INTERDISCIPLINARY RESEARCHES

CREATION AND CREATIVITY IN THE 21st CENTURY

2

Sebastian CHIRIMBU, Maria ALEXE, Adina BARBU-CHIRIMBU Georgeta COSTACHE, Eduard IONESCU, Ramona SIMUŢ, Denisa DRĂGUŞIN, Alexandru BURDA (coordonatori ediţie)

INTERDISCIPLINARY RESEARCHES CREATION AND CREATIVITY IN THE 21st CENTURY Versiune electronică

Editura STEF Iaşi, 2012
3

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Creation and creativity in the 21st century : Interdisciplinary Researches; coord.: Sebastian Chirimbu, Maria Alexe, Adina BarbuChirimbu, ....- Iaşi : Stef, 2012 Bibliogr. ISBN 978-606-575-184-2 I.Chirimbu, Sebastian (coord.) II. Alexe, Maria (coord.) III. Barbu-Chirimbu, Adina (coord.) 81

Coordonator colecţie Interdisciplinaritatea: Lect. univ. dr. Sebastian CHIRIMBU Lucrarea este publicată cu avizul CENTRULUI DE CERCETĂRI, RESURSE şi STUDII EUROPENE din cadrul Parteneriatului Instituţional „Îmbunătăţirea capacităţii de inserţie a tinerilor pe piaţa europeană a forţei de muncă prin intermediul programelor de formare, tehnologiei informaţiei şi comunicării” dezvoltat între Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni” (MAE), Fundaţia „Generation Europe Romania”, Centrul „Pro Europa”, Centrul de Formare în Alternanţă „Cefora”, DPIPP-Crevedia şi Fundaţia” Profesia 2000+” (Liceul Teoretic „Ecoprof”) cu sprijinul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (Direcţia Alternative Educaţionale) şi Editurii Stef ( Iaşi).

Editura STEF este acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior. Mai multe detalii puteţi obţine la adresa: www.cncsis.ro.

Toate drepturile rezervate. Autorii sunt direct responsabili de alegerea şi prezentarea datelor conţinute în articole, de autenticitatea şi originalitatea acestora, cât şi de opiniile exprimate în articolele din volumul de faţă. Conţinutul acestei lucrări este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996.

4

MULŢUMIRI SPECIALE:
Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti – d-nei Inspector General Adj. Crenguţa PASCALE Departamentului de Limbi Străine ( Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti) – d-nei Director prof. univ. dr. Zoia MANOLESCU Inspectoratului Şcolar – sector 2 – Invăţământ preprimar – Inspector prof. drd. Georgeta IORDACHE Facultăţii de Utilaj Tehnologic (Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti) – d-lui Decan prof. univ. dr. ing. Ion DAVID Centrului de Cercetare TSCI ( Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti) – d-nei director conf. univ. dr. Carmen ARDELEAN Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni”- d-lui Director Cristinel DUMITRU Centrului de Conferinţe SIQUA – d-lui Director Florin TUDOR Editurii STEf, Iaşi

Organizatori-parteneri în proiectele de cercetare şi manifestările ştiinţifice dedicate INTERDISCIPLINARITĂŢII IN EDUCAŢIE:
Centrul de Cercetări, Resurse şi Studii Europene - Parteneriatul Instituţional ICIATPEFMPIPFTIC Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni” Facultatea de Utilaj Tehnologic şi Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare- UTCB Centrul de Cercetare „Religie şi Ştiinţă” – Editura Universităţii Emanuel din Oradea Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (Direcţia Alternative Educaţionale) Editura Stef, Iaşi

5

COMITETUL ŞTIINŢIFIC (RECENZORI ŞTIINŢIFICI) Prof. univ. dr. Floare CHIPEA, Universitatea din Oradea Conf. univ. dr. Eduard IONESCU, Universitatea „Spiru Haret” Conf. univ. dr. Jose VILA , ERI-CES – University of Valencia, Spain Conf. univ. dr. Felix NICOLAU , Universitatea Hyperion Conf. univ. dr. Tamara CEBAN , Facultatea de Litere, Universitatea „Spiru Haret” Conf. univ. dr. Elena GURGU, Universitatea „Spiru Haret” Conf. univ. dr. Vihren BOUZOV, St. Cyril and St. Methodius University of Veliko Turnovo, Bulgaria Conf. univ. dr. Carmen ARDELEAN, Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti Lect. Director Dara TAFAZOLI, Culture & Art Research & Training Centre, University of Applied Science & Technology Culture & Art, Mashhad Iran Lect. univ. dr. Maria ALEXE – Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti / Universitatea Naţională de Arte Lect. univ. dr. Ramona SIMUŢ, Facultatea de Litere, Universitatea Emanuel din Oradea Lect. univ. dr. Sebastian CHIRIMBU – coordonator parteneriat instituţional / Dept. Limbaje Specializate Universitatea „Spiru Haret” Lect.univ. dr. Denisa DRĂGUŞIN, Facultatea de Litere, Universitatea „Spiru Haret” Lect. dr. Silvia RAŞCU PISTOL, Facultatea de Litere, Universitatea”Spiru Haret” Lect. dr. Viorica BANCIU, Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, Universitatea din Oradea Mls. Amalia LEITES, Universidade Federal de SantaMaria Prof. Mariana CROITORU, Centrul CRED, Târgovişte (Dâmboviţa)

6

SECŢIUNEA : EDUCAŢIE, INTERDISCIPLINARITATE ŞI COMUNICARE EDUCATION, INTERDISCIPLINARITY AND COMMUNICATION

7

Asistenţa psiho-pedagogică a studenţilor din învățământul la distanţă. Între creativitate și suport tehnologic

Lector drd. Beatrice ALMĂŞAN Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei – Departament CREDIS Universitatea Bucureşti

Abstract Modern digital technology offers a large numbers of opportunities to develop our pedagogical skills and curricula, but does it help us to have a close connection with our student?. Virtual campus helps us to be in touch with our students permanently and to ignore distance. The main research question is: How can a professional psychological assistance develop on virtual campus. A research sub-question refers to the differences that should be taken into consideration due to the students various professional background and age. The second one concerns the way in which tutor – student relationship evolves during the eLearning process. Practice proved that just giving and receiving materials is not enough for most of the learners and that they need psychological assistance. The author experience is based on The Program for Pre-schools and Primary Schools Teachers, a program that started in 2005 the first students graduating in 2008. Most of the examples concern the academic subject Foreign languages because it is one which is quite embarrassing for adult students. The research methodology is that used for a case study. Key words: psychological assistance, eLearning methodology, tutorstudent relationship Aspecte generale Tema pusă în discuție de acest studiu abordează abordează abordează o problemă legată de educația la distanță, un tip de educație modern a cărui dezvoltare a apărut ca necesară în contextul globalizării și tehnologizării. Dezvoltarea sa a devenit posibilă datorită utilizării pe scară largă a internetului și thnologiilor digitale. Deși învățământul superior la distanță s-a dezvoltat în România în ultimii 15 ani sub toate formele – studii 1.

8

de licență, master, programe de perfecționare. În campul educațional românesc această temă este încă puțin explorată, dar la nivel international se incearca adaptarea şi descoperiresa unor noi perspective de abordare teoretica şi practica. Departamentul Credis al Universității București este printre instituțiile care au contribuit la dezvoltarea programelor de învățământ la distanță atât prin înființarea unor facultăți și masterate cât și prin inițerea unor abordări teoretice. Un rol important în dezvoltarea și perfecționarea pregătirii studenților l-a avut înființarea Campusului Virtual care se folosește începând cu anul 2003. Campusul Virtual UniBuc. Acesta reprezinta o platforma electronica foarte eficienta atat in pregatirea studentilor la forma de invatamant la distanta dar şi pentru evaluarea acestora. El oferă informatii rapide, actualizate şi structurate, intr-o forma accesibila studentilor de toate categoriile. În anul 2005 a debutat în cadrul Departamentului Credis al Universităţii Bucureşti programul de studiu Pregătirea Personalului Didactic pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar, prima promoţie a absolvit în 2008 şi de atunci tot mai mulţi studenţi au optat pentru el. Programul de studiu este de tip învăţământ la distanţă şi se adresează, cadrelor didactice deja existente în sistem dar care nu au o pregătire de specialitate de tip universitar sau celor care vor să devină educatori şi învăţători. Curriculumul acestuia este complex, adecvat cerinţelor unui învăţământ modern şi performant. Studiul de caz pe care îl propunem se referă la învăţarea limbilor străine. Am ales acest subiect al curricumului, fiindcă am considerat că prin prin complexitatea problemelor pe care le ridică este ilustrativ pentru necesitatea asistenţei psihologice în învăţământul la distanţă. Aspecte ale învățământului ID în cadrul Universității București Învățământul la distanță este un sistem complet de învățare, ce îndemplinește o serie de funcții care sunt evidențiate in activitatea ID și care contribuie și la dezvoltarea unor programe conexe cum sunt cele de tip Life Long Learning. Gestionarea sistemului, evaluată în acest moment prin Comisia ARACIS și se realizează practic printr-o coordonare pe mai multe paliere. a. Managementul/ concepția învătământului la distanță 2.

9

b. Producția de cursuri c. Difuzarea de materiale , suport de curs, ghiduri şi auxiliare d. Sprijinirea învățării e. Certificarea /recunoașterea studiilor. Unele dintre cele mai răspândite aplicaţii ale programelor de tip eLearning se adresează adulţilor, mai ales celor care doresc să se perfecţioneze să îşi ridice gradul de pregătire profesională printr/un program ce asigură o abordare flexibilă. Aceştia utilizează acest tip de programe, fiindcă trebuie să muncească şi să înveţe în acelaşi timp. Aproape toţi participanţii sunt foarte entuziaşti la începutul perioadei de studiu dar, din păcate descoperă destul de repede ce greu este să lucreze şi să muncească în acelaşi timp, să nu îşi abandoneze familia, să relaţioneze cu colegi de vârste foarte diferite, mulţi dintre ei mai tineri. Sunt moment dificile, derutante, peste care nu toţi cei înscrişi în program pot trece fără ajutorul tutorelui de an, ajutor care trebuie să vină mai ales din partea unui cadru specializat (psiholog, specialist în metodologia predării la adulţi, pedagogi) şi care trebuie să se realizeze în colaborare cu profesorul de specialitate. În acest tip de învăţământ Campusul Virtual este de un real ajutor, menţinând o legătură constantă între managerul de curs, profesorul de specialitate şi cursanţi. 3. Ipoteze de lucru Inițierea unei cercetări privind asistența psihologică pe care echipa din cadrul Facultății de Pregătire a Personalului pentru Învățământul Primar și Preșcolar (PPP) o poate acorda studenților săi s-a datorat necesității de a răspunde la anumite întrebări. Întrebarea principal în jurul căreia s-a dezvoltat cercetarea a fost următoarea: Se poate acorda o asistență psihopedagogică eficientă cu ajutorul Campusului Virtual al departamentului? Au rezultat o serie de întrbării secundare ce au conturat cercetarea. A stabili relaţii corecte şi dinamice prin campusul virtual pare ceva foarte simplu. Este oare aşa? Aceasta este una dintre întrebările la care ne propunem să răspundem. Ceea de a două se referă la modul în care relaţia formator- student trebuie construită şi supravegheată astfel încât studentul să primească, atunci când este cazul ajutor psiho-pedagogic specializat. Simpla postare la timp a materialelor şi verificarea temelor s-au dovedit acţiuni insuficiente pentru a-i ajuta pe studenţi să parcurgă în condiţii optime cei trei ani de studiu. S-a dovedit că unii dintre ei nu ştiau cum să utilizeze informaţiile ceea ce ducea la eşecuri dezamăgitoare. Incapabili să înţeleagă

10

singuri ce se întămplă, cum să îşi ordoneze priorităţile şi să îşi evalueze munca, unii studenţi abandonau studiul chair după prima sesiune. Asistența pedagogică oferită de Campusul Virtual se referă și la modul în care studenții, mai ales cei din anul I învață să folosească multitudinea de material bibliografice. Studenții de la ID erau derutaţi şi de faptul că profesorii le indicau materiale provenite din mai multe surse. Mulţi profesori înainte de a redacta un curs sau un manual constriesc un Reader adică o culegere de texte şi exerciţii pe care le consideră importante, selecţia este făcută în funcţie de necesităţile fiecărei grupe în concordanţa cu abilităţile lor de învăţare şi cu nivelul de cunoştinţe. În învăţământul la distanţa, în lipsa mai multor întâlniri directe, evaluarea profesorului de specialitate este greu de făcut la început și de aceea se poate întâmpla ca el să nu corespundă în totalitate nevoilor studenților. Acest Reader reflectă concepţia profesorului despre nevoile studenţilor săi [Underhill, 2002, dar manualul care trebuie să urmeze se poate îmbunătăţii prin feed-backul realizat prin diversele secţiuni ale campusului virtual. 4. Aspecte teoretice și metodologice Aşa cum am stabilit deja în capitolul anterior, un formator implicat în învăţământul la distanţa are nevoie, pentru a obţine rezultate satisfăcătoare de o pregătire psiho-pedagogică de specialitate. În cazul particular al limbilor străine cea mai mare parte a materialelor metodologice sunt orienate spre utilizatorii tineri sau în cazul cursurilor pentru adulţi spre cursurile specializate (limbaj econimic, juridic, cursuri de îmbunătăţire a competenţei de scriere etc). Cursanţii specializării Pregătirea Personalului Didactic pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar sunt în cea mai mare parte utilizatori de nivel începător sau mediu general, categorie pentru care oferta nu este foarte generoasă. Acesta este încă un motiv care conduce la instalarea unui sentiment de anxietate, datorat faptului că nu se regăsesc uşor într-un grup ţintă. Formatorii au considerat necesar să le explice cursanţilor cum să înveţe, să le crească impicarea insistând asupra faptului că învăţarea unei limbi străine(L2) este un proces în dezvoltare [Hutchinson, Waters: 1987; 128]..Au fost discutate şi strategiile adoptate şi baza lor teoretică. Cele mai importante au fost următoarele: a. Învăţarea centrată pe student aspect metodologic ce permite studenţilor să profite de un număr mare şi variat de activităţi şi să devină

11

mai încrezători în propriile forţe, fiindcă fiecare poate învăţa aşa cum doreşte, exprimându-se cum şi când doreşte, Este cunoscut faptul că adulţii au deja anumite deprinderi formate şi faptul că profesorul ţine seama de aceste deprinderi şi îi ajută să se integreze în colectiv, adaptându-se metodei generale de învăţare contribuie la depăşirea stresului provocat de învăţarea unei limbi străine. Profesorul devine faciltator şi coordonator al activităţii studenţilor şi îi ajută să îşi formeze deprinderi de învăţare independentă. Pentru a acorda o asistenţă corectă şi eficientă trebuie să monitorizeze feedbackul şi să folosescă în mod craetiv dialogul cu studenţii. Campusul virtual poate reprezenta un avantaj pentru că permite monitorizarea unor acţiuni multiplr, creative şi diferenţiate, permiţând alternarea unor sarcini de lucru mai tradiţionale (cu care studenţii sunt deja familiarizaţi) cu alte în care se utilizează metodologia modernă. Datorită posibilităţii de a folosi materiale de diferite tipuri îl poate ajuta pe student să se situeze într-o situaţie de comunicare cât mai apropiată de cea reală. b. Învăţarea prin crearea unor contexte lingvistice. În cazul studenţilor care se înscriu în învăţământul la distanţă cei mai mulţi au deja nişte cunoştinţe, chiar dacă neconsolidate şi haotice. Profesorul de limbă străină trebuie să creeze situaţii atractive de învăţare care să-i ajute să îşi organizeze cunoştinţele şi să le amplifice. Se grupează cunoştinţele de vocabular sub anumite etichete sau se dezvoltă o reţea de ip mindmaping. c. Abordarea psihologică Practica adovedit că în cazul grupurilor de adulţi cu vârste diferite, înscrise în învăţământul la distanţă acest tip de abordare este chiar mai necesar decât în clasele tradiţionale. Această abordare se poate realiza datorită multiplelor forme de comunicare pe care le oferă spaţiul virtual, unde discuţiile pot fi individuale, specialistul ajutând-l pe student să îşi evalueze potenţialul de învăţare şi resursele. d. Metoda etnografică. Considerată mai ales o metodă de evaluare calitativă a procesului de învăţare interactivă [Scollon, Ronald T. 1979], metoda este de mare ajutor, fiindcă permite o participare largă şi interpretarea datelor procesului de învăţare. În timpul primei întâlniri cu studenţii aceştia sunt încurajaţi să ţină un jurnal în care să-şi noteze progresele, exerienţele lingvistice, problemele pe care le întâpină în învăţare [Chaudon: 1998; 46-47].Acest exerciţiu ce a părut la început foarte cidat pentru studenţi, a permis formatorilor identificarea şi ulterior soluţionarea diferitelor probleme. Un dezavantaj ar fi timpul pe care aplicarae metodei îl necesită. Rezulatele au fost însă foarte încurajatoare.

12

5. Obiective Obiectivele prezentei cercetări au fost : Folosirea facilităţilor oferite de campusul virtual pentru a ajuta studenţii să treacă peste momentele de anxietate şi să îşi continue studiile. Explorarea și identificarea nevoilor studenților Flexibilizarea campuslui virtual pentru a-I ajuta să se familiarizeze cu metodologiile moderne de predare. Foloseirea consilierii psiho-pedagogice pentru eficentizarea achizițiilor învățării Toate aceste obiective au fost dezvoltate şi urmărite atât de profesorul de specialitate cât şi de specialistul în consiliere pentru a putea atinge unl dinobiectivele majore ale prgramului de consiliere pentru a reduce abandonul şcolar. 6. Prezentarea experimentului Iniţial nimeni nu şi-a dat seama că studenţii vor avea nevoie de consiliere psiho-pedagogică şi că acesta va fi una din principalele sarcini ale managerului de curs. [Alexe, 324]. Organizarea activitatilor s-a făcut conform specificului învăţământului la distanţă din cadrul departamentului CREDIS al UB Acesta se bazează pe întâlniri faţă în faţă cu rolul de a prezenta cerintele, obiectivele activitatii, distribuirea informatiilor şi recomadari privind modul de parcurgere a materilelor şi mai apoi de solutionare a intrebarilor ridicate de studenti. Materialele sunt prezentate şi prin intermediul campusului virtual –iar in cadrul forumurilor de discutie sunt făcute recomandari. Odată cu desfăşurarea primului semestru a devenit evident că activitatea de consiliere din timpul întâlnirilor faţă în faţă nu era suficientă şi atunci a apărut ideea de a desfăşura o activitate de consiliere şi pe Campusul Virtual. Platforma Campus Virtual este astfel dezvoltată, încât poate raspunde nevoilor de interacţie profesor – studenti- tutori. Alaturi de tutorii de specialitate există şi tutori consilieri care au rolul de a motiva – susţine –sprijini pe studenţi în achiziţia unor abilităti şi competente practice sau de a-i motiva,oferindu-le suportul necesar pentru comunicarea cu ceilalaţi studenţi. Pentru cei timizi sau pentru cei care din cauza vârstei nu îndrăzneau să adreseze întrebări în cadrul întâlnirilor directe, extinderea consilierii în spaţiul generos al campusului virtual a reprezentat o soluţie salvatoare. Mai ales în primul an este important să simtă că cineva este alături de ei şi să afle datorită discuţiilor de pe forum că nu sunt singurii care au anumite probleme.

13

ceea ce înseamnă evaluare. Acest aspect este amplificat în cazul secţiei de pregătire a personalului pentru învăţământul preşcolar şi preprimar. Atribuțiile de suport ale tutorelui sunt atât de tip academic. activităților de socializare. dar riscul apariţiei lor este amplificat de vârsta cursanţilor şi de lipsa lor de deprinderi şi de competenţe lingvistice. Este deja un fapt cunoscut că unul din motivele pentru care studenţii se înscriu în învăţământul la distanţ este şi posibilitatea de a evita întânirile directe în care să fie supuşi judecăţii profesorilor şi colegilor. negociere a conținutului și de monitorizarea a progresului. Studenţii pot alege cu cine comunică şi în ce fel. îndrumare. Studenților li se facilitează accesul la centrul de resurse atât prin acces direct (permis de bibliotecă) cât și on line. mai ales în cazul anumitor discipline (limbile străine) mangerii de curs au considerat necesar să analizeze situația și să găsească o rezolvare care să fie eficientă pentru toți studenții și de aceea aceasta a însemnat și utilizarea Campusului Virtual. Tipurile de support oferite sunt: de informare. dacă nu sunt mulţumiţi de modul în care se defăşoară comunicarea o pot întrerupe. orientare profesională. În cazul lor anxietatea se poate datora şi schimbării de roluri. care va fi subiecul comunicării. În fiecare semestru există două întâlniri tutoriale în cadrul cărora are loc o comunicare sincronă. fiindcă problemele de metodologie a învăţării sunt mai complexe. Le este frică să nu se facă de râs în faţa colegilor şi a profesorilor. În spaţiul virtual comunicarea se face mai uşor. Grupele de începători prezintă un risc mai ridicat. de faptul că aceşti studenţi sunt la rândul lor formatori pentru elevii lor. Liniile de comunicare deschise în aceste întâniri se dezvoltă prin intermediul Campusului Virtual. faţă de alte specialităţi. existând riscul unor observaţii neplăcute. Se dezvoltă o anumită frică de a răspunde. Observând creșterea gradului de anxietate a studenților. fapt dovedit şi de extinderea reţelelor de socializare. deoarece învăţarea unei limbi străine presupune folosirea altor strategii didactice. mai ales în cazul începătorilor este un aspect cheie al obţinerii succesului în învăţare. videoconferințelor. Probleme de anxietate pot apărea în cazul oricărui process de învăţare. aplicării directe a unor metode coercitive. cât și de consiliere psihologică prin diferite mijloace. Pe de altă parte tutorii pot 14 .Serviciile de consiliere oferite studenților de la ID sunt organizate astfel încât se desfășoară pe mai multe paliere de comunicare. chiar atunci când ştiu răspunsul. Acestea din urmă au fost cele pe care prezentul studiu le-a analizat prioritar. Supravegherea modului în care anxietatea datorată dificultăţilor de învăţare a unei limbi străine. față în față.

dar cel puţin tot aşa de important şi nu doar pentru studenţii mai slabi. In cadrul specializarii PPP aşa cum a fost deja menţionat grupul de studenţi este format din adulţi implicaţi în activităţi sociale cu responsabilităţi de natură familială. afective şi de invatare. de aceea abandonul poate surveni datorită suprasolicitării datorate gestiunii defectuoase a timpului şi resurselor de învăţare. În cadrul Departamentului CREDIS procesul de comunicare este supervisat de doi tutori. Aceste aspecte de natură a asigura integritatea morala şi psihică a studenţilor permit canalizarea energiilor psihonervoase în organizarea activitaţii de învaţare şi obţinerea unor rezultarte bune şi chiar a performanţelor şcolare. socială şi profesională. Datorită asistenţei consilierilor de psiho-pedagogie dicuţiile pe forum au devenit mult mai active. mai deschise şi mai diversificate. de sanatate . Ajutorul psihologic este mai puţin vizibil. dar şi de de discutii individualizate (ce se pot desfăşura ăn mediul virtual pentru cei din alte localităţi) cu privire la probleme administrative (inclusiv financiare. Sarcina profesorului de limbi străine este mai clară. unul se ocupă de cunoştinţele de specialitate (un profesor de limbi străine) al doilea este un specialist cu o serioasă pregătire psiho – pedagogică. încarcă materialele pe campus şi oferă soluţii pentru parcurgerea lor corectă. ajutându-i să-şi formeze deprinderi de învăţare corectă. pentru studenţii secţiei Pregătirea Personalului Didactic pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar. Formatul Forumului permite studenţilor să se organizeze în anumite grupuri.avea la rândul lor anumite probleme privind buna defăşurare acestui proces. Timpul limitat al studenţilor. Pentru fiecare student ce se constituie intr-o situatie individualizata este nevoie de un set de metode de cunoastere a intereselor/ motivatiilor. Inţial în sprijinul învăţării unei limbi străine –în cadrul Departamentului s-a creat posibilitate a ca studentul să îşi îmbunătăţească activitatea prin împrumutul unor carti/CD/casete de la biblioteca sau pentru cei cu acces mai greu la internet în staţiile de lucru din cadrul departamentului. Atunci s-a recurs la materialele – suporturile de curs – prezentate online care permit studentului să primească un feedback rapid şi eficient prin intermediul chat-ul sau a formului de discuţii. În vederea reducerii abandonului şcolar. dificultăţile de deplasare şi de încadrare în programul de lucru al personalului departamentul sunt elemente care au redus efectul acestor măsuri. 15 . conducerea Departamentului CREDIS a considerat necesar să implementeze un program de asistenţă psihologică realizată prin mijloacele specifice învăţământului la distanţă.

feedbackul este aproape instantaneu. fapt ce permite profesorilor să înţeleagă problemele cu care se confruntă studenţii. să iniţieze dezbateri legate de probleme de studiu sau modalităţi de abordare.relevanţa currciculară –curricula răspunde nevoilor actuale de pregătire în domeniul şi este corelată cu activităţile /cerinţele învăţământului românesc şi european. de aceea am făcut o evaluare a studenţilor la sfârşitul primului semestru şi apoi după cel de al doilea. La aceste discuţii pot participa. de aceea conluziile acestui studiu nu sunt decât concluzii parţiale. Unii dintre studenţi au devenit mai ales pe parcursul semestrului al doilea foarte motivaţi şi activi. conştierntizarea şi autoreglarea comportamentului studenţilor . Compararea rezultatelor a evidenţiat o sădere a stării de anxietate la studenţii care au fost activi în cadrul Campusului Virtual.să urmărească fire de discuţii specifice. prin recunoaşterea diplomeleor şi a suplimentelor de diplomă.calitatea proiectării şi desfăşurării situaţiilor de învăţare . ajungând chiar să îi îndrume pe colegii lor. Limba străină este o disiplină care se studiază în cadrul Departamentului CREDIS pe parcursul anului I. Succesul acestui program de formare initiala pentru specializarea PPP se datoreaza şi elaborarii şi constructiei unui plan de studiu tinand cont de factori pedagogici cum ar fi. permiţând intervenţii rapide şi corecturi în cazul unor neînţelegeri. Le vom enumera pe cele mai importante : 16 . Concluzii Considerăm că rezultatele obținute aduc noi puncte de reper și valori ce sunt evidețiate printr un aparat metodologic complex și variat care a permis soluționarea principalei ipoteze de cercetare. Datorită calităţilor tehnice ale Campusului Virtual. Campusul virtual poate fi utilizat în asistența psihologică a studenților de la ID : Experimentul descris anterior nu s-a încheiat. atât profesori cât şi studenţi. • stilul educaţional al profesorului adecvat grupului şi cu deschidre spre fiecare cursant adaptat învăţământului online • nivelul de aşteptare şi interesul faţă de rezultatele la învăţătură –sunt prezentate la începutul şi sfârşitul fiecărui semestru prin sesiuni speciale de consliere şi îndrumare pentru încurajarea .

Comunicarea în cadrul Campusului fiind o comunicare asincronă şi sincronă s-a dovedit foarte eficientă în activitatea de consiliere 2. consolidarea și dezvoltarea modalităților și serviciilor de asistentă psihopedagogica care să răspundă nevoilor individuale și de grup. vol 1 Editura Universitară. Craig .Starting from the L2 User.International Scientific Conference „eLearning andSoftware for Education” Bucharest. Edward Arnold. La nivel practic va fi necesară construirea. 2000 17 . 1998 Cook. Cambridge Applied Linguistics Series. EUROSLA 10. Totodată varietatea datelor teoretice trebuie să fie amplificată printr-o activitatea de rafinare și îmbogatire a taxonomiilor și chiar print-o fundamnetare și diferențiere mai clară a metodologiei privind consilierea și orientarea profesională. 2011. Great Britain. Editor: Michel H. Krakow. Research on teaching and learning. Book of Abstracts.Second Language Learning and Language Teaching. Consilierea psiho-pedagogică contribuie la dezvoltarea unor strategii de predare specifice învăţământului la distanţă. 1991 Cook. Vivian .Values and Tasks for Coordinating Specialists in ID – Procedings of the 7th.Second Language Classrooms. Long and Jack C Richards. Vivian .1. April 28-29. Bibliografie Alexe. Maria . Discuţiile de tip consiliere din cadrul Campusului sunt un instrument eficient în evaluarea aşteptărilor studenţilor ceea ce duce la o mai corectă evaluare a rezultatelor. 3. Prezentarea unor mijloace facile de comunicare și îndrumare a studenților vor conduce în timp la implementarea cât mai corecta a conceptelor de educație pe tot parcursul vieții și trecând dincolo de activitățile punctuale se poate construi și imaginea unei universități deschise învățării la orice vârstă în condițiile îmbătrânirii active Datele teoretice și de cercetare analizate vin și in sprijinul universitatilor care doresc să-și construiască o strategie viabila în domeniul alternativei educaționale: învățământ la distanță. Bucureşti 2011 Chaudon.

. Mihaela – Questionnaire as a Tool for Quality Assurance in Distance Learning – vol E-learning and Software for Education.Principles and Practice in Second Language Acquisition. Editura Universității Naționale de Apărare București București. Facultatea de Psihologie şi ştiinţele educaţiei.realizări și perspective la Universitatea București. 2007 Neacşu. S. Ioan – Invăţarea academică independentă – Ghid metodologic Universitatea din Bucureşti. – Linguistic convergence and Ethnography of Speaking. Ronald T. 2005 Logofătu. Pergamon. 1982 Logofătu. Editura Universității Naționale de Apărare București. 2006 Scollon. Bogdan – Universitatea virtuală.D. Bucureşti.Krashen. New York Academic Press.1997 18 . în vol E-learning și software educațional.

having as main characters teachers. publicaţii de specialitate) sau superior ierarhice (inspectorat. 19 . cum ar fi restructurarea de posturi sau completări de norme. Astfel. fie prin intermediul unor structuri informaţionale specializate (mass-media. internet. Acele şcoli care deţin tehnici avansate de promovare a imaginii şcolii. techniques to address the world press. More often than not. parents or anyone related to school. structură. pupils. Diana Marina FLOREA Inspector pentru monitorizarea curriculumului descentralizat Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti Abstract The school’s approach on promoting self image. negative sensationalism is more and more spread. în cazul profesorilor titulari. Promovarea imaginii şcolii ar fi bine să aibă ca principale repere următoarele criterii: Crearea şi promovarea unei imagini pozitive. too. image.Promovarea imaginii şcolii Prof. aceste şcoli nu-şi pun probleme de fond. obiective. media. becomes nowadays more and more difficult. resurse materiale. since there are various educational institutions which had to cope with unpleasant incidents brought in by the mass. we find the same approach techniques within the world press. cultura organizaţiei şcolare şi atributele procesului educaţional oferit de şcoală. Promovarea imaginii şcolii este reprezentată de o multitudine de elemente: scop. Acestea sunt cunoscute de public. sunt şi şcolile care au un număr rezonabil de mare de copii.media. It is obvious that. minister). creating the false impression that certain news or reports are critical and objective. de-a lungul timpului. Imaginea şcolii constituie un element de bază în funcţionarea unei unităţi şcolare. fie prin experienţă directă. Key words: Romanian school.

în funcţie de nevoile şi interesele partenerilor şi beneficiarilor procesului educaţional. care să urmărească multiplicarea experienţei pozitive şi a exemplelor de bună practică. Realizarea unei reviste a şcolii. De cele mai multe ori. din păcate. se caută a fi mediatizat senzaţionalul negativ. descoperim aceleaşi tehnici de abordare şi în lumea presei. a unui pliant cu oferta educaţională. integrarea elevilor în colectivitate. creându-se astfel impresia. a unui album cu activităţile derulate în timpul unui an şcolar. devine o adevărată provocare pentru managerul unei şcoli. susţinerea elevilor care provin din medii defavorizate din punct de vedere social şi a elevilor cu un potenţial ridicat. opinia publică este interesată. cu precădere. Este adevărat că nu numai învăţământul are probleme de imagine astăzi. Promovarea unor proiecte care să aibă ca principal scop. Organizarea intr-o zi cu semnificaţie pentru unitatea şcolară a „Zilei porţilor deschise”. din ce în ce mai dificil. deoarece sunt instituţii de învăţământ care au avut de suferit în urma prezentării de către mass-media a unor incidente nefericite. părinţi sau oameni aflaţi într-o relaţie cu şcoala. să poată să popularizeze tot ceea ce se petrece pozitiv în propria unitate de învăţământ. particulare. în care protagoniştii au fost: profesori.Elaborarea unor proiecte locale. Devine evident faptul că. se doresc a fi critice şi obiective. Personalizarea ofertei educaţionale la nivel instituţional. reducerea abandonului şcolar. elevi. în managementul educaţional. şcolile partenere în proiectele educative derulate. prilej cu care şcoala va relaţiona cu părinţii. că acele ştiri sau reportaje. de ştirile cu caracter negativ şi nu de lecţiile de cerc pedagogic sau alte activităţi didactice model. Ele nu reprezintă întregul proces didactic şi nu pot fi generalizate. comunitatea. în vederea obţinerii de către aceştia de premii şi distincţii la olimpiade şi concursuri şcolare. În contextul actual. prin diversificarea şi flexibilizarea acesteia. 20 . Demersul pe care îl face şcoala în promovarea propriei imagini. Promovarea imaginii şcolii prin intermediul acelor persoane care promovează şi asigură calitatea în actul educaţional. Armonizarea ofertei educaţionale şi a formării continue cu nevoile specifice care au fost identificate în unitatea şcolară. ştiut fiind faptul că. dar trebuie să admitem că aceste întâmplări cotidiene sunt izolate. devine în contextul societăţii actuale.

să se asigure. printre care. devine o adevărată provocare. Acestea două. spectacole. în care imaginea dascălului să fie centrală. diminuarea migraţiei şcolare la sfârşit de clasa a IV-a. asemenea domnului Trandafir şi a elevului model. avem dovada clară a interesului acestora. doar şcoala. realizarea de albume cu imagini din interiorul sălilor de clasă. pentru a uşura accesul la informaţiile legate de şcoală. Colaborarea dintre învăţător şi profesor se poate concretiza prin susţinerea unor lecţii demonstrative. În acest sens. Un rol important în sensibilizarea comunităţii locale la problemele şcolii îl are şi găsirea de sponsori. îl reprezintă utilizarea în procesul didactic. de la serbări. ar trebui să ţină seama de mai multe aspecte. care să răspundă exigenţelor părinţilor. în deplin acord cu timpurile pe care le trăim. Rolul managerului constă în asigurarea unei dotări corespunzătoare a celor două cabinete cu: calculatoare. devotat misiunii sale. am putea enumera: colaborarea şcoală – grădiniţă. acestea sunt şi utilizate în predarea la ore de către cadrele didactice ale unităţii. în număr suficient de mare. asigură nu numai un învăţământ de calitate. popularizarea unei reviste a şcolii. literară. O promovare corectă a imaginii unei şcoli. la care să poată participa şi părinţii. în cea mai mare măsură. Un rol deosebit de important în formarea copiilor. şi anume. figura unui bun dascăl. iar acest lucru poate fi cunoscut prin elaborarea şi completarea unor chestionare. scaner. procesul de formare şi cunoaştere. Aceasta presupune punerea în evidenţă a câtorva aspecte dominante. Printre activităţile care ar putea fi întreprinse la nivelul şcolii. dar care au reuşit prin operele lor. să pună şcoala într-o lumină favorabilă. de ce nu. dar mai ales. acces la reţeaua de internet. Astfel. Tema şcolii apare frecvent în operele literare ale unor autori care aparţin unor momente istorice diferite. 21 . că odată realizată baza materială.pe care îl face posibil. printre care: creşterea numărului de copii la clasa I. un rol important îl ocupă şi crearea unui site al şcolii. dar şi o bună pregătire a elevilor pentru viitor. Nu ne rămâne decât să le citim din nou operele şi să ne străduim să-i facem cunoscuţi şi să punem în valoare noi modele demne de urmat şi de compus o operă. imprimantă. Astfel.Dezvoltarea imaginii pozitive a şcolii. punctele cheie ale unui proces didactic modern. care poate de asemenea să contribuie la promovarea imaginii şcolii. Pentru realizarea acestor obiective este necesară elaborarea unei oferte educaţionale. îl constituie cabinetul de informatică şi Ael-ul. faţă de o problemă importantă a vieţii. videoproiector. a calculatorului.

copiii îşi vor lărgi orizontul cunoaşterii. Concomitent cu elaborarea acestui proiect de studiu. Copiii pot să-şi completeze temele on-line. Prin interpretarea de poezii. la trecerea la un nou ciclu de învăţământ. care trebuie să fie cât mai relaxant. 22 . La şcoală sau acasă. în urma analizării chestionarelor. Un rol important în reuşita promovării imaginii unei şcoli îl joacă organizarea unei serbări şcolare. a programului artistic. unii dintre ei au lipsit de la şcoală. învăţători şi diriginţi. se vor ocupa în egală măsură şi de confecţionarea/procurarea materialului artistic. care este condiţionată şi de dezvoltarea atenţiei. cu implicarea activă a tuturor factorilor: părinţi. la trecerea acestora de la clasa a IV-a la a V-a. texte ale unor scenete. Cadrele didactice care participă la realizarea serbării şcolare. cât şi copiilor. calculatorul este prezent în viaţa fiecărui copil. vor fi rezultatele obţinute. Prin intermediul acesteia. în scopul menţinerii copiilor în şcoală. iar dacă din motive obiective. ei îşi vor dezvolta memoria şi limbajul. cu cea mai largă utilizare. Pentru a reuşi menţinerea elevilor în şcoala noastră. Pentru promovarea acestui proiect.Astăzi. iar activităţile de pregătire să se desfăşoare pe o perioadă mai lungă de timp. Evidenţierea talentului fiecărui copil se va face în mod discret. aceştia pot să-şi găsească temele din ziua respectivă. printre care: alegerea de dansuri care să nu depăşească posibilităţile de afirmare ale copiilor. unde părinţii îşi pot exprima punctele de vedere cu privire la activitatea instructiv educativă a elevilor şi se poate iniţia un sistem de vot cu ajutorul căruia să se poată adapta activitatea didactică. publicate pe site-ul şcolii. care se adresează atât părinţilor. aflate în acelaşi impas ca şi noi. fără o obosire excesivă a acestora. Participarea la serbările şcolare poate fi considerată o formă de învăţare. de a ne promova imaginea şcolii. am realizat un proiect de acţiune concretă. Hotărâtoare în luarea deciziilor. care este în beneficiul ambelor părţi se poate folosi şi site-ul şcolii. deci iată şi modul cel mai sigur. care trebuie să aibă o înaltă valoare educativă şi să pună în valoare talentul şi particularităţile individuale ale copiilor. am căutat parteneri de acţiune prin şcolile din vecinătatea noastră. alegerea de texte accesibile interpretării acestora. elevi. Reuşita unei serbări şcolare constă şi în alegerea din timp a tematicii. Pentru a obţine rezultatul scontat va trebui să se ţină seama de câteva aspecte. dar şi cadrelor didactice ale şcolii. Prin el avem posibilitatea să primim sau să transmitem informaţii. acesta este un instrument de lucru ideal. iar treptat vor deveni mici artişti. cântece.

Astfel. Dacă apar acte de indisciplină este o dovadă că programul nu este suficient de distractiv. a independenţei în acţiune. sporesc şansele de reuşită ale serbării. astfel încât fiecare dintre aceştia să-şi cunoască talentul cu care este înzestrat. O problemă deosebită în reuşita unei serbări este asigurarea unei atmosfere de calm şi bună dispoziţie şi mai ales disciplina. Într-o serbare este nevoie de atâta disciplină încât copiii să poată urmări programul să ştie când le vine rândul pentru susţinerea rolului primit. la înclinaţiile spre desen . dar şi cei timizi să poată fi puşi în egală măsură în valoare. Cu acest prilej vor fi mobilizaţi toţi copiii. Vor fi 23 . ceea ce duce la diminuarea interesului şi la apariţia oboselii. prilej prin intermediul căruia. Pentru începutul serbărilor sunt indicate în genere corurile. în perfectă armonie cu al celorlalţi participanţi. se poate spune că prin intermediul unei serbări şcolare se realizează o acţiune educativă. În momentele propice de relaxare şi bucurie pentru copii. decorului. fiecare dintre participanţi va căpăta un plus de încredere în forţele proprii. o dată pe an şcolar. astfel încât şi cei conştienţi de talentul pe care îl au. măştilor. duce la pregătirea lor superficială şi la diminuarea trăirilor afective. Se va proceda cu tact pedagogic. mai ales dacă sunt vegheaţi din umbră cu răbdare şi discreţie. la calităţile sportive. a „Zilei Porţilor Deschise”. iar numărul prea mare a acestora. Se poate solicita în asemenea cazuri participarea copiilor sau a părinţilor acestora la confecţionarea costumelor. dacă se apelează la talentul de recitare. Când sunt antrenaţi copiii în toate acestea se contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere. variat şi accesibil. Toate activităţile trebuie încununate prin organizarea. Urmărind cele de mai sus. de accesibil. Un alt aspect important în organizarea serbărilor şcolare este stabilirea şi respectarea duratei serbării. Astfel. a mândriei de a realiza cu forţe proprii spectacolul.astfel încât fiecare copil să-şi cunoască rolul său. alternate cu recitări sau scurte dialoguri. însemnătatea evenimentului sărbătorit ca şi necesitatea unei munci disciplinate şi consecvente pentru ca rezultatul să mulţumească în final pe toţi. Pentru asigurarea disciplinei programul trebuie să fie bogat. Tendinţa de a prelungi serbările oboseşte peste măsură copiii. organizatorul trebuie să explice motivul pentru care se pregăteşte serbarea. ritm sau graţie. Renunţarea la serbări sau organizarea lor formală înseamnă o pierdere pentru viaţa sufletească a copiilor. comunitatea locală va vedea progresul şcolar înregistrat de la an la an.

2001. Materiale suport la disciplinele Proiectarea. Managementul educaţional pentru instituţiile de învăţământ. S.edu. copii talentaţi. managementul programelor ID. implementarea şi managementul învăţământului la distanţă. proiectele derulate. 2006.ro 24 . Bucureşti. câştigătorii la diferitele concursuri şi competiţii. Iosifescu.. Ioan. http://www. Bibliografie: Cerghit.ro http://www. Astfel. Editura Polirom. M.evidenţiate punctele tari ale şcolii. se va crea oportunitatea realizării de noi parteneriate. Logofătu. Tipogrup Press.didactic. Universitatea din Bucureşti. Iaşi. Metode de învăţământ – ediţia a IV-a revizuită şi adăugită..

social.Educației pentru toți”. recuperarea și integrarea școlară. cerute de învățământul obișnuit. Valorisation. MECTS Abstract Special education is an adapted form of school teaching and complex assistance (medical. Disorders. În Declarația Mondială asupra. School education of childern with special educational needs (CES) is achieved through special educational units. Integration Educația specială este o formă adaptată de pregătire școlară și asistență complexă(medicală. 168. socială. socială și profesională a tuturor copiilor(elevilor) cu deficiențe și/sau tulburări ori dificultăți de învățare. educațională. Key words: Disability.Problematica educaţiei speciale Prof.” Educația specială trebuie practicată de cadre didactice calificate. The purpose of special education is teaching and training. educational.. Scopul educației speciale este instruirea și educarea. cultural) for people who temporarily or permanently are not able to reach the proper level of education that is age appropriate. nr.Trebuie întreprinse măsuri pentru asigurarea accesului la educație fiecărei categorii de persoane deficiente. through special groups and classes integrated in public schools. social and professional integrating children/pupils with learning deficiency and/or disorders. recovering and school. ajutându-i să 25 . required by the regular education. psiholog Carmen GRIGORE Centrul de Consiliere Şcoala gen. Incapacity. including the ones theaching in minority languages. ca parte integrantă a sistemului de învățământ. în articolul 3. se afirmă:. Disabled. specializate. trebuie să corespundă nevoilor copiilor cu CES.Nevoile școlare ale persoanelor deficiente/cu handicap cer o atenție specială. culturală) destinată persoanelor care nu reușesc să atingă temporar sau pe toată durata școlarizării nivelurile instructiv-educative corespunzătoare vârstei.. and also through usual kindergardens and schools.

etc. formarea abilităților necesare învățării în școală. însușirea cunoștințelor. variind dupa criteriul prin care se făceau deosebirile: criteriul etnic(aplicat. asigurarea șanselor și a condițiilor pentru continuarea pregătirii pe tot parcursul vieții. persoanele care nu făceau parte din Partidul Comunist. criteriul normalității psiho-fizicointelectuale(marginalizarea persoanelor cu diferite deficiențe. fie de către stat(în instituții specializate).ereticilor”. unde.. cancer. s-au născut o serie de practici sociale care au evoluat istoric de la segregare la integrarea oamenilor diferiți printre ceilalți. în general.Plecând de la acestea.săraci”) criteriul religios(în Evul Mediu-arderea pe rug a . La spartani au aparut primele manifestări de tip segregaționist. criteriul politic(în țările socialiste. aveau mai puține șanse de promovare în plan profesional și social putând suferi chiar și condamnări dacă aveau alte opțiuni politice). De-a lungul istoriei. boli incurabile-lepră.handicapați” 26 . în consecință erau exterminate fizic. fie chiar de propriile familii.în al doilea război mondial-exterminarea populației evreiești). Segregarea a continuat și s-a perpetuat de-a lungul timpului. O altă practică destul de răspândită a fost izolarea persoanelor cu deficiențe de privirile celorlalți membrii ai societății. țiganilor și emigranților) criteriul rasei(transformarea populației de culoare în sclavi și îngrădirea a numeroase derepturi și libertăți) criteriul social(împărțirea în clase sociale a oamenilor și disprețuirea celor . pentru ca.atingă nivelul posibil de dezvoltare individuală cât mai aproape de dezvoltarea normală prin: acumularea experienței necesare învățării școlare și sociale.. între oameni au existat numeroase diferențe. profesională și culturală. persoanele cu deficiențe erau stigmatizate de societate și considerate nevindecabile. formarea de priceperi și deprinderi utile integrării în viața socială. în numele unui ideal de perfecțiune.. HIV-SIDA. societatea să nu-i stigmatizeze numindu-i .

copiii cu nevoi speciale au o evoluție mult mai bună în școlile obișnuite decât în școlile speciale. argumentul drepturilor civile – instituțiile speciale privează subiecții de drepturile lor civile(participare.dupa Gunnar Stangvik.Argumentele pro-integrare. iar comunitatea îi poate ajuta fiind mai puțin discriminativă și segregatoare cu ei.instituțiile separate nu ofera o educație eficientă în comparație cu cele obișnuite. nevoi speciale față de educație au și familiile acestor copii. argumentul valorii – orice copil aduce o contribuție benefică în grupul său. care nu pot fi atinse în afara unui mediu obișnuit de viață sau educație..În secolul al-XIX-lea și începutul secolului XX au fost înființate numeroase instituții de tipul. etc) argumentul psihosocial – relevă absența. constiința identității de sine. când. ar fi: argumentul eficienței . argumentul progresului – sub aspectul achizițiilor și dezvoltării sociale.anormali” și excluși din mediile obișnuite de viață și educație. Febra segregaționistă a existat cu adevărat însă în anii 50 ai secolului trecut. determinate de particularități care îi diferențiază de ceilalți mai mult decât ne-am obișnuit noi să acceptăm.).Fiecare copil are dreptul de a i se acorda șansa unei vieți cât mai aproape de normalitate și integrare socială.azilului” în care persoanele cu deficiențe erau tratate în masă. fiecare având de învățat de la ceilalți și fiecare oferind ceva valoros celorlalți. stimulării satisfacerii nevoilor elementare ale omului ale omului(apartenența la un grup social. pe plan mondial începe să se contureze tot mai puternic recunoașterea drepturilor acestor persoane. argumentul calității vieții – persoanele cu cerințe educative speciale sunt private de condițiile normale de viață ale oamenilor obișnuiți. argumentul controlului social – instituțiile au fost acuzate de a fi principalul instrument de control a populației în surplus.Mai trebuie să ne gândim și la faptul că.Unii au nevoi mai mari.. Diferențele între copii sunt de cele mai multe ori prilej de învățare și dezvoltare. 27 . Zece ani mai târziu. etc. fără a se ține cont de interesele individuale. inființarea multor instituții speciale a dus la considerarea unui numar mare de copii ca fiind . egalitate. anii ’90 aducând o acceptare generalizată a viziunii de integrare și normalizare.

în direcția formării capacităților generale de adaptare psihoindividuală și socială. un copil considerat.probleme”. Pentru aceste grupuri de probleme este cert că. care influențează educația timpurie: dezvoltarea copilului își determină direcțiile și bazele la vârste foarte mici. care nu se mai vrea un mediu exclusivist. 28 . ci unul care să corespundă nevoilor de dezvoltare a copiilor prin evaluarea adecvată a potențialului de învățare/dezvoltare și prin asigurarea reabilitării/compensării deficiențelor. tulburărilor. unitatea de învățământ. incapacitate.. religios. O asemenea manieră de înțelegere este mai aproape de idealul școlii viitorului. mentale severe)..Dacă acesta nu vine la timp. dar. organice neurologice. doar să-l sprijine în dezvoltarea sa și să potențeze la maxim abilitățile existente.Riscurile determinate de mediul de dezvoltare(copiii care cresc în sărăcie.Riscuri stabilite .etnic. educația din primii ani nu se poate realiza fără implicarea tuturor factorilor responsabili(familie. cadre didactice. aparținând diferitelor grupuri marginalizate social.Riscuri biologice – se referă la copiii care au la naștere probleme fizice care pot fi remediate(de exemplu prematurii). deficiență.normal” poate ajunge ușor în categoria celor cu . de aici și importanța hotărâtoare a primilor ani de viață. termeni folosiți pentru a determina problemele speciale ale copiilor. comunitate). Pornind de la politica de incluziune. În literatura de specialitate de la conceptele de handicap. dizabilitate.Riscurile se referă la trei grupuri de probleme(Evans. se pune astăzi accentul pe termeni ca cerințe educative speciale și situații de risc.Orice copil are nevoie în anumite perioade ale vieții lui de atenție specială și sprijin special. etc. intervenția timpurie este hotărâtoare dacă se face adecvat. se pot enumera o serie de teze și argumente teoretice.determinate de zestrea cu care copiii vin pe lume și care se manifestă încă de la început sub forma diferitelor dizabilități(deficiențe senzoriale. 2. crescuți în condiții de violență. război sau abuz). el nu poate să schimbe un copil cu probleme. oricât de bun ar fi un program de educație. tulburare.1998): 1. dificultăților de învățare. 3. în același timp trebuie specificat că.Copiii cu CES cer atenție specială și necesită sprijin pe tot parcursul dezvoltării lor.J. în strânsă legătură cu cercetările din domeniul psihopedagogiei copilului.

etc. etc). Toate categoriile de copii au aceleași trebuințe de bază în creștere și dezvoltare ca și ceilalți:nevoia de apreciere și întărire pozitivă.Școlile incluzive trebuie să fie școli deschise.Educația incluzivă se referă tocmai la ridicarea acestor bariere în învățare și la asigurarea participării tuturor celor vulnerabili la excludere și marginalizare la o educație accesibilă.educația timpurie. primul pas în educația timpurie și care ulterior reprezintă cărămida de bază a incluziunii este recunoașterea importanței diferențelor individuale și planificarea activităților educaționale în funcție de particularitățile și nevoile copilului. decizii. context social). dificultățile în învățare pot sugera modalități de ameliorare. profesorii trebuie sprijiniți în demersul lor de toți factorii responsabili(părinți. specialiști în domeniul psihopedagogiei. Această perspectivă are la bază câteva ipoteze: orice copil poate întâmpina dificultăți în școală. care să ducă la condiții mai bune de învățat pentru toți elevii și la o implicare mai consistentă a cadrelor didactice. fără a transforma diferențele în bariere. ca și cea incluzivă. evidențiază nevoia de accentuare a dezvoltării sociale a copilului și de focalizare pe procesele învățării. de calitate. acest lucru nu indică în mod special că sunt probleme cu el. prietenoase. Problematica educației speciale este abordată în prezant prin două perspective: 1. 2. dificultățile în învățare pot indica anumite disfuncții în procesul de predare-învățare(sarcini.Copiii sunt diferiți din punct de vedere temperamental.Important pentru ei este să crească și să se dezvolte împreună. de încredere în sine. este extrem de necesară în educația incluzivă. resurse oferite de profesori insuficient adaptate nevoilor copiilor). în care să se 29 . al motivației. particularități psihice.Perspectiva individuală a copilului – se referă la modul în care caracteristicile individuale ale copiilor(deficiențe. voinței. de independență. învățarea activă și eficientă care își are bazele în educația timpurie.Perspectiva curriculară – definește dificultățile școlare în termeni de sarcini și activități furnizate copiilor și de condiții create în clasă. de afecțiune și securitate. afecțiunii. al capacității de învățare. prin explorarea resurselor pe care fiecare la are. afectează invățarea scolară.

care vizează asigurarea continuității. serviciile complementare și personalul solicitat. evită dedublarea evaluării. Planul de intervenție în serviciile educative trebuie să indice pentru copil/elev. Conceptele fundamentale care stau la baza incluziunii au în vedere valorizarea diversității.Perspectiva de ansamblu a planului de servicii dă o coerență intervențiilor. se descriu modalitățile și resursele necesare pentru a sprijinii copilul aflat în dificultate(Goupil.Planul de intervenție personalizat(PIP). asigurarea de șanse egale pentru toți. în funcțiile de obiectivele fixate: nivelul de integrare dorit/urmărit. transport. demnitatea ființei umane. adaptările necesare le ritmul învățării și respectarea principiilor pedagogice. Secretul integrării și chiar al incluziunii copiilor cu CES constă în a nu le refuza șansa la educație și de a căuta împreună cu familia sprijinul necesar învățării lor adecvate. nevoile individuale. responsabilizarea colectivă. resursele financiare necesare pentru mijloace.E. El este un instrument conceput să răspundă nevoilor personale ale unui copil aflat în dificultate. se precizează intervenții. individualizată a problemelor de învățare și identifică teza conform căreia fiecare copil trebuie tratat diferit în funcție de problemele pe care le are. 2. etc. în acest sens preocupările în domeniu disting între două tipuri de planuri: 1. corespunde în fapt. complementarității și calității serviciilor ca răspuns la cerințele multiple și complexe ale copilului cu CES. 30 . nevoii de abordare cât mai personalizată. 1991).(Vrășmaș. predării-învățării. dreptul de a fi respectat. etc. echipamentele specializate necesare..urmărească flexibilizarea curriculumului. se determină criterii de evaluare. Prin această modalitate se stabilesc obiectivele învățării și inserției sociale. este completat de Comisia pentru Protecția Copilului și este un instrument de planificare și coordonare a serviciilor individuale. calitatea evaluarea permanentă și parteneriatul educațional.1999).Planul de servicii personalizat(PSP). asigură urmările și vizează a da răspunsuri cât mai personalizate nevoilor fiecăruia într-o manieră continuă.

CUM-prin ce mijloace și cu ce resurse. periodice şi finale. Planul de intervenție joacă după Goupil(1991) rolul de planificare. anticiparea unor rezultate prin prognosticul inițial şi prin descrierea momentelor cheie ale intervenției.Planul permite stabilirea unui calendar al realizării obiectivelor şi la ordonarea priorităților.. comunicare.Orice plan de intervenții în dificultăți de învățare are următoarele componente: testarea inițială a copilului prin instrumente variate. În opinia lui E. alegerea formelor de sprijin în parteneriat cu familia. Quel. descrierea metodelor de intervenție și a mijloacelor folosite. aparține lui Henderson. consemnarea examinărilor inițiale.Se realizează astfel evitarea conflictelor între tipurile de intervenții și se 31 . pentru a afla informatii despre el și problemele care constituie cerințele educative speciale. specialiștii. consemnarea rezultatelor.În limba română. CÂND-calendarul și etapele necesare. CE-ce învață. profesorul de sprijin. concentrare a influențelor și coordonare a resurselor și acțiunilor. Alter și Goldestein(1985) și este transpus în limba franceză de canadiana Goupil(1991) ca . poate fi unul 6-C. acest model. CINE ÎNCĂ-consilierul. concentrare.Cele 6 întrebări”(Qui. coordonare.planul este instrument de participare. stabilind etapele necesare și fragmentând pașii în intervenție. școala.Vrăsmaș. . Modelul cel mai cunoscut este la acest nivel denumit 6S. CARE LOC-UNDE – mediul educativ necesar. etc. logopedul. participare. Quand. înregistrarea progreselor. referindu-se la: CINE-elevul. retroacțiune. formularea unui diagnostic prescriptiv. etapele individualizate ale intervenției. Quelle facon)..

care să le asigure integrarea școlară reală.G. Etapa 3-este etapa în care profesorul face apel la un sprijin specializat. Etapa2-constă în observarea organizată și analizarea problemelor semnalate în vederea desprinderii unor soluții satisfăcătoare de intervenție. afectiv și psiho-social al copilului. să fie obiectul unor revizuiri periodice”. 32 .Pentru a putea realiza debutul școlar al tuturor copiilor este necesar ca până la vârsta școlarității. Etapa5-schițarea planului de intervenție. cognitiv. evaluați și stimulați să beneficieze de programe de recuperare.Vrăsmaș.. a scopului și a obiectivelor pe termen scurt. Etapa 4-de evaluare a nevoilor copilului realizată de specialiști.În cursul elaborării planului. comprehensiv și să includă o varietate de măsurători-probe. dezvoltare. scale de dezvoltere. Completarea planului se realizează într-o succesiune de etape. făcând împreună cu specialiștii o evaluare mai profundă a nevoilor educative ale copilului și căutând soluții satisfăcătoare. este un proces care se referă la profilul motor. teste simple.El trebuie astfel. Etapa6-se referă la aplicarea și evaluarea efectelor planului propus.Dacă problemele sunt repetabile.Acest proces trebuie să urmărească copilul în mod global. dar și la completarea lui curentă. etc”(E. 1999). compensare. profesor). Multe țări au acordat o atenție sporită depistării precoce și intervenției timpurii a copilului cu dizabilități prin crearea unor parteneriate solide între serviciile medicale și cele educaționale. se trece la primele intervenții și spre următoarea etapă-cea a analizei și a observației.Planul facilitează urmărirea progreselor copilului/elevului. Procesul de evaluare educațională.favorizează împărțirea responsabilităților ca și determinarea rolurilor și responsabilităților fiecărui participant. comunicarea se realizează ca obiectiv și ca mijloc.Goupil(1991) identifică 5 etape în elaborarea acestuia: Etapa1-constatarea dificultăților de către cadrul didactic(învățător.. nu pot fi înlăturate cu măsuri pedagogige obișnuite și constituie piedici serioase în învățare. fișe de observație. copiii cu cerințe educative speciale să fie identificați.Este etapa în care se realizează planul de intervenție personalizată.

Cu cît se cunoaște mai devreme problema copilului.Pro Humanitate. Ed. Educatia integrata a copiilor cu handicap. incapacitate.Evaluarea cât mai timpurie reprezintă o condiție a intervenției adecvate. O.(1991). Bibliografie GOUPIL. Canada. Unicef. E.. handicap. readaptare.O perspectivă comprehensivă și integrativă.Quebec. Deficiență. trebuie implicați părinții.Pro Humanitate RUSU. Ed... PĂUN. PLEȘA. G. Pro Humanitate. E. specialiștii.(1997). cadrele didacice. C. E. Învățarea scrisului. VRĂSMAȘ.(1998).. Bucuresti.(1998) Handicap.. prin introducerea copilului într-un program de intervenție personalizat care să ajute la remedierea problemelor sale. Le Plan d′Entervention personalisé en milieu scolaire. București 33 .(1999). Ed .Pentru sprijinul adecvat acordat copiilor aflați în situații de risc. Ed. VERZA.. integrare. POPESCU.). G. (coord.. cu atât se poate interveni mai adecvat și chiar se pot înlătura riscurile de dezvoltare care apar.

Produsul imaginației creatoare se caracterizează prin varietate și ingeniozitate. flexibility thinkingcould be seen as the main creative cognitive psychological factor. căi și metode până atunci necunoscute. centrarea evaluarii asupra rezultatelor pozitive.Talentul. diversificarea tehnicilor de evaluare și creşterea gradului de adecvare a acestora la situaţii didactice concrete.198). concomitent cu dezvoltarea unor capacități și deprinderi etapa formării este asigurată de succesul cu care abordăm învățarea creativă și testele. în vederea formării unui orizont cultural și tehnologic cu privire la o anumită profesiune. talent. luarea în calcul a altor indicatori precum achizițiile cognitive. interevaluare și evaluare controlată. psychological preparation. procedee originale. personalitatea elevilor. Todoran. ipoteze îndrâznete. atitudinile. prin efecte de 34 . Temperamental qualities of a personality is manifested in the work of pedagogical thinking. Reli-Daniela VOICU Învăţământ primar Școala nr. Aprecierea rezultatelor prin evaluarea strategiei abordate ce a condus la finalitate implică o evaluare a conținutului. gradul de încorporare a unor valori. creative imagination Deoarece societatea umană este un sistem socio-economic care generează o infinitate de roluri și profesiuni. În acest sens. p. conduita. Keywords: creative learning. învățarea creativă și pregătirea psihologică pentru abordarea testului Prof.59 București Abstract Teacher reveals endowment of talent and motivation high. integrarea socială a individului generează necesitatea de “functionare armonioasă a individualității înăuntrul tiparelor reprezentate de mediul social”(D. a metodelor folosite a situației de învățare.1974. transformarea elevului într-un partener autentic al profesorului în evaluare. Imaginația creatoare este sursa care favorizeaza inovări și transformarea unor realităti ce se cer depășite.

unde trăirea se detașează de rigori găsind forme noi de manifestare. formulând mesaje în actul comunicării și utilizând limbajul în exprimarea artistică. Un rol aparte în acest complex de concepte îl ocupă talentul. Pe de altă parte. Genetica. Deoarece învățarea creativă are precedente în activitățile de joc. Astfel.” Aşadar este o întrebare cu răspunsuri diverse.surpriza și inedit șocante uneori prin noutate şi originalitate. neurologia. iar până ce știința va găsi un răspuns cuprinzător. ca zestre nativă cu care elevul intră în câmpul educației. psihologia motivaţională sunt o parte dintre domeniile ştiinţei care trebui să ofere inputuri solide pentru a completa marele puzzle pe care-l reprezintă răspunsul la întrebarea privind natura talentului. reversul demersului imaginativ sau slaba manifestare a imaginației în efortul intelectual poate fi recunoscut în comportamente ale elevului de felul: dificultăți în însușirea temelor noi cu grad crescut de dificultate școlare sau extrașcolare. dar şi de o înzestrare genetică pe măsură. 35 .de a se raporta creator la sarcina de învățare și nu dominat de obligații și constrângeri. respectiv de a învăța pentru sine și nu doar pentru o convenție de moment. creativitatea. psihologia cognitivă. se creaza premisele jocului de creație ce faciliteaza copilului manifestarea creativitații. Efortul de a lămuri natura talentului este unul interdisciplinar. manifestă preferință pentru căile cunoscute. impinge în mod voit limitele inteligenței și dezvăluie înzestrările de talent asociindu-le acelor trăsături de personalitate care să îl așeze în valoare. O finalitate în învățarea creativă poate fi considerată expresivitatea limbajului ca dovadă concludentă a învățării raționale sub impactul actelor de instruire.Astfel cel ce învață reușește să redea cu claritate ceea ce ți-a însușit și să transmită la rândul său cunoștințe și informatți. realizează lucrări cu slabă expresivitate. improvizând. Imaginația creatoare se constituie pe componenta talentului și susține alături de inteligență și motivație. supravegheat și cultivat cu răbdare talentul copilului este capabil de evoluție și performanță. Psihologii vă vor lăsa 10. “Talentul ar fi concretizarea într-o anume formă de reprezentare a unui efort constant de perfecţionare într-un anumit domeniu.000 de ore pentru repetiţie. Numai supus exercițiului controlat. Învățarea condusă pas cu pas de către educatorul abil și inspirat dezvoltă gândirea creatoare. orice elev are șansa de a învăța logic și nu mecanic – migălos și repetitiv. începeţi să repetaţi este nevoie atât de muncă.

Pornind analiza de la procesul învăţării școlare constatăm că se desfăşoară în mai multe faze ce cuprind receptarea şi înregistrarea materialului pe fondul unei stări de atenţie şi activare cerebrală. afectivi-atitudinali și caracteriali. Piaget a studiat în Teoria psihogenezei operaţiilor intelectuale evoluţia gândirii. fixarea în memorie. pentru ca treptat acestea să poată fi efectuate mental. dacă elevii nu şi-au format în prealabil asociaţiile. formarea gândirii abstracte. rezistență la solicitări. bazată pe imagini. motivație superioară. copilul descoperă lumea dinafara lui în trei moduri: modalitatea activă realizată prin acţiunea sa. profesori conformiști. actualizarea prin reproducere a cunoştinţelor şi transferul acestora. de asemenea etape importante: faza de orientare. În Teoria învăţării cumulativ-ierarhice. principii etc. învățarea creativă se produce inevitabil pe fondul unor trăsături psihoindividuale cu care elevul este aptitudinal înzestrat.Un rol important în abordarea creativă a învățării îl ocupă intervenția factorilor motivaționali. demonstrând cum gândirea are loc mai întâi în planul acţiunilor reale. în care elevii înşişi execută operaţia. Activizarea elevului este necesară dacă dorim ca gândirea să se dezvolte. R. Copilul utilizează treptat aceste modalităţi. apoi din ce în ce mai rapid). Meritul său este de a atrage atenţia că nu putem aborda o anumită temă. dialogul didactic cu profesorul destinat să-l instruiască și nu cel pe care elevul și l-ar putea alege după gustul său. inteligență școlară. mobilizându-i toate resursele existente pentru formarea şi dezvoltarea de operaţii mentale.demonstrativă. prin exersare. îndeplinind un rol activator și dinamizator în reușita școlară a elevilor. discriminările. iar când ajunge la deplina stăpânire a modalităţii verbale înseamnă că a ajuns la maturitate 36 . formarea operaţiunilor mentale parcurge. În Teoria genetic-cognitivă şi structurală a lui Bruner. climat conflictual. conceptele pe care ea le presupune. modalitatea iconică. În Teoria operaţională a învăţării. cel puţin în vârsta şcolară mică. modalitatea simbolică. se dovedește satisfăcător și deosebit de util. Gagne păstrează influenţe din gândirea asociaţionistă. înţelegerea şi generalizarea prin formarea de noţiuni. prin manipulare liberă.la început mai încet. faza acţiunii reale. să fie pus în faţa unor probleme. De altfel. precum talent. sau inhibată de o fragilitate a echilibrului afectiv or de o timiditate excesivă. În situațiile în care creativitatea este estompată sau împiedicată de factori de natură psihosocială precum o atmosferă tensionată în familie. faza interiorizării (operația mentală . faza verbalizării.

etc. dar și respectarea voinței elevului de a participa la o situație de competiție. Necesitatea problematizării. analiză și sinteză a informației. desen. Această acțiune presupune implicit aprecierea gradului de înțelegere. sub aspect psihopedagogic ce se manifestă în activitatea gândirii. in timp ce rigiditatea/inertia se constituie ca forma de comportament în procesul rezolvării stereotipe a problemelor. şi a învăţării prin descoperire este subliniată astfel de Bruner printre primii teoreticieni. nestereotip și divers. reducerea presiunii responsabilității. O reușită atitudine în fața provocărilor ridicate de test privit ca instrument de evaluare generic. concurs. are în vedere mai multi factori hotărâtori : pregătirea temeinică și prealabilă pe specialitate în domeniul pentru care se organizează concursul. de specialitate. sau activități muzicale etc. diminuarea emoției. Pe fondul dezvoltării impetuoase a științei. 37 . într-un domeniu al cunoașterii generale. Flexibilitatea gândirii fiind privită sub acest aspect ca principal factor psihic cognitiv al creativitatii. Raportandu-ne la activitatea matematică. concursuri scolare. dobândită într-o anumită perioadă de timp determinată. în primul rând de nivelul de asimilare a cunoștințelor de către subiect. distractive.intelectuală. prin apelare la modalitați oferite și de mediul socio-cultural și educativ: programe artistice și sportiv-educative. Nu uităm nici însușirile temperamentale caracteristice personalității. tehnicii și culturii. sub diferitele sale forme. rolul psiho-pedagogic se manifestă în sensul dezvoltării flexibilității și creativitații de la vârste școlare. aplicare. ateliere de lucru. de scurtă durată. Roșca). evaluare sumativă. ca metodă. de exemplu. În acest sens. evaluare curentă. teatru. Neignorând nici rolul formativ al evaluării vom aborda și ne vom opri asupra rolului important jucat în elaborarea obiectivele testelor pedagogice ce vizează măsurarea cunoștințelor și a capacităților fundamentale proiectate în cadrul programelor școlare. flexibilitatea gândirii ca rezultat al experienței formate în procesul rezolvării problemelor independent şi creator. totuși. pregătirea pentru situații probabile ce se pot ivi.(Al. flexibilitatea și inerția gândirii în rezolvarea problemelor depinzând iată. experiența se formează în procesul exersării și al rezolvării problemelor independent și creator. de profil.

Testele curente pedagogice măsoară progresele sau dificultățile din activitatea de învățare. teste de diagnoză. În acest sens evaluăm. Raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare. ca teste de cunoștințe. îngăduie o diminuare a subiectvității profesorului. În acest sens. Nu este de ignorat nici aspectul psihologic al importanței momentului pentru care tânărul aflat în situația de pregătire va aborda un examen de absolvire sau de admitere într-o formă de învățământ. aplicabile în calitate de teste de cunoștinte instrumentale sau de teste de cunoștinte profesionale. permite un diagnostic al reușitei sau o inventariere a achiziției. Anonimatul lucrării. Ca o observație reținem că verificarea scrisă implică un feed-back mai slab. capacități. eventual “indicând sursa". Dintr-un alt punct de vedere. concretizate în lucrări de control sau teze dau șansa elevilor să-și prezinte achizițiile educației fără intervenția profesorului. teste de achiziţii. În acest sens. conceptul de calificativ “excelent “ ca finalitate a unui tip de evaluare. pentru optimizarea perspectivei elevului orientat către performanță. performanțele nu pot fi evaluate într-un timp scurt. aduce o provocare în câmpul abordării testului. Suporturile curente. 38 . localizând o dificultate și. pe termen lung. constituit din conținutul lucrării scrise. un examen de selecție sau concurs extrașcolar. Un elev obține rezultate superioare numai pornind de la un mobil precum o motivație superioară și un interes specific. într-o manieră complexă.Utilizate în procesul de instruire. aptitudini și atitudini care conduc la performanțe așteptate. nici secvențial prin metode și instrumente de evaluare punctuale. dar și acelor cadre didactice care doresc să valorifice potențialul excepțional al unor elevi. avantajează elevi timizi sau care se exprimă defectuos pe cale verbală de exemplu. în absenta unui contact direct cu acesta. în sensul ca unele erori sau neimplicări nu pot fi eliminate operativ prin intervenția profesorului. În aceasta accepție testele pedagogice pot fi definite ca teste de prognoză. Acest tip de evaluare se adreseaza acelor elevi puternic motivați și capabili de performanțe deosebite. obișnuite ale verificării scrise. ușor de realizat. pregătirea psihologică pentru examen pornește de la sondarea atitudinii elevului față de examen și continuă cu îndrumarea pregătirii școlare temeinice corespunzător exigențelor și criteriilor prevăzute pentru examen. sub aspect motivațional. Interpretarea testelor pedagogice.

Calificativul . Polirom. Ed. 1999. Didactică și pedagogică.în învățământul primar. Bucureşti. 2008 Ioan Nicola.html) Eugenia Enăchescu. 2009 Constantin Cucoş.Excelent . Repere psihologice în cunoașterea și descoperirea elevului.ro/homo-humanus/75-granitele-gandirii/441-care-estenatura-talentului. Teoria și metodologia evaluării. Pedagogie. Ed. 39 . Aramis. 1992 Adrian Stoica. Cracking open the lockbox of talent(http://www.Bibliografie Howard Gardner.scientia. Ed Sigma. Evaluare. Biblioteca pentru cadrele didactice. Ed.

Provocările lumii contemporane sunt marcate de extrema lor mobilitate. citizen’s rights. În acest sens educaţia pentru societate devine extrem de importantă cu atât mai mult cu cât în grădiniţele de copiii se pun bazele cetăţenilor de mâine. Keywords: democracy. Bucureşti Abstract The recognition and the protection of human rights and liberties must represent a fundamental element within early education. 185. de modificarea permanentă a acestora. tolerance. by structuring itself into a distinct course within children’s framework program.Educaţia pentru drepturile omului şi societate în cadrul grădiniţelor de copiii Educatoare Gina SEBE Învăţământ preşcolar Grădiniţa nr. schimbărilor insidioase sau brutale şi oportunităţilor 40 . children Societatea contemporană se află în faţa unor transformări dramatice. a unor provocări fără precedent în istoria umanităţii. By the early creation of the democratic values we shall ensure the creation of responsible citizens. „Exprimă necesitatea de a trăi într-o permanenţă stare de adaptare pentru a putea astfel face faţă incertitudinii. provocări cărora trebuie să le facem faţă împreună. The involvement of kindergarten teachers ensures the promotion of these noble values both within the ranks of the children but also of the families. multiculturalism. de dimensiunea lor variabilă şi de caracterul uneori obscur al acestora. noilor dimensiuni ale complexităţii. ca şi societate. well informed that know their rights and shall defend the democratic values. cei care vor crea noua societate.

2006. în scopul asigurării unui viitor mai sigur. acestea nu au loc separat în spaţiu şi timp. ClujNapoca. p. Ca modalitate de răspuns se impune o diversificare a câmpului educaţional şi metodelor utilizate în cadrul educaţiei pentru societate efectuate în grădiniţe. Aceste trăsături ale vârstei preşcolare presupun un proces educativ pe mai multe niveluri. care definesc procesul educaţional.potenţiale care afectează lumea noastră ca întreg şi pe fiinţele umane în mediul lor imediat. adaptate acestui specific. Cătălin GLAVA. Discrepanţele socio-economice. Ameninţările la adresa terorismului. 2002. „este perioada conturării primelor elemente ale conştiinţei de sine şi a socializării” C. Bucureşti. 9 41 . Vârsta preşcolară. Programele de educaţie preşcolară urmăresc două 1 Laura Elena CIOLAN. Această vârstă este marcată de o serie de trăsături de mare importanţă. şi utilizarea unor metode şi procedee didactice aparte. precum Elena Ciolan identifică o serie de şapte provocări: Globalizarea. Poluarea mediului. „vârsta preşcolară este o perioadă a descoperirii” B. Editura Dacia. O altă caracteristică a acestor provocări contemporane se referă la efectul lor de cumulare.”1. pp. Terorismul2. pe teritorii întinse. Dar care sunt aceste provocări ale lumii contemporane care creează o atât de mare îngrijorare? O parte din autorii preocupaţi de subiect. cuprinsă între 3 – 6/7 ani este o vârsta la care au loc achiziţii comportamentale şi de educaţie fundamentale. 17 . afectând mase mari de oameni. „este perioada apariţiei competenţelor”3. care vor influenţa evoluţia copiilor pe tot parcursul vieţii lor ulterioare.19 2 Ibidem. Introducere în pedagogia preşcolară. ci adesea se petrec simultan. Editura Universităţii din Bucureşti. Aplicaţii privind managementul proiectelor. Imigraţia şi interculturalismul. A. Dezvoltarea tehnologică. pp. Dezvoltarea educaţiei timpurii. Tehnologiile informatice.31 3 Adina GLAVA. Avem astfel de-a face cu o trecere în revistă aproape completă a factorilor care ameninţă dezvoltarea societăţii umane şi care trebuiesc combătuţi. 18 .

finalităţi principale. acceptând că aceştia pot greşi uneori”5. Un bun exemplu oferite de literatura de specialitate este acela al manierei în care educatoare interacţionează cu preşcolarii. Aşa-numita dezvoltare normală este privită într-un sens mult mai larg aici decât mai târziu în şcoală. Un rol important îl are aşa numita programă informală. Mediul grădiniţei este unul educogen prin prezenţa unei varietăţi de stimuli vizuali şi auditivi.52 Ibidem. 51 . le oferă copiilor alternative. Aceste scopuri nobile ale educaţiei pentru societate presupun o serie de metode şi procedee didactice specifice printre care putem enumera: 4 5 Ibidem.”4. Aceasta permite integrarea copiilor cu diverse grade de rămânere în urmă în dezvoltare. Aceste finalităţi se obţin într-un mediu având o serie de particularităţi: „Mediul grădiniţei este mai formalizat decât cel familial. În plus. Mediul grădiniţei este tolerant. şi anume socializarea şi dezvoltarea personalităţii. promovează independenţa copiilor. apreciere şi integrare a celor care sunt „diferiţi”. p. mult mai normativ şi mai exigent. pp. Scopul ultim al educaţiei pentru drepturile omului şi pentru societate trebuie să fie formarea unui bun cetăţean. Acest mod de lucru poate fi un simbol şi un instrument pedagogic de promovare a comportamentului democratic în măsura în care educatoarea: „mediază mai degrabă decât direcţionează. prin promovarea unei educaţii pentru comportament democratic menită să îi facă pe copii să îşi conştientizeze drepturile şi responsabilităţile pe care le implică traiul în societate şi relaţionarea cu cei din jur. lăsându-le libertatea de a alege. îi tratează pe copii cu respect. 163 42 . copiii preşcolari au ei înşişi o capacitate crescută de acceptare. el creând tranziţia necesară către mediul şcolar. oferindu-le libertatea de decizie şi încurajându-i să-şi asume responsabilităţi. ce pot fi uşor accesaţi şi manipulaţi de copii. Copilul cuprins în mediul grădiniţei se poate manifesta liber în siguranţa şi securitatea dată de prezenţa şi supravegherea educatoarei.

de a urma un model”. Bucureşti. Bibliografie CIOLAN. 59 43 . având o funcţie de corectare a conduite. Editura Dacia. Editura Didactică şi Pedagogică. 2007. imagini. aprecierea se completează cu sancţiunea pozitivă şi negativă” d) Convingerea – „este metoda prin care se asigură înţelegerea necesităţii cunoaşterii şi respectării normelor morale”6. Cluj-Napoca. p. filme didactice. bogate în mesaje de interes educativ. Introducere în pedagogia preşcolară. Dezvoltarea educaţiei timpurii.a) Supravegherea – „prima care intervine în educaţia morală şi oferă o bază pentru însuşirea normelor morale”. 1977 GLAVA. p.. Bucureşti. 58-59 7 Ibidem. Editura Universităţii din Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Pedagogie generală. jetoane. Editura Omfal Esenţial. 2006 CRISTEA. cântece etc. Activităţile desfăşurate în cadrul educaţiei pentru societate sunt activităţi variate. machete.)7. siluete. care au ca rezultat final realizarea unui comportament civic şi moral adaptat idealurilor sociale. b) Exemplul – „au o mare valoare educativă şi răspunde nevoii copilului de a imita un comportament. Aplicaţii privind managementul proiectelor. diapozitive. Bucureşti. Cătălin GLAVA.. Monica. Mijloace de educaţie. Bucureşti. Societatea nu trebuie să neglijeze educaţia preşcolară care asigură fundamentele unei lumi mai bune şi formarea unor cetăţeni activi şi instruiţi. S. Adina. Editura Omfal Esenţial. Laura Elena. c) Aprecierea şi sancţionarea – „aprecierea include judecata morală şi ea constă în prelucrarea rezultatelor comportamentului moral. Bucureşti. desene. Putem astfel enumera: planşe. 2007 6 Monica LESPEZEANU. 2002 LESPEZEANU. Managementul educaţiei. Metodele şi procedeele didactice sunt completate de o serie de mijloace didactice adaptate specificului vârstei preşcolarilor. Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar. 1996 GEISSLER. Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar. E. povestiri. poveşti.

as technological innovations become part of the instructional mode of educational delivery. teachers and staff alike must assume new adapted roles . within 44 . teachers and staff alike must assume new adapted roles These changes have an impact on the professional tasks and roles of the teaching profession and call for more substantial reforms of education and training in general and teacher education in particular.Teachers’ Challenge in the 21st Century. poses a need for the school of the 21stst century to be learner-centered . teacher education.Students are increasingly more and more responsible for their own learning and teachers must respond to these changes by developing new models based on facilitation and interaction. The rise of new educational environments. poses a need for the school of the 21st century to be learner-centered .as students.as students. The rise of new educational environments. This study is based on the author’s experience of 20 years teaching at primary and secondary schools . Ioana DUGAN Scoala nr. High quality teachers and teacher education are central components.31. driven by the information and communication technologies.Education and training will have to play a key role in order to meet these changes adequately. Key words: technological innovations. driven by the information and communication technologies.Most of the examples concern activities used in class. Towards a Europe of knowledge Prof. Bucureşti Abstract Schools in Romania are undergoing a series of fundamental changes. as technological innovations become part of the instructional mode of educational delivery. “High Quality Education and Training” has become a powerful leitmotif in discussions about a “Europe of Knowledge. language learning General aspects Schools in Romania are undergoing a series of fundamental changes.

g. connect the school to real life situations and focus on understanding and thinking rather than on memorization and drill practice. . the diversity of language and cultures moving closer together puts a challenge on school as an educational environment. . Curricula and instructions attempt to become more student centered than teacher centered . is aware of his needs and of what he wants to achieve through language learning. . patterns of organization).school development and improvement.initial teacher education. The role of school in today’s world needs to change so as to help students develop the faculty of using language as a tool for learning and for acquiring social and communicative competence beyond language competence.in-service teacher education and/or continuous professional development.induction into the professional cultures of schools. learning environments.further education for teachers.g. structures).a heterogeneous pool of measures necessary to make high quality education and training and a “Europe of Knowledge” a reality.Teacher education has to be conceived as an open and dynamic system and as a continuous processconsisting of the closely interrelated components : . . the explosion of media techniques. curricula and contents of teaching and learning. Recent studies show that learning is successful only when students takeresponsibility for their own learning. aims. establish priorities and plan their actions. .research Theoretical and methodological aspects The use of information and communication techniques to support learning is becoming very important in the schools of today.has the ability to make rational choices. who has the capacity and conditions for reflect and self evaluation . curricula. The increasing amount of information. These changes have an impact on the professional tasks and roles of the teaching profession and call for more substantial reforms of education and training in general (e. The overall framework of present-day language education needs constant and careful reconsideration in order to meet the needs of the students faced with the demands of an ever-changing society. and teacher education in particular (e. The autonomous learner is the one who wants to learn. Any 45 .

Build a large sight vocabulary. almost without realizing what is happening with them. It includes knowledge of its phonological form. meanings.After this.even a central one. Spoken language has become more important in language teaching with the emphasis on communication. provide a number of encounters with words. TV and new electronic modes of communication . collocations. .To present different aspects useful to encourage self-developing motivation by the use of games in the classroom.otherwise this is incidental or at random. Explicit teaching can be a very good first introduction to a word . facilitate imaging and concreteness . promote a deep level of processing. 46 . For most people.To present examples of language-practice in class. and is thus the main engine for language change and dynamism.additional meanings and other higher level knowledge. encourage independent learner strategies – all these and even more will be discussed in the pedagogical section of the work. at least at an earlier stage. is becoming more globally available. Spoken input. that's why I believe. Language learning is a complex process and not a very easy one. With this shift in emphasis.use a variety of techniques.teacher should encourage and help his students to become autonomous. Objectives This study has the following objectives : . Knowing a word requires more than just familiarity with its meaning and form. grammatical behaviour. The teacher should organize a balanced exposure to spoken and written language . association. In our century. But written language remains a fundamental source of input for language learning in most formal contexts around the world. An enterprising teacher can also use planned games as an enjoyable and profitable form of practice to reinforce what has already been taught in a more formal way. the classroom teacher is faced with the challenge of how best to help students store and retrieve words in the target language. acquisition of vocabulary has assumed a more important role. have such a high competitive spirit that nearly any type of practice can become a contest in which the participants learn. in the form of films. the context encountered when reading can lead to new knowledge of its collocations. Young learners. the spoken language is the main source of exposure to language . frequency and register. especially. integrate new words with the old. that teaching and learning English should be fun and this self-developing motivation can be enhanced by the use of games in the classroom.

like 28. grammar and vocabulary. The players are numbered from 1 up to around the circle. Instead. SPIN THE PLATE Level: any Type: oral For this game you need a tin or plastic plate or lid. They may be played in the classroom. The grouping of this games is obviously arbitrary. . IT also having a number. Example: If the forbidden number is 4. SPELLING GUESS Level: any Type: blackboard 47 . Buzz. for instance. he is eliminated from the game. The player whose number is called must pick up the plate from the floor while it is spinning. spelling. Then the players begin to count in turn. Presenting the activities By using linguistic games. e. 5. IT has another turn. For a number that involves both. 3. BUZZ Level: any Type: oral The students may be seated in a circle or in their places in the classroom. in place of 7 and multiples of it. the pupils can practice pronunciation..g..To present aspects and innovations in teacher education in order to make high quality education and training . 9. he becomes IT. If the player is successful in picking up the plate before it stops spinning. Buzz. the players will say Buzz. but no player must ever mention any number containing 4 or being multiple of 4. 2. The following are the language-practice games which I have been using for years in my teaching of English as a second language. they will say Buzz-Fizz. 11. he must say BUZZ. 10. Variation The game may be made more complicated by having two forbidden numbers. 4. Buzz. Buzz. such games develop the pupils' ability to speak and write the language correctly. 15. The game may continue until all but one player have been eliminated. as I have selected those games which proved mostly to the liking of my pupils. The group decided upon a "forbidden number". e. If be fails to do so. The play begins with IT spinning the plate on its rim in the centre of the circle and calling a number. In place of 4 or multiples of it. 4 and 7. The players begin to count in turn. 7.. 6. The games are also useful for English-club meetings and other such extracurricular activities.g. If he fails to do this. the counting will go like this: 1. IT in the middle with the plate in his hand. the players will say Fizz. etc. Buzz. with the entire class participating at one time. 13. Any player may begin the game.

VOCABULARY ON THE DOUBLE Level: any Type: oral The person who was been chose IT gives a three-letter word like hat or bag and then begins to count to 12. Score correct answer accordingly. also known to the students. the player might say. WHICH SOUNDS ARE ALIKE? Level: intermediate to advanced Type: paper Prepare in advance and give each student a list like the one bellow. Suppose the first player says A. The letter is put in its proper place if it belongs in the word. Suppose the word chosen is chemistry. The person addressed must. that is in the same family. prepare a list of words. with the words that they suggest in parentheses: law (lawyer). the team scores one point. Toe". and the player at the blackboard puts it in its proper place: — E------------. One team decides on a word. Since there is no A in the word. etc. The player puts on the blackboard--------------------(nine dashes). science (scientist). the teams reverse their roles. He says E. and one of its members puts dashes on the blackboard to represent the number of letters in the word. before the count of 12. The games continue in this way to any number of words the group decides on. "Hand. Here are some words that might be in the list. the player gets another turn. difference (different). Apple. For the second word. pronounce (pronunciation). "Beam. the next member of the teams calls a letter. The game continues with each player of the opposite team in turn calling out a letter.Choose two teams of not more than 10 members each for this game. the player might say. Because E was correct. each of which will suggest at least one other word. Gum". If the word is completed before or by the time each member of the team has called out a letter. If the word is bag. give words beginning with each of the three letters in the word given or become IT. WORD FAMILIES Level: intermediate to advanced Type: oral or paper Within the limits of the vocabulary the students have studied. For example. The object of the game is for the players to circle the word on the right in each 48 . if the word is hat. The words may be given to the students one by one either orally or in a list on paper. Arm.

in other words hides himself mentally. The student who gets the most correct is the winner. stress. Teddy means that you don't have to present oral work by yourself. and having another speaker of English around can make ail sorts of situations easier to get across. e. perhaps taking place between the teacher and Teddy in the very beginning. Then one player thinks of a hiding place. The play begins with the leader reading the first half of the proverb on the list. this. Most oral work is directed towards someone and asks for a response from someone. the player may be hiding behind a picture. zoo. such as in the building. in the city. etc. try -winter. intonation. kind. The other try to guess where he is hiding and the player who guesses correctly becomes the next one to hide. The play continues in this way. But if the atmosphere in the classroom is relaxed and nobody worries too much about formal mistakes or using the mother tongue now and then. etc.. in a desk. the group should decide on the limits of the territory to be considered in the game . will. Pupils don't just use words. on the grounds.line which has the same sound as the letter or letters underlined in the word on the left. The members of the group who recognize it grab for the card containing the other half. The second halves of all the proverbs on the list should be written on cards ahead of time. "A stitch in time/saves nine". At first these conversations will be a bit one-sided. making up dialogues about the little things which have happened and which occupy the children at that moment. g. facial expressions. Note that a mascot should belong to only one class. Before the play begins. then even beginners can have great fun trying out the little language they know 49 . They can be used to encourage natural 'chat' in the classroom. time MENTAL HIDE-AND-SEEK Level: any Type: oral Structure emphasized: use of prepositions First. fifty. play his -sister. BROKEN PROVERBS Level: advanced Type: paper The leader should have a master list of proverbs with the division into halves indicated. Since the game is imaginative. in the room. these cards should be spread out so that all the members of the group can see them. the player with the most cards at the end being the winner. line. soon little -machine. but also all the other parts of speaking a language : tone of voice. on a high shelf.

They focus attention on the message/content and not on the language as such.Sunday at home. Formal mistakes don't really matter too much unless it means your pupils can't be understood. conducted and implemented in order to improve teaching. Pocket money.and they let us know that we can communicate in the foreign language. identifying the students' needs. In a way. so. My favourite meal.There is genuine communication even though the situations are sometimes artificial.The atmosphere should be informal and non-competitive.and so fluency is more important than accuracy at this stage. assessing the 50 . although the language will usually be limited by the activity itself. But free activities are one step nearer real life .There is a very narrow dividing line between guided activities about things which you want to talk about and actually talking about them. leave correction until afterwards. All pupils 'win'. There is often a game element in the activity. One of the most successful ways of presenting language to young children is through puppets or a class mascot. Conlusions This research has been designed. In free activities we're trying to get the pupils to use the language with a natural flow .Suggestions for mini-talks: My room.we do it to prepare pupils for their lives outside the classroom. Free activities Using controlled and guided activities which have choices wherever possible provides a good background for activities where children say what they want to say.My pet. Let's look first at some characteristics of free activities.this is something which you cannot be sure of if you only do guided activities. everything we do in the classroom is artificial .The range of free activities is endless and goes from playing card games to giving mini-talks or presenting personal or school news in English to working out what your partner had for breakfast. My family. but the teacher must be sure that the pupils have enough language to do the task.Free activities will really show that pupils can or cannot use the language .with what is called fluency . Free activities concentrate on meaning more than on correctness. Teacher control is minimal during the activity. Having someone' familiar constantly on hand with whom you can have conversations about anything and everything is a wonderful way of introducing new subjects and new language to young children.

Sweden. Editor: Michel H. Iasi.development process. 1991 D. A Guide to English Language Teaching Terms. Adriana. Didactică şi Pedagogică RA. Edward Arnold. Bibliography Stănioara. It affects how their thinking is directed as they learn grammar rules and what kind of sense they make of it. Bucureşti.Second Language Classrooms.Second Language Learning and Language Teaching. Long and Jack C Richards. Kallos. 2008 Vizenthal. we have attended more carefully to our perceptions and understandings to the methods we use and our whole approach to the teaching process. Vivian . and evaluating the results. Codruţa Mirela-The Language of Teaching and Learning. 2007 Chaudon. Great Britain.Strategies of Teaching and Testing English as a Foreign Language. Ed. This action has been a great opportunity to gain knowledge and skill in research methods and applications and to become more aware of the options and possibilities for change. Participating in this action research we have become more critical and reflective about our own practice. Prior experience and expectations have a significant effect. Craig . Umea Univeristy. Ed. Cambridge Applied Linguistics Series.2000 51 . Background knowledge has a direct impact on how students interact with what they are taught. The expectations and interpretive processes students bring to the material and the expectations and understandings which they develop on their way through the material are directly related to their attitudes and values. Research on teaching and learning. 1998 Cook.The most important aim of this research has been to find the best way to teach the students . Stephenson-Green Paper on Teacher Education in Europe. Polirom.Metodica predării limbii engleze . J. as well as to their previous experience with the given grammatical problem. how they use language as a tool in acquiring knowledge and in performing analytic processes.

Development. mult mai importantă. Activity. freedom. 46. Educația este cel mai important factor prin care mediul influențează dezvoltarea.” J. its ability to adapt to culture and civilization. psiholog Marilena PETCULESCU Centrul de Consiliere şi Orientare Şcolară Şcoala Gen. A trăi echivalează cu a acționa. Education provides to human being independency.J. Potential “Educația trebuie să-l pregateasăa pe copil să traiască prin el însuși.afirmativă Prof. înserat în matricea socială. MECT Abstract Every human being as a reality and potentiality is unique and represents the supreme value. Edgar Faure afirma că “orice om primește două feluri de educație. una data de alții și alta. pe care și-o face singur. este unică și constituie o valoare supremă. De-a lungul întregii vieți.Educaţia democratic. ca realitate și potențialitate. respect for self. for nature and cultural values of the world he lives in. nr. 52 . omul urmează o serie de etape distincte către integrarea și dezvoltarea cât mai deplină a personalității. To adapt the world to himself man needs to be creative and to adapt oneself to the world he needs to be open to the society and life. responsibility and spiritual creativity. Key words: Education. Behavior. So education will nurture the creative spirit of man. Through education man acquires the ability to anticipate the consequences of their acts so they can freely and consciously assume them. for others. Rousseau Fiecare persoană umană.” În procesul educației cel educat este totodată subiect și obiect.

ca generație. nici permisivitatea 53 . a spiritului de cooperare și întrajutorare. Familia asigură necesitățile fizice. voința și conștiința de sine a copilului. ca esență a preocuparilor unei societăți. a flexibilității și adaptabilității în situații de criză. Auto disciplina este o modalitate de conduită liber consimțită care respectă anumite hotărâri și reguli. la creație.Centrarea pe copil. nu doar a discuta despre ea. cultivării comunicării interpersonale și relațiilor responsabile cu comunitatea. Ei sunt însuși rostul nostru de a fi. Modul de a dezvolta responsabilitatea este prin a acorda o sarcină. are responsabilitatea îngrijirii copiilor. Cea mai importantă parte a meseriei de părinte este dragostea precum și timpul și energia pe care le cheltuiește ca să-și ajute copilul. Ea este sinonimă cu autonomia și este în stransă legatură cu buna funcționare a voinței și asumarea responsabilității. Iubirea este cel mai important vehicul prin care părinții dăruiesc copiilor ceea ce au nevoie pentru dezvoltarea lor ulterioară. pe cât este creșterea. jertfă și împlinire. cea mai deplină și sensibilă bucurie a vieții. ea implică și responsabilitate. Înscris pe o traiectorie aflată în slujba vieții și orientat către un scop. cultivării respectului pentru individualitatea fiecărui membru . stima de sine. cât și ca grup. a loialității. nu numai ca subiecți individuali. dăruire de sine. Nimic din ceea ce făurește omul în efemera sa experiență pe acest pămant nu se ridică la sublim. emoționale și spirituale ale membrilor săi. intelectuală. Educarea lor sănătoasă. ci și valori vitale fundamentale ale existenței naționale și planetare. O educație bună are ca scop să dezvolte auto-disciplina. formare și cultivare depinde viitorul umanității însăși. orice individ trece inițial prin etapa în care nu este capabil să se definească și să-și precizeze ce dorește să fie. Independența nu inseamnă numai libertate . Această sarcină nobilă revine în primul rând părinților care au dat viață copilului. Intr-o democrație în care fiecare membru al societății are demnitate și dreptul de a se considera de aceeași valoare cu ceilalți . Educatorii trebuie să gandească în locul său. să raspundă nevoilor sale. să-l conducă treptat spre autonomie. De buna creștere. fizică și morală reprezintă nu numai obiective universale umane. trebuie să constitutie o prioritate a tuturor factorilor implicați și responsabili cu protecția lui. educarea și dezvoltarea copiilor.

interacționează în clarificarea problemelor. ea asigurand succesul unei comunicari interumane din ce în ce mai complexe. îl ajută în raport cu propriile dorințe. Berge spunea că “formarea constituie un soi de personalitate colectivă a cărei armonie generală influențează armonia fiecareia dintre părți”. vârstă sau nivelul intelectual. oferă motivație și argumente pentru limitele stabilite.nici recompensa nu au sens. rezultate și valori constante. fie a influența conduita în formare. In ultimii ani s-a acordat o atenție deosebită factorilor care determină calitatea relațiilor interpersonale și participă la dezvoltarea unei personalități armonioase. definind setul articulat de scopuri. A. îi oferă situații în care poate face opțiuni. Când climatul este democratic. Modelul/stilul democratic afirmativ este caracterizat prin aceea că. fie pentru a condiționa. pe participarea copilului la deciziile care-l privesc. copilul experimentează independența între anumite limite bine definite. Stilurile/modelele comportamentale parentale sunt o construcție sintetică și generativă. ale conduitei unei familii cu copii care operează împreună sau individual fie pentru a determina. specifice. Trăind zilnic într-o anume atmosferă. rebeliune iar permisivitatea este resimțită ca și devalorizare. acțiuni practici. iubirea copilului nu cunoaște limite. îl invață să fie responsabil pentru acțiunile lui. Pedeapsa duce la opunere. independentă de pregatirea profesională. părinții stabilesc și împărtășesc liniile de bază ale conduitei copilului. caracteristicile de comportare vor deveni obișnuințe pentru copil. răzbunare. interese și puteri. reușind să 54 . acea abilitate de a învăța înca din copilarie și poate fi cultivată. Părinții sunt adesea din plin preocupați atât material. Timpul educațional este bine drămuit. cu focalizare pe valoarea de utilitate a deciziei. cât și moral de acțiunile copiilor lor. Pentru revizuirea acelor tipare de educație care sunt disfuncționale este necesară o bună cunoaștere a acestora și bunavoința de a schimba ceea ce nu este benefic cu însușirea acelor abilități care promovează sănătatea mentală a copiilor și adulților. modelul relațional intrafamilial și stilul educațional adoptat de părinți devenind la rândul lor modele înscrise și perpetuate din generație în generație. Bazele construirii unei personalități echilibrate se pun încă din perioada copilăriei. Printre acestea se numara inteligenta emotională. îl orientează în a identifica unele consecințe imediate. Participarea este cuvantul cheie. Astfel. apoi trăsături de caracter.

. E. Editura Alex-Alex 2001 & Leri Pres. (1998). F. C. Craiova. a consecințelor stresului cotidian asupra reactivității copilului. (1997).. de a putea lucra în echipă. București ROTARU. I. directori și părinți”. L. A.internalizeze mai repede și mai firesc normele care îi guvernează comportamentul.A.. Un manual pentru profesori. “Câștigarea copiilor de partea noastră.. Editura Militară. “Sociologia educației familiale”. de a fi bine echipat pentru echilibrul între succes-insucces. de a se adapta la schimbări. Modelul/stilul parental afirmativ-democratic este recomandat și dintr-un motiv ce ține atât de ritmul rapid al schimbărilor în zona cunoașterii psihoeducaționale. București NEACȘU.. (2003). de a coopera. Iași WALTON. consilieri.. Bibliografie CIOFU. “Succesul copilului nostru”. de a alege drumul corect în abordarea și rezolvarea cu responsabilitate a problemelor. (1990). Editura Arves. R. de a face opțiuni înțelepte și pozitive. Editura RO-4000 Sfântul Gheorghe 55 . Editura Polirom. Editura Medicală Almatea. “Metode şi tehnici de învățare eficientă”. (2001)..M. STĂNCIULESCU. POWERS. “Interacțiunea părinți-copii”. (2002). a interesului societății de a educa pentru cetățenie democratică. A. București PAI. “Consiliere şi orientare”.

Which could serve us today in a contemporary globalized society in our country? Keywords: university education.Contemporary World of Education Cercetător postdoctoral dr. Dana ŢABREA Facultatea de Filosofie și Ştiințe Social-Politice Universitatea ”Al. Perhaps highschool pupils could be kept away from practicalities if they have a solid good material position. as Oakeshout thought of it? I used to teach in highschool and I have been teaching at the university. between instructing and imparting. consumer rights etc. vocational contemporary world. Should we the curriculum in highschools and universities contain such issues? Or should education be an oasis. and between information and judgement. women’s rights. poverty. Next I am exploring two different traditions in education (the British vs. Michael Oakeshott education. are preoccupied to change their cars and mobile phones to the latest fashion. how to prevent racism. so there is no question of forgetting about everyday problems and dedicate their first three years to entering the inheritance of the human world. the American). Iași Abstract Nowadays education has to face contemporary problems such as globalization. the richer ones. Contemporary world has to face problems such as globalization. education. how to save the environment. though they are deeply anchored in the practical world: they parents go to work abroad and they have to take their lives into their own hands or. liberated from all actual and practical considerabilities. 56 . how to diminish corruption. Such a distinction was at the heart of Michael Oakeshott’s philosophy of education together with his other important distinctions between text (literature) and language. too. I. The distinction between academic and vocational education tends to disappear. following the distinctions that I stated. Cuza”. Most of the university students today have to work.

a disponibility for dialogue and debate. scientifically. encyclopedias) and. As we promise them when they start studying Philosophy that they will shape their abilities of critical thinking. How do we manage to keep our promises that we made them on their very first day? The crucial points that I sketched above become important features in Oakeshott’s pilosophy. The different modes (science. scientifically. philosophically etc. but it becomes an equal voice among the others within the conversation of the human world. As we enter a university. we become part of a community of scholars. they are the subjects of imparting (teaching seen as an activity of communicating 57 . A university is a community of scholars who get some practice in thinking historically. and we acquire different skills (as part of a vocational education).the explicit component of knowledge that can be itemized. ideologies. In Oakeshott’s view a university displays a conversation between different ways of understanding – and this determines the character of the education it offers. dictionaries. practice. But could a critical thinking in its absolute meaning (without presuppotions) be possible? In Experience and its Modes (1933) Oakeshott understands Philosophy as an experience liberated from all presuppossitions. develop their analitycal skills. Moreover. later in his writings Oakeshott changes his mind: Philosophy cannot be seen anymore as the critical eye that examines the orher modes. history) offer us but limited perspectives of the world. doctrines. Without disfavouring any of the ways of understanding. professors. and a thinking without presuppositions. a university is a place where we learn to think conversationally. researchers. an academic liberal institution has to offer some understanding of what it is to think historically. or students. a guiding towards undogmatization. philosophically etc. play the hardest part. make up a creative thinking. on the other hand. Philosophy aims at an unconditional presupposition free understanding. their teachers and professors. On the one hand. We also accommodate with the manner of thinking that generated the current ‘literature’ (as part of a truly academic or university education). However.We. We come across different theories. textbooks. Critical thinking explores the conditions of possibility of something. an openess to the speculative spirit. students get instructed (teaching seen as an activity of communicating information . and that can be found in manuals. but treating them as equal.

We study. but about teaching him how to think artistically. ‘Texts’ are studied not for their own sake. 9 Michael Oakeshott. p. knowledge is not passively acquired as pieces of information contained within the ‘texts’ of the day. “The Study of Politics in a University”. These manners of thinking are also representative for the specific and distinctiveness of a certain university from the others (it confers its traditional character).and this is what imparting judgement means. the activity of coming to possess judgement8. it is never about teaching the student how to think in general. New Haven and London. the type of man that each produces is different. and students are not expected to just inactively accept what they get. pp. historically. consequently. and that cannot appear as a rule). particular branches of science. but they first of all must learn how to think and. London. the specific ingredient that cannot be caught in propositions. Because education is exercised in a different manner in England and America. or philosophically. Michael Oakeshott. Yale University Press. Therefore. In a university education. Methuen & CO LTD. that cannot be resolved to information or itemized. in Rationalism in Politics. so that we arrive at the distinct manners of thinking that they represent. Correspondingly. Students are not a depository of the pieces of information that each discipline in their curriculum presents in front of them. 8 58 . but to explore the manner of thinking that generated the respective ‘literature’. “Learning and Teaching”. they should be taught how to think . I will consider Collingwood’s comparing of the perspective of the Americans on English university education (as “narrow”) to the perspective of the English on American university education (as “superficial”) in First Mate’s Log. As an illustration. scientifically. in The Voice of Liberal Learning. 1967.the implicit component of knowledge. and on the other hand. but as means to decipher the mode of thinking that underlie them9.judgement . for example. 1989. 57. learning means on the one hand the activity of acquiring information. some authors and philosophical theories. 312-313.

English education “seems to consist in forcing a blinkered pupil to dig himself into a ridiculously small subject whose vital relations with other subjects he is elaborately trained to ignore”12. 1940. it produces “a type of man who can see nothing outside his own little ring-fence. 13 Ibidem. so that the student wastes his energies in a pettifogging logomachy by which his subject is not really advanced. and no importance whatever to the publication of results. and a fatal chasm exists between the learned world and the world of educated persons who are left ignorant of what the learned world is doing”13. Oxford University Press. Consequently. the importance of instructing and imparting within the educational system. in the detriment of ‘text’ or ‘literature’ (what has been said from 10 11 R. 85. so that the pupil sets before himself the ideal of becoming not so much a student of his subject as a writer upon it. it produces “a type of man who. is inadequately grounded in it and thinks himself an advanced student when in fact he is not. G. Ibidem. p.American education “seems to glide with ridiculous rapidity over a ridiculously large number of subjects. p. 12 Ibidem. because that importance depends on relations between the subject and broader human issues of which he knows nothing. It seems to attach an altogether exaggerated importance to the production of 'papers' published or deemed fit for publication. all imperfectly grasped”10. Collingwood. As a consequence. when he settles down to serious work in any one of these subjects. 59 . And it seems to attach an exaggerated importance to the technique of this logomachy. so that the general public derives no profit from the work of these specialists. and even inside that ring fence cannot distinguish what is important from what is not. The First Mate’s Log. and the emphasizing of ‘language’ (manner of thinking). and the learned world is flooded with publications whose intrinsic value is very small”11. Now I will take into consideration the Oakeshottian distinctions that I mentioned above between vocational and university (academic) education. 84. Chapter X.

Second. Imprint Academic.time to time in a language) and consider. American and English education as Collingwood saw them. The Voice of Liberal Learning. Experience and its Modes. internet sources) or the authority of tutors. 1967 Michael Oakeshott. Methuen & CO LTD. as well? Bibliografie: Michael Oakeshott. and creating new ‘texts’. the tutorial system based on communicating results of research and discussing with professors and fellow students or researchers is specific to the English educational system. Third. First. London. Liberal education is neither American nor English. textbooks. What is History? and other essays. by comparison. offering his contribution to ‘literature’. whereas English education is more specialized. but it accomplishes its goal if its enemies are neutralized as much as possible. American education tends to stress less on the vocational. Yale University Press. New Haven and London. Which of the two models of education should we adopt? How can we avoid specialization and authority? How can we keep our educational promises of shaping critical thinking and yet help our students face contemporary world problems. the English specialist is more concerned with ways of thinking and speaking. whereas the American scholar tends to establish a better relationship with the public. recorded in encyclopedias. Rationalism in Politics and other essays. by communicating results. among the enemies of liberal education I name specialization and the authority of ‘literature’ (an already achieved body of information. 1989 Michael Oakeshott. 1985 60 . manuals. whereas professorial lectures and seminars are more favoured within American university education. Cambridge University Press. 2004 Michael Oakeshott. and therefore he is of no use to the public.

Oxford University Press. G. The First Mate’s Log.5/S/49944.R. Collingwood. Chapter X. 61 . 2007 Acknowledgements: This paper (Contemporary World of Education) is part of a research financed by The Operational Sectorial Programme for The Development of Human Resources through the Project “Developing the Innovation Capacity and Improving the Impact of Research through Post-doctoral Programmes” POSDRU/89/1. 1940 Kevin Williams. Imprint Academic. Education and The Voice of Michael Oakeshott.

different perceptions of reality. dat fiind ca o situaţie conflictuala are implicatii atât asupra canalelor de comunicare. Liceul Teoretic „Ecoprof”. cu efecte distructive (de ce mai multe ori) asupra interactiunii sociale”. director Viorica BELU Fundaţia Profesia 2000+. cât şi asupra mediului în care evolueaza participantii. Acest context poate bloca procesul de comunicare. violentă şi mediere în unităţile şcolare Prof. De aceea este important să studiem factorii care altereaza relatia mentor – elev/student – elev/student. inhibând procesul comunicarii. Key words: educational system. înfruntare (conflictus = a se lovi unul pe altul). mentor. Pentru mentori. 62 . Este caracterizat drept o “opozitie deschisa. Bucureşti Abstract Conflict is a normal fact of everyday life. o lupta între indivizi sau grupuri cu interese divergente sau incompatibile. situaţiile conflictuale constituie unele dintre cele mai grele teste de abilitate şi deontologie profesionala. ducând la eşecul / insuccesul acesteia. inherent in human relationships (mentor and student could have different life experiences. Physical violence is a topical issue among both teachers and among students who learn in Romanian schools. student Comunicarea interpersonală realizată în diverse situaţii didactice are loc într-un mediu deosebit (mediul elev/student) şi într-un context specific (şcoală sau un spaţiu adiacent acesteia). Etimologic.Conflicte. different provisions). conflict înseamnă lovire reciproca. violence.

sentimentele sunt foarte importante pentru ca nu pot fi controlate. daca se respecta cele trei principii strategice de rezolvare şi daca se doreste efectiv dezamorsarea şi instalarea armoniei (printr-un management corespunzator). dispozitii diferite) b) Conflictul poate fi tratat pe cai pozitive sau negative: § Abordat pozitiv . c) Într-un conflict. fizicului. spiritului (tensiunea nervoasa este mare. patimile.). afirmarea creativitatii. poate determina dezvoltarea personala. schimbarea sociala. perceptii ale realitatii diferite. inerenţa în relatiile interumane (mentorul şi elevul/studentul au experiente de viata diferite. din aceasta perspectiva este respins principiul acceptarii reciproce.Grafic. vanitatea etc. un conflict poate fi solutionat daca se cunosc sursele. e) Conflictul din mediul elev/student trebuie neapărat negociat. § Abordat negativ. (îndeosebi cele neconstientizate. conflictul are rezultate distructive asupra psihicului. în esenţă. sfera de cuprindere a termenului poate fi reprezentată astfel: Deoarece mentorul şi elevul/studentul – ca parteneri educaţionali – dezvoltă activitati comune bazate. este constructiv. pe comunicare didactică. 63 . este important de cunoscut şi acceptat următoarele: a) Conflictul este o realitate fireasca a vieţii cotidiene. nemultumirile şi reprosurile sporesc). încercând să se ajungă la o soluţie acceptabilă pentru ambele părţi. de regula ideatic. d) Întotdeauna. conflictul. umorile.

a 64 . dar şi de mobilizarea corpului social.Violenţa în şcoli este un fenomen întâlnit şi în şcolile din România. Violenţa umană este.una din temele recurente ale societăţii contemporane. fără îndoială. Globalizarea interesului pentru manifestările de violenţă socială este consecinţa unei conştientizări generalizate privind necesitatea punerii violenţei pe agendele de lucru ale diferiţilor actori sociali . responsabili de găsirea unor soluţii .

In cadrul şcoliilor. dar fără a fi propriu-zis violenţi. imaginea de sine negativă .în ceea ce priveşte adoptarea comportamentelor violente. Sensibilizarea faţă de fenomenul violenţei şcolare ar trebui . care au o atitudine mai deschis critică şi reactivă . Una dintre aceste soluţii este prezenţa unui psiholog care să consilieze elevii şi să colaboreze cu cadrele didactice în vederea reducerii riscului de violenţă.implicarea şi participarea la prevenirea şi/sau combaterea acestui fenomen social. determinanţi socio-familiali . mai mult sau mai puţin folositoare în funcţie de gravitatea situaţiei: . motiv pentru care sistemul educaţional ar trebui să intervină prin măsuri de soluţionare a conflictelor şcolare. firesc . prin introducerea unor cursuri care să ofere sprijin atât părinţilor cât şi elevilor-problemă. 65 . Există diferenţe majore de percepţie a cadrelor didactice în ceea ce priveşte gravitatea unor comportamente de natură violentă a elevilor. factori de mediu şcolar . ţara noastră trebuie să se implice în prevenirea şi combaterea violenţei . Violenţa verbală dă naştere violentei fizice. cazul acelor elevi “incomozi” . slaba capacitate empatică. profesorii propun spre exemplificare comportamente ale elevilor care nu se înscriu propriu-zis în aria manifestărilor de tip violent . instabilitatea emoţională . acestă procedură trebuie urmată de un psiholog sau de un consilier pedagogic. Pentru soluţionarea problemelor conflictuale există numeroase metode. ale căror efecte se cumulează şi se potenţează reciproc. Elevilor violenţi le sunt asociaţi cu preponderenţă o serie de factori individuali .societăţilor civile pentru luarea de poziţie . şi a celei şcolare în special . În acest sens . Violenţa fizică este o problemă de actualitate atât în rândul cadrelor didactice cât şi în rândul elevilor care învaţă în şcolile româneşti. În unele situaţii. de exemplu . lipsa sau insuficienta dezvoltare a mecanismelor de autocontrol .precum : toleranţa scăzută la frustrare . dificultăţile de adaptare la disciplina şcolară .medierea conflictelor scolare este un procedeu care constă în soluţionarea disputelor prin intervenţia unei persoane neimplicată în conflict. Violenţa în şcoală este determinată de multiple aspecte: caracteristici individuale . şi să dispună de o cunoaştere la nivel naţional a fenomenului violenţei şcolare. în general . Există diferenţe interindividuale la nivelul elevilor cuprinşi într-o instituţie şcolară . cauze sociale . să ducă la creşterea eforturilor depuse pentru ameliorarea situaţiei prezente. tendinţa către comportament adictiv .

