al relaţiilor dintre profesor şi elev şi cel al relaţiilor dintre elevi. dar facilitează şi adaptarea acestora la mediu. părinţii unor colegi lasă o libertate exagerată copiilor.. Comunicarea dintre elevi este dependentă de poziţiile ocupate de aceştia în structura clasei31.cit. Moreno apud Adrian Neculau. această atracţie putând fi mai intensă sau mai puţin intensă32.cit. minţindu-şi părinţii că lucrează la referate pentru şcoală”. Relaţiile dintre ei sunt descrise ca relativ bune. . 216 .lucru foarte cunoscut în Franţa. 12. op. Aşadar. mai ales în situaţiile în care mediul înconjurător oferă prilej apariţiei sentimentului de frustrare33.. elevii din România observă la unii dintre colegii lor că nu-şi îndeplinesc sarcinile şcolare.

În prezent. Referitor la părinţii colegilor. în unele şcoli de prestigiu elevii recunosc impactul pozitiv al uniformelor şcolare asupra personalităţii lor. dar şi respins de alţii sau atunci când. România ar putea lua exemplul Franţei unde există uniforme de vară şi de iarnă. După Parsons. 170. marginalizând pe cei care nu au”.Diaconu apud Eugen David.. În general. Adela Ştefania David. în timp ce. Principala diferenţiere care se dezvoltă treptat este performanţa.cit. pentru altele. în cazul unor colegi. este respins). op. de la alte şcoli din cartier sau altor membri din familia lărgită apropiaţi de vârsta. aceasta se caracterizează prin patru trăsături primare: egalizarea statusurilor prin vârsta şi originea socială familială. intervievaţii din ambele ţări şi din majoritatea categoriilor identificate în această cercetare sunt de acord ca aceasta să fie reintrodusă în şcoala. În privinţa purtării uniformei şcolare. Copiii sunt scutiţi de stresul de a se hotărî zilnic cu ce să se îmbrace şi sunt feriţi de tentaţia de a purta o ţinută indecentă. negativ (este respins de majoritatea elevilor) sau mixt (atunci când este simpatizat de unii colegi. p. dar şi a resurselor materiale existente34. aceştia din urmă preferând să-şi încredinţeze problemele intime prietenilor din şcoală. p. mai mult. Acest status poate fi predominant pozitiv (când majoritatea colegilor săi îl preferă pentru diferite activităţi comune). este preferat. în afară de sex. Prin lipsa uniformelor din şcoală se creează o ierarhizare a elevilor în funcţie de resursele financiare. elevii din România şi cei din Franţa consideră că părinţii colegilor lor le lasă copiilor o libertate exagerată. dar şi în regulamente şcolare care precizează aşteptările legate de comportamentul elevilor în şcoală35.. nu se implică în viaţa lor şcolară şi că. Elevii clasei îşi îndeplinesc rolurile nu numai pentru motivaţia lor pentru învăţare. iniţial nu există nicio bază formală pentru o diferenţiere de status în cadrul clasei şcolare. op. Adela Ştefania David. Părinţii nu sunt confidenţii elevilor. cumpărându-le haine de firmă. Aşteptările privind rolul de elev sunt standardizate pe cicluri şi niveluri de învăţământ şi sunt prevăzute în diferite standarde de performanţă şcolară care însoţesc curricularele. M. ci şi în funcţie de statusurile reale percepute pe care le ocupă în clasă la un moment dat36.elevi. obligativitatea unui set comun de sarcini 34 35 Eugen David. deoarece unii dintre părinţi le fac copiilor mofturile. 36 Ibidem 217 .cit. 171. pentru anumite tipuri de activităţi. se poate observa chiar un abandon din partea părinţilor.

1977.3. în Elveţia. Ilfov şi Constanţa) . 38 Adrian Miroiu (coord.(nediferenţiat).689 de elevi în anii 1990-1991 la 788. 2004. cât şi în Franţa clasele sunt alcătuite din 30-35 de copii. 40 Cf. creşterea efectivelor de personal didactic a îmbunătăţit situaţia din învăţământul liceal: în anul 1996 existau doar 15 elevi la un cadru didactic. Hunedoara. Concluzii În Franţa există clase omogene în învăţământul privat (şcoli confesionale) şi clase eterogene în învăţământul public. 42 Dumitru Sandu. 125. fiind urmat de Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi“. p. Polirom. Iaşi. 41 http://www. ci şi al pierderii interesului pentru participarea la educaţie. Atât în România. Bucureşti. volumul II. 1998. clasa şcolară cuprinde 15 elevi. numărul elevilor a scăzut la nivel naţional cu 1.consultat la data de 22 mai 2011. polarizarea între elevi (iniţial în situaţie de egalitate) şi procesul relativ sistematic de evaluare a performanţelor37. În România. trad.compusnews. 39 Cf. Situaţia a început să se degradeze însă după anul 2004.827 în anii 2007-200839. În România se află clase omogene în învăţământul privat şi în cel public (există libertate în studierea confesiunii de care aparţine elevul) şi clase eterogene sunt în judeţele în care există mai multe comunităţi de imigranţi42 (Timiş. şi anume 1948.ro. Efectivul de elevi la nivel liceal a scăzut de la 995. Tolcott Parsons. p. Cultură şi experienţă de migraţie în satele româneşti în Revista „Sociologie Românească”. Arad. Editura Didactică şi Pedagogică. Rola Mahler. Braşov. după 1989. datelor de la ComisiaNaţională de Statistică (perioada 1989-1993 ) şi de la Institutul Naţional de Statistică (1995-2007). Iaşi. În ultimii 20 de ani. cu un număr de 1458 de elevi şi 90 de cadre didactice40.). Învăţământul românesc azi. în schimb. faţă de 37 de elevi la un cadru didactic în 198938. Clasa este alcătuită din 30-35 de elevi. Mahler Fred. nr. datelor de la Departamentul de Statistică al Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi (200920101). Scăderea generală a efectivelor de elevi nu este doar rezultatul scăderii demografice. 37 218 .6 milioane41. Polirom. În anul şcolar 20092010. Clasa şcolară ca sistem social în Sociologia educaţiei şi învăţământului. Colegiul Naţional “Emil Racoviţă” avea cel mai mare număr de elevi dintre liceele ieşene. 46. şi un număr de 70 de cadre didactice.

Editura Didactică şi Pedagogică. Iaşi. 2004. Sociologia educaţiei.Elevii din România observă la unii dintre colegii lor că nu-şi îndeplinesc sarcinile şcolare. Învăţământul românesc azi. Miroiu Adrian (coord. Bucureşti. Cultură şi experienţă de migraţie în satele româneşti în Revista „Sociologie Românească”. Editura Albatros.compusnews. Institutul European. David Adela Ştefania. Bucureşti. Sociologia educaţiei şi învăţământului. intervievaţii din ambele ţări sunt de acord ca uniforma şcolară să fie reintrodusă în şcoală. Editura Didactică şi Pedagogică. Rola Mahler. 1998. Sandu Dumitru. Neculau Adrian. Dicţionar de psihologie.3. 2003. Sibiu. Grupuri de adolescenţi. Neveanu Paul Popescu. 219 . părinţii nu sunt confidenţii elevilor. Bucureşti. 1972. Sociologia educaţiei. Polirom.consultat la data de 22 mai 2011. Polirom.ro. Popovici Dumitru. volumul II. părinţii unor colegi lasă o libertate exagerată copiilor. Iaşi. trad. Mahler Fred. nr.). 2008. Bibliografie David Eugen. http://www. Psihomedia. Iaşi. 1977. 1977.

rapid changes occurred in education from the learning environment to efficient learning techniques and intellectual work. As in other areas. prin care sunt selectate şi analizate anumite elemente. so the teacher must find new paths. . schools. . „Introducere în geografie – de la localitatea natală la planetă”. Orizontul local se poate observa în mai multe moduri.Geografia orizontului local în curriculumul de geografie Drd. îşi propune ca învăţarea acestei discipline şcolare să pornească de la orizontul local. Limita exterioară a orizontului local ar putea să fie situată la 40 – 50 km distanţă de un privitor situat în centru.observarea dirijată prin care observatorul analizează un anumit element din realitatea obiectivă. teaching methodology Prin utilizarea unor activităţi de investigaţie a orizontului local.observarea spontană.observarea selectivă. methods. iar prima metodă de abordarea a fenomenelor geografice o reprezinte observarea realităţii obiective. Constanţa Abstract The information sources for children are various. they are drawn into the education act as participants active and interested in environmental awareness in general and in particular the local horizon. 220 . reform. Acestea sunt: . în care orizontul local reprezintă doar un cadru exterior. Orizontul local are o extensie mai mare decât orizontul imediat şi orizontul apropiat. învăţământ primar Şcoala cu clasele I-VIII „Dr Constantin Angelescu”. Daniela MATEI Prof. noua programă de geografie. Key words: national curriculum. Paradigma programei arată că învăţarea geografiei trebuie să pornească de la elementele observate direct. elevul devine un participant activ la propria sa formare. Orizontul local se desfăşoară până la limita de vizibilitate. La clasa a IV-a.

Tematica poate să fie extrem de vastă. procesele actuale din orizontul local. Caracteristicile geografice ale unor spaţii. transformarea peisajului geografic. reportofon). iar alegerea unui element de investigaţie presupune o decizie importantă. prezentate pe scurt în cele ce urmează. Există de asemenea localităţi relativ mari situate la contactul dintre două sau trei unităţi regionale. stabilirea unui minim de materiale necesare cercetării în cabinet şi pe teren. evoluţia unor elemente de relief. Orizontul local poate să cuprindă un spaţiu care să acopere una sau mai multe regiuni. Acestea sunt: evoluţia învelişului vegetal. umane şi de timp necesare pentru realizarea ei. aspectul vegetaţiei sau forme de relief. orizontul local păstrează o parte din caracteristicile regiunii. Există o serie de teme. organizarea colectivului. Aspectul se schimbă de la un moment la altul al anului. Pot exista şi alte metode (înregistrări video. 221 . transformări ale activităţilor economice. diferă foarte mult. pe măsurarea unor parametri cantitativi şi notarea lor. Regiunea este o sinteză a unor caracteristici aflate în continuitate teritorială. În această etapă are loc colectarea unor date geografice prin observarea. evoluţia perimetrului construit. de la orizontul local la regiunea în care se află situat acesta. Pentru enumerarea unor caracteristici ale orizontului local este necesară amplasarea corectă a acestuia într-o anumită regiune geografică.observarea exploratorie. Acestea se referă la: precizarea intervalului de timp în care urmează să se desfăşoare investigaţie. Sub raportul diversităţii caracteristicilor geografice. ce au menirea de a completa observarea directă. În cercetările de geografie umană se utilizează: chestionare. Alegerea temei este urmată apoi de evaluarea resurselor materiale. cercetări asupra reţelei hidrografice. Există următoarea taxonomie orizontul imediat – orizontul apropiat – orizontul local – regiune. Activitatea principală este bazată pe realizarea unor schiţe de hartă. din cauza modificării stării vremii. Există suprafeţe în care se evidenţiază întinderile de ape. elemente de degradare a mediului înconjurător. structura demografică a localităţii natale. modificarea stărilor de vreme. analiza şi măsurarea unor elemente situate pe teren. interviuri.. elemente de etnografie şi geografie culturală. toponimia orizontului local. Există posibilitatea ca o anumită întindere care formează un orizont local să cuprindă una sau mai multe unităţi sau părţi din unităţi învecinate. studii de caz.

222 . fenomenele de pluviodenudare. Aceste „procese actuale” sunt: eroziunea torenţială. ravenare. permanenţa acestui fenomen şi influenţa deplasărilor migratorii asupra structurii populaţiei din localităţile respective. modelarea albiei majore sub influenţa oscilaţiilor de debit ale râului principal. elementele climatice şi îndeosebi la regionarea topoclimatică. structura profesională. Pentru un teritoriu relativ restrâns ca întindere. Investigarea acestor elemente se poate realiza într-un mod specific pentru fiecare unitate a hidrosferei: . Caracterizarea climatică a orizontului local şi apropiat se poate baza pe interpretarea unor date provenite de l staţiile meteorologice. aşezările omeneşti şi activităţile economice. raportul dintre componentele hidrografice staţionare şi relieful de subsidenţă sau de luncă. modul de abordare a populaţiei diferă faţă de felul în care aceasta constituie subiect pentru regiuni mai întinse sau pentru teritoriul ţării. . apele de adâncime Geografia orizontului local studiază vegetaţia şi a fauna.în cazul lacurilor: suprafaţa.în cazul râurilor: debitul. oscilaţiile de nivel. În cercetările de teren pot fi identificate anumite legături între fenomenele naturale observate: grosimea şi permanenţa stratului de zăpadă şi forma de relief în care este situat. alunecările de teren. oscilaţiile accidentale. În orizontul local există anumite elemente ale hidrografiei specifice unui anumit teritoriu. fenomene de colmatare şi acumulări pe versanţii sau în albie. Componentele antropice analizate vizate sunt: populaţia. un element de interes îl constituie felul în care are loc deplasarea populaţiei în alte localităţi. Un deosebit interes în cercetarea orizontului local îl are evidenţierea unor procese care au loc la suprafaţa reliefului. evoluţia numerică a populaţiei. adâncimea. formele pe care le au şi sistemul de agenţi şi procese care acţionează pentru formarea lor. Ansamblul de particularităţi pe care îl introduce orizontul local în cadrul elementelor climatice generale se referă la factorii genetici. variaţia de nivel în cursul unui an. tasarea. acumularea deluvială. etajarea vegetaţiei în raport cu modificarea altitudinii reliefului. mişcarea migratorie. structura pe grupe de vârstă a populaţiei.Cercetarea de teren trebuie să identifice şi să localizeze tipurile genetice de relief. eroziunea areolară. izvoare. repartiţia teritorială a locuitorilor. sporul natural şi evoluţia lui. În contextul orizontului apropiat şi local. direcţia lor de scurgere. prăbuşirile. În cazul orizontului apropiat şi local. . mineralizaţia. ne interesează următoarele elemente: numărul de locuitori.în cazul apelor subterane-pânza freatică.

). Ed Polirom. 2002. ramurile şi centrele industriale principale. principalelor culturi agricole. Ed Polirom. Carre E. Sisteme de instruire alternative şi complementare. EDP. Iaşi Mândruţ O. Pedagogie. Proiect pentru învăţământul rural. În anumite situaţii. Bucureşti 223 . Editura Aramis. localităţile etc. Orizontul local în învăţarea geografiei. Cum să dezvoltăm cretivitatea. 2007. denumită hartă de bază. Ice breakers on line. de unde au fost selecţionate o serie de elemente invariante şi reprezentative (reţeaua hidrografică. Bibliografie Bouillerce B. Bucuresşti Cerghit. Acestea pot fi construite pornind de la o hartă cu un anumit grad de generalitate. Didactica magna. creşterea animalelor. Iaşi Cucoş C. 1998. Harta de bază provine dintr-o hartă anterioară. home. 2002. activităţile de transport şi de turism.net Cerghit I. Ed Polirom.carthlink. Ed Polirom. pot fi chiar suprapuse. pentru a crea alte hărţi. Bucureşti Comenius J A. 1996. Iaşi Cucoş C. cu un caracter mai complex. I. Pornind de la această hartă. 1983. 1997. Iaşi Carothers Lisa. Perfectionarea lecţiei în şcoala modernă. Bucureşti Cucos C. pot fi realizate o serie de hărţi speciale care pot fi ulterior comparate. coord. 1970. EDP. Pedagogie. 2002. Psihopedagogie. Concluzii Cercetarea orizontului local trebuie să aibă ca scop şi realizarea unor hărţi cu diferite conţinuturi.Activităţile economice pot fi tratate pentru evidenţierea caracteristicilor fondului funciar.

Dar nu e cazul aici să vă povestesc tot filmul ci doar câteva secvenţe pe care le-am observat şi care mi s-au părut de remarcat. director adj. autorul romanelor poliţiste pline de originalitate. intrigă şi ingeniozitate în dezvoltarea acţiunii. după care s-a inspirat scenaristul filmului. a film that turns the mind game since the eternal enemy of Detective Holmes is brilliant and evil mathematician Professor James Moriarty. 224 . Dar cealaltă jumătate este luptă intelectuală. arme şi explozii. Convins ca Hollywood-ul nu şi-a luat doctoratul în matematici am făcut câteva investigaţii. Cătălin NIŢICĂ Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”. Pascal's triangle and Fibonacci numbers . film ce se dovedește şi un joc al minţii din moment ce veșnicul inamic al detectivului Holmes este genialul şi diabolicul matematician profesorul James Moriarty.Profesorul Moriarty: Sunteţi sigur ca doriţi să jucăm acest joc? Sherlock Holmes: Mi-e frică că vă v-a aduce pierzania. Motivul jocului de şah ca joc al vieţii şi al morţii este minunat şi oferă motive de răzbunare. Filmul este construit pe două planuri şi ca de obicei într-un film marca Hollywood jumătate este forţă brută. fil. The film is built on two levels and as usual in a Hollywood movie half is brute force. mystery. născută din inteligenţa lui Sir Arthur Conan Doyle. Bucureşti Abstract: The article analyzes the link between mathematics and be held on the reopening film Sherlock Holmes: A Game of Shadows. Key words: mathematics. O secvenţă inedită îi prezintă pe cei doi protagonişti ai filmului stând de vorbă în faţa unei imense table plină cu formule matematice.Matematică şi film Prof.. weapons and explosions." În decembrie 2011 a apărut filmul Sherlock Holmes: Jocul Umbrelor.

singularitatea Painleve. Fiecărei litere a mesajului îi vor corespunde trei numere de câte două cifre: numărul de pagina. cartea de Horticultură din biroul sau. de problema celor n-puncte materiale ce se atrag după legile lui Newton. se poate întreba oricare dintre spectatori? Sunt ele scrise doar de formă sau au un fond ştiinţific? Răspunsul este lesne de dat deoarece acolo sunt câteva dintre studiile matematice din anii 1890 dar nu numai. din diverse locuri. o formulă de codificare şi un cifru. Tot mesajul se transforma într-un şir de numere de 225 . Unul dintre elementele cheie de pe tablă este codul secret pe care protagonistul filmului îl foloseşte pentru a lua legătura cu acoliţii săi precum şi pentru a cripta informaţiile despre propriul imperiu mondial. ecuaţiile ciocnirii a două corpuri. Acest cod se inspira din obsesia lui Moriarty pentru triunghiul coeficienților binomiali al lui Pascal. intersecţiile homoclinice ale lui Poincaré. Să aruncăm o privire mai atentă asupra tablei şi vom recunoaşte elementele de matematică ce sunt menţionate de-a lungul scenariului: ecuaţiile diferenţiale ale unui laser elaborat în zilele noastre se află alături de p-codul numerelor Fibonacci.1 1 1 1 2 1 1 3 3 1 1 4 6 4 1 1 5 10 10 5 1 Ce formule fundamentale sunt scrise pe acea tablă. de linie şi numărul caracterului în alfabet. personajul negativ îşi construiește mesajul cu literele luate dintr-o carte. Codul are trei elemente: o cheie publica . Pentru codificarea informaţiilor. Pe parcursul filmului aceste ecuaţii vor dezvălui planurile malefice ale lui Moriarty.

Pentru fiecare număr natural p se poate construi o secvenţă de p-numere Fibonacci notate Fp Fp(i) = Fp(i . 33 şi 12. i > p + 1. Mai precis. Acest număr înteg este inclus în conferinţa lui Moriarty la un moment cheie. Odată ales p.. Fp(1) = Fp (2) = . "şirul din carte" devine: 0409 07 07 05 03 0109 0409 0308 04 0408 0610 0207. caracterele 4. Mesajul mai necesită şi o cheie publică. care adunate dau 23. prin schimbarea unei variabile.. Folosind aceasta regula. Şirul de numere 3-Fibonacci este 1 2 3 4 5 7 10 14 19 26 36 50. Moriarty face două feluri de codificări: El codifică mesajele pe care le transmite asociaţilor lui când acordă autografe. cu x < Fp(n — p).Fibonacci de pe poziţiile 4 şi 9 sunt 4 şi 19. 3. pentru fiecare întreg N. caracterele 10. secvența cărţii.. şi codifică informaţia despre imperiul său în carnetul roşu. Moriarty le transmite acestora cheia publică care este numărul Fibonacci folosit pentru codificarea mesajului. Acestea se obţin prin adunarea numerelor de-a lungul diagonalei p în triunghiul lui Pascal.1) + Fp(i . Să presupunem că prima linie a mesajului secret este transformata într-un şir de numere din carte alegând litere din pagina 23 a cărţii: din linia 10 a paginii. Codul descris mai sus este folosit pentru ambele codificări. Moriarty transforma şirul din carte într-un nou şir de numere. Deci codul pentru numărul 23 este 0409. Holmes a observat întâi notele despre triunghiul lui Pascal şi numerele lui Fibonacci scrise pe tabla din biroul lui Moriarty. De exemplu. să presupunem că cheia publică este p = 3.. Considerând poziţiile reprezentării minimale. fiecare număr cu două cifre este determinat de poziţiile numerelor Fibonacci care au suma numărul dat în reprezentarea minimală.p . observăm că numerele 3.câte două cifre. Pentru un mesaj adresat asociaţilor săi. şi 20 din linia 17 a paginii. se obţin puterile lui 2 (se aduna de-a lungul liniilor orizontale în triunghiul lui Pascal). codificat. "Şirul din carte" devine: 23 10 10 05 03 20 23 17 04 18 33 12. 5. Mai târziu. care l-au condus la 226 .1). singura diferenţă fiind cheia publică. Holmes a observat o mică diferenţă în conferinţele lui Moriarty. Moriarty codifică acest şir utilizând triunghiul lui Pascal. exista o reprezentare unica de forma N = Fp(n) + x. pentru a codifica numărul 23 cu numere 3-Fibonacci. Pentru p = 0. 18. De exemplu. = Fp(p +1) = 1. iar pentru p = 1 se obţine şirul Fibonacci uzual (se aduna de-a lungul primei diagonale în triunghiul lui Pascal).

Tribune Company. Holmes înţelege că numărul întreg este un număr p-Fibonacci. Tilly. Sherlock Holmes: A Game of Shadows Box Office Mojo. Los Angeles Times. 227 . Chris (22 February 2011). Retrieved 15 December 2011. Retrieved 9 March 2011.ideea că un număr întreg este transmis asociaţilor în timpul conferinţelor. Inteligenţa deosebita a lui Holmes rezolvă restul misterului. "Sherlock Holmes: A Game of Shadows (2011)". Retrieved 28 November 2010. Bibliografie Oxford Student Journall (Mar2012) Siam News (Apr2012) "Sherlock Holmes: A Game of Shadows (12A)".' 'Alvin' sequels kick off holiday season". IGN. bazat pe faptul că floarea din biroul lui Moriarty este pe moarte. British Board of Film Classification. şi mai târziu. Spin Off Online. lată câteva din secretele acestui film de aventuri. "Movie Projector: 'Sherlock. Kaufman. Cei care au ajutat producătorul şi regizorul acestui film cu suportul matematic nu sunt decât doi prestigioşi profesori de matematică de la Centrul de matematici aplicate colaborative al Universităţii Oxford. Le mulţumim pentru inspiraţie şi pentru contribuţia lor la promovarea matematicii şi sper ca aceste lămuriri să deschidă ochii minţii celor ce vor vedea sau revedea filmul. Ben (15 December 2011). Retrieved 16 December 2011. Melrose. Fritz. Retrieved 1 December 2011. Rotten Tomatoes. "Noomi Rapace to play Sim the Gypsy in ‘Sherlock Holmes 2′". deosebit de captivant şi inedit. Amy. Kevin (23 November 2010). El deduce că manualul de horticultură din biroul lui Moriarty serveşte ca cifru. "Sherlock Holmes: A Game of Shadows Preview". Alain Gorilely şi Derek Moutlon.

SECŢIUNEA : STUDII CULTURALE ŞI LITERATURĂ CULTURAL STUDIES AND LITERATURE 228 .

Zalta (ed. in Aristotle’s words44. and the Equilibrium”. dr. Politics: "An oligarchy is said to be that in which the few and the wealthy. cultural challenge 1. was chosen in recognition of Henry Kissinger's contribution to a new understanding of world politics. Plato himself (Republic. one of the most important we know today.stanford.edu/archives/fall2008/entries/democracy . to Athens and to Plato’s imagined ideal state. Democracy itself is one of them – though.4] for further details (http://plato. equilibrium. as the abilities of “the many and the poor”. retrieved on June 27. and a democracy that in which the many and the poor are the rulers.Democracy. one may add. Carmen ARDELEAN Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare Universitatea Tehnică de Construcţii. and various scholars are of the opinion that he considered democracy “inferior to various forms of monarchy." In Collected Works of John Stuart Mill. Legitimacy. modern history stands as proof of the fact that all major concepts underlying human relationships at international level need legitimacy in order to be accepted by large groups of people. The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Fall 2008 Edition). Bucureşti Abstract: The above title. p. were generally viewed with contempt . legitimacy. Edward N. besides rendering the very core of the author's view. vol. X. Introduction: motivation and main concepts Any discussion in connection with democracy is bound to take us back several millennia. Book VI) was rather suspicious with reference to this topic. aristocracy and even oligarchy on the grounds that democracy tends to undermine the expertise necessary to properly governed societies”43. Democracy was initially conceived as a concept – and. by far. univ. not necessarily a positive one.before becoming a form of government and decision making in See Tom Christiano and his essay Democracy. Indeed. Legitimacy and the Equilibrium under Doubt Modern „Christian” Democracy faced with the cultural and political challenges of the Muslim world Conf. 2011) 44 Aristotle.) [p. 210 43 229 . Key words: democracy. It was inspired by the title of Kissinger's doctoral thesis of 1954: „Peace.

translated into Romanian as Marea dilemă: a domina sau a conduce. political and cultural. therefore the truth of his words should not always be taken for granted. Bucuresti. this tradition is broken by alternative forces coming into play at all levels .its own right. p. economic and cultural structures and has emphasized the need for complex interrelations and regulations at world level. It has brought along a general tendency towards harmonizing political. we live in a world in which only some values are shared. From Locke’s idea of “consent” to Brzezinski’s “hegemony”. and in which the diversity of norms and traditions makes it difficult to find common traits with global value. In his study. The Choice: Global Domination or Global Leadership. 2005. in the same author’s view. Both democratic and authoritarian governments are seeking legitimacy as a proof of the fact that their position is accepted at local or regional level. political or structural "exports" need to be carefully evaluated if full acceptance is at stake. come what may. Z. More to the point. In modern terms. One other concept which is considered important for the present essay is that of legitimacy. But Brzezinski has always been. seemingly dominated a “fragmented world” with no interconnections.ix 230 . especially in culturally sensitive geopolitical areas. while the Russians stood for the “bad boys”. to the USA and the former USSR. it was the fight between democracy and autocracy. however. The twofold polarity is being slowly replaced by what Brzezinski calls a “multiple political polarity” which threatens to destroy the world order as we know it. later replaced by Russia – so vividly described by Brzezinski as "the two scorpions in a bottle"45 who. This brings us to the concept of “balance”. The traditional dichotomy between “good” and “bad” has been a constant feature throughout the political history of mankind. economic. Generally speaking. But modern democracy has somewhat different foundations and is loosely akin to what it meant for ancient Europe and the world. the USA has often played the part of the positive alternative. nevertheless. Ed Scripta. Nowadays. In other words. Indeed. an advocate of the American democracy and hegemony. one can refer to the poles of power which have governed decisions at world level for the last two centuries – more recently. or equilibrium. Kissinger focused on 45 Brzezinski. consecutive holders of world supremacy made good use of the power of words and concepts while they sought the top position and after.military. in which each country supposedly knows what it can or cannot do or hope for.

partially institutionalized Europe during the Enlightenment. with reference to a (conservative) political ideology born in awe of Roman-Catholic norms. Our interest in the Christian touch of modern democracy has sprung from the awareness of contemporary clashes between “Western-type democracies” and countries with alternative dominant religions.the impact of charismatic political leaders on the fragile balance of power. conflict-aware and culture-bound society which still had no interest in “exporting" its ideals beyond borders. it is not the intended purpose of this essay to discuss . in which not only world leaders alone.the characteristics of the above mentioned types of democracy. However. It was an attempt to bring the practice of Christian teachings into the pragmatic area of politics. however. and which later spread into Protestant and even Orthodox political circles. the present study refers to equilibrium as a major goal in today's geopolitical frame. in Europe of the first decades of the 20th century. The term “Christian democracy” does indeed exist. Democracy as a “Christian” concept The Athenian democracy was a trademark of an ancient way of life carrying the specific features of a socially fragmented. 2. Christian Democratic parties continue to exist throughout Europe and around the world. our intention to propose a new approach to it. from representative to participatory or even socialist – to quote only a few examples of doctrines and political projects connected with the renewal of this concept. The concept itself was forgotten and put aside for many centuries.even comparatively . from direct to liberal. aiming to implement a new social and political order. yet reluctant to adopt the Western (read: mainly American) lifestyle instead of their own. Alternatively. Modern democracy takes many forms. based mainly on the author’s interest in the Christian specificity of democracy. as noted from various sources and rendered in a personalized reading. the 231 . It is. although their strength has decreased in step with certain Christian norms being turned into commonplace political strategies. reform seeking. but rather leaders and political deciders together may find the right answers for the future in a better understanding of cultural diversity. then re-discovered by the human-centered. At best.

though never embraced. Brzezinski’s question about whether or not the American culture is compatible with the “imperial responsibility" becomes a worrying chapter in global politics today. In his book Soft Power. mancentered society? It often happens that the open. http://net. how could some of the despotic monarchies in the Far East . Traditional. Nye refers to the frailty of power if it is imposed by coercion. largely based on the local observance of traditions and culture 47 46 Nye.American “soft power”46 is tolerated. multi-religious country – a tendency which sometimes comes into conflict with the constant need to expand its influence. laissez aller" at social. and so is tradition. Ed. culture in its extended understanding (according to Hofstede) plays an important part. permissive character of essentially Christian societies is not welcome in more conservative nonChristian areas. In less than a century. Iaşi 2009). “world politics agenda has become like a three-dimensional chess game in which one can only win only by playing vertically as well as horizontally. as well as to the opposition to American politics in various areas of the world.educause. he states. closed communities based on religious stability can hardly live in harmony with the new “religion” of consumerism and (if one were allowed to say so) with a sort of "laissez-faire.”47 Only the possessor of what he calls a “soft power” – that is. So. no longer is "the only superpower" in a “unipolar” world which does not seem to display any potential rival and. 2011) 2005: 232 . Soft Power and Higher Education. Joseph. but often ignore the relevance of cultural factors.pdf (retrieved on July 14.edu/ir/library/pdf/FFP0502S. In all cases. Nye [2008] emphasizes America's role but follows the same coordinates in his assessment: the USA. Most political analysts today point out the military and economic factors which define existing and potential "superpowers". Indeed. The invisible threads which link the members of a community and preserve a unitary identity are hard to break. Institutul European. America itself has become a multicultural. The Means to Success in World Politics (Romanian translation Puterea blândă. in the complex contemporary world we live in. Joseph S. among which the religious specificity plays an important part. as a consequence. all of a sudden.let alone autocratic China – accept to play by the rule of the libertarian free will (understood as a socio-political determinism)? And who would expect the Islam-dominated absolute monarchies of the Middle East to accept an egalitarian. political and cultural level.

with an increasing Muslim population at home. the religion of Islam went deeper.is held high in non-Christian areas. while its military domination abroad is placed under question. as imagined by American forefathers. as English in the British Empire. Neither would anyone have guessed the fact that it would become a world leader or. largely based on the Christian communities which had migrated from Europe in search of a new life.” No mention whatsoever about potential reactions of the local cultures. especially in geographical areas in which “it is attractive to others. In search of global legitimacy In post-war Western Europe. legitimacy under the terms of this essay). Even so. Yet it should be clear for all that everything related to local culture . Islamic tradition has had the same unifying effect in large areas from the Middle East and the Far East. the most complex “melting pot” in human history. to say the least. The main difference is that. while English (the language) has had only superficial effects.from a typical European standpoint – it is a fact that this conservative way of life influences all international relationships and any infringement of its rules is perceived as inappropriate behaviour. Among the major resources which may turn any country into a "soft power".including religion . Today.a world leader able to “shape the preference of others” can hope to gain global recognition (in other words. New issues and new 233 . or about a convergence to any extent. nobody would have guessed the deep qualitative changes it would go through. some 150 years ago. Democracy. American leadership was mainly based on military force. Nye also includes the culture of that country. thus becoming a heartfelt way of life. being conveniently chosen as the lingua franca for communities aiming to enter the modern world. America finds it harder to cope with deeper conceptual changes at home. To a certain degree. but rather as the effect of new political or economic frames. was based on fundamental Christian morals. when the United States emerged as a new country. from a cultural point of view. Good or bad . In the 20th century. political values and on what dominated communities imagined about its culture and freedom. into the soul and feelings of millions of people. the rise of the “four tigers" or the economic boom of non-Christian areas are never viewed according to their cultural causality. 3. democracy became a major objective and five decades later Eastern Europe freely joined in. Some two hundred years ago.

latent or emerging conflicts. We are living in an insecure world. cutting deep into the 21st century after having been the major military stake throughout the second half of the 20th century was only the first spark in a growing assertion of alternative. with reference to what some can do for others. instead of taking into account cultural ones.asp (retrieved on July 15. 5 Brzezinski. All empires used the military force for expansion. democracy aspires for legitimacy and asserts its right to survive for at least another century. Yet again. the balance of power was always kept alive. nonChristian cultural frames seeking world domination. As part of the system of international relations. democracy is called upon to give the right answer. Z. they now require the power to adapt old concepts to new strategies . As it is. In http://www. major political actors aspired for global legitimacy. “a long term strategy is needed in order to mobilise international support.. quoted above. In a 2003 speech49.”48 Yet these strategies are still seen as all-engulfing. Having reached maturity. for the time being. as Brzezinski puts it. p. Oct. while largely ignoring the cultural specificity of conquered communities. 2011) 234 . The Middle East conflict. globalization seems to be a yet imperfect project. Z. With the watchword now being globalization.or. or to what others can benefit from some. the “balance of power” has constantly been a fundamental. 48 49 Brzezinski. They focus on ideological differences. In a world of unsolved. to the extent to which the world was known at each respective stage.” Throughout the history of mankind.goals set in. Speech held at the Center for American Progress. though controversial concept.newamericanstrategies. rather than co-operational. for the time being. meant to raise the awareness of countries.org/transcripts/Brzezinski. rather than alienate it. 2003. democracy has become a global objective. globalization must solve all incompatibilities and (geo)political doubts. notwithstanding the rise and fall of empires or world leaders. the same author underlines the need for cooperation with “a larger Europe” – but only for the purpose of enhancing its own global status and legitimacy: "We should be therefore supporting a larger Europe. and in so doing we should strive to expand the zone of peace and prosperity in the world which is the necessary foundation for a stable international system in which our leadership could be fruitfully exercised. But in order to reach its goals. Yet.

4.g. In agreement with other theorists (e. Gilpin. in what the balance of power is concerned. Sheenan (p. M. 50 51 Sheenan. Routledge. a capacity to match a greater-than-anticipated threat. Nobody is really holding the reins at that level. 8 235 . complex as it is. without leading to a convincing set of rules that would apply in all cases. Cultural and political challenges When speaking about power. and theorists have a hard time demonstrating that the only variables that count are politics and economics In our opinion. recipients of authoritarian effects are bound to struggle to secure their own interests . “weakness” are not constant in historical terms. as Michael Sheenan points out in his book50 dedicated to this topic. from the Roman Empire to the empire of the British Crown. And that remains the source of major conflicts around the world. global legitimacy can only be achieved if cultural legitimacy is first gained. 9) also mentions potential threats: “Balancing power is difficult because power defies exact measurements and states will tend to insure themselves against underestimating their opponents’ power or overestimating their own by acquiring a margin of safety. for security and survival. quoted above. it has been interpreted in various ways. 1996 Sheenan. History and Theory. J. History (political or otherwise) gives us a number of relevant examples. any theoretical approach is still far from historical reality. There is a logical (and historically confirmed) relationship between power – balance – prestige – authority – security and survival. in international terms. Is that really all? A number of terms seem to be inextricably interconnected. some are not satisfied with the “balance”.But. Michael J. today’s major political actors do not display any convincing proofs of cultural legitimacy. By comparison.in other words. More or less. perceived as the opposite of international anarchy.”51 At the other end. political and military dominance was founded on the widespread acknowledgement of cultural legitimacy. in all cases. p. Therefore. Though being. But the ingredients of “power" vs. The Balance of Power.” In this continuous game. whereas “prestige or authority constitute only the probability that a command will be obeyed. 1981) Sheenan defines power as “an actor’s ability to impose his or her will without resistance”.. inequality (therefore the dichotomy between power and weakness) is a historic reality. for a long time.

The threat of being overpowered has gained in importance. we are not talking about a war between enemy armies. Muslim communities are now expanding beyond any expectation. and those who cannot protect their culture. The dominating American hegemony which has led to economic.instead looking for “preponderance” and thus undermining "the fabric of the international society of which states form a part” (p. excessive amounts of military power raise suspicion in others. everything is for sale. Several centuries ago. In contemporary times. This time. Terrorism is inhuman and criminal. in turn. Laws. to account for the decrease or lack of them at home. In the first case. They are not using military force in its traditional understanding. the massive development of high technologies in all areas (and last. The distribution of military power can be seen as both a cause and an effect of the above. but few actually realize that it is the more dangerous as it springs from true passion and the belief in preserving one’s right to a culture. and it is the duty of politics and politicians . all political actors are again in search of resources which can bring power – but for some. but rather a guerrilla type of small-scale yet highly damaging war against the Western culture. but not least in communications) has determined an increased interaction among states sometimes thousands of miles away from each other. political and technological changes around the world has yet to find the right answer to this question. racism or terrorism. cultural resistance has been replaced by an aspiration for cultural dominance. who are. but between cultures. which is perceived as dangerous for their safety and survival. and so are the values they strongly believed in. stand up and protect the Christian world as we know it? The time of the Crusaders is long gone. trying to raise the bid . Today. or have no true culture to protect anymore are bound to lose this war. The decades to come will probably continue to be witness to a clash between tradition and modernity. it was all about conquering new territories and resources.thus confirming the second case. But what are the real geopolitical threats in the world today? Common terms refer to them as conflict.to lay the foundation of a 236 . The world is undergoing deep changes.involved in constructing the world map for the future . Can the consumerist culture in which. however permissive cannot alone ensure stability. Having slowly but surely infiltrated the greatest power of all – America – Muslims assert their culture and need legitimacy at world level. 14). for some.

the Western type of democracy has yet to discover the power of unity in cultural diversity. innate cultural trends are not perceived and appreciated for their diversity. indeed. is fundamental. and an open “sharing of values and interests”. Christian morals and values have not spoken their last word yet.renewed. instead of engaging in unrealistic battles. Political actors today focus on finding highly complicated means to achieve their goals. Alternatives and choices for the next decades: by way of a conclusion The road map for tomorrow needs to be sketched as soon as possible. as Brzezinski puts it. And cultural frustrations will continue to exist inevitably. the sensitive point. legitimacy or balance of power can only be achieved through education and the constant exercising of an open mind. starting from the assumption that the Christian foundations of modern democracy may be the cause for its inability to gain legitimacy in non-Christian geographical areas. on improving communication channels or inventing new technologies or warfare. convincing and legitimate alternative. it increases the probability of achieving desired outcomes because of the relationship of attraction and duty that its culture creates. 237 . modern democracy has gained legitimacy and the reputation of ensuring a certain level of equilibrium among conflicting forces. 5. and so will the excesses of political correctness. The present essay was conceived as an unconventional approach to geopolitics and conflict-prone matters." Culture is. Nye (2006: 2) refers to culture as “the set of values and practices that create meaning for a society. so as not to lose the battle forever. In spite of the important values that it states. Good strategies may focus on asserting political values or foreign policies. or to awaken the sense of duty or pride. instead of making efforts to standardize them and ignore differences. Over a couple of centuries. It was built on strong beliefs which now seem to fade away and need to be replaced or regained quickly. A better understanding of concepts such as democracy. But all these may not be enough if deep. they may also focus on devising a whole range of means to change mentalities. […] When a country’s culture includes values and its policies promote values and interests that others share. But the world will never cease to think in terms of dominance and power – be it soft or not.

Nye (2005: 4) gives a potential solution to this riddle: “Americans – and others – face an unprecedented challenge from the dark side of globalization and the privatization of war that have accompanied new technologies. And it would be wise for political deciders to find the appropriate means to spread out those elements of Western culture which have already proved their validity through centuries.edu/archives/fall2008/entries/democracy) Nye. History and Theory. Bucuresti. Soft Power and Higher Education.educause. according to different cultures. Edward N. or human rights are understood differently.pdf Sheenan. and political leadership often expands them beyond limits. Institutul European. 1996 238 . at all levels. Speech held at the Center for American Progress. Joseph.” Bibliography and references Brzezinski. Ed Scripta. T. Basic Books (March 2004) – translation into Romanian: Marea dilemă: a domina sau a conduce. Michael J.newamericanstrategies. The Choice: Global Domination or Global Leadership. in which concepts such as social and political status. For the time being.) (http://plato. The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Fall 2008 Edition). Our success in this changed world will depend upon developing a deeper understanding of the nature of power and the role of soft power. This is the image of the world map today. The Balance of Power. 2005 Brzezinski. Smart power is neither hard nor soft. 2003. Joseph S.asp Christiano. And the gap between them seems to deepen.A great deal of these battles today are fought on the territory of culture. Routledge. Iaşi 2009) Nye. The Means to Success in World Politics (Romanian translation Puterea blândă. Ed. Conflict and the thirst for dominance seem to be innate in our human genes. It is both. We are living in an insecure world. The following decades will give an answer to all questions regarding politics and cultures. In http://www. Zalta (ed. Democracy.edu/ir/library/pdf/FFP0502S. Soft Power. and achieving a better balance of hard and soft power in our foreign policy. Oct.org/transcripts/Brzezinski. Z.stanford. The Christian type of democracy needs to regain its role of peacemaker in today's conflicting world. and to find appropriate ways to preserve its values. Z. 2005: http://net.

să fie o referinţă pentru ei”55. totodată. Deşi ne previne. p. citim afirmaţia: „Radu şi cu mine am încercat. adică exact năzuinţe de scriitor beletristic şi nu de bucătar dornic să-i fie gustate deliciile. Larisa Ileana CASANGIU Universitatea Ovidius Constanţa Abstract Although apparently Royal Cook Book by Princess Margareta talks about cuisine. Curtea Veche. textualizate. Royal cook book. intertextuality. ca ea să devină preferata multor mii de români”. recunoscând. Ed. p. 7 239 . un cititor 52 53 În genul „Orice asemănare cu fapte sau personaje cunoscute este întâmplătoare” Principesa Margareta a României. să-i intereseze. in our opinion. De altfel. să-i amuze. în spiritul textualismului. autoarea îşi exprimă speranţa „ca volumul să le placă. Carte regală de bucate.Literaritate şi intertext în Cartea regală de bucate a Principesei Margareta a României Lect. 2010. 6 55 idem 56 ibidem. p. /…/. la urmă. să-i informeze pe oameni. contrastive study. 5 54 ibidem. au devenit personaje literare). să dăm cărţii o formă literară [s. asupra faptului că „Titlul cărţii nu conţine nici o metaforă şi nici o ironie”53. written by Laura Esquivel. Bucureşti.56 Chiar dacă aparent reţetele culinare sunt distinct prezentate de portretele nobiliare ale personalităţilor care le preferă sau generează (personalităţi care.n. the portraits of public figures evoked here give belletristic aspect and put it together with the book Like Water for Chocolate. asemenea unui regizor care dă în vileag anumite aspecte delicate ale unor evenimente atestate social-istoric52.dr. Key-words: literariness.] cât mai apropiată de savoarea şi adevărul momentelor reflectate în volum. că această carte „este un fel diferit de a cunoaşte Familiile Regale ale lumii”54. univ.

incluzând aici încrederea naivă. Ed. Dan Popescu). putem afirma despre volumul la care ne referim: „Cartea aceasta o fi ea de bucate. cât şi planurile epice specific romaneşti redând parcă o confruntare directă a discursului artei (fie ea şi culinară) cu acela al istoriei contemporane în derulare. cititorii. chiar dacă prepararea acestora solicită adesea un rafinament artistic). vizând însă o accepţie nouă.”59 În termenii lui Radu Anton Roman. De altfel. p. Bucureşti. Comentariul foloseşte aceste fotografii pentru a ne face pe noi. Bucate. un anumit topos. Poetica postmodernismului (trad. metaficţiunea istoriografică. iar pe de altă parte. de incursiunea în timp. dar obiect al personajului. între gusturile cultivate de convenţiile literaturii populare şi cele ale literaturii elitelor (Aflăm cu stupoare că înaltele feţe regale nu se hrănesc. în construirea personajelor (prin prosopografie şi ethopee). p. detaliu individualizator. asemenea zânelor. Ed. vinuri şi obiceiuri româneşti. ci văzută ca pe o universalie a oricărei scrieri).avizat vede cu uşurinţă atât o conexiune puternică între respectivul fel de mâncare şi personajul-pretext narativ pentru care funcţionează ca o adevărată emblemă57. Trecutul este şi el valorizat contradictoriu: pe de o parte. în cartea regală există un joc al „convenţiilor realismului literar şi cu acelea ale facticităţii jurnalistice: textul este acompaniat de fotografii ale autorului şi ale subiectului. Paideia. Bucureşti. Univers. dacă avem în vedere funcţia propagandistică a cărţii (care nu trebuie suspectată de macchiavellism. relaţia dintre fapt istoric şi eveniment ca experienţă. prin trăsături dintre cele mai actuale. dar nu de toate bucatele!”60… Ca şi în documentarul „Moarte la Cannes". cu hidromel. 17 58 57 240 . semnat de Jerzy Kozinski. alături însă de alte elemente uşor reperabile în cartea regală: autoreferenţialitatea (decurgând din apelul la mise en abîme). chiar păstrând observaţiile asupra texului la nivelul structurii sale de suprafaţă. 59 Linda Hutcheon. calitatea nobiliară presupune „sânge albastru” atestat de arbore genealogic şi. intertextualitatea. 2002. În plus. fragmentarismul (aparent) al cărţii se constituie într-una dintre cele mai frecvente trăsături estetice ale postmodernismului. pare să fie anulată orice reminiscenţă paseistă. paradoxul/contradicţiile58. 1998. implicit. este confirmată şi constatarea conform căreia „Postmodernismul ne învaţă că toate practicile culturale au un subtext ideologic care determină condiţiile posibilităţii reale pentru ca ele să producă semnificaţii. un timp semnificativ Spre exemplu. ci cu bucate dintre cele mai comune. conştienţi de aşteptările noastre în ce priveşte interpretarea naraţiunii şi a imaginilor. 13 60 Radu Anton Roman.

cu studii de psihopedagogie.”61. iar în 1994 primeşte Premiul ABBY (American Bestsellers Book of the Year). vândut în peste 4. unele din ele sugerate de textul artistic.amama (Regina Elena a României). 241 . Poetica postmodernismului (trad. Regina Sofia a Spaniei. Principe de Wales. Formula aceasta estetică particulară a Cărţii regale nu este însă nouă. lăsând cititorul să le umple cu imaginaţia sa.5 milioane de exemplare (până în anul 2004. se simte aceeaşi pulsiune sentimentală în asocierea unei reţete culinare cu un anumit chip. p. duce de Aosta. Bucureşti. în 1993. 2002. în 1989. * Dacă în cartea autoarei mexicane Tita plânge ori de câte ori toacă ceapa (adică la prepararea fiecărei reţete care conţine acest ingredient). prin volumul Ca apa pentru ciocolată. altele. probează faptul că ştiu cu prisosinţă faptul că dacă implicăm. uneori chiar găteşte sau. mai ales prin spaţiile alveolare presupuse de construcţia fiecărui homo fictus. Univers. Granny (Principesa Margareta a Danemarcei). concomitent. Femeia Anului. Principele Amedeo de Savoia. Irina. când Editura Humanitas redă această statistică). în Cartea regală de bucate. Tita. trimiţând la „autoficţiune". prin asociere. Sofia. şansele de retenţie a conţinutului vizat cresc. Ca şi în cazul protagonistei Laurei Esquivel. Ambele autoare menţionate. şi de ceea ce personajul preferă. fiind pentru prima dată când acest premiu este primit de un autor străin.comună în veracitatea reprezentaţională a fotografiei. mai mulţi receptori/analizatori în actul cunoaşterii. Ed. Charles. asigurându-i totodată autoarei o notorietate mondială62. ci a fost măiestrit adusă în literatură de scriitoarea mexicană Laura Esquivel. care îşi sublima toate trăirile emoţionale (în special pe cele erotice) în mâncarea pe care o gătea. prin conexiunile pe care acesta le identifică între anumite trăsături de personalitate. 28 62 Conform prezentării realizate de editura Humanitas. Maria. devenind emblema sa. pur şi simplu. şi în Cartea regală de bucate. tata (Regele Mihai). catharsisul îi este indus cititorului odată cu frumuseţea pe care o descoperă în ochii estetei-principese care alcătuieşte fiecare portret astfel încât să ne facă să îndrăgim personajul prezentat . Elena. Laura Esquivel este declarată. 61 Linda Hutcheon. de fotografiile inserate. Dan Popescu). exclusiv aureolară. odată cu debutul său editorial. mama (Regina Ana a României). plânsul fiind aici mai degrabă unul cathartic. devenit în scurt timp după publicare un best seller.

”63 Din acest punct de vedere. În acelaşi chip. p. în realitate e obiectivarea spontană a frământărilor lăuntrice. Poetica postmodernismului (trad. Ibrăileanu. în ceea ce priveşte abordarea psihologică a personajului-narator. întocmai cum ar fi făcut cu propriul fiu. atruizează. citim în cartea principesei Margareta. nu putem s-o 63 Linda Hutcheon. şi chiar să-l alăpteze (miraculos). / Structura sufletească a unui personaj este – aşadar – confecţionată arbitrar: reeditează. 24 64 Dr. Principesa Tatiana Radziwill -. 2002. obsesiilor. nu atât despre o serie de figuri istorice. Tita. Bucureşti. în fapt.. în beletristică. / Personajul – în aparenţă – este o himeră livrescă. p. sufletesc. creaţia literară este un document uman. concretizează procesele sufleteşti abstracte – latente – ale autorului. Studiu psihanalitic al romanului Adela de G. dramatizează frământările lui interioare. cât despre autoare. Dan Popescu) Ed.64 Aşadar. spunea că deşi ne naştem cu o cutie de chibrituri în noi. Markgraf de Baden. reprimat. trăind chinul de a locui în aceeaşi casă cu bărbatul iubit care i-a devenit cumnat. urmând grila de lectură propusă de doctorul Justin Neuman în Studiul psihanalitic al romanului Adela de G. Univers. deşi rănită în dragostea sa faţă de Pedro. nobiliare. se găseşte simbolic în alegoria chibriturilor. exprimată de vocea doctorului John Brown: „Bunică-mea avea o teorie foarte interesantă. în ciuda diversităţii trăsăturilor care le dau specificitate. fiecare portret reprezintă. Atelierele Cartea Românească. a cărei frumuseţe lăuntrică se revarsă.şi în acest mod. găseşte forţa de a-i iubi copilul acestuia.Maximilian II. asupra acestora. conturează unitatea de viziune ce caracterizează caracterul proteic al prototipului ficţional profund pozitiv pe care esteta îl are permanent în vedere. Ibrăileanu. f. a ezitărilor. întreaga ardere lăuntrică sublimată prin arta culinară. tensiunilor anxioase din sufletul inconştient. o formă manifestă a trăirilor autorului: „Fantezia literară utilizează tensiunile afective ale autorului. Bucureşti. Şi în acest caz. fiind evident faptul că „Toate retuşările sunt reconfortante şi iluzorii. pentru ca mai târziu să-şi urmeze sentimentele. 17 242 . împotriva oricărei raţiuni. şi.a. le concretizează sub forma personajelor . protagonista Laurei Esquivel. prin prisma cu care îşi prezintă personajele. Justin Neuman. mai ales în cea postmodernistă (neconsumată la nivelul formulei estetice). /Iată de ce analiza unei opere literare este analiza sufletului omenesc”. al autorului. înfăţişate aureolar.

produc o strălucire atât de mare. 2 picături de esenţă de trandafir.„caracterizată printr-o adevărată sete de viaţă. pp. căci combustia care se produce la orice aprindere este ceea ce dă energie sufletului. Cu alte cuvinte. Ed. se aprind toate deodată. de oxigen şi de ajutorul unei luminări. Bucureşti. Orice om trebuie să descopere care-i sunt detonatorii pentru ca să trăiască.”65 Tot la combustia erotică a unor personaje apar unele sugestii şi referiri în Cartea regală de bucate. pe măsură ce trece timpul. dar şi cu O mâncare de peşte prezentată într-o carte de bucate din vremea hegemoniei brâncovenilor.aprindem singuri. 65 66 Laura Esquivel. 2 căpăţâni de usturoi. 2 linguri de feculă de porumb. Humanitas. combustia aceasta este hrana sufletului. 6 prepeliţe. 87-88 Principesa Margareta a României. simţim în noi o căldură plăcută care. Bucureşti. rătăceşte prin locuri întunecate încercând în zadar să-şi găsească hrana. 2 linguri de unt. e singurul care l-ar putea hrăni. p. Curtea Veche. Astfel... exact ca în experiment. 56 67 12 trandafiri. pentru că dacă. luminarea poate fi orice fel de mâncare. precum cea despre Sofia . dispare treptat. reţeta de prepeliţe pe petale de trandafir67 a scriitoarei mexicane se situează în acelaşi context al semnificaţiilor cu cea de sos de mango şi rodii cu somon la cuptor68 a principesei. lăsând trupul inert. Ed. de preferinţă roşii. l pithaya 68 „Sosul: 243 . cutia cu chibrituri se umezeşte şi nu vom putea aprinde niciodată nici măcar unul singur. 12 castane. avem nevoie. cuvânt sau sunet care să acţioneze ca un detonator şi să aprindă unul din chibrituri. că lumina produsă e mai presus de ceea ce putem vedea în mod obişnuit şiatunci în faţa ochilor ne apare un tunel minunat care ne arată drumul pe care l-am uitat în clipa în care ne-am născut şi care ne cheamă ca să ne reîntâlnim cu originea divină pe care am pierdut-o. la o emoţie puternică. neînarmat şi cuprins de frig. sufletul ne părăseşte trupul. Ca apa pentru ciocolată. neştiind că doar trupul pe care l-a lăsat în urmă. de exemplu. Iar dacă se întâmplă asta.. Ne cuprinde brusc o emoţie intensă. 2 linguri de anason. până când altă emoţie vine să o reînvie. de la răsuflarea persoanei iubite. Numai că în acest caz oxigenul trebuie să provină. ea a trăit mereu intens”66. /…/ Sigur că mai trebuie să fii atentă să aprinzi chibriturile unul după altul. 2 linguri de miere. mângâiere. muzică. Dacă nu descoperim la timp care ne sunt detonatorii.. 2010. 2004. Sufletul doreşte să reintre în locul de unde a venit. Carte regală de bucate.

dacă este consumat de femei. sunt simboluri ale prevederii. 408 244 . fiind o pasăre călătoare. înlesneşte menţinerea castităţii. Bucureşti. p. chiar al celei paradisiace. Humanitas. „energie vitală fixată”. Ed. aşa cum apare la Dante. trandafirul este şi un simbol al iubirii. p. prin faptul că sunt consumate în special iarna. forţă cathartică. ale Cosmosului. Ca apa pentru ciocolată. Alain Gheerbrant. se consideră că. de la care se recoltează cu deosebită grijă petalele „încercând să nu te înţepi”69. ale sufletului. deşi se situează pe poziţia primă în cadrul titlului reţetei. 33 ibidem. iar în medievalitate. Prepeliţa. o varietate a mirodeniilor utilizate în bucătărie. 2004.. pe lângă semnificaţiile mistice şi religioase. având aproape un rol minor în reţeta culinară care vectorizează acţiunea la un anumit moment dat (dacă avem în vedere poziţia ocupată în succesiunea ingredientelor). Usturoiul are clar un rol apotropaic. Pedro receptorul. este un element esenţial al jertfirii. decât unei mâncări în care ele îşi pierd identitatea. măcinate într-un mojar. simbolizează caracterul ciclic. Deşi titlul trimite mai degrabă la sintagma idiomatică „altă mâncare de peşte” decât la o reţetă culinară. dar şi „şuvoiul vieţii”. prepeliţele par insignifiante (de altfel.În volumul Ca apa pentru ciocolată.”70 De altfel. în Borneo.a. în O lume într-o carte de bucate. mâncarea de peşte prezentată 69 70 Laura Esquivel. cu proprietăţi magice. Castanele. în vreme ce untul.. ele se substitue fazanilor) în raport cu cei „12 trandafiri. în absenţa mijloacelor de transport de astăzi. Artemis. f. ale zeilor şi ale oamenilor pe care se crede că îi întremează. Bucureşti. efectul afrodiziac pe care îl are produsul gastronomic rezultat este unul uimitor asupra consumatorilor locuiţi de tensiuni erotice: „Părea că descoperiseră un nou cod de comunicare. fiind un simbol al Soarelui. al Lunii şi al Omului. de preferinţă roşii”. simbolizând „toate energiile. chiar în cultura mexicană. mai ales că provin de la bărbatul iubit. III. sugerând. Ed. dar cu ajutorul lui. se crede că pot fi găsite sufletele morţilor. iar Gertrudis fericita în care se sintetiza această rară atracţie sexuală. care par să constituie un decor al baldachinului destinat consumării erosului. reiterator al respectivei acţiuni. prin intermediul mâncării. este greu de imaginat. a sudului şi a focului. în vreme ce. totodată. are semnificaţii paradoxale. fie ea şi domnească. 41 71 Jean Chevalier. în care Tita era emiţătorul. p. Totuşi.”71 Porumbul. sacre. de când este reconstituită. vol. sfârâind în focul jertfelor. Dicţionar de simboluri. în folclorul grecesc.

ca să să amestice mirodiile. Iaşi. grăitor în sensul celor afirmate: «„Să iai peştile dupre ce-l vei griji. doar cu volumul Ca apa pentru ciocolată prezintă drept trăsătură comună literaritatea. 2003. cât şi zahărul. Deci pune într-o tingire vin. Şi după ce va fiarbe câtvaş. Ed. „şi-a asumat misiunea de a o învăţa ceva la fel de valoros: secretele vieţii şi ale dragostei prin prisma bucătăriei. 2004. şi apoi îl fierbe. Şi când va fierbe mai tare vinul. însă la fieştecare litră de vin să pui 32 de dram[uri] de zahăr şi 16 de oţet şi sare den destul. vectorizând totodată lectura cititorului iniţiat. atuncea pune bucăţile de ştucă în tingire spălate bine. p. sarea se pune „den destul”. realizată la peste trei secole distanţă în timp. şi fierbând. să-l tai bucăţi. chiar în structura de suprafaţă a textului ia drept pretext narativ prepararea diverselor mâncăruri. fără ca vreuna dintre lucrări să fie şi beletristică. 175 245 . cantităţile sunt clar precizate. lăsându-se totuşi loc preferinţelor individuale. cimbir.presupune acelaşi rafinament nobiliar ca şi prepararea oricărei reţete din Cartea regală de bucate. şi să fie toate bine pisate. iar prin intermediul personajului său porte-parole Tita. cât al meseanului căruia îi erau destinate bucatele. ceapă prăjită. atunci când. scorţişoară. oţet. Voievodul dincolo de sala tronului. Prezentăm astfel reţetarul Curţii brâncoveneşti. piper. zahăr. când şi când tot întoarce bucăţile de peşte în vin. pune untdelemn. dacă Laura Esquivel. spre exemplu. * Deşi din punct de vedere gastronomic Cartea regală… se angajează într-un intertext uriaş. cuişoare. nucşoară. p.”73. dar şi să oculteze cititorului neofit literaritatea structurii de adâncime a textului. piperul şi cuişoarele. nucşoara. atât scorţişoara. gătitul peştelui (în speţă al ştiucii) nu lasă loc echivocului. Bucureşti. Şi aşa îl fierbe până să va ca-ngroşa zeama”»72 Deşi redat în limbajul colocvial al vremii marelui patriot muntean. iar combinarea acestora în mâncarea de peşte constituie chiar şi astăzi un indiciu al rafinamentului nu doar al bucătarului. 72 73 apud Dan Horia Mazilu. Polirom. constituiau ingrediente pe care doar pătura socială superioară şi le permitea să le procure. întorcând peştile câteodată. 222 Laura Esquivel. Ed. Astfel. şi-l fierbe. La vremea respectivă. Ca apa pentru ciocolată. Humanitas. Principesa Margareta porneşte tot de la arta culinară ca pretext literar menit motiveze introducerea portretelor memorabilelor personaje prezente. mărunţel şi să-l îndulceşti cu sare şi lasă-l să stea. Indicaţiile sunt precise.

Principesa Margareta a României. 1998 246 . 2004 Hutcheon. Laura. Ed. Ed. Bucureşti. Paideia. I-III Esquivel. Bucureşti. Univers. Ibrăileanu. Dicţionar de simboluri. Atelierele Cartea Românească. Bucate. Bucureşti.. Bucureşti. Polirom. Dan Popescu) Ed.a. Ed. Ca apa pentru ciocolată (trad. Studiu psihanalitic al romanului Adela de G. Justin (Dr. Bucureşti. Curtea Veche. f.Bibliografie Chevalier. Voievodul dincolo de sala tronului. vinuri şi obiceiuri româneşti. Ed. Alain.a. 2002 Mazilu. 2010 Roman. Gheerbrant. Bucureşti. Carte regală de bucate. Cornelia Rădulescu). vol. 2003 Neuman. f. Linda. Jean. Radu Anton.). Artemis. Iaşi. Ed. Humanitas. Poetica postmodernismului (trad. Dan Horia.

oprinduse la perioada comunistă. În cele ce urmează încercăm să continuăm. cu ceva timp în urma. Dar şi în prezent.Herta Müller şi literatura femină de azi Prof. originally from Romania is currently a valued presence in the German space. communism. a ideii propuse de autoare ca premisă a lucrării sale:” Conştiinta existenţei unei componente feminine a literaturii române demne de inters şi publicitate s-a materializat foarte puţin de-a lungul celor două secole de literatură română modernă”. but it is a testament to the experiences of a female soul artist. lucrare în care domnia sa pleca de la o veche prejudecată. This article aims to briefly present a creation that deserves to be read not only because it is a reconstruction of historical periods that have been frightening us. Key words: feminine literature. Este vorba despre lucrarea intitulată „Studii de literatura feminină”. oarecum. Airinei”. S-a schimbat acum percepţia asupra fenomenului literar feminin? În viziunea Elenei Zaharia Filipas „preocuparea pentru studiile de gen începe încet-incet să dobândească şi în spaţiul cultural românesc o oarecare consistenţă” şi de aceea lucrarea domniei sale realizează o analiză extrem de valoroasă a începuturilor literaturii feminine româneşti. prezentarea peisajului literar feminin românesc prin aducerea în prim plan a unei 247 . şi încă una de reală valoare artistică. space and feeling of fear Un studiu interesant a publicat. Bucureşti Abstract Herta Müller. d-na Elena Zaharia Filipas. aceea că literatura feminină a stat multă vreme „aruncată la marginea canonului masculin. permanentă timp de două secole. „Gh. but also in other European countries. femeile continuă să scrie literatura. Romanians. de aici.” Este la fel de adevărat că însuşi criticul Eugen Lovinescu (altfel susţinător al multor scriitoare) afirmă că „literatura nu e o vocaţie feminină ci bărbateasca” şi. Daniela BĂDESCU Colegiul de Poştă şi Telecomunicaţii.

o lume în care oamenii se împart în două categorii: vânător şi vânat.personalităţi a literelor contemporane. deşi „spaţiul” în care se desfăşoară cele două poveşti este total diferit ca modalitate narativă aleasă de autoare. Ambele creaţii recompun un univers terifiant în care dominant este sentimentul de frică. activă. a premiului Nobel pentru Literatură. 248 . o succesiune de parabole care obligă lectorul la un efort suplimentar de gândire şi mai ales de simtire. sau. ar trebui să răspundem unei întrebari cât se poate de fireşti : este opera sciitoarei parte integrantă a literaturii române. reprezintă ea (autoarea şi opera) spaţiul românesc? Răspundem “DA” acestei intrebări deşi o mare parte a reprezentanţilor culturii române actuale sunt de cu totul altă părere. Herta Müller este“ scriitoare germană de origine română” . În această lume. omul nu este decât o unealtă socială iar romanul nu face altceva decât o radiografie a acestui univers în care „nimicul e slujit cu pompa”. „Încă de pe atunci vulpea era vânator” este o superbă alegorie despre supravieţuire într-un univers al durerii şi fricii. citim în mai toate prezentările făcute scriitoarei. reprezintă sufletul feminin şi percepţia acestuia asupra vieţii trăite. sau nu (îi este dat) să trăiască într-o lume putredă moral. omul din spatele măştii pe care o poartă. E clar că este vorba despre supravieţuire într-o lume a mizeriei interioare. când „până şi vulpea devine vânător”. în care nu există nici măcar un licăr de speranţă.scriitoarea HERTA MULLERcâştigatoare. în 2009. Încă de la început romanul propune o lectură problematizată. efort necesar pentru a recompune ideea din spatele imaginii. în care binele nu îşi găseşte locul. M-aş opri la două dintre operele prozatoarei:”Încă de pe atunci vulpea era vânătorul” şi „Animalul inimii’. Întreaga carte este un şir de metafore. înainte de a prezenta activitatea literară a Hertei Muller. mai bine zis.distinsă cu un premiu atât de valoros în 2009 pentru “densitatea poeziei şi sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezmoşteniţilor". universul beznei totalitare a regimului comunist. Dramatic este însă şirul de întrebări pe care romanul îl pune (superba metaforă ce sugereaza în titlu două ipostaze umane) în legătură cu condiţia omului în comunism atunci când acesta alege. Poate mai interesant ar fi să analizăm dacă opera ei . Sigur.