Richard. sursă online http://www. Studiu privind conflictul în mediul şcolar. http://www. Bibliografie: Bodine. Ramona. Manualul educaţiei pentru rezolvarea conflictelor în şcoală. principalii „suspecţi” în declanşarea actelor violente.scribd. Crawford.info-ghid.html Vătavu. Donna. prin aceasta procedură fiecare elev învaţă că este egal în drepturi indiferent de situaţia financiară sau de statutul social al părinţilor. -realizarea unui echilibru al statutului elevilor în şcoala.com/violenta-in-scoli-sistemul-educational-siimplicarea-acestuia-in-solutionarea-conflictelor-scolare-s.cjraebacau. iar conflictul poate fi „stins” mai uşor.-echilibrarea intereselor poate diminua riscul apariţiei conflictelor şcolare prin acordarea aceluiaşi statut ambelor persoane participante la conflict. In acest sens.pdf 66 . soluţionarea problemei este mult mai simplă. -corectarea climatului conflictual în familie reduce numărul elevilor-problemă.ro/attachments/Studiuprivindconflictulînmediulscola r.com/doc/34052077/ManualulEducatiei-Pt-Rezolvarea-Conflictelor-in-Scoala http://www.

devine treptat obiect de cercetare a unor stiinte precum sociologia. dar definită de o dinamica a diferenţelor şi similitudinilor interculturale. la propria indentitate. comunicarea interculturală reprezintă un imperativ in contextul unei observaţii care nu poate fi negată: in societatea modernă. ci efectul perceperii cu acuitate a unei realităţi conflictuale puternice. dreptul omului la libertate. obiectivele. metodele şi chiar mijloacele de evaluare s-au confruntat cu probleme generate de insăşi natura complexă şi conflictuală a fenomenului. punând in discuţie nu numai valori sociale. la diversitate. 67 . integration. pedagogiei interculturale. al contactului direct intre culturi. Angela TURCULEŢ Colegiul Tehnic „Gh. communication and. Conceptul de ICL devine preocupare a unor organizaţii internaţionale desi incercările de a-i circumscrie particularităţile. Bucureşti Abstract Interculturality is a concept commonly used today. Airinei” . establishing himself as a name of a social phenomenon and psychologically complex and controversial the same time becoming increasingly research object of science such as sociology. Prin urmare. In acest context. Keywords: interculturality. nu in ultimul rand. communication assimilation. psychology.y. Această preocupare nu este un accident şi nu trebuie să fie un lux în cadrul unei societăţi. impunându-se ca denumire a unui fenomen social şi psihologic complex şi controversat In acelaşi timp.Educaţia interculturală în societatea contemporanărealitate sau utopie? Prof. forma cea mai raspandită de conflict este cel de tip intercultural. educatia interculturalăse impune ca o necesitate. intercultural pedagog. last but not least. Interculturalitatea este un fenomen viu. comunicarea sau. generate de insăşi natura societăţii contemporane: multiculturală in structura ei . dar şi importante valori umane . psihologia. authentic Interculturalitatea este un concept frecvent folosit astăzi.

Demersul nostru urmăreşte o circumscriere. Astfel. relaţii sociale şi personale. respect.celălalt. Celălalt are dreptul de a munci şi de a face parte din societate. dar el este un străin. depinzând de timp. Astfel. dar el rămâne pentru totdeauna diferit. adevarata atitudine . chiar unor direcţii diferite in inţelegerea şi realizarea comunicării interculturale in procesul educativ. diferenţe etc. In acest context. diferit şi va rămâne astfel pentru totdeauna. dinamica acestora in funcţie de timp. negativ şi pozitiv: tolerantă. total şi fără ezitare. la ceea ce il face să fie diferit”. ilustrarea Asimilarii poate fi “Il accept pe Celălalt dacă renunţă la valorile proprii.’ Aceasta este. respectând diversitatea. In primul rând. care nu se vrea completă.valori. de fapt. Cea a Inserţiei poate fi “Il tolerez pe Celălalt cu caracteristicile sale cultural. In această accepţie . Discutarea celor trei concepte este impusă de nevoia disocierii. spaţiu. poate fi urmărit in dinamica sa parcursul spre o autentică comunicare interculturala şi problemele pe care acesta le poate intâmpina. un proces deschis. schema Assimilation/Insertion/Integration propune trei atitudini prin aducerea in discuţie a unor componente care pot funcţiona cel puţin ambivalent. dificultatea majoră in realizarea comunicarii interculturale este generată de insăşi natura conflictuală a fenomenului: varietatea percepţiilor in diferitele culturi. in limitările dar şi in incercările sale de a gasi soluţii unui fenomen care este al lumii in care trăim şi care produce incredibile manifestări de violenţă.” Prin urmare. Conflictul care ţine de insăşi natura 68 . printr-o rapidă selectare. a câtorva elemente care au suscitat controverse dând naştere unor abordări diverse. o realitate extrem de dureroasă este figurată aici. dar nu te voi obliga să renunţi la ale tale.Perspectiva utilizată este aceea a unei problematici a conflictului şi eşecului în abordarea educaţiei interculturale. Din această perspectivă comunicarea interculturală devine un demers anevoios. generatoare de neaşteptate conflicte. ridicând o multitudine de intrebări. Scoţând in evidentă implicaţiile şi enunţând indirect riscurile şi variabilele care intervin in procesul educaţiei interculturale pentru dezvoltarea unei comunicari autentice. Celălat este acceptat fără rezerve sau discriminare . subliniind atitudinile potenţial generatoare de conflictualitate. Integrarea este reprezentată de o frază de tipul ‘Miaş dori să poţi crede in valorile mele. Vom porni prin introducerea unei triade care exprimă succint dar sugestiv complexitatea unui fenomen cultural contemporan. dar cu o condiţie: el trebuie să renunţe la propria personalitate şi să adopte valorile şi comportamentul societăţii in care se află. in absenţa căreia apare confuzia. dinamic. Dincolo de cuvinte.

fiind integrate in procesul educaţiei interculturale: dezvoltarea unei gândiri critice. percepute ca entităţi: britanică. respectul particularului. patru obiective complementare s-au impus atenţiei. atribuindu-i-se caracteristici precum naţional. generalizând. est şi vest europeană. diferenţa de percepţie interior/exterior la nivelul înţelegerii mecanismului cultural şi valorificarea. pericolul fiind acela al dezvoltării unor obişnuinţe psihice. O alta problemă este generată de folosirea inadecvată a notiunii de cultură. nu în ultimul rând. internaţional. termenul este utilizat frecvent pentru a numi mari arii culturale. Justificată ca imperative cerut de un demers teoretic. Criteriile care au stat la baza acestei selecţii au fost de exemplu: o cultură trebuie văzută ca un proces caracterizat de dinamism. este o entitate complex. dar nu numai. many things beneath the “water surface” are unconscious and cannot be expressed clearly.”/( LearningT-kit .impune ca o prima etapă in configurarea oricărei posibile soluţii recunoaşterea şi exprimarea lui. Council of Europe . Under the surface Intercultural learning aims at very deep processes and changes of attitudes and behaviours. Acest tip de a utiliza termenul este pândit de pericolul vagului. ulterior explorarea lui. It means to deal a good part with the invisible forces and elements of our culture. Educaţia interculturală in sine presupe o serie de practici. inţelegerea culturii ca un proces. November 2000). termenul denumeşte cultura natională.. publishingF-67075 Strasbourg Cedex. într-o permanentă schimbare. franceză.” Not every conflict has necessarily a solution. a experientei. De altfel. de metode care pot fi puse in discuţie. într-o schimbare şi dezvoltare permanent. Council of Europe and European Commission. Ca rezultat al acestei cercetări. mergând până la a cuprinde continente intregi. asiatică. In accepţie comună.educaţiei interculturale.realizarea şi utilizarea unor reale abilitati de comunicare interculturale in procesul de invatare impun mereu noi metode.Este foarte important să explorăm şi să inţelegem care este concepţia noastră despre ce inseamnă o cultură pentru a inţelege cu claritate ce vrem să spunem când utilizăm termenul. în incercarea de a găsi metode de rezolvare. trebuie figurate in mod hotărât abilităţile obţinute prin educatie in sensul dezvoltării 69 . of our inner self (see: Iceberg Model). devine inoperantă in momentul in care aplicată realităţii concrete anulează diversitatea. etnic implicand totodată şi diferenţele intre acestea. de comportament şi limbaj care exclud diferenţele. In mediile academice. but it certainly needs to be expressed.

abilitatile educationale trebuie să ajute pe cei care invaţă in dezvoltarea unei intelegeri a proceselor implicate când aceia din medii cultural diferite interacţionează şi produc sau construiesc o situaţie de comunicare. In ceea ce priveste dezvoltarea gândirii de tip critic. sa recunoasca oportunitatile in a construi relatii sau comportamente. atât in teorie cât şi in practică. o descoperire a specificului cultural şi o concentrare pe un grup urmărindu-i particularitatile. Dar.Sustinătorii acestor două direcţii sunt pe de o parte critici . ei promovează reprezentări care să ducă la conştientizarea faptului că acestea pot constitui adevărate rupturi intre diversele culturi. Urmărind cele două directii. putem spune că există intotdeauna un avantaj in a inţelege de ce se produce eşecul continuu in comunicare când oamenii interacţionează şi care sunt diferenţele care aduc acest esec. respectândule. in urma experientei. activitatea criticilor culturii tinteşte să sensibilizeze prezenţa acestor diferente. Această direcţie presupune. abilitatile educationale trebuie să echipeze pe cei care invată cu mijloace de a accesa şi înţelege o foarte mare diversitate de practice culturale şi inţelesuri indiferent de statutul lor. Criticismul cultural caută să identifice punctele de conflict. Metodele utilizate în cazul acesta sunt acelea constând in a explica. pe de altă parte.unei comunicări interpersonal care trebuie să includă o dezvoltare personală şi social. să identifice zonele de conflict. Poate de asemeni să ajute anumiti indivizi. In inţelegerea acestora. Adepţii perspectivei critice asupra culturii insist asupra diferenţelor pe care le privesc ca potenţiale bariere. Anumiţi autori in domeniu accentuează însă importanţa perceperii similitudinilor intre culturi. a ilustra or a exemplifica diferenţele specifice existente. trebuie să le permită celor care invaţă oportunităţi de a analiza şi reflecta. există două perspective de bază asupra a ceea ce presupune teoria comunicării interculturale. in special pe aceia din 70 . pot fi sursele intreruperii oricărei comunicări de tip cultural. Vom încerca a le pune în discuţie în continuare urmărind constant elementele de risc pe care le implică.Prin urmare. să le izoleze şi să le transforme in subiecte de cercetare asupra interacţiunii transculturale. căutarea similitudinilor culturale poate inarma pe cei interesaţi cu o folositoare unealtă pentru a investiga o cultură pe o largă varietate de niveluri. pe de alta parte cei care incurajează dialogul intre diferitele culturi. prin urmare. subliniind faptul că scoaterea în evidentă a asemănărilor conduce la construirea unei autentice relaţii în comunicare. considerând că observarea diferentelor ar conduce doar la dezvoltarea unei baze pentru a fi eliminat dintr-un grup. sa le descrie si.

acestea contribuind la realizarea unei reale comunicări doar in momentul in care sunt utilizate ca demersuri complementare. in plan secund apărând o selecţie a reprezentărilor vieţii de fiecare zi. cultura nu mai trebuie văzută ca o entitate monolitică determinând comportamentul unui individ sau grup. Ceea ce avem in comun poate depăşi graniţele cultural naţionale. in schimbare şi complexe. In contrast. înţelegerea şi investigarea culturii şi comunicării sub semnul dinamicului. indiferent de statut. sociologice. dar şi percepţii care să fie similare cu ale lor. lingvistice şi etnografice.culturi in care invăţatul noţiunii de exclusivitate cultural este o realitate. noţiunea de etic se concentrează pe o inţelegere a culturilor din exterior. etnic. Dificultăţile apar odată cu abordarea dintr-o perspectivă unică. comparându-le prin folosirea unor caracteristici predeterminate. ar fi ceea ce a fost numită pe scurt emic şi etic. Astfel. cu multiple forme. Utilizarea acestei metode pentru a inţelege problema interculturalităţii şi pentru a 71 . al grupului şi al individului.Utilizarea conceptului emic presupune o concentrare asupra studiului culturilor din interior. Atât una cât şi cealaltă au la bază cercetări antropologice. se impune a fi înţeleasă ca un amestec al tuturor aporturilor individuale sau de tip social. combinând observaţiile de tip general cu cele de tip particular.Prin urmare. naţional sau internaţional care sunt implicate în situaţia de comunicare. Aceasta practică avertizeazaă asupra unui pericol evident in cercetarea şi educaţia interculturală fiind o pledoarie pentru o comunicare care ar trebui să nu piardă niciodata din vedere individualul-dacă o vom face vom fi in pericolul de a reprima reprezentările individului pe fundalul valorile culturale ale comunitatii. să recunoască faptul că indivizii aparţinând unor culturi diferite pot deţine valori personale. educaţional. Culturile sunt dinamice. In schimb. vor determina o concentrare pe a oferi mijloace diverse de a accesa şi analiza o varietate a practicilor culturale şi a inţelesurilor. Pe de altă parte. Această practică de a aborda o cultura se opune în mod evident tradiţionalei concepţii a unei lumi a marilor culturi. ţintind să inteleagă culturile aşa cum membrii acestora le inţeleg. de grup sau personale. profesorii vor trebui să ofere studentilor uneltele critice necesare pentru a analiza procese sociale şi să încurajeze dezvoltarea gândirii critice asupra propriei societati şi a altora pe trei niveluri:naţional. intr-o continuă schimbare. Asta ar insemna o completă schimbare a practicii curente care tinde in a propune informaţii despre o societate institutional recunoscută a unei ţări. O alta practică utilizată in studiul fenomenului intercultural care necesită a fi pusă în discuţie din perspectiva unei problematici a conflictului şi eşecului.

de multe ori ignorată sau minimalizată. A asculta este esenţial in dezvoltarea comunicării interculturale şi presupune un angajament şi o apreciere a celuilalt-presupune a inţelege in mod real cum se simte.Asa cum se poate uşor observa. Există o foarte răspândită tendinţă de a ignora sau a reduce diversitatea când privim spre o alta cultura-este intotdeauna mai uşor să vorbim. credinţe. Ca imperativ in realizarea unei comunicări interculturale reale reţinem şi pe acela de a invăţa cu oameni care aparţin altor ţări. de exemplu.In acest context. de multe ori confruntându-ne cu problema pseudocapacităţii de a auzi şi inţelege.. de cultura franceză. cum vede lumea şi cultura proprie celălalt şi a-ţi da posibilitatea de a trece dincolo de propriile frici. numai astfel putem descoperi probleme de multe ori necunoscute chiar de noi inşine. Nu in ultimul rând. să simtă nesiguranţa. etnicităţii. Este adevărat că este dificil să evităm toate formele de stereotip. arabă sau japoneză ignorandu-i astfel complexitatea. este extrem de important să recunoaştem şi să respectăm diversitatea altfel vom risca să credem şi să enunţăm judecăţi de tipul: toţi indivizii aparţinând unei culturi sunt la fel şi fiecare cultură poate fi descrisă prin utiliarea unui sumar set de caracteristici. trebuie mentionata şi necesitatea de a dezvoltarea o autentică abilitate de a sculta. afectiv dar şi ca reacţie comportamentală. Prin urmare. respingerea celorlalţi la fel ca şi siguranţa. increderea şi aprecierea pentru a le înţelege. Nu in ultimul rând. să asculţi prelegeri despre alte culturi sau să fii provocat la susţinerea unui asemenea subiect exclusiv la nivel intelectual. naţionalismelor sau internaţionalismelor in explicaţii care fac posibilă utilizarea unui singur argument in explicarea unei realităţi extrem de complexe. interese pentru a vedea prin ochii celui de lângă tine. trebuie supuse discuţiei metodele propuse pentru atingerea obiectivelor comunicării interculturale. evaluandu-le critic in contextul ipotezei care propune ca postulat al acestei abordări starea de 72 . Acesta este contextul favorabil apariţiei unui alt pericol in realizarea unei reale comunicări: stereotipul. Insăşi noţiunea de cultură utilizată in sensul menţionat mai sus este un stereotip. Aşa cum s-a observant. dar conştientizarea existenţei acestuia ne poate ajuta să recunoaştem complexitatea şi diversitatea a ceea ce vedem.individul trebuie să fie angajat in această experienţă cognitiv. şi nu de puţine ori. Pentru un individ este necesar să trăiască experienţa de a se confrunta cu situaţii noi. nu este suficient să citesti despre cultură. frica.studia comunicarea de acest tip face posibilă evitarea simplificărilor. se impune atentiei importanta experientei in dezvoltarea unor abilităţi de comunicare intercultural.

Mariela Pavalache. coordonatori Liviu Plugaru. Acestea sunt concepute ca modele pe baza cărora se poate lucra ţinandu-se cont de faptul ca fiecare situaţie e diferită. comunicarea interculturală pusă sub semnul utopiei. acestea sunt aplicate de multe ori în mod mechanic. că trebuie avute în vedere particularităţile grupului.2 Boston: Allyn & Bacon.conflictualitate inerentă. funciară fenomenului insuşi. Din păcate. November 2000 Handbook of cross-cultural psychology . 73 . importanţa într-o lume configurată esenţialmente de fenomenul intercultural. Council of Europe and European Commission. publishingF-67075 Strasbourg Cedex. nu o negare a necesităţii ei. Bibliografie Educaţie interculturală. Council of Europe . 2007 Intercultural LearningT-kit . Editura Psihomedia . generând adevărate stări de conflict şi confuzie. Efortul sisific nu-i anulează viabilitatea şi.Vol. 1. In concluzie. al riscului reprezintă un demers necesar de conştientizare a dificultăţilor. mai ales.

cauzele acestora sunt căutate în mediul grupurilor de egali. Parental skills acquisition is not found as a purpose in any subject. children A fi părinte este o sarcină deosebit de dificilă şi presupune permanent găsirea unui echilibru între bunele intenţii ale părinţilor şi ceea ce este bine pentru copilul respectiv. începerea vieţii sexuale la o vârsta din ce în ce mai mică. 74 .Educaţia parentală – un demers necesar? Prof. „Cum m-au crescut ai mei pe mine şi eu te pot creşte pe tine!“. în nici un an de şcoală. acquisition. etc). niciodată. pe lecturi (dacă ele există) sau pe vizionarea unor emisiuni gen „Super Nany“. se conduc după principii de genul: „Ştiu eu cel mai bine ce e bine pentru copilul meu!“. În ultima perioadă. Dar este ignorat faptul că factorul determinant al formării comportamentelor viitorilor adulţi este mediul familial. „Eu te-am făcut. De cele mai multe ori. Dacă a conduce o maşină este condiţionat de obţinerea permisului de conducere. in any one year of school at any level of education. o posesie şi o superioritate a părintelui asupra copilului. să ne fi iniţiat în acest sens. to be initiated in this regard. prostituţie. se înregistrează tot mai multe probleme cu care se confruntă unii tineri (consumul de droguri. neglijarea faptului că şi copilul poate fi partener într-o relaţie care îl priveşte în cea mai mare măsură. education. eu te omor!“. ever. pe bunul-simţ al fiecăruia. mai ales în mediile sociale defavorizate. la nici un nivel al învăţământului. a creşte un copil nu este condiţionat de nimic.. sarcini nedorite în rândul adolescentelor. Carmen DUMITRU Învăţământ preşcolar Grădiniţa . Aceste exprimări redau de fapt o concepţie arhaică despre relaţiile părinţi-copii. Key words: parenting.. Rolul de părinte îl îndeplineşte fiecare dintre noi fără ca nimeni. Totul se bazează pe imitaţia modelelor propriilor părinţi sau a celor din jurul nostru.Rază de Soare” – Târgovişte (DB) Abstract We meet most of the times the role of parent without anyone. De cele mai multe ori părinţii. Dobândirea competenţelor parentale nu se găseşte ca finalitate în nici un obiect de studiu.

Se recunoaşte importanţa rolului pe care îl au parinţii în educaţie şi trebuie sprijiniţi să şi-l asume . În acest context. De ce este necesară educaţia parentală? Putem contura mai multe variante de răspuns: 1. la specificul psihologic al diferitelor vârste. cunoştinţele sau resursele necesare pentru a-şi creşte copiii astfel încât să asigure dezvoltarea lor la potenţial maxim . O relaţie de calitate presupune cunoaşterea de către părinţi a nevoilor copiilor lor. Educaţia părinţilor este o cale prin care se asigură respectarea drepturilor copiilor şi se flexibilizează legăturile între generaţii. Cu toate acestea. 4. valoroşi într-un complex proces de educaţie ce are o componentă extrem de importantă în mediul familial . la rolurile pe care le au din punct de vedere educativ. Mai mult decât acestea contează foarte mult securizarea 75 . a locuinţei şi a îmbrăcămintei.d.Îngrijirea şi sprijinul acordat permanent de părinţi joacă un rol crucial în dezvoltarea copilului la potenţial maxim. părinţii nu deţin abilităţile. Există părinţi care vor să se informeze cu privire la procesul de dezvoltare a copilului.m. de conectare a lor la cunoaştere şi descoperire de sine . părinţii se confruntă cu obstacole greu de depăşit. Adesea. Implicarea părinţilor în educaţia propriilor copii şi corelarea eforturilor cu cele ale grădiniţei / şcolii amplifică rezultatele pozitive obţinute sau îi face pe aceştia parteneri în mod obligatoriu atunci când apar tulburări afective sau de altă natură . sărăcia extremă. Părinţii trebuie atraşi şi conştientizaţi asupra beneficiilor unui program de educaţie parentală prin argumente de tipul: dezvoltarea copilului este direct proporţională cu calitatea relaţiilor dintre el şi părinţii lui. 5. devine evidentă nevoia socială de educare a părinţilor pentru a deveni parteneri reali. 2. consumul de droguri. educaţia înseamnă mai mult decât simpla asigurare a dezvoltării fizice. consecinţele conflictelor armate ş.a. 3. părăsirea comunităţii în căutarea unui loc de muncă. Educaţia părintilor este o dovadă de emancipare a adulţilor. cum ar fi efectele HIV/SIDA. decât grija primară de asigurare a hranei. Creşte gradul de responsabilitate al ambilor părinţi faţă de educaţia şi devenirea personală a copilului.

cea mai mare satisfacţie va fi aceea de a vedea că rezultatele încep să apară. 76 . iar resentimentele se instalează iremediabil . dezvoltarea personalităţii copilului. asigurând dezvoltarea şi integrarea socială adecvată a viitorului adult. Dezvoltarea unui părinte se face odată cu dezvoltarea copilului său.. A iniţia un program de educaţie parentală este. De cele mai multe ori la acest moment lucrurile nu mai pot fi reparate. cu mai puţine complexe şi cu o mai mare capacitate de comunicare. mai senini. Orice început este dificil. atunci când copilul va fi adult. trebuie să ne asumăm acest demers . prejudecăţile sunt greu de înlaturat. iar acesta este lăsat. uneori involuntare. De aceea soluţiile şi căile pentru rezolvarea lor sunt diferite. de sprijin şi consiliere. Noi. deoarece mentalităţile se schimbă foarte greu. o întreprindere dificilă. este posibil ca pe parcurs. toţi părinţii au nevoie.. iar copiii sunt mai fericiţi.umane. Vom concluziona că educaţia parentală este un demers necesar în actualul context social . dar nu imposibil. rândurile părinţilor dornici de a învăţa să facă lucrurile mai bine să se înmultească.afectivă a copilului (a se vedea cazurile dramatice în care părinţii pleacă la muncă în străinătate. marea trebuie încercată cu degetul. ca educatori. greşelile făcute de părinţi în copilărie. departe de copil. va revela efectele unei relaţii defectuoase în copilărie.. Există o evoluţie a vârstelor şi a problemelor educaţionale pe care acestea le presupun. Chiar dacă la început grupul de lucru cu părinţii nu va fi de mare consistenţă. fiind cei care venim zilnic în contact cu părinţii şi având abilităţile necesare susţinerii acestei activităţi . în grija altor membri ai familiei). prin forţa exemplului. iar sarcinile educative privind copiii lor le transferă în totalitate grădiniţei sau şcolii. cu implicaţii enorme . sociale şi economice. Relaţia părinte-copil. Şi totuşi. pentru perioade foarte lungi de timp. mai veseli. Părinţii sunt prinşi în capcana grijilor zilnice de asigurare materială a familiei. la un anumit moment.. lasă urme adânci asupra copilului. Trebuie să înţelegem că orice intervenţie educaţională la nivelul copilăriei generează beneficii durabile pe parcursul întregii vieţi. evident.

(2004) . Familia azi. Bunescu Gheorghe. Secretul copiilor fericiţi. Editura Cosmos. Strategii şi programe. Sabriela Alecu. Bucureşti. Velea Simona. Bucureşti. Biddulph Steve. Bucureşti. (2004).. O perspectivă psihipedagogică.Bibliografie Băran Pescaru Adina. Fumarel Steliana. Biddulph Shaaron (2005). Educaţia părinţilor. Editura Didactică şi Pedagogică Hoghughi Masud . Educaţia viitorilor părinţi. Parenting-An introduction Ionescu Mihaela. (2007). Bucureşti Editura MarLink 77 . Editura Aramis. Ciolan Laura. Dan Badea (1997). Grunberg Laura.

România a sprijinit şi continuă să sprijine chiar şi la 5 ani de la aderare . a dificultăţilor demografice şi de dezvoltare. o mai bună preţuire a educaţiei ca serviciu public. Ţinând cont de caracterul deschis şi formativ al evaluării şi de spiritul de angajare personală pe care managementul calităţii îl poate determina în comunităţile şcolare.students and parents . O premiză a dezvoltării învăţământului în context european Prof. Bucureşti Abstract Given the openness and formative assessment and the spirit of personal commitment that quality management can result in school communities. realizare profesională. în cursul unei multitudini de experienţe de învăţare. obţinerea unor şanse profesionale mai bune.eforturile depuse pentru implementarea şi asigurarea calităţii în educaţie. is designed in a spirit of transparency. Director Consuela ROŞU Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”. the approach of introducing management systems and quality assurance company may induce more confidence in education. pot fi amintite: 78 . o mobilitate socială şi ocupaţională.as beneficiary educational service. ce continuă să reprezinte provocări pentru viitor. Educaţia trebuie să se desfăşoare pe tot parcursul vieţii. demersul de introducere a sistemelor de management şi asigurarea calităţii poate induce societăţii mai multă încredere în educaţie. ale cărui obiective sunt dezvoltarea personalităţii. the school as a provider of education and family . rights and obligations of partners. dintre principiile generale şi realităţile identificate. community. la combaterea excluderii. quality. contribuind la creşterea coeziunii sociale. evelopment of society În demersurile de integrare în Uniunea Europeană. Astfel.Calitatea în educaţie. A quality educational system requires the integration of values and democratic principles. Key words: education. accountability and involvement.

competent şi calificat care să gestioneze predarea şi învăţarea. a formării profesionale şi a tineretului. obligativitatea asigurării de personal didactic suficient. Deşi cea mai largă idee răspândită cu privire la calitate este ca aceasta costă scump în ultimă instanţă. 79 . adică a unor politici. La fel ca în toate ţările europene şi în România. calitatea educaţiei a devenit un domeniu de interes deosebit având în vedere în primul rând decalajul naţional faţă de ţările dezvoltate şi necesitatea obtinerii unor finalitati integrate in context european. monitorizare şi evaluare a programelor de studii. metodelor şi nevoilor diferite. Având în vedere importanţa realizării acestor obiective majore. de dezvoltarea unei culturi a calităţii.Calitatea educaţiei trebuie să fie asigurată la toate nivelele şi în toate domeniile educaţionale. În virtutea finalităţilor urmărite. Curriculum-ul predat trebuie corelat cu dezvoltarea societăţii. resursele de învăţare oferite elevilor să fie adecvate iar instituţiile să dispună de sisteme de date şi informaţii care să probeaze calitatea. ocupaţiilor şi meseriilor acreditate. În acest sens s-a trecut la promovarea unor politici şi proceduri compatibile de asigurare a calităţii predării şi învăţării în vederea creşterii competitivităţii globale a învăţământului european. Calitatea serviciilor educaţionale este un obiectiv social dorit. Printre standardele instituţionale ale asigurării calităţii dintr-o unitate de învăţământ se regăsesc: existenţa unor mecanisme specifice de aprobare. Sistemele de asigurare a calităţii trebuie să fie flexibile şi adaptabile la nou. în mod autonom. tehnici şi practici consecvent aplicate şi temeinic documentate pentru obţinerea acelor rezultate/performanţe care sunt concordante cu obiectivele fixate. orice instituţie de învăţământ este responsabilă. evaluarea elevilor pe baza unor criterii şi proceduri publice aplicate în mod consecvent. inclusiv la nivelul obiectivelor. iar contribuţia sa la creşterea eficienţei de ansamblu a economiei este hotărâtore. cercetările în domeniu au demonstrat că aceasta concepţie este falsă. toate preocupările factorilor decizionali naţionali sunt focalizate pe implementarea reformelor sistemelor de educaţie. Calitatea educaţiei înseamnă calitatea serviciilor oferite.

pe dualitatea structurilor organizatorice în învăţământ şi tendinţa de autoizolare a personalului şi subdiviziunilor funcţionale. pe imperfecţiunea proceselor de analiză şi măsurare a calităţii managementului instituţiei şi soluţionarea problemelor calităţii în frecvente cazuri după un model „de modernizare întârziată”. normelor şi indicatorilor de performanţă în sistemul naţional de învăţământ având în vedere următoarele aspecte: a) Calitatea sistemului naţional de învăţământ. 80 . reprezentanţi de unităţi şi instituţii de învăţământ. În competiţia globală a economiei informatizate.Asigurarea calităţii în educaţie presupune elaborarea standardelor de referinţă. politic. pe baza aplicării metodologiilor de dezvoltare a curriculumului. calitatea şi inventivitatea resurselor umane sunt principalii factori care stau la baza decalajelor esenţiale între state. b) Calitatea serviciilor furnizorilor. a evaluării examinrii şi certificării. Prin aprobarea Legii calităţii au fost definite şi delimitate clar conceptele de Standard de referinţă. Provocarea principală pentru specialiştii în educaţie din România a reprezentat-o elaborarea propriu-zisă a standardelor şi indicatorilor de performanţă pentru fiecare domeniu şi arie de evaluat. c) Calitatea procesului de instruire şi de educare a elevilor este demonstrată de rezultatele învăţării. social. Specialiştii în domeniu apreciază că există o relaţie foarte stransă între progresul tehnologic şi investiţia în educaţie cu implicaţii în toate domeniile vieţii: economic. Deficienţele constatate în domeniul managementului instituţiilor şi unităţilor de învăţământ reies din orientarea acestuia spre soluţionarea şi atenuarea problemelor calităţii pe măsura apariţiei lor şi nu pe sporirea continuă a calităţii proceselor şi activităţilor ce generează aceste probleme. a metodelor de predare şi învăţare. norme şi indici de performanţă. cultural. considerăm calitatea resurselor umane în general şi a celor educaţionale în special ca fiind factor hotărâtor al creşterii economice de ansamblu. resursele umane reprezintă elementul esenţial al competiţiei. Pornind de la afirmatia lui Alfred Marshall ”cel mai de preţ din tot capitalul este acela investit în fiinţa umană”. În actualul context al dezvoltării economice. atât la nivel naţional cât şi internaţional.

la nevoile elevilor. responsabilizare şi implicare. precum şi datele relevante pentru deciziile la nivel local şi naţional. la valorile societãtii romanesti. atât a scolii ca furnizor de educaţie. Un învãtãmânt preuniversitar de calitate presupune integrarea valorilor şi principiilor democratice. a capacitãtilor şi înclinatiilor sale cãtre anumite domenii. respectiv de indicatori referitori la modul de organizare a cunoasterii şi a învãtãrii. informaţiile locale şi naţionale pentru planificare. indicatorii judeţeni de performanţă inter-şcolară. etc. În societatea postmodernã. de tipurile de performante asteptate. a drepturilor şi obligatiilor partenerilor. Cheia spre calitatea învãţãmântului preuniversitar constã în termenul de “adaptare”: o adaptare la vârsta elevilor. Un sistem de management al informaţiei educaţionale trebuie să acopere indicatorii interni de performanţă şcolară.Numai introducând calitatea educaţiei ca temă centrală şi permanentă pe ordinea de dezbatere actuală se va putea elabora un sistem de asigurare a calităţii educaţiei eficient şi adaptat la cerinţele naţionale şi europene. 81 . ci şi de cei care privesc educatia şi calitatea scolii. Pornind de la cuvintele lui Nicolas Poussin şi pãtrunzând în domeniul educatiei. Mãsura dezvoltãrii unei societãţi poate fi relevatã nu numai de indicatori economici şi de calitate a vietii. a culturii. şcoala ca instituţie a cunoaşterii deţine o pozitie fundamentalã. Reforma învãtãmântului a inclus şi pânã acum elemente ale asigurãrii calitãtii în educatie. Dimensiunea europeanã a calitãtii a fost completatã cu cerinte ale societãtii românesti. la perspectivele lor de viitor. de calitatea activitãtii educative şi de modalitãtile de distribuire în societate a educatiei. calitatea învãtãmântului românesc a fost definitã ca prioritate şi pentru învãtãmântul preuniversitar. Sistemul de evaluare a performanţei unei şcoli a fost necesar pentru evaluarea elevilor şi pentru stabilirea stimulentelor şi premierilor pentru echipele de predare care prezintă rezultate îmbunătăţite ale predării. la stilurile lor de învãtare. fiind conceput într-un spirit de transparenţã. Învãtarea centratã pe elev. cât şi a familiei – elev şi pãrinte – ca beneficiar al serviciului educaţional. Aceastã calitate a învãtãmântului preuniversitar este asiguratã prin coalizarea mai multor factori dintre care un rol important îl au dascãlii. care presupune cunoaşterea îndeaproape a acestuia. Dascãlii au un rol central în dezvoltarea unei educatii de calitate. împlinindu-se astfel cerinta de „a gândi global şi a actiona local”. dar abia recent. observãm cã se acordã tot mai multã atentie calitãtii.

Concluzii: Calitatea învăţământului este un deziderat în cadrul fiecãrei unitãţi şcolare prin problemele caracteristice: pornind de la dezvoltarea multilateralã a elevului. Interdisciplinary Researches. 2011 Nicola. Ghidul directorului de scoala. Bucureşti 82 . utilizarea tehnologiilor media precum şi dreptul copiilor dotati la o educaţie de calitate.). la asigurarea drepturilor de dezvoltare a minorilor ca o garanţie a calitãtii instruirii. (1996).E. Bucureşti: I.3/1991 Cherchez N. 1996 Crişan. 1995 Marin.P. 1990 Chirimbu. premisã a formãrii unei personalitãti integre. Mateescu E. Bucureşti. Iasi. Tratat de pedagogie şcolară. responsabilitãtile şi drepturile copiilor. Bibliografie Bazac. Elemente de planificare managerială. Ed. asigurarea serviciilor de calitate în bibliotecile scolare (aceasta fiind o cerintã majorã a învãtãmântului modern). D. În Revista de Pedagogie nr.reprezintã o metodã actualã care dã posibilitatea profesorului sã rãspundã cerinţelor şi nevoilor sale de culturã. S. O posibilă şi necesară structurare a unei politici educaţionale viabile.. Problemele învăţământului românesc în oglinda cercetării ştiinţifice – întrebări şi răspunsuri în perspectiva învăţământului românesc. E. Bucureşti. Managementul organizaţiei şcolare.. Spiru Haret.S.. la modernizarea învãtãmântului preşcolar. precum şi să-l evalueze corect.. EUO: Oradea. 2012 Cristea. Doiniţa.. CCRSE – Parteneriat Instituţional. Alexandru. Managementul şcolii. Editura didactică şi pedagogică.). (coord.D. S (coord. I. Elemente de management scolar.

Vorbirea orală şi scrisă ocupă un loc central în cadrul sistemului informaţional. a fi capabil să exprimi corect şi precis ceea ce gândeşti şi simţi. vocabulary. lăsând cu largheţe noul să se manifeste ca o expresie sintetică a progresului social. expresiv. 83 . îmbogăţirea vocabularului se face pe două căi: dirijată. Key words: alternative schoolbooks. communication Limba s-a născut din necesitatea de a comunica. „Prof. analysis. unde îşi aduc contribuţia toate disciplinele şi spontan prin ceea ce oferă familia şi mijloacele de culturalizare. întregul produs ideatic şi emoţional în limbaj scris sau oral. de a transmite generaţiilor următoare roadele căutarii. formează şi-l ajuta pe individ să-şi exprime logic. Şcoala rămâne “pivotul” central în ce priveşte procesul de îmbogăţire a vocabularului. Ilie Popescu”. ne-au lăsat moştenire: “Creşterea limbii românesti Ş-a patriei cinstire. Şcoala a fost şi va rămâne ansamblul instrumental de bază care stilează. Vocabularul este elementul de care informaţia.” A cunoaşte limba. prin activităţile şcolare. Şotânga Abstract The alternative schoolbooks remains the main tool for both teachers and students and teaching vocabulary concepts should be treated with utmost seriousness over all branches of learning. în general. Elena Carmen STEREA Şc. el fiind un sistem deschis. indiferent de natura ei. folosind cuvintele vocabularului. de a împărtăşi semenilor ideile despre univers. înseamnă a da dovada unei bune educaţii şi nu în ultimul rând a da dovadă de respect pentru propria-ţi limbă. trecerea experienţei în cuvânt necesitând efortul viu al actului comunicării. motiv pentru care perfecţionarea acesteia trebuie să constituie pentru educator un obiectiv prioritar şi de ce nu. coerent.Rolul manualelor alternative în dezvoltarea vocabularului elevilor Prof. Marii noştri cărturari au vegheat asupra limbii. nu se poate lipsi. o sarcina patriotică. Dezvoltarea exprimării orale. propia persoană.

El era la început la Dumnezeu. modalitatea tradiţională sau de altă natură... Toate prin El au luat fiinţă. de combinare şi de tratare didactică a unităţilor de conţinut din acest capitol ţine exclusiv de opţiunea autorului de manual şi a profesorului. din simboale. exigenţă absolut necesară. precizând că toate textele-suport sunt însoţite de exerciţii de vocabular care au rolul de a-i face pe elevi să înţeleagă importanţa acestuia.Arta cuvântului. un citat din Noul Testament. Meşteşugul cuvântului a cernut şi cerne fără răgaz lumea şi sufletul ei – şi a dat naştere literaturii. noţiunile de limbă şi situaţii de comunicare... răgaz. scriitor. respectând anumite etape: observarea textului prin lectura explicativă şi cu ajutorul exerciţiilor de vocabular şi morfologie. 3. Scrieţi în caiete antonimele adjectivelor: frumos. Daţi sinonime pentru sensurile din text ale cuvintelor: miracol.” Trecerea de la textul-suport la elementele de teorie literară şi noţiunile de limbă se face gradual. greutate. E miraculos cuvântul pentru că la fiecare obiect din natură şi din închipuire corespunde un cuvânt. Vocabularul e harta prescurtată şi esenţială a naturii şi a omului care poate crea din cuvinte. Evanghelia după Ioan1. toată natura din nou. a cerne.. de ordonare. 2. vocabularul apare în unitatea . Fiecare unitate cuprinde un text suport. 1-3 folosit moto: „ La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. iar în afara lui nimic ce există nu a luat fiinţă” şi un fragment din Scrisoare cu tibişirul de Tudor Arghezi: „Miracole nesfârşite zac în noi şi împrejurul nostru. Vom exemplifica unitatea ce cuprinde vocabularul... conţinuturile de teorie literară.Miracolul suprem: cuvântul . gingaş. închipuire.În toate clasele gimnaziului. Autorii ne introduc în lumea cărţii reamintind elevilor care sunt părţile componente ale acesteia după care oferă două teste – suport. . dureros. miraculos. . Exemplu de cerinţe: 1.. Se recomandă ca abordarea acestor aspecte să fie corelată cu studiul textului literar şi nonliterar. 84 . inclusiv din punctul de vedere al valorilor stilistice. Arătaţi felul în care s-au format cuvintele: nesfârşit. mai ales. În manualul Humanitas. în cazul elementelor de lexic. Manualele alternative au organizate unităţile în concordanţă cu structura unei planificări calendaristice. copilărie.

La finalul lecţiilor de limbă autorii propun un set de exerciţii care îl ajută pe elev să conştientizeze nivelul achiziţiilor până în acel moment. sentimentele transmise de acesta. Cârpa de praf a gospodinei şi-a făcut datoria 85 . Intrând în ele. Prin intermediul lecţiilor anterioare de literatură. De ce arta cuvântului apare. exerciţii de verificare. Explicaţi titlul textului. tema. Noul conţinut este structurat astfel: teorie. fericit. Arta lui este o industrie genială” Având în centrul discuţiei – meşteşugul cuvântului. un adevărat lucrător care stă atâtea ceasuri pe zi înaintea strungului. Ce putere are cuvântul în general şi cuvântul folosit de scriitori în special? 5.bogat. printre miracolele nesfârşite care „zac în noi şi împrejurul nostru”? 4. la atelierul său. Exemplu de cerinţe: 1. dureros. Ce legătură există între fragmentul din Evanghelie şi textul lui Tudor Arghezi? 2. exemple. Autorii celor două manuale pornesc de la următoarele texte-suport „O bibliotecă nu e pur şi simplu un loc de depozitare a câtorva mii de volume. în viziunea autorului. exerciţii aplicative. Există încăperi care. 4. Nu există prezenţe mai prietenoase. trecerea către noţiunile de limbă se face într-un mod logic şi accesibil. Pasul următor este explorarea textului. Indică forma literară actuală de plural a substantivelor: simbol. cald şi familiar. În manualul EDP şi în manualul ALL abordarea este oarecum diferită. Partea de comunicare face referire la relaţia imagine – simbol – cuvânt. deşi conţin numeroase cărţi. ideile centrale. rămân neprimitoare. ca un „meşteşug blestemat şi totodată fericit”? Folosiţi în argumentarea voastră şi citatul din George Călinescu cu referire la autor: „Nu cunosc artist care să fie mai disciplinat şi mai exact. lucruri mai în stare să-ţi ţină tovărăşie. parfum. ci o întreagă viaţă. simţi o ostilitate surdă. fără să pună accentul pe rolul dezvoltării vocabularului. Nu ne pretind în schimb decât să ne facem. Apoi se trece la interpretarea acestuia punând în paralel informaţiile transmise de autor pin intermediul fragmentului selectat. mesajul textului şi opinia elevului faţa de mesajul textului. identificând anumite secvenţe. De ce autorul consideră cuvântul drept „miracol suprem”. la rândul nostru. timp pentru ele. 3. autorul. elevul îşi reaminteşte noţiunile de vocabular însuşite în clasa a V-a. blestemat. şi nu un ceas de călătorie. Nu te simţi niciodată singur printre cărţi. ci şi un lucru viu.

informaţiile sunt corecte. Ce este biblioteca? 4. încercând să le dezvolt dragostea pentru lectură. ci doar fac referiri la mesajul transmis de scriitor. Ce înseamnă cărţile au ochii stinşi? 2. lumea cărţilor. ”(Cărţile au suflet de Nicolae Manolescu ) Cel de-al doilea text este un fragment din Cea dintâi învăţătură de Nicolae Iorga în care autorul relatează fascinaţia cu care a descoperit. Astfel elevul percepe noţiunea de cuvânt şi poate ajunge cu uşurinţă la importanţa acestuia în comunicare. reamintind elevilor noţiunile învăţate în clasa a V-a. Deşi prezente în manuale diferite. Pentru copilul N. şi atât. cum călătorea pretutindeni şi lua parte la evenimentele istorice alături de personajele întâlnite. Prezentarea. silabe şi cuvinte. exerciţiile. Răbdarea cărţilor e infinit mai mare decât a oamenilor. Iorga. explicaţiile. Autorii celor două manuale se opresc asupra foneticii. Trecerea la noţiunile de vocabular nu se face ca în celelalte manuale. Logica trecerii de la literatură la gramatică şi comunicare nu justifică consistenţa internă a conţinutului. În schimb manualul este unitar sub aspectul limbajului şi stilului. aceea a broaştei ţestoase sau a stejarului este derizorie. cu mai multe în urmă”. lăsănd elevii să aprofundeze individual conţinutul. De la sunet se ajunge la grupuri de sunete. Ele s-au obişnuit să vadă chiar şi secolele scurgându-se unele după altele. Fiecare volum pare treaz şi în aşteptare. Autorii nu insistă foarte mult asupra interpretării textelor. căci ştiu că o mână expertă le va adăposti într-un târziu. dar care nu se plictisesc aşteptând. Faţă de longevitatea cărţilor. Ce aşteaptă o carte din bibliotecă? 3. Sunt. activităţile practice. Ce îl atrage şi îl farmecă într-un asemenea univers? Ce scriitori i-au fost călăuze? Am insistat asupra fragmentelor oferite de autori. Cotoarele colorate şi-au pierdut strălucirea. deoarece asupra elevilor mei ele au avut avut efectul dorit. cărţi necitite de mult. Exemple de cerinţe: 1. lectura cărţilor înseamnă o călătorie într-o lume „trăită cu un veac. pornind de la cuvânt ca principal instrument al comunicării. le-am pus la dispoziţia lor.periodic. cu două. 86 . modalităţile de evaluare şi de feedback nu sunt inter-relaţionate corect. Cărţile au ochii stinşi. în rafturi. copil fiind. O bibliotecă frecventată zilnic este cu totul altceva. le va făsfoi sau le va muta pe noptieră.

Ed. precizarea şi îmbogăţirea vocabularului elevilor şi a exprimării acestora. Sfinx 2000 PANĂ. 1981. deoarece nu va reuşi niciodată să rezolve exerciţiile din manual. Ed. Vocabularul este considerat.ALL – Cartea Româneacă HRISTEA. Gabriela. 2000.Grai şi Suflet – Cultura naţională.EDP. Bucureşti. Perosnalitatea limbii române. Încă de la vărsta preşcolara copilul începe sa asimileze regulile gramaticale. Dindelegan. iar existenţa manualelor alternative demonstrează că individualizează procesul instruciv-educativ. cât şi a elevilor. Sinteze de limba romană. mult mai greu achiziţionează cuvinte noi pe care să le folosească ulterior în vorbirea curentă.Materialele teoretice. p. 5 87 . EDP 14 Th. Mihai. Bibliografie: BÂRLEA. Enciclopedia DINU. un elev de nivel minim va fi total descurajat. permiţând factorilor implicaţi să aleagă instrumentul de lucru potrivit particularităţilor intelectuale şi de vârstă ale clasei. in schimb. pe bună dreptate. Bucureşti. exerciţiile de evaluare şi autoevaluare. ca fiind compartimentul limbii cel mai labil şi mai deschis influenţelor din afară. o civilizaţie”. TULAI. Predarea-învăţarea noţiunilor de vocabular la clasele gimnaziale necesită atenţie sporită atât din partea profesorilor. temele propuse pentru munca în echipă sau pentru acasă nu sunt constituite pe baza criteriilor de notare şi a standardelor de evaluare. 1981. Hristea . Bucureşti. Este mult mai uşor de realizat însuşirea noţiunilor şi regulilor gramaticale decât îmbogăţirea şi perfecţionarea vocabularului. Sinteze de limba română. 1996. Petre Gheorghe. (coordonator). de fapt. va fi marginalizat de grupul în care lucrează pentru că sarcinile de lucru nu cuprind şi cerinţe adaptate nivelului său de performanţă. Theodor. încât celebrul lingvist francez Antoine Meillet afirmă că „orice vocabular exprimă. exerciţiile aplicative. Spre exemplu. 2002. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. Bucureşti.14 Preocuparea permanentă a profesorului de limba română trebuie să fie activizarea. Iosefina. Limba Română Contemporană. Târgovişte. Noţiuni de vocabular. Ed. 2009. Ed. Legatura dintre istoria lexicului şi istoria societaţii este atât de strâns legată şi de evidentă. Bucureşti.

honest information there is however a certain part of it which offers the guarantee of a quality at least equal to that of a large academic library. objective. făcând din instruire o activitate foarte diversificată. Un tip nou de activitate instructiv-educativă este învăţarea electronică care prinde tot mai mult teren în lumea civilizată şi avansată din punct de vedere al tehnologiei informaţiei. Claudia STAN Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. While it is impossible to consider the internet as a whole a source of reliable. Airinei”-Bucureşti Abstract The e-learning models of Romanian educational system today have their roots in the older type of distance learning. în mod individual. scientific and cultural publishing houses. Initially introduced to allow individuals in distant areas access to (higher) education. teaching process La început de secolul XXI. creşterii numărului de elevi şi studenţi. educaţia la distanţă îşi asumă o mare provocare. communication.Învăţământul şi noile tehnologii informaţionale Prof. IT tools. Acolo unde educaţia tradiţională realizează uniformizare şi încearcă să le formeze celor care învaţă comportamente conforme cu cerinţele sociale sau cu cerintele specifice unei profesiuni. research institutes. academic libraries. Key words: education. Dificultăţile financiare ale instituţiilor şcolare au dus la necesitatea de a descoperi noi surse de finanţare şi canale noi de transmitere a cunostinţelor. Solicitările de servicii venite din partea comunităţii impun intervenţii educaţionale diferite de cele tradiţionale. pe masura diversităţii cererii de 88 . anume adaptarea educaţiei la cerinţele celor care învaţă. învăţământul european şi nord american continuă să fie marcat de multiple modificari datorate prezentei ample a noilor tehnologii de informare. distance learning has evolved significantly in Romania in the last two decades. This part consists of the web sites and portals of prestigious academic institutions. creşterii necesităţilor impuse de evoluţia pietei muncii dar mai ales de explozia informaţională.

vizualizate. sau prin învăţământ la distanţa şi în mod special prin învăţare electronică.individualizarea învăţarii. presupune transferul cunostinţelor prin reţea folosind aplicaţii şi procese electronice. 89 . între cel care învaţă şi instructori. Cercetările făcute în mod repetat privind eficienţa învăţarii. pornind de la aceste caracteristici. respectarea ritmului propriu de lucru al fiecăruia. relevă faptul că nu există diferenţe semnificative între rezultatele obţinute prin învăţământ tradiţional. care se creează între cel care învaţă şi cel care reprezintă organizaţia de suport. . poate asigura motivaţia învăţarii. aşa cum prezenţa faţă în faţă a profesorului are rol motivant în învăţământul tradiţional.autonomie în învăţare (cursantii îşi petrec timpul utilizând informaţia.varietate pedagogică (se poate utiliza pentru aplicarea diverselor paradigme educationale: behaviorism. Învăţământul virtual este reprezentat de interacţiunea dintre procesul de predare – învăţare şi tehnologiile informaţionale.comunicarea în ambele sensuri (ceea ce face deosebirea între invatamantul la distanta si utilizarea tehnologiei pentru a ajuta învăţarea tradiţională). deci materialul devine mai atractiv şi mai uor de inteles). absenta grupurilor de elevi/studenţi care învaţă împreună (caracteristica depăşită în prezent cu ajutorul teleconferinţelor sau cu ajutorul discuţiilor on-line). sa fie accesibilizate. sentimentul de empatie şi de apartenenţă. consilieri şi alte persoane din organizaţia care oferă educaţie electronică. Un studiu experimental este realizat de Borje Holmberg. Otto. mentori. . constructivism). cognitivism.spaţiu de învăţare virtual (mult mai eficient decat spatiul de invatare real. Termenul. Tehnologia digitală produce anumite schimbări ale mediului de învăţare prin posibilităţile de utilizare a dimensiunilor sale pedagogice (Peters. Oportunităţile frecvente de comunicare bidirecţională cu profesorul favorizează învaţarea. 2003): . apropiat. chiar daca acesta din urmă este o prezenţă aparent impersonală. simulate procesual. creeaza posibilitatea ca informatiile de transmis să fie scoase din context. Interacţiunea mediată prietenos. uman. „faţă în faţă“. .educaţie. prin acest studiu autorul încearcă să îşi demonstreze teoria conform careia un element central al educaţiei electronice este relaţia personală. explicitat ca o învăţare prin internet. nu căutând-o). .

ce nu necesită deplasari.lipsa unui profesor. Dintre acestea se remarcă: . a unui instructor. Încă din 1970. 90 . portofoliile recomandate. Pe langă aceste avantaje se remarcă o serie de dezavantaje ale utilizării e-learningului la clasa de elevi su grupul de studenţi: . . .lipsa de interacţiune cu grupul.accesibilitatea – conectarea este posibilă de la orice calculator cu acces la Internet. dintr-un mediu familiar. . Multe cadre didactice au putut observa că această metoda de predare încurajează o participare mai mare şi o atitudine pro-activa.experienţe de învăţare de o calitate mai bună.permite învăţarea de acasă. . . .flexibilitate şi adaptabilitate la nevoile utilizatorilor. punctează avantajele utilizării unei astfel de metode. .neobisnuinţa de a fi autodidact . Această observaţie a determinat o reorientare a atenţiei pedagogilor şi cercetătorilor de la mediul de distribuţie a materialelor suport pentru învăţare la proiectarea programelor de instruire şi designul materialelor în termeni didactici şi de psihologia educaţiei.Instituţiile de învăţământ din România şi-au reorganizat şi reconsiderat oferta educaţională achiziţionând sau proiectând propriul sistem de e-learning. .adaptarea învăţării la ritmul propriu al fiecarui elev/ student/ cursant (dezideratul învăţământului modern).un utilizator al acestui tip de program de pregătire trebuie să dezvolte o serie de abilităţi cum ar fi organizare şi autodisciplina. a fost confirmat faptul că instrumentele şi activităţile de elearning bine elaborate sunt folositoare în promovarea auto-învăţării.nu implică un orar rigid. ca o condiţie prealabilă a unei abordări creative privind activităţile şi proiectele din ariile curriculare. accesibil nu doar elevilor şi studenţilor înscrişi la seral sau fără frecvenţă ci şi pentru învăţământul la distanţă şi zi. Mai mult decât atât. cercetările au evidenţiat faptul că mediul de comunicare este un factor de mult mai mică importanţă în predarea şi învăţarea la distanţă decât calitatea instruirii. Majoritatea studiilor referitoare la e-learning din literatura de specialitate.

noiembrie 2011 91 ..Chirimbu.. ed. Iasi Elton L. Chelemen I. New Skills and Instrument for Teachers. (2006) Teaching in the Knowledge Society. 1999.Theoretical and Practical Approaches in the field of Education. Information Society Publishing Chirimbu S. coord.. S. Chipea F. Elloumi F. ch.. 18 (July 2011) Cartelli A. Dumitru. (2004). Athabaska Canada (http://cde. În ultimul timp. coord. Dintr-o anumită perspectivă procesul de învaţare intotdeauna are loc în contextul proceselor de comunicare. Corbu.ca/online_book Banciu V. Bibliografie Anderson T.207 – 225 European Citizen Magazine (Europeea). există numeroase dovezi ca factorul cheie în procesul de comunicare şi învăţare este modul în care este transmis mesajul pentru a avea sensul dorit. tot mai mulţi cercetători şi specialişti încep să susţină şi să direcţioneze practica educativă/ învăţarea prin alternanţă care este orientată spre elaborarea principiilor învăţării eficiente după material de pe suport tipărit. Stef Publishing. audio sau digital. specială. Sebe M.. participare şi achiziţie. (2011) The sociolinguistic and educational approach of Romanian migration in TRANS: InternetZeitschrift für Kulturwissenschaften no. Tertiary Education and Management 5..În contextul educativ. I. Didactics. susţinut de interacţiuni profesor-elev mediate. (2011). Vârgolici N. promovând studiul independent şi colaborarea la distanţă cu profesorul / tutorele. Barbu-Chirimbu A. New ways of learning in higher education: Managing the Change. Herhey. C. pp..athabascau. Theory and Practics of Online Learning.. Stanciu S. Conference Procedings .

Cuvântul comunicare provine din limba latină: communis se traduce prin a pune în legătură. social psychologists have named this need and have explained it as the result of the existence of three necessities: the inclusion (acceptance). language. Secretariat şi Management Abstract The need to get in touch with our fellow human species is inherent. Key words: communication. II A doua categorie priveşte comunicarea ca pe un proces ce are ca finalitate influenţarea comportamentului celui căruia i se adresează secvenţa de comunicare. 92 . O privire specială asupra comunicării dintre educator şi copilul preşcolar Prof. Language is closely related to thought and that interact. antropologi. Iar primul pas către socializare este tocmai stabilirea relaţiei de comunicare. 2. de control şi de afecţiune. lingvişti. education. Fiind un domeniu generos de studiu pentru psihologi. As a process of communication. însă pot fi grupate în două categorii: I Prima categorie defineşte comunicarea ca fiind un proces fără o intenţionalitate anume. Socialization is just the first step to determine the relationship of communication. De aici.Aspecte ale comunicării. Buftea Dir./ Dept. învăţământ preşcolar Tatiana MANEA Grădiniţa cu program prelungit nr. o primă definiţie: comunicarea este procesul prin intermediul căruia intrăm în legătură unii cu ceilalţi. the language transmits semantic and information content. activity in kindergarten Nevoia de a intra în legătură cu semenii noştri este inerentă speciei umane. Constanţa ACHIMOV Manager inst. control and affection. psihologii au denumit această nevoie socializare şi au explicat-o ca rezultatul existenţei a trei trebuinţe: de incluziune (acceptare). sociologi. teachers. definiţiile comunicării abundă.

Comunicarea ideală se realizează atunci când mesajul transmis de emiţător este recepţionat integral de cel căruia îi este destinat. centrată pe receptor. În timpul propagării. . exclusiv transfer de conţinut. INFORMAREA . COMUNICAREA . limbaj. relaţionare interpersonală.bidirecţională: în cadrul aceleiaşi secvenţe de comunicare emiţătorul şi receptorul îşi schimbă rolurile. centrată pe conţinutul mesajului.Funcţia poetică. termeni care sunt consideraţi în mod eronat ca fiind sinonimi.Funcţia referenţială. receptorul pasiv. trăiri). Se cuvine a face distincţia între comunicare şi informare. însă cel care a stabilit tabloul complet al acestora a fost Roman Jakobson.fără feedback. Preocupări pentru identificare funcţiilor comunicării există din Antichitate. care iniţiază comunicarea prin transmiterea către un receptor a unui mesaj (gânduri. . Mesajul codificat se propagă printr-un canal. acesta a identificat următoarele şase funcţii: 1. Prin raportarea la elementele procesului de comunicare. în anii’40. cel de la care dorim să obţinem un răspuns 3. care poate fi informal (creat spontan) sau formal (prestabilit). .relaţie interactivă între emiţător şi receptor. de la emiţător către receptor. cunoscut atât de el.Funcţia emotivă. este cel mai bine ilustrată în comunicările ştiinţifice. Emiţătorul codifică mesajul printr-un cod. fiind caracterizată de o putere mare 93 . mesajul poate suferi distorsionări din cauza bruiajului (bariere de mediu.emiţătorul este activ. şi acesta transmite emiţătorului reacţia sa de răspuns (feed-back-ul).relaţionare oameni-fapte.Indiferent dacă are sau nu o finalitate intenţională. Odată ajuns la receptor.Funcţia conativă.presupune feedback. cât şi de receptor (ex: alfabetul Morse). . mesajul este decodificat. Rolul său este de exprimare a stării interne a emiţătorului 2. sentimente. centrată pe forma mesajului 4. . orice proces de comunicare presupune o îmbinare a următoarelor elemente: un emiţător. sau concepţie). caracterizat de formă şi conţinut.unidirecţională.

Funcţia de liant. Pe baza acestei experienţe cognitive dobândite.culturalizatoare 4. preşcolarul îşi dezvoltă limbajul sub toate aspectele prin procesul de comunicare cu cei din jur.Un zâmbet. tonuri ale vocii. nevoia de a înţelege 3. Funcţia de interpretare 3. Clasificarea lui Jakobson nu este singura clasificare a funcţiilor comunicării. alt tip de canal etc. în funcţie de importanţa pe care o au. de la caz la caz diferind ierarhizarea lor. nevoia de a şti 2. centrată pe canal.Procesul de comunicare să fie fluent (fără blocaje) şi să se desfăşoare în ambele sensuri (să permită feed-back-ul). 5. timbru etc. Din punct de vedere al comunicării de masă. în articolele de presă. 6. asigură controlul asupra canalului .Funcţia fatică. . funcţiile predominante sunt funcţia fatică şi funcţia poetică. cât şi cu ajutorul limbajului. Rolul său este de a atrage atenţia asupra codului prin: gesturi. De exemplu.Funcţia metalingvistică este centrată pe cod. Funcţia instructiv .de codificare. chiar dacă este cea mai completă. nevoia de a se exprima . 94 . Funcţia de informare 2.Mesajul trebuie să fie formulat clar şi concis. o strângere de mână. fiind pretabilă la orice tip de comunicare. deschid un fel canal de comunicare. Funcţia de divertisment O comunicare corectă trebuie să satisfacă următoarele nevoi fundamentale: 1. mai relevantă pare a fi următoarea clasificare: 1. un strigăt. Copilul preşcolar se dezvoltă print-un process complex de cunoaştere continuă care acţionează asupra conştiinţei acestuia atât prin stimuli concreţi. în spatele cuvintelor şi simbolurilor aflându-se multe înţelesuri. Toate aceste şase funcţii coexistă în orice proces de comunicare. .Mesajul trebuie să fie transmis rapid şi nedeformat. îmbogăţindu-şi în acelaşi timp vocabularul activ care se ştie că la preşcolarul mic este sărac. 5.

. deoarece în procesul instructiv.A comunica presupune a şti să asculţi. Niculina Vârgolici. Cunoscând faptul că întreaga activitate de la grădiniţă se axează pe comunicare orală.A comunica presupune conştientizarea nevoilor celuilalt. . civilizat . limbajul se dezvoltă în strânsă legatură cu gândirea şi aceasta interacţionează reciproc. Vom încheia prezentarea cu decalogul comunicării: . normal. Bacău : Docucenter. aplicaţii şi aspecte terminologice.).Prof. 2011 95 .A comunica presupune a şti să-ţi exprimi sentimentele.A comunica presupune asumarea rezolvării conflictelor. .A comunica presupune a accepta conflictele.A comunica presupune a înţelege personalitatea unei relaţii. . limbajul transmite un conţinut informaţional si semantic. . În cadrul grădiniţei se pune accentul şi pe comunicarea orală.Nu poţi să nu comunici. cu realitatea inconjuratoare. găsinduse mereu noi strategii de dezvoltare. .A comunica presupune a înţelege mesajele.educativ se realizează lărgirea orizontului cu noi reprezentări. Bibliografie Ghid practic de comunicare pentru părinţi . . Adina Barbu-Chirimbu. cu atât acesta se va concretiza într-un comportament bine educat.A comunica presupune a da feed-back-uri.Fundaţia Copiii Nostri 2011 Suport de curs Comunicare în limba oficială. . Cristina Călinoiu.La gradiniţă limbajul este considerat ca ar avea dublu sens. Andrada Brezaie Management şi comunicare în organizaţie : teorie. pe de altă parte. .A comunica presupune cunoaştere de sine şi stimă de sine. ca mijloc de cunoaştere. Chirimbu Sebastian (coord. Cu cat îl înveţi pe preşcolar mai bine un limbaj pur. şi anume pe de o parte ca mijloc de comunicare iar. Imposibilitatea de comunicare orală duce la o stagnare în dezvoltarea personalitătii acestuia. educatoarea are în vedere verificarea nivelului evoluţiei limbajului copiilor. izolându-l în mare masură. Ca proces comunicaţional. Desigur. îngrădeste relaţiile cu cei din jur şi cu cei care intră în contact.

Educaţia timpurie şi delicvenţa juvenilă. Cazurile care. different specialized studies that highlights the important place it has or should have it early education in each state educational policy. Key words: early education. aduce în ultimii ani. delinquency. The state of a society depends largely on the education received at ages as low. aceste date fiind date de Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului( fapte antisociale în 2008-11641 cazuri . în atenţia societăţilor. Învăţământ Preprimar Inspectoratul Şcolar al Sectorului 2. Politicile naţionale educaţionale au poziţionat central. sunt în creştere numeric.căută sursa acestora şi încearcă să stabilească măsuri ce ar putea fi utilizate în diminuarea lor.dar se constată şi o scădere a vârstei făptuitorului. educaţia timpurie . Corelaţii şi delimitări Prof.româneşti şi nu numai . în creşterea rezistenţei fizice şi psihice a fiecărui individ. Bucureşti Abstract The lack of education and its bad implementation can generate deviant behavior . Recently. Georgeta IORDACHE Inspector de Specialitate. educational policies. cercetările americane . în ultimii ani aparţin faptelor ce aduc atingere regulilor morale sau sociale. este importantă şi rezultatele se regăsesc în scăderea faptelor antisociale.iar în 2009-11686 cazuri ) 96 . the academic literature brought the attention of societies. strengthening child deviant behavior introducing a world of facts sanctioned by society. drd. Literatura de specialitate la nivel naţional şi internaţional. Un nou fenomen al societăţilor actuale este devianţa juvenilă.în ultimii ani.dovedit fiind faptul că. investiţia în aceasta. studii care reliefează locul important pe care îl are sau trebuie sa-l aibe educaţia timpurie în politica educaţională a fiecărui stat. behavior Starea unei societăţi depinde în mare măsură de educaţia primită de la vârste cât mai mici.

Există programe în România. ci vom încerca să aducem argumente în vederea extinderii acestor programe care pot duce la prevenirea unor fapte de la vârste cât mai mici.cât şi situaţii ale participării la cursurile unor grădiniţe din diferite zone . un plan de combatere a violenţei asupra copilului.dar şi măsuri de scădere ale acestuia . prin joc se pot forma deprinderi de comportare socială corecte.dar nu se regăsesc măsuri de diminuare a fenomenului în care preşcolarii sunt ei . în unele state. unele vor arăta situaţii ale unor fapte săvârşite de minori. pentru prevenirea violenţei în rândul şcolarilor.element determinant al apariţiei unor fapte pedepsite de lege.din datele regasite în statistici realizate de instituţii abilitate. copiii sunt traficaţi şi puşi să săvârşească fapte incriminate de legea românească. se fac studii care încearcă să facă o conexiune între cele doua concepte şi anume lipsa educaţiei. La nivelul Bucureştiului se vor putea vedea sectoarele unde numarul de fapte săvârşite de minori este mare .Programele şi materialele care fac obiectul devianţei juvenile se referă şi se adresează cu precădere vârstei şcolarităţii. cercetătorii americani au început studii care încearcă să evidenţieze valorile fenomenului.mai ales de cei sub 7 ani. şi nici cauzele creşterii fenomenului.părinţi şomeri. În multe situaţii.fară a coborâ fenomenul pentru perioada preşcolarităţii. Agenţia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului a realizat in 2009. printre alţii. În materialele internaţionale. 97 . Din datele ce vor fi prezentate în cuprinsul materialului .dar programele nu se adresează copiilor preşcolari din motive ce ţin de aspecte pe care nu le vom analiza . Precizam anterior faptul că.ştiut fiind că. pentru persoane mai mari ca vârsta cu care aceştia intră în contact prin diferite căi( fraţi.dar şi tipurile de fapte antisociale la care aceştia au luat parte .unde faptele antisociale sunt mai crescute numeric.care s-a adresat cadrelor didactice din şcoli şi licee. ce au început pe fonduri POSDRU.etc).prin efectul integrării în programe specializate a copiilor din familii cu risc ridicat în săvârşirea unor fapte antisociale. În cuprinsul prezentului material voi incerca să prezint date şi aspecte care încearcă să demonstreze corelaţia dintre lipsa educaţiei şi faptele care contravin normelor stabilite în societatea românească şi nu numai.făptuitori.

În societăţile în care şomajul este în creştere.. fenomenul social care constă în săvârşirea de delicte”. Dacă într-o societate unele norme sunt valabile. ansamblu de delicte comise într-un anumit mediu pe parcursul unei perioade”.migraţia este crescută.faptele antisociale care apar în unele societăţi pot fi în creştere. motiv pentru care programe de integrare a copiilor de la vârste cât mai mici în activităţi desfaşurate de grădiniţe sunt foarte importante.funcţie de criteriile stabilite în perioadele respective. PhD.pe care societăţile le au în momente ale evoluţei sale pe care le consideră ca repere normative pentru membrii săi şi care sunt acceptate de unii membrii.2008). locul de manifestare.În programul Perry Preschool s-a evidenţiat că educaţia începută de la vârste mici. Sunt situaţii când individul se abate de la normele sociale . Dacă în evoluţia societăţii . în altele. Faptele sau acţiunile care nu se încadrau în aceste norme erau considerate .iar participarea copiilor la procesul educaţional este în scădere . În evoluţia umanităţii normele stabilite de societăţile de la un anumit moment dat s-au modificat. a crimelor în perioada maturităţii. adică a perioadei preşcolare.iar fapta deviantă este pedepsită diferit în cele doua situaţii. cât şi .( Steve Barnett.. a dus la scăderea arestărilor. acestea pot fi încălcări ale normelor existente la un anumit moment dat. dar gradul de pericol este considerat mai mic faţă de perioada amintită iniţial.fapt ce determină reacţia organelor abilitate să ia măsruri coercitive. Devianţa/ delincvenţa juvenilă-concepte şi aspecte specifice Societatea oferă membrilor săi. furtul unei pâini era considerat un fapt foarte grav şi era pedepsit grav .iar devianţa este ..deviante.fapt ce poate duce la o evoluţie favorabilă în interiorul ei.astăzi o faptă de acest gen rămâne în categoria faptelor pedepsibile .punitive. Am menţionat anterior faptul că societatea umană a stabilit regulinorme de conduită pentru toţi indivizii perioadei din evoluţia societăţii la un anumit moment.tipul de conduită care se abate de la regulile admise de societate”.dar nu de toţi. Delincvenţa conform DEX-ului este .la un anumit moment dat.de dezvoltare fizică şi educaţională . 98 .

cuprinde în sfera conceptului acele fapte.. Devianţa este o deviere comportamentală a individului .realizate greşit şi care sunt manifeste în cadrul şcolii şi nu numai.datorate.. atitudini agresive.Rădulescu consideră că .Sociologia devianţei” precizează că devianţa .iar Lexiconul pedagogic defineşte aceasta reprezintă . tulburări ale conduitei social-morale.. justiţie.Conceptul de „delincvenţă” nu este sinonim.în cadrul şcolar.conduite care ăncalcă voluntar sau involuntar normele scrise sau nescrise şi care se opun comportamentului convenţional prescris sau nu juridic .Batâr. 99 . uneori având la bază tulburări de caracter.În concepţia lui D.În ansamblul formelor de devianţă este inclusă şi delincvenţa (criminalitatea). organizate de către agenţii specializaţi ai controlului social (poliţie. Delincvenţa reprezintă ansamblul actelor şi faptelor care violează regulile penale şi care impun adoptarea unor sancţiuni negative.conduită promiscuă.dezechilibru moral.absenteism.prin abateri grave de la disciplină. comportamentul deviant se poate datora în unele cazuri.unor înrâuriri educative inadecvate.. Această formă de devianţă afectează cele mai importante valorişi relaţii sociale protejate de normele juridice cu caracter penal. .”( Dan Banciu-Introducere în sociologia devianţei juvenile) Ambele definiţii ale noţiunii de devianţă. O altă definiţie formulată de S.abandon şcolar. Se manifestă.Sociologia devianţei) Un alt punct de vedere în ceea ce priveşte acest aspect este dat de Dan Banciu atunci când subliniază că :.). Delincvenţa este o formă de devianţă cu caracter penal.unei influenţe ambientale negative. are un sens mai larg şi include în conţinutul ei comportamentul unui copil ce încalcă norme cu caracter de dispoziţie impuse de societate. unor activităţi educative greşite.acte. afectând evolutţia normală a ordinii publice”. Sociologia devianţei).. Batâr în .”( Todorel Butoi.. nu se confundă cu noţiunea de „devianţă” sfera conceptului de „devianţă” este mai largă şi cuprinde ca formă particulară noţiunea de „delincvenţă”.în bună măsură. instituţii de recluziune etc.dezorganizare a activităţii ~ pot coincide cu predelincvenţa” Definiţia anterioară aduce în atenţie faptul că.devianţa cuprinde o diversitate de manifestări: actele şi conduitele sancţionate sau nu legi”(D.

. . emite ideea că .Delincvenţa este un fenomen deosebit de complex. a eşecului activităţii de educaţie primită în şcoala.pot duce la creşterea fenomenului delincvenţei într-o societate.În lucrarea doamnei profesor universitar Maria Voinea. date care sunt confirmate de situaţii oficiale pe care le vom prezenta în acest material într-un alt capitol.” Societatea sancţionează încălcarea normelor stabilite de ea funcţie de pericolul social pe care îl reprezintă faptul săvârşit de individ sau grupul de indivizi. În conţinutul acestei definiţii . etc. Dintre aceste dimensiuni în cercetarea pe care o realizez numai la cea economică o să fac referire deoarece încerc să arat că această latură la care se poate adăuga şi cea educativă. o creştere a numărului infractorilor minori( mulţi fiind preadolescenţi)”.. Astfel.echilibrul. . sociologică.care se manifestă prin abatere de la normele socio-culturale existente şi încalcarea legilor. Albu. juridică.să-şi menţină structurile şi formele proprii de organizare. a lipsei de protecţie şi îngrijire primite în familie. se menţionează că vârsta la care se comit fapte antisociale a coborât .o coborâre a vârstei la care se manifestă delincvenţa.Delicvenţa juvenilă..să asigure funcţionare tuturor instituţiilor.. delincvenţa juvenilă este o . Prof. 2000) Abaterile de comportament pot îmbrăca forme grave . 100 . în ansamblul ei.deviere comportamentală gravă.în ultimul deceniu. de conducere.ea fiind mai amplu explicitată în Lexiconul pedagogic. economică şi prospectivă”.Sociologia devianţei” marca faptul că . nu este altceva decat consecinţa absenţei sprijinului moral oferit de adult.iar în acest caz pedepsele sunt stabilite de legiuitor funcţie de vârsta făptuitorului.ce intră sub incidenţa legii penale. psihologică.societatea este interesată să-şi păstreze ordinea .Delincvenţa juvenilă” .( Maria Voinea . devenind un pericol social.dar vârsta individului fiind sub cea a majoratului intră în conţinutul conceptului de delincvenţă juvenilă... Tudorel Butoi în lucrarea . fiind punctul de vedere al lui E. “(Dan Banciu-Introducere……) În rândurile de mai sus am dat definiţii ale delincvenţei juvenile. incluzând o serie de aspecte şi dimensiuni de natură statistică. desfăşurare normală a acţiunilor indivizilor şi grupurilor.Se remarcă .

fapt precizat de diferite organisme abilitate în domeniu. Sociologia devianţei) În . administraţia şi educaţia pot juca rolurile 101 . facem referire la: 1. transgresori – violează deliberat norme sau legi.despre care am vorbit.extrase din . În lucrarea .viclenie. Cercetări şi studii în România despre devianţa/delincvenţa juvenilă În ultimii ani fenomenul devianţei juvenile a crescut.Delincvenţă şi justiţie în România” aparută în 2002.deoarece în prezentul referat vom aborda numai primele doua comportamente deviante sau fapte ce se încadrează în fapte de delincvenţă juvenilă.Tranziţii turbulente. Autorul apreciază faptul că.dar o fac din interese prsonale(unele materiale) pasiuni. Am prezentat categoriile deviante în paragraful anterior . Legislaţia. Batâr . GILES. handicapaţii fizic sau mintal. Graham W.deşi îi cunosc legitimitatea şi rolul social ca şi realitatea . Batâr sunt precizate categoriile deviante: devianţi subculturali-cei care pun în cumpănă caracterul legitim al normelor pe care le violează promovând norme şi valori substitutive... lăcomie.Sociologia educaţiei” a lui D. oportunism.Sociologia educaţiei” a lui D.. 2..Intervenind cât mai de timpuriu. caracterul voluntar sau involuntar al devianţei.îşi începe lucrarea cu o atenţionare asupra fenomenului adresată oficialităţilor statului. caracterul primar sau transgresor . devianţa indivizilor cu tulburări de comportament.autorul ei Dr. Atunci când clasificăm comportamentele deviante. 3. (D. acestea fiind urmare a lipsei educaţiei corecte în medii familiale sau şcolare adecvate şi în raport cu specificul vârstei.există posibilitatea ca prin participarea la cursuri într-o instituţie de învăţmânt să scadă acest fenomen sancţionat de societate. motivarea su nemitivarea devianţei.Batâr.

care introduc copilul înt-o lume a faptelor sancţionate de societate.. Cercetările realizate în România privind faptele deviante comise de minori( referire făcând la minori sub 14 ani) sunt relativ puţine date publicităţii .”. .. acest eşec datorându-se în mare masură unei educaţii greşit orientate care ignoră motivaţiile personale ale tânărului şi aplică un sistem defectuos de sancţiuni.referitoare la acest aspect (Rezoluţia Parlamentului European-21 iulie 2007 privind delicvenţa juvenilă).inclusiv în documentele UE.măsurabilă şi posibilă” . iar unele dintre ele.poliţie sau protecţia copilului. considerând că tendinţa spre delicvenţa este rezultatul manifest al eşecului.pot fi relevante deoarece multe din aceste dat pot fi subdimensionate prin lipsa de reacţie a societăţii .faptele antisociale săvârşite.date oficiale de la Agenţia Naţională Pentru Protecţia Drepturilor Copilului. deşi provin din date oferite de Agenţia Naţionala Pentru Drepturile Copilului sau Institutul Naţional de Statistică.complementare în crearea unei noi paradigme a justiţiei juvenile. vizibilă. Lipsa educaţiei sau realizarea ei deficitară pot genera comportamente deviante.conştientizeze şi să coopereze” . GILES se precizează că trebuie să avem o justiţie . la care se adaugă interdicţiile severe instituite de părinţi asupra unor acţiuni sau preferinţe care impiedică dezvoltarea sociabilităţii şi a autonomiei morale. Tabelele de mai jos realizate în cadrul cercetării făcută de Graham Giles prezintă situaţia delictelor comise de minori în mai multe ţări 102 . asimilării şi internalizării normelor de conduită de către subiecţii educaţiei.acest lucru fiind posibil numai prin schimbarea mentalităţii societăţii care trebuie să . În multe materiale se face referire la creşterea faptelor antisociale făptuite de copii cu vârste care coboară mult către 10-11 ani. atunci când nu sunt aduse la cunoştiinţa organelor abilitate . În conţinutul raportului realizat de Graham W.” (Dan Banciu-Introducere……) În paragrafele ulterioare vor fi prezentate statisticile despre diferite delicte săvârşite de minori.O alta direcţie de abordare este aşa-numita abordare „psihopedagogica” a comportamentului care evaluează cauzele delicvenţei juvenile din perspectiva erorilor educaţiei şi socializării morale..

se constată că la nivelul anului 1998 acestea erau de aproximativ 5 ori mai multe. Dacă în 1990 delictele comise de minorii între 14 şi 17 ani erau foarte puţine.adică de 5 ori mai multe delicte la nivelul anului 1998 faţă de anul 1990 TABEL 1 103 .iar România în cele trei tabele ocupă după cum se poate observa un loc cam la mijlocul graficelor.(vezi tabel 1) În următorul tabel care analizează delictele comise de sau cu minori se păstrează aceeaşi diferentă .Europene .

2002) TABEL 2 104 . GILES.(Graham W.

GILES.(Graham W. 2002) TABEL 3 105 .

procurorilor. situându-se cam pe locul trei .magistraţilor şi personalului corecţional la suta de mii de locuitori”(Graham Giles.. măsuri educative concretizate în diverse programe. Din datele regăsite pe sit-ul poliţiei române se constată începerea unor campanii pentru elevii din gimnaziu şi liceu . campanie care s-a desfăşurat sub sloganul.Faţă de alte ţări din Europa Occidentală.2011). sunt infracţiuni care se regăsesc în tipurile de infracţiuni la care minorii sunt autori sau victime.. protituţia şi o faptă gravă de genul .(Graham W. GILES. România dispune de cele mai limitate resurse de aplicare a legii:ele reprezintă o şesime din media pentru întreaga regiune a numărului poliţiştilor. 2002) Dacă în tabelele 1 şi 2 creşterea delictelor au fost în creştere. în tabelul 3 se poate observa rata crescută a acestor acte . cu fapte din categoria cerşitului.Răsăriteană şi Centrală. Radiografia fenomenului delincvenţei juvenile româneşti făcută de Giles ..furtul. Prevenirea delicvenţei juvenile şi a victimizării minorilor” . faţă de celelalte 9 ţări. 106 .turismului pedofil”.2002). Se trage un semnal de alarmă în ceea ce priveşte modul de pregătire a societăţii româneşti pentru a face faţă delincventei juvenile. omucideri. care a avut o durată de trei ani începând din 2007( sit-ul poliţiei române.de prevenire a delincvenţei.

De remarcat ideea raportului UNICEF de înfiinţare a unor servicii rezidenţiale pentru delicvenţii minori. . servicii care în acest moment nu sunt oferite de statul român.Plan naţional de prevenire şi combatere a violenţei asupra copilului 2009-2013”.Minori. legislaţia care regelemtează încadrarea faptelor.. formarea şi solidarizarea publicului la acţiunile preventive.În noiembrie 2006.dar şi propuneri pentru diminuarea fenomenului..Costurile criminalităţii”. Măsurile propuse sunt generale . Giles.Vergil Voineagu. iar Capitolul 3 face referire la . Raportul este structurat pe 13 capitole.dar şi evoluţia faptelor antisociale în ultimii ani. în debutul materialului atinge conceptul devianţei juvenile pe care îl consideră un fenomen ce ar trebui să fie în atenţia Ministerului Justiţiei în vederea realizării unei strategii naţionale. acest raport analizează fenomenul ca fiind posibil de prevenit 107 . Materialul face o evaluare a fenomenului delincvenţei juvenile româneşti ..fără a face referire la minorii sub 14 ani . Agenţia Naţională Pentru Propecţia Copilului a realizat în baza statisticilor un . iar în Capitolul 6 abordează noţiuni despre .care statuează direcţiile şi obiectivele ce ţin de acest fenomen.Prevenirea criminalităţii. Autorul.Teorie şi practică”. consolidarea mecanismelor de respectare şi aplicare a legilor.afirmă Gheorghe Florian în preambulul materialului. Multe din observaţii sunt apropiate ca incidenţă de raportul prof.. de la Institutul Naţional de Criminologie. prevenirea criminalităţii minorilor devine un imperativ al acestei perioade pentru Romania. Ca urmare..directorul Institutului Naţional de Statistică.apare raportul editat sub UNICEF şi Innocenti Research Centre de către o echipă coordonată de prof. aspectele sunt abordate numai pentru minorii care se află în perioada şcolarităţii. din materialul prezentat anterior.familie şi şcoală”.care în anul 2005 publică materialul . Faţă de rapoartele anterioare când delincvenţa este generic prezentată. Este de adus în atenţie de asemenea un studiu realizat de Gheorghe Florian . Ambele materiale aduc în atenţie radiografia fenomenului delincvenţei juvenile în ultimii 20 de ani. în care obiectivele principale sunt ordinea socială. supravegherea şi evaluarea riscurilor în timp şi spaţiu” .

2005) Cercetările americane făcute la nivelul anilor 1962.prin intervenţie în perioada preşcolară. Copiii aveau vârsta cuprinsă între 3 şi 5 ani şi au fost repartizaţi în două grupe . Primul grup a beneficiat de pregătire pentru şcoală 2. au dus la existenţa unor familii omogene sau în cazul femeilor care îşi cresc singure copiii.plăţile pentru ajutoare sociale scad şi altele.dar şi social.acestea sunt capabile să facă faţă schimbărilor societăţii. incidentele infracţionale au scăzut cu 20% iar eşecul şcolar a fost redus. au evidenţiat ( am mai menţionat) că educaţia timpurie poate scădea fenomenul delincvenţei juvenile.atăt în grădiniţă. 108 . acesta a motivat ca investiţia în educaţia timpurie este benefică deoarece sumele se reîntoarce în educaţie .( G.5 ore pe zi şi erau vizitaţi săptămânal la domiciliu de un lucrător social.referindu-se la presiunea scăzută pe bugetele sociale dacă sunt mai puţini şomeri. aşa cum au făcut cercetătorii americani. Programul a durat 2 ani iar copiii au fost urmăriţi până au împlinit 19 ani: s-a constatat că la cei cuprinşi în program.. Senatul american a calculat că fiecare dolar investit a economisit 5 dolari din alocaţiile pentru securitate socială.dar şi creşterile economice pentru societate în ceea ce-i privea pe respectivii subiecţi. economie . În materialul prezentat de John Benett la a Xa Conferintă Anuala a ISSA de la Bucureşti .În acelaşi sens amintim şi programul desfăşurat în 1962 în oraşul american Michingan. Din chestionarele aplicate putem presupune că acei părinţi care au beneficiat de educaţie timpurie au avut formate competenţe sociale corecte.cât şi in familie putem forma deprinderi de comportare civilizată care îi marchează pe indivizi pentru toată viaţa. . cercetările făcute în SUA pe grupuri de copii aflate în situaţii de risc şi care au avut rezultate în momentul ajungerii la maturitate prin scăderea delincvenţei celor din program în comparaţie cu alţii. Plecând de la această cercetare încercăm să demonstram că pe un grup de indivizi care beneficiază de educaţie corectă. care prezentau un risc înalt de a deveni delincvenţi din cauza situaţiei părinţilor lor.una experimentală şi alta martor. pentru copii preşcolari.fapt ce a permis adaptarea cu uşurinţă la schimbări. victime şi conservarea calităţii vieţii “. cheltuieli judiciare. Autorul aduce în atenţie în paragraful despre prevenirea socială. Florian.

Ed. de creşterea fenomenului delincvenţei juvenile.dar cel mai important cred că este răspunsul societăţii care este receptivă la beneficiile pe care le are educaţia timpurie pentru individ..regăsindu-se în manifestările corecte ale tinerilor.S. Tranziţii turbulente... (2009) Sociologia devianţei.a scăderii puterii de cumpărare.Ed.Lumina Lex Batâr .N.. Bucureşti. (2000)Psihologie judiciară. a migraţiei din ce în ce mai crescute sau a plecării la muncă în strainătate a prinţilor .dar şi realizând programe ţintite pe grupurile supuse riscului .Expert Florian.Ed.M.Teorie şi practică.(1995) Drept civil român. Butoi.. (1995)Criminologie. Sibiu ..G. Casa de editură şi presă.T.Concluzii Gradul delictelor săvârşite în ultimii ani este semificativ iar in unele ţări fenomenul este monitorizat cu atenţie în vederea realizării de programe amelirative.. C.G. în sensul că această periodă este poziţionată în documente pe un loc semnificativ . (1997).Ed. Bucureşti. Sociologie generală şi juridică. Universităţii "Lucian. Zdrenghea.EDP 109 . Ed. Bucureşti. Bucureşti. Politicile educaţionale româneşti în ceea ce priveşte educaţia timpurie s-au schimbat. Bucureşti. Casa de editură şi presă. România nu este nici ea ferită în contextul creşterii şomajului . Elemente de sociologie juridică.G. asigurând un buget corect în investiţia în educaţie timpurie . (2005) Prevenirea criminalităţii.există posibilitatea scăderii fenomenelor antisociale săvârşite de minori.Şansa” Moscovici. Blaga” Beleiu. Polirom Nistoreanu..G. Ed.D ( 2000) .Păun.Oscar Print Mitrofan.Şansa” Voinea ..D.(2011) Influenţă socială şi schimbare socială.. Cred că. Bibliografie Banciu.Holding Reperter Giles.. analizând fenomenul. (2002).Delincvenţă şi justiţie în România. Iaşi. Bucureşti. V.

110 .2006 Report evaluation of antitrafficking policies in Romania. Banciu.Lausanne Rezoluţia Parlamentului European din 21 iunie 2007 privind delincvenţa juvenilă: rolul femeilor.ISE. U.UNICEF Practici şi norme privind sistemul de justiţie juvenilă din România. ( 2002).D.SUA.2006 ..Rădulescu. Children in conflict with the law in Romania.Ministerul Justiţiei. UNICEF..Violenţa în şcoli. Lumina Lex . UNICEF.. UNICEF ..Evoluţii ale delincvenţei juvenile în România.Department of Justice. Bucureşti..2006 European Sourcebook of Crime and Criminal Justice Statistics – 2010. Innocenti Research Centre. al familiei și al societăţii (2007/2011(INI) Avizul Comitetului Economic şi Social European privind spaţiile urbane şi violenţa juvenile (2009/C 317/06) Juvenile offenders and victims: 2006 National Report. Cercetare şi prevenire socială. Fourth Edition.Ed.S..S.

implementation. Analiza acustică fină a elementelor componente ale cuvintelor atrage după sine dezvoltarea aparatului verbo-motor. Keywords: sensations. Exprimarea verbală zilnică se perfecţionează prin apropierea de exprimarea 111 . familiarity.Particularităţile psihologice ale învăţării problemelor de vocabular la vârsta şcolară mică Prof. Prin astfel de activităţi. începătorul învaţă să descompună propoziţiile în cuvinte şi cuvintele în silabe şi sunete. Sensibilitatea sa vizuală şi kinestezică cunoaşte acum o evoluţie specifică. auzul elevului devine din ce în ce mai analitic. În procesul însuşirii vorbirii corecte aceşti analizatori au un rol primordial : elevul-începător trebuie să-şi dezvolte bine auzul fonematic..”1. Conform particularităţilor fonetice ale limbii române se foloseşte metoda fonetică.Exerciţiile repetate. copilul tinde să scrie aşa cum vorbeşte. „Însuşirea citit-scrisului revoluţionează întreaga activitate psihică a copilului. care asigură astfel producerea şi pronunţarea corectă a sunetelor şi cuvintelor conform regulilor ortoepice ale limbii materne. apoi să realizeze pe plan auditiv sinteza sunet. Rolul analizatorului auditiv apare pregnant în însuşirea acelor cuvinte care se scriu aşa cum se pronunţă. if they are related to the field of observation. their cognitive experience. Gheorghiţa STANCU Învăţământ primar Şcoala . La început. analitico-sintetică. variate. el începe să vorbească aşa cum „se scrie”.Târgovişte (DB) Abstract: The entire educational process of words entering the vocabulary of the student's active can be easily learned. sistematice efectuate din perioada preabecedară restructurează şi ridică la un nivel superior atât auzul (recepţia fonetică). percepţia discriminativă a formelor.Mihai Viteazul”. propoziţie. organization. operation perceptions. Pentru educarea auzului fonematic. … fără de care însuşirea cititscrisului nu este posibilă. dezvoltându-se mai ales auzul fonematic. coordonarea oculo-motorie etc. cuvânt. cât şi aparatul verbo-motor. dar pe măsură ce se automatizează citit-scrisul.

am urmărit să cunosc fondul lexical al fiecărui elev în parte şi al clasei în ansamblu. şi în funcţie de acest lucru. Încetul cu încetul. În întregul proces instructiv-educativ. Când copilul intră clasa I . momentului etapei parcurse. dascălii. Cu ajutorul analizatorilor. integrându-se în noi sisteme pentru a preveni uitarea şi a le fixa mai bine. care intră în vocabularul activ al elevului. sub aspectul formă-fond. ceea ce a contribuit la reducerea efortului elevilor de a le învăţa. numai dacă sunt legate de câmpul de observaţie. de aceea. Cunoaşterea realităţii înconjurătoare începe prin senzaţii şi percepţii. Însuşirea corectă şi completă a cuvintelor noi. prin includerea unui mare număr de analizatori. noi. Astfel. este mult uşurată prin perceperea lor activă şi completă. care formează treapta senzorială a cunoaşterii. iar cuvintele . Senzaţiile şi percepţiile iau naştere prin activitatea analizatorilor în urma acţiunii obiectelor şi fenomenelor asupra lor. Cuvintele. care la început este o activitate impusă. Pe baza analizatorului auditiv. vizuali. Copilul. citit-scrisul. Această îmbogăţire nu trebuie înţeleasă numai ca un spor numeric la fondul de cuvinte. de îmbogăţire a vieţii spirituale. respectând particularităţile psiho-individuale ale elevilor.literară. ei bazându-se pe elementele înţelese. Limbajul este în dezvoltare continuă. devine un bun al elevilor. munca cu vocabularul are o importanţă covârşitoare. pe baza interacţiunii dintre analizatorii auditivi. dar nu le folosea.În decursul întregii activităţi desfăşurate. pot fi uşor însuşite. de a-l vedea scris pe tablă. În munca la clasă. se stabileşte un echilibru mai adecvat între vocabularul activ şi cel pasiv al şcolarului. imaginea lumii exterioare devine mai completă. La cuvintele noi am făcut analiza şi sinteza lor. indiferent de forma şi fondul activităţii. asistăm la formarea stereotipilor dinamici şi exprimării corecte. percepţia sa păstrează 112 . ci şi ca o adăugire de noi sensuri la cuvinte vechi. în şcoală. precum şi asocierea cu alte cuvinte. Deprinderile vorbirii corecte se formează deci. urmărim îmbogăţirea vocabularului. un instrument de lucru. un mijloc de însuşire a cunoştinţelor. Reflectarea senzorială este capabilă de analiză. le-am selectat. începe să utilizeze cu mai multă uşurinţă cuvintele pe care înainte le înţelegea. copilul capătă mereu impresii noi.care aveau nevoie de explicaţii. de experienţa lor cognitivă. Elevii au fost puşi mereu în situaţia de a auzi cuvântul nou. să se exprime. verbo-motori. Aceste cuvinte au fost repetate. Percepţia este constituită din senzaţie. de a-l scrie în caiet şi a-l exprima prin citire şi vorbire. în interacţiune cu cel verbo-motor. fiind mereu solicitat să vorbească.

Prin comunicare se înţelege un schimb de mesaje cu semnificaţie sau cu sens ce are loc între doi sau mai mulţi indivizi. Ritmul individual al citirii trebuie respectat. superficială. Privirea ochilor se deplasează în direcţia rândului. ci dimpotrivă. La citire. dar nu este necesar ca receptorul să fie de acord cu emiţătorul. Elevii au adesea greutăţi în recepţionarea corectă a mesajului ori de câte ori învăţătorul nu ţine cont de experienţa verbală anterioară a elevilor. evitând acţiunile care inhibă cortexul elevilor. s-au instaurat în clasă relaţii de cooperare. Încălcarea unor principii pedagogice. elementele perturbatoare. de tendinţele lor de interpretare. sănătoasă. De asemenea. Înţelegerea mesajului nu este întotdeauna uşoară. procesul instructiv este un proces de comunicare de cunoştinţe. poate constitui o frână în atingerea obiectivului respectiv. dacă apar cuvinte necunoscute. nu pot citi cuvinte cu aglomerări de consoane sau pe cele formate din mai multe silabe. Revenirile sunt determinate adeseori de neînţelegerea sensului cuvintelor. în acelaşi fel de către receptor ca şi de către emiţător. sub îndrumarea directă a învăţătorului. observarea materialului intuitiv trebuie să se facă în mod organizat. Unii elevi întâmpină o serie de dificultăţi: confundă anumite litere. ori între mai multe grupuri de indivizi. de exemplu. Am acordat permanent o atenţie deosebită creării unei atmosfere de lucru proprie. Orice comunicare îşi atinge scopul când mesajul interceptat.Privind prin prisma învăţătorului. de nivelul lor de înţelegere. îi lipseşte supleţea şi mobilitatea.„era”.unele trăsături ale perioadei anterioare: globală. „rea”. De aici. sistematizat. în etapa formării deprinderilor de citire corectă. condiţia folosirii unor cuvinte cunoscute sau. trebuie să se ţină seama şi de atmosfera generală în care are loc comunicarea. De aceea. ei se opresc mai mult asupra celor care îi atrag mai mult. cu mici pauze şi reveniri. Gândirea elevilor de vârstă şcolară mică are un caracter concret-intutiv. Fără a slăbi ritmul muncii. îi interesează. trebuie insistat ca parcurgerea orizontală a rândurilor să nu se realizeze literă cu literă. Astfel că în perioada formării deprinderilor de citire corectă. leagă cuvintele în timpul lecturii etc. acestea să fie explicate înainte de a fi citite.A individualiza instruirea în condiţiile exprimării înseamnă şi a insista asupra cauzelor care determină astfel de deficienţe şi de a le înlătura cu ajutorul unor exerciţii diferenţiate. ceea ce 113 . unii elevi confundă literele care sunt asemănătoare ca formă: „nu”„un”. ci pe silabe. prin lecţiile desfăşurate. de la stânga la dreapta. Când sunt puşi în situaţia de a observa anumite obiecte. Receptarea corectă a mesajului înseamnă înţelegerea lui fidelă. eliminând lecţiile autoritare care măresc influenţa stresantă.

Mânuite cu pricepere. o diversitate de forme pentru aceleaşi noţiuni. Pe asemenea sensuri se întemeiază şi efectul educativ în şcoală. Trezirea unor sentimente mai profunde se bazează şi pe arta de a folosi cu măiestrie astfel de cuvinte. în timpul căreia elevul să simtă sprijinul apropiat şi plin de căldură al colegilor şi al meu. mesajul pe care îl poartă depind. De exemplu propoziţiile : „Este prima pălărie a omului” şi „Este pălăria primului om” au cuvinte cu acelaşi înţeles. Lexicul limbii noastre se caracterizează prin bogăţia şi varietatea elementelor care îl compun. această legătură li se pare copiilor cu totul firească. folosit şi consemnat în dicţionarele uzuale. sporeşte energia necesară muncii. şi de tonul cu care se pronunţă. mai ales cea beletristică. abundă în utilizarea cuvintelor cu efecte conotative. Cuvintele sunt legate în propoziţii sau în fraze. transformându-se treptat în deprinderi puternice de învăţare în clasă. creat de omenire. şi. a sentimentelor. eliminând repetiţiile. acestea conferă exprimării. contextul verbal este acela care dirijează cel mai adesea sensul cuvintelor. monotonia. Contextul sau. Totuşi. urmărim ca elevii să poată beneficia de principalele funcţii ale limbajului de comandă. În literatură nu demonstrăm. Orice cuvânt are un rol denotativ (sensul obişnuit). pe lângă nuanţarea cea mai subtilă a ideilor. li se pare indisolubilă. Dincolo de context. evitând. mai precis. ci convingem mai ales pe plan afectiv. 114 . Deci. înţelesul celor două propoziţii diferă datorită modului de aşezare a cuvintelor. în munca instructiv-educativă. În cursul vieţii copilului se consolidează legătura dintre cuvânt şi obiectul corespunzător. atunci când vrem şi trebuie să atingem „coarda sensibilă” a elevilor. în mare măsură. de gestul însoţitor.înlătură teama. Funcţia de comandă a limbajului este un mijloc de a determina pe elevi să efectueze anumite mişcări sau să adopte o conduită corespunzătoare. Înţelegerea acestui lucru este un prim pas care duce la generalizări superioare. spre abstracţiune şi stă la baza înţelegerii gramaticii. mai mult chiar. În momentul intrării în şcoală. Comunicarea prin limbaj transmite de la învăţător la elevi materialul de învăţământ. eliminând pseudocomunicarea. de comunicare şi de cunoaştere. Ei trebuie să înţeleagă că obiectul şi cuvântul care îl denumeşte sunt realităţi distincte. Literatura. sensul unui cuvânt. unanim acceptat. le găsim în ceea ce se numeşte context. cu grijă. cultural. Funcţia de cunoaştere asigură însuşirea de către elevi a tezaurului spiritual. de relaţia socială în care se află interlocutorii. Unele cuvinte au rol conotativ destul de variabil (extinderea sensului strict al cuvântului prin alăturarea unor subînţelesuri de natură afectivă).

„ Este suficient ajutorul pe care i-l dăm spre a se descurca în vastul şi complicatul proces al formării sale ?” 115 . nuanţării vocabularului se disting trei etape : A. Se impune realizarea unei etape noi şi anume latura critică. cu diferite sensuri (când este posibil). ordonarea şi valorificarea informaţiei pe tot parcursul vieţii. Posibilitatea elevilor de a aplica şi opera cu noţiunile anterioare Pentru dezvoltarea vocabularului şi nuanţarea sa este necesar să cerem elevilor să folosească expresii şi cuvinte în structuri noi. În avalanşa de informaţii şi cerinţe adresate elevilor. dar şi în clasele primare elevul trebuie orientat. neobosit al formării. în complicatul proces al învăţării. C. B. îndrumat către evaluarea informaţiei obţinute.în care elevul este preocupat de reţinerea informaţiei. modern. în care trebuie să orienteze elevul în descoperirea cunoştinţelor şi valorificarea acestora. urmând să desprindă mesajul acestuia. ne punem oare suficient de des întrebările: „Îl învăţăm pe elev cum să înveţe?”. dar atât de necesar unei exprimări corecte. asupra existenţei unui S şi P gramatical în propoziţie. Plecând de la un material verbal inteligibil şi pe deplin cunoscut. Familiarizarea conştientă a elevilor cu fenomenul de limbă datintuirea să se facă prin cuvinte. stăpân pe el. În acest scop se impune consultarea dicţionarelor. să-şi formeze un sistem de deprinderi intelectuale necesare acumulării. activizării.perceperea şi recunoaşterea cuvintelor.De la rolul de transmiţător de informaţii. obişnuindu-i pe elevi să utilizeze corect acest instrument al activităţii intelectuale. prin noi propoziţii . de exemplu cele ştiinţifice. acordul atât de complex. Din experienţa proprie am constatat că se pot obţine foarte bune rezultate dacă se discută probleme de limbaj cu mult înainte de ajunge la noţiuni distincte.Organizarea planului funcţional. S-ar putea spune că în această etapă se cere prea mult de la învăţământul primar. înţelegerea conţinutului textului. şcolarii sunt orientaţi asupra unor noi relaţii dintre cuvinte. învăţătorul a devenit coordonator al unui proces nou. De calitatea deprinderilor însuşite în această perioadă depinde formarea elevului ca cititor.lectura funcţională. dar atât de pasionant. Elevul trebuie pus în situaţia de a fi un bun autodidact. sistem care să asigure stocarea. În procesul atât de sinuos. ordonarea şi înregistrarea informaţiilor. dezvoltării.

HRISTEA. BĂNICĂ. Editura Didactică şi Pedagogică.. Theodor. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Sinteze de limba română. Bucureşti.Traducere de Constantin Urmă. 5. Consiliul Naţional pentru Curriculum. Bucureşti. 1997.Curriculum Naţional pentru învăţământul obligatoriu. Paul A. Limba română contemporană. MOCANU. Gheorghe. 1981.Bibliografie CLAPAREDE. 116 . Ministerul Educaţiei Naţionale. M. 1976. Editura Didactică şi Pedagogică. OSTERRIETH. Cadru de referinţă. Introducere în psihologia copilului. Bucureşti. Editura Universităţii din Piteşti. 1971. Vocabularul. Psychologie de l’enfant.. Edouarde. 2004.

education. modificarea permanentă a programelor şcolare impun o atenţie sporită asupra problemelor actuale. diferite de ele. Explozia de cunoştinţe. Educaţia se află. Mădălina BONDOC Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. while interdisciplinarity appears as a logical consequence of the integration of all types of content in the perspective of lifelong education. moral or aesthetic lends itself to a very special interdisciplinary treatment. a capacităţii lor de a aplica cunoştinţele în practică. formativ. Airinei”-Bucureşti Abstract Interdisciplinarity is one of the most important and complex theoretical and practical development of science. Încep oare şcolile să nu mai fie potrivite pentru nevoile viitorului cetăţean? Consider că o abordare transdisciplinară și interdisciplinară a conceptelor este o soluţie. Am putea spune că majoritatea disciplinelor pot fi abordate din perspectiva altor discipline. la răscruce. înfăptuirea unui învăţământ modern. sugerate chiar de planul de În învăţământ sau de programele disciplinelor sau ariilor curriculare. tot aşa cum o anumită disciplină se poate referi la o anumită varietate de probleme şi preocupări. economic issues. politice şi economice. oamenii au nevoie de noi deprinderi pentru o mai bună înţelegere a complexităţii relaţiilor sociale. la formarea şi dezvoltarea flexibilităţii gândirii. dintr-un anumit punct de vedere. Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiecte de învăţământ contribuie substanţial la realizarea educaţiei elevilor. Key words: interdisciplinarity. progress of knowledge Lumea contemporană reprezintă o permanentă şi inedită provocare pentru educaţie. Major problems of the contemporary world. Într-o societate a schimbărilor rapide. În procesul de învăţământ se regăsesc demersuri interdisciplinare la nivelul corelaţiilor minimale obligatorii. for a new teaching unit. corelarea noțiunilor fixează şi 117 .Interdisciplinaritatea – rezolvarea unei crize? Prof. consider predarea – învăţarea interdisciplinară o condiţie importantă.

ci în aceea că ele nu ne dau (şi nu ne dau niciodată) imaginea completă a lucrurilor privite izolat. cu scopul diminuării diferenţelor care apar între disciplinele de invăţământ. Interdisciplinaritatea este „o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică. clasice. integrându-se. intredisciplinaritatea „impică un anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoaşterii şi între diferite abordări. În lucrarea „Programe de învăţământ şi educaţie permanentă” autorul L. Astăzi disciplinele sunt invadate de un gigantism care le înăbuşă. Plinius. Hughes Philip trage concluzia că „ argumentul care pledează pentru interdisciplinaritate nu constă în faptul că disciplinele ar reprezenta o teorie eronată a cunoaşterii. G. fiind “ o măsură de apărare disperată care vizează păstrarea caracterului global al intelectului” (Mohammed Allal Sinaceur. Istoria ştiinţei cunoaşte încercări de cooperare şi întrepătrunderi. Problema interdisciplinarităţii a preocupat filisofii şi pedagogii încă din cele mai vechi timpuri: sofiştii greci. interdisciplinaritatea reprezintă una din cele mai importante şi complexe probleme teoretice şi practice pentru dezvoltarea ştiinţei. 118 . În opinia acestuia. le abate de la rolul lor simplificator şi le închide în impasul hiperspecializării.sistematizează mai bine cunoştinţele. necesitatea unor perspective globale şi contestarea unui devotament faţă de obiect au dus treptat la conceperea şi la promovarea a ceea ce s-a numit interdisciplinaritate”. Astăzi. Găvănescu şi. a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere. Inconvenientele tot mai evidente ale compartimentării. pentru o nouă pedagogie a unităţii. G. Articulându-se între ele. ca şi utilizarea unui limbaj comun permiţând schimburi de ordin conceptual şi metodologic”. Hainault aprecia că: „Se acordă mai multă importanţă omului care merge decât drumului pe care îl urmează. ele îşi îndeplinesc rolul într-un mod eficace”. Interdisciplinaritatea implică stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje explicative sau operaţii. Comenius şi Leibnitz.” (Cucoş Constantin „Pedagogie”). Interdisciplinaritatea a apărut ca reacţie la dezintegrarea spaţiului intelectual modern. Văideanu. ca şi strădanii de a le dezvolta. dintre numeroşii pedagogici ai perioadei contemporane.D. Iosif Gabrea. iar la noi Spiru Haret. o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită. Promovarea interdisciplinarităţii constituie un element definitoriu al progresului cunoaşterii.

18) Deşi avantajele unei asemenea abordări sunt evidente. 76/Conf.) “Marile probleme ale lumii contemporane. în acelaşi timp interdisciplinaritatea apare ca o consecinţă logică a integrării tuturor tipurilor de conţinuturi în perspectiva educaţiei permanente. Astăzi. fizică şi estetică. soluţia de aplicat nu este nici interdisciplinaritatea totală. Trebuie să amintim că. realizată în funcţie atât de exigenţele ştiinţelor contemporane şi de diferite activităţi sociale cât şi de exigenţele psihologice ale diferitelor vârste pare mai realistă şi mai eficace” (UNESCO. problematica economică. E foarte important să ştii să stârneşti interesul elevilor. Doc. spunea el. 640/3. Interdisciplinaritatea asigură formarea sistematică şi progresivă a unei culturi comunicative necesare elevului în învăţare. pag. Remediul la această dezbinare internă ar fi. Perspectiva s-a schimbat: se acordă mai multă atenţie omului care urcă decât drumului pe care-l urmează. Din acest motiv este necesară realizarea unor conexiuni. de fapt.Interdisciplinaritatea şi ştiinţele umane. pedagogia unităţii (pansophia). 1986. totuşi disciplinele de studiu constituie şi astăzi în multe sisteme şcolare axele curriculum-ului şi rămân în continuare principiile organizatoare cele mai pregnante în învăţământ. ulterior. emoţională. morală sau estetică se pretează în mod cu totul special la o tratare interdisciplinară. Predarea interdisciplinară pune accentul simultan pe aspectele multiple ale dezvoltării copilului: intelectuală. socială. între anumite discipline şcolare pentru o percepere unitară şi coerentă a fenomenologiei existenţiale. ei să valorifice cunoştinţele dobândite. pentru învăţarea permanentă. să-i antrenezi în dezbateri pe diferite teme. Probabil. abordarea interdisciplinară presupune un demers bazat. pe dinamică. ED. pentru ca. Pentru a contura 119 . Colecţia Idei contemporane. Reunion sur la methodologie de la reforme des programes scolaires. perpetuarea cunoaşterii a găsit alte suporturi decât memoria oamenilor. Prin gradul său de complexitate. o combinaţie între aceste două formule. pentru interrelaţionarea cu semenii. Ed. nici învăţământul pe materii concepute în maniera tradiţională. chiar Comenius a denunţat cu tărie încă din 1657 tendinţa de fărâmiţare a ştiinţei în discipline fără legătură între ele. Bucureşti. Predarea şi învăţarea unei discipline au dezavantajul că folosesc perceperea secvenţială şi insulară a realităţii unice făcând-o artificială. pentru parcurgerea cu succes a treptelor următoare în învăţare. în special. Ştiinţifică.

acela de a dezvolta oameni de ştiinţă. de modul în care profesorul serveşte elevilor săi materialul pe care îl are de prezentat. în primul rând. Înţelegerea diverselor mecanisme depinde. De ce? Elevii ar trebui să fie motivaţi să citească. Mult prea des. mijlocul de formare a unei culturi generale ridicate. trebuie să recunoaştem. este privită cu reticenţă. elevii sunt receptivi şi. accesul spre cunoaştere. puterea analitică a mai multor modalităţi de a aborda lumea. din câte am înţeles eu. a fi dintr-o generaţie nouă înseamnă a fi contemporan cu tine însuţi”. Scopul interdisciplinarităţii nu este. oricât de puţin perene ar fi ele. mai întâi de toate să stăpâneşti mai mult de o disciplină. Eugen Lovinescu vorbind despre progresul în educaţie afirma: „Generaţiile se succed. aceasta fiind o cale sigură de a descoperi lucruri. ci mai degrabă o cale privilegiată de acces spre înţelegerea diferitelor fenomene. de a găsi răspunsuri. Mai degrabă. în sensul că accentul ar trebui pus pe activităţile practice care să-l determine pe elev să înfrunte situaţii concrete şi să-şi descopere înclinaţiile. Cum pregăteşte scoala elevul pentru viaţa? Cu ce îl ajută? Nu e suficient ca un elev să-şi însuşească diferite noţiuni pe care ulterior este incapabil să le aplice. aşadar. astfel încât să poată participa ca observatori sau ca participanţi activi. mijloacele şi scopurile se confundă. să 120 . nu a fi tânăr – mulţi dintre tineri fiind bătrâni – ci a participa activ la elaborarea sensibilităţii epocii şi la fixarea stilului ei. Studiul transdisciplinar şi interdisciplinar nu se poate aborda de la început. să defineşti în mod clar scopul. După părerea mea. Începând din primii ani de şcoală. Urmează întrebarea firească: Sunt oare profesorii pregătiţi pentru un învăţământ modern şi activ? Un profesor bun înseamnă un profesor care ştie să-şi prezinte materia elevilor neiniţiaţi în aşa manieră încât să-i implice. Trebuie. De regulă. astfel încât să poţi relaţiona în mod productiv disciplinele cunoscute. Lectura. Domeniile fundamentale de cunoaştere reprezintă eforturi concentrate făcute de indivizi de-a lungul timpului de a răspunde unor întrebări esenţiale. dar nu se aseamănă. O problemă cu care se confruntă şcoala este aceea a seriozităţii cu care o tratează elevii. indivizii trebuie să dobândească o anumită cunoaştere a disciplinelor. şcoala românească are un profund caracter teoretic. cei care au o mare importanţă in desfăşurarea demersului didactic sunt profesorii. Disciplinele n-ar trebui să fie un scop în sine. Lucrurile ar trebui să se schimbe. A fi dintr-o generaţie nouă înseamnă.finalitatea şcolii trebuie. obiectivul ei este să-i facă pe tineri să simtă în mod firesc esenţa intelectualităţii. în special.

Simuţ. specială.D.. Dumitru. Educaţia la frontiera dintre milenii. 2007 Văideanu. 2012 D'Hainaut.P. Cristinel. Sebastian. Adina. Prin urmare. Alexe. interdisciplinaritatea presupune evitarea unui model conservator. Interdisciplinary Researches in the 21st century. spre un tip de învăţare eficient. (coord.P. Maria. Perspective şi provocări ale lumii contemporane şi spaţiului european în European Citizen Magazine (Europeea). Ed. Pedagogie. rigid şi deschiderea spre nou.distrugă concepţiile evident greşite şi să construiască înţelegeri mai flexibile şi mai puternice. Omfal Esenţial. Barbu. Bucureşti 121 . G. Bibliografie Cucoş. E..D. Polirom. Ramona. Tradiţional şi modem în învăţământul preşcolar-o metodică a activităţilor instructiv-educative. Sebastian. (1988). Ion. Universităţii Emanuel din Oradea. L. Constantin. Ed. Ed. 2002 Chirimbu.) (1981). ed. spre schimbare. Corbu. Bucureşti Lespezeanu. noiembrie 2012 Chirimbu . Monica. ediţia a-II-a revăzută şi adăugită. Programe de învăţământ şi educaţie permanentă. E. Bucureşti.

. datorită dezvoltării de noi tehnologii. pollutants. ecological processes.nu se cunosc limitele accesibile ale poluării ( pentru securitatea omului. soil. metale grele. biological effects.care se datorează modului de desfăşurare a proceselor ecologice (circuitele geochimice. -există un decalaj . în timp şi în spaţiu . discharge.Fiind consecinţa activităţii umane. circulaţia aerului. datorită creşterii necesităţilor umane în ritm mai accelerat decât al creşterii numerice. Veronica MOŢOC Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. . .există o tendinţă generală de subestimare a poluării. a factorilor mediului (abiotic şi biotic) ca rezultat al introducerii în mediu a poluanţilor care reprezintă deşeuri ale activităţii umane. Key words: pollution. physical. fighting. Airinei”-Bucureşti Abstract Pollution is a change more or less harmful to humans and species of natural and artificial ecosystems. ca şi a limitelor admisibile. environmental factors. Caracteristicile poluării . apei) -lipsa unor efecte imediate a deversării unor poluanţi ( pesticide. concentrarea unor poluanţi de-a lungul unor lanţuri trofice. chemical. water. 122 . Poluarea reprezintă o modificare mai mult sau mai puţin dăunatoare pentru om şi speciile din ecosistemele naturale şi artificiale . a stabilirii măsurilor de control . între pătrunderea poluanţilor în mediu şi efectele lor ecologice . gaze din atmosfera. biogeochimice. environmental factors as a result of the release of pollutants that are waste of human activity. a ecosistemelor majore şi a ecosferei ) deoarece nu cunoaştem capacitatea de suport a ecosistemelor şi cu atat mai puţin a ecosferei.Poluarea mediului –una din problemele secolului XXI Prof. radionuclizi) şi ignorarea proceselor ecologice care determină amânarea procesului apariţiei acestor efecte creează impresia falsă a caracterului inofensiv al factorilor respectivi. poluarea creşte datorită creşterii numerice a omenirii. environmental protection. air.

paraziţi Efectele poluării asupra plantelor.afecţiuni respiratorii şi cardiace simptome neurologice afectează organele de simţ afecţiuni ale sistemului digestiv şi neuro-endocrin « boala apei » (intoxicaţie cronică) . având ca rezultat reducerea biomasei blochează respiraţia prin astuparea stomatelor determină arsuri (necroze) ale frunzelor de-a lungul nervurilor blochează creşterea rădăcinilor determină mutaţii şi recombinări moartea florei acvatice uscarea plantelor La animale . diaree reducerea memoriei şi atenţiei colibaciloza. anemii Măsuri de combatere a poluării 123 . bacterii. ţitei (petrol).inhibă procesele respiratorii fluoroza ( deformarea oaselor. căderea dinţilor) apariţia mutaţiilor modificarea culorii la ouă şi blocarea ecloziunii acestora asfixierea organismelor acvatice prin dezvoltarea bacteriilor anaerobe dispariţia unor specii de animale şi distrugerea unor lanţuri trofice sterilitate la păsări şi mamiferele acvatice moartea păsărilor acvatice prin acoperirea penajului cu petrol La om . holera. dizenteria. animalelor şi omului : La plante inhibă fotosinteza . b) poluanţi fizici : caldură. metale. manifestată prin greaţă . radiaţii ionizante c) poluanţi biologici : virusuri. gaze.Clasificarea poluanţilor : a) poluanţi chimici : pesticide. zgomote. substanţe organice. febra tifoida tulburări de somn saturnism ( intoxicaţie cronică cu plumb) cancer. hepatita virala.

Potenţiali poluanţi pot exista în materialele ce intră în procese chimice sau în procese de combustie (ca de exemplu plumbul din benzină). înainte ca acesta să fie folosit sau imediat după ce s-a format dar şi alterarea proceselor chimice ce duc la obţinerea produsului finit. precipitatori electrostatici. colectează. Standardele privind sursele de emisie au de asemenea specificate 124 . astfel încât produşii poluanţi să nu se formeze sau să se formeze la nivele scăzute. Poluanţii industriali pot fi la rândul lor captaţi în filtre. Reducerea emisiilor de gaze din arderea combustibililor folosiţi de către automobile este posibilă şi prin realizarea unei combustii cât mai complete a carburantului sau prin recircularea gazelor provenite de la rezervor.construirea unor zone de depozitare a gunoiului bine delimitate Combaterea poluării Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce reduc. dar şi prin descompunerea gazelor în elemente puţin poluante cu ajutorul proceselor catalitice. precum arderea de mai puţin combustibil ar fi strategia preferată. carburator şi motor. reducerea emisiilor poluante cu o mărire a randamentului energetic şi măsuri de conservare. Influenţarea oamenilor sa folosească transportul în comun în locul autovehiculelor personale ar ajuta de asemenea la îmbunătaţirea calităţii aerului urban.epurarea apelor limitarea poluării agricole prin combaterea integrată introducerea de tehnologii moderne în industria constructoare de maşini folosirea filtrelor la instalaţiile industriale folosirea unor produse casnice şi cosmetice ecologice controlul riguros al traficului naval utilizarea căstilor de protectie limitarea folosirii walkmanului de către tineri şi a telefoanelor mobile plantarea de spaţii varzi . Din punct de vedere ecologic. Metode de controlare a poluării atmosferice includ şi îndepartarea materialelor poluante direct din produsul brut. Diferite ţări au impus standarde în legislaţie cu privire la nivelele de concentraţie ce se cred a fi suficient de scăzute pentru a proteja sănătatea publică. captează sau reţin poluanţii înainte ca ei să intre în atmosferă.

In plus. Actul Aerului Curat din 1967. • Evitarea cumpărarii bunurilor care sunt împachetate excesiv. aşa cum a fost amendat în 1970. "Protocolul de la Montreal". • Economiseşte apa: este necesară o mare cantitate de energie pentru a purifica apa. • Foloseşte aparatura electrica casnică care nu consumă multă energie (tip A+): când cumperi noi aparate electrocasnice întreabă care modele consumă mai puţină energie. • Foloseşte becuri cu un consum scăzut de energie şi baterii reîncărcabile. Este necesară energie pentru a confecţiona ambalajele. In Statele Unite. • Reciclează cât mai mult posibil. mai multe tratate internationale au fost semnate in scopul reducerii incidentei ploii acide. şi până în acest moment 49 de ţări au aprobat în Martie 1985 Convenţia Natiunilor Unite cu privire la stratul de ozon. Actul a fost de asemenea destinat prevenirii deteriorării calităţii aerului în arealele unde aerul este în prezent mai curat decât impun standardele. • Izolează-ţi casa. ploaia acidă şi noxele atmosferice ca fiind cele mai grave probleme ale poluării aerului. natura problemei necesită implementarea tratatelor internaţionale ale mediului.limitele de emisie a substanţelor poluante în atmosfera astfel încat standardele de calitate ale aerului să fie atinse. Afla ce facilitati de reciclare sunt disponibile in zona ta. Incearca sa nu arunci lucrurile daca acestea ar mai putea avea o altă folosinţă. ciclismul sau transporturile publice. care specifică să se stabilească standarde privind calitatea aerului în cazul diferitelor substanţe. aşa cum a fost numită această convenţie renegociată în 1990 apela la îndepartarea anumitor clorocarburi şi fluorocarburi pana la sfarsitul secolului şi asigura ajutor in vederea dezvoltarii tarilor in realizarea acestor tranzitii. Cu toate acestea însă. Agentia de Protţie a Mediului are ca responsabilitate primara indeplinirea cererilor acestui act. Măsuri pentru combaterea poluării ? • Folosirea mai rară a automobilelor: mersul. 1977 şi 1990 este baza legala a controlarii poluării atmosferice. dar şi de a le recicla. monoxidul de carbon. Un robinet stricat poate consuma aproximativ 30 de litri de apa pe zi. 125 . Amendamentele din 1990 identifică ozonul.

Encyclopedia of Analytical Chemistry: Instrumentation and Applications. Bringmark.A. iar factorii de mediu (aerul. în urma folosirii lor de către om. Editura Dacia. Poluarea mediului a devenit una din cele mai dezbătute probleme ale contemporaneităţii şi una de prim ordin pentru conducerea societăţii.. solul) se pot modifică. aspect implicit al vieţii. Ana Maria Socolescu. Află dacă sunt grupări ecologice în zona ta care te-ar putea informa. Combustibili. de aceea ne aflăm în faţa unui subiect atât de vast şi de complex. în desfăşurarea căreia unele produse. Chichester. R. Meyers (Ed. 2009 126 . Poluarea şi protectia mediului. poluare. John Wiley & Sons Ltd. Astfel apare poluarea. Dan Carmen-Eva.• Invaţă cât mai mult posibil despre problemele energetice ale Pământului şi cauzele ce le determină. mediu. Air and Soil Pollution. 2001 Anderson Kim A. 2009 Dan Florian. L. Concluzii: Omul şi mediul sunt entităţi inseparabile. C. Se poate spune că poluarea a însoţit omul încă de la apariţia lui pe Terra. E. Bibliografie Palmborg.. existenţa omului fiind dependentă de mediu. 2000 Virginia Ciobotaru .. Bringmark.. Editura Editura Economica. Water. devin reziduuri care pot să incomodeze bunul trai în funcţie de natura şi cantitatea lor.). apa. rezultate din procesele fiziologice şi din activitatea omului şi a animalelor.

metoda didactica este un plan de acţiune conceput pentru iniţierea şi derularea situaţiilor de învăţare. in becoming a mentor and researcher. Funcţia cognitivă: vizeaza organizarea şi dirijarea învăţării.) . prin promovarea unei metodologii de predare-învăţare centrată pe elev. for their active involvement in learning. spre implicarea lor activă în procesul de învăţare. The entire teaching process will focus on improving the learning experiences of students. c. by promoting teaching methodology . Alegerea metodei de instruire se face în funcţie de două categorii de factori: . Functia normativă – cea de a arata cum sa se predea..subiectivi (contextul uman şi didactic în care se aplica metoda. Pentru profesor. Bucureşti Abstract: The teacher's role is changing in a world where there are no absolute truths and the unexpected and uncertainty are always present. One might even say that the teacher work turns from being a database.Îmbunătăţirea experienţelor de învăţare ale elevilor şi metodele didactice Prof. director Ruxandra SAMOILĂ Şcoala Generală nr. learning process Întregul proces de formare s-a orientat spre îmbunătăţirea experienţelor de învăţare ale elevilor. obiective şi rezultate. psihologia elevului /a clasei). 46. stilurile de învatare ale elevilor. Funcţia instrumentală (operaţionala) – cea de intermediar între elev şi materia de studiat. teacher. Future testing will provide high school practice and teacher role. personalitatea profesorului. logica internă a ştiinţei. Funcţiile metodelor de instruire – generale şi specifice A. Key words: education. cum să se învete – astfel încât sa se atingă performantele stabilite 127 . mecanismele învăţării etc.obiectivi (natura finalitatilor. b. Funcţiile generale: a. etc.student-centered learning.

de stârnire a curiozitatii şi interesului pentru cunoastere (întarirea psihologica a învatarii) e. ca atare. precum şi logica interna a unei discipline. concomitent cu însusirea cunostintelor şi formarea deprinderilor. sentimentelor şi calitatilor morale ale elevilor. avansarea de noi explicaţii / soluţii de rezolvare 3. generale–moderne.d. Descrierea principalelor metode didactice 1. a fixa cunoştinţele noi predate. a problemelor supuse discutiei şi chiar. sa sesizeze legaturile cauzale dintre cunostinte / fenomene 2. Daca se ia drept criteriu functia didactica pe care o poate îndeplini conversaţia. Metode dialogate (conversative) – constau în stabilirea unui dialog între profesor şi elevi. 128 . expozitive sau pasive–active etc. formarea gândirii logice a elevilor astfel încât ei sa poata sesiza care este esenţa problemei. precum: tradiţionale–moderne. astfel încât acestia sa poata descoperi şi singuri adevarul. ci sub forma unor variante determinate de situaţiile concrete ale procesului didactic. Funcţia motivatională – cea de stimulare a creativitatii. verbale–intuitive. generale–particulare. De altfel. sa motiveze raspunsurile date. B. în care profesorul pune întrebari pentru: a stimula gândirea elevilor. Există o multitudine de clasificări toate argumentate în mod adecvat. după criterii viabile. aprofundarea cunostintelor. determinând specificul fiecăreia (vor fi precizate în cadrul metodelor descrise în cele ce urmează). nu apar în stare pură. Funcţia formativă – care consta în exersarea şi dezvoltarea proceselor psihice şi motorii. Funcţiile particulare sunt proprii fiecarei metode în parte. Scopurile metodelor conversative (dialogate): 1. convingerilor. stimularea gândirii elevilor. în modelarea atitudinilor. metodele. a asigura însusirea cunostintelor. atunci distingem urmatoarele variante: • conversaţia de comunicare • conversaţia de repetare şi sistematizare • conversaţia de fixare şi consolidare • conversaţia de verificare şi apreciere • conversaţia introductiva • conversaţia finala Conversaţia poate lua forma discutiilor individuale sau a discuţiilor colective (dezbaterile).

Dupa nivelul şi modul de adresare: • Frontală . Conversaţia euristica (de descoperire) presupune schimburi verbale între parteneri.. • De completare . fenomene. în alternanta cu raspunsuri de la elevi. categorica: . Întrebarile pot fi spontane sau premeditate.... Tipurile de întrebari se stabilesc în funcţie de următoarele criterii: A. numite „episoade”.? • De comparare .adresata unui elev anume: Pe ce te bazezi când afirmi că ? • Nedirijată .adresata de un elev profesorului şi retransmisa elevului de catre profesor • De releu .. Dupa obiective urmărite • De definire . determinându-l pe elev sa învinga dificultatile inerente cunoasterii..Presupune formularea de argumente/a raţiunilor care au stat la baza unor fapte/manifestări.Formulata ca o solicitare expresa. în general o întrebare cu rol diferit de la caz la caz.. • De opinie .Profesorul preia întrebarea unui elev o dirijeaza spre un alt elev....? • Factuale ..4..Raspunsul la o întrebare pusa de profesor este completată de mai multi elevi • Imperativă .Cere să fie stabilite asemănarile / deosebirile dintre 2 obiecte.adresata întregii clase: De ce ? Din ce motiv ? Care ? Cum ? • Directă .Solicita recunoasterea /descrierea unui obiect. destinate descoperirii de noi date..Se solicită un punct de vedere personal • De justificare .Ce este …? Care sunt atributele. identificarea unui element • De interpretare . Fiecare episod este initiat printr-o operatie verbala.întrebari mascate care solicită elevului un punct de vedere personal B. informatii. 129 . Cea mai solicitata metoda este conversaţia euristică.I se solicită elevului să găseasca echivalente verbale care să exprime sensul celor învatate: Cum interpretati. fenomen. Metoda constă în formularea cu abilitate a unor întrebari.. • De controversă . deprinderea elevilor de a rezolva şi singuri o problema de învăţare. evenimente.

Solicită emiterea de judecăţi de valoare cu privire la o stare de fapt • Sugestivă . sa afle soluţii. analizează atent şi cu discernamânt materialul faptic b). să plaseze cunoştintele în alt context. conflictuală între experienţa de cunoaştere anterioară şi elementul de noutate cu care se confruntă şcolarul. care desemnează o situaţie contradictorie.Cognitive .Cer elevului să explice. Problematizarea presupune patru momente fundamentale: I. Problematizarea (metoda rezolvării de probleme) Problematizarea este considerată una dintre cele mai valoroase metode deoarece orienteaza gândirea scolarilor spre rezolvarea independenţa de probleme. punerea problemei şi perceperea ei de catre elevi (inclusiv primii indici orientativi pentru rezolvare). să se mobilizeze. Punctul de pornire îl constituie crearea situţtiei – problema. să argumenteze.Dupa efortul intelectual solicitat elevului: • Reproductive Solicită mai ales memoria şi vizează răspunsuri simple • Reproductiv.Activează imaginaţia . Utilizând metoda în discutie. rezolvarea acesteia necesitând un efort real de gândire • să trezeasca interesul şcolarului • să orienteze activitatea şcolarului în directia rezolvarii problemei prin activarea cunoştintelor şi experientelor dobândite anterior. Situaţia – problema este necesar să prezinte urmatoarele caracteristici: • să reprezinte o dificultate cognitiva pentru şcolar. II.formulează ipoteze privind solutionarea problemei şi le verifica pe fiecare în parte. profesorul pune pe scolar în situaţia de a căuta un răspuns pertinent. insistând pe puterea de reactualizare şi redare a cunoştintelor • Productiv – Cognitive . 130 .Cum prefiguraţi evoluţia • De evaluare .cautarea solutiilor posibile la problema pusa a). să compare • Anticipative .Sugerează sau răspunsul. sau modul de rezolvare. o soluţie pentru problema cu care se confruntă. 2.Cer o descriere.C. studierea aprofundata şi restructurarea datelor problemei III.

obstrucţionările. calităţile volitionale. Metoda are un pronuntat caracter formativ deoarece: a) antreneaza întreaga personalitate a elevului (intelectul. Metoda asaltului de idei (Brainstorming – ul) Este o variantă a discuţiei în grup. contribuind la formarea şi dezvoltarea calităţilor imaginativ creative. având ca obiectiv producerea de idei noi sau găsirea celei mai bune soluţii pentru o problemă de rezolvat. Fazele activităţii didactice axate pe aceasta strategie: a) împartirea clasei în grupuri de elevi (maxim 10) b) alegerea unui secretar (care va contabiliza ideile în ordinea emiterii lor) c) comunicarea regulilor de desfăşurare a activităţii: • se interzic aprecierile critice. obtinerea rezultatului final şi evaluarea acestuia. • Metoda oferă elevilor posibilitatea să se exprime în mod liber. a unor trasături de personalitate cum ar fi spontaneitatea. • se exprimă liber orice idee care-i trece elevului prin minte (pentru a stimula imaginatia) • se cere producerea unei cantităţi cât mai mari de idei • se încurajează asociaţiile originale de idei (pentru a afla raspunsul / solutia) • fiecare grup va emite câte o idee la o interventie d) alegerea problemei şi prezentarea ei de catre profesor 131 . • Ideile sunt avansate (produse) în cadrul discutiilor sau dezbaterilor. prin participarea membrilor grupului.elevul compara rezultatele obtinute prin rezolvarea fiecarei ipoteze. 3. valorizarea (evaluarea) lor având loc la sfârsitul lectiei. ironizarile. Caracteristici: • Se poate organiza cu toată clasa sau doar cu un grup special selectat. curajul de a exprima un punct de vedere.contrazicerile. cenzurarile.IV. afectivitatea). voinţa etc. captând atentia şi mobilizând la efort b) cultivă autonomia acţională c) formează un stil activ de muncă d) asigură sustinerea motivatiei învăţării e) dă încrederea în sine.

Profesorul are rolul de a dirija învaţarea.N. 2008 Cucoş. 2007 132 . teoriile. ulterior numai se definesc şi se clasifică (daca este cazul). confruntarea şi luarea deciziilor. conţinutul şi sfera lor. la formarea atitudinilor de cunoaştere. Iaşi. la sfârsitul actiunii a unui grup de evaluare care vor prelucra ideile. Transferurile cognitive fac posibile colaborările interdisciplinare. Curriculum pedagogic. conceptele. ramâne un auxiliar preţios. Bucuresti. pe plan mintal. pentru realizarea eficientă a sarcinilor proiectate la nivelul activităţii de predare-învăţare-evaluare. Ţăranu A. Bibliografie Cristea Sorin. În procesul didactic trebuie să se elaboreze... facilitând comunicarea. rămâne un mijloc de învatamânt integrat sistemului uman de învăţare. de catre profesor. Bucureşti. cu toate avantajele incontestabile. M. să se construiască noţiunile. Editura Didactică şi Pedagogică. le vor ierarhiza functie de valoarea lor. mai cu seamă. Aceasta modalitate de lucru asigură abordarea într-un timp limitat a mai multor aspecte ale unei probleme. Editura Polirom. Mijloacele informatice sunt absolut necesare învatamântului. Conceperea şi calitatea realizării lor contribuie la însuşirea cunoştintelor. 2002 Florea M. formarea priceperilor şi deprinderilor şi. Pedagogie (Ediţia a II-a revăzută şi adăugită). C.. să se dezvaluie. Calculatorul. Constituie un subsistem cu funcţionalitate precisă.e) stabilirea. le vor prezenta Mijloacele de învăţământ constituie una din componentele procesului de învăţământ. Editura Fundaţiei România de Mâine. al căror potenţial pedagogic este valorificat în funcţie de metodele şi procedeele de instruire. Pedagogie.

precum: soarele vântul. termică. De aceea. reduc poluarea chimică. energia eoliană. a avut efecte dezastruoase asupra mediului. Tipurile de energie alternativa sunt: energia solară. Aceste resurse energetice mai sunt cunoscute şi sub numele de ”energie verde”. cabuni: prin ardere). with the different forms of energy. not once.valurile. şi se numesc: energii regenerabile. Airinei”-Bucureşti Abstract The growth of population and the economic development around the world are inevitably accompanied by increased consumption of increasingly scarce energy resources. mai mari decât orice activitate umană din istorie: acumularea de gaze nocive în atmosfera. teoretic oriunde pe glob. precum: subţierea stratului de ozon. hidrogenul. Mihaela ENEA Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. Mai sunt cunoscute şi ca surse alternative sau neconventionale. ceea ce a declansat procese (poate ireversibile).Each of us has to do daily. Key words: energy. geographic areas În ultimul secol. Developed economies depend on different energy resources unevenly distributed worldwide. energia geotermală bioenergia (biocombustibili. biodiesel(dintr-o anumita perspectiva). reziduri animale). etc. resources. Electricitatea generată din surse regenerabile devine din ce în mai disponibilă. Produc emisii mult mai puţine. hidroenergia. 133 . folosirea energiei din combustibili fosili (petrol. radioactivă şi sunt disponibile. gaz. acesta fiind un termen care se referă la surse de energie regenerabila şi nepoluantă. încalizirea globală. Surse de energie Prof. practic nu se consumă. energia valurilor şi a curentilor. Prin alegerea unor astfel de surse de energie regenerabila consumatorii pot susţine dezvoltarea unor energii curate care vor reduce impactul asupra mediului asociat generării energiei convenţionale şi vor creşte independenţa energetică. Aceste surse.Resursele energetice. devine tot mai importantă/relevanta pentru lumea de azi. utilizarea unor surse alternative de energie.

pe suprafaţa solului ajung doar 50% din ea. cel mai preţios metal al zilelor noastre. şi care este urmat de era energiei atomice. Ea este transmisă pe Pământ într-o cuantă de energie numită foton. Noi creăm rezervoare artificialeacumulatoare de energie.iată cele trei puternice forte ale naturii de la care omul sa invatat sa obţină. aceasta trece în veacul electricităţii.De la vechii greci ne-a ramas minunata legendă despre titanul Prometeu. Încet de tot s-a lărgit cercul izvoarelor de energie utilizate de om. în tehnică. Omul o preia din rezervoarele pe care natura. Chiar şi aşa însă 134 . de exemplu. noi trecând energia dintr-un loc în altul. Energia solară Soarele este doar una dintre miliardele de stele. era un lucrător a cărui acomodare se facea mult mai usor. în industrie trebuie create rezervoare artificiale de energie. îndatoritoare. de asemenea este unul din cele mai bogate rezervoare de energie. Focul a sporit într-o masură uriaşă puterea omului asupra naturii. posibilitatea de a înfaptui cu ajutorul lui lucru mecanic a fost foarte limitată. spre deosebire de vânt. Apa. focul. în care trăim astăzi. Zăcămintele de cărbune. într-o măsură mai mare sau mai mică. Uraniul. Deseori. sunt rezervoare de energie. şisturile bituminoase. Rezervoare de energie Energia nu poate fi obţinută "din nimic".pentru cele mai variate scopuri. Pe nesimţite. dar până la inventarea substanţelor explozive cu ardere rapidă şi a maşinii cu abur. care a răpit cerurilor focul şi l-a adus oamenilor. de petrol. Energia solară care ajunge pe Pământ în 40 de minute ar fi de ajuns pentru a acoperi nevoia de enrgie pe un an a intregii omeniri. dar sigur. Energia solară este energia radiantă produsă în interiorul Soarelui în urma reacţiilor de fuziune nucleară. Numai în ultimii ani. dar este sursa de energie a tuturor fiinţelor vii de pe intregul Pământ. Vântul. i le-a pregătit. Roata hidraulică a fost de-a lungul multor veacuri principala maşină universală de forţă folosită în industrie. care interacţionează cu atmosfera şi suprafaţa Pământului. şi nu o dată. astfel. energia necesară nevoilor sale. cu cele mai diferite forme de energie. apa. acestora li s-a adaugat şi energia nucleară. Atmosfera reflectă aproximativ 30% şi absoarbe 20% din radiaţia solară. Ce este energia? Fiecare dintre noi avem de-a face zilnic.

Pentru a genera curent fotocelulele necesită lumină. dar unele dintre ele sunt proiectate pentru a folosi cât mai bine această sursă de energie gratuită. În anul 200 i. Curent fără reţea de transport la distanţă În locurile mai putin accesibile. Încă din anii 60 sateliţii artificiali de telecomunicaţii sunt alimentaţi cu ajutorul unor panouri solare enorme. Într-o oarecare masură orice casă este încalzită de Soare. Deşi încă o sursă relativ minoră de energie electrică pentru majoritatea ţărilor. în unele ţări. ponderea energiei eoliene în consumul total de energie să fie semnificativ: Danemarca (23%). Spania (8%). cea mai mare parte a curentului necesar unei gospodării este furnizată de panourile solare. Grecii au utilizat energia solară încă din anul 400 i.această cantitate este de 170 de milioane de ori mai mare decât productivitatea marilor centrale. care se comportă ca nişte lentile optice.n pentru aprinderea focului.e.e. nu caldură. ajungându-se ca. La sfârşitul anului 2006. de aceea poate funcţiona farul de 360 kw al unei piste de aterizare în mijlocul unei pustietăţi îngheţate din Alaska. pentru ca bateria solară să se poată folosi ca sursă de energie. Într-o fotocelulă se generează o tensiune mică. capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 73904 MW. care utilizează fenomenul fotoelectric pentru producerea energiei electrice. Odată montate. Bateriile solare Bateriile solare sunt nişte instrumente electronice.n ei foloseau oglinzi concave în acest scop. mai izolate de lume. producţia energiei eoliene a crescut practic de cinci ori între 1999 şi 2006. focul izbucnind datorită focalizării razelor solare prin picaturile de rouă. aproape nu necesită revizie în continuare. Fototcelulele sunt nişte plăci subţiri din materiale semiconductoare. Energia eoliană este o sursă de energie regenerabilă generată din puterea vântului. de aceea trebuie legate mai multe astfel de celule în serie. În zonele tropicale aceasta cauzează arderea tufişurilor. Bateriile solare oferă o siguranţă mare. 135 . folosind globuri de sticlă pline cu apă. Germania (6%). acestea producând ceva mai mult de 1% din necesarul mondial de energie electrică. de obicei siliciu.

Unitatea de schimb este un ansamblu de ţevi aranjate în spirală. Energia geotermală reprezintă caldura continută în fluidele şi rocile subterane. Pompele geotermale se folosesc de această proprietate pentru a încălzi şi răci clădirile.de regulă apă sau o soluţie de apă şi antigel . industrial sau pentru producerea de electricitate. şi turbine noi de vânt se construiesc în toată lumea. în viitor. pompa termică propriu-zisă şi sistemul de alimentare cu aer. energia eoliană fiind sursa de energie cu cea mai rapidă creştere în ultimii ani. Energia geotermală are un potential uriaş pentru producerea de electricitate. se construiesc fântâni în rezervoarele geotermale şi se obţine un flux continuu de apă fierbinte. fapt care creează mişcări de aer. care sunt capabile de a genera electricitate Energia eoliană este folosită extensiv în ziua de astăzi. Este nepoluantă. când vânturile sunt mai puternice. îngropat în partea superioară a scoarţei terestre în apropierea cladirilor. poate vom putea folosi caldura conţinută în adâncul scoarţei terestre în roci uscate. Majoritatea turbinelor produc energie peste 25% din timp. Aproape 8000 MW sunt produşi de-a lungul mapamondului. care se găsesc la câţiva kilometri în adancul scoarţei terestre. acest procent crescând iarna. Energia cinetică din vânt poate fi folosită pentru a roti nişte turbine. regenerabilă şi poate fi folosită în scopuri diverse: încălzirea locuinţelor. În ziua de azi există două tipuri de uzine electrice geotermale: binare şi pe bază de aburi.circulă prin ţevi şi absoarbe sau cedează căldura solului. 136 . Rezervoarele geotermale. Primii trei metri ai scoarţei terestre au o temperatură constantă de 10°-16°C. aplicaţii ce poartă numele de utilizare directă a energiei geotermale În sistemele moderne. Pompele termice geotermale sunt compuse din trei părti: unitatea de schimb de căldură cu solul. Tenhologia de azi utilizează resursele hidrotermale. sau chiar cea din magmă. sau o evacuează la suprafaţă.Vânturile sunt formate din cauză că soarele nu încălzeşte Pământul uniform. Un fluid . Precum într-o pesteră. dar. Apa este adusă la suprafaţă printr-un sistem mecanic. iar un alt ansamblu o reintroduce în puţ după răcire. temperatura aceasta e puţin mai ridicată decât a aerului din timpul iernii şi mai scazută decât a aerului vara. pot fi folosite pentru încălzire directă.

Energia nucleară Fuziunea stă la baza obţinerii energiei nucleare. În iureşul săriturilor din povârniş în povârniş al apelor de munte. Nu există emisii toxice semnificative. Opt mii de miliarde kW este puterea fluxului pe globul pamântesc. Acest proces constă în absorbirea unui neutron de către un nucleu atomic de dimensiuni 137 . se scurg spre mări şi oceane. Dintr-o valoare teoretică calculată a mareei de 0. Energia fluxului şi refluxului este una dintre puţinele forme ale energiei care nu se datoresc căldurii razelor solare. râurile devin treptat tot mai largi. Energia mareelor este un izvor de energie ce se reînoieşte mereu. Energia produsă astfel costă aproximativ 4-6 centi/KWh. iar urmele de dioxid de carbon. tot mai bogate în apă. Aburul e obţinut dintr-o sursă directă sau prin depresurizarea şi vaporizarea apei fierbinţi. Energia mareelor şi a valurilor Vărsându-se unul în altul.77 metri. 0.24 metri influenţei Soarelui. Vaporii pun în funcţiune turbinele şi generează electricitate. dioxid de azot şi sulf care apar sunt de 50 de ori mai mici decât în uzinele ce utilizează combustibili fosili.53 metri se datorează influenţei Lunii şi 0.Uzinele pe bază de aburi folosesc apa la temperaturi foarte mari mai mult de 182 °C. ca şi în curgerea lină a râurilor de stepă este ascunsă o mare cantitate de energie.

ceea ce accelareză puternic fragmentele rezultate.org/wikipedia/commons/2/22/PS20andPS10.wikimedia.jpg http://da.org/wiki/Fil:PS10_solar_power_tower_2.cabanova. hidroenergia. unde provoacă alte fisiuni. curenţii oceanici.5min. la rândul lor în alţi atomi.mari cum este cel de uraniu. sursă online http://www. București.wikipedia. eoliană. Datorită vitezei lor mari. biodisel. Editura Științifică.com/image/biodiesel_process_chart_p0500. valurile. Resurse energetice alternative. Bibliografie Constantin Herbst. metanolul şi biogazul. care va deveni astfel instabil. în urma fisiunii pot pătrunde.html http://en.gif http://www. 1974. aceste fragmente.Au fost identificati noi combustibili hidrogenl.wikipedia. Ion Lețea.instalatiebiodiesel.hielscher.org/wiki/File:Puhagan_geothermal_plant. Zaharia Vasile. Resurse web http://www. solară.com/Video/Biodiesel-from-Palm-Oil-5843 http://www. Resursele energetice ale României. Concluzii Perspectiva epuizării combustibililor minerali şi preţul mereu in crestere al acestora au accelerat căutările şi valorificarea unor surse alternative de energie.wikipedia. cu degajare mare de energie termică. El se va sparge în mai multe fragmente.wikispaces.org/wiki/Hydroelectricity http://upload.Asfel s-au construit centrale electrice care valorifică energia geotermică.google.ro/page2.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=28&ve d=0CFIQFjAHOBQ&url=http%3A%2F%2Fmultitouch. care ating viteze foarte mari.jpg http://en.jpg 138 .

Keywords: teaching. strategy.9 millones de habitantes según el censo de 2009. Roméo GBAGUIDI Asoc. Teaching and learning of foreign languages (English. positive transfer. distributed in twenty sociolinguistic groups. the presence of different native languages that students use daily. None of them. la competición entre estos dialectos de manera cotidiana lleva a una diversidad de posicionamientos epilingüísticos por parte de sus usuarios. Cult. This paper proposes an empirical view of the transfer of learning strategies of Spanish in the context of multilingualism and multiculturalism. DESTINO BENIN Abstract In Benin there are a large number of native languages. however. Arabic.763 km2 y una población de 8. bulba. is considered the official national language. Al igual que otros países plurilingües. la discusión entre los lingüistas y estudiosos de la lengua para nombrarlos. que se podrían repartir en tres grandes entidades lingüísticas: Las lenguas “Gur” o Voltaicas habladas en dos regiones del norte (Atacora y Borgou): anii. Chinese. ditammari. 139 . Introducción La República de Benín es un país de África occidental que se extiende sobre 750 km del Océano Atlántico (en el sur) al Río Níger (en el norte).Teaching and learning strategies in a multilingual classroom: case of Spanish as Foreign Language in Benin (Francophone western Africa) Med. batombu. foreign language. learning. Russian. biali. Spanish. etc…) faces in the classroom. con una superficie de 114. German. Benín presenta una situación lingüística donde la existencia de varios dialectos alimenta. French is the only official language and has a monopoly and a significant influence on the educational system and the country’s language policy. definirlos y contabilizarlos. por una parte. El Centro Nacional de Lingüística Aplicada (CENALA) precisa en el Atlas Sociolingüistique du Bénin (1980) que existen 57 idiomas locales. Por otra parte.

desde mi propia experiencia. mbelime. nateni. ya que algunos lingüistas intentan quitarle importancia al multilingüismo en este país. En este contexto sociolingüístico fueron introducidos varios idiomas extranjeros de los cuales el español ocupa una posición bastante privilegiada en la enseñanza secundaria. setogbe. Ouémé. Las lenguas “Kwa” en las regiones del Sur (Atlantique. dendi y zerma (grupo songhaï). Los primeros dieron el nombre de Porto-Novo a la capital política del país y siguieron con su comercio. moore. toligbe. dado que la tasa nacional de analfabetismo (del francés) está todavía por encima de los 40%. basa. Littoral. ede idaca. por la fuerte inter-comprensión existente entre las lenguas del Sur de Benín. kogbe. hausa (grupo chádico) y cenka. looso. Collines. wemegbe. waama. fulfulde (grupo oeste atlántico). Los segundos se impusieron como colonizadores. saxwegbe. ede ife. yom. Presencia de las lenguas extranjeras en Benín Los europeos (ingleses. ede yoruba. Sin embargo. portugueses. wacigbe. Plateau. gengbe. describiré brevemente la presencia de las lenguas extranjeras en Benín para poder enfatizar sobre las estrategias de enseñanzaaprendizaje del Español como Lengua Extranjera en colegios e institutos de Benín. etc. Pero los portugueses y los franceses fueron los únicos en establecerse en el siglo XVI. lekpa. holandeses. ayizogbe. Zou) que se pueden dividir en lenguas “gbe” y en lenguas “ede”: ajagbe. tofingbe. La tercera entidad está formada por grupos lingüísticos que no tienen ningún tipo de lazo con las dos anteriores: boko (grupo mande). cokosi. A continuación.) empezaron a llegar a la región del “Golfo de Benín” hacia el siglo XV. ede ije. franceses. Considerando esta multitud de dialectos autóctonos. Además sería simplificar demasiado la situación lingüística de Benín. kotokoli. kufalu. kabye. instalando la primera escuela misionera en 140 . xwedagbe y xwlagbe. makale. Couffo. Mono. gungbe. foodo. ede ica. sola. fongbe. ede nago. ede cabe. maxigbe. nadie se atrevería a afirmarlo y tampoco sería conforme a la realidad. Al principio fue con el objetivo de desarrollar el comercio de distintos productos y el trueque de armas por esclavos de los reinos sometidos por el de Dahomey. la tendencia sería pensar que el francés se presta perfectamente no sólo como lengua de comunicación a nivel internacional sino también a nivel nacional. cigbe.gulmancema.

una segunda Lengua Viva (LV2). el primer contacto con este idioma por el alumno determina su orientación intelectual futura. El francés es desde entonces la única lengua oficial de Benín. el alumnado tiene la posibilidad de elegir. […] La langue officielle est le Français. art. entre el alemán y el español. et des relations internationales” (BLANCPAIN: 1976. como se puede ver en el Marco Común Europeo de Referencia. Aunque la constitución no pone ningún énfasis en la presencia de otras lenguas extranjeras. La capitale de la République du Bénin est Porto-Novo. aun vigente. “tácticas”. de la politique. Las estrategias de aprendizaje son mecanismos psicolingüísticos que se conocen también como “técnicas”.Porto-Novo y reinaron sobre el país desde 1894 hasta 1960. a partir de la enseñanza secundaria. Estrategias de aprendizaje del español y transferencia positiva Mi intención no es dar pautas para el tratamiento didáctico de los errores en este artículo. Siendo dicha lengua extranjera el principal médium de la enseñanza formal. “planes potencialmente 141 . sino mostrar algunas estrategias que ayudan a evitar muchos errores cuando se utilizan correctamente. 98) La ley constitucional de diciembre de 1990. Ambos idiomas están incluidos en el programa curricular. Sin embargo. El primero es obviamente el inglés. las actitudes frente al error. Por lo tanto. el inglés es la primera Lengua Viva (LV1) que se estudia obligatoriamente además del francés. el país más poblado de África y económicamente poderoso dentro del continente que tiene el inglés como lengua oficial y de comercio. de l’administration. el alumno entra en contacto con el francés por primera vez cuando empieza la escuela. lo subraya en su artículo 1º: “L’Etat béninois est une république indépendante et souveraine. las medidas por tomar como la utilización de los errores varían según la situación de enseñanza/aprendizaje y los objetivos pedagógicos del profesor. con el que mantiene muchos intercambios tantos comerciales como socioculturales. Además. por ser la primera lengua a nivel internacional. […]” (CONSTITUTION DE LA RÉPUBLIQUE DU BENIN: 11-12-1990. Está también muy cerca de Ghana de habla inglesa. Benín tiene fronteras con Nigeria. cuando el país accedió a la independencia política. estableciéndose como “[…] langue de l’enseignement.1) Conviene indicar que. el sistema educativo cuenta con la enseñanza de varios idiomas extranjeros. Después del inglés. en la mayoría de los casos.

la planificación y programación de actividades que permiten aprender. la autocorrección y autoevaluación. HABLA =otra comida típica del Sur de Benín diferente de la primera). La estrategia didáctica debe. etc. la utilización de modelos lingüísticos. la inferencia o adivinación etc.conscientes”. Resulta difícil obtener una definición común o concertada de Estrategias de aprendizaje. etc. RUBIN (1987). para alcanzar sus aprendizajes (PONS. No obstante. el desarrollo de la empatía. es una forma de transferencia positiva el pedir a los alumnos que saquen provecho de estas similitudes. las metacognitivas y las socioafectivas. O’MALLEY y CHAMOT (1990) y OXFORD (1990). sin duda ninguna proporcionar a los estudiantes: motivación. Me apoyaré simplemente en la síntesis de las estrategias de aprendizaje que hizo MALDONADO (2002) a partir de las tipologías de J. el refuerzo positivo mediante el estímulo. “operaciones conscientemente utilizadas”. dejando las estrategias de comunicación para otro estudio más profundizado. “procedimientos de resolución de problemas”. lo que suele dar buenos resultados en este contexto. Las estrategias de aprendizaje socioafectivas implican la comunicación con los demás (compañeros. en diferentes cursos de aprendizaje del español. (WENDEN. información y orientación.turistas. la similitud fonológica (tonalidad) de algunas palabras de la lengua Fon y de la lengua Gen ayuda en la conjugación de algunos verbos. 142 . nativos . Las estrategias de aprendizaje cognitivas son las que integran en la práctica de la lengua extranjera la repetición. profesores. Incluyen las formulaciones de preguntas de clarificación o verificación. la concentración en la tarea. De igual modo. Existe un gran número de estrategias cuya categorización no resulta fácil. etc. Para el profesor.) para favorecer el aprendizaje de la lengua extranjera. la cooperación en la resolución de tareas. solo me interesaré brevemente por las tres primeras grandes categorías de estrategias. A todos los alumnos les hace especial gracia el presente del indicativo del verbo Hablar (HABLO = comida típica del Sur de Benín. la utilización de técnicas de memorización. “capacidades cognitivas”. la identificación de un problema. 1987c). la aplicación de reglas. la atención selectiva. Las estrategias de aprendizaje metacognitivas que se emplean se refieren más a la reflexión sobre el aprendizaje. les resulta fácil recordar el verbo Comer (COME = nombre de ciudad y COM = comida típica). 2004). a saber: Las estrategias cognitivas. Por ejemplo.

Language and Communication. y la omnipresencia del francés como lengua de enseñanza y de la administración. (2005) Lingüística aplicada a la enseñanza del español como 2/L.A. Cadre européen commun de référence pour les langues : apprendre. Conseil de l’Europe (2001). Ed. como una prueba de que los sistemas educativos donde existe el pluralismo lingüístico y social facilitan la transferencia de estrategias de enseñanza-aprendizaje de otros idiomas. L. y en consecuencia similar al francés. 2001. y Smith. Madrid. tanto la música hispano-iberoamericana como las telenovelas de origen latinoamericano principalmente. 143 . Didier. lenguas y culturas. La primera es que el castellano es una lengua latina. (1957) Lingüística contrastiva. Madrid. lengua oficial del país africano. Sin embargo. La segunda ventaja es que la mayoría sino todos los alumnos. Paris. Arco/libros. González Nieto.Conclusión Los alumnos de Español/Lengua Extranjera en la educación secundaria de Benín tienen dos grandes ventajas. viven en un contexto de multilingüismo y multiculturalidad comprobado.W. (1983) “From communicative competence to communicative language pedagogy”. (2001) Teoría lingüística y enseñanza de la lengua (lingüística para profesores). Ediciones Cátedra S. Madrid. La presencia y el uso diario de las diferentes lenguas autóctonas en el aula. R. enseigner. évaluer. Lado. llevan indudablemente a interferencias lingüísticas y a cometer errores fosilizados incluso por los propios docentes.C. J. Griffin. K. Referencias Bibliográficas Canale. considero esta situación de multilingüismo tanto en el aula como en el contexto sociocultural citado. M. provocan el amor por esta Lengua extranjera y motivan el deseo de afianzar su estudio y comprensión en las aulas. R. Por otra parte. en Richards. Alcalá.

Cross-linguistic influence in language learning. What every teacher should know. Cambridge. Bilingüisme et contact des langues.J. Universidad de Valladolid. 144 . (1989) Language transfer.Mackey. Oxford. Paris.L. Newbury House Publishers. T. Klincksieck Ministère de l’Éducation National et de la Recherche Scientifique (Avril 2001). Santos Maldonado. New York. F. Rapport national sur le développement de l'éducation. W. (1990) Language learning strategies. Odlin. R. Cambridge University Press. Porto-Novo. M. Institut national pour la formation et de la recherche en éducation. (2002) El error en las producciones escritas de francés lengua extranjera: análisis de interferencias léxicas y propuestas para su tratamiento didáctico (Tesis doctoral). (1976).

owing to the diversity of the human being (the color of skin. 1 – Declaraţia Universală a Drepturilor Omului) Desăvârşită nu este nicio fiinţă umană. dar poate avea puterea de a munci tenace. pentru a arăta cunoaşterea a ceea ce putem face. suntem una dintre infinitele feţe ale divinului. child. „Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. toţi suntem OAMENI. intelligence) and going up to the diversity of human concerns. fiecare copil are strălucirea spiritului foarte la suprafaţă. Nu.” (Art. place and way of existence. accomplishment Omul a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi deci toţi. mai mica sau mai marea ei valoare. de exemplu. pentru a ne da măsura noastră adevărată. există un element de unicitate: în faţa lui Dumnezeu şi a conştiinţei fiecăruia. we are all PEOPLE. alături de aceasta trebuie să luptăm. inteligenţa) şi mergând până la diversitatea preocupărilor umane. dar fiecare are momentul său de har. unicitatea sa. 145 . soluţia cea mai exactă. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii. încăpăţânat. hair. a ochilor. Într-o lume creată pe diversitate. there is an element of uniqueness: God and conscience. pornind de la diversitatea fiinţei umane (culoarea pielii. Pe aceasta trebuie să o cunoaştem. chiar şi acolo unde ne este mai greu.Un cuvânt cu multiple sensuri şi totuşi al nostru. locul şi modul de existenţă. aşa cum ne-am născut. pe fărâma de ogor a însuşirilor sale. oricare ar fi ele. Key words: life. a cât putem face. a părului. dream. eyes. replica cea mai sclipitore. al tuturor : OM! Învăţător Valerica COMAN Şcoala „Radu cel Mare” Târgovişte (Dâmboviţa) Abstract In a world built on diversity. hope.

există încă tendinţa de a fi marginalizaţi. de a fi priviţi drept oameni cu anumite particularităţi. de a fi acceptaţi şi consideraţi egalii celorlalţi. Atitudinea faţă de copiii cu deficienţe indică gradul de civilizaţie a unei societăţi.Educaţia este un drept esenţial al fiecărui copil şi trebuie să se adreseze tuturor. uneori chiar de propria familie . de a dobândi cunoştinţe .2 nondiscriminarea: toate drepturile trebuie să fie aplicate tuturor copiilor. la care România e parte semnatară. cadrelor didactice şi reprezintă o caracteristică a reuşitei în educaţie. posibilităţi de învăţare sau tulburări intervenite în procesul dezvoltării individuale. Şcoala actuală. şansa de a se forma ca membri ai unei societăţi normale. Copiii cu dizabilități fizice . Convenţia cu privire la drepturile copilului. Atât cât putem trebuie să distingem în gunoaie frumuseţea şi în aceşti copii. cu orientările sale către practicile inclusive acordă copiilor aflaţi în dificultate şansa de a fi acceptaţi în colectivităţii normale. Persoanele suferind de diferite deficienţe (fizice.o mână întinsă din partea cadrului didactic în demersul de a-şi forma abilităţi. cu deficienţe sau handicap sunt încă consideraţi specimene aparte . „Pentru copiii handicapaţi fizic şi mental trebuie să se asigure o viaţă plină de decenţă in condiţii care să le garanteze demnitatea să le favorizeze autonomia şi să le faciliteze participarea lor activă la viaţa colectivităţii” ( art. Descoperirea a ceea ce este bun în fiecare pui de om ne revine cu precădere nouă. ce ne surprind şi ne uimesc. mucegaiuri şi noroi”. iar unul din categoria de mai sus să fie privit ca un „blestemat” ce trebuie ocolit şi izolat de oameni? Arghezi a reuşit să creeze „frumuseţi şi lucruri noi” din „bube . . senzoriale. intelectuale) sunt fiinţe umane înainte de a fi handicapate De ce un copil bolnav de hepatită este compătimit. însuşiri neaşteptate. dar OAMENI. ascunşi de ochii celorlalţi. Pentru copiii în dificultate e nevoie de: . sex. 23 din Constituţia cu privire la drepturile copilului). indiferent de rasă. fără excepţie. deprinderi. izolaţi. măsura propriei noastre valori. de cele mai multe ori nefericiţi. religie. prevede la art. dar către aceeaşi direcţie). sub motivaţia de „a-i proteja” de atitudinea celor din jur. 146 .o mână întinsă de către copii pentru a se integra în viaţa grupului pentru a face aceiaşi paşi ca şi ceilalţi pe calea instruirii şi educării (e drept că la alt nivel. gata să fie arătaţi cu degetul sau daţi ca exemplu negativ celorlalţi copii.

marginalizai vor deveni introvertiţi. încrederea în sine va creşte . să creadă în reuşită.entuziasmul faţă de progresele. În final în acest fel va parcurge drumul pe care ceilalţi de seama lui l-au parcurs singuri.dragoste nemărginită faţă de copii.atitudine pozitivă faţă de copii şi problemele lor. că este susţinut. Un dascăl ce are misiunea de a lucra cu copii percepuţi ca diferiţi şi care crede şi vrea să le acorde şi lor şanse egale cu ale celorlalţi ar trebui să dovedească: . dacă nu poate. la câteva zile o întrebă pe noua învăţătoare: (în care are deja încredere): ". eu sunt un copil normal?" Ce om a putut sădi un asemenea gând în mintea unui copil de şapte ani? Ce şanse ar fi avut Adrian dacă ar fi rămas în primul colectiv? Cine este cu adevărat în dificultate: puiul de om ce îşi caută drumul sau omul neom ce-i barează drumul ? Pentru a forma oameni trebuie să dovedim în primul rând că noi suntem oameni. .Orice copil trebuie să se simtă în siguranţă şi acceptat în cadrul unui grup. va fi îndrumat. va fi ajutat. să aspire către succes. Exemplu : Adrian. respectiv în cadrul unei clase. 147 . Fiecare copil trebuie să ştie că este înţeles. puterea exemplului nostru este mai eficientă decât toate regulile pe care am încerca să le impunem Aşadar. cât de mici. venit din alt colectiv. dacă atitudinea noastră nu se înscrie pe această linie. . dacă nu ştie . noi reprezentând modelul moral pentru toţi. înregistrate de copii. Dar atitudinea grupului faţă de unul din membri este. . conştienţi şi marcaţi de aşazisa lor anormalitate. . de cele mai multe ori.puterea de a persevera chiar şi în acele momente când alte persoane ar renunţa . . copilul va învăţa să spere. va fi iertat. reflectarea conduitei noastre faţă de acel membru. De aceea ar trebui depistate acele cuvinte care rănesc şi transformate în cuvinte interzise în vocabularul grupului.credinţă în necesitatea de a face ceea ce trebuie. să reuşim noi pentru a-i face pe ei să reuşească. nu putem cere copiilor să accepte şi să înţeleagă pe un coleg. . că are pe cineva alături de el şi atunci încrederea în sine şi încrederea de sine vor spori: dacă greşeşte.Doamna învăţătoare . unde a fost marginalizat şi având probleme de adaptare. Copiii etichetaţi.încredere în şansele copiilor .flexibilitate în organizarea şi adaptarea metodelor de lucru.

„să încercăm împreună”). Şi tot rolul învăţătorului. fericită. Şi el. „ai greşit”. spune tuturor: „Am citit de mai multe ori lecţia singură !” Acum îi place să arate colegilor că ştie să citească. cu ei ce facem? Dacă ştim să căutăm vom găsi în fiecare din ei ceva pozitiv. de a-i antrena în exersarea unor abilităţi. iată calea firească de urmat ! Fiecare sarcină dusă la bun sfârşit. cumva exagerat. că ar reprezenta un balast. fiecare nouă achiziţie. facem constant trimiteri la cât de frumos se exprimă unul. A fost lăudată.Inteligentele se remarcă.) şi încurajarea de a găsi alte soluţii („mai gândeşte-te”. Ideile preconcepute că nu se poate face mare lucru cu şi pentru el. ce minunat compune altul. În clasa. ei care nu pot. ei care nu ştiu. corectarea fără a nega total răspunsurile („nu e bine”. „încearcă încă o dată”. Cu atât mai mult copiii cu deficienţe au nevoie de laudă şi încurajare cu cât ei dovedesc mai multă sensibilitate şi nevoie de afecţiune faţă de ceilalţi. De multe ori uităm că pentru copiii aflaţi în dificultate motorul mobilizator neputând fi calităţile şi capacităţile proprii. Dar ei. copilul acesta mai „altfel” este OM şi trebuie să fie lăsat şi ajutat să crească asemenea unui om. Ritmul ei de lucru este foarte lent. al profesorului este hotărâtor în aceasta problemă. a lll-a a reuşit în sfârşit sa citească aproape cursiv. Şansele reale de formare a unui copil cu deficienţe depind în mare măsură de gradul de solicitare constantă a acestuia în şcoală. realizând ceea ce în condiţiile unui climat afectiv arid nu s-ar putea. fiecare deprindere formată. Ascultarea şi a opiniilor lor. 148 . Exemplu: Aurelia are mari dificultăţi de învăţare.a. „nu ştii”. A doua zi. un element de stagnare pentru restul colectivului. Cine nu a văzut bucuria pe faţa unui copil ce primeşte o vorbă bună mai ales atunci când e obişnuit cu reproşurile? Să reţinem că timpul trecut fără un cuvânt bun nu-l mai întoarce nimeni. Fără să vrem. acesta nu are alt substitut decât afectivitatea. ei care sunt „altfel”. Utilizarea cât mai eficientă a timpului presupune găsirea unor strategii de lucru şi pentru astfel de copil. ş. Atingem permanent corzile sensibilităţii şi ei vor vibra la cerinţele noastre . care să fie fundamentul pe care vom aşeza demersul de educaţie cu şanse egale pentru toţi. ce soluţie ingenioasă de a rezolva problema a descoperit un altul. încep şi trebuie să dispară. trebuie evidenţiate. Efortul independent al elevului îi dă cadrului didactic posibilitatea de a se mişca liber în clasa şi de a acorda sprijin efectiv acestora.

Chestiunea obiectivării şanselor ca şi dimensiunea sa etică au suscitat opinii ce converg către valori perene. Dacă un copil trăieşte în acceptare şi prietenie. ÎNVAŢĂ SĂ IUBEASCĂ LUMEA. Dacă un copil trăieşte într-un spirit de corectitudine.Să nu uităm:„FERICIREA E OBIECTIVUL TUTUROR! SĂ AJUTĂM COPIII SĂ CREASCĂ FERICIŢI” COPIII TRĂIESC CEEA CE ÎNVAŢĂ Dorothy Law Notle Dacă un copil trăieşte într-o atmosferă critică. cu precădere cele legate de simţul datoriei împlinite în conformitate cu "legile dreptăţii " ancestrale ale umanităţi. Învaţă să fie drept. Învaţă să aibă încredere în el. Dacă un copil trăieşte în încurajări. Dacă un copil trăieşte într-un mediu stimulativ. Dacă un copil trăieşte în laude . Dacă un copil trăieşte în siguranţă . Se surprinde în acest context distincţia kantiana între „A FI” şi „TREBUIE SĂ FIE” ce acoperă întreg arealul manifestărilor de natură socială. căci ar însemna anularea tuturor şanselor unei fiinţe umane. Învaţă să condamne pe toată lumea Dacă un copil trăieşte într-o atmosferă ostilă Învaţă să fie violent. Învaţă să fie timid. Fără excepţie suportul obiectivării rezidă tocmai în simţul dreptăţii etico . Partea morală a dreptăţii sociale nu prezintă interes de putină vreme. Învaţă să fie încrezător. ci este strict legată de apariţia umanităţi Astăzi ne pare inadmisibilă neînţelegerea simţului dreptăţii. Dacă un copil trăieşte într-un mediu ridicol. 149 .morale ca ideal. Învaţă să aprecieze. Dacă un copil trăieşte în ruşine. Învaţă să se simtă vinovat. bine înţeles. Învaţă să aibă încredere.

. .să se militeze pentru o societate incluzivă care să ofere posibilităţi egale de acces la învăţare tuturor persoanelor. Ed. ar presupune: . E NECESAR CA EI SĂ FIE TRATAŢI ÎN MOD DIFERIT" Aşadar. cu comunitatea.o îmbunătăţire a practicilor didactice. în care educaţia să se bazeze prioritar de nevoile indivizilor. sursă online:.crearea de parteneriate eficiente cu părinţii. http://www. prin care copilul să fie în prim plan în elaborarea programelor sociale de învăţământ. .pdf „Învăţământul primar” 2000-2001 150 . . . Polirom. Putem creşte copii buni intr-o lume negativă. 2000 Strategii ale educaţiei inclusive.ro/programe/parteneriat/respdf/Raport. 1996 Zig Ziglar. Iaşi.Morala socială reprezintă sintagma: „PENTRU A PRODUCE ACELAŞI REZULTAT PENTRU OAMENI DIFERIŢI.cedu. Bucureşti. Bibliografie Constantin Cucoş . Ed. Curtea Veche.amplasarea situaţiei învăţământului într-un cadru legislativ corect.continuitatea existenţei învăţământului de stat.ameliorarea mediului de învăţare . ŞANSE EGALE PENTRU TOŢI. Pedagogie.

. în literatura de specialitate din străinătate. Prof. Key words: education.Principiile didactice.Scopurile instrucţiei. Sub impulsul pedagogiei prin obiective. dr. aflată în plină tendinţă de afirmare. instruction. skills and strategies under objectives included in the school curricula.). pedagogy Teoriile ştiinţifice s-au dezvoltatşi continuă să se dezvolte în secolul al XXI-lea într-un ritm neprevăzut. . Având calitatea unei ştiinţe pedagogice fundamentale.. Sebastian CHIRIMBU Departamentul de Limbaje Specializate.Secolul XXI şi reperele sale în teoria şi metoda instruirii Insp. teacher "translated" at the level of each task teaching (lesson. În spiritul paradigmei curriculumului. activity of the laboratory. learning. with an emphasis on school learning involves the acquisition of knowledge.Conţinutul învăţământului. etc. este promovată o didactică generală bazată pe “instruirea programată”. “didactica generală în versiunea programată cuprinde teoria generală a procesului de învăţământ”. Universitatea „Spiru Haret” Abstract The article analyzes the theoretical process of learning from the point of view of the general didactic. Crenguţa PASCALE Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti Lect. care dezvoltă următoarea problematică pedagogică: . teaching.Procesul de învăţământ (a cărui analiză pleacă de la “explicarea scopurilor şi sarcinilor învăţământului” în raport de care se asigură elaborarea şi generalizarea noilor cunoştinţe” dar şi “controlul şi aprecierea rezultatelor la învăţătură”). teoria şi metodologia instruirii este inclusă – de regulă sub numele de didactica generală – în structura pedagogiei generale (alături de fundamentele pedagogiei şi de teoria educaţiei). 151 . dezvoltată în cea de-a doua jumătate a secolului XX. univ. .

într-un context extern (sistemul de învăţământ şi de educaţie) şi unul deschis. fiind plasate pe acelaşi circuit al interdependenţelor dintre societate – sistem – proces de învăţământ. timpul.). cu privire la judecăţile de valoare şi comportamentul acestora”. în alte situaţii. Definirea procesului de învăţământ poate fi conturată astfel conform următoarelor componente principale: a. Structura de bază a procesului de învăţământ (obiective – conţinuturi – metode – evaluare). care susţine orice proiect de activitate de instruire/învăţare.. rezultatele elevilor. Procesul de învăţământ – obiect de studiu specific didacticii generale (teoriei generale a instruirii) – reprezintă principalul subsistem al sistemului de învăţământ şi asigură realizarea funcţiilor generale ale educaţiei în cadrul unor activităţi specifice de instruire şi învăţare realizate la nivelul corelaţiei profesor-elev. b. “Obiectivele care condensează cerinţele de instruire şi educaţie puse de societate (.Organizarea activităţii şcolare (apud Okon. Introducere în pedagogie / Fundamentele pedagogiei).. din contră. iar ca punct final. Componentele principale ale procesului de învăţământ – definitorii pentru explicarea esenţei procesului de învăţământ – sunt confirmate şi de didactica modernă. îngreuiază organizarea optimă a procesului de învăţământ. intern (ambianţa educaţional a şcolii. 1974). De remarcat caracterul deschis al contextului în care are loc procesul de învăţământ în societăţile moderne şi postmoderne. reuniţi în acelaşi efort convergent”. stilul – pedagogic) care intervin în plan intern (mediul clasei şi al grupei de elevi/studenţi) şi extern (mediul şcolar. care corespund unor opţiuni şi priorităţi sociale majore cu privire la informaţia şi deprinderile pe care trebuie să le privească elevii. social). care permite perfecţionarea permanentă a activităţilor specifice organizate la acest nivel. Contextul care facilitează sau. gândit în perspectiva teoriei şi metodologiei curriculumului are ca punct de plecare stabilirea şi urmărirea consecventă a obiectivelor. extraşcolar. Astfel procesul de învăţământ.Metodele de învăţământ. . 152 . comunitar.. Vicenty. o variantă particulară a corelaţiei dintre educator şi educat (vezi modulul I al cursului. este realizabilă la nivelul corelaţiei dintre profesor şi elev. “Agenţii acţiunii – profesorii şi elevii la care se adaugă şi aportul părinţilor. în raport de funcţia centrală prezentată anterior. include un ansamblu de variabile (vezi spaţiul. climatul psihosocial al clasei de elevi).

Timpul disponibil – care impune o anumită “segmentare” a conţinuturilor conform obiectivelor. vizite etc. Structura de acţiune a procesului de învăţământ vizează activitatea de instruire proiectată de profesor şi cea de învăţare. Câmpul relaţional – format la nivelul mai multor tipuri de relaţii: profesori – elevi. arii curriculare. cerc de dezbatere …). predarea priveşte în mod special acţiunea de comunicare pedagogică a mesajului pedagogic. pentru atingerea celor mai bune rezultate Structura de organizare a procesului de învăţământ intervine la nivel macro şi micro – structural. cercuri de elevi. cicluri. în calitate de: informaţii logice. În sens restrâns. în diferite situaţii. e. excursii didactice …).) programate după o anumită logică (n. dependente de structura de organizare a sistemului de învăţământ.c. de la cele tradiţionale la cele tehnice audio-vizuale şi informatizate. prelucrarea.. Predarea este acţiunea de comunicare pedagogică (didactică) propusă de profesor în diferite variante şi forme de organizare. adresată elevului.. evaluarea. ani de studii. gup. activitate de consiliere. d. interiorizarea şi aplicarea lor. învăţarea. “Conţinuturile – suportul de bază al instruirii – format din bazele ştiinţei şi ale culturii (. discipline şcolare etc. valorificând diferite metode şi mijloace didactice. Relaţia complexă existentă între profesor şi elev. asimilarea. realizabilă pe diferite planuri la nivelul procesului de învăţământ. f. realizată de elev. diferite forme de organizare a activităţii. laborator. implică prezenţa următoarelor acţiuni principale: predarea. predarea este interpretată ca acţiune de instruire a profesorului. strategii de rezolvare a problemelor şi a situaţiilor-problemă etc. activităţi practice. trepte. activităţi educative (ora de dirigenţie. b) formele de realizare: activităţi didactice (lecţia. La nivel macrostructural avem în vedere organizarea procesului de învăţământ pe niveluri. aflate în continuă evoluţie. elevi – elevi. atelier şcolar. În sens larg. deprinderi.. microgrup – clasă. la nivel microstructural avem în vedere: a) formele de organizare: învăţământ frontal – învăţământ pe grupe – învăţământ individual. Formele de organizare – pe clase şi lecţii. pentru stimularea acţiunilor specifice oricărei activităţi de învăţare (receptarea cunoştinţelor. g.n. care trebuie receptat de elev în vederea stimulării 153 . activitate în: cabinet. pedagogică) şi nivele de dificultate” (vezi organizarea pe trepte şi discipline dar şi mijloacele de diferenţiere şi de diversificare a instruirii). “Mijloacele de învăţământ şi materialul didactic”. ca efect direct şi indirect al instruirii. excursii didactice.

evaluare finală). grupuri de lecţii. ulterior ca autoînvăţare sau ca învăţare autodirijată). lucrări practice. învăţarea are o finalitate adaptativă realizabilă în mediul şcolar prin acţiunile dirijate de profesor pentru asimilarea. realizabilă sub diferite forme. examene etc. proiectată pe discipline şcolare. Ca activitate psihică fundamentală. interiorizarea şi valorificarea materiei şcolare. mai ales. ca efect direct al instruirii proiectată de profesor la diferite niveluri de competenţă pedagogică. Rolul prioritar 154 . la diferite intervale de timp (evaluare iniţială. Pot fi semnalate trei momente semnificative. teme şi subiecte de lecţie etc. subcapitole. teste de cunoştinţe. învăţarea.În această perspectivă. module de studiu. Evaluarea este acţiunea iniţiată de profesor special pentru verificarea gradului de îndeplinire a sarcinilor de predare-învăţare. în mod special. Învăţarea este acţiunea elevului. Didactica modernă – pe care o putem plasa convenţional între sfârşitul secolului XIX şi prima jumătate a secolului XX.).) vizează reglarea-autoreglarea permanentă a activităţilor didactice.). care este centrat aproape exclusiv asupra transmiterii cunoştinţelor în vederea memorării şi a reproducerii acestora de către elevi şi studenţi. realizată iniţial în mod dirijat. proiectate şi realizate conform obiectivelor programelor şcolare “traduse” de profesor la nivelul fiecărei activităţi didactice (lecţie etc. capitole. ca activitate de predare-învăţare. “traduse” de profesor la nivelul fiecărei activităţi didactice (lecţie. Procesul de învăţământ ca activitate de predare-învăţare-evaluare Rolul acordat celor trei acţiuni – predarea. ca activitate de predare. odată cu afirmarea curentului denumit generic Educaţia nouă – concepe procesul de învăţământ. procesul de învăţământ poate fi analizat ca proces instructiv-educativ sau educativ-instructiv. Această acţiune. evaluare continuă. Rolul prioritar revine cadrului didactic.activităţi de învăţare (iniţial ca învăţare dirijată. în funcţie de concepţia didactică dezvoltată şi afirmată la scară socială. corespunzător unor stadii de evoluţie a teoriei generale a instruirii: Didactica tradiţională – pe care o putem plasa convenţional între secolele XVII-XIX . evaluarea – şi raporturilor dintre ele în cadrul procesului de învăţământ diferă de-a lungul istoriei pedagogiei. identificabile din punct de vedere istoric.concepe procesul de învăţământ. prin tehnici specifice (orale. proprie omului. scrise. Învăţarea şcolară presupune dobândirea unor cunoştinţe. activitate de laborator etc. deprinderi şi strategii conform obiectivelor incluse în cadrul programelor şcolare.

ceea ce înseamnă “conştientizarea şi păstrarea continuă a obiectivelor ca punct de plecare şi sosire”. dezvoltată în spiritul teoriei curriculumului. de învăţare. Didactica postmodernă – pe care o putem plasa convenţional în cea dea doua jumătate a secolului XX. odată cu afirmarea paradigmei curriculumului – concepe procesul de învăţământ. simultană sau ulterioară. în direcţia transformării personalităţii (pre)şcolarului/studentului. în interdependenţă cu învăţarea şi evaluarea. în termeni de deprinderi intelectuale sau psihomotorii şi de strategii de rezolvare a unor probleme şi situaţii-problemă. organizată. defineşte predarea în sens restrâns şi în sens larg. proiectată în sens curricular prin centrarea pe obiective şi realizarea corespondenţei pedagogice dintre obiective-conţinuturi-metodologie-evaluare. identificabile din perspectiva proiectării curriculare sunt: Modelele de predare comportamentale au ca particularitate orientarea predominantă a mesajului pedagogic în direcţia atingerii unor performanţe finale. incluzând şi seria de acţiuni sau operaţii destinate pregătirii şi organizării lecţiei”. simulare.revine cadrului didactic care este centrat asupra corelaţiei dintre acţiunea iniţială de predare şi acţiunea. semialgoritmizare. orientată. în mod special. În sens larg. acţiune declanşată. predarea defineşte o parte importantă din structura instruirii aflată “în cadrul interacţiunii directe a profesorului ce elevii”. În sens restrâns. În cazul acestor modele de predare o importanţă aparte revine evaluării iniţiale şi finale. Modelele de predare raţionale sunt orientate prioritar asupra proceselor cognitive logice (gândirea şi memoria subordonate gândirii) care stimulează corelaţia dintre mesajul pedagogic transmis de profesor şi acţiunea de învăţare eficientă a elevului. predarea defineşte o componentă a instruirii care orientează dirijarea învăţării în raport de obiectivele pedagogice asumate. Modelele de predare bazate pe programare acordă o atenţie specială mesajelor pedagogice dirijate la nivelul raporturilor dintre variabilele de intrare şi cele de ieşire dirijate în termeni de algoritmizare. depăşind “cadrul restrictiv al interacţiunii directe a profesorului ce elevii. calitatea predării-învăţării fiind (auto)reglabilă prin integrarea deplină a evaluării în termeni de evaluare continuă / formativă. Modelele de predare. Modelele de predare interacţionale sunt orientate prioritar în direcţia valorificării structurii de funcţionare a activităţii de instruire. 155 . Didactica postmodernă. ca activitate de predare-învăţare-evaluare.

realizarea efectivă a corelaţiei dintre profesor şi elev. Formarea pedagogică a profesorului. Ecaterina. formative. Editura Didactică şi Pedagogică. Gabriela. Editura Didactică şi Pedagogică. Vicenty. Predarea atinge astfel condiţia sa pedagogică esenţială. ca parte integrată deplin în structura de funcţionare a oricărei activităţi de educaţie/instruire. Bucureşti. 2008 Cristea.Modelele de predare formativ-persuasive acordă o atenţie prioritară factorilor psihologici. Boboilă. Bucureşti 1974 Cristea. elaborării strategiilor. definitorie în dicţionarele de specialitate: "a învăţa pe altul". respectiv a determina învăţarea la nivelul stabilirii obiectivelor. Editura Didactică şi Pedagogică. Pedagogie generală. Frăsineanu. 2008 156 . Bibliografie Okon. gradării sarcinilor. cu implicarea resurselor (auto)reglatorii proprii evaluării continue. Bucureşti. Didactica generală. de natură empatică angajaţi la nivelul repertoriului comun care construieşte continuă eficienţa comunicării pedagogice.

un concept departe de a fi istovit. Un moment de reflexivitate asupra unui concept didactic atat de complex nu inhibă niciodată. dar din păcate . Primit pe bună dreptate ca un element de mare modernitate didactică. căruia în anii din urmă doar i s-a dat contur. Intervening in time. s-a aşternut liniştea. să contribuie din ce în ce mai mult la personalizarea şcolii.Curriculum. Cred că avem de-a face cu un concept plin de virtualităţi. adesea autarhic. unele banale. dorit. altele foarte interesante şi moderne. cred că disciplinele opţionale se pliază pe o structură slăbită de câteva prejudecăţi pe baza cărora s-au dezvoltat. Şotânga Abstract We are in an area where voices more or less authorized whispered or flat out say that one of the weaknesses of the National Curriculum scale represents just the school curriculum. În loc să devină cu fiecare an şcolar mai puternic. în ultimii ani curriculum-ul la decizia şcolii nu prea a interesat. în masura în care avem acces la ceea ce se cheama informaţie esenţială pe tema pusă în discuţie . Adaptation. mai bine individualizat. Key words: Projection. you still can make the necessary corrections.peste conceptul de “curriculum la decizia şcolii” . nu una creatoare de progres ci. După o serie de texte. forme malformante. dimpotrivă. curriculum-ul la decizia şcolii este o structură uşor detensionată. the decision of the school curriculum should be a well done part of the national curriculum. imaginat-şi a fost firesc să fie aşa-acum. Skills and attitudes. Crenguţa Cristina MARINESCU Scoala cu clasele I-VIII „Prof. una ca semn al bagatelizării şi ignoranţei.Proiectarea şi realizarea curriculum-ului la decizia şcolii – modalitate de optimizare a predării şi învăţării la biologie/educaţie tehnologică Prof.De asemenea. dimpotrivă. Ilie Popescu”. a way to increase students' adaptation to what is a modern society. asteptat. Lăsat adesea doar la voia unor directori lipsiţi de viziune 157 .

mai îngăduitori cu cei de lângă noi. să înlăturăm barierele din comunicare. C. să fim mai buni. din cauza felului în care se realizează practic predarea. Sintagma “decizia şcolii” . În practica şcolară se întâmplă adesea. pe care o considerăm esentială în dezvoltarea unui curriculum modern. sau poate rămîne cu impresia că învăţarea care are loc în şcoală este una oarecum artificial şi valabilă doar în spatiul şcolii.D. Ceea ce s-a omis in toate aceste perspective este că. pentru ca învăţăm să cunoaştem oamenii. judeţul Dâmboviţa). Provocarea in alegerea acestei teme a fost reprezentată de afirmaţia unui elev al şcolii în care imi desfăşor activitatea:”Opţionalul ne place pentru că nu memorăm lecţii. de fapt. pespectiva asupra vieţii apare din situaţiile cotidiene la care individual este expus. chimie. tradiţiile.pedagogică modernă . comportamentul se învaţă în familie. vorbim despre aceeaşi persoană. Geografia. De exemplu.Ş. Şotânga. Ne învaţă să comunicăm . Ne învată să rezolvăm un conflict. etc. tot ce leagă un om de locul formării sale este încă o sursă de înaltă valoare formativă parţial valorizată din punct de vedere didactic. fie legătura cu realitatea concretă şi experienţele acumulate de elevi . sunt omise fie legăturile dintre cunoştinţe . istoria. se poate evoca nereprezentarea orizontului local in această structură atât de generoasă pentru personalizarea scolii. meşteşugurile. care se numesc: fizică. Ilie Popescu. devine adesea goală de conţinut .. Elevul poate rămîne cu impresia că lumea se împarte în unităţi distincte. ne invaţă că orice părere contează”(elev de la Şcoala Prof. 158 . ca experienţele de învăţare să fie insuficient corelate unele cu celelalte. atunci cand el apare şi. literatură. pe de o parte. care se manifestă în toate aceste ipostaze şi care trăieste toate aceste experienţe de învăţare. să ne cunoaştem pe noi. care ne duc cu gândul la disocierea unor laturi ale personalităţii. abilităţile se deprind în mediul de lucru. Din astfel de percepţii au apărut expresii precum – şcoala vieţii-. biologie. iar ceea ce se întâmplă în realitate este total diferit. să ne spunem părerea. adică profesia se învaţă la şcoală. din numeroasele elemente malformante. Atunci când predarea se realizează doar din perspective disciplinei de studiu şi doar din pespectiva disciplinei de studiu şi doar din perspectiva a ceea ce se învaţă la lecţii. să ştim să ne apreciem şi chiar să înţelegem că nu întotdeauna avem dreptate. mai ales. îşi diminuează importanţa.

transdisciplinaritate. experienţa personal) conduc la o îmbunătăţire a cunoştinţelor pe care un elev le are. gândirea creativă. înspre unele alternative(internetul. Multidisciplinaritatea se referă la tratarea uni teme din perspective multiple. Transdisciplinaritatea reprezintă o abordare globală a cunoasterii . Cel de-al treilea proces adaptativ presupune flexibilizarea programelor de studiu şi a strategiilor de predare-învatare.Procesele adaptative prin care se construieşte curriculum-ul integrat sunt: -o combinaţie tematică şi transpunerea acesteia intr-un program de studiu coerent. colegii. Primul dintre aceste procese presupune modele de abordare a conţinuturilor: multidisciplinaritate. În privinţa strategiilor de predare şi învăţare accentual se pune mai degrabă pe proces. -identificarea altor surse de informaţie decât cele din mediul şcolar. Extinderea surselor de informaţie tradiţionale(profesorul. Cel de-al doilea proces adaptativ se referă la crearea unei relaţii mai puternice între realitatea concretă şi ceea ce învaţă în şcoală prin integrarea informaţiilor din afara manualelor şi a lecţiilor. ale mai multor discipline de studio. adică active şi interactive. metoda experimentului la biologie a fost transferată la psihologie şi de aici in pedagigia experimental. comunitatea. 159 .O astfel de abordare presupune gândirea curriculum+ului astfel încât să includă strategii de învăţare centrate pe elev. gândirea strategic. cartea). -flexibilizarea orarului şi a formelor de realizare a procesului de predareînvăţare. în acest fel ţinându+se mai mult seama de particularităţile şi de nevoile de învăţare ale elevilor. există o serie de abilităţi care se dezvoltă în cadrul oricărei discipline : gândirea critic. gândirea fondată pe sentimente. Tot aici se include şi transferul de metodologie dintr-un domeniu de cunoaştere în altul. Interdisciplinaritatea presupune întrepatrunderea dintre două sau mai multe discipline pe domenii commune. decât pe produs. De exemplu. interdisciplinaritate.

Bucureşti.N. D.părinţi.E. EDP . Disciplinele opţionale-Ghid pentru profesori. 160 . Todor. M.C. Bucureşti. Kovacs. Eficient. Metode de învăţământ aplicate în studiul biologiei în şcoală. Ed. Giurgea. 2006. Editura Aramis. învăţământ obligatoriu. Bucureşti.-Ghid metodologic de aplicare a programei de biologie.C.. elevi . Bucureşti.Bibliografie: Ciolac.. 1983.Russu. Virginia. EDP . 1979. 2001. Centrul Step by Step . M. 1999. C. Anca. Metodica predării biologiei la clasele V-VIII . Bucureşti. Curriculum la decizia şcolii în mediul incluziv-Ghid pentru cadrele didactice.

necunoaşterea regulilor democratice şi lipsa educaţiei civice sunt factori care pot genera prăpastia dintre oamenii capabili să-şi găsească un drum de succes şi cei care se simt manipulaţi de evenimente. într-o societate care le pretinde din ce în ce mai mult. Jan Amos Comenius . Iaşi Abstract Learning in its three dimensions – life-long. life-wide. Învăţarea a fost resemnificată şi înţeleasă în strânsă legătură cu evoluţia ştiinţifică. în care indivizii trebuie să cunoască cât mai mult despre cât mai multe şi să îşi asume roluri variate. A învăţa să înveţi a devenit imperativul sistemelor educaţionale actuale. knowledge society. Marginalizarea. Alexandra PEPELEA Şcoala cu clasele I-VIII Bivolari. în care politicile educaţionale trebuie să reflecte responsabilitatea unor sisteme educaţionale care să susţină şi să răspundă nevoilor tuturor. cultural environment.Învăţarea în dimensiunile lifelong. lifelong. life-deep.va fi legată de realităţile lumii globalizate. cu avantajele şi dezavantajele pe care le implică. culturală. learning.concerns the human being living in a challenging economic. societatea progresului tehnic şi ştiinţific. excluderea. Oferind tuturor acces la 161 . life-wide and life-deep .deep learning will essentially intermingle. necesită şi un efort de regândire a traseelor educaţionale. inclusiv în domeniul educaţiei. life-wide. The three concepts define learning as a journey. O abordare conceptuală Prof. din perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii. where the timeframes of lifelong learning and the spaces of life wide and life.wide În termenii pedagogiei contemporane. economică. Societatea în continuă evoluţie. ca o arenă globală. definită ca „societate a cunoaşterii”. scrie Jacques Delors. sintagma întemeietorului didacticii. din ce în ce mai aglomerată. social.tota vita scola est . Key words: globalization. ca proces care începe în copilărie şi continuă pe tot parcursul vieţii. life. life-deep. Fenomenul globalizării şi crearea sistemelor transnaţionale au determinat schimbări evidente în toate sferele de activitate. Lumea în care în prezent trăim poate fi definită.

atenţionând asupra faptului că învăţarea trebuie să fie o preocupare pentru toată viaţa şi nu un proces care se încheie la o anumită vârstă. de fapt. depăşindu-l şi accentuând asupra ideii că niciun talent care se ascunde în fiinţa umană. la naştere.concepte ale învăţării pe tot parcursul vieţii. nu trebuie lăsat nedescoperit. Raportul Delors va susţine principiul învăţării întru devenire. atrage atenţia Faure. 162 . Insistând asupra importanţei învăţării pe tot parcursul vieţii şi nu numai până la un punct al ei. potenţial financiar.. atenţiona asupra pericolului alienării şi dezumanizării personalităţii umane. educaţia are rolul de a-i ajuta pe oameni să înţeleagă lumea şi să-i înţeleagă pe ceilalţi şi poate constitui un răspuns la dinamismul existenţial. o tablă pe care nu s-a scris încă nimic. dar şi în diversitatea situaţiilor de viaţă . dar pe care se poate scrie totul. într-o lume dominată de tehnologie.)” Lifelong şi life-wide learning . politicile educaţionale contemporane continuă. Jacques Delors propune o perspectivă largă. un scut şi un sprijin care întăreşte încrederea în viitor şi în progres(.cunoaştere. pe durata vârstelor de şcolarizare. în toată complexitatea personalităţii. ci şi ca parcurs al desăvârşirii omului complet. care învaţă să fie. asemenea unei comori. Profesorul Văideanu defineşte educaţia ca „un mod al omului de a se elibera de tensiuni. Edgar Faure. să scoată la iveală comoara dinlăuntru. al cărei preşedinte era Ministrul de atunci al Educaţiei din Franţa. de surprizele profesionale neplăcute(.au devenit esenţiale pentru elaborarea politicilor educaţionale europene. Scopul dezvoltării. Perspectiva enunţată este aceea a înţelegerii educaţiei nu numai ca proces în care individul se implică pentru a dobândi deprinderi. Acest raport. de crize. este împlinirea completă a fiinţei umane. în timp şi în spaţiu. a cărei ţintă este ideea necesităţii ca fiecare să-şi descopere şi să-şi îmbogăţească potenţialul creator. Educaţia singură nu va fi suficientă pentru devenirea individului.. Două dintre conceptele-cheie ale Raportului din 1972 au fost educaţia pe tot parcursul vieţii/lifelong education şi societatea care învaţă /the learning society. principiul învăţării permanente enunţat de Comenius şi se situează în favoarea ideii că. Ani mai târziu. 1972).. formelor de expresie şi multiplelor roluri pe care şi le va asuma.. psihicul copilului este o tabula rasa. după finalizarea studiilor obligatorii.). cuprinzătoare asupra educaţiei. intuitulat semnificativ Learning to Be: the World of Education Today and Tomorrow(UNESCO. abilităţi. Learning to be/A învăţa să fii este un principiu enunţat pentru prima dată în Raportul Comisiei Internaţionale pentru Dezvoltarea Educaţiei. Demersul s-a bazat pe ideea legăturii intrinseci dintre educaţie şi societate şi a erorii de a considera educaţia ca subsistem al societăţii.

a terminat şi s-a măritat şi acum e bine. social. „citea şi lua aspirină.pot 163 .economic.)”. c-a trecut vremea învăţăturii!”. etnică. Identificarea aici a unui aspect actual al politicilor învăţării pe tot parcursul vieţii nu apare ca exgerată. ideea se regăseşte într-o tabletă a scriitorului G. dar şi ca diversitatea ei (‘Learning is a process that lasts a lifetime. să confrunte şi adeseori să înfrunte mediul social. esenţială pentru devenirea fiinţei rămâne educaţia de bază de calitate.întrucât el va trebui să se integreze.. E. dobândirea ştiinţei de a învăţa să înveţi şi a atitudinii pozitive asupra învăţării. cultural sau informaţional. Valorificată literar. Sfatul bâtrînei pentru tânărul chiriaş devenit între timp profesor . Existenţa lui nu va putea fi divizată într-un timp destinat învăţării/a learning time şi unul al traiului propriu-zis/a time for living. până când a isprăvit cartea. liceu. care îi va determina pe indivizi să îşi planifice activităţile. both in its duration and in its diversity.’). lingvistică. universitate. maică?”. în situaţii şi medii dintre cele mai diferite. în 1972. exprimă tocmai mentalitatea celor pentru care experienţa învăţatului este limitată în timp şi în spaţiu. Tot în tableta din 1938. înseamnă mariaj şi „trai”. un principiu care redistribuie învăţarea nu numai în timp. lua aspirină şi citea. intitulată „Tot mai înveţi. Învăţarea pe tot parcursul vieţii este. pe durata vieţii. efort şi bani pentru învăţare. să îşi dorească să înveţe. Bătrîna îl agasează pe tânărul chiriaş cu întrebări şi consideraţii precum „Tot mai înveţi. Evoluţia ştiinţei şi tehnicii va determina şi o pregătire dincolo de cadrul educaţiei tradiţionale. toate instituţiile. Călinescu prezintă ironic percepţia bătrânei asupra meseriei de profesor: „Grea meserie şi profesoratul ăsta dacă trebuie să citeşti mereu. d-ta citeşti!” Fundamental. ţi s-o fi acrit şi dumitale(.„Acum mai pune-te şi dumneata pe trai. Importantă este componenta motivaţională. o necesitate individuală. Astfel. în accepţiunea ei. la rostul ei. indiferent de domeniul de competenţă . exemplul altei chiariaşe care. în dimensiunea sa temporală. oamenii vor trebui să accepte diversitatea culturală. întrucât personajul. instituţionalizate. studentă fiind. Ea poate chiar să argumenteze inutilitatea demersului. ci şi în spaţiu. pentru că acesta „stă toată ziua cu nasul în cărţi”. exemplificând printr-o altă situaţie de viaţă. Aşa cum se arată în Memorandumul asupra Învăţării Permanente.. Copiii citesc. Călinescu. în acest context. Faure se referea la importanţa învăţării ca proces pe toată durata vieţii. maică? Nu-ţi ajunge atâta şcoală? Şcoală primară.evidenţiază diferenţa pe care femeia o face între „ponosul” pe care îl presupune învăţătura şi „rostul” care. să investească timp. Datorită complexităţii lumii de azi. aflat la senectute.

într-o viziune holistică asupra învăţării. liquid university). populând continuu spaţii variate. experienţa unor spaţii şi contexte diverse. claustrante ca nişte turnuri de fildeş. astăzi. instituţiile în care învaţă. biserica şi alte insituţii religioase. tinerii îşi formează convingeri. Prin interracţiune. dependenţi de achiziţiile individuale care nu vor putea fi niciodată solidificate în posesiuni de durată. vecinătatea. care permit accesul la profunzimile vieţii. unul intenţionat. caracterizată prin precaritate şi nesiguranţă. locul de muncă. Aceste contexte pot fi mediul familial. moduri particulare de a înţelege şi de a aborda realitatea înconjurătoare.reuneşte valorile religioase. Nu putem rămâne. comunitar. Faure numea societate conştientă de propria învăţare/a self-aware learning society. care dau şi cele mai mari dureri de cap. Studenţii sunt asemenea unor nomazi ai învăţării. este o sumă de provocări. grupul de prieteni. este o succesiune de noi începuturi. formând ceea ce E. care pot fi consideraţi nativi digitali în epoca hip-hopului.ceea ce se învaţă. care reuneşte toate experienţele de învăţare. statici. dar fără de care începuturile n-ar mai fi posibile. evidenţele vor deveni probabilităţi şi abilităţile dizabilităţi. astfel. 164 . sporturile şi activităţile recreative.life-deep . morale. lifewide . liquid society. dimensiunea lifelong se referă la ceea ce se învaţă pe durata întregii vieţi. care odată erau concepute ca spaţii închise. domeniul informatic şi alte medii culturale populare.fi folosite în scop educaţional. care reflectă credinţele oamenilor. Viaţa lichidă. în simultaneitate. care constituie tot atâtea ocazii de învăţare. muzica. ca un concept al „educaţiei complete”. implicit. mediile în care îşi petrec timpul liber constituie tot atâtea spaţii şi contexte pentru învăţare. pentru că. O a treia dimensiune . de a se autoevalua şi de a-i evalua pe ceilalţi. comunitatăţile din care fac parte. familiale. care generează sfârşituri dureroase. metaforic înţeleasă ca o călătorie pe durata întregii vieţi. Conceptualizând. modul lor de a acţiona. culturale. Prin urmare. Familia. Lifewide apare. unidirecţionaţi. neapărat. valori. etice şi pe cele sociale. lăsînd studenţilor libertatea de mişcare. Zygmunt Bauman avansează ideea unei societăţi şi.) Procesul nu este limitat la cadrul formal de învăţare şi nu este. într-o clipă. universităţile. scrie Bauman. etc. Progresul informatic a determinat adaptarea curriculumului la nevoile tinerilor. Aceasta este consecinţa unei existenţei lichide. într-o diversitate de contexte şi medii (sociale. sunt astăzi deschise. a unei învăţări lichide (liquid life.

să-şi întemeieze o familie mai devreme sau să urmeze un traseu profesional inedit.se reflectă în practicile noilor învăţări. lifewide. Noile tehnologii nu generează noi tipuri de învăţare doar pentru cei din generaţia foarte tânără. „Existenţa umană într-o stare de devenire la fiecare stadiu şi în situaţii variate. de a le oferi sprijin şi încredere în propriile forţe. Practic. scria Paul Lengrand. Tot mai înveţi. cele trei dimeniuni unifică.. life-deep. Z. preferinţele şi plăcerile personale. precum telefonia celulară. Rolul profesorului va fi unul major mai ales în asumarea responsabilităţii de a-şi încuraja elevii să devină „voci noi”. Lifelong. instrumentele de înregistrare şi redare a muzicii şi filmelor şi.Cele trei dimensiuni ale învăţării . http://life-slc.books. facilitate de multiplele resurse culturale şi textuale pe care tinerii de azi le folosesc pentru a-şi defini identitatea culturală. Tinerii de azi. J. lifedeep . reţelistice. este esenţa reală a educaţiei. Noile pedagogii vor trebui să încorporeze tipuri diferite de evaluări. Liquid Life.A. A. întrucât toţi folosesc tehnologiile digitale. www. jocurile video.” Bibliografie Banks.. „Polirom”. implicit. La scară largă. capabile să ţină cont de rolurile şi responsabilităţile în schimbare ale tinerilor de acum. 2002 Comenius. pe cei patru stâlpi ai educaţiei. a învăţa să faci. maică?. pe toţi. ci îi antrenează.. a remixa texte multimedia şi a le configura altfel. se afirmă în lucrarea coordonată de J. cuvintele şi sunetele. iPodurile. mai ales. A. Pedagogie. prin care Jacques Delors înţelegea a învăţa să ştii. interactive. organizează educaţia în ceea ce Dewey numea unitatea organică a vieţii de zi cu zi. 1938 Cucoş. Eşafodajul se ridică. Didactica Magna.google..lifelong. Ediţia a II-a. exact cum face un DJ în arta sa. în termeni metaforici. folosesc resursele IT pentru a demonstra. C.. G.pdf Bauman. atunci când reconfigurează imaginile. noile forme de configurare a sensului legate de noutatea informaţională oferă posibilităţi inovatoare de învăţare. în „Jurnalul literar”. Learning in and out of school in diverse environments. care pot alege să lucreze în mai multe domenii. a învăţa să trăieşti împreună şi a învăţa să fii. Banks. a tăia şi a lipi. life-wide. Iaşi. Bucureşti. computerele. J.com Călinescu.org/docs/Banks_etal-LIFE-DiversityReport. 1970 165 .

Filosofie. G. www. Introducere în educaţia permanentă. . 1972 Memorandumul asupra Învăţării Permanente. Comoara lăuntrică. UNESCO. Brussels.Delors. EDP. Nairobi. P.. www. 2000.org 166 . Universitatea „Al. 1986 Learning to Be: the World of Education Today and Tomorrow.edu. Raportul către UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie în secolul XXI.ro Recommendation on the Development of Adult Education (adopted by the General Conference at its nineteenth session. 2000 Lengrand. Educaţia permanentă. 1973 Văideanu. Facultatea de Istorie. Iaşi. I. J.unesco. 26 November 1976).. Cuza”. „Polirom” ..

ca: individualizarea procesului de predare–învăţare. Interdisciplinaritatea oferă unele aspecte pozitive ale învătării.chimie Prof. interdiscilpinarity. Conexiuni între obiectele de studiu: fizică-biologie. It offers some positive aspects of learning. fizica. modificarea 15 Interdisciplinaritatea = cooperare între discipline diferite cu privire la o problematica 167 . dar şi o pregătire pentru un viitor. the pluridisciplinarity. chimia. Key words: interdisciplinarity. al interdisciplinarităţii biologiei cu alte discipline ca: matematica. which lead to the appearance of new disciplines or other domains of knowledge. Angelica MIHĂILESCU Colegiul National “ George Coşbuc”.intertwining more subjects.Interdisciplinaritatea în procesul de predare-învăţare. Etapa actuală de dezvoltare a unei ştiinţe se caracterizează prin legătura şi întrepătrunderea mereu crescândă a ştiinţelor. geografia. transfer of concepts.the juxtaposition of certain elements of diverse subjects in order to emphasize some common aspects. în bună măsură imprevizibil" (Jacques Delors) Interdisciplinaritatea15 este transferul conceptelor şi metodologiei dintr-o disciplină în alta.the transfer of methods from one subject to another. Bucureşti Abstract The interdisciplinarity is the transfer of the concepts and methodology from one subject to another. correlations among disciplines „Educaţia are dificila misiune de a transmite o cultură acumulată de secole. etc.and transdisciplinarity. The disciplinary connection can be realized through: multidisciplinarity.based on symmetric communication-.

motivaţia învăţării – atît de greu de realizat astăzi la lecţie.juxtapunerea17 unor elemente ale diverselor discipline pentru a pune în lumină aspecte comune. în domeniul educaţiei. geografie. geografia. Astfel elevul obţine cunoştinţe temeinice. cu scopul diminuării diferenţelor care apar între disciplinele de învăţământ. precum că matematica nu are nimic comun cu fizica.şi transdisciplinaritatea19 întrepătrunderea mai multor discipline. Conexiunea disciplinară se poate concretiza prin: multidisciplinaritate16 . pluridisciplinaritatea 18bazată pe comunicarea simetrică-. Interdisciplinaritatea implică stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje explicative sau operaţii. cunoscând deja unele informaţii învăţate la alte discipline. etc. etc. Profesorii de 16 Multidisciplinaritate= suprapunerea unor elemente ale diverselor discipline pentru a pune în lumină aspecte comune 17 Juxtapunerea= este alăturarea a două entități care se află într-un anumit raport sintactic una cu cealaltă 18 Pluridisciplinaritatea = integrarea interdisciplinară 19 Transdisciplinaritatea= întrepătrunderea mai multor discipline 168 . cît şi a elevului. clasice. chimie. Interdisciplinaritatea vine în ajutorul atît a profesorului. permite concentrarea conţinuturilor în perspectivă interdisciplinară. biologia cu chimia. necesare pentru muncă şi la studierea altor discipline.transferul metodelor dintr-o disciplină la alta . a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere". Interdisciplinaritatea este "o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică. între anumite discipline şcolare pentru o percepere unitară şi coerentă a fenomenologiei existenţiale. Tot la lecţiile de biologie elevii capătă o mulţime de priceperi şi deprinderi practice. Predarea şi învăţarea unei discipline pot realiza dezavantajul de a folosi perceperea secvenţială şi insulară a realităţii unice facând-o artificială. permite trezirea interesului faţă de obiect. matematică. care duc la apariţia unor discipline noi sau la alte domenii de cunoaştere -. Lecţiile de biologie permit utilizarea cu succes a cunoştinţelor elevilor de la orele de fizică. Din acest motiv este necesară realizarea unor conexiuni. proiectarea şi organizarea proceselor didactice în viziune interdisciplinară. interdisciplinaritatea . Interdisciplinaritatea ca demers epistemic. profesorul se bazează pe includerea elevului la predarea temei noi. ce pot fi utilizate cu succes în cadrul diverselor activităţi.părerii elevilor.

Dar mecanismul eredităţii era încă un mister. efectuate de Jan Swammerdam. celula vegetală. îmbunătăţirile aduse microscopului de către Antonie van Leeuwenhoek au permis descoperirea spermatozoidului. respiraţia etc. a bacteriei. Ei au elaborat modelul structurii de dublă elice a acidului dezoxiribonucleic. fotosinteza. dezvoltarea biologiei ca ştiinţă nici nu a fost posibilă atâta vreme cât ştiinţa şi tehnica nu erau dezvoltate. cu perioade de avânt şi stagnare caracteristice istoriei ştiinţelor. atunci sensul evoluţiei poate fi cel reprezentat de săgeata unificatoare. Lavoisier şi alţi savanţi încep să realizeze legătura dintre materia vie şi cea fără viaţă prin intermediul fizicii şi chimiei. apariţia microscopului deschide drumul unei noi ştiinţe. etc. care include ştiinţa şi arta creativităţii este reprezentată prin zona haşurată. a disecţiei microscopice şi a tehnicii colorării pentru observaţii microscopice mai fine. metabolismul intermediar. Lehn a prezentat într-o diagramă simplă şi sugestivă corelaţia dintre biologie şi chimie . au pus bazele entomologiei. de cooperare şi de lucru în echipă. ascendentă a acestor ştiinţe (fig. până când James D. fizica. În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Legăturile chimiei cu ştiinţele vieţii (biologie. Genetica ca ştiinţă a apărut la începutul secolului XX. De altfel. Procese biologice ca digestia intestinală.1). este cel care a creat cea mai durabilă punte între chimia organică şi biologie. ştiinţe agricole şi cele derivate din acestea) sunt vechi şi bine cunoscute. a infuzoarelor şi a altor minuscule organisme. Această întrepătrundere a chimiei în special cu biologia şi medicina a continuat. ştiinţe ca botanica şi zoologia au devenit discipline ştiinţifice.discipline diferite ar trebui să realizeze planificări şi proiecte de activitate didactică în comun. până în zilele noastre. Biologia nu poate fi studiată decât în strânsă legătură cu chimia. Modelul de dublă elice a ADN. Watson şi Francis Crick descifrează structura ADN-ului. Investigaţii similare. În 1665. Dacă interfaţa acestor discipline. obţinând Premiul Nobel pentru medicină. medicină. Ulterior. 169 . acordat în anul 1962. pentru a elimina dificultăţile în lipsa competenţelor de colaborare. Robert Hooke observă. nu pot fi explicate decât în corelaţie cu chimia. La începutul secolului al XVII-lea. folosind un microscop rudimentar.

2.ul şi se face un preparat miscroscopic. O frumoasă lecţie interdisciplinară poate fi cea de extragere a ADN-ului dintr-o celulă provenită chiar din mucoasa obrajilor. eliberând ADN-ul. Structura chimică a acizilor nucleici 170 . componente esenţiale ale tuturor celulelor.Corelaţia chimie – biologie. Fig. clorură de sodiu spargem membrana celulară.Fig. În prezent. alcool etilic. Aceasta constă în studiul structurii acizilor nucleici.1. Prin simpla clătire a gurii se colectează celule din mucoasa obrajilor şi cu substanţe simple ca: săpun lichid. echipele de cercetători urmăresc rezolvarea unor probleme esenţiale legate de ereditate şi de viaţă în general. ce va fi observat la microscop. care participă la sinteza proteinelor şi au calitatea unică de a se reproduce întocmai. Acesta fiind solubil în apă dar insolubil în alcool va pluti deasupra soluţiei. Se ia ADN.

Prin cumularea informaţiilor furnizate de un număr imens de determinări a fost posibilă asamblarea aşa-numitei hărţi genetice a omului. ca fotosinteza. aceea de a „dezvălui marile secrete chimice ale vieţii”. numite gene (Fig. S-a demonstrat că ADNul fiecărei celule conţine circa 3. circulaţia.3.2 miliarde de astfel de perechi de baze! Informaţia genetică este conţinută.Celula. Chimia organică a reuşit să îndeplinească în parte dorinţa exprimată acum un secol de către Emil Fischer. Fig. Energia celulară şi energia organismului sunt furnizate în două etape: cea a respiraţiei anaerobe – realizată în citoplasmă (glicoliza) cu furnizarea unei cantităţi mici de energie (2 ATP) şi etapa finală –oxidarea completă în prezenţa oxigenului. dar ea nu a putut creea ceea ce creează natura –celula vie .2). în fiecare celulă umană. de durată. cu furnizarea unei cantităţi mari (36 molecule ATP) de energie. în perechi complementare strict determinate: adenina cu timina şi citosina cu guanina. ATP-ului – principala monedă de schimb a celulei. Numai 171 . legarea făcându-se prin aşa-numitele legături de hidrogen. în segmentele bine determinate ale acestora. Iată că înţelegerea fenomenelor vieţii nu este posibilă fără o bună pregătire în domeniul chimiei. respiraţia. se acumulează în celulă o cantitate mare de acid lactic.3). în nucleul celulelor. la nivelul mitocondriei (Fig. mai precis.4). dubla elice a ADN include întotdeauna patru baze azotate.viaţa! Explicarea unor procese fiziologice la plante şi la animale. hemoglobinei. în componente structurale numite cromosomi. în prezenţa enzimelor oxido-reducătoare aflate pe membrana internă mitocondrială.După cum se observă (Fig. cromosomii şi genele În timpul unui efort muscular intens. nu sunt posibile fără cunoaşterea clară a structurii moleculare a clorofilei. după cum se ştie încă de mult. ce produce febra musculară.

Încă din gimnaziu profesorii de biologie folosesc cunoştinţele acumulate la orele de fizică în explicarea unor procese fiziologice ca: mecanismul vederii. etc. demonstrată pentru prima dată de Mayer. în legatură cu cantitatea de căldură primită de o fiinţă vie.google. A existat de timpuriu o interesantă legatură între fizică şi biologie. locomoţia şi susţinerea organismului (sisteme de pîrghii). vedem multe fenomene fizice ca: circulaţia sângelui. acomodarea pentru vederea de aproape. biologii au ajuns la concluzia ca aceştia sunt tuburi foarte fine cu un perete complex.ro/imgres? Un ajutor imens în predarea biologie îl are şi fizica.Celula şi mitocondria http://www. Fig. cu eliberarea unei cantităţi normale de energie. presiune. Canalele ionice voltaj-dependente.5. Prin acest perete. 172 .4. duce la oxidarea completă a glucozei.aprovizionarea organismului cu o cantitate suficientă de oxigen în procesul respiraţiei. În studiul nervilor. astfel încât există ioni pozitivi în afară şi ioni negativi înăuntru. ca într-un condensator. Dacă privim mai de aproape problemele biologiei animalelor vii. Explicarea proprietăţilor membranei plasmatice a fost posibilă numai prin explicarea funcţionării acestor pompe (canale) ionice (Fig. pompe ionice. celula pompeză ioni. dar foarte subţire. legatură prin care biologia a ajutat fizica la descoperirea conversiei energiei.5). Fig.

De fapt. meduzele şi beţele luminoase produc lumină.Transmiterea sinaptică A) Componenta presinaptică B) Componenta postsinaptică cu sinaptică Vezicula 1. Fig. repolarizare. care se echilibrează eliberând 173 . Două substanţe chimice reacţionează şi ajung într-o stare intermediară excitată (de energie ridicată). difuzie. transmiterea impulsului nervos de la un neuron la altul sau de la un neuron la un efector se realizează la nivelul unei structuri denumite sinapse. Licuricii. Chemoluminescenţa (Fig. Receptor 6. Autoreceptor 4. ce eliberează mediatorul 8. Canal ionic Ca++ 7.De asemenea. ca de exemplu.7) constă în producerea de lumină printr-o reacţie chimică. etc. În explicarea acestui proces se operează cu termeni fizici precum: ciocniri. Vezicule mediator 3. Pompa de reabsorbite a mediatorului. Fizica este de mare importanţă în biologie şi în alte ştiinţe pentru încă un motiv. chemoluminescenţa. Alteori procesele biologice pot fi explicate prin acţiunea conjugată a fizicii şi chimiei.6. Mitocondrie 2. fără marea dezvoltare a fizicii experimentale toate schemele biochimice nu ar fi cunoscute astăzi. Fanta 5. legat de tehnica experimentală. depolarizare.

care va emite un foton când revine în starea neutră. în interacţiune cu celelalte discipline. Are un singur electron pe stratul n = 1. dar toate poartă numele de luciferine. interesant şi atractiv se poate preda biologie. Se poate folosi şi computerul în predarea bilogiei. Dacă lungimea de undă se află în spectrul vizibil. Lungimea de undă determină culoarea emisă. Luminolul produce lumină când reacţionează cu un agent oxidant. Când licuriciul luminează. Licuricii utilizează molecula de oxigen şi o enzimă numită luciferază (şi acesta este un nume generic – luciferazele diferă de la o specie la alta). ajungându-se astfel într-o stare de echilibru . Un atom de hidrogen în stare de echilibru neutru. De obicei reacţiile chemoluminescente nu eliberează căldură tocmai pentru că energia este eliberată sub formă de lumină. Iată cât de frumos. Electronul revine în poziţia sa iniţială de echilibru stabil (respectiv pe stratul n = 1). atunci tranziţia electronului va fi percepută ca o lumină de o anumită culoare.7. în acest proces. luciferina este oxidată pentru a produce un complex biochimic excitat. Un licurici luminând Sursa imaginii: Flickr Reacţiile bioluminescente folosesc ATP (trifosfatul de adenozină) ca sursă de energie. similar reacţiei chemoluminescente. Fig. Când atomul de hidrogen absoarbe o cuantă de energie (o anume cantitate discretă de energie). poate interveni în procesul instructiv în două moduri: direct.energie sub formă de fotoni de lumină. când 174 . emiţându-se o mică cantitate de energie (un foton) sub formă de radiaţie electromagnetică. Lungimea de undă a energiei emise depinde de cantitatea de energie eliberată. el trece într-o stare de energie superioară (stratul n = 2) aflându-se într-o stare excitată (energie înaltă). Se produc mişcări între straturile de electroni. Structura moleculelor producătoare-de-lumină variază de la o specie la alta.

Astfel elevii îşi pot creea o imagine mai vastă. fotosinteza) prin intermediul unui model care are un comportament analog. Deosebit de utile pentru învăţământ sunt softurile de simulare a unui fenomen real (ciclul cardiac. Realizarea softurilor reprezintă o muncă în echipă a informaticienilor şi a biologilor. se administrează teste pentru determinarea progresului elevului în raport cu obiectivele prestabilite.poate îndeplini sarcina de predare a profesorului. circulaţia sevei brute şi a sevei elaborate. cu ochiul liber nu le putem observa. se înregistrează şi se raportează rezultatele obţinute. AEL-ul este un mod de învăţare mai eficient. pe care. ajutându-l 175 . ci pentru a veni tocmai în sprijinul predării. Instruirea asistată de calculator constituie la ora actuală una dintre principalele preocupări ale dascălilor. Uneori ordinea de afişare a informaţiei este încurcată sau se afişează în timp îndelungat. Modificînd unii parametri. mitoza şi meioza ş. Aceasta constă în distribuirea materialului de studiu în unităţi sau „cuante de informaţii” care să poată fi asimilate dintr-o dată. În AEL se pot observa reacţiile şi transformările la nivel de celulă. În acest caz se prezintă elevului obiectivele de atins. Se pot „realiza în clasă” procese cum ar fi creşterea. Într-un timp mai scurt elevul poate reţine mai mulă informaţie. observăm unele reacţii de moment ale organismului în timp foarte scurt. în final se prescrie ce secvenţe va studia elevul în funcţie de rezultatele testului anterior.a. polaritatea acesteia. fără de profesor elevul nu poate primi răspunsuri la unele întrebări la care calculatorul nu poate răspunde. mişcările plantelor. AEL este bun. Programul AEL ne oferă posibilitatea să analizăm evolutiv nişte fenomene din interiorul organismului nostru. însă mai calitativă ar fi o lecţie combinată. În general orele petrecute la AEL sunt mai interesante şi mai atrăgătoare (culorile. imaginile ilustrate provoacă imaginaţia astfel facilitându-se înţelegerea temei. permeabilitatea selectivă a membranei celulare. punând în faţa elevului probleme şi cerându-i o activitate îndreptată spre rezolvarea lor. înţelegând mai bine informaţia. Nu se compară imaginile văzute în carte cu cele văzute la monitor. şi indirect. Calculatorul nu este utilizat pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic. fecundaţia. se atribuie sarcini de lucru specifice. când computerul este managerul instruirii. adică experimente la calculator şi profesorul care este ghidul cel mai bun în lumea cunoaşterii. imaginile sunt de nedescris). Însă. Orele studiate în AEL la biologie sunt un ajutor elevului în cunoaşterea eficientă şi mai detaliată a materiei.

Surse online: http://www.Editura Didactica şi Pedagogica .P. Pedagogie.S-uri. Realizarea interdisciplinarităţii presupune aportul creator al profesorului. Formarea viziunii interdisciplinare asupra lumii şi în acelaşi timp formarea elevilor pentru a fi apţi să realizeze abordări de acest fel.. 2006 Cerghit I. Editura Polirom.D. În învăţământul românesc.ro/imgres?q=Canalele+ionice+voltaj-dependente http://www. Virginia Todor. Bucureşti.:Proiectarea lecţiei.wikipedia.ro/cercetare/pimm/genomica_functionala http://www.html http://cis01. o modalitate de gândire şi acţiune. Interdisciplinaritatea constituie un principiu ce trebuie aplicat. 1983. Pedagogie.google.ro/imgres?q=respiratia+celulara http://www.google. 1998. Bucureşti. fără de care nu este posibilă cunoaşterea multiplelor şi variatelor interdependenţe dintre fenomenele lumii reale Bibliografie I.com/referate/fizica/online2/LEGATURA-DINTREFIZICA-SI-BIOLOGIE-referatelecom.ro/eurocomp/Matematici_aplicate_in_biologie.astfel să-şi îndeplinească mai bine funcţia sa didactică fundamentală. Este un instrument absolut necesar care valorifică capacitatea de muncă şi creativitatea elevilor şi profesorilor. 1996 (ed. E.org/wiki/Istoria_biologiei 176 .ro/Impactul-matematicii-asupra-altorstiinte/Utilizarea-modelelor-matematice-in-biologie/menu-id-128. necesită apelul la modalităţi de lucru care prilejuiesc exersarea principalelor procese ale gândirii. informatizarea a devenit o strategie naţională. Calculatorul este un mijloc tot mai folosit în procesul didactic atât pentru lecţii in ansamblul lor. Metodica predării biologiei la clasele V-VIII . Iasi. realizând C. Bucureşti. reducând în acelaşi timp volumul de muncă.phphttp://ro.ucv. în care profesorii trebuie să creeze programe. a II-a) Constantin Cucos. Bucureşti.D. În condiţiile actuale. Polirom. interdisciplinaritatea în cadrul unei arii curriculare poate constitui un punct de plecare.referatele.ro/imgres?q=Transmiterea+sinaptic%C4%83& http://www.Bontaş. Ed.: Metode de învăţământ. cât şi pentru diferite momente din acestea.central.1982 Cerghit I. ce decurge din evoluţia ştiinţei şi a vieţii economico-sociale.google.pdf http://www.pagini-scolare.imgenis.

univ. Gabriela ZGURSCHI Drd. respiratory rhythm. Carbonell & Tarazona. Copper sulphate is widely used as an algaecide for controlling phytoplankton in fish ponds and lakes as well as an herbicide. a significant increased of the fish oxygen consumption. after 24 hours of immersion. 2008) Fishes are 177 . Balambigai &Aruna (2011) said that Ahmad and Afzal (2001) showed that the highest concentration of copper found in liver of the fish.001g Copper/l water. Al. Faculty of Science. oxygen consumption. Introduction Copper enters the aquatic environment through several pathways.. Piteşti. (Balambigai &Aruna. under the concentration 0. Singh et al.. dr. Department of Ecology. Fish are the final trophic link of hydro ecosystems which most easily accumulates pollutants (Cepanko et al. Key words: prussian carp. produces. Alina ANDRONESCU Prof.. Copper is a trace metal essential for living organisms but at high concentrations it becomes one of the most toxic heavy metals to fish and are bio-accumulate. 1980. 2008) Copper sulphate has many industrial applications including the preparation of Bordeaux mixture (a fungicide) and the manufacturing of other copper compounds.The Changes of Some Physiological Parameters in Prussian Carp under the Action of the Cooper Drd. The copper has changed the fish respiratory rhythm in investigated concentration after 7 days of exposure.. 1993. 2011). cooper.2011). (Effler et al. Balambigai &Aruna . 2009. Romania Abstract: The copper. mining operations and industrial activities. including runoff from mineral deposits. used in aquatic weed control since 1882. The number of erythrocytes has significantly decreased after 7 days of immersion at copper concentration. number of erythrocytes. (Singh et al. MARINESCU University of Piteşti. G.

the simple and reliable biomarker of copper pollution of aquatic bodies.. stage. 72. etc. a respiratory pigment found in the blood of all vertebrates.. The test was performed semi statically with the bath exchange every 24 hours in 40 l aquaria. 1988.2008). expressed by the oxygen consumption. Transport of oxygen in the blood depends on the amount of haemoglobin. Materials and Methods Determinations were made between September and November 2010 on prussian carp (Carassius auratus gibelio Bloch). pesticides.. The introduction of fish in solution was done after their mixing and aeration for ten minutes. Singh et al. 48. biocides. (Taylor et al. Water temperature in the test ranged from 18. (Al-Mohanna. 2006. habits and environmental conditions. The aim of this study is to analyze the influence of Copper upon some physiological parameters (oxygen consumption. such as metals. 96 and 168 hours on all samples of these lots.8˚C. 2007. (Singh. the fish were separated in lots (of ten fish). 2008) The blood parameters have been used as sensitive indicator of stress in fish exposed to different water pollutants and toxicants. Singh et al. 1995) The metal entering into fish system are slowly eliminated. There have been made determinations of oxygen consumption and frequency of respiratory movements at intervals of 24. James et al. The energetic metabolism.. The metallic ion present in water enters the fish body and gets accumulated in various organs like liver and kidney. when they were not fed during experiments to avoid further intervention of this factor. was determined by using the closed respiratory chamber method (the oxygen dose in the water was established by using the 178 . James & Sampath.. Copper concentration was determined by preliminary tests of survival.1996. The oxygen carrying capacity of blood at 95% saturation. chemical industrial effluents. Lodhi et al. caught in the surrounding lakes and rivers of Piteşti city. 2008) hence the blood parameters get affected on account of metal toxicity. We choose this species of fish because these are the most frequent in Arges River. breathing frequency. number of red blood cells) in prussian carp (Carassius auratus gibelio Bloch). (Newman & Mitz. 2008). (Singh et al. 1994. 1996. After 10 days of adaptation in the lab. Singh et al.. Shukla et al.2 to 19.. the iron content of the blood and number of red blood cells in fishes often vary with life history.