Kurt şi Georg. în regimul totalitar ceauşist şi care îşi trăiesc drama în România şi chiar în afara ei. Iar spaimele năvălesc peste om oriunde – poate şi acesta este una din cauzele pentru care Nobelul s-a oprit la Herta Müller. „Animalul inimii”. Decăderea oamenilor. ba chiar a unei întregi ţări. relatează povestea ei şi a altor trei prieteni. angajările politice. distorsiunile etnice (oricum rar menţionate). este redată aici până în cele mai mici detalii – în toată această suferinţă pare că natura însăşi trece de partea terorii. N-am simtit ca importante în această carte “condamnarea comunismului’. ar sugera cu totul altceva (să amintim doar mitul zeului egiptean Ptah). Etalarea acestei senzoriale înţelegeri oferă spectacolul cărtii. tânara care se 249 . camera pe care eul narator o împarte cu Lola. Edgar. conflictele personale. Interesantă şi îngrozitoare în acelaşi timp este metafora „pătratului”. însă ceea ce surprinde aici este „povestea”. despre condiţia intelectualului tânăr într-un regim în care „a scrie”(poezie. se poate spune că nu mai îndeamnă la o lectură atât de problematizată. că sensurile sunt mai „facil” de interpretat. Este vorba despre patru tineri care trăiesc în comunism. Sigur. Herta Müller reconstituie panorama crudă şi înspăimântătoare a dictaturii şi a unei societăţi distruse până la rădăcină. “Când e atâta spaima pe lume” (citatul e din Gellu Naum care deschide cartea) dispariţia prietenilor dragi reprezintă motivaţia şi sursa de energie a actului artistic. Liviu Drugă (2009) consideră că desi mediul în care se mişcă personajele cărtii este sistemul opresiv al comunismului ceausist. publicat în 1993. mai ”la îndemână”. Naratoarea. ceea ce Ernest Wichner spunea despre această carte: „O blană de vulpe în apartamentul profesoarei Adina devine un simbol al ameninţărilor unei Securităţi omniprezente pe când regimul începe deja să se clatine. metaforic. cauza principala a staţionării Nobelului la autoarea de origine română este neîndoielnicul său talent literar. Încă de pe atunci vulpea era vânătorul este probabil cartea cea mai românească a acestei mari autoare de limbă germană. nu remomorarea documentaristă a unei epoci.Aşez aici. tânara de etnie germană. Atât: o supersensibilitate. În imagini expresive şi de o frumuseţe înfricoşătoare.“ Despre celălalt roman . a unei lumi plină de spaime. re-modelatoare. „nararea” în sine deşi titlul. o poveste despre idealuri sfărâmate. ca o concluzie. un jurnal) înseamnă activitate subversivă şi chiar propria ta condamnare la moarte. miza romanului stă în felul în care sensibilitatea individului se implică în viaţa din jur.

Acest articol nu şi-a propus decât să prezinte foarte pe scurt. Este acest pătrat simbolul unei lumi ce îngrădeşte orice libertate a individului ce trăieşte în el? Răspunsul pe care romanul îl propune în finalul său este:DA. Herta. 2003 Liviu. Studii de literatură feminină. cadre şi concepte.Paideia. Autoarea însăşi a mărturisit că a scris acest roman în amintirea prietenilor români ucişi sub regimul „Ceauşescu”. Ed.com/2009/11/animalul-inimii-hertamuller. Încă de pe atunci vulpea era vânător.blogspot. Animalul inimii. românii. 2009 Muller. Elena. Putem considera aceasta mărturie punct de plecare pentru a argumenta faptul că opera Hertei Müller aparţine deopotrivă literaturii române şi literaturii universale? Este o întrebare la care probabil timpul va fi acela care va da un răspuns unanim acceptat. Ed. 2009 – sursă online: http://liviudruga.sinucide şi care lasă un jurnal-„document” pe care cei patru îl citesc după moartea ei. Herta. Animalul inimii – cărţi. Polirom. ci pentru că este o mărturie a trăirilor unui suflet de femeie-artist. Zaharia. 1996 Filipas. Drugă.html 250 . Humanitas. Ed. o creaţie care merită să fie citită nu doar pentru că este o reconstituire a unei perioade istorice înspăimântătoare prin care am trecut noi. Bibliografie Muller .

după cele din Marea Britanie. bazat două sentimente extrem de importante pentru această colaborare: fidelitatea şi constanta relaţiei noastre. „Există trei factori care au asigurat acest succes : în primul rând factorul uman. În mod incontestabil. partnerships. international agreements Cooperarea descentralizată franco-română cuprinde peste 600 de parteneriate. Projects and actions developed to be aimed at meeting the needs of local communities in a manner that will ensure the participation of civil society and local and central public institutions for the achievement of the objectives. Cluj Napoca. în cadrul cooperării descentralizate. Tările noastre au cunoscut evoluţii paralele în ceea ce priveşte raportul dintre Stat şi cetăţeni… . Al doilea factor se situează pe plan instituţional şi administrativ. Keywords: cooperation. 25-26 noiembrie 2006 De mai bine de 10 ani. Al treilea factor este acela al complementarităţii şi diversităţii acţiunilor înregistrate”. acţiunea internaţională a departamentelor franceze s-a dezvoltat considerabil. fragment din discursul Excelenţei Sale Ambasadorul Franţei în România. rădăcina acestuia a fost elanul de solidaritate de la începutul anilor ’90 şi marele entuziasm al multor colectivităţi locale franceze. Germania şi Italia. Herve BOLOT. Punerea în aplicare a descentralizării de mai bine de 20 de ani a permis colectivităţilor franceze să dobândească cunoştinţe şi o vastă 251 . Airinei”-Bucureşti Abstract The article examines the French-Romanian decentralized cooperation and partnerships concluded as part of a common history. Cornelia DORÎNGA Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. the process of Francophonie unites the two peoples. dintre care peste 200 au beneficiat de finanţare din partea Statului francez.Francofonia şi cooperarea descentralizată franco-română Prof. descentralization. este una dintre cele mai importante şi de succes acţiuni duse de către colectivităţile locale în străinătate. în special. la deschiderea Forumului cooperării descentralizate.

Iaşi (21-23 septembrie 2002) şi Sinaia (5-6 mai 2003). Primarul Municipiului Baia Mare. care poate fi considerat ca fiind al doilea Forum al cooperării descentralizate franco-române. după cel de la Villefranche-de-Rouergue. la fel şi reprezentativitatea : aleşi locali. ceea ce constituie o reuşita a cooperării descentralizate franco-romane şi subliniază actualitatea tradiţiei de prietenie franco-română. acest forum al cooperării descentralizate franco-române. cadre teritoriale. respectiv în România. reprezentanţi ai guvernelor celor două tări. în septembrie 2003. permiţând astăzi să se acţioneze într-un mod mai structurat în domeniul cooperării. numărul fiind în raport cu creşterea importanţei şi consistenţei proiectelor comune. care reunit un număr mare de participanţi francezi şi români şi a permis identificarea perspectivelor pentru acţiunile comune. Alt Forum a fost organizat la Cluj-Napoca. « Este deja o tradiţie ca o dată la doi ani ăa organizăm alternativ în Franţa.reprezentanţi ai colectivităţilor locale şi reprezentanţi ai organizaţiilor non-guvernamentale. Preşedintele Federaţiei Autorităţilor Locale din România intervenţie în cadrul forumului La întâlnirea de la Cluj Napoca din 2005 au fost reuniţi peste 300 de participanţi . 252 . Cred eu căa această relaţie dintre structurile noastre. ea aparţine celor doua guverne. care permit colectivităţilor locale din cele doua ţări să întreprindă acţiuni şi proiecte durabile. în noiembrie 2005. Iniţiativa este lăudabilă. majoritatea parteneriatelor transformându-se în cooperări mult mai structurate. Diverse întâlniri ale actorilor cooperării descentralizate francoromane au fost organizate în România cu sprijinul Ambasadei Franţei şi colectivităţilor teritoriale din România : la Timişoara (4-5 iulie 2001). Ca urmare a acestor întâlniri naţionale. s-a organizat prima ediţie a Forumului cooperării descentralizate (« les assises de la cooperation décentralisée ») la Villefranche-de-Rouergue – Franţa. dar în egală măsura. Acest entuziasm s-a menţinut şi ulterior.experienţă în materie de gestiune publică. precum şi acţiunile pe care le facem împreună reprezintă modele de colaborare la nivel european pentru multe ţări » Cristian ANGHEL. Numărul participanţilor prezenţi la aceste întâlniri este unul important. Alba Iulia (mai 2006). structurilor asociative ale autorităţilor publice locale din cele două ţări. In începutul cooperării descentralizate franco-romane a contant şi un puternic sentiment de solidaritate care a condus colectivităţile franceze sa-si aducă aportul în deschiderea României după evenimentele din ’89.

3. ale legislaţiilor 253 . într-un demers de dezvoltare durabilă pentru ca : . reprezentanţi ai colectivităţilor locale. care sa angajeze colectivităţile locale în vederea înscrierii cooperării ca fiind un adevărat proiect politic al teritoriilor reprezentate -definirea obiectivelor. 2. s-a conturat un set de principii în baza cărora s-au dezvoltat activităţi menite să conducă la atingerea graduală a obiectivelor acordului de cooperare. condiţii indispensabile unei bune cooperări. de definire a axelor şi priorităţilor de colaborare. educaţionale şi altele între comunităţile locale.principiul continuităţii. Scopul acestor întâlniri este şi o ocazie de bilanţ. urbanism. dar şi de apropiere între ONG şi colectivităţile locale. patrimoniu. francofonia ne uneşte. priorităţilor şi modului de evaluare şi comunicare să se facă de comun acord pentru a ajunge la proiecte împărtăşite şi o coordonare reală între actorii implicaţi (fie ei reprezentanţi ai statului. cu privire la acţiunile în care cooperarea descentralizată intervine : sociale. educaţie. Vicepreşedintele Consiliului General Manche.principiul democraţiei şi legalităţii în baza căruia întreaga activitate de cooperare se desfăşoară cu respectarea prevederilor Constituţiilor celor doua ţări şi a reglementărilor Europene. de promovare a activităţii colectivităţilor locale. utilizând experienţa dobândita anterior. putem aprecia că pe parcursul cooperării româno-franceze.In cadrul întâlnirilor generale « assises de la cooperation décentralisée » au fost dezbătute numeroase teme. politici locale şi regionale. care asigură un caracter permanent al activităţilor desfăşurate de parteneri. avem o organizare teritorială similară şi casa noastră mamă se numeşte Europa» fragment din intervenţia dlui Gilles QUINQUENEL. după cum urmează: 1. sociale. Reprezentantul Adunării Departamentelor din Franţa (ADF) Privind retrospectiv.principiul abordării globale. uniforme şi echilibrate. economice. membrii asociativi sau ai societăţii civile). culturale. ceea ce presupune utilizarea unor metode şi tehnici variate care se încadrează în concepţia de regionalizare şi mondializare a relaţiilor administrative. Aceasta şi datorită faptului că « împărtăşim o istorie comună. S-a dorit ca Forumul organizat la Cluj Napoca să dea un nou elan cooperării franco-române. descentralizarea şi autonomia locală.acţiunile cooperării descentralizate sa fie construite în jurul unor proiecte adevărate de dezvoltare. dezvoltare durabila.

AFCCRE.naţionale şi europene. Carta cooperării descentralizate şi a dezvoltării durabile inţiativa CUF.cuf.org Ghidul cooperării descentralizate franco-romane.principiul transparentei şi participării în baza căruia elaborarea şi implementarea strategiei de cooperare se face în mod transparent cu participarea societăţii civile alături de instituţiile publice locale şi centrale pentru realizarea obiectivelor asumate.fr 254 . Bibliografie Comunicate de presaă ale Ambasadei Franţei la Bucureşti 2002-2006. Bucureşti. SCAC. www. 32.principiul dezvoltării durabile în baza căruia proiectele şi acţiunile dezvoltate trebuie să urmărească satisfacerea nevoilor comunităţilor locale într-o manieră care va garanta libertatea de decizie a viitorilor aleşi. p.ambafrance. 2006. precum şi a prevederilor tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care Franţa şi România sunt părţi semnatare 4. Comitetul 21. 5. www.

sensibilitatea lor și spiritul epocii lor.turiști).urme valoroaseale geniului lor. mon aîme est plus en harmonie avec tes sites charmant.Patrimoniul cultural şi natural.a peisajelor.locuri.sufletul oricărui loc Prof.din diferite motive locuiesc acolo(rezidenți.. space. values. Grădiniţa Rază de Soare.sau în spații naturale mirifice..locul de origine ori cel de ședere a constituit pentru om o legătură cu veșnicia. and experiences of artists.realitatea virtuală încearcă să le erodeze treptat.. Mari personalități..Evidențierea pluralității relațiilor dintre acești doi poli reprezintă posibilitatea unei revigorări a relațiilor și cei care.cu ajutorul imaginilor.. scientists. Keywords: heritage.cu timpul și spațiul.ton air est plus parfums qui celui que je respirai. the writers show that they left their own lives (daily living).mais la bonté naive de la nature:je suis chez mai. Honoré de Balzac. où règne mon pois laudace. artiști.a unei experiențe unice în locuri cruciale ale culturii.știință. 255 . their sensitivity and spirit of their age.. oameni de știință.Există o legătură foarte veche între umanitate. culture „C'est sur ton ciel pur que mes premiers ont vu fuir des premiers nuages. scriitori au lăsat în fiecare țară europeană.Voiajul fizic devine ocazia unui voiaj intelectual și afectiv în artă. valuable trace their genius.Din păcate în contemporaneitate. writers have left every European country. Oui. time. Great personalities. Călătoria fizică și descoperirea reprezintă momente foarte importante pentru cunoașterea naturii și culturii locurilor. artists. Din vremuri imemoriale. to find harmony.le grandiose.o acțiune finalizatăprin povestirea... Târgovişte (Dâmboviţa) Abstract The trip is synonymous with a rediscovery of self.istorie. Mariana CROITORU Centrul CRED.a textelor. balance lost.istorie și tradiție. E minunat când se crează legături de comunicare între om și contextul de referință spațiu-timp.

Călătoria este o fascinație și o metaforă existențială,ca și cum limita dintre țărm și mare,ne-ar îndemna să reflectăm la enigmele propriei vieți. Călătoria este sinonimă cu o redescoperire a sinelui,iar experiențele artiștilor,ale scriitorilor arată că și-au părăsit propriile vieți (traiul de zi cu zi),pentru a găsi armonia,echilibrul pierdut. Călătorul descoperă nu numai spiritul locului, dar redescoperă propriul său suflet.Într-un peisaj montan,de exemplu,trăirile emoționale sunt profunde,iar gândurile se îndreaptă ancestral. „Descălecătorii au venit de la munte.De nicăieri nu ai mai clară viziunea sensurilor,decât de la munte.Muntele inspiră simțiri grandioase (Zaharia Sângeorzan).Formula „oameni și locuri definește o profundă legătură între sufletul locului și spiritualitate,un conglomerat realizat prin comuniunea oamenilor cu natura,cu tradițiile și cultura locurilor.Se știe că„omul sfințește locul ,dar și locul îl „sfințește pe om la rândul său.A cunoaște spiritul locurilor și mentalitatea oamenilor a reprezentat fir călăuzitor atât pentru reporteri de marcă,scriitori,istorici dar și pentru diplomați,oameni de cultură și oameni obișnuiți. Veșnicia poate fi tradusă prin păstrarea și evident transmiterea tradiției.Despre tradițiile românilor Lucian Blaga spunea: „Tradiția noastră e fără vârstă,ca frunza verde .Cultura noastră românească a fost solidară cu orizontul spiritualității folclorice.Această solidaritate a fost menită să promoveze posibilitățile de creație ale poporului nostru.Din vremuri străvechi,neamul nostru românesc și-a concentrat forțele lui de creație aproape exclusiv în universul spiritualității populare.Istoria a silit neamul românesc să-și adâncească propriile sale tradiții latine și pro-latine împiedicându-ltotodată să participe la mișcarea culturală inaugurată de Renaștere și Iluminism.Pentru că istoria i-a fost potrivnică,geniul popular sa solidarizat cu acele realități vii pe care niciun șuvoi potrivnic nu le poate atinge:Cosmosul și ritmurile cosmice.Este deja cunoscut faptul că strămoșii românilor erau deja creștini,în timp ce neamul românesc„se plăsmuia întra catastrofe istorice .Astfel simpatia față de Cosmos,atât de specifică geniului românesc nu poate fi catalogată drept un sentiment păgânesc – ci ca o formă a spiritului liturgic creștin.Multă vreme s-a crezut că sentimentul Naturii și solidaritatea cu ritmurile cosmice trădează o spiritualitate necreștină.Această prejudecată era generată de o insuficientă cunoaștere a creștinismului ,mai ales a celui răsăritean,care a păstrat în întregime spiritul liturgic al primelor

256

veacuri.Pentru noi,românii,spiritul creștin a considerat totdeauna Cosmosul ca fiind o creație alui Dumnezeu,iar ritmurile cosmice au fost comparate cu o liturghie sfântă.Solidarizați spiritualicește cu Natura, românii au prelungit până în zilele noastre„acea magnifică încercare de încreștinare a Cosmosului (Mircea Eliade). Dacă ținem seama de ceremonialul pascal,de exemplu,devine simplu de înțeles cât de solidară este Natura cu misterul cristologic:Natura toată este cernită în Săptămâna Patimilor,dar renaște triumfătoare prin învierea lui Isus.Această liturghie cosmică este regăsită în folclorul românesc.Poporul român s-a retras în el însuși,s-a concentrat asupra propriilor tradiții,apărându-se împotriva popoarelor (influențelor potrivnice).Astfel românii au păstrat,au adâncit și au valorificat o viziune creștină a Naturii,așa cum fusese ea exprimată în primele secole ale creștinismului.Se poate spune pe bună dreptate că arhaismul și conservatorismul folclorului românesc au salvat un patrimoniu care aparținea creștinismului în genere,dar,pe care procesele istorice l-au anihilat.Cle mai bune exemple pentru a înțelege că spiritualitatea populară românească este solidară cu liturghia cosmică sunt baladele populare„Miorița și „Meșterul Manole .Aceste creații reprezintă piese de aur ale patrimoniului cultural,al spiritualității românești,sunt valori ale geniului creator popular. Creaţia spiritualităţii populare arată constantele geniului creator românesc.” Acolo unde moartea e încă valorificată ca o nuntă, izvoarele spirituale sunt intacte” (Mircea Eliade). De-a lungul timpului, aproape tot ceea ce a dat mai bun geniul românesc, l-a dat pe nivelul creaţiei folclorice. În orizontul spiritual care este propriu folclorului trecerea timpului este comparată cu apa care trece, iar tradiţiile reprezintă pietrele:”Apa trece, pietrele rămân”. Pietrele semnifică imaginea arhitipică a realităţii antologice. Când sfintele sărbători de iarnă bat la poarta sufletelor noastre de români, fiecare dintre noi se întoarce în povestea de iarnă a copilăriei. Iarna copilăriei, de-o veşnicie deapănă poveşti. În iarnă, povestilor ascultate cândva la gura sobei devin fotografii făcute cu inima, imagini în care apar bunicii ori părinţii plecaţi în iarna veşniciei. În iarnă, aproape de

257

Sfintele Sărbători, tradiţiile ne cheamă cu şoapta vântului dintre ACUM şi ALTĂDATĂ. Cu smerenie ne închinăm amintirilor din iarna copilăriei. Pe acest fir (al amintirilor) călăuză este pâlpâiala timidă a lumânării aprinse lângă coşul cu covrigi. Aşa începea colindul în copilăria mea. Bunicul spunea că Irod poruncise să fie ucisi pruncii..., şi de aceea copii primesc la colind mere, covrigi, nuci … aşa spunea el. În noaptea amintirii, luminată de strălucirea zăpezii ori de licărul stelelor, parcă drumul nu mai era drum, ci un pod de argint, sclipitor, care ducea, parcă spre o grădină a Edenului. Noi copiii, parcă nu mai eram cei din fiecare zi, părea că suntem nişte îngeri. Oricum eram cuminţi şi fericiţi. Ca în colindele străvechi “parcă se coboară” acea pace a serilor de colind de altădată, ne-nvaluie şi acum la ceas de Sfinte Sărbătoari. Ideea pe care doresc aici să o evidenţiez este aceea că “sufletul locului se îngemănează cu sufletul omului, care, copil fiind cândva, a luat cu sine prin lume Sfinţenia copilăriei. Fiecare iarnă a copilăriei am trăit-o ca pe o poveste. Personajele bune erau toţi cei apropiaţi, iar personajele rele nu erau plăsmuite niciodată, de teamă să nu apară. Minuni se întâmplau: începeau “ pe la cântători”, când veneau copii mari cu “Steaua”, când sărutam icoana în Ajun. Minunea se continua în somnul adâncit de mirosul bunătăţilor pregătite. Am visat că fiecare copil are o stea, şi că pe drumul stelelor vine Crăciunul. Era întruchiparea văzută în icoane, la Sfânta Biserică.Peste ani uitarea nu se poate aşterne, căci cea ce un copil a fotografiat cu inima, rămâne în veşnicie. Tradiţiile înseamnă nemurire, integrare de valori, fac parte din patrimoniul nostru cultural. In concluzie patrimoniul nostru cultural integrează valori ce aparţine şi folclorului, într-o varietate de manifestări. Nu întâmplător şi literatura noastră îşi are origine în folclor. Alături de patrimoniul cultural, patrimoniul natural, defineşte “ l'âme de lieu”. Într-un loc încărcat de istorie, aşa cum este Târgovişte, şi-au pus amprenta personalităţi de seamă ale religiei, literaturii şi artei, istorici de renume. ”Curtea Domnească” de altădată, străjuită de Turnul Chindiei parcă par că trezesc ecourile unor vremi apuse. În spiritualitatea şi conştiinţa târgoviştenilor sunt puternic împregnate imagini ale voievozilor şi domnitorilor, dar şi ale sfinţilor canonizaţi, pentru care au manifestat evlavie, până în zilele noastre. Primul sfânt canonizat pe pământ românesc a fost Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Tării Româneşti, care şi-a manifestat cu putere, darurile sale divine, aici, pe aceste meleaguri. A promovat întotdeauna buna şi necesara colaborare între credinţă şi cultură,

258

adresând îndemnuri pentru tipărirea de carte. Istoria a aratat că roadele îndrumării sale duhovniceşti s-au văzut cel mai bine în viaţa şi activitatea Sfântului Voievod Neagoe Basarab, primul mare erudit. Prin scrierea sa “ Învăţăturile catre fiul său Teodosie” promovează o politică statală autentic creştină, întemeiată pe valorile fundamentale şi nepieritoare ale Evangheliei.

Ca o concluzie, Mircea Eliade atribuie sufletului fiecărui loc „sufletul neamului, care este înpărtit în spiritualitatea oamenilor din cele mai vechi timpuri şi până azi”. Noi suntem sufletul locului. Ţara noastră este un loc “binecuvântat de Dumnezeu, iar noi românii ne tragem seva de la pământenii Daciei de demult, care au făcut din acest loc hotar al împărăţiei basmului, iar din credinţă si-au făcut o lege”.

Bibliografie M.Eliade, Profetism românesc, Ed. Roza Vânturilor, Bucureşti, 1990 Viaţa Sfântului Ierarh Nifon, Arhiepiscopia Târgoviştei, 2010 Cugetări şi reflecţii despre cultură şi civilizaţie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1984 H.de Balzac, La Loire et les collines de la Touraine, journal Z.Sângeorzan, Teme fundamentale (M. Sadoveanu), Ed. Minerva, Bucureşti, 1976 P.Nistor, A.Bogdan Ceobanu (coord.), Diplomaţie şi destine diplomatice în lumea românească, Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2011 C. Sandache, Literatură şi politică: Paul Morand , sursă online: http://www.dacialiterara.ro/6-2010/DL-06-2010.pdf

259

Spaţiul românesc şi influenţa elenă Lect. univ. drd. Adina BARBU -CHIRIMBU Facultatea de Litere, Universitatea „ Spiru Haret” Abstract This article discusses the Greek influence on Romanian culture, trying to prove that this is one of the most stable, strong, long and not least beneficial foreign influences on our culture. Preferential relations between Greek and Romanian are based on spiritual affinity, religious, cultural followed the natural course by World War II. After the Revolution of 1989, there was a new beginning of the cultivation of traditional Romanian-Greek relations, a new development of the expression of ethnic Greek, learning the ancient Greek and a powerful rediscovery of Greek ethnic identity. Key words: Greek, identity, culture, Romanian civilization

Chiar şi o simplă privire asupra devenirii noastre istorice relevă o strânsă şi permanentă legătură între poporul român şi cel grec. De la perioada veche invăluită în legendă de când datează povestea Insulei Şerpilor – cunoscută în antichitate ca insula lui Ahile până la povestea mult mai nouă a Jocurilor Olimpice moderne reînviate de Ev. Zappas – român de origine greacă, de la pământul primitor şi noua patrie reprezentată de Ţările Române pentru greci după căderea Constantinopolului până la reluarea strânselor legături între Grecia şi România după 1989, istoria grecilor şi a românilor se întâlnesc şi se împletesc întotdeauna în mod pozitiv şi ascendent. „Nici un al popor nu a avut o influenţă atât de constantă şi de benefică asupra noastră precum grecii. Dar – se întreabă cercetătoarea Georgeta Filitti, distinsă fiică a poporului grec şi promotoare a culturii acestuia in România – ce i-a făcut pe geto-daci apoi pe români, mai întotdeauna in stare să se scuture de năvălitori, de intruşi, să-i primească pe greci, sa le folosească alfabetul, cum atestă o inscripţie din sec. III î. Hr., să

260

se inteleagă de cele mai multe ori cu ei, să găsească instinctiv acele modele de cooperare râvnite de toate popoarele în căutarea păcii universale?”74 Originile legăturilor româno-elene se găsesc în zorii istoriei, în îndepărtata Preistorie. În neolitic, apoi în epoca bronzului în nenumărate situri arheologice de pe teritoriul ţării noastre au fost descoperite artefacte aproape similare cu cele descoperite la Mycene, Kakovatos, Ciclade. La rândul ei, ceramica de provenienţă greacă sugerează intense relaţii de schimb cu corăbierii greci care ajungeau în ţinuturile pontice, aşa cum reiese din versurile primilor poeţi greci. „Theogonia” lui Hesiod, datată – ca şi faimoasa legendă a argonautilor – din secolul 8 î.Hr. mentiona Istrul iar poetul Arktinos din Milet amintea insula Leuke75. În Antichitate, dorinţa de aventură şi de colonizare a unor noi teritorii i-a mânat pe greci până catre gurile Dunării; aici ridică cetăţi pe ţărmul Mării Negre (ca de altfel în tot bazinul acesteia) şi în Dobrogea, făcând această zonă să pulseze de o viaţă economică şi culturală deosebită. Izvoarele arheologice stau mărturie acestui lucru. Grecii ne-au oferit cele mai vechi informaţii despre strămoşii noştri, istoricii greci antici facând referire la triburile de la nordul Dunării; lui Herodot îi datorăm cea mai cunoscută descriere a geţilor, numiţi de acesta “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Tot grecilor le datorăm fondarea cetăţilor Tomis, Callatis, Istros (Histria); podul lui Traian de peste Dunăre este opera grecului Apollodor din Damasc. Datorăm aceluiaşi faimos arhitect antic grec monumentul considerat în unanimitate de specialişti actul de naştere al poporului român – Columna din Forul lui Traian din Roma. Adoptarea creştinismului ca religie comună va face martiri în rândul ambelor popoare. In necropolele de la Basarab sau Niculiţel se găsesc înmormântaţi geţi şi greci, fraţi întru aceeaşi credinţă care îi va uni vreme de secole. Grecii ne-au oferit cele mai vechi informaţii despre strămoşii noştri, istoricii greci antici facând referire la triburile de la nordul Dunării; lui Herodot îi datorăm cea mai cunoscută descriere a geţilor, numiţi de acesta “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Tot grecilor le datorăm fondarea cetăţilor Tomis, Callatis, Istros (Histria); podul lui Traian de peste Dunăre este opera grecului Apollodor din Damasc. Datorăm aceluiaşi faimos

74

Filitti, Georgeta, „Cuvânt înainte” la lucrarea Paulei Scalcău “Elenismul în România. O istorie cronologică”, Ed. Omonia, Bucureşti, 2006, p.5 75 Actuala Insulă a Şerpilor

261

arhitect antic grec monumentul considerat în unanimitate de specialişti actul de naştere al poporului român – Columna din Forul lui Traian din Roma. Multe cetăţi geto-dace au fost construite după planurile unor arhitecti greci iar alfabetul grec este folosit în Dacia. Majoritatea monumentelor religioase din provincia romană Dacia sunt dedicate unor zeităţi greco-romane iar iconografia de la inceputul primului mileniu d.Hr. are ca temă principală mitologia greacă. Nu putem continua sa vorbim despre secolele urmatoare fără a-l aminti pe istoricul Dio Cassius, provenind dintr-o familie de aristocraţi greci, autorul unei istorii de dimensiuni impresionante a Romei, în care îi aminteşte pe geto-daci. Apariţia şi răspândirea creştinismului în Dacia se leagă tot de prezenţa greacă. Gemma datând din secolul al II-lea d.Hr. descoperită la Constanţa în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (şi aflată în prezent la British Museum) are gravate pe ea scena răstignirii şi cuvântul simbolic ichtis în greceşte, fiind considerată drept mărturia cea mai veche a prezenţei creştinismului în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Nu lipsit de importanţă ni se pare să îl amintim pe învăţatul grec Dionisie cel Mic, născut in secolul VI pe teritoriul Scythiei Minor, creatorul sistemului cronologic ce porneşte de la naşterea lui Hristos şi folosit astăzi în întreaga lume. Timp de mai bine de un mileniu, Imperiul Bizantin – şi prin el cultura elenă – a reprezentat cea mai importantă sursă de influenţă în întreaga zonă orientală a Europei. O dată cu ridicarea „celei de-a doua Rome”, a Constantinopolului, cultura bizantină se răspândeşte inclusiv în spaţiul de la nordul Dunării şi va rămâne o influenţă permanentă în acest teritoriu timp de multe secole, teritoriu devenit o prelungire a Elladei. În secolele X-XI prezenţa meşterilor bizantini în spaţiul românesc e atestată de ornamentele specifice de pe capitelurile de piatră ale cetăţilor de la Dăbâca, Alba Iulia, Slon (Prahova) sau Moldoveneşti (Cluj), de literele greceşti cu care erau însemnate cărămizile, de provenienţa bizantină a materialelor de construcţie şi de modul în care sunt îmbinate. Cucerirea Constantinopolului în 1204 de către cavalerii celei de-a patra cruciade declanşează emigrări importante ale grecilor către zona dunăreano-pontică. Prelaţi de origine greacă ajung să fie o prezenţă des întâlnită la nordul Dunării. La începutul secolului al XIII-lea cneazul Balea şi urmaşii săi aveau un episcop de rit grec iar către sfârşitul secolului întemeierea

262

Mitropoliei de la Vicina reprezintă o strângere a relaţiilor între statele feudale române şi Imperiul Bizantin. Această nouă Mitropolie va fi păstorită de ierarhi greci: Teodor, despre care izvoarele istorice menţionează că a participat la un sinod în capitala imperiului în 1285, Luca, Macarie, Iachint. Integrarea civilizaţiei româneşti în cea sud-est europeană de influenţă bizantină se simte cu precădere în arhitectura religioasă, încă din secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, pentru a culmina în secolele al XV-lea şi al XVI-lea. În secolul al XIV-lea, formaţiunile statale româneşti, aflate la începutul organizarii lor, stabilesc relaţii politice cu Bizanţul; Dobrotiţă, întemeietorul statului dintre Dunăre şi mare primeşte în 1357 titlul de despot, cea mai înaltă demnitate la Curtea bizantină, din partea împăratului Ioan V Paleologul pe care îl susţinuse împotriva rivalului său Ioan VI Cantacuzino. El însuşi căsătorit cu o aristocrată constantinopolitană, Dobrotiţă intră în relaţii de rudenie cu împaratul bizantin prin căstoria fiicei sale cu moştenitorul împăratului. Către sfârşitul secolului, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân sunt menţionaţi primii dregători greci în Muntenia; tot in aceeaşi perioadă prezenţa grecilor la curtea domnească se face simţită şi în Moldova. În secolele ce vor urma prezenţa greacă se va intensifica nu numai la nivel politic ci şi - mai ales – în sfera religioasă. Încă înainte de mijlocul secolului al XV-lea atât pe scaunul mitropolitan al Munteniei cât şi al Moldovei se află înalţi prelaţi de origine greacă. În momentul prăbuşirii Constantinopolului în 1453, mitropolitul grec al Moldovei, Ioachim, îi îndeamna printr-o enciclică pe toţi creştinii să îi ajute pe fraţii lor fugiţi din faţa urgiei turceşti. Începând cu această dată emigraţia greacă spre Ţările Române se intensifică, impactul prezenţei greceşti asupra vieţii economice, politice, culturale a acestora intensificându-se în secolele următoare. În familiile domnitoare române se continuă politica de înrudire cu bizantinii. În paralel, toţi domnitorii români ajută cu daruri bogate mănăstiri din Orient sau de la Muntele Athos. Fenomenul de pătrundere a elementului cultural grec în Tările române atinge un punct culminant la sfărşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de-al XVIII-lea, în timpul domniei lui Brâncoveanu şi va rămâne la un nivel ridicat pe tot parcursul secolului al XVIII-lea marcat de prezenţa domnitorilor fanarioţi. Încă din prima parte a secolului al XVII-lea în Principatele Române se constituie şcoli cu predare în limba greacă. „Profesori, filosofi, preceptori, secretari domneşti, medici, jurişti din spaţiul de expresie grecească se refugiază la Bucureşti şi Iaşi. Toţi aceşti greci care

263

dau strălucire învăţământului, tiparului, practicării diferitelor profesiuni liberale sunt nişte cosmopoliţi. S-au format in marile universităţi italiene, la Ioannina, la Constantinopol; îi ajută pe domnii români să-şi constituie biblioteci ce vor fi curând invidiate de occidentali. Această pleiadă irepetabilă de invaţaţi greci, susţinuţi din plin de domnii pământeni, apoi de cei fanarioţi are meritul de necontestat de a fi introdus Principatele Române, fie şi vremelnic, în sistemul de valori academice creatoare, de rezonanţă europeană.”76 Nu trebuie să ignorăm sentimentul de împamântenire atotputernică a grecilor încercat de contemporani în secolele respective; uneori aceştia reacţionează însă răscoalele antigreceşti şi măsurile restrictive luate de unii domni la adresa grecilor nu au urmări semnificative. Perioada de maximă afirmare a elenismului în Tările Române rămâne cel al domniilor fanariote. Folosit de Imperiul Otoman ca mod de supunere şi administrare eficientă a provinciilor româneşti cu ajutorul unor funcţionari greci, provenind în majoritate din cartierul constantinopolitan Fanar, sistemul a funcţionat – cu părţile lui pozitive şi negative – timp de un secol. Deşi istoriografia din secolele urmatoare, influenţată de curentul naţionalist care va domina întreaga Europă s-a grăbit să prezinte perioada fanariotă în cele mai negre culori nu putem ignora faptul că secolul al XVIII-lea a reprezentat zorii modernitaţii pentru Principatele Române, principii fanarioţi contribuind în mod decisiv la desprinderea de medieval şi intrarea în modern a provinciilor pe care le conduceau. Considerăm important să subliniem această diferenţă între imaginea pe care grecii fanarioţi au avut-o în epoca în care au condus Muntenia şi Moldova şi imaginea profund negativă, denigratoare creată după consumarea efectivă a acestei perioade din istoria noastră77. Fără a încerca să ignorăm aspectele negative inerente ale epocii fanariote este totuşi evident ca aceasta a avut certe elemente pozitive, benefice pentru Tările Române. Nu trebuie să uităm faptul că introducerea de către otomani a sistemului de guvernare prin intermediul înalţilor dregători greci proveniţi în majoritate din cartierul Constantinopolitan al Fanarului a reprezentat

76

Filitti, Georgeta, Cuvânt înainte la lucrarea Paulei Scalcău, “Grecii din România”, Ed. Omnonia, Bucureşti, 2003, p. 8-9. 77 Istorici ca Bălcescu, Quinet, Kogălniceanu, Bariţiu se încadrează în acest curent.

264

varianta cea mai puţin negativă pentru viitorul Principatelor Române, alternativa fiind transformarea acestora în paşalâcuri. Guvernarea prin intermediul grecilor fanarioţi a permis Moldovei şi Munteniei să îşi păstreze un grad destul de însemnat de indenpendenţă, susţinut chiar şi de unii dintre principi – care, deşi străini, ajung să acţioneze în favoarea noilor lor patrii adoptive vremelnice. Despoţi luminaţi, cu o educaţie inaltă, grecii fanarioţi au introdus reforme care au schimbat faţa Principatelor. Majoritatea celor 32 de domni fanarioţi se dovedesc buni administratori, codificând şi modificând în sens iluminist raporturile sociale, creând o administraţie provincială eficientă, fiind de asemenea preocupaţi de urbanism şi fondatori şi sprijinători de şcoli, spitale, tipografii, lăcaşuri de cult. Aceastia au operat restructurarea instituţiilor, au introdus şcolarizarea şi salarizarea slujbaşilor, au produs legislaţie nouă şi modernă, au reformat fiscalitatea, au desfiinţat şerbia78. Este suficient sa amintim faimoasa Constituţie din 1746 a lui Constantin Mavrocordat, publicată în “Mercure de France”, anterioară cu aproape cinci decenii măsurilor juridice şi administrative care au reformat Franţa începând cu 1789. Este de asemenea de remarcat că principii greci din secolul luminilor au fost atât consumatori cât şi producători de cultură. Au încurajat istoriografia şi au fost ei înşişi scriitori dăruiţi cu talent, ca Nicolae Mavrocordat, Nicolae Caragea sau Alexandru Hangerli. Dominatia culturală greacă nu a reprezentat în secolul al XVIII-lea un proces forţat. Aşa cum vom remarca în primul capitol al acestei lucrări, în mod paradoxal aceasta nici macar nu atinge un apogeu în epoca fanariotă ci în cea premergatoare acesteia.79 Prezenţa greacă era deja de multe secole o realitate puternică în peisajul cultural al Tărilor Române şi va rămâne aşa şi după încheierea epocii fanariote, când cele două popoare, grec şi român găsesc noi puncte de afinitate. Români şi greci vor lupta contra unui duşman comun, Imperiul Otoman, susţinându-se reciproc în lupta de eliberare naţională, şi paşind în modernitate în acelaşi timp.80 După un oarecare recul în perioada

Djuvara, Neagu – „Intre Orient şi Occident. Tările române la începutul epocii moderne”, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2009, p. 64, p.71. 79 Ne referim in special la cultura scrisă. 80 Cf. Bouchard, Jacques – „Les grecs phanariotes et la formation de la conscience nationale roumaine ”, în „Închinare lui Petre Năsturel la 80 de ani”, volum îngrijit de Ionel Cândea şi Paul Cernovodeanu, Brăila, 2003 , p.3

78

265

conflictului dintre Alexandru Ipsilanti şi a Păcii de la Adrianopol, o dată cu liberalizarea comerţului pe Dunăre numărul grecilor care aleg să se stabilească în Principate este din nou în creştere. Negustori, marinari, mesteşugari, foşti luptatori în războiul pentru independenţa Greciei se stabilesc în nenumărate oraşe din Muntenia şi Moldova, contribuind la inflorirea vieţii economice şi culturale a acestora. “La inţiativa comunităţilor greceşti – remarcă cercetătoarea Paula Scalcău – se constituie acele organisme care îi vor defini mai apoi din punct de vedere identitar: publicaţiile diverse, societăţile, bisericile consulatele. La a doua generaţie acest val de după războiul pentru independenţa Elladei dă profesori, avocaţi, artişti, ziarişti, medici, mari proprietari preocupaţi mai puţin de grecitatea lor şi mai mult de afirmarea socială într-o Românie ce se modernizează rapid. Ea absoarbe ca un burete noutatea, deschizând generoasă portile celor dornici să se realizeze. E un creuzet unde toleranţa, pasivitatea, rezerva unora se acordă perfect cu mobilitatea, spiritul de întreprindere, de risc, al «străinilor». Rezultatul este o ţară prosperă care la cumpăna veacurilor 1920 arbitrează politica sud-estului european.”81 Pe întreg parcursul secolului al XIX-lea grecii îşi vor pune amprenta asupra patriei lor de adopţie. Prima tipografie muzicală din lumea orientală, întemeiată de Petru Manuil din Efes la biserica Sfântul Nicolae Şelari din Bucureşti şi condusă de grecul Antonios Pantoleon, cunoscut posterităţii cu numele de Anton Pann, şi ca autor al versurilor imnului naţional al României. Tot unui grec îi datorăm utilizarea pentru prima dată intr-o lucrare ştiiţifică a numelui actual al ţării noastre. Lucrările “Istoria României” şi ulterior “Geografia României” aparţinând lui Daniil Filippidis (1750-1832), profesor la Academia domnească din Iaşia au fost publicate în 1816 la Leipzig; foarte recent, în 2004 apare o ediţie în limba română la Bucureşti a “Istoriei României”, sub îngrijirea cercetătoarei Olga Cicanci. Cele două lucrări dedicate patriei sale adoptive de Filippidis, “cel devenit «român cu trup şi suflet» după expresia lui Constantin Erbiceanu”82 Încă de la începutul secolului al XIX-lea Grigore Ghica remarca relaţia strânsă dintre greci şi români care se formase pe tot parcursul secolului anterior: “Cele două naţiuni s-au amestecat atât de intim în timpul

81 82

Scalcău, Paula – „Grecii din România”, Ed. Omonia, Bucuresti, 2003, p. 11-12 Lazăr, Elena – „Cărturari greci în Tările Române”, Ed. Omonia, Bucureşti, 2009, p. 81.

266

guvernării precedente încât niciodată nu se va putea trage o linie de demarcaţie între ele”.83 În contextul marcat de naţionalism din prima parte a secolului al XIX-lea, care a determinat şi o reacţie împotriva fenomenului fanariot, primii domni pământeni (care de altfel se înrudeau cu cei precedenţi) sunt nevoiţi sa ia măsuri prin care să stopeze emigraţia grecească spre Moldova şi Muntenia, însă decretarea libertăţii comerţului şi deschiderea Dunării ca rută comercială internaţională a condus la patrunderea unui mare numar de greci în special în oraşele legate de fluviu: Tulcea, Sulina, Brăila, Galaţi, Giurgiu, Constanţa. În 1860 comunitătile greceşti sunt recunoscute oficial de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, probabil nu întâmplător fiind faptul că mama domnitorului, Sultana Kozadini provenea dintr-o familie grecoitaliană din Constantinopol (iar Cuza fiind cunoscător de limbă şi cultură elină datorită acesteia) Grecii din România se vor manifesta şi ca generoşi donatori (E. Zappas, V. Adamachi, P. Harokopos), sau se afirmă pe plan international ca oameni de ştiinţă, de cultură, medici etc. Până la mijlocul secolului XX nu va mai exista probabil nici o dimensiune a societăţii româneşti in care români de naţionalitate greacă să nu îşi facă simţită prezenţa în mod remarcabil. Anexa 2 încearcă să menţioneze o parte dintre acei grecii care au avut un impact deosebit în domeniile în care au activat. Relaţiile preferenţiale între greci şi români bazate pe afinitate sufletească, religioasă, culturală şi-au urmat cursul firesc până la al doilea război mondial. În prima parte a secolului XX personalităţi de origine greacă vor comtinua să se împună în cele mai diverse domenii. În 1901, de ziua Elladei este inaugurată Biserica grecească din Bucureşti în prezenţa ministrului plenipotenţiar al Greciei la Bucureşti. În acelaşi an se naştea la Brăila Andreas Embirikos, unul dintre marii poeţi ai secolului XX şi iniţiatorul suprarealismului în poezia greacă. Soprana Haricleea Darclee, actorul Aristide Demetriade ajung să fie cunoscuţi dincolo de graniţele ţării. La sfârşitul secolului al XIX-lea românca de naţionalitate greacă Maria Koutsarida devine prima femeie cu titlul de doctor în medicină din România, în urma sustinerii tezei de doctoral la facultatea de Medicină din Paris. Aceasta s-a implicat ulterior în organizarea primelor structuri de ocrotire a copilului din ţara noastră. În prima parte a secolului XX tot un

83

Scalcău, Paula – „Grecii din România”, Ed. Omonia, Bucuresti, 2003, p. 145

267

grec, Odysseu Apostol era medicul şef al armatei române şi autor al unor studii de psihologie şcolară, medicină interna şi medicină militară, decorat pentru activitatea sa În 1921 au loc două importante evenimente care spun totul despre relaţia strânsă de prietenie dintre naţiunile greacă şi română: căsătoria prinţului moştenitor al României, Carol, cu Elena, prinţesă a Greciei la Bucureşti şi respectiv căsătoria lui George, prinţul moştenitor al Greciei cu Elisabeta, prinţesă a României. Aceştia doi din urmă vor veni în 1922 în România să participe la botezul lui Mihai, fiul prinţului moştenitor al României şi al prinţesei Elena iar un an mai târziu vor găsi în ţara noastră refugiu după câstigarea alegerilor parlamentare din grecia de către republicani. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi În prima parte a secolului XX curentul filo-elen, care debutase prin publicarea de către Nicolae Iorga a Conferinţei sale “Cultura românilor supt fanarioţi” 84 îşi face simţită prezenţa în cultura română din ce în ce mai puternic. Alături de Nicolae Iorga, care nu întâmplător le atribuie în studiile sale principilor fanarioţi caracterul de “reformatori”85, marii elenişti Nikolaos Dossios, Constantin Erbiceanu, Demostene Russo vor schimba în mod hotărâtor vizunea despre rolul grecilor şi al culturii greceşti asupra culturii române, accentuând în mod special aspectele pozitive ale atât de hulitei epoci fanariote. Continuatorii acestora, Ariadna Camariano-Cioran, Nestor Camariano Nicolae Cartojan vor scrie noua istorie culturală a secolului al XVIII-lea.86 Ceea ce nimeni nu ar fi crezut a fi vreodată posibil s-a întâmplat în anii comunismului. Mii de greci aleg să părăsească România şi au loc repatrieri masive în ţara de origine a stramoşilor lor. In paralel are loc dislocarea a mii de copii greci aflaţi în zone de conflict civil şi găzduirea lor in tabere-colonii din ţara noastră. Această “comoţie socială fără precedent în dialogul peste timp al românilor şi grecilor”87 se oglindeşte în mod dramatic in statistici. In 1930 în România se declaraseră 17606 cetăteni greci şi 26495

84

Iorga, Nicolae – Cultura româna supt fanarioţi, conferinţă ţinută la Ateneul Român, 8 feb. 1898, Ed. Librăriei Socecu, Bucuresci, 1898 85 Iorga, Nicolae – “Istoria românilor”, Cartea a VII-a, “Reformatorii”, Bucureşti, 1937 86 Preocupările eleniştilor din această generaţie – ca şi din cea precedentă se concentrează asupra acestei epoci însă nu se limitează la aceasta. 87 Filitti, Georgeta – “ Cuvânt înainte” la lucrarea Paulei Scalcău, “Grecii din România”, Ed. Omonia, Bucureşti, 2003, p. 12

268

Călăraşi. cu personalitate juridică şi având ca obiective esenţiale cultivarea relaţiilor tradiţionale româno-elene şi a raporturilor de prietenie cu toate minorităţile din România. 89 Recensământul populaţiei şi locuitorilor din 7 ianuarie 1992. reprezentanţi ai armatei dar şi înalţi prelaţi vor vizita în mod periodic România. Antonis Samaras. Roman. în primele două luni ale anului 1990 au loc două evenimente importante pentru conturarea relaţiilor viitoare româno-elene: în luna ianuarie are loc vizita la Bucureşti a Ministrului de Externe al Greciei. Inalţi reprezentanţi ai Greciei de la preşedinte la membri ai guvernului. vol. Sulina. contribuind la reluarea şi mentinerea unor strânse relaţii de prietenie. Piatra Neamţ. Pe plan cultural. Georgeta Filitti. vor apărea comunităţi elene reprezentate în mod oficial în multe oraşe din România: Constanţa. Brăila. vol. Valeriu Mardare. Andreas Rados. Zalău. 1940.88 La recensământul din 1992 numărul grecilor din ţara noastră era de numai 3940 de persoane89. Institutul Naţional de Statistică. acest lucru însemnând o recunoaştere a importanţei avute de spaţiul românesc în devenirea culturii elene şi a locului ocupat de elenismul din România in istoria diasporei elene. primul deminitar străin care a vizitat România după evenimentele din decembrie 1989. vol. Elena Lazăr.români de naţionalitate greacă. Lia Brad-Chisacof. Bucureşti. 88 269 . Oneşti. după 1989 în România se publică volume de referinţă în domeniul istoriei. IX. Târgovişte. la 6513 reprezentanţi. 1994 90 Recensământul populaţiei şi locuitorilor din 18 – 27 martie 2002. redobândirea proprietăţilor fostelor comunităţi elene. Cornelia Papacostea-Danielopolu. precum al treilea Congres Peneuropean al Societăţii Europene de Studii Neoelene. I. Apoi. Tulcea. Galaţi. însă – îmbucurător – zece ani mai târziu recensamântul populaţiei relevă o creştere semnificativă a numarului acestora. Recensământul general al populaţiei României din 29 decembrie 1930. 2004 91 Cercetători precum Olga Cicanci. Piteşti. Institutul Central de Statistică. Leonidas Rados. Au loc manifestări importante pentru întregul spaţiu bacanic. Iaşi. studiului limbii şi culturii grece91.90 Imediat după revoluţia din 1989. I. învăţarea limbii strămoşeşti. păstrarea. la 6 februarie 1990 are loc constituirea Uniunii Elene din România. Treptat. Comisia Naţională pentru Statistică. dezvoltarea şi exprimarea identităţii etniei elene. Paula Scalcău contribuie la acest proces de renaştere a culturii grece în România.

Impactul culturii greceşti asupra evoluţiei culturale a Principatelor Române în perioada fanariotă. Cartea a VII-a. Elenismul în România. p. “Reformatorii”.. Bucureşti. Bucureşti. 2009. Intre Orient şi Occident. A. Iaşi.. Bibliografie Barbu-Chirimbu. N. . Istoria românilor. Ed. Bucuresti. Ed. P. 2003 270 . Omonia. Cărturari greci în Tările Române. 64 Iorga. Ed... Neagu. P. Bucureşti. Grecii din România. E. Nicolae Mavrocordat. îndelungate şi nu în ultimul rând benefice influenţe străine asupra culturii noastre. Omonia. 1937 Lazăr. Humanitas. Bucureşti. puternice. 2011 Djuvara. O istorie cronologică. 2009 Scalcău. Stef. Tările române la începutul epocii moderne.Concluzii Influenţa greacă asupra culturii române este – aşa cum am încercat să demonstăm în paginile anterioare – una dintre cele mai constante. Omonia. Ed. Ed. 2006 Scalcău.

a instituţiilor. într-o societate în care este deficitar procesul de incluziune socială.Preocupări privind stigmatizarea. Dana Bianca ALBUŢ Universitatea din Oradea Abstract This paper is a bibliographic study author referring to concerns regarding stereotypical thinking and prejudice against Roma minority. supravieţui şi dezvolta normal fără societate. mânie. acceptaţi din punct de vedere social. se vor simţi datori să se implice în viaţa societăţii. crescând în acelaşi timp stima de sine şi sentimentul securităţii sociale Membrii unei societăţi sănătoase. drd. acceptare şi chiar de apreciere din partea semenilor săi. sentimentul de a fi important și util pentru cei asemenea lui. Roma minority. cu resurse la limita subzistenţei. social identity Introducere Prin definiţie. va duce la respingerea proiectelor. care funcţionează bine. few are those who remain indifferent. întăresc ataşamentul faţă de grup. Over time they made all kinds of prejudices and stereotypes that affect the relationship between them and members of the majority. stereotypes. or contempt or fear. incluziunea socială având deci un rol foarte important în viaţa omului. omul este o fiinţă socială. a valorilor şi normelor societăţii. Acest stil de viaţă va genera şi hrăni frustrări. Însă. creşte numărul oamenilor care cad pradă unei vieţi „de mizerie”. interacţiunea cu ceilalţi membri. deci el nu poate trăi. univ. gândirea stereotipică şi prejudecăţile faţă de etnia romă Asist. normele societăţii respective. se simt incluşi. simţind permanent nevoia de înţelegere. asumându-şi responsabilităţile care le revin. Exersarea diferitelor statusuri şi roluri în grup. „Persoanele şi grupurile dezavantajate nu vor putea depăşi singure situaţia în care se află. pentru că sunt lipsite de resursele necesare (resurse 271 . toate acestea duc la formarea identităţii sociale. The Roma are an ethnic group that wherever they find raises or fascination. nivel scăzut de educaţie şi asistenţă socială. Key words: prejudices. Aceştia vor tinde să respecte valorile.

8-10) „Atunci când nonromii identifică cine este rom. căci au preluat parcă şi au realizat ilustraţia stereotipelor. 256) Problematica stereotipurilor şi prejudecăţilor face parte din discuţiile noastre zilnice. Nicolae Gheorghe afirmă că denumirea de ţigan a devenit o noţiune. „românii sunt leneşi”. pp.. Ne punem însă întrebarea. suntem „unicat”. Cine nu a auzit de sintagmele: „ţiganii fură”. pe când ei sunt „toţi o apă şi-un pământ”. care afectează relaţia dintre ei şi membrii grupului majoritar. De-a lungul timpului s-au format tot felul de prejudecăţi şi stereotipii. Romii sunt consideraţi ca fiind persoane cu un ten mai închis decât al persoanelor din populaţia majoritară. educaţionale.). Există 272 . Nicolae Gheorghe.. Romii. În lipsa luării unor măsuri adecvate. p. sau chiar deviante. p. reprezintă un grup etnic care oriunde s-ar afla stârneşte fie fascinaţie. 12) „Stereotipul se referă la dimensiunea cognitivă sau raportarea preponderent cognitivă la un grup sau reprezentanţi ai acestuia. probabil că nu am făcut altceva decât să conştientizăm stereotipul în cauză şi să-l ocolim cu diplomaţie.3 (Liegeosi. caracteristica cea mai des citată este culoarea pielii. care a fost creată de populaţia majoritară pe baza unor prejudecăţi şi stereotipe. J. A. 2007.economice. şi chiar atunci când. ironii şi apelative. dacă aceste sintagme aparţin persoanelor. de cele mai multe ori tolerate de subiecţii în cauză. fie dispreţ sau teamă. sau sunt nişte erori de percepţie. iar raportarea preponderent afectivă şi discriminarea – la componenta comportamentală sau la consecințele comportamentale determinate de stereotipuri şi prejudecăţi”2 (Neculau. prejudecata – la dimensiunea afectivă. 2003. din respect pentru cei de lângă noi. adoptând comportamente şi moduri de viaţă diferite. ele pot deveni în timp adevărate pericole pentru societate”1 (Nedelcu. grupurilor vizate. eventual prejudecăţi? Oamenii au tendinţa de a accentua diferenţierile din grupul de apartenenţă şi omogenitatea grupurilor ţintă: noi suntem diferiţi unii de alţii. infracţionale. „negrii sunt mai buni atleţi decât albii” etc.-P. În acest eveniment au avut rol important şi rromii. trezind un interes deosebit sau constituind obiectul unor glume.. ca rezultat al unui eveniment lung istoric. politice etc. nu ne-am lăsat pradă unor astfel de catalogări. însă uneori generează conflicte tacite greu de gestionat. Datorită faptului că se simt părăsite de societate. D. ele tind să se izoleze tot mai mult de aceasta. prin aceasta accentuându-şi şi mai mult condiţia periferică. 1996. puţini fiind aceia care rămân indiferenţi.

fie că trăiesc din asistenţa socială.”5 (Andruskiewicz. de subzistenţă. de către subiecţii inferiorizaţi a unor strategii 273 . „Stereotipiile şi discriminările încep chiar de la intrarea celor mai mici copii în sistemul de învăţământ. chiar dacă ar avea un anumit nivel de educaţie. incapabili”. „Şcoala face necesară adoptarea. este foarte greu pentru romi să-şi găsească un loc de muncă. copiii încep să observe diferenţele legate de culoarea pielii. mulţi dintre părinţii romi nu-şi mai trimit copiii la şcoală. şi astfel se ajunge la situaţii de abandon şcolar. limba vorbită etc. K. Cei care nu au un loc de muncă. şi ar putea începe să aibă sentimente negative faţă de cei care sunt altfel decât ei. atât de către profesor cât şi de către colegii lor. li se reproşează că nu se poate avea încredere în ei. şi de multe ori acestea ajung să fie însuşite chiar de romi. copiii încep să aibă opinii legate de acest lucru. Chiar înainte de a putea vorbi.”4 (Szeleny. sau ceva rău. imoralitatea. Realizând că alţi oameni sau copii sunt diferiţi de ei. şi vor rămâne săraci. Aceasta nu înseamnă însă că toţi romii sunt în căutarea unui loc de muncă legal. p. rataţi. fapt ce contribuie semnificativ la formarea percepţiilor negative ale populaţiei majoritare cu privire la atitudine romilor faţă de muncă. Ei absorb foarte repede informaţii despre discriminare şi stereotipuri de la cei de o vârstă cu ei. forma ochilor. Copiii care sunt diferiţi de majoritate în vreun fel pot începe să aibă sentimente negative faţă de ei înşişi. Mulţi îi consideră hoţi. pentru că nu muncesc. Fiind conştienţi că aceste stereotipii îi vor împiedica să-şi găsească de lucru.mai multe practici şi caracteristici atribuite romilor.. Se spune că merită să fie săraci. M. 2007. şi faţă de societate în general. 2002. ei sunt „alţii”. o imagine de sine negativă. romii contribuie la stereotipizarea colectivă a nonromilor. Am putea spune pe scurt că romii sunt văzuţi ca fiind un popor diferit de toate celelalte. că trăiesc pe spinarea altora. fie că fură. Prenton. 95) Datorită acestor prejudecăţi şi stereotipii negative. 50) Există multe situaţii în care elevii romi sunt etichetaţi drept „proşti. considerate de mulţi ca fiind „determinate etnic”. fie pentru că cerşesc. asistenţa socială rămâne principala sursă de venit. lenea.. La rândul lor. p. şi mai ales de la adulţii importanţi din viaţa lor.. care tind să favorizeze ierarhic nonromii. lipsa de civilizaţie.. I. dacă simt că deosebirea aceasta este perpetuată ca ceva mai puţin normal. formându-se astfel la un cerc vicios care antrenează atât atitudinile romilor cât şi ale nonromilor. dar cert este că ei obţin tot mai greu un loc de muncă stabil. Identităţile atribuite lor sunt deseori stereotipuri negative. Câteva dintre acestea sunt: murdăria.

8 (Monteil. şi să renunţe să mai frecventeze şcoala. „Compararea socială poate să participe la determinarea comportamentelor.. 158) Stadiul actual cu privire la gândirea stereotipică şi prejudecăţile faţă de etnia romă În „Dicţionar de sociologie”.M. p. aceştia interiorizează imaginea pe care o primesc despre ei de la alte persoane importante. pot renunţa să lupte împotriva acestor etichete. Nu este complet imposibil pentru un elev să scape de o etichetă. şi se vor purta faţă de elev pe baza acestei etichete existente. dar acest lucru devine extrem de greu odată ce eticheta devine foarte cunoscută..”7 (idem. Alţii răspund prin a-i eticheta la rândul lor pe cei buni la învăţătură. Cercetătorii vorbesc de o activare automată a stereotipurilor atunci când întâlnim un anumit membru al unui grup social. ca de exemplu „curajul” de a-l înfrunta sau ignora pe profesor. afectându-le pozitiv comportamentul. Unii renunţă la orice strategie şi recurg la chiul. se arată că multe analize sociologice sunt convergente în a susţine că un prim stadiu în construirea unei naţiuni este 274 . În acest caz. având ca şi coordonatori pe Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu. Gérard Lemaine (1966) semnala faptul că procesul de comparare socială generează eterogenitate. Lucrul acesta le va da elevilor încredere. 73) Pentru a-şi conserva stima de sine aceşti elevi vor reacţiona într-unul din următoarele moduri: unii vor încerca să introducă criterii de comparare socială diferite de cele ale şcolii. alţi elevi şi profesori vor ajunge să recunoască eticheta pe care un copil şi-a atras-o. p.comportamentale susceptibile de a menţine o imagine favorabilă de sine”6 (Monteil. Prea puţini sunt aceia care sunt motivaţi să se mobilizeze pentru a-i ajunge pe cei fruntaşi din clasă. Elevii se bazează pe profesori să le furnizeze un concept despre sine. p. Apariţia stereotipurilor poate fi analizată şi din perspectivă cognitivă. J. 62) Unii elevi care ajung să fie astfel etichetaţi. 1997. „Deoarece elevii (în special cei foarte tineri) se raportează la comportamentul celorlalţi faţă de ei pentru a obţine o imagine despre cât succes au. mai ales dacă în mediul de acasă şcoala nu este percepută ca o valoare în sine.” De aceea profesorul trebuie să dea elevilor impresia că sunt capabili să rezolve anumite probleme de raţionament. J. să le spună cât sunt de buni. consum de alcool şi tutun. drept „tocilari”. Pe lângă asta. iar într-un final la abandon şcolar. 1997.-M. sau cât de prost se descurcă. un rol deosebit de important îi revine profesorului.

naţionalitatea. o persoană sau un actor social) şi un agent al stigmatizării ce poate fi difuz sau explicit. p. 6 – Laura Surdu) sunt că. Mesajul campaniei realizată de Consiliul Europei şi Uniunea europeană este:„există o nevoie de a îmbunătăţi imaginea socială a romilor”. Discriminarea lor se datorează stereotipurilor şi prejudecăţilor despre romi. însă el are şi o componentă negativă. în primul rând. tradiţională şi dificil de integrat. sub forma reprezentărilor sociale. 14) Prestigiul social este un fenomen care la prima vedere aparţine unei identităţi sociale pozitive a individului în general. ce ţine de o „proastă reputaţie” sau reputaţie negativă. simboluri.identitatea: „capacitatea unui grup de a gândi despre sine ca aparţinând unei naţiuni”9 (Zamfir C. Vlăsceanu L. (coord. şi identitatea socială (statusul social. apartenenţa la gen. însă şi infractorul/criminalul se pot mândri cu acţiunile lor. p 263) I. dar şi pe elemente subiective. 384-385) Identitatea se construieşte pe baza factorilor obiectivi. 1993. mituri originale şi legende istorice”10 (Chelcea S. pot dispune aşadar şi ei de un prestigiu. putem spune că atât omul de ştiinţă. Omul de ştiinţă. cât şi cel care încalcă normele şi valorile sociale.). putând fi întâlnit la orice nivel al structurii sociale. caz în care individul este posibil subiect al stigmatizării. care „există. 1998.. (marquers d’identité) sau identiţialii. contribuind astfel la formarea unei identităţi sociale pozitive. care permit unei colectivităţi să se definească şi să se facă recunoscută de alţii. trăiesc în condiţii dificile şi că adesea sunt discriminaţi. stereotipuri. precum infractorul sau dacă vreţi criminalul au prestigiu social. profesia.. prin acţiunile sale de cercetare este mândru de aportul pe care-l aduce ştiinţei prin descoperirile datorate muncii sale. religia)”11 (idem. comunitatea romă fiind adesea considerată marginală. Taboada-Leonetti defineşte elementele identitare. de regulă. Stigmatizarea este un proces de interacţiune socială care presupune un subiect (un individ. acele atribute ce definesc identitatea personală a individului ca entitate unică (ansamblul calităţilor şi defectelor). însă este un prestigiu ce contribuie la conturarea unei identităţi negative. Prestigiul presupune o funcţie de evaluare. aceste reprezentări sunt formate din imagini. Sunt aproximativ 12 milioane de romi în Europa şi principalele lor caracteristici12 (vezi p. 275 . pp. Astfel. marcatorii de identitate. Romii fac parte dintr-un grup etnic stigmatizat.

fiind considerat un atribut vizibil. cu aşteptările noastre despre cum ar trebui să fie un anumit individ. (p. proaspătă a fenomenelor. evident. povestea având la bază un comportament indezirabil. astfel de credinţe sunt fixate în imagini şablonizate. Un exemplu în acest sens. se referă la însemnele efectuate pe corpul unei persoane ca indiciu al unei moralităţi îndoielnice a persoanei respective. ci doar cele care nu corespund cu stereotipurile noastre. De cele mai multe ori ne construim o teorie despre stigmat prin care încercăm explicarea stării de inferioritate a individului stigmatizat şi încercăm să ne convingem prin această construcţie de pericolul pe care îl reprezintă. Studiul cel mai reprezentativ în acest sens este cel al lui Ervin Goffman din 1963. în sensul că nu se bazează pe observarea directă. Vechii greci însemnau cu fierul roşu pe sclavii fugari sau pe criminali. 1984). Goffman subliniază că nu toate atributele indezirabile sunt stigmatizante. care pune cuvântul stigmă în legătură cu conceptul de identitate socială. Goofman (1963). devenind în acelaşi timp şi o pildă educativă destul de des întâlnită atât la nivelul socializării primare cât şi la familiile cu un nivel educaţional înalt. dar care-i reduc sistematic şansele în viaţă. Dicţionarul de sociologie defineşte stereotipiile ca fiind: „credinţe despre caracteristici psihologice şi/sau comportamentale ale unor categorii de indivizi. Termenul „stereotip” a fost consacrat de lucrarea jurnalistului şi analistului american Walter Lippmann. Page. Astfel. a devenit un stereotip negativ la adresa romilor. fie că are la bază un caracter intenţionat sau neintenţionat. ci pe moduri de gândire apriorice. poveste concretizată mai apoi în diverse opere literare. rutinizate. deseori arbitrare . durabile. având meritul de a teoretiza stereotipurile ca elemente ale cogniţiei sociale. M.5) spunea: „Credem că un individ care are un stigmat nici măcar nu este o fiinţă umană”. De aici îşi are originea stigma „stigma” (R. preconcepute. grupuri sociale. unele chiar neintenţionate. credinţă ce duce la diferite tipuri de discriminare cu privire la persoana respectivă. este reprezentat de caracterul iniţial nomad al romilor care a născut povestea conform căreia ţiganii fură copiii şi-i bagă în sac. intitulată Public Opinion (1922) în care relata că stereotipurile sunt „imagini în mintea noastră”. plasându-i o poziţie mult mai potrivită pentru a cetegoriza o persoană. constructe mentale care ne ajută să interpretăm realitatea socială. fără legătură cu indivizii sau 276 .Stigmat – este un cuvânt de origine greacă.

Duckitt: Credinţe stereotipizate atitudine intenţii → stereotipă → comportamentale → comportament discriminatoriu În urma unei analize ample a literaturii de specialitate privind stereotipurile.”13 (Cătălin Zamfir. 10) Un model unidimensional despre cum funcţionează stereotipul este cel propus de J. Antipatia poate fi simţită sau poate fi exprimată. 6. 2. Ed. este o atitudine care nu se bazează pe experienţa actuală sau pe evidenţe obiective. la manifestările de 277 . poate fi direcţionată către un grup ca întreg sau către un individ. p. 62). studiul amplu al lui Vasile Cernat (2005) cu privire la stereotipuri. p. pe care o folosim deoarece ne aduce beneficii cognitive („mijloace de economisire cognitivă” – este mult mai uşor şi rapid să gândim în stereotipuri). fie dispreţ sau teamă. 7. Stereotipurile reprezintă o formă de procesare euristică a informaţiei sociale. autorul priveşte stereotipurile „ca elemente ale unor programe socio-politice elaborate de elitele sociale şi răspândite ulterior în rândul maselor”15 (Cernat V. Dicţionar de sociologie. deoarece este membru al acelui grup. p. Prin prejudecată „înţelegem orice informaţie sau generalizare neverificată şi neverificabilă cu privire la relaţiile umane. De-a lungul timpului s-au format tot felul de prejudecăţi şi stereotipii. este o atitudine iraţională. De asemenea. 15) concluzionează că stereotipul este „rău”: 1. este o atitudine rigidă sau inflexibilă.. ne oferă explicaţii ştiinţifice privind gândirea stereotipă care ne caracterizează în situaţiile cotidiene. 2005. 1998. este o atitudine nejustă. Duckitt (1992. J.grupurile sociale evaluate. Ţiganii sau rromii. Bucureşti. Lazăr Vlăsceanu. La nivel societal. 4. Babel. se bazează pe o generalizare greşită sau incorectă. este o atitudine suprageneralizată. sunt un popor care oriunde s-ar afla stârneşte fie fascinaţie. justifică discriminarea.”14 (p. care afectează relaţia dintre ei şi membrii grupului majoritar. 5. 603) Gordon Allport (1956) defineşte stereotipul etnic: „antipatia bazată pe o generalizare greşită şi inflexibilă. 3. dar puţini sunt aceia care rămân indiferenţi.

desemnând o comunitate cu aceeaşi origine. Imaginea evreului în cultura română. în frunte cu Fredrik Barth. Prejudecata diferă de noţiunea de discriminare. Giddens defineşte prejudecăţile ca fiind opiniile. Dicţionar de sociologie. Lazăr Vlăsceanu. 1998. O categorie aparte de cercetători. peiorativă. Bucureşti. opinie. p. Utilizat masiv în antropologie şi etnologie. Clişeul este o imagine ultrasimplificată a unui fenomen. mai mult sau mai puţin implicită. Humanitas. conceptul „etnie” este de dată recentă. A. 441) Antony Giddens pune în evidenţă faptul că prejudecata funcţionează în primul rând pe baza gândirii steretipice. Bucureşti. la calităţile personale sau de grup ale oamenilor. credinţele membrilor unor grupuri faţă de alte grupuri. Aceste caracteristici pot fi antropologice.comportament ale indivizilor. lingvistice. determinată de mediul cultural în care apare. în general. etnia desemnează un grup de indivizi.. dar cele două fenomene pot exista şi separat. Există două tipuri de prejudecăţi: prejudecăţi care au la bază cunoştinţe limitate şi prejudecăţi care se cuplează cu ignorarea anumitor cunoştinţe importante. Cu cât mai importante sunt. deoarece se manifestă la nivelul gândurilor. care are dimensiuni mai reduse.. definit de aceeaşi limbă maternă. diferită de trib. stereotipiile etnice nu îngăduie o temeinică reprezentare a ceea ce exprimă. informaţiile pe care le oferă ele despre zămislitorii imaginilor. Dicţionarul de sociologie defineşte prejudecata ca fiind „o judecată care nu are o justificare raţională şi care de obicei este eronată.”17 (Cătălin Zamfir. a arătat că etniile sunt menţinute prin existenţa unor frontiere. Klaus Heitman consideră că „la fel ca toate imaginile despre naţiuni. p. În sens larg. De multe ori prejudecăţile constituie baza discriminărilor. A. Ed. politico-istorice şi care constituie o structură culturală. în schimb. Chelcea. În sens restrâns. putem defini etnia ca un grup de indivizi legaţi printr-un complex de caracteristici comune. accepţiunea sa fiind însă discutabilă şi multiplă. este efectul unei gândiri stereotipe şi comode. având strămoşi comuni. iar cea din urmă se referă la punerea în practică a acestor concepţii.”16 (Tucicov. Babel. şi mai ales cu formele lor deformate. fără verificare sau control critic. provine din grecescul „ethnos”. şi cum coordonatele acestui mediu îşi au 278 . Dicţionar de psihologie socială). 9) A atribui unei întregi categorii de fiinţe o trăsătură pe care o are doar o parte a acestora. S. care ajută la autoidentificarea grupurilor. Etimologic.”18 (Andrei Oişteanu. 2001. Ed. concepţiile.

p. caracteristicile populaţiei ţintă. 4. prin însăşi gândirea umană. 2.rădăcină de regulă în cultura tradiţională. care este arhaică şi profundă. adică trebuie identificate şi fructificate calităţile etniei rome. Konruk Baráti Társaság. ne putem imagina cât de profunde sunt clişeele şi cât de rezistente sunt ele la schimbare. populaţia majoritară nu poate să nu recurgă la stereotipuri şi prejudecăţi faţă de etnicii romi. Minority Right Group (Grupul pentru drepturile Minorităților) 279 . Aşa cum spunea şi Lucian Blaga: „prejudecăţile au de obicei un substrat metafizic. Imaginea evreului în cultura română. 3. Nagyvárad 1996. 1. precise despre etnia romă. 15) Concluzii Există câteva principii de natură psiho-socială de care trebuie să se ţină seama atunci când se are în vedere un studiu asupra unei minorităţi. Ed. Influenţa socială exercitată de grupurile etnice. Humanitas. De aceea nu pot fi sfărâmate şi înlocuite decât cu alte prejudecăţi. tipul de conflict cognitiv declanşat. natura atitudinilor. Bibliografie Jean-Pierre Liegeosi. Influenţa are arii de aplicabilitate diferite în funcţie de natura sursei care propune schimbarea. • Acceptarea şi valorificarea de către populaţia majoritară a „părţii pline a paharului”. Prejudecăţile pot fi schimbate doar dacă: • Avem informaţii concrete.”19 (Andrei Oişteanu. Jelentes (Raport). aceste stereotipuri neputând fi complet eliminate. la obiect. Trebuie impuse stereotipurile pozitive şi reduse stereotipurile negative în ceea ce priveşte etnia romă. depind şi sunt influenţate de efectele ei. chiar şi atunci când sunt infirmate. Nicolae Gheorghe: Romák/cigányok: egy európai kisebbség (Rromi/ţigani: o minoritate europeană). Bucureşti. şi în special ceea ce se ştie şi se crede despre aceasta. ce militează pentru îmbunătăţirea imaginii sociale. sau doar parţial confirmate de realitate. 2001.

E. A. Stratégies identitaire et minorités le point de vue du sociologue. S. I.. Peris.. Bucureşti. Paris. La Communication interculturelle. 45) – cartea S. 1989. 2001 280 . Dicţionar de sociologie. Lazăr Vlăsceanu (coord. Lazăr Vlăsceanu. Babel. A. Babel. Imaginea evreului în cultura română. Ed. Lipiansky.F. P. Dicţionar de sociologie. în Stratégies identitaires. 1990. p. Edmond Marc. Bucureşti. Armand Colin. Jean-René şi Lipiansky. 1993 Ladmiral. Cătălin Zamfir.. şi Vasquez. p. 2005 Tucicov. 1998 Cernat V. Iaşi.. Dicţionar de psihologie socială Oişteanu Andrei.). Bucureşti. Ed..Cătălin Zamfir. I. M. Chelcea Memorie sociala şi identitate Naţională Taboada-Leonetti. Nat. Chelcea Memorie sociala şi id.U. Humanitas.. TaboadaLeonetti. Psihologia stereotipurilor. Chelcea. 9 – cartea S. Polirom. Ed.

281 . ia forma crucii şi răscrucii timpului nostru. întrucât cele două aspecte sunt. Iaşi. 11. knowledge. Even if it is not formulated clearly. crisis. obişnuite să se manifeste într-un cadru. simplicity. in perspective of a return to the genuine knowledge. the price paid for the outdoor comfort. but everything to demonstrate for the one who passes through it. de cele mai multe ori. once less alive than it has thought. 2006. Mesia of Andrei Codrescu). p. rediscovering with discernment the spiritual values and the lost divinity. Sensul unei crize cultural. beyond the huge force of synthesis and amalgamation. The fact is that we are modern survivors of a century of transition and. this idea floats everywhere (in the novel Orbitor of Mircea Cărtărescu. antrenând omul contemporan. În aşteptarea zorilor. anxiety floats. Irina IOJĂ (ZAMFIR) Universitatea „ Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Abstract If the twenty-first century ended in the terrible nietzschean anathema that God is dead. iar o anumită schimbare ar aduce probabil pierderi privind autenticitatea şi valoarea. In terms of culture. confronting ourselves. problemele vor creşte în încercarea de a aşeza unele elemente culturale lângă cele religioase şi invers. pentru a ieşi învingător. determined by the vacuum of the inside universe. the approach of the crisis religious feeling in the present represents an attempt in which there is nothing to discover. invisible. the end of the twentieth century tries to tell that God hasn’t born yet. involving increasing.religioase. vizibile sau invizibile. care. religion.Criza sentimentului religios în contemporaneitate Drd. Keywords: culture. spiritual values. Cum o realitate culturală nu se poate manifesta corect fără sentimentul religios. în termenii 92 Delumeau. giving credibility of the paradoxically idea told by the French teacher of Religious History: „God. trebuie să-şi pervertească simţurile ori. today is less dead that it has told”92. otherwise. Jean. hard. Editura Polirom.

Bucureşti. 2001. Bucureşti. Omul Evului Mediu clădea biserici care trădează neliniştea sufletului său după Dumnezeu. p. p. în care omul îşi dobândeşte demnitatea sa: „În cultură omul se întâlneşte mereu cu sine însuşi”. Planificare şi nu revelaţie. Omul recent clădeşte biserici care nu se deosebesc întru nimic de studiouri de filmat ori amfiteatre. Trăim ca în timpul unui cutremur. Cultura şi civilizaţia. Julia. Alexandru. cel modern crede că el este punctul central al lumii şi cheia de înţelegere a istoriei şi a universului. rutină sistematică şi nu acţiune carismatică sau tradiţională – iată imperativele care se impun în zone tot mai largi ale vieţii publice contemporane.95 Valorile religioase şi cele morale. Tănase. Recurgem la reţetarul religios doar când suntem prinşi de nevoi. Omul antic vorbea cu universul. Editura Humanitas. deşi spiritul se creează pe sine însuşi prin cunoaştere. Privatizarea moralei şi a sentimentului 93 94 Patapievici.94 Dumnezeu devine pentru omul veacului modern o simplă ficţiune. nemaiştiind unde sau cum să se salveze. acum stând deznădăjduit în faţa nimicului. Editura Humanitas. H. ajungând să fie considerate de către omul recent. când stabilitatea pământului începe să fie nesigură şi oamenii fug într-o panică de nedescris. negându-şi paternitatea. care au fost coloana vertebrală a culturilor premoderne. Se pare că omul trăieşte pe treapta nihilistă a existenţei lui. „să redevină alchimişti în chimie. Este o criză a omului recent care trăieşte sub domnia inteligenţei şi a raţiunii. Viziunea asupra acestei lumi este sumbră. Editura Politică. cel al Evului Mediu ca fiind creatura lui Dumnezeu. un univers axiologic. tradiţionalişti în modernitate. Trădarea cărturarilor. 95 Brenda. domenii în care se exercită liberul arbitru şi impulsul mercantil. aspecte ale lumii private. iar istoria va zâmbi la gândul că Socrate şi Iisus Hristos au murit pentru această specie”. 1993. 282 . Şi asta din cauză că omul modern a rupt legătua cu Dumnezeu. 1977. 416.-Roman.93 Criza sentimentului religios în contemporaneitate poate fi văzută metaforic drept crucea şi răscrucea timpului nostru. p. Ironia poate fi cu atât mai crudă atunci când se afirmă că „specia umană se va extermina pe sine. Omul modern cu cine vorbeşte? Omul antic se înţelegea pe sine ca fiind un microcosmos. moderni în postmodernism şi imobili în plină mişcare”. Omul postmodern crede numai în conştiinţa sa. Bucureşti.-Roman Patapievici. prin Care viaţa lui căpăta sens.lui H. ordine raţională şi nu inspiraţie. care este forma creatoare a lumii. Omul recent. 13. iar omul Evului Mediu vorbea cu Dumnezeu. cultura fiind un patrimoniu al valorilor. au intrat în eclipsă. 184.

într-un mod calculat. Editura Antet. programat”.”98 Suntem prinşi în concret. căci alimentaţia. a fi sau mai degrabă a deveni om înseamnă a fi religios. Bucureşti. Bucureşti. pp. Bryan. La nivelurile cele mai arhaice ale ale culturii. încât până în momentul de faţă. 98 Eliade. De fapt. Aceasă separare constantă între public şi privat. p. în diversitatea istorică a organizării lor. dar trăim prin spirit.97 Toate societăţile şi culturile. viaţa sexuală au o valoare sacramentală. Mircea Eliade a ţinut să specifice expres această acest lucru: „Sacrul este un element în structura conştiinţei şi nu un stadiu în istoria acestei conştiinţe. dintotdeauna religia a fost dintotdeauna esenţială pentru manifestarea fiinţei umane. nicio societate nu s-a putut lipsi de ea: „Religia îşi poate pune amprenta asupra culturii şi prin modelarea instrumentelor statului. Religia a devenit un bun oarecare supus legilor economiei de piaţă: „Se consumă precum o hrană oarecare sau un medicament. Samuel. Raportul cu divinitatea e fragmentar. având potenţialul de a promova cauze politice. Vremurile noastre se caracterizează printr-o sustinere a religiilor fragmentare. aduce cu sine şi o serie întreagă de probleme în ceea ce priveşte rolul religiei în viaţa individului şi în societate. 84-85. Această idee ar putea constitui punctul de plecare spre înţelegerea spirituală. Bucureşti. p. cel puţin în ceea ce priveşte menţinerii ordinii şi posibilitatea de a-i predispune pe oameni să manifeste reţinere şi autocontrol”. vol. dar nu se vede. 36. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Altfel spus. este o atitudine în faţa lumii şi a vieţii. sincretice şi personale. Modernitatea actuală coincide cu întronarea individului şi a drepturilor sale. 97 283 . Wilson. religioasă a fenomenelor culturale. Libertatea omului pare a nu mai avea margini. prin ceea ce simţim. au operat în în reprezentările lor colective cu o zonă a sacralităţii pe care au folosit-o ca funcţie şi sistem de referinţă pentru sensurile conferite istoriei şi vieţii umane. filosofia sau istoria. Istoria credinţelor şi ideilor religioase. Editura Trei.96 Religia ca şi arta . Ea reprezintă legătura liberă şi conştientă a omului cu o instanţă superioară.religios reprezintă un semn clar al schimbărilor pe care le trăieşte contemporaneitatea. 2000. Mircea. 1998. pe lângă faptul că generează un individualism exacerbat . P. 1981. VIII. I.Este adevărat că de-a lungul istoriei s-au lansat tot felul de opinii legate de religie. a trăi ca fiinţă umană este un act religios. intermitent şi interesat. Religia din perspectivă sociologică. Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale. la 96 Huntington.

etnice. Editura Politică. afirma Emil Cioran. Bucureşti. 1977. iubire. dar nici să realizeze un ateism conscvent. Oricât de performantă ar fi ştiinţa şi oricât ar fi de spectaculoase 99 100 Tănase. Alexandru. 6. rătăciţi în căutarea identităţii spirituale. De aici rezultă întrebarea ca o provocare deghizată: ce se pierde când se câştigă enorm şi rapid? Omul nu poate trăi fără credinţă. Ca fenomen cultural. orice dimensiune cosmică. religie. morale sociale. a pierdut pudoarea de odinioară. Editura Humanitas. 49% se declară fără religie (dacă se are în vedere doar segmentul de vârstă 20-30 de ani. dar şi capacitatea sa de a fonda o adevărată morală şi ordine politică justă”99. proporţia celor fără religie depăşeşte 50%). într-o ierarhie de 12 valori (familie. numărul botezurilor scade în medie cu 1% din 1960 în coace. un suport psihologic oarecare. a cărei interpretere e inaccesibilă trăitorilor în cotidian. Religia societăţilor s-a intelectualizat. Bucureşti. devine un accident. de importanţa aspectelor culturale pe care ea le creează. În acest sens. Religiei i se reproşează faptul de a fi fost o frână a progresului intelectual. Divinitatea este adumbrită. la care recurgem pentru a ne simţi bine. 54% cred că Biblia este o carte depăşită. Alexandru Tănase afirma: „Religia este o formă a conştiinţei sociale şi a culturii spirituale. bravând chiar prin dezvoltarea fără precedent a tehnicii. Criza sentimentului religios devine o heroglifă. pentru 70% duminica nu are nicio semnificaţie religioasă. 36% au considerat religia „deloc importantă” (cf. sexuale. clipind cu satisfacţie. 16. Sondajele ne oferă estimări dacă nu liniştitoare. apariţia religiei a constituit o necesitate istorică şi nu un produs al hazardului. slujbă. Cultură şi religie. cu faţa la Dumnezeu. etc. rupându-se astfel de de zona privilegiată a transcendentului. p. deşi „Nu dăinuie decât ceea ce afost conceput în singurătate. Ochiul mefistotelic al lumii contemporane. Antologiile Humanitas. încât ş-a pierdut orice urmă de mister. dar cu siguranţă absorbiţi de prezent. cel puţin încurajatoare: 76% din europeni cred că Biserica traversează o criză. 11% afirmă că se roagă în fiecare zi. atât de mult. Cioran despre Dumnezeu. p. 284 . fie că eşti sau nu eşti credincios”100. prieteni. oamenilor care şi-au trădat destinul. împinsă la periferia preocupărior noastre. a mijloacelor materiale.Nu suntem nici vrăjiţi nici dezvrăjiţi. dezorientaţi în bâlciul deşertăciunilor contemporaneităţii. studii. de vizibil. a civilizaţiei înfloritoare.implicaţiile ei în viaţa obişnuită. şiau ignorat gramatica discursului existenţei lor.). IFOP). din păcate. 1973.

Iisus a exprimat acest adevăr în mod voit provocator. care. Avem nevoie de revelaţie nu ca să-l epuizăm. se reveleză contemporaneităţii Ţuţea. Misterul este forma eliberatoare de mărginirea umană”101. 233. 1995. une itinéraire. toţi oamenii o numesc Dumnezeu. Dumnezeu al cerului şi al pământului. Debray. p. Iaşi. ea nu va rezolva niciodată enigma condiţiei umane. paradoxal. pe care. se poate spune că nu vom scăpa de mister. apud Delumeau. ci ideea greşită că modernităţii trebuie să-i subordonăm totul. 155. Aşadar. la fel cum rănile mântuitorului. 2006.25). este stupid prin raţiunea înţeleasă ca limită. Editura Polirom. Editura Timpul. Este o şansă dată omului. Misterul e o componentă a structurii umane. care simţea nevoia de Tot. în termenii blagieni situându-se „între mister şi revelare”. fiind în noi şi în afara noastră.progresele sale. Părinte. Jean. magnetismul acestei zone de iraţionalitate este o atracţie din interior. apoi să apară în spatele vostru ca să vă ia prin surprindere. a făurit termenul de „conştiinţă nefericită”. face parte din istoria mântuirii noastre. Dieu. să-şi ascundă chipul de voi. Petre. Régis. Petre Ţuţea scria că „Misterul. necesitând două abordări diferite. Iaşi. din toate stigmatele sfinţilor. care a devenit rezultatul acestei oglindiri. În aşteptarea zorilor. Cele două tipuri de cunoaştere nu se situează pe acelaşi plan. căci ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor” (Matei 11. Régis Debray într-un post-scriptum în cartea sa Dieu. mileniu după mileniu. o oglindire a structurii universului în om. Hegel. une itinéraire atribuie lui Iahve următoarele cuvinte: „Eu sunt Fiinţa a cărei esenţă e să se joace de-a v-aţi ascunselea. dincolo de semnalarea crizei sentimentului religios. Iată de ce. ci ca să-i acceptăm prezenţa şi să-i intuim bogăţia. Găsiţi alţi dumnezei. Redescoperirea lui Dumnezeu ar putea aduce crucii şi răscrucii timpului nostru echilibrul sau mântuirea neştiutorilor de direcţie. Filosofia nuanţelor. dar pe verticală nu veţi scăpa!”102 În acest sens. din cea mai adâncă vechime. conştient fiind de distanţa ce-l desparte de împlinire. tainele întregesc omul.. atunci când a exclamat: „Te slăvesc pe Tine. Nu modernitatea trebuie schimbată. Modernitatea e crucea şi răscrucea timpului nostru. 102 101 285 .. p. iar tânjirea după aceasta este sensul vieţii în drumul către totalitate. Să acceptăm evidenţa: ştiinţa nu va rezolva enigma condiţiei umane. inclusiv acea exigenţă interioară. În Fenomenologia spiritului.

avertismentul deopotrivă teologic şi istoric: „Dumnezeu îşi exercită virtualităţile şi în epocile când este ostracizat sau dat uitării”103. Bibliografie Antologiile Humanitas, Cioran despre Dumnezeu, Bucureşti, Editura Humanitas, 1977. Brenda, Julia, Trădarea cărturarilor, Bucureşti, Editura Humanitas, 1993. Delumeau, Jean, În aşteptarea zorilor, Iaşi, Editura Polirom, 2006. Eliade, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981. Huntington, P. Samuel, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, Bucureşti, Editura Antet, 1998. Patapievici, H.-Roman, Omul recent, Bucureşti, Editura Humanitas, 2001. Tănase, Alexandru, Cultura şi civilizaţia, Bucureşti, Editura Politică, 1977. Tănase, Alexandru, Cultură şi religie, Bucureşti, Editura Politică, 1973. Ţuţea, Petre, Filosofia nuanţelor, Iaşi, Editura Timpul, 1995. Wilson, Bryan, Religia din perspectivă sociologică, Bucureşti, Editura Trei, 2000.

Acknowledgements: Cercetările au fost finanţate din Fondul Social European de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 [proiect POSDRU/CPP 107/DMI 1.5/S/78342]

103

Patapievici, H.-Roman, op. cit. , p. 408

286

Murim de râs? Exp. Gigi MIHĂIŢĂ Şef serviciu, Institutul European din România

Abstract Today, journalism totally belongs to techocracy, and our weekly press is the judicature of Conscience and of Consel, just like in the good old days of the Jesuits. Without this last comparison, the claim could as well have suited Romania press, especially after 1989, but the one saying it is Roland Barthes. He continues: It is a modern morality,that is not an emancipated one but one guaranteed by science, and one that requires less the opinion of a universal sage, yet that of a specialist. Keywords: journalism, philosophy, language, speech, propaganda Astăzi, jurnalismul aparţine în totalitate tehnocraţiei, iar presa noastră săptămânală este sediul unei veritabile autorităţi a Conştiinţei şi a Consiliului, la fel ca în frumoasele vremuri ale iezuiţilor. În afara acestei ultime comparaţii, aserţiunea ar fi putut la fel de bine să se potrivească şi presei româneşti, în mod deosebit după 1989, dar cel care o spune este Roland Barthes104. Acesta continuă: Este vorba de o morală modernă, adică nu una emancipată, ci una garantată de ştiinţă şi care nu necesită opinia unui înţelept universal, ci a unui specialist. În asemenea condiţii, un jurnalist (şi nu numai) ca Octavian Paler, recent dispărut dintre noi, este o prezenţă rară, dar poate este mai bine aşa. Cu toate acestea, aşa cum se ştie din teoriile şi practicile monetare/monetariste, nici

104

Roland Barthes, Mythologies, Éditions du Seuil, Points, Paris, 1970, p. 125

287

inflaţia nu este un semn bun, dar şi dezinflaţia poate avea consecinţe negative. În mod paradoxal, astăzi, la modul declarativ, cel puţin, se caută „dialogul social”, jurnalistul, fie el intelectual sau nu, „stă de vorbă cu oamenii”. S-ar spune că îl contrazic pe Hans Belting care afirma că: este vremea monologului, nu a dialogului.105 Dar, de fapt, jurnaliştii nu fac decât să-i dea dreptate, nu avem de-a face decât cu o serie de monologuri, care nu prea au nimic în comun cu o comunicare biunivocă (chiar dacă asincronă), vom încerca mai jos să vedem de ce, şi cum. Grupările de dialog social, prin partie pris-uri în special, funcţionează autarhic, dialogul ia forme monologale, iar unele ieşiri pe scena publică frizează ridicolul. Imaginea intelectualului implicat este jalnică prin „producţiile” submediocre, prin lipsa de adevăr al gestului. Ori filosofia, care, desigur, se învaţă, cere mai mult decât percepţii intelectuale şi mai mult decât o utilizare rezonabilă a cuvintelor. Este atât de abstractă şi atât de concretă, în acelaşi timp, încât dintotdeauna a existat o strictă relaţie între filozofie şi geometrie. „Geometrie” înseamnă „măsurarea pământului”. În Egiptul antic, de la care au moştenit grecii această ştiinţă, Nilul inunda malurile în fiecare an, acoperind pământul şi distrugând marcarea ordonată a terenurilor agricole. Aceste inundaţii simbolizau la egipteni reîntoarcerea ciclică a haosului acvatic primar, iar atunci când se retrăgeau apele, începea munca de redefinire şi restabilire a hotarelor. Această activitate se numea geometrie şi era văzută ca o restabilire a principiilor de ordine şi lege pe pământ.106 Platon considera geometria şi numerele ca reprezentând esenţe şi deci constituiau limbajul filozofic ideal. Înţelegerea abstractului este calea spre înţelegerea concretului, pare a ne spune filosofia, iar geometria acoperă drumul invers. Munca filozofului, la fel ca şi a geometrului, nu este una de echipă, dar se adresează grupului, grupurilor, publicului, publicurilor, unei audienţe,

apud Horst Karl Unterkofler, „Comunicarea transdisciplinară”, in Hans Belting, Das Ende der Kunstgeschichte 106 Robert Lawlor, Sacred Geometry, Thames & Hudson, London, 2002, p. 7

105

288

audienţelor.107 Tocmai de aceea monologul său primeşte forme dialogale, o comunicare biunivocă (chiar dacă asincronă). Filozoful primeşte un răspuns, pentru că el pune întrebări, chiar şi atunci când pare a da o sentinţă – poate nu un verdict (verus dictum), pentru că un filosof are îndoieli. Dar atunci apare întrebarea dacă un filosof este dispus să facă pasul către mass media, iar dacă o face mai este filosof? În ce măsură se diluează ori dimpotrivă ajunge la o mai bună capacitate de a concentra, de a ajunge la esenţe, dar în acest caz mai este el „digerabil”? Cei ce rămân verticali, rămân filosofi şi în spaţiul restrâns al presei scrise ori audiovizuale, nu se diluează şi se pot exprima astfel încât să poată fi înţeleşi. Marile idei nu au nevoie de un limbaj sofisticat, care nu poate funcţiona decât ca o „ceaţă a războiului” (Klausewitz), în timp ce un filosof în presă este un Sun Tzu, foloseşte „forţa inamicului” în „arta proprie a războiului”. Se foloseşte de mijloace simple, directe şi eficiente şi, în ciuda reticenţelor, ajung să facă un rating bun. Oamenii pot fi mai puţin inteligenţi, dar nu toţi şi nu tot timpul. Civilizaţia noastră este decadentă, iar limba noastră – astfel sună argumentaţia – în mod necesar împărtăşeşte aceeaşi prăbuşire generală. Pe cale de consecinţă orice efort împotriva abuzării limbii este un arhaism sentimental, la fel cum ar fi să preferi lumânări în loc de becuri sau cabriolete în loc de avioane. În subteran se află credinţa pe jumătate conştientizată că limba suportă o dezvoltare naturală şi nu este un instrument pe care îl concepem conform necesităţilor noastre, spunea Orwell, la intersecţia dintre Animal Farm (1945) şi 1984 (1949).108 Pentru Orwell, cel care avea să scrie, un an mai târziu, „Toward European Unity”109, este limpede că declinul limbii se datorează unor cauze sau condiţii politice şi economice, „nu se datorează pur şi simplu influenţei nefaste a unui sau a altui scriitor”. Este o formă de feedback în care efectul devine cauză, amplificând cauza originală şi producând acelaşi efect într-o formă la rândul său intensificat şi tot aşa la nesfârşit. Cauza şi efectul la care se referă Orwell, sunt ideile stupide care duc la o sărăcire a limbajului, care la rândul său bătătoreşte calea către alte idei stupide. Totuşi, Orwell nu crede că procesul este ireversibil.

107 108

A se vedea şi Robert L. Heath, Encyclopedia of Public Relations, Sage Publications George Orwell, „Politics and the English Language”, Horizon, Londra, aprilie 1946 ; Mount Holyoke College, (http://www.mtholyoke.edu/acad/intrel/orwell46.htm) 109 Partisan Review, iulie-august 1947; World Policy Institute (http://www.worldpolicy.org/globalrights/europe/Orwell-Toward%20European%20Unity.html)

289

În cazul în care ne debarasăm de acest prost obicei, spune Orwell, putem gândi mai limpede, iar o gândire clară este un prim pas necesar către o înnoire politică. În consecinţă, lupta împotriva unei proaste utilizări a limbii nu este un gest frivol şi nu aparţine doar scriitorului profesionist, dar acesta poate fi un model. Dar ce ne facem dacă agora este înlocuită cu bodega, când chiar Oda bucuriei devine o manea – mai bine nici nu mai amintim că azi este vorba de imnul Uniunii Europene –, limbajul şi presa nu pot decât să urmărească docil „trendul”. Limbajul din presa „de consum” este o hilară şi păguboasă combinaţie de limbaj suburban (ca dicţiune, corpus etc.) şi o engleză uneori extrem de aproximativă.110 Nu putem decât să fim de acord cu Orwell că în atare situaţii fie autorul are ceva de spus, dar nu reuşeşte, fie fără să-şi dea seama ajunge să spună altceva sau poate îi este indiferent dacă spune ceva sau nu – articolele se plătesc la cuadraţi. Discursul filozofic ordonează, organizează nu doar cuvântul, ci şi ideile, în acelaşi timp oferind distanţa necesară pentru o abordare cel puţin adecvată dacă nu optimă. The eternal child leafs through his War magazine And his kind Uncle Sam feeds ten trillion in Change into the total entertainment Combat video game (Late Home Tonight, Part I) Este o recidivă în spiritul Pink Floyd; albumul Animals (1977) a fost o replică la Animal Farm a lui George Orwell. De această dată versurile sunt de pe albumul Amused to Death (1992) al lui Roger Waters (Pink Floyd) inspirat de cartea lui Neil Postman, Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business (1985). Postman face o distincţie între viziunea asupra viitorului al lui Orwell din 1984, conform căreia guvernele privează persoana de drepturi individuale, şi viziunea oferită de Aldous Huxley111 din Brave New World (1932), în care oamenii iau tot felul de medicamente şi renunţă, în mod voluntar, la drepturile lor de dragul fericirii sau, mai exact, al plăcerii, în

110 Undeva „piaţă cu amănuntul” devenise în engleză nici mai mult nici mai puţin „piss market”, probabil pe filiera „cu amănuntul” = „cu bucata”, „bucata” = „piece” pronunţat [pi:s] paronimul său fiind [pis] transcris „piss”. 111 Orwell/Blair l-a avut pe Huxley profesor de franceză la Eton.

290

favoarea divertismentului. Pentru Postman, „opiul pentru popor” este televiziunea ca divertisment. El arată că dacă la Orwell suntem obligaţi să renunţăm la drepturile noastre, la Huxley renunţăm de bună voie. Dacă ne uităm în jur vedem prin presă unele texte ce tind către aşa ceva începând cu mai puţin ofensivul: unde eşti tu, Ţepeş doamne? până la strigătul de luptă (mai de după blocuri): la ţepe! La fel ca la Huxley, oamenii noştri ajung să iubească tehnologia pentru capacitatea ei de demotiva gândirea. Postman comentează: ştirea zilei nu există în afara mijlocului de comunicare în masă care să-i dea forma, aceasta nu a făcut parte din cultura publică înainte de apariţia telegrafului etc.112 Iar mai departe: pe măsură ce cultura face tranziţia de la oralitate la scris, la tipar, la televiziune, ideile sale despre adevăr suportă aceeaşi tranziţie.113 Dacă la început cuvântul spus avea valoare epistemologică, aceasta a fost apoi preluată de cuvântul scris, mai apoi de către documentul tipărit, iar azi de către „cuvântul” televizat. Ceva există dacă s-a spus la televizor. Dar se prefigurează: ceva există dacă se găseşte pe Internet. Această tranziţie epistemologică a dat senzaţia, mitul urban, mitul deliberat politic, că presa este a patra putere în stat, când ea este de cele mai multe ori fie puterea unu bis, fie doi bis, fie trei bis. Presa are tentaţia puterii şi este fascinată de aceasta. O interesantă analiză este oferită de documentarul Outfoxed: Rupert Murdoch's War on Journalism. Filmul este o analiză a Fox News şi a pericolelor la care suntem expuşi de către corporaţiile din ce în ce mai mari, care preiau controlul asupra drepturilor publicului de a fi informat, de a şti. Fenomen de care nu suntem nici noi străini. Iar într-un război nu ai nevoie de filosofi, ci de propagandă, mai mult sau mai puţin abil mascată, cu un limbaj „adecvat”, cu mijloace „adecvate”. „Noul” discurs jurnalistic vechi este vizibil inclusiv în imageria folosită. Discursul jurnalistic şi cel publicitar nu pot fi decât sinonime în momentul care ţinta este clară. Filosofia aceasta (în cunoştinţă de cauză sau nu) a făcut un recurs la retorica de război114, la Howard Lasswell şi lucrarea sa clasică: Propaganda techniques in the World War (1927), care constă din câteva trucuri infailibile: demonizarea liderului inamic, centrarea discursului pe

112

Neil Postman, Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business, 1985, Cap. „The Medium is the Metaphor”, p. 8 113 op.cit., p. 24 114 Encyclopedia of Language and Linguistics, Elsevier, 2005, vol. 2, p. 516

291

defensivă, exagerarea atrocităţilor, precum şi găsirea unor justificări diferenţiate pe grupuri de publicuri (grupuri ţintă) sau audienţe (receptori intenţionaţi ai mesajului) – de la pensionarul pauperizat până la mogulul care îţi oferă canalul de comunicare – şi, nu în ultimul rând, diferenţa dintre noi şi ei. Pentru noi, discursul rămâne, în general, în zona abstractă: popor, ţară, binele general etc., pentru ei, discursul este mai concret, de exemplu o listă cu o sută de nume. Victor Klemperer face o analiză a acestui tip de limbaj în LTI – Lingua Tertii Imperii, despre limbajul celui de al treilea Reich, o lucrare foarte utilă şi pentru limbajul pre şi post 1990. Puterea negativului […] devine un factor de coeziune şi afirmare […] indivizii şi clasele reproduc represiunea pe care o suferă […] procesul de integrare se desfăşoară […] fără teroare făţişă, ne avertizează Marcuse115 în Omul unidimensional şi ajunge la o concluzie terifiantă: democraţia întăreşte stăpânirea mai puternic decât absolutismul; libertatea administrată şi represiunea instinctuală devin izvoare mereu înnoite ale productivităţii. Productivitate ce se preschimbă în distrugere până la scară planetară. Deşi scrisă în 1964 şi apărută pe continentul american (Boston), Marcuse anticipează ceea ce se întâmplă acum la noi: brutalităţii neocolonialismului îi corespunde brutalitatea metropolei: grosolănia pe şosele şi pe stadioane, violenţa vorbei şi a imaginii, neruşinarea politicii, care a depăşit cu mult limbajul orwellian […]116, alte fenomene surprinse şi surprinzătoare pentru noi: acceptarea generală a noţiunii de „interes naţional” ca expresie a voinţei generale, sistemul bipartit,, declinul pluralismului, cârdăşia dintre cercurile de afaceri şi sindicate […]117 În ce abundă presa românească astăzi găsim tot la Marcuse: vampa, eroul naţional, beatnik-ul, gospodina nevrozată, gangsterul, starul, magnatul charismatic.118 Fiind atât de prezenţi şi de vizibili nu este nevoie să îi mai şi numim, Preferăm să le „spargem cartuşul”, la fel ca la vechii egipteni, pentru nu li se mai şti numele şi a li se pierde urma – ceea ce încearcă să facă şi singuri, din cu totul alte motive. Ceea ce ar trebui să facă presa este să sesizeze (în cazul în care nu este aservită) că: faptul că majoritatea populaţiei acceptă şi este făcută să accepte această societate, nu suprimă caracterul ei iraţional şi

115 116

Herbert Marcuse, Scrieri filozofice, Editura Politică, Bucureşti, 1977, p. 287 op.cit. p. 288 117 op.cit. p. 298 118 op.cit. p. 308

292

condamnabil. Distincţia dintre conştiinţa falsă şi cea adevărată, dintre interesul real şi cel imediat îşi păstrează întreaga semnificaţie. Dar această distincţie trebuie să fie ea însăşi validă. Oamenii trebuie să o descopere […]. Ei pot face acest lucru numai dacă resimt nevoie să-şi schimbe modul de viaţă […].119 Ori presa poate crea nevoi, are aceste mijloace. Orwell s-a temut că adevărul poate fi ocultat, Huxley, că acesta poate fi înecat într-o masă de informaţii irelevante. Orwell s-a temut că vom avea parte de o cultură captivă, Huxley, că vom avea o cultură a trivialului. Noi, cei de o anumită vârstă am trecut prin zona Orwell şi am aterizat în zona Huxley, la fel ca Dedal am schimbat un labirint cu un altul, iar presa a urmărit acelaşi traseu, dar poate cine ştie, putem avea parte de un reviriment, dacă este să-l ascultăm pe Orwell. Încheiem cu cele şase reguli practice (pragmatismul anglo-saxon nu se dezice) care, după Orwell, pot duce la o presă mai sănătoasă, la o zicere mai frumoasă şi la idei mai consistente: 1. Niciodată nu folosiţi, metafore, comparaţii sau alte figuri de stil pe care le-aţi mai întâlnit tipărite. 2. Niciodată nu folosiţi un cuvânt lung acolo unde puteţi folosi unul scurt. 3. Dacă un cuvânt poate fi tăiat, tăiaţi-l! 4. Niciodată nu folosiţi diateza pasivă acolo unde puteţi folosi diateza activă. 5. Niciodată nu folosiţi un cuvânt străin, ştiinţific sau jargon dacă există un echivalent mai uzual. 6. Mai degrabă nu respectaţi niciuna dintre aceste reguli decât să spuneţi ceva ce într-adevăr produce durere sau suferinţă.120 Desigur pentru un jurnalist sau un specialist în comunicare acestea nu sunt lucruri noi, dar sunt genul de lucruri de care nu trebuie să ne plictisim spunându-le şi poate va răsări un jurnalist cu un limbaj adecvat şi o gândire filosofică, un philosophos, un iubitor de înţelepciune. Prin plecarea lui Octavian Paler a rămas un vid, Petre Ţuţea ne-a părăsit mai demult (1991), Emil Cioran ne-a părăsit de două ori, odată în 1937 (prin strămutarea la Paris), iar apoi, definitiv, în 1995, iar Constantin Noica, deja în 1987. Lista ar fi mai lungă, dar ne rezumăm la aceştia. Tocmai lungimea

119 120

op.cit. p. 300 George Orwell, „Politics and the English Language” in Horizon, London, April 1946

293

acestei posibile liste de eseişti români trebuie să fie speranţa de mai bine pentru presa românească post-decembristă. Un alt rol al limbajului filosofic este unul contrar limbajului propagandistic, care este unul „mobilizator”, dar conform lui Morris Janowitz: nu mai puţin periculoasă ar fi însă şi lipsa de apatie.121 Discursul de tip filosofic este cel care, direct sau indirect – prin forţa exemplului personal –, poate revela faptul că participarea politică este sinonimă cu autodeterminarea şi trebuie să fie o trăsătură atât reală cât şi dominantă întro democraţie reală şi adevărată.122

Bibliografie Roland Barthes, Mythologies, Éditions du Seuil, Points, Paris, 1970 Horst Karl Unterkofler, „Comunicarea transdisciplinară”, in Hans Belting, Das Ende der Kunstgeschichte George Orwell, „Politics and the English Language” in Horizon, London, April 1946 Jurgen Habermas, Cunoaştere şi comunicare, Editura politică, Bucureşti, 1983 Herbert Marcuse, Scrieri filozofice, Editura Politică, Bucureşti, 1977 Neil Postman, Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business, 1985, Cap. „The Medium is the Metaphor” Encyclopedia of Language and Linguistics, Elsevier, 2005 George Orwell, „Politics and the English Language”, Horizon, Londra, aprilie 1946; Mount Holyoke College, (http://www.mtholyoke.edu/acad/intrel/orwell46.htm)

121 122

apud Jurgen Habermas, Cunoaştere şi comunicare, Editura politică, Bucureşti, 1983, p. 34 op.cit., p. 35

294

Comunicarea prin reţelele de socializare. O nouă provocare pentru mediul academic

Lector univ. dr. Maria ALEXE Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare, UTCB Mls.pgd. Iulia ALEXE Maastricht University Graduate School of Governance Abstract Contemporary society is based on knowledge and communication. Old good things are no more working for students and the new technology and an open communicative attitude is the key of an efficient learning process. If an educator wants to motivate his students he has to use their tools, in this case the large networks provided by the Internet. Students are spending a lot of time chatting and this gave us the idea to offer them information on a very visible place, so that they would be able to access it very easy. The present paper presents the experiments and some of the partial results of using the tools that Facebook may offer for teaching English. The students involved in this experiment are from different universities (ASE, National University of Arts Bucharest, Technical University of Civil Engineering, Credis Department – Bucharest University, Maastricht University). Key words: communication, networking, collaborative learning, e-learning approach

1. Aspecte generale Societatea de azi nu poate exista fără net, fără minunata lume virtuală. Chiar un domeniu, pe care în mod tradiţional îl considerăm în relaţie dihotomiocă cu tehnica, cel artistic s-a transformat datorită lumii digitale şi are forme de manifestare specifice noilor media [Alexe 2010]. Toţi cei care sunt implicaţi în procesul de predare, fie că este de tip clasic sau de la distanţă folosesc metodologii aparţinând sistemului eLearning şi se confruntă cu o problemă majoră: modul de distribuire a informaţiei şi de valorificare a rezultatelor la nivelul general. Avantajele sistemului

295

eLearning sunt bine cunoscute şi de aceea nu le vom aminti pe toate. Nu trebuie însă ignorat faptul că eficienţa sa este condiţionată de dotarea tehnică şi de competenţele digitale (profesor şi student)123. Faptul că cei mai mulți studenți predau temele prin intermediul platformelor universitare124 eficientizează feedback-ul. Aspecte specifice eLeraningului se integrează în sistemul tradiţional face-to face şi de fapt se utilizează un tip de instruire combinat, definit ca blend learning125. În condiţiile în care studenţii înscrişi la seminarul de engleză sau la cursul de Tehnici de comunicare provin din diferite licee, ceea ce conduce la nivele de competenţă lingvistică diferite, în aceste condiţii flexibilitatea şi diversitatea mijloacelor de instuire este o componentă obligatorie ce conduce la un feedback rapid şi sontan. Dorind să avem o comunicare flexibilă, informală şi cât mai aproape de realitate nu puteam să nu folosim cel mai utilizat instrument de social media – rețelele de socializare (ex: Facebook) Lumea virtuală a utilizatorilor Facebook e un loc care dovedeşte cât de democratică este lumea virtuală, fiindcă se află pe aceeaşi listă, Librăria Humanitas, colegul din şcoala generală, Mircea Cărtărescu, situl unei reviste economice și cel al unor organizații UE şi mulţi din profesorii din facultate. Noutatea experimentului care va fi prezentat în această lucrare constă în faptul că educatorul a încearcat să folosească instrumentele de comunicare, unele cunoscute sub numele de social media utilizate în mod frecvent de studenţii săi pentru a pătrunde în universul lor comunicaţional, pentru ca în final să-i atragă spre acele domenii de interes despre care presupune că ar putea contribui la creşterea competenţelor lingvistice și spre o instruire colaborativă126, implicit la creşterea motivaţiei. Faptul că timp de decenii s-a predat într-un anumit fel, pornind de la un sistem de învăţământ general, având la bază manualul proiectat de Comenius, sistem ce a fost înlocuit de altele datorate dezvoltării rapide a

Din fericire competenţa digitală de un anumit nivel a devenit o condiţie obligatorie pentru absolvirea liceului aşa ca nu există studenţi fără competenţe digitale. 124 La universitatea din Maastricht toate temele se predau on-line, după ce au fost verificate pentru a elimina plagiatul. 125 Blended Learning este forma de instruire în care metodele tradiţionale de instruire sunt combinate cu cele care utilizează tehnologia 126 Instruirea colaborativă este forma de instruire care utilizează tehnologia prin implicarea mai multor persoane în atingerea obiectivelor educaţionale. În cazul utilizării Facebook educatorul implică un număr de studenţi care pot forma apoi un grup şi stabili comunicare cu alte grupuri.

123

296

sistemelor electronice de calcul şi evoluţiei sistemelor informatice şi de socializare a exercitat presiuni asupra terminologiei utilizate într-un domeniu, prin excelentă, transdisciplinar, şi anume didactica127.[Dobre, 9]. În epoca actuală învăţarea este centrată pe formarea de deprinderi şi acest lucru se realizează cu dificultate utilizând doar timpul limitat al seminarului de limbi străine. Folosirea mediilor de socializare permite amplificarea timpului convenţional, diversificarea metodelor şi a tipurilor de aplicaţii practice, în consecinţă se iniţiază o învăţare personalizată. 2. Ipoteze de lucru Stilul de predare şi gradul de însuşire al cunoştinţelor reprezintă un factor important al eficientizării procesului de învăţare. Aceasta înseamnă şi folosirea unor formate pentru suporturile de învăţare (cursuri, caiete de execiţii, reader, teste, articole din lista bibliografică) specifice informaţiei didactice online, chiar dacă se adreseză studenţilor de la cursurile de zi. Materialele concepute pentru a fi accesate online trebuie să se adapteze cunoştinţelor subiecţilor şi să nu ignore modalităţile de învăţare cu care aceştia sunt familiarizaţi. În realizarea experimentului am pornit de la o evaluare iniţială ce a generat următoarele constatări: • Siturile oficiale ale universităţilor sunt instrumente greoaie şi relativ ineficiente. Caracterul lor oficial îngreunează accesul şi necesitatea obţinerii diverselor aprobări încetineşte ritmul comunicării. În București singurul site universitar ce este folosit eficient de studenţi este cel al ASEului, tocmai fiindcă are informaţii la zi şi de interes general128.cum ar fi: pagina personală a studentului –informaţie securizată şi actualizată permanent, avizier digital cuprinzând: informaţii generale, orar, evenimente, conferinţe expoziţii, la care se adaugă biblioteca digitală, accesibilă de la domiciliul utilizatorului. Un format asemănător este și cel al programului de master de la Maastricht University. • Lipsa de interes a studenţilor faţa de site-ul oficial al unităţii pe care o frecventeză este din păcate o realitate. Se caută forme

După 1990, învăţarea se face prin programe tutoriale, ce înlocuiesc imaginea profesoruluimentor. Sunt dezvoltate sistemele multimedia si instrumentele software de proiectare pedagogică. Aplicaţiile sunt realizate şi difuzate pe compact-discuri (sistemele Learningware şi Authorware). 128 Pe siturile multor universităţi se găsesc note din anii trecuţi, programe învechite etc.

127

297

alternative de comunicare - grupuri, platforme etc.care permit, în anumite cazuri şi o comunicare sincronă și asiconă • Profesorii care lucrează cu mai multe grupe paralele au nevoie de un canal de comunicare pe care să-l folosească toţii studenţii.129 Plecând de la aceste constatări am emis următoarele ipoteze de lucru: 1. Folosirea unui instrument familiar de lucru – Facebook contribuie la eliminarea unor bariere de comunicare, accelerează comunicarea şi eficientizează feedback-ul ceea ce înseamnă creşterea calităţii procesului de învăţare prin coborârea filtrului afectiv130. 2. Creşterea motivaţiei permite implicarea studenţilor în elaborarea unor suporturi de învăţare – portofolii, baze de date. Materialele rezulatae ca urmare a colaborării dintre profesori şi studenţi pot fi folosite chiar de aceştia sau pot deveni punct de pornire/modele pentru seriile următoare. 3. Metode de cercetare Analiza unui astfel de experiment presupune folosirea unor anumite metode de cercetare şi analiză, uneori chiar formarea unor echipe mixte de cercetători. În acest caz Iulia a reprezentat nu doar “vocea studenţilor” ci şi persoana care a înregistrat datele şi le-a prelucrat statistic. Pentru a stabili deficienţele pe care am dorit să le corectăm şi a stabili care sunt aşteptările studenţilor am elaborate chestionare ce a fost prelucrate prin metode ce ţin de statistica economică. Metoda etnografică131 a fost utilizată pentru a putea compara rezultatele şi reacţiile studenţilor de la diferite facultăţi. Cadrele didactice implicate în experiment au ţinut un jurnal în care au notat observaţii privind tipologia materialelor postate, reacţiile şi comentariile studenţilor şi dificultăţile întâpinate în utilizarea materialelor sau a tehnologiei. Iulia, studentă la începutul experimentului a aplicat chestionarul colegilor săi de la

129

Cu alte cuvinte să nu fie nevoit să posteze acelaşi material pe diferite grupuri şi să poată evalua impactul solicitărilor sale. 130 Filtrul afectiv este un concept prezentat de Krashen încă din 1982 şi care a evoluat, dovedindu-se o componentă esenţială a motivaţiei învăţării. Dacă filtrul afectiv este coborât învăţarea se face cu plăcere şi eficienţa creşte. 131 Metoda etnografică a constat în înregistrarea rezultatelor şi notarea observaţiilor – Chaudon Craig

298

şi ceea ce este făcut mai dificil sau inhibat de către mediul nou folosit. Prin utilizarea acestor metode şi facilităţi tehnice am încercat să observăm în ce măsură filtrul afectiv este influenţat de comunicarea pe Facebook. linkurilor. pe de o parte. Există nenumărate proiecte la nivel european care vizează utilizarea noilor tehnologii în învăţământul superior. Un profesor care se decide să folosescă Facebook pentru a comunica cu studenţii trebuie să fie atent ce postează şi cui permite accesul la informaţie. iar câteva dintre acestea vizează şi îmbunătăţirea sau eficientizarea practicilor de evaluare a studenţilor. Tutorii reprezintă o nouă generaţie de profesori. către gestionarea relaţiilor sociale în mediul de învăţare online. exprimarea opiniei (sincron şi asincron). care lucrează online cu cei care învaţă. este un tutore nu un magister.Facultatea de Relaţii Internaţionale şi a continuat cercetarea în cadrul programului de master din cadrul Universității din Maastricht. Se cofirmă şi în acest caz faptul că utilizatorul este cel care poate face diferenţa. rolurile şi responsabilităţile cadrelor didactice şi formatorilor se deplasează de la nivelul motivaţional şi de suport teoretic. Comunicarea realizată pe grupuri mare de utilizatori a fost şi ea analizată din perspective filtrului afectiv. Dezavantajul ar fi că anumite informaţii cu caracter mai personal pot deveni publice.ASE. Astfel. daca nu putem folosi acest mediu de socializare pentru a comunica cu studenţii. 4. Un avantaj major este faptul că acesta permite postarea imaginilor. de practică) în mediul tehnologic. Punctul de plecare îl constituie metodele tradiţionale de evaluare de performanţe.Descrierea experimentului În învăţământul actual roul profesorului este acela de moderator/facilzator al actului învăţării. Am ales Facebok dintre toate reţelele de socializare pentru că 299 . către crearea unei echipe virtuale eficiente. pe de altă parte. dar acest lucru se face datorită unui întreg complex de legături relaţionale. coordonând şi facilitând accesul la informaţia corectă. Acest lucru nu înseamnă că el nu are în continuare rolul de a motiva studentul pentru a învăţa. care sunt preluate şi validate (de cele mai multe ori. Tehnologiile moderne oferă câteva oportunităţi pentru evaluarea performanţei în învăţare. . Întotdeauna trebuie pus în balanţă ceea ce este posibil şi este facilitat prin tehnologie. un canal de comunicare nespecializat. Observând cât de bine şi de repede comunică studenţii între ei pe Facebook şi cât de variată şi complexă este informaţia am început să ne gândim.

în Romania. editurilor. La acest nivel nu există diferenţe majore între studenţii de la UTCB. le pot comenta şi corecta. Universitatea de Arte. Am continuat întrebându-i dacă nu cred că am putea folosi Facebook pentru a rezolva anumite teme şi dacă nu consideră această iniţiativă o invadare a spaţiului lor privat (un loc unde se întâlnesc cu prietenii şi îşi exprimă opinii personale) Spre bucuria noastră iniţiativa a fost primită cu entuziasm.fiindcă textul are un caracter deschis. Vă este util? Deşi răspunsul a fost în general negativ pentru studenții români.potrivit datelor statistice are cel mai mare număr de utilizatori. iar după o lună am evaluat conţinutul lor. Etapa 1 pe care o putem nuni de prospectare a durat aproape o lună şi a constat în sondarea opiniei studenţilor. în ultima perioadă extrem de mult132. 300 . Reprezintă un mijloc de comunicare reală şi stimulează asumarea de opinii. Facebook – este un instrument mai interactiv ce permite construirea unei reţele de comunicare prin care persoanele interesate îşi pot împărtăşi foarte rapid informaţiile. Prima întrebare a fost Ce părere aveţi despre site-ul facultăţii voastre. Etapa 2 A fost o etapa în care Facebook a devenit o prelungire a salii de clasă. Fiecare grupă de studenţi a primit materiale suplimentare şi particularizate şi li s-a cerut să contribuie cu propriile lor materiale Studenţii au lucrat în grup pentru a elabora un proiect 132 Majoritatea publicaţiilor. Acest sistem împiedică mărirea decalajelor între studenţi şi contribuie la implicarea activă a celor avansaţi. unii studenţi oferindu-se să gestioneze anumite fire de discuţii şi să îşi ofere ajutorul colegilor lor133. cei de la Credis sau studenții de la Universitatea din Maastricht. prin care un student mai avansat îşi ajută colegul să recupereze anumite rămâneri în urmă. fiindcă pot deveni mai vizibile. posturilor de televizine au şi un profil pe Facebook 133 În general am încurajat în cadrul grupelor sistemul Reciprocal Teaching. numărul lor crescând. o structură în care să se încadreze informaţia. argumentele au fost diverse. un cadru de lucru particularizat pentru o grupă/an şi a oferit studenţilor un plan de lucru. Schimburile de opinii au avut loc aproape zilnic. a deschiderii spre acest experiment. Nu în ultimul rând trebuie subliniat faptul că prin acest tip de comunicare aspectele multiculturale sunt mai uşor de explicat. Permite inversarea rolurilor . Primul pas a fost reprezentat de faptul ca am postat pe Facebook serie de întrebări postate la categoria share. Profesorul a stabilit anumite teme.

aceleaşi subiecte pentru toţi studenţii anului II. Cei care au fost cei mai generoşi în a oferi informaţii colegilor au fost studenţii Facultăţii de Tehnologia Informaţiei. La grupele inscrise în experiment rezulatele au fost net superioare. La acest nivel Facebook poate fi considerată o sursă bibliografică. o mai bună structurare a materialului şi mai puţine greşeli. Cei mai colaborativi au fost studenţii de la UTCB. 134 Cum este și normal acest capitol se referă la studenții care participă la cursurile și seminariile pe care le conduc (UTCB. în timp ce atiştii s-au dovedit greu de convins să lucreze în grup şi să colaboreze. Imagini ce nu pot fi vizionate în clasă pot fi postate şi devin accesibile unui mare număr de studenţi. probabil şi datorită faptului că au fost corectate în primul rând de colegi. poate indica link-uri. UNAB) 301 . elaborarea unui portofoliu tematic şi a unui eseu pe una din temele propuse de studenţi. Dupa ce mai mult de un an Facebook a constituit o prelungire a activităţii de semniar am putut evalua rezulatatele acestui nou mod de deseminare a informaţiei. Etapa 3 – Evaluarea Orice experiment pedagogic trebuie să se încheie obligatoriu cu evaluarea rezultatelor134. surse de lectură În această etapă comportamentul studenţilor a fost diferit. inerente unor utilizatori mai puţin experimentaţi. Testarea din cadrul UTCB a fost realizată printr-un examen unitar. corectarea/ completarea unui material se face foarte rapid. dar pentru cei mai mulți dintre ei învățarea colaborativă este déjà o obișnuință. atât în ceea ce priveşte vocabularul de specialitate cât şi competenţa de exprimare în scris. Studenții de la Universitatea din Maastricht au fost generoși în oferirea informațiilor. Evaluarea a fost făcută prin testare în cadrul seminarului. CREDIS. Un material elaborat de studenţii unei grupe poate fi comentat/folosit de un numar mai mare de colegi. În cazul în care există neclarităţi sau chiar anumite greşeli.şi astfel au putut să îşi formeze deprinderea de a învăţa prin colaborare. Aceste diferenţe comportamentale sunt datorate şi specificului fiecărei facultăţi. deşi nu au fost foarte dispuşi să colaboreze în grupuri mai mari de 3 studenţi. Analiza portofoliilor şi eseurilor a evidenţiat o mai mare varietate tematică. cei care la sfârşitul semestrului IV încheie studiul limbii engleze. Rezultatele sunt cu aproximativ 20% mai bune decât anul trecut. Profesorul poate recomanda vizionarea unor materiale postate de colegi.

fiindcă contribuie la eficentizarea învăţării şi la creşterea interesului studenţilor. English Teaching Forum.Comunicarea sincronă/asincronă profesor-student conduce la dezvoltarea creativităţii. Efortul este răsplătit. Galaveanu Simona – The Professional Perspectives in the Actual Socio-Economic Context – 2003 A Study on Students’ Perceptions.Modul de prezentare a fost mai îngrijit şi informaţia mai corectă. Stoicescu. A. vol 47. Bucureşti Avram. nr4 302 . 2007.Cantitatea de informaţii şi diversificarea surselor – reprezintă o provocare pentru profesorii şi pentru studenţi în egală măsură. În general s-a constat o abordare mai personală şi mai creativă. Some Psychological Aspects of Adults eLearning Process. 01-03 June. de aceea concluziile sunt parţiale. editura Universitatii Nationale de Apărare Carol I. International Scientific Conference eLSE . Almăşan Beatrice Alexe.eLearning and Software for Education (eLSE). Anne Hammond – 2009. Bibliografie Adăscăliţei. Eugen. Am constat că: . Proceedings of the 5th. Editura Universitatii din Pitesti Byrd..Folosirea resurselor oferite de Facebook permite limitarea neajunsurilor datorate unor condiţii tehnice inadecvat. Learning to Learn Cooperatively. . Polirom. Ovidiu. Instruire asistată de calculator: didactică informatică.Folosirea unor medii neconvenţionale induce creşterea motivaţiei prin implicarea activă a studenţilor. . Concluzii Experimentul pe care am dorit să îl prezentăm ca fiind o nouă provocare pentru profesorii de limbi străine din facultăţile nefilologice nu sa încheiat. Edu-World Pitesti. . in Proceedings of International Conference. Folosirea resurselor oferite de reţele de socializare de tip Facebook presupune adaptarea profesorului la un mod de exprimare specific studenţesc ceea este în sine o provocare. Maria – 2009.

editura Universitară. E-learning.. Proceedings of the 8th. Iuliana – Studiul critic al actualelor sisteme de e-learning. London – New York Roşca. Keith 2004.eLearning and Software for Education (eLSE). Cambridge Applided Linguistics Series. C. International Scientific Conference eLSE . Craig – Second Language Classrooms. I. Editor Michael H.ro Harmer. Revista Informatica Economica.. 303 . Routlege. Academia română. Just –Reading and Writing . Jeremy & Lethabz Carol – 2005. Carol I National Defence University P.Chaudon. Bucureşti. London Ionescu. Research on teaching and learning.. Long and Jack C. D Second language Aquisition and Second Language Learning. E-learning – paradigma a instruirii asistate.G. Bucureşti. p. nr. 1998 Chirimbu Sebastian. Apostol. in Communication Studies: The Essential Resource. Marshall Cavendish. Richards. Pergamon. The Importance of IT Technologies in Individual Oriented Learning în vol. a key tool in today’s Romanian higher education. 407-413 Krashen.Zamfir. Institutul pentru inteligenţă artificială. Introduction to Social Research.H. Mihaela. 2001 Punch. S. 2012 Dobre. G..racai. Barbu Adina. 2 (22)/2002.www. 2009. eLearning and Software for Education.

Silvia RAŞCU PISTOL Facultatea de Litere. continuity Perioada istorică dintre 1836 şi 1881 este aceea în care cultura românească continuă şi duce la capăt procesul de modernizare inaugurat în intervalul de dinainte de 1870-1836. în Muntenia. literature. ceea ce se răsfrânge inerent în configurarea profilului modern al limbii române literare. Contextul politic. Cloşca şi Crişan. economic. marked by important historical events. economic. ştiinţific. capabilă acum de structurări suple în limbajul politic. univ. cele dinainte (răscoala lui Horea. revoluţia lui Tudor Vladimirescu. deodată cu deschiderea schimburilor comerciale şi culturale cu centrul şi apusul 304 . Nicolae Filimon Lect. în Transilvania. Semnificativ pentru spiritul general care domină epoca este voinţa oamenilor de carte de a depăşi condiţia regională a culturii şi de a pune bazele unei culturi panromâneşti – subliniază Ion Gheţie şi primul exemplu peremptoriu este programul revistei „Dacia literară” (1840). în acelaşi timp temelie pentru limba literară unitară scrisă. Key words: culture. marcat de evenimente istorice importante. cu aceasta. reducerea drastică a influenţelor limbii neogreceşti odată cu căderea domniilor fanariote. creatoare a unui tezaur folcloric milenar şi identitar. diminuarea severă a influenţelor otomane în limbajul economic şi administrativ. social şi cultural pentru această devenire a culturii ca şi a limbii noastre literare s-a dovedit a fi deosebit de dinamic.Modernizarea culturii româneşti în perioada 1836-1881. destrămarea rânduielilor feudale şi. ca şi în opera primilor noştri mari scriitori. social and cultural context and the emerging culture in the 1836. dr. şi tratatul de la Adrianopole din 1829) au avut drept consecinţe: promovarea limbii populare.1881 when our language as literature has proven to be very dynamic. juridic-administrativ. laicizarea treptată a limbii literare faţă de aceea din evul mediu. Universitatea “Spiru Haret” Abstract The article analyzes the political. Romanian language.

între care revoluţia de la 1848. însă: Nu trebuiau neglijate [. . . cum s-a întâmplat cu Toscana în Italia şi Castilia în Spania. spre italiană. (ibidem: 149). aveau calitatea de a fi mai „gramaticale” sau de a fi răspândite pe teritorii mai largi.] unele fonetisme sau forme. Cei ce recomandă să ne adresăm limbii greceşti (cum face Şt. noii termeni trebuiau adaptaţi sistemului fonetic şi morfologic al limbii române. . 305 . alţii. care. de celelalte limbi neolatine. acceptate de majoritatea filologilor şi scriitorilor vremii. consideră că procesul trebuie realizat prin intermediul francezei. referindu-se la câteva dintre ideile lui fructuoase din prima perioadă a activităţii pe acest plan. V. îndeosebi munteni. .) unică trebuia să se realizeze acceptându-se ca punct de pornire limba bisericească.] Odată împrumutaţi. Heliade Rădulescu. Astfel. precum şi printr-o largă selecţie a fonetismelor. În sfârşit: Cel mai important dintre criteriile care urmau să decidă trierea fenomenelor populare demne de a figura în limba literară era cel al latinităţii – opţiune identitară conformă cu a Şcolii Ardelene. care au intensificat tendinţele de modernizare şi unificare lingvistică la nivelul supradialectal al limbii literare. Cei mai mulţi – rezumă acelaşi Ion Gheţie (ibidem 149-150) – socotesc drept firesc apelul la limba latină. şi Unirea Principatelor (Moldova şi Muntenia). desfăşurată în toate cele trei provincii istorice româneşti. Un merit excepţional revine în această privinţă lui Ion Heliade Rădulescu – afirmă acelaşi istoric al limbii române Ion Gheţie (1978:148). . Cât priveşte modernizarea limbii noastre literare prin împrumuturi din alte limbi. În al treilea rând: Acestei limbi trebuia să i se aducă o serie de corecţiuni prin introducerea de termeni neologici. situaţia se prezenta. deopotrivă cu noile tendinţe lingvistice jalonate prin evenimentele politice ale acestui nou interval. în perioada 1836-1881 într-un mod sensibil diferit faţă de aceea din perioada anterioară. Episcopescu) sunt rari [.Europei – toate acestea reprezentând cele mai importante tendinţe din perioada anterioară. În al doilea rând: Limba (literară – n. în cea de a doua parte a activităţii sale. Dimpotrivă. se îndrumează. nu poate fi centrul de coagulare şi dezvoltare a structurii limbii literare. care avea avantajul de a fi unitară. sub raportul vocabularului. . I. el a subliniat imperativul unificării lingvistice. admiţând necesitatea de a ne apropia.n. cu unele amendamente. Ele vor continua să se accentueze în noua perioadă. formelor şi cuvintelor având circulaţie în graiuri. arătând că niciuna dintre provinciile româneşti nu se poate socoti Toscana sau Castilia României. urmat de numeroşi intelectuali. dacă nu se regăseau în latină.

deosebit de importantă a fost. iar nu pentru cei morţi – o spune. constituit în a doua parte a acestuia – pe când Heliade Rădulescu. Al doilea pol al intervalului. reforma ortografiei româneşti [. de asemenea. în care se includ: Curentul latinist Influenţa franceză Tendinţa italienizată Tendinţa analogistă (pumnistă) Direcţia naţională. Mihail Kogălniceanu. 306 . tendinţele lingvistice ce se vehiculau în ţările române. prin corespondenţe şi dezbateri publice în presă. Munteanu. Ion Heliade Rădulescu a polarizat.) şi pregătind trecerea de la predominanţa criteriului etimologic la aceea a criteriului fonetic şi. în care se includ: Întoarcerea la izvoarele limbii naţionale (Curentul istoric şi popular) Momentul Maiorescu Marii clasici sau biruinţa deplină a direcţiei naţionale Fără îndoială. activitatea lui Titu Maiorescu pentru ceea ce numim cultivarea limbii. . adoptat de către Academia Română în 1881. respectiv: Direcţia latino-romanică. definită prin personalitatea mentorului său drept „momentul Titu Maiorescu” (Şt. Gheorghe Bariţiu ş. pentru prima parte a intervalului 1836-1881.Eliad 1828:XVIII). V. . Ţâra 1983: 221-233). pentru ce să nu scrim după cum pronunţăm. „o enigmă nesplicată” –.a. Heliade (I. Bolintineanu.Mult mai în detaliu înfăţişează această problematică Ştefan Munteanu şi Vasile Ţâra. în tratatul lor de Istoria limbii române literare. Petrache Poenaru. îl reprezintă direcţia lingvistică a Societăţii „Junimea”. prin eşecul de italienizare. cum spunea Eminescu. antrenând. dar şi D. când scrim pentru cei carii trăesc. în privinţa combaterii influenţelor străine în presă şi a limbajului retoric excesiv („beţia de cuvinte”). mai ales în privinţa adoptării şi adaptării neologismelor. chiar în 1828. care. ca atare. adeziunea principalilor filologi şi scriitori (între care Costache Negruzzi. Contribuţia capitală a criticului este impunerea principiului fonetic în ortografie şi promovarea primului sistem ortografic coerent al limbii române literare moderne. cu plusuri şi cu minusuri. prezintă cele două mari direcţii în dezvoltarea limbii române literare moderne (1983: 149-150). rămăsese.