Other stress effects. breathing frequency. the copper modified the values of breathing frequency as shown in figure 1. number of erythrocytes).14 % of the values recorded prior to fish exposure to copper. The use of respiratory stress to monitor sublethal effects of intoxication was previously applied to a variety of toxicants and subjects. by using a small amount of blood collected from the caudal artery. The values of this physiological index recorded after 120 hours of exposure rised compared with control values to 15.001g Copper/l water. Haematological studies in fishes have assumed greater significance because these parameters were to be used as an effective and sensitive index to monitor physiological and pathological changes induced by natural or anthropometric factors. In studied concentration (0. Respiratory irregularities are thought to be caused by mucus precipitation on the gill epithelium in response to a toxicant. This may result in a decrease in the dissolved oxygen at the gill surface.001g Copper/l water).Winkler chemical method) (Picos and Năstăsescu. The number of erythrocytes was microscopically determined with a Thoma cells numbering chamber. also appear to cause changes in fish haematological indices.In this study. Fish were not anaesthetised prior to blood sampling. as they were calm due to low temperature and there was no handling stress. 179 . the copper had an significant effect on respiratory rhythm on prussian carp for the 120 hours. direct contact between the aquatic environment and the gill epithelium may cause these surfaces to become sensitive to environmental alteration in the presence of toxic materials or other irritants. Haematological analysis can provide important information about the internal environment of the organism. initiating the cough reflex which is an attempt to clean the respiratory surface. such as transport and handling. they swam upside down. 1988). the fish exposed to copper were observed to be highly irritable and displayed frenzied swimming when approached. The copper is toxic to Prussian carp because it change the level of some physiological indices (oxygen consumption. Results and Discussion In fish. At the concentration of 0.

1.Fig. The influence of copper upon number of erythrocytes on prussian carp 180 . 2. The influence of copper upon breathing frequency on prussian carp Fig. 3. The influence of the copper upon oxygen consumption on prussian carp Fig.

The difference between the number of erythrocytes which was determined for the control (1. Concentration levels of heavy and trace metals in the fish and relevant water from Rawal and Mangla lakes. 2011. as shown in Figure 2. Impact of Copper Sulphate.These values were found to stabilize during the next days to 204..200 per ml) and the ‘treated’ lot (739.001 g Cu/l water was also significantly affected. an average decrease of 34 % was found in the treated fish individuals. 15. after this period of time. AChE and Na+K+ATPase in Various Tissues of the Fish Cyprinus carpio (L.G. The number of erythrocytes in the fish individuals subjected for seven days to immersion into water with 0.M. which seemed to be related to the acute decrease in the oxygen consumption. 149-157 Balambigai N. J. 181 . Saudi Arabia. Sci. Thus. Research Journal of Environmental Toxicology 5 (2):141-146. & H. J. after seven days of immersion.. Al-Mohanna M. 1: 414-416.200 per ml). Environ. However. Conclusions The copper have had in the experimented concentration (0. Bibliografie Ahmad M. Afzal (2001).The oxygen consumption was found to be significantly influenced by the concentration of the used copper into the water.135.89 ml O2/kg/h. A concentration of 0. a certain degree of ‘adaptation’ was observed. Aruna. (1994).). & D. The copper’s toxic effect was proven to be more powerful in the first 24 hours from the fish’s immersion. this index increases first 24 hours of immersion the respiratory metabolism ranged to 154. Biol.T. an Essential Micronutrient on ACh.75 % of the control value.001 g/l of copper caused a decrease by 34% in the number of erythrocytes in the prussian carp. Biol. Residues of some heavy metals in fishes collected from (Red Sea coast) Jizan.001 g Copper/l water.001g Cu/l water) an increased effect on the energetic metabolism and the breathing frequency in the fish species investigated (prussian carp). at a concentration of 0. after 24 hours oxygen consumption decreases significantly .

86-99.. Asian Fish. (2008). J. Singh D. 107. (1988). Sci. Gambusia affinis (Baird and Girard). 122-123.Carbonell.. Kesminas & R... Total Environ.29(2) 253 -257. evaluation of chronic indicators.. V. Sci.P. Lucrări practice de fiziologie animală.Environ. Newman. Oreochromis mossambicus (Peters) during accumulation and depuration. S. 14: 199-205. M. Landscape Manage. Channa punctatus to experimental cooper and Cr poisoning . Picoş C.17-32. Tong-Ngork. G. Water Res. Litten. Effects of lead on respiratory enzyme activity glycogen and blood sugar levels of the teleost. Trivedi S. Idzelis.. & Năstăsescu. J. Tarazona (1993). S. Toxicol.L. Mitz (1988).. Channa punctatus. Ladigiene.. Singh M.Journal of Environmental Bology.C. & S. Meyer & M. Whole lake response to low-level copper sulfate treatment. 192195 Effler S. M. Mc Geer. Environ. 9. Cepanko V. Environ. R. Hale. (1995). Alagurathinam (1996). Romania. co-financed by the European Social Fund – Investing in people. Chem.. University of Bucharest Press. Sampath & S. 1489-1499 James R. Haematological responses in a fresh water teleost. 2298-2308.K.V. Size dependence of zinc elimination and uptake from water by mosquito fish . T.N. K.A..5/S/77265 (2010) of the Ministry of Labor. V.G. F. Radiological investigation of roach and perch from some lakes in Lithuania.Biol.C. Eng. &Sharma Y. Taylor L.M.Nath K. A proposed method to diagnose acute copper poisoning in cultured rainbow trout (Oncorhynchus mykiss). Aquat. & J. 19. 14. 1329-1334. Wood & D. C. 339-341. 2006.Toxicol.W.D.. J. Field. 2.. Mc Donald (2000).. 182 . 16. 12. Family and Social Protection. Acknowledgements: This work (The Changes of Some Physiological Parameters in Prussian Carp under the Action of the Cooper) was partially supported by the strategic grant POSDRU 107/1. Physiological effects of chronic copper exposure to rainbow trout ( Oncorhychus mykiss) in hand and soft water . Gh. pp. Impact of cooper on haematological profile of freshwater fish. Quirk (1980)..

0 generation have made available for the internet users many innovative tools: social networks. Unul dintre cele mai importante instrumente de comunicare online o reprezintă blog-ul. they agree on the fact that it as a continuously changing and evolving medium. ce pot fi: personale. blogurile (jurnale pe web. comunităţile virtuale. videos. Cristiana-Roxana NEACŞU „Kemal Ataturk” National College Abstract: When scholars study communication on the Internet. Introducere În cadrul Internetului.0. fiind considerat de asemenea şi principalul instrument de comunicare web 2. 183 . thoughts have already been expressed that the next step in the journey is the establishment of Web 3. discussion groups. forumurile de discuţie. Internet and Web 2. internet. web 2. Blogul reprezintă o pagină web cu o serie constantă.0. site-urile web.0 Prof. chat-urile. instrumentele specifice comunicării online sunt poşta electronică.0. conferinţele web. regulată şi cronologică de însemnări (posts) despre un subiect sau o multitudine de subiecte. organizaţionale. This turns into a concept better and better shaped. Keywords: communication.. user. profesionale) etc. interactive advertising. This explains the fact that although we are in full development of Web 2. virtual worlds.0 era. which will inaugurate a new stage in the evolution of Internet and online communication.Instrumente de comunicare şi generaţia Web 2. applications. web seminars. „serviciile de mediu” precum directoarele şi motoarele de căutare. comerciale. online. blogs.

Blog marketing. Unele site-uri cer abonare pentru a putea fi accesat o parte din conţinut sau chiar tot conţinutul. iar pasul următor constă în stabilirea obiectivelor site-ului: ce îşi propune. Bucureşti. Dorina. Multe bloguri conţin comentarii sau ştiri despre un subiect anume. Primul lucru care trebuie stabilit într-o comunicare online sunt obiectivele. în mod normal. New Media. şi le poţi utiliza pentru a determina nevoile clienţilor. vedete şi politicieni cât are şi un succes foarte mare în rândul tinerilor. p. Jeremy. Calculatorul. accesate dintr-o rădăcină comună URL. iar în funcţie de acestea se va decide care sunt următorii paşi. în viziunea lui Jeremy Wirght constă în faptul că poţi aduna toate informaţiile despre afacerea ta. Puterea blogului. URL-urile paginilor le organizează într-o ierarhie. Editura comunicare.ro. Editura McGraw-Hill . care se folosesc din plin de această nouă metodă de a îşi face cunoscute opiniile şi punctele de vedere. Bucureşti. atât de companii.111 21 Guţu-Tudor. cât şi verb. p.2. p.33. personalităţi marcante. şi desemnează şi instrumentul de comunicare.Website-ul Totalitatea site-urilor accesibile publicului. altele funcţionează ca jurnale personale online.”21 Blogul este unul dintre cele mai cunoscute şi folosite instrumente de comunicare. 184 . 2005. denumită homepage (pagină de start) şi de obicei există pe acelaşi server fizic. Paginile unui site pot fi. imagini şi linkuri către alte bloguri. 22 Wright. De cele mai multe ori comunicarea pe Internet are ca punct de pornire website-ul. 2008. termenul blog este atât substantiv. de la mai multe tipuri de persoane şi entităţi menţionate anterior. văzute în mod colectiv. Site-ul este varianta de bază de la care se porneşte o comunicare online. mediu si canal de comunicare. constituie World Wide Web-ul20. preferinţele acestora. cu toate că hyperlinkurile dintre ele controlează modul în care cititorul percepe structura generală şi modul în care traficul curge între diferite părţi ale site-ului. cui i se adresează. Editura Tritonic. 2002. comportamentul şi dorinţele lor22. şi acţiunea de a scrie pe bloguri. ce se aşteaptă de la acest site. Un blog obişnuit combină texte. Blogul ”În sine. site-uri sau alte canale 20 Andrei Găitănaru.

c. Diana Cismaru a realizat un studiu din care a rezultat o împărţire a blogosferei în 8 categorii24: 1. bloguri “comentariu personal” (20. An Analysis of the Increasing Impact of Social and Other New Media on Public Relations Practice. narative (7%).4%) 3. 2. În decembrie 2007.7%). 185 . înregistrări video (vlog). pp. Majoritatea blogurilor sunt în primul rând formate din texte. Unul dintre criteriile folosite este comportamentul autorului (intenţiile sale)23. bloguri comentariu de viaţă publică (6. Bloguri colective profesionale (sau bloguri de organizaţie) (1.5%) 5. Bloguri de tip religios (3. b. audio (podcasting). Bloguri “hobby” (8. 24 http://dianacismaru.wordpress.7%) 7. 4-5.5%) 4. fotografie (photoblog). Blogurile “revistă online” (4%) 8.6%). bloguri preluare (3%).4%) 6. cu toate ca unele sunt centrate pe artă (artlog). motorul de căutare de bloguri Technorati urmărea peste 112 milioane de bloguri. Bloguri temporare (2. până la bloguri extrem de specializate. “filosofie de viaţă” (4%).3 %): a. pornind de la bloguri personale generale. desen (sketchblog). În aceste condiţii. Bloguri personale (41.2%) 23 Wright. d. Bloguri colective “de nişă” (13. De-a lungul timpului au fost realizare numeroase clasificări complexe ale blogurilor. Donald. Bloguri profesionale (4. e. muzică (MP3 blog).com. Posibilitatea ca cititorii să lase comentarii într-un format interactiv. şi Hinson. este o parte esenţială a celor mai multe bloguri. 2009. Michelle. Tipologia blogurilor este foarte variată. Revenind la o clasificare mai generală a blogurilor. Technocrati a definit blogul ca fiind un jurnal actualizat cu regularitate şi publicat pe Internet. Institute for Public Relations.media relevante pentru subiectul principal al blogului.

Clasificare a blogurilor 4.77% 17. inclusiv şi atenţia companiilor româneşti. unul general şi mai multe specializate sau numai bloguri tematice.57% Bloguri personale Bloguri “hobby” Bloguri colective profesionale (sau bloguri de organizaţie) Blogurile “rev istă online” Bloguri profesionale Bloguri colective “de nişă” Bloguri de tip religios Bloguri temporare Grafic nr. Se observă un număr mic al blogurilor profesionale şi mai ales al celor de organizaţii. 186 .78% 52.06% 1. 1 Studiul amintit a fost realizat în ianuarie 2008. un blog şi organizaţii care au chiar mai multe bloguri. Deşi nu am făcut o analiză cantitativă. observarea blogosferei româneşti arată o creştere a ponderii acestora.28% 10. cel puţin formal.76% 5. Twitter Twitter – noua reţea socială şi de micro-blogging a atras foarte mulţi membri din toată lumea.09% 2.68% 5. In prezent sunt destul de multe companii care şi-au deschis.

ce împărtăşesc aceleaşi credinţe. Josh. doar ca limita unui mesaj este de 140 de caractere. o reţea de prieteni apropiaţi.prin sistemul de comunicare foarte eficient şi rapid pe care îl pune la dispoziţie.0 a adus multe schimbări în vieţile tuturor utilizatorilor de Internet. p. p. 2008. la fel ca prin intermediul unui blog. prieteni cu care poţi 25 Bernoff. 36 26 Caplan. preocupări şi valori nu îşi îmbogăţeşte membrii în măsura în care o fac grupurile de indivizi care au conexiuni în alte lumi sociale şi acces la o varietate mai largă de informaţii.7 187 . Li.26 Aceste reţele sunt construite în jurul ideii de ”prieteni” fie ei prieteni adevăraţi (din viaţa reală) sau doar virtuali. Ca în orice rețea socială. e ca poți comunica cu mai multe persoane în același timp. 25 O reţea socială este o hartă a relaţiilor dintre indivizi ce indică modurile în care ei sunt conectaţi prin diverse grade de familiaritate socială pornind de la cunoştinţe întâmplătoare până la legături familiale puternice. stă tot potenţialul acestora. Harnessing the Power of the Oh-So-Social Web. 2008. vol. How to use New Media. Forma reţelelor sociale este un factor-cheie al utilităţii reţelei pentru indivizii incluşi. Reţelele deschise. Reţelele dense sunt mai puţin utile pentru membri decât reţelele cu multe spaţii libere şi cu numeroase conexiuni slabe cu indivizi din afara reţelei principale. Media Trust. 30. cu legături slabe şi spaţii sociale goale introduc noi idei şi oportunităţi pentru membrii lor în măsură mai mare decât reţelele închise. servicii şi mesaje promoţionale în conformitate cu punctul lor propriu de vedere asupra a ceea ce consumatorii îşi doresc. nr. Susie. gen Yahoo Messenger.Charlene. Avantajul Twitter-ului în fata serviciilor de mesagerie instantanee. Companiile obişnuiau să deţină puterea: fabricau produse. 49. şi tocmai aici. în MIT SLOAN Management Review. afirmă unii. atât pe plan personal cât şi profesional. Reţele sociale Revoluţia Web 2. exista posibilitatea de a personaliza modul în care arată pagina de profil și poza de avatar. Reţelele sociale sunt în multe feluri cela mai haotice şi mai greu de înţeles părţi ale web-ului. Google Talk etc. Este mai bine pentru succesul individual să existe conexiuni cu o varietate de reţele decât multe conexiuni într-o singură reţea. care au multe legături redundante. Cu alte cuvinte. London. Goldring. Paul.

seminarii web. denumit și web-ul semantic. de videouri. Reţelele sociale sunt diferite prin specificul lor: dacă într-o reţea precum Hi5 se vor întâlni preponderent tineri (13 -29 ani)27. deşi pornită iniţial de la ideea de reţea a studenţilor. iar pe site-uri precum YouTube principala activitate este publicarea de clipuri cu muzică. Va urma Web 4. bloguri. Există şi o reţea socială dedicată special domeniului business – LinkedIn.10. indivizii pot gestiona o listă de contacte de afaceri. Serviciile Web 2.com/2006/07/16/hi5another-massive-social-network/. jucând o partidă de șah vitual cu fratele din Londra și seara ieșind la plimbare pe malul Nilului. mai ales în reţelele cunoscute precum Facebook sau Youtube.comunica. Este mai mult decât sigur că evoluția internetului nu încetează aici. face schimb de poze. Concluzii Internetul şi generaţia Web 2. http://mashable. Hi5 –Another Massive Social Network. reclame interactive. care permite utilizatorilor să se înregistreze şi să îşi creeze un profil profesional. data accesării: 25. Twitter – noua reţea socială şi de micro-blogging a atras foarte mulţi membri din toată lumea. 27 Cashmore Pete. aplicaţii.0. în reţeaua Facebook. filmări.0 se află în prezent plină dezvoltare şi evoluie. inclusiv atenţia companiilor româneşti.2011 188 . sau reclame. generațiile viitoare le vor primi în viața lor și cel mai probabil vor petrece ziua bând cafeaua virtuală de dimineață cu prietenii din Paris. se înregistrează o creştere a utilizatorilor tineri dar interesaţi de partea profesională şi carieră. Evoluţiile de excepție viitoare ale web-ului vor conduce la noi legături între utilizatori şi date făcând cu atât mai lentă trnaziția către Web 3. prin sistemul de comunicare foarte eficient şi rapid pe care îl pune la dispoziţie.0. fragmente din filme. Prin intermediul acestei reţele. lumi virtuale.0 au pus la dispoziţia companiilor foarte multe noi instrumente: reţele sociale. Puterea acestor reţele constă în faptul că printr-un singur click. iar cât de curând se vor converti în instrumente omniprezente şi universale. grupuri de discuţie.0 și probabil Web 5. mesajul poate ajunge la mii de oameni. de opinii şi mesaje.

Wright. Surse online: http://dianacismaru.Bibliografie Andrei Găitănaru. Blog marketing. Editura Tritonic. 2002. Michelle. 49. Institute for Public Relations. şi Hinson. Josh. Caplan. Susie. Editura McGraw-Hill . London. Bucureşti. Wright. 2008. Bernoff. nr. 2005. Goldring. în MIT SLOAN Management Review. 2009. 2008.Charlene. http://mashable. Harnessing the Power of the Oh-So-Social Web. Donald. Jeremy.com. Guţu-Tudor. Paul. mediu și canal de comunicare. Dorina. Editura comunicare. An Analysis of the Increasing Impact of Social and Other New Media on Public Relations Practice. Li. 2008. How to use New Media.ro. vol. Media Trust. 30.wordpress. New Media. Bucureşti.com/2006/07/16/hi5-another-massive-social-network/ 189 . Calculatorul.

Key words: mass media. În istoria civilizaţiei umane au existat diverse modele de organizare socială corespunzătoare fiecărei epoci istorice. which is influenced from media and electronic media system. când dezvoltarea rapidă a mijloacelor de comunicare de masă a generat procesul de masificare socială aşa cum îl cunoaştem astăzi. de la presa scrisă la radio. global culture. the number of custumers increased lately in our society. social network.I. Today. univ. comunicarea şi interacţiunile sociale aveau un grad restrâns de diseminare datorită schimburilor limitate dintre oameni. Problematica comunicării şi interacţiunii de masă a adus în discuţie însuşi sensul culturii contemporane. Extinderea sistemelor mass-media a supus mediul social unor presiuni interne şi a creat o serie de interogaţii legate de tehnicile de manipulare şi sugestionare media. rolul acestora în schimbările produse în structura şi relaţiile sociale arată importanţa sistemelor mass-media în societatea contemporană. Sistemul mediatic modern a devenit un factor de propagare al valorilor culturale iar diversele tipuri de mass-media. televiziune sau media electronică influenţează viaţa fiecăruia dintre noi. Dar. a new reality of our days. Iaşi Abstract The article deals with global culture. electronic media. Diaconu Răzvan POPOVICI Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Social Politice Universitatea A. globalization. Internet and new media are the global medium to the sociallife. MarshallMcluhan spoke about global village. ce pot influenţa 190 . În epoca arhaică. Evoluţia societăţii moderne poate fi analizată pe fondul dezvoltării mijloacelor de comunicare de masă. Odată cu apariţia tiparului s-a trecut la un model de comunicare şi transmitere a informaţiei mult mai rapid. dar şi ansamblul social în general.Rolul sistemelor mass-media în cultura globală contemporană Asist. ceea ce demonstrează importanţa mijloacelor de comunicare în procesul de evoluţie socio-culturală al vremurilor noastre. marele salt s-a produs în ultimul secol. People from all over the world are interested about electronic or digital mass-media. drd. Cuza.

Accesibilitatea mediei televizuale a devenit un element uzual în viaţa de zi cu zi. Marshall McLuhan. devenit spectator sau participant interactiv la noua realitate mass-media. atunci avem în vedere concurenţa dintre mass-media televizuală şi noile media. chiar dacă noi simţim omniprezenţa acesteia în viaţa de zi cu zi. ceea ce însemnă mai multe mijloace de comunicare (aşa cum arată avântul actual al telefonului mobil sau internetul) şi dezvoltarea unor domenii noi de activitate. iar internetul şi noile media îşi fac loc. Acesta susţine concepţia de societate a informaţiei globale. tehnologia reprezintă modul de exprimare al 191 . profitând în special de progresul în materie de digitalizare şi favorizând interconexiunea tuturor serviciilor din domeniul comunicaţiei şi informaţiei.noile sisteme multimedia. Există o serie de teoretizări interesante pe această temă. reţele net. sociali sau politici aflaţi în interacţiune profundă în viaţa societăţii. telefonie.circulaţia informaţiei la nivel planetar. aşa cum aceasta din urmă a înlocuit radioul în preferinţele diverselor categorii de public? Dacă analizăm impactul produs de internet şi de noile media în sensul utilizării acestora ca forme sau modalităţi de cunoaştere şi divertisment. O teză fundamentală în acest sens este dezvoltată de Ignacio Ramonet. principala întrebare care intervine este în ce măsură noile sisteme media online vor înlocui omniprezenta televiziune. internetul fiind de fapt vârful de lance al acestui proces global. în ultimii ani asimilând segmente de public tot mai numeroase.reţea3.”1 Interacţiunea comunicaţional-informaţională de care vorbeşte Ramonet. presupun interacţiuni tridimensionale: televiziune. de fapt un efect al ceea ce este definit drept world cultură sau cultura globală: “O infrastructură la scară planetară ca o imensă pânză de păianjen.”2 Dezvoltarea sistemelor mass-media este în strânsă corelaţie cu evoluţia tehnologiilor informatice din ultimele decenii. . posibilă graţie tehnologiilor digitale. creatorul conceptului de “sat global” consideră mass-media modernă un factor de influenţă în universul cultural de a fi şi gândi al omului contemporan. Ce înseamnă de fapt acest concept dezvoltat de Manuel Castells în anii ’90? Tehnologia nu reprezintă absolutul. Există numeroşi factori culturali.într-un mod negativ omul. una dintre acestea se referă la conceptul de Societate. are drept caracteristici: . Asistăm în zilele noastre la “Mariajul informaţiei cu telecomunicaţiile şi cu televiziunea care provoacă o adevărată revoluţie. Desigur. economici.

Să fie în permanenţă ţinuţi în priză. de reţeaua internet şi noile media. cu alte cuvinte. ea devine practic vectorul de penetrare al modelelor culturale acceptate în societatea contemporană şi produce în aceeaşi măsură consecinţe sociale. Observăm că influenţa generată de mass-media înseamnă o schimbare a percepţiilor. Acest model teoretic se fundamentează pe gradul ridicat de interacţiune în ceea ce priveşte schimbările produse în societatea contemporană. o societate în care paradigma informaţională s-a extins la ansamblul activităţilor sociale.fiecărei structuri sau grup social. Imaginea. mai rar. conceptul a fost extrapolat în planul vieţii sociale. Rolul mass-mediei în această lume este fundamental. mass-media. vorbim de formarea unui standard comun. o industrie specifică axată pe un model de dezvoltare de tip social. standardizare. în acelaşi timp. Întrucât principalul consumator de mass-media este individul sau receptorul în sensul cel mai general al termenului.”5 Definirea culturii globale înseamnă fundamentarea la nivelul unor repere valorice proprii a conceptului intitulat ”mcdonaldizarea lumii”6. atitudinilor diverselor categorii de public în conformitate cu valorile acceptate în societatea contemporană. propriu unei societăţi de consum.”4 În lumea contemporană există schimbări spectaculoase. Teza lui Ritzer înseamnă o lume fundamentată pe trei piloni: uniformizare. când o societate în care aceleaşi tehnici se află la originea creşterii productivităţii şi reprezintă deci un mijloc nou de producere a valorii. în general promovează o cultură de consum şi. Trăim într-o societate a informaţiei globale: “Societatea informaţională este când o societate în care tehnicile de informare şi comunicare au devenit dominante sau foarte prezente. comportamentelor. Acest rol trebuie în permanenţă reînnoit şi regândit. rolul canalelor de transmitere a informaţiei este fundamental pentru promovarea sistemelor de valori proprii diverselor categorii de public existente. şi predictibilizare. Expunerea la diversele mesaje media. sistemele mass-media au un rol fundamental iar fenomenul de masificare socială a generat în ultimele decenii o cultură de tip consumerist. mărirea capacităţii de consum este în acest sens o prioritate. când. “Consumatorilor nu trebuie să li se îngăduie niciun răgaz. expuşi în mod constant celor mai mari tentaţii şi să nu părăsească astfel starea de excitare şi efectele sale – suspiciunea şi nemulţumirea. uniformizator. politice instituţionale şi culturale. radio sau televiziune. indiferent că discutăm despre cinematografie. universal. Sistemele mass-media au avut o influenţă profundă asupra societăţii şi a culturii contemporane. publicitatea. vizualizarea unui 192 .

Ignatio. Zygmund. 6 Conceptul de macdonaldizare a lumii a fost folosit pentru prima dată în eseul The Macdonaldization of Society scris de G. 5 Bauman. Editura Antet.societatea contemporană este o lume a informaţiei globale. 2003..anumit program determină receptarea şi ulterior posibila acceptare a acestuia. Zygmund.sistemele mass-media. Globalizarea şi efectele ei sociale. influenţează capacităţile şi nivelul de raţionare al persoanei. internet au rolul de a transmite valori şi modele culturale diverselor categorii de public.în societatea contemporană sistemele mass-media. Ignacio. Ritzer. _____________________ Ramonet.mesajele promovate de canalele media sunt vizualizate şi receptate de public. 1996. Bucureşti. Iaşi. . Ltd. 2003. comportamentelor. apud. precum şi apartenenţa acesteia la un anumit segment de public divers din societate. . constituie astfel un argument în acest sens. Editura Univers enciclopedic. Editura Doina. Ion. Informaţie şi comunicare. respectiv: radio. pag. Bucureşti. . Bloxwell Publisher. pag. Bucureşti. Editura Antet. 63. Dicţionar de Sociologie. 4 Miege. aceasta reprezentând în fapt baza societăţii informaţionale contemporane. 3 Castells. 2003 Bauman. Cluj-Napoca. . Tirania comunicării. atitudinilor diverselor categorii de public. Bucureşti. Educaţia şi mass-media. televiziune sau internet au un rol fundamental în modelarea percepţiilor. 1998.sistemele noilor media s-au dezvoltat pe baza tehnologiei informatizate din ultimele decenii. Orice mesaj mass-media difuzat. 14. 2 1 Bibliografie Albulescu. televiziune. pag. 336 . respectiv: radio. Rise of The network Society. pag. 2005 193 . În ceea ce priveşte fenomenul de influenţă socială produs de massmedia distingem următoarele concluzii: . Manuel. Mesajele media constituie practic realitatea socială. Geopolitica haosului. Editura Antet. şi acceptat în mod favorabil de public. Oxford. 80. aceasta arată forţa simbolică a sistemelor mass-media. Editura Dacia. Bucureşti. 133. 2000. Bernard. Editura Polirom. iar fenomenul de masificare socială se manifestă prin standardizarea şi uniformizarea stilurilor şi opţiunilor valorice ale publicului. pag. 2008. Globalizarea şi efectele sociale. Ramonet.

Giovani.Castells. 2001 Ramonet. Bucureşti. 2002 Sartori. Editura Humanitas. Editura Nemira. Editura Doina. 1998 Ramonet. Bucureşti. 2001 Levinson. Editura comunicare. Bucureşti. Dennis. 2006 194 . Ignatio. 2008 McLuhan. Editura Polirom. 1997 McQuail. Windhall. Sven. Marshall. Bernard. Bucureşti. Informaţie şi comunicare. Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă. Geopolitica haosului. Paul. Mass-media şi mediul invizibil. Ignacio. Fayard. 2001 Miege. Imbecilizarea prin televiziune şi postgândirea. Homo Videns. Iaşi. Marshall McLuhan în era digitală. Tirania comunicării. La galaxie Internet. Paris. Manuel. Bucureşti. Editura Incitatus. Bucureşti. Editura Antet.

swamp transformation –înmlăştiniri Vegetaţia. ape. silvostepei şi stejăretelor. 195 .Aspecte actuale ale vegetaţiei existente în dealurile de vest cuprinse între Crişul Repede şi Crişul Negru Drd. La fel ca şi clima. Se constată la nivelul Dealurilor de Vest ample procese de alunecări de teren atât la nivelul terenurilor agricole cât si a celor destinate altor obiective precum căi de comunicaţie. aceasta aflându-se la interferenţa vegetaţiei vest-europene (gorunete. aflată la confluenţa mai multor tipuri. Eugen Remus FŐLDVARI Universitatea din Oradea Abstract By their altitude. Face parte din acel complex geografic alături de climă. şi vegetaţia are o evoluţie asemănătoare. aceasta se află plasată în zona de dezvoltare a stepei. there occurred an important process of natural reforestation due to the abandonment of large agricultural areas (pastures and meadows). the Western Hills are typical deciduous forests. cer. contribuţia sa în modificarea aspectelor reliefului fiind hotărâtoare în cele mai multe cazuri. The reforestation causes the cease of some erosion processes on slope. deforestation – defrişare. termofilă (paduri de stejar.). There are also leared large forest areas. fagete) cu cea est-europeană (de stepă şi silvostepă cu stejar pedunculat) şi cea sud-estică. stejar brumăriu. Prin poziţia pe latitudine a României. Dacă în trecut suprafeţele ocupate cu vegetaţie forestieră erau substanţial mai mari decât cele de astăzi. garniţă etc. prin specificul său este o componentă esenţială a peisajelor geografice. relief. soluri. perioada contemporană inregiatrează “fenomene” de lichidare a suprafeţelor întinse de pădure cu toate consecinţele actuale si următoare. Key words: reforestation – reîmpadurire. vetre de asezări etc. but also swamps occur in some meadow areas (the transformation of meadows into swamps). Lately.

frecvente mai ales în vestul ţării (stejarete. doar pe alocuri adauganduse: plopul tremurator. Pe lângă aspectele semnalate anterior. arborii fiind cei care reţin. până la 23% din cantitatea de precipitaţii de valoare medie. influenţat de condiţiile locale. aproximativ 40% având origine euroasiatică. mesteacanul. cele mai multe. Acestea se pot manifesta uneori brusc mai ales atunci când solul este supraumectat perioadă care coincide cu o activitate seismică sau cu un alt stimul extern sub forma unei explozii ce provine de la o oarecare activitate antropică. fagul putând forma singur. 196 . 1) Etajul făgetelor înregistrează o prezenţa insulară la nivelul acestora. La nivelul pădurii. În acest caz se înregistrează inversiuni de vegetaţie pe versanţii mai reci. unde vegetaţia prezintă o mult mai mare diferenţiere pe orizontală sub influenţa mai directă a componentelor climatice externe. în cea mai mare parte masive de padure întinse. Acest proces contribuie la diminuarea riscului declanşării unor inundaţii şi a eroziunii liniare. Celalalt volum de apă rezultat este reţinut de litieră pentru ca apoi să între treptat în sol sau să se scurgă. în funcţie de specie. gorunete. făgete) Tipurile de vegetaţie au rol deosebit prin prezenţa s-au absenţa acesteia în declanşarea sau încetarea proceselor ce au loc la nivelul terenurilor. pot determina iniţierea unor alunecări de teren. 539 hibrizi şi 184 specii subspontane. Pădurea contribuie cel mai mult la protejarea versanţilor atât prin intermediul rădăcinilor cât şi prin procesul de încetinire a scurgerii bruşte a apei provenită din precipitaţii. Pădurilor de fag le este puţin caracteristic aspectul de mozaic. zonele împădurite cu arbori de vârstă înaintată ce au un coronament bogat şi poziţionat la nivelul unor pante cu înclinări accentuate pe un strat de sol cu grosimi relativ mari. eroziunea areolară este aproape imperceptibilă. Stejarul( Qercus robur) este de altfel caracteristic exclusiv zonei dealurilor. atât sub forma unor păduri compacte cât şi în combinaţie cu stejarul şi carpenul (Carpenus betulus).Flora tarii noastre cuprinde 3339 specii. aspect important în condiţiile în care aproape jumătate din materialul erodat în zona temperată se datorează tipului de eroziune amintit mai sus. în cazul ploilor. aninul negru (Alnus glutinosa). Specific Dealurilor Crişene este etajul pădurii de foioase(Fig. fagul (Fagus silvatica) având totuşi o specificitate la nivelul zonelor de relief cu înăltimi de peste 500m.

anume exploatarea sa ca lemn de foc. depărtarea destul de mare de oricare centru industrial precum şi lipsa altor posibilităţi financiare au dus la căutarea acestestor păduri de un numar foarte mare de locuitori din zonă în perioada de toamna imediat dupa coacerea fructelor. Nu în toate cazurile introducerea acestor specii a reprezentat şi un succes. rezultat tot din lipsa altor posibilităţi se înregistrează aici. mult sub limita inferioară a pădurilor de conifere. ajung într-un amestec destul de mare cu teiul (Tilia ordata). Valoarea sa economică rezidă şi din valorificarea fructelor. In acest caz a contribuit la fenomenul amintit şi substratul pe care a fost amplasată plantaţia. Nu întâmplător a fost introdus în acest areal. Ceica s-a uscat. Un element important în cadrul vegetaţiei este acela al vegeţatiei azonale. reuşind să se aclimatizeze rapid în zona pădurii Dobreştilor. şi a poziţionării la altitudini de aproximativ 500 m a plantaţiilor. carpenul (Carpenus betulus). din necesităţi economice. versantul cu expozitie vestica fiind în cea mai mare parte stâncos. acesta fiind alcătuit dintr-un strat superficial se sol. ulmul (Ulmus procera). 197 . pe Valea Râului. paltinul (Acer platanoides). originar din zona mediteraneană a fost introdus cu rezultate bune. o suprafaţă de aproximativ 10 hectare de plantaţie de pin din zona localităţii Corbeşti. părul pădureţ (Pirus piraster) Reprezentativ pentru acest subetaj este stejarul pedunculat (Quercus robur) şi cerul (Quercus cerris). Mai predomină pe suprafeţe relativ reduse şi gorunul(Quercus petraea) de origine central-europeană. de amintit distrugerea câtorva hectare de conifere prin incendiere accidentală. La ora actuală este cel mai important aport adus de aceasta specie. Com. rezistenţa sa în condiţii de umiditate şi presiune facându-l căutat în zonele cu exploatări miniere.Pădurile de stejar. frasinul (Fraxinus excelsior). în unele zile de pâna la 400C. sub forma plantaţiilor de pin si molid (Picea excelsa) precum şi castan comestibil. Astfel. Căderea economică a zonei Dobreşti. introdusă artificial în perioada contemporană. pe fondul temperaturilor foarte mari. Ramânând tot la zona de mai sus. în vara anului 2000. mai umbroase decît cele de fag. Castanul comestibil. desfiintarea exploatării miniere de la Dobreşti ne mai solicitând lemnul de castan în acest scop. Un fenomen paradoxal. mărul padureţ (Malus silvestris).

vişin. Deşi restrânsă mult în urma exploatării neraţionale. păr. sângerul (Cornus sanguinea). cornul (Cornus mas). drobiţa (Genista tinctoria). ciocul berzei (Geranium robertianum). lipitoarea (Asperula taurina). păiuşca (Agrostis tenuis). firuţei de pădure (Poa nemoralis). porumb. pălămida (Cirsium arvense). floarea paştelui (Anemone nemorosa). costreiul (Echinocloua crus-gali). feriga (Dryopterix filix mas). pădurea continuă să rămână un element important al peisajului natural al României în general şi al Dealurilor Crişene în special. este deosebit de variat. coada şoricelului (Achilleamilefolium). mărul pădureţ.Pe alocuri mai este prezent mesteacănul. socul (Sambacus nigra). iar dintre speciile pomicole prun. mai frecvent întâlnindu-se: alunul (Corylus avelana). În culturile agricole predomină unele specii de buruieni cum sunt: volbura (Convolvulus arvensis). măceşul (Rosa canina). pieptănăriţa (Cynosorus cristatus). Arbuştii sunt bine reprezentaţi. Compoziţia floristică a pajiştilor este destul de slabă. iarba fiarelor (Cynanchum vincentoxium). vinariţa (Asperula odorata).socul roşu (Sambacus racemosa) porumbarul (Prunus spinosa). secară. Plantele de cultură întălnite sunt reprezentate de: grâu. ogsiga (Brachipidium silvaticum). mohorul (Setaria glauca). trifoi. loboda (Chenopodium album).cartof. salcia. călinul (Viburnum apulus). firuţei de livadă (Poa pratensis). datorată unor cauze naturale precum: flora de valoare scazută. horstia (luzula nemorosa). cireş. salba ryioasă(Evonimus verrucosa). urzica moartă galbenă (Lamium galeobdolon). păducelul(Crategus monogina) Stratul ierbos specific pajiştilor naturale. dar şi datorită lipsei unor măsuri de întreţinere a acestor pajisti. 198 . condiţii pedogeomorfologice. drobul (Cytisus leucotrichus). măr. nuc etc. ovăz. rogozul (Carex pilosa). murul (Rubus hirtus). lemnul câinesc (Ligustrum vulgare). laptele câinelui (Euphorbia amygdaloides). plante cu flori precum: fraga de câmp (Fragaria viridis) sau lacrimioarele (Galium aparine). amintind prezenţa: cucutei (Galium schultestii).

Amintim aici măceşul. înmlăştinirile. Speciile care s-au reinstalat au fost influenţate şi de lipsa unor lucrări de amenajare. din multe puncte de vedere aceasta a fost benefică.1 . suprapuse peste fostele şanţuri despărţitoare a parcelelor de teren. şovarul etc În cea mai mare parte. Eroziunea regresivă inregistrată în evoluţia rigolelor. pipirigul. (fig. 199 . păducelul. a fost încetinită sau chiar oprită(fig. a determinat instalarea unor sisteme de ravene. Părăsirea păşunilor sau schimbarea destinaţiei acestora a dus la un proces accentuat de reîmpădurire. Sub aspectul vegetaţiei. folosiţi pentru terenurile arabile. stagnarea apei timp mai indelungat în anumite zone. 2) Pe lângă aspectul de reîmpădurire. instalarea organismelor torenţiale. Harta vegetaţiei Sursa: www. au favorizat instalarea vegetatiei azonale prin plantele iubitoare de apă: trestia. pe fondul neutilizării lor în ultimii ani. sângerul etc.org. ogaşelor. jneapănul.geo-sptial. brusturele. păşunile au fost invadate de vegetaţie reprezentată de arbuşti. papura. Lipsa vegetaţiei lemnoase de la nivelul versanţilor. setul Corine Land Cover 2000 Utilizarea defectuoasă a terenurilor din ultimii ani a determinat instalarea la nivelul acestora a unor fenomene de eroziune sub diferite aspecte: alunecări de teren. drenaj. Blocarea canalelor de scurgere. ravenelor şi organismelor torenţiale cu efecte negative în evoluţia versanţilor. 3). murul. vegetaţia lemnosă instalată recent. prăbuşiri etc.Fig.Dealurile dintre Crişul Repede şi Crişul Negru. desţeleniri etc. ravinări. contribuie la oprirea proceselor de eroziune existente la nivelul versantilor.

Rapa) Un rol deosebit în păstrarea echilibrului versantilor îl au copacii cu vârstă înaintată. în cele mai multe cazuri aceştia stabilizează o serie de terenuri aflate pe versanţii cu pantă accentuată. Practic sute de hectare de terenuri agricole cu diferite destinaţii au fost acoperite de vegetaţie lemnoasă de diferite tipuri după cum am amintit mai sus. Chiar dacă nu în toate cazurile greutatea cu care aceştia apasă asupra solului si rocii sunt benefice. Fig. Acestea vor putea fi redate agriculturii doar prin lucrări de mare amploare a căror costuri vor fi pe masură. Acest fenomen a contribiut la scoaterea din circuitul agricol a mari suprafeţe de teren. Holod) Fig. Uneori declanşarea unor alunecări de teren de mai mică sau de mai mare amploare este încetinită s-au chiar oprită definitiv sau parţial de 200 .Reîmpădurirea păşunilor şi în multe cazuri a terenurilor agricole se înregistrează pe fondul depărtării masive a populaţiei de sectorul primar reprezentat în acest caz de agricultură. 2 Proces de reîmpădurirea păşunilor (Loc. 3 Incetinirea eroziunii regresive de către vegetaţia proaspăt instalată (loc.

Fig.catre copacii batrâni. fie că este vorba de luncile celor două Crişuri: Negru si Repede. au suferit modificări importante în ultimele decenii în ce priveşte gradul de acoperire cu vegetatie. 4) Fig. sau de cele ale râurilor mai mici precum Holod(fig. arinul. pipirigul.Cârpeşti Mici. 5 Lunca împadurită a Văii Holodului 201 . 4 Stabilizarea frunţii alunecării de catre copacii cu vȃrsta inaintată Luncile râurilor . La ora actuală ele au aspectul unor adevarate zăvoaie. 6). Topa(fig. Hidişel. S-au reinstalat pe suprafata lor plantele adaptate zonelor umede precum salcia. 5). plopul. Evidenţiem în acest sens cazul alunecării de teren declanşată pe raza localităţii Mierlău a carei evoluţie este încetinită până în prezent de către un număr de câtiva fagi cu varsta estimată la aproximativ 80 de ani. trestia. Prezenta lor precum şi lipsa unor lucrări de drenaj. au dus la înmlăştinirea suprafeţei luncilor în măsură importantă. papura. (fig.

reîmpădurirea luncilor este o pierdere.. Tehnică. Bucureşti Mihăilescu. Câmpia Crişurilor... V. Măhăra Gh. Pop. Bucureşti Zaruba. (1996). Ed.. Mencl. Amintim în acest sens stabilirea şi înmulţirea unor importante efective de fazani. Bucureşti 202 . potârnichi. raţe sălbatice dar şi mistreţi şi vulpi. Judetul Bihor. 4 Lunca împadurită a Văii Topa Chiar dacă pentru agricultură.O. (1972).. Stiinţifică. fondurile de vânătoare sunt favorizate. Ed. Alunecările de teren şi stabilitatea lor.V.R.(1974). pentru diferite specii de animale este un câştig. ţara Beiuşului. Dealurile şi câmpiile României. Bucureşti Berindei. Bibliografie Berindei I. Ed.O. Academiei R.. înmulţirea naturală a diferitelor specii contribuind la scăderea costurilor de populare si exploatare.Fig. I. În aceste conditii. Gr. Q. Crişul Repede.S. Posea Aurora (1977).

Pentru a beneficia de o gamă largă de cunoştinţe profesionale şi o expertiză existentă în şcoală. These are a set of obligations particularly hard. Sunt două zone largi de responsabilitate. multe din problemele individului tind să devină din ce în ce mai mult. Simona IONESCU Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. problemele majore ale societăţii.Cea de-a doua implică angajarea părinţilor şi a altora din comunitate în educarea tinerei generaţii. În acelaşi timp. teachers Educaţia este în mod obişnuit privită ca organizarea zilnică a unor lecţii şi a prevederilor pentru experienţele de învăţare. formarea şi dezvoltarea în concordanţă cu liniile proprii de dezvoltare ale acestuia devin deziderate cu tendinţa de accentuare permanentă. many of the individual issues tend to become increasingly more. The effects of extensive transformations taking place in the dynamics of the social causes of this change in attitude. O meserie. Se are în vedere faptul că fiecare copil are un fond propriu ereditar şi că dezvoltarea lui are loc în condiţiile specifice de mediu. the main responsibility of a teacher is work for their intellectual development incorporating their needs (care and understanding). în special problemele cu caracter prospectiv. Tineri. Pentru societatea de astăzi. In an attempt to work energetically and creatively with students and their families. se înscriu ca probleme ale formării personalităţii individului. Efectele extinse ale transformarilor care au loc in dinamica socială determină această schimbare de atitudine. Respectarea individualităţii elevului. problems of society.Educaţie.Dar munca de educaţie trece dincolo de graniţele fiecărei clase către nişte comunităţi mai largi de învăţare. Key words: family.Una implică particitarea la eforturile colaborative de a îmbunătăţi eficienţa şcolii. society. profesorii au anumite îndatoriri şi sarcini dincolo de instruirea curentă a elevilor. 203 . Airinei”-Bucureşti Abstract For today's society. ceea ce contribuie în mod important la calitatea şcolii şi a învăţării elevilor.profesorul de matematică Prof. education. probleme ale societăţii. faţă de care acesta depune efort continuu de adaptare.

Studiile transversale permit aprecierea gradului de dezvoltare prezent la anumiţi copii prin raportarea la dezvoltarea copiilor cu care se găseşte în situaţii identice.Cercetarile psihologice evidenţiază necesitatea de a cerceta copilul în dependenţă cu condiţiile în interiorul cărora se desăvârşeşte procesul de maturizare. prin care mica fiinţă asimilează experienţa social şi istorică. în ansamblu. neinformării sau a capriciilor în alegerea profesiunii. conform căreia evoluţia copilului este urmărită în succesiunea anilor. precum şi a metodei longitudinale. Necesitatea de a înţelege copilul în ansamblul personalităţii sale impune. . de structurare specifică a caracteristicilor de personalitate. 204 .Preocupările de identificare şi cultivare a specificului individual al copilului sunt justificate şi de prezenţa ştiinţei în acţiunea de orientare şcolară şi profesională care contribuie la înlăturarea întâmplării. sub aspectul caracteristicilor sale de personalitate. adoptarea unui punct de vedere funcţional. Paralel cu metoda longitudinală se poate folosi şi metoda investigaţiei transversale. un punct de vedere sintetic şi dinamic.a procesului de individualizare. copilul fiind privit în interdependenţa factorilor care alcătuiesc personalitatea sau prin caracteristicile vieţii sale. O cunoastere corectă a elevului în vederea înţelegerii lui şi a organizării unei acţiuni de conducere implică o prelucrare. astfel. condiţiile de mediu în care se dezvoltă şi acţiunile educative exercitate asupra sa.Se adoptă. a datelor obţinute prin investigaţii profunde şi formularea unor concluzii fundamentate pe aprecierea obiectivă a tuturor factorilor implicaţi în dezvoltarea copilului. ca o consecinţă a dependenţei individului de mediul în care se dezvoltă. şcoală reprezentând pentru elevi un cadru de viaţă şi de muncă în care formele de solicitare condiţionează exprimarea unor aptitudini sau moduri de conduită dintre cele mai variate. ca fiind rezultatul interacţiunii dintre fondul său ereditar. în investigaţie. Elevul este considerat. înlesneste în acelaşi timp trecerea de la un criteriu constatativ. Copilul şi mediul său alcătuiesc o unitate dinamică în interiorul cărora se desăvârşeşte procesul de maturizare.a procesului de socializare. pe două linii de evoluţie : . Cunoaşterea elevului se realizează prin intermediul procesului de învăţământ. prin care se pot face sondaje asupra aspectelor caracteristice ale anumitor categorii de copii sau cu privire la anumite procese psihice. dogmatic şi statistic la unul formativ dinamic şi interpretativ.

profesorul sfătuieşte părinţii în legătură cu măsurile care se impun pentru remedierea situaţiei elevului . dezvoltarea raţionamentului. obiceiurile şi alţi factori care ar putea influenţa randamentul şcolar al copilului. meditaţii. Dacă această lipsă de interes este urmată de insucces şcolar. a imaginaţiei.El încearcă să-şi facă din familie un partener cu care să colaboreze pentru a-l face să îndrăgească şi să înveţe matematica. a capacităţilor de analiză şi sinteză.matematica creează o disciplină a muncii. particularităţile de comportament. căutând să afle cât mai multe despre mediul social din care provine.Pune în evidenţă rolul matematicii ca instrument şi fundament pentru alte discipline şi importanţa ei în viaţa de zi cu zi.În acest scop ţine o legătură strânsă cu familia elevului. evoluţia lui şi atitudinea sa faţă de matematică. În ceea ce priveşte legătura profesorului de matematică cu familia şi comunitatea : profesorul este conştient de importanţa familiei în susţinerea şi încurajarea elevului pentru învăţarea matematicii.îndrumă elevul să aibă aşteptări realiste de la viaţă.În cazul în care sesizează un slab interes din partea elevului sau a familiei faţă de matematică. Profesorul descoperă elevii cu aptitudini deosebite pentru matematică şi implică familia în încurajarea lor pentru a participa la diferite activităţi (cercuri. fiind o piatră de temelie în sistemul de cunoştinţe generale al fiecărui om şi totodată constituie o cerinţă de bază pentru finalizarea studiilor gimnaziale . a perspicacităţii.Rolul profesorului este acela de a construi punşi între ceea ce ştiu elevii şi ceea ce pot face. situaţia familială.cunoştinţele matematice au o mare importanţă pentru viaţă în general. . dezvoltă logica şi flexibilitatea în gândire. ci presupune şi dezvoltarea unui stil de muncă intelectuală. dar nu întotdeauna învăţarea este un lucru uşor sau pe care elevul îl face cu plăcere. profesorul intervine încercând să-i lămurească pe aceştia de beneficiile pe termen lung ale învăţării matematicii cum ar fi : ordonarea gândirii. Profesorul informează familia despre rezultatele elevului. interesele.El atrage atenţia familiei în cazul în 205 . Profesorul de matematică trebuie să plece de la ideea că toţi elevii pot învăţa. a curajului de a lua decizii etc. consultaţii.Activitatea profesorului de matematică nu se reduce la asimilarea de cunoştinţe sau formarea de capacităţi cognitive la elevi. olimpiade) astfel încât aceste calităţi ale elevului să fie valorificate .Profesorul de matematică trebuie să pună in evidenţă multiplele avantaje care se obţin prin studierea matematicii : .

elevii sunt diferiţi prin gradul şi tipul de sprijin pe care îl primesc acasă pentru activitatea lor şcolară.Efectele culturii. .Profesorul informează comunitatea locală despre rezultatele elevilor la concursurile şcolare. comportamentul şi gândirea familiilor poate fi opusă şcolii. profesorii capabili dobândesc o cunoaştere şi o înţelegere a vieţii fiecărui elev dincolo de şcoală. profesorul trebuie să aibă în vedere cu precădere interesul elevului şi scopurile şcolii. solicitând profesorilor să analizeze cum să îşi îndeplinească obligaţiile atât faţă de elevi cât şi faţă de părinţii acestora. venitul şi aspiraţiile influenţează pe fiecare elev.În încercarea de a lucra energic şi creativ cu familiile în interesul dezvoltării elevilor. Astfel. iar şcolile uneori subminează potenţialul familiei de a contribui la dezvoltarea intelectuală a copiilor.Totuşi. 206 .Profesorii urmăresc cu atenţie aceste efecte şi îşi croiesc practica didactică adecvat pentru a creşte progresul elevilor. . Există totuşi trei circumstanţe complică acest parteneriat : .Profesorul rămâne în permanentă legătură cu interesele. interesele părinţilor şi ale elevilor sunt uneori divergente. şi solicită sprijinul acesteia în organizarea unor activităţi .Unii părinţi nu au încredere în valorile şcolii. profesorii şi părinţii sunt parteneri care se sprijină reciproc în educarea tinerilor. crearea unui parteneriat cămin –şcoală a devenit din ce în ce mai dificilă pentru profesori şi părinţi.Profesorii trebuie să dezvolte abilităţi şi modalităţi de înţelegere pentru a evita aceste capcane tipice şi depun o activitate pentru a genera relaţii de colaborare între şcoală şi familie. nu ştie să înveţe sau nu îşi face temele şi îi evidenţiază pe aceia care se remarcă prin rezultate deosebite . în multe comunităţi. afecţiunea şi devotamentul pentru fiecare dintre părţi fiind contrazise de cealaltă. Schimbarea de structură a familiei în societatea noastră creează noi provocări pentru că sunt acum mai mulţi tineri cu un singur părinte.Mai întâi.În al treilea rând. . nevoile şi idealurile comunităţii în care trăieţte. În cea mai bună dintre lumi.Elevii sunt prinşi la mijloc. limbajului şi educaţiei părinţilor. cu părinţi care lucrează amândoi şi cu părinţi cu venituri insuficiente.În al doilea rând. Profesorii împreună cu părinţii participă la educarea tinerilor. participări la sesiuni de comunicări etc. .care elevul absentează nemotivat. când se confruntă cu un conflict de neevitat.

S. Ghidul tânărului professor . scopurile largi.A. Andrei.A. Ed. dar el trebuie să aibă în vedere o paletă largă de nevoi ale elevilor. Psihologie şi pedagogie şcolară. Bucuresti. o sarcină complexă în ea însăşi. Polirom. Structura personalităţii profesorului. umane ale educaţiei nu admit specializare îngustă.. Ed. 207 . nici prin rol să servească drept înlocuitor de părinţi sau asistent social. Didactică şi Pedagogică. Managementul clasei de elevi. Ovidius.Responsabilitatea principală a unui profesor este faţă de dezvoltarea intelectuală a tinerilor noştri.. 2006 Stan. A.Spiru Haret. Misiunea distinctă a profesorului este să promoveze învăţarea. 2003 Dragu. B. A. Romiţă.1997. Constanţa.. Acestea sunt un set de obligaţii deosebit de greu de îndeplinit. Pe de altă parte.Iaşi.Pe de o parte. 1996 Iucu.. Bibliografie Dragu. Cristea.L. Ed.Ed... incluzând şi nevoia de a fi îndrumaţi şi a unei persoane adulte plină de grijă şi înţelegere. profesorii nu sunt pregătiţi nici prin instruire. R.

industrial doctoral education. delimitată în timp. professional doctoral education. Cristina-Georgiana VOICU Universitatea . an important result would be the significant increase of the capacity to capitalise scientific knowledge in universities. îl poate avea asupra managementului educaţiei doctorale. obtaining a PhD as a result of publishing. cu secvenţe controlate riguros pe perioada derulării. Complexitatea şi interdependenţa problemelor cu care ne confruntăm astăzi cer de la sine în întregul proces educaţional şi în special în componenţa lui de cercetare pregătirea de viitori specialişti (cercetători şi policy makers) care să poată lucra în medii 208 . consideră conturarea doctoratului ca o experienţă profesională structurată. mai ales în componenta sa de cercetare. Prin formarea profesională a doctoranzilor.). majoritari.factor de accelerare a performanţei în învăţământul superior Dr. As traditional doctoral education is contested.Alexandru Ioan Cuza”. un rezultat important va fi cresterea semnificativă a capacităţii de valorificare a cunoaşterii ştiintifice din universităţi.. and this would determine the sustainability of the university system. fapt ce va determina sustenabilitatea sistemului de învăţămînt superior şi cercetare.Tendinţe actuale în educaţia doctorală. new assessment ways or cooperation forms. Key words: excellence. şi implicit mai predispus la contracararea riscului prin instrumente regulatorii de tot felul.diverse financing formulas. performance. cu standarde ridicate de calitate şi cu grijă la aspectele de comparabilitate internaţională ca fiind formula potivită pentru a servi nevoilor societăţii cunoaşterii. Alţii. scientific authorship Educaţia doctorală Unii teoreticieni ai domeniului atrag atenţia asupra impactului pe care un mediu de politici educaţionale tot mai conştient la risc. For the PhD candidates’ professional formation. Iaşi Abstract More than ever public’s eyes are on doctoral education as it is the object of analysis in universities and for those in charge of educational policies. etc. universities test diverse forms of doctoral education (research doctoral education.

Proiectul a fost pregătit. medii de desfăşurare propice. La nivel european. Evoluţia naturală spre societatea bazată pe cunoaştere impune o noua viziune asupra formării deprinderilor noastre de a achiziţiona şi manipula cunoştinţele. la găsirea de puncte de consens şi mai puţin de divergenţă în ceea ce priveşte sensul de dezvoltare al studiilor doctorale Se conturează tot mai clar atitudini consensuale asupra direcţiilor de evoluţie a studiilor doctorale începând cu redefinirea conceptului de studii doctorale şi terminând cu aspectele formale ca: cine acordă titlul. să se adapteze eficient la noile contexte. depus şi cîştigat la prima competiţie de proiecte finanţate prin Fondul Social European. dar şi international. Cercetării şi Inovării. conţinuturi adecvate. Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. testarea şi implementarea unei metodologii care să asigure evaluarea internaţională a calităţii cercetării în universităţi. susţinerea şcolilor de excelenţă precum şi creşterea capacităţii de publicare ştiinţifică la nivel instituţional şi individual cu impact asupra calităţii programelor doctorale. Exemple de proiecte doctorale Proiectul strategic “Doctoratul in Scoli de Excelenta – Evaluarea calităţii cercetării în universităţi şi creşterea vizibilităţii prin publicare stiinţifică” are drept obiectiv general elaborarea. modalităţi de finanţare eficiente. doctoratul îşi caută la acest moment formule optime de organizare. de către Ministerul Educaţiei. pentru a servi mai bine nevoile societăţii cunoaşterii de astăzi şi pentru a fi în acord cu noile cerinţe de pe piaţa muncii.. etc. economice şi politice dintr-o perspectivă transnaţională. nevoia de colaborare în această lume globală determină în ultima perioadă atitudini tot mai dispuse la negocieri. alături de alte patru mari proiecte destinate îmbunătăţirii sistemului universitar românesc. Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior – CNCSIS şi Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior – CNFIS. În acest context se impune o analiză de fond a rolului universităţilor în 209 . cine şi cum se confirmă calitatea de absolvent.culturale diferite. de a valorifica acumulările cognitive în scopul dezvoltării societăţii şi economiei bazate predominant pe cunoştinte. Existenţa unei pieţe globale de talente. parteneri potriviţi. să analizeze şi să rezolve eficient problemele sociale. prin Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţămîntului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare – UEFISCSU.

datorită poziţiei lor dominante în domeniul cercetării. asigurând creşterile economice competitive în contextul globalizării. prin specificul funcţiilor asumate în societate. Actualmente universităţile europene angajează în medie 34% din numărul total al cercetătorilor din Europa (Germania – 26%. Universităţile. Universităţile au în consecinţă un rol major în competiţia internaţională – se asteaptă ca importante soluţii în depăşirea discrepanţelor dintre SUA. universităţile trebuie să facă faţă unei competiţii din ce în ce mai dure la nivel internaţional. educaţiei şi inovaţiei cheia dezvoltării unei economii şi a unei societăţi bazată pe cunoaştere. Grecia – 70%). avansată dinamic în evoluţia societăţii şi economiei. fiind astăzi plasată cu rol definitoriu în societatea cunoaşterii. Cercetarea ştiinţifică în universităţi. la această competiţie adăugându-se. Creşterea capacităţii inovative. Conceptul de universitate a evoluat continuu în strânsa corelaţie cu evoluţia societăţii şi a economiei. să gestioneze colective de cercetare şi şcoli de excelenţă. Ştiinţa şi educaţia se impun ca factori determinanţi pentru economiile avansate şi inovaţiile tehnologice generatoare de progres şi bunăstare. sunt chemate să dezvolte programe de cercetare ştiinţifică orientate spre noi direcţii şi priorităţi în ştiinţă. în domeniul cercetării. Funcţia de formare a resurselor umane a fost extinsă cu funcţia de cercetare ştiinţifică şi funcţia de servicii publice. cu puternice valenţe creative. Japonia şi Europa să plece de aici fie că este 210 . Universitatea care se prefigurează pentru acest mileniu va fi cu certitudine o instituţie inovativă. Odata cu internaţionalizarea educaţiei şi cercetării. reprezintă unul din pilonii esenţiali ai dezvoltării socioeconomice. în care cele trei funcţii sunt realizate simultan cu eficienţă şi utilitate mai mare sau mai redusă. Universităţile deţin.formarea viitorilor producători şi utilizatori de cunoştinţe. produse şi tehnologii în mediul economic reprezintă unul dintre factorii determinanţi ai menirii socio-economice a universităţilor. valorificarea capacităţii creatoare a profesorilor şi a studenţilor prin transferul de cunoştinte. la nivelul acestora derulându-se 80% din cercetarea fundamentală la nivel european. prin impactul asupra dezvoltării cunoaşterii şi a resurselor umane pentru o economie în esenţă cognitivă. fiind parte componentă a progresului ştiinţei şi culturii şi beneficiind în acelaşi timp de progresele ştiinţei şi tehnologiei. Spania – 55%. competiţia cu alte instituţii de cercetare şi necesitatea implementării de mecanisme de transfer tehnologic şi de transfer de cunoştinţe rapide şi eficiente. a rolului cercetării ştiinţifice si inovării.

susţinerea şcolilor de excelenţă. Cercetarea ştiinţifică face parte din misiunea universităţii. fie că este vorba despre dezvoltare economică sustenabilă. O reală reformă în învăţământul superior presupune o regândire a rolului şi a comportamentului organizaţional al universităţilor în societatea bazată pe cunoaştere care operează cu dimensiuni semantice noi pentru conceptele de cunoştinţe. constituind complementaritatea necesară procesului de învăţare. Rolul cercetărilor ştiinţifice. Universităţile care au reuşit să transforme cercetarea ştiinţifică într-o componentă fundamentală sunt încadrate în categoria universităţilor de cercetare. Dezvoltarea. resursele umane implicate în cercetare şi atractivitatea carierei de cercetător. cu un nivel de atractivitate ridicat şi un prestigiu deosebit pentru comunitatea academică. prestigiul şi rolul lor social şi economic în comunitatea din care fac parte. universităţile europene trebuie să găsească soluţii pentru depăşirea efectelor negative ale discrepanţelor majore existente deja între Europa. testarea şi implementarea unei metodologii de evaluare internaţională. precum şi creşterea capacităţii de publicare ştiinţifică la nivel instituţional şi individual. Obiectivul general al proiectului este elaborarea. SUA şi Japonia: resurse financiare şi tipuri de finanţare a cercetării. a calităţii cercetării ştiinţifice în 211 . Dezvoltarea cercetării ştiinţifice în universitate creşte sursele de finanţare. Pentru a putea fi competitive la nivel internaţional. testarea şi implementarea unei metodologii care să asigure evaluarea internaţională a calităţii cercetării în universităţi. Proiectul se adresează personalului din universităţi implicat în organizarea studiilor doctorale şi a cercetării ştiinţifice. relaţia universităţilor cu mediul economic. cel putin a marilor universităţi.vorba despre cercetare ştiinţifică fundamentală. cercetarea ştiinţifică reprezentând un factor important în atragerea de resurse financiare şi materiale. creşte nivelul de atractivitate pentru absolvenţii de liceu. factorilor de decizie responsabili cu elaborarea politicilor pentru învăţământul superior. pe domenii. cercetării ştiinţifice şi sistemului de doctorat şi doctoranzilor care se află în etapa publicării primelor rezultate ştiinţifice. a rezultatelor şi impactului acestora asupra dezvoltării cunoaşterii şi dezvoltării socio-economice în asigurarea prestigiului şi atractivităţii universităţilor va creşte. Obiectivele specifice ale proiectului sunt: 1. dar şi pentru sectoarele socio-economice. timp şi spatiu.

Prin formarea profesională a doctoranzilor. Academia Română (AR). Training pe autorat ştiinţific. Se are în vedere propunerea unui model de finanţare care să susţină performanţa. Platforma editorială “Romanian Editorial Platform” – REP ce va găzdui minimum 400 de reviste. împreună cu CNCSIS şi CNFIS. pentru a publica în reviste ştiinţifice din fluxul principal de cunoaştere. un rezultat important va fi creşterea semnificativă a capacităţii de valorificare a cunoaşterii ştiinţifice din universităţi. Creşterea numărului de reviste româneşti din fluxul principal de cunoaştere. Rezultatele proiectului sunt următoarele: Clasamente ale performanţei cercetării ştiinţifice din universităţi. Creşterea capacităţii de autorat ştiinţific se va realiza prin sesiuni generale şi specifice de training.000 tineri cercetători doctoranzi. Consiliul Naţional al Rectorilor (CNR). Întarirea capacităţii editoriale a unui grup de 30 de publicaţii româneşti pentru a intra în fluxul principal de cunoaştere prin indexarea în baze de date scientometrice. cu impact asupra vizibilităţii ştiinţifice. Un model de excelenţă pentru finanţarea unor programe strategice. pe domenii. să permită unor universităţi din România plasarea în topul 500 al celor mai performante universităţi. 212 . Dezvoltarea capacităţii de autorat ştiinţific a peste 1. platforma compatibilă cu platforme de prestigiu internaţional (SpringerLink. pe baza performanţei universităţilor şi a unui proiect strategic instituţional pe termen lung. Se are în vedere elaborarea unui model care. UNESCO – European Centre for Higher Education (UNESCO-CEPES) . Agenţia Română de Asigurare a Calităţii din Învăţământul Superior (ARACIS). Se doreşte crearea platformei REP (Romanian Editorial Portal).). Dezvoltarea şi testarea cadrului metodologic pentru implementarea unui program de excelenţă în universităţile din România. 3.• • • • • universităţile româneşti. ScienceDirect. Parteneri instituţionali ai proiectului: Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare – UEFISCSU – Coordonator. fapt ce va determina sustenabilitatea sistemului de învăţământ superior şi cercetare prin formarea resurselor umane pentru dezvoltarea societăţii cunoaşterii în România. 4. etc. 2.

June 2008. (2009). “Redefining the Doctorate”. Bibliografie Adelman. National Bureau of Economic Research Working Paper. Assessment and Doctoral Education: recommendations for moving forward”. http://www. ASHE Higher Education Report 34. Higher Education in Europe 33. (2008). “Internationalization of U. J. Doctorate Education”. Brooks.uk/assets/York/documents/ourwork/rese arch/redefining_the_doctorate. C. European Journal of Education 42. C.ac.1: 27-34. “The International Max Planck Research Schools for Molecular Biology and Neurosciences in Göttingen (Germany) as Examples for Joint Doctoral Training by a German University and its Non-university Partners”. The Higher Education Academy. The Development of Doctoral Students: Phases of Challenge and Support. and Heiland. Doctoranzii contribuie la diseminarea cunoaşterii prin colaborare şi crearea de reţele tematice cu alţi cercetatori în cadrul sistemului de cercetare din universităţi. (2009). http://www. European Journal of Education 42.nber. “Implementing Bologna: Lesson Learning and ongoing Challenges for post 2010”. “Quo Vadis Doctoral Education? New European Approaches in the Context of Global Changes”.M. Colaborarea în domeniul cercetării ştiintifice a unui număr mare de utilizatori la nivel naţional va fi realizată prin intermediul platformei informatice de “Knowledge Sharing”. R. B. S. 213 . Berlin: EUA Publications. Bologna Handbook – 10. (2008)..care vor aborda cazuri concrete de prelucrare a datelor în vederea alcătuirii unui articol ştiintific de înaltă ţinută.K. Gardner. (2009).S.L. in. S. Walsh and Turner. and Neher. E. (2007)..pdf. Burkhardt. L. Wilson. Learning Accountability from Bologna: A Higher Education Policy Primer. (2007). Washington. Bound. San Francisco: Josey-Bass. Park. P. S. (2008). “Accountability.3: 307-319. D. Kehm.3: 351-362.org/papers/w14792.heacademy. DC: Institute for Higher Education Policy.

The high-school analysis is done from the angle of the structures and processes which characterize it. p. grup) reprezintă. unitatea de analiză este clasa şcolară. contributing to the formulation of hypotheses. Dicţionar de psihologie. Aceasta este un grup relativ omogen ca vârstă şi ca nivel de pregătire şcolară. 214 . Iaşi Abstract The unit of analysis in this article is the student group as part of a larger organization which is the school. dar şi clasei în ansamblul ei.clasa de elevi. Analiza de liceu este efectuată prin prisma structurilor şi proceselor care o caracterizează. reunit să lucreze după aceeaşi programă şi cu acelaşi 28 Paul Popescu Neveanu. Key words: role. ca parte a organizaţiei mai largi care este şcoala. This study has been carried out based on participative observation. human resource quality (teachers and students). o categorie socială caracterizată prin acelaşi raport faţă de mijloacele de producţie din sistemul şcolar28. de inspiraţie marxistă. Editura Albatros.Al. Clasa şcolară (lat. student group. high-school classroom structure (the number and quality of the members that make it up). classis . structura clasei de liceu (numărul şi calitatea membrilor care o compun). Maria ALEXANDRESCU Şcoala Doctorală. the exigencies related to the completion of the tasks included in the official documents. I. 1972. conform unei definiţii mai vechi. documentation. calitatea resurselor umane (profesori şi elevi). school norm. exigenţele referitoare la realizarea sarcinilor înscrise în documentele oficiale. and data analysis has been done through thematic analysis which has a heuristic value. 117. Cuza”. and semi-directive interviews. evidenţiind: principalele sarcini instructiv-formative ce îi revin fiecărui elev în parte.Analiza structural-sistemică a clasei de elevi Drd.. Universitatea . student-student and studentteacher interactions În acest articol. emphasizing: the main formative-instructional tasks that are assigned each student and the group as a whole.

Bucureşti. ci doar de unul dintre aceştia. de ea se interesează doar sora sau prietenul. în departamentul Seine-Saint-Denis (SSD) unde a fost realizată o mare parte din interviuri există o mare concentrare de imigranţi. 33. 169. Prima cuprinde o parte dintre familii care. Un prim aspect care iese în evidenţă de la primul contact cu clasa de elevi îl constituie numărul şi calitatea membrilor care o compun30. La grupul de familii din România se disting două caracteristici. Primul eşantion cuprinde 12 elevi din România (9 elevi din clasa populară şi 3 elevi din clasa mijlocie) şi al doilea eşantion cuprinde 6 elevi români emigraţi împreună cu familiile în Franţa (4 din clasa mijlocie şi 2 din clasa populară). părinţii lui ajung la şcoală doar când sunt solicitaţi sau când „au nevoie de adeverinţe de elev”). hinduşi) şi atei. în care majoritatea sunt de confesiune ortodoxă (excepţie făcând unele clase). o a doua grupă (tot 3 elevi). iar în ceea ce priveşte cea de-a treia grupă. de alte religii (iudaici. în special de mamă. sprijinul familial este minim (în cazul unei eleve. Adela Ştefania David. comparativ cu clasele din România. Sociologia educaţiei. în care rolul activ în şcolarizarea elevilor nu este îndeplinit de ambii părinţi. cea mai mare parte sunt creştini (catolici. 2008. Interviul semi-directiv a fost realizat pe două eşantioane. budişti. Familiile din clasa mijlocie sunt reprezentate de 3 elevi ai căror părinţi ocupă profesii relativ sigure în învăţământ şi se implică în viaţa lor şcolară. iar cealaltă categorie de familii se împarte în trei grupe: una reprezentată de 3 elevi. juridică. iar restul. islamici. Clasa de elevi poate fi caracterizată ca grup instituţional (pentru că se prezintă ca o organizaţie socială. 29 215 . Din lectura interviurilor celor două eşantioane de elevi se evidenţiază că: în eşantionul din Franţa. 1977. ortodocşi şi protestanţi). clasele cuprind elevi imigranţi de diferite naţionalităţi. Adrian Neculau.învăţător sau profesori. grup formal (pentru că este organizată după regulamente şi programe stabilite din exterior şi pe care elevii trebuie să le respecte) şi grup de lucru29 (pentru că sarcina clasei şcolare este să instruiască şi să permită pătrunderea marilor dimensiuni ale educaţiei necesare formării profesionale şi pregătirii pentru viaţă). deşi au un capital economic redus. totuşi au un rol activ în ceea ce priveşte şcolarizarea copiilor lor (se întâlneşte la 3 elevi). economică). în clasele intervievaţilor din Franţa. Sibiu. Editura Didactică şţi pedagogică. unde rolul este îndeplinit de bunică. p. p. Grupuri de adolescenţi. Psihomedia. iar cât priveşte un alt elev. 30 Eugen David.

L. Indivizii îşi apară mai viguros poziţiile când se ştiu în grup. Elevii intervievaţi din România descriu relaţiile dintre ei astfel:. vin în stare de ebrietate la ore. Solidaritatea membrilor este exprimată de sprijinul mutual pe care îl aşteaptă cu toţii de la grup. Relaţiile dintre ei sunt descrise ca relativ bune. p. această atracţie putând fi mai intensă sau mai puţin intensă32. în Franta cele mai multe conflicte apar în şcolile publice între imigranţi. „vorbesc pe Messenger. 273. Institutul European. apar tot felul de rivalităţi între cartiere şi între sate pe care încearcă să le rezolve la şcoală. op.fiecare caută să pară altceva decât este şi încearcă să imite persoanele pe care le văd la televizor”. Realizarea eficientă a sarcinilor şcolare este condiţionată de coordonarea raţională şi distribuţia conştientă a rolurilor membrilor clasei de 31 32 Dumitru Popovici. 33 Adrian Neculau. 2003. . minţindu-şi părinţii că lucrează la referate pentru şcoală”. Relaţiile la nivelul clasei de elevi se manifestă la două niveluri care se întrepătrund: cel al relaţiilor dintre profesor şi elev şi cel al relaţiilor dintre elevi. J.lucru foarte cunoscut în Franţa. nu au respect faţă de cadrele didactice sau alte persoane” şi „fac doar ce le convine”.. Iaşi. p. „conflictele dintre elevi sunt generate de lipsa de educaţie din familie..cit. dar facilitează şi adaptarea acestora la mediu. părinţii nu sunt confidenţii elevilor. Elevii români intervievaţi observă la câţiva dintre colegii lor că nuşi îndeplinesc sarcinile şcolare: „o parte dintre elevi sunt vulgari. Comunicarea dintre elevi este dependentă de poziţiile ocupate de aceştia în structura clasei31. L. Moreno apud Adrian Neculau. p... Prieteniile se leagă mai uşor când există interese comune legate de preocupări asemănătoare. Aşadar. J. se adresează într-un mod necuviincios profesorilor”.ca fiind bune”. devin mai siguri pe ei în relaţiile cu exteriorul. op. Sociologia educaţiei. părinţii unor colegi lasă o libertate exagerată copiilor. mai ales în situaţiile în care mediul înconjurător oferă prilej apariţiei sentimentului de frustrare33. Al doilea aspect al analizei clasei priveşte relaţiile dintre elevi. 216 . intervievaţii din ambele ţări sunt de acord ca uniforma şcolară să fie reintrodusă în şcoală. elevii din România observă la unii dintre colegii lor că nu-şi îndeplinesc sarcinile şcolare. Moreno propune spontaneitatea ca explicaţie a atracţiei între indivizi. grupul nu numai că asigură solidaritatea membrilor.cit.16. 12.

Copiii sunt scutiţi de stresul de a se hotărî zilnic cu ce să se îmbrace şi sunt feriţi de tentaţia de a purta o ţinută indecentă.cit. În privinţa purtării uniformei şcolare.cit. M. mai mult.. dar şi respins de alţii sau atunci când. marginalizând pe cei care nu au”. Părinţii nu sunt confidenţii elevilor. op. Adela Ştefania David.. 170. Aşteptările privind rolul de elev sunt standardizate pe cicluri şi niveluri de învăţământ şi sunt prevăzute în diferite standarde de performanţă şcolară care însoţesc curricularele. În prezent. ci şi în funcţie de statusurile reale percepute pe care le ocupă în clasă la un moment dat36. Acest status poate fi predominant pozitiv (când majoritatea colegilor săi îl preferă pentru diferite activităţi comune). Referitor la părinţii colegilor. Principala diferenţiere care se dezvoltă treptat este performanţa. România ar putea lua exemplul Franţei unde există uniforme de vară şi de iarnă. este respins). elevii din România şi cei din Franţa consideră că părinţii colegilor lor le lasă copiilor o libertate exagerată. în afară de sex. nu se implică în viaţa lor şcolară şi că. aceasta se caracterizează prin patru trăsături primare: egalizarea statusurilor prin vârsta şi originea socială familială. cumpărându-le haine de firmă. dar şi în regulamente şcolare care precizează aşteptările legate de comportamentul elevilor în şcoală35. aceştia din urmă preferând să-şi încredinţeze problemele intime prietenilor din şcoală. pentru anumite tipuri de activităţi. Adela Ştefania David. este preferat. op. p. Prin lipsa uniformelor din şcoală se creează o ierarhizare a elevilor în funcţie de resursele financiare. deoarece unii dintre părinţi le fac copiilor mofturile. dar şi a resurselor materiale existente34. obligativitatea unui set comun de sarcini 34 35 Eugen David. p. Elevii clasei îşi îndeplinesc rolurile nu numai pentru motivaţia lor pentru învăţare. După Parsons. în cazul unor colegi. intervievaţii din ambele ţări şi din majoritatea categoriilor identificate în această cercetare sunt de acord ca aceasta să fie reintrodusă în şcoala. negativ (este respins de majoritatea elevilor) sau mixt (atunci când este simpatizat de unii colegi. în timp ce.Diaconu apud Eugen David. în unele şcoli de prestigiu elevii recunosc impactul pozitiv al uniformelor şcolare asupra personalităţii lor. iniţial nu există nicio bază formală pentru o diferenţiere de status în cadrul clasei şcolare. se poate observa chiar un abandon din partea părinţilor. pentru altele. de la alte şcoli din cartier sau altor membri din familia lărgită apropiaţi de vârsta. În general. 36 Ibidem 217 .elevi. 171.

40 Cf. datelor de la Departamentul de Statistică al Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi (200920101).(nediferenţiat). Bucureşti. Polirom. Concluzii În Franţa există clase omogene în învăţământul privat (şcoli confesionale) şi clase eterogene în învăţământul public. 1977. Clasa este alcătuită din 30-35 de elevi. în Elveţia. şi un număr de 70 de cadre didactice. creşterea efectivelor de personal didactic a îmbunătăţit situaţia din învăţământul liceal: în anul 1996 existau doar 15 elevi la un cadru didactic.compusnews. clasa şcolară cuprinde 15 elevi. numărul elevilor a scăzut la nivel naţional cu 1.consultat la data de 22 mai 2011. Arad. 42 Dumitru Sandu. Colegiul Naţional “Emil Racoviţă” avea cel mai mare număr de elevi dintre liceele ieşene. Mahler Fred. 2004. În România se află clase omogene în învăţământul privat şi în cel public (există libertate în studierea confesiunii de care aparţine elevul) şi clase eterogene sunt în judeţele în care există mai multe comunităţi de imigranţi42 (Timiş. 125. 37 218 . Cultură şi experienţă de migraţie în satele româneşti în Revista „Sociologie Românească”. Editura Didactică şi Pedagogică. Clasa şcolară ca sistem social în Sociologia educaţiei şi învăţământului. Efectivul de elevi la nivel liceal a scăzut de la 995. Scăderea generală a efectivelor de elevi nu este doar rezultatul scăderii demografice. fiind urmat de Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi“. cu un număr de 1458 de elevi şi 90 de cadre didactice40. nr.3. volumul II.). în schimb. cât şi în Franţa clasele sunt alcătuite din 30-35 de copii. după 1989. 1998. 41 http://www. faţă de 37 de elevi la un cadru didactic în 198938.ro. Polirom. Învăţământul românesc azi. Rola Mahler. trad. Iaşi.689 de elevi în anii 1990-1991 la 788. În ultimii 20 de ani. Situaţia a început să se degradeze însă după anul 2004. Ilfov şi Constanţa) . 38 Adrian Miroiu (coord. Tolcott Parsons. Hunedoara. 46.827 în anii 2007-200839. p.6 milioane41. Atât în România. Braşov. polarizarea între elevi (iniţial în situaţie de egalitate) şi procesul relativ sistematic de evaluare a performanţelor37. Iaşi. p. şi anume 1948. datelor de la ComisiaNaţională de Statistică (perioada 1989-1993 ) şi de la Institutul Naţional de Statistică (1995-2007). ci şi al pierderii interesului pentru participarea la educaţie. În anul şcolar 20092010. 39 Cf. În România.

Iaşi. Psihomedia. trad. Neveanu Paul Popescu. Sociologia educaţiei. Iaşi.consultat la data de 22 mai 2011. Miroiu Adrian (coord. Grupuri de adolescenţi. 2004.Elevii din România observă la unii dintre colegii lor că nu-şi îndeplinesc sarcinile şcolare. Bucureşti. nr. Editura Albatros. Mahler Fred. Învăţământul românesc azi. Bibliografie David Eugen. 1972. 2003. Sibiu. părinţii unor colegi lasă o libertate exagerată copiilor. Bucureşti. Neculau Adrian. Sociologia educaţiei. Popovici Dumitru. volumul II. Editura Didactică şi Pedagogică. Sandu Dumitru. 1977.3. Sociologia educaţiei şi învăţământului.). Polirom. Institutul European. Bucureşti. Dicţionar de psihologie. Cultură şi experienţă de migraţie în satele româneşti în Revista „Sociologie Românească”. http://www. Polirom.compusnews. 219 . Rola Mahler. Iaşi. David Adela Ştefania. Editura Didactică şi Pedagogică. 1977. intervievaţii din ambele ţări sunt de acord ca uniforma şcolară să fie reintrodusă în şcoală. părinţii nu sunt confidenţii elevilor. 2008. 1998.ro.

Orizontul local se desfăşoară până la limita de vizibilitate.Geografia orizontului local în curriculumul de geografie Drd. iar prima metodă de abordarea a fenomenelor geografice o reprezinte observarea realităţii obiective. 220 . reform. Orizontul local are o extensie mai mare decât orizontul imediat şi orizontul apropiat. . La clasa a IV-a. teaching methodology Prin utilizarea unor activităţi de investigaţie a orizontului local. Daniela MATEI Prof. methods. noua programă de geografie. prin care sunt selectate şi analizate anumite elemente. „Introducere în geografie – de la localitatea natală la planetă”. îşi propune ca învăţarea acestei discipline şcolare să pornească de la orizontul local. schools. Constanţa Abstract The information sources for children are various. elevul devine un participant activ la propria sa formare. so the teacher must find new paths.observarea spontană. învăţământ primar Şcoala cu clasele I-VIII „Dr Constantin Angelescu”. în care orizontul local reprezintă doar un cadru exterior. Key words: national curriculum. rapid changes occurred in education from the learning environment to efficient learning techniques and intellectual work.observarea dirijată prin care observatorul analizează un anumit element din realitatea obiectivă.observarea selectivă. Acestea sunt: . Orizontul local se poate observa în mai multe moduri. Limita exterioară a orizontului local ar putea să fie situată la 40 – 50 km distanţă de un privitor situat în centru. they are drawn into the education act as participants active and interested in environmental awareness in general and in particular the local horizon. As in other areas. Paradigma programei arată că învăţarea geografiei trebuie să pornească de la elementele observate direct. .

orizontul local păstrează o parte din caracteristicile regiunii. Acestea sunt: evoluţia învelişului vegetal. Aspectul se schimbă de la un moment la altul al anului. Există de asemenea localităţi relativ mari situate la contactul dintre două sau trei unităţi regionale. cercetări asupra reţelei hidrografice. studii de caz. structura demografică a localităţii natale. elemente de degradare a mediului înconjurător. din cauza modificării stării vremii. evoluţia perimetrului construit. Acestea se referă la: precizarea intervalului de timp în care urmează să se desfăşoare investigaţie. În cercetările de geografie umană se utilizează: chestionare. Pot exista şi alte metode (înregistrări video. Alegerea temei este urmată apoi de evaluarea resurselor materiale. elemente de etnografie şi geografie culturală. diferă foarte mult. interviuri. prezentate pe scurt în cele ce urmează. Caracteristicile geografice ale unor spaţii. reportofon). Există o serie de teme. Există posibilitatea ca o anumită întindere care formează un orizont local să cuprindă una sau mai multe unităţi sau părţi din unităţi învecinate. Sub raportul diversităţii caracteristicilor geografice. organizarea colectivului. Pentru enumerarea unor caracteristici ale orizontului local este necesară amplasarea corectă a acestuia într-o anumită regiune geografică.observarea exploratorie. 221 . modificarea stărilor de vreme. În această etapă are loc colectarea unor date geografice prin observarea. transformarea peisajului geografic. transformări ale activităţilor economice. iar alegerea unui element de investigaţie presupune o decizie importantă. ce au menirea de a completa observarea directă. Regiunea este o sinteză a unor caracteristici aflate în continuitate teritorială. stabilirea unui minim de materiale necesare cercetării în cabinet şi pe teren. analiza şi măsurarea unor elemente situate pe teren. procesele actuale din orizontul local. evoluţia unor elemente de relief. de la orizontul local la regiunea în care se află situat acesta. pe măsurarea unor parametri cantitativi şi notarea lor. aspectul vegetaţiei sau forme de relief. toponimia orizontului local. umane şi de timp necesare pentru realizarea ei. Orizontul local poate să cuprindă un spaţiu care să acopere una sau mai multe regiuni. Tematica poate să fie extrem de vastă. Există suprafeţe în care se evidenţiază întinderile de ape.. Există următoarea taxonomie orizontul imediat – orizontul apropiat – orizontul local – regiune. Activitatea principală este bazată pe realizarea unor schiţe de hartă.

raportul dintre componentele hidrografice staţionare şi relieful de subsidenţă sau de luncă. fenomene de colmatare şi acumulări pe versanţii sau în albie. În cercetările de teren pot fi identificate anumite legături între fenomenele naturale observate: grosimea şi permanenţa stratului de zăpadă şi forma de relief în care este situat. adâncimea. fenomenele de pluviodenudare. tasarea. eroziunea areolară.în cazul lacurilor: suprafaţa. . Componentele antropice analizate vizate sunt: populaţia. repartiţia teritorială a locuitorilor. etajarea vegetaţiei în raport cu modificarea altitudinii reliefului. Pentru un teritoriu relativ restrâns ca întindere. apele de adâncime Geografia orizontului local studiază vegetaţia şi a fauna. mineralizaţia. În orizontul local există anumite elemente ale hidrografiei specifice unui anumit teritoriu.în cazul apelor subterane-pânza freatică. Investigarea acestor elemente se poate realiza într-un mod specific pentru fiecare unitate a hidrosferei: .Cercetarea de teren trebuie să identifice şi să localizeze tipurile genetice de relief. structura pe grupe de vârstă a populaţiei. Un deosebit interes în cercetarea orizontului local îl are evidenţierea unor procese care au loc la suprafaţa reliefului. ravenare. evoluţia numerică a populaţiei. izvoare. În cazul orizontului apropiat şi local. acumularea deluvială. modelarea albiei majore sub influenţa oscilaţiilor de debit ale râului principal. sporul natural şi evoluţia lui. oscilaţiile de nivel. 222 . permanenţa acestui fenomen şi influenţa deplasărilor migratorii asupra structurii populaţiei din localităţile respective. În contextul orizontului apropiat şi local. oscilaţiile accidentale. Aceste „procese actuale” sunt: eroziunea torenţială. prăbuşirile. . structura profesională. ne interesează următoarele elemente: numărul de locuitori.în cazul râurilor: debitul. modul de abordare a populaţiei diferă faţă de felul în care aceasta constituie subiect pentru regiuni mai întinse sau pentru teritoriul ţării. alunecările de teren. aşezările omeneşti şi activităţile economice. mişcarea migratorie. direcţia lor de scurgere. formele pe care le au şi sistemul de agenţi şi procese care acţionează pentru formarea lor. variaţia de nivel în cursul unui an. elementele climatice şi îndeosebi la regionarea topoclimatică. Ansamblul de particularităţi pe care îl introduce orizontul local în cadrul elementelor climatice generale se referă la factorii genetici. un element de interes îl constituie felul în care are loc deplasarea populaţiei în alte localităţi. Caracterizarea climatică a orizontului local şi apropiat se poate baza pe interpretarea unor date provenite de l staţiile meteorologice.

EDP. 2002. 1970. Psihopedagogie. Pedagogie. Orizontul local în învăţarea geografiei. 1998. 1983. cu un caracter mai complex.Activităţile economice pot fi tratate pentru evidenţierea caracteristicilor fondului funciar. Ed Polirom. În anumite situaţii. I.net Cerghit I. Concluzii Cercetarea orizontului local trebuie să aibă ca scop şi realizarea unor hărţi cu diferite conţinuturi. Iaşi Cucoş C. Bibliografie Bouillerce B. Editura Aramis. Iaşi Mândruţ O. 1996. denumită hartă de bază. Ed Polirom. pentru a crea alte hărţi. Pornind de la această hartă. Cum să dezvoltăm cretivitatea. home. de unde au fost selecţionate o serie de elemente invariante şi reprezentative (reţeaua hidrografică. Iaşi Carothers Lisa. Sisteme de instruire alternative şi complementare. Proiect pentru învăţământul rural. Acestea pot fi construite pornind de la o hartă cu un anumit grad de generalitate. Carre E. Ed Polirom. EDP. Bucuresşti Cerghit. localităţile etc. 2007. Ice breakers on line. coord. creşterea animalelor. 1997.). activităţile de transport şi de turism. 2002. 2002. Iaşi Cucoş C. ramurile şi centrele industriale principale. Bucureşti Cucos C. pot fi chiar suprapuse. Harta de bază provine dintr-o hartă anterioară. Ed Polirom. Bucureşti Comenius J A. Pedagogie.carthlink. pot fi realizate o serie de hărţi speciale care pot fi ulterior comparate. Perfectionarea lecţiei în şcoala modernă. principalelor culturi agricole. Didactica magna. Bucureşti 223 .

224 . The film is built on two levels and as usual in a Hollywood movie half is brute force. după care s-a inspirat scenaristul filmului. născută din inteligenţa lui Sir Arthur Conan Doyle. fil.Profesorul Moriarty: Sunteţi sigur ca doriţi să jucăm acest joc? Sherlock Holmes: Mi-e frică că vă v-a aduce pierzania. weapons and explosions. Motivul jocului de şah ca joc al vieţii şi al morţii este minunat şi oferă motive de răzbunare. Key words: mathematics. Bucureşti Abstract: The article analyzes the link between mathematics and be held on the reopening film Sherlock Holmes: A Game of Shadows. Dar cealaltă jumătate este luptă intelectuală." În decembrie 2011 a apărut filmul Sherlock Holmes: Jocul Umbrelor. director adj. intrigă şi ingeniozitate în dezvoltarea acţiunii. Cătălin NIŢICĂ Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”. autorul romanelor poliţiste pline de originalitate. a film that turns the mind game since the eternal enemy of Detective Holmes is brilliant and evil mathematician Professor James Moriarty. mystery. O secvenţă inedită îi prezintă pe cei doi protagonişti ai filmului stând de vorbă în faţa unei imense table plină cu formule matematice.Matematică şi film Prof. Filmul este construit pe două planuri şi ca de obicei într-un film marca Hollywood jumătate este forţă brută.. Dar nu e cazul aici să vă povestesc tot filmul ci doar câteva secvenţe pe care le-am observat şi care mi s-au părut de remarcat. Pascal's triangle and Fibonacci numbers . Convins ca Hollywood-ul nu şi-a luat doctoratul în matematici am făcut câteva investigaţii. film ce se dovedește şi un joc al minţii din moment ce veșnicul inamic al detectivului Holmes este genialul şi diabolicul matematician profesorul James Moriarty. arme şi explozii.

ecuaţiile ciocnirii a două corpuri. o formulă de codificare şi un cifru. Acest cod se inspira din obsesia lui Moriarty pentru triunghiul coeficienților binomiali al lui Pascal. Pe parcursul filmului aceste ecuaţii vor dezvălui planurile malefice ale lui Moriarty. Să aruncăm o privire mai atentă asupra tablei şi vom recunoaşte elementele de matematică ce sunt menţionate de-a lungul scenariului: ecuaţiile diferenţiale ale unui laser elaborat în zilele noastre se află alături de p-codul numerelor Fibonacci.1 1 1 1 2 1 1 3 3 1 1 4 6 4 1 1 5 10 10 5 1 Ce formule fundamentale sunt scrise pe acea tablă. de problema celor n-puncte materiale ce se atrag după legile lui Newton. Pentru codificarea informaţiilor. de linie şi numărul caracterului în alfabet. personajul negativ îşi construiește mesajul cu literele luate dintr-o carte. din diverse locuri. Fiecărei litere a mesajului îi vor corespunde trei numere de câte două cifre: numărul de pagina. cartea de Horticultură din biroul sau. Codul are trei elemente: o cheie publica . Unul dintre elementele cheie de pe tablă este codul secret pe care protagonistul filmului îl foloseşte pentru a lua legătura cu acoliţii săi precum şi pentru a cripta informaţiile despre propriul imperiu mondial. se poate întreba oricare dintre spectatori? Sunt ele scrise doar de formă sau au un fond ştiinţific? Răspunsul este lesne de dat deoarece acolo sunt câteva dintre studiile matematice din anii 1890 dar nu numai. singularitatea Painleve. Tot mesajul se transforma într-un şir de numere de 225 . intersecţiile homoclinice ale lui Poincaré.

Pentru fiecare număr natural p se poate construi o secvenţă de p-numere Fibonacci notate Fp Fp(i) = Fp(i .1).. codificat. Acest număr înteg este inclus în conferinţa lui Moriarty la un moment cheie. 18. Holmes a observat întâi notele despre triunghiul lui Pascal şi numerele lui Fibonacci scrise pe tabla din biroul lui Moriarty. cu x < Fp(n — p).1) + Fp(i . care adunate dau 23. observăm că numerele 3. "şirul din carte" devine: 0409 07 07 05 03 0109 0409 0308 04 0408 0610 0207. Codul descris mai sus este folosit pentru ambele codificări. Moriarty face două feluri de codificări: El codifică mesajele pe care le transmite asociaţilor lui când acordă autografe. 33 şi 12. iar pentru p = 1 se obţine şirul Fibonacci uzual (se aduna de-a lungul primei diagonale în triunghiul lui Pascal). 3. i > p + 1. caracterele 4. Holmes a observat o mică diferenţă în conferinţele lui Moriarty. Deci codul pentru numărul 23 este 0409. care l-au condus la 226 . caracterele 10. pentru fiecare întreg N. şi codifică informaţia despre imperiul său în carnetul roşu. Mai târziu. Şirul de numere 3-Fibonacci este 1 2 3 4 5 7 10 14 19 26 36 50. Moriarty le transmite acestora cheia publică care este numărul Fibonacci folosit pentru codificarea mesajului.p . secvența cărţii.Fibonacci de pe poziţiile 4 şi 9 sunt 4 şi 19. Folosind aceasta regula. Acestea se obţin prin adunarea numerelor de-a lungul diagonalei p în triunghiul lui Pascal.. De exemplu. şi 20 din linia 17 a paginii.. se obţin puterile lui 2 (se aduna de-a lungul liniilor orizontale în triunghiul lui Pascal). Pentru p = 0. Să presupunem că prima linie a mesajului secret este transformata într-un şir de numere din carte alegând litere din pagina 23 a cărţii: din linia 10 a paginii. fiecare număr cu două cifre este determinat de poziţiile numerelor Fibonacci care au suma numărul dat în reprezentarea minimală. singura diferenţă fiind cheia publică..câte două cifre. să presupunem că cheia publică este p = 3. "Şirul din carte" devine: 23 10 10 05 03 20 23 17 04 18 33 12. Fp(1) = Fp (2) = . Considerând poziţiile reprezentării minimale. 5. Moriarty codifică acest şir utilizând triunghiul lui Pascal. exista o reprezentare unica de forma N = Fp(n) + x. Odată ales p. Mai precis. prin schimbarea unei variabile. pentru a codifica numărul 23 cu numere 3-Fibonacci. = Fp(p +1) = 1. Pentru un mesaj adresat asociaţilor săi. Mesajul mai necesită şi o cheie publică. De exemplu. Moriarty transforma şirul din carte într-un nou şir de numere.

227 . Sherlock Holmes: A Game of Shadows Box Office Mojo.ideea că un număr întreg este transmis asociaţilor în timpul conferinţelor. "Movie Projector: 'Sherlock. British Board of Film Classification. Tribune Company. Kevin (23 November 2010). deosebit de captivant şi inedit. Ben (15 December 2011). Cei care au ajutat producătorul şi regizorul acestui film cu suportul matematic nu sunt decât doi prestigioşi profesori de matematică de la Centrul de matematici aplicate colaborative al Universităţii Oxford. Inteligenţa deosebita a lui Holmes rezolvă restul misterului. Retrieved 9 March 2011. IGN. "Sherlock Holmes: A Game of Shadows Preview". El deduce că manualul de horticultură din biroul lui Moriarty serveşte ca cifru. Holmes înţelege că numărul întreg este un număr p-Fibonacci. Spin Off Online. Fritz.' 'Alvin' sequels kick off holiday season". Amy. "Noomi Rapace to play Sim the Gypsy in ‘Sherlock Holmes 2′". Rotten Tomatoes. Retrieved 28 November 2010. Bibliografie Oxford Student Journall (Mar2012) Siam News (Apr2012) "Sherlock Holmes: A Game of Shadows (12A)". lată câteva din secretele acestui film de aventuri. bazat pe faptul că floarea din biroul lui Moriarty este pe moarte. Chris (22 February 2011). Retrieved 15 December 2011. Retrieved 1 December 2011. Tilly. Kaufman. Los Angeles Times. Retrieved 16 December 2011. şi mai târziu. "Sherlock Holmes: A Game of Shadows (2011)". Le mulţumim pentru inspiraţie şi pentru contribuţia lor la promovarea matematicii şi sper ca aceste lămuriri să deschidă ochii minţii celor ce vor vedea sau revedea filmul. Alain Gorilely şi Derek Moutlon. Melrose.

SECŢIUNEA : STUDII CULTURALE ŞI LITERATURĂ CULTURAL STUDIES AND LITERATURE 228 .

Democracy was initially conceived as a concept – and. were generally viewed with contempt . as the abilities of “the many and the poor”. one may add. Bucureşti Abstract: The above title. Indeed. besides rendering the very core of the author's view. by far. one of the most important we know today. was chosen in recognition of Henry Kissinger's contribution to a new understanding of world politics. legitimacy. not necessarily a positive one.) [p. p. and a democracy that in which the many and the poor are the rulers. in Aristotle’s words44. and the Equilibrium”.before becoming a form of government and decision making in See Tom Christiano and his essay Democracy. Introduction: motivation and main concepts Any discussion in connection with democracy is bound to take us back several millennia. univ. Democracy itself is one of them – though. Politics: "An oligarchy is said to be that in which the few and the wealthy." In Collected Works of John Stuart Mill. 210 43 229 . modern history stands as proof of the fact that all major concepts underlying human relationships at international level need legitimacy in order to be accepted by large groups of people.4] for further details (http://plato. aristocracy and even oligarchy on the grounds that democracy tends to undermine the expertise necessary to properly governed societies”43. 2011) 44 Aristotle. The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Fall 2008 Edition). Book VI) was rather suspicious with reference to this topic.Democracy. cultural challenge 1.stanford. Legitimacy. Zalta (ed. It was inspired by the title of Kissinger's doctoral thesis of 1954: „Peace. vol. equilibrium. retrieved on June 27. X. Plato himself (Republic. to Athens and to Plato’s imagined ideal state. and various scholars are of the opinion that he considered democracy “inferior to various forms of monarchy.edu/archives/fall2008/entries/democracy . dr. Legitimacy and the Equilibrium under Doubt Modern „Christian” Democracy faced with the cultural and political challenges of the Muslim world Conf. Carmen ARDELEAN Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare Universitatea Tehnică de Construcţii. Edward N. Key words: democracy.

It has brought along a general tendency towards harmonizing political. In other words. while the Russians stood for the “bad boys”.its own right. Bucuresti. nevertheless. In his study. in which each country supposedly knows what it can or cannot do or hope for. Nowadays. this tradition is broken by alternative forces coming into play at all levels .ix 230 . But Brzezinski has always been. however. economic. or equilibrium. come what may. p. especially in culturally sensitive geopolitical areas. But modern democracy has somewhat different foundations and is loosely akin to what it meant for ancient Europe and the world. This brings us to the concept of “balance”. and in which the diversity of norms and traditions makes it difficult to find common traits with global value. in the same author’s view. consecutive holders of world supremacy made good use of the power of words and concepts while they sought the top position and after. later replaced by Russia – so vividly described by Brzezinski as "the two scorpions in a bottle"45 who. Both democratic and authoritarian governments are seeking legitimacy as a proof of the fact that their position is accepted at local or regional level. to the USA and the former USSR. The traditional dichotomy between “good” and “bad” has been a constant feature throughout the political history of mankind. Z. translated into Romanian as Marea dilemă: a domina sau a conduce. therefore the truth of his words should not always be taken for granted. More to the point. political and cultural. From Locke’s idea of “consent” to Brzezinski’s “hegemony”. Generally speaking. Kissinger focused on 45 Brzezinski. an advocate of the American democracy and hegemony. the USA has often played the part of the positive alternative. seemingly dominated a “fragmented world” with no interconnections. one can refer to the poles of power which have governed decisions at world level for the last two centuries – more recently. In modern terms. Ed Scripta. we live in a world in which only some values are shared. The twofold polarity is being slowly replaced by what Brzezinski calls a “multiple political polarity” which threatens to destroy the world order as we know it. One other concept which is considered important for the present essay is that of legitimacy. Indeed. it was the fight between democracy and autocracy. economic and cultural structures and has emphasized the need for complex interrelations and regulations at world level. The Choice: Global Domination or Global Leadership. political or structural "exports" need to be carefully evaluated if full acceptance is at stake.military. 2005.

in which not only world leaders alone. Modern democracy takes many forms. then re-discovered by the human-centered. aiming to implement a new social and political order. but rather leaders and political deciders together may find the right answers for the future in a better understanding of cultural diversity.even comparatively .the impact of charismatic political leaders on the fragile balance of power. from direct to liberal. Our interest in the Christian touch of modern democracy has sprung from the awareness of contemporary clashes between “Western-type democracies” and countries with alternative dominant religions. However. in Europe of the first decades of the 20th century. The concept itself was forgotten and put aside for many centuries. however. It is. from representative to participatory or even socialist – to quote only a few examples of doctrines and political projects connected with the renewal of this concept. as noted from various sources and rendered in a personalized reading. it is not the intended purpose of this essay to discuss . the 231 . although their strength has decreased in step with certain Christian norms being turned into commonplace political strategies.the characteristics of the above mentioned types of democracy. the present study refers to equilibrium as a major goal in today's geopolitical frame. It was an attempt to bring the practice of Christian teachings into the pragmatic area of politics. 2. our intention to propose a new approach to it. conflict-aware and culture-bound society which still had no interest in “exporting" its ideals beyond borders. with reference to a (conservative) political ideology born in awe of Roman-Catholic norms. At best. partially institutionalized Europe during the Enlightenment. Alternatively. and which later spread into Protestant and even Orthodox political circles. reform seeking. Democracy as a “Christian” concept The Athenian democracy was a trademark of an ancient way of life carrying the specific features of a socially fragmented. yet reluctant to adopt the Western (read: mainly American) lifestyle instead of their own. The term “Christian democracy” does indeed exist. based mainly on the author’s interest in the Christian specificity of democracy. Christian Democratic parties continue to exist throughout Europe and around the world.

Traditional. multi-religious country – a tendency which sometimes comes into conflict with the constant need to expand its influence. Ed.educause.pdf (retrieved on July 14. as well as to the opposition to American politics in various areas of the world. Indeed. largely based on the local observance of traditions and culture 47 46 Nye. as a consequence. So. Most political analysts today point out the military and economic factors which define existing and potential "superpowers". no longer is "the only superpower" in a “unipolar” world which does not seem to display any potential rival and. how could some of the despotic monarchies in the Far East . all of a sudden. Brzezinski’s question about whether or not the American culture is compatible with the “imperial responsibility" becomes a worrying chapter in global politics today. laissez aller" at social. http://net. among which the religious specificity plays an important part.American “soft power”46 is tolerated. Joseph S. mancentered society? It often happens that the open. Iaşi 2009). Nye refers to the frailty of power if it is imposed by coercion. culture in its extended understanding (according to Hofstede) plays an important part.let alone autocratic China – accept to play by the rule of the libertarian free will (understood as a socio-political determinism)? And who would expect the Islam-dominated absolute monarchies of the Middle East to accept an egalitarian. In his book Soft Power. Soft Power and Higher Education. permissive character of essentially Christian societies is not welcome in more conservative nonChristian areas. Institutul European. The invisible threads which link the members of a community and preserve a unitary identity are hard to break. Nye [2008] emphasizes America's role but follows the same coordinates in his assessment: the USA. closed communities based on religious stability can hardly live in harmony with the new “religion” of consumerism and (if one were allowed to say so) with a sort of "laissez-faire. and so is tradition. “world politics agenda has become like a three-dimensional chess game in which one can only win only by playing vertically as well as horizontally. America itself has become a multicultural. In less than a century.”47 Only the possessor of what he calls a “soft power” – that is.edu/ir/library/pdf/FFP0502S. In all cases. though never embraced. Joseph. The Means to Success in World Politics (Romanian translation Puterea blândă. he states. in the complex contemporary world we live in. political and cultural level. 2011) 2005: 232 . but often ignore the relevance of cultural factors.

or about a convergence to any extent. when the United States emerged as a new country. Nye also includes the culture of that country. In the 20th century. Islamic tradition has had the same unifying effect in large areas from the Middle East and the Far East.a world leader able to “shape the preference of others” can hope to gain global recognition (in other words. The main difference is that. especially in geographical areas in which “it is attractive to others. Good or bad . To a certain degree. into the soul and feelings of millions of people. New issues and new 233 . America finds it harder to cope with deeper conceptual changes at home. was based on fundamental Christian morals. 3. Even so. to say the least. from a cultural point of view. Yet it should be clear for all that everything related to local culture .including religion . In search of global legitimacy In post-war Western Europe. with an increasing Muslim population at home. democracy became a major objective and five decades later Eastern Europe freely joined in. the rise of the “four tigers" or the economic boom of non-Christian areas are never viewed according to their cultural causality.” No mention whatsoever about potential reactions of the local cultures. Today. the religion of Islam went deeper. Democracy. Among the major resources which may turn any country into a "soft power". while its military domination abroad is placed under question. the most complex “melting pot” in human history. as English in the British Empire. political values and on what dominated communities imagined about its culture and freedom. being conveniently chosen as the lingua franca for communities aiming to enter the modern world. American leadership was mainly based on military force. Some two hundred years ago.is held high in non-Christian areas. legitimacy under the terms of this essay). thus becoming a heartfelt way of life. but rather as the effect of new political or economic frames. some 150 years ago. while English (the language) has had only superficial effects. as imagined by American forefathers. largely based on the Christian communities which had migrated from Europe in search of a new life. nobody would have guessed the deep qualitative changes it would go through.from a typical European standpoint – it is a fact that this conservative way of life influences all international relationships and any infringement of its rules is perceived as inappropriate behaviour. Neither would anyone have guessed the fact that it would become a world leader or.

as Brzezinski puts it. for the time being. 48 49 Brzezinski. 2011) 234 .. cutting deep into the 21st century after having been the major military stake throughout the second half of the 20th century was only the first spark in a growing assertion of alternative. Having reached maturity. nonChristian cultural frames seeking world domination. Oct. to the extent to which the world was known at each respective stage. or to what others can benefit from some.org/transcripts/Brzezinski. p. meant to raise the awareness of countries. democracy has become a global objective. quoted above. Yet. They focus on ideological differences. the “balance of power” has constantly been a fundamental.”48 Yet these strategies are still seen as all-engulfing.goals set in. they now require the power to adapt old concepts to new strategies . and in so doing we should strive to expand the zone of peace and prosperity in the world which is the necessary foundation for a stable international system in which our leadership could be fruitfully exercised. 2003. the balance of power was always kept alive. globalization seems to be a yet imperfect project. But in order to reach its goals. In http://www. As it is.” Throughout the history of mankind. Z. the same author underlines the need for cooperation with “a larger Europe” – but only for the purpose of enhancing its own global status and legitimacy: "We should be therefore supporting a larger Europe. with reference to what some can do for others. democracy is called upon to give the right answer. Z.newamericanstrategies. rather than alienate it. With the watchword now being globalization. though controversial concept. while largely ignoring the cultural specificity of conquered communities. Speech held at the Center for American Progress.or. All empires used the military force for expansion. 5 Brzezinski. major political actors aspired for global legitimacy. democracy aspires for legitimacy and asserts its right to survive for at least another century. Yet again. for the time being. instead of taking into account cultural ones. latent or emerging conflicts. We are living in an insecure world. As part of the system of international relations. The Middle East conflict. notwithstanding the rise and fall of empires or world leaders. globalization must solve all incompatibilities and (geo)political doubts. “a long term strategy is needed in order to mobilise international support. In a 2003 speech49. rather than co-operational.asp (retrieved on July 15. In a world of unsolved.

” In this continuous game. any theoretical approach is still far from historical reality. whereas “prestige or authority constitute only the probability that a command will be obeyed. political and military dominance was founded on the widespread acknowledgement of cultural legitimacy. Routledge. global legitimacy can only be achieved if cultural legitimacy is first gained. 8 235 .g. some are not satisfied with the “balance”. J. Therefore. 50 51 Sheenan. History (political or otherwise) gives us a number of relevant examples. without leading to a convincing set of rules that would apply in all cases. recipients of authoritarian effects are bound to struggle to secure their own interests . The Balance of Power. History and Theory. But the ingredients of “power" vs. and theorists have a hard time demonstrating that the only variables that count are politics and economics In our opinion.”51 At the other end. In agreement with other theorists (e. Though being. M. inequality (therefore the dichotomy between power and weakness) is a historic reality. Gilpin. a capacity to match a greater-than-anticipated threat. in all cases. Cultural and political challenges When speaking about power. Is that really all? A number of terms seem to be inextricably interconnected. today’s major political actors do not display any convincing proofs of cultural legitimacy. More or less. as Michael Sheenan points out in his book50 dedicated to this topic. 1996 Sheenan. quoted above. from the Roman Empire to the empire of the British Crown. perceived as the opposite of international anarchy. 9) also mentions potential threats: “Balancing power is difficult because power defies exact measurements and states will tend to insure themselves against underestimating their opponents’ power or overestimating their own by acquiring a margin of safety. p.. it has been interpreted in various ways. Sheenan (p. There is a logical (and historically confirmed) relationship between power – balance – prestige – authority – security and survival. 4. Michael J. 1981) Sheenan defines power as “an actor’s ability to impose his or her will without resistance”. for security and survival. Nobody is really holding the reins at that level. complex as it is.But.in other words. And that remains the source of major conflicts around the world. in international terms. “weakness” are not constant in historical terms. for a long time. in what the balance of power is concerned. By comparison.

which is perceived as dangerous for their safety and survival. but not least in communications) has determined an increased interaction among states sometimes thousands of miles away from each other. and those who cannot protect their culture. Muslim communities are now expanding beyond any expectation. In contemporary times. trying to raise the bid . and it is the duty of politics and politicians . we are not talking about a war between enemy armies. but rather a guerrilla type of small-scale yet highly damaging war against the Western culture. This time. racism or terrorism. excessive amounts of military power raise suspicion in others.instead looking for “preponderance” and thus undermining "the fabric of the international society of which states form a part” (p. Several centuries ago. Today. political and technological changes around the world has yet to find the right answer to this question. but between cultures. They are not using military force in its traditional understanding. all political actors are again in search of resources which can bring power – but for some. Laws. or have no true culture to protect anymore are bound to lose this war. and so are the values they strongly believed in. cultural resistance has been replaced by an aspiration for cultural dominance. stand up and protect the Christian world as we know it? The time of the Crusaders is long gone. 14). but few actually realize that it is the more dangerous as it springs from true passion and the belief in preserving one’s right to a culture. however permissive cannot alone ensure stability. it was all about conquering new territories and resources.thus confirming the second case. who are. to account for the decrease or lack of them at home. Having slowly but surely infiltrated the greatest power of all – America – Muslims assert their culture and need legitimacy at world level. But what are the real geopolitical threats in the world today? Common terms refer to them as conflict. in turn. Terrorism is inhuman and criminal. The world is undergoing deep changes. The threat of being overpowered has gained in importance.to lay the foundation of a 236 . The dominating American hegemony which has led to economic. for some. the massive development of high technologies in all areas (and last. everything is for sale. The distribution of military power can be seen as both a cause and an effect of the above. Can the consumerist culture in which. The decades to come will probably continue to be witness to a clash between tradition and modernity.involved in constructing the world map for the future . In the first case.