în multe aspecte analoge. pe care le-a aplicat în practica scriiturii. ţinând seama totodată şi de contribuţia adusă la procesul de unificare şi normare supradialectală a limbii române literare de către alte gramatici adiacente: Gramatica rumânească anonimă (Bucureşti. Folosirea mai rară a formelor învechite. firesc în evoluţia oricărei limbi (orale sau scrise) -. Russo ş. în genere. ca o caracteristică a noii perioade. sistemul gramatical al limbii române. Negruzzi. a. la fel de firesc. N. impunerea prin frecvenţă a formelor viabile. care „frământă” tendinţele conservatoare ca şi pe cele novatoare. şi alţi scriitori ai vremii. Sistemul gramatical. caracteristici proprii perioadei literare de care aparţine. Bălăşescu (1848). la fel de net. Mai mult decât ne-am fi aşteptat. că Nicolae Filimon nu este singurul. Bălcescu. Gramatica română de G. Alecsandri. îndeosebi în organizarea frazării. însă. de altfel. adoptarea neologismelor şi adaptarea lor prin încadrarea în categorii gramaticale şi anexarea de afixe şi 307 . la fel ca el se comportă. la începutul momentului Titu Maiorescu. I. Gramatica română de N. V. retipărită „în repetate rânduri”. şi noutatea. şi nu beneficiază de progresul limbii literare româneşti moderne din a doua parte a perioadei 1836-1881. precum şi urmaşii lui). Munteanu (1860-1861) (Ion Gheţie 1978: 151). vom spune.Nicolae Filimon moare în 1865. totuşi. configurat de către Heliade Rădulescu (dimpreună cu înaintaşii. „vocea auctorială”). În acest sens. întâlnim. Bolintineanu. Pe acest temei. în romanul „Ciocoii vechi şi noi”. de la muntenii Dim. El rămâne. desigur. este confirmat şi nuanţat de acţiunea scriitorilor şi a jurnaliştilor. Deopotrivă cu continuitatea tranzitorie de la o perioadă la alta – ceea ce este. În sub-perioada 1836-1865. Al. 1835). astfel. contribuind la procesul de cristalizare a limbii literare moderne. pentru că era mei aproape cronologic de epoca pe care o evoca. dar. I. destul de stabil şi la nivelul limbii literare scrise – întrucât aceasta se bazează pe tradiţia a limbii populare – se va resimţi şi el de confruntările de idei (filologice) din prima parte a intervalului 1836/1840-1881. Al. va fi mai conservator decât ar fi trebuit: în „vocea” lui „auctorială” vom regăsi – continuate – multe din trăsăturile fonetice şi morfosintactice ale limbii din „vocile” personajelor sale aparţinând net de perioada 17801840 (după cum şi acestea vor împrumuta. un adept al ideilor şi normelor lui Heliade. Nicolae Filimon nu va manifesta suficient discernământ pentru integrarea în tendinţele mai noi ce aveau să se impună până la sfârşitul intervalului. în care se formează şi scrie Nicolae Filimon. Odobescu la moldovenii C.

ca element de noutate. ceva mai dificilă decât în cazul foneticii. Disocierea acestor aspecte este. recte „imagini” noi (a se compara pl. Cazacu. ambele rezultând din aplicarea aceleiaşi reguli morfologice: desinenţa – e pentru pluralul unor substantive feminine ori neutre). 1983 Ion Gheţie. implicând aspecte de continuitate întreţesute cu cele de noutate. 1978 Ion Gheţie. vol. De aceea. Bibliografie Al. deoarece o regulă gramaticală. Istoria limbii române literare. Introducere în studiul limbii române moderne. ruinele. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Rosetti. intrigele. Privire sintetică. numai forma de adaptare a acestora producând noutăţi. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1982 308 . Istoria limbii române literare. I. pregătind terenul pentru capodoperele marilor scriitori ai generaţiei eminesciene. 1971 Ştefan Munteanu şi Vasile Ţâra. conştientizarea şi exersarea structurilor sintactice şi a construcţiilor perifrastice pentru asigurarea clarităţii şi fluenţei textului au contribuit la constituirea treptată a unei noi „imagini” a limbii noastre literare. odată constituită în tradiţie şi continuată. se aplică şi neologismelor. Bucureşti: „Minerva”. Liviu Onu. care se corelează firesc cu majoritatea celor prezentate la nivelul foneticii limbii române în răstimpul menţionat.desinenţe specifice a acestora. o imagine „în mişcare” şi dezvoltare. O nouă „imagine” se configurează şi pentru sistemul gramatical. însă. Istoria limbii române literare. printr-o juxtapunere selectivă a datelor clasate în categorii morfologice şi funcţiuni sintactice. ca element de continuitate şi pl. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea. B. folosind materialul literar al textului prin care se exprimă „vocea auctorială” din romanul „Ciocoii vechi şi noi” de Nicolae Filimon. vom prezenta „tabloul” sistemului gramatical din subperioada respectivă.

Jesus. literature and philosophy. For those who benefitted of a humanistic education. As our present culture is progressively driven to new meanings in everything pertaining to human life and experience. Theology and the Quest for Truth (Leuven: Peeters. who questioned his orthodoxy and parts of his understanding of Christian dogma. dr. Ramona SIMUŢ Department of Letters Emanuel University of Oradea Abstract. this means that Schillebeeckx was an extremely controversial figure within Roman Catholic Church135 and that he taught everything in terms of the content of religious faith and Christian creeds from the standpoint of a historically informed training. whose existentialist reflection of contemporary culture in best expressed in his idea of resurrection. Lieven Boeve.The call for cultural resurrection in the 21st century: the case of Edward Schillebeeckx Lect. Among his hundreds of books and written articles and lectures which have been 135 Because of his unrepressed position on the rational-historical grounds of the Christian faith in God and Jesus (doctrines that for him have no ontological dimensions in the traditional definition of Catholicism). See Mathijs Lamberigts. We will examine traces of Schillebeeckx's concern for culture and society within the evolution of this doctrine and determine the breaches that his symbolism opens to ontology. and economics have forced them into sub-domains such as literature and theology. Schillebeeckx was banned from his teaching position in the university and summoned to the Congregation for the Doctrine of Faith in 1975. only days before the dawn of 2010) the most prominent of the “new wave” Catholic theologians in the Netherlands and a distinguished Professor of Dogmatics and History of Theology at Radbound University in Nijmegen. humanum Edward Schillebeeckx was until recently (he died at 95. and Terrence Merrigan. 309 . politics. theology. theology and economics. a philosopher and theologian altogether. experience. Key words: Schillebeeckx. its influence on various domains like literature. theology and politics. One example of a close connection between these sub-domains is the thinking of Edward Schillebeeckx. resurrection. 2007). philosophy.

eds. in Phillip Kennedy. The resurrection raises many controversies because of the way the post-Easter events. 1995). OP. The Praxis of the Reign of God. Schillebeeckx's Language of Faith: Essays on Jesus. Rudolph Bultmann. A Theologian in His History (New York: Continuum. his ideas on contemporary culture and the whereabouts of important Christian doctrines in this context came as a shock from the moment I started asking what he thought about the resurrection of Jesus and the eschaton. 1979). 1993). The biographies and extended explanations of Schillebeeckx’s thought are best represented by Robert J.2 (2007): 275-283. Edward Schillebeeckx. 1995). Martin Heidegger. Schillebeeckx infers that the only aspect related to Jesus’ personality that has been preserved after his crucifixion was the memory of him. 137 See Ramona Simuț. Jean-Paul Sartre. Albert Camus. Erik Borgman. An Introduction to the Theology of Edward Schillebeeckx (New York: Fordham University Press. where human redemption is at stake. This feeling still rests with me. MN: The Liturgical Press. Schreiter. An Interview with Edward Schillebeeckx”. Ethics.translated into various languages over the years. Schreiter's The Schillebeeckx Reader (New York: Crossroad. NY: Orbis. Robert J.. 1984). etc. It was in his memory that God decided to act for the last time within human history in an eschatological manner. 136 310 . 1980). The resurrection of Jesus is the second most controversial aspect in Schillebeeckx’s work after the doctrine of Trinity. 2004). we need to mention some titles which make for a portrait of himself as a phenomenologist and a historical theologian much influenced by thinkers such as Merleau-Ponty. God has finally proved to the See details on the corpus of Schillebeeckx’s work and books. The Experience of Jesus as Lord (New York: Seabury Press. I was utterly impressed with his kind attitude and humble sort of presence despite his fame and prestige worldwide. it seems that the resurrection has rather a spiritual than a historical character. Ted Schoof's The Schillebeeckx Case (New York: Paulist Press. apart from these titles. Perichoresis 5. and the Church (Maryknoll. and Jesus in Our Western Culture: Mysticism. However. and Schilebeeckx's own Jesus: An Experiment in Christology (New York: Seabury Press. Schillebeeckx (Collegeville. Christ. and Mary Catherine Hilkert. “Reinterpreting Traditional Theology. Looking at the way in which Schillebeeck ordains his ideas. 2003).. 1984).136 Coming from a predominant literary formation when I first met Schillebeeckx at his place in the small town of Berg-en-Dal near Nijmegen in 2002 for a first hand interview137. Theology. and Politics (New York: Crossroad.

and also his relationship to. One may say that Schillebeeckx fails to detach himself from the existential view on Jesus as the man of God who lives in our souls due to the great significance of his life. and death was complete and that his career matched perfectly with Messiah’s portrait from the Hebrew prophecies. but peoples’ faith in him insofar as he was the only one that has been found perfect by God.”138 From the event of Jesus’ death on. Consequently the evaluation or the judgment of Jesus’ life and ministry was the only eschatological act in the course of human history and for the sake of Christian faith. men and women have been confronted with the alternative to his death: the resurrection. the church is the church of Christ because Jesus’ “spiritual” presence is still alive in it: Just as the death of Jesus cannot be detached from his life. A New and Expanded Theology of Ministry (New York: Crossroad. The striking thing is how Schillebeeckx makes clear that it was not the person of Jesus that had to be resurrected. In other words. The Church with a human face. In conclusion. With this we face once again the Gnostic faith-model born out of understanding.world that the evaluation of Jesus’ entire life. work. Schillebeeckx brings to us a model of the church which stands as it does mainly because it was once confronted with the challenge of comparing Jesus’ life with the Old Testament prophecies about Christ. 33. the need for resurrection was a priority because it kept Christian hope vigilant. 311 . This is the way the Christ of the church was first perceived. the disciples did not need Jesus to appear before them in flesh. an important observation in addition to this would be that what the resurrection brought into the disciples’ life was just another experience of faith in Jesus. faith in Jesus meant the identification with the irresistible experience with God offered by contact with Jesus in his earthly life: “In the resurrection from the dead God’s own judgment on. 1985). after the Easter events. Faith in resurrection is strongly connected with the eschatological hope of Christian believers. Thus. It is as if the disciples’ intellect has once again won the battle over their doubts concerning Jesus. Consequently. Secondly. Jesus and his message… become clear to the believer. according to Schillebeeckx. so too his resurrection cannot be detached from his career and death… All this remains an abstraction if we live it out of the living “spiritual” presence of 138 Edward Schillebeeckx.

Through this communion he entered into the “eternal life” of divine grace where death cannot reach. First of all. though connected with what the apostles sought as the real event of Jesus’ resurrection. Schillebeeckx. 192-194. 26. Faith in the resurrection. More encouraging is the fact that Schillebeeckx relates the resurrection to the three aspects of Jesus’ earthly existence.139 In other words. Jesus expressed a strong communion with God. He claims that there is a break between the appearances of Jesus after his death and the faith in Jesus’ resurrection. the resurrection of Jesus in itself is connected directly with the role of Jesus as proclaimer of the Kingdom of God. even when he was ready to die on the cross. on the other hand. Those three aspects form the core of the Christian faith in Jesus as Christ. Ludwig Ott. 312 . Fundamentals of Catholic Dogma (Rockford. It is eschatological. 2009). The church in itself is a living testimony of the real presence of Jesus who was crucified but now is confessed by the church as alive. Jesus’ entire existence up to his death was a sign for the disciples that Jesus was the messenger of the Kingdom of God. the church authenticates the message of Jesus about God and his Kingdom as true due to the power God disclosed in the act of Jesus’ resurrection. In conclusion. This is an encouraging thing to know. Thirdly. Jesus in Our Western Culture. In the same way. Here and after JOWC.140 But while Catholic faith in the resurrection of Jesus gives full credit to the Gospel’ s testimony about the post-Easter appearances of Jesus alive to his disciples. On this belief the foundation of God’s Kingdom has been settled on earth.Jesus in his church. Schillebeeckx approaches the information differently. it is an important proclamation of the Christian creeds that right after his death Jesus was glorified to God. Secondly. is nevertheless described more appropriately in soteriological terms. IL: Tan Books. Faith in the resurrection has to do with our daily strive to believe in the outcome of Jesus’ death and is not concerned with making a notion like “faith in resurrection” “acceptable” to modern men and women. This faith is concerned with the suffering of oppressed and “dehumanized” people of the 139 140 E. Through and in this Christian belief in the resurrection of Jesus the crucified but risen Jesus remains at work in our history. These three points are also the object of strong Catholic faith in the resurrection of Jesus. Schillebeeckx maintains that the church is built on the foundations of Jesus’ resurrection.

keeps down and humiliates men and women with an eye to a better hereafter… In the West we seek as Christians. politics. is the outcome Jesus wished for from his entire career and death and has greater significance than the attempts of defining God for nowadays Western society.141 Schillebeeckx’s point here is that the ethical message in Jesus’ career has great implications in the Christian faith in resurrection. 28. I think that this last approach is closer to Jesus’ concern than the first. than to believe in a God who belittles. Schillebeeckx reckons. Here the kingdom is perceived as the voice of the “dehumanized” or the outcast of society. i. and it appears that soteriology. which sometimes turns into slavery. better not to believe in eternal life. JOWC. But the ethical message of Jesus was not only socially orientated. to address modern secularized men and women in order to make this faith in Jesus Christ acceptable.. and aesthetics are interconnected in Schillebeeckx’ mind. on the other hand. the Kingdom of God. However. who ask. rather. If this was Jesus’ greatest concern for humanity throughout his career. Jesus’ concern for making people equal is thus the other face of the “humanum” or the new man in a new society.Third World. The proclamation of this faith to the poor and oppressed. because it is politically structured to represent the symbol of humanity. non-persons. the church 141 E. …It is better not to think that God is true. Schillebeeckx emphasizes that Jesus was greatly concerned with men exploitation by men. it was strongly ecological also. What might come out of this view on the Kingdom of God is that this kingdom is already a historical institution. As it was shown before. theologians in the Third World. This part of Jesus’ message is thus ontological and it envisages human sin and rehabilitation. how one can believe in a good. theologians. Christians. liberating God in a world of suffering and oppression. 313 . Jesus addressed his message from a social and supernatural perspective when it came to men and women. Schillebeeckx. He was the Messiah who was to bring peace and freedom in human history. The difference between the proclamation of the resurrection and the faith in the resurrection at Schillebeeckx would then be the difference between a social situation and a political implication.e. address dehumanized people.

it is not very different from what Schillebeeckx describes as the resurrection of nature or “the ecological milieu”. which is the first metaphor describing how the future of our history will be. the distinctive melody of a person which others enjoy”142. The bodily resurrection presupposes the “human person. body. 314 .e. JOWC. yet transformed to please our fellow human beings. i. because we are bound by our historical situation to live in one and the same body received by natural birth. Schillebeeckx is not very keen on saying that a bodily resurrection necessarily implies a real body. the perfect human society formed out of men and women liberated of all social and political barriers. including his or her human corporeality as a visible orchestration. E. spiritually. One should only hope that in today’s church it is not the case for political separation into middle-classes and low-classes of Christians. It is the “humanum”. or flesh. in the Bible)”143. There's not the place here to detail the relationship between church and state. rationally. If the resurrection of the body implies only a person’s transformation in accordance with human ethics and expectations. i. Insofar as the Kingdom of God is a perfect community.was also meant to support the battle for human freedom with political leaders of the day. The second metaphor which goes hand in hand with and is the condition for this first perfect estate is thus the “resurrection of the body”. The bodily resurrection rather means an elevation to the “humanum” with the same body. but he also identifies it with the Kingdom of God: “The consummation of the undamaged “ecological milieu” which human beings need to live in is suggested by the great 142 143 E. It is a body with the same characteristics “of the individual (called sarx. JOWC. This calling is the equivalent of the resurrection of the body at Schillebeeckx. but analyzed on a different basis. Schillebeeckx.. In other words. the possibility to gain freedom and to be converted from the previous way of life. men and women living in it are called to be completely saved and happy..e. the “humanum” at Schillebeeckx is the Kingdom of God. From Schillebeeckx’s description of this ecological milieu it is obvious that he not only associates it with the idea of perfection represented by God’s kingdom. Schillebeeckx. 29. This subject offers Schillebeeckx another occasion to talk about the outcome of Christ’s resurrection for modern men and women. However. 29.

Collegeville. Leuven: Peeters. Hilkert. A Theologian in His History.metaphor of the ‘new heaven and the new earth. Lamberigts. Phillip. and Politics. Ludwig. and Terrence Merrigan. Jesus in Our Western Culture: Mysticism. eds. Ramona. 1993. If we do not stick to the real ontological meaning of resurrection. 144 E. An Interview with Edward Schillebeeckx. The Church with a human face. 2009. The Praxis of the Reign of God. JOWC. IL: Tan Books. New York: Crossroad. Simuț. 1985. 2007. New York: Continuum. References Borgman. Schillebeeckx. 2004. 29-30. Erik. Ott. Lieven Boeve.2 (2007): 275-283. Theology and the Quest for Truth. however. New York: Fordham University Press. Rockford.” Perichoresis 5. Schillebeeckx. New York: Crossroad. Edward. and Robert J. 2003. we do not have a really resurrected spiritual and moral society. OP. I should think that the need to constantly zero it in on the mundane aspects of Jesus’ resurrection only to define the humanum or the perils of ecological distress do not take us very far as to how determined nowadays people will be to secure the spiritual relevance of Jesus’ being and work in a spending driven society. Mathijs. MN: The Liturgical Press. An Introduction to the Theology of Edward Schillebeeckx. Mary Catherine. Edward. Schreiter.”144 To conclude. 1995. “Reinterpreting Traditional Theology. Schillebeeckx. A New and Expanded Theology of Ministry. Schillebeeckx. Ethics. even if we try relentlessly to bring it to its full potential. 315 . Kennedy. Fundamentals of Catholic Dogma. Edward Schillebeeckx.

ca fiind elemente exemplare ale etosului unei națiuni. o dispersie voită în Suzi Gablick. but the rise of new postmodern spiritualities proves the opposite. capitalism. “The Reenchantment of Art. univ. Key words: art. 145 316 . ca să găsim prin artă calea spre mântuirea religiei de sub verdictul funebru cu care a diagnosticat-o sceptic Max Weber în scrierile sale.Relația dintre artă și religie în cultura industrială Asist. transformările suferite de artă sunt urmările progresului spiritual al omenirii și ale deschiderii spre zonele marginale ale civilizației. le putem substitui lucrativ și doar formal una celeilalte. 2003). în The Reenchantment of Art. 217-218. Ileana VESA Universitatea Emanuel din Oradea Abstract The theory of a disenchanted world stated the total devaluation of religion in late capitalism. drd.” Art and Humanist Ideals (Contamporary Perspectives with Artworks Selected from the Collection of the Archive of Humanist Art: An Anthology. aura Datorită paralelismului generat de relaționarea continuă dintre artă și religie de-a lungul istoriei moderne. Suzi Gablik.145 Capitalismul nu poate afecta experiența artistică decât superficial. furnizor de valori durabile și metodă sigură de reîncântare pentru lumea postmodernă. religion. se face vocea auzită a artiștilor nemulțumiți de comodificarea totală a artei și susțin credința tot mai răspândită că arta trebuie reabilitată ca bun spiritual al întregii societăți. This work tries to set the relationship between art and religion as an important milestone in the ceaseless progression of religion through this harsh historical period.

dar nu și în autoritate. la fel ca în secolele trecute. Însă privind-o ca pe o structură organică independentă. Ascendența originalului asupra reproducerii mecanice constă de asemenea în ancadramentul specific – o operă de artă își confirmă azi autenticitatea prin locul expoziției. un fenomen tipic detașării critice de obiectul contemplației și considerat indispensabil în recunoașterea aurei.org . totuși.marxists. Benjamin consideră însă că valoarea cultică a unei opere de artă nu e anihilată complet de reproducerile tehnice: ștergerea profesionistă a granițelor dintre original și copie așterne doar o lumină difuză asupra valențelor sale spirituale. pe de altă parte. religia nu mai este deloc independentă. pentru a subzista noilor provocări. traducerea în limba engleză pe site-ul www. sunt versatile. The Work of Art in the Age of Mechanical Reproduction. posibil de compensat alternativ cu punerea în ramă istorică. nu atât de ambițioase și idealizate ca în mai vechea lor înțelegere. ci și în rândul apologeților săi.02. Weber și-a articulat teoria despre religie pe fundalul societății tehnologizate cu care și-a țesut tapiseria operei. principiile religioase. rezultatul obținut înseamnă emanciparea artei din dependența parazitară la care fusese supusă față de ritual. Dimpotrivă. Epoca tehnologizată în care trăim a pervertit sentimentul artistic. de reproducerile tehnologice actuale.2011. unde s-a încununat cu aura reglată la calapodul imitațiilor mecanice de către Walter Benjamin. refuzând aurei dreptul la supremație. suficientă sieși ca expresie distinctă a etosului național. audiția unui cor în oricare parte a lumii prin televiziune sau prin înregistrările vândute). Prin urmare. accesat la 15.toate sferele culturii postmoderne. la fel cum era percepută arta în romantism.146 Autenticitatea și cadrul primordial al operei de artă – generatorii aurei artistice – au fost eclipsate în complexitate. la fel ca cele artistice. iar în al doilea rând din cauza independenței față de original fie prin prelucrarea detaliilor. astăzi. Formula contextuală în care s-a exprimat propice creația artistică tradițională s-a transcris între limitele ritualului magic și religios. în primul rând din cauza circumstanțelor suplimentare permise de copiile originalului (de exemplu. dar nu și efemere. când creațiile artistice primeau un surplus de valoare 146 Walter Benjamin. fie prin adăugarea unor conotații ulterioare. la fel ca arta. 317 . ea a fost integrată și amalgamată eclectic cu alte aspecte culturale. creând confuzie nu numai în rândul agnosticilor religioși. dincolo de orice percepție iluzorie asupra stereotipiei și universalității artei.

simbolică în funcție de spațiul cărora le era încredințat. 118.148 Înarmat astfel. 318 .147 Devenit prin urmare un produs pe banda rulantă al culturii industriale. pastișa și chiar autopersiflarea artiștilor sunt locuri comune în societatea contemporană. Adorno. În The End of Utopia.02.marxists. dar totuși o opțiune printre atâtea altele. Oferindu-i-se tot ce avea nevoie sau își dorea. Late Capitalism or Industrial Society?. Filozofii Școlii de la Frankfurt au căzut de acord în studiile lor că vinovat de aceste erori caustice imputate artei este capitalismul târziu cu varianta sa postmodernă – cultura industrială. înlocuite de-acum de pseudo-idealuri și falsul cu rost de scop – divertismentul. stigmatul care a predestinat societatea unei schizofrenii ireversibile. Adorno. Clientul a fost prins în chiar sentimentul libertății sale. 148 Max Horkheimer. monstrul industriei a pus capăt hegemoniei clientului și a preferințelor sale asupra pieței.org. Odată înstrăinat. clientului i s-a furat libertatea de care tocmai credea că se bucură. a fost sărăcit de scopuri ultime și valori universale. Theodor W. accesat la 15. frământat după canoanele organizației raționale în care este silit să-și găsească locul. în ambele cazuri un obiect maleabil. un astfel de obiect artistic legat intrinsec de spațiul căruia îi fusese dăruit își pierdea aura sacră și devenea pasibil de reproduceri profane. este aceea de a 147 Max Horkheimer. astfel încât din central cum era obișnuit să fie. Theodor W. repetându-se în nenumărate ipostaze pliate peste cerințele impersonale ale acesteia. Dialectic of Enlightenment (2002). care oferă indicaţii despre diferenţa calitativă dintre societatea liberă și cea neliberă. Ce se întâmplă însă când ne confruntăm cu o situație răsturnată. mult mai accesibile individului decât producția elitistă și paradoxal. însușită și acceptată ca atare. prin prisma relațiilor de producție. Herbert Marcuse lansa provocarea astfel: Eu cred că una dintre noile posibilităţi. iar provocările clientului au fost depășite de intensitatea acestora. și Theodor W. traducerea în limba engleză pe site-ul www.2011. clientul devine nu marginal. Adorno. adică singura incidență artistică cunoscută publicului. De asemenea. când copia detronează originalul în ochii maselor? Parodia. copia devine deseori mai originală decât originalul. 118. Sunt prea multe voci care se cer ascultate. Axioma sa exhaustivă calculează omul în termenii de consumator și angajat. omul se confundă cu ceea ce consumă sau produce. Dialectic of Enlightenment (2002).

pseudo-idealurile încăpute pe mâna jonglerilor ideologici. au continuat să Herbert Marcuse. În felul acesta. ci prin direcționarea eficace a acestor forțe și dedicarea industrializării și tehnologiei unor scopuri mai înalte. accesat la 15. I would say that we must face the possibility that the path to socialism may proceed from science to utopia and not from utopia to science.” 150 Max Horkheimer. iar activarea lor ar putea conduce la o reorganizare totală a vieții omenești. to the standard of calculability and utility must be viewed with suspicion (…) anything which cannot be resolved into numbers (…) is illusion. caracterul fetiș al operei de artă – azi valoare economică. arta ca valoare de schimb.în muncă şi nu numai dincolo de muncă. nu merit estetic – ar evolua iarăși spre ritualul magico-religios. 4 “. plină de omisiuni și contradicții.150 Omul ca obiect. Marcuse speră chiar în abolirea sclaviei capitaliste. dar nu printr-o regresie romantică. aş spune că trebuie să facem față posibilității ca drumul spre socialism să treacă de la ştiinţă la utopie.. Adorno. până la restabilirea relațiilor interumane aglutinate de capitalism. expoziții șocante și nonconformism artistic. oferindu-ne o definiție cenzurată.lăsa tărâmul libertăţii să se producă în domeniul necesității . care afirmă că tot ce nu corespunde „standardelor calculabilității și utilității trebuie privit cu suspiciune” și „tot ce nu poate fi rezolvat în numere (…) este o iluzie”. arta ca bun de consum perisabil își croiește drum către entuziasmul public în licitații exorbitante. Dar în reificările postmoderne. 3. împreună cu alte câteva aspecte sociale esențiale. Dialectic of Enlightenment (2002).marxists. transformând tranzacția din simplu mijloc de transfer al unui bun spiritual într-un principiu în sine. o conformare tacită la spiritul iluminismului secular. Theodor W. Pentru a pune într-o formă provocatoare această idee speculativă. To put this speculative idea in a provocative form. Astfel. The End of Utopia.02.org.149 Ieșirea societății de sub spectrul culturii industriale cere filtrarea nevoilor individuale vitale – negate acum datorită declanșării instinctului de conservare în fața dominației sistemului neîndurător al rațiunii robotizate – prin „forțele productive sociale”. “I believe that one of the new possibilities.” 149 319 . arta nu se mai poate defini prin ceea ce este. şi nu de la utopie la știință.. traducerea în limba engleză pe site-ul www. which gives an indication of the qualitative difference between the free and the unfree society. is that of letting the realm of freedom appear within the realm of necessity – in labor and not only beyond labor.2011. ci prin ceea ce reprezintă.

Punctul de atracție irezistibilă spre nebulosul experiențelor neautorizate rațional l-a constituit opera de artă. Preconcepția cu care eroul mitologic Ulise pleacă la drum se destramă când „descoperă” că lumea necunoscută până atunci este lipsită de magie. Trecând împreună pe sub furcile caudine ale culturii industriale.producă ravagii inevitabile. asemănătoare cu cea din care provine el. cu transfer mutual de caracteristici de pe tărâmul încântat al uneia spre domeniul celeilalte. Teama colectivă de imprevizibilul divin nu l-a împiedicat pe om să se lase ademenit în cele din urmă către zona interzisă. Adorno și Horkheimer. aura permite operei artistice să traverseze nestingherită granițele religiei spre ritualul mistic de experimentare al Celuilalt fără pretențiile imperialiste ale rațiunii și științei asupra spațiului în care acesta se reproduce. între cele două s-a sudat din nou legătura trainică preexistentă industrializării.” Vezi p.. întorc intenția destructivă a iluminismului151 cu privire la mituri asupra propriului sistem – judecătorul intransigent cade sub blestemul mitului. însă când manifestările transcendenței ca instanță superioară de acțiune asupra umanului au fost denunțate. ca să nu mai vorbim de carotările la care au fost supuse din interior cu insistență obstinată – limbajul rigid al puterii a tulburat excesul de expresivitate al ideilor. de apropierea inexplicabilului metafizic. duplicatul palpabil al Ideii transcendentului sau. pentru a dărâma tot eșafodajul de idei construit deasupra. tot ce nu se încadra tiparelor sale trebuia să fie distrus sau negat. înrobindu-le vitalitatea la jugul intereselor sale pervertite. în Dialectic of Enlightenment. care conferă o simbolistică spirituală oricărei creații artistice și conștientizează omul. 151 320 . 66. o jurisdicție mult mai drastică. Parabola călătoriei inițiatice din care Ulise se întoarce dezîncântat reprezintă preludiul literar la critica societății iluminate intelectual în care trăim. pe căi sensibile. Conform definiţiei oferite de Adorno şi Horkheimer în Dialectic of Enlightenment. în termenii lui Horkheimer. dar și mai puternică decât a sa. iluminismul este . Răspunsul la denaturările realizate de cultura industrială trebuie însă să submineze bazele. Iluminismul nu lăsase nimic pe dinafară. regula nu a mai funcționat fără erată și s-a creat o falie pe unde s-au strecurat „exteriorul” și „celălalt” ca să pândească la granița refulărilor omului modern și să-i incomodeze cu forma lor latentă fobiile ascunse.filozofia care egalează adevărul cu sistemul ştiinţific. aura. Astfel.

La supraviețuirea religiei de-a lungul traumatizantului secol XIX a mai contribuit. conform lui Max Horkheimer în Theism and Atheism (2009).Spre deosebire de celelalte demitologizări istorice. Schimbarea atitudinii. Dar nu imposibilitatea de a descrie nominal ceva dă adevărata măsură a existenței acelui obiect. Theodor W. militantismul ateist. conform intenției lui Nietzsche de a planifica supraomul vremurilor noastre. a funcționat până când consumerismul a transformat-o în eudemonism cu îndoită doză agnostică.” 321 . Bătălia pe două fronturi – raționalizările seculare și manifestările carismei mistice – s-a soldat cu înfrângeri dureroase și cu o concluzie lapidară: nu experiența mistică e baricada care trebuie cucerită. în care străvechiul panteon al zeilor mărunți și măcinați de gelozie a fost dărâmat și înlocuit cu un singur templu închinat Rațiunii sau Puterii. 113: “… word and content were at once different from each other and indissolubly linked. ci incompetența noastră de a o defini conform percepției realității. dar nu și explica. din fobie reverențioasă în satiră violentă. în timp ce fixația superstițioasă pe acel obiect este întărită ca formulă magică. de unde și frustrarea cercetătorilor cu privire la autenticitatea ei. În final. Adorno. legate indisolubil”152. a amăgit subtil mințile înțelepților. care a sporit interesul față de religie. i-ar fi răspuns pe calea unei entități superioare. mai ales pe cale verbală. Dar o atitudine indusă cu un anumit scop nu neagă realitatea. unde „cuvântul și conceptul erau diferite unul de celălalt și simultan. Articularea organizată a unei viziuni idealist-mesianice asupra istoriei ar fi constituit o amenințare serioasă pentru creștinism. extirparea lor irațională fiind privită ca cea mai rațională soluție posibilă pentru o societate hăituită de spectrele terifiante ale trecutului. însă o poate neglija voit sau i se sustrage voluntar. o altă autoamăgire poncifă în iluminism. făcându-i să creadă într-o transformare profundă și permanentă. cu alte cuvinte deconstruite ireversibil – succesiunea de litere care formează un cuvânt poate fi asociată arbitrar cu orice obiect. dar și implicată subiectiv în evoluția lumii acesteia. Dialectic of Enlightenment (2002). Ascetismul religiei raționale. Industria reclamei a preluat metafizica cuvintelor și s-a raliat magiei produse de experiența mistică. limbajul puterii a căzut din nou în magicul desuet. în loc să-l diminueze cu sloganele lor nihiliste. Iluminismul a fost marcat de radicalism extrem față de religie și formele sale de manifestare mistică. pe care îl poate desemna. ierarhiei metafizice sedimentate în 152 Max Horkheimer.

Eliade. 322 . „(…) credincioşii naivi. afirmă Horkheimer. Theodor W.2011. traducerea în limba engleză pe site-ul www. Adorno. Bibliografie Adorno. arta elitistă şi religia raţională. Dialectic of Enlightenment (2002). Theodor W. The Culture Industry. unde „calităţile decisive sunt acum versatilitatea. deci se pretează corect la nisipurile mişcătoare ale economiei contemporane. Bucureşti: Humanitas. 153 Max Horkheimer.org. accesat la 15.marxists. constă în provocările unei economii instabile. o religie a naturii (…) cred numai uitând de credinţa lor”154. proiecte salutare la vremea lor.” 154 Max Horkheimer. ability to react precisely to stimuli. În concluzie. Late Capitalism or Industrial Society? Traducerea în limba engleză pe site-ul www.marxists. Mircea.2011 “(…) the decisive qualities are now versatility. Adorno.org . Theism and Atheism. Pericolul cel mare azi.02. 2005. Sacrul şi profanul. 1995.”153 Am stabilit însă că religia are principii versatile. nu mai satisfac foamea după senzaţional care caracterizează prin excelenţă societatea postmodernă.org. accesat la 15. The Work of Art in the Age of Mechanical Reproduction. care să ademenească adepţii creştinismului spre alte orizonturi existenţiale. deoarece extazul facil în faţa religiei artistic elaborate a prevalat întotdeauna asupra ritualului sobru şi sec din catedrala cunoaşterii raţionale.2011. devin un ritual magic. dar nu şi efemere. ar fi reuşit să instaureze un sistem paralel competitiv. Traducerea în limba engleză pe site-ul www. Toate aceste lacune au propulsat religia spre un viitor fortuit. supranaturalismul.02. şi. probabil. Walter. pentru care creştinismul. Benjamin.02. abilitatea de a reacţiona prompt la stimuli.marxists. accesat la 15. Religia postmodernă trebuie practicată artistic. Theodor W.mentalitatea individului. London: Routledge. 146. adăugând un spor artistic ritualului.

Frederic Jameson.” În William Kelly. Gablik. Jefferson. accesat la 15. Max. ed. Horkheimer. 323 . Australia: Palgrave Macmillan.2011.marxists. 2002.. ed.” În Sally Everett Jefferson. Postmodern Culture. Max. Kristina Karin. Max şi Theodor W. Suzi. “Postmodernism and Consumer Society. London: Pluto.Gablik. Stanford: Stanford University Press. Art Theory and Criticism: An Anthology of Formalist. NC: McFarland. Art and Humanist Ideals (Contamporary Perspectives with Artworks Selected from the Collection of the Archive of Humanist Art: An Anthology). Traducerea în limba engleză pe site-ul www. Suzi.The Disenchantment of Art.2011. Dialectic of Enlightenment. Sociologia religiilor – Tipuri de organizări comunitare religioase. “Is the Magic Gone? Weber’s ‘Disenchantment of the World’ and its Implications for Art in Today’s World.org.org. Bucureşti: Teora. Etica protestantă şi spiritul capitalismului.” În Hal Foster. ed. Herbert. Contextualism and Post-Modernist Thought. The End of Utopia. Max. Adorno. Weber. București: Humanitas. “The Reenchantment of Art. 1998. accesat la 15. Weber.marxists. Shull.” Anamesa: An Interdisciplinary Journal (2005). Horkheimer.02.. 2003. Marcuse. “Secularism . Avant-Garde. 1995. 1985. Jameson.02. Theism and Atheism. 2007. Traducerea în limba engleză pe site-ul www.

atonement. philosophies. Radical orthodoxy spans over different areas of knowledge which interact with theology.155 155 John Milbank. Politics and Ethics at the Faculty of Arts within the University of Nottingham.K. but it does focus on the ideas proposed by modern theologians. Cluj-Napoca Abstract John Milbank argues that authentic Christianity must not shape itself to any theologies. theology. the critique is aimed at philosophy. This essay presents Milbank’s perspective on the atonement of Christ. U. Key words: gift. 324 . Milbank argues that modernity should not set the agenda of Christianity and that Christianity should not try to adapt to any change that threatens its authenticity. and its consequences for man. but in order to criticize modern and post-modern philosophies that degraded authentic Christianity. Ciprian SIMUŢ Universitatea Babeş-Bolyai. At present he is Professor in Religion. The atonement of Christ is one of the main features of Christianity. Therefore. The main purpose of this new theological perspective is to bring a dramatic critique of any modern ideas that are claimed to have corrupted the authentic Christian thought. 2002). Catherine Pickstock and Graham Ward. resurrection. The dialogue presented in the series of books that were published over the years is highly constructive and it presents levels of complexity that attest to the ideological maturity of its writers. Radical Orthodoxy: A New Theology (London: Routledge. sacrifice John Milbank is a contemporary theologian well known for the radical orthodoxy project. political thought and social sciences. This does not mean any idea termed modern is bad for theology. death.The Atonement of Christ from the Perspective of John Milbank’s Radical Orthodoxy Drd. as well as against the combinations of these. In other words. or influences that result in its degradation. together with its meanings as found in Scripture. Milbank explains it from the perspective of early Christian writings. ii.

Pickstock. visibility and space. from a theology and acknowledges the Trinity. Milbank. The fourth argues that the material and temporal realms of bodies. ii. The new theology is orthodox in relation to the Christian theology based on the creeds and the patristic matrix. the Church and the Eucharist as carriers of reality. promoted through cyberspace and theme parks. 325 . which this paper will present. which try to find meaning in humanism itself. The four ideological pillars of radical orthodoxy define the margins of this new theology and are the strong-points on which all argumentation is built upon. Pickstock and Ward. The first argues that secular modernity is the creation of a perverse theology. art and sociality find their meaning and worth only in their participation in the transcendent. but not from a correct theological perspective. transcendentalist or neo-orthodox theology. Radical Orthodoxy. Christology. 1. but it does transcend confessional boundaries. Milbank defines orthodoxy as Christianity before the late Middle Ages. is powerful and precise. He disagrees and rejects Protestant Biblicism and post-tridentine Catholic authoritarianism.The argument offered to counteract the negative influence of modernity on authentic Christian thought is that accommodating theology to prevailing wisdom is unacceptable. aggressive and nihilistic materialism. Therefore. Graham Ward and Catherine Pickstock argue that. Radical orthodoxy is radical in arguing for a return to 156 157 Milbank.156 Milbank and his associates. This new theology is not negative theology. politics. humanism and postmodernism are rejected.157 Radical orthodoxy needs to be explained in order to understand the concept of gift and atonement. It does try to reconfigure theology from rational perspective. These realms are valued by modernity. The third is that any kind of thought that limits God is nihilistic. meaning and truth. today it presents the same lack as a virtue. Radical Orthodoxy. if in the beginning modernity was worried with its lack of ultimate ground. the body. and Ward. The second is that the opposition of reason to revelation is a modern corruption. or human value. personhood. or that its lack o meaning and values are considered worth itself. The critique of soulless. It is put to the wall by contrast with the message and meaningfulness of authentic Christianity. but it does not agree with liberal. Radical orthodoxy goes against postmodern nihilism. Radical orthodoxy re-places and re-values aesthetics. sex. sex.

defined as a presence or as the existence of something. namely the elements that the Enlightenment and Modernity in general claim to celebrate. science and philosophy. Pickstock. culture. in particular Augustine’s perspective of knowledge as divine illumination. There is. one which interacts in all spheres of life. If there is the category of gift. Therefore. in relation to all theological elements. The natural result is a denial of the importance of elements such as language. Milbank argues for an integration of language. Milbank points out that creation and grace can be defined as such. which he defines as the supreme gift. and human political community. culture. self-expression. participation can be defined as a sharing of being and knowledge in the divine. another meaning of radical which Milbank argues for. as well as grace and nature. but in truth do not. to life. which was developed from the medieval times up to modern times. Radical Orthodoxy. which is the basis of atonement theology. aesthetic experience. however. evil and violence are the refusal of the gift.158 Following the definition of Radical Orthodoxy. time and historicity. similar to that of the word. However. God is also a being 158 Milbank. sexuality. He supports the critique of Hamann. one must reanalyze and rethink the Christian tradition. Milbank refers to radical in the sense of using the knowledge acquired in the above mentioned way and deploying it to criticize modern society. In a series of gifts. but re-analyzes its elements in light of authentic Christianity. Man can be defined as a being that is. Another application of radical is that by using such criticism. However. 326 . Kierkegaard and Chesterton of the Enlightenment. radical orthodoxy argues for a more participative Christianity. or the lack of the presence of the gift. refers to a transcendental category. Is refers to existence. or as philosophical category as being. thus keeping together faith and reason. in the context of radical orthodoxy. an overemphasis of the later will lead to the denial of any metaphysical order. through the interaction of theology with philosophy and culture. one needs to define the element of gift. the incarnation of Christ is the extreme of this element. Participation and gift are related by the experience of the Trinity and humanity. Jacobi. namely embodied life. From a human perspective. art. politics. which is defined as a hyperbolic and renewed gift. These predecessors criticized then the very things Milbank criticizes today. The subject of this paper is atonement. history and culture in the process of participation. Gift. and Ward.patristic and medieval roots. 2–3.

the second Person of the Trinity as the infinite poetic utterance.160 Milbank is keen on showing that the literary structure of the Gospels and the Epistles are important in understanding the meaning of the various theological teachings found within them. and man cannot connect to that fullness and understand its depth. Christ cannot be understood only through His death on the cross. and one cannot be without the other. thus linking man’s creativity to God’s creativity. which proves that it was taken from within reality. 161 Adrian Pabst and Christoph Schneider. Christ comes half way to meet humanity on humanity’s ground. In this context.161 the human and the divine. In His divine personhood Christ has no example. Any kind of exaggerations of meanings and events to the detriment of each other is parasitic. MI: Baker Academic. even if the meaning is missed by man. and a participatory being. Milbank argues that the depth of Christ is God Himself. meaning and historical events. meaning and events are inseparable. 2009). He also understands man. the focal point of the Gospels is the incarnation of the Logos. due to the fact that Christ’s depth. which man could never have understood. just as humans interact with God. Encounter Between Eastern Orthodoxy and Radical Orthodoxy: Transfiguring the World Through the Word (Farnham: Ashgate. and all apply or are relevant to man’s life. Being Reconciled: Ontology and Pardon (London: Routledge. Smith. 160 327 . Christ does not use examples and images of the glory of God. In this way. 2003). is God. 186. again. 80. James K. Introducing Radical Orthodoxy: Mapping a Post-Secular Theology (Grand Rapids.that is. A. One must look at all his life. ix. Milbank defines Christ. However. This event must be understood from the perspective that all of Christ’s imaginings has meaning.159 The atonement of Christ is considered to have a strict connection to the way it is depicted in the writings of Scripture. 2004). All of Christ’s actions have consequences and these are full and meaningful for humanity. Therefore. one must study context. He interacts with humans. These define one another simultaneously. Christ unites the impossible to understand realities of God with the examples spoken to man. with the added bonus that these 159 John Milbank. A pure theory is meaningless without some sort of application in real life. as presented in the Gospels and connect the events in order to create a full image of meanings and events or actions that are intertwined to give the full and realistic event of Christ. Milbank points out that in order to understand atonement. For Milbank Jesus Christ presents Himself as a being that has simultaneously two personhoods. God can be defined as a being.

The efficiency of Christ’s sacrifice was that He created an alternative to the existing political and social structures. and it cannot be understood without His death. is the one that proves Christ’s solidarity with mankind. Precisely this lack of any glory. and as a result of His death and resurrection. Christ was envied because He was God in the flesh. one could say Christ died a sub-human death due to the mocking and the meanings of such death to the Jewish society. which was not in Christ’s intention and it was a misunderstanding of His claim. which offered the ground for salvation. From this perspective. Being reconciled. apparently. but they are exceptional in the fact that they are able to create meaning for an unseen and most powerful action of God. but without sin. Sin is clearly shown to blind reason and the vision of truth. Being reconciled. Christ also died a human death. Therefore the images used by Christ are not singular or exceptional because they use everyday imagery. The people.163 Atonement could not happen without Christ’s death. He did come to be like any human being.examples have full relevance in His presentation of God’s plan for salvation. However. asked for Christ’s death out of fear He would destroy the Temple. which emptied out his humanity. There was no glory from the perspective of the crowd. 328 . precisely. Christ was unreachable. even the lowest in importance. to Christ’s resurrection. 95. Christ died because the high priests could not reach him. From the perspective of the crowds Christ was a mere troublemaker and they killed Him out of a whim. but also a purely human death. Christ revealed violence and terror within the society He lived in. In other words. Milbank explains that Christ’s death lacked any kind of glory. thus changing the political and social structure of any system that promotes them.162 The images used by Christ before His death and resurrection become effective in generating change in man’s life due. Milbank argues that Christ died a purely divine. or a kenotic death. Christ died a divine death. He effects changes in man’s life in such a way that through one’s actions. however dim. In Christ’s case God inspired ontological envy. for people wanted to kill Him because He was God. Christ presented the images as paths towards man’s understanding of His work and the efficiency of the salvation He would bring through this work. Milbank. In a more specific way. violence and terror are renounced. In fact. 94–95. But Milbank goes one step further and argues that Christ did not die a martyr’s death (a witness for a universal cause). 162 163 Milbank. In fact.

These govern man’s life. Christ’s death cannot be seen as suicide. and by the democratic will of the mob. man’s death in Christ is a passing into a new sort of life. Further. 96. Interpreting the Postmodern: Responses to “Radical Orthodoxy” (New York: Continuum. as well. This means that man must die with Christ. in a spiritual togetherness.164 The death of Christ on the cross depicts a triple abandonment: first of the Jewish law. On the cross. in Luke 23:46.165 When Christ dies and is resurrected. which did not allow any man to call oneself God. Mark 15:34). or anything else. nor did He come to destroy the will of man. therefore dying towards evil is dying towards nothing. Therefore. by Christ’s death He delivers humanity from these powers. Being reconciled. by God’s Milbank. Milbank. Christ entered the self-separation of sinful humanity from God. as Son of God. 165. On the other hand. as humans. 100. argues Milbank. even if the text formula is as such. Jesus cries out in His humanity. in fact. We. Milbank argues that God did not abandon Christ. presents Himself in complete serenity to the Father. is nothing. Romans 6:5-6 and Colossians 1-2. man is the recipient of a gift: the hypostatic indwelling of the Spirit. towards all that is finite. Any kind of human desire for materiality. Even if Christ did not break any of the above laws. This is due to incarnation of the Logos. dying means automatic resurrection to a new life. Jesus. Our gift to God166.Christ’s inglorious death is probably the main fulfillment of His salvation plan: becoming the least man of all humanity. but have no power of God. 165 164 329 . argues Milbank. He became an ultimate sacrifice without exposing or using any kind of violence. Jesus cried “My God” not “My Father” (Matthew 27:46. Evil. He. Christ did not suffer the ontological abandonment. offers Himself. The powers which govern man are invisible angelic or spiritual forces. However. Being reconciled. is our recognition of Him. start a process of deification. Christ shows His ultimate power against the futile and weak spiritual forces that can influence man. Milbank argues that His death cannot be understood in the rabbinic way of death atoning for sins. Jesus is not handed over. regardless whether it is wealth. 166 Rosemary Radford Ruether and Marion Grau. 2006). even if God does not miss anything. Due to His consciousness of resurrection. by the Roman Law which did not allow any other man besides the emperor to call oneself as such. Here Milbank quotes the Apostle Paul’s writings in 2 Corinthians 5:14.

Milbank argues that God’s way of solving man’s refusal of His gift is not to require sacrifice. man must be ready for Christ’s return. Christ is the true Priest. Being reconciled.exclusive indwelling. means death towards any meaningless thing. The sacrifices take place only on earth. and by giving Himself for us. For man. or death. any logic of exclusion based on race. but to keep on giving the gift until our refusal is overcome. argues Milbank. economics or gender is annulled. the offering of life. if the body of Christ is the true universality. even if he does not know when this would happen. redemption consists in Christ’s transition from shadow (earth) to reality (heaven). Here Milbank presents an image which goes against a popular image that considers Christ to be the one all-sufficient sacrifice. but the inter-human relations are different. for those in Christ they mean nothing.167 Christ’s self-sacrifice cleanses also the all that is not God in the heavenly realms. and perfect. and are visible. finds it natural to wait for his Creator to take him into the real life in the heavenly tabernacle. 330 . Therefore. In the end. His death and resurrection. What he says is that Christ passes into the heavenly sanctuary as priest and victim. flawless. where Christ solves the problem of sin in the heavenly tabernacle. in no need of a sacrifice. our offering to Him. Based on the implications of Christ’s incarnation. Milbank considers this perspective to be an over-literal and naïve interpretation of Scripture. but the relations are different. Milbank points out that in Christ masters and slaves still exist. Milbank’s final advice is that. Political systems still remain. However. and the reception of the genuine life. The atoning offering is brought in a place where it is in fact not needed. Christ is the genuine life. The purification of conscience refers to the removal of the illusion that any sacrificial work is needed. as well as social systems. 167 Milbank. is of the conscience. living in his genuine life through Christ. In spite of the fact that these barriers remain. Christ’s death is also a sacrifice. 100. The heavenly sanctuary is pure. in Christ’s blood. man. the cleansing. This implies repetition and appeasement. The death on the Cross is a mere shadow image of the action that takes place in the sublime reality of the heavens.

New York: Continuum International Publishing Group. Interpreting the Postmodern: Responses to “Radical Orthodoxy”. Catherine Pickstock and Graham Ward. Introducing Radical Orthodoxy: Mapping a PostSecular Theology. Adrian. London: Routledge. 2006. Ruether Radford. and Christoph Schneider. Smith. 331 . John. Pabst. James K. Rosemary. Encounter Between Eastern Orthodoxy and Radical Orthodoxy: Transfiguring the World Through the Word. Being Reconciled: Ontology and Pardon.References Milbank. 2004. and Marion Grau. Radical Orthodoxy: A New Theology. 2003. John. London: Routledge. Grand Rapids. Farnham: Ashgate. Milbank. 2002. A. 2009. MI: Baker Academic.

cele mai semnificative distopii sociale sunt prezentate de Aldous 332 . 1984 și Brave New World ne oferă prin excelență o imagine a societății ideale a viitorului pentru care omenirea se zbate de atâta vreme. A comparison between the two novels and We written by Evgheni Zamyatin shows that. although the three novels share the same premise. Hearing and Phonetic Sciences University College London Abstract This paper describes dystopian societies as seen in two novels that are representative for this theme. namely 1984 and Brave New World. i.e.Distopii sociale în 1984 și în Brave New World Drd. After an analysis of the “man predestined by man” concept as it appears in the two novels. proletariat. Big Brother. while 1984 is a satire of an already installed regime that foretells the flaws and absurdity of these systems based on annihilation of identity and the adulation of the new man. the fact that the more organised and complex a society is. the semantics and philosophy behind the two dystopian societies is discussed. ci o distopie în care idealul absolut al umanității devine absurd absolut. Samuil MARUŞCA Department of Speech. Key words: dystopian societies. Deși există mai mulți autori care au scris despre societățile distopice. the more restricted the individual freedom is. dar această societate este de fapt nu o utopie. 1984 Distopia sau anti-utopia este opusul utopiei (starea ideală a unei societăți) și reprezintă în primul rând ideea existenței unei societăți într-un sistem represiv în cadrul unor state deseori polițienești. care dețin puterea absolută controlând și manipulând cetățenii până în initimitatea vieții lor. The paper also shows that Brave New World is a prophecy of the degringolade of future societies that were going to shackle Europe after the Second Wold War. We did not have a direct influence on Brave New World. that foretell during the first half of the XXth century the future of “ideal” societies and satirize proletarian dictatorship and totalitarian regimes. utopias.

statul deține puterea absolută. ca apoi să-i facă plăcere să lucreze și să ducă existența pentru care a fost ales. mai puţin perfectă. pentru că sunt extraordinar de deştepţi. identitate. Statul are puterea de a crea și a programa omul nou. un veac în care intelectualii şi pătura cultivată vor visa la mijloacele de a evita utopiile şi de a reveni la o societate neutopică. Toţi sunt îmbrăcaţi în verde. În acest sistem. adică vor fi învățați în timpul somnului prin expunerea la numeroase repetiții. Huxley își începe romanul cu un cunoscut citat din Nikolai Berdiaev: „Utopiile sunt realizabile.. Epsilonii sunt încă şi mai răi.“168 Embrionii se dezvoltă în Centrul de Incubație. Cetățenii acestei societăți sunt reduși nu la un număr. Viaţa se îndreaptă către utopii. nu. Reîntoarcerea în Minunata lume nouă (București: Univers. mie îmi pare grozav de bine că sunt Beta. stabilitate“. 1997). 245.. În această lume minunată.“ Motto-ul acestei societăţi ideale este: „Comunitate. omul renunță la libertate pentru binele comun. Statul poate crea copii în eprubetă în cantități industriale. iar copiii Delta sunt îmbrăcaţi în kaki. De fapt. care se ocupă de industrializarea individului și predestinarea/condiționarea lui. carte publicată în 1949. întocmai ca în Republica lui Platon). el este dumnezeul cetățeanului prin controlarea demografică și educațională a populației. Sunt aşa de proşti că nici nu ştiu să scrie ori să citească. Prin expunerea la mii de repetiții a unor informații atent alese. mie nu-mi place să mă joc cu copiii Delta. În această lume închipuită. care nu vor avea dreptul să spună cuvinte ca mamă. Ah. dar mai liberă. Copiii Gama sunt proşti. Şi poate că începe un veac nou. ci la inițiala unei cifre din alfabetul grecesc. anume Alfa (intelectualii care se află la putere. Beta (tehnicienii calificați). tată sau familie. copiii își amintesc că știu mecanic din senin o 168 Aldous Huxley. 333 . automatism prin care omul este predestinat de om. și de George Orwell în 1984. Minunata lume nouă.Huxley în Minunata lume nouă. Gama și Delta (proletariatul) și Epsilon (care nu ajung la nivelul intelectual al cetățeanului obișnuit). acești oameni nu vor îmbătrâni niciodată fizic. Ei muncesc mult mai mult decât noi. devenind astfel slujitorul statului. iar oamenii neprogramați trăiesc în Rezervații: „Copiii Alfa sunt îmbrăcaţi în gri. pentru că nu trebuie să fac o muncă atât de grea. omul de mâine. Şi pe urmă noi o ducem mult mai bine decât copiii Gama şi copiii Delta. Acești copii vor fi apoi educați prin procedeul numit hipnopedie. operă terminată în 1931 și publicată în 1932.

medicina doar alinarea durerilor. pentru altele este o stare normală. Prin acest procedeu literar. 1984 nu este întru totul o profeţie. iar bărbatul nu mai are decât rol de impregnator. a devenit mai târziu utopie. iar cetățenii trebuie să fie oricând gata să moară pentru idealurile partidului. sistemul oligarhic controlând până și gândurile cetățenilor. 334 . iar despre ele avea să afirme după douăzeci de ani de la terminarea romanului că a fost optimist când a scris. pentru a controla și acorda fericirea individuală. copiii din eprubetă prevestesc noua societate în care fertilizarea poate fi efectuată în laborator. Orwell prezintă o distopie satirică în care se descifrează dictatura perfectă. dar tragedia stă în faptul că nu pot face conexiuni între ele. Controlorul Mondial este cel ce asigură echilibrul mondial și are grijă ca toată lumea să primească ce-și dorește. Pentru a manipula cât mai ușor ființa umană. Cultura populară din Minunata lume nouă capătă nuanțe vulgare. statul îi administrează un drog euforic numit soma. Cele două romane descriu în miniatură universul societăților ce aveau să se dezvolte în a doua jumătate a secolului XX. ceea ce este distopie pentru anumite societăţi. Orwell a descris răul și prostia perfectă a unor societăți utopice conturate îndată după terminarea războiului. Terminat după Al Doilea Război Mondial. în timp ce educația este redusă la hipnopedie. În acest context.sumedenie de lucruri. printre care și tarele multor societăți contemporane. Însă totul depinde de ceea ce este tolerat de societate şi de ce se înţelege prin normalitate. Ignoranţa este putere şi Libertatea este sclavie. sau Ministerul Iubirii. care falsifică trecutul și are următoarele lozinci: Războiul este pace. chiar dacă nu cred în ele și trebuie să susțină infailibilitatea sistemului totalitar. Partidul a conceput ministere ca Ministerul Abundenței. Dacă Minunata lume nouă reprezintă în mare parte o profeție a societăților totalitare care aveau să bântuie Europa secolului XX. Tot astfel. pentru că psihologia este doar o „inginerie emoțională“. Ministerul Păcii. romanul se inspiră dintr-un model social real: stalinismul. pentru bunăstarea psihică și fericirea cetățeanului. Ceea ce la începutul secolului XX era considerat distopie. care se ocupă de neajunsurile cetățenilor. Profețiile lui Huxley s-au împlinit în mare parte. Trădarea doctrinelor partidului devine în aceste circumstanțe trădare de țară. deoarece profețiile au devenit realitate mult mai devreme decât anticipase. care menține starea de război permanent. De asemenea. Spre exemplu.

dictatorul binevoitor din opera lui Zamyatin este portretizat de Huxley prin Controlorul Mondial. iar de Orwell prin Big Brother (Fratele cel mare). dar a apărut abia în 1927 într-un jurnal din Rusia. în Minunata Lume Nouă imaginată de Huxley. „plăcerea de a trage în jug va putea fi obţinută doar prin profunda transformare a trupurilor şi minţilor umane.] Îi convertim. onoarea. de Evgheni Zamyatin.. care se bazează pe puterea violenţei şi distrugerii personalităţilor individuale. cu atât se reduce libertatea individuală. în toate cele trei opere virtuți umane ca respectul față de ființa umană.În ce privește ineficienţa statului totalitar. Cele două opere prezintă mai multe puncte comune cu lucrarea Noi a lui Zamyatin. Prin urmare. dragostea se păstrează doar în societățile inferioare. Noi. Wells în operele sale. dar nu sunt nicidecum identice.“ Aceste două citate din cele două romane arată organizarea fiinţei statului în sine. dar date fiind numeroasele asemănări izbitoare. cu atât este mai anihilată individualitatea umană în fața primatului maselor. Taylor sau a extremiștilor proletari. au avut un impact foarte puternic. le ocupăm mintea. Noi nu a influențat în mod direct Minunata lume nouă. care sunt prost organizate și dispar la nivelul societăților superioare. considerând că de fapt Huxley s-a folosit de romanul Noi. comunist.“ Pe de altă parte. există o altă operă. Lucrarea respectivă a fost finalizată în 1920. nici măcar cu cea mai abjectă obedienţă. Noi nu-i distrugem pe rebeli pentru faptul că ni se opun [. Orwell observa în 1984: „Noi nu ne mulţumim cu supunerea negativă. la fel de profetică. mephi dinafara zidului din Noi este echivalentul rezervației de sălbatici din Minunata lume nouă și al proliilor lui Orwell. Aceste trei romane împărtășesc aceeași premisă. Orwell a contestat această idee. precum lumea lui Ford. anume: cu cât o societate este mai organizată și complexă. și vom urmări cum a fost el văzut de către unii gînditori şi cum trebuie să funcţioneze. Cu cât societatea modernă europeană se îndreaptă spre o organizare complexă și rigidă. ca sursă pentru romanul său. îi remodelăm. Pe de altă parte. o lucrare ce descrie mugurii totalitarismului și are precedent față de celelalte două romane în ce privește abordarea problemei dictaturii. Când în final o să vă predaţi nouă. În primă instanță. Deși aceste două opere. care descriu distopiile sociale și viitorul unor societăți totalitare. Există dovezi istorice care arată că Huxley nu citise Noi până în momentul în care sria Minunata lume nouă. o veţi face din proprie iniţiativă. 335 . fără a recunoaște. G.. deoarece Huxley și-a scris romanul ca reacție la utopiile sociale descrise de H.

Ibid.“169 Astfel. 336 . mai presus de toate. Totuși. așadar o satiră persiflând statul comunist pe atunci încă în faşă. În Cuvântul prevenitor la Republica lui Platon. despre regi.. tirani (plăcerea tiranică) şi omul oligarhic într-o ierarhie făcută de Socrate. Orwell lasă să transpară nemulțumirea față de societatea contemporană lui. adică Anglia din timpul și imediat de după cel de-Al Doilea Război Mondial. virtutea. stat sau formă ideală de conducere şi guvernământ a pornit de la Republica lui Platon. 9. Ea trebuie să existe mai întâi în cetate şi apoi în suflet.. nu se pot face comparaţii între Republică şi cele două utopii sociale. pentru că Republica este într-adevăr statul ideal preînchipuit de Platon. Opere V. Întreaga idee de republică. sunt anti-utopii. Platon îl situează pe rege ca om bun pe primul loc: el este omul ideal: „Aşadar. care trebuie să fie lăudată şi apărată. Interesant este faptul că la el oamenii au totul în comun. demagogia. în frumuseţe şi în virtute?“170 Prin contrast. ci un tip ideal de om. prin satira făcută societății omului nou. cu sublinierea sumbră că republicile viitorului vor fi niște distopii. Cele trei romane reprezintă o profeție a viitorului prin denunțarea filozofiei societăților contemporane autorilor în termeni satirici.. nu ca masă în societate. nu-i aşa că e cu neputinţă de spus cu cât îl va înfrânge în buna orînduire a vieţii. amenințată de dictatura impusă de Stalin și Hitler. Fratele cel mare (Big Brother) din 1984 şi Controlorul Mondial din Minunata lume nouă sunt opusul idealului sau 169 170 Platon. respinge dreptatea ca folos al celui mai tare). După ce vorbeşte despre formele de guvernămînt. Deasupra tuturor trebuie să domnească însă ratiunea şi. omul trebuie privit în primul rând ca individ în societate.. dar deja instaurat. Cu alte cuvinte. oligarhia. Totul este o profeţie a marii degringolade ce avea să continue înlănţuirea Europei: comunismul. Republica. acesta fiind un principiu al republicii. Aici Platon insistă că republica sau statul ideal are la bază dreptatea (respinge ideea că dreptatea înseamnă să faci bine cui îţi face bine şi rău cui îţi face rău. lideri la care se face aluzie prin imaginea Fratelui mai mare.În 1984. 405. dacă omul bun şi drept îl înfrânge pe cel rău şi nedrept. Constantin Noica arăta că „Platon nu-şi propune să ofere un tip ideal de stat. spune el. în timp ce utopiile moderne sunt distopii. Republica mai putea fi tradusă şi ca Republica interioară.

nici din teorii melioriste profane. Şi acesta este Unul singur. pentru stat. Forma de guvernare. scrie el. cu înţelepciunea şi cu supunerea la legile lor. autorii nu fac decât să deseneze tabloul satiric negativ al puterii distructive a omului (printre care și comunismul. Aceasta pentru că societatea este compusă din indivizi cu identităţi particulare. trebuie să fie înţelepţi. nici statul. Aşadar. nici din aplicarea din exterior a unor constrîngeri urmărind – la nevoie prin moarte de om – schimbări ale conştiinţei altora prin siluire. a cărui fericire supremă nu depinde de bunuri exterioare. perfect. cu virtuţi. luând ca martor aici al vorbelor pe Dumnezeu însuşi. am vedea republica ideală. 137. The Bullet's Song: Romantic Violence And Utopia: „Soluţia răului existent în lume şi în sânul omenirii nu poate veni. dimpotrivă. de care trebuie să ne păzim: de virtuţile întoarse. dacă Platon descrie cetatea ideală ca având origini cereşti. ca omul.“171 Aşadar. Despre virtute şi violenţă vorbeşte şi scriitorul Andrei Brezianu în lucrarea despre William Pfaff. înţelepciunea. De aceea. ţine de ea. Dacă am vedea lucrurile opuse modului în care ni le descriu Huxley şi Orwell. şi tocmai pentru că individul le posedă este numit just. 337 . propagată şi cultivată exponenţial om cu om.. Partidul are lozinca „războiul este pace. ignoranţa este putere“. cu tot ce implică el). la scara corpului social. Aici este argumentul distopiei. înţelepciunea trebuie să fie superioară raţiunii şi are a face cu virtutea. prin generalul viziunii asupra distopiei ce influenţează interiorul. conducerea autoritară se compune din indivizi care trebuie să aibă viaţa scrutată. Probabil am vedea republica interioară ideală. libertatea este sclavie. pînă la eşaloanele cele mai de sus. Oricum. virtutea au loc cu aceleaşi urmări şi în aceleaşi forme pe care le au şi în individ. prin metoda introspectivă. înţelept şi cumpătat. şi în primul rînd de calea astăzi în general părăsită a renovării interioare personale. ci este toată în el însuşi şi în esenţa naturii sale proprii{.} Fericirea nu poate urma niciodată viciul. unde 171 Aristotel. care poate fi întâlnită la ambii scriitori (reieșind şi din simplul fapt că Watson ţinea un jurnal).. nici din beţia orgiastică a unor fapte de arme. Iată ce spune vizavi de acest lucru Aristotel în Politica. atunci şi individul trebuie să aibă exemplul ceresc de urmat. Toate valorile sunt întoarse pe dos. remarcând (de fapt din concepţiile lui Socrate la Platon) în capitolul despre republica ideală: „Vom privi ca un punct perfect admis că fericirea este întotdeauna în proporţie cu virtutea. ci. Politica. nu izbuteşte decît cu condiţia să aibă virtute şi înţelepciune.virtuţii.

Între societatea capitalistă şi cea comunistă. 355. avînd ca scop consolidarea orînduirii exploatatoare. G. Toate celelalte tipuri de stat au fost un instrument al claselor exploatatoare.marile decizii să fie ghidate nu de năluci ideologice universaliste. Dictatura proletariatului înseamnă puterea clasei muncitoare.. cât şi prin formele sale de organizare. nu celor la care am fi înclinaţi... Afganisiev. le-am putea încadra în perioada stalinistă. în dorinţele noastre. care se regăsește în cele două romane amintite. A sacrifica alte fiinţe umane pentru a crea o lume mai bună este un act tipic de moralitate totalitară. Filozofia marxistă. G. Însă comunismul nu creşte din capitalism dintr-o dată. Afganasiev vorbește în Filzofia Marxistă despre stat. şi totodată o întreprindere futilă. Nu există soluţie de tip colectiv aplicabilă condiţiei umane. Acestei perioade îi corespunde şi o perioadă de tranziție politică. Aceasta reprezintă un tip de stat calitativ nou. Ibid.. deosebindu-se radical de toate celelalte tipuri anterioare de state atât prin natura sa de clasă. mituri. utopii şi violenţă. ci de reflecţie sobră şi de înţelegerea realistă a naturii umane în diversitatea şi modulaţiile ei nesfîrşite. 359. arăta Marx.. prin rolul pe care este chemată sa-l joace.. Societatea are datoria să se preocupe de propria ei virtute şi perfecţionare. William Pfaff numeşte fără înconjur această cale: calea revenirii personale la virtute. eternizarea împărţirii societăţii în asupritori şi asupriţi. care împreună cu ceilalţi oameni ai muncii lichidează capitalismul şi creează comunismul – societatea nouă. F. societatea fără exploatare şi fără clase.“173 Despre dictatura proletariatului Afganasiev spune: Măreaţa misiune istorică a proletariatului este lichidarea capitalismului şi construirea societăţii comuniste fără clase. după ce îi discută originea și subliniază importanța dictaturii proletariatului.. Societatea totalitară recunoaște că este împotriva democrației: „E incontestabil faptul că imperialismul este negarea democraţiei în general.“174 172 173 174 Vezi Brezianu în Idei în dialog. a întregii democraţii. un instrument de reprimare a oamenilor muncii. F.“172 Dacă avem în vedere contextul în care au fost scrise cele două romane. Singurul lucru care ne rămîne de făcut este să ne reînnoim din interior pe noi înşine. direct. 338 . a cărei societate a fost invadată de marxism. apetituri oarbe.19. să visăm. Avem obligaţia intelectuală de a ne consacra energiile situaţiilor existente. se află perioada transformării revoluţionare a uneia în cealaltă. al cărei stat nu poate fi altceva decît dictatura revoluționară a proletariatului.

iar puterea absolută corupe în mod absolut {. Dumnezeu creează ex nihilo. 339 . Aceasta. gîndirea în distopie este cu adevărat distrusă. era total neconform realității pe care o contrazicea. Puterea tinde să corupă. Totul este pervers şi opus moralităţii. Dictatura proletariatului este societatea pe care o persiflează Orwell în 1984 şi pe care o profețește Huxley în Minunata lume nouă. Despre puterea liderilor. 120. Aceştia sunt asupriţii. La conducători. Ibid.. care susține în Tractatus Logico-Philosophicus că „limitele limbajului meu înseamnă limitele lumii mele. spuse lordul Ancton. Ascunderea adevărului de către autorități de ochii proletarilor este limpede: „Trecutul nu este numai modificat: trecutul este modificat în continuu. în aceeaşi fracţiune de secundă în care Dumnezeu şi-ar retrage puterea {. Dar prolii au cea mai mare putere. chiar şi expresia feţei a ajuns să nu fie în acord cu sentimentele interioare. epsylonii lui Huxley sunt cei mai de jos.. ceea ce înseamnă că fără puterea sa egală şi permanentă. la omul comun.} Cunoaşte un lucru numai cine ştie cum poate fi acesta făcut: de cunoscut în mod absolut cunoaşte numai cine poate crea în mod absolut. raţiunii. în paralel..} Puterea nu poate fi înţeleasă adecvat decât prin referire la principiul puterii creaţiei lui Dumnezeu. 1984. lucrurile stau altfel.“ În semantica acestei lumi. în forma în care era el promulgat (minciuna).Marx şi marxismul. Aici avem a face cu asuprirea. Pierderea și distrugerea sistematică a identităţii este o nouă problemă ce se ridică în societatea distopică.. astfel că Orwell ne spune că prolii sunt 85% din populaţie și. chiar şi a face dragoste cu Julia „a fost un gest politic“. se căuta anularea sferei de exprimare a oamenilor: „Nu-nţelegi că singurul scop al Nouvorbei este de a limita aria de gîndire?“176 Aici se poate face o paralelă între filozofia limbajului la Orwell și Wittgenstein. Aceasta este esenţa 175 176 George Orwell. forţarea supunerii în rigiditatea dogmatismului irațional al „sistemului“. singura putere care ar putea răsturna Partidul și de care nu sunt conştienţi. adică numai Dumnezeu. 75. Patapievici afirmă: „Se spune că ţine de esenţa puterii să tindă spre absolut şi perturbabilitate indefinită. lideri. toate în detrimentul populației. totul se reîntoarce în neant. bineînţeles.. în care intrau cuvinte cât mai puţine. care distruge personalităţi. Oricum. virtuţii sau înţelepciunii în ultimă instanţă în ambele distopii.“175 Termenul proletar are în componenţă cuvîntul prol. Prin dicţionarul anarhic Nouvorba. Aceasta este masa.

177 178 179 H. nu se simte încă. Patapievici. confort. care ieşea din scaunul de domnie. 340 . îl reduc. Puterea.“177 Aici se poate face legătura cu puterea preasumată a celor ce făceau copii în eprubetă din Minunata lume nouă (adjectivul minunată fiind o ironizare fină a lui Huxley). văzînd-o.“179 Utopiile sociale desfiinţează omul comun. Oamenii vieţii publice creează cadre ideale pentru trăirea sa în societate. de divin. Ele sunt distopii. Inginerii fac şosele. Liiceanu afirmă că „omul e ceea ce rămâne din el după ce lumea din jur îl desfiinţează. iar arhitecţii clădiri luminoase – omului de mâine. și mergeau pe bandă fiind predestinaţi înainte de a se naşte pentru o cauză anume. şi ei vor fi poporul Lui. îi stă la îndemînă un model ceresc. 451. virtutea despre care vorbește Platon. Omul recent. Până atunci nu se poate gîndi. nu poate fi decît absolută. cetatea sfîntă. Platon. şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. Îi mai trebuie o pernă sub cotul mâinii drepte. unde omul de mâine va păşi higienic în viaţă. şi marea nu mai era. îl nivelează cu masa. pentru că cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieiseră. Şi am auzit un glas tare. îl minimalizează. Şi eu am văzut coborîndu-se din cer de la Dumnezeu. Am amânat toate problemele şi pregătim febril condiţii mai bune de viaţă pentru omul de mâine. R. Republica. Întrebarea esențială este: oare se mai poate el regăsi? Oare mai are identitate? Oare mai are etică. 135. noul Ierusalim. Gabriel Liiceanu. Aici este evidentă aluzia la puterea de a crea. fiind putere de a crea. Puterea de a coordona creatul. convenabilitate şi radio. gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.puterii. la fel cum Platon leagă Republica ideala de ceresc: „Eu cred că ea nu se află nicăieri pe pămînt.“178 Iată totuşi cum spune Biblia că va fi cetatea cerească. Patapievici leagă puterea de Dumnezeu. Atunci va gândi. El va avea sănătate. care pentru om este o anomalie. şi zicea: Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei. omule de mâine? Nu. oare mai poate la urmă gîndi? Acestor întrebări le răspunde Noica în 1934 în articolul Moartea omului de mâine. Te simţi bine. vrea să se zidească pe sine. El va fi Dumnezeul lor“ (Apocalipsa 21:1-3). la care probabil Platon ar fi făcut referire dacă ar fi trăit după Cristos: „Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou. Opere V. Probabil însă că celui ce vrea so vadă şi care. foarte sugestiv în discuția profeţiilor satirice fine aduse la degringolada momentului din viitor: „Știţi ce facem noi? Slujim pe omul de mâine. Îl inhibă. Societăţile de binefacere au creat dispensare speciale. Jurnalul de la Păltiniş. Doctorii descoperă leacul tuturor bolilor – pentru el. 389.

Aldous. Filozofia marxistă. 341 . Publicistică III. H. câteodată. Omul recent. O mie nouă sute optzeci şi patru. Constantin. 1986. 2004.Lumina electrică îl bate prea mult în ochi. Moartea omului de mîine. Republica. București: Univers. 2004. care îi va fi sfârşitul. Politica. Moartea omului de mîine. atunci. Opere V. București: Antet. București: Humanitas. Bucureşti. Dacă nu va fi apucat nici el să gîndească? Mi se pare. 2002. Idei în dialog 4. 1997. București: Humanitas. Publicistică III. Aristotel. Acum te simţi bine. 180 Constantin Noica. București: Editura Politică. 1997. Minunata lume nouă. București: Polirom. București: Humanitas. Noica. București: EȘE.“180 Bibliografie Academia Caţavencu. George. Platon. G. Orwell.-R. Afganisev. Mulțumiri Autorul dorește să mulțumească Fundației Dinu Patriciu pentru sprijinul financiar în apariția acestei lucrări. 2005. Huxley. Daţi mai tare drumul la radio. Liiceanu. 1961. Patapievici. 6. că ne batem joc de viaţa asta. omule de mâine? Mă întreb. Gabriel. 2004. Jurnalul de la Păltiniş. A.

un neobosit cărturar şi îndrumător culturar Prof.ar trebui să ştim cele mai multe lucruri despre el. genius În vremurile acestea efemere . Istoria este o lecţie permanentă de virtuţi şi exemple omeneşti . it arose the need to know who were our ancestors. as they overcome the difficult times of our ancient history and culture. library. ca fiu al lui Ilie Rădulescu.Rădulescu.nestabile. în care firescul pare nefiresc şi moralitatea înjosită . Iar noi târgoviştenii. Participă la pregătirea Revolutiei 342 . deoarece este născut în Cetatea Târgoviştei şi de aici va începe lupta pentru dezvoltarea culturală ţării sale.Rădulescu.Cantemir şi continuată de B. national culture. îşi adună producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. Puţini sunt cei care mai ştiu că el se înscrie în linia glorioasă deschisă de D. urmat de suplimentul literar Curierul de ambe sexe (1837). Înfiinteaza primul ziar Curierul românesc (1829).neliniştitoare . În 1836. the man who contributed both literally and figuratively to the formation of Romanian national conscience. Publică la Sibiu Gramatica Româneasca (1828). Maria Magdalena GHIŢĂ Şcoala Generală cu clasele I-VIII.reazim neclintit şi veridic oricând rămâne istoria . Cantemir" (în viziunea lui G. iar o personalitate românească ce poate fi oricând un model de românism este I.un stâlp . Urmează Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu. Sava unde va preda româna şi matematica. Este. Among them it is included I.Hasdeu. a doua mare personalitate a literaturii române după D. poet. Key words: cultural guide. Comişani (Dâmboviţa) Abstract Wishing to know better our nature. Calinescu). Eliad de proze şi de poezie. and so we made acquaintance with the personalities of the Romanian spirituality.Ion Heliade Rădulescu.H.P. I s-a zis părintele literaturii române şi i s-a ridicat o statuie la Bucuresti.H. Trece la Colegiul Sf. cea care ne va spune mereu cine suntem şi cine putem deveni”.cu atât mai mult. Vede lumina zilei la Târgoviste.

trăind 10 ani departe de ţară la Paris. Un alt capitol în munca de titan al dezvoltării culturale româneşti. Mai vorbim despre munca depusă în cadrul Societăţii literare (înfiinţată în 1827 împreună cu D. se distinge spiritul sau satiric. Nu rămâne mai lipsită de importanţă munca depusă de marele Heliade în domeniul traducerilor din La Martin. violente ale confraţilor politici. Îmi ard buzele. Cea mai importantă operă este Echilibru între antiteze. Cel care pregătise revolutia n-a împărtaşit ideile radicale.Golescu) apoi în Societatea filarmonică 1833 sau despre activitatea publicistică prin publicarea celor trei ziare primele din Ţara Românească: Curierul românesc cu suplimentul Curier de ambe sexe.Voltaire. pentru a feri ţara de intervenţia străină.Lazăr din 1811 şi după moartea lui Lazăr (1822) conduce singur şcoala.de la 1848. A luptat şi lucrat pe mai multe linii culturale . filolog şi îndrumător cultural. Constantinopol şi Insula Chios. Marmontel etc. Scriitor. mamă. dar nu le duce la îndeplinire. Mai putem vorbi cu aceeaşi tărie şi despre munca intensă dusă pe tărâmul de creator şi traducător. ce mă doare! şi pieptul mi se bate.îl constituie editarea Gramaticii româneşti de la 1828 în care a promovat câteva noi direcţii ( cum ar fi principiul fonetic de ortografiere)ce şi-a păstrat actualitatea peste ani . Heliade domină o jumătate de secol de poezie românească. e membru al guvernului provizoriu şi e silit a se expatria. deoarece au deschis orizontul cultural al tinerei intelectualităţi româneşti. şi în proza. altele slabe. Abia în 1859 se înapoiază din exil. lipsite de culoare.Gazeta teatrului. unde are talent. S-a dovedit înzestrat pentru poezia satirică şi fabula. răcori ma iau din spate. redactează proclamaţia ce s-a citit la Izlaz. În opozitie cu aripa radicală a revoluţionarilor. Mulţimi de vineţele pe sân mi se ivesc. Un foc s-aprinde-n mine. Heliade Rădulescu era adept al acţiunilor moderate. I. Vezi. favorizată şi de faptul că în 1830 devenise proprietarul unei tipografii. prima schiţă românească a unui sistem filosofic. însă productiile literare sunt inegale: unele excelente. mama. Încearcă toate speciile genului liric. Îşi face planuri mari. Vorbim despre munca neobosită dusă împreună cu cărturarul ardelean Gh. obraji-mi se pălesc! 343 .de aceea este imposibil de delimitat sau clasificat cel mai important domeniu de activitate al său.

De aceea.. este cuprinsă de un dor nespus. Iluzia comunicării. Poetul nostru national îl admira astfel în Epigonii: "Eliad zidea din visuri şi din basme seculare Delta biblicelor sfinte. Munte cu capul de piatră de furtune detunată. cosiţa se ridică. dar îimi place -prin vine un fior / imi fulgeră şi-mi zice: „Deşteaptă-te. Pregatită să-şi aştepte perechea destinată (scrisul). Balada lui Heliade Rădulescu înfăţisează povestea unei stări omeneşti: starea de îndrăgostit. Stă şi azi în faţa lumii o enigmă nesplicată. Heliade Rădulescu porneste de la mitul folcloric. apariţia unui duh seducător constituie o probă şi o ispitire şi de aceea este asociată cu o boală. frunzele. vântul. materia toata iau parte la aceasta emoţie inopinată. sfinx pătrunsa de-nţeles. printre care şi în poemele eminesciene Călin (File din poveste) şi Luceafărul. iar. în multe legende despre zburător. Confesiunea ei. /Mă sperii. 344 . Este interesant ca aceasta lamentaţie a personajului cuprinde şi elemente de pastel. discursul personajului este fixat între speranţa unei intalniri fericite şi teroarea ieşirii spre lume şi este clădit pe afirmaţii contradictorii. / Cand pleopul a sa frunza o tremula uşor / Şi-n tot crângul o şoapta s-ardica şi-l invie. viu să te mângâi. Ameninţare dramatică. personajul din aceasta baladă. Florica. / Eu parcă-mi auz scrisul pe sus cu vântu-n zbor. când vantulţt adie. /Şi când îmi mişcă topul. cuprinsă într-un discurs persuasiv. profeţiilor amare. exprimă presentimentul că sufletul şi mintea îi sunt invadate de un spirit straniu şi amăgitor: In arşiţa căldurei. Acelasi mit îl inspira şi pe Eminescu în Calin (File de poveste) şi în Luceafarul. dar tranşante: mă sperii. Mitul care explică apariţia sentimentelor de iubire a fost prelucrat în numeroase opere din literatura noastra cultă. I. care anunţă prin expresivitate fragmentele plastice din cea de-a doua secvenţăa baladei.Adevăr scăldat în mite. /Sunt eu. cade într-o stare de visare şi pierde sensul realităţii. receptarea fantasmatică a unui spirit străin sunt întemeiate pe miscarea generala a lumii. Şi vegheaz-o stânca arsă dintre nouri de eres." Dar e un vânt usor! Există în aceasta mărturisire un amestec de teamă şi euforie ca expresii generice ale condiţiei de îndrăgostit.În Zburătorul. Florica. dar îmi place. căci orice apariţie reconfigurează viaţa celui care accepta un nou-venit.. Florica speră într-o întâlnire fericită şi se cutremură la gândul oricarei tulburări a intimităţii ei." Motivul iubirii demonice a unor zmei sau a zburătorilor pentru fiinţe pământeşti apare adeseori în legendele apocrife şi în basmele românesti . experienţa este devastatoare pentru fiinţa omenească. . de care vorbeste şi Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae.

a vrăjitorului şi a descântatoarelor dovedeşte că. aşa cum avertizează cele două personaje. din perspectiva cuvîntului scris. Nu se cunoaşte o 345 . or Sorica. / Or du-te la moş popa. Vom împărtăşi şi noi părerea criticilor contemporani: Ion Heliade Radulescu. . în Muntenia este indisolubil legată de numele lui I. El singur şi-a scris nemurirea devenind Zburătorul literaturii române. este creatorul României moderne. Florica cere sprijin de la toate instanţele şi nu exclude nici posibilitatea unei intruziuni demonice: Oar ce să fie asta? întreaba pe bunica:/ O şti vrun leac ea doara. Heliade păstreaza sensul credinţei. îl fac să fie demn de aprecierea lui Eminescu şi a noastră. pentru că. Nu există domeniu al istoriei cărtii. imaginea zburătorului se revelează doar în detaliile oferite de aceste personaje. aproape întotdeauna finalul este dramatic. naltă. ca în cazul oricărei evadari din realitate. or mergi la vrăjitor. de la editură la tipografie.în mod definitiv. de altfel.Heliade Rădulescu. se instalează groaza şi presentimentul unui pericol iminent. ceea ce restrânge arhetipul seducţiei doar la imaginea generică: balaur de lumină în noaptea naltă.o fi vrun zburator! / Or aide l-alde baba Comana. A fost atât de devotat de a da viaţă scenei încât a editat şi o gazetă a teatrului .. / Nici rugi nu te mai scapa. dincolo de emoţia binefacătoare. Schimbând registrul . împotriva zburătorului nu există leac: nici descântătura. Există în balada lui Heliade Radulescu sugestia unui deznodământ nefericit. martore ale magicei apariţii. I Heliade Rădulescu este şi un important sprijinitor al mişcării teatrale prin care acesta a văzut un alt mijloc de educare a poporului. Din visul de iubire nu există cale de întoarcere. Asachi. de la grafică la ilustraţia de carte unde să nu-i întîlnim fapta. la urma urmei. Fereasca Dumnezeul in legendele romanesti despre zburator. dar lasă posibilităţi de interpretare diverse. Dacă în Moldova începuturile mişcării teatrale în limba română se datoresc lui GH.considerând că fără scenă :”Literatura este ca moartă şi nu va face isprava unui trup însufleţit „ Ar fi păcat să nu amintim deloc rolul politic al lui Heliade – participant activ la revoluţia de la 1848. Chiar şi dialogul celor două surate se înglobează în acest vis al întregului sat. Ca om a avut şi poziţii echivoce sau retrograde. De altfel. spaţiul magic al nopţii creează sugestia unei apariţii coşmăreşti. şi tacerea mamei devine semnificativă în acest context. dar tot ceea ce a realizat în viaţă pentru poporul şi cultura română.Invocarea preotului.

Editura Pentru Literatură. Giurescu: Istoria Bucureștilor. Țările române la începutul epocii moderne.. București. Constantin Măciucă: Prefață la volumul Ion Heliade-Rădulescu .Scrieri alese. Editura Albatros.personalitate contemporana a culturii europene care să se fi manifestat ca iniţiator al atâtor domenii. București. 1966. energie vitală şi resurse materiale. 1978 http://www. 1995. asemenea lui Rădulescu. Compendiu. În drumul său navalnic a investit întreaga sa capacitate intelectuală. Bibliografie George Călinescu: Istoria literaturii române. Personalitate homerică. Constantin C. Editura Minerva. Editura Humanitas. 1983 Neagu Djuvara: Între Orient și Occident.bibliotecametropolitana. Din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre..ro/Uploads/Ion%20Eliade%20Radulesc u. București.pdf 346 . Heliade a proiectat imens şi s-a străduit să ţină ritmul vieţii cu visurile.

in which the transmission of the European mentality and way of life will not happen in pacific means as it was five hundred years ago. subjugate and “civilize” the barbarian original people. The reason is because the South American neocolonial society is essentially mixed and is inserted in a reality in which the European and original elements are blended. the colonizer wanted to dominate. Amalia LEITES Universidade Federal de SantaMaria Abstract This paper aims to perform a comparative study between Sergio Faraco’s and Horacio Quiroga’s short stories. 347 . a fight for ideas and images. South America The fight for geographical territories is not only about space. It goes beyond and it is about. But the neocolonialism will find a different society. South America could never go back to its original state. the expansion of the Portuguese and Spanish crown brought more than exploration and death through the colonization process. “A voz do coração” and “Los mensú”. and how the relation with the frontier interferes in their concepts of life and death. too. We will try to see how the historical context and the authoritarianism in South America influence the society and the behavior of the people who live in such regions.Power relations in South America in HORACIO QUIROGA and SERGIO FARACO Mls. Through religion and force. will create a unique hybrid discourse. with soldiers and guns. now it is about the gradual and slow absorption of the “metropolis” values – whatever they are European or North-American. the colonialism was replaced by the neocolonialism. more than to know. but the opposite occurs. In South America. The “barbarian” is influenced by the “civilized”. The violent imposition of the European ideology showed that. loose their condition of purity and go through deep transformations. frontier. This condition is symbolized by the local artist that. as affirmed by Edward Said (1994). More subtle and more dangerous. Centuries later. in the middle of European and Latin influences. Since it is impossible to ignore the European influence. Key words: authoritarianism. until they are no longer recognized. respectively. the doctrine was forcibly assimilated. before the colonizer.

but the one who stays is killed by the landlord. are forced to deal with activities as contraband or hunting to feed their families. When we focus the literary analysis in this difference. His partner survives a few more days eating worms and roots. In this scape. therefore. we read the story about three hunters at the countryside of Brazilian pampa who are chased for the death of some wild animals. Two of them escape. Horacio Quiroga placed the short story “Los mensú”. would be exactly in those points where it is more different than the rest of the metropolis. without a decent work. The region where the story takes place was historically characterized by wars and conflicts. which were typical in that area. it is impossible to disagree with the authority or try to do things in a different 348 . In “A voz do coração”. and the militarization of the social life is much more common than in other regions of Brazil. until he is saved and goes back to another work in the countryside. a tooth for a tooth”. especially to those miserable inhabitants of the countryside who. So. The value of this discourse. is contrasted with the protagonist sensibility and humanity towards his friends. Any classification of his act as cruelty is superficial and does not comprehend the question of power relations in the narrative. respectively. Both narratives are placed at frontier regions of Brazil and Argentina. the primitive logic of “an eye for an eye. the protagonists are two workers who travel across the region in temporary jobs. On the forgotten frontiers of Rio Grande do Sul the possibility of dying in the next minute is habitual. Hundreds of kilometers away. cigarettes and card games. Here. They are worried only about spending the little money they make with women. although the captured animals were not his property. from Brazilian author Sergio Faraco. his health deteriorates and he dies. So. In this repressor environment. In this short story. where the boss worries more about how much an employee owes than with his life quality. the act of kill and the possibility of being killed are seen as natural.between the submission to the code and the aggression. When one of them gets sick and is not allowed to travel to receive a decent treatment. he decides to run away with a partner. the protagonist kills one of the landlord’s employees. to at least reckon what was done to his friend. As revenge. from the Uruguayan Horacio Quiroga. we realize that the historical context plays a very important role. alcohol. and “Los mensú”. and linked by the presence of authoritarian scenarios. where Paraná river sets the frontier between Argentina and Paraguay. between the obedience and the rebellion. in this paper we connect the history with the literature to analyze two short stories: “A voz do coração”.

). COUTINHO.. Raul. until nowadays. common in both authors. The characters have intense contact with the nature and survive from it. cultural. does not change their conditions. Tania Franco (org. The frontiers turned up to be reconfigured. But the result is not a bucolic picture of rural regions in South America. In: O discurso crítico na América Latina.1996. Actually. It does not determines their behaviors. and different profiles were approximated.way. The poverty and the miserable existence of the protagonists approaches and resembles each other.Rio de Janeiro: 2006.pdf>. The question of the frontier cannot be seen only by the geographical or political point of view anymore. Porto Alegre: IEL. On the contrary. here it does not exist – the frontier was transformed and its limits were overthrown by literature. The lack of awareness of the oppressed individual sets the basis to the continuation of the authority’s power. The injustice predominates at the employee-employer relationship. Maybe they even feel that they deserve all that suffering. The modernization occurred in 20th century brought also the social exclusion of those who did not adapt themselves. References ANTELO. Available in: <http://www. The precarious urban development in peripheral cities is. Such definition would not make any difference to Faraco’s or Quiroga’s protagonists. non-educated and that sometimes need to commit crimes to survive. evident to any traveler or tourist. After all. Thereby. But we cannot judge such positions. Eduardo. we find demystified figures who are extremely poor. Os confins como reconfiguração das fronteiras. The relation of the short stories with the reality of the frontier environment in South America are undeniable.Uruguayan frontier where Sergio Faraco’s story is located. Their misery is. A crítica litéraria na América Latina e os novos rumos do comparatismo.org. and any transgression to the social order can be paid with the employee’s life. 349 . in both short stories is possible to establish a relation between the constant conflict state and the acceptance of violence and death. above all.abralic. the Argentinian frontier was also marked by permanent wars and negotiations. and is not so different from the Brazilian . In: Revista Brasileira de Literatura Comparada. we will see that since always they have been marked by violence and the presence of unquestionably authorities that kept the social order. CARVALHAL.br/download/revista/Revista_Brasileira_de_Literatu ra_Comparada_-_08. If we briefly analyze the history of both regions.

In: QUIROGA. SCHWARTZMAN. 2004. O entre-lugar do discurso latino-americano. Bases do Autoritarismo Brasileiro. Buenos Aires: Kapelusz.142.plataformademocratica. Sergio.Porto Alegre:UFRGS.org/Publicacoes/62_Cached. SAID.109-128. Porto Alegre:UFRGS. 2004. SANTIAGO.p.p. 1987.Edward. ROSEMBERG.pdf>. QUIROGA. NUÑEZ. Horacio. 1987. Estudio preliminar. Buenos Aires: Kapelusz. Culture and Imperialism.p. de Erico Verissimo. 350 . Horacio.p. Fernando. Emir Rodríguez. 1994.13-44. 1978. Los desterrados.Buenos Aires: Flor Negra.FARACO.2007. Available in: < http://www. In: Pampa e Cultura –de Fierro a Neto. p. Silviano. Sandra Jatahy.Porto Alegre: L&PM. Contos completos.11-28. Simon. Horacio. Ángel.2 ed. MONEGAL. São Paulo: Perspectiva. In: QUIROGA. Fronteiras e intertextualidade em O continente. New York: Vintage Books. Los desterrados. Um diálogo memorável nos pampas. Las raíces de Horacio Quiroga. In: Uma literatura nos trópicos. In: Pampa e Cultura – de Fierro a Neto. Cuentos de Amor de Locura y de Muerte. 2004.25-36 PESAVENTO.

bound and impose by the uniqueness of its culture. although it is made of a lot of elements common too to other peoples. and 351 . L. dr. itself being deeply involved in this process? What are those parts of the works of the classics of Romanian literature that succeed in defeating time and defying major. culture. Oana STĂNCULESCU ILIE Facultatea de Litere. nowadays where the access to information and knowledge is only one click away. e-books and e-shopping generation still can and need to rediscover the old values? Are names like Titu Maiorescu. I. in a high tech computerized century. In this new world. identity “The true civilization of a people does not consist in the convinced adoption of laws. but each nation has its own civilization. we can make an analysis of our contemporary society and of the values that it proposes and promotes. local politics is the politics of ethnicity.. in fact. Ioan Slavici. In an era of speed and transformation. institutions. There isn’t a general human civilization accessible to all people in the same degree and in the same way. in a time of redefinition and recreation of a new social myself. natural. (only to refer to the classics of the Romanian literature) synonyms for examples of life and creation? Can such values be updated and can they be quite prophets for the young neophytes of our times? To what extent the works of these sacred names of the genre are a real and viable option to the generation that is the adept and militates for radical changes and transformations in any field. changes to which every nation is subjected to? Key words: classics. culture is a force that both divides and unites . univ. Mihai Eminescu.Rediscovering the classical authors of Romanian literature Asist. Romanian literature. Universitatea din Craiova Abstract Based on these famous statements about the culture and identity of a people who assert. etc. Ion Creanga. its own skills. Caragiale.” Mihai Eminescu “In the world after the Cold War.. forms. labels. It consists in the natural. foreign clothes. e-learning. organic development of its own powers.

global politics is the politics of civilizations. Huntington. better not to make at all the statutes. Bucharest.1998. 2 Titu Maiorescu. fully authentic and long lasting one.. The clash of civilizations and restoration of the global order. 36. better not to make a house of paintings at all than to make it lacking its beautiful art. 1978. p. but it is thus corruptible. Antet Publishing House.. And therefore we will say that it is better not to make a school at all than to make a bad school. p. organization. And yet there are parts in the creation of these maîtres a penser which assure the continuity of their ideas and spirituality. outstanding or unimportant members of the association than to make it without its proper spirit of the association that should have taken expression clearly within the 181 Samuel P. 352 . The challenge of their rediscovering and readjustment of their creation. The rivalry between the superpowers is replaced by the clash of civilizations. Thus. 153. talking about Caragiale’s exemplary plays. Against the Romanian way wihin nowadays culture. because it destroys a powerful means of culture. Talking about Eminescu and his philosophical ideas contained in his poetic or prose works or in his manuscripts. trying to achieve a deep analysis of the pure Moldovan language found at Ion Creanga is considered to be a true obsolete element in a powerful trend of globalization and fast rhythm modernization.] “form without substance not only that brings no benefit. Titu Maiorescu’s theory of forms without substance developed for more than a century and half ago and summarized in his article from 1868 Against the Romanian way within nowadays culture continues to be as current today as it was on its creation time. noticing the German structure and pattern of Ioan Slavici’s short stories and novels or even less.”181 We intend to approach briefly a debate under the title: The present Romanian society and Romanian literature classics. attempting the analysis and comment of the literary and aesthetic ideas formulated by Titu Maiorescu. in Works. even within a society deeply characterized by transience and superficiality. the Romanian culture and civilization has preferred for centuries to import culture in any form than to create an original. Titu Maiorescu explains in a fully convincing and detailed manner which can be the consequences of such an easily adopted mirage by its nationals: [.

philosopher.individuals composing it. a Ph. Academy professor and attorney at his only 22’s. with their annals for development than to make all these without the scientific maturity that it is the only giving their reason to exist”. politician and Romanian writer.D. 353 .182 Maiorescu’s refusal for the culture “import” should not be understood as a total. absolutely. Titu Maiorescu’s name is synonymous with the Romanian erudition. without appealing one. Titu Maiorescu is within the Romanian culture and society the model of a selfmade man. Titu Maiorescu is not only a remarkable personality of late XIX century and beginning of XX century Romania. Maria Theresa Academy’s valedictorian only in his 18’s. Romania’s Prime Minister between 1912 and 1914.” The very example of the personality of the creator of this theory is in reality a part of the direction theoretically drawn and he should be one of the life models greatly to be followed by the young generations. It is the eloquent proof of knowledge that can be achieved at any age and of the activity which can be successfully reached in any field. is the gentle encouraging for mediocrity. bachelor degree of Law after only one year at Paris. with their sections. deputy at his 30’s. magna cum laude owner. our teenagers generation must be protected of today. academician at his 27’s. trainer. Academician. Maiorescu tries to avoid what today's most society has turned into a real trend: superficiality and mediocrity promotion: “The first mistake. literary critic. with their solemn meetings with their welcoming speech. essayist. Minister for Internal Affairs. lawyer. but also the start of a new chapter within the Romanian culture named Junimea and its junimists. better not make any academies. aesthetician. but as a criticism against that “cultural import” which does not match to the Romanian way of be and feel. after only one year of study in Berlin. minister at his 34’s is the orbit of a real and profound scholar difficult to overcome (unless impossible!) by a Romanian representative of our present society. bachelor of Letters and Philosophy at the Sorbonne after another year of intense study and boundless devotion towards culture. dean and rector at his 23’s. founding member of the Romanian Academy.

history of English philosophy (John Stuart Mill. sarcasm and bantering are the playwright’s preferred means by which he manages to underline and emphasize to the grotesque manner the lack of any backbone of the human being. Caragiale and his comedies (which can be easily understood as true dramas of a society devoid of morality and “principles”) represent perhaps the timeliest pages of stigmatization of some “non-healthy” human habits. are just a few names on whom Maiorescu focuses). Hegel. Auguste Comte. On the issue of folk poetry ─ 1909. being true modern frescos of the contemporary human typology. I. W. Victor Cousin. etc. L. Garabet Ibraileanu in his study said that the playwright “competes with the authorities that provide marital statuses”. He is the culture personality who probably best represents the Romanian spirit. 354 . I.. Johann Gottlieb Fichte.Another element of Maiorescu’s creation which manages to assure and maintain his contemporary ideology (in addition to his large number of articles devoted to the diverse socio-cultural activity fields. The new direction within Romanian poetry and prose ─ 1872. Thomas Carlyle. Schelling. Herbart and Schopenhauer). history of French philosophy (names like Royer Collard. But they all have the same regret: that fact that the playwright no longer physically exist in nowadays reality when he would have had enough material to inspire for shaping his so alive and necessary characters. There are gathered Titu Maiorescu’s lectures on the history of German philosophy (there are analyzed and commented German philosophers such as Immanuel Kant. Dugald Stewart. Herbert Spencer. F. but especially of the epigraphists that live in times which Caragiale described in his plays are to be found in reality. journalists. cartoonists. his work being a true range of vivid. François Maine de Biran . Caragiale’s comedies ─ 1885. etc. Sadoveanu’s stories ─ 1906.) is also given by his Philosophy lectures on a true cornerstone in the field of Romanian philosophy. his studies being true enlightening starting points for any neophyte who wants to create for himself a philosophical culture and aims to outline a real image on the history of philosophy as it was shaped in the main countries of that time. J. authentic well defined characters. etc.. Octavian Goga's poems. The number of literary critics. Mr. Eminescu and his poems ─ 1889. among which the most popular titles are those in the literature field as A critical research on Romanian Poetry since 1867. L.). William Hamilton.. W. F. Satire. poets. people bearing Caragiale’s characters typology being a considerable one. Theodore Simon Jouffroy. G.

The Moldavian author remains inevitably the creator of a reality of Moldavian character. the writer always focused on the detail that always succeeds by its force to outline the whole picture of the story and render it priceless value. feelings and adventures of the “golden age”. customs.. Memories from childhood is as a critic relevantly noted: “. If we take into consideration consider the statement of G.” (Tudor Vianu) It is the assertion that may be our starting point when analyzing the importance of Ioan Slavici works’ impact upon the Romanian literature.” (G. people‘s philosophy. making impossible any other edition. Creanga's secret lies in the study of the effects. The one who created the “epic of the Romanian people. Ibraileanu).I Creangă in his turn has the great merit of (still!) remaining the writer who gave childhood its eternal size. “Realism resulted from detail growing and stylistic highlighting of individuality belongs to Creanga’s art as a writer. Calinescu: “Creanga is the Romanian people itself caught in a brilliant moment of expansion”.. namely maturity. (Jean Bautiere). The story is worth the talent of the person who tells the story. Critical statements of one of the most knowledgeable critics of the Romanian literature come to strengthen the depth. uniqueness and importance of the creation of Ion Creanga. The book of an age with the feeling of coming back home from a far away exile”. 355 . in the rare word. but also the exceptional narrator of some unique stories. which include in themselves the whole saga of the Romanian people. we can more easily appreciate the value and importance of an author as Ion Creanga. in fixity. Calinescu) “What is new and unlike any other in the era of his beginnings is the psychological analysis which Slavici performs in an abstract language. childhood and the path to reach another age stages.” (Garabet Ibraileanu) But Creanga is not only the author to describe emotions. remains himself the personification of modesty and human measure in an age strongly preoccupied with asserting talent and genius. where we can find complete harmony between what is told and how it is told: “In Creanga there live beliefs. First Creanga fixes once and for all the text. [This] Homer of ours.” (G. he is and will always be the author who was able to give childhood its fantastic-imaginary size. language. And Creanga had such great talent that in all his stories people live with an amazing individuality and an extraordinary power of life.. traditions. poetry.

without any philosophical concerns.183 Many things can and should be said about these Romanian literature guides’ creation but our approach does not allow us a thorough analysis. the poet. He is a pioneer in our literature in terms of achieving social observation and analysis. to be an unhappy Socrates rather than a satisfied idiot. The idea of genius is to be found in all Eminescu's poetry or prose works. he can’t be wholly included in any of the literary canon. all these elements appearing as a completely innovative element in our literature field. but also the challenge that exists for each generation of discovering and especially rediscovering them. Mihai Eminescu. creating a real bridge between our Romanian national literature and the European one. If at the beginning of his literary career seems in search of a model and he finds that in the writings of Creanga. Biedermayer writer: Slavici. 356 . I think nevertheless that I managed to sketch an overview image of the modernity of these “classics”. on a previously fully unexplored area. where the existence of genius and the conditions under which these “kings of thought (who) provide us work for 183 See. unique. “better an unsatisfied man dissatisfied than a satisfied pig. the junimist par excellence. poetic. represents the image of the misunderstood and unaccepted genius by common people.The one who synthesized the Transylvanian writer's best contribution in shaping and defining the Romanian literature and culture is Pompiliu Marcea: “Slavici's short stories are as important for the prose as Eminescu had for poetry. 30/2009. is because they only know one side of the matter”). Mihai Zamfir. The last but the most important of the classical writers. Caragiale for theatre and Creanga for stories. however strongly interested in the material side of things and its acquisition by any means (or in John Stuart Mill’s terms. in Literary Romania. Literary History. prose. novelist. journalist and pamphleteer representing the perfect and perpetual representation of the scholar in conflict with the majority.” But Slavici is one of the unique authors of our literature. Slavici quickly succeeds in becoming himself. and if the pig or the idiot disagree. authentic and soon to offer us a true lesson of a lyrical. Balzacian type novel autobiography. who manages to escape any literary form of frame. but especially in his manuscripts.

1967. Domnica. Vatamaniuc. Kant or Darwin. The history of the Romanian literature from its origins until today. geniuses in science. 184 Mihai Eminescu.. Vatamaniuc. Titu Maiorescu. Scientific Publishing House. Newton and Galileo. Simon. Bucharest. Minerva Publishing House. Fragmentarium . Romanian Book.. References: Apostolescu. with variants.. Eminescu. Saeculum Publishing House. G. notes. Filimon. Cioculescu. Mihai. geniuses in arts are born every 3400 years. Eminescu Publishing House. Bucharest. Life of Ion Creanga. 1978. 2010. Scientific and Aencyclopedic Publishing House.forward generations” appear being thoroughly researched and analyzed by the Romanian scholar. Zoe. the masterpiece of the Königsberg’ philosopher seems to have been for the Romanian romantic his Bible.. L. Caragiale. manuscript edition. Life of I. if at the age of 20 he makes the decision to translate it and his plan succeeds but only in its third part. Şerban. Buşulenga. Young Maiorescu. Ion Creanga. The Critique of Pure Reason. 1981. Bucharest. Raphael. Niculescu Publishing House. Ion. Ghita. 1981. Minerva Publishing House. 1974. 1990. Eminescu and German Romanticism. Memory space. Călinescu. Scientific and Aencyclopedic Publishing House. our Earth is poorer in geniuses than the Universe in fixed stars and it is easier born in the immeasurable valleys of chaos a new solar system than on Earth a genius. Mihai. 178. Albatros Publishing House. Ion Creanga. with variants. Savin. Bratu. Fragmentarium…. addenda and indicators by Magdalena D. 357 . 1974. 1972. p. Ion Creanga among the world's great storytellers.”184 Eminescu’s deep attachment to the philosophical ideas and concepts seems to have roots from an early age. Youth Publishing House. notes. Holban. manuscript edition. “For my children. Ioan. Dumitrescu. addenda and indicators by Magdalena D. every one thousand year that I don’t really know if from Adam to Pope Leo IX have there been all a dozen. Homer and Shakespeare. Balu. 2008. 1968.

Literature Publishing House. 1975.5 / S / 49516.Huntington. Glory in Literary Romania. Literary History: Biedermayer author: Slavici. Eminescu Publishing House. Pompiliu. co-financed by European Social Fund . D. 358 . in Works. Samuel P. strategic project ID 49516 (2009).Invest in People.. 1965. Clash of Civilizations and the restoration of world order. Ioan Slavici and the world he went through. Vatamaniuc. Z. Romanian Academy. Ornea. Michael. Against the Romanian way within nowadays culture.. Marcea. Maiorescu. Operational Programme Human Resources Development from 2007 to 2013. Junimea and junimism. Ioan Slavici. 1968. Acknowledgements This work (Rediscovering the classical authors of Romanian literature) was partially funded by contract HRD / 88 / 1. 30/2009.. Titu. 1998. Zamfir. 1978. Bucharest. Header.

Keywords: excursus. procesele şi execuţiile atroce ale poporului precedau procesele şi execuţiile şi mai atroce ale magistraţilor.Alessandro Manzoni şi Victor Hugo: digresiuni transformate în opere de sine stătătoare Lect. La Manzoni. univ. dr. sociologist and historiographer. închise şi autosuficiente. Apendicele istoric asupra Coloanei Infame a fost gândit iniţial ca parte integrantă a episodului ciumei din romanul Fermo şi Lucia. appendix. Universitatea " Spiru Haret " . Bucureşti Abstract Manzoni and Hugo’s digressions are sometimes so extensive that they extrapolate the novel content. sociolog şi istoriograf. Roxana TOMA Facultatea de Litere. aşa cum reiese din încheierea . In order to highlight the impression of autonomy. these digressions are compact blocks. la Hugo. preface Amplificările digresive la Manzoni şi la Hugo sunt uneori atât de extinse încât extrapolează conţinutul romanului şi se detaşează de povestire pentru a se transforma în opere de sine stătătoare. Pasaje precum Istoria Coloanei Infame. fiind destinat să ocupe întreg capitolul V din volumul IV. de gânditor. autonomous work. la Manzoni.a capitolului precedent: Astfel. duc astfel procedeul digresiunii până la limita lui ultimă. Deşi simţim că ne-am 359 . they get detached from the story and become an independent work. Pentru a scoate în evidenţă aspectul de autonomie. şi Arhipelagul Mânecii. are closed and self-sufficient and want to be objective demonstrations of a narrator who takes a position of authority and that of a philosopher. Passages like Storia della Colonna Infame by Alessandro Manzoni and L’Archipel de la Manche by Victor Hugo bring the digression process to its ultimate limit. şi se vor demonstraţii obiective ale unui narator ce adoptă o poziţie autoritară. aceste digresiuni se prezintă sub forma unor blocuri compacte.ulterior eliminată.

Credinţa că aceşti untori au răspândit ciuma a provocat o persecuţie atroce asupra lor. mai studiate. A trece aceste procese sub tăcere ar însemna să omitem o parte esenţială din istoria acelor timpuri tulburi. acuzaţi de răspândirea ciumei în Milano. Astfel. a le povesti ne-ar conduce sau ne-ar îndepărta prea mult din drumul nostru. la superstiţii sau la influenţele astrale în care credea don Ferrante. 859) Aflat în faza de elaborare a romanului. care urma după un alt excursus detaliat referitor la tragicele evenimente din timpul ciumei. Ca parte desprinsă din roman. Manzoni. de “ungerea” cu o substanţă gălbuie a mânerelor uşilor pentru a contagia locuitorii oraşului. la care ne întoarcem acum cu adevărat. în anul 1630. care va urma povestirii noastre. închide capitolul IV cu aceste cuvinte: Magistraţii. IV. Pe de altă parte. IV. 185 nici nu intenţiona să renunţe la abordarea procesului untorilor . în care voia să prezinte propriul punct de vedere în contrast cu ceea ce se scrisese până atunci. Manzoni înţelege inconvenienţa unei digresiuni aşa de ample. importanţa lor ne obligă să abordăm câteva întâmplări răsunătoare. Le-am pus deoparte însă într-un apendice. referindu-se la erorile judiciare ale magistraţilor faţă de presupuşii untori. plictisit deja de această lungă naraţiune secundară. să sară următorul capitol. şi aceste indicii nu au o legătură necesară cu aceasta. întregul subiect al ciumei din roman şi-ar fi pierdut semnificaţia. mai infernale. cu torturi mai lente. care ar fi trebuit să reprime şi să pedepsească acea nedreaptă furie a populaţiei.îndepărtat deja prea mult de povestirea noastră. o imitară şi o întrecură cu procese la fel de motivate şi ponderate ca şi cele ale oamenilor despre care am vorbit. în timpul ciumei de la Milano din 1630. (Fermo e Lucia. Cititorul care. fragmentul dădea totală libertate cititorului care putea evita lectura acestui pasaj destul de consistent ca volum. Dacă el nu ar fi explicat motivele pentru care nu credea în realitatea şi în vinovăţia acestor untori. (Fermo e Lucia. şi explicaţia flagelului s-ar fi redus la teoriile învăţaţilor vremii. ar mai păstra încă vreo urmă de curiozitate pentru sfârşitul naraţiunii principale. Manzoni alege atunci singura soluţie posibilă şi anume transformarea pasajului în apendice. 185 360 . 585) Termenul untore defineşte persoana suspectată.

Datorită materialului bogat avut la dispoziţie şi examinării unor documente până atunci ignorate. Avem mai întâi câteva gânduri de adăugat despre procesul senatului. deşi la sfîrşitul capitolului XXXII.Tensiunea digresivă specifică romanului Fermo şi Lucia continuă şi în Apendice. XXXII. (Promessi Sposi. scriitorul meditează din nou asupra întregului roman. a cărui publicare începe în 1840 şi se va încheia în 1842. cînd. În afară de aceasta. Până acum. e totuşi adevărat că. ne vom lăsa în voia a tot felul de vorbării fără nici un inconvenient. din motive editoriale. 552) (sublinierea îmi aparţine) Scriitorul îşi dă seama că Marea Istorie riscă să înnăbuşe ficţiunea şi decide să o deplaseze în altă parte. Istoria Coloanei Infame nu apare. sau că neam abătut în tot felul de gânduri. în sfârşit. la eroii noştri şi să nu-i mai părăsim până la sfârşitul povestirii. să ne întoarcem. Spre deosebire de ediţia din 1827. chiar în locul unde 361 . şi nici nu vrem atât de repede să renunţăm la cuvânt. Manzoni modifică titlul apendicelui în Istoria Coloanei Infame. istoria opiniilor contemporanilor şi urmaşilor despre acel proces. Manzoni simte nevoia introducerii unui nou pasaj reflexiv pe care îl legitimează anticipat: Aici. Nu este însă o problemă pe care s-o putem rezolva în câteva cuvinte şi nu e nici locul potrivit să-i putem da toată extinderea pe care o merită. când. se încheie istoria. în schimb. Istoria Coloanei Infame apare ca apendice la Logodnicii. chiar dacă cititorului poate i s-a părut că ne-am rătăcit de mai multe ori cu tot felul de tărăgăneli. în sfârşit. 725) În Logodnicii. cea a aventurilor lui Renzo şi ale Luciei. dacă nu acela de a rămâne fără nici un cititor. pentru a se concentra asupra finalului istoriei mai mici. dar noi nu credem de cuviinţă ca ea să se termine. şi deci. introducând şi alte schimbări cu intenţia de a o publica sub forma unei lucrări autonome. Dar acum. cititorul ar putea să piardă interesul de a cunoaşte cele câte ne-au mai rămas de spus din povestea noastră. în ediţia din 1827. în mod riguros vorbind. Manzoni promite cititorilor o altă lucrare: Considerăm că această istorie ar putea fi obiectul unei noi lucrări. dacă ne-am opri la asemenea evenimente. lăsând istoria şi cercetarea acestor evenimente pentru o altă scriere. o dată încheiată povestirea. am omis şi am sacrificat multe altele pentru a nu pierde firul povestirii. (Appendice su la Colonna Infame. nu a fost nici măcar nevoie ca Manzoni să modifice finalul capitolului XXXII pentru a avertiza cititorii de prezenţa Istoriei Coloanei Infame: a fost suficientă adăugarea. De aceea. nimic altceva decât o altă istorie. după încheierea relatării procesului.

dacă pentru protagonişti. cu un alt tablou teribil: Istoria Coloanei Infame. Istoriei Coloanei Infame ajunge la forma ei definitivă. adevărat holocaust al inocenţilor. să fie considerată de scriitor chiar volum. Parte externă dar în acelaşi timp puternic integrată în textul romanului. pentru a aminti de condamnarea untorilor. Il Mulino. pentru ca. Astfel. Într-un roman ce se voia tablou al crudei istorii lombarde din secolul al XVII-lea. ciuma. fiind structurată în şapte capitole precedate de o Introducere în care este explicată originea titlului. în cele din urmă. finalul a fost unul fericit. nedrepte. într-o lume 186 creştină . iată că se redeschide violent. Manzoni. imediat după aceea. 563). Între case sărmane şi ajunse într-o stare 186 Ezio Raimondi. Fără a inventa nimic. are în spatele ei un coş mic cu rufe de spălat (. motivat de voinţa judecătorilor procesului de a înălţa la Milano o coloană infamă. p. ceva ce nu face corp comun cu cartea dar îi aparţine şi. dacă romanul se încheie cu ilustraţia puţin nătângă în care Agnese ţine în braţe fetiţa şi Lucia. o incizie puternică trezeşte cititorul.). Şi în ediţia din 1840. pe următoarea pagină. devine obiect al unei cruzimi atroce. sfârşitul fericit al celor doi protagonişti distona puternic. Antropologia manzoniana.. opusculul de la sfârşitul volumului” (Promessi Sposi. se întoarce în carte . Scenari secenteschi. de la ediţie la ediţie.apare promisiunea reluării istoriei procesului într-o altă lucrare. a unei note care spunea: „v. poate deja obosită. Şi astfel. p. adaugă cuvântul sfârşit nu în concluzia romanului. urmărind pas cu pas fazele procesului untorilor. 25 187 362 . Istoria Coloanei Infame lărgeşte şi aprofundează reprezentarea societăţii din secolul al XVII-lea. in Tra don Giovanni e don Rodrigo. ci al unei întregi epoci în care un flagel al naturii. El devine astfel acuzatorul nu doar al unei judecăţi oarbe.. în La dissimulazione romanzesca. digresiunea s-a transformat în apendice. Adelphi Edizioni. De aceea. în ediţia din 1840 a Logodnicilor. I ed. ed. născut din 187 carte. Nascita e morte della digressione: da „Fermo e Lucia” alla „ Storia della Colonna Infame”. 1989. În ediţia din 1840-1842. Milano. 2004. La storia e l’olocausto. Bologna. 1990) Giovanni Macchia. în căutarea disperată a unui vinovat. Manzoni scrie un roman-eseu în care îmbină momente de povestire cu reflecţii juridice şi meditaţii morale. XXXII. ci pe ultima pagină a Istoriei Coloanei Infame. 194 (ediţie adăugită. când romanul se încheie cu un final fericit. 1840. pentru a arăta că. ei şi cei care citesc povestea lor nu trebuie să uite istoria delictelor din acele timpuri.

Arhipelagul Mânecii. Victor Hugo. De fapt. capitol preliminar. prin proliferarea detaliilor pitoreşti şi prin atenţia acordată infimului. se citesc cuvintele fatidice: Istoria Coloanei Infame. transformată apoi într-o scriere autonomă. la Hugo. internet 189 188 363 . accentuând anumite aspecte care vor fi reluate în ficţiune (superstiţiile locuitorilor. Monografie geografică şi istorică despre insulele anglo-normande. (Texte établi. Arhipelagul este un caz aparte. În final. Gallimard. toate acestea sunt variante luate în calcul Legătura între dramă şi subiect a fost formulată într-o schiţă de prefaţă pentru romanul Omul care râde. în pagina introductivă. cu o mulţime de oameni furioşi care strigă şi se agită. ghid turistic. Din punct de vedere genetic. după încheierea redactării romanului Oamenii mării. urmează aproape acelaşi parcurs editorial ca şi Istoria Coloanei Infame la Manzoni şi. Lacroix. p. şi. atât datorită instabilităţii poziţionării sale în text cât şi dificultăţii de a fi clasat într-o tipologie a genurilor. Hugo scrie prima versiune a 189 Arhipelagului Mânecii în 1865. atitudinea lor anti-voltairiană etc). Notre-Dame de Paris . în iarbă. "Bibliothèque de la Pléiade.”. textul autonom fiind publicat abia în 1883. prefaţă. pe lespezi de piatră. exultând. volum în sine. diseminată în roman. Statutul cărţii este însă fluctuant şi se modifică de la un an la altul: carte în roman. prin impresia de densitate suscitată de mulţimea informaţiilor. Verboeckhoven et Cie: L’Affaire „Chap. Prél. Les Travailleurs de la mer. mărturie a scriitorului exilat. toate se îmbină în douăzeci 188 şi patru de capitole care se desprind din romanul Oamenii mării prin tonalitate. Paris. présenté et annoté pour "Notre-Dame de Paris" par Jacques Seebacher et pour "Les Travailleurs de la mer" par Yves Gohin). iată scena demolării casei presupusului untore.de plâns. 1975. se naşte dintr-o digresiune excedentară aparţinând romanului. la fel ca în cazul scriitorului italian. 1638 (manuscris citat) Istoricul publicării Arhipelagului Mânecii este admirabil descris de Claude Millet în Hugo. referat susţinut în cadrul Grupului Hugo. şi pregătind astfel cadrul în care se va desfăşura acţiunea. Istoria cea mare înghite faptele mărunte ale fiecărui personaj. Arhipelagul Mânecii concentrează descrierea insulelor anglonormande. satiră. 25 nov. 2000.

Ca scriitor. emoţie. toate celelalte variante mizând pe o poziţie liminară. XIV. Într-o scrisoare către editor. 1967-1969. Hugo afirmă: Romanul având în sine o lungime suficientă pentru trei volume. A restrânge însă capitolul preliminar însemna a-i minimaliza importanţa şi a-l desprinde întrucâtva de roman. din cele patru posibilităţi. şi anume cea care aşeza Arhipelagul în partea I. este dacă el aparţine sau nu romanului. atunci când afirmă că textul liminar este în afara dramei. Soluţia propusă de Hugo pentru a neutraliza acest inconvenient al capitolului preliminar este una tipografică: scriitorul îi propune editorului său încă din 1865 să „dilate” textul romanului şi să „restrângă” prin caractere mai mici textul Arhipelagului. În acest sens. cred că soluţia ar fi aceasta. şi Hugo conştientizează foarte bine acest aspect. p. Œuvres complètes. chronologique publiée sous la direction de Jean Massin) 191 190 364 . doar una este exclusă definitiv. Victor Hugo. ce lasă să se întrevadă în ţesătura ei straturi succesive ce se suprapun şi se modifică). această reflecţie constituind chiar miezul problematicii digresiunii. şi Il n’y a de lecteur que le lecteur pensif. 391 (éd. Răspunsul îl dă chiar Hugo. întrebarea care se impune. V. cât şi de cel care voia acţiune. romanesc. de digresiune. dar nu a subiectului. Sublinierea autonomiei pasajului digresiv. putea fi considerată o invitaţie pentru cititor de a sări digresiunea pentru a-şi concentra atenţia asupra romanului. Poziţia liminară este însă o zonă periculoasă. Vol. într-un alt context însă. cartea a II-a a romanului..de autor şi de editorii săi . introducerea unei ierarhii între cele două texte în defavoarea Arhipelagului. A publica Arhipelagul ca pe un capitol preliminar însemna a creşte efectul static al romanului şi implicit a întârzia începutul acţiunii. p. Hugo se temea ca acest capitol să nu blocheze încă de la început curiozitatea cititorului. Tocmai existenţa acestor posibilităţi subliniează caracterul de grefă. Calitatea de prefaţă era însă greu de atribuit acestui text care nu conţinea nici cea mai vagă referire la ideea de roman sau la poetica scriitorului (dacă nu cumva Hugo ar fi vrut să sugereze că descrierea procesului de geneză geologică a insulelor reproduce geneza operei literare. Hugo 191 trebuia să ţină cont atît de cititorul „gânditor” . de fragment în afara subiectului. Paris. soluţie pe care v-o arată clar şi ultima mea 190 ibid. datorită ambiguităţii naturii acestui text. 55 pensif este un adjectiv frecvent sub pana lui Hugo. mai ales că primele patru cărţi ale romanului propriu-zis erau structurate sub forma unor capitole de „expoziţie” şi nu de acţiune. Club français du livre. De fapt.

193-202 Sabry Randa. Adelphi Edizioni. publicul. nesigură chiar pentru Hugo. 19-56 Millet Claude. de l’École des Hautes Études en Sciences Sociales. va fi lansat în foileton. la Calmann Lévy. Cu toate acestea. Bologna. în raport cu romanul. Lacroix.jussieu. 1992 Macchia Giovanni. Il Mulino. Hugo. strategia folosită de scriitor induce ideea de autonomie a romanului: atâta timp cât Arhipelagul este un capitol preliminar.”. dar şi între scriitor şi eventualii critici care l-ar putea acuza că acest capitol îngroaşă volumul romanului. dar cu litere mici. Éd. Arhipelagul Mânecii. 25 nov. Antropologia manzoniana.pdf Raimondi Ezio. Verboeckhoven et Cie: L’Affaire „Chap. Tot în 1883. (ediţie adăugită. decupat în capitole scurte. în La dissimulazione romanzesca. astfel încât să ocupe cât mai puţin volum şi să aibă aspectul simplu al unei note introductive. 2004. după încheierea romanului. Soluţia tipografică este aşadar o soluţie de compromis între scriitor şi publicul său. pp. 1990). 1989. Milano. în ziarul Le Rappel. 2000. Messina. I ed. Prél. dacă vrea.div. transition. (1883) ca text de sine stătător şi autosuficient.fr/groupugo/doc/00-11-25Millet.scrisoare: Să publicaţi pur şi simplu capitolul preliminar în fruntea primei ediţii. suspens. La storia e l’olocausto. fără ca drama să-şi piardă vreun pic din interes. internet. apare separat. compus separat. Dentro il romanzo. Arhipelagul este. într-o broşură de 80 de pagini. in Tra don Giovanni e don Rodrigo. 1992 365 . Stratégies discursives: digression. Vor trece însă mulţi ani până când Arhipelagul Mânecii. Bibliografie Grimaldi Emma. lizibilitatea romanului nu depinde de el decât în parte. fără hârtie frumoasă. Scenari secenteschi. totodată de interioritate şi de exterioritate. pp. Sicania. neglijează această notă şi intră imediat în roman. Paris. http://groupugo. Nota nu pierde nimic din valoare şi în acest fel adaugă importanţă cărţii. Strutture narrative e registri simbolici tra il Fermo e Lucia e I Promessi Sposi. În acest fel. Nascita e morte della digressione: da „Fermo e Lucia” alla „ Storia della Colonna Infame”. într-o poziţie ambiguă.

etc. but is still excluding some school classes which could be a great help in understanding the intercultural problem . Keywords: intercultural education.Dimensiunea interculturală a curriculumului din perspectiva limbii şi literaturii române. Romanian Language and Literature. Drd. care trebuie să vizeze scopuri interculturale. Educaţia interculturală este o sintagmă destul de des folosită în societatea românească actuală. Raluca Ştefania SUCIU Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei. respect pentru diversitate. Universitatea Bucureşti Abstract The idea of conecting the intercultural education with formal education is not a preocupation in our country. The Romanian Language and Literature classes can be efficient in promoting the intercultural education. informală). interest for diversity. respect for the others. Nonformal education is promoting values like: tolerance. nonformală. capacitatea de a înţelege şi accepta valori culturale diferite de cele proprii. Pentru ca acest aspect să fie relevant este necesară o reorganizare a curriculumului. Astfel ar fi indicat să se realizeze o promovare a valorilor sale prin toate tipurile de educaţie (formală. Principiile organizării curriculumului intercultural (Nedelcu. The intercultural curriculum is a part of our formal curriculum. Limba şi literatura română este o materie şcolară care are caracteristici interculturale încă neexploatate. Ideile promovate prin educaţia de acest tip nu pot fi decât apreciate: respect pentru ceilalţi. În acelaşi timp trebuie menţionat faptul că educaţia interculturală este un stil de gândire şi un stil de viaţă. 2004. elaborat şi aplicat încă din anii 70 în SUA şi revizuit în anii 90(Consiliul Naţional pentru Studii Sociale din SUA) sunt următoarele: 366 . intercultural curriculum. p 41-42). În şcoala românească există obiecte şcolare care promovează valorile educaţiei interculturale. În cadrul educaţiei formale trebuie gândită o strategie care să evidenţieze rolul interculturalităţii prin activităţi desfăşurate în cadrul tuturor orelor de curs.