" Culture is. legitimacy or balance of power can only be achieved through education and the constant exercising of an open mind. and so will the excesses of political correctness. Good strategies may focus on asserting political values or foreign policies. And cultural frustrations will continue to exist inevitably. it increases the probability of achieving desired outcomes because of the relationship of attraction and duty that its culture creates. indeed. Christian morals and values have not spoken their last word yet. so as not to lose the battle forever. convincing and legitimate alternative. Political actors today focus on finding highly complicated means to achieve their goals. or to awaken the sense of duty or pride. they may also focus on devising a whole range of means to change mentalities. the sensitive point. 5. The present essay was conceived as an unconventional approach to geopolitics and conflict-prone matters. 237 . and an open “sharing of values and interests”. Over a couple of centuries. Nye (2006: 2) refers to culture as “the set of values and practices that create meaning for a society. In spite of the important values that it states. as Brzezinski puts it. on improving communication channels or inventing new technologies or warfare. A better understanding of concepts such as democracy.renewed. […] When a country’s culture includes values and its policies promote values and interests that others share. the Western type of democracy has yet to discover the power of unity in cultural diversity. instead of making efforts to standardize them and ignore differences. Alternatives and choices for the next decades: by way of a conclusion The road map for tomorrow needs to be sketched as soon as possible. But the world will never cease to think in terms of dominance and power – be it soft or not. starting from the assumption that the Christian foundations of modern democracy may be the cause for its inability to gain legitimacy in non-Christian geographical areas. But all these may not be enough if deep. instead of engaging in unrealistic battles. modern democracy has gained legitimacy and the reputation of ensuring a certain level of equilibrium among conflicting forces. is fundamental. innate cultural trends are not perceived and appreciated for their diversity. It was built on strong beliefs which now seem to fade away and need to be replaced or regained quickly.

For the time being.educause.newamericanstrategies. Joseph. Basic Books (March 2004) – translation into Romanian: Marea dilemă: a domina sau a conduce. Nye (2005: 4) gives a potential solution to this riddle: “Americans – and others – face an unprecedented challenge from the dark side of globalization and the privatization of war that have accompanied new technologies. and political leadership often expands them beyond limits. And the gap between them seems to deepen. and to find appropriate ways to preserve its values. Edward N. 2003.asp Christiano. The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Fall 2008 Edition). and achieving a better balance of hard and soft power in our foreign policy. in which concepts such as social and political status. Democracy. History and Theory. Speech held at the Center for American Progress. Soft Power. Smart power is neither hard nor soft. Michael J. The following decades will give an answer to all questions regarding politics and cultures. Ed. Zalta (ed. Our success in this changed world will depend upon developing a deeper understanding of the nature of power and the role of soft power. Z.) (http://plato. Bucuresti. In http://www. Ed Scripta. It is both. 1996 238 . or human rights are understood differently. at all levels. T. This is the image of the world map today. Soft Power and Higher Education. The Means to Success in World Politics (Romanian translation Puterea blândă. according to different cultures.A great deal of these battles today are fought on the territory of culture. The Choice: Global Domination or Global Leadership. The Balance of Power.pdf Sheenan. Z.org/transcripts/Brzezinski.stanford. Institutul European. Conflict and the thirst for dominance seem to be innate in our human genes. Routledge.edu/ir/library/pdf/FFP0502S. Joseph S. Iaşi 2009) Nye. Oct. 2005 Brzezinski.” Bibliography and references Brzezinski. We are living in an insecure world. The Christian type of democracy needs to regain its role of peacemaker in today's conflicting world. And it would be wise for political deciders to find the appropriate means to spread out those elements of Western culture which have already proved their validity through centuries. 2005: http://net.edu/archives/fall2008/entries/democracy) Nye.

] cât mai apropiată de savoarea şi adevărul momentelor reflectate în volum. că această carte „este un fel diferit de a cunoaşte Familiile Regale ale lumii”54. p. să-i amuze. 2010.n. 5 54 ibidem. Bucureşti. asupra faptului că „Titlul cărţii nu conţine nici o metaforă şi nici o ironie”53. în spiritul textualismului. Curtea Veche. asemenea unui regizor care dă în vileag anumite aspecte delicate ale unor evenimente atestate social-istoric52. au devenit personaje literare). la urmă. să-i intereseze. totodată. să-i informeze pe oameni. univ. textualizate. the portraits of public figures evoked here give belletristic aspect and put it together with the book Like Water for Chocolate. De altfel. adică exact năzuinţe de scriitor beletristic şi nu de bucătar dornic să-i fie gustate deliciile. un cititor 52 53 În genul „Orice asemănare cu fapte sau personaje cunoscute este întâmplătoare” Principesa Margareta a României. ca ea să devină preferata multor mii de români”. citim afirmaţia: „Radu şi cu mine am încercat.dr. contrastive study. autoarea îşi exprimă speranţa „ca volumul să le placă. Larisa Ileana CASANGIU Universitatea Ovidius Constanţa Abstract Although apparently Royal Cook Book by Princess Margareta talks about cuisine. Key-words: literariness. p. să fie o referinţă pentru ei”55. Deşi ne previne. /…/. 7 239 . să dăm cărţii o formă literară [s. 6 55 idem 56 ibidem. p.56 Chiar dacă aparent reţetele culinare sunt distinct prezentate de portretele nobiliare ale personalităţilor care le preferă sau generează (personalităţi care.Literaritate şi intertext în Cartea regală de bucate a Principesei Margareta a României Lect. in our opinion. Ed. Royal cook book. intertextuality. Carte regală de bucate. written by Laura Esquivel. recunoscând.

Paideia. în cartea regală există un joc al „convenţiilor realismului literar şi cu acelea ale facticităţii jurnalistice: textul este acompaniat de fotografii ale autorului şi ale subiectului. semnat de Jerzy Kozinski. p. relaţia dintre fapt istoric şi eveniment ca experienţă. cât şi planurile epice specific romaneşti redând parcă o confruntare directă a discursului artei (fie ea şi culinară) cu acela al istoriei contemporane în derulare. 1998. alături însă de alte elemente uşor reperabile în cartea regală: autoreferenţialitatea (decurgând din apelul la mise en abîme). p. de incursiunea în timp. putem afirma despre volumul la care ne referim: „Cartea aceasta o fi ea de bucate. chiar dacă prepararea acestora solicită adesea un rafinament artistic). detaliu individualizator. În plus. 13 60 Radu Anton Roman. conştienţi de aşteptările noastre în ce priveşte interpretarea naraţiunii şi a imaginilor. implicit. intertextualitatea. asemenea zânelor. este confirmată şi constatarea conform căreia „Postmodernismul ne învaţă că toate practicile culturale au un subtext ideologic care determină condiţiile posibilităţii reale pentru ca ele să producă semnificaţii. Ed. calitatea nobiliară presupune „sânge albastru” atestat de arbore genealogic şi. dacă avem în vedere funcţia propagandistică a cărţii (care nu trebuie suspectată de macchiavellism. Ed. în construirea personajelor (prin prosopografie şi ethopee). paradoxul/contradicţiile58. 2002. incluzând aici încrederea naivă. Bucate. Poetica postmodernismului (trad. chiar păstrând observaţiile asupra texului la nivelul structurii sale de suprafaţă. fragmentarismul (aparent) al cărţii se constituie într-una dintre cele mai frecvente trăsături estetice ale postmodernismului. un anumit topos. 17 58 57 240 . Dan Popescu). ci cu bucate dintre cele mai comune. Comentariul foloseşte aceste fotografii pentru a ne face pe noi. De altfel. 59 Linda Hutcheon. metaficţiunea istoriografică. cu hidromel. un timp semnificativ Spre exemplu. prin trăsături dintre cele mai actuale.avizat vede cu uşurinţă atât o conexiune puternică între respectivul fel de mâncare şi personajul-pretext narativ pentru care funcţionează ca o adevărată emblemă57. Bucureşti. Bucureşti. cititorii. iar pe de altă parte. dar obiect al personajului. dar nu de toate bucatele!”60… Ca şi în documentarul „Moarte la Cannes".”59 În termenii lui Radu Anton Roman. Trecutul este şi el valorizat contradictoriu: pe de o parte. vinuri şi obiceiuri româneşti. ci văzută ca pe o universalie a oricărei scrieri). între gusturile cultivate de convenţiile literaturii populare şi cele ale literaturii elitelor (Aflăm cu stupoare că înaltele feţe regale nu se hrănesc. pare să fie anulată orice reminiscenţă paseistă. vizând însă o accepţie nouă. Univers.

şi de ceea ce personajul preferă. plânsul fiind aici mai degrabă unul cathartic. exclusiv aureolară. în 1993.amama (Regina Elena a României). Charles. devenit în scurt timp după publicare un best seller. 241 . devenind emblema sa. cu studii de psihopedagogie. asigurându-i totodată autoarei o notorietate mondială62. de fotografiile inserate. când Editura Humanitas redă această statistică). odată cu debutul său editorial. uneori chiar găteşte sau. în 1989. Ambele autoare menţionate. Principe de Wales. şi în Cartea regală de bucate. mai ales prin spaţiile alveolare presupuse de construcţia fiecărui homo fictus. Elena. care îşi sublima toate trăirile emoţionale (în special pe cele erotice) în mâncarea pe care o gătea. Maria. Principele Amedeo de Savoia. duce de Aosta. probează faptul că ştiu cu prisosinţă faptul că dacă implicăm. Formula aceasta estetică particulară a Cărţii regale nu este însă nouă. Irina. Femeia Anului. trimiţând la „autoficţiune". Regina Sofia a Spaniei. se simte aceeaşi pulsiune sentimentală în asocierea unei reţete culinare cu un anumit chip. Granny (Principesa Margareta a Danemarcei).comună în veracitatea reprezentaţională a fotografiei. * Dacă în cartea autoarei mexicane Tita plânge ori de câte ori toacă ceapa (adică la prepararea fiecărei reţete care conţine acest ingredient). vândut în peste 4. iar în 1994 primeşte Premiul ABBY (American Bestsellers Book of the Year). 61 Linda Hutcheon. Univers. 2002. în Cartea regală de bucate. altele. prin conexiunile pe care acesta le identifică între anumite trăsături de personalitate. Tita. mama (Regina Ana a României). Ca şi în cazul protagonistei Laurei Esquivel. catharsisul îi este indus cititorului odată cu frumuseţea pe care o descoperă în ochii estetei-principese care alcătuieşte fiecare portret astfel încât să ne facă să îndrăgim personajul prezentat .”61. fiind pentru prima dată când acest premiu este primit de un autor străin. concomitent. unele din ele sugerate de textul artistic. 28 62 Conform prezentării realizate de editura Humanitas. ci a fost măiestrit adusă în literatură de scriitoarea mexicană Laura Esquivel. lăsând cititorul să le umple cu imaginaţia sa. Bucureşti. p. Poetica postmodernismului (trad. pur şi simplu. prin asociere. şansele de retenţie a conţinutului vizat cresc.5 milioane de exemplare (până în anul 2004. Ed. Dan Popescu). Laura Esquivel este declarată. prin volumul Ca apa pentru ciocolată. mai mulţi receptori/analizatori în actul cunoaşterii. tata (Regele Mihai). Sofia.

al autorului. Ibrăileanu. Markgraf de Baden. 2002. în ciuda diversităţii trăsăturilor care le dau specificitate. o formă manifestă a trăirilor autorului: „Fantezia literară utilizează tensiunile afective ale autorului. / Structura sufletească a unui personaj este – aşadar – confecţionată arbitrar: reeditează. nu atât despre o serie de figuri istorice. Tita. 17 242 . Poetica postmodernismului (trad. nu putem s-o 63 Linda Hutcheon. nobiliare. în beletristică. conturează unitatea de viziune ce caracterizează caracterul proteic al prototipului ficţional profund pozitiv pe care esteta îl are permanent în vedere. p. şi.”63 Din acest punct de vedere. în ceea ce priveşte abordarea psihologică a personajului-narator. f. a cărei frumuseţe lăuntrică se revarsă. Ibrăileanu. Studiu psihanalitic al romanului Adela de G. Principesa Tatiana Radziwill -. întreaga ardere lăuntrică sublimată prin arta culinară.a. trăind chinul de a locui în aceeaşi casă cu bărbatul iubit care i-a devenit cumnat. spunea că deşi ne naştem cu o cutie de chibrituri în noi. citim în cartea principesei Margareta. prin prisma cu care îşi prezintă personajele. creaţia literară este un document uman. urmând grila de lectură propusă de doctorul Justin Neuman în Studiul psihanalitic al romanului Adela de G. / Personajul – în aparenţă – este o himeră livrescă. se găseşte simbolic în alegoria chibriturilor. Univers. şi chiar să-l alăpteze (miraculos).şi în acest mod. Şi în acest caz. în fapt. găseşte forţa de a-i iubi copilul acestuia. în realitate e obiectivarea spontană a frământărilor lăuntrice. fiecare portret reprezintă. tensiunilor anxioase din sufletul inconştient. Justin Neuman. deşi rănită în dragostea sa faţă de Pedro. reprimat. împotriva oricărei raţiuni. sufletesc. 24 64 Dr. întocmai cum ar fi făcut cu propriul fiu. le concretizează sub forma personajelor .. dramatizează frământările lui interioare.Maximilian II. mai ales în cea postmodernistă (neconsumată la nivelul formulei estetice). În acelaşi chip. obsesiilor. p. protagonista Laurei Esquivel. Bucureşti. exprimată de vocea doctorului John Brown: „Bunică-mea avea o teorie foarte interesantă. fiind evident faptul că „Toate retuşările sunt reconfortante şi iluzorii.64 Aşadar. concretizează procesele sufleteşti abstracte – latente – ale autorului. Atelierele Cartea Românească. Dan Popescu) Ed. Bucureşti. pentru ca mai târziu să-şi urmeze sentimentele. asupra acestora. înfăţişate aureolar. atruizează. cât despre autoare. a ezitărilor. /Iată de ce analiza unei opere literare este analiza sufletului omenesc”.

combustia aceasta este hrana sufletului. Ne cuprinde brusc o emoţie intensă. Orice om trebuie să descopere care-i sunt detonatorii pentru ca să trăiască. se aprind toate deodată. la o emoţie puternică.„caracterizată printr-o adevărată sete de viaţă.”65 Tot la combustia erotică a unor personaje apar unele sugestii şi referiri în Cartea regală de bucate. rătăceşte prin locuri întunecate încercând în zadar să-şi găsească hrana.. de preferinţă roşii. Bucureşti. 56 67 12 trandafiri. Bucureşti. mângâiere. Cu alte cuvinte. Ed.aprindem singuri. până când altă emoţie vine să o reînvie. muzică. 2004. Dacă nu descoperim la timp care ne sunt detonatorii.. de exemplu. 2 linguri de miere. Ca apa pentru ciocolată. luminarea poate fi orice fel de mâncare. 2 linguri de feculă de porumb. că lumina produsă e mai presus de ceea ce putem vedea în mod obişnuit şiatunci în faţa ochilor ne apare un tunel minunat care ne arată drumul pe care l-am uitat în clipa în care ne-am născut şi care ne cheamă ca să ne reîntâlnim cu originea divină pe care am pierdut-o. căci combustia care se produce la orice aprindere este ceea ce dă energie sufletului. Carte regală de bucate. pp. ea a trăit mereu intens”66. pentru că dacă. Sufletul doreşte să reintre în locul de unde a venit. dar şi cu O mâncare de peşte prezentată într-o carte de bucate din vremea hegemoniei brâncovenilor. 12 castane. lăsând trupul inert. precum cea despre Sofia . 6 prepeliţe. 2010. simţim în noi o căldură plăcută care. Curtea Veche. avem nevoie. p. Iar dacă se întâmplă asta. de la răsuflarea persoanei iubite. cuvânt sau sunet care să acţioneze ca un detonator şi să aprindă unul din chibrituri. 65 66 Laura Esquivel. 2 picături de esenţă de trandafir. neştiind că doar trupul pe care l-a lăsat în urmă. pe măsură ce trece timpul. produc o strălucire atât de mare. l pithaya 68 „Sosul: 243 . 2 căpăţâni de usturoi. 2 linguri de unt. Numai că în acest caz oxigenul trebuie să provină. Astfel. de oxigen şi de ajutorul unei luminări. dispare treptat. cutia cu chibrituri se umezeşte şi nu vom putea aprinde niciodată nici măcar unul singur. reţeta de prepeliţe pe petale de trandafir67 a scriitoarei mexicane se situează în acelaşi context al semnificaţiilor cu cea de sos de mango şi rodii cu somon la cuptor68 a principesei. 87-88 Principesa Margareta a României. e singurul care l-ar putea hrăni. 2 linguri de anason. Humanitas. exact ca în experiment.. Ed.. sufletul ne părăseşte trupul. /…/ Sigur că mai trebuie să fii atentă să aprinzi chibriturile unul după altul. neînarmat şi cuprins de frig.

Totuşi. de preferinţă roşii”. 408 244 . 2004. III. Bucureşti. Bucureşti. Deşi titlul trimite mai degrabă la sintagma idiomatică „altă mâncare de peşte” decât la o reţetă culinară. Ed. în O lume într-o carte de bucate. p.”71 Porumbul. Ed. efectul afrodiziac pe care îl are produsul gastronomic rezultat este unul uimitor asupra consumatorilor locuiţi de tensiuni erotice: „Părea că descoperiseră un nou cod de comunicare. Humanitas. vol. decât unei mâncări în care ele îşi pierd identitatea. mai ales că provin de la bărbatul iubit. chiar al celei paradisiace. p. în care Tita era emiţătorul. simbolizând „toate energiile. sacre. Dicţionar de simboluri. al Lunii şi al Omului. în Borneo.a. Castanele. reiterator al respectivei acţiuni. cu proprietăţi magice. 33 ibidem. care par să constituie un decor al baldachinului destinat consumării erosului. ale zeilor şi ale oamenilor pe care se crede că îi întremează. aşa cum apare la Dante. are semnificaţii paradoxale. Usturoiul are clar un rol apotropaic. Artemis. pe lângă semnificaţiile mistice şi religioase. mâncarea de peşte prezentată 69 70 Laura Esquivel. iar Gertrudis fericita în care se sintetiza această rară atracţie sexuală.În volumul Ca apa pentru ciocolată. p. în folclorul grecesc. ale sufletului. este greu de imaginat. măcinate într-un mojar. Prepeliţa. sugerând.. forţă cathartică. prin intermediul mâncării. totodată. fie ea şi domnească. în vreme ce untul. iar în medievalitate. „energie vitală fixată”. simbolizează caracterul ciclic. f. se crede că pot fi găsite sufletele morţilor. se consideră că. Alain Gheerbrant. fiind un simbol al Soarelui. fiind o pasăre călătoare. având aproape un rol minor în reţeta culinară care vectorizează acţiunea la un anumit moment dat (dacă avem în vedere poziţia ocupată în succesiunea ingredientelor).. o varietate a mirodeniilor utilizate în bucătărie. trandafirul este şi un simbol al iubirii. înlesneşte menţinerea castităţii. dar cu ajutorul lui. Ca apa pentru ciocolată. în absenţa mijloacelor de transport de astăzi. sfârâind în focul jertfelor. de când este reconstituită. este un element esenţial al jertfirii. sunt simboluri ale prevederii. în vreme ce. prin faptul că sunt consumate în special iarna. ale Cosmosului. 41 71 Jean Chevalier. de la care se recoltează cu deosebită grijă petalele „încercând să nu te înţepi”69. chiar în cultura mexicană. dar şi „şuvoiul vieţii”. deşi se situează pe poziţia primă în cadrul titlului reţetei.”70 De altfel. Pedro receptorul. dacă este consumat de femei. prepeliţele par insignifiante (de altfel. ele se substitue fazanilor) în raport cu cei „12 trandafiri. a sudului şi a focului.

222 Laura Esquivel. iar prin intermediul personajului său porte-parole Tita. Ca apa pentru ciocolată. Humanitas. 2004. constituiau ingrediente pe care doar pătura socială superioară şi le permitea să le procure. să-l tai bucăţi. La vremea respectivă. lăsându-se totuşi loc preferinţelor individuale. cât şi zahărul. piper. mărunţel şi să-l îndulceşti cu sare şi lasă-l să stea. şi-l fierbe. şi fierbând. Şi când va fierbe mai tare vinul. atunci când. cantităţile sunt clar precizate. pune untdelemn. doar cu volumul Ca apa pentru ciocolată prezintă drept trăsătură comună literaritatea. chiar în structura de suprafaţă a textului ia drept pretext narativ prepararea diverselor mâncăruri. gătitul peştelui (în speţă al ştiucii) nu lasă loc echivocului. Şi după ce va fiarbe câtvaş. Ed. ceapă prăjită. când şi când tot întoarce bucăţile de peşte în vin. însă la fieştecare litră de vin să pui 32 de dram[uri] de zahăr şi 16 de oţet şi sare den destul. Şi aşa îl fierbe până să va ca-ngroşa zeama”»72 Deşi redat în limbajul colocvial al vremii marelui patriot muntean. 72 73 apud Dan Horia Mazilu. nucşoară. grăitor în sensul celor afirmate: «„Să iai peştile dupre ce-l vei griji. piperul şi cuişoarele. Indicaţiile sunt precise. oţet. şi să fie toate bine pisate. Polirom. realizată la peste trei secole distanţă în timp. vectorizând totodată lectura cititorului iniţiat. „şi-a asumat misiunea de a o învăţa ceva la fel de valoros: secretele vieţii şi ale dragostei prin prisma bucătăriei. şi apoi îl fierbe. cuişoare. p. spre exemplu. cât al meseanului căruia îi erau destinate bucatele. zahăr. scorţişoară. nucşoara. Prezentăm astfel reţetarul Curţii brâncoveneşti. * Deşi din punct de vedere gastronomic Cartea regală… se angajează într-un intertext uriaş. dacă Laura Esquivel. ca să să amestice mirodiile. Principesa Margareta porneşte tot de la arta culinară ca pretext literar menit motiveze introducerea portretelor memorabilelor personaje prezente.”73. dar şi să oculteze cititorului neofit literaritatea structurii de adâncime a textului. p. Astfel. Voievodul dincolo de sala tronului.presupune acelaşi rafinament nobiliar ca şi prepararea oricărei reţete din Cartea regală de bucate. Deci pune într-o tingire vin. atât scorţişoara. Bucureşti. întorcând peştile câteodată. iar combinarea acestora în mâncarea de peşte constituie chiar şi astăzi un indiciu al rafinamentului nu doar al bucătarului. fără ca vreuna dintre lucrări să fie şi beletristică. 175 245 . 2003. sarea se pune „den destul”. cimbir. Ed. Iaşi. atuncea pune bucăţile de ştucă în tingire spălate bine.

Ed. Cornelia Rădulescu). Gheerbrant. 2003 Neuman. Laura. Polirom. Bucureşti.. Bucureşti. Studiu psihanalitic al romanului Adela de G. vinuri şi obiceiuri româneşti. Bucureşti. I-III Esquivel. vol. Curtea Veche. Linda. Alain. f.a. Bucureşti. Atelierele Cartea Românească.Bibliografie Chevalier. Voievodul dincolo de sala tronului. Carte regală de bucate. Bucureşti. Artemis. Jean. Principesa Margareta a României. 1998 246 . Dan Horia.). Dicţionar de simboluri. Ed. Iaşi. Univers. Ed. Ed.a. Dan Popescu) Ed. Ibrăileanu. Paideia. 2010 Roman. Poetica postmodernismului (trad. Ed. f. Justin (Dr. Humanitas. Radu Anton. Bucate. 2002 Mazilu. Bucureşti. 2004 Hutcheon. Ca apa pentru ciocolată (trad.

oarecum. Este vorba despre lucrarea intitulată „Studii de literatura feminină”. Romanians. cu ceva timp în urma.” Este la fel de adevărat că însuşi criticul Eugen Lovinescu (altfel susţinător al multor scriitoare) afirmă că „literatura nu e o vocaţie feminină ci bărbateasca” şi. S-a schimbat acum percepţia asupra fenomenului literar feminin? În viziunea Elenei Zaharia Filipas „preocuparea pentru studiile de gen începe încet-incet să dobândească şi în spaţiul cultural românesc o oarecare consistenţă” şi de aceea lucrarea domniei sale realizează o analiză extrem de valoroasă a începuturilor literaturii feminine româneşti. „Gh. space and feeling of fear Un studiu interesant a publicat. but also in other European countries. Bucureşti Abstract Herta Müller. Daniela BĂDESCU Colegiul de Poştă şi Telecomunicaţii. şi încă una de reală valoare artistică. aceea că literatura feminină a stat multă vreme „aruncată la marginea canonului masculin. În cele ce urmează încercăm să continuăm. originally from Romania is currently a valued presence in the German space. Key words: feminine literature. but it is a testament to the experiences of a female soul artist. de aici. oprinduse la perioada comunistă. prezentarea peisajului literar feminin românesc prin aducerea în prim plan a unei 247 . a ideii propuse de autoare ca premisă a lucrării sale:” Conştiinta existenţei unei componente feminine a literaturii române demne de inters şi publicitate s-a materializat foarte puţin de-a lungul celor două secole de literatură română modernă”. This article aims to briefly present a creation that deserves to be read not only because it is a reconstruction of historical periods that have been frightening us. permanentă timp de două secole. Dar şi în prezent. lucrare în care domnia sa pleca de la o veche prejudecată.Herta Müller şi literatura femină de azi Prof. femeile continuă să scrie literatura. Airinei”. d-na Elena Zaharia Filipas. communism.

omul nu este decât o unealtă socială iar romanul nu face altceva decât o radiografie a acestui univers în care „nimicul e slujit cu pompa”. Herta Müller este“ scriitoare germană de origine română” . sau nu (îi este dat) să trăiască într-o lume putredă moral. citim în mai toate prezentările făcute scriitoarei. reprezintă ea (autoarea şi opera) spaţiul românesc? Răspundem “DA” acestei intrebări deşi o mare parte a reprezentanţilor culturii române actuale sunt de cu totul altă părere. „Încă de pe atunci vulpea era vânator” este o superbă alegorie despre supravieţuire într-un univers al durerii şi fricii.personalităţi a literelor contemporane. o lume în care oamenii se împart în două categorii: vânător şi vânat. când „până şi vulpea devine vânător”. universul beznei totalitare a regimului comunist. 248 .distinsă cu un premiu atât de valoros în 2009 pentru “densitatea poeziei şi sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezmoşteniţilor". reprezintă sufletul feminin şi percepţia acestuia asupra vieţii trăite. Întreaga carte este un şir de metafore. a premiului Nobel pentru Literatură. omul din spatele măştii pe care o poartă. Dramatic este însă şirul de întrebări pe care romanul îl pune (superba metaforă ce sugereaza în titlu două ipostaze umane) în legătură cu condiţia omului în comunism atunci când acesta alege. Încă de la început romanul propune o lectură problematizată. În această lume. ar trebui să răspundem unei întrebari cât se poate de fireşti : este opera sciitoarei parte integrantă a literaturii române. mai bine zis. M-aş opri la două dintre operele prozatoarei:”Încă de pe atunci vulpea era vânătorul” şi „Animalul inimii’. deşi „spaţiul” în care se desfăşoară cele două poveşti este total diferit ca modalitate narativă aleasă de autoare. Sigur. efort necesar pentru a recompune ideea din spatele imaginii. sau. în care nu există nici măcar un licăr de speranţă. activă.scriitoarea HERTA MULLERcâştigatoare. înainte de a prezenta activitatea literară a Hertei Muller. o succesiune de parabole care obligă lectorul la un efort suplimentar de gândire şi mai ales de simtire. Ambele creaţii recompun un univers terifiant în care dominant este sentimentul de frică. Poate mai interesant ar fi să analizăm dacă opera ei . în care binele nu îşi găseşte locul. în 2009. E clar că este vorba despre supravieţuire într-o lume a mizeriei interioare.

camera pe care eul narator o împarte cu Lola. re-modelatoare. ar sugera cu totul altceva (să amintim doar mitul zeului egiptean Ptah). Edgar. Este vorba despre patru tineri care trăiesc în comunism. că sensurile sunt mai „facil” de interpretat. Atât: o supersensibilitate. „nararea” în sine deşi titlul. “Când e atâta spaima pe lume” (citatul e din Gellu Naum care deschide cartea) dispariţia prietenilor dragi reprezintă motivaţia şi sursa de energie a actului artistic. Decăderea oamenilor. ba chiar a unei întregi ţări. În imagini expresive şi de o frumuseţe înfricoşătoare. Interesantă şi îngrozitoare în acelaşi timp este metafora „pătratului”. Liviu Drugă (2009) consideră că desi mediul în care se mişcă personajele cărtii este sistemul opresiv al comunismului ceausist. „Animalul inimii”.Aşez aici. conflictele personale. cauza principala a staţionării Nobelului la autoarea de origine română este neîndoielnicul său talent literar. nu remomorarea documentaristă a unei epoci. o poveste despre idealuri sfărâmate. ca o concluzie. tânara care se 249 . distorsiunile etnice (oricum rar menţionate). Kurt şi Georg. a unei lumi plină de spaime. relatează povestea ei şi a altor trei prieteni. tânara de etnie germană. mai ”la îndemână”. Herta Müller reconstituie panorama crudă şi înspăimântătoare a dictaturii şi a unei societăţi distruse până la rădăcină. este redată aici până în cele mai mici detalii – în toată această suferinţă pare că natura însăşi trece de partea terorii. despre condiţia intelectualului tânăr într-un regim în care „a scrie”(poezie. Încă de pe atunci vulpea era vânătorul este probabil cartea cea mai românească a acestei mari autoare de limbă germană. publicat în 1993. un jurnal) înseamnă activitate subversivă şi chiar propria ta condamnare la moarte. Iar spaimele năvălesc peste om oriunde – poate şi acesta este una din cauzele pentru care Nobelul s-a oprit la Herta Müller. Sigur.“ Despre celălalt roman . însă ceea ce surprinde aici este „povestea”. ceea ce Ernest Wichner spunea despre această carte: „O blană de vulpe în apartamentul profesoarei Adina devine un simbol al ameninţărilor unei Securităţi omniprezente pe când regimul începe deja să se clatine. Naratoarea. se poate spune că nu mai îndeamnă la o lectură atât de problematizată. N-am simtit ca importante în această carte “condamnarea comunismului’. angajările politice. metaforic. în regimul totalitar ceauşist şi care îşi trăiesc drama în România şi chiar în afara ei. miza romanului stă în felul în care sensibilitatea individului se implică în viaţa din jur. Etalarea acestei senzoriale înţelegeri oferă spectacolul cărtii.

Ed. Încă de pe atunci vulpea era vânător.blogspot. Zaharia. Studii de literatură feminină. Ed. ci pentru că este o mărturie a trăirilor unui suflet de femeie-artist. 2003 Liviu. 2009 Muller. o creaţie care merită să fie citită nu doar pentru că este o reconstituire a unei perioade istorice înspăimântătoare prin care am trecut noi.com/2009/11/animalul-inimii-hertamuller. românii. Herta. Animalul inimii.Paideia. Animalul inimii – cărţi. Herta. Acest articol nu şi-a propus decât să prezinte foarte pe scurt. Polirom. Drugă. Este acest pătrat simbolul unei lumi ce îngrădeşte orice libertate a individului ce trăieşte în el? Răspunsul pe care romanul îl propune în finalul său este:DA. Humanitas.html 250 . Ed. cadre şi concepte.sinucide şi care lasă un jurnal-„document” pe care cei patru îl citesc după moartea ei. 1996 Filipas. Putem considera aceasta mărturie punct de plecare pentru a argumenta faptul că opera Hertei Müller aparţine deopotrivă literaturii române şi literaturii universale? Este o întrebare la care probabil timpul va fi acela care va da un răspuns unanim acceptat. Autoarea însăşi a mărturisit că a scris acest roman în amintirea prietenilor români ucişi sub regimul „Ceauşescu”. Elena. Bibliografie Muller . 2009 – sursă online: http://liviudruga.

bazat două sentimente extrem de importante pentru această colaborare: fidelitatea şi constanta relaţiei noastre. rădăcina acestuia a fost elanul de solidaritate de la începutul anilor ’90 şi marele entuziasm al multor colectivităţi locale franceze. în cadrul cooperării descentralizate. Al treilea factor este acela al complementarităţii şi diversităţii acţiunilor înregistrate”. dintre care peste 200 au beneficiat de finanţare din partea Statului francez. descentralization. the process of Francophonie unites the two peoples. Punerea în aplicare a descentralizării de mai bine de 20 de ani a permis colectivităţilor franceze să dobândească cunoştinţe şi o vastă 251 . Cornelia DORÎNGA Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. partnerships. Projects and actions developed to be aimed at meeting the needs of local communities in a manner that will ensure the participation of civil society and local and central public institutions for the achievement of the objectives.Francofonia şi cooperarea descentralizată franco-română Prof. Keywords: cooperation. fragment din discursul Excelenţei Sale Ambasadorul Franţei în România. Airinei”-Bucureşti Abstract The article examines the French-Romanian decentralized cooperation and partnerships concluded as part of a common history. „Există trei factori care au asigurat acest succes : în primul rând factorul uman. În mod incontestabil. Cluj Napoca. în special. acţiunea internaţională a departamentelor franceze s-a dezvoltat considerabil. Herve BOLOT. international agreements Cooperarea descentralizată franco-română cuprinde peste 600 de parteneriate. Al doilea factor se situează pe plan instituţional şi administrativ. Tările noastre au cunoscut evoluţii paralele în ceea ce priveşte raportul dintre Stat şi cetăţeni… . la deschiderea Forumului cooperării descentralizate. după cele din Marea Britanie. este una dintre cele mai importante şi de succes acţiuni duse de către colectivităţile locale în străinătate. Germania şi Italia. 25-26 noiembrie 2006 De mai bine de 10 ani.

experienţă în materie de gestiune publică. structurilor asociative ale autorităţilor publice locale din cele două ţări. ceea ce constituie o reuşita a cooperării descentralizate franco-romane şi subliniază actualitatea tradiţiei de prietenie franco-română. Primarul Municipiului Baia Mare. permiţând astăzi să se acţioneze într-un mod mai structurat în domeniul cooperării. Iaşi (21-23 septembrie 2002) şi Sinaia (5-6 mai 2003). Iniţiativa este lăudabilă. acest forum al cooperării descentralizate franco-române.reprezentanţi ai colectivităţilor locale şi reprezentanţi ai organizaţiilor non-guvernamentale. Alt Forum a fost organizat la Cluj-Napoca. precum şi acţiunile pe care le facem împreună reprezintă modele de colaborare la nivel european pentru multe ţări » Cristian ANGHEL. în noiembrie 2005. s-a organizat prima ediţie a Forumului cooperării descentralizate (« les assises de la cooperation décentralisée ») la Villefranche-de-Rouergue – Franţa. cadre teritoriale. Diverse întâlniri ale actorilor cooperării descentralizate francoromane au fost organizate în România cu sprijinul Ambasadei Franţei şi colectivităţilor teritoriale din România : la Timişoara (4-5 iulie 2001). care permit colectivităţilor locale din cele doua ţări să întreprindă acţiuni şi proiecte durabile. Ca urmare a acestor întâlniri naţionale. In începutul cooperării descentralizate franco-romane a contant şi un puternic sentiment de solidaritate care a condus colectivităţile franceze sa-si aducă aportul în deschiderea României după evenimentele din ’89. numărul fiind în raport cu creşterea importanţei şi consistenţei proiectelor comune. majoritatea parteneriatelor transformându-se în cooperări mult mai structurate. la fel şi reprezentativitatea : aleşi locali. care poate fi considerat ca fiind al doilea Forum al cooperării descentralizate franco-române. « Este deja o tradiţie ca o dată la doi ani ăa organizăm alternativ în Franţa. Alba Iulia (mai 2006). în septembrie 2003. după cel de la Villefranche-de-Rouergue. Preşedintele Federaţiei Autorităţilor Locale din România intervenţie în cadrul forumului La întâlnirea de la Cluj Napoca din 2005 au fost reuniţi peste 300 de participanţi . Cred eu căa această relaţie dintre structurile noastre. 252 . Acest entuziasm s-a menţinut şi ulterior. Numărul participanţilor prezenţi la aceste întâlniri este unul important. respectiv în România. dar în egală măsura. reprezentanţi ai guvernelor celor două tări. care reunit un număr mare de participanţi francezi şi români şi a permis identificarea perspectivelor pentru acţiunile comune. ea aparţine celor doua guverne.

Vicepreşedintele Consiliului General Manche. putem aprecia că pe parcursul cooperării româno-franceze. politici locale şi regionale. sociale.acţiunile cooperării descentralizate sa fie construite în jurul unor proiecte adevărate de dezvoltare. uniforme şi echilibrate. descentralizarea şi autonomia locală. reprezentanţi ai colectivităţilor locale. Scopul acestor întâlniri este şi o ocazie de bilanţ. de promovare a activităţii colectivităţilor locale. culturale. S-a dorit ca Forumul organizat la Cluj Napoca să dea un nou elan cooperării franco-române. membrii asociativi sau ai societăţii civile). avem o organizare teritorială similară şi casa noastră mamă se numeşte Europa» fragment din intervenţia dlui Gilles QUINQUENEL. priorităţilor şi modului de evaluare şi comunicare să se facă de comun acord pentru a ajunge la proiecte împărtăşite şi o coordonare reală între actorii implicaţi (fie ei reprezentanţi ai statului. francofonia ne uneşte. s-a conturat un set de principii în baza cărora s-au dezvoltat activităţi menite să conducă la atingerea graduală a obiectivelor acordului de cooperare. care asigură un caracter permanent al activităţilor desfăşurate de parteneri. educaţie. 3. dar şi de apropiere între ONG şi colectivităţile locale. urbanism. după cum urmează: 1. condiţii indispensabile unei bune cooperări. ale legislaţiilor 253 .principiul continuităţii.principiul democraţiei şi legalităţii în baza căruia întreaga activitate de cooperare se desfăşoară cu respectarea prevederilor Constituţiilor celor doua ţări şi a reglementărilor Europene. Reprezentantul Adunării Departamentelor din Franţa (ADF) Privind retrospectiv. Aceasta şi datorită faptului că « împărtăşim o istorie comună. care sa angajeze colectivităţile locale în vederea înscrierii cooperării ca fiind un adevărat proiect politic al teritoriilor reprezentate -definirea obiectivelor. de definire a axelor şi priorităţilor de colaborare.principiul abordării globale. patrimoniu. ceea ce presupune utilizarea unor metode şi tehnici variate care se încadrează în concepţia de regionalizare şi mondializare a relaţiilor administrative. economice. utilizând experienţa dobândita anterior.In cadrul întâlnirilor generale « assises de la cooperation décentralisée » au fost dezbătute numeroase teme. cu privire la acţiunile în care cooperarea descentralizată intervine : sociale. educaţionale şi altele între comunităţile locale. dezvoltare durabila. într-un demers de dezvoltare durabilă pentru ca : . 2.

Carta cooperării descentralizate şi a dezvoltării durabile inţiativa CUF.org Ghidul cooperării descentralizate franco-romane.cuf. SCAC.principiul dezvoltării durabile în baza căruia proiectele şi acţiunile dezvoltate trebuie să urmărească satisfacerea nevoilor comunităţilor locale într-o manieră care va garanta libertatea de decizie a viitorilor aleşi. 5. Bucureşti. Comitetul 21. AFCCRE.ambafrance. 2006. 32.principiul transparentei şi participării în baza căruia elaborarea şi implementarea strategiei de cooperare se face în mod transparent cu participarea societăţii civile alături de instituţiile publice locale şi centrale pentru realizarea obiectivelor asumate. p. Bibliografie Comunicate de presaă ale Ambasadei Franţei la Bucureşti 2002-2006.fr 254 . precum şi a prevederilor tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care Franţa şi România sunt părţi semnatare 4. www.naţionale şi europene. www.

and experiences of artists.. balance lost. où règne mon pois laudace. culture „C'est sur ton ciel pur que mes premiers ont vu fuir des premiers nuages. scriitori au lăsat în fiecare țară europeană.a peisajelor.urme valoroaseale geniului lor.sau în spații naturale mirifice. artiști. Târgovişte (Dâmboviţa) Abstract The trip is synonymous with a rediscovery of self. valuable trace their genius.istorie și tradiție. values. Grădiniţa Rază de Soare.Există o legătură foarte veche între umanitate. the writers show that they left their own lives (daily living).mais la bonté naive de la nature:je suis chez mai. scientists.o acțiune finalizatăprin povestirea.locul de origine ori cel de ședere a constituit pentru om o legătură cu veșnicia. oameni de știință.a textelor. Honoré de Balzac.le grandiose. E minunat când se crează legături de comunicare între om și contextul de referință spațiu-timp. Călătoria fizică și descoperirea reprezintă momente foarte importante pentru cunoașterea naturii și culturii locurilor..istorie..sensibilitatea lor și spiritul epocii lor.Evidențierea pluralității relațiilor dintre acești doi poli reprezintă posibilitatea unei revigorări a relațiilor și cei care.Din păcate în contemporaneitate. their sensitivity and spirit of their age.din diferite motive locuiesc acolo(rezidenți.Voiajul fizic devine ocazia unui voiaj intelectual și afectiv în artă.știință.. artists. to find harmony. Great personalities. Mariana CROITORU Centrul CRED.turiști). Keywords: heritage. writers have left every European country. space...sufletul oricărui loc Prof.realitatea virtuală încearcă să le erodeze treptat.ton air est plus parfums qui celui que je respirai.. time. Mari personalități. mon aîme est plus en harmonie avec tes sites charmant. 255 .locuri. Oui..cu ajutorul imaginilor. Din vremuri imemoriale.a unei experiențe unice în locuri cruciale ale culturii.Patrimoniul cultural şi natural.cu timpul și spațiul.

Călătoria este o fascinație și o metaforă existențială,ca și cum limita dintre țărm și mare,ne-ar îndemna să reflectăm la enigmele propriei vieți. Călătoria este sinonimă cu o redescoperire a sinelui,iar experiențele artiștilor,ale scriitorilor arată că și-au părăsit propriile vieți (traiul de zi cu zi),pentru a găsi armonia,echilibrul pierdut. Călătorul descoperă nu numai spiritul locului, dar redescoperă propriul său suflet.Într-un peisaj montan,de exemplu,trăirile emoționale sunt profunde,iar gândurile se îndreaptă ancestral. „Descălecătorii au venit de la munte.De nicăieri nu ai mai clară viziunea sensurilor,decât de la munte.Muntele inspiră simțiri grandioase (Zaharia Sângeorzan).Formula „oameni și locuri definește o profundă legătură între sufletul locului și spiritualitate,un conglomerat realizat prin comuniunea oamenilor cu natura,cu tradițiile și cultura locurilor.Se știe că„omul sfințește locul ,dar și locul îl „sfințește pe om la rândul său.A cunoaște spiritul locurilor și mentalitatea oamenilor a reprezentat fir călăuzitor atât pentru reporteri de marcă,scriitori,istorici dar și pentru diplomați,oameni de cultură și oameni obișnuiți. Veșnicia poate fi tradusă prin păstrarea și evident transmiterea tradiției.Despre tradițiile românilor Lucian Blaga spunea: „Tradiția noastră e fără vârstă,ca frunza verde .Cultura noastră românească a fost solidară cu orizontul spiritualității folclorice.Această solidaritate a fost menită să promoveze posibilitățile de creație ale poporului nostru.Din vremuri străvechi,neamul nostru românesc și-a concentrat forțele lui de creație aproape exclusiv în universul spiritualității populare.Istoria a silit neamul românesc să-și adâncească propriile sale tradiții latine și pro-latine împiedicându-ltotodată să participe la mișcarea culturală inaugurată de Renaștere și Iluminism.Pentru că istoria i-a fost potrivnică,geniul popular sa solidarizat cu acele realități vii pe care niciun șuvoi potrivnic nu le poate atinge:Cosmosul și ritmurile cosmice.Este deja cunoscut faptul că strămoșii românilor erau deja creștini,în timp ce neamul românesc„se plăsmuia întra catastrofe istorice .Astfel simpatia față de Cosmos,atât de specifică geniului românesc nu poate fi catalogată drept un sentiment păgânesc – ci ca o formă a spiritului liturgic creștin.Multă vreme s-a crezut că sentimentul Naturii și solidaritatea cu ritmurile cosmice trădează o spiritualitate necreștină.Această prejudecată era generată de o insuficientă cunoaștere a creștinismului ,mai ales a celui răsăritean,care a păstrat în întregime spiritul liturgic al primelor

256

veacuri.Pentru noi,românii,spiritul creștin a considerat totdeauna Cosmosul ca fiind o creație alui Dumnezeu,iar ritmurile cosmice au fost comparate cu o liturghie sfântă.Solidarizați spiritualicește cu Natura, românii au prelungit până în zilele noastre„acea magnifică încercare de încreștinare a Cosmosului (Mircea Eliade). Dacă ținem seama de ceremonialul pascal,de exemplu,devine simplu de înțeles cât de solidară este Natura cu misterul cristologic:Natura toată este cernită în Săptămâna Patimilor,dar renaște triumfătoare prin învierea lui Isus.Această liturghie cosmică este regăsită în folclorul românesc.Poporul român s-a retras în el însuși,s-a concentrat asupra propriilor tradiții,apărându-se împotriva popoarelor (influențelor potrivnice).Astfel românii au păstrat,au adâncit și au valorificat o viziune creștină a Naturii,așa cum fusese ea exprimată în primele secole ale creștinismului.Se poate spune pe bună dreptate că arhaismul și conservatorismul folclorului românesc au salvat un patrimoniu care aparținea creștinismului în genere,dar,pe care procesele istorice l-au anihilat.Cle mai bune exemple pentru a înțelege că spiritualitatea populară românească este solidară cu liturghia cosmică sunt baladele populare„Miorița și „Meșterul Manole .Aceste creații reprezintă piese de aur ale patrimoniului cultural,al spiritualității românești,sunt valori ale geniului creator popular. Creaţia spiritualităţii populare arată constantele geniului creator românesc.” Acolo unde moartea e încă valorificată ca o nuntă, izvoarele spirituale sunt intacte” (Mircea Eliade). De-a lungul timpului, aproape tot ceea ce a dat mai bun geniul românesc, l-a dat pe nivelul creaţiei folclorice. În orizontul spiritual care este propriu folclorului trecerea timpului este comparată cu apa care trece, iar tradiţiile reprezintă pietrele:”Apa trece, pietrele rămân”. Pietrele semnifică imaginea arhitipică a realităţii antologice. Când sfintele sărbători de iarnă bat la poarta sufletelor noastre de români, fiecare dintre noi se întoarce în povestea de iarnă a copilăriei. Iarna copilăriei, de-o veşnicie deapănă poveşti. În iarnă, povestilor ascultate cândva la gura sobei devin fotografii făcute cu inima, imagini în care apar bunicii ori părinţii plecaţi în iarna veşniciei. În iarnă, aproape de

257

Sfintele Sărbători, tradiţiile ne cheamă cu şoapta vântului dintre ACUM şi ALTĂDATĂ. Cu smerenie ne închinăm amintirilor din iarna copilăriei. Pe acest fir (al amintirilor) călăuză este pâlpâiala timidă a lumânării aprinse lângă coşul cu covrigi. Aşa începea colindul în copilăria mea. Bunicul spunea că Irod poruncise să fie ucisi pruncii..., şi de aceea copii primesc la colind mere, covrigi, nuci … aşa spunea el. În noaptea amintirii, luminată de strălucirea zăpezii ori de licărul stelelor, parcă drumul nu mai era drum, ci un pod de argint, sclipitor, care ducea, parcă spre o grădină a Edenului. Noi copiii, parcă nu mai eram cei din fiecare zi, părea că suntem nişte îngeri. Oricum eram cuminţi şi fericiţi. Ca în colindele străvechi “parcă se coboară” acea pace a serilor de colind de altădată, ne-nvaluie şi acum la ceas de Sfinte Sărbătoari. Ideea pe care doresc aici să o evidenţiez este aceea că “sufletul locului se îngemănează cu sufletul omului, care, copil fiind cândva, a luat cu sine prin lume Sfinţenia copilăriei. Fiecare iarnă a copilăriei am trăit-o ca pe o poveste. Personajele bune erau toţi cei apropiaţi, iar personajele rele nu erau plăsmuite niciodată, de teamă să nu apară. Minuni se întâmplau: începeau “ pe la cântători”, când veneau copii mari cu “Steaua”, când sărutam icoana în Ajun. Minunea se continua în somnul adâncit de mirosul bunătăţilor pregătite. Am visat că fiecare copil are o stea, şi că pe drumul stelelor vine Crăciunul. Era întruchiparea văzută în icoane, la Sfânta Biserică.Peste ani uitarea nu se poate aşterne, căci cea ce un copil a fotografiat cu inima, rămâne în veşnicie. Tradiţiile înseamnă nemurire, integrare de valori, fac parte din patrimoniul nostru cultural. In concluzie patrimoniul nostru cultural integrează valori ce aparţine şi folclorului, într-o varietate de manifestări. Nu întâmplător şi literatura noastră îşi are origine în folclor. Alături de patrimoniul cultural, patrimoniul natural, defineşte “ l'âme de lieu”. Într-un loc încărcat de istorie, aşa cum este Târgovişte, şi-au pus amprenta personalităţi de seamă ale religiei, literaturii şi artei, istorici de renume. ”Curtea Domnească” de altădată, străjuită de Turnul Chindiei parcă par că trezesc ecourile unor vremi apuse. În spiritualitatea şi conştiinţa târgoviştenilor sunt puternic împregnate imagini ale voievozilor şi domnitorilor, dar şi ale sfinţilor canonizaţi, pentru care au manifestat evlavie, până în zilele noastre. Primul sfânt canonizat pe pământ românesc a fost Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Tării Româneşti, care şi-a manifestat cu putere, darurile sale divine, aici, pe aceste meleaguri. A promovat întotdeauna buna şi necesara colaborare între credinţă şi cultură,

258

adresând îndemnuri pentru tipărirea de carte. Istoria a aratat că roadele îndrumării sale duhovniceşti s-au văzut cel mai bine în viaţa şi activitatea Sfântului Voievod Neagoe Basarab, primul mare erudit. Prin scrierea sa “ Învăţăturile catre fiul său Teodosie” promovează o politică statală autentic creştină, întemeiată pe valorile fundamentale şi nepieritoare ale Evangheliei.

Ca o concluzie, Mircea Eliade atribuie sufletului fiecărui loc „sufletul neamului, care este înpărtit în spiritualitatea oamenilor din cele mai vechi timpuri şi până azi”. Noi suntem sufletul locului. Ţara noastră este un loc “binecuvântat de Dumnezeu, iar noi românii ne tragem seva de la pământenii Daciei de demult, care au făcut din acest loc hotar al împărăţiei basmului, iar din credinţă si-au făcut o lege”.

Bibliografie M.Eliade, Profetism românesc, Ed. Roza Vânturilor, Bucureşti, 1990 Viaţa Sfântului Ierarh Nifon, Arhiepiscopia Târgoviştei, 2010 Cugetări şi reflecţii despre cultură şi civilizaţie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1984 H.de Balzac, La Loire et les collines de la Touraine, journal Z.Sângeorzan, Teme fundamentale (M. Sadoveanu), Ed. Minerva, Bucureşti, 1976 P.Nistor, A.Bogdan Ceobanu (coord.), Diplomaţie şi destine diplomatice în lumea românească, Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2011 C. Sandache, Literatură şi politică: Paul Morand , sursă online: http://www.dacialiterara.ro/6-2010/DL-06-2010.pdf

259

Spaţiul românesc şi influenţa elenă Lect. univ. drd. Adina BARBU -CHIRIMBU Facultatea de Litere, Universitatea „ Spiru Haret” Abstract This article discusses the Greek influence on Romanian culture, trying to prove that this is one of the most stable, strong, long and not least beneficial foreign influences on our culture. Preferential relations between Greek and Romanian are based on spiritual affinity, religious, cultural followed the natural course by World War II. After the Revolution of 1989, there was a new beginning of the cultivation of traditional Romanian-Greek relations, a new development of the expression of ethnic Greek, learning the ancient Greek and a powerful rediscovery of Greek ethnic identity. Key words: Greek, identity, culture, Romanian civilization

Chiar şi o simplă privire asupra devenirii noastre istorice relevă o strânsă şi permanentă legătură între poporul român şi cel grec. De la perioada veche invăluită în legendă de când datează povestea Insulei Şerpilor – cunoscută în antichitate ca insula lui Ahile până la povestea mult mai nouă a Jocurilor Olimpice moderne reînviate de Ev. Zappas – român de origine greacă, de la pământul primitor şi noua patrie reprezentată de Ţările Române pentru greci după căderea Constantinopolului până la reluarea strânselor legături între Grecia şi România după 1989, istoria grecilor şi a românilor se întâlnesc şi se împletesc întotdeauna în mod pozitiv şi ascendent. „Nici un al popor nu a avut o influenţă atât de constantă şi de benefică asupra noastră precum grecii. Dar – se întreabă cercetătoarea Georgeta Filitti, distinsă fiică a poporului grec şi promotoare a culturii acestuia in România – ce i-a făcut pe geto-daci apoi pe români, mai întotdeauna in stare să se scuture de năvălitori, de intruşi, să-i primească pe greci, sa le folosească alfabetul, cum atestă o inscripţie din sec. III î. Hr., să

260

se inteleagă de cele mai multe ori cu ei, să găsească instinctiv acele modele de cooperare râvnite de toate popoarele în căutarea păcii universale?”74 Originile legăturilor româno-elene se găsesc în zorii istoriei, în îndepărtata Preistorie. În neolitic, apoi în epoca bronzului în nenumărate situri arheologice de pe teritoriul ţării noastre au fost descoperite artefacte aproape similare cu cele descoperite la Mycene, Kakovatos, Ciclade. La rândul ei, ceramica de provenienţă greacă sugerează intense relaţii de schimb cu corăbierii greci care ajungeau în ţinuturile pontice, aşa cum reiese din versurile primilor poeţi greci. „Theogonia” lui Hesiod, datată – ca şi faimoasa legendă a argonautilor – din secolul 8 î.Hr. mentiona Istrul iar poetul Arktinos din Milet amintea insula Leuke75. În Antichitate, dorinţa de aventură şi de colonizare a unor noi teritorii i-a mânat pe greci până catre gurile Dunării; aici ridică cetăţi pe ţărmul Mării Negre (ca de altfel în tot bazinul acesteia) şi în Dobrogea, făcând această zonă să pulseze de o viaţă economică şi culturală deosebită. Izvoarele arheologice stau mărturie acestui lucru. Grecii ne-au oferit cele mai vechi informaţii despre strămoşii noştri, istoricii greci antici facând referire la triburile de la nordul Dunării; lui Herodot îi datorăm cea mai cunoscută descriere a geţilor, numiţi de acesta “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Tot grecilor le datorăm fondarea cetăţilor Tomis, Callatis, Istros (Histria); podul lui Traian de peste Dunăre este opera grecului Apollodor din Damasc. Datorăm aceluiaşi faimos arhitect antic grec monumentul considerat în unanimitate de specialişti actul de naştere al poporului român – Columna din Forul lui Traian din Roma. Adoptarea creştinismului ca religie comună va face martiri în rândul ambelor popoare. In necropolele de la Basarab sau Niculiţel se găsesc înmormântaţi geţi şi greci, fraţi întru aceeaşi credinţă care îi va uni vreme de secole. Grecii ne-au oferit cele mai vechi informaţii despre strămoşii noştri, istoricii greci antici facând referire la triburile de la nordul Dunării; lui Herodot îi datorăm cea mai cunoscută descriere a geţilor, numiţi de acesta “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Tot grecilor le datorăm fondarea cetăţilor Tomis, Callatis, Istros (Histria); podul lui Traian de peste Dunăre este opera grecului Apollodor din Damasc. Datorăm aceluiaşi faimos

74

Filitti, Georgeta, „Cuvânt înainte” la lucrarea Paulei Scalcău “Elenismul în România. O istorie cronologică”, Ed. Omonia, Bucureşti, 2006, p.5 75 Actuala Insulă a Şerpilor

261

arhitect antic grec monumentul considerat în unanimitate de specialişti actul de naştere al poporului român – Columna din Forul lui Traian din Roma. Multe cetăţi geto-dace au fost construite după planurile unor arhitecti greci iar alfabetul grec este folosit în Dacia. Majoritatea monumentelor religioase din provincia romană Dacia sunt dedicate unor zeităţi greco-romane iar iconografia de la inceputul primului mileniu d.Hr. are ca temă principală mitologia greacă. Nu putem continua sa vorbim despre secolele urmatoare fără a-l aminti pe istoricul Dio Cassius, provenind dintr-o familie de aristocraţi greci, autorul unei istorii de dimensiuni impresionante a Romei, în care îi aminteşte pe geto-daci. Apariţia şi răspândirea creştinismului în Dacia se leagă tot de prezenţa greacă. Gemma datând din secolul al II-lea d.Hr. descoperită la Constanţa în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (şi aflată în prezent la British Museum) are gravate pe ea scena răstignirii şi cuvântul simbolic ichtis în greceşte, fiind considerată drept mărturia cea mai veche a prezenţei creştinismului în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Nu lipsit de importanţă ni se pare să îl amintim pe învăţatul grec Dionisie cel Mic, născut in secolul VI pe teritoriul Scythiei Minor, creatorul sistemului cronologic ce porneşte de la naşterea lui Hristos şi folosit astăzi în întreaga lume. Timp de mai bine de un mileniu, Imperiul Bizantin – şi prin el cultura elenă – a reprezentat cea mai importantă sursă de influenţă în întreaga zonă orientală a Europei. O dată cu ridicarea „celei de-a doua Rome”, a Constantinopolului, cultura bizantină se răspândeşte inclusiv în spaţiul de la nordul Dunării şi va rămâne o influenţă permanentă în acest teritoriu timp de multe secole, teritoriu devenit o prelungire a Elladei. În secolele X-XI prezenţa meşterilor bizantini în spaţiul românesc e atestată de ornamentele specifice de pe capitelurile de piatră ale cetăţilor de la Dăbâca, Alba Iulia, Slon (Prahova) sau Moldoveneşti (Cluj), de literele greceşti cu care erau însemnate cărămizile, de provenienţa bizantină a materialelor de construcţie şi de modul în care sunt îmbinate. Cucerirea Constantinopolului în 1204 de către cavalerii celei de-a patra cruciade declanşează emigrări importante ale grecilor către zona dunăreano-pontică. Prelaţi de origine greacă ajung să fie o prezenţă des întâlnită la nordul Dunării. La începutul secolului al XIII-lea cneazul Balea şi urmaşii săi aveau un episcop de rit grec iar către sfârşitul secolului întemeierea

262

Mitropoliei de la Vicina reprezintă o strângere a relaţiilor între statele feudale române şi Imperiul Bizantin. Această nouă Mitropolie va fi păstorită de ierarhi greci: Teodor, despre care izvoarele istorice menţionează că a participat la un sinod în capitala imperiului în 1285, Luca, Macarie, Iachint. Integrarea civilizaţiei româneşti în cea sud-est europeană de influenţă bizantină se simte cu precădere în arhitectura religioasă, încă din secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, pentru a culmina în secolele al XV-lea şi al XVI-lea. În secolul al XIV-lea, formaţiunile statale româneşti, aflate la începutul organizarii lor, stabilesc relaţii politice cu Bizanţul; Dobrotiţă, întemeietorul statului dintre Dunăre şi mare primeşte în 1357 titlul de despot, cea mai înaltă demnitate la Curtea bizantină, din partea împăratului Ioan V Paleologul pe care îl susţinuse împotriva rivalului său Ioan VI Cantacuzino. El însuşi căsătorit cu o aristocrată constantinopolitană, Dobrotiţă intră în relaţii de rudenie cu împaratul bizantin prin căstoria fiicei sale cu moştenitorul împăratului. Către sfârşitul secolului, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân sunt menţionaţi primii dregători greci în Muntenia; tot in aceeaşi perioadă prezenţa grecilor la curtea domnească se face simţită şi în Moldova. În secolele ce vor urma prezenţa greacă se va intensifica nu numai la nivel politic ci şi - mai ales – în sfera religioasă. Încă înainte de mijlocul secolului al XV-lea atât pe scaunul mitropolitan al Munteniei cât şi al Moldovei se află înalţi prelaţi de origine greacă. În momentul prăbuşirii Constantinopolului în 1453, mitropolitul grec al Moldovei, Ioachim, îi îndeamna printr-o enciclică pe toţi creştinii să îi ajute pe fraţii lor fugiţi din faţa urgiei turceşti. Începând cu această dată emigraţia greacă spre Ţările Române se intensifică, impactul prezenţei greceşti asupra vieţii economice, politice, culturale a acestora intensificându-se în secolele următoare. În familiile domnitoare române se continuă politica de înrudire cu bizantinii. În paralel, toţi domnitorii români ajută cu daruri bogate mănăstiri din Orient sau de la Muntele Athos. Fenomenul de pătrundere a elementului cultural grec în Tările române atinge un punct culminant la sfărşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de-al XVIII-lea, în timpul domniei lui Brâncoveanu şi va rămâne la un nivel ridicat pe tot parcursul secolului al XVIII-lea marcat de prezenţa domnitorilor fanarioţi. Încă din prima parte a secolului al XVII-lea în Principatele Române se constituie şcoli cu predare în limba greacă. „Profesori, filosofi, preceptori, secretari domneşti, medici, jurişti din spaţiul de expresie grecească se refugiază la Bucureşti şi Iaşi. Toţi aceşti greci care

263

dau strălucire învăţământului, tiparului, practicării diferitelor profesiuni liberale sunt nişte cosmopoliţi. S-au format in marile universităţi italiene, la Ioannina, la Constantinopol; îi ajută pe domnii români să-şi constituie biblioteci ce vor fi curând invidiate de occidentali. Această pleiadă irepetabilă de invaţaţi greci, susţinuţi din plin de domnii pământeni, apoi de cei fanarioţi are meritul de necontestat de a fi introdus Principatele Române, fie şi vremelnic, în sistemul de valori academice creatoare, de rezonanţă europeană.”76 Nu trebuie să ignorăm sentimentul de împamântenire atotputernică a grecilor încercat de contemporani în secolele respective; uneori aceştia reacţionează însă răscoalele antigreceşti şi măsurile restrictive luate de unii domni la adresa grecilor nu au urmări semnificative. Perioada de maximă afirmare a elenismului în Tările Române rămâne cel al domniilor fanariote. Folosit de Imperiul Otoman ca mod de supunere şi administrare eficientă a provinciilor româneşti cu ajutorul unor funcţionari greci, provenind în majoritate din cartierul constantinopolitan Fanar, sistemul a funcţionat – cu părţile lui pozitive şi negative – timp de un secol. Deşi istoriografia din secolele urmatoare, influenţată de curentul naţionalist care va domina întreaga Europă s-a grăbit să prezinte perioada fanariotă în cele mai negre culori nu putem ignora faptul că secolul al XVIII-lea a reprezentat zorii modernitaţii pentru Principatele Române, principii fanarioţi contribuind în mod decisiv la desprinderea de medieval şi intrarea în modern a provinciilor pe care le conduceau. Considerăm important să subliniem această diferenţă între imaginea pe care grecii fanarioţi au avut-o în epoca în care au condus Muntenia şi Moldova şi imaginea profund negativă, denigratoare creată după consumarea efectivă a acestei perioade din istoria noastră77. Fără a încerca să ignorăm aspectele negative inerente ale epocii fanariote este totuşi evident ca aceasta a avut certe elemente pozitive, benefice pentru Tările Române. Nu trebuie să uităm faptul că introducerea de către otomani a sistemului de guvernare prin intermediul înalţilor dregători greci proveniţi în majoritate din cartierul Constantinopolitan al Fanarului a reprezentat

76

Filitti, Georgeta, Cuvânt înainte la lucrarea Paulei Scalcău, “Grecii din România”, Ed. Omnonia, Bucureşti, 2003, p. 8-9. 77 Istorici ca Bălcescu, Quinet, Kogălniceanu, Bariţiu se încadrează în acest curent.

264

varianta cea mai puţin negativă pentru viitorul Principatelor Române, alternativa fiind transformarea acestora în paşalâcuri. Guvernarea prin intermediul grecilor fanarioţi a permis Moldovei şi Munteniei să îşi păstreze un grad destul de însemnat de indenpendenţă, susţinut chiar şi de unii dintre principi – care, deşi străini, ajung să acţioneze în favoarea noilor lor patrii adoptive vremelnice. Despoţi luminaţi, cu o educaţie inaltă, grecii fanarioţi au introdus reforme care au schimbat faţa Principatelor. Majoritatea celor 32 de domni fanarioţi se dovedesc buni administratori, codificând şi modificând în sens iluminist raporturile sociale, creând o administraţie provincială eficientă, fiind de asemenea preocupaţi de urbanism şi fondatori şi sprijinători de şcoli, spitale, tipografii, lăcaşuri de cult. Aceastia au operat restructurarea instituţiilor, au introdus şcolarizarea şi salarizarea slujbaşilor, au produs legislaţie nouă şi modernă, au reformat fiscalitatea, au desfiinţat şerbia78. Este suficient sa amintim faimoasa Constituţie din 1746 a lui Constantin Mavrocordat, publicată în “Mercure de France”, anterioară cu aproape cinci decenii măsurilor juridice şi administrative care au reformat Franţa începând cu 1789. Este de asemenea de remarcat că principii greci din secolul luminilor au fost atât consumatori cât şi producători de cultură. Au încurajat istoriografia şi au fost ei înşişi scriitori dăruiţi cu talent, ca Nicolae Mavrocordat, Nicolae Caragea sau Alexandru Hangerli. Dominatia culturală greacă nu a reprezentat în secolul al XVIII-lea un proces forţat. Aşa cum vom remarca în primul capitol al acestei lucrări, în mod paradoxal aceasta nici macar nu atinge un apogeu în epoca fanariotă ci în cea premergatoare acesteia.79 Prezenţa greacă era deja de multe secole o realitate puternică în peisajul cultural al Tărilor Române şi va rămâne aşa şi după încheierea epocii fanariote, când cele două popoare, grec şi român găsesc noi puncte de afinitate. Români şi greci vor lupta contra unui duşman comun, Imperiul Otoman, susţinându-se reciproc în lupta de eliberare naţională, şi paşind în modernitate în acelaşi timp.80 După un oarecare recul în perioada

Djuvara, Neagu – „Intre Orient şi Occident. Tările române la începutul epocii moderne”, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2009, p. 64, p.71. 79 Ne referim in special la cultura scrisă. 80 Cf. Bouchard, Jacques – „Les grecs phanariotes et la formation de la conscience nationale roumaine ”, în „Închinare lui Petre Năsturel la 80 de ani”, volum îngrijit de Ionel Cândea şi Paul Cernovodeanu, Brăila, 2003 , p.3

78

265

conflictului dintre Alexandru Ipsilanti şi a Păcii de la Adrianopol, o dată cu liberalizarea comerţului pe Dunăre numărul grecilor care aleg să se stabilească în Principate este din nou în creştere. Negustori, marinari, mesteşugari, foşti luptatori în războiul pentru independenţa Greciei se stabilesc în nenumărate oraşe din Muntenia şi Moldova, contribuind la inflorirea vieţii economice şi culturale a acestora. “La inţiativa comunităţilor greceşti – remarcă cercetătoarea Paula Scalcău – se constituie acele organisme care îi vor defini mai apoi din punct de vedere identitar: publicaţiile diverse, societăţile, bisericile consulatele. La a doua generaţie acest val de după războiul pentru independenţa Elladei dă profesori, avocaţi, artişti, ziarişti, medici, mari proprietari preocupaţi mai puţin de grecitatea lor şi mai mult de afirmarea socială într-o Românie ce se modernizează rapid. Ea absoarbe ca un burete noutatea, deschizând generoasă portile celor dornici să se realizeze. E un creuzet unde toleranţa, pasivitatea, rezerva unora se acordă perfect cu mobilitatea, spiritul de întreprindere, de risc, al «străinilor». Rezultatul este o ţară prosperă care la cumpăna veacurilor 1920 arbitrează politica sud-estului european.”81 Pe întreg parcursul secolului al XIX-lea grecii îşi vor pune amprenta asupra patriei lor de adopţie. Prima tipografie muzicală din lumea orientală, întemeiată de Petru Manuil din Efes la biserica Sfântul Nicolae Şelari din Bucureşti şi condusă de grecul Antonios Pantoleon, cunoscut posterităţii cu numele de Anton Pann, şi ca autor al versurilor imnului naţional al României. Tot unui grec îi datorăm utilizarea pentru prima dată intr-o lucrare ştiiţifică a numelui actual al ţării noastre. Lucrările “Istoria României” şi ulterior “Geografia României” aparţinând lui Daniil Filippidis (1750-1832), profesor la Academia domnească din Iaşia au fost publicate în 1816 la Leipzig; foarte recent, în 2004 apare o ediţie în limba română la Bucureşti a “Istoriei României”, sub îngrijirea cercetătoarei Olga Cicanci. Cele două lucrări dedicate patriei sale adoptive de Filippidis, “cel devenit «român cu trup şi suflet» după expresia lui Constantin Erbiceanu”82 Încă de la începutul secolului al XIX-lea Grigore Ghica remarca relaţia strânsă dintre greci şi români care se formase pe tot parcursul secolului anterior: “Cele două naţiuni s-au amestecat atât de intim în timpul

81 82

Scalcău, Paula – „Grecii din România”, Ed. Omonia, Bucuresti, 2003, p. 11-12 Lazăr, Elena – „Cărturari greci în Tările Române”, Ed. Omonia, Bucureşti, 2009, p. 81.

266

guvernării precedente încât niciodată nu se va putea trage o linie de demarcaţie între ele”.83 În contextul marcat de naţionalism din prima parte a secolului al XIX-lea, care a determinat şi o reacţie împotriva fenomenului fanariot, primii domni pământeni (care de altfel se înrudeau cu cei precedenţi) sunt nevoiţi sa ia măsuri prin care să stopeze emigraţia grecească spre Moldova şi Muntenia, însă decretarea libertăţii comerţului şi deschiderea Dunării ca rută comercială internaţională a condus la patrunderea unui mare numar de greci în special în oraşele legate de fluviu: Tulcea, Sulina, Brăila, Galaţi, Giurgiu, Constanţa. În 1860 comunitătile greceşti sunt recunoscute oficial de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, probabil nu întâmplător fiind faptul că mama domnitorului, Sultana Kozadini provenea dintr-o familie grecoitaliană din Constantinopol (iar Cuza fiind cunoscător de limbă şi cultură elină datorită acesteia) Grecii din România se vor manifesta şi ca generoşi donatori (E. Zappas, V. Adamachi, P. Harokopos), sau se afirmă pe plan international ca oameni de ştiinţă, de cultură, medici etc. Până la mijlocul secolului XX nu va mai exista probabil nici o dimensiune a societăţii româneşti in care români de naţionalitate greacă să nu îşi facă simţită prezenţa în mod remarcabil. Anexa 2 încearcă să menţioneze o parte dintre acei grecii care au avut un impact deosebit în domeniile în care au activat. Relaţiile preferenţiale între greci şi români bazate pe afinitate sufletească, religioasă, culturală şi-au urmat cursul firesc până la al doilea război mondial. În prima parte a secolului XX personalităţi de origine greacă vor comtinua să se împună în cele mai diverse domenii. În 1901, de ziua Elladei este inaugurată Biserica grecească din Bucureşti în prezenţa ministrului plenipotenţiar al Greciei la Bucureşti. În acelaşi an se naştea la Brăila Andreas Embirikos, unul dintre marii poeţi ai secolului XX şi iniţiatorul suprarealismului în poezia greacă. Soprana Haricleea Darclee, actorul Aristide Demetriade ajung să fie cunoscuţi dincolo de graniţele ţării. La sfârşitul secolului al XIX-lea românca de naţionalitate greacă Maria Koutsarida devine prima femeie cu titlul de doctor în medicină din România, în urma sustinerii tezei de doctoral la facultatea de Medicină din Paris. Aceasta s-a implicat ulterior în organizarea primelor structuri de ocrotire a copilului din ţara noastră. În prima parte a secolului XX tot un

83

Scalcău, Paula – „Grecii din România”, Ed. Omonia, Bucuresti, 2003, p. 145

267

grec, Odysseu Apostol era medicul şef al armatei române şi autor al unor studii de psihologie şcolară, medicină interna şi medicină militară, decorat pentru activitatea sa În 1921 au loc două importante evenimente care spun totul despre relaţia strânsă de prietenie dintre naţiunile greacă şi română: căsătoria prinţului moştenitor al României, Carol, cu Elena, prinţesă a Greciei la Bucureşti şi respectiv căsătoria lui George, prinţul moştenitor al Greciei cu Elisabeta, prinţesă a României. Aceştia doi din urmă vor veni în 1922 în România să participe la botezul lui Mihai, fiul prinţului moştenitor al României şi al prinţesei Elena iar un an mai târziu vor găsi în ţara noastră refugiu după câstigarea alegerilor parlamentare din grecia de către republicani. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi În prima parte a secolului XX curentul filo-elen, care debutase prin publicarea de către Nicolae Iorga a Conferinţei sale “Cultura românilor supt fanarioţi” 84 îşi face simţită prezenţa în cultura română din ce în ce mai puternic. Alături de Nicolae Iorga, care nu întâmplător le atribuie în studiile sale principilor fanarioţi caracterul de “reformatori”85, marii elenişti Nikolaos Dossios, Constantin Erbiceanu, Demostene Russo vor schimba în mod hotărâtor vizunea despre rolul grecilor şi al culturii greceşti asupra culturii române, accentuând în mod special aspectele pozitive ale atât de hulitei epoci fanariote. Continuatorii acestora, Ariadna Camariano-Cioran, Nestor Camariano Nicolae Cartojan vor scrie noua istorie culturală a secolului al XVIII-lea.86 Ceea ce nimeni nu ar fi crezut a fi vreodată posibil s-a întâmplat în anii comunismului. Mii de greci aleg să părăsească România şi au loc repatrieri masive în ţara de origine a stramoşilor lor. In paralel are loc dislocarea a mii de copii greci aflaţi în zone de conflict civil şi găzduirea lor in tabere-colonii din ţara noastră. Această “comoţie socială fără precedent în dialogul peste timp al românilor şi grecilor”87 se oglindeşte în mod dramatic in statistici. In 1930 în România se declaraseră 17606 cetăteni greci şi 26495

84

Iorga, Nicolae – Cultura româna supt fanarioţi, conferinţă ţinută la Ateneul Român, 8 feb. 1898, Ed. Librăriei Socecu, Bucuresci, 1898 85 Iorga, Nicolae – “Istoria românilor”, Cartea a VII-a, “Reformatorii”, Bucureşti, 1937 86 Preocupările eleniştilor din această generaţie – ca şi din cea precedentă se concentrează asupra acestei epoci însă nu se limitează la aceasta. 87 Filitti, Georgeta – “ Cuvânt înainte” la lucrarea Paulei Scalcău, “Grecii din România”, Ed. Omonia, Bucureşti, 2003, p. 12

268

Treptat. reprezentanţi ai armatei dar şi înalţi prelaţi vor vizita în mod periodic România. Elena Lazăr. în primele două luni ale anului 1990 au loc două evenimente importante pentru conturarea relaţiilor viitoare româno-elene: în luna ianuarie are loc vizita la Bucureşti a Ministrului de Externe al Greciei. învăţarea limbii strămoşeşti. însă – îmbucurător – zece ani mai târziu recensamântul populaţiei relevă o creştere semnificativă a numarului acestora. Târgovişte. I. Roman.88 La recensământul din 1992 numărul grecilor din ţara noastră era de numai 3940 de persoane89. Tulcea. Sulina. Andreas Rados. Georgeta Filitti. după 1989 în România se publică volume de referinţă în domeniul istoriei. 2004 91 Cercetători precum Olga Cicanci. precum al treilea Congres Peneuropean al Societăţii Europene de Studii Neoelene. Oneşti. redobândirea proprietăţilor fostelor comunităţi elene. Zalău. Galaţi. IX. Bucureşti. Călăraşi. cu personalitate juridică şi având ca obiective esenţiale cultivarea relaţiilor tradiţionale româno-elene şi a raporturilor de prietenie cu toate minorităţile din România. Valeriu Mardare. Antonis Samaras. Au loc manifestări importante pentru întregul spaţiu bacanic. Piteşti. 89 Recensământul populaţiei şi locuitorilor din 7 ianuarie 1992. Leonidas Rados. 88 269 . Pe plan cultural. la 6 februarie 1990 are loc constituirea Uniunii Elene din România. la 6513 reprezentanţi. I. contribuind la reluarea şi mentinerea unor strânse relaţii de prietenie. Piatra Neamţ. vol. păstrarea. Apoi. vol. Cornelia Papacostea-Danielopolu. Lia Brad-Chisacof. Paula Scalcău contribuie la acest proces de renaştere a culturii grece în România.90 Imediat după revoluţia din 1989. 1940. Iaşi. vol. Institutul Naţional de Statistică.români de naţionalitate greacă. Brăila. primul deminitar străin care a vizitat România după evenimentele din decembrie 1989. Inalţi reprezentanţi ai Greciei de la preşedinte la membri ai guvernului. 1994 90 Recensământul populaţiei şi locuitorilor din 18 – 27 martie 2002. dezvoltarea şi exprimarea identităţii etniei elene. studiului limbii şi culturii grece91. acest lucru însemnând o recunoaştere a importanţei avute de spaţiul românesc în devenirea culturii elene şi a locului ocupat de elenismul din România in istoria diasporei elene. Comisia Naţională pentru Statistică. Recensământul general al populaţiei României din 29 decembrie 1930. vor apărea comunităţi elene reprezentate în mod oficial în multe oraşe din România: Constanţa. Institutul Central de Statistică.

Bucuresti. puternice. Cărturari greci în Tările Române. Ed. Grecii din România. Stef. Neagu. 2009 Scalcău. Ed.. Nicolae Mavrocordat.. N. Omonia.. 2003 270 . Omonia. îndelungate şi nu în ultimul rând benefice influenţe străine asupra culturii noastre. Istoria românilor. 1937 Lazăr. P. Bucureşti. . Intre Orient şi Occident. A. Iaşi. “Reformatorii”. 64 Iorga. 2006 Scalcău. Bibliografie Barbu-Chirimbu. Bucureşti. Humanitas. P.Concluzii Influenţa greacă asupra culturii române este – aşa cum am încercat să demonstăm în paginile anterioare – una dintre cele mai constante.. Elenismul în România. Bucureşti. Cartea a VII-a. Ed. Impactul culturii greceşti asupra evoluţiei culturale a Principatelor Române în perioada fanariotă. p. Tările române la începutul epocii moderne. 2011 Djuvara. Ed. 2009. O istorie cronologică. E. Bucureşti. Ed. Omonia.

Însă. The Roma are an ethnic group that wherever they find raises or fascination. incluziunea socială având deci un rol foarte important în viaţa omului. few are those who remain indifferent. crescând în acelaşi timp stima de sine şi sentimentul securităţii sociale Membrii unei societăţi sănătoase. creşte numărul oamenilor care cad pradă unei vieţi „de mizerie”. supravieţui şi dezvolta normal fără societate. Acest stil de viaţă va genera şi hrăni frustrări. social identity Introducere Prin definiţie. care funcţionează bine. pentru că sunt lipsite de resursele necesare (resurse 271 . gândirea stereotipică şi prejudecăţile faţă de etnia romă Asist. interacţiunea cu ceilalţi membri. deci el nu poate trăi. a valorilor şi normelor societăţii. omul este o fiinţă socială. Roma minority. acceptaţi din punct de vedere social. univ. va duce la respingerea proiectelor. Key words: prejudices. toate acestea duc la formarea identităţii sociale. într-o societate în care este deficitar procesul de incluziune socială. or contempt or fear. întăresc ataşamentul faţă de grup. Exersarea diferitelor statusuri şi roluri în grup. Aceştia vor tinde să respecte valorile. a instituţiilor. se simt incluşi. „Persoanele şi grupurile dezavantajate nu vor putea depăşi singure situaţia în care se află. nivel scăzut de educaţie şi asistenţă socială. acceptare şi chiar de apreciere din partea semenilor săi. se vor simţi datori să se implice în viaţa societăţii. stereotypes. asumându-şi responsabilităţile care le revin. simţind permanent nevoia de înţelegere. mânie. cu resurse la limita subzistenţei. Over time they made all kinds of prejudices and stereotypes that affect the relationship between them and members of the majority. sentimentul de a fi important și util pentru cei asemenea lui. Dana Bianca ALBUŢ Universitatea din Oradea Abstract This paper is a bibliographic study author referring to concerns regarding stereotypical thinking and prejudice against Roma minority.Preocupări privind stigmatizarea. normele societăţii respective. drd.

puţini fiind aceia care rămân indiferenţi. însă uneori generează conflicte tacite greu de gestionat. prejudecata – la dimensiunea afectivă. sau sunt nişte erori de percepţie.economice. caracteristica cea mai des citată este culoarea pielii. 2007.. „românii sunt leneşi”. 1996. Ne punem însă întrebarea. fie dispreţ sau teamă. A.. pp. Romii sunt consideraţi ca fiind persoane cu un ten mai închis decât al persoanelor din populaţia majoritară. ca rezultat al unui eveniment lung istoric. educaţionale. suntem „unicat”. adoptând comportamente şi moduri de viaţă diferite. Există 272 . infracţionale. căci au preluat parcă şi au realizat ilustraţia stereotipelor.3 (Liegeosi. 8-10) „Atunci când nonromii identifică cine este rom. politice etc. pe când ei sunt „toţi o apă şi-un pământ”. ironii şi apelative. Nicolae Gheorghe afirmă că denumirea de ţigan a devenit o noţiune. p.). Romii. grupurilor vizate. care afectează relaţia dintre ei şi membrii grupului majoritar. iar raportarea preponderent afectivă şi discriminarea – la componenta comportamentală sau la consecințele comportamentale determinate de stereotipuri şi prejudecăţi”2 (Neculau. Datorită faptului că se simt părăsite de societate. probabil că nu am făcut altceva decât să conştientizăm stereotipul în cauză şi să-l ocolim cu diplomaţie. J. 2003. trezind un interes deosebit sau constituind obiectul unor glume. şi chiar atunci când. ele pot deveni în timp adevărate pericole pentru societate”1 (Nedelcu. De-a lungul timpului s-au format tot felul de prejudecăţi şi stereotipii. 256) Problematica stereotipurilor şi prejudecăţilor face parte din discuţiile noastre zilnice.. reprezintă un grup etnic care oriunde s-ar afla stârneşte fie fascinaţie. nu ne-am lăsat pradă unor astfel de catalogări. Cine nu a auzit de sintagmele: „ţiganii fură”. sau chiar deviante. p. 12) „Stereotipul se referă la dimensiunea cognitivă sau raportarea preponderent cognitivă la un grup sau reprezentanţi ai acestuia. eventual prejudecăţi? Oamenii au tendinţa de a accentua diferenţierile din grupul de apartenenţă şi omogenitatea grupurilor ţintă: noi suntem diferiţi unii de alţii. D.-P. În acest eveniment au avut rol important şi rromii. de cele mai multe ori tolerate de subiecţii în cauză. ele tind să se izoleze tot mai mult de aceasta. dacă aceste sintagme aparţin persoanelor. prin aceasta accentuându-şi şi mai mult condiţia periferică. Nicolae Gheorghe. „negrii sunt mai buni atleţi decât albii” etc. care a fost creată de populaţia majoritară pe baza unor prejudecăţi şi stereotipe. În lipsa luării unor măsuri adecvate. din respect pentru cei de lângă noi.

„Stereotipiile şi discriminările încep chiar de la intrarea celor mai mici copii în sistemul de învăţământ. Cei care nu au un loc de muncă.. copiii încep să aibă opinii legate de acest lucru. Copiii care sunt diferiţi de majoritate în vreun fel pot începe să aibă sentimente negative faţă de ei înşişi. li se reproşează că nu se poate avea încredere în ei.”4 (Szeleny. fie că trăiesc din asistenţa socială. 50) Există multe situaţii în care elevii romi sunt etichetaţi drept „proşti. Am putea spune pe scurt că romii sunt văzuţi ca fiind un popor diferit de toate celelalte.. de subzistenţă. M. şi faţă de societate în general. limba vorbită etc. p. mulţi dintre părinţii romi nu-şi mai trimit copiii la şcoală. Prenton. Se spune că merită să fie săraci.mai multe practici şi caracteristici atribuite romilor. I. p. La rândul lor. dar cert este că ei obţin tot mai greu un loc de muncă stabil. o imagine de sine negativă. 2007.”5 (Andruskiewicz. lenea. imoralitatea. copiii încep să observe diferenţele legate de culoarea pielii. dacă simt că deosebirea aceasta este perpetuată ca ceva mai puţin normal. fapt ce contribuie semnificativ la formarea percepţiilor negative ale populaţiei majoritare cu privire la atitudine romilor faţă de muncă. şi astfel se ajunge la situaţii de abandon şcolar. rataţi. şi mai ales de la adulţii importanţi din viaţa lor. pentru că nu muncesc. Câteva dintre acestea sunt: murdăria. Mulţi îi consideră hoţi. ei sunt „alţii”. Chiar înainte de a putea vorbi. lipsa de civilizaţie. şi vor rămâne săraci. care tind să favorizeze ierarhic nonromii. asistenţa socială rămâne principala sursă de venit. Identităţile atribuite lor sunt deseori stereotipuri negative. atât de către profesor cât şi de către colegii lor.. de către subiecţii inferiorizaţi a unor strategii 273 . Aceasta nu înseamnă însă că toţi romii sunt în căutarea unui loc de muncă legal. romii contribuie la stereotipizarea colectivă a nonromilor. 2002.. K. „Şcoala face necesară adoptarea. sau ceva rău. este foarte greu pentru romi să-şi găsească un loc de muncă. Realizând că alţi oameni sau copii sunt diferiţi de ei. fie că fură. formându-se astfel la un cerc vicios care antrenează atât atitudinile romilor cât şi ale nonromilor. şi ar putea începe să aibă sentimente negative faţă de cei care sunt altfel decât ei. forma ochilor. fie pentru că cerşesc. 95) Datorită acestor prejudecăţi şi stereotipii negative. considerate de mulţi ca fiind „determinate etnic”. că trăiesc pe spinarea altora. Ei absorb foarte repede informaţii despre discriminare şi stereotipuri de la cei de o vârstă cu ei. Fiind conştienţi că aceste stereotipii îi vor împiedica să-şi găsească de lucru. chiar dacă ar avea un anumit nivel de educaţie. şi de multe ori acestea ajung să fie însuşite chiar de romi. incapabili”.

având ca şi coordonatori pe Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu. sau cât de prost se descurcă. dar acest lucru devine extrem de greu odată ce eticheta devine foarte cunoscută.-M. Elevii se bazează pe profesori să le furnizeze un concept despre sine. Lucrul acesta le va da elevilor încredere..” De aceea profesorul trebuie să dea elevilor impresia că sunt capabili să rezolve anumite probleme de raţionament. 62) Unii elevi care ajung să fie astfel etichetaţi.M. Gérard Lemaine (1966) semnala faptul că procesul de comparare socială generează eterogenitate.8 (Monteil. 1997. se arată că multe analize sociologice sunt convergente în a susţine că un prim stadiu în construirea unei naţiuni este 274 . un rol deosebit de important îi revine profesorului. 73) Pentru a-şi conserva stima de sine aceşti elevi vor reacţiona într-unul din următoarele moduri: unii vor încerca să introducă criterii de comparare socială diferite de cele ale şcolii. „Deoarece elevii (în special cei foarte tineri) se raportează la comportamentul celorlalţi faţă de ei pentru a obţine o imagine despre cât succes au. Cercetătorii vorbesc de o activare automată a stereotipurilor atunci când întâlnim un anumit membru al unui grup social. Pe lângă asta. p. să le spună cât sunt de buni. p. consum de alcool şi tutun. alţi elevi şi profesori vor ajunge să recunoască eticheta pe care un copil şi-a atras-o. mai ales dacă în mediul de acasă şcoala nu este percepută ca o valoare în sine. drept „tocilari”. J. afectându-le pozitiv comportamentul. p. Apariţia stereotipurilor poate fi analizată şi din perspectivă cognitivă. ca de exemplu „curajul” de a-l înfrunta sau ignora pe profesor.comportamentale susceptibile de a menţine o imagine favorabilă de sine”6 (Monteil. Nu este complet imposibil pentru un elev să scape de o etichetă. şi se vor purta faţă de elev pe baza acestei etichete existente. Prea puţini sunt aceia care sunt motivaţi să se mobilizeze pentru a-i ajunge pe cei fruntaşi din clasă. Alţii răspund prin a-i eticheta la rândul lor pe cei buni la învăţătură. J. iar într-un final la abandon şcolar. şi să renunţe să mai frecventeze şcoala. 1997.. aceştia interiorizează imaginea pe care o primesc despre ei de la alte persoane importante. 158) Stadiul actual cu privire la gândirea stereotipică şi prejudecăţile faţă de etnia romă În „Dicţionar de sociologie”. „Compararea socială poate să participe la determinarea comportamentelor. În acest caz.”7 (idem. pot renunţa să lupte împotriva acestor etichete. Unii renunţă la orice strategie şi recurg la chiul.

identitatea: „capacitatea unui grup de a gândi despre sine ca aparţinând unei naţiuni”9 (Zamfir C. însă este un prestigiu ce contribuie la conturarea unei identităţi negative. 384-385) Identitatea se construieşte pe baza factorilor obiectivi. ce ţine de o „proastă reputaţie” sau reputaţie negativă. pot dispune aşadar şi ei de un prestigiu. putând fi întâlnit la orice nivel al structurii sociale. de regulă. însă el are şi o componentă negativă. sub forma reprezentărilor sociale. putem spune că atât omul de ştiinţă.. Taboada-Leonetti defineşte elementele identitare. Vlăsceanu L. Mesajul campaniei realizată de Consiliul Europei şi Uniunea europeană este:„există o nevoie de a îmbunătăţi imaginea socială a romilor”. naţionalitatea. acele atribute ce definesc identitatea personală a individului ca entitate unică (ansamblul calităţilor şi defectelor). comunitatea romă fiind adesea considerată marginală. Prestigiul presupune o funcţie de evaluare. 6 – Laura Surdu) sunt că. şi identitatea socială (statusul social. apartenenţa la gen. Stigmatizarea este un proces de interacţiune socială care presupune un subiect (un individ. dar şi pe elemente subiective. prin acţiunile sale de cercetare este mândru de aportul pe care-l aduce ştiinţei prin descoperirile datorate muncii sale. simboluri. cât şi cel care încalcă normele şi valorile sociale. Sunt aproximativ 12 milioane de romi în Europa şi principalele lor caracteristici12 (vezi p. p 263) I. marcatorii de identitate. caz în care individul este posibil subiect al stigmatizării. religia)”11 (idem. pp. mituri originale şi legende istorice”10 (Chelcea S. care „există. trăiesc în condiţii dificile şi că adesea sunt discriminaţi. Astfel. care permit unei colectivităţi să se definească şi să se facă recunoscută de alţii.. Romii fac parte dintr-un grup etnic stigmatizat. o persoană sau un actor social) şi un agent al stigmatizării ce poate fi difuz sau explicit. 1993. contribuind astfel la formarea unei identităţi sociale pozitive. Omul de ştiinţă. 14) Prestigiul social este un fenomen care la prima vedere aparţine unei identităţi sociale pozitive a individului în general. precum infractorul sau dacă vreţi criminalul au prestigiu social. tradiţională şi dificil de integrat. p. însă şi infractorul/criminalul se pot mândri cu acţiunile lor. 1998. 275 . (coord. stereotipuri. Discriminarea lor se datorează stereotipurilor şi prejudecăţilor despre romi. aceste reprezentări sunt formate din imagini. profesia.). în primul rând. (marquers d’identité) sau identiţialii.

Astfel. este reprezentat de caracterul iniţial nomad al romilor care a născut povestea conform căreia ţiganii fură copiii şi-i bagă în sac. care pune cuvântul stigmă în legătură cu conceptul de identitate socială. ci pe moduri de gândire apriorice. poveste concretizată mai apoi în diverse opere literare. fie că are la bază un caracter intenţionat sau neintenţionat.Stigmat – este un cuvânt de origine greacă. De aici îşi are originea stigma „stigma” (R. De cele mai multe ori ne construim o teorie despre stigmat prin care încercăm explicarea stării de inferioritate a individului stigmatizat şi încercăm să ne convingem prin această construcţie de pericolul pe care îl reprezintă. astfel de credinţe sunt fixate în imagini şablonizate. având meritul de a teoretiza stereotipurile ca elemente ale cogniţiei sociale. dar care-i reduc sistematic şansele în viaţă. fiind considerat un atribut vizibil. unele chiar neintenţionate.5) spunea: „Credem că un individ care are un stigmat nici măcar nu este o fiinţă umană”. se referă la însemnele efectuate pe corpul unei persoane ca indiciu al unei moralităţi îndoielnice a persoanei respective. constructe mentale care ne ajută să interpretăm realitatea socială. cu aşteptările noastre despre cum ar trebui să fie un anumit individ. fără legătură cu indivizii sau 276 . Studiul cel mai reprezentativ în acest sens este cel al lui Ervin Goffman din 1963. a devenit un stereotip negativ la adresa romilor. Page. povestea având la bază un comportament indezirabil. 1984). preconcepute. deseori arbitrare . rutinizate. Dicţionarul de sociologie defineşte stereotipiile ca fiind: „credinţe despre caracteristici psihologice şi/sau comportamentale ale unor categorii de indivizi. (p. evident. durabile. devenind în acelaşi timp şi o pildă educativă destul de des întâlnită atât la nivelul socializării primare cât şi la familiile cu un nivel educaţional înalt. Termenul „stereotip” a fost consacrat de lucrarea jurnalistului şi analistului american Walter Lippmann. grupuri sociale. credinţă ce duce la diferite tipuri de discriminare cu privire la persoana respectivă. M. plasându-i o poziţie mult mai potrivită pentru a cetegoriza o persoană. Goffman subliniază că nu toate atributele indezirabile sunt stigmatizante. intitulată Public Opinion (1922) în care relata că stereotipurile sunt „imagini în mintea noastră”. Goofman (1963). proaspătă a fenomenelor. ci doar cele care nu corespund cu stereotipurile noastre. în sensul că nu se bazează pe observarea directă. Vechii greci însemnau cu fierul roşu pe sclavii fugari sau pe criminali. Un exemplu în acest sens.

62). Dicţionar de sociologie. La nivel societal. Babel. 2. fie dispreţ sau teamă. poate fi direcţionată către un grup ca întreg sau către un individ. sunt un popor care oriunde s-ar afla stârneşte fie fascinaţie. Bucureşti. Stereotipurile reprezintă o formă de procesare euristică a informaţiei sociale.”13 (Cătălin Zamfir. care afectează relaţia dintre ei şi membrii grupului majoritar. ne oferă explicaţii ştiinţifice privind gândirea stereotipă care ne caracterizează în situaţiile cotidiene. Lazăr Vlăsceanu. p. dar puţini sunt aceia care rămân indiferenţi. este o atitudine rigidă sau inflexibilă. Antipatia poate fi simţită sau poate fi exprimată.. pe care o folosim deoarece ne aduce beneficii cognitive („mijloace de economisire cognitivă” – este mult mai uşor şi rapid să gândim în stereotipuri). deoarece este membru al acelui grup. Duckitt (1992. se bazează pe o generalizare greşită sau incorectă. 4. De asemenea. la manifestările de 277 . 15) concluzionează că stereotipul este „rău”: 1. 10) Un model unidimensional despre cum funcţionează stereotipul este cel propus de J. este o atitudine care nu se bazează pe experienţa actuală sau pe evidenţe obiective. este o atitudine nejustă. Duckitt: Credinţe stereotipizate atitudine intenţii → stereotipă → comportamentale → comportament discriminatoriu În urma unei analize ample a literaturii de specialitate privind stereotipurile. Ţiganii sau rromii. 5. p. este o atitudine suprageneralizată. De-a lungul timpului s-au format tot felul de prejudecăţi şi stereotipii. autorul priveşte stereotipurile „ca elemente ale unor programe socio-politice elaborate de elitele sociale şi răspândite ulterior în rândul maselor”15 (Cernat V. Prin prejudecată „înţelegem orice informaţie sau generalizare neverificată şi neverificabilă cu privire la relaţiile umane. 6. 603) Gordon Allport (1956) defineşte stereotipul etnic: „antipatia bazată pe o generalizare greşită şi inflexibilă. 2005. Ed. justifică discriminarea. J.grupurile sociale evaluate. studiul amplu al lui Vasile Cernat (2005) cu privire la stereotipuri.”14 (p. 3. este o atitudine iraţională. p. 7. 1998.

p. 441) Antony Giddens pune în evidenţă faptul că prejudecata funcţionează în primul rând pe baza gândirii steretipice. determinată de mediul cultural în care apare.”18 (Andrei Oişteanu. iar cea din urmă se referă la punerea în practică a acestor concepţii. 2001. Imaginea evreului în cultura română.comportament ale indivizilor. 1998. Dicţionar de sociologie. Babel. Chelcea. a arătat că etniile sunt menţinute prin existenţa unor frontiere. A. care are dimensiuni mai reduse. Ed. Bucureşti. Utilizat masiv în antropologie şi etnologie. Ed.. S. p. Dicţionarul de sociologie defineşte prejudecata ca fiind „o judecată care nu are o justificare raţională şi care de obicei este eronată. deoarece se manifestă la nivelul gândurilor. definit de aceeaşi limbă maternă. concepţiile. putem defini etnia ca un grup de indivizi legaţi printr-un complex de caracteristici comune..”16 (Tucicov. Clişeul este o imagine ultrasimplificată a unui fenomen. provine din grecescul „ethnos”. mai mult sau mai puţin implicită. stereotipiile etnice nu îngăduie o temeinică reprezentare a ceea ce exprimă. Bucureşti. este efectul unei gândiri stereotipe şi comode. A. peiorativă. O categorie aparte de cercetători. Klaus Heitman consideră că „la fel ca toate imaginile despre naţiuni. lingvistice. informaţiile pe care le oferă ele despre zămislitorii imaginilor. credinţele membrilor unor grupuri faţă de alte grupuri. etnia desemnează un grup de indivizi. în general. desemnând o comunitate cu aceeaşi origine. Lazăr Vlăsceanu. 9) A atribui unei întregi categorii de fiinţe o trăsătură pe care o are doar o parte a acestora. şi cum coordonatele acestui mediu îşi au 278 . Dicţionar de psihologie socială). care ajută la autoidentificarea grupurilor. diferită de trib. şi mai ales cu formele lor deformate. fără verificare sau control critic. dar cele două fenomene pot exista şi separat. având strămoşi comuni. politico-istorice şi care constituie o structură culturală. Prejudecata diferă de noţiunea de discriminare. opinie. Există două tipuri de prejudecăţi: prejudecăţi care au la bază cunoştinţe limitate şi prejudecăţi care se cuplează cu ignorarea anumitor cunoştinţe importante. De multe ori prejudecăţile constituie baza discriminărilor. accepţiunea sa fiind însă discutabilă şi multiplă. În sens restrâns. Humanitas. la calităţile personale sau de grup ale oamenilor. În sens larg.”17 (Cătălin Zamfir. conceptul „etnie” este de dată recentă. în frunte cu Fredrik Barth. Aceste caracteristici pot fi antropologice. Giddens defineşte prejudecăţile ca fiind opiniile. Cu cât mai importante sunt. Etimologic. în schimb.

rădăcină de regulă în cultura tradiţională. Humanitas. şi în special ceea ce se ştie şi se crede despre aceasta. De aceea nu pot fi sfărâmate şi înlocuite decât cu alte prejudecăţi. Bucureşti. depind şi sunt influenţate de efectele ei. natura atitudinilor. • Acceptarea şi valorificarea de către populaţia majoritară a „părţii pline a paharului”. ne putem imagina cât de profunde sunt clişeele şi cât de rezistente sunt ele la schimbare. Jelentes (Raport). Minority Right Group (Grupul pentru drepturile Minorităților) 279 . adică trebuie identificate şi fructificate calităţile etniei rome. 2.”19 (Andrei Oişteanu. Prejudecăţile pot fi schimbate doar dacă: • Avem informaţii concrete. Influenţa socială exercitată de grupurile etnice. Konruk Baráti Társaság. 2001. Aşa cum spunea şi Lucian Blaga: „prejudecăţile au de obicei un substrat metafizic. chiar şi atunci când sunt infirmate. Bibliografie Jean-Pierre Liegeosi. prin însăşi gândirea umană. care este arhaică şi profundă. sau doar parţial confirmate de realitate. Trebuie impuse stereotipurile pozitive şi reduse stereotipurile negative în ceea ce priveşte etnia romă. populaţia majoritară nu poate să nu recurgă la stereotipuri şi prejudecăţi faţă de etnicii romi. ce militează pentru îmbunătăţirea imaginii sociale. Nagyvárad 1996. Influenţa are arii de aplicabilitate diferite în funcţie de natura sursei care propune schimbarea. 4. aceste stereotipuri neputând fi complet eliminate. 1. Nicolae Gheorghe: Romák/cigányok: egy európai kisebbség (Rromi/ţigani: o minoritate europeană). caracteristicile populaţiei ţintă. precise despre etnia romă. p. tipul de conflict cognitiv declanşat. 3. 15) Concluzii Există câteva principii de natură psiho-socială de care trebuie să se ţină seama atunci când se are în vedere un studiu asupra unei minorităţi. Imaginea evreului în cultura română. Ed. la obiect.

Dicţionar de psihologie socială Oişteanu Andrei. Chelcea Memorie sociala şi id. p. Stratégies identitaire et minorités le point de vue du sociologue. Bucureşti. S. I. 2001 280 . Humanitas. E. Lazăr Vlăsceanu (coord. Jean-René şi Lipiansky.Cătălin Zamfir.. Babel. Peris. P. 1989. Chelcea. Nat. Bucureşti. p. Ed. 1998 Cernat V. Chelcea Memorie sociala şi identitate Naţională Taboada-Leonetti..U. în Stratégies identitaires.F. 9 – cartea S. La Communication interculturelle. Armand Colin.). 45) – cartea S. Dicţionar de sociologie. Ed. M. şi Vasquez. Dicţionar de sociologie. Polirom. Edmond Marc. Ed.. 1990.. Imaginea evreului în cultura română. Lipiansky. Cătălin Zamfir. A. Iaşi. Bucureşti. Lazăr Vlăsceanu. Paris. 2005 Tucicov... I. A. 1993 Ladmiral. Psihologia stereotipurilor. Babel. TaboadaLeonetti.

Jean. once less alive than it has thought. spiritual values. rediscovering with discernment the spiritual values and the lost divinity. today is less dead that it has told”92. iar o anumită schimbare ar aduce probabil pierderi privind autenticitatea şi valoarea. Even if it is not formulated clearly. ia forma crucii şi răscrucii timpului nostru. the end of the twentieth century tries to tell that God hasn’t born yet. 2006. giving credibility of the paradoxically idea told by the French teacher of Religious History: „God. vizibile sau invizibile. Editura Polirom. Keywords: culture. invisible. obişnuite să se manifeste într-un cadru. 281 . Iaşi. 11. beyond the huge force of synthesis and amalgamation. Sensul unei crize cultural. In terms of culture. întrucât cele două aspecte sunt. pentru a ieşi învingător. p. The fact is that we are modern survivors of a century of transition and. hard. confronting ourselves. the price paid for the outdoor comfort. Irina IOJĂ (ZAMFIR) Universitatea „ Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Abstract If the twenty-first century ended in the terrible nietzschean anathema that God is dead. simplicity. religion. crisis.religioase. knowledge. otherwise.Criza sentimentului religios în contemporaneitate Drd. de cele mai multe ori. involving increasing. Cum o realitate culturală nu se poate manifesta corect fără sentimentul religios. problemele vor creşte în încercarea de a aşeza unele elemente culturale lângă cele religioase şi invers. trebuie să-şi pervertească simţurile ori. în termenii 92 Delumeau. anxiety floats. this idea floats everywhere (in the novel Orbitor of Mircea Cărtărescu. care. Mesia of Andrei Codrescu). in perspective of a return to the genuine knowledge. the approach of the crisis religious feeling in the present represents an attempt in which there is nothing to discover. but everything to demonstrate for the one who passes through it. antrenând omul contemporan. În aşteptarea zorilor. determined by the vacuum of the inside universe.

iar istoria va zâmbi la gândul că Socrate şi Iisus Hristos au murit pentru această specie”. „să redevină alchimişti în chimie. cultura fiind un patrimoniu al valorilor. în care omul îşi dobândeşte demnitatea sa: „În cultură omul se întâlneşte mereu cu sine însuşi”. nemaiştiind unde sau cum să se salveze. tradiţionalişti în modernitate. Este o criză a omului recent care trăieşte sub domnia inteligenţei şi a raţiunii. Planificare şi nu revelaţie. domenii în care se exercită liberul arbitru şi impulsul mercantil. 184.lui H. negându-şi paternitatea. care au fost coloana vertebrală a culturilor premoderne. acum stând deznădăjduit în faţa nimicului. care este forma creatoare a lumii. Omul postmodern crede numai în conştiinţa sa.-Roman.93 Criza sentimentului religios în contemporaneitate poate fi văzută metaforic drept crucea şi răscrucea timpului nostru. Bucureşti. moderni în postmodernism şi imobili în plină mişcare”. Alexandru. 95 Brenda. Cultura şi civilizaţia. ajungând să fie considerate de către omul recent. Editura Humanitas. Julia. Se pare că omul trăieşte pe treapta nihilistă a existenţei lui. Trădarea cărturarilor. rutină sistematică şi nu acţiune carismatică sau tradiţională – iată imperativele care se impun în zone tot mai largi ale vieţii publice contemporane. 1977. cel al Evului Mediu ca fiind creatura lui Dumnezeu. Recurgem la reţetarul religios doar când suntem prinşi de nevoi. Omul recent.95 Valorile religioase şi cele morale. cel modern crede că el este punctul central al lumii şi cheia de înţelegere a istoriei şi a universului. iar omul Evului Mediu vorbea cu Dumnezeu. când stabilitatea pământului începe să fie nesigură şi oamenii fug într-o panică de nedescris. Omul recent clădeşte biserici care nu se deosebesc întru nimic de studiouri de filmat ori amfiteatre. p. Omul antic vorbea cu universul. 416. au intrat în eclipsă. un univers axiologic. deşi spiritul se creează pe sine însuşi prin cunoaştere. Bucureşti. Privatizarea moralei şi a sentimentului 93 94 Patapievici. ordine raţională şi nu inspiraţie. Tănase. 282 . 13. Omul Evului Mediu clădea biserici care trădează neliniştea sufletului său după Dumnezeu. Editura Politică. Ironia poate fi cu atât mai crudă atunci când se afirmă că „specia umană se va extermina pe sine. aspecte ale lumii private. 2001.-Roman Patapievici. Viziunea asupra acestei lumi este sumbră. p. Trăim ca în timpul unui cutremur. Editura Humanitas. H. prin Care viaţa lui căpăta sens. Bucureşti. p. 1993.94 Dumnezeu devine pentru omul veacului modern o simplă ficţiune. Omul modern cu cine vorbeşte? Omul antic se înţelegea pe sine ca fiind un microcosmos. Şi asta din cauză că omul modern a rupt legătua cu Dumnezeu.

pp. La nivelurile cele mai arhaice ale ale culturii. 84-85. Religia a devenit un bun oarecare supus legilor economiei de piaţă: „Se consumă precum o hrană oarecare sau un medicament.”98 Suntem prinşi în concret. la 96 Huntington. aduce cu sine şi o serie întreagă de probleme în ceea ce priveşte rolul religiei în viaţa individului şi în societate. dar nu se vede. I. P. Vremurile noastre se caracterizează printr-o sustinere a religiilor fragmentare. Bucureşti. având potenţialul de a promova cauze politice. p. VIII. Altfel spus. Această idee ar putea constitui punctul de plecare spre înţelegerea spirituală. Ea reprezintă legătura liberă şi conştientă a omului cu o instanţă superioară.97 Toate societăţile şi culturile. încât până în momentul de faţă. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. cel puţin în ceea ce priveşte menţinerii ordinii şi posibilitatea de a-i predispune pe oameni să manifeste reţinere şi autocontrol”.Este adevărat că de-a lungul istoriei s-au lansat tot felul de opinii legate de religie. 98 Eliade. p. 97 283 . viaţa sexuală au o valoare sacramentală. Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale. Istoria credinţelor şi ideilor religioase. dintotdeauna religia a fost dintotdeauna esenţială pentru manifestarea fiinţei umane.religios reprezintă un semn clar al schimbărilor pe care le trăieşte contemporaneitatea. programat”. sincretice şi personale. pe lângă faptul că generează un individualism exacerbat . 2000. intermitent şi interesat. dar trăim prin spirit. Religia din perspectivă sociologică. Mircea Eliade a ţinut să specifice expres această acest lucru: „Sacrul este un element în structura conştiinţei şi nu un stadiu în istoria acestei conştiinţe. nicio societate nu s-a putut lipsi de ea: „Religia îşi poate pune amprenta asupra culturii şi prin modelarea instrumentelor statului. Mircea. Bucureşti. 1998. căci alimentaţia. 36. au operat în în reprezentările lor colective cu o zonă a sacralităţii pe care au folosit-o ca funcţie şi sistem de referinţă pentru sensurile conferite istoriei şi vieţii umane. într-un mod calculat. Editura Antet. prin ceea ce simţim. religioasă a fenomenelor culturale. Samuel. De fapt. Raportul cu divinitatea e fragmentar. Aceasă separare constantă între public şi privat. Editura Trei. filosofia sau istoria. Bryan.96 Religia ca şi arta . este o atitudine în faţa lumii şi a vieţii. în diversitatea istorică a organizării lor. Bucureşti. a fi sau mai degrabă a deveni om înseamnă a fi religios. vol. 1981. Wilson. Modernitatea actuală coincide cu întronarea individului şi a drepturilor sale. a trăi ca fiinţă umană este un act religios. Libertatea omului pare a nu mai avea margini.

49% se declară fără religie (dacă se are în vedere doar segmentul de vârstă 20-30 de ani. Alexandru. Divinitatea este adumbrită. Cultură şi religie. împinsă la periferia preocupărior noastre. apariţia religiei a constituit o necesitate istorică şi nu un produs al hazardului. afirma Emil Cioran. din păcate. rătăciţi în căutarea identităţii spirituale. cel puţin încurajatoare: 76% din europeni cred că Biserica traversează o criză. 6. Criza sentimentului religios devine o heroglifă. dar nici să realizeze un ateism conscvent. dar şi capacitatea sa de a fonda o adevărată morală şi ordine politică justă”99. Ca fenomen cultural.implicaţiile ei în viaţa obişnuită. deşi „Nu dăinuie decât ceea ce afost conceput în singurătate. prieteni.Nu suntem nici vrăjiţi nici dezvrăjiţi. rupându-se astfel de de zona privilegiată a transcendentului. religie. În acest sens. proporţia celor fără religie depăşeşte 50%). a pierdut pudoarea de odinioară. a mijloacelor materiale. etnice. De aici rezultă întrebarea ca o provocare deghizată: ce se pierde când se câştigă enorm şi rapid? Omul nu poate trăi fără credinţă. Editura Humanitas. slujbă. IFOP). Antologiile Humanitas. şiau ignorat gramatica discursului existenţei lor. 36% au considerat religia „deloc importantă” (cf. numărul botezurilor scade în medie cu 1% din 1960 în coace. etc. clipind cu satisfacţie. într-o ierarhie de 12 valori (familie. devine un accident. orice dimensiune cosmică. încât ş-a pierdut orice urmă de mister. sexuale. la care recurgem pentru a ne simţi bine. Sondajele ne oferă estimări dacă nu liniştitoare. Religiei i se reproşează faptul de a fi fost o frână a progresului intelectual. Editura Politică. oamenilor care şi-au trădat destinul. 284 . 54% cred că Biblia este o carte depăşită. 16. Religia societăţilor s-a intelectualizat. a cărei interpretere e inaccesibilă trăitorilor în cotidian. Ochiul mefistotelic al lumii contemporane. dezorientaţi în bâlciul deşertăciunilor contemporaneităţii.). Cioran despre Dumnezeu. morale sociale. pentru 70% duminica nu are nicio semnificaţie religioasă. Alexandru Tănase afirma: „Religia este o formă a conştiinţei sociale şi a culturii spirituale. iubire. 11% afirmă că se roagă în fiecare zi. bravând chiar prin dezvoltarea fără precedent a tehnicii. de vizibil. 1973. cu faţa la Dumnezeu. un suport psihologic oarecare. dar cu siguranţă absorbiţi de prezent. Bucureşti. fie că eşti sau nu eşti credincios”100. 1977. p. Bucureşti. de importanţa aspectelor culturale pe care ea le creează. a civilizaţiei înfloritoare. studii. Oricât de performantă ar fi ştiinţa şi oricât ar fi de spectaculoase 99 100 Tănase. p. atât de mult.

inclusiv acea exigenţă interioară. Iată de ce. dar pe verticală nu veţi scăpa!”102 În acest sens. atunci când a exclamat: „Te slăvesc pe Tine. să-şi ascundă chipul de voi. apoi să apară în spatele vostru ca să vă ia prin surprindere. se poate spune că nu vom scăpa de mister. Aşadar. la fel cum rănile mântuitorului. din cea mai adâncă vechime. Găsiţi alţi dumnezei. Petre. Misterul este forma eliberatoare de mărginirea umană”101. o oglindire a structurii universului în om. Părinte. fiind în noi şi în afara noastră. 2006.progresele sale. dincolo de semnalarea crizei sentimentului religios. 1995. Filosofia nuanţelor. Redescoperirea lui Dumnezeu ar putea aduce crucii şi răscrucii timpului nostru echilibrul sau mântuirea neştiutorilor de direcţie. toţi oamenii o numesc Dumnezeu.25). este stupid prin raţiunea înţeleasă ca limită.. Hegel.. în termenii blagieni situându-se „între mister şi revelare”. Petre Ţuţea scria că „Misterul. necesitând două abordări diferite. ea nu va rezolva niciodată enigma condiţiei umane. Régis. care simţea nevoia de Tot. p. se reveleză contemporaneităţii Ţuţea. care a devenit rezultatul acestei oglindiri. a făurit termenul de „conştiinţă nefericită”. conştient fiind de distanţa ce-l desparte de împlinire. 233. Jean. Iisus a exprimat acest adevăr în mod voit provocator. ci ideea greşită că modernităţii trebuie să-i subordonăm totul. iar tânjirea după aceasta este sensul vieţii în drumul către totalitate. Cele două tipuri de cunoaştere nu se situează pe acelaşi plan. Editura Timpul. Debray. p. care. Avem nevoie de revelaţie nu ca să-l epuizăm. magnetismul acestei zone de iraţionalitate este o atracţie din interior. 155. 102 101 285 . Dieu. din toate stigmatele sfinţilor. tainele întregesc omul. paradoxal. mileniu după mileniu. Iaşi. apud Delumeau. Este o şansă dată omului. pe care. ci ca să-i acceptăm prezenţa şi să-i intuim bogăţia. face parte din istoria mântuirii noastre. Să acceptăm evidenţa: ştiinţa nu va rezolva enigma condiţiei umane. Editura Polirom. une itinéraire. Modernitatea e crucea şi răscrucea timpului nostru. Dumnezeu al cerului şi al pământului. Régis Debray într-un post-scriptum în cartea sa Dieu. Nu modernitatea trebuie schimbată. În Fenomenologia spiritului. În aşteptarea zorilor. une itinéraire atribuie lui Iahve următoarele cuvinte: „Eu sunt Fiinţa a cărei esenţă e să se joace de-a v-aţi ascunselea. căci ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor” (Matei 11. Iaşi. Misterul e o componentă a structurii umane.

avertismentul deopotrivă teologic şi istoric: „Dumnezeu îşi exercită virtualităţile şi în epocile când este ostracizat sau dat uitării”103. Bibliografie Antologiile Humanitas, Cioran despre Dumnezeu, Bucureşti, Editura Humanitas, 1977. Brenda, Julia, Trădarea cărturarilor, Bucureşti, Editura Humanitas, 1993. Delumeau, Jean, În aşteptarea zorilor, Iaşi, Editura Polirom, 2006. Eliade, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981. Huntington, P. Samuel, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, Bucureşti, Editura Antet, 1998. Patapievici, H.-Roman, Omul recent, Bucureşti, Editura Humanitas, 2001. Tănase, Alexandru, Cultura şi civilizaţia, Bucureşti, Editura Politică, 1977. Tănase, Alexandru, Cultură şi religie, Bucureşti, Editura Politică, 1973. Ţuţea, Petre, Filosofia nuanţelor, Iaşi, Editura Timpul, 1995. Wilson, Bryan, Religia din perspectivă sociologică, Bucureşti, Editura Trei, 2000.

Acknowledgements: Cercetările au fost finanţate din Fondul Social European de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 [proiect POSDRU/CPP 107/DMI 1.5/S/78342]

103

Patapievici, H.-Roman, op. cit. , p. 408

286

Murim de râs? Exp. Gigi MIHĂIŢĂ Şef serviciu, Institutul European din România

Abstract Today, journalism totally belongs to techocracy, and our weekly press is the judicature of Conscience and of Consel, just like in the good old days of the Jesuits. Without this last comparison, the claim could as well have suited Romania press, especially after 1989, but the one saying it is Roland Barthes. He continues: It is a modern morality,that is not an emancipated one but one guaranteed by science, and one that requires less the opinion of a universal sage, yet that of a specialist. Keywords: journalism, philosophy, language, speech, propaganda Astăzi, jurnalismul aparţine în totalitate tehnocraţiei, iar presa noastră săptămânală este sediul unei veritabile autorităţi a Conştiinţei şi a Consiliului, la fel ca în frumoasele vremuri ale iezuiţilor. În afara acestei ultime comparaţii, aserţiunea ar fi putut la fel de bine să se potrivească şi presei româneşti, în mod deosebit după 1989, dar cel care o spune este Roland Barthes104. Acesta continuă: Este vorba de o morală modernă, adică nu una emancipată, ci una garantată de ştiinţă şi care nu necesită opinia unui înţelept universal, ci a unui specialist. În asemenea condiţii, un jurnalist (şi nu numai) ca Octavian Paler, recent dispărut dintre noi, este o prezenţă rară, dar poate este mai bine aşa. Cu toate acestea, aşa cum se ştie din teoriile şi practicile monetare/monetariste, nici

104

Roland Barthes, Mythologies, Éditions du Seuil, Points, Paris, 1970, p. 125

287

inflaţia nu este un semn bun, dar şi dezinflaţia poate avea consecinţe negative. În mod paradoxal, astăzi, la modul declarativ, cel puţin, se caută „dialogul social”, jurnalistul, fie el intelectual sau nu, „stă de vorbă cu oamenii”. S-ar spune că îl contrazic pe Hans Belting care afirma că: este vremea monologului, nu a dialogului.105 Dar, de fapt, jurnaliştii nu fac decât să-i dea dreptate, nu avem de-a face decât cu o serie de monologuri, care nu prea au nimic în comun cu o comunicare biunivocă (chiar dacă asincronă), vom încerca mai jos să vedem de ce, şi cum. Grupările de dialog social, prin partie pris-uri în special, funcţionează autarhic, dialogul ia forme monologale, iar unele ieşiri pe scena publică frizează ridicolul. Imaginea intelectualului implicat este jalnică prin „producţiile” submediocre, prin lipsa de adevăr al gestului. Ori filosofia, care, desigur, se învaţă, cere mai mult decât percepţii intelectuale şi mai mult decât o utilizare rezonabilă a cuvintelor. Este atât de abstractă şi atât de concretă, în acelaşi timp, încât dintotdeauna a existat o strictă relaţie între filozofie şi geometrie. „Geometrie” înseamnă „măsurarea pământului”. În Egiptul antic, de la care au moştenit grecii această ştiinţă, Nilul inunda malurile în fiecare an, acoperind pământul şi distrugând marcarea ordonată a terenurilor agricole. Aceste inundaţii simbolizau la egipteni reîntoarcerea ciclică a haosului acvatic primar, iar atunci când se retrăgeau apele, începea munca de redefinire şi restabilire a hotarelor. Această activitate se numea geometrie şi era văzută ca o restabilire a principiilor de ordine şi lege pe pământ.106 Platon considera geometria şi numerele ca reprezentând esenţe şi deci constituiau limbajul filozofic ideal. Înţelegerea abstractului este calea spre înţelegerea concretului, pare a ne spune filosofia, iar geometria acoperă drumul invers. Munca filozofului, la fel ca şi a geometrului, nu este una de echipă, dar se adresează grupului, grupurilor, publicului, publicurilor, unei audienţe,

apud Horst Karl Unterkofler, „Comunicarea transdisciplinară”, in Hans Belting, Das Ende der Kunstgeschichte 106 Robert Lawlor, Sacred Geometry, Thames & Hudson, London, 2002, p. 7

105

288

audienţelor.107 Tocmai de aceea monologul său primeşte forme dialogale, o comunicare biunivocă (chiar dacă asincronă). Filozoful primeşte un răspuns, pentru că el pune întrebări, chiar şi atunci când pare a da o sentinţă – poate nu un verdict (verus dictum), pentru că un filosof are îndoieli. Dar atunci apare întrebarea dacă un filosof este dispus să facă pasul către mass media, iar dacă o face mai este filosof? În ce măsură se diluează ori dimpotrivă ajunge la o mai bună capacitate de a concentra, de a ajunge la esenţe, dar în acest caz mai este el „digerabil”? Cei ce rămân verticali, rămân filosofi şi în spaţiul restrâns al presei scrise ori audiovizuale, nu se diluează şi se pot exprima astfel încât să poată fi înţeleşi. Marile idei nu au nevoie de un limbaj sofisticat, care nu poate funcţiona decât ca o „ceaţă a războiului” (Klausewitz), în timp ce un filosof în presă este un Sun Tzu, foloseşte „forţa inamicului” în „arta proprie a războiului”. Se foloseşte de mijloace simple, directe şi eficiente şi, în ciuda reticenţelor, ajung să facă un rating bun. Oamenii pot fi mai puţin inteligenţi, dar nu toţi şi nu tot timpul. Civilizaţia noastră este decadentă, iar limba noastră – astfel sună argumentaţia – în mod necesar împărtăşeşte aceeaşi prăbuşire generală. Pe cale de consecinţă orice efort împotriva abuzării limbii este un arhaism sentimental, la fel cum ar fi să preferi lumânări în loc de becuri sau cabriolete în loc de avioane. În subteran se află credinţa pe jumătate conştientizată că limba suportă o dezvoltare naturală şi nu este un instrument pe care îl concepem conform necesităţilor noastre, spunea Orwell, la intersecţia dintre Animal Farm (1945) şi 1984 (1949).108 Pentru Orwell, cel care avea să scrie, un an mai târziu, „Toward European Unity”109, este limpede că declinul limbii se datorează unor cauze sau condiţii politice şi economice, „nu se datorează pur şi simplu influenţei nefaste a unui sau a altui scriitor”. Este o formă de feedback în care efectul devine cauză, amplificând cauza originală şi producând acelaşi efect într-o formă la rândul său intensificat şi tot aşa la nesfârşit. Cauza şi efectul la care se referă Orwell, sunt ideile stupide care duc la o sărăcire a limbajului, care la rândul său bătătoreşte calea către alte idei stupide. Totuşi, Orwell nu crede că procesul este ireversibil.

107 108

A se vedea şi Robert L. Heath, Encyclopedia of Public Relations, Sage Publications George Orwell, „Politics and the English Language”, Horizon, Londra, aprilie 1946 ; Mount Holyoke College, (http://www.mtholyoke.edu/acad/intrel/orwell46.htm) 109 Partisan Review, iulie-august 1947; World Policy Institute (http://www.worldpolicy.org/globalrights/europe/Orwell-Toward%20European%20Unity.html)

289

În cazul în care ne debarasăm de acest prost obicei, spune Orwell, putem gândi mai limpede, iar o gândire clară este un prim pas necesar către o înnoire politică. În consecinţă, lupta împotriva unei proaste utilizări a limbii nu este un gest frivol şi nu aparţine doar scriitorului profesionist, dar acesta poate fi un model. Dar ce ne facem dacă agora este înlocuită cu bodega, când chiar Oda bucuriei devine o manea – mai bine nici nu mai amintim că azi este vorba de imnul Uniunii Europene –, limbajul şi presa nu pot decât să urmărească docil „trendul”. Limbajul din presa „de consum” este o hilară şi păguboasă combinaţie de limbaj suburban (ca dicţiune, corpus etc.) şi o engleză uneori extrem de aproximativă.110 Nu putem decât să fim de acord cu Orwell că în atare situaţii fie autorul are ceva de spus, dar nu reuşeşte, fie fără să-şi dea seama ajunge să spună altceva sau poate îi este indiferent dacă spune ceva sau nu – articolele se plătesc la cuadraţi. Discursul filozofic ordonează, organizează nu doar cuvântul, ci şi ideile, în acelaşi timp oferind distanţa necesară pentru o abordare cel puţin adecvată dacă nu optimă. The eternal child leafs through his War magazine And his kind Uncle Sam feeds ten trillion in Change into the total entertainment Combat video game (Late Home Tonight, Part I) Este o recidivă în spiritul Pink Floyd; albumul Animals (1977) a fost o replică la Animal Farm a lui George Orwell. De această dată versurile sunt de pe albumul Amused to Death (1992) al lui Roger Waters (Pink Floyd) inspirat de cartea lui Neil Postman, Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business (1985). Postman face o distincţie între viziunea asupra viitorului al lui Orwell din 1984, conform căreia guvernele privează persoana de drepturi individuale, şi viziunea oferită de Aldous Huxley111 din Brave New World (1932), în care oamenii iau tot felul de medicamente şi renunţă, în mod voluntar, la drepturile lor de dragul fericirii sau, mai exact, al plăcerii, în

110 Undeva „piaţă cu amănuntul” devenise în engleză nici mai mult nici mai puţin „piss market”, probabil pe filiera „cu amănuntul” = „cu bucata”, „bucata” = „piece” pronunţat [pi:s] paronimul său fiind [pis] transcris „piss”. 111 Orwell/Blair l-a avut pe Huxley profesor de franceză la Eton.

290

favoarea divertismentului. Pentru Postman, „opiul pentru popor” este televiziunea ca divertisment. El arată că dacă la Orwell suntem obligaţi să renunţăm la drepturile noastre, la Huxley renunţăm de bună voie. Dacă ne uităm în jur vedem prin presă unele texte ce tind către aşa ceva începând cu mai puţin ofensivul: unde eşti tu, Ţepeş doamne? până la strigătul de luptă (mai de după blocuri): la ţepe! La fel ca la Huxley, oamenii noştri ajung să iubească tehnologia pentru capacitatea ei de demotiva gândirea. Postman comentează: ştirea zilei nu există în afara mijlocului de comunicare în masă care să-i dea forma, aceasta nu a făcut parte din cultura publică înainte de apariţia telegrafului etc.112 Iar mai departe: pe măsură ce cultura face tranziţia de la oralitate la scris, la tipar, la televiziune, ideile sale despre adevăr suportă aceeaşi tranziţie.113 Dacă la început cuvântul spus avea valoare epistemologică, aceasta a fost apoi preluată de cuvântul scris, mai apoi de către documentul tipărit, iar azi de către „cuvântul” televizat. Ceva există dacă s-a spus la televizor. Dar se prefigurează: ceva există dacă se găseşte pe Internet. Această tranziţie epistemologică a dat senzaţia, mitul urban, mitul deliberat politic, că presa este a patra putere în stat, când ea este de cele mai multe ori fie puterea unu bis, fie doi bis, fie trei bis. Presa are tentaţia puterii şi este fascinată de aceasta. O interesantă analiză este oferită de documentarul Outfoxed: Rupert Murdoch's War on Journalism. Filmul este o analiză a Fox News şi a pericolelor la care suntem expuşi de către corporaţiile din ce în ce mai mari, care preiau controlul asupra drepturilor publicului de a fi informat, de a şti. Fenomen de care nu suntem nici noi străini. Iar într-un război nu ai nevoie de filosofi, ci de propagandă, mai mult sau mai puţin abil mascată, cu un limbaj „adecvat”, cu mijloace „adecvate”. „Noul” discurs jurnalistic vechi este vizibil inclusiv în imageria folosită. Discursul jurnalistic şi cel publicitar nu pot fi decât sinonime în momentul care ţinta este clară. Filosofia aceasta (în cunoştinţă de cauză sau nu) a făcut un recurs la retorica de război114, la Howard Lasswell şi lucrarea sa clasică: Propaganda techniques in the World War (1927), care constă din câteva trucuri infailibile: demonizarea liderului inamic, centrarea discursului pe

112

Neil Postman, Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business, 1985, Cap. „The Medium is the Metaphor”, p. 8 113 op.cit., p. 24 114 Encyclopedia of Language and Linguistics, Elsevier, 2005, vol. 2, p. 516

291

defensivă, exagerarea atrocităţilor, precum şi găsirea unor justificări diferenţiate pe grupuri de publicuri (grupuri ţintă) sau audienţe (receptori intenţionaţi ai mesajului) – de la pensionarul pauperizat până la mogulul care îţi oferă canalul de comunicare – şi, nu în ultimul rând, diferenţa dintre noi şi ei. Pentru noi, discursul rămâne, în general, în zona abstractă: popor, ţară, binele general etc., pentru ei, discursul este mai concret, de exemplu o listă cu o sută de nume. Victor Klemperer face o analiză a acestui tip de limbaj în LTI – Lingua Tertii Imperii, despre limbajul celui de al treilea Reich, o lucrare foarte utilă şi pentru limbajul pre şi post 1990. Puterea negativului […] devine un factor de coeziune şi afirmare […] indivizii şi clasele reproduc represiunea pe care o suferă […] procesul de integrare se desfăşoară […] fără teroare făţişă, ne avertizează Marcuse115 în Omul unidimensional şi ajunge la o concluzie terifiantă: democraţia întăreşte stăpânirea mai puternic decât absolutismul; libertatea administrată şi represiunea instinctuală devin izvoare mereu înnoite ale productivităţii. Productivitate ce se preschimbă în distrugere până la scară planetară. Deşi scrisă în 1964 şi apărută pe continentul american (Boston), Marcuse anticipează ceea ce se întâmplă acum la noi: brutalităţii neocolonialismului îi corespunde brutalitatea metropolei: grosolănia pe şosele şi pe stadioane, violenţa vorbei şi a imaginii, neruşinarea politicii, care a depăşit cu mult limbajul orwellian […]116, alte fenomene surprinse şi surprinzătoare pentru noi: acceptarea generală a noţiunii de „interes naţional” ca expresie a voinţei generale, sistemul bipartit,, declinul pluralismului, cârdăşia dintre cercurile de afaceri şi sindicate […]117 În ce abundă presa românească astăzi găsim tot la Marcuse: vampa, eroul naţional, beatnik-ul, gospodina nevrozată, gangsterul, starul, magnatul charismatic.118 Fiind atât de prezenţi şi de vizibili nu este nevoie să îi mai şi numim, Preferăm să le „spargem cartuşul”, la fel ca la vechii egipteni, pentru nu li se mai şti numele şi a li se pierde urma – ceea ce încearcă să facă şi singuri, din cu totul alte motive. Ceea ce ar trebui să facă presa este să sesizeze (în cazul în care nu este aservită) că: faptul că majoritatea populaţiei acceptă şi este făcută să accepte această societate, nu suprimă caracterul ei iraţional şi

115 116

Herbert Marcuse, Scrieri filozofice, Editura Politică, Bucureşti, 1977, p. 287 op.cit. p. 288 117 op.cit. p. 298 118 op.cit. p. 308

292

condamnabil. Distincţia dintre conştiinţa falsă şi cea adevărată, dintre interesul real şi cel imediat îşi păstrează întreaga semnificaţie. Dar această distincţie trebuie să fie ea însăşi validă. Oamenii trebuie să o descopere […]. Ei pot face acest lucru numai dacă resimt nevoie să-şi schimbe modul de viaţă […].119 Ori presa poate crea nevoi, are aceste mijloace. Orwell s-a temut că adevărul poate fi ocultat, Huxley, că acesta poate fi înecat într-o masă de informaţii irelevante. Orwell s-a temut că vom avea parte de o cultură captivă, Huxley, că vom avea o cultură a trivialului. Noi, cei de o anumită vârstă am trecut prin zona Orwell şi am aterizat în zona Huxley, la fel ca Dedal am schimbat un labirint cu un altul, iar presa a urmărit acelaşi traseu, dar poate cine ştie, putem avea parte de un reviriment, dacă este să-l ascultăm pe Orwell. Încheiem cu cele şase reguli practice (pragmatismul anglo-saxon nu se dezice) care, după Orwell, pot duce la o presă mai sănătoasă, la o zicere mai frumoasă şi la idei mai consistente: 1. Niciodată nu folosiţi, metafore, comparaţii sau alte figuri de stil pe care le-aţi mai întâlnit tipărite. 2. Niciodată nu folosiţi un cuvânt lung acolo unde puteţi folosi unul scurt. 3. Dacă un cuvânt poate fi tăiat, tăiaţi-l! 4. Niciodată nu folosiţi diateza pasivă acolo unde puteţi folosi diateza activă. 5. Niciodată nu folosiţi un cuvânt străin, ştiinţific sau jargon dacă există un echivalent mai uzual. 6. Mai degrabă nu respectaţi niciuna dintre aceste reguli decât să spuneţi ceva ce într-adevăr produce durere sau suferinţă.120 Desigur pentru un jurnalist sau un specialist în comunicare acestea nu sunt lucruri noi, dar sunt genul de lucruri de care nu trebuie să ne plictisim spunându-le şi poate va răsări un jurnalist cu un limbaj adecvat şi o gândire filosofică, un philosophos, un iubitor de înţelepciune. Prin plecarea lui Octavian Paler a rămas un vid, Petre Ţuţea ne-a părăsit mai demult (1991), Emil Cioran ne-a părăsit de două ori, odată în 1937 (prin strămutarea la Paris), iar apoi, definitiv, în 1995, iar Constantin Noica, deja în 1987. Lista ar fi mai lungă, dar ne rezumăm la aceştia. Tocmai lungimea

119 120

op.cit. p. 300 George Orwell, „Politics and the English Language” in Horizon, London, April 1946

293

acestei posibile liste de eseişti români trebuie să fie speranţa de mai bine pentru presa românească post-decembristă. Un alt rol al limbajului filosofic este unul contrar limbajului propagandistic, care este unul „mobilizator”, dar conform lui Morris Janowitz: nu mai puţin periculoasă ar fi însă şi lipsa de apatie.121 Discursul de tip filosofic este cel care, direct sau indirect – prin forţa exemplului personal –, poate revela faptul că participarea politică este sinonimă cu autodeterminarea şi trebuie să fie o trăsătură atât reală cât şi dominantă întro democraţie reală şi adevărată.122

Bibliografie Roland Barthes, Mythologies, Éditions du Seuil, Points, Paris, 1970 Horst Karl Unterkofler, „Comunicarea transdisciplinară”, in Hans Belting, Das Ende der Kunstgeschichte George Orwell, „Politics and the English Language” in Horizon, London, April 1946 Jurgen Habermas, Cunoaştere şi comunicare, Editura politică, Bucureşti, 1983 Herbert Marcuse, Scrieri filozofice, Editura Politică, Bucureşti, 1977 Neil Postman, Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business, 1985, Cap. „The Medium is the Metaphor” Encyclopedia of Language and Linguistics, Elsevier, 2005 George Orwell, „Politics and the English Language”, Horizon, Londra, aprilie 1946; Mount Holyoke College, (http://www.mtholyoke.edu/acad/intrel/orwell46.htm)

121 122

apud Jurgen Habermas, Cunoaştere şi comunicare, Editura politică, Bucureşti, 1983, p. 34 op.cit., p. 35

294

Comunicarea prin reţelele de socializare. O nouă provocare pentru mediul academic

Lector univ. dr. Maria ALEXE Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare, UTCB Mls.pgd. Iulia ALEXE Maastricht University Graduate School of Governance Abstract Contemporary society is based on knowledge and communication. Old good things are no more working for students and the new technology and an open communicative attitude is the key of an efficient learning process. If an educator wants to motivate his students he has to use their tools, in this case the large networks provided by the Internet. Students are spending a lot of time chatting and this gave us the idea to offer them information on a very visible place, so that they would be able to access it very easy. The present paper presents the experiments and some of the partial results of using the tools that Facebook may offer for teaching English. The students involved in this experiment are from different universities (ASE, National University of Arts Bucharest, Technical University of Civil Engineering, Credis Department – Bucharest University, Maastricht University). Key words: communication, networking, collaborative learning, e-learning approach

1. Aspecte generale Societatea de azi nu poate exista fără net, fără minunata lume virtuală. Chiar un domeniu, pe care în mod tradiţional îl considerăm în relaţie dihotomiocă cu tehnica, cel artistic s-a transformat datorită lumii digitale şi are forme de manifestare specifice noilor media [Alexe 2010]. Toţi cei care sunt implicaţi în procesul de predare, fie că este de tip clasic sau de la distanţă folosesc metodologii aparţinând sistemului eLearning şi se confruntă cu o problemă majoră: modul de distribuire a informaţiei şi de valorificare a rezultatelor la nivelul general. Avantajele sistemului

295

eLearning sunt bine cunoscute şi de aceea nu le vom aminti pe toate. Nu trebuie însă ignorat faptul că eficienţa sa este condiţionată de dotarea tehnică şi de competenţele digitale (profesor şi student)123. Faptul că cei mai mulți studenți predau temele prin intermediul platformelor universitare124 eficientizează feedback-ul. Aspecte specifice eLeraningului se integrează în sistemul tradiţional face-to face şi de fapt se utilizează un tip de instruire combinat, definit ca blend learning125. În condiţiile în care studenţii înscrişi la seminarul de engleză sau la cursul de Tehnici de comunicare provin din diferite licee, ceea ce conduce la nivele de competenţă lingvistică diferite, în aceste condiţii flexibilitatea şi diversitatea mijloacelor de instuire este o componentă obligatorie ce conduce la un feedback rapid şi sontan. Dorind să avem o comunicare flexibilă, informală şi cât mai aproape de realitate nu puteam să nu folosim cel mai utilizat instrument de social media – rețelele de socializare (ex: Facebook) Lumea virtuală a utilizatorilor Facebook e un loc care dovedeşte cât de democratică este lumea virtuală, fiindcă se află pe aceeaşi listă, Librăria Humanitas, colegul din şcoala generală, Mircea Cărtărescu, situl unei reviste economice și cel al unor organizații UE şi mulţi din profesorii din facultate. Noutatea experimentului care va fi prezentat în această lucrare constă în faptul că educatorul a încearcat să folosească instrumentele de comunicare, unele cunoscute sub numele de social media utilizate în mod frecvent de studenţii săi pentru a pătrunde în universul lor comunicaţional, pentru ca în final să-i atragă spre acele domenii de interes despre care presupune că ar putea contribui la creşterea competenţelor lingvistice și spre o instruire colaborativă126, implicit la creşterea motivaţiei. Faptul că timp de decenii s-a predat într-un anumit fel, pornind de la un sistem de învăţământ general, având la bază manualul proiectat de Comenius, sistem ce a fost înlocuit de altele datorate dezvoltării rapide a

Din fericire competenţa digitală de un anumit nivel a devenit o condiţie obligatorie pentru absolvirea liceului aşa ca nu există studenţi fără competenţe digitale. 124 La universitatea din Maastricht toate temele se predau on-line, după ce au fost verificate pentru a elimina plagiatul. 125 Blended Learning este forma de instruire în care metodele tradiţionale de instruire sunt combinate cu cele care utilizează tehnologia 126 Instruirea colaborativă este forma de instruire care utilizează tehnologia prin implicarea mai multor persoane în atingerea obiectivelor educaţionale. În cazul utilizării Facebook educatorul implică un număr de studenţi care pot forma apoi un grup şi stabili comunicare cu alte grupuri.

123

296

sistemelor electronice de calcul şi evoluţiei sistemelor informatice şi de socializare a exercitat presiuni asupra terminologiei utilizate într-un domeniu, prin excelentă, transdisciplinar, şi anume didactica127.[Dobre, 9]. În epoca actuală învăţarea este centrată pe formarea de deprinderi şi acest lucru se realizează cu dificultate utilizând doar timpul limitat al seminarului de limbi străine. Folosirea mediilor de socializare permite amplificarea timpului convenţional, diversificarea metodelor şi a tipurilor de aplicaţii practice, în consecinţă se iniţiază o învăţare personalizată. 2. Ipoteze de lucru Stilul de predare şi gradul de însuşire al cunoştinţelor reprezintă un factor important al eficientizării procesului de învăţare. Aceasta înseamnă şi folosirea unor formate pentru suporturile de învăţare (cursuri, caiete de execiţii, reader, teste, articole din lista bibliografică) specifice informaţiei didactice online, chiar dacă se adreseză studenţilor de la cursurile de zi. Materialele concepute pentru a fi accesate online trebuie să se adapteze cunoştinţelor subiecţilor şi să nu ignore modalităţile de învăţare cu care aceştia sunt familiarizaţi. În realizarea experimentului am pornit de la o evaluare iniţială ce a generat următoarele constatări: • Siturile oficiale ale universităţilor sunt instrumente greoaie şi relativ ineficiente. Caracterul lor oficial îngreunează accesul şi necesitatea obţinerii diverselor aprobări încetineşte ritmul comunicării. În București singurul site universitar ce este folosit eficient de studenţi este cel al ASEului, tocmai fiindcă are informaţii la zi şi de interes general128.cum ar fi: pagina personală a studentului –informaţie securizată şi actualizată permanent, avizier digital cuprinzând: informaţii generale, orar, evenimente, conferinţe expoziţii, la care se adaugă biblioteca digitală, accesibilă de la domiciliul utilizatorului. Un format asemănător este și cel al programului de master de la Maastricht University. • Lipsa de interes a studenţilor faţa de site-ul oficial al unităţii pe care o frecventeză este din păcate o realitate. Se caută forme

După 1990, învăţarea se face prin programe tutoriale, ce înlocuiesc imaginea profesoruluimentor. Sunt dezvoltate sistemele multimedia si instrumentele software de proiectare pedagogică. Aplicaţiile sunt realizate şi difuzate pe compact-discuri (sistemele Learningware şi Authorware). 128 Pe siturile multor universităţi se găsesc note din anii trecuţi, programe învechite etc.

127

297

alternative de comunicare - grupuri, platforme etc.care permit, în anumite cazuri şi o comunicare sincronă și asiconă • Profesorii care lucrează cu mai multe grupe paralele au nevoie de un canal de comunicare pe care să-l folosească toţii studenţii.129 Plecând de la aceste constatări am emis următoarele ipoteze de lucru: 1. Folosirea unui instrument familiar de lucru – Facebook contribuie la eliminarea unor bariere de comunicare, accelerează comunicarea şi eficientizează feedback-ul ceea ce înseamnă creşterea calităţii procesului de învăţare prin coborârea filtrului afectiv130. 2. Creşterea motivaţiei permite implicarea studenţilor în elaborarea unor suporturi de învăţare – portofolii, baze de date. Materialele rezulatae ca urmare a colaborării dintre profesori şi studenţi pot fi folosite chiar de aceştia sau pot deveni punct de pornire/modele pentru seriile următoare. 3. Metode de cercetare Analiza unui astfel de experiment presupune folosirea unor anumite metode de cercetare şi analiză, uneori chiar formarea unor echipe mixte de cercetători. În acest caz Iulia a reprezentat nu doar “vocea studenţilor” ci şi persoana care a înregistrat datele şi le-a prelucrat statistic. Pentru a stabili deficienţele pe care am dorit să le corectăm şi a stabili care sunt aşteptările studenţilor am elaborate chestionare ce a fost prelucrate prin metode ce ţin de statistica economică. Metoda etnografică131 a fost utilizată pentru a putea compara rezultatele şi reacţiile studenţilor de la diferite facultăţi. Cadrele didactice implicate în experiment au ţinut un jurnal în care au notat observaţii privind tipologia materialelor postate, reacţiile şi comentariile studenţilor şi dificultăţile întâpinate în utilizarea materialelor sau a tehnologiei. Iulia, studentă la începutul experimentului a aplicat chestionarul colegilor săi de la

129

Cu alte cuvinte să nu fie nevoit să posteze acelaşi material pe diferite grupuri şi să poată evalua impactul solicitărilor sale. 130 Filtrul afectiv este un concept prezentat de Krashen încă din 1982 şi care a evoluat, dovedindu-se o componentă esenţială a motivaţiei învăţării. Dacă filtrul afectiv este coborât învăţarea se face cu plăcere şi eficienţa creşte. 131 Metoda etnografică a constat în înregistrarea rezultatelor şi notarea observaţiilor – Chaudon Craig

298

Întotdeauna trebuie pus în balanţă ceea ce este posibil şi este facilitat prin tehnologie. Comunicarea realizată pe grupuri mare de utilizatori a fost şi ea analizată din perspective filtrului afectiv. exprimarea opiniei (sincron şi asincron). care sunt preluate şi validate (de cele mai multe ori. iar câteva dintre acestea vizează şi îmbunătăţirea sau eficientizarea practicilor de evaluare a studenţilor.Descrierea experimentului În învăţământul actual roul profesorului este acela de moderator/facilzator al actului învăţării. Un profesor care se decide să folosescă Facebook pentru a comunica cu studenţii trebuie să fie atent ce postează şi cui permite accesul la informaţie. către gestionarea relaţiilor sociale în mediul de învăţare online. către crearea unei echipe virtuale eficiente. Tehnologiile moderne oferă câteva oportunităţi pentru evaluarea performanţei în învăţare. Tutorii reprezintă o nouă generaţie de profesori. Dezavantajul ar fi că anumite informaţii cu caracter mai personal pot deveni publice. este un tutore nu un magister.ASE. un canal de comunicare nespecializat. de practică) în mediul tehnologic. . Punctul de plecare îl constituie metodele tradiţionale de evaluare de performanţe.Facultatea de Relaţii Internaţionale şi a continuat cercetarea în cadrul programului de master din cadrul Universității din Maastricht. daca nu putem folosi acest mediu de socializare pentru a comunica cu studenţii. Astfel. Prin utilizarea acestor metode şi facilităţi tehnice am încercat să observăm în ce măsură filtrul afectiv este influenţat de comunicarea pe Facebook. Există nenumărate proiecte la nivel european care vizează utilizarea noilor tehnologii în învăţământul superior. Am ales Facebok dintre toate reţelele de socializare pentru că 299 . Acest lucru nu înseamnă că el nu are în continuare rolul de a motiva studentul pentru a învăţa. Se cofirmă şi în acest caz faptul că utilizatorul este cel care poate face diferenţa. coordonând şi facilitând accesul la informaţia corectă. şi ceea ce este făcut mai dificil sau inhibat de către mediul nou folosit. pe de altă parte. Observând cât de bine şi de repede comunică studenţii între ei pe Facebook şi cât de variată şi complexă este informaţia am început să ne gândim. pe de o parte. care lucrează online cu cei care învaţă. Un avantaj major este faptul că acesta permite postarea imaginilor. linkurilor. rolurile şi responsabilităţile cadrelor didactice şi formatorilor se deplasează de la nivelul motivaţional şi de suport teoretic. dar acest lucru se face datorită unui întreg complex de legături relaţionale. 4.

Nu în ultimul rând trebuie subliniat faptul că prin acest tip de comunicare aspectele multiculturale sunt mai uşor de explicat. Primul pas a fost reprezentat de faptul ca am postat pe Facebook serie de întrebări postate la categoria share. Acest sistem împiedică mărirea decalajelor între studenţi şi contribuie la implicarea activă a celor avansaţi. La acest nivel nu există diferenţe majore între studenţii de la UTCB. Facebook – este un instrument mai interactiv ce permite construirea unei reţele de comunicare prin care persoanele interesate îşi pot împărtăşi foarte rapid informaţiile. unii studenţi oferindu-se să gestioneze anumite fire de discuţii şi să îşi ofere ajutorul colegilor lor133. Etapa 1 pe care o putem nuni de prospectare a durat aproape o lună şi a constat în sondarea opiniei studenţilor.potrivit datelor statistice are cel mai mare număr de utilizatori. o structură în care să se încadreze informaţia. Am continuat întrebându-i dacă nu cred că am putea folosi Facebook pentru a rezolva anumite teme şi dacă nu consideră această iniţiativă o invadare a spaţiului lor privat (un loc unde se întâlnesc cu prietenii şi îşi exprimă opinii personale) Spre bucuria noastră iniţiativa a fost primită cu entuziasm. în Romania. Fiecare grupă de studenţi a primit materiale suplimentare şi particularizate şi li s-a cerut să contribuie cu propriile lor materiale Studenţii au lucrat în grup pentru a elabora un proiect 132 Majoritatea publicaţiilor. în ultima perioadă extrem de mult132. Schimburile de opinii au avut loc aproape zilnic. fiindcă pot deveni mai vizibile. a deschiderii spre acest experiment. posturilor de televizine au şi un profil pe Facebook 133 În general am încurajat în cadrul grupelor sistemul Reciprocal Teaching. Etapa 2 A fost o etapa în care Facebook a devenit o prelungire a salii de clasă. prin care un student mai avansat îşi ajută colegul să recupereze anumite rămâneri în urmă. Reprezintă un mijloc de comunicare reală şi stimulează asumarea de opinii. le pot comenta şi corecta. Universitatea de Arte. cei de la Credis sau studenții de la Universitatea din Maastricht.fiindcă textul are un caracter deschis. Vă este util? Deşi răspunsul a fost în general negativ pentru studenții români. 300 . editurilor. Permite inversarea rolurilor . iar după o lună am evaluat conţinutul lor. argumentele au fost diverse. Prima întrebare a fost Ce părere aveţi despre site-ul facultăţii voastre. un cadru de lucru particularizat pentru o grupă/an şi a oferit studenţilor un plan de lucru. numărul lor crescând. Profesorul a stabilit anumite teme.

inerente unor utilizatori mai puţin experimentaţi. Aceste diferenţe comportamentale sunt datorate şi specificului fiecărei facultăţi. Evaluarea a fost făcută prin testare în cadrul seminarului. La grupele inscrise în experiment rezulatele au fost net superioare. atât în ceea ce priveşte vocabularul de specialitate cât şi competenţa de exprimare în scris. Rezultatele sunt cu aproximativ 20% mai bune decât anul trecut. aceleaşi subiecte pentru toţi studenţii anului II. Imagini ce nu pot fi vizionate în clasă pot fi postate şi devin accesibile unui mare număr de studenţi. cei care la sfârşitul semestrului IV încheie studiul limbii engleze. deşi nu au fost foarte dispuşi să colaboreze în grupuri mai mari de 3 studenţi. CREDIS. o mai bună structurare a materialului şi mai puţine greşeli. Cei mai colaborativi au fost studenţii de la UTCB. Testarea din cadrul UTCB a fost realizată printr-un examen unitar. UNAB) 301 . Cei care au fost cei mai generoşi în a oferi informaţii colegilor au fost studenţii Facultăţii de Tehnologia Informaţiei. Dupa ce mai mult de un an Facebook a constituit o prelungire a activităţii de semniar am putut evalua rezulatatele acestui nou mod de deseminare a informaţiei. corectarea/ completarea unui material se face foarte rapid. Etapa 3 – Evaluarea Orice experiment pedagogic trebuie să se încheie obligatoriu cu evaluarea rezultatelor134. elaborarea unui portofoliu tematic şi a unui eseu pe una din temele propuse de studenţi. Un material elaborat de studenţii unei grupe poate fi comentat/folosit de un numar mai mare de colegi. în timp ce atiştii s-au dovedit greu de convins să lucreze în grup şi să colaboreze. probabil şi datorită faptului că au fost corectate în primul rând de colegi. poate indica link-uri. Studenții de la Universitatea din Maastricht au fost generoși în oferirea informațiilor. dar pentru cei mai mulți dintre ei învățarea colaborativă este déjà o obișnuință.şi astfel au putut să îşi formeze deprinderea de a învăţa prin colaborare. Analiza portofoliilor şi eseurilor a evidenţiat o mai mare varietate tematică. surse de lectură În această etapă comportamentul studenţilor a fost diferit. La acest nivel Facebook poate fi considerată o sursă bibliografică. 134 Cum este și normal acest capitol se referă la studenții care participă la cursurile și seminariile pe care le conduc (UTCB. Profesorul poate recomanda vizionarea unor materiale postate de colegi. În cazul în care există neclarităţi sau chiar anumite greşeli.

International Scientific Conference eLSE . Anne Hammond – 2009. Efortul este răsplătit.Folosirea resurselor oferite de Facebook permite limitarea neajunsurilor datorate unor condiţii tehnice inadecvat. 01-03 June. Galaveanu Simona – The Professional Perspectives in the Actual Socio-Economic Context – 2003 A Study on Students’ Perceptions. Ovidiu. În general s-a constat o abordare mai personală şi mai creativă.Folosirea unor medii neconvenţionale induce creşterea motivaţiei prin implicarea activă a studenţilor.Modul de prezentare a fost mai îngrijit şi informaţia mai corectă. Proceedings of the 5th. . . vol 47. Instruire asistată de calculator: didactică informatică. A.Cantitatea de informaţii şi diversificarea surselor – reprezintă o provocare pentru profesorii şi pentru studenţi în egală măsură. Eugen. in Proceedings of International Conference. English Teaching Forum. de aceea concluziile sunt parţiale. 2007. Bibliografie Adăscăliţei. Concluzii Experimentul pe care am dorit să îl prezentăm ca fiind o nouă provocare pentru profesorii de limbi străine din facultăţile nefilologice nu sa încheiat. editura Universitatii Nationale de Apărare Carol I. Polirom.eLearning and Software for Education (eLSE). Editura Universitatii din Pitesti Byrd. Learning to Learn Cooperatively.Comunicarea sincronă/asincronă profesor-student conduce la dezvoltarea creativităţii. Maria – 2009. Edu-World Pitesti. Stoicescu. Bucureşti Avram. Am constat că: . fiindcă contribuie la eficentizarea învăţării şi la creşterea interesului studenţilor. Folosirea resurselor oferite de reţele de socializare de tip Facebook presupune adaptarea profesorului la un mod de exprimare specific studenţesc ceea este în sine o provocare. Almăşan Beatrice Alexe. nr4 302 . . Some Psychological Aspects of Adults eLearning Process..

. Bucureşti. International Scientific Conference eLSE . 407-413 Krashen. Just –Reading and Writing . 2012 Dobre.. London Ionescu. 303 . Introduction to Social Research.racai. Routlege.H. D Second language Aquisition and Second Language Learning.G. 2 (22)/2002. The Importance of IT Technologies in Individual Oriented Learning în vol. Jeremy & Lethabz Carol – 2005. 1998 Chirimbu Sebastian. 2001 Punch. Mihaela. Barbu Adina. Keith 2004. Long and Jack C. Apostol. Cambridge Applided Linguistics Series.www. eLearning and Software for Education. Iuliana – Studiul critic al actualelor sisteme de e-learning. Institutul pentru inteligenţă artificială. 2009. Craig – Second Language Classrooms. Research on teaching and learning. editura Universitară. E-learning. G. London – New York Roşca.Zamfir. Revista Informatica Economica.ro Harmer. C. in Communication Studies: The Essential Resource. Bucureşti. Marshall Cavendish. Academia română. Proceedings of the 8th. nr.Chaudon. S. Carol I National Defence University P. Richards. E-learning – paradigma a instruirii asistate. Pergamon. p. a key tool in today’s Romanian higher education...eLearning and Software for Education (eLSE). I. Editor Michael H.

juridic-administrativ. capabilă acum de structurări suple în limbajul politic. social and cultural context and the emerging culture in the 1836. reducerea drastică a influenţelor limbii neogreceşti odată cu căderea domniilor fanariote. revoluţia lui Tudor Vladimirescu.1881 when our language as literature has proven to be very dynamic. creatoare a unui tezaur folcloric milenar şi identitar. Key words: culture. Universitatea “Spiru Haret” Abstract The article analyzes the political. univ. social şi cultural pentru această devenire a culturii ca şi a limbii noastre literare s-a dovedit a fi deosebit de dinamic. în acelaşi timp temelie pentru limba literară unitară scrisă. ca şi în opera primilor noştri mari scriitori. laicizarea treptată a limbii literare faţă de aceea din evul mediu. diminuarea severă a influenţelor otomane în limbajul economic şi administrativ. în Muntenia. cu aceasta. deodată cu deschiderea schimburilor comerciale şi culturale cu centrul şi apusul 304 . Cloşca şi Crişan. Nicolae Filimon Lect. şi tratatul de la Adrianopole din 1829) au avut drept consecinţe: promovarea limbii populare. economic.Modernizarea culturii româneşti în perioada 1836-1881. marked by important historical events. dr. continuity Perioada istorică dintre 1836 şi 1881 este aceea în care cultura românească continuă şi duce la capăt procesul de modernizare inaugurat în intervalul de dinainte de 1870-1836. Contextul politic. cele dinainte (răscoala lui Horea. în Transilvania. ceea ce se răsfrânge inerent în configurarea profilului modern al limbii române literare. economic. destrămarea rânduielilor feudale şi. Semnificativ pentru spiritul general care domină epoca este voinţa oamenilor de carte de a depăşi condiţia regională a culturii şi de a pune bazele unei culturi panromâneşti – subliniază Ion Gheţie şi primul exemplu peremptoriu este programul revistei „Dacia literară” (1840). Romanian language. ştiinţific. Silvia RAŞCU PISTOL Facultatea de Litere. literature. marcat de evenimente istorice importante.

Cei ce recomandă să ne adresăm limbii greceşti (cum face Şt.n. în cea de a doua parte a activităţii sale. nu poate fi centrul de coagulare şi dezvoltare a structurii limbii literare. se îndrumează. Dimpotrivă. precum şi printr-o largă selecţie a fonetismelor. acceptate de majoritatea filologilor şi scriitorilor vremii. Ele vor continua să se accentueze în noua perioadă. Cei mai mulţi – rezumă acelaşi Ion Gheţie (ibidem 149-150) – socotesc drept firesc apelul la limba latină. desfăşurată în toate cele trei provincii istorice româneşti. alţii. formelor şi cuvintelor având circulaţie în graiuri. urmat de numeroşi intelectuali. şi Unirea Principatelor (Moldova şi Muntenia).) unică trebuia să se realizeze acceptându-se ca punct de pornire limba bisericească. Episcopescu) sunt rari [. sub raportul vocabularului. referindu-se la câteva dintre ideile lui fructuoase din prima perioadă a activităţii pe acest plan. arătând că niciuna dintre provinciile româneşti nu se poate socoti Toscana sau Castilia României.] Odată împrumutaţi. cum s-a întâmplat cu Toscana în Italia şi Castilia în Spania. noii termeni trebuiau adaptaţi sistemului fonetic şi morfologic al limbii române. care au intensificat tendinţele de modernizare şi unificare lingvistică la nivelul supradialectal al limbii literare. . el a subliniat imperativul unificării lingvistice. deopotrivă cu noile tendinţe lingvistice jalonate prin evenimentele politice ale acestui nou interval. . consideră că procesul trebuie realizat prin intermediul francezei. îndeosebi munteni. Cât priveşte modernizarea limbii noastre literare prin împrumuturi din alte limbi. 305 . spre italiană. în perioada 1836-1881 într-un mod sensibil diferit faţă de aceea din perioada anterioară. Un merit excepţional revine în această privinţă lui Ion Heliade Rădulescu – afirmă acelaşi istoric al limbii române Ion Gheţie (1978:148).Europei – toate acestea reprezentând cele mai importante tendinţe din perioada anterioară. . . V.] unele fonetisme sau forme. dacă nu se regăseau în latină. cu unele amendamente. În sfârşit: Cel mai important dintre criteriile care urmau să decidă trierea fenomenelor populare demne de a figura în limba literară era cel al latinităţii – opţiune identitară conformă cu a Şcolii Ardelene. aveau calitatea de a fi mai „gramaticale” sau de a fi răspândite pe teritorii mai largi. însă: Nu trebuiau neglijate [. . de celelalte limbi neolatine. I. Heliade Rădulescu. În al treilea rând: Acestei limbi trebuia să i se aducă o serie de corecţiuni prin introducerea de termeni neologici. În al doilea rând: Limba (literară – n. (ibidem: 149). care. situaţia se prezenta. Astfel. admiţând necesitatea de a ne apropia. între care revoluţia de la 1848. . care avea avantajul de a fi unitară.

în care se includ: Întoarcerea la izvoarele limbii naţionale (Curentul istoric şi popular) Momentul Maiorescu Marii clasici sau biruinţa deplină a direcţiei naţionale Fără îndoială. activitatea lui Titu Maiorescu pentru ceea ce numim cultivarea limbii.Eliad 1828:XVIII). adeziunea principalilor filologi şi scriitori (între care Costache Negruzzi. reforma ortografiei româneşti [. definită prin personalitatea mentorului său drept „momentul Titu Maiorescu” (Şt. când scrim pentru cei carii trăesc. chiar în 1828. Mihail Kogălniceanu. Al doilea pol al intervalului. Bolintineanu. în tratatul lor de Istoria limbii române literare. 306 . V. . Heliade (I. tendinţele lingvistice ce se vehiculau în ţările române. prezintă cele două mari direcţii în dezvoltarea limbii române literare moderne (1983: 149-150). antrenând. adoptat de către Academia Română în 1881. Ţâra 1983: 221-233). prin corespondenţe şi dezbateri publice în presă.) şi pregătind trecerea de la predominanţa criteriului etimologic la aceea a criteriului fonetic şi. prin eşecul de italienizare.a. rămăsese.Mult mai în detaliu înfăţişează această problematică Ştefan Munteanu şi Vasile Ţâra. Munteanu. în privinţa combaterii influenţelor străine în presă şi a limbajului retoric excesiv („beţia de cuvinte”). mai ales în privinţa adoptării şi adaptării neologismelor. constituit în a doua parte a acestuia – pe când Heliade Rădulescu. Gheorghe Bariţiu ş. care. pentru ce să nu scrim după cum pronunţăm. pentru prima parte a intervalului 1836-1881. „o enigmă nesplicată” –. Ion Heliade Rădulescu a polarizat. cum spunea Eminescu. dar şi D. în care se includ: Curentul latinist Influenţa franceză Tendinţa italienizată Tendinţa analogistă (pumnistă) Direcţia naţională. respectiv: Direcţia latino-romanică. . cu plusuri şi cu minusuri. ca atare. Contribuţia capitală a criticului este impunerea principiului fonetic în ortografie şi promovarea primului sistem ortografic coerent al limbii române literare moderne. Petrache Poenaru. iar nu pentru cei morţi – o spune. îl reprezintă direcţia lingvistică a Societăţii „Junimea”. de asemenea. deosebit de importantă a fost.

de altfel. destul de stabil şi la nivelul limbii literare scrise – întrucât aceasta se bazează pe tradiţia a limbii populare – se va resimţi şi el de confruntările de idei (filologice) din prima parte a intervalului 1836/1840-1881. dar. caracteristici proprii perioadei literare de care aparţine. la fel de net. care „frământă” tendinţele conservatoare ca şi pe cele novatoare. El rămâne. V. I. pe care le-a aplicat în practica scriiturii. 1835). Russo ş. a. Deopotrivă cu continuitatea tranzitorie de la o perioadă la alta – ceea ce este. va fi mai conservator decât ar fi trebuit: în „vocea” lui „auctorială” vom regăsi – continuate – multe din trăsăturile fonetice şi morfosintactice ale limbii din „vocile” personajelor sale aparţinând net de perioada 17801840 (după cum şi acestea vor împrumuta. şi nu beneficiază de progresul limbii literare româneşti moderne din a doua parte a perioadei 1836-1881. Sistemul gramatical. Folosirea mai rară a formelor învechite. retipărită „în repetate rânduri”. Odobescu la moldovenii C. la fel ca el se comportă. pentru că era mei aproape cronologic de epoca pe care o evoca. Munteanu (1860-1861) (Ion Gheţie 1978: 151). îndeosebi în organizarea frazării. însă. şi noutatea. desigur. în care se formează şi scrie Nicolae Filimon. întâlnim. impunerea prin frecvenţă a formelor viabile. Bălăşescu (1848). că Nicolae Filimon nu este singurul. vom spune. adoptarea neologismelor şi adaptarea lor prin încadrarea în categorii gramaticale şi anexarea de afixe şi 307 . Pe acest temei. Negruzzi. I. Gramatica română de N. ca o caracteristică a noii perioade. un adept al ideilor şi normelor lui Heliade. În acest sens. totuşi. în romanul „Ciocoii vechi şi noi”. Bolintineanu. Gramatica română de G. la începutul momentului Titu Maiorescu. sistemul gramatical al limbii române. Nicolae Filimon nu va manifesta suficient discernământ pentru integrarea în tendinţele mai noi ce aveau să se impună până la sfârşitul intervalului. astfel. Bălcescu. în genere. Mai mult decât ne-am fi aşteptat. Alecsandri. „vocea auctorială”). în multe aspecte analoge. Al.Nicolae Filimon moare în 1865. firesc în evoluţia oricărei limbi (orale sau scrise) -. şi alţi scriitori ai vremii. este confirmat şi nuanţat de acţiunea scriitorilor şi a jurnaliştilor. configurat de către Heliade Rădulescu (dimpreună cu înaintaşii. la fel de firesc. Al. ţinând seama totodată şi de contribuţia adusă la procesul de unificare şi normare supradialectală a limbii române literare de către alte gramatici adiacente: Gramatica rumânească anonimă (Bucureşti. N. contribuind la procesul de cristalizare a limbii literare moderne. În sub-perioada 1836-1865. de la muntenii Dim. precum şi urmaşii lui).

care se corelează firesc cu majoritatea celor prezentate la nivelul foneticii limbii române în răstimpul menţionat. se aplică şi neologismelor. Cazacu. însă. O nouă „imagine” se configurează şi pentru sistemul gramatical. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Istoria limbii române literare. pregătind terenul pentru capodoperele marilor scriitori ai generaţiei eminesciene. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. o imagine „în mişcare” şi dezvoltare. printr-o juxtapunere selectivă a datelor clasate în categorii morfologice şi funcţiuni sintactice. Istoria limbii române literare. deoarece o regulă gramaticală. 1978 Ion Gheţie. ca element de noutate. I. 1982 308 . Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Privire sintetică. ruinele. vol. B. folosind materialul literar al textului prin care se exprimă „vocea auctorială” din romanul „Ciocoii vechi şi noi” de Nicolae Filimon. Bibliografie Al. ambele rezultând din aplicarea aceleiaşi reguli morfologice: desinenţa – e pentru pluralul unor substantive feminine ori neutre). odată constituită în tradiţie şi continuată. Introducere în studiul limbii române moderne. intrigele. Bucureşti: „Minerva”. conştientizarea şi exersarea structurilor sintactice şi a construcţiilor perifrastice pentru asigurarea clarităţii şi fluenţei textului au contribuit la constituirea treptată a unei noi „imagini” a limbii noastre literare. 1983 Ion Gheţie. Istoria limbii române literare. numai forma de adaptare a acestora producând noutăţi. Disocierea acestor aspecte este. De aceea. Liviu Onu. ceva mai dificilă decât în cazul foneticii.desinenţe specifice a acestora. implicând aspecte de continuitate întreţesute cu cele de noutate. recte „imagini” noi (a se compara pl. vom prezenta „tabloul” sistemului gramatical din subperioada respectivă. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea. 1971 Ştefan Munteanu şi Vasile Ţâra. Rosetti. ca element de continuitate şi pl.

The call for cultural resurrection in the 21st century: the case of Edward Schillebeeckx Lect. For those who benefitted of a humanistic education. whose existentialist reflection of contemporary culture in best expressed in his idea of resurrection. Among his hundreds of books and written articles and lectures which have been 135 Because of his unrepressed position on the rational-historical grounds of the Christian faith in God and Jesus (doctrines that for him have no ontological dimensions in the traditional definition of Catholicism). One example of a close connection between these sub-domains is the thinking of Edward Schillebeeckx. Key words: Schillebeeckx. theology and economics. theology and politics. As our present culture is progressively driven to new meanings in everything pertaining to human life and experience. Jesus. Theology and the Quest for Truth (Leuven: Peeters. Schillebeeckx was banned from his teaching position in the university and summoned to the Congregation for the Doctrine of Faith in 1975. Lieven Boeve. humanum Edward Schillebeeckx was until recently (he died at 95. this means that Schillebeeckx was an extremely controversial figure within Roman Catholic Church135 and that he taught everything in terms of the content of religious faith and Christian creeds from the standpoint of a historically informed training. only days before the dawn of 2010) the most prominent of the “new wave” Catholic theologians in the Netherlands and a distinguished Professor of Dogmatics and History of Theology at Radbound University in Nijmegen. See Mathijs Lamberigts. theology. 309 . dr. Ramona SIMUŢ Department of Letters Emanuel University of Oradea Abstract. We will examine traces of Schillebeeckx's concern for culture and society within the evolution of this doctrine and determine the breaches that his symbolism opens to ontology. its influence on various domains like literature. philosophy. and economics have forced them into sub-domains such as literature and theology. experience. politics. a philosopher and theologian altogether. who questioned his orthodoxy and parts of his understanding of Christian dogma. resurrection. 2007). literature and philosophy. and Terrence Merrigan.

and Politics (New York: Crossroad. 1984). MN: The Liturgical Press. 1995). 1980). Edward Schillebeeckx.. Christ. Jean-Paul Sartre. and Schilebeeckx's own Jesus: An Experiment in Christology (New York: Seabury Press. we need to mention some titles which make for a portrait of himself as a phenomenologist and a historical theologian much influenced by thinkers such as Merleau-Ponty. An Interview with Edward Schillebeeckx”. The resurrection of Jesus is the second most controversial aspect in Schillebeeckx’s work after the doctrine of Trinity. An Introduction to the Theology of Edward Schillebeeckx (New York: Fordham University Press. Ethics. 1995). I was utterly impressed with his kind attitude and humble sort of presence despite his fame and prestige worldwide. God has finally proved to the See details on the corpus of Schillebeeckx’s work and books. 1979).translated into various languages over the years. The biographies and extended explanations of Schillebeeckx’s thought are best represented by Robert J. 1984). Ted Schoof's The Schillebeeckx Case (New York: Paulist Press. Rudolph Bultmann. and the Church (Maryknoll. Robert J. 2003). It was in his memory that God decided to act for the last time within human history in an eschatological manner. his ideas on contemporary culture and the whereabouts of important Christian doctrines in this context came as a shock from the moment I started asking what he thought about the resurrection of Jesus and the eschaton. The Praxis of the Reign of God. Albert Camus. eds. Theology. and Jesus in Our Western Culture: Mysticism. Schillebeeckx infers that the only aspect related to Jesus’ personality that has been preserved after his crucifixion was the memory of him.2 (2007): 275-283. However. Schreiter's The Schillebeeckx Reader (New York: Crossroad. Looking at the way in which Schillebeeck ordains his ideas. where human redemption is at stake. Perichoresis 5. apart from these titles. A Theologian in His History (New York: Continuum.. The resurrection raises many controversies because of the way the post-Easter events. The Experience of Jesus as Lord (New York: Seabury Press. NY: Orbis. Martin Heidegger.136 Coming from a predominant literary formation when I first met Schillebeeckx at his place in the small town of Berg-en-Dal near Nijmegen in 2002 for a first hand interview137. “Reinterpreting Traditional Theology. OP. Schillebeeckx's Language of Faith: Essays on Jesus. 137 See Ramona Simuț. and Mary Catherine Hilkert. This feeling still rests with me. Erik Borgman. etc. 136 310 . it seems that the resurrection has rather a spiritual than a historical character. Schreiter. 1993). 2004). Schillebeeckx (Collegeville. in Phillip Kennedy.

the need for resurrection was a priority because it kept Christian hope vigilant. In other words. Consequently. the church is the church of Christ because Jesus’ “spiritual” presence is still alive in it: Just as the death of Jesus cannot be detached from his life. It is as if the disciples’ intellect has once again won the battle over their doubts concerning Jesus. 33.”138 From the event of Jesus’ death on.world that the evaluation of Jesus’ entire life. A New and Expanded Theology of Ministry (New York: Crossroad. One may say that Schillebeeckx fails to detach himself from the existential view on Jesus as the man of God who lives in our souls due to the great significance of his life. but peoples’ faith in him insofar as he was the only one that has been found perfect by God. 1985). 311 . after the Easter events. work. The striking thing is how Schillebeeckx makes clear that it was not the person of Jesus that had to be resurrected. This is the way the Christ of the church was first perceived. Secondly. men and women have been confronted with the alternative to his death: the resurrection. and death was complete and that his career matched perfectly with Messiah’s portrait from the Hebrew prophecies. In conclusion. faith in Jesus meant the identification with the irresistible experience with God offered by contact with Jesus in his earthly life: “In the resurrection from the dead God’s own judgment on. according to Schillebeeckx. so too his resurrection cannot be detached from his career and death… All this remains an abstraction if we live it out of the living “spiritual” presence of 138 Edward Schillebeeckx. the disciples did not need Jesus to appear before them in flesh. an important observation in addition to this would be that what the resurrection brought into the disciples’ life was just another experience of faith in Jesus. Schillebeeckx brings to us a model of the church which stands as it does mainly because it was once confronted with the challenge of comparing Jesus’ life with the Old Testament prophecies about Christ. The Church with a human face. With this we face once again the Gnostic faith-model born out of understanding. Faith in resurrection is strongly connected with the eschatological hope of Christian believers. Jesus and his message… become clear to the believer. Thus. Consequently the evaluation or the judgment of Jesus’ life and ministry was the only eschatological act in the course of human history and for the sake of Christian faith. and also his relationship to.

312 .Jesus in his church. Through and in this Christian belief in the resurrection of Jesus the crucified but risen Jesus remains at work in our history. the church authenticates the message of Jesus about God and his Kingdom as true due to the power God disclosed in the act of Jesus’ resurrection. On this belief the foundation of God’s Kingdom has been settled on earth. Schillebeeckx maintains that the church is built on the foundations of Jesus’ resurrection. even when he was ready to die on the cross. 192-194. Schillebeeckx approaches the information differently. it is an important proclamation of the Christian creeds that right after his death Jesus was glorified to God. More encouraging is the fact that Schillebeeckx relates the resurrection to the three aspects of Jesus’ earthly existence. Fundamentals of Catholic Dogma (Rockford. This is an encouraging thing to know. He claims that there is a break between the appearances of Jesus after his death and the faith in Jesus’ resurrection. Faith in the resurrection. Jesus expressed a strong communion with God. Faith in the resurrection has to do with our daily strive to believe in the outcome of Jesus’ death and is not concerned with making a notion like “faith in resurrection” “acceptable” to modern men and women. First of all. Here and after JOWC.139 In other words. In conclusion. In the same way. 2009). though connected with what the apostles sought as the real event of Jesus’ resurrection.140 But while Catholic faith in the resurrection of Jesus gives full credit to the Gospel’ s testimony about the post-Easter appearances of Jesus alive to his disciples. Jesus in Our Western Culture. The church in itself is a living testimony of the real presence of Jesus who was crucified but now is confessed by the church as alive. Through this communion he entered into the “eternal life” of divine grace where death cannot reach. Ludwig Ott. It is eschatological. Secondly. on the other hand. These three points are also the object of strong Catholic faith in the resurrection of Jesus. Schillebeeckx. is nevertheless described more appropriately in soteriological terms. IL: Tan Books. Those three aspects form the core of the Christian faith in Jesus as Christ. Jesus’ entire existence up to his death was a sign for the disciples that Jesus was the messenger of the Kingdom of God. This faith is concerned with the suffering of oppressed and “dehumanized” people of the 139 140 E. Thirdly. 26. the resurrection of Jesus in itself is connected directly with the role of Jesus as proclaimer of the Kingdom of God.

non-persons. Christians. I think that this last approach is closer to Jesus’ concern than the first.e. …It is better not to think that God is true. What might come out of this view on the Kingdom of God is that this kingdom is already a historical institution. Schillebeeckx emphasizes that Jesus was greatly concerned with men exploitation by men. and it appears that soteriology. to address modern secularized men and women in order to make this faith in Jesus Christ acceptable. This part of Jesus’ message is thus ontological and it envisages human sin and rehabilitation. who ask. because it is politically structured to represent the symbol of humanity. address dehumanized people. theologians.Third World. As it was shown before. The difference between the proclamation of the resurrection and the faith in the resurrection at Schillebeeckx would then be the difference between a social situation and a political implication. it was strongly ecological also. and aesthetics are interconnected in Schillebeeckx’ mind. better not to believe in eternal life. JOWC. the Kingdom of God. Here the kingdom is perceived as the voice of the “dehumanized” or the outcast of society. politics. Schillebeeckx. rather. on the other hand. 28. However. how one can believe in a good. keeps down and humiliates men and women with an eye to a better hereafter… In the West we seek as Christians. liberating God in a world of suffering and oppression. Jesus addressed his message from a social and supernatural perspective when it came to men and women. The proclamation of this faith to the poor and oppressed. is the outcome Jesus wished for from his entire career and death and has greater significance than the attempts of defining God for nowadays Western society. If this was Jesus’ greatest concern for humanity throughout his career. theologians in the Third World. But the ethical message of Jesus was not only socially orientated. than to believe in a God who belittles. 313 . which sometimes turns into slavery. the church 141 E.141 Schillebeeckx’s point here is that the ethical message in Jesus’ career has great implications in the Christian faith in resurrection. Schillebeeckx reckons. i. He was the Messiah who was to bring peace and freedom in human history.. Jesus’ concern for making people equal is thus the other face of the “humanum” or the new man in a new society.

. body. The bodily resurrection rather means an elevation to the “humanum” with the same body. This calling is the equivalent of the resurrection of the body at Schillebeeckx. because we are bound by our historical situation to live in one and the same body received by natural birth. Schillebeeckx.e. in the Bible)”143. The bodily resurrection presupposes the “human person. JOWC. spiritually. the distinctive melody of a person which others enjoy”142. rationally. including his or her human corporeality as a visible orchestration. it is not very different from what Schillebeeckx describes as the resurrection of nature or “the ecological milieu”. or flesh. Insofar as the Kingdom of God is a perfect community. which is the first metaphor describing how the future of our history will be. It is a body with the same characteristics “of the individual (called sarx. Schillebeeckx is not very keen on saying that a bodily resurrection necessarily implies a real body. Schillebeeckx. yet transformed to please our fellow human beings. 29. This subject offers Schillebeeckx another occasion to talk about the outcome of Christ’s resurrection for modern men and women. From Schillebeeckx’s description of this ecological milieu it is obvious that he not only associates it with the idea of perfection represented by God’s kingdom. the perfect human society formed out of men and women liberated of all social and political barriers. JOWC. One should only hope that in today’s church it is not the case for political separation into middle-classes and low-classes of Christians. men and women living in it are called to be completely saved and happy. The second metaphor which goes hand in hand with and is the condition for this first perfect estate is thus the “resurrection of the body”. but analyzed on a different basis. the possibility to gain freedom and to be converted from the previous way of life. If the resurrection of the body implies only a person’s transformation in accordance with human ethics and expectations. 29. In other words.. 314 . However.was also meant to support the battle for human freedom with political leaders of the day.e. but he also identifies it with the Kingdom of God: “The consummation of the undamaged “ecological milieu” which human beings need to live in is suggested by the great 142 143 E. There's not the place here to detail the relationship between church and state. the “humanum” at Schillebeeckx is the Kingdom of God. It is the “humanum”. E. i. i.

144 E.metaphor of the ‘new heaven and the new earth. however. Ramona. Edward. Rockford. 29-30. MN: The Liturgical Press. Schillebeeckx. References Borgman. 1995. A New and Expanded Theology of Ministry. and Politics. JOWC. Ott. even if we try relentlessly to bring it to its full potential. New York: Fordham University Press. Collegeville.”144 To conclude. 2004. I should think that the need to constantly zero it in on the mundane aspects of Jesus’ resurrection only to define the humanum or the perils of ecological distress do not take us very far as to how determined nowadays people will be to secure the spiritual relevance of Jesus’ being and work in a spending driven society. Kennedy. Edward Schillebeeckx. 2003. Fundamentals of Catholic Dogma.2 (2007): 275-283. eds. New York: Crossroad. Lamberigts. An Interview with Edward Schillebeeckx. Jesus in Our Western Culture: Mysticism. 1993. 2007. The Praxis of the Reign of God. IL: Tan Books. “Reinterpreting Traditional Theology. Erik. Phillip. Simuț. Edward.” Perichoresis 5. The Church with a human face. An Introduction to the Theology of Edward Schillebeeckx. Mary Catherine. 315 . Theology and the Quest for Truth. Ludwig. Leuven: Peeters. New York: Continuum. we do not have a really resurrected spiritual and moral society. New York: Crossroad. Schillebeeckx. Schillebeeckx. Mathijs. Hilkert. 2009. OP. Schreiter. and Robert J. A Theologian in His History. Lieven Boeve. and Terrence Merrigan. Schillebeeckx. If we do not stick to the real ontological meaning of resurrection. Ethics. 1985.

Relația dintre artă și religie în cultura industrială Asist. le putem substitui lucrativ și doar formal una celeilalte. furnizor de valori durabile și metodă sigură de reîncântare pentru lumea postmodernă.” Art and Humanist Ideals (Contamporary Perspectives with Artworks Selected from the Collection of the Archive of Humanist Art: An Anthology. 2003). religion. 217-218. aura Datorită paralelismului generat de relaționarea continuă dintre artă și religie de-a lungul istoriei moderne. drd. se face vocea auzită a artiștilor nemulțumiți de comodificarea totală a artei și susțin credința tot mai răspândită că arta trebuie reabilitată ca bun spiritual al întregii societăți. capitalism. but the rise of new postmodern spiritualities proves the opposite.145 Capitalismul nu poate afecta experiența artistică decât superficial. 145 316 . ca fiind elemente exemplare ale etosului unei națiuni. univ. This work tries to set the relationship between art and religion as an important milestone in the ceaseless progression of religion through this harsh historical period. Key words: art. o dispersie voită în Suzi Gablick. în The Reenchantment of Art. “The Reenchantment of Art. Suzi Gablik. transformările suferite de artă sunt urmările progresului spiritual al omenirii și ale deschiderii spre zonele marginale ale civilizației. ca să găsim prin artă calea spre mântuirea religiei de sub verdictul funebru cu care a diagnosticat-o sceptic Max Weber în scrierile sale. Ileana VESA Universitatea Emanuel din Oradea Abstract The theory of a disenchanted world stated the total devaluation of religion in late capitalism.

iar în al doilea rând din cauza independenței față de original fie prin prelucrarea detaliilor. religia nu mai este deloc independentă. Benjamin consideră însă că valoarea cultică a unei opere de artă nu e anihilată complet de reproducerile tehnice: ștergerea profesionistă a granițelor dintre original și copie așterne doar o lumină difuză asupra valențelor sale spirituale. nu atât de ambițioase și idealizate ca în mai vechea lor înțelegere.marxists. principiile religioase. dar nu și efemere. la fel ca cele artistice. pentru a subzista noilor provocări. Prin urmare. Ascendența originalului asupra reproducerii mecanice constă de asemenea în ancadramentul specific – o operă de artă își confirmă azi autenticitatea prin locul expoziției. un fenomen tipic detașării critice de obiectul contemplației și considerat indispensabil în recunoașterea aurei. suficientă sieși ca expresie distinctă a etosului național. accesat la 15. Weber și-a articulat teoria despre religie pe fundalul societății tehnologizate cu care și-a țesut tapiseria operei. unde s-a încununat cu aura reglată la calapodul imitațiilor mecanice de către Walter Benjamin. traducerea în limba engleză pe site-ul www.2011. posibil de compensat alternativ cu punerea în ramă istorică. refuzând aurei dreptul la supremație. Epoca tehnologizată în care trăim a pervertit sentimentul artistic. Însă privind-o ca pe o structură organică independentă. fie prin adăugarea unor conotații ulterioare. la fel cum era percepută arta în romantism. creând confuzie nu numai în rândul agnosticilor religioși. când creațiile artistice primeau un surplus de valoare 146 Walter Benjamin. ea a fost integrată și amalgamată eclectic cu alte aspecte culturale. audiția unui cor în oricare parte a lumii prin televiziune sau prin înregistrările vândute). pe de altă parte.toate sferele culturii postmoderne. de reproducerile tehnologice actuale. The Work of Art in the Age of Mechanical Reproduction.org . Formula contextuală în care s-a exprimat propice creația artistică tradițională s-a transcris între limitele ritualului magic și religios. ci și în rândul apologeților săi. sunt versatile. astăzi.02. dar nu și în autoritate. la fel ca în secolele trecute.146 Autenticitatea și cadrul primordial al operei de artă – generatorii aurei artistice – au fost eclipsate în complexitate. la fel ca arta. 317 . în primul rând din cauza circumstanțelor suplimentare permise de copiile originalului (de exemplu. totuși. Dimpotrivă. rezultatul obținut înseamnă emanciparea artei din dependența parazitară la care fusese supusă față de ritual. dincolo de orice percepție iluzorie asupra stereotipiei și universalității artei.

frământat după canoanele organizației raționale în care este silit să-și găsească locul. În The End of Utopia. Clientul a fost prins în chiar sentimentul libertății sale. este aceea de a 147 Max Horkheimer. clientul devine nu marginal. iar provocările clientului au fost depășite de intensitatea acestora. Late Capitalism or Industrial Society?. Herbert Marcuse lansa provocarea astfel: Eu cred că una dintre noile posibilităţi. De asemenea. și Theodor W. Theodor W. monstrul industriei a pus capăt hegemoniei clientului și a preferințelor sale asupra pieței. a fost sărăcit de scopuri ultime și valori universale. traducerea în limba engleză pe site-ul www. adică singura incidență artistică cunoscută publicului. 118. 148 Max Horkheimer. clientului i s-a furat libertatea de care tocmai credea că se bucură. Filozofii Școlii de la Frankfurt au căzut de acord în studiile lor că vinovat de aceste erori caustice imputate artei este capitalismul târziu cu varianta sa postmodernă – cultura industrială.2011.02.org. astfel încât din central cum era obișnuit să fie. copia devine deseori mai originală decât originalul. dar totuși o opțiune printre atâtea altele. 118. Adorno.148 Înarmat astfel. care oferă indicaţii despre diferenţa calitativă dintre societatea liberă și cea neliberă. prin prisma relațiilor de producție. Adorno. Adorno. Theodor W. Axioma sa exhaustivă calculează omul în termenii de consumator și angajat.marxists. înlocuite de-acum de pseudo-idealuri și falsul cu rost de scop – divertismentul. Dialectic of Enlightenment (2002).simbolică în funcție de spațiul cărora le era încredințat. un astfel de obiect artistic legat intrinsec de spațiul căruia îi fusese dăruit își pierdea aura sacră și devenea pasibil de reproduceri profane. Sunt prea multe voci care se cer ascultate. 318 . însușită și acceptată ca atare. repetându-se în nenumărate ipostaze pliate peste cerințele impersonale ale acesteia. stigmatul care a predestinat societatea unei schizofrenii ireversibile. Odată înstrăinat. omul se confundă cu ceea ce consumă sau produce. Dialectic of Enlightenment (2002). mult mai accesibile individului decât producția elitistă și paradoxal. în ambele cazuri un obiect maleabil. pastișa și chiar autopersiflarea artiștilor sunt locuri comune în societatea contemporană. Ce se întâmplă însă când ne confruntăm cu o situație răsturnată. Oferindu-i-se tot ce avea nevoie sau își dorea. când copia detronează originalul în ochii maselor? Parodia. accesat la 15.147 Devenit prin urmare un produs pe banda rulantă al culturii industriale.

I would say that we must face the possibility that the path to socialism may proceed from science to utopia and not from utopia to science. aş spune că trebuie să facem față posibilității ca drumul spre socialism să treacă de la ştiinţă la utopie. traducerea în limba engleză pe site-ul www. dar nu printr-o regresie romantică. Theodor W. “I believe that one of the new possibilities.2011. ci prin ceea ce reprezintă.. 4 “. Astfel. Adorno.în muncă şi nu numai dincolo de muncă. iar activarea lor ar putea conduce la o reorganizare totală a vieții omenești. nu merit estetic – ar evolua iarăși spre ritualul magico-religios. Pentru a pune într-o formă provocatoare această idee speculativă.marxists.” 150 Max Horkheimer. The End of Utopia. care afirmă că tot ce nu corespunde „standardelor calculabilității și utilității trebuie privit cu suspiciune” și „tot ce nu poate fi rezolvat în numere (…) este o iluzie”.149 Ieșirea societății de sub spectrul culturii industriale cere filtrarea nevoilor individuale vitale – negate acum datorită declanșării instinctului de conservare în fața dominației sistemului neîndurător al rațiunii robotizate – prin „forțele productive sociale”. oferindu-ne o definiție cenzurată.org. arta ca valoare de schimb. To put this speculative idea in a provocative form. 3.150 Omul ca obiect. până la restabilirea relațiilor interumane aglutinate de capitalism. plină de omisiuni și contradicții. În felul acesta.. împreună cu alte câteva aspecte sociale esențiale.” 149 319 . ci prin direcționarea eficace a acestor forțe și dedicarea industrializării și tehnologiei unor scopuri mai înalte. accesat la 15.lăsa tărâmul libertăţii să se producă în domeniul necesității . arta nu se mai poate defini prin ceea ce este. caracterul fetiș al operei de artă – azi valoare economică. şi nu de la utopie la știință. pseudo-idealurile încăpute pe mâna jonglerilor ideologici. Dar în reificările postmoderne. expoziții șocante și nonconformism artistic. arta ca bun de consum perisabil își croiește drum către entuziasmul public în licitații exorbitante. au continuat să Herbert Marcuse. Marcuse speră chiar în abolirea sclaviei capitaliste. to the standard of calculability and utility must be viewed with suspicion (…) anything which cannot be resolved into numbers (…) is illusion. Dialectic of Enlightenment (2002). is that of letting the realm of freedom appear within the realm of necessity – in labor and not only beyond labor.02. transformând tranzacția din simplu mijloc de transfer al unui bun spiritual într-un principiu în sine. which gives an indication of the qualitative difference between the free and the unfree society. o conformare tacită la spiritul iluminismului secular.

în Dialectic of Enlightenment. Iluminismul nu lăsase nimic pe dinafară. 151 320 . Punctul de atracție irezistibilă spre nebulosul experiențelor neautorizate rațional l-a constituit opera de artă. 66. dar și mai puternică decât a sa. tot ce nu se încadra tiparelor sale trebuia să fie distrus sau negat.filozofia care egalează adevărul cu sistemul ştiinţific. aura. care conferă o simbolistică spirituală oricărei creații artistice și conștientizează omul. Trecând împreună pe sub furcile caudine ale culturii industriale. între cele două s-a sudat din nou legătura trainică preexistentă industrializării.producă ravagii inevitabile. iluminismul este . ca să nu mai vorbim de carotările la care au fost supuse din interior cu insistență obstinată – limbajul rigid al puterii a tulburat excesul de expresivitate al ideilor. Adorno și Horkheimer. înrobindu-le vitalitatea la jugul intereselor sale pervertite. în termenii lui Horkheimer. Răspunsul la denaturările realizate de cultura industrială trebuie însă să submineze bazele. pentru a dărâma tot eșafodajul de idei construit deasupra.. cu transfer mutual de caracteristici de pe tărâmul încântat al uneia spre domeniul celeilalte. întorc intenția destructivă a iluminismului151 cu privire la mituri asupra propriului sistem – judecătorul intransigent cade sub blestemul mitului. o jurisdicție mult mai drastică. Astfel. pe căi sensibile. Preconcepția cu care eroul mitologic Ulise pleacă la drum se destramă când „descoperă” că lumea necunoscută până atunci este lipsită de magie. însă când manifestările transcendenței ca instanță superioară de acțiune asupra umanului au fost denunțate.” Vezi p. Parabola călătoriei inițiatice din care Ulise se întoarce dezîncântat reprezintă preludiul literar la critica societății iluminate intelectual în care trăim. duplicatul palpabil al Ideii transcendentului sau. asemănătoare cu cea din care provine el. regula nu a mai funcționat fără erată și s-a creat o falie pe unde s-au strecurat „exteriorul” și „celălalt” ca să pândească la granița refulărilor omului modern și să-i incomodeze cu forma lor latentă fobiile ascunse. Teama colectivă de imprevizibilul divin nu l-a împiedicat pe om să se lase ademenit în cele din urmă către zona interzisă. de apropierea inexplicabilului metafizic. Conform definiţiei oferite de Adorno şi Horkheimer în Dialectic of Enlightenment. aura permite operei artistice să traverseze nestingherită granițele religiei spre ritualul mistic de experimentare al Celuilalt fără pretențiile imperialiste ale rațiunii și științei asupra spațiului în care acesta se reproduce.

cu alte cuvinte deconstruite ireversibil – succesiunea de litere care formează un cuvânt poate fi asociată arbitrar cu orice obiect. a funcționat până când consumerismul a transformat-o în eudemonism cu îndoită doză agnostică. La supraviețuirea religiei de-a lungul traumatizantului secol XIX a mai contribuit. Bătălia pe două fronturi – raționalizările seculare și manifestările carismei mistice – s-a soldat cu înfrângeri dureroase și cu o concluzie lapidară: nu experiența mistică e baricada care trebuie cucerită. în loc să-l diminueze cu sloganele lor nihiliste. Ascetismul religiei raționale. conform lui Max Horkheimer în Theism and Atheism (2009). Articularea organizată a unei viziuni idealist-mesianice asupra istoriei ar fi constituit o amenințare serioasă pentru creștinism. militantismul ateist. care a sporit interesul față de religie. ierarhiei metafizice sedimentate în 152 Max Horkheimer. Industria reclamei a preluat metafizica cuvintelor și s-a raliat magiei produse de experiența mistică. însă o poate neglija voit sau i se sustrage voluntar. limbajul puterii a căzut din nou în magicul desuet. de unde și frustrarea cercetătorilor cu privire la autenticitatea ei. extirparea lor irațională fiind privită ca cea mai rațională soluție posibilă pentru o societate hăituită de spectrele terifiante ale trecutului. Iluminismul a fost marcat de radicalism extrem față de religie și formele sale de manifestare mistică. mai ales pe cale verbală. legate indisolubil”152. 113: “… word and content were at once different from each other and indissolubly linked.Spre deosebire de celelalte demitologizări istorice. unde „cuvântul și conceptul erau diferite unul de celălalt și simultan. În final.” 321 . în care străvechiul panteon al zeilor mărunți și măcinați de gelozie a fost dărâmat și înlocuit cu un singur templu închinat Rațiunii sau Puterii. dar nu și explica. din fobie reverențioasă în satiră violentă. ci incompetența noastră de a o defini conform percepției realității. Schimbarea atitudinii. pe care îl poate desemna. conform intenției lui Nietzsche de a planifica supraomul vremurilor noastre. Dar o atitudine indusă cu un anumit scop nu neagă realitatea. o altă autoamăgire poncifă în iluminism. în timp ce fixația superstițioasă pe acel obiect este întărită ca formulă magică. i-ar fi răspuns pe calea unei entități superioare. făcându-i să creadă într-o transformare profundă și permanentă. Theodor W. a amăgit subtil mințile înțelepților. Dialectic of Enlightenment (2002). Dar nu imposibilitatea de a descrie nominal ceva dă adevărata măsură a existenței acelui obiect. dar și implicată subiectiv în evoluția lumii acesteia. Adorno.

Benjamin. The Culture Industry. Toate aceste lacune au propulsat religia spre un viitor fortuit. Theism and Atheism. Bucureşti: Humanitas.marxists. afirmă Horkheimer. accesat la 15. London: Routledge. ar fi reuşit să instaureze un sistem paralel competitiv.2011 “(…) the decisive qualities are now versatility. Sacrul şi profanul.marxists.org.”153 Am stabilit însă că religia are principii versatile.org . Adorno. dar nu şi efemere. Bibliografie Adorno. şi. pentru care creştinismul. 153 Max Horkheimer. Mircea. devin un ritual magic.2011.02. Eliade. deoarece extazul facil în faţa religiei artistic elaborate a prevalat întotdeauna asupra ritualului sobru şi sec din catedrala cunoaşterii raţionale. supranaturalismul. 1995. Traducerea în limba engleză pe site-ul www. ability to react precisely to stimuli. The Work of Art in the Age of Mechanical Reproduction. accesat la 15. unde „calităţile decisive sunt acum versatilitatea. Adorno. constă în provocările unei economii instabile. În concluzie. care să ademenească adepţii creştinismului spre alte orizonturi existenţiale. accesat la 15. Walter. „(…) credincioşii naivi. Late Capitalism or Industrial Society? Traducerea în limba engleză pe site-ul www. abilitatea de a reacţiona prompt la stimuli. Theodor W. adăugând un spor artistic ritualului. deci se pretează corect la nisipurile mişcătoare ale economiei contemporane. Dialectic of Enlightenment (2002).org. Religia postmodernă trebuie practicată artistic.mentalitatea individului. traducerea în limba engleză pe site-ul www. Theodor W.02. 146. Pericolul cel mare azi. probabil. nu mai satisfac foamea după senzaţional care caracterizează prin excelenţă societatea postmodernă.2011. 322 . proiecte salutare la vremea lor. 2005. o religie a naturii (…) cred numai uitând de credinţa lor”154.02.” 154 Max Horkheimer.marxists. arta elitistă şi religia raţională. Theodor W.

Jameson. London: Pluto. Jefferson. “The Reenchantment of Art. Theism and Atheism. Weber. Max.” În Hal Foster. 2007. ed.The Disenchantment of Art. 1985.marxists. Art and Humanist Ideals (Contamporary Perspectives with Artworks Selected from the Collection of the Archive of Humanist Art: An Anthology).02. Bucureşti: Teora.Gablik. Frederic Jameson.. Stanford: Stanford University Press. Postmodern Culture. Contextualism and Post-Modernist Thought. Kristina Karin. Suzi. Traducerea în limba engleză pe site-ul www. Gablik. accesat la 15. Dialectic of Enlightenment. Adorno. București: Humanitas. Horkheimer.marxists.” Anamesa: An Interdisciplinary Journal (2005). 1995. Max. The End of Utopia. Shull. Marcuse. 2003. “Postmodernism and Consumer Society. Avant-Garde. Herbert.2011. Suzi.” În William Kelly. ed.. Etica protestantă şi spiritul capitalismului. Horkheimer. “Secularism .2011. ed.” În Sally Everett Jefferson. Weber. Art Theory and Criticism: An Anthology of Formalist. 323 . “Is the Magic Gone? Weber’s ‘Disenchantment of the World’ and its Implications for Art in Today’s World.02. accesat la 15. Australia: Palgrave Macmillan. 2002.org. 1998. Sociologia religiilor – Tipuri de organizări comunitare religioase. NC: McFarland. Traducerea în limba engleză pe site-ul www.org. Max. Max şi Theodor W.

Therefore. and its consequences for man. as well as against the combinations of these. This essay presents Milbank’s perspective on the atonement of Christ. 324 .K. The main purpose of this new theological perspective is to bring a dramatic critique of any modern ideas that are claimed to have corrupted the authentic Christian thought. political thought and social sciences. Key words: gift. Radical Orthodoxy: A New Theology (London: Routledge. At present he is Professor in Religion. Ciprian SIMUŢ Universitatea Babeş-Bolyai. sacrifice John Milbank is a contemporary theologian well known for the radical orthodoxy project. Cluj-Napoca Abstract John Milbank argues that authentic Christianity must not shape itself to any theologies. The atonement of Christ is one of the main features of Christianity. atonement. 2002). In other words. Catherine Pickstock and Graham Ward. together with its meanings as found in Scripture. or influences that result in its degradation. resurrection. Politics and Ethics at the Faculty of Arts within the University of Nottingham. Radical orthodoxy spans over different areas of knowledge which interact with theology. Milbank argues that modernity should not set the agenda of Christianity and that Christianity should not try to adapt to any change that threatens its authenticity. The dialogue presented in the series of books that were published over the years is highly constructive and it presents levels of complexity that attest to the ideological maturity of its writers. theology.The Atonement of Christ from the Perspective of John Milbank’s Radical Orthodoxy Drd. ii. but in order to criticize modern and post-modern philosophies that degraded authentic Christianity. U. the critique is aimed at philosophy.155 155 John Milbank. philosophies. death. but it does focus on the ideas proposed by modern theologians. Milbank explains it from the perspective of early Christian writings. This does not mean any idea termed modern is bad for theology.

visibility and space. transcendentalist or neo-orthodox theology. Radical orthodoxy goes against postmodern nihilism. which try to find meaning in humanism itself. meaning and truth. which this paper will present. The second is that the opposition of reason to revelation is a modern corruption. The third is that any kind of thought that limits God is nihilistic. Milbank defines orthodoxy as Christianity before the late Middle Ages.156 Milbank and his associates. Milbank. Radical Orthodoxy. personhood. Radical orthodoxy re-places and re-values aesthetics. politics. The critique of soulless. Graham Ward and Catherine Pickstock argue that. The first argues that secular modernity is the creation of a perverse theology. aggressive and nihilistic materialism. Christology. 1. but it does not agree with liberal. if in the beginning modernity was worried with its lack of ultimate ground. humanism and postmodernism are rejected. from a theology and acknowledges the Trinity.157 Radical orthodoxy needs to be explained in order to understand the concept of gift and atonement. sex.The argument offered to counteract the negative influence of modernity on authentic Christian thought is that accommodating theology to prevailing wisdom is unacceptable. promoted through cyberspace and theme parks. 325 . Therefore. or that its lack o meaning and values are considered worth itself. The fourth argues that the material and temporal realms of bodies. but it does transcend confessional boundaries. This new theology is not negative theology. Radical orthodoxy is radical in arguing for a return to 156 157 Milbank. the Church and the Eucharist as carriers of reality. and Ward. today it presents the same lack as a virtue. The new theology is orthodox in relation to the Christian theology based on the creeds and the patristic matrix. but not from a correct theological perspective. is powerful and precise. Radical Orthodoxy. Pickstock. These realms are valued by modernity. or human value. sex. The four ideological pillars of radical orthodoxy define the margins of this new theology and are the strong-points on which all argumentation is built upon. It is put to the wall by contrast with the message and meaningfulness of authentic Christianity. art and sociality find their meaning and worth only in their participation in the transcendent. the body. ii. He disagrees and rejects Protestant Biblicism and post-tridentine Catholic authoritarianism. It does try to reconfigure theology from rational perspective. Pickstock and Ward.

which is the basis of atonement theology. Milbank argues for an integration of language. which he defines as the supreme gift. In a series of gifts. to life. Jacobi. science and philosophy. time and historicity. art. God is also a being 158 Milbank. There is. which was developed from the medieval times up to modern times. or as philosophical category as being. Pickstock. in the context of radical orthodoxy. namely embodied life. Another application of radical is that by using such criticism. and human political community. Therefore. participation can be defined as a sharing of being and knowledge in the divine. culture. However. in particular Augustine’s perspective of knowledge as divine illumination. through the interaction of theology with philosophy and culture. namely the elements that the Enlightenment and Modernity in general claim to celebrate. however. an overemphasis of the later will lead to the denial of any metaphysical order. history and culture in the process of participation. one which interacts in all spheres of life. Radical Orthodoxy. evil and violence are the refusal of the gift. From a human perspective. However. the incarnation of Christ is the extreme of this element. but in truth do not. These predecessors criticized then the very things Milbank criticizes today. sexuality. Milbank points out that creation and grace can be defined as such. and Ward. Gift. thus keeping together faith and reason.patristic and medieval roots. Kierkegaard and Chesterton of the Enlightenment. The subject of this paper is atonement. radical orthodoxy argues for a more participative Christianity. Milbank refers to radical in the sense of using the knowledge acquired in the above mentioned way and deploying it to criticize modern society. another meaning of radical which Milbank argues for. 326 . which is defined as a hyperbolic and renewed gift. Man can be defined as a being that is.158 Following the definition of Radical Orthodoxy. one must reanalyze and rethink the Christian tradition. culture. aesthetic experience. The natural result is a denial of the importance of elements such as language. refers to a transcendental category. one needs to define the element of gift. If there is the category of gift. Is refers to existence. 2–3. similar to that of the word. self-expression. but re-analyzes its elements in light of authentic Christianity. politics. Participation and gift are related by the experience of the Trinity and humanity. as well as grace and nature. defined as a presence or as the existence of something. in relation to all theological elements. He supports the critique of Hamann. or the lack of the presence of the gift.

Milbank argues that the depth of Christ is God Himself. These define one another simultaneously. again. and man cannot connect to that fullness and understand its depth. One must look at all his life. Milbank defines Christ. Christ does not use examples and images of the glory of God. thus linking man’s creativity to God’s creativity. Christ unites the impossible to understand realities of God with the examples spoken to man. and all apply or are relevant to man’s life. Introducing Radical Orthodoxy: Mapping a Post-Secular Theology (Grand Rapids. In this way. God can be defined as a being.161 the human and the divine. In this context.160 Milbank is keen on showing that the literary structure of the Gospels and the Epistles are important in understanding the meaning of the various theological teachings found within them. 2003). Any kind of exaggerations of meanings and events to the detriment of each other is parasitic. and a participatory being. Christ comes half way to meet humanity on humanity’s ground. is God. 161 Adrian Pabst and Christoph Schneider. A pure theory is meaningless without some sort of application in real life. one must study context. the second Person of the Trinity as the infinite poetic utterance. Therefore. Milbank points out that in order to understand atonement. This event must be understood from the perspective that all of Christ’s imaginings has meaning. which proves that it was taken from within reality. which man could never have understood. Smith. 186. the focal point of the Gospels is the incarnation of the Logos. 160 327 . even if the meaning is missed by man. as presented in the Gospels and connect the events in order to create a full image of meanings and events or actions that are intertwined to give the full and realistic event of Christ. MI: Baker Academic. due to the fact that Christ’s depth. For Milbank Jesus Christ presents Himself as a being that has simultaneously two personhoods. Encounter Between Eastern Orthodoxy and Radical Orthodoxy: Transfiguring the World Through the Word (Farnham: Ashgate. Christ cannot be understood only through His death on the cross. meaning and events are inseparable. just as humans interact with God. All of Christ’s actions have consequences and these are full and meaningful for humanity. He also understands man. 2004).that is. 2009). However. 80. James K. meaning and historical events. A. ix. with the added bonus that these 159 John Milbank. and one cannot be without the other. Being Reconciled: Ontology and Pardon (London: Routledge. In His divine personhood Christ has no example.159 The atonement of Christ is considered to have a strict connection to the way it is depicted in the writings of Scripture. He interacts with humans.

94–95. Sin is clearly shown to blind reason and the vision of truth. 95. The efficiency of Christ’s sacrifice was that He created an alternative to the existing political and social structures. From the perspective of the crowds Christ was a mere troublemaker and they killed Him out of a whim. He effects changes in man’s life in such a way that through one’s actions. even the lowest in importance. which was not in Christ’s intention and it was a misunderstanding of His claim. But Milbank goes one step further and argues that Christ did not die a martyr’s death (a witness for a universal cause). one could say Christ died a sub-human death due to the mocking and the meanings of such death to the Jewish society. In other words. Milbank argues that Christ died a purely divine. 328 . Christ also died a human death. He did come to be like any human being. apparently. precisely. Christ died a divine death. and as a result of His death and resurrection.examples have full relevance in His presentation of God’s plan for salvation. to Christ’s resurrection.162 The images used by Christ before His death and resurrection become effective in generating change in man’s life due. Christ presented the images as paths towards man’s understanding of His work and the efficiency of the salvation He would bring through this work. Precisely this lack of any glory. which emptied out his humanity. thus changing the political and social structure of any system that promotes them. From this perspective. Therefore the images used by Christ are not singular or exceptional because they use everyday imagery. Christ revealed violence and terror within the society He lived in. but without sin. is the one that proves Christ’s solidarity with mankind. however dim. In a more specific way. or a kenotic death. Milbank. but also a purely human death. Christ was unreachable. Milbank explains that Christ’s death lacked any kind of glory. In fact. 162 163 Milbank. but they are exceptional in the fact that they are able to create meaning for an unseen and most powerful action of God. violence and terror are renounced. In fact.163 Atonement could not happen without Christ’s death. Christ died because the high priests could not reach him. Being reconciled. In Christ’s case God inspired ontological envy. asked for Christ’s death out of fear He would destroy the Temple. Being reconciled. which offered the ground for salvation. Christ was envied because He was God in the flesh. There was no glory from the perspective of the crowd. The people. for people wanted to kill Him because He was God. and it cannot be understood without His death. However.

Christ did not suffer the ontological abandonment. even if the text formula is as such. Any kind of human desire for materiality. Evil. man’s death in Christ is a passing into a new sort of life. Romans 6:5-6 and Colossians 1-2. therefore dying towards evil is dying towards nothing. This is due to incarnation of the Logos.Christ’s inglorious death is probably the main fulfillment of His salvation plan: becoming the least man of all humanity. is nothing. as Son of God. Christ entered the self-separation of sinful humanity from God. Due to His consciousness of resurrection. start a process of deification. Therefore. Milbank. but have no power of God. 100. by God’s Milbank. Our gift to God166. Here Milbank quotes the Apostle Paul’s writings in 2 Corinthians 5:14. On the other hand. or anything else. However. dying means automatic resurrection to a new life.164 The death of Christ on the cross depicts a triple abandonment: first of the Jewish law. and by the democratic will of the mob. We. 165 164 329 . Christ shows His ultimate power against the futile and weak spiritual forces that can influence man. Jesus cries out in His humanity. Being reconciled. as humans. Mark 15:34). by the Roman Law which did not allow any other man besides the emperor to call oneself as such. Jesus. The powers which govern man are invisible angelic or spiritual forces. Milbank argues that God did not abandon Christ. in a spiritual togetherness.165 When Christ dies and is resurrected. argues Milbank. argues Milbank. presents Himself in complete serenity to the Father. nor did He come to destroy the will of man. Being reconciled. Even if Christ did not break any of the above laws. offers Himself. in Luke 23:46. These govern man’s life. Jesus is not handed over. This means that man must die with Christ. Interpreting the Postmodern: Responses to “Radical Orthodoxy” (New York: Continuum. He. in fact. Milbank argues that His death cannot be understood in the rabbinic way of death atoning for sins. Further. as well. 2006). 166 Rosemary Radford Ruether and Marion Grau. He became an ultimate sacrifice without exposing or using any kind of violence. is our recognition of Him. which did not allow any man to call oneself God. towards all that is finite. by Christ’s death He delivers humanity from these powers. regardless whether it is wealth. Jesus cried “My God” not “My Father” (Matthew 27:46. On the cross. Christ’s death cannot be seen as suicide. man is the recipient of a gift: the hypostatic indwelling of the Spirit. even if God does not miss anything. 165. 96.

This implies repetition and appeasement. redemption consists in Christ’s transition from shadow (earth) to reality (heaven). The atoning offering is brought in a place where it is in fact not needed. argues Milbank. Christ is the genuine life. Milbank points out that in Christ masters and slaves still exist. finds it natural to wait for his Creator to take him into the real life in the heavenly tabernacle. The heavenly sanctuary is pure. the cleansing. 100. in Christ’s blood. man must be ready for Christ’s return. Based on the implications of Christ’s incarnation. Milbank’s final advice is that. However. means death towards any meaningless thing. living in his genuine life through Christ. but to keep on giving the gift until our refusal is overcome. Being reconciled. even if he does not know when this would happen. as well as social systems. In spite of the fact that these barriers remain.167 Christ’s self-sacrifice cleanses also the all that is not God in the heavenly realms. For man. flawless. but the relations are different. economics or gender is annulled. His death and resurrection. or death. In the end. 330 . Here Milbank presents an image which goes against a popular image that considers Christ to be the one all-sufficient sacrifice. in no need of a sacrifice.exclusive indwelling. The sacrifices take place only on earth. and the reception of the genuine life. Christ’s death is also a sacrifice. is of the conscience. Milbank considers this perspective to be an over-literal and naïve interpretation of Scripture. the offering of life. Political systems still remain. What he says is that Christ passes into the heavenly sanctuary as priest and victim. Christ is the true Priest. and are visible. if the body of Christ is the true universality. The death on the Cross is a mere shadow image of the action that takes place in the sublime reality of the heavens. any logic of exclusion based on race. where Christ solves the problem of sin in the heavenly tabernacle. but the inter-human relations are different. The purification of conscience refers to the removal of the illusion that any sacrificial work is needed. man. 167 Milbank. our offering to Him. Milbank argues that God’s way of solving man’s refusal of His gift is not to require sacrifice. and by giving Himself for us. Therefore. and perfect. for those in Christ they mean nothing.

London: Routledge. Smith. 2002. Being Reconciled: Ontology and Pardon. Farnham: Ashgate. 2004. 2003. London: Routledge. Encounter Between Eastern Orthodoxy and Radical Orthodoxy: Transfiguring the World Through the Word. Pabst. 331 . Catherine Pickstock and Graham Ward. Introducing Radical Orthodoxy: Mapping a PostSecular Theology. New York: Continuum International Publishing Group. 2006. James K. Ruether Radford. Interpreting the Postmodern: Responses to “Radical Orthodoxy”. Adrian. and Christoph Schneider. A. John. John. MI: Baker Academic.References Milbank. Milbank. Rosemary. 2009. and Marion Grau. Grand Rapids. Radical Orthodoxy: A New Theology.

the fact that the more organised and complex a society is. 1984 și Brave New World ne oferă prin excelență o imagine a societății ideale a viitorului pentru care omenirea se zbate de atâta vreme. We did not have a direct influence on Brave New World. ci o distopie în care idealul absolut al umanității devine absurd absolut.Distopii sociale în 1984 și în Brave New World Drd. i. The paper also shows that Brave New World is a prophecy of the degringolade of future societies that were going to shackle Europe after the Second Wold War. proletariat. the more restricted the individual freedom is.e. the semantics and philosophy behind the two dystopian societies is discussed. Deși există mai mulți autori care au scris despre societățile distopice. although the three novels share the same premise. Key words: dystopian societies. 1984 Distopia sau anti-utopia este opusul utopiei (starea ideală a unei societăți) și reprezintă în primul rând ideea existenței unei societăți într-un sistem represiv în cadrul unor state deseori polițienești. cele mai semnificative distopii sociale sunt prezentate de Aldous 332 . that foretell during the first half of the XXth century the future of “ideal” societies and satirize proletarian dictatorship and totalitarian regimes. Samuil MARUŞCA Department of Speech. Hearing and Phonetic Sciences University College London Abstract This paper describes dystopian societies as seen in two novels that are representative for this theme. A comparison between the two novels and We written by Evgheni Zamyatin shows that. After an analysis of the “man predestined by man” concept as it appears in the two novels. Big Brother. care dețin puterea absolută controlând și manipulând cetățenii până în initimitatea vieții lor. while 1984 is a satire of an already installed regime that foretells the flaws and absurdity of these systems based on annihilation of identity and the adulation of the new man. namely 1984 and Brave New World. dar această societate este de fapt nu o utopie. utopias.

Huxley își începe romanul cu un cunoscut citat din Nikolai Berdiaev: „Utopiile sunt realizabile. el este dumnezeul cetățeanului prin controlarea demografică și educațională a populației. mie nu-mi place să mă joc cu copiii Delta. În această lume minunată. acești oameni nu vor îmbătrâni niciodată fizic. omul renunță la libertate pentru binele comun. De fapt. Epsilonii sunt încă şi mai răi. dar mai liberă. 245. Viaţa se îndreaptă către utopii. întocmai ca în Republica lui Platon). Copiii Gama sunt proşti. Ei muncesc mult mai mult decât noi. Statul poate crea copii în eprubetă în cantități industriale. Cetățenii acestei societăți sunt reduși nu la un număr. ca apoi să-i facă plăcere să lucreze și să ducă existența pentru care a fost ales. tată sau familie. mie îmi pare grozav de bine că sunt Beta. omul de mâine. copiii își amintesc că știu mecanic din senin o 168 Aldous Huxley. Şi pe urmă noi o ducem mult mai bine decât copiii Gama şi copiii Delta. pentru că nu trebuie să fac o muncă atât de grea. Gama și Delta (proletariatul) și Epsilon (care nu ajung la nivelul intelectual al cetățeanului obișnuit). Şi poate că începe un veac nou. stabilitate“.. Ah. un veac în care intelectualii şi pătura cultivată vor visa la mijloacele de a evita utopiile şi de a reveni la o societate neutopică. care nu vor avea dreptul să spună cuvinte ca mamă. Sunt aşa de proşti că nici nu ştiu să scrie ori să citească. operă terminată în 1931 și publicată în 1932. pentru că sunt extraordinar de deştepţi. Minunata lume nouă. ci la inițiala unei cifre din alfabetul grecesc. iar oamenii neprogramați trăiesc în Rezervații: „Copiii Alfa sunt îmbrăcaţi în gri. nu.Huxley în Minunata lume nouă. identitate. Reîntoarcerea în Minunata lume nouă (București: Univers. În această lume închipuită.“ Motto-ul acestei societăţi ideale este: „Comunitate. anume Alfa (intelectualii care se află la putere. Prin expunerea la mii de repetiții a unor informații atent alese. care se ocupă de industrializarea individului și predestinarea/condiționarea lui. automatism prin care omul este predestinat de om. și de George Orwell în 1984. Statul are puterea de a crea și a programa omul nou. Beta (tehnicienii calificați). Toţi sunt îmbrăcaţi în verde. statul deține puterea absolută. 1997). mai puţin perfectă. 333 . Acești copii vor fi apoi educați prin procedeul numit hipnopedie. adică vor fi învățați în timpul somnului prin expunerea la numeroase repetiții..“168 Embrionii se dezvoltă în Centrul de Incubație. devenind astfel slujitorul statului. În acest sistem. carte publicată în 1949. iar copiii Delta sunt îmbrăcaţi în kaki.

Trădarea doctrinelor partidului devine în aceste circumstanțe trădare de țară. Profețiile lui Huxley s-au împlinit în mare parte. sau Ministerul Iubirii. iar bărbatul nu mai are decât rol de impregnator. Spre exemplu. în timp ce educația este redusă la hipnopedie. Cele două romane descriu în miniatură universul societăților ce aveau să se dezvolte în a doua jumătate a secolului XX. romanul se inspiră dintr-un model social real: stalinismul. Terminat după Al Doilea Război Mondial. dar tragedia stă în faptul că nu pot face conexiuni între ele. 1984 nu este întru totul o profeţie. Însă totul depinde de ceea ce este tolerat de societate şi de ce se înţelege prin normalitate. iar despre ele avea să afirme după douăzeci de ani de la terminarea romanului că a fost optimist când a scris. copiii din eprubetă prevestesc noua societate în care fertilizarea poate fi efectuată în laborator. deoarece profețiile au devenit realitate mult mai devreme decât anticipase. Dacă Minunata lume nouă reprezintă în mare parte o profeție a societăților totalitare care aveau să bântuie Europa secolului XX. care falsifică trecutul și are următoarele lozinci: Războiul este pace. medicina doar alinarea durerilor.sumedenie de lucruri. statul îi administrează un drog euforic numit soma. pentru a controla și acorda fericirea individuală. De asemenea. ceea ce este distopie pentru anumite societăţi. Controlorul Mondial este cel ce asigură echilibrul mondial și are grijă ca toată lumea să primească ce-și dorește. Ignoranţa este putere şi Libertatea este sclavie. care menține starea de război permanent. Pentru a manipula cât mai ușor ființa umană. Prin acest procedeu literar. pentru altele este o stare normală. Orwell prezintă o distopie satirică în care se descifrează dictatura perfectă. iar cetățenii trebuie să fie oricând gata să moară pentru idealurile partidului. În acest context. Orwell a descris răul și prostia perfectă a unor societăți utopice conturate îndată după terminarea războiului. care se ocupă de neajunsurile cetățenilor. Ministerul Păcii. Ceea ce la începutul secolului XX era considerat distopie. 334 . Cultura populară din Minunata lume nouă capătă nuanțe vulgare. chiar dacă nu cred în ele și trebuie să susțină infailibilitatea sistemului totalitar. a devenit mai târziu utopie. sistemul oligarhic controlând până și gândurile cetățenilor. printre care și tarele multor societăți contemporane. pentru că psihologia este doar o „inginerie emoțională“. Tot astfel. Partidul a conceput ministere ca Ministerul Abundenței. pentru bunăstarea psihică și fericirea cetățeanului.

Noi. Noi nu a influențat în mod direct Minunata lume nouă. Cele două opere prezintă mai multe puncte comune cu lucrarea Noi a lui Zamyatin. cu atât se reduce libertatea individuală. comunist. nici măcar cu cea mai abjectă obedienţă. de Evgheni Zamyatin. dar nu sunt nicidecum identice. Pe de altă parte. „plăcerea de a trage în jug va putea fi obţinută doar prin profunda transformare a trupurilor şi minţilor umane. în Minunata Lume Nouă imaginată de Huxley.“ Pe de altă parte. ca sursă pentru romanul său. care se bazează pe puterea violenţei şi distrugerii personalităţilor individuale. îi remodelăm. dragostea se păstrează doar în societățile inferioare. în toate cele trei opere virtuți umane ca respectul față de ființa umană.] Îi convertim. cu atât este mai anihilată individualitatea umană în fața primatului maselor. mephi dinafara zidului din Noi este echivalentul rezervației de sălbatici din Minunata lume nouă și al proliilor lui Orwell. Orwell observa în 1984: „Noi nu ne mulţumim cu supunerea negativă. Noi nu-i distrugem pe rebeli pentru faptul că ni se opun [. o lucrare ce descrie mugurii totalitarismului și are precedent față de celelalte două romane în ce privește abordarea problemei dictaturii. și vom urmări cum a fost el văzut de către unii gînditori şi cum trebuie să funcţioneze. o veţi face din proprie iniţiativă. Deși aceste două opere. Aceste trei romane împărtășesc aceeași premisă. dar date fiind numeroasele asemănări izbitoare. Cu cât societatea modernă europeană se îndreaptă spre o organizare complexă și rigidă. onoarea.. G.În ce privește ineficienţa statului totalitar. Când în final o să vă predaţi nouă.“ Aceste două citate din cele două romane arată organizarea fiinţei statului în sine. precum lumea lui Ford. există o altă operă.. Orwell a contestat această idee. Taylor sau a extremiștilor proletari. deoarece Huxley și-a scris romanul ca reacție la utopiile sociale descrise de H. dar a apărut abia în 1927 într-un jurnal din Rusia. anume: cu cât o societate este mai organizată și complexă. iar de Orwell prin Big Brother (Fratele cel mare). Există dovezi istorice care arată că Huxley nu citise Noi până în momentul în care sria Minunata lume nouă. care sunt prost organizate și dispar la nivelul societăților superioare. dictatorul binevoitor din opera lui Zamyatin este portretizat de Huxley prin Controlorul Mondial. care descriu distopiile sociale și viitorul unor societăți totalitare. au avut un impact foarte puternic. 335 . fără a recunoaște. Prin urmare. În primă instanță. le ocupăm mintea. Lucrarea respectivă a fost finalizată în 1920. Wells în operele sale. considerând că de fapt Huxley s-a folosit de romanul Noi. la fel de profetică.

omul trebuie privit în primul rând ca individ în societate. despre regi. Opere V. ci un tip ideal de om.. nu ca masă în societate.. cu sublinierea sumbră că republicile viitorului vor fi niște distopii. stat sau formă ideală de conducere şi guvernământ a pornit de la Republica lui Platon. 9. Deasupra tuturor trebuie să domnească însă ratiunea şi. care trebuie să fie lăudată şi apărată. așadar o satiră persiflând statul comunist pe atunci încă în faşă. 336 . pentru că Republica este într-adevăr statul ideal preînchipuit de Platon. adică Anglia din timpul și imediat de după cel de-Al Doilea Război Mondial. tirani (plăcerea tiranică) şi omul oligarhic într-o ierarhie făcută de Socrate. Fratele cel mare (Big Brother) din 1984 şi Controlorul Mondial din Minunata lume nouă sunt opusul idealului sau 169 170 Platon. După ce vorbeşte despre formele de guvernămînt. virtutea. Platon îl situează pe rege ca om bun pe primul loc: el este omul ideal: „Aşadar. oligarhia. dar deja instaurat. în frumuseţe şi în virtute?“170 Prin contrast. dacă omul bun şi drept îl înfrânge pe cel rău şi nedrept.În 1984. Constantin Noica arăta că „Platon nu-şi propune să ofere un tip ideal de stat.. Republica. Ea trebuie să existe mai întâi în cetate şi apoi în suflet. acesta fiind un principiu al republicii. respinge dreptatea ca folos al celui mai tare). Cu alte cuvinte. demagogia.“169 Astfel. Cele trei romane reprezintă o profeție a viitorului prin denunțarea filozofiei societăților contemporane autorilor în termeni satirici. Întreaga idee de republică. lideri la care se face aluzie prin imaginea Fratelui mai mare. mai presus de toate.. Totuși. prin satira făcută societății omului nou. Republica mai putea fi tradusă şi ca Republica interioară. nu-i aşa că e cu neputinţă de spus cu cât îl va înfrânge în buna orînduire a vieţii. Aici Platon insistă că republica sau statul ideal are la bază dreptatea (respinge ideea că dreptatea înseamnă să faci bine cui îţi face bine şi rău cui îţi face rău. Totul este o profeţie a marii degringolade ce avea să continue înlănţuirea Europei: comunismul. Interesant este faptul că la el oamenii au totul în comun. spune el. amenințată de dictatura impusă de Stalin și Hitler. nu se pot face comparaţii între Republică şi cele două utopii sociale. sunt anti-utopii. în timp ce utopiile moderne sunt distopii. Ibid. 405. În Cuvântul prevenitor la Republica lui Platon. Orwell lasă să transpară nemulțumirea față de societatea contemporană lui.