Observând aceste principii se poate să aducem un argument în susţinerea faptului că limba şi literatura română. să folosească eficient resursele comunităţii locale. profesor. continue ale obiectivelor. Ea este o entitate multidimensională într-o continuă construcţie şi reconstrucţie. să prezinte concepţiile şi valorile diferitelor grupuri etnice şi culturale Principiul 3: curriculum intercultural trebuie să îi susţină pe elevi în dezvoltarea încrederii în sine şi în dobândirea unei atitudini pozitive faţă de propria identitate Principiul 4: politicile şi procedurile şcolare trebuie să întărească interacţiunile interculturale pozitive şi înţelegerea între elevi. personal administrativ. fără o atentă raportare la societatea românească aceste aspecte „din clasă” nu pot fi realizate cu succes decât pentru o perioadă scurtă de timp şi nu vor fi benefice decât pentru lărgirea culturii generale şi foarte puţin pentru formarea competenţelor interculturale. în egală măsură. de la nivelul macroeducativ. Educaţia interculturală nu poate fi interiorizată prin activităţile desfăşurate în cadrul unui obiect şcolar. Se ştie că toate aspectele gândite pentru activitatea din clasă trebuie să fie gestionate. organizarea şi decorarea spaţiilor de învăţământ) Principiul 2: curriculum intercultural trebuie să fie cuprinzător în scop şi succesiune. bibliotecă. Este un mod de viaţă. Principiul 7: şcolile trebuie să iniţieze evaluări sistematice. programele sistematice de formare a cadrelor didactice.Principiul 1: pluralismul cultural trebuie să se reflecte în tot mediul educativ (curriculum formal. hidden curriculum. Principiul 5: personalul didactic şi nedidactic al unei şcoli trebuie să reflecte diversitatea etnică a societăţii. la nivel microstructural. metodelor şi materialelor didactice de suport folosite în predarea diversităţii etnice şi culturale. poate fi un promotor al educaţiei interculturale. centrul de documentare şcolară. Principiul 8: curriculum intercultural trebuie să valorizeze cunoştinţele despre comunitate şi. Fără politici educaţionale în domeniul educativ. inclusiv în domeniul educaţiei interculturale trebuie să fie o realitate permanentă a activităţii şcolii. în primul rând. Principiul 6: curriculum intercultural trebuie să folosească la maximum învăţarea experimentală. fără planuri de acţiune pe termen scurt. Educaţia „ inter” priveşte: 367 . mediu şi lung. comunitate etc. abordările inter şi multidisciplinare trebuie să fie o practică didactică curentă în studiul grupurilor etnice şi culturale.

oameni cu dizabilităţi. cu universitatea şi comunitatea ştiinţifică. secretare.Criteriile de evaluare a competenţelor şi comportamentelor. gestiunea timpului de muncă. legislaţia şcolară.Discuţiile din ore care să ore care să presupună. 1999.Formarea dascălilor şi a altor persoane (cadre şi autorităţi şcolare.Coordonarea diferitelor instituţii şi gestionarea fiecăreia dintre ele..Activităţile extraşcolare. obiceiuri.Alegerea priorităţilor educative. Acestea antrenează compartimentări care favorizează comunicarea.Politica educativă şi lingvistică (adesea depinzând de politica economică). obiceiuri. Piste pentru o educaţie interculturală şi solidară în Dasen şi Perregaux. (M. drepturi umane şi cetăţeneşti etc. . relaţia bărbat . . Dar fiecare obiect şcolar în parte poate contribui la obţinerea competenţelor interculturale. selecţia şi repartizarea elevilor. dizabilităţi. gestionarea conflictelor. tradiţii 368 . Rey. . 165-166) Aşa cum s-a menţionat un singur obiect şcolar nu poate crea contextul interiorizării educaţiei interculturale. Operele literare studiate sau diferitele teme pot fi un prilej de înţelegere propriei culturi şi a culturii celorlalţi: 1. orarele. permiţând sau nu activităţi diversificate şi cooperarea interdisciplinară. cu instanţele ce se ocupă de formarea profesională. „Ion” de Liviu Rebreanu: discriminare etnică. p. relaţia dintre clasele sociale. tradiţii. De la logica “mono” la logica de tip “ïnter”.femeie în societate. nu sunt indiferente. portari ). discriminare. .Relaţiile cu părinţii şi comunitatea socială. Rey. . asistenţi sociali.a. .Viaţa clasei şi a şcolii. . evidenţierea unor aspecte ca: noi – eu şi ceilalţi. localurile. după o atentă formare a cadrelor didactice. personal sanitar. mijloacele de învăţământ. cu educatorii din sectorul educaţiei informaţionale.Relaţiile internaţionale. . psihologi. Obiectul de studiu limba şi literatura română poate contribui la susţinerea educaţiei interculturale prin: . Câteva exemple pot fi susţinute din manual de clasa a X. de formarea continuă şi de piaţa muncii. etc. diferenţe culturale. determinând calitatea modului de transmitere a cunoştinţelor.Organizarea şcolilor. .

drepturi umane şi cetăţeneşti etc. interesul faţă de alte culturi. . . „Moara cu noroc” de Ioan Slavici: tradiţii.2. conştiinţa propriei culturi. discriminare. relaţii majoritate minoritate. Caragiale: conflict. . 6. mentalităţi.(2007) completând o listă a trăsăturilor educaţiei interculturale prezentată de Consiliul Naţional pentru Curriculum şi evaluare din Irlanda (NCCA): conştiinţa diferenţelor culturale. cunoaştere se sine. cunoaşterea alterităţii. În favoarea promovării educaţiei interculturale în învăţământul formal se poate aminti faptul că „educaţia interculturală prezintă cel puţin două dimensiuni. Toate aceste teme vor fi abordate plecând de la subiecte ale textelor literare. relaţia cu divinitatea 4. Aceste elemente pot conduce la ceea ce spuneau Gobell şi colab.Crearea unor culegeri (virtuale sau reale) în care să se prezinte aceeaşi temă literară din multiple perspective.Interacţiunea cu organizaţii ce promovează literatura română sau alte literaturi. gestionarea conflictelor. acceptarea diversităţii. Curentele studiate pun în evidenţă caracteristici culturale din diferite ţări (asemănări şi deosebiri). studiul scriitorilor poate fi o modalitate de promovare a diversităţii (mulţi dintre scriitorii români sunt de altă etnie) aspect ce susţine ideea adaptării la diversitate. acceptarea diferenţelor culturale.) şi realizarea de site-uri sau bloguri care să fie corelate cu tematica şi obiectivele studierii limbii şi literaturii române în liceu. . „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă: colectivitatea. Twitter. L.Interacţiunea cu alte comunităţi. obiceiuri. care se articulează indisolubil una cu 369 . În varianta virtuală ar fi mai uşor de accesat.Realizarea de proiecte de colaborare prin contact virtual (Facebook. etc. 5. Studiile să se ocupe de prezentări referitoare la societate. Rezultatele ar putea fi evaluate la orele de limba română după expuneri orale şi scrise. familia şi rolul ei în societate 3. . cunoaştere de sine. respectul diferenţelor culturale. În ceea ce priveşte manualele de limba şi literatura română acestea au puţine referiri la interculturalitate ( manualele pentru ciclul primar au abordări interculturale). „O scrisoare pierdută” de I. interesul faţă de temele generale ale educaţiei interculturale. dar şi cu obiectivele educaţiei interculturale. idei provenite de la elevi din toată ţara. mail etc.Introducerea studiului de caz începând cu clasa a X-a.

A. Intercultural Communication. Ambele dimensiuni pot fi dezvoltate şi prin discuţiile şi metodele prezente în cadrul orelor de curs din fiecare şcoală. 2nd ed.(Eds.:National Education Association. D. viitoare. Zarate. J. în Banks. (1993). J. C.cealaltă: o dimensiune a “cunoştinţelor” (pe cât posibil obiectivă şi construită din multiple unghiuri) şi o dimensiune a “experienţei” (subiectivă şi relaţională)”. poate. G. Banks. pag 180). (ed) (2010). & Banks. Multiethnic Education. objectives and assessment of sociocultural competence în M. M. (M Rey. Dasen. De la logica “mono” la logica de tip “ïnter”. P. Definitions. (1999). Approaches to multicultural curriculum reform. Ciobanu. Boston Washington.M. Bryam.C. Paşi către şcoala interculturală.A. D. Boston: Allyn and Bacon. Brzam. J. Educaţia interculturală. Multicultural education: Issues and perspectives. Sociocultural Competence in Language Learning and Teaching. Cozărescu. Bibliografie Banks. Fundamentele ştiinţifice ale unei pedagogii interculturale. Zarate. Strasbourg Cai.L. Educaţia interculturală prezentată şi interiorizată prin intermediul activităţilor corelate cu ora de limba şi literatura română nu este o idee prea des vehiculată şi poate fi de un real ajutor în deciziile de a transforma şcoala românească întro instituţie care se ocupă nu numai cu promovarea culturii ci şi cu promovarea unei transmiteri interesante a culturii şi a valorilor societăţii contemporane şi. M. Rey. G. Perregaux. (1997). L.).A. 1999. Theory& Practice.. Sage Publications Ciascai. O. Manual de educaţie interculturală.. (coord) (2010).(2000).(a nu se uita de faptul că dimensiunea relaţională implică şi alte aspecte. Ideea de a promova educaţia interculturală în şcoală nu este nouă şi nu va fi niciodată o inovaţie. Piste pentru o educaţie interculturală şi solidară în Dasen.. Educaţia interculturală şi multimedia. Cluj: Editura Presa Universitară Clujeană. M. Perregaux. Marchiş I (2008). contactul în orice mediu cu alteritatea). Council of Europe. Rey. C.. Iaşi:Editura Polirom 370 . Bucureşti: Editura Corint Dasen. Totuşi corelaţia cu diferite obiecte de studiu nu este încă realizată în învăţământul românesc contemporan. în P. Bucureşti: Editura ASE Ciolan.(1981).

.. Iaşi: Editura Polirom De Landsheere. Ch..(2008). Multiethnic Education. în Banks. Ph. Bucureşti: Humanitas. (2010). (2007).(2002). Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. Manolescu. M. G. A.Curriculum şi competenţe. Pedagogie. MEC 371 . J.(2006).. Un cadru operaţional. Potolea şi E. O abordare multidimensională în D. M. nr 8-12/ 1976.(1976). (119120). Bruxelles : De Boeck Université Gavreliuc A. Editura ASCR Nedelcu. Boston Jonnaert. Trends în Education.. Programe de învăţământ şi educaţie permanentă. Des options politiques au pilotage. M. C. Proiectul pentru învăţământ rural. Defise R. (2011). (2005). Teoria şi metodologia curriculumului. PUF.(1999). D′ Hainaut.(1981). M. L'education et l'information. K and all. Theory & Practice. (2006). Iaşi: Editura Polirom Panchaud.Dobridor. Psihologie interculturală. pag 11-16 Potolea.Dasen. Strauven. Développer un curriculum d 'enseignement ou de formation. M. Rey.. Bucureşti: EDP Demeuse. Perregaux. Cluj. I. Promoting Intercultural Learning in English as a Foreing Language: The Interplay of Teacher’ s and Student’ s Experience in Class. pg 4.Conceptualizarea curriculumului. Bucureşti Negreţ. (1999). A. (1992). P. Educaţia interculturală. L. Paris: Presses universitaires de France.. Multicultural Curriculum: Beyond the Orthodoxy.(2004). V. Păun (coord) (2002). Iaşi : Editura Polirom Gobell. Paper presented at the Congress of the European Association of Research on Learning and Instruction.D. August 29th 2007 Jeffcoate. Budapest..Napoca. De Landsheere. D. Dictionnaire de l'évaluation et de la recherche en éducation.. Teoria generală a curriculumului educaţional. Învăţarea interculturală în şcoală. Comment le curriculum pourrait-il mieux contribuer à la lutte contre la pauvreté? Information et innovation en education. Iaşi: Editura Polirom Potolea. Ettayebi. (1984).

sarcasm. Elena-Alina GRECU Şcoala Doctorală a Facultăţii de Litere. cu menţinerea relativă a omofoniei. adică vehement. de vizare a răului din lume. printr-o poantă comutativă (elogiul fizic şi sufletesc 192 193 Hőffding 2007: 57. 194 Ibidem. 372 . Satira este un mod intenţional. Universitatea din Piteşti Abstract: The purpose of satire is not laugh. denaturarea. este reducţia193. Procedeul satirei. Reducţia are ca scop egalizarea194.. având aceeaşi valoare cu gluma mai mult sau mai puţin blândă şi marele humor. o mentalitate în faţa vieţii. ea ascunde adevărul în spatele comicului. mai exact. prin care humorul poate să treacă în ironie. omofonia. sau. fundamental. Satirist hides the truth behind comic. uzează de comicul violent. Posibilităţile de manifestare a sarcasmului sunt: jocurile de cuvinte. pamphlet. Un individ este redus la un defect. trecerea de la simpatie la batjocură. caracterizarea printr-un stil de vorbire notoriu (întrebuinţarea unui citat anapoda dintr-o personalitate care trebuie batjocorită). un personaj dintr-o fabulă este căţelul. înlocuirea sensului propriu al unui obiect prin unul figurat. iar căţelul simbolizează un individ concret ⁄ un tip funcţional. Sarcasmul denumeşte batjocura necruţătoare. but the goal is achieved through processes of the comic. furios. Blândeţea prezintă mai multe trepte. definit de seriozitate.Comicitatea satirei Drd. De pildă. Key words: satire. de unde: râsul sarcastic. characterology. aglomerarea afirmaţiilor de acelaşi fel asupra unui individ.o concepţie despre viaţă. allusion. Există micul humor. . orientat asupra unui comportament individual şi colectiv. Popa 2010: 143. în satiră ori în batjocură. Însuşirea comică serveşte la disocierea satirei de cinism. o stare totală la care îşi aduc contribuţia toate trăirile şi străduinţele”192.

Unele grupuri sunt prezentate în mod satiric prin relaţiile sociale ale activităţii propriu-zise. trăsături de caracter ale unei persoane. concepţii. hangii şi călători. ulterior va desemna o scriere de dimensiuni reduse.. 198 Ibidem: 154. clienţii lor. aparent ascuns de enunţ. angajarea celor sfinte. Popa 2010: 149. altele – evaluate şi condamnate după consecinţele extraprofesionale198. licenţios. Priest. este pamflet. de obicei în proză. 197 Ibidem: 150. inferioritate – represiune ⁄ răzbunare (under-retaliation) (Gutman. amuzament maxim).equity. 373 . S-a constatat că pamfletul înfăţişează cel mai bine comicul orientat politic: superioritate – represiune ⁄ răzbunare (over-retaliation). Se apelează la expresii violente directe. oneşti sau delincvenţi. prin intermediul unui mesaj se poate transmite o informaţie. medici şi pacienţi.”195. Bryant ş. avocaţi. curte şi aristocraţie. Se poate spune că orice scriere cu pregnant caracter satiric. Pamfletul este o variantă de optimizare pragmatică şi formală a satirei şi sarcasmului197. absolutizarea în negativ a ceva deja definit negativ. ilustrarea urâţeniei cuiva sau a vestimentaţiei prin redarea caracteristicilor relevante ale imaginii aceleiaşi persoane prin mijlocirea cifrelor. Din practica satirică tradiţională s-au desprins următoarele categorii socioprofesionale: suveran. este aluzia196. meseriaşi.a. vicios. ce se opune formal sarcasmului. Cu referire la funcţiile limbajului. terminat cu o anume propoziţie). teologi şi clerici.d. defecte morale. judecători. cu un ton combativ faţă de un obiect concret. represiune ⁄ răzbunare – egalizare (retaliatory. 195 196 Matthews 1997: 139.superlativ al unei femei.). după aceea făcea referire la un volum de text scurt. în care se condamnă atitudini. determinarea noţională.a. Astfel. Iniţial a denumit o comedie latină în versuri din secolul al XII-lea. se poate reda starea de supărare a vorbitorului. anacronismul sarcastic. Aceasta evidenţiază un aspect dezagreabil. Satira dă coloratura unei opere. lingvistul Peter Matthews propune următoarea definiţie: . cărturari.Funcţie a limbajului: Orice tip de situaţie care poate fi realizată în interiorul limbajului sau folosindu-se de acesta. se poate încerca să impui cuiva să facă ceva ş.m. O satiră indirectă. jocul batjocoritor cu numele cuiva. aspecte negative ale realităţii sociale. atribuirea de nume sarcastice.

Medicul este un fel de asasin. ei îşi folosesc inteligenţa punând la cale excrocherii pentru întreţinerea existenţei de beţivi. decizia. Ei ajung obiectele răzbunărilor comice ale supuşilor.militari. negustori. pentru necinstea lor. venetici. 199 Ibidem. afirmă românul.. corupţi. superstiţiilor. Suveranul este cel mai puţin satirizat. nedrepţi. Cărturarii sunt satirizabili. Se râde de diagnostice. Ei sunt satirizabili când acordă atenţie prejudecăţilor. În secolele al XIXlea şi al XX-lea se reprelucrează categoriile clasice ale deţinătorilor puterii pentru satirizarea politicianului. ca falşi erudiţi. Până în secolul al XX-lea este satirizată inutilitatea limbii latine în viaţa de fiecare zi. de preocuparea pentru câştigul material. iubirea de pământ şi de neam sau faptele sunt monstruoase şi nu pot fi prelucrate satiric. cărturarii sunt socotiţi nebuni. beţivi. nobili. evlavia. violatori. se doarme promiscuu. ţărani. jefuitori. Când nu sunt proşti. măreţia. oportunişti cinici. mincinoşi. proşti. terminologie şi argumentaţie sofisticată. 374 . Pacienţii devin ridicoli prin ignoranţă. în tradiţia comică – posesori de ştiinţă fără legătură cu realitatea sau contrazisă de aceasta. exploatatori. sinceritatea. Raportate la infracţiuni. terapii. Meseriile penibile provoacă de asemenea râsul. prin neînţelegerea şi interpretarea greşită a explicaţiilor. sancţiunile disproporţionate atrag comicul. Satira medicală este virulentă. lacomi. Toate viciile îi sunt atribuite aristocraţiei. falşi.pentru că nimic nu-i mai criticabil decât ceea ce se află între suveran şi omul de rând”199. vitejia. Uneori. indicaţiilor medicilor. afemeiaţi şi paraziţi. pentru mizeria localurilor în care se bea şi se mănâncă prost. vagabonzi. căci prea multă minte strică. Acţiunile reale ori atribuite unora evidenţiază virtuţi ca înţelepciunea. Adesea apar ridicoli sub raport familial. farmecelor ori leacurilor vechi. Călătorii sunt aventurieri. eroismul. Ţăranii sunt satirizaţi pentru naivitate şi lipsă de maniere. Oamenii legii sunt corupţi. Se râde şi de ultimele descoperiri ştiinţifice din domeniu. Aristocraţii apar ca fiind intriganţi. Militarii se găsesc în aceeaşi categorie cu infractorii. Au fost satirizaţi hangii. hoţi. nepriceperea medicilor. incapabili. Satira teologilor şi clericilor vizează nepotrivirea dintre pretenţiile spirituale şi slăbiciunile omeneşti ale indivizilor cu roluri religioase exponenţiale. satirizabili ca ucigaşi. . indivizi marginali. cinică. Satira este îndreptată şi spre cerşetori. bandiţi. un experimentator iresponsabil. capricioşi. păgâni. străini. generozitatea. Meseriaşii sunt satirizabili când nu îşi onorează profesiunea. în contradicţie cu onorabilitatea profesională (soţi încornoraţi). inutili.

traducere şi postfaţă de Val. P. Comicologia. inside POSDRU Romania 2007-2013 co-financed by the European Social Fund – Investing in People.. o . Oxford University Press. Institutul European.. 375 . nepriceperea. prostia.. podoabelor. lenea. Matthews. pantomime şi drame.5/S/77265. Editura Semne. instabilitatea morală şi comportamentală. 200 Ibidem: 158. absolutizarea vestimentarului. Popa. Bibliografie Hőffding. Implicaţii satirice sunt detectabile în începuturile tuturor literaturilor. Bucureşti.Dacă satira socioprofesională şi politică vizează bărbaţii. H. cu o reprezentare dinamizată în comedii. Panaitescu. 2010. Acknowlegements This work (Comicitatea satirei) was partially supported by the strategic project POSDRU 107/1. M. coafurii. satira femeilor are în vedere superficialitatea. New York. O formă a satirei este caracterologia. cosmeticii. The Concise Oxford Dictionary of Linguistics. Iaşi. Humorul ca sentiment vital (marele humor): un studiu psihologic. 2007. în general a prezenţei fizice exterioare. 1997..acumulare de detalii exemplificatoare”200.

The devine. Poemul Invectivă a şocat literatura română prin versurile „brutal priapice şi cu totul deşănţate”203. incesturile. cu piatra. woman faded Geo Bogza introduce o dată cu volumul Poemul Invectivă sexualitatea în lirica română.815 201 376 . Versurile bogziene erau foarte asemănătoare versurilor whitmaniene şi baudelairene. a fost asemănător cu destinul autorului care a scris volumul Florilor raului (Les fleurs de mal). tender woman becomes a long expected victim for rebellious thoughts.1976 .1 203 George Călinescu – Istoria literaturii române de la origini până în prezent.p. Aurelia Mihaela NĂSTASE MICU Universitatea Piteşti. prin limbajul direct. under a cznical sign. „singurul care nu F. masturbarea. Cuprindea foarte multe „cântări furioase cu imprecaţie”201. Delincventul Bogza a fost un poet primejdios. 5112/1935. cu puţine perifraze poetice. p. Destinul tânărului Bogza închis ca un asasin în închisoarea. nr. unfolds the devastation of dominant instinct. Aderea – „Poetul la puşcărie” în Geo Bozga interpret de ….Solemnitatea invectivei bogziene Drd. which placed the poetic message under the sign of indignation „The Invective Poem”.42 202 Mihail Sebastian – „Procesul Bogza” în Rampa. Limbajul acestui volum era considerat un limbaj pornografic.Facultatea de Litere Abstract The entire volume was created on the basis of some grave soul anxiety.1985.The negative effects of the depraved body lead to a „faded” woman. cu pumnul”202. Volumul Poemul Invectivă a fost distribuit numai printre prietenii scriitori ai poetului.Bucureşti. p. instinct. tânărul Bogza declara în articolul Crezul publicat în revista Unu: „Cred într-o viziune sexuală a întregului univers” Îndrăznea să descrie violurile. deoarece a jignit şi ultragiat codul penal.Editura Minerva. În 1929.Bucureşti. un limbaj insultă. Key words: Geo Bogza.Editura Eminescu. sexul cu animale. din Văcăreşti. anxiety. cântând cu asprime tristeţea unui adolescent „Invectiva poetului încearcă să purifice.

p. mărturisind: „De mult îmi propusesem să scriu un elogiu al invectivei. poemului ultragiant”205. Volumul era constituit „pe fondul unor frământări sufleteşti grave. oricât l-aş scruta. Îmbrăcat într-o mască cinică. apărut prima dată în anul 1929. Bucureşti. Femeia divină. de efebii vânaţi şi de doamne burgheze şi marinarii venerici. cu pulpe suave devine pradă mult aşteptată pentru nişte gânduri dezlănţuite infernal. de feciorii de bani gata.putea fi comercializat”. de cizmarul Gheorghiţă. Editura Pontica. 2007. de dedesubtul convenţiilor încât „acesta să cadă subminate autentic nu numai împroşcate la suprafaţă cum erau până acum”(12 octombrie 1935)207. amorurile şi frustrările sexuale. poemul ilustrează ravagiile instinctului dominator. Editura Adevărul Holding. Poemele sale ilustrează dramele oamenilor simpli. precum: incestul. 2007.. gingaşă.. poetul dorea să „se consacre în întregimea poemului. Nopţile de chin şi delir se pot transforma în unele fericite o dată cu prima ejaculare. Rezistă. cerând ca dezgustul faţă de instituţiile sterile să fie manifestat descriind viaţa aspră. Cluj Napoca. Întreg volumul Poemul Invectivă este alcătuit din 23 de poeme. Invectivele erau mult mai brutale şi necenzurate faţă de poemele anterioare din volumul Jurnal de sex. poemului corosiv. ce angaja o definiţie a poeziei sub semnul revoltei ca „deschidere a unui ochi crud asupra vieţii”. invectivele urmează mai departe sub degetul de gheaţă al profeţilor viitori”206. Azi l-am realizat atât de dur. de destrăbălatele frumoase dar. 2010.102 207 Ion Pop – op cit.811 204 377 . Bucureşti. p. Mincu – O panoramă critica a poeziei române din secolul al XX lea.811 206 Geo Bogza – Poezii. volum care a deschis drumul unui limbaj obscen. p. La sfârşitul lunii august 1933.Edit casa cărţii de Ştiinţă . Personajele bogziene sunt reprezentate de servitoare. pe tot traiectul (…) gândesc mereu la realizarea Poemului Invectivă”204.417 205 Ion Pop – Dicţionar analitic de opere literare româneşti. Scris la 11 iunie 1932 poemul Prefaţă la un roman de dragoste deschide volumul Poemul Invectivă. În 1930 la 12 iunie. de Anica nebuna. cât nu m-aş fi aşteptat. p. de cioban. Toate întâmplările sunt relatate într-un limbaj dur şi foarte agresiv.poetul aducea un elogiu limbajului trivial. Pe prima pagină a volumului apăreau amprentele digitale ale poetului. iar pe ultima pagină apărea mottoul: „…Şi ca un zâmbet de provocare azvârlit continentelor. de acum înainte. În noaptea M. ori de câte ori l-aş citi.

Substantivul comun „sex” este prezent de două ori şi în Poemul marinarilor venerici şi al femeii depravate. Mincu – op. de febră şi delir”. Obsedată de poftele trupeşti. deoarece „visase un bivol ros cu sexul pus în coarne”. p232 210 J. cât şi de oasele care împing la desăvârşirea trupească. 417 378 . Uniunea sexuală a celor doi simbolizează „căutarea purităţii. duc la o femeie „veştejită cu cărăbuşi grefaţi pe ovare”. vânzându-şi trupul cu „ţâţe tari şi imaculate ca de ceară”. Femeia depravată. Adolescentul căruia se vânduse „fugi afară peste câmpuri”.211Poetul a introdus realitatea în literatură. calmarea tensiunii. femeia „leoarcă de sudoare s-a deşteptat ţipând speriată”. Trupul este cel care este înclinat spre ispită. Prezenţa sexului stăpânit de dorinţă sălbatică. dezlănţuită. Tensiunea interioară dezlănţuită în sânge şi în oase împinge la acte de violenţă şi ticăloşenie: „Privesc trupul tău fraged de fată tânără/ Şi o furtună de gânduri infernale se dezlănţuie în mine/ Sângele şi oasele mele îmi dictează tot ce trebuie să fac/N-am să mă dau în lături de la nicio ticăloşie” (Prefaţă la un roman de dragoste). „declanşator al căldurii vitale şi vehiculat pasiunilor”209.208Impulsul sexual este dat atât de sânge. creând un puternic efect al obscenităţii:„De fiecare dată cu un câştig cinstit/Vindea o pulpă veche şi-un sex cam paradit/La sexul meu de domnişoară/ Veniţi cu bani rotunzi de aur/ Să mă plătiţi ca un tezaur/ La sexul ca un cucuruz/ Venim flămânzi încă o dată/Priveşte-ne deci depravată” (Poemul marinarilor venerici şi al femeii depravate).210 Carnea trupească era vinovată pentru orgiile „flămânde” ale „marinarilor cu voci de bariton”. realizarea plenară a unei singure fiinţe”. măreşte tensiunea lăuntrică. Alain Gheerbrant– op cit p. vestită pentru ceea ce făcea. dezgustat de carnea smintită. Prezenţa femeii cu pulpe suave redă fericirea după „atâtea nopţi de chin. spărgând brutal „limbajul convenţional şi supunându-l la crude violentări”. şi este considerat „elementul carnal robit păcatului… natura umană care şi-a pierdut spiritul de dreptate prin greşeala originală”. Efectele nefaste ale trupului lăsat pradă depravării.222 209 Ibidem. Geo Bogza valorifică în poemele invective „carnea trupească”. p. practica vechea meserie în fiecare seară.Edit Artemis.Alain Gheerbarnt – Dicţionar de simboluri.deprimantă. Bucureşti. oarbă şi ticăloasă. 1994. p. Chevalier. sexul devine complicele sălbatic care va lăsa „urme de nedescris”.cit.252 211 M. fără a înfrumuseţa şi 208 Jean. Chevalier .

cu câinii de vânătoare. obscen. Tânărul poet ştia „să exploateze cu efect virtuţile schematizării accentuate. de relatare a faptelor sexuale. pipăind cartilajele şi zgârciurile putrede ale unei materii imune şi coborând ad inferos cât mai profund 212 213 Ibidem Ibidem 214 Ibidem 379 . relatări de fiecare zi şi relatări ale faptelor de viaţă. Poeme ca: La închisoare de hoţi din Doftana. Poemul Invectivă are foarte multe asemănări de formă.Trupul carnal este plin de dorinţe. de cele mai multe ori autentice prin limbajul atipic. Invectivele bogziene au foarte multe note comune cu „urâtul” arghezian. De cele mai multe ori poemul arghezian utilizează sintagmele obscene pentru a sparge vechile tipare ale poeziei tradiţionale şi a deschide un nou ev poeziei moderne. Utilizează „clişee poetizante puse în vecinătăţi inconfortabile cu elemente de poezie. Dorinţele interioare sunt îndeplinite de „bărbaţii care-şi dau coate” şi râd de ocări făcând „semne de batjocură”. pe când trupul „dinafară” pare a fi dumnezeiesc îmbălsămat de rugăciuni şi crezuri. Gheorghiţă cizmarul. în condiţia ei esenţială. Acuzat pentru încălcarea bunelor moravuri şi pentru limbajul utilizat Bogza consideră că „violenţa de expresie presupune o violenţă de suferinţă care exclude. Fără nici un fel de sfială şi cu gingăşie egală caută „pântecul” împreunării. Poetul descrie evenimente foarte concrete. cu vacile. Solemnitatea versurilor ilustrează teribilismul juvenil. Prezentarea eroului legendar. care îşi înscenează şi montează reportajul”213. Majoritatea poemelor din Poemul Invectivă au comune nota de oralitate. Limbajul colorat. Balada tatălui denaturat. Poftele trupeşti sunt dezvăluite de „vocile indecente”. Dacă Arghezi căuta „realitatea abjecţiei într-o terapeutică transcedentală. Tam-tamul paparudelor apropiate. ci doar a transpus simplu în cuvânt expresii triviale. dar nu îi lipseşte nici îndemânarea de regizor. de la început orice element pornografic. Balada ucigaşului Maruth îl apropie foarte mult de lirica argheziană. Atingerea fiecărei părticele provoacă minuni. . chiar suburban dau o pată de culoare în toate poemele. satisfacţia”214. de conţinut şi de expresie cu Florile de mucegai. pornografic implicând. de factură senzaţional dramatică şi să transcrie în cod obiectual portretul grotesc al femeii obsedate sexual”212. cu pantofii. Anica nebuna. În invectivele bogziene personajele cheie apar iubindu-se cu raţele.stiliza versul.

Mincu – O panoramă critică a poeziei româneşti din secolul al XX-lea.G – Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Project ID52826 (2009).1976 Bogza .pentru a accede la o metafizicizante simbolică”215. I – Dicţionar analitic de opere literare româneşti. p. Bucureşti.Bucureşti. Editura Adevărul Holding.Editura Minerva. 2007 Pop. p. Editura Pontica. Bucureşti. Bibliografie Aderea. 2007. Geo– Poezii. 420 380 .5/S/52826.419 216 Ibidem.1985 Chevalier. F – „Poetul la puşcărie” în Geo Bozga interpret de …. 215 M.Edit Artemis.Edit casa cărţii de Ştiinţă . M– O panoramă critica a poeziei române din secolul al XX lea. Cluj Napoca. 5112/1935 Acknowlegements This work (Solemnitatea invectivei bogziene) was partially supported by the strategic grant POSDRU/88/1. 2007 Sebastian. within the Sectoral Operational Programme Human Resources Development 20072013. A– Dicţionar de simboluri. Editura Pontica. Bogza se „lasă furat transfigurând materia atunci când recurgea la formele prozodice tradiţionale”216. M – „Procesul Bogza” în Rampa. p. 2010 Călinescu.Bucureşti.Editura Eminescu. Bucureşti. cofinanced by the European Social Fund – Investing in People. Bucureşti. nr.J Gheerbarnt . 1994.222 Mincu.

l’Université de Bucarest 217 Doina MEZDREA. Une première catégorie antinomique est celle du nationalismeantisémitisme. à la différence de ses contemporains. We are dealing here with a radical thinking that has the tendency to classify all in various categories in order to better explain the historical evolution. Situation humiliante et du point de vue tactique dangereuse. Mihai SEBE Expert. totalitarisme. Nae Ionescu. Mots clefs: démocratie. [„categoriilor polare ale filosofiei sale politice”] * 381 . Another antinomy documented by professor Florin Ţurcanu is between culture and democracy. 418. nationalisme . p.droite De ses premiers articles Nae Ionescu entame une systématisation de ses principales idées ce qui nous permet d’identifier « les catégories fondamentales de sa philosophie politique »217. être purement et simplement antisémite Le présent ouvrage fait partie d’un projet doctoral de recherche en sciences politiques sous la direction du professeur Florin TURCANU. Cela signifierait que je n’existe qu’en fonction de mon ennemi. la Roumanie de l’entre-deuxguerres . ne se considère pas être un antisémite. volume II. 2002.Les catégories antinomiques fondamentales chez Nae Ionescu* Drd. Nae Ionescu. extrême . Maison d’edition Acvila. Faculté de Sciences Politiques. A fist antinomy category is that of nationalism vs. pour un intellectuel. which will allow us to identify « the main fundamental categories of his political philosophy”. Etre antisémite signifie pour lui accepter d’être inférieur et c’est une situation humiliante pour un nationaliste. anti-Semitism. Institutul European din România Abstract From his early articles Nae Ionescu tries to achieve a systematization of his main ideas. Biografia. « Antisémite – c’est une définition par négation. Another important category for the political thinking of Nae Ionescu is that between traditionalism and democracy.

el se definea ca «naţionalist». primejdioasă. Une autre catégorie importante est celle de conservateurreactionnaire.cela signifie qu’on se situe dès le début sur une position inférieure. 106-107: « Nae Ionescu était convaincu que le developpement du capitalisme et de la démocratie en Roumanie avait lieu contre le sens de l’histoire.”] 221 Nae IONESCU. într-o accepţie apropiată de cea utilizată de Moeller van den Bruck. [„Naţionalismul e în schimb o atitudine de afirmaţie: eu afirm drepturile la desăvârşită dezvoltare a naţiei mele. Bucarest. [„conservarea instituţiilor sociale este anchiloz㔄economisirea energiei naţionale. désireux de garder l’ordre social et institutionnel de son temps – « conserver les institutions sociales relève de l’ankylose » – mais dynamique. Antidémocrate par tempérament. trecând în defensivă. „Reacţiune şi altceva”. le 3 septembre 1926. Son conservatorisme n’est pas statique.219 mais conservateur220. nationaliste et garde la liaison avec le passé »222. Îl prefera pe cel de «conservator». mais il refusait l’épithète de « réactionnaire » Il préfère celui de « conservateur ». în cadrul statului nostru. menace l’être organique de la nation. « la sortie de l’individu du cadre de ses fonctions naturelles et sa dépigmentation de toute qualité et préoccupation propre ». şi din punct de vedere tactic. [„Antisemit – aceasta este o definiţie prin negaţie. pp. naţionalist şi păstrează legătura cu trecutul”] 218 382 . Nae IONESCU. visant « l’économie de l’énergie nationale »221. Mircea Eliade. 2005. Le désire même de comprendre le sens de l’accélération de l’histoire dans la manière d’un « conservateur » fasciné par la révolution trahit chez Nae Ionescu l’influence de l’auteur du Troisième Reich et celle de Oswald Spengler » [„Nae Ionescu era convins că dezvoltarea capitalismului şi a democraţiei în România se petrecea împotriva cursului istoriei. 549. „cel puţin anormală de a zăgăzui curgerea istoriei”] 220 Florin ŢURCANU. et qu’on passe en défensive »218. Fondé sur cette règle le conservatorisme de Nae Ionescu ne peut être que « monarchiste.”] 219 Ibidem.”] 222 Ibidem. a fi pur şi simplu antisemit înseamnă a-ţi crea din capul locului o poziţie inferioară. Însăşi dorinţa de a înţelege sensul accelerării istoriei în maniera unui «conservator» fascinat de revoluţie trădează la Nae Ionescu influenţa autorului celui de-Al Treilea Reich şi pe cea a lui Oswald Spengler. Situaţie umilitoare. no. şi statornicesc că celelalte neamuri au a se acomoda naţiei majoritare. Prizonierul istoriei.„monarhist. Cuvântul. Cette „économie” est en flagrante contradiction avec la démocratie qui. „Reacţiune şi altceva”. no. dar refuza epitetul de «reacţionar». Nae Ionescu ne se considère pas être un réactionnaire mais un conservatoire car être réactionnaire représente un essai « au moins anormal d’arrêter l’écoulement de l’histoire ». il se définissait comme « nationaliste ». favorisant la dispersion des ressources et l’individualisation.”. Maison d’edition Humanitas. Cuvântul. Antidemocrat prin temperament. Ar însemna că eu nu exist decât în funcţie de duşmanul meu. 549. [„desprinderea individului din cadrul funcţiunilor lui naturale şi decolorarea lui de orice calitate şi preocupare proprie”. dans une acception proche de celle utilisée par Moeller van den Bruck. le 3 septembre 1926.

qui manque de la profusion nécessaire à un véritable changement qui comporte vulgarisation et simplification: « […] elle a comme instrument une vulgarisation superficielle et non assimilée de quelques connaissances élémentaires. e o contradicţie in adjecto fiindcă „în esenţa tradiţiei stă perfecta continuitate în timp şi lipsa de începuturi cari să se poată stabili pe calendar.”. La culture associée à la démocratie est plutôt une culture pratique. no. les grands créateurs dans l’ordre spirituel n’ont été 223 SKYTHES. La véritable culture est en échange aristocratique et élitiste. „democraţia recunoaşte o tradiţie.]”] 383 . ». utilitaire. „Tradiţionalism şi democraţie”.] nu se poate urca înapoi cursul vremii şi reînvia timpurile de acum trei sute de ani [. qui vise « d’élargir les commodités de la vie » C’est une culture superficielle. Nae Ionescu pense identifier une pseudo culture (celle démocratique) à coté de la véritable culture (élitiste)... comme la simple parution d’un journal.Une autre catégorie importante pour la pensée politique de Nae Ionescu est celle de traditionalisme-démocratie.. dar numai pe aceea de la 1848”. [„este imposibil a urca înapoi cursul vremii”. „[. Ces opinions paraissent illogiques à Nae Ionescu car pour lui « une tradition qui commence à une date fixe. „o tradiţie care începe dela o dată fixă. est une contradiction « in adjecto » car « l’essence même de la tradition est sa parfaite continuité dans le temps et l’absence des débuts qu’on peut établir dans un calendrier « Le traditionalisme défendu par Nae Ionescu est autre chose qu’un retour au passé « […] on ne peut pas remonter au fil du temps et faire revivre le temps d’il y a trois cent ans […] »223 Une autre antinomie soulignée par le professeur Florin Ţurcanu est celle entre culture et démocratie. ca simpla apariţie a unui ziar. signifie spécialisation et approfondissement et pas une simple popularisation de quelques connaissances générales: « la culture personnelle est une oeuvre d’approfondissement et par conséquent de différenciation » C’est comme ça qu’on explique pourquoi « les grands hommes de la culture. 532. Influencé par les idées de Spengler. Cuvântul. le 14 août 1926. c’est une culture des individus et pas des masses: « la culture est de par son essence et ses conséquences décidément aristocratique » La culture signifie différenciation.. Les politiciens qui soutenaient la démocratie affirmaient notamment que « il est impossible de suivre le fil du temps en arrière” et que „la démocratie reconnaît une tradition mais seulement celle de 1848 ».

de démontrer l’inadéquation fondamentale de la démocratie aux besoins de la société roumaine et à ses traditions.”] 225 Florin ŢURCANU. professeur de philosophie à l’Université de Bucarest.. nu au fost democraţi nici prin temperament. 1937-1938 224 Idem. C’est la culture dont le summum est atteint dans les soi-disant universités populaires. téméraire et limitée de la mentalité ankylosée dans la VIe classe de lycée. le 3 septembre 1926. marii creatori în ordinea spirituală nu au fost niciodată democraţi. 1924 – 1933. Este cultura a cărui summum se atinge în aşa numitele universităţi populare. un tel processus ne pouvait être à proprement parler. VI de liceu. Studia Politica. 2001. 556.jamais des démocrates. La véritable culture n’est jamais une culture des masses. „marii oameni de cultură. une plaie paralysante de la vraie culture. ils n’ont été démocrates ni par tempérament ni par pratique politique »224. Cuvântul. Nae Ionescu tentera.”.”] 384 . Culture stérile. 684 : « Aux yeux de Nae Ionescu. [„e adevărat. Cultura stearpă. la culture de masse reste une illusion. essentiellement individualiste et aristocratique. no. telles quelles seront reflétées dans sa vie publique et privée. L’opposition entre culture et démocratie n’est qu’une manifestation de cette incompatibilité. Par son essence même. în regimul democratic se poate identifica o mai mare răspândire a culturii”. » 226 SKYTHES. 3.”226 On peut avoir ainsi une avant première des idées qui affecteront les ouvrages et les articles de Nae Ionescu dans la période de l’entre-deuxguerres et on peut envisager les conclusions logiques de toutes ses actions. Très différent de Nichifor Crainic par son tempérament et son style il rejoint le groupe néo-traditionaliste en 1926. p. nici prin practică politică.225 Meme şi devant la realité présente il est forcé de reconnaître le fait que dans les démocraties avancées la culture est plus répandue: „il est vrai. „instrumentul tehnic al unei forme speciale – foarte aproximative – de civilizaţie.] are ca instrument o vulgarizare superficială şi neasimilată a câtorva cunoştinţe elementare. „Cultură şi democraţie”. no. „cultura este în esenţa şi urmările ei hotărât aristocratic㔄cultura personală este operă de adâncire personală. „ [. dans le régime démocratique on peut identifier une culture plus répandue » cela n’est pas une culture mais c’est plutôt „l’instrument technique d’une forme spéciale – très approximative – de civilisation. « Néo-traditionalisme et politique dans la Roumanie des années ‘20 ». […] Même si la démocratie pouvait diffuser des notions culturelles dans les masses.. plagă paralizantă a adevăratei culturi. volume I. şi prin urmare de diferenţiere”. no. [„lărgirea comodităţilor vieţii”. „Cultură şi democraţie”. le 3 septembre 1926. Cuvântul. îndrăzneaţă şi mărginită a mentalităţii anchilozată în cl. Bibliographie La presse Cuvântul. la démocratie n’est pas créatrice de culture. 556. l’acte culturel étant. un phénomène culturel. par la suite.

traduction par Monica Anghel et Dragos Dodu. Nae Ionescu. 2003 MEZDREA. Muzeul Brailă şi Maison d’edition Istros. volumul I. Bucarest. Maison d’edition Fundaţia Culturală Română. 1995 ŢURCANU. Armin. volumul IV. Maison d’edition Universal Dalsi. Legiunea « Arhanghelul Mihail ». Keith HITCHINS. O contribuţie la problema fascismului internaţional. Maison d’edition Acvila. volumul II. Mircea Eliade. Biografia. traduction par Cornelia et Delia Esianu. Studia Politica. Biografia. Florin. Doina. 2005 ORNEA. Florin. 2005 385 . vol. 2001 MEZDREA. Şerban PAPACOSTEA. Mihai. "Néo-traditionalisme et politique dans la Roumanie des années ‘20". Maison d’edition Corint. Zigu. Bucarest. 1999 MEZDREA. Istoria României.Livres et articles des revues de spécialité BĂRBULESCU. 2002 MEZDREA. Anii treizeci. Miscare socială şi organizaţie politică. 3. volumul III. Extrema dreaptă românească. Prizonierul istoriei. nr. Biografia. Muzeul Brailă şi Maison d’edition Istros. Maison d’edition Humanitas. Nae Ionescu. Biografia. Dennis DELETANT. Doina. I. Maison d’edition Humanitas. Doina. Doina. Bucarest. Pompiliu TEODOR. 2005 HEINEN. Nae Ionescu. Nae Ionescu. Bucarest. 2001 ŢURCANU.

Landowski y Todorov.sobre todo por el poder y la dominación . alteridad. interculturalidad. El choque entre la cultura europea e indígena y las relaciones conflictivas de la alteridad entre los primeros pioneros del "Nuevo Mundo" son la base para el análisis que tiene como base teórica autores como Sidekum. en el sureste de Brasil.. materializada por los Estudios Culturales. y por lo tanto también se benefician las principales cuestiones relacionadas con la formación de la identidad y la alteridad. Como lo demuestra Sidekum. 2006. todas intrínsecamente ligadas a la cultura. Escrito en honor del Cuarto Centenario de la ciudad de Sao Paulo.) La cultura también puede ser la portadora de una forma de dominación sobre otros grupos de personas o de la cultura en un contexto social y el fundamento ideológico de otros seres humanos (SIDEKUM. de Dinah Silveira de Queiroz. Samantha BORGES Universidade Federal de Santa Maria Abstract El artículo tiene como objeto de análisis la obra A Muralha (1954). El encuentro entre el europeo y el indio americano: una historia de alteridad y asimilación Durante el siglo XX. 101-102). la cultura siempre es tratada como una síntesis de toda la actividad histórica del ser humano.. Key words: Cultura.Cultura y juegos de alteridad en la novela A MURALHA Mls.entre los individuos: Por un lado. 386 . pero sin embargo puede ser revelado a la luz de las teorías que abarcan las relaciones . diferencia. Surgen los conceptos de multiculturalidad. la cultura encontró su lugar en las teorías sociales más importantes. p. (. A Muralha es una novela histórica clásica y cuenta la historia de la fundación de la ciudad y la lucha por la posesión de la tierra durante el siglo XVII y XVIII. la cultura puede ser vista desde la perspectiva de las prácticas de un grupo social.

387 . que analiza a los registros de Colón. para asimilar las características del medio ambiente o del grupo social dominante. Los españoles sólo reconocían al indio como a un igual. Esta actitud de asimilación. desde que el renuncie a sus propias características. se convirtiera en más similar al español. que los españoles inserían a los indios en una banda situada entre el hombre europeo . hay que volver un poco en el tiempo que se puede encontrar uno de los momentos más memorables con el otro . que ha tenido reflejos hasta hoy en el mundo y las culturas contemporáneas. con características primitivas y salvajes.la alteridad . El pueblo de América había sido considerado aculturado. 34). 1997. con pasajes de las cartas de Colón. Para el español. para que a través de los preceptos y valores cristianos establecidos en el Viejo Mundo. la llegada de los europeos en América se llevó a cabo con el fin de ratificar una actitud prejuiciosa y de abuso de poder sobre los nativos americanos. p. En la actualidad. Según Todorov. Sin embargo. el extranjero – que la humanidad ha experimentado alguna vez: el "descubrimiento" del Nuevo Mundo. La llegada de los europeos a América se configura en un complejo proyecto de dominación y sometimiento de las personas involucradas. pero es culturalmente inferior. Todorov describe.y los animales.el diferente.considerado el único modelo de sujeto civilizado . pero continuó por siglos de colonización y. constituye el marco básico para las relaciones de alteridad en el momento del descubrimiento. el diferente es más evidente y múltiplo que nunca. Landowski señala que "el surgimiento de un sentimiento de" identidad "parece pasar necesariamente por la intermediación de una “alteridad” que se construirá (Landowski. que acepta al otro. şi fuera capaz de ser esclavizado y cristianizado. considerada por los españoles como la legítima. en el mundo contemporáneo.Es desde esta perspectiva . intermedia el contacto entre las personas principalmente de los países más ricos en relación con los países históricamente más necesitados.que se puede comprender un poco más las relaciones sociales problemáticas entre el yo y lo otro. La forma en que la alteridad se constituye en un grupo social y entre este y otros grupos sociales actúa directamente en la formación de la identidad de los sujetos involucrados. el indio pertenece a la raza humana. por lo que potencialmente susceptibles a la domesticación. pero esta falta de cultura está directamente relacionada con el hecho de que las prácticas indígenas eran diferentes de la práctica europea. en un mundo acuñado como multicultural. aún hoy.

narrada en tercera persona. que a menudo luchan por sobrevivir solas. expuesta en la trama que automáticamente muestra cómo la relación que se desarrolló en los primeros contactos entre Colón y los indios de América Central se ha convertido en inherente a la ideología del 388 . en 1954.. Procedente de Portugal. fue escrita en honor de la celebración de los 400 años de la fundación de la ciudad brasileña de Sao Paulo. blancos sucios. como Don Braz y su familia.. prima lejana de Tiago. constituyen el contexto de la historia de Cristina y Tiago y la trágica saga de la familia de Don Braz Olinto. hijo de Don Braz. 2000. los negros haciendo lo que les enseñan. Es la relación de alteridad entre los blancos y los indígenas. llega en el Puerto de San Vicente llena de sueños. no gastaríais aquí su amable presencia (. La pobreza arrogante de la tierra! Los indios feos como Judas. A comienzos de la historia. Cristina. Este es el escenario que se despliega la historia de los personajes de la familia. Una lucha sangrienta y la aparición de una "tierra de nadie". Y las mujeres en las casas escondidas en sus madrigueras como conejos. formada en conformidad con el punto de vista del pensamiento predominante en Europa Si supieras lo que es esta tierra. y estos demonios sin Ley ni Rey. cuenta la historia de las luchas.) Cúrense las ilusiones de la niña. es prometida en matrimonio al joven. tanto los recién llegados europeos y Cristina. donde el primero que llegó construyó su propia ley de privilegios. las conquistas y masacres del pueblo de Sao Paulo a finales del siglo XVII y principios del XVIII. Pero en este contexto. 12). cuanto por el que ya había hecho un poco de historia aquí. especialmente las mujeres.El colonizador y los colonizados en A Muralha La novela A Muralha. como monos. ya que los hombres pasan largos meses en la región del “Sertão”. de Dinah Silveira de Queiroz. ignorantes y obstinadas (QUEIROZ. fanfarrones y pendencieros. La novela. la visión romántica de Cristina ya es confrontada por la observación egocéntrica del Capitán Mor-barco. p. al aterrizar en Brasil. hay un discurso de autoridad que impregna la narración a través de la presencia de los personajes secundarios. llena de la educación del Reino y con la esperanza de encontrar un amor romántico en el "Nuevo Mundo". La historia es protagonizada por el hombre blanco. La novela presenta una compleja red de personajes que ocupan lugares diferentes en una jerarquía muy marcada. Sacerdotes que compiten con los blancos. pero les diciendo a las masas.

devorando la comida codiciosos como perros humanos (QUEIROZ. a recoger un puñado de puré amarillo. la misma cuenca excavada en la madera. hijo de don Braz con alguna india. Ellos no pagan nada. que se muestra de una manera más sutil. como algo muy natural. y para el indio. Por lo tanto. entre Aimbe y el hombre blanco. no valen ni el pué que mastican. Es interesante como el juego se trabajó a partir de la alteridad en primer lugar. no es ni blanco ni indio. En la alteridad entre los personajes presentados. tres de los otros siervos se inclinaron sobre el cuenco. los trata con la misma violencia y la repugnancia que un blanco trataría. Mi dueña no tendrá lástima por algo malo así como él. con orgullo . enojado con los esclavos del lago Serena. donde Aimbe tiene su voluntad propia. cuando se refiere a la mujer indígena es la violencia sexual que se les presentó. el patio había un tazón grande. el criollo.Mi señor me dijo que hiciera la voluntad de su dueño. En la narrativa los indígenas son a menudo tratados como animales: Fuera del hogar. como se muestra en el fragmento siguiente: . una diferente "cepa" de la jerarquía social de Sao Paulo en aquel tiempo. 2000. A Muralha aporta los pasajes de trabajo que revelan el carácter peyorativo con que son caracterizados los indígenas europeos. porque aquí hay muchos del mismo animal. Aimbe. Al igual que las cartas de Colón. los esclavos eran tres: un negro y dos criollos.colonizador. Como un hijo bastardo. en el lago Serena. se coloca como un sirviente de la familia del Lago Serena. Aimbe devota al blanco. Pero los hombres comían allí! Además de dos indios. 15-16). porque parece que no importa tanto. pero es como un jefe de los indios "puros" tratados como esclavos. Para no gastar el dinero de usted. muestra preocupación por la "responsabilidad" para llevar a los esclavos de la finca y busca ser representativo de su señor. Mientras le respondían. p. donde. se los comen los animales. Ya aparece en el texto anterior el representante principal de la narración. lo mejor es dejarlo caer en el bosque de nuevo (QUEIROZ. Está presente tanto en la idea de la novela de la presentación de las indias a los placeres de 389 . hay una relación. que es el desprecio con que las indias son tratadas. jura que suelta este demonio en el bosque de nuevo. p. haz lo que quiera. en su jueves. Aimbe para llegar a casa. Sin embargo. 2000. Aimbe descarga todos sus supuestos "poderes".toda su servidumbre.como şi le fuese concedido reconocimiento . y en segundo lugar entre el criollo y el auténtico nativo. 34). La principal diferencia en el trato con los demás. Aimbé hablaba fuerte.

Sujeto este que se conoce. 2000. la sumisión de los indígenas. en la noche.replicó . p. Llevaba ropa limpia y blanca. ve el decente y cristiano Don Guilherme unirse a las indias. La novela A Muralha. es importante no sólo para conocer el pasado. relaciones practicadas en el territorio nacional. Así sucedió en la relación de alteridad en el encuentro de españoles e indígenas de América Central y también lo fue en el contacto entre los indios de Portugal y Brasil. Entender cómo esta relación de dominación se da. vio a Don Guilherme pasar. Y en un segundo momento. p. vista como construcción representante de los tiempos del nacimiento del Brasil. como su servidumbre y sometimiento a las leyes de "dicho" civilizado. cuando las indias son sirvientes de la casa y por lo tanto.. Al confrontar las diferentes culturas. completamente desnudo. para colocarse en una interacción entre el yo y el otro. la de criollo. que son sometidas al yugo de su amo: "Hubo un tumulto de la risa de los niños y la voz de Don Guilherme borracho cantando la misma canción aburrida y bárbara. (. apareció. abrazado a dos indias también desnudas "(QUEIROZ. esencialmente. desabrochado. Él derramó su ira: . y muestra como este proceso estuvo marcado por las ideologías dominantes de los colonizadores sobre los colonizados y del hombre que se constituye este contexto como un sujeto. Primero durante el día. sólo en su habitación. y su seno izquierdo. es una amalgama de diferentes identidades: lleva el arrogancia del hombre europeo.usted sabe que su amo quiere decencia en esta casa! Componer usted mismo.Pagana infeliz . Cristina se sorprende cuando. 27).la carne del hombre blanco. Dos pasajes del libro ilustran estos dos polos. cuando ella se inclinó. india tonta! (QUEIROZ. 390 . Él demuestra la subyugación a que se somete la mujer indígena. 2000. Don Guilherme es un solitario que recibe Cristina en su casa durante su viaje a Lago Serena. pero su vestido estaba abierto por delante. deben seguir las convenciones y las costumbres de los colonizadores: Una india llegó a retirar los restos de la cena. pero sobre todo es necesario para entenderse que es el actual Brasil y qué cargas de identidad lleva hasta hoy. 28). trae en su relato las relaciones de alteridad entre personas de origen diferente..) En la confusión de la sombra y la luz. el sufrimiento del negro y. se hace casi inevitable crear un juego de dominación y poder. que se puede entender como el nacimiento simbólico del país. la historia del nacimiento de Sao Paulo. la sensación de no ser esclavo ni amo cuando está en su más expresiva condición.

Sao Paulo: Martins Fontes WMF. SIDEKUM. M. Eric. Sao Paulo: Perspectiva.Referencias Bibliográficas LANDOWSKI. Dinah Silveira. A conquista da América: a questão do outro. Elisete Tomazetti. 2006. 391 . 2010. 2002. 2000. Conceito de cultura. Presença do outro: ensaios de sociosemiótica. In: Cultura e Alteridade: consenso / Org Luiz Amarildo Trevisan. Tzvetan. TODOROV. Ijuí: Unijuí. Anthony. A Muralha. Sao Paulo: Record. QUEIROZ.

SECŢIUNEA : LINGVISTICĂ ŞI TRADUCTOLOGIE 392 .

1. 393 . univ. with focus on English and Romanian. Thus. The expression of the same figurative meaning It is common-knowledge that there are several possibilities to translate a metaphorical expression from one language to another. we will look at the figurative meaning and its possibility of being expressed by a different / similar word form within the same (or different) conceptual metaphor.Conceptual Metaphors and Their Linguistic Expression in English and Romanian Lect. Denisa DRĂGUŞIN Facultatea de Litere. cultural context Introduction The present study attempts at describing the ways in which the linguistic expression of shared conceptual metaphors differs or is similar across English and Romanian languages. In order to answer these questions. There are studies which have revealed both differences and similarities in the linguistic expression of conceptual metaphors. Our study investigates the ways the linguistic expression of the shared conceptual metaphors differs or is similar across languages. linguistic expression. dr. The question the article attempts to clarify is whether the linguistic expression of shared conceptual metaphors is also the same or it differs from language to language. VALUABLE RESOURCES) (Lakoff and Johnson. A variety of different metaphorical examples are analyzed in this respect. 1980). Key words: conceptual metaphor. Universitatea « Spiru Haret » Abstract The present paper addresses the regularities of the ways conceptual metaphors are expressed linguistically in different languages. figurative meaning. and more specifically. in what ways it differs and why. The analysis is based on one of the mostly common conceptual metaphor that exists in English and Romanian: TIME IS MONEY (more largely.

Instead of the 394 . However. In what follows. the time (for nothing) (b) Îmi consumi timpul. CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS waste-2nd PERS. the possessive pronominal adjective disappears from the specifier position of the head noun. and the linguistic form that is used. (2) This device will save you hours. the figurative meaning that is to be expressed. CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS waste-2nd PERS. and the particular patterns produced by the English expressions in Romanian.1. we would expect it to be different in the case of two different languages. the word form that literally means the same as save is used in Romanian as well. the conceptual metaphor(s) on the basis of which the figurative meaning is composed. When examining the similarities and differences in the metaphorical expression of a conceptual metaphor. In the Romanian sentence. As far as the last parameter is concerned. and it takes the form of a clitic in the Dative-Possessive case preceding the verb and modifying the NP subcategorized by the latter. this will CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS save-3rd PERS some hours Again the English and the Romanian sentences differ in terms of the morpho-syntactic constructions used. this will CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS save-3rd PERS time (b) Aparatul acesta o să-ţi economisească câteva ore bune. (a) Aparatul acesta o să-ţi economisească timp.2. the following parameters should be taken into consideration: the literal meaning of the expression used. the time Both Romanian sentences drop the Subject as the inflection of the verb surfaces all the necessary morphological features. (a) Îmi pierzi vremea (de pomană).establishing the “equivalent” of a particular metaphorical expression in a certain language becomes problematic. the NP-DO subcategorized for by the verb has a possessive pronominal adjective in the specifier position. Device-ART. Device-ART. In the English sentence. we will consider several varieties of the TIME IS MONEY metaphor in English and Romanian. (1) You’re wasting my time. 1. 1.

395 . as in (2)(b). the Romanian sentence can make use of the word meaning ‘time’. petrece. (5) That flat tire cost me two hours. The basic conceptual metaphor read in this Romanian metaphorical expression is related to TIME IS A SOLID MASS OR OBJECT. 1. this idea can be seen in the third (c) Romanian variant Nu pot să-mi rup timp pentru tine (‘I can’t tear off time for you’).5. NEG-have-1st PERS time of you-ACC (c) Nu pot să-mi rup timp pentru tine. (4) How do you spend your time these days? (a) Cum îti petreci timpul liber? How CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS spend-1st PERS the time spare (b) Ce faci zilele astea? What do-1st PERS days these The Romanian literal equivalent of spend. More explicitly. never in a relation of subordination: Nu am timp (‘I don’t have time’) and O să îţi dau timp (‘I’ll give you time’). In order to express the meaning of the English sentence. so time seems to inherit the features of a [-abstract] object. The word ‘hour’ can be used if and only if it is quantified. cannot be used with both a Complement (‘your time’) and an Adverbial (‘these days’). (a) Nu am timp pentru tine. the Romanian resorts to the sentence Nu am timp pentru tine (‘I don’t have time for you’).3. which actually leads to a concealed linguistic metaphor based on the TIME-AS-A-VALUABLE COMMODITY metaphor. 1.4. a mass or object from which one can tear off a piece. it does not allow Nu am timp să-ţi dau (‘I don’t have the time to give you’). NEG can-1st PERS CONJ CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS tear1st PERS time for you-ACC Although the Romanian language allows the sentence Nu am bani să-ţi dau (‘I don’t have money to give you’). The Romanian accepts the two English sentences independently.word meaning ‘hour’. 1. (3) I don’t have the time to give you. NEG-have-1st PERS time for you-ACC (b) Nu am timp de tine.

semantically speaking they are equivalent and converge to the same conceptual metaphor. The English sentence is translated into Romanian without difficulty. Be-1st PERS SG PRES in crisis of time (b) Nu îmi ajunge timpul.6. (a) Nu am suficient timp pentru asta. (7) I don’t have enough time to spare for that. Consequently. it does not accept a literal translation of the sentence in (5) which leads to a different reading of the conceptual metaphor underlying the metaphorical expression TIME IS AN OBJECT. NEG have-1st PERS time to waste for this Irrespective of the fact that due to syntactic reasons there are major differences between the English and the Romanian sentences. 1. (6) I have invested a lot of time in her. CLITIC-1stPERS-DATIVE-POSS AUX-have-3rd PERS take-1st PERS-PAST two hours the flat tire Although the Romanian language allows the use of the figurative meaning of the verb cost as in M-a costat două săptămâni de durere (‘It cost me two weeks of pain’). we may say that it is both similar to and different from the English one.8. NEG have-1st PERS enough time for this (b) Nu am timp de pierdut pentru asta. AUX-have-1st PERS invest-PAST much time in PRON-3rd PERS SG ACC The Romanian word that etymologically derives from the same Latin word as the English word invest does is investi. 1. The two literally the same verbs can be used in the figurative meaning. (8) I am running out of time.7. 1. (a) Am investit mult timp în ea. NEG CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS be enough the time 396 .(a)Mi-a luat două ore pana de cauciuc. (a) Sunt în criză de timp.

Make-2nd PERS CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS time for me When it refers to time. (a) E timpul să-ţi gestionezi timpul. Were we to schematize our findings we would comprise the following distinctions: Eg. imposing the use of different literal expressions. a-ţi bugeta salariul (to budget one’s salary). (10) Put aside some time for me.10. Tear-2nd PERS CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS time for me (c) Fă-ţi timp şi pentru mine. Keep-2nd PERS time for me (b) Rupe-ţi timp şi pentru mine. The Romanian language does not accept a-ţi bugeta timpul (‘to budget one’s time’). (9) You need to budget your time. Be-3rd PERS SG PRES time CONJ CLITIC-2nd PERS-DATIVEPOSS manage-2nd PERS the time (b) E nevoie să-ţi planifici timpul.The English sentence does not translate easily into Romanian. as the latter does not accept the figurative meaning of the English verb run. Be-3rd PERS SG PRES need CONJ CLITIC-2nd PERS-DATIVEPOSS plan-2nd PERS the time The Romanian word bugeta corresponding to the English budget cannot be used with the same figurative meaning. the English verb put aside cannot be literally translated into Romanian.9. a-ţi bugeta achiziţiile (to budget one’s acquisitions) 1. 1. We can either preserve the same conceptual metaphor as in (10) (a) and (c) by using the Romanian verbs păstra (‘keep’) and face (‘make’). Word Literal Figurative Conceptual form meaning meaning metaphor 397 . or we can relate to the conceptual metaphor TIME IS A SOLID MASS OR OBJECT as in (10) (b). It can only accept [+concrete] entities: a-ţi bugeta călătoriile (to budget one’s travels). (a) Păstrează timp şi pentru mine.

1a 1b 2a 2b 3a 3b 3c 4a 4b 5a 6a 7a different different different different different different different different different different different different same same same same different different different same different different same partly different partly different different different different different same same same same same same same same same same same same same same same same same same different same same different same same 7b different same same 8a 8b 9a 9b different different different different same same same same same same same same 398 .

University of Chicago Press. different” in which the same figurative meaning is rendered by different word forms that have different literal meanings within different conceptual metaphors. but also culturally motivated. different word forms have different primary literal meanings. the cognitive and the cultural merge into a single conceptual complex. This implies that both conceptual and linguistic metaphors may be not only cognitively. same. George. same” which occurs 6 times out of 20. different word forms have the same primary literal meanings. Finally. the least frequent pattern is “different. yielding the same figurative meaning within the same conceptual metaphor. same. Lakoff.10a 10b 10c different different different different different different same same same same different same Conclusions On the basis of the comparison of the TIME IS MONEY metaphor in English and Romanian. Less frequent is the pattern “different. same. Johnson. 1987. Mark. but the linguistic expression of the same conceptual metaphor may be affected or fashioned by differences in cultural-ideological characteristics and conjectures describing the different cultures. Selected Bibliography Kittay. 399 . Chicago. but similar figurative meanings within the framework of the shared conceptual metaphor. Its Cognitive Force and Linguistic Structure.. In metaphors and their linguistic expression. different. Oxford: Clarendon Press. 1980. same” which occurs 11 times out of 20. Metaphor. Metaphors We Live By. it seems that the most common case for the expression of the same figurative meaning is the pattern “different. The analysed examples lead to the conclusion that two languages may have the same conceptual metaphor. Eva F. Here. different. same. In this pattern.

Diversitate stilistică în româna actuală. George. Editura Rocambole. 1987.). George. Women. Zafiu. Lakoff. Editura Vox. 400 . 2008 Constantinescu. Bucureşti. Bucureşti. and Dangerous Things. Bucureşti. 202-251 Stoichiţoiu Ichim. 2001. Marin. 2006. Dicţionar de cuvinte polisemantice. Bucureşti. Rodica. 2001. in: Ortony.Lakoff. Cambridge Advanced Learner’s Dictionary. Fire. Andrew (ed. 1993 (2nd ed. Cambridge University Press. Editura Universităţii Bucureşti. Chicago. Dictionaries Buca. Adriana. “The contemporary theory of metaphor”. Metaphor and Thought. Third Edition. 2003. Cambridge: Cambridge University Press.). pp. University of Chicago Press. Silviu. Creativitate lexicală în România actuală. Editura Universităţii Bucureşti. Dicţionar de metafore.

la signification du mot „diplôme” s’est élargie désignant d’autres documents officiels. Cet article se propose d’analyser les dix principaux documents diplomatiques et les particularités de la rédaction des notes diplomatiques. dr. correspondance 1. on s’arrêtera sur la définition conformément à laquelle la diplomatie est la science qui gère les rapports et 401 . La notion de „diplomatie” dérive du mot grec « diplóô » qui signifie „doubler” et qui désigne l’action de rédiger des actes officiels ou des diplômes en deux exemplaires. dr. Celui qui gardait l’exemplaire dans l’archive était appelé diplomate et son activité s’appelait diplomatie. Petit à petit. le développement toujours plus accru des formes d’activité humaine dans les domaines politique. culturel et scientifique – implique que les institutions européennes et les méthodes diplomatiques des États membres aient connu un processus de transformation accélérée et substantielle. Parmi les nombreuses définitions de la diplomatie considérée tantôt art. La diplomatie La diplomatie retrouve ses racines dans le passé des conventions territoriales et de la bonne foi existantes même dans le règne animalier.La correspondance diplomatique entre lettre et acte. diplomatique correspondance officielle. Quelques caractéristiques de redaction Conf. partie de grandes mutations de l’évolution internationale. Sebastian CHIRIMBU Facultatea de Litere. Tamara CEBAN Lect. Universitatea « Spiru Haret » Abstract Au XXIème siècle. tantôt science. Pris des Grecs antiques. Mots-clés: diplomatie. économique. Repères historiques . dont un était la procuration donnée aux messagers et l’autre était gardé dans l’archive. le mot est entré dans le vocabulaire de la politique diplomatique moderne. social. univ.univ. (Iacob 1997 et 2005 :5). ce qui a fait que la diplomatie se transforme dans une institution sociale et politique.

caractère secret et esprit de caste. Les forces de paix. En 1693. 402 . on les pliait en deux et on les collait d’une manière spéciale. la diplomatie c’est la science ou l’art de la négociation. La profession diplomatique est très ancienne (Maliţa 1975:13): des traités de paix ou des alliances inscrites sur les monuments historiques. des armistices négociés dans les luttes entre les tribus (Nicolson 1955:17). comme moyen de solution des litiges. La diplomatie constitue le meilleur moyen que la civilisation ait inventé pour veiller à ce que la force ne gère pas les relations internationales car la guerre. Leibniz publie Codex juris gentium diplomaticus et en 1726. Les méthodes diplomatiques se sont élargies avec le développement de la société. l’activité diplomatique désigne la science auxiliaire de l’histoire consacrée à la manière de rédaction des documents et à leur authenticité.les intérêts entre les États ou l’art de concilier les intérêts des peuples ou. dans une acception plus restreinte. „une vraie révolution dans le développement de la diplomatie” (Maliţa 1975:13). Le terme „diplomatie” a été utilisé en anglais à partir de 1645. le terme fait référence aux collections de documents sur les relations internationales. Petit à petit. le progrès et la généralisation des relations entre les États européens du XXème siècle. Un moment important de l’histoire de la diplomatie est l’apparition de premières missions permanentes. la démocratie. Le Congrès de Vienne de 1815 a représenté une cristallisation de l’activité diplomatique et a établi des règles caractérisant ce qu’on appelle la diplomatie classique: autonomie. ont créé les prémices d’un nouvel ordre politique et économique européen. Dans l’Empire Romain. On les appelait des „diplômes”. Aujourd’hui. aux diplomates ad-hoc de la préhistoire et aux divers documents de principaux États européens qui reflètent une position commune au sein de l’Union européenne. on timbrait les listes sur les deux feuilles en métal. au XXème siècle. enregistrant une permanente tendance d’institutionnalisation et de perfectionnement selon le processus général d’évolution des rapports entre les individus et les collectivités. Jean Dumont publie la collection de traité intitulée Corps universel diplomatique du droit des gens. n’est pas pratique et naît toujours des dangers. Mais le terme a commencé à faire référence aussi aux personnes qui s’en occupaient. le mot „diplôme” a désigné d’autres documents officiels (Nicolson 1955:19). Dans les deux cas.