The Bullet's Song: Romantic Violence And Utopia: „Soluţia răului existent în lume şi în sânul omenirii nu poate veni. Oricum. atunci şi individul trebuie să aibă exemplul ceresc de urmat. Aceasta pentru că societatea este compusă din indivizi cu identităţi particulare. care poate fi întâlnită la ambii scriitori (reieșind şi din simplul fapt că Watson ţinea un jurnal). pentru stat. cu tot ce implică el). şi tocmai pentru că individul le posedă este numit just. nici din beţia orgiastică a unor fapte de arme. înţelepciunea trebuie să fie superioară raţiunii şi are a face cu virtutea. unde 171 Aristotel.“171 Aşadar.. 337 .. Politica. nu izbuteşte decît cu condiţia să aibă virtute şi înţelepciune. a cărui fericire supremă nu depinde de bunuri exterioare. Aşadar. dacă Platon descrie cetatea ideală ca având origini cereşti. cu virtuţi. nici statul. propagată şi cultivată exponenţial om cu om. Despre virtute şi violenţă vorbeşte şi scriitorul Andrei Brezianu în lucrarea despre William Pfaff. Aici este argumentul distopiei. libertatea este sclavie. remarcând (de fapt din concepţiile lui Socrate la Platon) în capitolul despre republica ideală: „Vom privi ca un punct perfect admis că fericirea este întotdeauna în proporţie cu virtutea. conducerea autoritară se compune din indivizi care trebuie să aibă viaţa scrutată. înţelepciunea. prin metoda introspectivă. De aceea. ignoranţa este putere“. ci este toată în el însuşi şi în esenţa naturii sale proprii{. ci. Şi acesta este Unul singur. am vedea republica ideală. Toate valorile sunt întoarse pe dos. de care trebuie să ne păzim: de virtuţile întoarse.virtuţii. trebuie să fie înţelepţi. nici din teorii melioriste profane. Iată ce spune vizavi de acest lucru Aristotel în Politica. la scara corpului social. cu înţelepciunea şi cu supunerea la legile lor. Dacă am vedea lucrurile opuse modului în care ni le descriu Huxley şi Orwell. dimpotrivă. 137. Forma de guvernare. perfect. luând ca martor aici al vorbelor pe Dumnezeu însuşi. Probabil am vedea republica interioară ideală. Partidul are lozinca „războiul este pace. pînă la eşaloanele cele mai de sus. înţelept şi cumpătat. ca omul. nici din aplicarea din exterior a unor constrîngeri urmărind – la nevoie prin moarte de om – schimbări ale conştiinţei altora prin siluire.} Fericirea nu poate urma niciodată viciul. prin generalul viziunii asupra distopiei ce influenţează interiorul. şi în primul rînd de calea astăzi în general părăsită a renovării interioare personale. virtutea au loc cu aceleaşi urmări şi în aceleaşi forme pe care le au şi în individ. scrie el. autorii nu fac decât să deseneze tabloul satiric negativ al puterii distructive a omului (printre care și comunismul. ţine de ea.

să visăm. societatea fără exploatare şi fără clase.“174 172 173 174 Vezi Brezianu în Idei în dialog. F. utopii şi violenţă. al cărei stat nu poate fi altceva decît dictatura revoluționară a proletariatului.. Filozofia marxistă. şi totodată o întreprindere futilă. care se regăsește în cele două romane amintite. Dictatura proletariatului înseamnă puterea clasei muncitoare. 338 . A sacrifica alte fiinţe umane pentru a crea o lume mai bună este un act tipic de moralitate totalitară. Nu există soluţie de tip colectiv aplicabilă condiţiei umane.“172 Dacă avem în vedere contextul în care au fost scrise cele două romane. Avem obligaţia intelectuală de a ne consacra energiile situaţiilor existente. William Pfaff numeşte fără înconjur această cale: calea revenirii personale la virtute. a cărei societate a fost invadată de marxism. eternizarea împărţirii societăţii în asupritori şi asupriţi. Ibid.. Între societatea capitalistă şi cea comunistă. cât şi prin formele sale de organizare.. ci de reflecţie sobră şi de înţelegerea realistă a naturii umane în diversitatea şi modulaţiile ei nesfîrşite. nu celor la care am fi înclinaţi. apetituri oarbe. deosebindu-se radical de toate celelalte tipuri anterioare de state atât prin natura sa de clasă. Toate celelalte tipuri de stat au fost un instrument al claselor exploatatoare. 359.“173 Despre dictatura proletariatului Afganasiev spune: Măreaţa misiune istorică a proletariatului este lichidarea capitalismului şi construirea societăţii comuniste fără clase. care împreună cu ceilalţi oameni ai muncii lichidează capitalismul şi creează comunismul – societatea nouă. se află perioada transformării revoluţionare a uneia în cealaltă. după ce îi discută originea și subliniază importanța dictaturii proletariatului.. un instrument de reprimare a oamenilor muncii. Afganasiev vorbește în Filzofia Marxistă despre stat. Societatea totalitară recunoaște că este împotriva democrației: „E incontestabil faptul că imperialismul este negarea democraţiei în general. arăta Marx. Societatea are datoria să se preocupe de propria ei virtute şi perfecţionare..marile decizii să fie ghidate nu de năluci ideologice universaliste.. direct. mituri.19. a întregii democraţii. Însă comunismul nu creşte din capitalism dintr-o dată. Aceasta reprezintă un tip de stat calitativ nou. prin rolul pe care este chemată sa-l joace. G. G. le-am putea încadra în perioada stalinistă. Afganisiev. în dorinţele noastre. avînd ca scop consolidarea orînduirii exploatatoare. Acestei perioade îi corespunde şi o perioadă de tranziție politică. F. Singurul lucru care ne rămîne de făcut este să ne reînnoim din interior pe noi înşine. 355..

chiar şi expresia feţei a ajuns să nu fie în acord cu sentimentele interioare. bineînţeles. în aceeaşi fracţiune de secundă în care Dumnezeu şi-ar retrage puterea {. Prin dicţionarul anarhic Nouvorba. Ibid.. 120. iar puterea absolută corupe în mod absolut {. Patapievici afirmă: „Se spune că ţine de esenţa puterii să tindă spre absolut şi perturbabilitate indefinită. care susține în Tractatus Logico-Philosophicus că „limitele limbajului meu înseamnă limitele lumii mele. Dictatura proletariatului este societatea pe care o persiflează Orwell în 1984 şi pe care o profețește Huxley în Minunata lume nouă. Dar prolii au cea mai mare putere. adică numai Dumnezeu. în forma în care era el promulgat (minciuna). chiar şi a face dragoste cu Julia „a fost un gest politic“. Pierderea și distrugerea sistematică a identităţii este o nouă problemă ce se ridică în societatea distopică. Aceasta este esenţa 175 176 George Orwell. lideri. era total neconform realității pe care o contrazicea.} Puterea nu poate fi înţeleasă adecvat decât prin referire la principiul puterii creaţiei lui Dumnezeu. în care intrau cuvinte cât mai puţine. totul se reîntoarce în neant. Despre puterea liderilor. epsylonii lui Huxley sunt cei mai de jos. Aceasta este masa.. care distruge personalităţi. Aceasta. Oricum. Dumnezeu creează ex nihilo. se căuta anularea sferei de exprimare a oamenilor: „Nu-nţelegi că singurul scop al Nouvorbei este de a limita aria de gîndire?“176 Aici se poate face o paralelă între filozofia limbajului la Orwell și Wittgenstein. astfel că Orwell ne spune că prolii sunt 85% din populaţie și. Ascunderea adevărului de către autorități de ochii proletarilor este limpede: „Trecutul nu este numai modificat: trecutul este modificat în continuu. 1984.“ În semantica acestei lumi. La conducători. Aceştia sunt asupriţii. în paralel. lucrurile stau altfel. la omul comun. raţiunii.. ceea ce înseamnă că fără puterea sa egală şi permanentă.} Cunoaşte un lucru numai cine ştie cum poate fi acesta făcut: de cunoscut în mod absolut cunoaşte numai cine poate crea în mod absolut.. 75. toate în detrimentul populației. singura putere care ar putea răsturna Partidul și de care nu sunt conştienţi. Aici avem a face cu asuprirea. virtuţii sau înţelepciunii în ultimă instanţă în ambele distopii. spuse lordul Ancton.“175 Termenul proletar are în componenţă cuvîntul prol.Marx şi marxismul. Totul este pervers şi opus moralităţii.. Puterea tinde să corupă. gîndirea în distopie este cu adevărat distrusă. forţarea supunerii în rigiditatea dogmatismului irațional al „sistemului“. 339 .

îl nivelează cu masa. Platon. Şi am auzit un glas tare. convenabilitate şi radio. și mergeau pe bandă fiind predestinaţi înainte de a se naşte pentru o cauză anume. Inginerii fac şosele. iar arhitecţii clădiri luminoase – omului de mâine.puterii. care ieşea din scaunul de domnie. Aici este evidentă aluzia la puterea de a crea.“177 Aici se poate face legătura cu puterea preasumată a celor ce făceau copii în eprubetă din Minunata lume nouă (adjectivul minunată fiind o ironizare fină a lui Huxley). El va avea sănătate. Şi eu am văzut coborîndu-se din cer de la Dumnezeu. 135.“179 Utopiile sociale desfiinţează omul comun. Întrebarea esențială este: oare se mai poate el regăsi? Oare mai are identitate? Oare mai are etică. Probabil însă că celui ce vrea so vadă şi care. Te simţi bine. îi stă la îndemînă un model ceresc. 177 178 179 H. Patapievici leagă puterea de Dumnezeu. nu poate fi decît absolută. Oamenii vieţii publice creează cadre ideale pentru trăirea sa în societate. Omul recent. Puterea. Îl inhibă. noul Ierusalim. Ele sunt distopii. Jurnalul de la Păltiniş. gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Societăţile de binefacere au creat dispensare speciale. 389. văzînd-o. pentru că cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieiseră. 451. nu se simte încă. Liiceanu afirmă că „omul e ceea ce rămâne din el după ce lumea din jur îl desfiinţează. şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. Opere V. îl reduc. Patapievici. unde omul de mâine va păşi higienic în viaţă. cetatea sfîntă. îl minimalizează. la fel cum Platon leagă Republica ideala de ceresc: „Eu cred că ea nu se află nicăieri pe pămînt. vrea să se zidească pe sine. Atunci va gândi.“178 Iată totuşi cum spune Biblia că va fi cetatea cerească. Gabriel Liiceanu. care pentru om este o anomalie. 340 . Republica. Îi mai trebuie o pernă sub cotul mâinii drepte. de divin. oare mai poate la urmă gîndi? Acestor întrebări le răspunde Noica în 1934 în articolul Moartea omului de mâine. Până atunci nu se poate gîndi. fiind putere de a crea. foarte sugestiv în discuția profeţiilor satirice fine aduse la degringolada momentului din viitor: „Știţi ce facem noi? Slujim pe omul de mâine. Puterea de a coordona creatul. Doctorii descoperă leacul tuturor bolilor – pentru el. confort. virtutea despre care vorbește Platon. R. omule de mâine? Nu. şi zicea: Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei. la care probabil Platon ar fi făcut referire dacă ar fi trăit după Cristos: „Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou. El va fi Dumnezeul lor“ (Apocalipsa 21:1-3). Am amânat toate problemele şi pregătim febril condiţii mai bune de viaţă pentru omul de mâine. şi ei vor fi poporul Lui. şi marea nu mai era.

omule de mâine? Mă întreb. Constantin. Republica. Acum te simţi bine. atunci. Moartea omului de mîine. 2004. O mie nouă sute optzeci şi patru. că ne batem joc de viaţa asta. G. Patapievici. 2002. București: Antet.Lumina electrică îl bate prea mult în ochi. Liiceanu. 6. Daţi mai tare drumul la radio. București: Polirom. Aldous. 2004. Moartea omului de mîine. Minunata lume nouă. București: Univers. București: Humanitas. 341 . 1997.“180 Bibliografie Academia Caţavencu. câteodată. București: Humanitas. Publicistică III.-R. Gabriel. 2005. Omul recent. Filozofia marxistă. Noica. Dacă nu va fi apucat nici el să gîndească? Mi se pare. George. 1986. Jurnalul de la Păltiniş. 2004. Bucureşti. Mulțumiri Autorul dorește să mulțumească Fundației Dinu Patriciu pentru sprijinul financiar în apariția acestei lucrări. Afganisev. Platon. Orwell. Politica. 180 Constantin Noica. A. Aristotel. București: Editura Politică. București: EȘE. Opere V. H. 1997. 1961. București: Humanitas. Publicistică III. Idei în dialog 4. Huxley. care îi va fi sfârşitul.

ca fiu al lui Ilie Rădulescu.nestabile.Cantemir şi continuată de B.reazim neclintit şi veridic oricând rămâne istoria . Trece la Colegiul Sf.ar trebui să ştim cele mai multe lucruri despre el. Maria Magdalena GHIŢĂ Şcoala Generală cu clasele I-VIII. Iar noi târgoviştenii. the man who contributed both literally and figuratively to the formation of Romanian national conscience.Rădulescu. Este. I s-a zis părintele literaturii române şi i s-a ridicat o statuie la Bucuresti. Sava unde va preda româna şi matematica.un stâlp .Rădulescu. Vede lumina zilei la Târgoviste. national culture. Key words: cultural guide. Among them it is included I. Calinescu). as they overcome the difficult times of our ancient history and culture.H.P. cea care ne va spune mereu cine suntem şi cine putem deveni”. Eliad de proze şi de poezie.Ion Heliade Rădulescu. and so we made acquaintance with the personalities of the Romanian spirituality. în care firescul pare nefiresc şi moralitatea înjosită . deoarece este născut în Cetatea Târgoviştei şi de aici va începe lupta pentru dezvoltarea culturală ţării sale. Înfiinteaza primul ziar Curierul românesc (1829). Publică la Sibiu Gramatica Româneasca (1828). Participă la pregătirea Revolutiei 342 . Urmează Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu. Comişani (Dâmboviţa) Abstract Wishing to know better our nature. În 1836. îşi adună producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. un neobosit cărturar şi îndrumător culturar Prof. Istoria este o lecţie permanentă de virtuţi şi exemple omeneşti . Cantemir" (în viziunea lui G. library.Hasdeu. iar o personalitate românească ce poate fi oricând un model de românism este I. poet.H. genius În vremurile acestea efemere .cu atât mai mult.neliniştitoare . Puţini sunt cei care mai ştiu că el se înscrie în linia glorioasă deschisă de D. a doua mare personalitate a literaturii române după D. it arose the need to know who were our ancestors. urmat de suplimentul literar Curierul de ambe sexe (1837).

Heliade Rădulescu era adept al acţiunilor moderate. Mulţimi de vineţele pe sân mi se ivesc. însă productiile literare sunt inegale: unele excelente. Un alt capitol în munca de titan al dezvoltării culturale româneşti. unde are talent. obraji-mi se pălesc! 343 . e membru al guvernului provizoriu şi e silit a se expatria. deoarece au deschis orizontul cultural al tinerei intelectualităţi româneşti. Un foc s-aprinde-n mine. A luptat şi lucrat pe mai multe linii culturale . Cea mai importantă operă este Echilibru între antiteze. Îmi ard buzele. redactează proclamaţia ce s-a citit la Izlaz.de la 1848.Golescu) apoi în Societatea filarmonică 1833 sau despre activitatea publicistică prin publicarea celor trei ziare primele din Ţara Românească: Curierul românesc cu suplimentul Curier de ambe sexe. dar nu le duce la îndeplinire. Heliade domină o jumătate de secol de poezie românească. lipsite de culoare.de aceea este imposibil de delimitat sau clasificat cel mai important domeniu de activitate al său. se distinge spiritul sau satiric. violente ale confraţilor politici. Scriitor. Vorbim despre munca neobosită dusă împreună cu cărturarul ardelean Gh. Mai putem vorbi cu aceeaşi tărie şi despre munca intensă dusă pe tărâmul de creator şi traducător. ce mă doare! şi pieptul mi se bate. Vezi. Îşi face planuri mari. Încearcă toate speciile genului liric. prima schiţă românească a unui sistem filosofic. Abia în 1859 se înapoiază din exil. Mai vorbim despre munca depusă în cadrul Societăţii literare (înfiinţată în 1827 împreună cu D.îl constituie editarea Gramaticii româneşti de la 1828 în care a promovat câteva noi direcţii ( cum ar fi principiul fonetic de ortografiere)ce şi-a păstrat actualitatea peste ani . Constantinopol şi Insula Chios. filolog şi îndrumător cultural. mamă. altele slabe.Lazăr din 1811 şi după moartea lui Lazăr (1822) conduce singur şcoala. Marmontel etc. favorizată şi de faptul că în 1830 devenise proprietarul unei tipografii. şi în proza.Gazeta teatrului. trăind 10 ani departe de ţară la Paris. În opozitie cu aripa radicală a revoluţionarilor. S-a dovedit înzestrat pentru poezia satirică şi fabula. Cel care pregătise revolutia n-a împărtaşit ideile radicale. pentru a feri ţara de intervenţia străină. mama. răcori ma iau din spate. I.Voltaire. Nu rămâne mai lipsită de importanţă munca depusă de marele Heliade în domeniul traducerilor din La Martin.

Poetul nostru national îl admira astfel în Epigonii: "Eliad zidea din visuri şi din basme seculare Delta biblicelor sfinte.Adevăr scăldat în mite. printre care şi în poemele eminesciene Călin (File din poveste) şi Luceafărul. exprimă presentimentul că sufletul şi mintea îi sunt invadate de un spirit straniu şi amăgitor: In arşiţa căldurei. Este interesant ca aceasta lamentaţie a personajului cuprinde şi elemente de pastel. De aceea. Mitul care explică apariţia sentimentelor de iubire a fost prelucrat în numeroase opere din literatura noastra cultă. Acelasi mit îl inspira şi pe Eminescu în Calin (File de poveste) şi în Luceafarul. /Mă sperii. Florica speră într-o întâlnire fericită şi se cutremură la gândul oricarei tulburări a intimităţii ei. în multe legende despre zburător. I. receptarea fantasmatică a unui spirit străin sunt întemeiate pe miscarea generala a lumii. iar. / Eu parcă-mi auz scrisul pe sus cu vântu-n zbor. Florica. când vantulţt adie. dar îimi place -prin vine un fior / imi fulgeră şi-mi zice: „Deşteaptă-te. personajul din aceasta baladă. 344 . discursul personajului este fixat între speranţa unei intalniri fericite şi teroarea ieşirii spre lume şi este clădit pe afirmaţii contradictorii. dar îmi place. este cuprinsă de un dor nespus. sfinx pătrunsa de-nţeles. /Şi când îmi mişcă topul. experienţa este devastatoare pentru fiinţa omenească. cosiţa se ridică. . cade într-o stare de visare şi pierde sensul realităţii." Motivul iubirii demonice a unor zmei sau a zburătorilor pentru fiinţe pământeşti apare adeseori în legendele apocrife şi în basmele românesti . viu să te mângâi. Stă şi azi în faţa lumii o enigmă nesplicată.. Pregatită să-şi aştepte perechea destinată (scrisul). / Cand pleopul a sa frunza o tremula uşor / Şi-n tot crângul o şoapta s-ardica şi-l invie. vântul. cuprinsă într-un discurs persuasiv. Florica. dar tranşante: mă sperii. Confesiunea ei. materia toata iau parte la aceasta emoţie inopinată. Balada lui Heliade Rădulescu înfăţisează povestea unei stări omeneşti: starea de îndrăgostit. de care vorbeste şi Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae. Iluzia comunicării.. Heliade Rădulescu porneste de la mitul folcloric. care anunţă prin expresivitate fragmentele plastice din cea de-a doua secvenţăa baladei. căci orice apariţie reconfigurează viaţa celui care accepta un nou-venit. Şi vegheaz-o stânca arsă dintre nouri de eres. profeţiilor amare.În Zburătorul. /Sunt eu. Munte cu capul de piatră de furtune detunată. Ameninţare dramatică." Dar e un vânt usor! Există în aceasta mărturisire un amestec de teamă şi euforie ca expresii generice ale condiţiei de îndrăgostit. frunzele. apariţia unui duh seducător constituie o probă şi o ispitire şi de aceea este asociată cu o boală.

. imaginea zburătorului se revelează doar în detaliile oferite de aceste personaje.o fi vrun zburator! / Or aide l-alde baba Comana. în Muntenia este indisolubil legată de numele lui I. spaţiul magic al nopţii creează sugestia unei apariţii coşmăreşti. Florica cere sprijin de la toate instanţele şi nu exclude nici posibilitatea unei intruziuni demonice: Oar ce să fie asta? întreaba pe bunica:/ O şti vrun leac ea doara. îl fac să fie demn de aprecierea lui Eminescu şi a noastră..Invocarea preotului. Heliade păstreaza sensul credinţei. Ca om a avut şi poziţii echivoce sau retrograde. martore ale magicei apariţii. împotriva zburătorului nu există leac: nici descântătura. / Or du-te la moş popa. aşa cum avertizează cele două personaje. de la grafică la ilustraţia de carte unde să nu-i întîlnim fapta.considerând că fără scenă :”Literatura este ca moartă şi nu va face isprava unui trup însufleţit „ Ar fi păcat să nu amintim deloc rolul politic al lui Heliade – participant activ la revoluţia de la 1848.în mod definitiv. de altfel. / Nici rugi nu te mai scapa. aproape întotdeauna finalul este dramatic. şi tacerea mamei devine semnificativă în acest context. Nu se cunoaşte o 345 . Din visul de iubire nu există cale de întoarcere.Heliade Rădulescu. din perspectiva cuvîntului scris. Există în balada lui Heliade Radulescu sugestia unui deznodământ nefericit. pentru că. ca în cazul oricărei evadari din realitate. ceea ce restrânge arhetipul seducţiei doar la imaginea generică: balaur de lumină în noaptea naltă. este creatorul României moderne. Vom împărtăşi şi noi părerea criticilor contemporani: Ion Heliade Radulescu. Schimbând registrul . I Heliade Rădulescu este şi un important sprijinitor al mişcării teatrale prin care acesta a văzut un alt mijloc de educare a poporului. Asachi. Nu există domeniu al istoriei cărtii. Chiar şi dialogul celor două surate se înglobează în acest vis al întregului sat. a vrăjitorului şi a descântatoarelor dovedeşte că. De altfel. El singur şi-a scris nemurirea devenind Zburătorul literaturii române. dincolo de emoţia binefacătoare. naltă. dar lasă posibilităţi de interpretare diverse. se instalează groaza şi presentimentul unui pericol iminent. or Sorica. A fost atât de devotat de a da viaţă scenei încât a editat şi o gazetă a teatrului . Fereasca Dumnezeul in legendele romanesti despre zburator. de la editură la tipografie. dar tot ceea ce a realizat în viaţă pentru poporul şi cultura română. or mergi la vrăjitor. Dacă în Moldova începuturile mişcării teatrale în limba română se datoresc lui GH. la urma urmei.

Scrieri alese. Editura Humanitas. Din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre. 1978 http://www.pdf 346 . 1966. Heliade a proiectat imens şi s-a străduit să ţină ritmul vieţii cu visurile. Compendiu. 1995. Personalitate homerică. Constantin Măciucă: Prefață la volumul Ion Heliade-Rădulescu . Constantin C. Țările române la începutul epocii moderne. energie vitală şi resurse materiale. Editura Minerva. asemenea lui Rădulescu.personalitate contemporana a culturii europene care să se fi manifestat ca iniţiator al atâtor domenii. Editura Pentru Literatură. București. În drumul său navalnic a investit întreaga sa capacitate intelectuală..bibliotecametropolitana.. Giurescu: Istoria Bucureștilor. București. 1983 Neagu Djuvara: Între Orient și Occident. București. Bibliografie George Călinescu: Istoria literaturii române.ro/Uploads/Ion%20Eliade%20Radulesc u. Editura Albatros.

will create a unique hybrid discourse. 347 . In South America. and how the relation with the frontier interferes in their concepts of life and death. South America The fight for geographical territories is not only about space. too. the expansion of the Portuguese and Spanish crown brought more than exploration and death through the colonization process. frontier. now it is about the gradual and slow absorption of the “metropolis” values – whatever they are European or North-American. Since it is impossible to ignore the European influence. respectively. The reason is because the South American neocolonial society is essentially mixed and is inserted in a reality in which the European and original elements are blended. in which the transmission of the European mentality and way of life will not happen in pacific means as it was five hundred years ago. But the neocolonialism will find a different society. The violent imposition of the European ideology showed that. as affirmed by Edward Said (1994). Amalia LEITES Universidade Federal de SantaMaria Abstract This paper aims to perform a comparative study between Sergio Faraco’s and Horacio Quiroga’s short stories. a fight for ideas and images. We will try to see how the historical context and the authoritarianism in South America influence the society and the behavior of the people who live in such regions. Key words: authoritarianism. Centuries later. more than to know. the colonialism was replaced by the neocolonialism. Through religion and force. subjugate and “civilize” the barbarian original people. “A voz do coração” and “Los mensú”. with soldiers and guns. South America could never go back to its original state. until they are no longer recognized. The “barbarian” is influenced by the “civilized”.Power relations in South America in HORACIO QUIROGA and SERGIO FARACO Mls. in the middle of European and Latin influences. before the colonizer. More subtle and more dangerous. but the opposite occurs. loose their condition of purity and go through deep transformations. the doctrine was forcibly assimilated. the colonizer wanted to dominate. It goes beyond and it is about. This condition is symbolized by the local artist that.

Two of them escape. from the Uruguayan Horacio Quiroga. When one of them gets sick and is not allowed to travel to receive a decent treatment. would be exactly in those points where it is more different than the rest of the metropolis. until he is saved and goes back to another work in the countryside. So. The region where the story takes place was historically characterized by wars and conflicts. without a decent work.between the submission to the code and the aggression. and the militarization of the social life is much more common than in other regions of Brazil. Hundreds of kilometers away. in this paper we connect the history with the literature to analyze two short stories: “A voz do coração”. So. are forced to deal with activities as contraband or hunting to feed their families. The value of this discourse. alcohol. They are worried only about spending the little money they make with women. As revenge. and linked by the presence of authoritarian scenarios. In “A voz do coração”. In this repressor environment. Here. therefore. the protagonists are two workers who travel across the region in temporary jobs. a tooth for a tooth”. the act of kill and the possibility of being killed are seen as natural. where Paraná river sets the frontier between Argentina and Paraguay. the protagonist kills one of the landlord’s employees. the primitive logic of “an eye for an eye. it is impossible to disagree with the authority or try to do things in a different 348 . where the boss worries more about how much an employee owes than with his life quality. from Brazilian author Sergio Faraco. respectively. we realize that the historical context plays a very important role. although the captured animals were not his property. His partner survives a few more days eating worms and roots. In this short story. Both narratives are placed at frontier regions of Brazil and Argentina. but the one who stays is killed by the landlord. In this scape. he decides to run away with a partner. On the forgotten frontiers of Rio Grande do Sul the possibility of dying in the next minute is habitual. which were typical in that area. When we focus the literary analysis in this difference. Horacio Quiroga placed the short story “Los mensú”. between the obedience and the rebellion. and “Los mensú”. his health deteriorates and he dies. we read the story about three hunters at the countryside of Brazilian pampa who are chased for the death of some wild animals. to at least reckon what was done to his friend. especially to those miserable inhabitants of the countryside who. cigarettes and card games. Any classification of his act as cruelty is superficial and does not comprehend the question of power relations in the narrative. is contrasted with the protagonist sensibility and humanity towards his friends.

we will see that since always they have been marked by violence and the presence of unquestionably authorities that kept the social order. Thereby.1996. the Argentinian frontier was also marked by permanent wars and negotiations. Raul. we find demystified figures who are extremely poor. Eduardo. above all. and different profiles were approximated. Such definition would not make any difference to Faraco’s or Quiroga’s protagonists. until nowadays.org. It does not determines their behaviors. and is not so different from the Brazilian . The relation of the short stories with the reality of the frontier environment in South America are undeniable. Tania Franco (org.Uruguayan frontier where Sergio Faraco’s story is located. Os confins como reconfiguração das fronteiras. and any transgression to the social order can be paid with the employee’s life. here it does not exist – the frontier was transformed and its limits were overthrown by literature. COUTINHO. The injustice predominates at the employee-employer relationship. The characters have intense contact with the nature and survive from it. 349 . Actually. But we cannot judge such positions. cultural. But the result is not a bucolic picture of rural regions in South America.abralic. common in both authors.pdf>. If we briefly analyze the history of both regions. The question of the frontier cannot be seen only by the geographical or political point of view anymore.Rio de Janeiro: 2006. References ANTELO.). The lack of awareness of the oppressed individual sets the basis to the continuation of the authority’s power.way. evident to any traveler or tourist.. Available in: <http://www. The frontiers turned up to be reconfigured. in both short stories is possible to establish a relation between the constant conflict state and the acceptance of violence and death. Their misery is. non-educated and that sometimes need to commit crimes to survive. On the contrary. After all. Porto Alegre: IEL. CARVALHAL. The modernization occurred in 20th century brought also the social exclusion of those who did not adapt themselves. The poverty and the miserable existence of the protagonists approaches and resembles each other. A crítica litéraria na América Latina e os novos rumos do comparatismo. Maybe they even feel that they deserve all that suffering. In: Revista Brasileira de Literatura Comparada. The precarious urban development in peripheral cities is.br/download/revista/Revista_Brasileira_de_Literatu ra_Comparada_-_08. In: O discurso crítico na América Latina. does not change their conditions.

Silviano. In: Pampa e Cultura –de Fierro a Neto.2 ed. Buenos Aires: Kapelusz.13-44. QUIROGA. Cuentos de Amor de Locura y de Muerte. O entre-lugar do discurso latino-americano. 350 .plataformademocratica. São Paulo: Perspectiva. Contos completos. Sergio.Porto Alegre:UFRGS. Los desterrados. SAID. In: Pampa e Cultura – de Fierro a Neto. Simon. Estudio preliminar.p. Culture and Imperialism. Las raíces de Horacio Quiroga. Los desterrados. NUÑEZ.p. SANTIAGO.11-28. Emir Rodríguez.Porto Alegre: L&PM. New York: Vintage Books. In: Uma literatura nos trópicos.p. Ángel. Horacio. Um diálogo memorável nos pampas. 1987. Horacio. 1978. Bases do Autoritarismo Brasileiro. In: QUIROGA.org/Publicacoes/62_Cached. de Erico Verissimo. Sandra Jatahy. Available in: < http://www.FARACO. Fernando.142. p.109-128. SCHWARTZMAN. Fronteiras e intertextualidade em O continente.p.25-36 PESAVENTO. 2004. Porto Alegre:UFRGS. In: QUIROGA.Buenos Aires: Flor Negra. Buenos Aires: Kapelusz. 1994. MONEGAL.pdf>.Edward. ROSEMBERG. 1987. 2004. 2004.2007. Horacio.

Romanian literature. (only to refer to the classics of the Romanian literature) synonyms for examples of life and creation? Can such values be updated and can they be quite prophets for the young neophytes of our times? To what extent the works of these sacred names of the genre are a real and viable option to the generation that is the adept and militates for radical changes and transformations in any field. I.” Mihai Eminescu “In the world after the Cold War. in a time of redefinition and recreation of a new social myself. e-learning. labels. culture. dr. Universitatea din Craiova Abstract Based on these famous statements about the culture and identity of a people who assert. itself being deeply involved in this process? What are those parts of the works of the classics of Romanian literature that succeed in defeating time and defying major. natural. Mihai Eminescu. nowadays where the access to information and knowledge is only one click away. foreign clothes. and 351 . in fact. we can make an analysis of our contemporary society and of the values that it proposes and promotes. etc. In an era of speed and transformation. Ioan Slavici.. Caragiale.. Oana STĂNCULESCU ILIE Facultatea de Litere. e-books and e-shopping generation still can and need to rediscover the old values? Are names like Titu Maiorescu. In this new world. in a high tech computerized century. but each nation has its own civilization. its own skills. identity “The true civilization of a people does not consist in the convinced adoption of laws. L. local politics is the politics of ethnicity. There isn’t a general human civilization accessible to all people in the same degree and in the same way. It consists in the natural. forms. culture is a force that both divides and unites . although it is made of a lot of elements common too to other peoples. univ.Rediscovering the classical authors of Romanian literature Asist. institutions. Ion Creanga. changes to which every nation is subjected to? Key words: classics. bound and impose by the uniqueness of its culture. organic development of its own powers.

. p. 36.1998. Titu Maiorescu’s theory of forms without substance developed for more than a century and half ago and summarized in his article from 1868 Against the Romanian way within nowadays culture continues to be as current today as it was on its creation time. Thus. trying to achieve a deep analysis of the pure Moldovan language found at Ion Creanga is considered to be a true obsolete element in a powerful trend of globalization and fast rhythm modernization. And yet there are parts in the creation of these maîtres a penser which assure the continuity of their ideas and spirituality. p. because it destroys a powerful means of culture. in Works. better not to make at all the statutes. 2 Titu Maiorescu. The challenge of their rediscovering and readjustment of their creation. Talking about Eminescu and his philosophical ideas contained in his poetic or prose works or in his manuscripts.] “form without substance not only that brings no benefit. 352 . The clash of civilizations and restoration of the global order. outstanding or unimportant members of the association than to make it without its proper spirit of the association that should have taken expression clearly within the 181 Samuel P. Against the Romanian way wihin nowadays culture. Bucharest. Huntington. The rivalry between the superpowers is replaced by the clash of civilizations.”181 We intend to approach briefly a debate under the title: The present Romanian society and Romanian literature classics. attempting the analysis and comment of the literary and aesthetic ideas formulated by Titu Maiorescu. noticing the German structure and pattern of Ioan Slavici’s short stories and novels or even less. but it is thus corruptible. better not to make a house of paintings at all than to make it lacking its beautiful art.global politics is the politics of civilizations. Antet Publishing House. fully authentic and long lasting one. Titu Maiorescu explains in a fully convincing and detailed manner which can be the consequences of such an easily adopted mirage by its nationals: [. even within a society deeply characterized by transience and superficiality. talking about Caragiale’s exemplary plays. organization. And therefore we will say that it is better not to make a school at all than to make a bad school. 153. the Romanian culture and civilization has preferred for centuries to import culture in any form than to create an original. 1978..

D. 353 .182 Maiorescu’s refusal for the culture “import” should not be understood as a total. magna cum laude owner. is the gentle encouraging for mediocrity. with their sections. Titu Maiorescu is not only a remarkable personality of late XIX century and beginning of XX century Romania. Romania’s Prime Minister between 1912 and 1914. better not make any academies. Academy professor and attorney at his only 22’s. Minister for Internal Affairs. with their annals for development than to make all these without the scientific maturity that it is the only giving their reason to exist”. dean and rector at his 23’s. Maria Theresa Academy’s valedictorian only in his 18’s. Academician. aesthetician. philosopher. our teenagers generation must be protected of today. It is the eloquent proof of knowledge that can be achieved at any age and of the activity which can be successfully reached in any field. absolutely. minister at his 34’s is the orbit of a real and profound scholar difficult to overcome (unless impossible!) by a Romanian representative of our present society. bachelor degree of Law after only one year at Paris. bachelor of Letters and Philosophy at the Sorbonne after another year of intense study and boundless devotion towards culture. Titu Maiorescu’s name is synonymous with the Romanian erudition. but as a criticism against that “cultural import” which does not match to the Romanian way of be and feel. without appealing one. Titu Maiorescu is within the Romanian culture and society the model of a selfmade man. politician and Romanian writer. a Ph. essayist.” The very example of the personality of the creator of this theory is in reality a part of the direction theoretically drawn and he should be one of the life models greatly to be followed by the young generations. after only one year of study in Berlin.individuals composing it. Maiorescu tries to avoid what today's most society has turned into a real trend: superficiality and mediocrity promotion: “The first mistake. deputy at his 30’s. trainer. but also the start of a new chapter within the Romanian culture named Junimea and its junimists. academician at his 27’s. with their solemn meetings with their welcoming speech. literary critic. lawyer. founding member of the Romanian Academy.

J. journalists. Schelling. William Hamilton. Garabet Ibraileanu in his study said that the playwright “competes with the authorities that provide marital statuses”. Caragiale and his comedies (which can be easily understood as true dramas of a society devoid of morality and “principles”) represent perhaps the timeliest pages of stigmatization of some “non-healthy” human habits. among which the most popular titles are those in the literature field as A critical research on Romanian Poetry since 1867. On the issue of folk poetry ─ 1909. L. Victor Cousin. 354 . etc. his work being a true range of vivid. Mr. but especially of the epigraphists that live in times which Caragiale described in his plays are to be found in reality. etc. F. Satire. G. Hegel. sarcasm and bantering are the playwright’s preferred means by which he manages to underline and emphasize to the grotesque manner the lack of any backbone of the human being. people bearing Caragiale’s characters typology being a considerable one. history of French philosophy (names like Royer Collard. I.. W.. There are gathered Titu Maiorescu’s lectures on the history of German philosophy (there are analyzed and commented German philosophers such as Immanuel Kant. W. Dugald Stewart. Auguste Comte.. I. But they all have the same regret: that fact that the playwright no longer physically exist in nowadays reality when he would have had enough material to inspire for shaping his so alive and necessary characters. Johann Gottlieb Fichte. his studies being true enlightening starting points for any neophyte who wants to create for himself a philosophical culture and aims to outline a real image on the history of philosophy as it was shaped in the main countries of that time. Herbert Spencer. François Maine de Biran . The number of literary critics. F. Theodore Simon Jouffroy. Sadoveanu’s stories ─ 1906. are just a few names on whom Maiorescu focuses). Herbart and Schopenhauer). being true modern frescos of the contemporary human typology. Octavian Goga's poems. history of English philosophy (John Stuart Mill. authentic well defined characters. The new direction within Romanian poetry and prose ─ 1872. etc.Another element of Maiorescu’s creation which manages to assure and maintain his contemporary ideology (in addition to his large number of articles devoted to the diverse socio-cultural activity fields. cartoonists.). Eminescu and his poems ─ 1889.) is also given by his Philosophy lectures on a true cornerstone in the field of Romanian philosophy. poets. Thomas Carlyle. He is the culture personality who probably best represents the Romanian spirit. Caragiale’s comedies ─ 1885. L.

uniqueness and importance of the creation of Ion Creanga. (Jean Bautiere).. If we take into consideration consider the statement of G. poetry. he is and will always be the author who was able to give childhood its fantastic-imaginary size..” (Tudor Vianu) It is the assertion that may be our starting point when analyzing the importance of Ioan Slavici works’ impact upon the Romanian literature. Ibraileanu). feelings and adventures of the “golden age”. the writer always focused on the detail that always succeeds by its force to outline the whole picture of the story and render it priceless value. 355 . And Creanga had such great talent that in all his stories people live with an amazing individuality and an extraordinary power of life. namely maturity. but also the exceptional narrator of some unique stories. language. where we can find complete harmony between what is told and how it is told: “In Creanga there live beliefs. which include in themselves the whole saga of the Romanian people. people‘s philosophy.I Creangă in his turn has the great merit of (still!) remaining the writer who gave childhood its eternal size. First Creanga fixes once and for all the text. we can more easily appreciate the value and importance of an author as Ion Creanga. childhood and the path to reach another age stages. Calinescu: “Creanga is the Romanian people itself caught in a brilliant moment of expansion”. Calinescu) “What is new and unlike any other in the era of his beginnings is the psychological analysis which Slavici performs in an abstract language. The one who created the “epic of the Romanian people.” (G. The book of an age with the feeling of coming back home from a far away exile”. The Moldavian author remains inevitably the creator of a reality of Moldavian character. [This] Homer of ours.” (Garabet Ibraileanu) But Creanga is not only the author to describe emotions. remains himself the personification of modesty and human measure in an age strongly preoccupied with asserting talent and genius. making impossible any other edition. in the rare word. customs.” (G. Creanga's secret lies in the study of the effects. in fixity. “Realism resulted from detail growing and stylistic highlighting of individuality belongs to Creanga’s art as a writer. Critical statements of one of the most knowledgeable critics of the Romanian literature come to strengthen the depth.. traditions. The story is worth the talent of the person who tells the story. Memories from childhood is as a critic relevantly noted: “.

The last but the most important of the classical writers. poetic. but especially in his manuscripts. Mihai Eminescu. journalist and pamphleteer representing the perfect and perpetual representation of the scholar in conflict with the majority. but also the challenge that exists for each generation of discovering and especially rediscovering them. he can’t be wholly included in any of the literary canon.” But Slavici is one of the unique authors of our literature. He is a pioneer in our literature in terms of achieving social observation and analysis. however strongly interested in the material side of things and its acquisition by any means (or in John Stuart Mill’s terms. all these elements appearing as a completely innovative element in our literature field. Literary History. Slavici quickly succeeds in becoming himself. I think nevertheless that I managed to sketch an overview image of the modernity of these “classics”. unique. in Literary Romania.183 Many things can and should be said about these Romanian literature guides’ creation but our approach does not allow us a thorough analysis. to be an unhappy Socrates rather than a satisfied idiot. The idea of genius is to be found in all Eminescu's poetry or prose works. 356 . novelist. Caragiale for theatre and Creanga for stories. on a previously fully unexplored area. 30/2009. Balzacian type novel autobiography.The one who synthesized the Transylvanian writer's best contribution in shaping and defining the Romanian literature and culture is Pompiliu Marcea: “Slavici's short stories are as important for the prose as Eminescu had for poetry. represents the image of the misunderstood and unaccepted genius by common people. the poet. creating a real bridge between our Romanian national literature and the European one. and if the pig or the idiot disagree. is because they only know one side of the matter”). Biedermayer writer: Slavici. prose. If at the beginning of his literary career seems in search of a model and he finds that in the writings of Creanga. who manages to escape any literary form of frame. without any philosophical concerns. authentic and soon to offer us a true lesson of a lyrical. the junimist par excellence. Mihai Zamfir. “better an unsatisfied man dissatisfied than a satisfied pig. where the existence of genius and the conditions under which these “kings of thought (who) provide us work for 183 See.

“For my children. Ion Creanga. Bucharest. our Earth is poorer in geniuses than the Universe in fixed stars and it is easier born in the immeasurable valleys of chaos a new solar system than on Earth a genius. Ion Creanga among the world's great storytellers. References: Apostolescu. The history of the Romanian literature from its origins until today. Bucharest. Fragmentarium…. Şerban. Memory space. Bucharest. Mihai. Caragiale. 1974. 1968.. Albatros Publishing House. Ion. the masterpiece of the Königsberg’ philosopher seems to have been for the Romanian romantic his Bible. 1972. Minerva Publishing House. Simon. Ghita. with variants. 2010. Buşulenga. Bratu. Dumitrescu. Mihai. 1981. Ion Creanga. Vatamaniuc.”184 Eminescu’s deep attachment to the philosophical ideas and concepts seems to have roots from an early age. Niculescu Publishing House. notes. 178. Holban. Scientific and Aencyclopedic Publishing House. Scientific Publishing House. manuscript edition.. every one thousand year that I don’t really know if from Adam to Pope Leo IX have there been all a dozen. Eminescu Publishing House.. Eminescu. Balu. Filimon. Fragmentarium . Life of Ion Creanga. 357 . Cioculescu. manuscript edition. Minerva Publishing House. geniuses in arts are born every 3400 years. 1981. 1974. L. Scientific and Aencyclopedic Publishing House. The Critique of Pure Reason. Domnica. p.. Zoe. notes. Romanian Book. 1978. addenda and indicators by Magdalena D.forward generations” appear being thoroughly researched and analyzed by the Romanian scholar. 1967. 1990. 2008. Savin. geniuses in science. Newton and Galileo. G. Kant or Darwin. Homer and Shakespeare. addenda and indicators by Magdalena D. if at the age of 20 he makes the decision to translate it and his plan succeeds but only in its third part. Young Maiorescu. Saeculum Publishing House. Youth Publishing House. Eminescu and German Romanticism. Călinescu. Titu Maiorescu. Ioan. Life of I. with variants. Vatamaniuc. 184 Mihai Eminescu. Raphael.

Z. Against the Romanian way within nowadays culture. Titu. Michael. Literature Publishing House.Huntington. 1968. Ioan Slavici and the world he went through..Invest in People. 358 . 1998. Eminescu Publishing House. Marcea. Operational Programme Human Resources Development from 2007 to 2013. Romanian Academy.5 / S / 49516. Junimea and junimism. Ioan Slavici. co-financed by European Social Fund . Zamfir. Samuel P. strategic project ID 49516 (2009). Ornea. Header. 1975. Pompiliu. 30/2009. Maiorescu. D. Glory in Literary Romania. in Works... Clash of Civilizations and the restoration of world order. Bucharest. Literary History: Biedermayer author: Slavici. Vatamaniuc. 1978. 1965. Acknowledgements This work (Rediscovering the classical authors of Romanian literature) was partially funded by contract HRD / 88 / 1.

they get detached from the story and become an independent work.Alessandro Manzoni şi Victor Hugo: digresiuni transformate în opere de sine stătătoare Lect. are closed and self-sufficient and want to be objective demonstrations of a narrator who takes a position of authority and that of a philosopher. Deşi simţim că ne-am 359 . închise şi autosuficiente. aceste digresiuni se prezintă sub forma unor blocuri compacte. aşa cum reiese din încheierea . Pasaje precum Istoria Coloanei Infame. appendix. la Hugo. şi Arhipelagul Mânecii. şi se vor demonstraţii obiective ale unui narator ce adoptă o poziţie autoritară. de gânditor. In order to highlight the impression of autonomy. preface Amplificările digresive la Manzoni şi la Hugo sunt uneori atât de extinse încât extrapolează conţinutul romanului şi se detaşează de povestire pentru a se transforma în opere de sine stătătoare. univ. Apendicele istoric asupra Coloanei Infame a fost gândit iniţial ca parte integrantă a episodului ciumei din romanul Fermo şi Lucia. Keywords: excursus. dr. procesele şi execuţiile atroce ale poporului precedau procesele şi execuţiile şi mai atroce ale magistraţilor. sociolog şi istoriograf. these digressions are compact blocks. sociologist and historiographer.a capitolului precedent: Astfel. Roxana TOMA Facultatea de Litere. Universitatea " Spiru Haret " . la Manzoni. duc astfel procedeul digresiunii până la limita lui ultimă. Bucureşti Abstract Manzoni and Hugo’s digressions are sometimes so extensive that they extrapolate the novel content. Passages like Storia della Colonna Infame by Alessandro Manzoni and L’Archipel de la Manche by Victor Hugo bring the digression process to its ultimate limit. fiind destinat să ocupe întreg capitolul V din volumul IV. Pentru a scoate în evidenţă aspectul de autonomie.ulterior eliminată. autonomous work. La Manzoni.

importanţa lor ne obligă să abordăm câteva întâmplări răsunătoare. referindu-se la erorile judiciare ale magistraţilor faţă de presupuşii untori. (Fermo e Lucia.îndepărtat deja prea mult de povestirea noastră. în care voia să prezinte propriul punct de vedere în contrast cu ceea ce se scrisese până atunci. Astfel. Manzoni înţelege inconvenienţa unei digresiuni aşa de ample. plictisit deja de această lungă naraţiune secundară. închide capitolul IV cu aceste cuvinte: Magistraţii. mai infernale. ar mai păstra încă vreo urmă de curiozitate pentru sfârşitul naraţiunii principale. care va urma povestirii noastre. la superstiţii sau la influenţele astrale în care credea don Ferrante. Le-am pus deoparte însă într-un apendice. IV. 185 360 . Manzoni alege atunci singura soluţie posibilă şi anume transformarea pasajului în apendice. şi aceste indicii nu au o legătură necesară cu aceasta. în anul 1630. care urma după un alt excursus detaliat referitor la tragicele evenimente din timpul ciumei. Dacă el nu ar fi explicat motivele pentru care nu credea în realitatea şi în vinovăţia acestor untori. a le povesti ne-ar conduce sau ne-ar îndepărta prea mult din drumul nostru. Credinţa că aceşti untori au răspândit ciuma a provocat o persecuţie atroce asupra lor. în timpul ciumei de la Milano din 1630. fragmentul dădea totală libertate cititorului care putea evita lectura acestui pasaj destul de consistent ca volum. 859) Aflat în faza de elaborare a romanului. mai studiate. Manzoni. 185 nici nu intenţiona să renunţe la abordarea procesului untorilor . să sară următorul capitol. la care ne întoarcem acum cu adevărat. cu torturi mai lente. întregul subiect al ciumei din roman şi-ar fi pierdut semnificaţia. acuzaţi de răspândirea ciumei în Milano. care ar fi trebuit să reprime şi să pedepsească acea nedreaptă furie a populaţiei. 585) Termenul untore defineşte persoana suspectată. de “ungerea” cu o substanţă gălbuie a mânerelor uşilor pentru a contagia locuitorii oraşului. (Fermo e Lucia. Ca parte desprinsă din roman. Pe de altă parte. A trece aceste procese sub tăcere ar însemna să omitem o parte esenţială din istoria acelor timpuri tulburi. IV. Cititorul care. o imitară şi o întrecură cu procese la fel de motivate şi ponderate ca şi cele ale oamenilor despre care am vorbit. şi explicaţia flagelului s-ar fi redus la teoriile învăţaţilor vremii.

Istoria Coloanei Infame nu apare. istoria opiniilor contemporanilor şi urmaşilor despre acel proces. în sfârşit. nu a fost nici măcar nevoie ca Manzoni să modifice finalul capitolului XXXII pentru a avertiza cititorii de prezenţa Istoriei Coloanei Infame: a fost suficientă adăugarea. şi deci. (Appendice su la Colonna Infame. Manzoni simte nevoia introducerii unui nou pasaj reflexiv pe care îl legitimează anticipat: Aici. Spre deosebire de ediţia din 1827. (Promessi Sposi. 725) În Logodnicii. când. Până acum. o dată încheiată povestirea. a cărui publicare începe în 1840 şi se va încheia în 1842. în ediţia din 1827. Manzoni modifică titlul apendicelui în Istoria Coloanei Infame. şi nici nu vrem atât de repede să renunţăm la cuvânt. să ne întoarcem. dar noi nu credem de cuviinţă ca ea să se termine. sau că neam abătut în tot felul de gânduri. deşi la sfîrşitul capitolului XXXII. Istoria Coloanei Infame apare ca apendice la Logodnicii. din motive editoriale. cea a aventurilor lui Renzo şi ale Luciei. lăsând istoria şi cercetarea acestor evenimente pentru o altă scriere. la eroii noştri şi să nu-i mai părăsim până la sfârşitul povestirii. Nu este însă o problemă pe care s-o putem rezolva în câteva cuvinte şi nu e nici locul potrivit să-i putem da toată extinderea pe care o merită. cititorul ar putea să piardă interesul de a cunoaşte cele câte ne-au mai rămas de spus din povestea noastră. dacă nu acela de a rămâne fără nici un cititor. Datorită materialului bogat avut la dispoziţie şi examinării unor documente până atunci ignorate. Dar acum. cînd. chiar în locul unde 361 . În afară de aceasta. se încheie istoria. scriitorul meditează din nou asupra întregului roman. 552) (sublinierea îmi aparţine) Scriitorul îşi dă seama că Marea Istorie riscă să înnăbuşe ficţiunea şi decide să o deplaseze în altă parte. De aceea. introducând şi alte schimbări cu intenţia de a o publica sub forma unei lucrări autonome. e totuşi adevărat că. am omis şi am sacrificat multe altele pentru a nu pierde firul povestirii. după încheierea relatării procesului. XXXII. ne vom lăsa în voia a tot felul de vorbării fără nici un inconvenient. pentru a se concentra asupra finalului istoriei mai mici. Avem mai întâi câteva gânduri de adăugat despre procesul senatului. dacă ne-am opri la asemenea evenimente. în sfârşit. în mod riguros vorbind. în schimb. Manzoni promite cititorilor o altă lucrare: Considerăm că această istorie ar putea fi obiectul unei noi lucrări. chiar dacă cititorului poate i s-a părut că ne-am rătăcit de mai multe ori cu tot felul de tărăgăneli.Tensiunea digresivă specifică romanului Fermo şi Lucia continuă şi în Apendice. nimic altceva decât o altă istorie.

apare promisiunea reluării istoriei procesului într-o altă lucrare. motivat de voinţa judecătorilor procesului de a înălţa la Milano o coloană infamă. ceva ce nu face corp comun cu cartea dar îi aparţine şi. in Tra don Giovanni e don Rodrigo. ei şi cei care citesc povestea lor nu trebuie să uite istoria delictelor din acele timpuri. 25 187 362 . Manzoni. În ediţia din 1840-1842. ed. Milano. Istoria Coloanei Infame lărgeşte şi aprofundează reprezentarea societăţii din secolul al XVII-lea. fiind structurată în şapte capitole precedate de o Introducere în care este explicată originea titlului.. în La dissimulazione romanzesca. devine obiect al unei cruzimi atroce. Între case sărmane şi ajunse într-o stare 186 Ezio Raimondi. sfârşitul fericit al celor doi protagonişti distona puternic. finalul a fost unul fericit. pentru a aminti de condamnarea untorilor. a unei note care spunea: „v. pentru ca. Fără a inventa nimic. La storia e l’olocausto. Scenari secenteschi. pe următoarea pagină. Şi astfel. pentru a arăta că. digresiunea s-a transformat în apendice. imediat după aceea. de la ediţie la ediţie. Nascita e morte della digressione: da „Fermo e Lucia” alla „ Storia della Colonna Infame”. adaugă cuvântul sfârşit nu în concluzia romanului. p. adevărat holocaust al inocenţilor. 2004. 194 (ediţie adăugită. nedrepte. ci pe ultima pagină a Istoriei Coloanei Infame. 563). dacă romanul se încheie cu ilustraţia puţin nătângă în care Agnese ţine în braţe fetiţa şi Lucia. are în spatele ei un coş mic cu rufe de spălat (. 1989. Astfel. în ediţia din 1840 a Logodnicilor. să fie considerată de scriitor chiar volum. în căutarea disperată a unui vinovat. 1990) Giovanni Macchia. Istoriei Coloanei Infame ajunge la forma ei definitivă. o incizie puternică trezeşte cititorul. Bologna. urmărind pas cu pas fazele procesului untorilor. Antropologia manzoniana. născut din 187 carte. opusculul de la sfârşitul volumului” (Promessi Sposi. poate deja obosită. iată că se redeschide violent.. p. Parte externă dar în acelaşi timp puternic integrată în textul romanului. 1840. cu un alt tablou teribil: Istoria Coloanei Infame. Adelphi Edizioni. Manzoni scrie un roman-eseu în care îmbină momente de povestire cu reflecţii juridice şi meditaţii morale. Şi în ediţia din 1840. se întoarce în carte . dacă pentru protagonişti. ci al unei întregi epoci în care un flagel al naturii. I ed. în cele din urmă. XXXII.). Il Mulino. când romanul se încheie cu un final fericit. într-o lume 186 creştină . De aceea. ciuma. El devine astfel acuzatorul nu doar al unei judecăţi oarbe. Într-un roman ce se voia tablou al crudei istorii lombarde din secolul al XVII-lea.

Gallimard. iată scena demolării casei presupusului untore. 25 nov. présenté et annoté pour "Notre-Dame de Paris" par Jacques Seebacher et pour "Les Travailleurs de la mer" par Yves Gohin). atât datorită instabilităţii poziţionării sale în text cât şi dificultăţii de a fi clasat într-o tipologie a genurilor. ghid turistic. De fapt. în pagina introductivă. cu o mulţime de oameni furioşi care strigă şi se agită. satiră. Hugo scrie prima versiune a 189 Arhipelagului Mânecii în 1865. p. Istoria cea mare înghite faptele mărunte ale fiecărui personaj. Victor Hugo. În final. Paris. exultând. Statutul cărţii este însă fluctuant şi se modifică de la un an la altul: carte în roman. Arhipelagul Mânecii. volum în sine. după încheierea redactării romanului Oamenii mării. urmează aproape acelaşi parcurs editorial ca şi Istoria Coloanei Infame la Manzoni şi. Arhipelagul este un caz aparte.”. Arhipelagul Mânecii concentrează descrierea insulelor anglonormande. referat susţinut în cadrul Grupului Hugo. Notre-Dame de Paris . mărturie a scriitorului exilat. la fel ca în cazul scriitorului italian. prin impresia de densitate suscitată de mulţimea informaţiilor. Verboeckhoven et Cie: L’Affaire „Chap. (Texte établi. şi pregătind astfel cadrul în care se va desfăşura acţiunea. capitol preliminar. toate acestea sunt variante luate în calcul Legătura între dramă şi subiect a fost formulată într-o schiţă de prefaţă pentru romanul Omul care râde. Les Travailleurs de la mer. toate se îmbină în douăzeci 188 şi patru de capitole care se desprind din romanul Oamenii mării prin tonalitate. transformată apoi într-o scriere autonomă. internet 189 188 363 . se naşte dintr-o digresiune excedentară aparţinând romanului. textul autonom fiind publicat abia în 1883. şi. 1638 (manuscris citat) Istoricul publicării Arhipelagului Mânecii este admirabil descris de Claude Millet în Hugo. pe lespezi de piatră. "Bibliothèque de la Pléiade. Lacroix. 1975. diseminată în roman. se citesc cuvintele fatidice: Istoria Coloanei Infame. Prél.de plâns. la Hugo. Din punct de vedere genetic. în iarbă. 2000. Monografie geografică şi istorică despre insulele anglo-normande. prin proliferarea detaliilor pitoreşti şi prin atenţia acordată infimului. accentuând anumite aspecte care vor fi reluate în ficţiune (superstiţiile locuitorilor. prefaţă. atitudinea lor anti-voltairiană etc).

dar nu a subiectului. cartea a II-a a romanului. Într-o scrisoare către editor.de autor şi de editorii săi . Poziţia liminară este însă o zonă periculoasă. întrebarea care se impune. datorită ambiguităţii naturii acestui text. Paris. XIV. chronologique publiée sous la direction de Jean Massin) 191 190 364 . mai ales că primele patru cărţi ale romanului propriu-zis erau structurate sub forma unor capitole de „expoziţie” şi nu de acţiune. putea fi considerată o invitaţie pentru cititor de a sări digresiunea pentru a-şi concentra atenţia asupra romanului. În acest sens. Tocmai existenţa acestor posibilităţi subliniează caracterul de grefă. din cele patru posibilităţi. 391 (éd. şi Il n’y a de lecteur que le lecteur pensif. este dacă el aparţine sau nu romanului. Soluţia propusă de Hugo pentru a neutraliza acest inconvenient al capitolului preliminar este una tipografică: scriitorul îi propune editorului său încă din 1865 să „dilate” textul romanului şi să „restrângă” prin caractere mai mici textul Arhipelagului. şi Hugo conştientizează foarte bine acest aspect. de fragment în afara subiectului. cred că soluţia ar fi aceasta. De fapt. Hugo afirmă: Romanul având în sine o lungime suficientă pentru trei volume. V. Club français du livre. A publica Arhipelagul ca pe un capitol preliminar însemna a creşte efectul static al romanului şi implicit a întârzia începutul acţiunii. Œuvres complètes. emoţie.. 1967-1969. ce lasă să se întrevadă în ţesătura ei straturi succesive ce se suprapun şi se modifică). Răspunsul îl dă chiar Hugo. într-un alt context însă. introducerea unei ierarhii între cele două texte în defavoarea Arhipelagului. soluţie pe care v-o arată clar şi ultima mea 190 ibid. Hugo 191 trebuia să ţină cont atît de cititorul „gânditor” . p. atunci când afirmă că textul liminar este în afara dramei. Calitatea de prefaţă era însă greu de atribuit acestui text care nu conţinea nici cea mai vagă referire la ideea de roman sau la poetica scriitorului (dacă nu cumva Hugo ar fi vrut să sugereze că descrierea procesului de geneză geologică a insulelor reproduce geneza operei literare. Sublinierea autonomiei pasajului digresiv. p. Victor Hugo. romanesc. doar una este exclusă definitiv. A restrânge însă capitolul preliminar însemna a-i minimaliza importanţa şi a-l desprinde întrucâtva de roman. 55 pensif este un adjectiv frecvent sub pana lui Hugo. cât şi de cel care voia acţiune. de digresiune. toate celelalte variante mizând pe o poziţie liminară. Hugo se temea ca acest capitol să nu blocheze încă de la început curiozitatea cititorului. Ca scriitor. această reflecţie constituind chiar miezul problematicii digresiunii. şi anume cea care aşeza Arhipelagul în partea I. Vol.

totodată de interioritate şi de exterioritate. dar cu litere mici. dar şi între scriitor şi eventualii critici care l-ar putea acuza că acest capitol îngroaşă volumul romanului. în ziarul Le Rappel. 25 nov. (1883) ca text de sine stătător şi autosuficient. Milano. lizibilitatea romanului nu depinde de el decât în parte. Stratégies discursives: digression. fără hârtie frumoasă. http://groupugo. in Tra don Giovanni e don Rodrigo. în raport cu romanul. Tot în 1883. În acest fel. Cu toate acestea.pdf Raimondi Ezio. Paris. decupat în capitole scurte. Hugo. pp. într-o broşură de 80 de pagini. pp. I ed. Adelphi Edizioni. compus separat. dacă vrea. Dentro il romanzo. neglijează această notă şi intră imediat în roman. Scenari secenteschi. Strutture narrative e registri simbolici tra il Fermo e Lucia e I Promessi Sposi. 19-56 Millet Claude. transition. va fi lansat în foileton. Nascita e morte della digressione: da „Fermo e Lucia” alla „ Storia della Colonna Infame”. într-o poziţie ambiguă. după încheierea romanului. Il Mulino.div. astfel încât să ocupe cât mai puţin volum şi să aibă aspectul simplu al unei note introductive. Vor trece însă mulţi ani până când Arhipelagul Mânecii. Éd.”. la Calmann Lévy. Messina. Arhipelagul este. La storia e l’olocausto. 1989. (ediţie adăugită. de l’École des Hautes Études en Sciences Sociales. strategia folosită de scriitor induce ideea de autonomie a romanului: atâta timp cât Arhipelagul este un capitol preliminar. publicul. Arhipelagul Mânecii. Sicania. în La dissimulazione romanzesca. fără ca drama să-şi piardă vreun pic din interes. internet.jussieu. 2004.scrisoare: Să publicaţi pur şi simplu capitolul preliminar în fruntea primei ediţii. Bibliografie Grimaldi Emma. 193-202 Sabry Randa. Verboeckhoven et Cie: L’Affaire „Chap. Bologna. Antropologia manzoniana. 1992 365 . suspens. Nota nu pierde nimic din valoare şi în acest fel adaugă importanţă cărţii. Lacroix.fr/groupugo/doc/00-11-25Millet. 1990). Soluţia tipografică este aşadar o soluţie de compromis între scriitor şi publicul său. apare separat. 1992 Macchia Giovanni. Prél. 2000. nesigură chiar pentru Hugo.

respect for the others. intercultural curriculum. elaborat şi aplicat încă din anii 70 în SUA şi revizuit în anii 90(Consiliul Naţional pentru Studii Sociale din SUA) sunt următoarele: 366 . but is still excluding some school classes which could be a great help in understanding the intercultural problem . interest for diversity. etc. Limba şi literatura română este o materie şcolară care are caracteristici interculturale încă neexploatate. În acelaşi timp trebuie menţionat faptul că educaţia interculturală este un stil de gândire şi un stil de viaţă. În şcoala românească există obiecte şcolare care promovează valorile educaţiei interculturale. nonformală. În cadrul educaţiei formale trebuie gândită o strategie care să evidenţieze rolul interculturalităţii prin activităţi desfăşurate în cadrul tuturor orelor de curs. care trebuie să vizeze scopuri interculturale. Nonformal education is promoting values like: tolerance. informală). Universitatea Bucureşti Abstract The idea of conecting the intercultural education with formal education is not a preocupation in our country. Astfel ar fi indicat să se realizeze o promovare a valorilor sale prin toate tipurile de educaţie (formală. capacitatea de a înţelege şi accepta valori culturale diferite de cele proprii. respect pentru diversitate. Raluca Ştefania SUCIU Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei. Drd. 2004. Pentru ca acest aspect să fie relevant este necesară o reorganizare a curriculumului.Dimensiunea interculturală a curriculumului din perspectiva limbii şi literaturii române. Keywords: intercultural education. Ideile promovate prin educaţia de acest tip nu pot fi decât apreciate: respect pentru ceilalţi. Romanian Language and Literature. The Romanian Language and Literature classes can be efficient in promoting the intercultural education. Educaţia interculturală este o sintagmă destul de des folosită în societatea românească actuală. Principiile organizării curriculumului intercultural (Nedelcu. The intercultural curriculum is a part of our formal curriculum. p 41-42).

în egală măsură. mediu şi lung. personal administrativ. comunitate etc. Educaţia „ inter” priveşte: 367 . la nivel microstructural. Este un mod de viaţă. centrul de documentare şcolară. poate fi un promotor al educaţiei interculturale. metodelor şi materialelor didactice de suport folosite în predarea diversităţii etnice şi culturale. Principiul 5: personalul didactic şi nedidactic al unei şcoli trebuie să reflecte diversitatea etnică a societăţii. Se ştie că toate aspectele gândite pentru activitatea din clasă trebuie să fie gestionate. bibliotecă. de la nivelul macroeducativ. Principiul 7: şcolile trebuie să iniţieze evaluări sistematice. să prezinte concepţiile şi valorile diferitelor grupuri etnice şi culturale Principiul 3: curriculum intercultural trebuie să îi susţină pe elevi în dezvoltarea încrederii în sine şi în dobândirea unei atitudini pozitive faţă de propria identitate Principiul 4: politicile şi procedurile şcolare trebuie să întărească interacţiunile interculturale pozitive şi înţelegerea între elevi. hidden curriculum. organizarea şi decorarea spaţiilor de învăţământ) Principiul 2: curriculum intercultural trebuie să fie cuprinzător în scop şi succesiune. Fără politici educaţionale în domeniul educativ. profesor. în primul rând. inclusiv în domeniul educaţiei interculturale trebuie să fie o realitate permanentă a activităţii şcolii. Educaţia interculturală nu poate fi interiorizată prin activităţile desfăşurate în cadrul unui obiect şcolar. fără planuri de acţiune pe termen scurt. Principiul 6: curriculum intercultural trebuie să folosească la maximum învăţarea experimentală. Principiul 8: curriculum intercultural trebuie să valorizeze cunoştinţele despre comunitate şi. fără o atentă raportare la societatea românească aceste aspecte „din clasă” nu pot fi realizate cu succes decât pentru o perioadă scurtă de timp şi nu vor fi benefice decât pentru lărgirea culturii generale şi foarte puţin pentru formarea competenţelor interculturale. abordările inter şi multidisciplinare trebuie să fie o practică didactică curentă în studiul grupurilor etnice şi culturale. să folosească eficient resursele comunităţii locale. Observând aceste principii se poate să aducem un argument în susţinerea faptului că limba şi literatura română.Principiul 1: pluralismul cultural trebuie să se reflecte în tot mediul educativ (curriculum formal. continue ale obiectivelor. programele sistematice de formare a cadrelor didactice. Ea este o entitate multidimensională într-o continuă construcţie şi reconstrucţie.

Alegerea priorităţilor educative.Criteriile de evaluare a competenţelor şi comportamentelor. selecţia şi repartizarea elevilor. personal sanitar. determinând calitatea modului de transmitere a cunoştinţelor. secretare. tradiţii. obiceiuri.Formarea dascălilor şi a altor persoane (cadre şi autorităţi şcolare. . . „Ion” de Liviu Rebreanu: discriminare etnică. 1999.Relaţiile cu părinţii şi comunitatea socială. Rey.Politica educativă şi lingvistică (adesea depinzând de politica economică). Acestea antrenează compartimentări care favorizează comunicarea. cu educatorii din sectorul educaţiei informaţionale. (M. orarele. .Relaţiile internaţionale. . Dar fiecare obiect şcolar în parte poate contribui la obţinerea competenţelor interculturale. .Coordonarea diferitelor instituţii şi gestionarea fiecăreia dintre ele. Rey. cu instanţele ce se ocupă de formarea profesională. etc. psihologi. după o atentă formare a cadrelor didactice. tradiţii 368 . mijloacele de învăţământ. Operele literare studiate sau diferitele teme pot fi un prilej de înţelegere propriei culturi şi a culturii celorlalţi: 1. . diferenţe culturale. Câteva exemple pot fi susţinute din manual de clasa a X. relaţia dintre clasele sociale.a. cu universitatea şi comunitatea ştiinţifică. relaţia bărbat . evidenţierea unor aspecte ca: noi – eu şi ceilalţi. obiceiuri. 165-166) Aşa cum s-a menţionat un singur obiect şcolar nu poate crea contextul interiorizării educaţiei interculturale. Piste pentru o educaţie interculturală şi solidară în Dasen şi Perregaux. De la logica “mono” la logica de tip “ïnter”.. permiţând sau nu activităţi diversificate şi cooperarea interdisciplinară. asistenţi sociali. p. legislaţia şcolară. nu sunt indiferente. de formarea continuă şi de piaţa muncii.femeie în societate.Discuţiile din ore care să ore care să presupună.Viaţa clasei şi a şcolii. Obiectul de studiu limba şi literatura română poate contribui la susţinerea educaţiei interculturale prin: . . discriminare. dizabilităţi. drepturi umane şi cetăţeneşti etc. . .Organizarea şcolilor.Activităţile extraşcolare. gestionarea conflictelor. portari ). localurile. oameni cu dizabilităţi. gestiunea timpului de muncă.

5. mentalităţi.Introducerea studiului de caz începând cu clasa a X-a. familia şi rolul ei în societate 3. acceptarea diversităţii. studiul scriitorilor poate fi o modalitate de promovare a diversităţii (mulţi dintre scriitorii români sunt de altă etnie) aspect ce susţine ideea adaptării la diversitate. Caragiale: conflict. obiceiuri. Toate aceste teme vor fi abordate plecând de la subiecte ale textelor literare. Twitter. „Moara cu noroc” de Ioan Slavici: tradiţii.2. dar şi cu obiectivele educaţiei interculturale. conştiinţa propriei culturi. gestionarea conflictelor. interesul faţă de alte culturi.) şi realizarea de site-uri sau bloguri care să fie corelate cu tematica şi obiectivele studierii limbii şi literaturii române în liceu. Curentele studiate pun în evidenţă caracteristici culturale din diferite ţări (asemănări şi deosebiri). „O scrisoare pierdută” de I.Crearea unor culegeri (virtuale sau reale) în care să se prezinte aceeaşi temă literară din multiple perspective. . În varianta virtuală ar fi mai uşor de accesat. acceptarea diferenţelor culturale.Interacţiunea cu alte comunităţi. Rezultatele ar putea fi evaluate la orele de limba română după expuneri orale şi scrise. . .(2007) completând o listă a trăsăturilor educaţiei interculturale prezentată de Consiliul Naţional pentru Curriculum şi evaluare din Irlanda (NCCA): conştiinţa diferenţelor culturale. Studiile să se ocupe de prezentări referitoare la societate.Realizarea de proiecte de colaborare prin contact virtual (Facebook. interesul faţă de temele generale ale educaţiei interculturale. relaţii majoritate minoritate. cunoaşterea alterităţii. . cunoaştere de sine. cunoaştere se sine. discriminare. drepturi umane şi cetăţeneşti etc. L. care se articulează indisolubil una cu 369 . „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă: colectivitatea. . respectul diferenţelor culturale. 6. etc. relaţia cu divinitatea 4. În ceea ce priveşte manualele de limba şi literatura română acestea au puţine referiri la interculturalitate ( manualele pentru ciclul primar au abordări interculturale). În favoarea promovării educaţiei interculturale în învăţământul formal se poate aminti faptul că „educaţia interculturală prezintă cel puţin două dimensiuni. idei provenite de la elevi din toată ţara. mail etc. Aceste elemente pot conduce la ceea ce spuneau Gobell şi colab.Interacţiunea cu organizaţii ce promovează literatura română sau alte literaturi.

Boston: Allyn and Bacon. M. Definitions.A. poate. contactul în orice mediu cu alteritatea). Educaţia interculturală prezentată şi interiorizată prin intermediul activităţilor corelate cu ora de limba şi literatura română nu este o idee prea des vehiculată şi poate fi de un real ajutor în deciziile de a transforma şcoala românească întro instituţie care se ocupă nu numai cu promovarea culturii ci şi cu promovarea unei transmiteri interesante a culturii şi a valorilor societăţii contemporane şi.A. objectives and assessment of sociocultural competence în M. Bibliografie Banks. Banks. Boston Washington. Bucureşti: Editura ASE Ciolan. L. M.C. J. Rey. Cluj: Editura Presa Universitară Clujeană.L. J. D. Zarate. Paşi către şcoala interculturală. J. Perregaux.. Manual de educaţie interculturală.(a nu se uita de faptul că dimensiunea relaţională implică şi alte aspecte. Marchiş I (2008). Fundamentele ştiinţifice ale unei pedagogii interculturale. Perregaux. (ed) (2010).(1981). (1997). Multicultural education: Issues and perspectives. Ideea de a promova educaţia interculturală în şcoală nu este nouă şi nu va fi niciodată o inovaţie.. C.. Zarate. (M Rey. Educaţia interculturală. 1999. Dasen. G. Theory& Practice. D. Totuşi corelaţia cu diferite obiecte de studiu nu este încă realizată în învăţământul românesc contemporan. Educaţia interculturală şi multimedia.(2000).:National Education Association. în P. G. Rey. (coord) (2010). Approaches to multicultural curriculum reform. (1999). Bucureşti: Editura Corint Dasen. Multiethnic Education. Sage Publications Ciascai. Strasbourg Cai. în Banks. 2nd ed. (1993). Intercultural Communication. Ciobanu. pag 180). P. De la logica “mono” la logica de tip “ïnter”. Sociocultural Competence in Language Learning and Teaching. O.cealaltă: o dimensiune a “cunoştinţelor” (pe cât posibil obiectivă şi construită din multiple unghiuri) şi o dimensiune a “experienţei” (subiectivă şi relaţională)”.M. viitoare. & Banks. Iaşi:Editura Polirom 370 . M. Bryam. Ambele dimensiuni pot fi dezvoltate şi prin discuţiile şi metodele prezente în cadrul orelor de curs din fiecare şcoală.). Cozărescu. Piste pentru o educaţie interculturală şi solidară în Dasen. Council of Europe.A.(Eds. C.. Brzam.

Pedagogie.. (119120). L'education et l'information.(2004). M. Multicultural Curriculum: Beyond the Orthodoxy. Promoting Intercultural Learning in English as a Foreing Language: The Interplay of Teacher’ s and Student’ s Experience in Class. M. Bucureşti: EDP Demeuse. A. pg 4. Iaşi: Editura Polirom De Landsheere. Iaşi: Editura Polirom Potolea. C. J. (2010).(2002). Iaşi : Editura Polirom Gobell. Theory & Practice. PUF. L. în Banks. Manolescu..... (2007). D. O abordare multidimensională în D.(1976). De Landsheere. Perregaux. P. M. Programe de învăţământ şi educaţie permanentă. Bruxelles : De Boeck Université Gavreliuc A. Iaşi: Editura Polirom Panchaud. Multiethnic Education. A. Bucureşti: Humanitas. Dictionnaire de l'évaluation et de la recherche en éducation.D. I.. pag 11-16 Potolea. (1984). Ettayebi. Editura ASCR Nedelcu.Conceptualizarea curriculumului. Psihologie interculturală. Păun (coord) (2002).(2006).Dasen. Teoria generală a curriculumului educaţional. Educaţia interculturală.(2008). K and all..(1999). Bucureşti Negreţ. Defise R. D′ Hainaut. (1999). Potolea şi E.Dobridor. (2006). Ch. Învăţarea interculturală în şcoală.Napoca. G. Cluj. Strauven. nr 8-12/ 1976. Un cadru operaţional... V. MEC 371 . Trends în Education. M. Développer un curriculum d 'enseignement ou de formation. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. Paper presented at the Congress of the European Association of Research on Learning and Instruction. M. August 29th 2007 Jeffcoate. Rey. Budapest. (2011). Comment le curriculum pourrait-il mieux contribuer à la lutte contre la pauvreté? Information et innovation en education. Teoria şi metodologia curriculumului.(1981). Ph. (2005). Des options politiques au pilotage. Proiectul pentru învăţământ rural. Paris: Presses universitaires de France. Boston Jonnaert. (1992).Curriculum şi competenţe.

194 Ibidem. Un individ este redus la un defect. mai exact.. caracterizarea printr-un stil de vorbire notoriu (întrebuinţarea unui citat anapoda dintr-o personalitate care trebuie batjocorită). definit de seriozitate. Există micul humor. Reducţia are ca scop egalizarea194. characterology. adică vehement. Satirist hides the truth behind comic. sarcasm. . De pildă. de unde: râsul sarcastic. uzează de comicul violent. allusion. cu menţinerea relativă a omofoniei.Comicitatea satirei Drd. un personaj dintr-o fabulă este căţelul. Însuşirea comică serveşte la disocierea satirei de cinism. Satira este un mod intenţional. but the goal is achieved through processes of the comic. orientat asupra unui comportament individual şi colectiv. în satiră ori în batjocură. aglomerarea afirmaţiilor de acelaşi fel asupra unui individ. ea ascunde adevărul în spatele comicului. Sarcasmul denumeşte batjocura necruţătoare. o stare totală la care îşi aduc contribuţia toate trăirile şi străduinţele”192. de vizare a răului din lume. furios. Universitatea din Piteşti Abstract: The purpose of satire is not laugh. iar căţelul simbolizează un individ concret ⁄ un tip funcţional. Blândeţea prezintă mai multe trepte. având aceeaşi valoare cu gluma mai mult sau mai puţin blândă şi marele humor. o mentalitate în faţa vieţii. Key words: satire. Popa 2010: 143. Procedeul satirei. omofonia. pamphlet. fundamental.o concepţie despre viaţă. trecerea de la simpatie la batjocură. 372 . printr-o poantă comutativă (elogiul fizic şi sufletesc 192 193 Hőffding 2007: 57. înlocuirea sensului propriu al unui obiect prin unul figurat. sau. este reducţia193. Posibilităţile de manifestare a sarcasmului sunt: jocurile de cuvinte. Elena-Alina GRECU Şcoala Doctorală a Facultăţii de Litere. denaturarea. prin care humorul poate să treacă în ironie.

”195.superlativ al unei femei. judecători. 373 . Iniţial a denumit o comedie latină în versuri din secolul al XII-lea. represiune ⁄ răzbunare – egalizare (retaliatory. Din practica satirică tradiţională s-au desprins următoarele categorii socioprofesionale: suveran.Funcţie a limbajului: Orice tip de situaţie care poate fi realizată în interiorul limbajului sau folosindu-se de acesta. avocaţi. concepţii. Pamfletul este o variantă de optimizare pragmatică şi formală a satirei şi sarcasmului197. trăsături de caracter ale unei persoane. amuzament maxim).a. Satira dă coloratura unei opere. aspecte negative ale realităţii sociale. după aceea făcea referire la un volum de text scurt. teologi şi clerici. 197 Ibidem: 150..equity. în care se condamnă atitudini. se poate încerca să impui cuiva să facă ceva ş. altele – evaluate şi condamnate după consecinţele extraprofesionale198. Popa 2010: 149. determinarea noţională.a. Se apelează la expresii violente directe. hangii şi călători. absolutizarea în negativ a ceva deja definit negativ. cu un ton combativ faţă de un obiect concret.). atribuirea de nume sarcastice. 198 Ibidem: 154. cărturari. ce se opune formal sarcasmului. oneşti sau delincvenţi. de obicei în proză. Se poate spune că orice scriere cu pregnant caracter satiric. inferioritate – represiune ⁄ răzbunare (under-retaliation) (Gutman. vicios. este aluzia196. Unele grupuri sunt prezentate în mod satiric prin relaţiile sociale ale activităţii propriu-zise. licenţios. S-a constatat că pamfletul înfăţişează cel mai bine comicul orientat politic: superioritate – represiune ⁄ răzbunare (over-retaliation). Priest. Cu referire la funcţiile limbajului. defecte morale. se poate reda starea de supărare a vorbitorului. meseriaşi. Astfel. clienţii lor. medici şi pacienţi. anacronismul sarcastic. 195 196 Matthews 1997: 139. Bryant ş. ilustrarea urâţeniei cuiva sau a vestimentaţiei prin redarea caracteristicilor relevante ale imaginii aceleiaşi persoane prin mijlocirea cifrelor. ulterior va desemna o scriere de dimensiuni reduse.m. este pamflet. lingvistul Peter Matthews propune următoarea definiţie: . terminat cu o anume propoziţie). jocul batjocoritor cu numele cuiva. prin intermediul unui mesaj se poate transmite o informaţie. O satiră indirectă. angajarea celor sfinte. curte şi aristocraţie. aparent ascuns de enunţ. Aceasta evidenţiază un aspect dezagreabil.d.

ţărani. . căci prea multă minte strică. falşi. Până în secolul al XX-lea este satirizată inutilitatea limbii latine în viaţa de fiecare zi. ca falşi erudiţi. mincinoşi. Călătorii sunt aventurieri. proşti. Pacienţii devin ridicoli prin ignoranţă. superstiţiilor. Adesea apar ridicoli sub raport familial. Militarii se găsesc în aceeaşi categorie cu infractorii. hoţi. Ei ajung obiectele răzbunărilor comice ale supuşilor. Când nu sunt proşti. Toate viciile îi sunt atribuite aristocraţiei. cinică. pentru mizeria localurilor în care se bea şi se mănâncă prost. Suveranul este cel mai puţin satirizat.. pentru necinstea lor. beţivi. sinceritatea. afirmă românul. inutili. Se râde de diagnostice.pentru că nimic nu-i mai criticabil decât ceea ce se află între suveran şi omul de rând”199. indicaţiilor medicilor. Satira medicală este virulentă. satirizabili ca ucigaşi. Cărturarii sunt satirizabili. afemeiaţi şi paraziţi. măreţia. Acţiunile reale ori atribuite unora evidenţiază virtuţi ca înţelepciunea. violatori. terminologie şi argumentaţie sofisticată. farmecelor ori leacurilor vechi. negustori. bandiţi. Oamenii legii sunt corupţi. capricioşi. Satira teologilor şi clericilor vizează nepotrivirea dintre pretenţiile spirituale şi slăbiciunile omeneşti ale indivizilor cu roluri religioase exponenţiale. jefuitori. Meseriaşii sunt satirizabili când nu îşi onorează profesiunea. străini. oportunişti cinici. un experimentator iresponsabil. Au fost satirizaţi hangii. 374 . vitejia. Satira este îndreptată şi spre cerşetori. corupţi. Meseriile penibile provoacă de asemenea râsul. Uneori. nedrepţi. ei îşi folosesc inteligenţa punând la cale excrocherii pentru întreţinerea existenţei de beţivi. nobili. Medicul este un fel de asasin. se doarme promiscuu. generozitatea. lacomi. venetici. cărturarii sunt socotiţi nebuni. Raportate la infracţiuni. 199 Ibidem. incapabili. vagabonzi. exploatatori. prin neînţelegerea şi interpretarea greşită a explicaţiilor. eroismul.militari. terapii. în tradiţia comică – posesori de ştiinţă fără legătură cu realitatea sau contrazisă de aceasta. iubirea de pământ şi de neam sau faptele sunt monstruoase şi nu pot fi prelucrate satiric. indivizi marginali. sancţiunile disproporţionate atrag comicul. păgâni. în contradicţie cu onorabilitatea profesională (soţi încornoraţi). de preocuparea pentru câştigul material. În secolele al XIXlea şi al XX-lea se reprelucrează categoriile clasice ale deţinătorilor puterii pentru satirizarea politicianului. decizia. Se râde şi de ultimele descoperiri ştiinţifice din domeniu. nepriceperea medicilor. Ţăranii sunt satirizaţi pentru naivitate şi lipsă de maniere. Ei sunt satirizabili când acordă atenţie prejudecăţilor. Aristocraţii apar ca fiind intriganţi. evlavia.

în general a prezenţei fizice exterioare... New York. coafurii. traducere şi postfaţă de Val. 1997.5/S/77265. Institutul European. H. Humorul ca sentiment vital (marele humor): un studiu psihologic. Panaitescu. Matthews. Bucureşti. Popa.. pantomime şi drame. Oxford University Press. o . satira femeilor are în vedere superficialitatea. P. podoabelor. inside POSDRU Romania 2007-2013 co-financed by the European Social Fund – Investing in People. 375 . instabilitatea morală şi comportamentală. cosmeticii. 200 Ibidem: 158. prostia. Editura Semne.acumulare de detalii exemplificatoare”200. Bibliografie Hőffding. O formă a satirei este caracterologia. Acknowlegements This work (Comicitatea satirei) was partially supported by the strategic project POSDRU 107/1. 2007. 2010. The Concise Oxford Dictionary of Linguistics. absolutizarea vestimentarului.. Iaşi. nepriceperea. Implicaţii satirice sunt detectabile în începuturile tuturor literaturilor.Dacă satira socioprofesională şi politică vizează bărbaţii. Comicologia. cu o reprezentare dinamizată în comedii. M. lenea.

p.Solemnitatea invectivei bogziene Drd.Editura Minerva.1976 . nr. Versurile bogziene erau foarte asemănătoare versurilor whitmaniene şi baudelairene. Destinul tânărului Bogza închis ca un asasin în închisoarea. Aderea – „Poetul la puşcărie” în Geo Bozga interpret de ….p. tender woman becomes a long expected victim for rebellious thoughts. p. a fost asemănător cu destinul autorului care a scris volumul Florilor raului (Les fleurs de mal). 5112/1935. cântând cu asprime tristeţea unui adolescent „Invectiva poetului încearcă să purifice. masturbarea. woman faded Geo Bogza introduce o dată cu volumul Poemul Invectivă sexualitatea în lirica română. din Văcăreşti. cu piatra. under a cznical sign. „singurul care nu F.Facultatea de Litere Abstract The entire volume was created on the basis of some grave soul anxiety. un limbaj insultă.815 201 376 . Key words: Geo Bogza.The negative effects of the depraved body lead to a „faded” woman. Poemul Invectivă a şocat literatura română prin versurile „brutal priapice şi cu totul deşănţate”203. Cuprindea foarte multe „cântări furioase cu imprecaţie”201. unfolds the devastation of dominant instinct. Aurelia Mihaela NĂSTASE MICU Universitatea Piteşti.Bucureşti. Limbajul acestui volum era considerat un limbaj pornografic.Bucureşti. În 1929. cu pumnul”202. which placed the poetic message under the sign of indignation „The Invective Poem”.The devine.1 203 George Călinescu – Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Delincventul Bogza a fost un poet primejdios. prin limbajul direct. instinct.1985.Editura Eminescu. tânărul Bogza declara în articolul Crezul publicat în revista Unu: „Cred într-o viziune sexuală a întregului univers” Îndrăznea să descrie violurile. deoarece a jignit şi ultragiat codul penal. sexul cu animale. Volumul Poemul Invectivă a fost distribuit numai printre prietenii scriitori ai poetului. incesturile. cu puţine perifraze poetice.42 202 Mihail Sebastian – „Procesul Bogza” în Rampa. anxiety.

102 207 Ion Pop – op cit. pe tot traiectul (…) gândesc mereu la realizarea Poemului Invectivă”204. Azi l-am realizat atât de dur.p. Mincu – O panoramă critica a poeziei române din secolul al XX lea. p. de destrăbălatele frumoase dar. de cizmarul Gheorghiţă.putea fi comercializat”. Nopţile de chin şi delir se pot transforma în unele fericite o dată cu prima ejaculare.417 205 Ion Pop – Dicţionar analitic de opere literare româneşti.. iar pe ultima pagină apărea mottoul: „…Şi ca un zâmbet de provocare azvârlit continentelor.Edit casa cărţii de Ştiinţă .. poemului corosiv. de cioban. Rezistă. Cluj Napoca. Invectivele erau mult mai brutale şi necenzurate faţă de poemele anterioare din volumul Jurnal de sex. Personajele bogziene sunt reprezentate de servitoare. În 1930 la 12 iunie. Întreg volumul Poemul Invectivă este alcătuit din 23 de poeme. Scris la 11 iunie 1932 poemul Prefaţă la un roman de dragoste deschide volumul Poemul Invectivă. mărturisind: „De mult îmi propusesem să scriu un elogiu al invectivei. 2007. amorurile şi frustrările sexuale. de acum înainte. poemului ultragiant”205. poetul dorea să „se consacre în întregimea poemului. gingaşă. invectivele urmează mai departe sub degetul de gheaţă al profeţilor viitori”206. Pe prima pagină a volumului apăreau amprentele digitale ale poetului. cât nu m-aş fi aşteptat. p. La sfârşitul lunii august 1933.811 206 Geo Bogza – Poezii. ce angaja o definiţie a poeziei sub semnul revoltei ca „deschidere a unui ochi crud asupra vieţii”. 2010. de Anica nebuna. Bucureşti. 2007. poemul ilustrează ravagiile instinctului dominator. volum care a deschis drumul unui limbaj obscen. oricât l-aş scruta. cerând ca dezgustul faţă de instituţiile sterile să fie manifestat descriind viaţa aspră. p. În noaptea M. de efebii vânaţi şi de doamne burgheze şi marinarii venerici. Volumul era constituit „pe fondul unor frământări sufleteşti grave.811 204 377 . Poemele sale ilustrează dramele oamenilor simpli. Editura Pontica. apărut prima dată în anul 1929. Editura Adevărul Holding. ori de câte ori l-aş citi. precum: incestul. de dedesubtul convenţiilor încât „acesta să cadă subminate autentic nu numai împroşcate la suprafaţă cum erau până acum”(12 octombrie 1935)207. Femeia divină. Toate întâmplările sunt relatate într-un limbaj dur şi foarte agresiv. de feciorii de bani gata.poetul aducea un elogiu limbajului trivial. Îmbrăcat într-o mască cinică. Bucureşti. cu pulpe suave devine pradă mult aşteptată pentru nişte gânduri dezlănţuite infernal.

Uniunea sexuală a celor doi simbolizează „căutarea purităţii. oarbă şi ticăloasă. practica vechea meserie în fiecare seară. fără a înfrumuseţa şi 208 Jean. Chevalier. Bucureşti. vestită pentru ceea ce făcea. calmarea tensiunii. Geo Bogza valorifică în poemele invective „carnea trupească”. dezgustat de carnea smintită. „declanşator al căldurii vitale şi vehiculat pasiunilor”209. realizarea plenară a unei singure fiinţe”. p232 210 J. Obsedată de poftele trupeşti. Mincu – op. şi este considerat „elementul carnal robit păcatului… natura umană care şi-a pierdut spiritul de dreptate prin greşeala originală”.cit. măreşte tensiunea lăuntrică. p.222 209 Ibidem. Alain Gheerbrant– op cit p.208Impulsul sexual este dat atât de sânge.211Poetul a introdus realitatea în literatură. p. Trupul este cel care este înclinat spre ispită. 417 378 . Prezenţa femeii cu pulpe suave redă fericirea după „atâtea nopţi de chin. Tensiunea interioară dezlănţuită în sânge şi în oase împinge la acte de violenţă şi ticăloşenie: „Privesc trupul tău fraged de fată tânără/ Şi o furtună de gânduri infernale se dezlănţuie în mine/ Sângele şi oasele mele îmi dictează tot ce trebuie să fac/N-am să mă dau în lături de la nicio ticăloşie” (Prefaţă la un roman de dragoste).Edit Artemis.252 211 M. creând un puternic efect al obscenităţii:„De fiecare dată cu un câştig cinstit/Vindea o pulpă veche şi-un sex cam paradit/La sexul meu de domnişoară/ Veniţi cu bani rotunzi de aur/ Să mă plătiţi ca un tezaur/ La sexul ca un cucuruz/ Venim flămânzi încă o dată/Priveşte-ne deci depravată” (Poemul marinarilor venerici şi al femeii depravate). femeia „leoarcă de sudoare s-a deşteptat ţipând speriată”. vânzându-şi trupul cu „ţâţe tari şi imaculate ca de ceară”. dezlănţuită. Prezenţa sexului stăpânit de dorinţă sălbatică. Efectele nefaste ale trupului lăsat pradă depravării. 1994. Chevalier .deprimantă. deoarece „visase un bivol ros cu sexul pus în coarne”. cât şi de oasele care împing la desăvârşirea trupească. sexul devine complicele sălbatic care va lăsa „urme de nedescris”. de febră şi delir”. duc la o femeie „veştejită cu cărăbuşi grefaţi pe ovare”.Alain Gheerbarnt – Dicţionar de simboluri. Adolescentul căruia se vânduse „fugi afară peste câmpuri”. spărgând brutal „limbajul convenţional şi supunându-l la crude violentări”. Substantivul comun „sex” este prezent de două ori şi în Poemul marinarilor venerici şi al femeii depravate.210 Carnea trupească era vinovată pentru orgiile „flămânde” ale „marinarilor cu voci de bariton”. Femeia depravată.

Balada ucigaşului Maruth îl apropie foarte mult de lirica argheziană.Trupul carnal este plin de dorinţe. Anica nebuna. Poemul Invectivă are foarte multe asemănări de formă. cu pantofii. obscen. Poftele trupeşti sunt dezvăluite de „vocile indecente”. ci doar a transpus simplu în cuvânt expresii triviale. relatări de fiecare zi şi relatări ale faptelor de viaţă. Prezentarea eroului legendar. pipăind cartilajele şi zgârciurile putrede ale unei materii imune şi coborând ad inferos cât mai profund 212 213 Ibidem Ibidem 214 Ibidem 379 . Dacă Arghezi căuta „realitatea abjecţiei într-o terapeutică transcedentală. Fără nici un fel de sfială şi cu gingăşie egală caută „pântecul” împreunării. Poetul descrie evenimente foarte concrete. În invectivele bogziene personajele cheie apar iubindu-se cu raţele. dar nu îi lipseşte nici îndemânarea de regizor. Invectivele bogziene au foarte multe note comune cu „urâtul” arghezian. care îşi înscenează şi montează reportajul”213. cu câinii de vânătoare. Solemnitatea versurilor ilustrează teribilismul juvenil. Tânărul poet ştia „să exploateze cu efect virtuţile schematizării accentuate. de conţinut şi de expresie cu Florile de mucegai. De cele mai multe ori poemul arghezian utilizează sintagmele obscene pentru a sparge vechile tipare ale poeziei tradiţionale şi a deschide un nou ev poeziei moderne. în condiţia ei esenţială. pornografic implicând. de la început orice element pornografic. . Gheorghiţă cizmarul.stiliza versul. cu vacile. satisfacţia”214. Atingerea fiecărei părticele provoacă minuni. chiar suburban dau o pată de culoare în toate poemele. Utilizează „clişee poetizante puse în vecinătăţi inconfortabile cu elemente de poezie. Limbajul colorat. de cele mai multe ori autentice prin limbajul atipic. Balada tatălui denaturat. Majoritatea poemelor din Poemul Invectivă au comune nota de oralitate. Acuzat pentru încălcarea bunelor moravuri şi pentru limbajul utilizat Bogza consideră că „violenţa de expresie presupune o violenţă de suferinţă care exclude. pe când trupul „dinafară” pare a fi dumnezeiesc îmbălsămat de rugăciuni şi crezuri. Tam-tamul paparudelor apropiate. Dorinţele interioare sunt îndeplinite de „bărbaţii care-şi dau coate” şi râd de ocări făcând „semne de batjocură”. Poeme ca: La închisoare de hoţi din Doftana. de relatare a faptelor sexuale. de factură senzaţional dramatică şi să transcrie în cod obiectual portretul grotesc al femeii obsedate sexual”212.

Editura Pontica. Bucureşti.Edit Artemis.Bucureşti. Bucureşti. Mincu – O panoramă critică a poeziei româneşti din secolul al XX-lea. nr. Cluj Napoca.1976 Bogza . Bibliografie Aderea. Geo– Poezii. 5112/1935 Acknowlegements This work (Solemnitatea invectivei bogziene) was partially supported by the strategic grant POSDRU/88/1. Project ID52826 (2009).G – Istoria literaturii române de la origini până în prezent. F – „Poetul la puşcărie” în Geo Bozga interpret de …. M– O panoramă critica a poeziei române din secolul al XX lea. 2007 Pop. Bucureşti. M – „Procesul Bogza” în Rampa. cofinanced by the European Social Fund – Investing in People. within the Sectoral Operational Programme Human Resources Development 20072013. 2007. A– Dicţionar de simboluri. p. Bogza se „lasă furat transfigurând materia atunci când recurgea la formele prozodice tradiţionale”216. Editura Adevărul Holding. 2010 Călinescu.Editura Eminescu. 420 380 .Bucureşti.J Gheerbarnt . p.5/S/52826.1985 Chevalier.419 216 Ibidem.pentru a accede la o metafizicizante simbolică”215.222 Mincu. Bucureşti. I – Dicţionar analitic de opere literare româneşti.Editura Minerva.Edit casa cărţii de Ştiinţă . 1994. 2007 Sebastian. p. 215 M. Editura Pontica.

Une première catégorie antinomique est celle du nationalismeantisémitisme. Cela signifierait que je n’existe qu’en fonction de mon ennemi. Nae Ionescu. totalitarisme.Les catégories antinomiques fondamentales chez Nae Ionescu* Drd. la Roumanie de l’entre-deuxguerres . ne se considère pas être un antisémite. extrême . Mots clefs: démocratie.droite De ses premiers articles Nae Ionescu entame une systématisation de ses principales idées ce qui nous permet d’identifier « les catégories fondamentales de sa philosophie politique »217. volume II. 2002. Nae Ionescu. p. Biografia. pour un intellectuel. l’Université de Bucarest 217 Doina MEZDREA. Another important category for the political thinking of Nae Ionescu is that between traditionalism and democracy. We are dealing here with a radical thinking that has the tendency to classify all in various categories in order to better explain the historical evolution. anti-Semitism. Etre antisémite signifie pour lui accepter d’être inférieur et c’est une situation humiliante pour un nationaliste. Another antinomy documented by professor Florin Ţurcanu is between culture and democracy. à la différence de ses contemporains. « Antisémite – c’est une définition par négation. Mihai SEBE Expert. Faculté de Sciences Politiques. Institutul European din România Abstract From his early articles Nae Ionescu tries to achieve a systematization of his main ideas. A fist antinomy category is that of nationalism vs. nationalisme . être purement et simplement antisémite Le présent ouvrage fait partie d’un projet doctoral de recherche en sciences politiques sous la direction du professeur Florin TURCANU. 418. Maison d’edition Acvila. [„categoriilor polare ale filosofiei sale politice”] * 381 . Situation humiliante et du point de vue tactique dangereuse. which will allow us to identify « the main fundamental categories of his political philosophy”.

a fi pur şi simplu antisemit înseamnă a-ţi crea din capul locului o poziţie inferioară. trecând în defensivă. într-o accepţie apropiată de cea utilizată de Moeller van den Bruck. Le désire même de comprendre le sens de l’accélération de l’histoire dans la manière d’un « conservateur » fasciné par la révolution trahit chez Nae Ionescu l’influence de l’auteur du Troisième Reich et celle de Oswald Spengler » [„Nae Ionescu era convins că dezvoltarea capitalismului şi a democraţiei în România se petrecea împotriva cursului istoriei. nationaliste et garde la liaison avec le passé »222. pp. 2005. Nae IONESCU. dans une acception proche de celle utilisée par Moeller van den Bruck. visant « l’économie de l’énergie nationale »221. Nae Ionescu ne se considère pas être un réactionnaire mais un conservatoire car être réactionnaire représente un essai « au moins anormal d’arrêter l’écoulement de l’histoire ». [„Antisemit – aceasta este o definiţie prin negaţie. le 3 septembre 1926. „cel puţin anormală de a zăgăzui curgerea istoriei”] 220 Florin ŢURCANU. şi statornicesc că celelalte neamuri au a se acomoda naţiei majoritare. Maison d’edition Humanitas. « la sortie de l’individu du cadre de ses fonctions naturelles et sa dépigmentation de toute qualité et préoccupation propre ».”] 221 Nae IONESCU. şi din punct de vedere tactic. menace l’être organique de la nation. Une autre catégorie importante est celle de conservateurreactionnaire. et qu’on passe en défensive »218. „Reacţiune şi altceva”. Îl prefera pe cel de «conservator». Situaţie umilitoare.219 mais conservateur220. el se definea ca «naţionalist». Prizonierul istoriei. 549. no.„monarhist. Însăşi dorinţa de a înţelege sensul accelerării istoriei în maniera unui «conservator» fascinat de revoluţie trădează la Nae Ionescu influenţa autorului celui de-Al Treilea Reich şi pe cea a lui Oswald Spengler. Son conservatorisme n’est pas statique.cela signifie qu’on se situe dès le début sur une position inférieure. Cuvântul. [„desprinderea individului din cadrul funcţiunilor lui naturale şi decolorarea lui de orice calitate şi preocupare proprie”. favorisant la dispersion des ressources et l’individualisation. Mircea Eliade. Bucarest.”] 222 Ibidem. mais il refusait l’épithète de « réactionnaire » Il préfère celui de « conservateur ». Ar însemna că eu nu exist decât în funcţie de duşmanul meu. Cette „économie” est en flagrante contradiction avec la démocratie qui. désireux de garder l’ordre social et institutionnel de son temps – « conserver les institutions sociales relève de l’ankylose » – mais dynamique. Cuvântul. primejdioasă. le 3 septembre 1926. în cadrul statului nostru. no.”. [„Naţionalismul e în schimb o atitudine de afirmaţie: eu afirm drepturile la desăvârşită dezvoltare a naţiei mele. „Reacţiune şi altceva”. Antidémocrate par tempérament.”] 219 Ibidem. 106-107: « Nae Ionescu était convaincu que le developpement du capitalisme et de la démocratie en Roumanie avait lieu contre le sens de l’histoire. Fondé sur cette règle le conservatorisme de Nae Ionescu ne peut être que « monarchiste. Antidemocrat prin temperament. [„conservarea instituţiilor sociale este anchiloz㔄economisirea energiei naţionale. dar refuza epitetul de «reacţionar». naţionalist şi păstrează legătura cu trecutul”] 218 382 . 549. il se définissait comme « nationaliste ».

Les politiciens qui soutenaient la démocratie affirmaient notamment que « il est impossible de suivre le fil du temps en arrière” et que „la démocratie reconnaît une tradition mais seulement celle de 1848 ». qui manque de la profusion nécessaire à un véritable changement qui comporte vulgarisation et simplification: « […] elle a comme instrument une vulgarisation superficielle et non assimilée de quelques connaissances élémentaires.] nu se poate urca înapoi cursul vremii şi reînvia timpurile de acum trei sute de ani [. c’est une culture des individus et pas des masses: « la culture est de par son essence et ses conséquences décidément aristocratique » La culture signifie différenciation. [„este imposibil a urca înapoi cursul vremii”. Ces opinions paraissent illogiques à Nae Ionescu car pour lui « une tradition qui commence à une date fixe.. 532. ca simpla apariţie a unui ziar.. „o tradiţie care începe dela o dată fixă. utilitaire.”. qui vise « d’élargir les commodités de la vie » C’est une culture superficielle. „Tradiţionalism şi democraţie”.Une autre catégorie importante pour la pensée politique de Nae Ionescu est celle de traditionalisme-démocratie. est une contradiction « in adjecto » car « l’essence même de la tradition est sa parfaite continuité dans le temps et l’absence des débuts qu’on peut établir dans un calendrier « Le traditionalisme défendu par Nae Ionescu est autre chose qu’un retour au passé « […] on ne peut pas remonter au fil du temps et faire revivre le temps d’il y a trois cent ans […] »223 Une autre antinomie soulignée par le professeur Florin Ţurcanu est celle entre culture et démocratie. „democraţia recunoaşte o tradiţie. les grands créateurs dans l’ordre spirituel n’ont été 223 SKYTHES. Influencé par les idées de Spengler. no. Nae Ionescu pense identifier une pseudo culture (celle démocratique) à coté de la véritable culture (élitiste).. signifie spécialisation et approfondissement et pas une simple popularisation de quelques connaissances générales: « la culture personnelle est une oeuvre d’approfondissement et par conséquent de différenciation » C’est comme ça qu’on explique pourquoi « les grands hommes de la culture.]”] 383 . e o contradicţie in adjecto fiindcă „în esenţa tradiţiei stă perfecta continuitate în timp şi lipsa de începuturi cari să se poată stabili pe calendar. comme la simple parution d’un journal. La véritable culture est en échange aristocratique et élitiste. La culture associée à la démocratie est plutôt une culture pratique. Cuvântul.. le 14 août 1926. „[. dar numai pe aceea de la 1848”. ».

dans le régime démocratique on peut identifier une culture plus répandue » cela n’est pas une culture mais c’est plutôt „l’instrument technique d’une forme spéciale – très approximative – de civilisation. C’est la culture dont le summum est atteint dans les soi-disant universités populaires. Este cultura a cărui summum se atinge în aşa numitele universităţi populare. [„e adevărat. une plaie paralysante de la vraie culture. ils n’ont été démocrates ni par tempérament ni par pratique politique »224. de démontrer l’inadéquation fondamentale de la démocratie aux besoins de la société roumaine et à ses traditions. Studia Politica. Cuvântul. essentiellement individualiste et aristocratique. „Cultură şi democraţie”. îndrăzneaţă şi mărginită a mentalităţii anchilozată în cl. no. L’opposition entre culture et démocratie n’est qu’une manifestation de cette incompatibilité.. Cuvântul. volume I. un tel processus ne pouvait être à proprement parler. şi prin urmare de diferenţiere”. Nae Ionescu tentera. professeur de philosophie à l’Université de Bucarest. no. Par son essence même. […] Même si la démocratie pouvait diffuser des notions culturelles dans les masses. « Néo-traditionalisme et politique dans la Roumanie des années ‘20 ». Très différent de Nichifor Crainic par son tempérament et son style il rejoint le groupe néo-traditionaliste en 1926. l’acte culturel étant. téméraire et limitée de la mentalité ankylosée dans la VIe classe de lycée. „cultura este în esenţa şi urmările ei hotărât aristocratic㔄cultura personală este operă de adâncire personală. » 226 SKYTHES.”226 On peut avoir ainsi une avant première des idées qui affecteront les ouvrages et les articles de Nae Ionescu dans la période de l’entre-deuxguerres et on peut envisager les conclusions logiques de toutes ses actions. „instrumentul tehnic al unei forme speciale – foarte aproximative – de civilizaţie.225 Meme şi devant la realité présente il est forcé de reconnaître le fait que dans les démocraties avancées la culture est plus répandue: „il est vrai. par la suite. La véritable culture n’est jamais une culture des masses.jamais des démocrates. le 3 septembre 1926. 684 : « Aux yeux de Nae Ionescu.. le 3 septembre 1926. [„lărgirea comodităţilor vieţii”. la culture de masse reste une illusion. în regimul democratic se poate identifica o mai mare răspândire a culturii”. marii creatori în ordinea spirituală nu au fost niciodată democraţi. „Cultură şi democraţie”. 3. la démocratie n’est pas créatrice de culture. p. 1924 – 1933. telles quelles seront reflétées dans sa vie publique et privée. VI de liceu. un phénomène culturel. Cultura stearpă. plagă paralizantă a adevăratei culturi. „ [. 1937-1938 224 Idem. Culture stérile. 556.] are ca instrument o vulgarizare superficială şi neasimilată a câtorva cunoştinţe elementare.”] 384 . nu au fost democraţi nici prin temperament. 2001. Bibliographie La presse Cuvântul.”] 225 Florin ŢURCANU. nici prin practică politică. no. 556. „marii oameni de cultură.”.

2002 MEZDREA. I. Biografia. Mircea Eliade. Nae Ionescu. Nae Ionescu. Biografia. Florin. volumul III. Muzeul Brailă şi Maison d’edition Istros. 3. O contribuţie la problema fascismului internaţional. Bucarest. vol. Bucarest. traduction par Monica Anghel et Dragos Dodu. nr. 2001 MEZDREA. Şerban PAPACOSTEA. Biografia. 1999 MEZDREA.Livres et articles des revues de spécialité BĂRBULESCU. Zigu. "Néo-traditionalisme et politique dans la Roumanie des années ‘20". Bucarest. Doina. Maison d’edition Humanitas. Nae Ionescu. Prizonierul istoriei. Doina. Doina. 2005 ORNEA. Keith HITCHINS. 2005 385 . Bucarest. Legiunea « Arhanghelul Mihail ». 2001 ŢURCANU. Maison d’edition Corint. Biografia. Mihai. Maison d’edition Humanitas. Dennis DELETANT. 1995 ŢURCANU. Maison d’edition Acvila. traduction par Cornelia et Delia Esianu. Extrema dreaptă românească. Studia Politica. Miscare socială şi organizaţie politică. Pompiliu TEODOR. volumul IV. Florin. Doina. Istoria României. Muzeul Brailă şi Maison d’edition Istros. 2005 HEINEN. Nae Ionescu. Maison d’edition Universal Dalsi. 2003 MEZDREA. Armin. volumul I. volumul II. Anii treizeci. Maison d’edition Fundaţia Culturală Română.

El encuentro entre el europeo y el indio americano: una historia de alteridad y asimilación Durante el siglo XX. Surgen los conceptos de multiculturalidad. pero sin embargo puede ser revelado a la luz de las teorías que abarcan las relaciones . alteridad. la cultura puede ser vista desde la perspectiva de las prácticas de un grupo social.. la cultura siempre es tratada como una síntesis de toda la actividad histórica del ser humano.Cultura y juegos de alteridad en la novela A MURALHA Mls. diferencia. p. interculturalidad. todas intrínsecamente ligadas a la cultura. El choque entre la cultura europea e indígena y las relaciones conflictivas de la alteridad entre los primeros pioneros del "Nuevo Mundo" son la base para el análisis que tiene como base teórica autores como Sidekum.entre los individuos: Por un lado. la cultura encontró su lugar en las teorías sociales más importantes. Como lo demuestra Sidekum. Samantha BORGES Universidade Federal de Santa Maria Abstract El artículo tiene como objeto de análisis la obra A Muralha (1954). A Muralha es una novela histórica clásica y cuenta la historia de la fundación de la ciudad y la lucha por la posesión de la tierra durante el siglo XVII y XVIII. 101-102).sobre todo por el poder y la dominación . y por lo tanto también se benefician las principales cuestiones relacionadas con la formación de la identidad y la alteridad. 386 . Key words: Cultura. Escrito en honor del Cuarto Centenario de la ciudad de Sao Paulo. de Dinah Silveira de Queiroz.. en el sureste de Brasil. (. materializada por los Estudios Culturales. Landowski y Todorov.) La cultura también puede ser la portadora de una forma de dominación sobre otros grupos de personas o de la cultura en un contexto social y el fundamento ideológico de otros seres humanos (SIDEKUM. 2006.

constituye el marco básico para las relaciones de alteridad en el momento del descubrimiento.considerado el único modelo de sujeto civilizado . 34).que se puede comprender un poco más las relaciones sociales problemáticas entre el yo y lo otro. que los españoles inserían a los indios en una banda situada entre el hombre europeo .la alteridad . desde que el renuncie a sus propias características. con pasajes de las cartas de Colón.el diferente. Los españoles sólo reconocían al indio como a un igual. La forma en que la alteridad se constituye en un grupo social y entre este y otros grupos sociales actúa directamente en la formación de la identidad de los sujetos involucrados. Esta actitud de asimilación. el indio pertenece a la raza humana. que acepta al otro. hay que volver un poco en el tiempo que se puede encontrar uno de los momentos más memorables con el otro . p. 1997. 387 . intermedia el contacto entre las personas principalmente de los países más ricos en relación con los países históricamente más necesitados. por lo que potencialmente susceptibles a la domesticación. pero continuó por siglos de colonización y. Según Todorov. que ha tenido reflejos hasta hoy en el mundo y las culturas contemporáneas. considerada por los españoles como la legítima. se convirtiera en más similar al español.y los animales. Para el español. pero es culturalmente inferior. para asimilar las características del medio ambiente o del grupo social dominante. pero esta falta de cultura está directamente relacionada con el hecho de que las prácticas indígenas eran diferentes de la práctica europea. En la actualidad. Todorov describe. La llegada de los europeos a América se configura en un complejo proyecto de dominación y sometimiento de las personas involucradas. Landowski señala que "el surgimiento de un sentimiento de" identidad "parece pasar necesariamente por la intermediación de una “alteridad” que se construirá (Landowski. en un mundo acuñado como multicultural. Sin embargo. aún hoy. la llegada de los europeos en América se llevó a cabo con el fin de ratificar una actitud prejuiciosa y de abuso de poder sobre los nativos americanos. en el mundo contemporáneo.Es desde esta perspectiva . el diferente es más evidente y múltiplo que nunca. El pueblo de América había sido considerado aculturado. el extranjero – que la humanidad ha experimentado alguna vez: el "descubrimiento" del Nuevo Mundo. şi fuera capaz de ser esclavizado y cristianizado. que analiza a los registros de Colón. con características primitivas y salvajes. para que a través de los preceptos y valores cristianos establecidos en el Viejo Mundo.

como monos. llena de la educación del Reino y con la esperanza de encontrar un amor romántico en el "Nuevo Mundo". A comienzos de la historia. formada en conformidad con el punto de vista del pensamiento predominante en Europa Si supieras lo que es esta tierra. La pobreza arrogante de la tierra! Los indios feos como Judas. cuanto por el que ya había hecho un poco de historia aquí. donde el primero que llegó construyó su propia ley de privilegios. pero les diciendo a las masas. La novela presenta una compleja red de personajes que ocupan lugares diferentes en una jerarquía muy marcada. especialmente las mujeres. ya que los hombres pasan largos meses en la región del “Sertão”. las conquistas y masacres del pueblo de Sao Paulo a finales del siglo XVII y principios del XVIII. cuenta la historia de las luchas. Y las mujeres en las casas escondidas en sus madrigueras como conejos. Procedente de Portugal. los negros haciendo lo que les enseñan. La novela..El colonizador y los colonizados en A Muralha La novela A Muralha. fanfarrones y pendencieros. al aterrizar en Brasil. blancos sucios. La historia es protagonizada por el hombre blanco. de Dinah Silveira de Queiroz. Pero en este contexto. Este es el escenario que se despliega la historia de los personajes de la familia. Una lucha sangrienta y la aparición de una "tierra de nadie". llega en el Puerto de San Vicente llena de sueños. Sacerdotes que compiten con los blancos. expuesta en la trama que automáticamente muestra cómo la relación que se desarrolló en los primeros contactos entre Colón y los indios de América Central se ha convertido en inherente a la ideología del 388 . p. hijo de Don Braz. Es la relación de alteridad entre los blancos y los indígenas. no gastaríais aquí su amable presencia (.) Cúrense las ilusiones de la niña. tanto los recién llegados europeos y Cristina. constituyen el contexto de la historia de Cristina y Tiago y la trágica saga de la familia de Don Braz Olinto. 2000. 12). y estos demonios sin Ley ni Rey. Cristina. prima lejana de Tiago.. como Don Braz y su familia. la visión romántica de Cristina ya es confrontada por la observación egocéntrica del Capitán Mor-barco. es prometida en matrimonio al joven. hay un discurso de autoridad que impregna la narración a través de la presencia de los personajes secundarios. que a menudo luchan por sobrevivir solas. fue escrita en honor de la celebración de los 400 años de la fundación de la ciudad brasileña de Sao Paulo. narrada en tercera persona. ignorantes y obstinadas (QUEIROZ. en 1954.