à savoir elle doit gérer les rapports existants entre les États. • L’acte a un titre tandis que la lettre contient rarement un titre. Iliuţă. Il faut souligner que la diplomatie est une activité qui sert et qui assure le bon fonctionnement des relations internationales. La correspondance officielle désigne la totalité des lettres et des documents circulant entre les personnes juridiques ou entre une personne physique et une personne juridique afin d’établir des rapports entre ces personnes (Ceban. • Les lettres peuvent être rédigées et signées par toute personne ayant la délégation de correspondant tandis que les actes sont rédigés et 403 .Dans le Dictionnaire Oxford. À mentionner le fait que dans plusieurs définitions on utilise simultanément les termes „science” et „art. • La plupart des actes sont tapés à la machine tandis que la plupart des lettres sont écrites à la main. En tant que discipline. la diplomatie a des principes déterminés car elle est régie par certaines notions ayant un but précis et distinct. il faut souligner plutôt le caractère pacificateur de l’action. on considère que la diplomatie représente la conduite des relations internationales par l’intermédiaire des négociations auxquelles les ambassadeurs et les envoyés participent. La correspondance entre lettre et acte La notion de correspondance signifie la forme écrite que les rapports entre deux ou plusieurs personnes supposent (d’habitude la forme de lettre). on gère une obligation etc. En fonction de l’envoi des lettres à une personne juridique ou physique. • L’acte spécifie le titulaire auquel on fait le constat. celles-ci font l’objet de la correspondance officielle ou privée. Dans un sens plus rigoureux. Sterian. L’acte constitue une preuve écrite par laquelle on constat un fait. Le concept de diplomatie équivaut à celui de dialogue.” Dans la pratique. 2. la diplomatie n’est pas une science telle les mathématiques et on ne peut pas préciser combien elle est proche à l’art. on rencontre en fait la rigueur scientifique et l’art du diplomate. Entre une lettre et un acte il y a les distinctions suivantes: • La lettre est une communication adressée par écrit à une personne. Chirimbu 2008 :12). créant les meilleures conditions pour le bon déroulement de ces rapports. Bien que certains auteurs considèrent que la diplomatie gère aussi les rapports hostiles entre les États.

deux États puissent conclure des accords bilatéraux dans le droit international public. par l’intermédiaire de l’échange des notes verbales avec un contenu identique. rédigée à la IIIème personne. l’acte sera consigné au bénéficiaire sous signature. • L’acte circule entre auteur et bénéficiaire accompagné par une lettre. On tape la note sur une feuille de papier avec l’en-tête de l’émetteur. La sphère de la correspondance officielle est très vaste et elle suppose aussi des problèmes avec contenu économique. On utilise les formules de politesse consacrée au début et à la fin de la lettre. La note verbale est une communication écrite non signée. La correspondance diplomatique dans le contexte de la démarche diplomatique. Quand on n’utilise pas cette lettre. à savoir des secrétariats des organisations internationales. administratif. On ne signe pas la note verbale. 3. La technique d’un accord par échange de notes verbales consiste dans le fait qu’un État présente à un autre État une proposition dans une note verbale transmise à la mission diplomatique de ce dernier État. Les notes diplomatiques sont des communications officielles qu’un État ou une organisation envoie à un autre État ou à une autre organisation internationale.signés par des fonctionnaires nommés par une disposition expresse ou par un acte normatif. à savoir une note verbale ayant le même contenu que le Ministère des Affaires étrangères ou le secrétariat d’une organisation internationale envoie à plusieurs ou à toutes les missions diplomatiques accréditées auprès de l’État respectif ou auprès l’organisation respective. Afin de transmettre des informations dans des situations de protocole. La pratique des notes verbales est tellement utilisée que. par courriel spécial ou par la poste normale. Elles sont divisées dans plusieurs catégories. par l’intermédiaire des ministères des affaires étrangères et des missions diplomatiques. elle contiendra le timbre de l’institution et les initiales du nom de celui qui a approuvé l’envoi de la note. Un type important de note verbale est la note circulaire. envoyée par la mission diplomatique. Celui-ci 404 . on utilise une disposition légale ou d’autres communications d’intérêt général. diplomatique etc. juridique. Types de correspondance On peut utiliser la correspondance commerciale à l’occasion de la démarche diplomatique ou indépendamment. par le Ministère des Affaires Etrangères ou par le secrétariat d’une organisation internationale. Elle se réalise par des notes diplomatiques.

au Monsieur le Secrétaire Général ou au Monsieur l’Ambassadeur” selon le cas. comme dans le cas des notes verbales et des notes signées. La note signée est rédigée à la Ière personne et elle commence par la formule: „Au Monsieur le Ministre. l'expression de ma très haute considération” en ce qui concerne les notes signées. Au moment de la réception de la réponse. Monsieur le Ministre.accepte la proposition. rédigées dans une langue étrangère. ou simplement „À Son Excellence” et elle finit par une formule telle: „Je vous prie d'agréer. Toutes les deux produisent des effets dès le moment quand le destinataire les reçoit. Elle peut être 405 . au chef exécutif de l’organisation internationale ou au chef de la mission diplomatique selon le cas. l’échange de notes verbales constitue un accord entre les deux États. Ce type de correspondance est utilisé lorsqu’entre l’émetteur et le destinataire il y a des rapports de travail plus familiers et la nature des problèmes abordés ne réclame nécessairement une communication officielle. La note signée est un document diplomatique plus solennel. La lettre personnelle est un document moins formel que la note verbale et la note signée et elle est adressée au chef de la mission. La note collective représente une forme de correspondance extrêmement solennelle. elle est remise durant une audience à laquelle tous ceux qui l’ont signée assistent. les formules de courtoisie doivent être effectuées selon les normes de cette langue dans le domaine de la correspondance diplomatique. La lettre personnelle n’implique pas l’État ou l’organisation internationale. qui vise à mettre en évidence qu’elle a été élaborée de commun accord et que le problème abordé dans la note est signée par tous les chefs des missions diplomatiques. Dans de telles situations. il n’y a aucune différence entre la note verbale et la note signée. Elle est signée par l’expéditeur et elle est adressée personnellement au ministre des affaires étrangères. Du point de vue juridique. Dans ce cas. au ministre des affaires étrangères ou au chef exécutif d’une organisation internationale ou vice-versa. C’est une communication écrite que les représentants diplomatiques de plusieurs États adressent solidairement au ministre des affaires étrangères ou au secrétariat d’une organisation internationale. la pratique consiste dans le fait que les deux États se consultent et se mettent d’accord sur le texte de la proposition proprement dite figurant dans les notes verbales. la répétant textuellement dans une note verbale de réponse.

La note identique. Par cet acte. l’ultimatum implique la menace de l’utilisation de la force au cas où les exigences formulées ne soient pas accomplies. C’est un document qui résume un problème qui a été ou qui sera discuté dans une démarche diplomatique ou qui précise certains aspects du problème discuté. Son but est d’éviter d’éventuelles erreurs d’interprétation ou des malentendus que l’interlocuteur pourrait avoir suite à l’exposition orale. C’est l’agent diplomatique qui consigne d’habitude ce type de document à la fin des entretiens officiels. Maintes fois les grands pouvoirs ont utilisé l’ultimatum comme moyen de contrainte des États plus petits. Aussi est-il possible que les notes ne soient pas présentées simultanément. 406 . Le mémorandum est un document identique en forme à l’aidemémoire et la différence consiste dans le contenu qui est encore plus vaste. il n’est pas signé et il ne contient aucune forme de courtoisie. Maintes fois. dans une question qui fait l’objet des préoccupations dans l’activité diplomatique. claire et catégorique. Ce document est une forme de démarche collective moins solennelle de la part de plusieurs chefs de mission. L’aide-mémoire. Il est présenté sur un papier sans en-tête. mais la forme et la rédaction peuvent être différentes. Le Livre blanc est un document souvent utilisé dans la diplomatie pour des présentations des données et des faits du gouvernement. Du point de vue de la forme. l’aide-mémoire a pour mentions la date et éventuellement le lieu. Dans la pratique de certains pays. adressée au ministre des Affaires étrangères de l’État accrédité. ce document est connu aussi sous le nom de pour mémoire ou pro memoria. il constitue une déclaration conditionnelle de guerre. l’État émetteur demande à l’État destinataire l’accomplissement de certaines sollicitations sous la menace qu’en cas contraire il adoptera les mesures nécessaires pour satisfaire ses exigences. Il peut indiquer aussi un délai jusqu’auquel on attende la réponse. L’ultimatum contient d’habitude une demande expresse de réponse prompte. L’ultimatum est un document par lequel un État exprime sa position ultime et irrévocable envers un autre État. Conformément à la IIIème Convention adoptée par la Conférence de La Haye de 1907.envoyée séparément mais simultanément par chaque chef de mission et rédigée dans des termes tout à fait identiques. lorsque l’ultimatum comprend la menace avec le début des hostilités. il n’a pas d’adresse. mais pas toujours. Le contenu du document est le même.

impersonnel. logiquement groupées dans des paragraphes et par l’utilisation obligatoire de la terminologie de spécialité. juridiques et d’autre nature qui rendent compte de sa position. par la manière dont on la rédige. la correspondance diplomatique constitue une „carte de visite” pour l’expéditeur ou l’émetteur et. dans l’écriture des documents. de l’indécision. des situations. sans parler des erreurs de dactylographie. Le mémorandum est parfois adressé aux États tiers afin d’expliquer la position de l’État émetteur s’il s’agit d’un problème susceptible d’un intérêt international plus vaste. par l’utilisation obligatoire des unités de mesure officielles. par l’expression dans les lettres et dans les chiffres des quantités. mais dans la correspondance. elle est suivie avec soin car il s’agit des faits. expressions et formes grammaticales qui n’aient pas une circulation générale ou qui expriment des approximations. La précision est assurée par l’utilisation de la terminologie de spécialité. verbale ou signée. nécessitent temps et frais matériels. La concision est une condition spécifique au style de la correspondance car l’écriture. Ce trait stylistique peut se réaliser par la mise des idées dans des propositions courtes. La courtoisie internationale demande que les notes diplomatiques soient présentées dans une forme impeccable et rédigées sans erreurs grammaticales ou de vocabulaire. Le mémorandum est transmis par une note diplomatique. etc. ils peuvent causer des préjudices aux Parties. des taches ou des suppressions. etc. La clarté est assurée aussi par la manière d’éluder tous les mots.Le but du mémorandum est de présenter de manière exhaustive la position de l’État émetteur dans une question donnée. La clarté représente une particularité commune de tout style. des droits. s’ils ne sont clairement présentés. des sommes. des obligations et des responsabilités sui. La sobriété 407 . des phénomènes. la lecture. réalisant l’historique des problèmes et présentant des arguments politiques. la multiplication. elle exprime le degré de politesse de l’expéditeur envers le destinataire. La sobriété et l’officialité sont imposées par le fait que les actes officiels doivent avoir un caractère objectif.. Particularités de la rédaction de la correspondance diplomatique Quelle que soit la nature des notes diplomatiques. 4. des sens ambigus.

1997.bk... source en ligne: http://www. source en ligne: http://www.. Diplomacy. Bibliographie Bertrand de Salignac.(coord. Discours diplomatique. Chirimbu. M. S. Ed.org/ebooks/39201 Ceban. La communication des actes officiels ne doit pas avoir une charge affective. Didactică şi Pedagogică. T.. Protocole épistolaire et correspondance diplomatique. Nicolson.. Bucarest.s’apparente avec la concision. mais elle s’approche en plus de l’aspect officiel que les certifications et les contenus de la correspondance doivent donner. G. Iassy. Projet Gutenberg. FRM. 2008. 1950.. Diplomaţia. Gh. 1975. Iacob. Maliţa. Correspondance Diplomatique. Sterian. Londres.admin. şcoli şi instituţii. C.). Ed. Bucarest. H.gutenberg. Ed.html?lang=fr# 408 .ch/themen/lang/04929/05490/index. Iliuţă. Introducere în diplomatie. Fundaţiei Axis.

la guerre de Troie a été source d’inspiration pour de nombreux tragédiens: Sophocle. the pretence and eventually her reason for being. compliment. Par la suite. 409 . space I. mais sous un angle nouveau. organise avec son frère Agamemnon une expédition contre Troie et finit par remporter la victoire. face. des musiciens. Rome. reine de Sparte. Enée. l’histoire de cette guerre a constitué une source féconde d’inspiration dans tous les domaines de l’art. qui suit les traces d’Ulysse et fonde une nouvelle ville.Et şi la guerre de Troie n'avait pas eu lieu? La question de la politesse dans La guerre de Troie n'aura pas lieu de Jean Giroudoux Lect. Dans le théâtre. A l’époque classique. à l’époque classique. excuse. Ménélas. Universitatea din Piteşti Abstract Beyond the legendary conflict which opposed the Greeks and Trojans. Racine. le thème est repris. par le prince troyen Pâris. avec une insistance sur les sentiments et sur les aspects polémiques. A l’époque moderne. Florinela ŞERBĂNICĂ Facultatea de Litere. The problem of politeness represents the spring of the play. univ. l’époux d’Hélène. des sculpteurs. par exemple. A partir du XIX-ème siècle. Virgile conte dans son Enéide le récit d’un des héros troyens. La guerre de Troie a inspiré également des peintres. exploiting in a finesse mood the discursive mechanisms of expressing the politeness. Il s’agit du conflit provoqué par l’enlèvement d’Hélène. Euripide. En rétorsion. dans l’Antiquité. et même de plusieurs bandes dessinées. Key words: speech act. fils de Priam. La pièce de Giroudoux reprend sous une nouvelle forme l’histoire de la guerre de Troie racontée pour la première fois par Homer dans Iliade et Odyssée. Robert Garnier à l’époque de la Renaissance. dr. elle a constitué le sujet de nombreux films. Giroudoux brings the conflict on the dialogue scene.

honneur. 410 . l’introduction de celle-ci. flatter adjectifs: offensé. soit appuyer l’excuse. qui témoignent de l’importance de ce phénomène dans l’économie de la pièce. en exploitant avec finesse les mécanismes discursifs d'expression de la politesse. amour-propre. calomnie. Il peut soit permettre d’éviter le conflit. la risée du monde. La question de la politesse constitue le ressort même de la pièce. impolitesse. pardon. Kerbrat-Orecchioni oppose deux types d’échanges rituels: les échanges réparateurs (l’excuse) et l’échange complimenteur (le compliment). par exemple. De cette manière. fierté. De plus. dédaigner. injurier. son prétexte et sa raison d'être finalement. Le meilleur moyen pour régler un conflit déjà déclenché est l’excuse. menace verbes: insulter. en préparant. louer. Le compliment est un acte de langage complémentaire à l’excuse. compliment. le dramaturge a employé dans sa pièce un nombre important de termes qui sont liés à la problématique de la politesse: noms: gloire. cette question est abordée dans toute une série d’énoncés métadiscursifs. déshonoré.En ce qui concerne la pièce de Giroudoux. orgueil. honte. II. D’ailleurs. Giroudoux amène le conflit sur la scène du dialogue. III. Nous constatons que ces termes illustrent les deux directions dans lesquelles un conflit peut évoluer: la résolution du conflit et son aggravation. Pour ce qui du domaine des actes de langage. Elle opte pour une acception restreinte du terme ”réparateur”. position morale. elle prête moins d’importance au thème de la guerre et évoque surtout le cynisme du monde politique et défend le pacifisme. en se limitant uniquement aux échanges centrés autour d’une intervention d’excuse. mais il ne peut à lui seul régler un conflit. excuse. l’excuse et le compliment nous semblent jouer un rôle important dans la pièce que nous étudions. aduler. Les positions des auteurs quant au rôle de ces deux actes de langage dans les interactions et de leur place dans les descriptions théoriques sont relativement différentes. Ces deux actes de langage sont aussi fondamentaux pour la question de la politesse. faveur.

pour qui la notion de réparation est plus large. libre à chacun de l’insulter et de la honnir. c’est-à-dire tous les procédés qui relèvent de la figuration. elle cache un paradoxe. la guerre. apparemment. tout en valorisant celles de son interlocuteur. celui qui l’a produite doit se placer sur une position inférieure et produire un acte de langage – l’excuse – qui menace ses deux faces. Kerbrat-Orecchioni signale elle aussi à plusieurs reprises la parenté de ces deux actes. IV. il est vrai. Elle dédaigne les 411 . Les compliments entreraient eux aussi dans cette classe. mais elle doit les séparer pour des raisons qui tiennent à la finesse de la description. même si. L’intervention ci-dessus montre la fine connaissance que Giroudoux possède du fonctionnement des interactions verbales. Leur permettre de débarquer serait vous retirer cette qualité d’offensés qui vous vaudra. Elle parle d’ailleurs de la fonction commune de ces deux actes de langage par rapport à la question de la politesse. Tant qu’elle n’est pas là. dans le conflit. (2) Demokos: Je la connais. la sympathie universelle. à corriger l’offense et à rétablir l’équilibre détruit. Le paradoxe consiste dans le fait qu’après la production de l’offense c’est la partie offensée qui détient la position haute. Par rapport à l’acte d’offense. D’ailleurs. (1) Busiris: Mon avis. pour la résolution de l’offense. par des procédés différents. ces deux actes ne diffèrrent pas quant à leur fonction: ils visent. Dans la classe des échanges réparateurs. En effet. est que les Grecs se sont rendus vis-à-vis de Troie coupables de trois manquements aux règles internationales.Sa position diffère de celle de Goffman. Goffman prend en consideration l’existence de deux classes d’échanges: les échanges confirmatifs et les échanges réparateurs. princes. il place les excuses et les prières. Nous discutons dans ce qui suit quelques interventions qui illustrent la place centrale que la question de la politesse occupe dans la pièce étudiée. tant que les portes sont fermées. après constat de visu et enquête subséquente.

on ne sait pourquoi. Dans cette intervention. Mais dès qu’elle est présente. De la même manière. l’intervention suivante montre que c’est vraiment une question de politesse qui constitue l’enjeu de la guerre: (3) Ulysse: Ce n’est pas par des crimes qu’un peuple se met en situation fausse avec son destin. Cette intervention montre la vraie nature du conflit opposant les deux peuples: une erreur sur le plan des interactions. ses poètes en plein fonctionnement. Giroudoux discute effectivement le rôle que peut jouer un discours approprié dans la gestion d’un conflit. comme les hommes. Mais un jour. mais par des fautes. de la flatter sans arrêt aux places claires ou équivoques de son énorme corps. son orgueil est à vif. c’est par les mêmes mécanismes que l’on peut aussi bien apaiser une guerre ou l’attiser. par l’emploi du nom guerre. Tout conflit. En effet. que ses enfants adoptent une mauvaise turbulence. le dramaturge a la possibilité de créer la confusion entre ceux qui provoquent la guerre et ceux qui la subissent. sinon on s’aliène. on ne la gagne que şi on la complimente et la caresse. lâches devant la guerre.affronts du temps de paix. Son armée est forte. Conclusion La lecture de la pièce de Giroudoux nous semble devoir prendre en considération deux plans: celui des événements et celui du discours. De plus. que son prince enlève vilainement une femme. de l’aduler à chaque heure du jour. C’est à leur façon d’éternuer ou d’éculer leurs talons que se reconnaissent les peuples condamnés. implique le discours et c’est toujours au niveau du discours qu’il peut trouver sa solution. Les nations. Au lieu 412 . meures d’imperceptibles impolitesses. quelle que soit sa nature. il est perdu. c’est la devise des vrais généraux. Voyez les officiers: braves devant l’ennemi. C’est alors la mission de ceux qui savent parler et écrire. sa caisse abondante. de louer la guerre. du fait que ces citoyens coupent méchamment les arbres. on ne gagne pas sa faveur.

Nous pensons que c’est justement cela que Giroudoux souhaite nous montrer: la force du discours. Editions de Minuit. Les termes clés de l’analyse du discours. Paris. son double tranchant. 2004 Goffman (Erving). Piteşti.d’être tout simplement décrits par le discours. les événements sont purement et simplement déclenchés par le discours. les effets subtils qu’il produit sur le comportement des gens. Bucureşti. Les actes de langage dans le discours. Paris. L’argumentation. Les Interactions verbales. Nathan. Dans ce but. tout comme ils pourraient très bien en être empêchés. Théorie et fonctionnement. Armand Colin. tomes I-II-III. Analyses de textes. Paris. il amène le conflit sur la scène du dialogue et exploite avec finesse les mécanismes discursifs d'expression de la politesse. 1979 Kerbrat-Orecchioni (Catherine). La mise en scène de la vie quotidienne. 1990-1994 Kerbrat-Orecchioni (Catherine). 2001 Maingueneau (Dominique). 1991 Tuţescu (Mariana). Bibliographie: Comănescu (Florinela). Editura Universitatii. 1998 413 . Seuil. Editura Pygmalion. Paris.

the dwindling of the fantasizing capacity. His book. imaginary. lie. and an immoral one in politics? Is the political fiction a lie? Should an ethical literature de-fictionalize itself as much as possible? Should literature unmask the political carnival? Key words: dialectics. Păcală etc – developed their creative qualities as a reaction against the aggressiveness of the system towards the free individual. Felix NICOLAU Facultatea de Litere. The sanitizing function of the imaginary is backed up by the aggressive ingredient in the structure of whatever social organization. univ. is a plea for a more tolerant “trialectics”. fiction. This is the reason why he wonders whether “the imaginary weren’t the best supporter of rationality and. The source of evil is our narrow-mindedness and refuse to apprehend the multi-dimensional nature of reality. In The Imaginaries of Politics. milder. fact that resulted in the criminal rationalistic excesses of the 20th century. a defending wall against perverted ways of thinking” (Ibid 11). Oscar Wilde was writing about the decaying of lie. This attraction has proved to be tragic as it generated all sorts of conflicts. dr. more complex” (translation mine) (9). His second book quoted in my article is The Imaginaries of Politics and my research focuses on the double-faced nature of fiction. The great liars of universal literature – the baron Münchhausen. The Contradictory Rationality. To lie means practising subtlety with the purpose of 414 . with a view to make room for a sanitizing imaginary. Thinking in triads and not in dyads Conf. Bucureşti Abstract The French philosopher Jean-Jacques Wunenburger questions our attraction to binary structures. politics. rationality.Imagination between fiction and lie. I cannot figure out how enchanted would be the pontiff of the absolute aestheticism if he could see that fantastic apparatus of lying relocated in the political realm. simultaneously. The philosopher is perfectly conscious of the rigidity of the utopian projects of the past. Jean-Jacques Wunenburger comes up with “another hermeneutics of politics. Could we speak about an amoral fiction in arts. The Irish-British writer targeted in his essay the quality of artistic aestheticism. Pinocchio. Universitatea Hyperion. The intention is to re-legitimate the non-rational.

The artist. “Poets went out of their way to create a gulf between themselves and their public” (Stanciu 18). This can be visualized during the enthronement ceremony and in the divine protection: “The people have needed since immemorial times the incarnated image of grandeur. while politics does whatever possible to manipulate through fiction. Its implications are so intricate that some people could invoke the sanctity of the legislator. seeks shelter in the ivory tower. in their turn. This would insure the sacredness of the one in charge with justice: “there is an imaginary even more archaic than the political power’s one. are interested in public as long as they can put up a show with their views and obsessions. Nowadays its interests are strictly captivated by the advantages of a faction. above political games. he tries to legitimate politics by identifying a sublime dimension of power. Behind the frontiers of arts. The postmodernists. lie can be useful. But this can stay amoral only in arts. in Jean Jacques Wunenburger’s opinion. starting with modernism. but tracing back the romantics. The law-maker is a genuine individual. this is possible only because the cunning politicians understood that reason by itself cannot seduce for long.persuasion. to support the royal ointment. because its spectacular range of manifestation is limited. Or. omnipotence that connects power with something superhuman” (Ibid 16). so to speak. The sublimity of power is paradoxical. Literature progressively manifests the tendency to raise reality from the spell put on it. because art is pure fiction. that of the power to make justice” (Wunenburger. charisma is a strictly individual attribute. an inspired figure free of human frailties. The Imaginaries of Politics 24). “The sacred 415 . because it legalizes punishment: a violence which is to fight the violence directed against state system. but it becomes completely immoral. A makeshift faith! If “the political liturgy overlaps oftentimes the religious ritual” (Ibid 20). majesty. The lie. The prejudicial legitimacy To what extent does lie cover the perimeter of the imaginary? A function of the imaginary is. is divided between artistic fiction and political fiction. one has to be charismatic. Simultaneously. it ceased long ago to be preoccupied with generosity and improvement. In order to instil life into the altruistic illusion one needs legitimacy and faith. Politics is a chameleon – its ambitions camouflage in altruistic scenery. To be followed. Wunenburger’s idea is that the individual attitude and charisma come in the first place when we speak about politics as a system.

If the religious imaginary has progressively diluted in superstition. mercantile society. constituted the gentry. is formed by the salient members of business and political milieu. fiction becomes a set of lies which comes in handy when the slaves are supposed to elect their masters through vote – if we resort to the Nietzschean paradigm. Specific to middle class was the investment of their pastime in intellectual-artistical activities. but to those qualities fit for assuring success in a profit-oriented. philanthropic soirées. it comes naturally that the decaying of one should influence the situation of the other. we can debate upon Jean-Jacque Wunenburger’s question. cultural-sportive festivals where the stress is put on consumerism etc. The judiciary fiction is maybe the only one distant from lie – in an ideal society. and a second class comprising corporatists and proletarians. and which. later replaced by the haute bourgeoisie. once upon a time. we are left with two classes: the one who. put in The Contradictory Reason.as it was expectable in a society interested only in image. 416 . engenders resurgences of the same imaginaries of substitution? (Ibid 34). The intellectual-artistical activities are approached today only as a background for social events: fashion parades. Characteristic to the degradation of fiction down to the level of lie is the disappearance of middle class. Only that people don’t look up anymore to the human qualities helpful to society. Owing to the fact that between the religious imaginary –such an awkward formulation – and the political imaginary has always existed an uninterrupted connection. and the closest to the condition of religious imaginary. Charisma continues to be as important in the postindustrial society as it has been throughout history.connotation of law” (Ibid 32) is a guaranty for its observance. In broad lines. Starting from this polarization of social classes. and this is the most dazzling hypothesis. In this fashion. and not in text any longer – the political imaginary is confined to strategies of manipulation by the advancement of makeshift myths. But this sacredness requires a set of adjacent rituals. The two classes left are interested exclusively in entertainment. at the time being. able to ceaselessly remind the superhuman –that is objectivity. the class of intellectual workers. Superstition and manipulation The looming question: which is the strict difference between fiction and lie? More exactly: do we witness a moral and an immoral imaginary? The French philosopher warns: the loss or decline of the religious imaginary either triggers chronic crises in the sphere of politics. . or.

whether the western thinking got stuck into “an Aristotelian and Cartesian orthodoxy”. but becomes toxic in this way for human nature and for the environment we inhabit. palpable results is a symptom of non-philosophical thinking. it means the difference is consciously underestimated with the view of attaining a utilitarian comfort lucrative in the worldly order. Slowly but irreversibly. The author of The Contradictory Reason supports the festering of “some ways of thinking contradictory and paradoxical” (Ibid 14). one which crammes “all determinations under the sign of the Same or Another”. After one year he had a nervous breakdown. The cause was the plurality of the humanistic approaches. the one specialized in analytical understanding (Ibid 11). He confessed to me that he was completely baffled and he longed for straight and limited thinking directions. the excess of identity. I remember the case of a remarkable student at Foreign Languages. because “thinking nestles around the non-contradiction principle. Wunenburger believes that modernity hyperbolised the left brain hemisphere. He had graduated from Polytechnics. The n-dimensional geometry Wunenburger questions the nature of contemporary excesses: “The excess of alterity. worked as a programmer. binary system which had been his referential cardinal point when he worked as a programmer. The acceptance of a hermeneutic state of conflict means going further than Aristotelianism and Cartesianism. on the other side. The system postpones. If these are true. All these demands are propounded in an epoch in which social sciences proliferate and education is distorted by the imperatives of efficiency and exactitude. the numen vanishes from the pragmatist thinking as it is considered a “rationality of the shadow” (Ibid 13) which damages the perspectives of social success. The attraction to simplification and the focus on strategies conceived to yield fast. thus. In order to promote such thinking we need to invest in the courage of contradiction and of understanding reality as unitas multiplex. the essential in order to faster obtain economic advantages. Nostalgia after a logic of conjunction. which wouldn’t “highlight the multiform animation of differences” (Ibid 10) is more spread than we should imagine. so much confusing if compared to the efficient. the classificatory approach and around a nucleus of substances” (Wunenburger The Contradictory Reason 9). but further than Kantism and Hegelian dialectic as well. don’t they often have their origin in the incapacity of binary schemes to apprehend 417 . that is the heuristic ways. had a real capacity of assimilating foreign languages and he even read a lot. on one side.

that Plato. This third dimension discharges the tensions of bipolarity. the scapegoat. the divine geometry is infinitely more complex than the one we know and doesn’t rely on the straight line. as we are lured to organize them. Mass Civilization and Minority Culture. but not such a dramatic step in Wunenburger’s opinion: “The homogeneous treatment of dyads assures the status of epithetic correlates of the Unity” (Ibid 32). though. He only promotes the triad as the perfect structure from the point of view of the energy.the many-headed structure of forms? “ (Ibid 24). by way of emanation. Guillaume Apollinaire bemoaned in his poem Zone the end of an aesthetic world: “c’était et je voudrais ne pas m’en souvenir c’était au déclin de la beauté” 418 . was fascinated by geometrical bodies. out of gnoseological comfort. and that Plotinus derived the world. It would be a naivety. Or. was a dispute or a debate with the purpose of filtering out the truth. the triangle being their core. The true creative tension which generates a “space of mediations” (Ibid 38) is provoked by the existence of a tertium quid able to relativize “the alternation from simple unity to fragmented duality” (Ibid 56). The horizontal duality victim – assailant would thus be surpassed by transferring the hubris to a transcendent tertium (Ibid 72). Leavis warned about the dangers of industrialization. Much in the same vein. from what Plato transmitted us. from the One. This happens because the structures of reality never confine to binarity. in the last stage of constructing his system. that is of creativity. was indicative of this aggressive mockery. The philosopher doesn’t reject in any way the ndimensional space of modern physics. Even the Socratic maieutics. We very well know that Heraclitus saw the universe as a result of attraction between opposites. Symmetry would be a maniacal reflex of identitary thinking. The tetraktys compensates for “the insufficiency of the dyad” (Ibid 60).R. if we want. The uncultivated majority started deriding the values of the refined minority. but it simultaneously charges a relation. which appeared in that period. He overtakes its antagonisms by introducing into equation the excluded tertium. Civilization overtakes culture In his book from 1930. Only the curve allows for that special judgement of what is behind good and evil. the British literary critic F. These mirages generated by “speculum” emerge from a “paradigm of reflection” (Ibid 38) that doesn’t take into account the geometrical irregularity of creation. The word “high-brow”. The move from 1 to 2 is the first step in splitting the monad. to believe that the binary representation of reality is a characteristic of modernism.

as it happens in Harold Pinter’s theatre. Pozzo and Lucky. Slavery can be assumed as a job. alarm’ ” (Rothenberg 17). these apparently opposed conditions can be whimsically inverted. Terror. Even the multiples of 2 seem to be menacing in the opinion of the American writer Jerome Rothenberg: “I found that the letters in the Hebrew god-name aleph-lamed-vav-hey (eloha) add up numerically (=42) to the Hebrew word bet-hey-lamed-hey (behalah). The aleatory technicalities Alexandru Ivasiuc. describes the logic of annihilating identities while preserving people’s attachment to the unique party in his novel The Crayfish. in his book Dadasein. the individual depends upon the relations of power with other individuals. Terror is gradually replaced by hysterical fun. called the necropolitics. An indefinite and looming threat triggers unexpected reactions. The defenceless victim resists the impending danger by ignoring it. Superstition proves very useful for what Bogdan Ghiu. ‘terror. but not a cultural God. Beckett imagined the two beggars that wait for Godot: “Huddled together. they need the strong presence of a master. The first step in advancing political “reforms” is to twist the meaning of such words as 419 . The more modernism melted into postmodernism. Superstitious people are easier to manipulate and. We have the famous couple in Samuel Beckett’s Waiting for Godot. In terms of identity. who spent several years in the communist jails. Identity could be perceived as a twofold condition: on the one hand the master. Of course. more than this. The latter progressively invades the former and subsequently assumes its status as well. Every victim nurtures the desire to dominate and every executioner longs for the pleasure to be dominated.(Apollinaire 12). begets superstition. cringing away from the menace they wait” (Pinter 22). Sadism and masochism swap roles in order to insure the contemporary imperative of pleasure. The contemporary slave becomes prostrate if he is not used as a tool by his owner. panic. on the other hand the slave. The tense dyad is now represented by the conflict between culture and civilization. The ironical shade of the name Lucky is obvious when we realize it is used for a slave who is happy to carry in his mouth the whip with which he is flogged. shoulders hunched. He does all these things in order to impress his tormenter so that he will not fire him. even if holy. This is Jahve of the Old Testament and he becomes more and more the God worshipped by the masses: a civilized. the menace was obliterated by pleasure. to sleep while standing loaded with the bags of his master Pozzo.

chance and subjectivity: “The state power shall be completely arbitrary and mysterious. we shall replace it with the all-inclusive notion of technique. Its effects are artistic as long as they correspond to Jed Rasula’s theorizing on tropes: “Privileging tropes. o vom înlocui cu noţiunea atotcuprinzătoare de tehnică. Noţiunea de aleatoriu. responsibility. The meaningful clusters of sense functioning like some astrocytes fictionalize politics and embellish all sorts of atrocities. sifting rule into detour” (Rasula 137). Noi vom reda lumii. Clar gândită. care o va face misterioasă. which will make it mysterious. 227 420 . We shall re-offer the world. Don Fernando has the intuition of political power as natural and unpredictable revelation. Nobody shall feel sheltered because the real criterion shall remain or seem hidden”228 (Idem). This is a poetic justice in the end. Terror becomes sacred and the awestricken people worship the guillotine. pentru că adevăratul criteriu va rămâne sau va părea ascuns”. Însă va aduce şi un element nou. and justice: “By eliminating from our vocabulary the option of individuality. Operaţia va avea o precizie in-gi-ne-reas-că. justiţie. in accord with the most modern techniques. as well. in order to more efficiently govern it. the poet turns screen into filter. the smallest ideological component in a system” (in Lane 189). răspundere. Clearly thought. Nimeni nu se va simţi la adăpost. something of the old mystery it lost with the advent of the rationalist in-di-vi-du-a-lism.honour. pentru a o putea eficient guverna. The self-deceived deceiver The same Jerome Rothenberg warned that “mythology always „Scoţând deci din vocabularul nostru opţiunea de individ. în acord cu tehnicile cele mai moderne.”227 (translation mine) (Ivasiuc 8). obscur resimţită. The notion of aleatory. ceva din vechiul mister pe care l-a pierdut odata cu in-di-vi-du-a-lis-mul raţionalist” 228 „Puterea statului va fi pe deplin arbitrară şi misterioasă. To secure their positions. obscurely felt. These microunits would coordinate “the connectivity of texts to form an intertextual network of meaning” (Idem). This is the contradictory reason in Jean-Jacques Wunenburger’s terminology. justice. as it punishes in conformity with the political reason of appalling people. Justice and rightfulness are replaced in the limelight by aberration. the manipulators strew the contradictory reason with what Julia Kristeva coined as ideologemes: “The micrological unit known as the ideologeme. But it will bring forth a new ingredient. responsibility. The judiciary chaos cannot go totally berserk. The operation will have an en-gi-ne-er like precision.

This Compost: Ecological Imperatives in American Poetry. Racul. Bloom.. The researcher even spots the kinship between poetry and politics as he constantly reports his considerations to the Watergate scandal and the controversial figure of President Richard Nixon. Politics.: University of Alabama Press. Filosofia şi ştiinţele moderne: gândirea complexităţii. Bucureşti. The automythologizing illusion has the efficiency of a convex mirror. J. U. Editura Paideia. Ivasiuc. 2006. Bucureşti. Bloom’s Modern Critical Views: Contemporary Poets – New Edition.. 2011. Lane. Stanciu. ClujNapoca: Editura Limes. Richard. This kinship is not an innocent merry-go-round. New York: Infobase Publishing. Jerome. London: Routledge. Wunenburger. Wunenburger. Owing to such a reflecting phenomenon. in its broadest sense that the contradictions of economic and political power and inequity can be dynamically yet unconsciously reconciled. Guillaume. 1980-2005.S. Piteşti: Paralela 45. Rothenberg.carries with it an element of automythology” (Rothenberg 44). Analyzing Francesco Parmigianino’s Self-portrait in a convex mirror Stephen Paul Miller concludes: “A convex mirror is a perfect surveillance mechanism. through its inherent pragmatism and cynicism. The Transition to Modernism in English Literature. Alexandru. Al dictators end up believing in their godly nature and in their benign role in history. Raţiunea contradictorie.]. 2006. Virgil. traducere de Ionel Buşe şi Laurenţiu Ciontescu-Samfireag. 2010. Jean-Jacques. Jean-Jacques. Imaginariile politicului. culture is a cover-up” (Ibid 33).. Bucureşti: Editura Albatros. 2005. [. Works cited: Apollinaire. 2002. The convex room therefore conveys a notion of supreme “surveillance” (in Bloom 32). the manipulators manipulate themselves until they completely annihilate their lucidity. 2008. 2008. Alcools. ed. 421 . Ghiu. Poetics & Polemics.A. 50 Key Literary Theorists. Bucureşti: Tracus Arte. Jed. Bogdan. Put simply. Dadasein. Athens: Uiversity of Georgia Press. 2007. Harold. Rasula. Stephen Paul Miller approaches the equation from the opposite end: “all literature is primarily political because it is only through the language of culture. No one can stand at an angle too oblique from a convex mirror’s perimeter to avoid being observed by another occupant of the same room. 1994. Editura Paideia. falls short of understanding the economic uselessness of literature.

We are going to present different usages of wordling in teaching language skills – reading. Wordle as a web 2. 2009 [3].Wordling: using words clouds in teaching English language Dir.0 tool is one of the fruitful visualized teaching and learning tool. speaking and listening. 2008 [1]. 422 . The more frequently a word appears in the text. Levy. 2009 [2]. Culture & Art (1). Garrett. Key words: wordling. Mashhad. This paper is going to discuss the place and role of Wordle in CALL and present some techniques in foreign or second language teaching and learning classrooms. Dara TAFAZOLI University of Applied Science & Technology. The study also provides further recommendations for English teachers in using Wordle as a teaching tool. Incorporating Wordle into English classes is quick and easy. 2009 [5]. the larger its size in the visual design. English language classrooms. Iran Abstract Wordle is a free word art tool that mixes any chunk of text in production of a visual representation of the content and creates word clouds from text Word clouds visually highlight the most often used words in the passage. 2010 [4]. The user can alter the colors. 2010 [6]. teaching language skills. Wordle has so many advantages and benefits in many fields of study. INTRODUCTION There are a large number of online tools that can be used for second/foreign language learning and teaching (Chapelle & Jamieson. English teaching. writing. Warschauer. Godwin-Jones. This study aims to introduce Wordle. teaching vocabulary. 2010 [7]). The awareness of teachers about these tools is the necessity of education system. Meskill & Anthony.net as one of the most useful tools for English teachers. style and layout of the word collage.

423 . draw inferences.0 tools include wikis. “students have access to the material of instruction whenever and wherever they liked”. Education without technology. (3) instructor center. Technology-rich schools report higher attendance and lower dropout rates than in the past. Web 2. we can say that. confidence and self-esteem in their works. Kulik and Bangert-Downs (1991) [9] and Kulik and Kulik (1991) [10] claimed that “students in classes that use computer aided instruction outperformed their peers on standardized test of basic skills achievement by 30 percent on average”. Web 2. students who use technology. recognize patterns. David Dwyer (1994) [13] in his article mentioned that “the use of technology in the classroom improves students’ motivation and attitudes about themselves and about learning. Wordle is a web application which is useful for language teaching and learning. is: (1) passive. “Studies of students with disabilities show that technology can expand access to educational resources and enhance students’ ability to process and remember information” (Zorfass. and communicate findings”.0 is a term which is commonly associated with applications on the internet which facilitate interactive information sharing. Corley and Remz. education with technology is: (1) active. (3) student center.EDUCATIONAL TECHNOLOGY & LANGUAGE TEACHING Using technology in education in general and in language teaching in particular has lots of benefits to students. classroom and community. (2) informal. and (4) time dependant. (2) formal. Tinzman (1998) [15] believed that “technology use tends to foster collaboration among students in the classroom”. social-networking sites. Kargozari and Tafazoli (2011) [8] in a study mentioned that “vodcast” is a valuable means of instruction. in one hand. they benefit more from pride. Tafazoli (2011) [14] mentioned that “in classrooms integrated with technology. the role of a teacher changed from merely an authority or lecturer to a facilitator or coach”. blogs. They believed that by using some tools such as vodcasts. Baron and Goldman (1994) [11] mentioned that “student with access to technology learn how to organize complex information. Integrating technology into classroom instruction had so many advantages for classrooms as well as students. Kulik. hosted services and many others are tools which give its users the ability to communicate with others in a virtual context. 1994 [12]).” In psychological point of view. and (4) time independent. web applications. collaboration and learning on the World Wide Web. and on the other hand.

They stated that word clouds can be use to examine 424 . Figure 1: The paper abstract is converted by authors into word cloud by Wordle. You may heard text cloud or tag cloud instead of word cloud which is a representation of word frequency. There are some tools on the internet to provide such word clouds such as Wordsift.net Some researches have conducted on the base of word clouds.us user name.0 tools on the internet by users without needing to know the technology leads to wide application of data visualization tools. it is really easy to make word clouds you can (1) paste a bunch of text. blog feed. Wordle which is created by IBM developer Jonathan Feinberg in 2009 is one of the most popular tools on the internet for generating word clouds. Ramsden and Bate (2008) [18] mentioned that word clouds has some benefits to education. or any other web page that has an Atom or RSS feed. textual animated input and etc. Tagul.WORDLE Wordle is a kind of data visualization tool. and (3) enter a del. (2) enter the URL of any blog. The frequency of the words in a text determines the size of a word in a cloud. Friendly (2008) [17] mentioned that data visualization serves as a way to communicate information clearly and effectively through visual representation. Barret (2010) [16]define data visualization tools as devices which use for representing information in the form of charts. tag clouds.net. animation or any graphical means that make content easier to understand. Easy access to web 2. As mentioned in wordle. The following figure shows a word cloud by using Wordle. These tools can help to make the understanding of complex thing easier because they provide data in multi aspects incorporating visual. maps. Tag Crowd and Wordle. Word clouds are one of the most popular forms of data visualization.icio. Tagxedo.

and concluded by suggesting that tag clouds be included on Websites next to the published documents. Wordle can be substitute as a teaching and learning medium instead. teachers can (1) discuss topic with the learners. She showed that the clouds revealed a visual hierarchy of text. argued that word clouds can be used as supplementary research tools for the triangulation of data. Pennestri and Selvandin (op cit) have conducted an action research on using wordless to teach foreign language writing in which they mentioned Wordle can facilitate the teaching of foreign language writing within a dual coding theoretical framework. and (4) get the 425 . are multiliterate and tend to prefer visual over textual information (p. This provides an opportunity for all students to benefit from projected picture. activating knowledge they have about the topic and providing clear view of learners about what they are going to do. About Pendergast research in 2010. in a research which they used Wordle.” who. creating what she referred to as a “folksonomy” of texts. a computer and a data projector. 2011 [20] stated that: Pendergast (2010) used “tag clouds” to perform an analysis of the most commonly used terms from documents published by the American Association for Family and Consumer Sciences (AAFCS). visual and entertaining.teacher responses to a survey about podcasting in educational contexts. Pennestri and Selvandin. 12). In this section authors are going to provide some techniques for teaching different language skills and components in which teachers benefit from and use them in their classes.” Baralt. Wordle can be used for instructional purposes. Pendergast argued that doing so would appeal to multiple generations. WORDLING & ENGLISH LANGUAGE TEACHING Wordle is fun. While overusing presentation software such as PowerPoint is not much more effective anymore. according to her. By wordling. If we use only two pieces of hardware. Listening: For listening skill. These types of activities encourage students to react to topics or concepts and produce their own understanding based on that reaction. McNaught and Lam (2010) [19]. we can enlarge a Wordle picture on a screen or a white wall. (2) help the learners to develop their vocabulary related to the topic. This stage helps learners by focusing on the topic. Baralt. teachers can use Wordle in prelistening stage. (3) give learners information about the context. including the “millennials.

(2) drafting. To prevent this pauses and stops. providing word clouds before and during speaking can be beneficial. Teachers can use Wordle to improve their instruction performances. and (3) help them with words and phrases they will need to know before doing an activity. Harmer (2004) [23] mentioned that “writing process has four main elements: (1) planning. Pre-reading activities should help the learners to achieve the aim of the reading activity such as: (1) stimulate what they already know about the topic. the teacher expected to help the learners with unknown vocabulary and grammatical structures and to familiarize them with the topic of the input” (p. help the learners prepare for the task and motivate the learners to read” (Lindsay and Knight. and (4) final version. By wordling listening text to word clouds and displaying it before task. Wordling can provide such a topic vocabulary in which improves learners’ performance in writing. Speaking: One of the crucial problems of students in speaking is the lack of vocabulary knowledge. in which learners prepare for what they will write. These word clouds can be 426 . (2) provide them with background information that they need before they read. The pre-reading activities are designed to “set a task for the learners.learners to predict what they will hear. and one aspect of register is the choice of topic vocabulary. Teacher can create a series of word clouds using individual questions or sentences.228). learners are benefits from provided vocabulary which are exactly relevant to the topic. One of the main elements in writing is register. providing some relevant vocabulary to trigger writing. 2006) [22]. In this case. we can reach the goals of pre-listening stage which Saetti (2009) [21] mentioned the goals of pre-listening stage is “to activate the learners` linguistic knowledge and background information. scrambled questions and sentences are useful technique. (3) editing. Some techniques are provided as follow: For teaching word order and part of speech. so they may stop and pause in their speeches and even try to refer to their mother tongue to remember the necessary words. Reading: Word clouds can also be used as part of a reading. Writing: In writing skill. The authors recommend using this new mixture of technology and teaching tool in English as foreign / second language classes. Most of the time learners can not remember the exact words about the topic. The incorporation of wordle into classroom act as an instructional tool which help students using more varied vocabulary in new style which is new to them. In planning stage or we can call it pre-writing stage we can use word clouds to brainstorm.

Similar to the present study. Students can use word clouds to generate ideas for new writing topics and/or themes. The learners have to unscramble the words. The source of text could derive from blog posts as opposed to essays.net as a useful web 2.0 tool for English for foreign or second language classes. Baralt. the resulting word clouds as well as word frequency counts can show students’ individual progress towards improving their vocabulary. Students also may use visual word cloud to ask about new vocabulary which provides input to them.printed or projected. many online tools are increasingly available for use in educational and non-educational settings. For this reason we are decided to present Wordle. students can talk about these new words and predict the content of reading. They mentioned that “instructors can create word clouds from students’ individual essays and use them for selfassessment purposes. For teaching writing. 21)” CONCLUSIONS With the widespread use of the Internet. Acknowledgement I have to thank Jeremy Harmer and Hanna Kryszewska for their impressive paper presentations about integrating technology in education at 427 . and Selvandin (op cit) argued that word cloud also can be use as an assessment tool. Another use of word clouds is as simple vocabulary exercises. In this paper. Teachers and students are benefit from in many ways. it should be fruitful to introduce new and useful tools that can be used for language learning and teaching. brainstorming is one of the key techniques.net. We can use word clouds for words that have to be joined together to form collocations. Teachers can create a word cloud from a news article and use it to start a conversation. the authors have introduced the wordle. choose. In view of the need for CALL researchers and practitioners to find. by wordling key words teacher can increase the vocabulary knowledge of students about the conversation. Our teachers should be well-equipped with new technologies and update themselves with new tools in language teaching. Before engaging students in speaking. this could be especially relevant for online classes. In pre-reading stage. use and evaluate educational tools for further development and implementation of CALL. We concluded that using wordle is a necessity in teaching all four skills and also language components. Pennestri. after teacher wordling key words of a reading text. (p.

proceedings of the 4th International ELT Conference on practical aspects of ELT. [6] Meskill. (pp. C. Computers in Human Behavior. Technology and Education Reform: The Rreality Behind the Promise.edu/vol14num1/commentary. 13 (2).the 4th Annual ELT Conference in Turkey which generates the idea of this paper. 2011. Bristol. 4-10).pdf. 3-8). Goldman (1994) Integrating Technology with Teacher Preparation. [5] Levy. 769-782). 51. Educational Leadership 51.. Language Learning & Technology. (pp. CA: Jossey-Bass. Computers in Human Behavior. [10] Kulik. 14(1). retrieved May 18. from http://llt. Jamieson. (pp.1 . Kulik. [9] Kulik.msu. N (2009) Computer-Assisted Language Learning Trends and Issues Revisited: Integration Innovation. Educational Leadership. 14(3). [13] Dwyer. R (2010) Literacies and Technologies Revisited.edu/vol13num2/emerging. [3] God-win-Jones. (pp. 2011. 2011. The Modern Language Journal. Turkey. 59-74). Retrieved May 18. from http://llt. from http://llt. 93 (Focus Issue). (pp.. [12] Zorfass. (pp.pdf. R (2009) Personal Learning Environment. 75-94).R. White Plains. [11] Barron. J (2008) Tips for Teaching with CALL: Practical Approaches to Computer-Assisted Language Learning. Tafazoli D. M (2010) New Tools for Teaching Writing. Bangert-Downs (1991) Effectiveness of Computer-Based Education in Elementary Schools..719-740). 7. References [1] Chappelle. N (2010) Teaching Languages Online. [2] Garrett. Kulik (1991) Effectiveness of Computer-Based Instruction: An Updated Analysis. (2011) Vodcasting: A Reusable Learning Object to Teach Writing. Language Learning & Technology. Language Learning & Technology. UK: Multilingual Matters. The Modern Language Journal.msu. 428 . San Francisco. (pp. [7] Warschauer. D (1994) Apple Classrooms of Tomorrow: What We’ve Learned. Pearson Education. In: Means. [4] Godwin-Jones. 93 (Focus Issue). 62-66). Retrieved May 20. (pp. Anthony. 7. (pp.edu/issues/october2010/emerging. M (2009) Technologies in Use for Second Language Learning.msu. 67-89). Remz (1994) Helping Students with Disabilities Become Writers. 3-9). C. 2-9). editor. (pp. (pp. [8] Kargozari H. 8-9). Corley. NY.pdf. 7.

net/boazchoi/fortyfive-interesting-ways-to-usewordle-in-the-classroom. Bate.[14] Tafazoli D (2011).slideshare. K. M. [18] Ramsden. 429 . M (2011) Action Research: Using Wordles to Teach Foreign Language Writing. Online Grammar Corrector: the Employment of Educational Technology to Persian Language Grammar. Iran.B (1998) How Does Technology Affect Students` Learning and Engagement in Collaborative Activities? Unpublished manuscript. Iran. 2.). J (2004) How to Teach Writing. Härdle. [15] Tinzman. T (2010) Forty-five Interesting Ways to Use Wordle in the Classroom [Slideshare slides]. 15(3). 15–56). 7th Edition. New York: Springer. S. Tehran: Khane Ketab Publications. 630–643).. Lam. & A. M (2008) A Brief History of Data Visualization. A. Handbook of Computational Statistics: Data Visualization (pp. Oxford University Press. Unwin (Eds.pdf [21] Saetti. 12-22). P (2010) Using Wordle as a Supplementary Research Tool. (pp. England.ac.edu/issues/june2011/actionresearch. Retrieved from http://www. (pp. A (2008) Using Word Clouds in Teaching and Learning. 15. The Qualitative Report.nova. C. [22] Lindsay..pdf [19] McNaught.. Retrieved from http://www. W.edu/ssss/QR/ [20] Baralt. Retrieved from http://llt. Knight. T (2009) Teaching Methodology.-H. [23] Harmer. (pp. 228} Pouran Pajouhesh. Retrieved from http://opus. 81-91). proceedings of the 6th international conference of Iranian society for the promotion of Persian language and literature.msu. M. [17] Friendly. P (2006) Learning and Teaching English. (p. Chen. Selvandin. C. in C. Language Learning & Technology. Pennestri. Pearson Education LTD. [16] Barret.bath..uk/474/1/using%2520word%2520clouds%2520in%2520t eachi ng%2520and%2520learning.

some techniques of our own intellectual activity. Prin vorbirea corectă a limbii. Studiul limbii române ajută la cultivarea atât a limbajului oral. determiners (rom. cât şi a limbajului scris. fiind de fiecare dată nerăbdătoare de a afla cât mai multe cunoştinţe din acest domeniu fascinant şi. Bucureşti Abstract Transmission of the information is through language. Thus. language Limba română reprezintă o adevărată pasiune pentru mine."to teach students to learn". în licee nu se mai pune accent pe limba română. ce răspund 430 . we have an obligation to speak correctly and we respect each other. totodată. By speaking the language correctly. syntaxe. Din acest punct de vedere. observ că în zilele noastre. cum se întâmpla în vremurile trecute iar acest fapt reprezintă un minus în planificarea normelor învăţământului. s-a ajuns să se facă foarte multe dezacorduri atât în discuţiile tinerilor cât şi în emisiunile prezentate la televizor. Ca absolventă a şcolii normale. teaching. Atribut) rankings and teaching in school. with an exchange of information between speaker and interlocutor between the transmitter and receiver. care ne conduc spre însuşirea unor deprinderi. In the following we make some observations on determiners (rom. Aşa cum spunea Lucian Blaga. emisiunile televizate nu mai reprezintă un mod de educare. Airinei” . Nicoleta Violeta IVAN Colegiul Tehnic „Gh. De aceea. Key words: communication. ne însuşim unele tehnici ale muncii intelectuale. ajutându-ne totodată să comunicăm cu ceilalţi oameni (unii fiind persoane şcolite) şi să ne exprimăm corect. Atribut). „limba este întîiul mare poem al unui popor”. that lead to acquisition of skills that meet the fundamental requirement of modern school .Observaţii asupra atributului în limba română Prof. foarte important pentru vorbitorii de limba română. Studierea limbii române ne ajută să cunoaştem şi să folosim corect această limbă.

cerinţei fundamentale a şcolii moderne – „a-i învăţa pe elevi. Domnul Vucea) 431 . ne cultivăm şi ne deschidem noi orizonturi. ca sursă de informare. de tipul creativităţii. ideilor. coerent şi concis a observaţiilor. şi. Între cei doi poli se realizează o comunicare. în primul rând. Sadoveanu. Prin intermediul cărţii. Amintiri crîncene răscoliră deodată mintea şi sufletul lui Tudor (M. logic. cartea ca sursă de formare şi informare. în al doilea rând.iar comunicarea bilaterală mai bună. gândurilor. adică în propoziţii şi în fraze. având loc un schimb de informaţii între locutor şi interlocutor. al interesului şi dragostei pentru cunoaştere. Delavrancea. scrierii şi exprimării corecte. Atributul este partea secundară de propoziţie care determină un substantiv sau un înlocuitor al acestuia – orice partea de vorbire cu valoare de substantiv: pronume sau numeral. Transmiterea celor mai multe informaţii se realizează prin intermediul limbajului. În acest sens se pun în mişcare valorile formativ-superioare. În cele ce urmează vom face câteva observaţii cu privire la clasificările şi predarea atributului în şcoală. astfel. gândirii. se intercalează. Neamul Şoimăreştilor) . Cum? Folosind. sentimentelor. erau trei „monitori generali”: doi de învăţătură şi unul de ordine (B. să înveţe”. avem obligaţia de a vorbi corect şi de a ne respecta unii pe ceilalţi. mesajul ce vrea să fie transmis de locutor trezeşte interes din partea interlocutorului. Sintaxa reprezintă partea gramaticii care cuprinde regulile privitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze. ajută şi la conştientizarea treptată a îndatoririi de perfecţionare continuă a procesului comunicării şi cultivării vorbirii. Şt. pătrundem în lumea fascinantă a ei. Comunicarea între oameni se face cu ajutorul cuvintelor. clare şi expresive. între emiţător şi receptor. Această comunicare devine posibilă numai atunci când cele două repertorii au ceva comun. şi. Studiul limbii române ne ajută în formarea şi dezvoltarea deprinderilor de exprimare în mod corect. cu atât valoarea pozitivă a repertoriului comun este mai ridicată. pentru a cultiva capacitate de exprimare corectă oral şi în scris. Cu cât spaţiul care se suprapune este mai mare. al spiritului de observaţie şi investigaţie.. Tehnicile muncii intelectuale contribuie în vederea propriei noastre formări. Astfel. Totodată. acestea fiind îmbinate în unităţi sintactice..

căruţa în care stă culcat abia înaintează pe căi fără nume? (Al. A. Atributul adjectival poate sta după substantiv sau în faţa acestuia. pronominale.superlativ: Omul e ceea ce suntem. valori expresive. A fost ca niciodată. iară noi copiii ne-am întors plîngînd pe la casele noastre (Ion Creangă. prin pustiile Bărăganului. bun sau netrebnic. interjecţionale. verbale. În drum) . … mai senină şi mai legănată în dulci şi duioase visări. substantivale. poate fi pe lume decît aceea care o gustă cineva cînd. adăugându-i. adjectiv pronominal.Flăcăii ceilalţi pe dată s-au făcut nevăzuţi. Din rude mari împărăteşti. După părţile de vorbire prin care sunt exprimate. Amintiri din copilărie) Atributul reprezintă partea de propoziţie secundară deosebit de importantă care întregeşte comunicarea. 432 . Meşterul Manole) A fost odată ca-n poveşti. număr şi caz. verb la participiu sau la gerunziu. adverbiale. a) Atributul adjectival exprimat printr-un adjectiv propriu-zis Atributul adjectival poate fi exprimat prin adjective la diferite grade de comparaţie: . care se acordă cu substantivul determinat în gen.pozitiv: Peste firea mută doarme Cerul plin de stele. (G. fiecare – lăcaşul e ceea ce unuia singur îi e dat să înfăptuiască pătruns de cea mai înaltă taină cerească! (L. Topârceanu. de cele mai multe ori. Blaga. Odobescu) . atributele sunt: adjectivale.comparativ: Oare ce desfătare vînătorească mai deplină. Atributul adjectival este cel mai frecvent tip de atribut întâlnit în comunicare şi este exprimat printr-un adjectiv propriu-zis sau prin alte părţi de vorbire cu valoare de adjectiv: numeral.

mai blînd. vizitiul bunicului. (Marin Sorescu. Puternic iar – de-o vrea – e pururi iambul. Iar veşnicul apelor şopot Să-mi pară ca-n ceasul vecernii O rugă de clopot. Sadoveanu. în mod obişnuit. Fraţii Jderi) Asta-i patria cea dragă Şi dăm patriei române Inima şi viaţa-ntreagă. Patria română) Alexa cel chior. a umplut săniuţa cu paie. poate fi confundat cu adjectivul pronominal demonstrativ. m-a învălit bine într-o blăniţă. a hrănit pe Sura cea bătrînă. Eminescu. Moartea lui Gelu) b) Atributul adjectival exprimat printr-un numeral cu valoare adjectivală 433 . constituie un ajutor preţios în operaţia de identificare a atributului adjectival. Iambul) O să mă bucur pentru clipele acestea. Jderul cel bătrîn rîdea pentru întîia oară în acea duminică. s-a cuibărit lîngă mine şi am pornit-o pe o vreme cu soare. (G. (G. Luceafărul) Aceste toate singur nu le judic. Când precedă substantivul.O prea frumoasă fată. în barba-i mare (M. (M. Eminescu. adjectivul este însoţit de articolul demonstrativ (adjectival): La zăvoarele porţii. mai pudic. cine ştie cînd. care. (M. Sadoveanu. (M. Iona) Notă: Uneori. atît de importante. La Mestecănei) Articolul demonstrativ. Coşbuc. Dar versul cel mai plin. adjectivul poate fi articulat cu articolul hotărât: Jelească-mă apele Cernii! Să-mi duduie crivăţul iernii Ca-n taberi al cailor tropot. Coşbuc.

distributive şi colective cu valoare de adjectiv. Popescu. Divanul persian) . eu. Delavrancea. peste monitori erau trei „monitori generali”…(B. Coşbuc. Ideal) 229 Apud Florin D. Jocul ielelor) …şi eu muşcam din bucuria asta ca dintr-un măr. Sadoveanu. Sintaxa limbii române. Jocul ielelor) Guvidi…a rămas în gară să apuce trenul ce venea din Bucureşti şi cu care noi ne încrucişam la întîia staţie.Numeral cardinal propriu-zis: Clasa avea şaisprezece bănci. băncile aveau şaisprezece „primi” şi şaisprezece „monitori”. L. (I. Şt. Jocul ielelor) Atunci află că cer un bob de grîu pentru cea dintîi căsuţă a acestei table de joc.Atributele adjectivale pot fi exprimate prin numerale cardinale propriu-zise. smulsă de pe băncile şcolii…(Camil Petrescu. p. care mă măritasem din clasa a şaptea de liceu. Caragiale.Numeral ordinal: Ne-am speriat…că tocmai venise şi responsabilul de la Internaţionala a doua…(Camil Petrescu. . două boabe pentru a doua căsuţă… şi tot aşa dublînd numerele pînă la a şaizeci şi patra căsuţă. Dar în: În grupă sunt douăzeci de studenţi.229 .Numeral multiplicativ: A fost un geamăt întreit Din totul inimii pornit. Domnul Vucea) Notă: Atributul exprimat prin numerale cardinale până la nouăsprezece inclusiv este atribut adjectival: În grupă sunt optsprezece studenţi. (M. raportul sintactic este invers: numeralul douăzeci este subiect. în care optsprezece este atribut adjectival al substantivului studenţi. Om cu noroc) Numeralul ordinal poate fi articulat cu articolul demonstrativ cel urmat de prepoziţia de: Ne-am jurat că vom avea tăria să ne sinucidem la cel dintîi semn al capitulării noastre… (Camil Petrescu. multiplicative. aceasta din cauza apariţiei prepoziţiei de de la numeralul douăzeci în sus. 89 434 . (G. iar de studenţi devine atribut substantival. ordinale.

nehotărâte. Meşterul Manole) . Trebuia s-o ia în partea cealaltă. (M. Sfîrşit de toamnă) Din amîndouă părţile Se-ncep ostilităţile.Adjective posesive: Nu ne mai chinui cu tăcerea ta. . Iona) .Numeral distributiv: S-a tăiat fiecare pîne în cîte trei bucăţi deopotrivă de mari. (I. Jocul ielelor) 435 . ce. Alecsandri. ca să poată exprima acea nemărginire de simţiri. de întărire şi negative: . (Marin Sorescu. cine-o poate spune. vrea să înţeleagă faptul că el nu convine să se facă din această împrejurare o afacere intimă a regimului.Numeral colectiv: Din tuspatru părţi a lumii se ridică-nalt pe ceruri. cât): Ah! cine o spune. Creangă. Topârceanu.Adjective relativ-interogative (numai care. intră atributele reprezentate de adjectivele posesive. să slujească drept instrument al unui partid împotriva celuilalt. relativinterogative. (G. şi care limbă e-ndestul de bogată. Ca balaur din poveste nouri negri plini de geruri. spunînd nu. (V. el a greşit-o. (Camil Petrescu. ci în setea de amor. Cezara) Pînă la ce josnicie se poate coborî un om din patimă politică… (Camil Petrescu. Blaga. care se îngrămădesc nu în amor însuşi. Amintiri din copilărie) S-au format rânduri de câte trei. demonstrative.. Un duel) c) Atributul adjectival exprimat prin adjective pronominale În grupa atributelor exprimate prin adjective pronominale.Adjective demonstrative: …cred că tovarăşul Ruscanu. Eminescu. porunceşte ochilor noştri să nu mai aiureze. (L. Jocul ielelor) Dar drumul. Porunceşte sufletelor noastre să uite.

(Gr. Alexandrescu. Maria. (M. Jocul ielelor) E o nevoie de viată şi de moarte pentru mine să ştiu dacă trecutul însuşi a existat… dacă am fost cu adevărat iubită. (Camil Petrescu. (Camil Petrescu. toată truda. în fiecare zi şi în fiecare noapte se întîmplă ceva nou.Adjective de întărire: Am socotit totdeauna că dreptatea e absolută. Jocul ielelor) . (O. Atîtor doruri fără leacu. avea fiecare lumînarea sa. Oameni din lună) . Budulea Taichii) d) Atributul adjectival exprimat printr-un verb la participiu cu valoare adjectivală Participiile care se acordă cu termenul determinat sunt atribute adjectivale. toţi au turbat. ştiu eu o vorbă de la tata: cîţi cîini m-au lătrat. Sadoveanu.Adjective negative: Pentru ca să nu fie nicio supărare. de cetăţi depărtată. Alexandrescu. (I. Goga. Mierla se întîlni seara cu bufniţa umflată. Mierla şi bufniţa) 436 . Care inimă stă rece? Care suflet nemişcat? (Gr. Cînd citim în vechea carte a istoriei străbune Virtuţi mari. (Camil Petrescu. Rugăciune) Orice om cuminte strînge bani albi pentru zile negre. aceasta este dreptatea însăşi. (I. Dacă lupt pentru o cauză. Agârbiceanu. ilustre fapte ale naţiei române.Ascultă.Adjective nehotărâte: Dă-mi tot amarul. Slavici. Lada) De-o bucată de vreme. Jocul ielelor) . Unirea principatelor) Într-o pădure deasă.

„ruini fumegânde”. Pe drumuri de munte) Ş-ale valurilor mîndre generaţii spumegate (Gr. a. Puterile adîncului se treziră de pretutindeni (C. Gramatica azi. (C. c) atributul substantival prepoziţional. Alexandrescu.e) Atributul adjectival exprimat printr-un verb la gerunziu cu valoare adjectivală Dimineaţa era măreaţă. „buze sângerânde”. Forma feminină este astăzi învechită şi nu o mai folosim decât în anumite formule fixe. ai. Umbra lui Mircea. neguri fumegînde pluteau în văzduhul adînc al văilor. Pe drumuri de munte) Notă: Gerunziile acordate sunt folosite în limba literară contemporană în unele îmbinări: „ordine crescândă / descrescândă”. b) atributul substantival în dativ. categoria atributului substantival în dativ este învechită. El poate sta imediat după substantivul determinat sau poate fi despărţit de acesta prin alte atribute: miresmele florilor. ale) cui? şi poate sta după sau înaintea substantivului determinat. ca „ordine descrescândă”230. Locul obişnuit al atributului substantival genitival este după substantivul determinat. Hogaş. Hogaş. p. „forme născânde” etc. a) Atributul substantival în genitiv (atributul genitival) răspunde la întrebările (al. atributul substantival este de mai multe feluri: a) atributul substantival în genitiv (numit şi atribut genitival). „femeie suferindă”. d) atributul substantival apoziţional (apoziţia). un coleg al lui Mircea. „mâini tremurânde”. La Cozia) Atributul genitival poate fi precedat sau nu de articolul posesiv al / a / ai / ale sau de articolul hotărât lui: O carte a colegei mele. „inimi fremătânde”. 186 437 . B. Dintre acestea. miresme 230 apud Al. Graur. „rană sângerândă”. cartea lui Tudor. Atributul substantival După mijloacele de exprimare.

(M. Roxelana) În poiana tăinuită unde zbor luciri de lună Floarea oaspeţilor luncii în grăbire se adună. Clopote în amurg) În trecătoarea aceea printre ape şi prin lunca nestatornică a rîului. Sadoveanu. grade de rudenie sau atribuţii sociale. Camilar. fecior lui Gavriliţă vornicul. ale clopotului…şi parcă se deschid pagini măreţe în inima mea şi în vreme. (C. Alexandrescu. (E. Alecsandri. în operele literare. aceste miresme îmbătătoare ale florilor. (G. era partea cea mai primejdioasă a drumului.ale florilor. adjectivale sau de alt tip: Un pîlc de cavaleri cu zale şi coif au trecut în pas domol către acea tabără a coconului împărăţiei. La Cozia) Stau în amurg şi ascult dangătele rare. Pe drumuri de munte) Observăm că. b) Atributul substantival în dativ are un caracter arhaic. (Gr. atributul genitival apare înaintea substantivului determinat. în general. în al treilea exemplu. Uneori. Lupul. (M. Cronica) 438 . solemne. şi alţii… au alergat la Constantin-vodă. (I. Fraţii Jderi) Substantivul cu funcţia de atribut genitival poate fi determinat la rândul lui de unul sau mai multe atribute genitivale. Avem deci un atribut genitival ale văi(i) şi două atribute adjectivale care determină substantivul la genitiv. atributele frumoasei şi noastre s-au intercalat între articolul posesiv ale şi atributul genitival văi. folosit mai rar astăzi. şi mai ales în poezie. prietenul bun şi nepreţuit al lui Mircea. Concertul în luncă) Veneam din regiunile fericite ale frumoasei noastre văi. Ş-ale valurilor mîndre. Umbra lui Mircea. Neculce. Sadoveanu. Hogaş. generaţii spumegate. Acest fel de atribut determină un substantiv nearticulat care denumeşte.

se adînci vădit. ştiinţific şi administrativ se întâlnesc cu o oarecare frecvenţă şi unele formulări moderne. cu soare de primăvară. cu capul în pămînt. Sintaxa limbii române. Ea poate determina un substantiv sau un pronume.substantiv precedat de un adverb de comparaţie cu valoare de prepoziţie: Porni singur pe calea pe care au venit amîndoi.Preot deşteptării noastre. Eminescu. Tînăr soare auriu. Apoziţia este exprimată printr-un substantiv. Rebreanu. şi s-au pustiit prin locuri ferite. fiind o vreme frumoasă. Sadoveanu. Atribuirea de valori unor variabile. Judeţ al sărmanilor) Vii să-mi baţi iar la fereastră. Sărmanul Dionis) . Popescu. (Şt. Şi zăpada de pe coastă Fuge ca argintul viu. ieşind din sat.substantiv precedat de locuţiune prepoziţională Trăsura cea fină şi amară dimprejurul gurei lui. Călimara) După aceea. cu termenul la care se referă. semnelor vremii profet. (M. 87 439 . Epigonii) Notă: În stilul publicistic. O. frumoasă doamnă. Iţic Ştrul dezertor) d) Atributul substantival apoziţional reprezintă atributul pus în cazul nominativ. Mi-ai dăruit. o călimară de argint. Eminescu. care stabileşte un raport de echivalenţă. (M. (G. au încălecat iar. p. Topârceanu. 231 Apud Florin D.substantiv precedat de prepoziţie. c) Atributul substantival prepoziţional se exprimă prin: . Cîntec de primăvară) . cu inima ca plumbul. (L. Iosif. (M. de exemplu: Conferirea de medalii / premii unor sportivi231.

mîndra lună. mîndrul soare şi pe nună.… înainta cu greu sprijinindu-se într-o cîrjă. Pătru. când vocativul determină un substantiv la vocativ. numai să-mi daţi voie să-mi îngrop omul. Sadoveanu. fii bun. Baltagul) Apoziţia poate fi: simplă – când este exprimată printr-un substantiv sau adjectiv cu valoare substantivală în cazul nominativ sau în cazul regentului: Cel mai mare de ani. (I. Topârceanu. sora mea.. Creangă. Ioan Cuza) Iată craiul.) Rămîi sănătoasă. adică Liliana. Odobescu. (M.Apoi dar mai rămîi sănătoasă. Odobescu. El pe capu-i poartă mitră şi-i cu barba pieptănată. fii blînd. Domnia ta etc. un pronume sau o locuţiune pronominală de persoana a II-a (tu. Apoziţia poate fi exprimată şi prin substantiv în cazul vocativ (singur sau urmat de determinări). să ne răzbuni! (O. Discurs la înscăunarea lui Al. Eminescu.Dumneavoastră. voi. anume Liliana. arendaşul. veţi face cum veţi crede căi mai bine. Că-mi iau geamantanul şi plec! (G. domnule subprefect. Fratele său Alexandru îl însoţea. Amintiri din copilărie) . socru-mare. Kogălniceanu. (M. cucoană. Măria ta.Descălecai la flăcăraia trosnitoare a brazilor şi domnul Sterie. dumneavoastră. mătuşă Mărioară. dumneata. ne ieşi înainte cu plin. rezemat în jilţ cu spată. Oltule. Pseudo-kineghetikos) . Goga. tu. (Al.file din poveste) Uneori. (Al. (M. ca domn. Balada chiriaşului grăbit) . Eminescu. Călin . Călin (file din poveste)) Socru roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare. (M. Oltul) 440 . apoziţia este precedată de un adverb explicativ – adică sau anume: Sora mea.. Doamna Chiajna) Tu.

Colecţia Alecsandri) . (Poezie populară. care formează o apoziţie dezvoltată. (L. Hogaş. tatăl logodnicei şi amfitrionul. ghiaurul Mihai! Aleargă năvală nebună Împrăştie singur pe cîţi îi adună. se consideră ca un tot. căprarul Păvăloae. Note: 1.Domnul că se speria. ca o unitate sintactică – apoziţie dezvoltată. Semnul Domnului zărea. răsărea ca de obicei pe jumătate de sub tejghea. Alexandru. (C. se deosebea mult de Sura lui Avrum din Şeştină. un român. Semn călăului făcea. Hogaş. Gorila) Acest cîntec îl făcui Eu. Răzbunarea lui Nour) 2. era voinic şi rumăn şi creştea ca din apă. Paşa Hassan) Sînt dator să însămn în treacăt că Zamfira lui Ilie Filipoiu. Pe drumuri de munte) Copilul. Cîntecul redutei) În analiza sintactică a propoziţiei. Şi din gură-aşa grăia. (C. Coşbuc. crîşmarul de la Mircu. priceputul. Stînd de strajă noaptea-n ploaie. Rebreanu. se scuză cu un surîs jenat şi totuşi galant. Coşbuc. Apoziţia simplă poate fi izolată de regentul ei şi atunci se desparte de acesta prin virgulă: Crîşmarul. (M.dezvoltată – când este exprimată printr-un grup de cuvinte (un substantiv urmat de un atribut sau chiar de una sau mai multe propoziţii atributive): Dar iată-l! E vodă. Priceputul şi păţitul. (G. Pe drumuri de munte) Constantin Rotaru. Termenii care intră în alcătuirea ei sunt însă analizabili. de altă dată. Sadoveanu. întreaga combinare de cuvinte. Apoziţia dezvoltată se desparte prin virgulă de regent sau se izolează prin virgule de restul propoziţiei sau al frazei: 441 . (G. Iar Codreanul.

avînd un cocon anume Ştefan şi Duca vodă din Moldova avînd o cocoană anume Catrina. când termenul la care se referă apoziţiile coordonate este un pronume negativ. Slavici. Bălcescu. nici de-ai noştri. Masa umbrelor) Fraţi… am avut trei: Dimitrie. dragul taichii. Istoriile domnilor Ţării Româneşti) 4. Radu vodă. Evocări) În propoziţiile negative. anume. apoziţiile sunt legate prin conjuncţia nici233. Gramatica practică a limbii române. Vulpea păcălită) Au venit odată… doi colaboratori intermitenţi ai Vieţii Româneşti: Ion Marin Sadoveanu şi Tudor Vianu. Şi iată că la intrarea peşterii se ivi o fiinţă măreaţă: omul. (V. Galaction. (I. dragul maichii” tocmai aşa să scrii…(I. veni cu o sabie şi tăie capul lui Alexandru Kendi. Semnul [:] este folosit uneori şi înaintea unei singure apoziţii (simple sau dezvoltate). Sadoveanu. gîdele obişnuit al locului. (M. Nu se simţise nimeni şi nu se ivise nimeni: nici păgîni. ceea ce arată intenţia autorului de a pune în evidenţă pe cel denumit prin substantivul respectiv232. Vasile şi Andrei. 509 idem 233 442 . dezvoltată) poate fi introdusă şi prin adverbele adică. (G. Apoziţia (simplă. p. Românii supt Mihai-Voievod Viteazul) 3. Atributul pronominal 232 apud Ştefania Popescu. şi Huţule. Întru aceste vremi. s-au ajuns în cuvinte şi au logodit pre coconi. Eftimiu. Teodoreanu. Zile şi necazuri din Zavera) C. (N. (Radu Popescu.„Huţule. Budulea Taichii) Un ţigan.

El nu se mai întrebuinţează decât în poezie. şi voi depune mărturie împotriva dumneavoastră. Întîia iubire) O să vie o zi… cînd o să fiţi în locul meu. (I. Alecsandri. Slavici. neputînd s-auză plînsu-şi. nehotărâte şi negative. Despot vodă) Nu vezi că gura-mi arsă e de sete. posesive. Vlahuţă. Cel mai iubit dintre pămînteni) Ea se uită… păru-i galben. relative. (G. Comoara) Şi ea arde de dragostea dumitale. rîde. Topârceanu. de politeţe. Ea nici poate să-nţeleagă… C-acel demon plînge. Balada munţilor) Înaintăm mai bine de o jumătate de ceas în uriaşa hrubă. Sadoveanu. (M. (V. Eu sînt în voia soartei un veşnic călător. Eminescu. Scrisoarea IV) Atributul pronominal în dativ este astăzi pe cale de dispariţie. Eminescu. (M. Faţa ei lucesc în lună. (M. (Al. dar nu nevinovat.Pronumele ca substitut al substantivului are aceleaşi posibilităţi de exprimare ca şi atributul substantival. Preda. Atributul pronominal este de patru feluri: a) atributul pronominal în genitiv (genitival) poate fi exprimat prin pronume care au formă pentru cazul genitiv: personale (la persoana a III-a). şi atunci mai mult la singular. Crăiasa din poveşti) b) atributul pronominal în dativ este cunoscut şi sub numele de dativ posesiv şi se exprimă prin forma neaccentuată de dativ a pronumelui personal sau reflexiv. Atras în calea-mi lungă de-un tainic viitor. ale cărei bolţi răsună fioros de paşii şi de glasurile noastre. (M. Iar în ochii ei albaştri Toate basmele s-adună. 443 . Romînia pitorească) Destul că el nu punea nici un preţ pe averea altora. Toamna cu-a-ei albă frunte Şi cu galbenii conduri. demonstrative.

procopsitul! e mai cu moţ. şi dumneavoastră. pentru. că puţine jupînese pot să se laude c-un obraz ca al meu. Eminescu. (M. sus. Sadoveanu. de. relativ. şi eu. nehotărât.Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi? (M. (I. dar în exemplul „Îmi planific excursia”. suntem nişte proşti. . presupunând construcţia paralelă „Planific excursia mea”. toată nedumerirea s-a şters din minte-mi (Alecu Russo. are funcţia de atribut.Unul din noi trebuie să părăsească sala. de la. nană Chiră. Iubind în taină) Şi de crunta-mi vitejie tu te aperi c-un toiag? (M. Ion) 444 . reflexiv.locuţiune prepoziţională (faţă de): Părerea mea faţă de celălalt este bună. de lângă) Domnul Vasiliu a şuierat cu fălcile încleştate: . Anii de ucenicie) Desenul de la tine m-a binedispus. mie şi dumneavoastră. c) atributul pronominal prepoziţional se exprimă prin pronume personal.adverb de comparaţie cu valoare de prepoziţie (ca): Cred. (M. Scrisoarea III) Apariţia lui în proză este rară şi arhaizantă: Şi cînd el sfîrşeşte. Sadoveanu. numai dumnealui nu-i place! Toţi. Caragiale. pronumele îmi îndeplineşte funcţia de complement indirect. Fraţii Jderi) d) apoziţia pronominală are un caracter expresiv. între crengi. Eminescu. numai dumnealui. pronumele îmi. o mierlă. având o valoare de precizare şi e folosită rar Şi astăzi. L. Dansul cu tine mă face să plutesc. ne place cîntecul…. Nici acuma nu mi-ai mărturisit dacă maica lui a fost moldoveancă de-a noastră ori tătăroaică. negativ precedat de: . (Cezar Petrescu. Sadoveanu. cu substantivul articulat hotărât. (M. demonstrativ. îşi fluieră neastîmpărul.prepoziţie (dintre. Fraţii Jderi) . spre. ca şi odinioară. Scrisorile unui răzeş) Tuturor… la tot norodul. alta. Poezia poporală) Notă: În exemplul „Îmi planific o excursie”.

Iarna pe uliţă) c) prin verb la supin. toată dizgraţia de a locui pe o biată planetă mizerabilă. Cîntec haiducesc) Iată-l lui. aţi luat examenul. Colecţia Alecsandri) E. Eminescu. Şi să-mi fac bani de iernat. FătFrumos din lacrimă) b) verb la gerunziu (neacordat): Doamne. Atributul adverbial Atributul adverbial se exprimă printr-un adverb sau printr-o locuţiune adverbială cu sau fără prepoziţie. În munţii Neamţului) Şi atunci parcă simt toată umilinţa. Negruzzi. (C. (V. abia. Alexandru Lăpuşneanu) Haina-i măturînd pămîntul Şi-o tîrăşte-abia. precedat de prepoziţiile (de. (C.Sadoveanu. Nicoară Potcoavă) 445 . Atributul verbal Este exprimat prin verbe la moduri nepersonale: a) prin verb la infinitiv: Mă simţii nenorocit că nu am prilejul de a pofti la masa mea pe un nevoiaş. La tabără de ieşit. D. Coşbuc. Carte mare de pornit. (M. (G. zise un aprod apropriindu-se. adică voi. (Poezie populară. Hogaş. astfel: a) adverb şi locuţiune adverbiala fără prepoziţie: Şi cum a venit în ţară n-a avut stare pe loc nici cu stăpînirea dinlăuntru a boierilor. Alecsandi. nişte boieri sosind acum cer voie să se înfăţişeze la măria-ta. pe lîngă care marile stele trec fără s-o vadă. Steaua fără nume) Orice încercare de-a o răpi a fost deşartă. (Mihail Sebastian. (M. că i-au sosit.Marinescu şi Ionescu. pentru): Să-mi fac cerc astă rugină.

deschişi…” . virgulă. (M. cu securea pe umăr şi întru tîrziu. Atributul interjecţional determină un substantiv şi se exprimă de obicei prin interjecţii care imită sunete sau zgomote ori redau diferite strigăte. Scrisorile lui Mişu Gerescu) …rumînii rămîn drepţi. Şt. Delavrancea. colo. fiiiir-fiiiir. (I. Strigoii) b) adverb şi locuţiune adverbială precedate de prepoziţie: Şi cum a venit în ţară n-a avut stare pe loc nici cu stăpînirea dinlăuntru a boierilor. nici cu stăpînirea din afară a ismailitenilor.Atributul adverbial exprimat prin adverbe de mod se întrebuinţează fără prepoziţie: Prin frunze aiurează şoptirile-i alene. Sadoveanu. Este menţionat mai rar în lucrări de specialitate. Brătescu-Voineşti. auzim strigăte: „Ura! Trăiască!”… Şi numai iată că s-apropie de noi. Sadoveanu. O zi ca altele) Ofta şi se tînguia încet împotriva unor ţînci din ziua de azi. (M. Taină) În ceasurile dintîi se-ncruntă în vis. Agârbiceanu. Doamna Catalina) Atributul exprimat prin interjecţia halal poate să aibă un sens apreciativ: „Halal oameni! n-am ce zice. (M. şi 446 . Stăpînea odată…) M-au trezit glasurile scutarilor din fundul depărtat al pădurii: „hăă-ăp!… hăă-ăp!… ăp…” (I. ici. Fraţii Jderi) F. Al. primitori. călare pe un cal mic de munte.Eminescu.Sadoveanu. Nicoară Potcoavă) Se aşezară pe prispa de dindărăt în bătaia soarelui. Brătescu-Voineşti. apare totdeauna după substantivul determinat şi primeşte în urma lui semnul exclamării (care nu are valoare de punct. Al. dă ordin… şi scapă năduşit cîte un geamăt „uiu-iuuuu”! apoi doarme dus… (B. pretutindeni…(I. doamna Catalina. (M. Atributul interjecţional se exprimă prin interjecţii şi onomatopee şi este apropiat de atributul adjectival: …nu se auzea decît cîntecul greierilor: fiiiir-fiiiir. aceleaşi două note lungi şi tremurate. marcând doar intonaţia şi din această cauză scrierea se continuă cu literă mică).

Rodica Bogza-Irimie. Sintaxa limbii române. Sintaxa. Grigore Brâncuşi. Gramatică. Sintaxa limbii române. 89 447 . 1982 Graur Alexandru. Cluj-Napoca. Gramatica limbii române explicată. Bucureşti. Sinteze de limba română. Bucureşti. Editura Albatros. Bucureşti. Coteanu Ion. Structura gramaticală a limbii române. Editura Fundaţiei România de Mâine. Bucureşti. Sintaxa. Bucureşti. 1970 234 235 apud Vasile Şerban.depreciativ: „Halal oameni! Te-au lăsat la nevoie”234. Editura Didactică şi Pedagogică. Gramatica limbii române. 1995. 1992 Şerban Vasile. 1973 Graur Alexandru. Bibliografie Bejan Dumitru. Editura Echinocţiu. Se observă că interjecţia halal este amplasată înaintea substantivului după care se pune semnul exclamării235.. Editura Didactică şi Pedagogică. Compendiu. stilitică. p. 1984 Irimia Dumitru. Editura Didactică şi Pedagogică. Gramatica azi. Ediţia a III-a revăzută şi din nou îmbogăţită. compoziţie. 2003 Popescu Ştefania. Bucureşti. Gramatica de bază a limbii române. Editura Junimea. Gramatica practică a limbii române. autori: Mioara Avram. Bucureşti. Flora Şuteu. Sintaxa limbii române. 1982 Coteanu Ion. Bucureşti. Editura Ştiinţifică. Editura Fundaţiei România de Mâine. Editura Albatros. 1994 Hristea Theodor (coordonator). Gramatica normativă. 1995 Dimitriu Corneliu. Popescu . Editura Enciclopedică. Iaşi. Sintaxa limbii române – Curs practic. Editura Junimea. 1983 Popescu Florin. Cu o culegere de exerciţii. Gheorghe Bulgăre. Bucureşti. 197 apud Florin D. Iaşi. 1980 Popescu Florin. 1968 Gruiţă G. p. Tendinţe actuale ale limbii române. Sintaxa limbii române. Bucureşti. Editura Dacia. 1997 Diaconescu Ion. Ion Diaconescu. Theodor Hristea. Limba română (Sintaxa). Editura Academiei. Ediţia a II-a revizuită şi completată. Georgeta Ciompec. Cluj-Napoca.

!/Limba noastră-s vechi izvoare. predicate.formarea omului în perspectiva integrării lui rapide în societate. Alternative schoolbooks approach this theoretical concept complies with the requirements of today students./Pe moşie revarsată. Târgovişte Abstract The article presents in terms of comparative / critical teaching predicate structures in contemporary Romanian language./Povestiri din alte vremuri!/Şi cetindu-le-nşirate. because not stimulates creativity. Limba română. comparative analysis. Anca Raluca TEODORESCU Şcoala “Mihai Viteazul”. cu bucuriile şi tristeţile trăite din plin într-un spatiu geopolitic destul de vitreg. Studierea limbii române în şcoală prezintă o importanţă inestimabilă./Un şirag de piatră rară. momentele istorice cruciale prin care i-a fost dat să treacă. Key words: alternative schoolbooks. thinking and self-competition. cum atât de inspirat spune poetul: ”Limba noastră-i o comoară/În adâncuri înfundată. imaginatie. ştiut fiind adevărul că ideile se prefigurează şi persistă în mintea omului pe baza cuvintelor. a gândirii elevilor.) şi la cultivarea disponibilităţii de a colabora cu 448 . Procesul studierii limbii române în şcoală este parte integranta a acţiunii. cu modul lui particular de a înţelege existenţa. propoziţiilor şi frazelor./Te-nfiori adânc şi tremuri. Însuşirea corectă a limbii române de către elevi devine condiţia de bază în vederea realizării obiectivului fundamental al învăţământului de cultură generală . pentru că este expresia milenară a acestui popor.O altă viziune asupra manualelor alternative în predarea propoziţiei predicative Prof. contribuie la dezvoltarea laturilor conştiinţei lor ( spirit de observaţie. etc. bine cunoscută de către elevi.” Limba română asigură dobândirea cunostinţelor din sfera tuturor celorlalte obiecte de învăţământ. capacitate creatoare.

neavând exerciţii cu dificultate progresivă: cerinţe accesibile. ne-am gândit să lăsăm baltă toate treburile şi să o vizităm. la nuantarea exprimării lor (orale sau scrise). grele sau foarte grele. Exemplu: “ Bunica stă într-o casă care. Înţelegerea regulilor de organizare a enunţului în jurul PREDICATULUI în propoziţie şi al propoziţiilor în frază duce. a mecanismului general şi a procedeelor speciale de formulare a oricărui gând sau mesaj. în mod logic. adică nu confirmă experinţele de învăţare anterioare.” Cerinţele propuse de manual nu respectă criteriul de flexibilitate. pe care îl folosesc la clasă. autori -Alexandru Crişan. fotografii vechi. neatrăgându-le atenţia sau curiozitatea. I-am spus că am dori să ştim cine sunt rudele din fotogrfie. imperativ categoric al dezvoltării vieţii moderne. ceea ce constituie o primă condiţie a corectitudinii ei. N-o văzusem de mult şi. Hai să coborâm şi o să vă istorisesc viaţa fiecăruia. Nu uita pe nimeni!Ei sunt familia noastră. Printre lucruri am descoperit un album de familie. rochii demodate. ce nu trezeşte niciun interes informativ elevilor. există un fragment propus ca text suport pentru verificarea cunostinţelor anterior dobândite. prin crearea obişnuinţei de a respecta regulile acordului şi ale regimului diverselor cuvinte.semenii. Exprimarea corecta se realizează. Când am deschis portiţa. Sofia Dobra şi Florentina Sâmihăian. Exemplu: 449 . Nu urmăreşte axa dificultate redusă-performanţă. la cultivarea sensibilitatii elevilor. Astfel. într-o mare măsura. limba română contribuie. pe care le evidenţiază studiul acesteia. manualul de la editura Humanitas Educaţional. are drept consecinţă directă perfeţionarea capacităţii de exprimare. de asemenea.Ar fi vrut să deretice singură. reviste. prin cunoşterea posibilităţilor topicii ( ordinea cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază ) şi a măsurii în care ea poate contribui la clarificarea comunicării. dar am găsit-o în pod printre mobile stricate. pe care pesemne că îl uitase . cărţi. are o grădiniţă ale cărei flori au fost pălite de bruma toamnei. ritmul diferit de asimilare. De bună seamă că am ajutato. consider că este absolut necesar ca elevii să-şi însuşescă noţiunile de sintaxă pentru că înţelegerea modului de funcţionare a limbii. la concluzia că aceste elemente nu trebuie să lipsească din exprimarea proprie. prin evitarea anacoluturilor. în faţă. de a întreţine relatii interumane eficiente pe diverse planuri de activitate. ni s-a părut că nu era acasă. la sfârşitul săptămânii. În manualul. Prin virtuţiile ei deosebit de expresive.

ci numai câteva fragmente extrase din operele unor scriitori celebri: “ Te întreabă şi socoate Ce e rău şi ce e bun. începând cu expunerea informaţiilor despre predicat şi propoziţia predicativă. Reactualizarea cunostinţelor anterior dobândite se face la sfârşitul acestei prezentări de informaţii. Itemii formulaţi abordează toate problemele impuse de acesta: respectă experienţele de învăţare anterioare. având cerinţe foarte diverse. care apar. în ceea ce priveşte captarea atenţiei. nicio cerinţă. ritmul diferit de asimilare cu dificultate progresivă. cu autorul Marin Iancu abordarea informaţiilor este puţin diferită. prin ce se exprimă predicatul. Analizează părţile de vorbire prin care se exprimă predicatele găsite. niciun criteriu. Nu se realizează reactualizarea informaţiilor pe baza unui text suport. este prezentată informaţia ştiinţifică foarte bine structurată. În manualul editurii Corint.Călinescu) “ Eu zvârr! chibriturile din mână. Exemplu: Extrage într-un tabel predicatele.”(I. respectând doar aici criteriul flexibilităţii. Alege din text şi analizează. 5 predicate.”(G.2. Exerciţiile lipsind cu desăvârşire. Arătaţi ce valori sintactice are verbul “ a fi “ în textul dat. schematic şi pe coloane. Reciteşte textele de la ex.Creangă) “ Poate că te aşteaptă tatăl tău. de la pagina 68. în caiet.Identifică predicatele din textul de mai sus şi indică felul lor. Formulează reguli de topică şi punctuaţie privind predicatul.” (M.. Singurele exerciţii. neavând un text suport şi cerinţele bazate pe acesta. Creangă) “Nu voi face apel la părinţii denaturaţi. bazându-se pe metoda expunerii făcutăde către cadrul didactic. Copiază.”( G. la alegere. sunt cele de consolidare a informaţiilor. ce sunt schematice şi putin numeroase şi nu asigură o însuşire temeinică de cunoştinţe. Manualul de la editura All de autoarea Andra Vasilescu nu respectă.”( I. ţustiu! la spatele lui Zaharia. Nu apare niciun text suport.Călinescu) Apoi. Învăţarea nu se face prin descoperire. 450 . Eminescu) “ El era mâhnit pentru pierderea lui Chirică.

În toate cele trei manuale, problematica transformării numelui predicativ în propoziţie predicativă nu este, explicit, prezentată. Edificarea, cu privire la acest concept, nu se poate face pe baza manualului, revenind sarcina cadrului didactic de a-şi lămuri elevii. EXPANSIUNEA Expansiunea - constă în transformarea unei părţi de propoziţie în propoziţie subordonată corespunzătoare ( S SB, n.p. PR, A AT, C.d. CD, ... ). Mod de lucru: -introducerea unui element de relaţie subordonator; -introducerea unui predicat sau verb copulativ; -păstrarea întelesului: vb.cop. n.p. PP PR neschimbat. El a rămas / cum l-am ştiut. / El a rămas ( Expansiunea = dezvoltarea, extensia,... ) CONTRAGEREA Contragerea - constă în transformarea unei propoziţii subordonate în parte de propoziţie corespunzătoare ( SB S, PR n.p., AT A, CD C.d., ... ). Mod de lucru: -eliminarea elementului de relaţie subordonator; -eliminarea predicatului / verbului copulativ; -păstrarea înţelesului: PP PR NP Tata a ajuns/ ce şi-a dorit./ Tata a ajuns director ( Contragerea = restrângerea, ... ) Se mai impune precizarea faptului că subiectele oferite de ministerul educaţiei solicită informaţii solide referitoare la acestă problemă. Exemplu: 1. Faceţi expansiunea cuvântului subliniat şi precizaţi ce modificări s-au produs. 2.Contrageţi propoziţia subliniată şi precizaţi modificările produse 3. Identificaţi numele predicativ din text şi realizaţi expansiunea lui. 4. Găsiţi o propoziţie predicativă şi contrageţi-o. Manualul Humanitas este şi la acest capitol deficitar în ceea ce priveşte demersul didactic. Începe cu două exerciţii care nu sunt evidente pentru înţelegerea conţinutului ştiinţific. Exemplu: Indicaţi predicatul din propoziţia de mai jos: „Ea ajunsese o actriţă celebră”. Arătaţi în ce s-a transformat propoziţia de la exerciţiul 1 în enunţul următor: „Ea ajunsese să fie o actriţă celebră”.

451

Apoi este prezentată teoria legată de acestă noţiune. De abia aici, este menţionat termenul de expansiune, dar nu şi cel de contragere, ceea ce face ca elevul să nu fie lămurit cu aceste transformări. Manualul Corint este prezentat în aceeaşi manieră, utilizându-se metoda învăţării prin descoperire. Sunt prezentate, mai întâi câteva fragmente din operele unor scriitori celebrii. Exemplu: „Dacă a lucrat atât de mult însemnă că a avut voinţă” – Marin Preda „Din partea tatei puteam să rămân cum era mai bine” – Ion Creangă „Nu-mi pasă de rămâne cum e şi cum a fost” – Al. Macedonski „Otilia părea că ştie multe” – George Călinescu Urmează prezentarea noţiunilor teoretice, bine structurate: definitia propoziţiei predicative, termeni regenţi, elemente introductive, analize de frază, elemente corelative, topica şi punctuaţia. După fiecare noţiune în parte sunt propuse exerciţii de consolidare respectându-se criteriul validităţii – coerenţă internă (prezentarea teoriei, explicaţiile, activităţile practice, exerciţiile şi modalităţile de evaluare); conţinuturile, activităţile de învăţare respectă programa; - prezintă informaţii corecte; - exerciţiile şi activităţile pot fi efectuate cu succes de elevi, gradul lor de dificultate corespunde nivelului intelectual. De asemenea, se respectă criteriul flexibilităţii, experienţele de învăţare anterioare, ritmul diferit de asimilare fiind gradat de la uşor spre performanţă. Manualul All începe direct noţiunea teoretică legată de predicat şi propoziţie predicativă, neoferind text suport pentru captarea atenţiei sau învăţarea prin descoperire. Se prezintă numai metoda tradiţională, a expunerii de către profesor care este fadă, plictisitoare şi ineficientă. Dar, totuşi, în ceea ce priveşte caracterul aplicativ este bine structurată, atractivă, cu imagini, chenare, exerciţii diverse şi scheme. Se ating criteriile de atractivitate, flexibilitate, caracter deschis, participare, relevanţă, transparenţă şi validitate: atractivitate - ilustraţii plăcute, uşor de folosit, construieşte un dialog cu elevul, stimulează curiozitatea, încurajează progresul elevilor; flexibilitate - respectă experienţele de învăţare anterioare, ritmul diferit de asimilare; caracter deschis - încurajează trecerea de la activităţi controlate la activităţi libere, este construit pe baza cunoştinţelor anterioare, îl învaţă pe elev cum să înveţe;relevanţă- corespunde diferenţelor dintre elevi, respectă programa;

452

transparenţă - claritatea obictivelor învăţării, claritatea formulării rezultatelor pe care trebuie să le obţină elevul, claritatea prezentării; validitatea - coerenţă internă, conţinuturile, activităţile de învăţare respectă programa, prezintă informaţii corecte, exerciţiile pot fi efectuate de elevi, gradul lor de dificultate corespunde nivelului. Înţelegerea regulilor de organizare a enunţului în jurul predicatului în propoziţie şi al propoziţiilor în frază duce, în mod logic, la concluzia că aceste elemente nu trebuie să lipsească din exprimarea proprie, ceea ce constituie o primă condiţie a corectitudinii ei. Exprimarea corectă se realizează, de asemenea, prin crearea obişnuinţei de a respecta regulile acordului şi ale regimului diverselor cuvinte, prin cunoşterea posibilităţiilor topicii ( ordinea cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază ) şi a măsurii în care ea poate contribui la clarificarea comunicării, prin evitarea anacoluturilor. Evident, pentru toate acestea, este necesar să se asigure o permanentă raportare a cunoştinţelor teoretice de sintaxă la sfera lor de aplicare şi să se creeze deprinderea de a medita asupra limbii, de a veghea asupra propriei exprimări. Efectele nu vor întârzia să se facă simţite, întrucât sintaxa ilustrează prin excelenţă adevărul afirmaţiei lui Eminescu conform căreia” limba şi legile ei dezvoltă cugetarea”. Bibliografie: GUŢU ROMALO, Valeria., 1973, Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, Bucureşti, p. 124- 145. PARFENE, Constantin, 1999, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală, Iaşi, Ed. Polirom IRIMIA, Dumitru, 1997, Gramatica limbii române, Iaşi, Ed. Polirom HRISTEA, THEODOR, Structura sintactică a poeziei „Şi dacă", în LR XXIV (1975) nr. 5, p. 475-482. POPESCU, RODICA, Observaţii asupra predicatului nominal şi propoziţiei predicative in limba română, în AUT VII (1969), p. 91-103.

453

Conversiunea părţilor de vorbire Prof. Maria GRECU Grupul Şcolar Agricol Costeşti, Argeş Abstract: An evolved language implies the existence of a rich vocabulary. If the vocabulary is rich, the possibilities of language to express semantic nuances are great. Key words: vocabulary, internal means, external means, conversion, parts of speech. Cu toate că în privinţa predării problemelor referitoare la formarea cuvintelor în limba română au fost înregistrate progrese în ultimii ani, totuşi nu se acordă atenţia cuvenită studiului lexicului, al formării cuvintelor mai ales, supraevaluându-se încă gramatica descriptivă şi analiza gramaticală formală.236 Trebuie reţinute motivele ce fundamentează studierea aprofundată a lexicului şi a procedeelor de formare a cuvintelor237: bogăţia unei limbi este dată de bogăţia şi varietatea vocabularului ei; schimbările din societate, progresele ştiinţei şi tehnicii contemporane se reflectă în lexic, compartimentul cel mai deschis influenţelor din afară (A. Meillet: ,,orice vocabular exprimă, de fapt, o civilizaţie”; G. Matoré: ,,vocabularul este expresia societăţii”, factorii extralingvistici justificând definirea lexicologiei ca o ,,disciplină sociologică”)238; lexicul defineşte, deosebeşte şi caracterizează variantele diferite ale limbii şi stilurile funcţionale ale limbii literare (ştiinţific, administrativ, publicistic şi artistic); însuşirea vocabularului se realizează mai dificil decât însuşirea regulilor gramaticale; studiul lexicului şi al formării cuvintelor, prin mecanismele lor complicate, evidenţiază atât procesul de îmbogăţire a lexicului, cât şi procedeele utilizate pentru sistematizarea vocabularului şi a limbii generalmente; prin analiza elementelor formative ale cuvintelor (prefixe, sufixe, elemente de

236 237

Mocanu, Bănică 1999: 3. Cf. Hristea 1984: 7-8. 238 Ap. Idem 1998: 3-17.

454

compunere savantă, calcuri lingvistice), este cultivat interesul vorbitorilor pentru explicaţia etimologică239, ceea ce contribuie la însuşirea logică a terminologiei ştiinţifice şi tehnice, la precizarea şi unificarea acestei terminologii, la evidenţierea procesului de reromanizare a limbii române contemporane, în paralel cu situaţia similară din limbile europene de mare circulaţie, şi la ridicarea gradului de instrucţie pentru publicul larg. Ţinând cont de faptul că lexicul românesc cuprinde foarte multe cuvinte, s-ar putea zice că limba română este evoluată datorită împrumuturilor neologice de origine latino-romanică, engleză şi germană. Limba română a câştigat astăzi prestigiul unei limbi europene de cultură şi de civilizaţie, care este capabilă să exprime orice idee, începând cu cele mai abstracte idei filozofice şi terminând cu ultimele cuceriri în domeniul tehnicii şi al ştiinţei.240 Necesităţile de îmbogăţire a vocabularului oricărei limbi cu termeni noi sunt satisfăcute prin împrumuturi din alte limbi (calea externă), prin creaţii proprii (calea internă) şi prin calcuri lingvistice (procedeu mixt, adică extern şi intern în acelaşi timp), la care se adaugă valorificarea lexicului din variantele funcţionale şi stilistice ale limbii comune. Graţie acestor modalităţi, româna a evoluat în cursul istoriei sale şi a dobândit prestigiul unei limbi europene de cultură şi civilizaţie.241 Importanţa formării cuvintelor a fost de multe ori subliniată în lingvistica românească, arătându-se că ,,aceasta reprezintă unul dintre capitolele cele mai importante ale unei limbi, deoarece aici se poate vedea mecanismul însuşi al creaţiei lexicale sau felul în care procedează o limbă pentru a-şi crea elemente noi, dotate cu sensuri noi”242. Vocabularul limbii române se îmbogăţeşte prin două modalităţi: prin mijloace interne şi prin mijloace externe243. Mijloacele interne de formare a cuvintelor au în vedere folosirea materialului existent în limbă, pe baza etimologiei interne. Ele sunt: derivarea, compunerea, conversiunea (schimbarea valorii gramaticale), frazeologia şi contextualitatea. Mijloacele externe se referă la împrumuturile din limbile de circulaţie internaţională şi la calcul lingvistic. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea părţilor de vorbire) este un procedeu intern de îmbogăţire a vocabularului, gramatical prin

239 240 241

Mocanu 1971: 27-30. Ţibrian 2004: 141. Cf. Mocanu, Bănică 1999: 5. 242 Rosetti 1968: 319. 243 Hristea 1984: 9.

455

excelenţă. Constă în trecerea unui cuvânt dintr-o parte de vorbire în altă parte de vorbire sau de la o clasă lexico-gramaticală la alta. Mijloacele prin care se realizează schimbarea clasei morfologice sunt: - articularea, cu articol hotărât enclitic şi proclitic, cu articol nehotărât, cu articol demonstrativ ori adjectival: leneş – leneşul – un leneş – cel leneş isteţ – isteţul – un isteţ – cel isteţ - acordul (cuvintele implicate în procesul conversiunii fac acordul cu cuvintele pe lângă care stau şi le determină244): rană sângerând – rană sângerândă, coşuri fumegând – coşuri fumegânde. Atunci când verbul la modul gerunziu este neacordat, are funcţia sintactică de atribut verbal, iar când este acordat, are funcţia sintactică de atribut adjectival. - distribuţia în context: - adjectivul la forma de masculin şi neutru, utilizat ca determinant al verbului, devine adverb: vorbeşte urât, scrie frumos; - adverbul poate deveni adjectiv: apă repede, femeie bine; - unele substantive devin adjective (fus orar, scriitorul poet, colegul vecin) sau adverbe (doarme covrig, slab scândură, prost bâtă, singur cuc, beat turtă, fuge glonţ). Conversiunea cunoaşte trei forme principale: substantivizarea, adjectivizarea, adverbializarea.245 Substantivizarea înseamnă trecerea unei părţi de vorbire în substantiv. Pot deveni substantive: - adjectivele propriu-zise, prin articulare: înaltul cerului, albastrul mării, un albastru infinit; - numeralele, prin articulare: doi – doiul – un doi – cei doi; şase – şasele – un şase – cei şase; - pronumele, prin articulare: eu – eul, sine – sinea, ce – un ce, cineva – un cineva, tot – totul; - verbele la modurile nepersonale; - verbul la infinitivul lung, prin articulare: a mânca – mâncare (a), a pleca – plecare (a), a rupe – rupere (a), a scrie – scriere (a), a sparge – spargere (a); - verbul la supin, prin articulare: a merge – mersul – un mers, a citi – cititul – un citit;

244 245

Ţibrian 2004: 172. Ibidem.

456

- verbul la gerunziu, prin articulare: a suferi – suferindul – un suferind, a intra – intrândul – un intrând. - adverbul, prin articulare sau prin apariţia în contextele sintactice ale acestuia: Binele învinge răul, Ţi-am făcut un bine, Acest bine nu-l meritai, E rău cu rău, dar mai rău e fără rău, Aproapele îţi poate fi vrăjmaş de cele mai multe ori; - interjecţiile, prin articulare: Am un of la inimă, Oful de la inimă nu mi-l poate lua nimeni, I-am spus oful; - prepoziţiile şi conjuncţiile, prin articulare: pe – un pe, să – un să. Adjectivizarea înseamnă trecerea unei părţi de vorbire în adjectiv. Pot deveni adjective: substantivele, în sintagme fixe: elev problemă, problemă cheie, întrebare bombă; articolele nehotărâte: Un copil citeşte, altul scrie; Am auzit nişte aplauze în spate; pronumele determinative, mai puţin pronumele personal şi pronumele reflexiv, când determină substantive: cartea mea, cartea aceasta, ce carte?, fiecare carte, nicio carte, însăşi fata; numeralele: două cărţi, primul volum, întâiul sărut, câştig înzecit, producţie dublă; verbele la participiu: trandafir îmbobocit, salcâm înflorit, casă părăsită; verbele la gerunziu (acordat): mână tremurândă, rană sângerândă, inimi vibrânde; câteva adverbe, când determină substantive: anume, aparte, aşa, asemenea, repede (anume efort, băiat aparte, asemenea problemă, aşa fete, apă repede). Adverbializarea înseamnă trecerea unei părţi de vorbire în adverb. În funcţie de context, pot deveni adverbe: substantivele care participă la exprimarea afectivă a superlativului absolut: sănătos tun, frumoasă foc, beat turtă, bătut măr; substantivele în sintagme de tipul: fuge glonţ, merge ceas, doarme buştean, doarme covrig;

457

substantivele care exprimă unităţi temporale şi răspund la întrebarea când?246: ,,Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară” (V. Alecsandri). Atunci când răspund la întrebarea ce?, substantivele nu mai capătă valoare adverbială247. A se compara: Toamna se numără bobocii şi Toamna este anotimpul meu preferat. În primul enunţ, toamna este adverb, iar în al doilea enunţ, toamna este substantiv. adjectivele propriu-zise, când determină verbe: Doarme profund. A jurat strâmb. Vorbeşte urât cu colegii. verbele la participiu: A răspuns supărat. Vorbeşte răstit. Doarme agitat. prepoziţiile, când nu mai sunt urmate de substantive sau pronume: Merge şi fără. conjuncţiile coordonatoare şi, nici, iar, când nu leagă părţi de propoziţie de acelaşi fel şi au sensul chiar, atunci, din nou: Ieri a trecut şi el pe la mine. Mai există şi alte situaţii, pe lângă cele trei forme principale de conversiune: trecerea substantivelor proprii la substantive comune şi invers: America > americă ,,sortiment de pânză”, Marghiloman > marghiloman ,,cafea pregătită cu rom sau coniac”; adverbul singur devine adjectiv pronominal cu sensul însuţi: ,,Spune-mi dragă copiliţă,/Cu-a ta singură guriţă (Folclor din Argeş); prepoziţia de devine conjuncţie şi pronume relativ: De eşti acasă, trec pe la tine (dacă), Blocul de se vede e nou (care); - prepoziţia până devine conjuncţie: Stau până vine şi el. pronumele relativ ce capătă valoare adverbială în construcţii exclamative, cu sensul cât de: Ce frumos este afară! - numeralul feminin una devine adverb, având sensul împreună: Să fim una amândoi. - pronumele nehotărât ceva devine adverb, când arată cantitatea (mult, destul) şi determină un verb: A aşteptat ceva.

246 247

Ibidem: 174. Cf. Ibidem.

458

- prepoziţiile sub şi peste capătă valoare adverbială, când exprimă aproximaţia: Au venit sub/peste douăzeci de studenţi la cursuri astăzi. - prepoziţia cu genitivul, dedesubtul, devine substantiv, în funcţie de context: Am înţeles dedesubtul afacerii (mecanism). pronumele interogativ ce poate deveni interjecţie, cu sensul poftim, cum adică: -Ce, domnule profesor, nu-mi pasă! - prepoziţia simplă de poate căpăta valoare de interjecţie, când exprimă reproşul, îndoiala, regretul faţă de cineva sau de ceva: De, n-ai fost cuminte! - adverbele unde, când, cum devin conjuncţii când pot fi înlocuite cu fiindcă, dacă: Când aş face totul, aş înnebuni. După cum se observă, conversiunea este un proces complex şi nu în toate cazurile ei este vorba de îmbogăţirea vocabularului.

Bibliografie Hristea, Th., Sinteze de limba română, ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Albatros, 1984. Hristea, Th., Limba română, Bucureşti, Editura Petrion, 1998. Mocanu, M. Z., Împrumuturi latino-romanice în limba română. Folosirea explicaţiei etimologice în procesul formării terminologiei ştiinţifice la elevi, în Tribuna şcolii argeşene, 1971. Mocanu, M. Z., Bănică, Gh. P., Formarea cuvintelor în limba română contemporană, Piteşti, Editura Universităţii din Piteşti, 1999. Rosetti, Al., Istoria limbii române, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1968. Ţibrian, C-tin, Structura vocabularului limbii române în trecut şi în prezent, Piteşti, Editura Universităţii din Piteşti, 2004.

459

Culorile şi rolul lor în comunicarea non-verbală De la basme şi legende la publicitatea globalizantă Lect. univ. dr. Maria ALEXE Asist. drd. Andreea RUSEN Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti Abstract Since early history colours are part of a specific symbolic communication, no matter if personal or at larger levels as social or community level. The specific language of coulors is influenced by the cultural background and its basic significations can be decoded if attentively analysing legends and fairytales. This paper will refer mainly to Romanian and German folklore in order to establish the symbolism defining each culture. The purpose is to decode the main signification in order to turn the non-verbal communication items into words. Coming from early history this type of language has been used by contemporary society, mainly in advertising and non-verbal communication of colours turned into a globalized language. Key words: communication, non-verbal, symbolism, language of colours, linguistics În toate culturile lumii culorile și felul în care acestea se combină contribuie la formarea unui limbaj simbolic cu o semantic diversificată, definitorie pentru tipul de cultură careia îi aparține. Legătura dintre limbajul simbolic al culorilor și înțelegerea culturală a mediului în care circulă poveștile și legendele, cel care l-a generat se datorează faptului că sunt expresia unui anumit tip de afectivitate specifică fiecărui popor.În culturile arhaice și cele tradiționale, culoarea are o vloare ritual-simbolică și religioasă [Evseev, 1999, 127] prin care mesajul verbal este amplificat, uneori diversificat și care contribuie la conturarea unui limbaj de comunicare specific. Spațiul restrâns al acestui articol a necesitat o selecție a numărului mare de simboluri pe care cromatica le dezvoltă la nivelul prozei populare. De aceea atenția noastă s-a oprit în principal asupra semnificațiilor pe care le au în basme culorile alb, negru, roșu și verde. Am

460

ales albul și negru, deși conform specialiștilor în arte vizuale nu sunt culori, fiindcă limajul pe care îl creează este amplu și de multe ori contrastant. Verdele și roșul, culori complementare sunt asociate cu imagini pline de vitalitate și speranță, cu un mesaj pozitiv. În societatea modernă, globalizată acest aspect al comunicării nu a dispărut, culorile continuă să aibă un rol important în decodarea mesajelor și de aceea sunt intens folosite în publicitate. Publicitatea a creat un limbaj globalizant prin utilizarea semnificațiilor simbolice ale culorilor. Felul în care publicul reacționază și interacționază în comunicarea bazată pe simbolistica culorilor își are adeseori originea în simbolistica din basmele populare și legende248, mod de interpretare cu care se familiarizează de la vârste foarte mici. Limbajul pe care îl învață prin aceste texte arhaice devine instrumentul cu care vor opera și mai târziu în descifrarea limbajului publicitar. În cercetarea și analiza limbajului non-verbal dezvoltat de simbolistica cromatică din basmele și legendele populare am avut în vedere unele cercetări anterioare din acest domeniu cum sunt cele ale lui Ernest Bernea, Mircea Eliade, Annold Van Genep, cele mai recente ale lui Mihai Coman și Olga Bălănescu sau dicționarele lui Ivan Evseev, Jean Chevalier și Alan Gheerbrant. Dorind sa subliniem caracterul universal al acestui tip de limbaj am extins cercetarea și asupra culturii germane, cu atât mai mult cu cât în spațiul românesc influențele germane sunt puternice datorită prezenței timp de mai multe sute ani a unui număr semnificativ de etnici germani în Transilvania. Forța limbajului non-verbal dezvoltat prin imginea unor culori se explică prin identificarea acestora cu o seamă de componente esențiale vieții, Roșul este culoarea sângelui a focului deci este asociată vitalității, energiei și acțunii. Albul este culoarea laptelui a hranei inițiale asociate mamei natură, zeitate binevoitoare și protectoare a vieții. Imaginea sa este

Se constată în ultima vreme o creștere a numărului de legende urbane, povești legate de anumite clădiri, locuri sau elemente de vegetație. În București există câte o legendă legată de podul unor licee mai vechi (Mihai Viteazul, Iulia Hasdeu, clădirea veche a Colegiului Spiru Haret) în care este prezentă o fantomă albă, a unui elev care a murit misterios chiar în acel pod. Există legende despre locurile în care au fost spânzurători sau despre viața aventuroasă a unor personalități (C. A. Rosetti, Cuza, Carol al II-lea)

248

461

asociată și purității (a devenit culoarea mireselor) și inocenței249. Înțelesurile adânci ale simbolurilor sunt accentuate sau ascunse de elemente cu care intră în relație, fiindcă ele sunt întotdeauna pluridimensionale. Simbolistica atât de bogată a albului este foarte diferită în funcție de contextul în care apare, Albul Ilenei Cosânzene este albul purității, în timp ce o parte din semnificațiile benefice se pierd în cazul ursitarelor sau fantomelor [Bârlea, 170, 127]. Negrul este culoarea pământului, care înghite orice formă de viață, e culoarea întunericului, nopții, adâncurilor pământului, asociată morții și pustiului. Eroul basmelor populare ajunge în lumea de dincolo, un spațiu dominat de întuneric, de negru în care casele și oamenii sunt negrii. Recent compania Orange folosește negrul pentru promovarea logoului său, pentru care a folosit culoarea portocalie250. Mesajul pe care îl transmite este legat de vechea simbolistică a negrului. La început omenirea trăia în întuneric, incapabilă să comunice în mod eficient, dar a venit Orange, ca o lumină plină de speranța și a luminat acest spațiu. În societățile industrializate semnificația exactă a simbolisticii culorilor s-a pierdut, dar conotațiile obiectuale sunt întreținute în limbă prin intermediul unui bogat sistem de expresii frazeologice și prin adjective cromatice ce devin semne secundare. Interesant este faptul că negrul nu este lipsit nici de conotații pozitive, de aceea Albă ca Zăpada (simbolistica albului pur) este înzestrată cu un par negru de abanos, iar Fat Frumos călărește de multe ori un cal negru. În basme există mereu tărâmul oamenilor, lumea cunoscută, în care operează forțele reale și lumea de dincolo, tărâmul celălalt cel în care domină fantasticul, o lume interzisă oamenilor obișnuiți și în care doar ființe deosebite, ca Făt Frumos sau varianta sa feminină Ileana Cosânzeana pot pătrunde. Lumea de dincolo este fie o lume lipsită de culoare, învăluită în cețuri și dominată cromatic de griuri și negruri, fie o lume foarte colorată, cu vegetație luxuriantă, imagine a Edenului. Verdele, simbol al vieții, tinereții și speranței, bucuriei de a trăi, relxării, implicit stării de bine este culoarea dominantă. Situat între albastru și galben, opus roșului cu care se asociază adeseori pentru a simboliza viața, verdele are în general

Îngerii sunt albi, copiii sunt reprezentați prin nunațe foarte deschise apropiate albului. Portocaliul, culoare derivată din roșu (forță și vitalitate) și galbenul solar induce un mesaj pozitiv prin cumularea acestor semnificații
250

249

462

semnificații benefice, dar conține și o nuanță de mister. În limbajul alchimiștilor desemnează latura fertilității lucrurilor dar este asociată și cunoașterii secrete. Interesant este că în evul mediu era culoarea togii medicilor [Evseev, 1999, 484]. În basme și doine, feciorul frumos și mândru este adeseori asemănat cu un păun și descris în tonuri de verde [Coman, 1999, 1988, 13]. Așa cum remarcă J Chevalier și A. Gheerbrant în Dicționarul de simboluri, verdele este culoarea dragostei tinere, plină de nădejde și speranță. Codrul în care se adăpostesc haiducii este o imgine dominată de verdele vegetal, un spațiu ocrotit și prietenos. Societatea modernă resimte lipsa verdelui și de aceea a ieși la iarbă verde este sinonim cu relaxarea și tinerețea spiritului, asociată tinereții naturii primăvăratice, exprimă nevoia întoarcerii periodice în mediul natural. Reclamele ce sugerează relaxarea, tinerețea, entuziasmul folosesc foarte mult verde. Simbolistica sugerată de cromatica imaginilor se constituie într-un mesaj non-verbal coerent, un mesaj a cărui decodare este facilitată de prezența unor stereotipuri ce intră în relație cu elemente magico-religioase consacrate și cu anumite structuri lingvistice. Felul în care acestea se ordonează crează secvențe narative extrem de coerente cu un mesaj foarte puternic. Forța acestor mesaje au impus folosirea sugestiilor simbolice cromatice și în limbajul universalizat al publicității. Bibliografie Alexe, Maria – Aspecte ale simbolismului culorilor în poveștile și legendele populare, art. Vol Conexiuni și perspective în filologia contemporană, editura Universității de Stat din Moldova, Chișinău, 2002 Bârlea, Ovidiu; Muşlea, Ion - Tipologia folclorului, editura Minerva, Bucureşti, 1970 Bernea, Ernest - Cadre ale gândirii populare românești: contribuții la reprezentarea spațiului, timpului și a cauzalității, București, Editura Cartea Românească, 1985 Chevalier, Jean; Gheerbrant, Alain - Dicționarul de simboluri, editura Artemis, București, 1995 Coman, Mihai Mitologie populară românească, Editura Minerva, București, 1988 Eco, Umberto – Limitele interpretarii – editura Polirom, Iaşi, 2007 Guenon, Rene – Criza lumii moderne – editura Humanitas, Bucureşti, 2008

463

dr. then. knowledge Introduction The essence of language is human activity— activity on the part of one individual to make himself understood by another. It is a definition that emphasizes the role of language as a means by which human beings communicate with each other. Viorica BANCIU Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane. Our job as language teachers is. One is that language is an activity that humans participate in when they wish to communicate with each other. If a student is to participate in the communicative act with speakers of another language. includes both linguistic competence and this second kind of knowledge that concerns the appropriate choice of language for the many social situations in which people find themselves. The most important task language teachers have is the presentation of instructional programs that will permit students to acquire a sense of linguistic and social appropriateness in the use of the language they are striving to learn. Universitatea din Oradea Abstract This paper has considered two notions about languages. We have pointed out that every normal native speaker of a given language knows—subconsciously—that set of rules for his or her language. words. rule. language. Key words: communicative competence. in part. Together these two kinds of knowledge can be termed communicative competence (Savignon. acquisition. is eloquent in its simplicity. and activity on the part of that other to understand what was on the mind of the first. The other is that a language can be characterized as a set of inter-related rules that govern the form and distribution of sounds. to facilitate that acquisition. Language learning. written over a half century ago. and phrases which make up the sentences of that language. 464 . 1924 Jespersen's characterization of language. then s/he must acquire linguistic competence in that language.Linguistic and social aspects of communicative competence Lector univ. —Jespersen. This kind of knowledge has been called linguistic competence. 1972).

Parece que no habla espanol. their ambitions. Garcia: Ay de mil Lo siento serlor. Garcia: Aqui hay un senor que quiere algo. In observing Maria's speech. The first thing that we might notice is that this exchange between Maria and Mr. Smith would not have known what was on her mind. Mr. speaks to the role of language. Maria: What you want. 10. 7. Jess. 11. meester? 8. guar Jew wan? it may well have been that Mr. Smith: Thank you very much. One go dis estreet two handred yars. Mr. Maria! Ven aca! 5. But what is language? Perhaps by examining the continuation of the above conversation we can begin to answer that question. Smith and Mr. Smith: Can you tell me where the post office is? 4. their ignorance of certain facts. turn to the lefta. otherwise.While involved in this human activity. We should note that implicit in Jespersen's definition is that the individuals involved in this activity must be speaking the same language. Mr. papa? 6. Smith: Excuse me. Smith: I'm sorry to bother you. Sr. Two individuals have successfully let each other know what is on their respective minds. 2. again. Maria: iQue quieres. Smith fits Jespersen's characterization of language. Mr. speakers of English will have noted 465 . sir. to communicate what each individual has on his or her mind.l It is obvious that Mr. Sr. Jespersen's definition. their feelings about certain objects or events. Maria: For nothing. the activity could not succeed in its objective—that is. individuals inform each other of their desires. Sr. Garcia: iComo? 3. Is dere. Consider the following: 1. However. Garcia will not succeed in communicating with each other although each was speaking what is clearly a language. and the attempt at communication would have ended in failure. Maria: Yes. their plans. I appreciate your help. about what is on their minds. if Maria had said in the beginning. but can you tell me where the post office is? 9. in short. no le entiendo.

al 1994) To summarize these introductory remarks... This would suggest that speakers of English have some norm or standard of grammaticality against which they can compare utterances to determine whether or not the utterances are like those that a native speaker of English would produce. is readily recognized as approximate but clearly non-English. that is. One goes up this street. we know that speakers of English would typically have formed that question by asking What do you want? Even though Mr. but intuitively s/he would know that it was ungrammatical. When Mr. Smith apparently understood what was on her mind. we must assume that he followed a set of rules which determined that the order should be / appreciate your help. English speakers would probably agree that the closest English equivalent to Maria's instructions would be either You go up this street. Exactly how 466 .that even though the question What you want? communicates. A speaker of English knows that in some way Maria broke the rules of English question formation when she produced the question What you want? This does not mean that the native speaker of English could immediately inform Maria in what way the sentence was ungrammatical. Smith said. One go dis estreet. This capacity appears to be similar to that of someone who knows the rules of chess and can judge whether or not a particular move made by a player conforms to the rules of the game. / appreciate your help.. the pronunciation of those words and even the choice of the words. It follows that this subconscious knowledge of the rules of English that permits the speaker of English to judge grammaticality is precisely the set of rules that s/he adheres to in producing English utterances. Rules such as those that determined the grammar (including the pronunciation) of that sentence must also be instrumental in all the English utterances that Mr. Since your appreciate help I or help appreciate I your or many other arrangements of those four words are non-English.(Delahunty et.. or let us say. one go. . or. for example. that are ungrammatical. Maria's instructions. . . it somehow violates what we know about English. clearly ungrammatical English.. we can easily agree with Jespersen that language is an activity that permits people to communicate with each other. s/he might not be able to quote her a rule for question formation. less likely. he followed rules of English that determined the order of the words. Smith has produced or will produce in the future. It is apparent that speakers of English have little difficulty recognizing sentences or even parts of sentences. That is. . Communication can be accomplished if the interlocutors share at least some of the same rules of a particular language.

It also helps us understand how it is that we are capable of comprehending sentences that we have never heard before in our entire lives. In the sections that follow we shall briefly examine various kinds of rules found in languages that begin to explain this remarkable capacity that humans have to produce and understand sentences thus making it possible for them to speak and to communicate what is on their minds. helps us to comprehend the remarkable ability which people have to produce the endless number of sentences required to deal with the endless number of situations in which they become involved during their lives. teeth. Even when certain sounds are used in two or more languages there may be differences in the possible distribution of those sounds in the two languages. Yet anyone who shares the knowledge of the rules of English grammar understands immediately who did what. even though we understand What you want? we know that it does not conform to the rules of English which require the addition of do to produce What do you want? If teachers of English to speakers of other languages are to help students acquire the ability to communicate successfully with people who speak English.much of a common language is required for communication is not known. Rules of pronunciation The human vocal apparatus-which includes the lungs. tongue. as suggested by the preceding discussion. However. A suggestion of this difference in distribution of sounds for Spanish as contrasted with English is found in Maria's 467 . The closer the student comes to complete mastery of those rules. The notion that language is rule-governed. vocal cords. the subset of all possible sounds used in one language will not coincide completely with the subset of sounds used in any other language. 1974. it is characteristic of that huge potential that only a small subset of sounds is systematically used in speaking any one language. and the oral and nasal cavities-is physically capable of producing a huge variety of sounds. then they must provide the opportunity for the students to acquire the rules of sentence production and sentence comprehension that native speakers of English possess. Furthermore. was never uttered by anyone before August 1. It is almost a certainty that the sentence Richard Nixon resigned from the office of the Presidency of the United States. the greater becomes the chance that s/he can successfully enter into the communicative activity called language described by Jespersen. We readily understand What you want?but perhaps would not understand Guar jew wan? as equivalent to What do you want? Furthermore. uvula.

It is apparent that Maria is following Spanish phonological rules when she produces estreet for street] that is. Those same consonants. Mr.pronunciation of street as estreet. The phonological rules of English simply do not permit words that begin with Ip-. The same cluster at the beginning of a word would be rejected as non-English. There is no question here of a Spanish speaker's physical ability to produce the cluster st. but are found in hundreds of words such as please. Smith said to Maria. It must be emphasized that we have just barely scratched the surface. that there are rules in each language that restrict or govern the distribution of a limited number of sounds used in the pronunciation of the words. she avoids a combination of sounds that would violate the rules of Spanish by separating the s and the t. however. According to the rules of English phonology this is an acceptable cluster. that is.as in star. in Spanish the sequence st at the beginning of a syllable is "ungrammatical". Another example of difference in distribution of sounds in two languages can be seen when we consider the last sound in the English word song (spelled ng). what we have observed is one of the peculiarities of natural languages. There are no logical explanations why any sound or combination of sounds that are physiologically possible for any human to produce are employed in some languages but not others. From the above examples we begin to gain some insight into the nature of phonological rules in natural languages. that differences such as the one described above do exist. and stop. phrases. This combination of sounds conforms to the pronunciation (phonological) rules of English. and sentences of that language. For instance. According to the phonological rules of English this sound is not used at the beginning of words. The word help contains the sequence Ip. There are many other examples of phonological constraints that are found in natural languages. She does this by adding a vowel to which the s can be attached in a separate syllable. The fact remains. and plan. The phonological rules of any 468 . However. steer. rather. it does not conform to the phonological rules of that language. but only if it occurs at the end of a syllable. however. Exactly how or why the particular set of rules for each language evolved as it has can only be discussed from an historical point of view. namely. In English there are hundreds of words that begin with the consonantal sequence st. According to the rules of Spanish there are no words that begin with this cluster. in the order pi are not only possible. stone. play. / appreciate your help.

(match box? matchbox?). b. ice-cream? There would surely be those who would want to count some of these examples as two words. It is doubtful that any reader took exception to this because it appears that speakers of all languages are capable of subdividing their language into linguistic units which they label with terms equivalent to word. and sentences in any one language is relatively small. For now. the concept of word is sufficiently clear that we can consider some aspects of the grammar of words without too much concern for a concrete definition of the term itself.one language as well as those that might apply to all languages are many and they are complex. most would readily agree that the sentence. c. 469 . himself. Falk. We will look at some of those contexts a little later. strawberry. phrases. In spite of this seemingly universal capability. matchbox. The subset of all possible sounds and the distribution of the sounds in that subset used in the production of words. contains six words. succinct. Rules of word grammar In the preceding section we freely used the term word when we talked about rules of pronunciation. John quickly picked six green apples. Chap. Thus. it remains extremely difficult for linguists or grammarians or lexicographers to give a precise. In spite of possible disagreement on examples such as these. Most speakers of English would agree most. we can conclude this brief discussion of phonological rules by restating these broad principles: a. There might be less agreement on the number of words in I'm sorry he's not here. How are the contractions I'm and he's to be counted? And what about words like nevertheless. All normal human beings are capable of producing a very large number of sounds with their vocal apparatus. 1973. of the time if they were asked to specify the number of words in a given utterance. Part of the complexity lies in the fact that the pronunciation of particular words and phrases depends upon their grammatical function in different contexts. The phonological rules of natural languages are arbitrary in that there is no logical reason why certain sounds and their distr