Aimbe para llegar a casa. hay una relación. Mientras le respondían. la misma cuenca excavada en la madera. Ellos no pagan nada. que es el desprecio con que las indias son tratadas. porque parece que no importa tanto. en el lago Serena. haz lo que quiera. Aimbé hablaba fuerte. En la alteridad entre los personajes presentados. La principal diferencia en el trato con los demás. en su jueves.como şi le fuese concedido reconocimiento . Aimbe descarga todos sus supuestos "poderes". En la narrativa los indígenas son a menudo tratados como animales: Fuera del hogar. muestra preocupación por la "responsabilidad" para llevar a los esclavos de la finca y busca ser representativo de su señor. los trata con la misma violencia y la repugnancia que un blanco trataría. p. devorando la comida codiciosos como perros humanos (QUEIROZ. se los comen los animales. lo mejor es dejarlo caer en el bosque de nuevo (QUEIROZ.colonizador.Mi señor me dijo que hiciera la voluntad de su dueño. donde. Está presente tanto en la idea de la novela de la presentación de las indias a los placeres de 389 . 15-16). no valen ni el pué que mastican. porque aquí hay muchos del mismo animal. 34). entre Aimbe y el hombre blanco. Sin embargo. Aimbe devota al blanco. el criollo. los esclavos eran tres: un negro y dos criollos. 2000. y para el indio. Aimbe. el patio había un tazón grande. Ya aparece en el texto anterior el representante principal de la narración. p. se coloca como un sirviente de la familia del Lago Serena. 2000. enojado con los esclavos del lago Serena. con orgullo . Es interesante como el juego se trabajó a partir de la alteridad en primer lugar. Para no gastar el dinero de usted. Por lo tanto. jura que suelta este demonio en el bosque de nuevo. A Muralha aporta los pasajes de trabajo que revelan el carácter peyorativo con que son caracterizados los indígenas europeos. pero es como un jefe de los indios "puros" tratados como esclavos. tres de los otros siervos se inclinaron sobre el cuenco.toda su servidumbre. a recoger un puñado de puré amarillo. no es ni blanco ni indio. Pero los hombres comían allí! Además de dos indios. Como un hijo bastardo. hijo de don Braz con alguna india. donde Aimbe tiene su voluntad propia. y en segundo lugar entre el criollo y el auténtico nativo. que se muestra de una manera más sutil. Mi dueña no tendrá lástima por algo malo así como él. como se muestra en el fragmento siguiente: . cuando se refiere a la mujer indígena es la violencia sexual que se les presentó. Al igual que las cartas de Colón. como algo muy natural. una diferente "cepa" de la jerarquía social de Sao Paulo en aquel tiempo.

27).. completamente desnudo. en la noche. Entender cómo esta relación de dominación se da. la de criollo.. apareció.) En la confusión de la sombra y la luz. como su servidumbre y sometimiento a las leyes de "dicho" civilizado.usted sabe que su amo quiere decencia en esta casa! Componer usted mismo. la sumisión de los indígenas. Dos pasajes del libro ilustran estos dos polos. vio a Don Guilherme pasar. es una amalgama de diferentes identidades: lleva el arrogancia del hombre europeo. y su seno izquierdo. y muestra como este proceso estuvo marcado por las ideologías dominantes de los colonizadores sobre los colonizados y del hombre que se constituye este contexto como un sujeto. 28). sólo en su habitación. deben seguir las convenciones y las costumbres de los colonizadores: Una india llegó a retirar los restos de la cena.la carne del hombre blanco. cuando ella se inclinó. 2000. se hace casi inevitable crear un juego de dominación y poder. Don Guilherme es un solitario que recibe Cristina en su casa durante su viaje a Lago Serena.replicó . la historia del nacimiento de Sao Paulo. esencialmente. abrazado a dos indias también desnudas "(QUEIROZ. Llevaba ropa limpia y blanca. para colocarse en una interacción entre el yo y el otro. 390 . Él derramó su ira: . (. La novela A Muralha. Al confrontar las diferentes culturas. que se puede entender como el nacimiento simbólico del país. trae en su relato las relaciones de alteridad entre personas de origen diferente. cuando las indias son sirvientes de la casa y por lo tanto. ve el decente y cristiano Don Guilherme unirse a las indias. Cristina se sorprende cuando. p. india tonta! (QUEIROZ. que son sometidas al yugo de su amo: "Hubo un tumulto de la risa de los niños y la voz de Don Guilherme borracho cantando la misma canción aburrida y bárbara. pero su vestido estaba abierto por delante. Sujeto este que se conoce. la sensación de no ser esclavo ni amo cuando está en su más expresiva condición. vista como construcción representante de los tiempos del nacimiento del Brasil. es importante no sólo para conocer el pasado. Y en un segundo momento. 2000. Primero durante el día. relaciones practicadas en el territorio nacional. Él demuestra la subyugación a que se somete la mujer indígena. p. Así sucedió en la relación de alteridad en el encuentro de españoles e indígenas de América Central y también lo fue en el contacto entre los indios de Portugal y Brasil.Pagana infeliz . el sufrimiento del negro y. desabrochado. pero sobre todo es necesario para entenderse que es el actual Brasil y qué cargas de identidad lleva hasta hoy.

Sao Paulo: Record. Sao Paulo: Martins Fontes WMF. QUEIROZ. A Muralha. Eric. 2002. M.Referencias Bibliográficas LANDOWSKI. 2000. Anthony. A conquista da América: a questão do outro. Conceito de cultura. 2010. Dinah Silveira. Sao Paulo: Perspectiva. Elisete Tomazetti. 391 . In: Cultura e Alteridade: consenso / Org Luiz Amarildo Trevisan. 2006. Ijuí: Unijuí. Presença do outro: ensaios de sociosemiótica. Tzvetan. TODOROV. SIDEKUM.

SECŢIUNEA : LINGVISTICĂ ŞI TRADUCTOLOGIE 392 .

Thus. In order to answer these questions. linguistic expression. VALUABLE RESOURCES) (Lakoff and Johnson. The analysis is based on one of the mostly common conceptual metaphor that exists in English and Romanian: TIME IS MONEY (more largely. with focus on English and Romanian. and more specifically. cultural context Introduction The present study attempts at describing the ways in which the linguistic expression of shared conceptual metaphors differs or is similar across English and Romanian languages. Denisa DRĂGUŞIN Facultatea de Litere.Conceptual Metaphors and Their Linguistic Expression in English and Romanian Lect. The question the article attempts to clarify is whether the linguistic expression of shared conceptual metaphors is also the same or it differs from language to language. Key words: conceptual metaphor. A variety of different metaphorical examples are analyzed in this respect. we will look at the figurative meaning and its possibility of being expressed by a different / similar word form within the same (or different) conceptual metaphor. in what ways it differs and why. Universitatea « Spiru Haret » Abstract The present paper addresses the regularities of the ways conceptual metaphors are expressed linguistically in different languages. dr. univ. The expression of the same figurative meaning It is common-knowledge that there are several possibilities to translate a metaphorical expression from one language to another. figurative meaning. 393 . Our study investigates the ways the linguistic expression of the shared conceptual metaphors differs or is similar across languages. 1980). There are studies which have revealed both differences and similarities in the linguistic expression of conceptual metaphors. 1.

In the Romanian sentence. In the English sentence. CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS waste-2nd PERS. Device-ART.1.2. this will CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS save-3rd PERS time (b) Aparatul acesta o să-ţi economisească câteva ore bune. and it takes the form of a clitic in the Dative-Possessive case preceding the verb and modifying the NP subcategorized by the latter. (a) Îmi pierzi vremea (de pomană). Device-ART. (a) Aparatul acesta o să-ţi economisească timp. CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS waste-2nd PERS. the time (for nothing) (b) Îmi consumi timpul. When examining the similarities and differences in the metaphorical expression of a conceptual metaphor. the time Both Romanian sentences drop the Subject as the inflection of the verb surfaces all the necessary morphological features. the conceptual metaphor(s) on the basis of which the figurative meaning is composed. we would expect it to be different in the case of two different languages. 1. 1. (1) You’re wasting my time. the following parameters should be taken into consideration: the literal meaning of the expression used. However. the word form that literally means the same as save is used in Romanian as well. As far as the last parameter is concerned. we will consider several varieties of the TIME IS MONEY metaphor in English and Romanian. the possessive pronominal adjective disappears from the specifier position of the head noun. the figurative meaning that is to be expressed. In what follows. Instead of the 394 . (2) This device will save you hours. the NP-DO subcategorized for by the verb has a possessive pronominal adjective in the specifier position.establishing the “equivalent” of a particular metaphorical expression in a certain language becomes problematic. and the linguistic form that is used. and the particular patterns produced by the English expressions in Romanian. this will CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS save-3rd PERS some hours Again the English and the Romanian sentences differ in terms of the morpho-syntactic constructions used.

a mass or object from which one can tear off a piece. the Romanian sentence can make use of the word meaning ‘time’. it does not allow Nu am timp să-ţi dau (‘I don’t have the time to give you’). 1. The basic conceptual metaphor read in this Romanian metaphorical expression is related to TIME IS A SOLID MASS OR OBJECT.5. 1. cannot be used with both a Complement (‘your time’) and an Adverbial (‘these days’). as in (2)(b). More explicitly. The word ‘hour’ can be used if and only if it is quantified. (a) Nu am timp pentru tine. (4) How do you spend your time these days? (a) Cum îti petreci timpul liber? How CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS spend-1st PERS the time spare (b) Ce faci zilele astea? What do-1st PERS days these The Romanian literal equivalent of spend.4.3. (5) That flat tire cost me two hours. never in a relation of subordination: Nu am timp (‘I don’t have time’) and O să îţi dau timp (‘I’ll give you time’). NEG can-1st PERS CONJ CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS tear1st PERS time for you-ACC Although the Romanian language allows the sentence Nu am bani să-ţi dau (‘I don’t have money to give you’). (3) I don’t have the time to give you. this idea can be seen in the third (c) Romanian variant Nu pot să-mi rup timp pentru tine (‘I can’t tear off time for you’). the Romanian resorts to the sentence Nu am timp pentru tine (‘I don’t have time for you’). The Romanian accepts the two English sentences independently. NEG-have-1st PERS time for you-ACC (b) Nu am timp de tine.word meaning ‘hour’. In order to express the meaning of the English sentence. 1. 395 . NEG-have-1st PERS time of you-ACC (c) Nu pot să-mi rup timp pentru tine. petrece. which actually leads to a concealed linguistic metaphor based on the TIME-AS-A-VALUABLE COMMODITY metaphor. so time seems to inherit the features of a [-abstract] object.

CLITIC-1stPERS-DATIVE-POSS AUX-have-3rd PERS take-1st PERS-PAST two hours the flat tire Although the Romanian language allows the use of the figurative meaning of the verb cost as in M-a costat două săptămâni de durere (‘It cost me two weeks of pain’). AUX-have-1st PERS invest-PAST much time in PRON-3rd PERS SG ACC The Romanian word that etymologically derives from the same Latin word as the English word invest does is investi. (a) Am investit mult timp în ea.8. Be-1st PERS SG PRES in crisis of time (b) Nu îmi ajunge timpul. The English sentence is translated into Romanian without difficulty. The two literally the same verbs can be used in the figurative meaning.(a)Mi-a luat două ore pana de cauciuc. (8) I am running out of time. NEG have-1st PERS enough time for this (b) Nu am timp de pierdut pentru asta. we may say that it is both similar to and different from the English one. NEG have-1st PERS time to waste for this Irrespective of the fact that due to syntactic reasons there are major differences between the English and the Romanian sentences. NEG CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS be enough the time 396 . 1.6. (6) I have invested a lot of time in her. (7) I don’t have enough time to spare for that. (a) Nu am suficient timp pentru asta. semantically speaking they are equivalent and converge to the same conceptual metaphor. 1. it does not accept a literal translation of the sentence in (5) which leads to a different reading of the conceptual metaphor underlying the metaphorical expression TIME IS AN OBJECT. 1. Consequently. (a) Sunt în criză de timp.7.

Be-3rd PERS SG PRES need CONJ CLITIC-2nd PERS-DATIVEPOSS plan-2nd PERS the time The Romanian word bugeta corresponding to the English budget cannot be used with the same figurative meaning. Make-2nd PERS CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS time for me When it refers to time. Tear-2nd PERS CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS time for me (c) Fă-ţi timp şi pentru mine. (9) You need to budget your time. as the latter does not accept the figurative meaning of the English verb run. Be-3rd PERS SG PRES time CONJ CLITIC-2nd PERS-DATIVEPOSS manage-2nd PERS the time (b) E nevoie să-ţi planifici timpul. Were we to schematize our findings we would comprise the following distinctions: Eg.9. (a) E timpul să-ţi gestionezi timpul. (10) Put aside some time for me. The Romanian language does not accept a-ţi bugeta timpul (‘to budget one’s time’). a-ţi bugeta achiziţiile (to budget one’s acquisitions) 1. a-ţi bugeta salariul (to budget one’s salary). imposing the use of different literal expressions. the English verb put aside cannot be literally translated into Romanian. Word Literal Figurative Conceptual form meaning meaning metaphor 397 . It can only accept [+concrete] entities: a-ţi bugeta călătoriile (to budget one’s travels). or we can relate to the conceptual metaphor TIME IS A SOLID MASS OR OBJECT as in (10) (b). 1. Keep-2nd PERS time for me (b) Rupe-ţi timp şi pentru mine. We can either preserve the same conceptual metaphor as in (10) (a) and (c) by using the Romanian verbs păstra (‘keep’) and face (‘make’).The English sentence does not translate easily into Romanian. (a) Păstrează timp şi pentru mine.10.

1a 1b 2a 2b 3a 3b 3c 4a 4b 5a 6a 7a different different different different different different different different different different different different same same same same different different different same different different same partly different partly different different different different different same same same same same same same same same same same same same same same same same same different same same different same same 7b different same same 8a 8b 9a 9b different different different different same same same same same same same same 398 .

Mark. Here. 1987.. different word forms have the same primary literal meanings. Lakoff. University of Chicago Press. Selected Bibliography Kittay. 1980. This implies that both conceptual and linguistic metaphors may be not only cognitively.10a 10b 10c different different different different different different same same same same different same Conclusions On the basis of the comparison of the TIME IS MONEY metaphor in English and Romanian. In metaphors and their linguistic expression. Metaphor. Eva F. Johnson. George. Finally. same. same” which occurs 11 times out of 20. same” which occurs 6 times out of 20. The analysed examples lead to the conclusion that two languages may have the same conceptual metaphor. but also culturally motivated. 399 . Less frequent is the pattern “different. Metaphors We Live By. different. same. it seems that the most common case for the expression of the same figurative meaning is the pattern “different. Its Cognitive Force and Linguistic Structure. same. In this pattern. different word forms have different primary literal meanings. yielding the same figurative meaning within the same conceptual metaphor. same. different. but the linguistic expression of the same conceptual metaphor may be affected or fashioned by differences in cultural-ideological characteristics and conjectures describing the different cultures. the cognitive and the cultural merge into a single conceptual complex. Oxford: Clarendon Press. the least frequent pattern is “different. but similar figurative meanings within the framework of the shared conceptual metaphor. different” in which the same figurative meaning is rendered by different word forms that have different literal meanings within different conceptual metaphors. Chicago.

Editura Rocambole. George. Silviu. Editura Universităţii Bucureşti. Editura Vox. 2003. Third Edition. Adriana. and Dangerous Things. “The contemporary theory of metaphor”. University of Chicago Press. 2006. Editura Universităţii Bucureşti. Lakoff. Cambridge: Cambridge University Press. George.Lakoff. Andrew (ed. Dicţionar de metafore. Bucureşti. Chicago. Metaphor and Thought. 1987. 202-251 Stoichiţoiu Ichim. Cambridge University Press. Dictionaries Buca. in: Ortony. Cambridge Advanced Learner’s Dictionary. Women.). 400 . Fire. 2001. 1993 (2nd ed.). pp. Creativitate lexicală în România actuală. Diversitate stilistică în româna actuală. Rodica. 2008 Constantinescu. Zafiu. 2001. Marin. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Dicţionar de cuvinte polisemantice.

on s’arrêtera sur la définition conformément à laquelle la diplomatie est la science qui gère les rapports et 401 . correspondance 1. Cet article se propose d’analyser les dix principaux documents diplomatiques et les particularités de la rédaction des notes diplomatiques. diplomatique correspondance officielle. la signification du mot „diplôme” s’est élargie désignant d’autres documents officiels. La diplomatie La diplomatie retrouve ses racines dans le passé des conventions territoriales et de la bonne foi existantes même dans le règne animalier. La notion de „diplomatie” dérive du mot grec « diplóô » qui signifie „doubler” et qui désigne l’action de rédiger des actes officiels ou des diplômes en deux exemplaires. partie de grandes mutations de l’évolution internationale. tantôt science. Celui qui gardait l’exemplaire dans l’archive était appelé diplomate et son activité s’appelait diplomatie. univ. Quelques caractéristiques de redaction Conf. Repères historiques . culturel et scientifique – implique que les institutions européennes et les méthodes diplomatiques des États membres aient connu un processus de transformation accélérée et substantielle. Pris des Grecs antiques. (Iacob 1997 et 2005 :5). ce qui a fait que la diplomatie se transforme dans une institution sociale et politique. dr.La correspondance diplomatique entre lettre et acte. le développement toujours plus accru des formes d’activité humaine dans les domaines politique.univ. social. dr. dont un était la procuration donnée aux messagers et l’autre était gardé dans l’archive. Universitatea « Spiru Haret » Abstract Au XXIème siècle. Parmi les nombreuses définitions de la diplomatie considérée tantôt art. Mots-clés: diplomatie. Tamara CEBAN Lect. Sebastian CHIRIMBU Facultatea de Litere. économique. le mot est entré dans le vocabulaire de la politique diplomatique moderne. Petit à petit.

au XXème siècle. La profession diplomatique est très ancienne (Maliţa 1975:13): des traités de paix ou des alliances inscrites sur les monuments historiques. la diplomatie c’est la science ou l’art de la négociation. la démocratie. La diplomatie constitue le meilleur moyen que la civilisation ait inventé pour veiller à ce que la force ne gère pas les relations internationales car la guerre. 402 . Jean Dumont publie la collection de traité intitulée Corps universel diplomatique du droit des gens. le progrès et la généralisation des relations entre les États européens du XXème siècle. Un moment important de l’histoire de la diplomatie est l’apparition de premières missions permanentes. le mot „diplôme” a désigné d’autres documents officiels (Nicolson 1955:19). comme moyen de solution des litiges. n’est pas pratique et naît toujours des dangers. Petit à petit. Aujourd’hui. Leibniz publie Codex juris gentium diplomaticus et en 1726. En 1693. Dans les deux cas. dans une acception plus restreinte. le terme fait référence aux collections de documents sur les relations internationales. ont créé les prémices d’un nouvel ordre politique et économique européen. Le Congrès de Vienne de 1815 a représenté une cristallisation de l’activité diplomatique et a établi des règles caractérisant ce qu’on appelle la diplomatie classique: autonomie. Dans l’Empire Romain. enregistrant une permanente tendance d’institutionnalisation et de perfectionnement selon le processus général d’évolution des rapports entre les individus et les collectivités. „une vraie révolution dans le développement de la diplomatie” (Maliţa 1975:13). Les méthodes diplomatiques se sont élargies avec le développement de la société. On les appelait des „diplômes”.les intérêts entre les États ou l’art de concilier les intérêts des peuples ou. Les forces de paix. Le terme „diplomatie” a été utilisé en anglais à partir de 1645. l’activité diplomatique désigne la science auxiliaire de l’histoire consacrée à la manière de rédaction des documents et à leur authenticité. des armistices négociés dans les luttes entre les tribus (Nicolson 1955:17). Mais le terme a commencé à faire référence aussi aux personnes qui s’en occupaient. aux diplomates ad-hoc de la préhistoire et aux divers documents de principaux États européens qui reflètent une position commune au sein de l’Union européenne. on les pliait en deux et on les collait d’une manière spéciale. caractère secret et esprit de caste. on timbrait les listes sur les deux feuilles en métal.

En tant que discipline. Iliuţă. Il faut souligner que la diplomatie est une activité qui sert et qui assure le bon fonctionnement des relations internationales. il faut souligner plutôt le caractère pacificateur de l’action. La correspondance entre lettre et acte La notion de correspondance signifie la forme écrite que les rapports entre deux ou plusieurs personnes supposent (d’habitude la forme de lettre). Bien que certains auteurs considèrent que la diplomatie gère aussi les rapports hostiles entre les États. à savoir elle doit gérer les rapports existants entre les États. Dans un sens plus rigoureux. • L’acte a un titre tandis que la lettre contient rarement un titre.Dans le Dictionnaire Oxford. Le concept de diplomatie équivaut à celui de dialogue. Chirimbu 2008 :12). la diplomatie a des principes déterminés car elle est régie par certaines notions ayant un but précis et distinct. À mentionner le fait que dans plusieurs définitions on utilise simultanément les termes „science” et „art. on gère une obligation etc.” Dans la pratique. L’acte constitue une preuve écrite par laquelle on constat un fait. Entre une lettre et un acte il y a les distinctions suivantes: • La lettre est une communication adressée par écrit à une personne. 2. on considère que la diplomatie représente la conduite des relations internationales par l’intermédiaire des négociations auxquelles les ambassadeurs et les envoyés participent. la diplomatie n’est pas une science telle les mathématiques et on ne peut pas préciser combien elle est proche à l’art. créant les meilleures conditions pour le bon déroulement de ces rapports. • L’acte spécifie le titulaire auquel on fait le constat. En fonction de l’envoi des lettres à une personne juridique ou physique. • Les lettres peuvent être rédigées et signées par toute personne ayant la délégation de correspondant tandis que les actes sont rédigés et 403 . on rencontre en fait la rigueur scientifique et l’art du diplomate. Sterian. La correspondance officielle désigne la totalité des lettres et des documents circulant entre les personnes juridiques ou entre une personne physique et une personne juridique afin d’établir des rapports entre ces personnes (Ceban. celles-ci font l’objet de la correspondance officielle ou privée. • La plupart des actes sont tapés à la machine tandis que la plupart des lettres sont écrites à la main.

diplomatique etc. Un type important de note verbale est la note circulaire. rédigée à la IIIème personne. La technique d’un accord par échange de notes verbales consiste dans le fait qu’un État présente à un autre État une proposition dans une note verbale transmise à la mission diplomatique de ce dernier État. l’acte sera consigné au bénéficiaire sous signature. Les notes diplomatiques sont des communications officielles qu’un État ou une organisation envoie à un autre État ou à une autre organisation internationale. juridique. On tape la note sur une feuille de papier avec l’en-tête de l’émetteur. envoyée par la mission diplomatique. On utilise les formules de politesse consacrée au début et à la fin de la lettre. administratif. • L’acte circule entre auteur et bénéficiaire accompagné par une lettre. Elle se réalise par des notes diplomatiques. à savoir des secrétariats des organisations internationales. Celui-ci 404 . elle contiendra le timbre de l’institution et les initiales du nom de celui qui a approuvé l’envoi de la note. par le Ministère des Affaires Etrangères ou par le secrétariat d’une organisation internationale. deux États puissent conclure des accords bilatéraux dans le droit international public. Quand on n’utilise pas cette lettre. par l’intermédiaire des ministères des affaires étrangères et des missions diplomatiques. par courriel spécial ou par la poste normale. Elles sont divisées dans plusieurs catégories.signés par des fonctionnaires nommés par une disposition expresse ou par un acte normatif. on utilise une disposition légale ou d’autres communications d’intérêt général. La correspondance diplomatique dans le contexte de la démarche diplomatique. La sphère de la correspondance officielle est très vaste et elle suppose aussi des problèmes avec contenu économique. La note verbale est une communication écrite non signée. par l’intermédiaire de l’échange des notes verbales avec un contenu identique. On ne signe pas la note verbale. Afin de transmettre des informations dans des situations de protocole. 3. à savoir une note verbale ayant le même contenu que le Ministère des Affaires étrangères ou le secrétariat d’une organisation internationale envoie à plusieurs ou à toutes les missions diplomatiques accréditées auprès de l’État respectif ou auprès l’organisation respective. Types de correspondance On peut utiliser la correspondance commerciale à l’occasion de la démarche diplomatique ou indépendamment. La pratique des notes verbales est tellement utilisée que.

il n’y a aucune différence entre la note verbale et la note signée. La lettre personnelle est un document moins formel que la note verbale et la note signée et elle est adressée au chef de la mission. La note signée est un document diplomatique plus solennel. au ministre des affaires étrangères ou au chef exécutif d’une organisation internationale ou vice-versa. au chef exécutif de l’organisation internationale ou au chef de la mission diplomatique selon le cas. comme dans le cas des notes verbales et des notes signées. Dans de telles situations. Au moment de la réception de la réponse. la répétant textuellement dans une note verbale de réponse. La lettre personnelle n’implique pas l’État ou l’organisation internationale. Dans ce cas. ou simplement „À Son Excellence” et elle finit par une formule telle: „Je vous prie d'agréer. Elle peut être 405 . elle est remise durant une audience à laquelle tous ceux qui l’ont signée assistent. Du point de vue juridique. au Monsieur le Secrétaire Général ou au Monsieur l’Ambassadeur” selon le cas. La note signée est rédigée à la Ière personne et elle commence par la formule: „Au Monsieur le Ministre. La note collective représente une forme de correspondance extrêmement solennelle. la pratique consiste dans le fait que les deux États se consultent et se mettent d’accord sur le texte de la proposition proprement dite figurant dans les notes verbales. Toutes les deux produisent des effets dès le moment quand le destinataire les reçoit. l’échange de notes verbales constitue un accord entre les deux États. Monsieur le Ministre. qui vise à mettre en évidence qu’elle a été élaborée de commun accord et que le problème abordé dans la note est signée par tous les chefs des missions diplomatiques. rédigées dans une langue étrangère.accepte la proposition. Elle est signée par l’expéditeur et elle est adressée personnellement au ministre des affaires étrangères. les formules de courtoisie doivent être effectuées selon les normes de cette langue dans le domaine de la correspondance diplomatique. Ce type de correspondance est utilisé lorsqu’entre l’émetteur et le destinataire il y a des rapports de travail plus familiers et la nature des problèmes abordés ne réclame nécessairement une communication officielle. l'expression de ma très haute considération” en ce qui concerne les notes signées. C’est une communication écrite que les représentants diplomatiques de plusieurs États adressent solidairement au ministre des affaires étrangères ou au secrétariat d’une organisation internationale.

il n’a pas d’adresse. Ce document est une forme de démarche collective moins solennelle de la part de plusieurs chefs de mission. L’ultimatum est un document par lequel un État exprime sa position ultime et irrévocable envers un autre État. adressée au ministre des Affaires étrangères de l’État accrédité. l’aide-mémoire a pour mentions la date et éventuellement le lieu. l’État émetteur demande à l’État destinataire l’accomplissement de certaines sollicitations sous la menace qu’en cas contraire il adoptera les mesures nécessaires pour satisfaire ses exigences. Le Livre blanc est un document souvent utilisé dans la diplomatie pour des présentations des données et des faits du gouvernement. Par cet acte. C’est un document qui résume un problème qui a été ou qui sera discuté dans une démarche diplomatique ou qui précise certains aspects du problème discuté. C’est l’agent diplomatique qui consigne d’habitude ce type de document à la fin des entretiens officiels. L’aide-mémoire. Maintes fois. L’ultimatum contient d’habitude une demande expresse de réponse prompte. ce document est connu aussi sous le nom de pour mémoire ou pro memoria. mais la forme et la rédaction peuvent être différentes. claire et catégorique. l’ultimatum implique la menace de l’utilisation de la force au cas où les exigences formulées ne soient pas accomplies. il n’est pas signé et il ne contient aucune forme de courtoisie. Aussi est-il possible que les notes ne soient pas présentées simultanément. Le contenu du document est le même. 406 . Le mémorandum est un document identique en forme à l’aidemémoire et la différence consiste dans le contenu qui est encore plus vaste.envoyée séparément mais simultanément par chaque chef de mission et rédigée dans des termes tout à fait identiques. mais pas toujours. Il est présenté sur un papier sans en-tête. La note identique. Du point de vue de la forme. dans une question qui fait l’objet des préoccupations dans l’activité diplomatique. lorsque l’ultimatum comprend la menace avec le début des hostilités. Il peut indiquer aussi un délai jusqu’auquel on attende la réponse. Conformément à la IIIème Convention adoptée par la Conférence de La Haye de 1907. Dans la pratique de certains pays. Son but est d’éviter d’éventuelles erreurs d’interprétation ou des malentendus que l’interlocuteur pourrait avoir suite à l’exposition orale. Maintes fois les grands pouvoirs ont utilisé l’ultimatum comme moyen de contrainte des États plus petits. il constitue une déclaration conditionnelle de guerre.

La sobriété 407 . La clarté est assurée aussi par la manière d’éluder tous les mots. par la manière dont on la rédige.. verbale ou signée. La concision est une condition spécifique au style de la correspondance car l’écriture. des sens ambigus. mais dans la correspondance. elle est suivie avec soin car il s’agit des faits. des situations. impersonnel. des taches ou des suppressions. etc. La sobriété et l’officialité sont imposées par le fait que les actes officiels doivent avoir un caractère objectif. Le mémorandum est parfois adressé aux États tiers afin d’expliquer la position de l’État émetteur s’il s’agit d’un problème susceptible d’un intérêt international plus vaste. par l’expression dans les lettres et dans les chiffres des quantités. juridiques et d’autre nature qui rendent compte de sa position. ils peuvent causer des préjudices aux Parties.Le but du mémorandum est de présenter de manière exhaustive la position de l’État émetteur dans une question donnée. des obligations et des responsabilités sui. de l’indécision. des sommes. elle exprime le degré de politesse de l’expéditeur envers le destinataire. la correspondance diplomatique constitue une „carte de visite” pour l’expéditeur ou l’émetteur et. nécessitent temps et frais matériels. dans l’écriture des documents. Le mémorandum est transmis par une note diplomatique. Particularités de la rédaction de la correspondance diplomatique Quelle que soit la nature des notes diplomatiques. Ce trait stylistique peut se réaliser par la mise des idées dans des propositions courtes. etc. La courtoisie internationale demande que les notes diplomatiques soient présentées dans une forme impeccable et rédigées sans erreurs grammaticales ou de vocabulaire. des phénomènes. s’ils ne sont clairement présentés. des droits. La précision est assurée par l’utilisation de la terminologie de spécialité. expressions et formes grammaticales qui n’aient pas une circulation générale ou qui expriment des approximations. par l’utilisation obligatoire des unités de mesure officielles. La clarté représente une particularité commune de tout style. logiquement groupées dans des paragraphes et par l’utilisation obligatoire de la terminologie de spécialité. sans parler des erreurs de dactylographie. la multiplication. réalisant l’historique des problèmes et présentant des arguments politiques. 4. la lecture.

org/ebooks/39201 Ceban. 2008.bk. Bibliographie Bertrand de Salignac. Ed. 1975. mais elle s’approche en plus de l’aspect officiel que les certifications et les contenus de la correspondance doivent donner.). Londres.s’apparente avec la concision. şcoli şi instituţii. Correspondance Diplomatique. H. C. Bucarest.. 1997.. Bucarest. Discours diplomatique. Introducere în diplomatie. FRM. S. Iliuţă.. Diplomaţia.(coord.ch/themen/lang/04929/05490/index.. Ed. Protocole épistolaire et correspondance diplomatique. Maliţa.. Didactică şi Pedagogică. Fundaţiei Axis. Iassy. source en ligne: http://www.. Gh. La communication des actes officiels ne doit pas avoir une charge affective.html?lang=fr# 408 . Sterian.admin. Projet Gutenberg. Diplomacy.gutenberg. Iacob. M. Ed. 1950. G. T. source en ligne: http://www. Chirimbu. Nicolson.

elle a constitué le sujet de nombreux films. Dans le théâtre. The problem of politeness represents the spring of the play. et même de plusieurs bandes dessinées. face. dr. exploiting in a finesse mood the discursive mechanisms of expressing the politeness. A l’époque classique. univ. l’époux d’Hélène. le thème est repris. La pièce de Giroudoux reprend sous une nouvelle forme l’histoire de la guerre de Troie racontée pour la première fois par Homer dans Iliade et Odyssée. Universitatea din Piteşti Abstract Beyond the legendary conflict which opposed the Greeks and Trojans. reine de Sparte. mais sous un angle nouveau. la guerre de Troie a été source d’inspiration pour de nombreux tragédiens: Sophocle. excuse. Robert Garnier à l’époque de la Renaissance. dans l’Antiquité. l’histoire de cette guerre a constitué une source féconde d’inspiration dans tous les domaines de l’art. des musiciens. A partir du XIX-ème siècle. space I. Ménélas. Euripide. des sculpteurs. Florinela ŞERBĂNICĂ Facultatea de Litere. Enée. Racine.Et şi la guerre de Troie n'avait pas eu lieu? La question de la politesse dans La guerre de Troie n'aura pas lieu de Jean Giroudoux Lect. the pretence and eventually her reason for being. par le prince troyen Pâris. fils de Priam. A l’époque moderne. Il s’agit du conflit provoqué par l’enlèvement d’Hélène. Giroudoux brings the conflict on the dialogue scene. qui suit les traces d’Ulysse et fonde une nouvelle ville. Rome. organise avec son frère Agamemnon une expédition contre Troie et finit par remporter la victoire. Key words: speech act. En rétorsion. 409 . Par la suite. par exemple. La guerre de Troie a inspiré également des peintres. à l’époque classique. Virgile conte dans son Enéide le récit d’un des héros troyens. compliment. avec une insistance sur les sentiments et sur les aspects polémiques.

amour-propre. Il peut soit permettre d’éviter le conflit. l’introduction de celle-ci. D’ailleurs. flatter adjectifs: offensé. Pour ce qui du domaine des actes de langage. De cette manière. excuse. La question de la politesse constitue le ressort même de la pièce. louer. en préparant. qui témoignent de l’importance de ce phénomène dans l’économie de la pièce. dédaigner. II. aduler. la risée du monde. Les positions des auteurs quant au rôle de ces deux actes de langage dans les interactions et de leur place dans les descriptions théoriques sont relativement différentes. son prétexte et sa raison d'être finalement. calomnie. position morale. par exemple. Elle opte pour une acception restreinte du terme ”réparateur”. III. menace verbes: insulter. le dramaturge a employé dans sa pièce un nombre important de termes qui sont liés à la problématique de la politesse: noms: gloire. mais il ne peut à lui seul régler un conflit. Le compliment est un acte de langage complémentaire à l’excuse. Giroudoux amène le conflit sur la scène du dialogue. elle prête moins d’importance au thème de la guerre et évoque surtout le cynisme du monde politique et défend le pacifisme. fierté. faveur. 410 . impolitesse. l’excuse et le compliment nous semblent jouer un rôle important dans la pièce que nous étudions. honte. en se limitant uniquement aux échanges centrés autour d’une intervention d’excuse. Kerbrat-Orecchioni oppose deux types d’échanges rituels: les échanges réparateurs (l’excuse) et l’échange complimenteur (le compliment). compliment. orgueil. honneur.En ce qui concerne la pièce de Giroudoux. Nous constatons que ces termes illustrent les deux directions dans lesquelles un conflit peut évoluer: la résolution du conflit et son aggravation. pardon. déshonoré. Le meilleur moyen pour régler un conflit déjà déclenché est l’excuse. soit appuyer l’excuse. cette question est abordée dans toute une série d’énoncés métadiscursifs. injurier. De plus. Ces deux actes de langage sont aussi fondamentaux pour la question de la politesse. en exploitant avec finesse les mécanismes discursifs d'expression de la politesse.

L’intervention ci-dessus montre la fine connaissance que Giroudoux possède du fonctionnement des interactions verbales. la sympathie universelle. En effet. après constat de visu et enquête subséquente. tout en valorisant celles de son interlocuteur. Leur permettre de débarquer serait vous retirer cette qualité d’offensés qui vous vaudra. Le paradoxe consiste dans le fait qu’après la production de l’offense c’est la partie offensée qui détient la position haute. Par rapport à l’acte d’offense. Elle parle d’ailleurs de la fonction commune de ces deux actes de langage par rapport à la question de la politesse. même si. Les compliments entreraient eux aussi dans cette classe. mais elle doit les séparer pour des raisons qui tiennent à la finesse de la description. la guerre. c’est-à-dire tous les procédés qui relèvent de la figuration. apparemment. Kerbrat-Orecchioni signale elle aussi à plusieurs reprises la parenté de ces deux actes.Sa position diffère de celle de Goffman. Nous discutons dans ce qui suit quelques interventions qui illustrent la place centrale que la question de la politesse occupe dans la pièce étudiée. dans le conflit. pour qui la notion de réparation est plus large. (2) Demokos: Je la connais. tant que les portes sont fermées. par des procédés différents. princes. il est vrai. Elle dédaigne les 411 . il place les excuses et les prières. ces deux actes ne diffèrrent pas quant à leur fonction: ils visent. est que les Grecs se sont rendus vis-à-vis de Troie coupables de trois manquements aux règles internationales. (1) Busiris: Mon avis. elle cache un paradoxe. libre à chacun de l’insulter et de la honnir. à corriger l’offense et à rétablir l’équilibre détruit. Dans la classe des échanges réparateurs. pour la résolution de l’offense. Tant qu’elle n’est pas là. celui qui l’a produite doit se placer sur une position inférieure et produire un acte de langage – l’excuse – qui menace ses deux faces. IV. Goffman prend en consideration l’existence de deux classes d’échanges: les échanges confirmatifs et les échanges réparateurs. D’ailleurs.

c’est par les mêmes mécanismes que l’on peut aussi bien apaiser une guerre ou l’attiser. Conclusion La lecture de la pièce de Giroudoux nous semble devoir prendre en considération deux plans: celui des événements et celui du discours. du fait que ces citoyens coupent méchamment les arbres. par l’emploi du nom guerre. Son armée est forte. C’est à leur façon d’éternuer ou d’éculer leurs talons que se reconnaissent les peuples condamnés. on ne gagne pas sa faveur. implique le discours et c’est toujours au niveau du discours qu’il peut trouver sa solution. En effet. mais par des fautes. Dans cette intervention. que ses enfants adoptent une mauvaise turbulence. Tout conflit. Mais un jour. Au lieu 412 . Giroudoux discute effectivement le rôle que peut jouer un discours approprié dans la gestion d’un conflit. de louer la guerre. ses poètes en plein fonctionnement. l’intervention suivante montre que c’est vraiment une question de politesse qui constitue l’enjeu de la guerre: (3) Ulysse: Ce n’est pas par des crimes qu’un peuple se met en situation fausse avec son destin. le dramaturge a la possibilité de créer la confusion entre ceux qui provoquent la guerre et ceux qui la subissent. que son prince enlève vilainement une femme. Cette intervention montre la vraie nature du conflit opposant les deux peuples: une erreur sur le plan des interactions. De plus. lâches devant la guerre. c’est la devise des vrais généraux. Voyez les officiers: braves devant l’ennemi. on ne sait pourquoi. Les nations. on ne la gagne que şi on la complimente et la caresse. de l’aduler à chaque heure du jour. quelle que soit sa nature. sinon on s’aliène. sa caisse abondante. De la même manière. comme les hommes. meures d’imperceptibles impolitesses. de la flatter sans arrêt aux places claires ou équivoques de son énorme corps. son orgueil est à vif.affronts du temps de paix. il est perdu. C’est alors la mission de ceux qui savent parler et écrire. Mais dès qu’elle est présente.

1991 Tuţescu (Mariana). Paris. Les Interactions verbales. tomes I-II-III. 2004 Goffman (Erving). son double tranchant. Piteşti. Armand Colin. Editura Pygmalion. La mise en scène de la vie quotidienne. Théorie et fonctionnement. 1990-1994 Kerbrat-Orecchioni (Catherine). L’argumentation. 1979 Kerbrat-Orecchioni (Catherine). Bucureşti. Les actes de langage dans le discours. Analyses de textes. Bibliographie: Comănescu (Florinela). Nathan. Les termes clés de l’analyse du discours. 2001 Maingueneau (Dominique). Paris. 1998 413 . tout comme ils pourraient très bien en être empêchés. Seuil. Paris. Paris. les effets subtils qu’il produit sur le comportement des gens. Dans ce but. Editions de Minuit. Editura Universitatii.d’être tout simplement décrits par le discours. les événements sont purement et simplement déclenchés par le discours. il amène le conflit sur la scène du dialogue et exploite avec finesse les mécanismes discursifs d'expression de la politesse. Nous pensons que c’est justement cela que Giroudoux souhaite nous montrer: la force du discours.

Bucureşti Abstract The French philosopher Jean-Jacques Wunenburger questions our attraction to binary structures. fiction. I cannot figure out how enchanted would be the pontiff of the absolute aestheticism if he could see that fantastic apparatus of lying relocated in the political realm. with a view to make room for a sanitizing imaginary. univ. The sanitizing function of the imaginary is backed up by the aggressive ingredient in the structure of whatever social organization. The great liars of universal literature – the baron Münchhausen. The philosopher is perfectly conscious of the rigidity of the utopian projects of the past. lie. This attraction has proved to be tragic as it generated all sorts of conflicts. the dwindling of the fantasizing capacity. Pinocchio. The Contradictory Rationality. Oscar Wilde was writing about the decaying of lie. Universitatea Hyperion. a defending wall against perverted ways of thinking” (Ibid 11). milder. This is the reason why he wonders whether “the imaginary weren’t the best supporter of rationality and. rationality. Could we speak about an amoral fiction in arts. To lie means practising subtlety with the purpose of 414 . imaginary.Imagination between fiction and lie. His book. more complex” (translation mine) (9). The intention is to re-legitimate the non-rational. His second book quoted in my article is The Imaginaries of Politics and my research focuses on the double-faced nature of fiction. and an immoral one in politics? Is the political fiction a lie? Should an ethical literature de-fictionalize itself as much as possible? Should literature unmask the political carnival? Key words: dialectics. In The Imaginaries of Politics. dr. is a plea for a more tolerant “trialectics”. Jean-Jacques Wunenburger comes up with “another hermeneutics of politics. Thinking in triads and not in dyads Conf. The Irish-British writer targeted in his essay the quality of artistic aestheticism. Felix NICOLAU Facultatea de Litere. fact that resulted in the criminal rationalistic excesses of the 20th century. Păcală etc – developed their creative qualities as a reaction against the aggressiveness of the system towards the free individual. The source of evil is our narrow-mindedness and refuse to apprehend the multi-dimensional nature of reality. simultaneously. politics.

The law-maker is a genuine individual. while politics does whatever possible to manipulate through fiction. starting with modernism. this is possible only because the cunning politicians understood that reason by itself cannot seduce for long. This can be visualized during the enthronement ceremony and in the divine protection: “The people have needed since immemorial times the incarnated image of grandeur. Literature progressively manifests the tendency to raise reality from the spell put on it. seeks shelter in the ivory tower. charisma is a strictly individual attribute. it ceased long ago to be preoccupied with generosity and improvement. lie can be useful. is divided between artistic fiction and political fiction. because it legalizes punishment: a violence which is to fight the violence directed against state system. in their turn. above political games. The lie. in Jean Jacques Wunenburger’s opinion. omnipotence that connects power with something superhuman” (Ibid 16). to support the royal ointment. A makeshift faith! If “the political liturgy overlaps oftentimes the religious ritual” (Ibid 20). Simultaneously. To be followed. majesty. The sublimity of power is paradoxical. but tracing back the romantics. are interested in public as long as they can put up a show with their views and obsessions. “The sacred 415 . The postmodernists. The prejudicial legitimacy To what extent does lie cover the perimeter of the imaginary? A function of the imaginary is. Wunenburger’s idea is that the individual attitude and charisma come in the first place when we speak about politics as a system. Its implications are so intricate that some people could invoke the sanctity of the legislator. that of the power to make justice” (Wunenburger. The Imaginaries of Politics 24). This would insure the sacredness of the one in charge with justice: “there is an imaginary even more archaic than the political power’s one. In order to instil life into the altruistic illusion one needs legitimacy and faith. Nowadays its interests are strictly captivated by the advantages of a faction.persuasion. Or. because its spectacular range of manifestation is limited. but it becomes completely immoral. an inspired figure free of human frailties. Behind the frontiers of arts. But this can stay amoral only in arts. so to speak. “Poets went out of their way to create a gulf between themselves and their public” (Stanciu 18). he tries to legitimate politics by identifying a sublime dimension of power. one has to be charismatic. Politics is a chameleon – its ambitions camouflage in altruistic scenery. The artist. because art is pure fiction.

connotation of law” (Ibid 32) is a guaranty for its observance. In broad lines. but to those qualities fit for assuring success in a profit-oriented.as it was expectable in a society interested only in image. . we can debate upon Jean-Jacque Wunenburger’s question. The judiciary fiction is maybe the only one distant from lie – in an ideal society. able to ceaselessly remind the superhuman –that is objectivity. Starting from this polarization of social classes. If the religious imaginary has progressively diluted in superstition. and a second class comprising corporatists and proletarians. mercantile society. once upon a time. and the closest to the condition of religious imaginary. or. Specific to middle class was the investment of their pastime in intellectual-artistical activities. Owing to the fact that between the religious imaginary –such an awkward formulation – and the political imaginary has always existed an uninterrupted connection. and this is the most dazzling hypothesis. and which. put in The Contradictory Reason. The two classes left are interested exclusively in entertainment. we are left with two classes: the one who. is formed by the salient members of business and political milieu. the class of intellectual workers. Superstition and manipulation The looming question: which is the strict difference between fiction and lie? More exactly: do we witness a moral and an immoral imaginary? The French philosopher warns: the loss or decline of the religious imaginary either triggers chronic crises in the sphere of politics. Only that people don’t look up anymore to the human qualities helpful to society. engenders resurgences of the same imaginaries of substitution? (Ibid 34). Characteristic to the degradation of fiction down to the level of lie is the disappearance of middle class. fiction becomes a set of lies which comes in handy when the slaves are supposed to elect their masters through vote – if we resort to the Nietzschean paradigm. The intellectual-artistical activities are approached today only as a background for social events: fashion parades. philanthropic soirées. cultural-sportive festivals where the stress is put on consumerism etc. later replaced by the haute bourgeoisie. 416 . and not in text any longer – the political imaginary is confined to strategies of manipulation by the advancement of makeshift myths. at the time being. constituted the gentry. Charisma continues to be as important in the postindustrial society as it has been throughout history. But this sacredness requires a set of adjacent rituals. it comes naturally that the decaying of one should influence the situation of the other. In this fashion.

The attraction to simplification and the focus on strategies conceived to yield fast. but further than Kantism and Hegelian dialectic as well. it means the difference is consciously underestimated with the view of attaining a utilitarian comfort lucrative in the worldly order. In order to promote such thinking we need to invest in the courage of contradiction and of understanding reality as unitas multiplex. the classificatory approach and around a nucleus of substances” (Wunenburger The Contradictory Reason 9). had a real capacity of assimilating foreign languages and he even read a lot. on one side. palpable results is a symptom of non-philosophical thinking. but becomes toxic in this way for human nature and for the environment we inhabit. He confessed to me that he was completely baffled and he longed for straight and limited thinking directions. I remember the case of a remarkable student at Foreign Languages. the numen vanishes from the pragmatist thinking as it is considered a “rationality of the shadow” (Ibid 13) which damages the perspectives of social success. so much confusing if compared to the efficient. The author of The Contradictory Reason supports the festering of “some ways of thinking contradictory and paradoxical” (Ibid 14). Slowly but irreversibly. on the other side. The acceptance of a hermeneutic state of conflict means going further than Aristotelianism and Cartesianism. The cause was the plurality of the humanistic approaches. The n-dimensional geometry Wunenburger questions the nature of contemporary excesses: “The excess of alterity. worked as a programmer. All these demands are propounded in an epoch in which social sciences proliferate and education is distorted by the imperatives of efficiency and exactitude. After one year he had a nervous breakdown. The system postpones. which wouldn’t “highlight the multiform animation of differences” (Ibid 10) is more spread than we should imagine. one which crammes “all determinations under the sign of the Same or Another”.whether the western thinking got stuck into “an Aristotelian and Cartesian orthodoxy”. He had graduated from Polytechnics. because “thinking nestles around the non-contradiction principle. If these are true. the excess of identity. that is the heuristic ways. thus. Nostalgia after a logic of conjunction. the one specialized in analytical understanding (Ibid 11). don’t they often have their origin in the incapacity of binary schemes to apprehend 417 . the essential in order to faster obtain economic advantages. Wunenburger believes that modernity hyperbolised the left brain hemisphere. binary system which had been his referential cardinal point when he worked as a programmer.

Guillaume Apollinaire bemoaned in his poem Zone the end of an aesthetic world: “c’était et je voudrais ne pas m’en souvenir c’était au déclin de la beauté” 418 . out of gnoseological comfort. Or. and that Plotinus derived the world. by way of emanation. Much in the same vein. The uncultivated majority started deriding the values of the refined minority. was a dispute or a debate with the purpose of filtering out the truth. was fascinated by geometrical bodies. Civilization overtakes culture In his book from 1930. He only promotes the triad as the perfect structure from the point of view of the energy. The horizontal duality victim – assailant would thus be surpassed by transferring the hubris to a transcendent tertium (Ibid 72). Even the Socratic maieutics. The word “high-brow”. though. if we want. It would be a naivety. This happens because the structures of reality never confine to binarity. the scapegoat. These mirages generated by “speculum” emerge from a “paradigm of reflection” (Ibid 38) that doesn’t take into account the geometrical irregularity of creation. the British literary critic F.R. but not such a dramatic step in Wunenburger’s opinion: “The homogeneous treatment of dyads assures the status of epithetic correlates of the Unity” (Ibid 32). as we are lured to organize them. which appeared in that period. Leavis warned about the dangers of industrialization. Mass Civilization and Minority Culture. that Plato. in the last stage of constructing his system. The true creative tension which generates a “space of mediations” (Ibid 38) is provoked by the existence of a tertium quid able to relativize “the alternation from simple unity to fragmented duality” (Ibid 56). We very well know that Heraclitus saw the universe as a result of attraction between opposites. the divine geometry is infinitely more complex than the one we know and doesn’t rely on the straight line. He overtakes its antagonisms by introducing into equation the excluded tertium. to believe that the binary representation of reality is a characteristic of modernism. Symmetry would be a maniacal reflex of identitary thinking. but it simultaneously charges a relation. This third dimension discharges the tensions of bipolarity. Only the curve allows for that special judgement of what is behind good and evil. that is of creativity. The move from 1 to 2 is the first step in splitting the monad. the triangle being their core. The tetraktys compensates for “the insufficiency of the dyad” (Ibid 60).the many-headed structure of forms? “ (Ibid 24). from what Plato transmitted us. The philosopher doesn’t reject in any way the ndimensional space of modern physics. was indicative of this aggressive mockery. from the One.

An indefinite and looming threat triggers unexpected reactions. shoulders hunched. Terror. The aleatory technicalities Alexandru Ivasiuc. Even the multiples of 2 seem to be menacing in the opinion of the American writer Jerome Rothenberg: “I found that the letters in the Hebrew god-name aleph-lamed-vav-hey (eloha) add up numerically (=42) to the Hebrew word bet-hey-lamed-hey (behalah). Of course. called the necropolitics. Identity could be perceived as a twofold condition: on the one hand the master. these apparently opposed conditions can be whimsically inverted. to sleep while standing loaded with the bags of his master Pozzo. In terms of identity. the individual depends upon the relations of power with other individuals. Pozzo and Lucky. Every victim nurtures the desire to dominate and every executioner longs for the pleasure to be dominated. Sadism and masochism swap roles in order to insure the contemporary imperative of pleasure. begets superstition. He does all these things in order to impress his tormenter so that he will not fire him. as it happens in Harold Pinter’s theatre. even if holy. Superstitious people are easier to manipulate and. panic. The more modernism melted into postmodernism. more than this. The contemporary slave becomes prostrate if he is not used as a tool by his owner. on the other hand the slave. who spent several years in the communist jails. describes the logic of annihilating identities while preserving people’s attachment to the unique party in his novel The Crayfish. but not a cultural God. alarm’ ” (Rothenberg 17). the menace was obliterated by pleasure. The tense dyad is now represented by the conflict between culture and civilization. ‘terror. cringing away from the menace they wait” (Pinter 22).(Apollinaire 12). The latter progressively invades the former and subsequently assumes its status as well. Slavery can be assumed as a job. Superstition proves very useful for what Bogdan Ghiu. The first step in advancing political “reforms” is to twist the meaning of such words as 419 . Beckett imagined the two beggars that wait for Godot: “Huddled together. Terror is gradually replaced by hysterical fun. The ironical shade of the name Lucky is obvious when we realize it is used for a slave who is happy to carry in his mouth the whip with which he is flogged. This is Jahve of the Old Testament and he becomes more and more the God worshipped by the masses: a civilized. The defenceless victim resists the impending danger by ignoring it. they need the strong presence of a master. We have the famous couple in Samuel Beckett’s Waiting for Godot. in his book Dadasein.

The self-deceived deceiver The same Jerome Rothenberg warned that “mythology always „Scoţând deci din vocabularul nostru opţiunea de individ. Clearly thought. Însă va aduce şi un element nou. in order to more efficiently govern it. which will make it mysterious. and justice: “By eliminating from our vocabulary the option of individuality. răspundere. The notion of aleatory. as it punishes in conformity with the political reason of appalling people.honour. But it will bring forth a new ingredient. ceva din vechiul mister pe care l-a pierdut odata cu in-di-vi-du-a-lis-mul raţionalist” 228 „Puterea statului va fi pe deplin arbitrară şi misterioasă. 227 420 . Clar gândită. as well. o vom înlocui cu noţiunea atotcuprinzătoare de tehnică. The meaningful clusters of sense functioning like some astrocytes fictionalize politics and embellish all sorts of atrocities. we shall replace it with the all-inclusive notion of technique. Noţiunea de aleatoriu. the manipulators strew the contradictory reason with what Julia Kristeva coined as ideologemes: “The micrological unit known as the ideologeme. chance and subjectivity: “The state power shall be completely arbitrary and mysterious. Nimeni nu se va simţi la adăpost. Terror becomes sacred and the awestricken people worship the guillotine. obscurely felt. the smallest ideological component in a system” (in Lane 189). This is the contradictory reason in Jean-Jacques Wunenburger’s terminology. the poet turns screen into filter. care o va face misterioasă. something of the old mystery it lost with the advent of the rationalist in-di-vi-du-a-lism. pentru că adevăratul criteriu va rămâne sau va părea ascuns”. obscur resimţită. sifting rule into detour” (Rasula 137). Don Fernando has the intuition of political power as natural and unpredictable revelation. in accord with the most modern techniques. This is a poetic justice in the end. These microunits would coordinate “the connectivity of texts to form an intertextual network of meaning” (Idem). We shall re-offer the world. Its effects are artistic as long as they correspond to Jed Rasula’s theorizing on tropes: “Privileging tropes. Justice and rightfulness are replaced in the limelight by aberration. To secure their positions. responsibility. Operaţia va avea o precizie in-gi-ne-reas-că. pentru a o putea eficient guverna. justiţie. justice. în acord cu tehnicile cele mai moderne. responsibility.”227 (translation mine) (Ivasiuc 8). The operation will have an en-gi-ne-er like precision. Noi vom reda lumii. Nobody shall feel sheltered because the real criterion shall remain or seem hidden”228 (Idem). The judiciary chaos cannot go totally berserk.

Virgil. Put simply. Piteşti: Paralela 45. Athens: Uiversity of Georgia Press. 2007. Ivasiuc. through its inherent pragmatism and cynicism. 2008. Analyzing Francesco Parmigianino’s Self-portrait in a convex mirror Stephen Paul Miller concludes: “A convex mirror is a perfect surveillance mechanism. 50 Key Literary Theorists. Ghiu. J. culture is a cover-up” (Ibid 33). Bucureşti: Editura Albatros. Bucureşti.S. This Compost: Ecological Imperatives in American Poetry. Politics. Poetics & Polemics. London: Routledge. The Transition to Modernism in English Literature. Works cited: Apollinaire. Richard. Bucureşti: Tracus Arte.carries with it an element of automythology” (Rothenberg 44). Jed. Dadasein. 2005. Jean-Jacques. Stephen Paul Miller approaches the equation from the opposite end: “all literature is primarily political because it is only through the language of culture. Rasula. 1994. ClujNapoca: Editura Limes. Guillaume. ed. Stanciu. 2006.. Alexandru. This kinship is not an innocent merry-go-round. Editura Paideia. Bloom’s Modern Critical Views: Contemporary Poets – New Edition. [. traducere de Ionel Buşe şi Laurenţiu Ciontescu-Samfireag. U. Editura Paideia. the manipulators manipulate themselves until they completely annihilate their lucidity.]. Wunenburger. New York: Infobase Publishing. The automythologizing illusion has the efficiency of a convex mirror. Bogdan. 2002. Harold. Bucureşti.. Owing to such a reflecting phenomenon. Rothenberg. The convex room therefore conveys a notion of supreme “surveillance” (in Bloom 32). Wunenburger. Lane. The researcher even spots the kinship between poetry and politics as he constantly reports his considerations to the Watergate scandal and the controversial figure of President Richard Nixon. Jean-Jacques. 2011. Jerome. 1980-2005. Filosofia şi ştiinţele moderne: gândirea complexităţii. falls short of understanding the economic uselessness of literature. 2010.: University of Alabama Press. No one can stand at an angle too oblique from a convex mirror’s perimeter to avoid being observed by another occupant of the same room. Al dictators end up believing in their godly nature and in their benign role in history.A. in its broadest sense that the contradictions of economic and political power and inequity can be dynamically yet unconsciously reconciled. 421 .. Bloom. 2008. 2006. Imaginariile politicului. Raţiunea contradictorie. Racul. Alcools.

Key words: wordling. Warschauer. The awareness of teachers about these tools is the necessity of education system. 2010 [7]).0 tool is one of the fruitful visualized teaching and learning tool. 2009 [3]. Meskill & Anthony. INTRODUCTION There are a large number of online tools that can be used for second/foreign language learning and teaching (Chapelle & Jamieson. 2009 [2]. English language classrooms. Wordle as a web 2. Culture & Art (1).net as one of the most useful tools for English teachers. We are going to present different usages of wordling in teaching language skills – reading. English teaching. 2010 [4]. Godwin-Jones. This paper is going to discuss the place and role of Wordle in CALL and present some techniques in foreign or second language teaching and learning classrooms. the larger its size in the visual design. teaching language skills. 2008 [1]. 2009 [5]. Wordle has so many advantages and benefits in many fields of study. Mashhad. 2010 [6]. Levy. style and layout of the word collage. teaching vocabulary. Incorporating Wordle into English classes is quick and easy. Garrett. This study aims to introduce Wordle. The more frequently a word appears in the text. Iran Abstract Wordle is a free word art tool that mixes any chunk of text in production of a visual representation of the content and creates word clouds from text Word clouds visually highlight the most often used words in the passage. speaking and listening. writing. The study also provides further recommendations for English teachers in using Wordle as a teaching tool. The user can alter the colors.Wordling: using words clouds in teaching English language Dir. Dara TAFAZOLI University of Applied Science & Technology. 422 .

Integrating technology into classroom instruction had so many advantages for classrooms as well as students.EDUCATIONAL TECHNOLOGY & LANGUAGE TEACHING Using technology in education in general and in language teaching in particular has lots of benefits to students. confidence and self-esteem in their works. (3) student center. we can say that. is: (1) passive. social-networking sites. draw inferences. “students have access to the material of instruction whenever and wherever they liked”. Education without technology. collaboration and learning on the World Wide Web. Web 2. and communicate findings”. Web 2. David Dwyer (1994) [13] in his article mentioned that “the use of technology in the classroom improves students’ motivation and attitudes about themselves and about learning. in one hand. Tafazoli (2011) [14] mentioned that “in classrooms integrated with technology. recognize patterns. Technology-rich schools report higher attendance and lower dropout rates than in the past. Kargozari and Tafazoli (2011) [8] in a study mentioned that “vodcast” is a valuable means of instruction. (2) formal. “Studies of students with disabilities show that technology can expand access to educational resources and enhance students’ ability to process and remember information” (Zorfass. and (4) time independent. They believed that by using some tools such as vodcasts. students who use technology.0 tools include wikis. (3) instructor center. Kulik. blogs. Baron and Goldman (1994) [11] mentioned that “student with access to technology learn how to organize complex information. the role of a teacher changed from merely an authority or lecturer to a facilitator or coach”. Wordle is a web application which is useful for language teaching and learning. hosted services and many others are tools which give its users the ability to communicate with others in a virtual context. web applications. education with technology is: (1) active.0 is a term which is commonly associated with applications on the internet which facilitate interactive information sharing. 423 . (2) informal. and (4) time dependant. and on the other hand. Tinzman (1998) [15] believed that “technology use tends to foster collaboration among students in the classroom”. Kulik and Bangert-Downs (1991) [9] and Kulik and Kulik (1991) [10] claimed that “students in classes that use computer aided instruction outperformed their peers on standardized test of basic skills achievement by 30 percent on average”.” In psychological point of view. 1994 [12]). Corley and Remz. classroom and community. they benefit more from pride.

textual animated input and etc. maps. Friendly (2008) [17] mentioned that data visualization serves as a way to communicate information clearly and effectively through visual representation. Ramsden and Bate (2008) [18] mentioned that word clouds has some benefits to education. As mentioned in wordle. The following figure shows a word cloud by using Wordle.WORDLE Wordle is a kind of data visualization tool.net. Word clouds are one of the most popular forms of data visualization.0 tools on the internet by users without needing to know the technology leads to wide application of data visualization tools. or any other web page that has an Atom or RSS feed. Tag Crowd and Wordle. Easy access to web 2. Barret (2010) [16]define data visualization tools as devices which use for representing information in the form of charts.icio. Tagxedo. it is really easy to make word clouds you can (1) paste a bunch of text. Wordle which is created by IBM developer Jonathan Feinberg in 2009 is one of the most popular tools on the internet for generating word clouds. Tagul. They stated that word clouds can be use to examine 424 . blog feed. and (3) enter a del.us user name. The frequency of the words in a text determines the size of a word in a cloud. You may heard text cloud or tag cloud instead of word cloud which is a representation of word frequency. These tools can help to make the understanding of complex thing easier because they provide data in multi aspects incorporating visual.net Some researches have conducted on the base of word clouds. animation or any graphical means that make content easier to understand. (2) enter the URL of any blog. Figure 1: The paper abstract is converted by authors into word cloud by Wordle. tag clouds. There are some tools on the internet to provide such word clouds such as Wordsift.

visual and entertaining. 12). Wordle can be substitute as a teaching and learning medium instead. WORDLING & ENGLISH LANGUAGE TEACHING Wordle is fun. are multiliterate and tend to prefer visual over textual information (p. She showed that the clouds revealed a visual hierarchy of text. teachers can use Wordle in prelistening stage. Baralt.” who. argued that word clouds can be used as supplementary research tools for the triangulation of data. About Pendergast research in 2010. While overusing presentation software such as PowerPoint is not much more effective anymore. creating what she referred to as a “folksonomy” of texts. Listening: For listening skill. and (4) get the 425 . teachers can (1) discuss topic with the learners. including the “millennials. In this section authors are going to provide some techniques for teaching different language skills and components in which teachers benefit from and use them in their classes. (2) help the learners to develop their vocabulary related to the topic. Pennestri and Selvandin. we can enlarge a Wordle picture on a screen or a white wall. Wordle can be used for instructional purposes. McNaught and Lam (2010) [19]. These types of activities encourage students to react to topics or concepts and produce their own understanding based on that reaction. Pendergast argued that doing so would appeal to multiple generations. Pennestri and Selvandin (op cit) have conducted an action research on using wordless to teach foreign language writing in which they mentioned Wordle can facilitate the teaching of foreign language writing within a dual coding theoretical framework. This provides an opportunity for all students to benefit from projected picture. If we use only two pieces of hardware. By wordling. (3) give learners information about the context. 2011 [20] stated that: Pendergast (2010) used “tag clouds” to perform an analysis of the most commonly used terms from documents published by the American Association for Family and Consumer Sciences (AAFCS). in a research which they used Wordle. a computer and a data projector. and concluded by suggesting that tag clouds be included on Websites next to the published documents.teacher responses to a survey about podcasting in educational contexts.” Baralt. activating knowledge they have about the topic and providing clear view of learners about what they are going to do. according to her. This stage helps learners by focusing on the topic.

In planning stage or we can call it pre-writing stage we can use word clouds to brainstorm. By wordling listening text to word clouds and displaying it before task. Most of the time learners can not remember the exact words about the topic. and (4) final version. in which learners prepare for what they will write. (2) drafting. (2) provide them with background information that they need before they read. providing some relevant vocabulary to trigger writing. help the learners prepare for the task and motivate the learners to read” (Lindsay and Knight. Harmer (2004) [23] mentioned that “writing process has four main elements: (1) planning. Teacher can create a series of word clouds using individual questions or sentences. and one aspect of register is the choice of topic vocabulary. the teacher expected to help the learners with unknown vocabulary and grammatical structures and to familiarize them with the topic of the input” (p. To prevent this pauses and stops. The pre-reading activities are designed to “set a task for the learners. Some techniques are provided as follow: For teaching word order and part of speech. Pre-reading activities should help the learners to achieve the aim of the reading activity such as: (1) stimulate what they already know about the topic. and (3) help them with words and phrases they will need to know before doing an activity. The incorporation of wordle into classroom act as an instructional tool which help students using more varied vocabulary in new style which is new to them. Speaking: One of the crucial problems of students in speaking is the lack of vocabulary knowledge.learners to predict what they will hear. we can reach the goals of pre-listening stage which Saetti (2009) [21] mentioned the goals of pre-listening stage is “to activate the learners` linguistic knowledge and background information. One of the main elements in writing is register. In this case. scrambled questions and sentences are useful technique. These word clouds can be 426 . Teachers can use Wordle to improve their instruction performances. 2006) [22]. The authors recommend using this new mixture of technology and teaching tool in English as foreign / second language classes. Reading: Word clouds can also be used as part of a reading. so they may stop and pause in their speeches and even try to refer to their mother tongue to remember the necessary words. learners are benefits from provided vocabulary which are exactly relevant to the topic.228). Wordling can provide such a topic vocabulary in which improves learners’ performance in writing. (3) editing. providing word clouds before and during speaking can be beneficial. Writing: In writing skill.

Students can use word clouds to generate ideas for new writing topics and/or themes. For this reason we are decided to present Wordle. The source of text could derive from blog posts as opposed to essays.printed or projected. Teachers can create a word cloud from a news article and use it to start a conversation. Acknowledgement I have to thank Jeremy Harmer and Hanna Kryszewska for their impressive paper presentations about integrating technology in education at 427 . Similar to the present study. For teaching writing. choose. students can talk about these new words and predict the content of reading. Students also may use visual word cloud to ask about new vocabulary which provides input to them. Our teachers should be well-equipped with new technologies and update themselves with new tools in language teaching. Before engaging students in speaking. use and evaluate educational tools for further development and implementation of CALL. We concluded that using wordle is a necessity in teaching all four skills and also language components. the authors have introduced the wordle.net. by wordling key words teacher can increase the vocabulary knowledge of students about the conversation. it should be fruitful to introduce new and useful tools that can be used for language learning and teaching. many online tools are increasingly available for use in educational and non-educational settings. after teacher wordling key words of a reading text.net as a useful web 2. (p. brainstorming is one of the key techniques. In this paper. Baralt. Another use of word clouds is as simple vocabulary exercises. We can use word clouds for words that have to be joined together to form collocations. In pre-reading stage. and Selvandin (op cit) argued that word cloud also can be use as an assessment tool. this could be especially relevant for online classes. They mentioned that “instructors can create word clouds from students’ individual essays and use them for selfassessment purposes. Teachers and students are benefit from in many ways. Pennestri. 21)” CONCLUSIONS With the widespread use of the Internet. the resulting word clouds as well as word frequency counts can show students’ individual progress towards improving their vocabulary. In view of the need for CALL researchers and practitioners to find.0 tool for English for foreign or second language classes. The learners have to unscramble the words.

Language Learning & Technology.msu. 2011. C. [2] Garrett. Tafazoli D. M (2010) New Tools for Teaching Writing. Anthony. [8] Kargozari H. D (1994) Apple Classrooms of Tomorrow: What We’ve Learned. [3] God-win-Jones.msu. Kulik (1991) Effectiveness of Computer-Based Instruction: An Updated Analysis. (pp. 3-9). Bangert-Downs (1991) Effectiveness of Computer-Based Education in Elementary Schools. J (2008) Tips for Teaching with CALL: Practical Approaches to Computer-Assisted Language Learning.pdf. 8-9). 59-74). White Plains. [5] Levy. 14(3). The Modern Language Journal. 14(1). (pp. [6] Meskill. R (2010) Literacies and Technologies Revisited.pdf. [10] Kulik. 13 (2). (pp. 3-8). [11] Barron.1 . R (2009) Personal Learning Environment.719-740). [9] Kulik. 93 (Focus Issue). NY.pdf. 75-94). Retrieved May 18. (pp. Language Learning & Technology. Pearson Education. 7. 7. Computers in Human Behavior. from http://llt. 2011. Jamieson. proceedings of the 4th International ELT Conference on practical aspects of ELT. (pp. from http://llt.. retrieved May 18. editor. Computers in Human Behavior. Language Learning & Technology. (pp.msu. Corley. Turkey. (pp. Technology and Education Reform: The Rreality Behind the Promise.R. [12] Zorfass. from http://llt. (2011) Vodcasting: A Reusable Learning Object to Teach Writing. [7] Warschauer. Educational Leadership. The Modern Language Journal. References [1] Chappelle.the 4th Annual ELT Conference in Turkey which generates the idea of this paper. Remz (1994) Helping Students with Disabilities Become Writers. 62-66). 93 (Focus Issue). Goldman (1994) Integrating Technology with Teacher Preparation. 2011.edu/vol13num2/emerging. (pp.. Kulik. M (2009) Technologies in Use for Second Language Learning. [13] Dwyer.edu/issues/october2010/emerging.. 428 . 51. (pp.edu/vol14num1/commentary. N (2009) Computer-Assisted Language Learning Trends and Issues Revisited: Integration Innovation. Educational Leadership 51. 7. (pp. (pp. San Francisco. 2-9). 4-10). UK: Multilingual Matters. [4] Godwin-Jones. Bristol. 67-89). C. Retrieved May 20. In: Means. CA: Jossey-Bass. N (2010) Teaching Languages Online. 769-782).

.B (1998) How Does Technology Affect Students` Learning and Engagement in Collaborative Activities? Unpublished manuscript. [23] Harmer. [15] Tinzman. New York: Springer. K. [17] Friendly. T (2009) Teaching Methodology. England. Online Grammar Corrector: the Employment of Educational Technology to Persian Language Grammar. Retrieved from http://opus. M. proceedings of the 6th international conference of Iranian society for the promotion of Persian language and literature. 12-22). 15(3). Pearson Education LTD.[14] Tafazoli D (2011).edu/ssss/QR/ [20] Baralt.. Iran. M (2011) Action Research: Using Wordles to Teach Foreign Language Writing.msu. Lam. W. Handbook of Computational Statistics: Data Visualization (pp.slideshare. C.nova. M (2008) A Brief History of Data Visualization. 7th Edition. [22] Lindsay.edu/issues/june2011/actionresearch. Selvandin. (pp. Bate. Knight. (pp.pdf [19] McNaught. Retrieved from http://llt..ac. J (2004) How to Teach Writing.bath. Language Learning & Technology. Härdle. (p.net/boazchoi/fortyfive-interesting-ways-to-usewordle-in-the-classroom. Tehran: Khane Ketab Publications. S. 15–56). Retrieved from http://www. 81-91). 2.pdf [21] Saetti. Retrieved from http://www. The Qualitative Report. C. Iran. M. P (2006) Learning and Teaching English.. A. 429 . [18] Ramsden.). T (2010) Forty-five Interesting Ways to Use Wordle in the Classroom [Slideshare slides]. P (2010) Using Wordle as a Supplementary Research Tool. 630–643). Pennestri. in C. (pp. [16] Barret.uk/474/1/using%2520word%2520clouds%2520in%2520t eachi ng%2520and%2520learning. Oxford University Press. 15. 228} Pouran Pajouhesh. A (2008) Using Word Clouds in Teaching and Learning. Chen. Unwin (Eds. & A.-H.

Ca absolventă a şcolii normale. foarte important pentru vorbitorii de limba română. ajutându-ne totodată să comunicăm cu ceilalţi oameni (unii fiind persoane şcolite) şi să ne exprimăm corect. determiners (rom. that lead to acquisition of skills that meet the fundamental requirement of modern school . fiind de fiecare dată nerăbdătoare de a afla cât mai multe cunoştinţe din acest domeniu fascinant şi. Din acest punct de vedere. Nicoleta Violeta IVAN Colegiul Tehnic „Gh. syntaxe. cum se întâmpla în vremurile trecute iar acest fapt reprezintă un minus în planificarea normelor învăţământului. with an exchange of information between speaker and interlocutor between the transmitter and receiver. care ne conduc spre însuşirea unor deprinderi.Observaţii asupra atributului în limba română Prof. în licee nu se mai pune accent pe limba română. ce răspund 430 . emisiunile televizate nu mai reprezintă un mod de educare. totodată. Atribut). Studiul limbii române ajută la cultivarea atât a limbajului oral. ne însuşim unele tehnici ale muncii intelectuale. some techniques of our own intellectual activity."to teach students to learn". s-a ajuns să se facă foarte multe dezacorduri atât în discuţiile tinerilor cât şi în emisiunile prezentate la televizor. In the following we make some observations on determiners (rom. Bucureşti Abstract Transmission of the information is through language. we have an obligation to speak correctly and we respect each other. Atribut) rankings and teaching in school. Prin vorbirea corectă a limbii. teaching. Studierea limbii române ne ajută să cunoaştem şi să folosim corect această limbă. Airinei” . Thus. Key words: communication. De aceea. Aşa cum spunea Lucian Blaga. By speaking the language correctly. cât şi a limbajului scris. language Limba română reprezintă o adevărată pasiune pentru mine. observ că în zilele noastre. „limba este întîiul mare poem al unui popor”.

. al spiritului de observaţie şi investigaţie. Delavrancea. Domnul Vucea) 431 . Cum? Folosind. gândurilor. Studiul limbii române ne ajută în formarea şi dezvoltarea deprinderilor de exprimare în mod corect. între emiţător şi receptor. acestea fiind îmbinate în unităţi sintactice. ideilor. Prin intermediul cărţii. şi. Amintiri crîncene răscoliră deodată mintea şi sufletul lui Tudor (M. clare şi expresive. ca sursă de informare. al interesului şi dragostei pentru cunoaştere. În cele ce urmează vom face câteva observaţii cu privire la clasificările şi predarea atributului în şcoală. ajută şi la conştientizarea treptată a îndatoririi de perfecţionare continuă a procesului comunicării şi cultivării vorbirii. în primul rând. Sintaxa reprezintă partea gramaticii care cuprinde regulile privitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze. avem obligaţia de a vorbi corect şi de a ne respecta unii pe ceilalţi. cu atât valoarea pozitivă a repertoriului comun este mai ridicată. scrierii şi exprimării corecte. adică în propoziţii şi în fraze. coerent şi concis a observaţiilor.. Astfel. în al doilea rând. pătrundem în lumea fascinantă a ei. sentimentelor. Între cei doi poli se realizează o comunicare. Cu cât spaţiul care se suprapune este mai mare. ne cultivăm şi ne deschidem noi orizonturi. Comunicarea între oameni se face cu ajutorul cuvintelor. Şt. de tipul creativităţii. să înveţe”. având loc un schimb de informaţii între locutor şi interlocutor. Atributul este partea secundară de propoziţie care determină un substantiv sau un înlocuitor al acestuia – orice partea de vorbire cu valoare de substantiv: pronume sau numeral. pentru a cultiva capacitate de exprimare corectă oral şi în scris. mesajul ce vrea să fie transmis de locutor trezeşte interes din partea interlocutorului. cartea ca sursă de formare şi informare. În acest sens se pun în mişcare valorile formativ-superioare. Tehnicile muncii intelectuale contribuie în vederea propriei noastre formări. Totodată. Neamul Şoimăreştilor) .iar comunicarea bilaterală mai bună. gândirii.cerinţei fundamentale a şcolii moderne – „a-i învăţa pe elevi. astfel. logic. se intercalează. Această comunicare devine posibilă numai atunci când cele două repertorii au ceva comun. erau trei „monitori generali”: doi de învăţătură şi unul de ordine (B. Transmiterea celor mai multe informaţii se realizează prin intermediul limbajului. şi. Sadoveanu.

Flăcăii ceilalţi pe dată s-au făcut nevăzuţi. adăugându-i. 432 . poate fi pe lume decît aceea care o gustă cineva cînd. Atributul adjectival este cel mai frecvent tip de atribut întâlnit în comunicare şi este exprimat printr-un adjectiv propriu-zis sau prin alte părţi de vorbire cu valoare de adjectiv: numeral. prin pustiile Bărăganului. substantivale.comparativ: Oare ce desfătare vînătorească mai deplină. fiecare – lăcaşul e ceea ce unuia singur îi e dat să înfăptuiască pătruns de cea mai înaltă taină cerească! (L. a) Atributul adjectival exprimat printr-un adjectiv propriu-zis Atributul adjectival poate fi exprimat prin adjective la diferite grade de comparaţie: . de cele mai multe ori. număr şi caz. pronominale. A fost ca niciodată. (G. adverbiale. interjecţionale. verbale. bun sau netrebnic. atributele sunt: adjectivale. verb la participiu sau la gerunziu. adjectiv pronominal. Atributul adjectival poate sta după substantiv sau în faţa acestuia. Meşterul Manole) A fost odată ca-n poveşti.pozitiv: Peste firea mută doarme Cerul plin de stele. care se acordă cu substantivul determinat în gen. Topârceanu. iară noi copiii ne-am întors plîngînd pe la casele noastre (Ion Creangă. valori expresive. Blaga. … mai senină şi mai legănată în dulci şi duioase visări. În drum) . Amintiri din copilărie) Atributul reprezintă partea de propoziţie secundară deosebit de importantă care întregeşte comunicarea. A. După părţile de vorbire prin care sunt exprimate.superlativ: Omul e ceea ce suntem. căruţa în care stă culcat abia înaintează pe căi fără nume? (Al. Din rude mari împărăteşti. Odobescu) .

Când precedă substantivul. a hrănit pe Sura cea bătrînă. poate fi confundat cu adjectivul pronominal demonstrativ. s-a cuibărit lîngă mine şi am pornit-o pe o vreme cu soare. (M. Moartea lui Gelu) b) Atributul adjectival exprimat printr-un numeral cu valoare adjectivală 433 . adjectivul poate fi articulat cu articolul hotărât: Jelească-mă apele Cernii! Să-mi duduie crivăţul iernii Ca-n taberi al cailor tropot.O prea frumoasă fată. Jderul cel bătrîn rîdea pentru întîia oară în acea duminică. (M. care. Eminescu. (M. (Marin Sorescu. vizitiul bunicului. Dar versul cel mai plin. Iambul) O să mă bucur pentru clipele acestea. (G. Sadoveanu. în barba-i mare (M. mai blînd. Iar veşnicul apelor şopot Să-mi pară ca-n ceasul vecernii O rugă de clopot. atît de importante. adjectivul este însoţit de articolul demonstrativ (adjectival): La zăvoarele porţii. mai pudic. Fraţii Jderi) Asta-i patria cea dragă Şi dăm patriei române Inima şi viaţa-ntreagă. (G. La Mestecănei) Articolul demonstrativ. a umplut săniuţa cu paie. Puternic iar – de-o vrea – e pururi iambul. în mod obişnuit. Luceafărul) Aceste toate singur nu le judic. cine ştie cînd. Sadoveanu. Coşbuc. Coşbuc. Iona) Notă: Uneori. m-a învălit bine într-o blăniţă. constituie un ajutor preţios în operaţia de identificare a atributului adjectival. Patria română) Alexa cel chior. Eminescu.

. eu. băncile aveau şaisprezece „primi” şi şaisprezece „monitori”. Coşbuc. Sadoveanu. p. Domnul Vucea) Notă: Atributul exprimat prin numerale cardinale până la nouăsprezece inclusiv este atribut adjectival: În grupă sunt optsprezece studenţi. Şt. ordinale.229 . Jocul ielelor) …şi eu muşcam din bucuria asta ca dintr-un măr. raportul sintactic este invers: numeralul douăzeci este subiect. Popescu. două boabe pentru a doua căsuţă… şi tot aşa dublînd numerele pînă la a şaizeci şi patra căsuţă. multiplicative. peste monitori erau trei „monitori generali”…(B. Ideal) 229 Apud Florin D. Caragiale. iar de studenţi devine atribut substantival. Divanul persian) . Delavrancea. smulsă de pe băncile şcolii…(Camil Petrescu. Jocul ielelor) Atunci află că cer un bob de grîu pentru cea dintîi căsuţă a acestei table de joc. Sintaxa limbii române.Atributele adjectivale pot fi exprimate prin numerale cardinale propriu-zise. care mă măritasem din clasa a şaptea de liceu. aceasta din cauza apariţiei prepoziţiei de de la numeralul douăzeci în sus. în care optsprezece este atribut adjectival al substantivului studenţi. (G. L. distributive şi colective cu valoare de adjectiv.Numeral cardinal propriu-zis: Clasa avea şaisprezece bănci.Numeral ordinal: Ne-am speriat…că tocmai venise şi responsabilul de la Internaţionala a doua…(Camil Petrescu. (M. (I. Dar în: În grupă sunt douăzeci de studenţi. 89 434 . Om cu noroc) Numeralul ordinal poate fi articulat cu articolul demonstrativ cel urmat de prepoziţia de: Ne-am jurat că vom avea tăria să ne sinucidem la cel dintîi semn al capitulării noastre… (Camil Petrescu.Numeral multiplicativ: A fost un geamăt întreit Din totul inimii pornit. Jocul ielelor) Guvidi…a rămas în gară să apuce trenul ce venea din Bucureşti şi cu care noi ne încrucişam la întîia staţie.

nehotărâte. cine-o poate spune. Blaga. cât): Ah! cine o spune. vrea să înţeleagă faptul că el nu convine să se facă din această împrejurare o afacere intimă a regimului.Numeral colectiv: Din tuspatru părţi a lumii se ridică-nalt pe ceruri. (L. Cezara) Pînă la ce josnicie se poate coborî un om din patimă politică… (Camil Petrescu. (V.. Trebuia s-o ia în partea cealaltă. (M. spunînd nu.Adjective posesive: Nu ne mai chinui cu tăcerea ta. Topârceanu. intră atributele reprezentate de adjectivele posesive. ca să poată exprima acea nemărginire de simţiri. el a greşit-o. (G.Adjective relativ-interogative (numai care.Numeral distributiv: S-a tăiat fiecare pîne în cîte trei bucăţi deopotrivă de mari. Eminescu. Jocul ielelor) Dar drumul. (I. să slujească drept instrument al unui partid împotriva celuilalt. şi care limbă e-ndestul de bogată. Alecsandri. (Camil Petrescu. Sfîrşit de toamnă) Din amîndouă părţile Se-ncep ostilităţile. demonstrative. Amintiri din copilărie) S-au format rânduri de câte trei. Meşterul Manole) . ci în setea de amor. Ca balaur din poveste nouri negri plini de geruri. relativinterogative. Jocul ielelor) 435 . Creangă. porunceşte ochilor noştri să nu mai aiureze. (Marin Sorescu. Porunceşte sufletelor noastre să uite. care se îngrămădesc nu în amor însuşi. de întărire şi negative: . . Un duel) c) Atributul adjectival exprimat prin adjective pronominale În grupa atributelor exprimate prin adjective pronominale. ce. Iona) .Adjective demonstrative: …cred că tovarăşul Ruscanu.

Adjective nehotărâte: Dă-mi tot amarul. Budulea Taichii) d) Atributul adjectival exprimat printr-un verb la participiu cu valoare adjectivală Participiile care se acordă cu termenul determinat sunt atribute adjectivale. (Gr. de cetăţi depărtată. Jocul ielelor) . Mierla se întîlni seara cu bufniţa umflată.Adjective negative: Pentru ca să nu fie nicio supărare. (I. Alexandrescu. Dacă lupt pentru o cauză. ştiu eu o vorbă de la tata: cîţi cîini m-au lătrat. Care inimă stă rece? Care suflet nemişcat? (Gr. Maria. Sadoveanu. Agârbiceanu. (Camil Petrescu. Jocul ielelor) E o nevoie de viată şi de moarte pentru mine să ştiu dacă trecutul însuşi a existat… dacă am fost cu adevărat iubită. toată truda. Goga. Unirea principatelor) Într-o pădure deasă. Rugăciune) Orice om cuminte strînge bani albi pentru zile negre. Cînd citim în vechea carte a istoriei străbune Virtuţi mari. în fiecare zi şi în fiecare noapte se întîmplă ceva nou. Mierla şi bufniţa) 436 . avea fiecare lumînarea sa. aceasta este dreptatea însăşi. Slavici. toţi au turbat. (Camil Petrescu. Atîtor doruri fără leacu.Ascultă. (Camil Petrescu. (I. Lada) De-o bucată de vreme. (M. Alexandrescu.Adjective de întărire: Am socotit totdeauna că dreptatea e absolută. Oameni din lună) . Jocul ielelor) . (O. ilustre fapte ale naţiei române.

(C. Hogaş. La Cozia) Atributul genitival poate fi precedat sau nu de articolul posesiv al / a / ai / ale sau de articolul hotărât lui: O carte a colegei mele. Atributul substantival După mijloacele de exprimare. a. categoria atributului substantival în dativ este învechită. „forme născânde” etc. b) atributul substantival în dativ. Pe drumuri de munte) Ş-ale valurilor mîndre generaţii spumegate (Gr. Gramatica azi. Alexandrescu. un coleg al lui Mircea. Pe drumuri de munte) Notă: Gerunziile acordate sunt folosite în limba literară contemporană în unele îmbinări: „ordine crescândă / descrescândă”. ale) cui? şi poate sta după sau înaintea substantivului determinat. „femeie suferindă”. El poate sta imediat după substantivul determinat sau poate fi despărţit de acesta prin alte atribute: miresmele florilor. „rană sângerândă”. a) Atributul substantival în genitiv (atributul genitival) răspunde la întrebările (al. miresme 230 apud Al. Graur. d) atributul substantival apoziţional (apoziţia). Hogaş. Umbra lui Mircea. atributul substantival este de mai multe feluri: a) atributul substantival în genitiv (numit şi atribut genitival). c) atributul substantival prepoziţional. „buze sângerânde”. Dintre acestea. Forma feminină este astăzi învechită şi nu o mai folosim decât în anumite formule fixe. Puterile adîncului se treziră de pretutindeni (C. Locul obişnuit al atributului substantival genitival este după substantivul determinat. „mâini tremurânde”. ai. „inimi fremătânde”. 186 437 . B. cartea lui Tudor. ca „ordine descrescândă”230.e) Atributul adjectival exprimat printr-un verb la gerunziu cu valoare adjectivală Dimineaţa era măreaţă. „ruini fumegânde”. p. neguri fumegînde pluteau în văzduhul adînc al văilor.

în al treilea exemplu. fecior lui Gavriliţă vornicul. ale clopotului…şi parcă se deschid pagini măreţe în inima mea şi în vreme. (I. Roxelana) În poiana tăinuită unde zbor luciri de lună Floarea oaspeţilor luncii în grăbire se adună. Alecsandri. Concertul în luncă) Veneam din regiunile fericite ale frumoasei noastre văi. (M. era partea cea mai primejdioasă a drumului. solemne. (G. prietenul bun şi nepreţuit al lui Mircea. Sadoveanu. generaţii spumegate. Neculce. în general. Pe drumuri de munte) Observăm că. Umbra lui Mircea. atributele frumoasei şi noastre s-au intercalat între articolul posesiv ale şi atributul genitival văi. (M. Alexandrescu. Lupul. (E. grade de rudenie sau atribuţii sociale. Clopote în amurg) În trecătoarea aceea printre ape şi prin lunca nestatornică a rîului.ale florilor. b) Atributul substantival în dativ are un caracter arhaic. în operele literare. Ş-ale valurilor mîndre. Cronica) 438 . Fraţii Jderi) Substantivul cu funcţia de atribut genitival poate fi determinat la rândul lui de unul sau mai multe atribute genitivale. Camilar. Uneori. Hogaş. adjectivale sau de alt tip: Un pîlc de cavaleri cu zale şi coif au trecut în pas domol către acea tabără a coconului împărăţiei. şi alţii… au alergat la Constantin-vodă. Avem deci un atribut genitival ale văi(i) şi două atribute adjectivale care determină substantivul la genitiv. Acest fel de atribut determină un substantiv nearticulat care denumeşte. Sadoveanu. (Gr. folosit mai rar astăzi. şi mai ales în poezie. aceste miresme îmbătătoare ale florilor. (C. atributul genitival apare înaintea substantivului determinat. La Cozia) Stau în amurg şi ascult dangătele rare.

Călimara) După aceea. şi s-au pustiit prin locuri ferite. (Şt. fiind o vreme frumoasă. Rebreanu. Judeţ al sărmanilor) Vii să-mi baţi iar la fereastră. ştiinţific şi administrativ se întâlnesc cu o oarecare frecvenţă şi unele formulări moderne.Preot deşteptării noastre. (G. Topârceanu. de exemplu: Conferirea de medalii / premii unor sportivi231.substantiv precedat de locuţiune prepoziţională Trăsura cea fină şi amară dimprejurul gurei lui. c) Atributul substantival prepoziţional se exprimă prin: . Popescu. Sintaxa limbii române. cu soare de primăvară. Iţic Ştrul dezertor) d) Atributul substantival apoziţional reprezintă atributul pus în cazul nominativ. Atribuirea de valori unor variabile. cu capul în pămînt. Sadoveanu. p. Eminescu.substantiv precedat de un adverb de comparaţie cu valoare de prepoziţie: Porni singur pe calea pe care au venit amîndoi. O. 87 439 . Iosif. (L. (M. 231 Apud Florin D. care stabileşte un raport de echivalenţă. se adînci vădit. frumoasă doamnă. ieşind din sat. o călimară de argint. (M. au încălecat iar. Şi zăpada de pe coastă Fuge ca argintul viu. Tînăr soare auriu. Sărmanul Dionis) . Epigonii) Notă: În stilul publicistic. cu termenul la care se referă. Ea poate determina un substantiv sau un pronume. (M. cu inima ca plumbul. Apoziţia este exprimată printr-un substantiv. Mi-ai dăruit. Cîntec de primăvară) . semnelor vremii profet. Eminescu.substantiv precedat de prepoziţie.

Fratele său Alexandru îl însoţea. un pronume sau o locuţiune pronominală de persoana a II-a (tu.. Creangă. Baltagul) Apoziţia poate fi: simplă – când este exprimată printr-un substantiv sau adjectiv cu valoare substantivală în cazul nominativ sau în cazul regentului: Cel mai mare de ani. Oltule.file din poveste) Uneori. dumneavoastră. Discurs la înscăunarea lui Al. Doamna Chiajna) Tu. apoziţia este precedată de un adverb explicativ – adică sau anume: Sora mea. socru-mare. dumneata. Kogălniceanu. Pătru. Pseudo-kineghetikos) . (Al.Descălecai la flăcăraia trosnitoare a brazilor şi domnul Sterie.Apoi dar mai rămîi sănătoasă. mîndrul soare şi pe nună. Că-mi iau geamantanul şi plec! (G.) Rămîi sănătoasă. cucoană. domnule subprefect. mîndra lună. ca domn. (Al. (M. Eminescu. Călin (file din poveste)) Socru roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare. veţi face cum veţi crede căi mai bine. (M.Dumneavoastră. Apoziţia poate fi exprimată şi prin substantiv în cazul vocativ (singur sau urmat de determinări). mătuşă Mărioară. Odobescu. rezemat în jilţ cu spată. Amintiri din copilărie) . anume Liliana. Eminescu. să ne răzbuni! (O.… înainta cu greu sprijinindu-se într-o cîrjă. El pe capu-i poartă mitră şi-i cu barba pieptănată. adică Liliana. sora mea. (M. fii blînd. Domnia ta etc. voi. Balada chiriaşului grăbit) . Măria ta. numai să-mi daţi voie să-mi îngrop omul. Goga. ne ieşi înainte cu plin. (M. când vocativul determină un substantiv la vocativ.. Odobescu. Oltul) 440 . Sadoveanu. Topârceanu. Călin . fii bun. (I. tu. Ioan Cuza) Iată craiul. arendaşul.

(M. crîşmarul de la Mircu. se consideră ca un tot. (C. ca o unitate sintactică – apoziţie dezvoltată. Pe drumuri de munte) Copilul. Stînd de strajă noaptea-n ploaie. de altă dată.dezvoltată – când este exprimată printr-un grup de cuvinte (un substantiv urmat de un atribut sau chiar de una sau mai multe propoziţii atributive): Dar iată-l! E vodă. era voinic şi rumăn şi creştea ca din apă. Rebreanu. Gorila) Acest cîntec îl făcui Eu. Priceputul şi păţitul. Sadoveanu. Note: 1. Iar Codreanul. Hogaş. se deosebea mult de Sura lui Avrum din Şeştină. (L. Termenii care intră în alcătuirea ei sunt însă analizabili. tatăl logodnicei şi amfitrionul. răsărea ca de obicei pe jumătate de sub tejghea. un român. Semnul Domnului zărea. (G. Pe drumuri de munte) Constantin Rotaru. Apoziţia simplă poate fi izolată de regentul ei şi atunci se desparte de acesta prin virgulă: Crîşmarul. Alexandru. Semn călăului făcea. (Poezie populară. priceputul. Răzbunarea lui Nour) 2. Şi din gură-aşa grăia. ghiaurul Mihai! Aleargă năvală nebună Împrăştie singur pe cîţi îi adună. întreaga combinare de cuvinte. se scuză cu un surîs jenat şi totuşi galant. Coşbuc.Domnul că se speria. (G. Hogaş. Coşbuc. căprarul Păvăloae. care formează o apoziţie dezvoltată. Paşa Hassan) Sînt dator să însămn în treacăt că Zamfira lui Ilie Filipoiu. Cîntecul redutei) În analiza sintactică a propoziţiei. Colecţia Alecsandri) . (C. Apoziţia dezvoltată se desparte prin virgulă de regent sau se izolează prin virgule de restul propoziţiei sau al frazei: 441 .

s-au ajuns în cuvinte şi au logodit pre coconi. dezvoltată) poate fi introdusă şi prin adverbele adică. Apoziţia (simplă. p. Semnul [:] este folosit uneori şi înaintea unei singure apoziţii (simple sau dezvoltate). Românii supt Mihai-Voievod Viteazul) 3. Istoriile domnilor Ţării Româneşti) 4. (V. când termenul la care se referă apoziţiile coordonate este un pronume negativ. Vasile şi Andrei. Evocări) În propoziţiile negative. (M. Eftimiu. avînd un cocon anume Ştefan şi Duca vodă din Moldova avînd o cocoană anume Catrina. Slavici. Nu se simţise nimeni şi nu se ivise nimeni: nici păgîni. Masa umbrelor) Fraţi… am avut trei: Dimitrie. şi Huţule. Întru aceste vremi. ceea ce arată intenţia autorului de a pune în evidenţă pe cel denumit prin substantivul respectiv232. Budulea Taichii) Un ţigan.„Huţule. dragul maichii” tocmai aşa să scrii…(I. anume. Şi iată că la intrarea peşterii se ivi o fiinţă măreaţă: omul. dragul taichii. 509 idem 233 442 . Bălcescu. Radu vodă. (N. Zile şi necazuri din Zavera) C. Vulpea păcălită) Au venit odată… doi colaboratori intermitenţi ai Vieţii Româneşti: Ion Marin Sadoveanu şi Tudor Vianu. Sadoveanu. (Radu Popescu. Galaction. (I. veni cu o sabie şi tăie capul lui Alexandru Kendi. Atributul pronominal 232 apud Ştefania Popescu. (G. gîdele obişnuit al locului. apoziţiile sunt legate prin conjuncţia nici233. Gramatica practică a limbii române. Teodoreanu. nici de-ai noştri.

(V. Balada munţilor) Înaintăm mai bine de o jumătate de ceas în uriaşa hrubă. (G. El nu se mai întrebuinţează decât în poezie. Vlahuţă. Atras în calea-mi lungă de-un tainic viitor. Despot vodă) Nu vezi că gura-mi arsă e de sete. Întîia iubire) O să vie o zi… cînd o să fiţi în locul meu. Sadoveanu. ale cărei bolţi răsună fioros de paşii şi de glasurile noastre. Preda. (I. Comoara) Şi ea arde de dragostea dumitale. Iar în ochii ei albaştri Toate basmele s-adună. dar nu nevinovat. neputînd s-auză plînsu-şi. Topârceanu. Alecsandri. Ea nici poate să-nţeleagă… C-acel demon plînge. Eminescu. Romînia pitorească) Destul că el nu punea nici un preţ pe averea altora. de politeţe. demonstrative. posesive. şi voi depune mărturie împotriva dumneavoastră. (M. şi atunci mai mult la singular. relative. Cel mai iubit dintre pămînteni) Ea se uită… păru-i galben. Crăiasa din poveşti) b) atributul pronominal în dativ este cunoscut şi sub numele de dativ posesiv şi se exprimă prin forma neaccentuată de dativ a pronumelui personal sau reflexiv.Pronumele ca substitut al substantivului are aceleaşi posibilităţi de exprimare ca şi atributul substantival. Eu sînt în voia soartei un veşnic călător. Slavici. (M. (M. (Al. Faţa ei lucesc în lună. Toamna cu-a-ei albă frunte Şi cu galbenii conduri. Eminescu. Scrisoarea IV) Atributul pronominal în dativ este astăzi pe cale de dispariţie. rîde. Atributul pronominal este de patru feluri: a) atributul pronominal în genitiv (genitival) poate fi exprimat prin pronume care au formă pentru cazul genitiv: personale (la persoana a III-a). 443 . (M. nehotărâte şi negative.

(I. numai dumnealui. numai dumnealui nu-i place! Toţi. Eminescu. pronumele îmi. Ion) 444 . Caragiale. spre. mie şi dumneavoastră. Dansul cu tine mă face să plutesc. L. pentru. îşi fluieră neastîmpărul. Scrisoarea III) Apariţia lui în proză este rară şi arhaizantă: Şi cînd el sfîrşeşte. demonstrativ.Unul din noi trebuie să părăsească sala. presupunând construcţia paralelă „Planific excursia mea”. toată nedumerirea s-a şters din minte-mi (Alecu Russo. de lângă) Domnul Vasiliu a şuierat cu fălcile încleştate: . Fraţii Jderi) . şi dumneavoastră. o mierlă. cu substantivul articulat hotărât. nehotărât. Eminescu.adverb de comparaţie cu valoare de prepoziţie (ca): Cred. reflexiv. negativ precedat de: . Nici acuma nu mi-ai mărturisit dacă maica lui a fost moldoveancă de-a noastră ori tătăroaică. Sadoveanu. ca şi odinioară.locuţiune prepoziţională (faţă de): Părerea mea faţă de celălalt este bună. între crengi. (Cezar Petrescu. pronumele îmi îndeplineşte funcţia de complement indirect.prepoziţie (dintre. (M. Poezia poporală) Notă: În exemplul „Îmi planific o excursie”. procopsitul! e mai cu moţ. alta. Sadoveanu. Iubind în taină) Şi de crunta-mi vitejie tu te aperi c-un toiag? (M. Anii de ucenicie) Desenul de la tine m-a binedispus. suntem nişte proşti. Scrisorile unui răzeş) Tuturor… la tot norodul.Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi? (M. de la. (M. dar în exemplul „Îmi planific excursia”. sus. c) atributul pronominal prepoziţional se exprimă prin pronume personal. şi eu. are funcţia de atribut. . Sadoveanu. nană Chiră. (M. că puţine jupînese pot să se laude c-un obraz ca al meu. ne place cîntecul…. relativ. având o valoare de precizare şi e folosită rar Şi astăzi. de. Fraţii Jderi) d) apoziţia pronominală are un caracter expresiv.

(G. Atributul verbal Este exprimat prin verbe la moduri nepersonale: a) prin verb la infinitiv: Mă simţii nenorocit că nu am prilejul de a pofti la masa mea pe un nevoiaş. abia. Steaua fără nume) Orice încercare de-a o răpi a fost deşartă. (M. D.Marinescu şi Ionescu. precedat de prepoziţiile (de. aţi luat examenul. În munţii Neamţului) Şi atunci parcă simt toată umilinţa. Alexandru Lăpuşneanu) Haina-i măturînd pămîntul Şi-o tîrăşte-abia. (V. FătFrumos din lacrimă) b) verb la gerunziu (neacordat): Doamne. toată dizgraţia de a locui pe o biată planetă mizerabilă. La tabără de ieşit. Alecsandi. Carte mare de pornit. Iarna pe uliţă) c) prin verb la supin. Atributul adverbial Atributul adverbial se exprimă printr-un adverb sau printr-o locuţiune adverbială cu sau fără prepoziţie. Hogaş. (Mihail Sebastian. pentru): Să-mi fac cerc astă rugină. (C. Negruzzi. Eminescu. nişte boieri sosind acum cer voie să se înfăţişeze la măria-ta. pe lîngă care marile stele trec fără s-o vadă. adică voi. Şi să-mi fac bani de iernat. Cîntec haiducesc) Iată-l lui. zise un aprod apropriindu-se. (C. Coşbuc. că i-au sosit. Colecţia Alecsandri) E.Sadoveanu. (Poezie populară. Nicoară Potcoavă) 445 . astfel: a) adverb şi locuţiune adverbiala fără prepoziţie: Şi cum a venit în ţară n-a avut stare pe loc nici cu stăpînirea dinlăuntru a boierilor. (M.

apare totdeauna după substantivul determinat şi primeşte în urma lui semnul exclamării (care nu are valoare de punct. colo. virgulă. (M. Brătescu-Voineşti. Stăpînea odată…) M-au trezit glasurile scutarilor din fundul depărtat al pădurii: „hăă-ăp!… hăă-ăp!… ăp…” (I. Este menţionat mai rar în lucrări de specialitate. O zi ca altele) Ofta şi se tînguia încet împotriva unor ţînci din ziua de azi.Sadoveanu. Taină) În ceasurile dintîi se-ncruntă în vis. Doamna Catalina) Atributul exprimat prin interjecţia halal poate să aibă un sens apreciativ: „Halal oameni! n-am ce zice. (M. Scrisorile lui Mişu Gerescu) …rumînii rămîn drepţi. aceleaşi două note lungi şi tremurate. şi 446 . (I.Atributul adverbial exprimat prin adverbe de mod se întrebuinţează fără prepoziţie: Prin frunze aiurează şoptirile-i alene. Delavrancea. Fraţii Jderi) F. primitori. Nicoară Potcoavă) Se aşezară pe prispa de dindărăt în bătaia soarelui. ici. Brătescu-Voineşti. deschişi…” . nici cu stăpînirea din afară a ismailitenilor. auzim strigăte: „Ura! Trăiască!”… Şi numai iată că s-apropie de noi. cu securea pe umăr şi întru tîrziu. Sadoveanu. dă ordin… şi scapă năduşit cîte un geamăt „uiu-iuuuu”! apoi doarme dus… (B. Sadoveanu. Atributul interjecţional se exprimă prin interjecţii şi onomatopee şi este apropiat de atributul adjectival: …nu se auzea decît cîntecul greierilor: fiiiir-fiiiir. Al. călare pe un cal mic de munte. fiiiir-fiiiir. Atributul interjecţional determină un substantiv şi se exprimă de obicei prin interjecţii care imită sunete sau zgomote ori redau diferite strigăte. Şt. pretutindeni…(I. Al. (M. doamna Catalina.Eminescu. Strigoii) b) adverb şi locuţiune adverbială precedate de prepoziţie: Şi cum a venit în ţară n-a avut stare pe loc nici cu stăpînirea dinlăuntru a boierilor. marcând doar intonaţia şi din această cauză scrierea se continuă cu literă mică). (M. Agârbiceanu.

Gramatica limbii române explicată. Editura Echinocţiu. Sintaxa limbii române. Editura Junimea. Sintaxa limbii române. Gramatică. Editura Albatros. Editura Academiei. Bibliografie Bejan Dumitru. Editura Didactică şi Pedagogică. Theodor Hristea. Editura Junimea. Iaşi. Gramatica azi. Editura Fundaţiei România de Mâine. Ediţia a III-a revăzută şi din nou îmbogăţită. Bucureşti. Cluj-Napoca. Flora Şuteu.depreciativ: „Halal oameni! Te-au lăsat la nevoie”234. Editura Didactică şi Pedagogică. 1983 Popescu Florin. Coteanu Ion. Limba română (Sintaxa). Gheorghe Bulgăre. Bucureşti. Ediţia a II-a revizuită şi completată. Cluj-Napoca. Sintaxa limbii române – Curs practic. Rodica Bogza-Irimie. Editura Fundaţiei România de Mâine. compoziţie. Editura Ştiinţifică. Bucureşti. Editura Dacia. Sintaxa limbii române. Gramatica normativă. Cu o culegere de exerciţii. Sinteze de limba română. Bucureşti. 1982 Graur Alexandru. Bucureşti. 1995. Georgeta Ciompec. Editura Didactică şi Pedagogică. 1984 Irimia Dumitru. stilitică. 1982 Coteanu Ion. 2003 Popescu Ştefania. Iaşi. 197 apud Florin D. Bucureşti. 1997 Diaconescu Ion. 1995 Dimitriu Corneliu. Gramatica limbii române. 1980 Popescu Florin. 1992 Şerban Vasile. Editura Enciclopedică. autori: Mioara Avram. Compendiu. Bucureşti. Gramatica de bază a limbii române. p. Bucureşti. Sintaxa limbii române.. Sintaxa. 1973 Graur Alexandru. 1970 234 235 apud Vasile Şerban. Tendinţe actuale ale limbii române. Popescu . p. Bucureşti. Structura gramaticală a limbii române. 89 447 . Sintaxa. Bucureşti. 1968 Gruiţă G. Editura Albatros. 1994 Hristea Theodor (coordonator). Se observă că interjecţia halal este amplasată înaintea substantivului după care se pune semnul exclamării235. Gramatica practică a limbii române. Ion Diaconescu. Grigore Brâncuşi.

Însuşirea corectă a limbii române de către elevi devine condiţia de bază în vederea realizării obiectivului fundamental al învăţământului de cultură generală . ştiut fiind adevărul că ideile se prefigurează şi persistă în mintea omului pe baza cuvintelor.” Limba română asigură dobândirea cunostinţelor din sfera tuturor celorlalte obiecte de învăţământ. Alternative schoolbooks approach this theoretical concept complies with the requirements of today students. contribuie la dezvoltarea laturilor conştiinţei lor ( spirit de observaţie. comparative analysis. cu bucuriile şi tristeţile trăite din plin într-un spatiu geopolitic destul de vitreg. cum atât de inspirat spune poetul: ”Limba noastră-i o comoară/În adâncuri înfundată. Studierea limbii române în şcoală prezintă o importanţă inestimabilă. imaginatie. cu modul lui particular de a înţelege existenţa. bine cunoscută de către elevi. because not stimulates creativity. capacitate creatoare./Pe moşie revarsată.O altă viziune asupra manualelor alternative în predarea propoziţiei predicative Prof. propoziţiilor şi frazelor.!/Limba noastră-s vechi izvoare./Povestiri din alte vremuri!/Şi cetindu-le-nşirate. momentele istorice cruciale prin care i-a fost dat să treacă. pentru că este expresia milenară a acestui popor. Anca Raluca TEODORESCU Şcoala “Mihai Viteazul”./Te-nfiori adânc şi tremuri. Limba română. thinking and self-competition. a gândirii elevilor.formarea omului în perspectiva integrării lui rapide în societate. Târgovişte Abstract The article presents in terms of comparative / critical teaching predicate structures in contemporary Romanian language. predicate. etc. Key words: alternative schoolbooks. Procesul studierii limbii române în şcoală este parte integranta a acţiunii./Un şirag de piatră rară.) şi la cultivarea disponibilităţii de a colabora cu 448 .

ritmul diferit de asimilare. grele sau foarte grele. manualul de la editura Humanitas Educaţional. ni s-a părut că nu era acasă. are drept consecinţă directă perfeţionarea capacităţii de exprimare. de asemenea. la sfârşitul săptămânii. în mod logic. pe care pesemne că îl uitase . la nuantarea exprimării lor (orale sau scrise). într-o mare măsura. N-o văzusem de mult şi. Exemplu: “ Bunica stă într-o casă care. Astfel.semenii. Nu urmăreşte axa dificultate redusă-performanţă. Când am deschis portiţa. imperativ categoric al dezvoltării vieţii moderne. adică nu confirmă experinţele de învăţare anterioare. Printre lucruri am descoperit un album de familie. Hai să coborâm şi o să vă istorisesc viaţa fiecăruia. ce nu trezeşte niciun interes informativ elevilor. prin crearea obişnuinţei de a respecta regulile acordului şi ale regimului diverselor cuvinte.Ar fi vrut să deretice singură. are o grădiniţă ale cărei flori au fost pălite de bruma toamnei. prin evitarea anacoluturilor. limba română contribuie. neatrăgându-le atenţia sau curiozitatea. Exemplu: 449 . prin cunoşterea posibilităţilor topicii ( ordinea cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază ) şi a măsurii în care ea poate contribui la clarificarea comunicării. ne-am gândit să lăsăm baltă toate treburile şi să o vizităm. Nu uita pe nimeni!Ei sunt familia noastră. fotografii vechi. în faţă. Sofia Dobra şi Florentina Sâmihăian. de a întreţine relatii interumane eficiente pe diverse planuri de activitate. consider că este absolut necesar ca elevii să-şi însuşescă noţiunile de sintaxă pentru că înţelegerea modului de funcţionare a limbii. De bună seamă că am ajutato. neavând exerciţii cu dificultate progresivă: cerinţe accesibile. cărţi. În manualul.” Cerinţele propuse de manual nu respectă criteriul de flexibilitate. pe care le evidenţiază studiul acesteia. Exprimarea corecta se realizează. la cultivarea sensibilitatii elevilor. dar am găsit-o în pod printre mobile stricate. reviste. Înţelegerea regulilor de organizare a enunţului în jurul PREDICATULUI în propoziţie şi al propoziţiilor în frază duce. Prin virtuţiile ei deosebit de expresive. la concluzia că aceste elemente nu trebuie să lipsească din exprimarea proprie. I-am spus că am dori să ştim cine sunt rudele din fotogrfie. pe care îl folosesc la clasă. rochii demodate. autori -Alexandru Crişan. există un fragment propus ca text suport pentru verificarea cunostinţelor anterior dobândite. ceea ce constituie o primă condiţie a corectitudinii ei. a mecanismului general şi a procedeelor speciale de formulare a oricărui gând sau mesaj.

cu autorul Marin Iancu abordarea informaţiilor este puţin diferită. neavând un text suport şi cerinţele bazate pe acesta. Arătaţi ce valori sintactice are verbul “ a fi “ în textul dat. ci numai câteva fragmente extrase din operele unor scriitori celebri: “ Te întreabă şi socoate Ce e rău şi ce e bun. Manualul de la editura All de autoarea Andra Vasilescu nu respectă.”(G. Formulează reguli de topică şi punctuaţie privind predicatul.” (M. Analizează părţile de vorbire prin care se exprimă predicatele găsite.”( G. Reciteşte textele de la ex. 5 predicate. Nu se realizează reactualizarea informaţiilor pe baza unui text suport. este prezentată informaţia ştiinţifică foarte bine structurată. Creangă) “Nu voi face apel la părinţii denaturaţi.2. ţustiu! la spatele lui Zaharia. prin ce se exprimă predicatul.Identifică predicatele din textul de mai sus şi indică felul lor. ce sunt schematice şi putin numeroase şi nu asigură o însuşire temeinică de cunoştinţe.”(I. Reactualizarea cunostinţelor anterior dobândite se face la sfârşitul acestei prezentări de informaţii.Călinescu) “ Eu zvârr! chibriturile din mână. schematic şi pe coloane. în ceea ce priveşte captarea atenţiei.. Exerciţiile lipsind cu desăvârşire. Copiază. În manualul editurii Corint. în caiet.Creangă) “ Poate că te aşteaptă tatăl tău. Eminescu) “ El era mâhnit pentru pierderea lui Chirică. Singurele exerciţii. începând cu expunerea informaţiilor despre predicat şi propoziţia predicativă. Itemii formulaţi abordează toate problemele impuse de acesta: respectă experienţele de învăţare anterioare. respectând doar aici criteriul flexibilităţii.”( I.Călinescu) Apoi. care apar. sunt cele de consolidare a informaţiilor. ritmul diferit de asimilare cu dificultate progresivă. niciun criteriu. Exemplu: Extrage într-un tabel predicatele. nicio cerinţă. de la pagina 68. Alege din text şi analizează. bazându-se pe metoda expunerii făcutăde către cadrul didactic. 450 . la alegere. Învăţarea nu se face prin descoperire. având cerinţe foarte diverse. Nu apare niciun text suport.

În toate cele trei manuale, problematica transformării numelui predicativ în propoziţie predicativă nu este, explicit, prezentată. Edificarea, cu privire la acest concept, nu se poate face pe baza manualului, revenind sarcina cadrului didactic de a-şi lămuri elevii. EXPANSIUNEA Expansiunea - constă în transformarea unei părţi de propoziţie în propoziţie subordonată corespunzătoare ( S SB, n.p. PR, A AT, C.d. CD, ... ). Mod de lucru: -introducerea unui element de relaţie subordonator; -introducerea unui predicat sau verb copulativ; -păstrarea întelesului: vb.cop. n.p. PP PR neschimbat. El a rămas / cum l-am ştiut. / El a rămas ( Expansiunea = dezvoltarea, extensia,... ) CONTRAGEREA Contragerea - constă în transformarea unei propoziţii subordonate în parte de propoziţie corespunzătoare ( SB S, PR n.p., AT A, CD C.d., ... ). Mod de lucru: -eliminarea elementului de relaţie subordonator; -eliminarea predicatului / verbului copulativ; -păstrarea înţelesului: PP PR NP Tata a ajuns/ ce şi-a dorit./ Tata a ajuns director ( Contragerea = restrângerea, ... ) Se mai impune precizarea faptului că subiectele oferite de ministerul educaţiei solicită informaţii solide referitoare la acestă problemă. Exemplu: 1. Faceţi expansiunea cuvântului subliniat şi precizaţi ce modificări s-au produs. 2.Contrageţi propoziţia subliniată şi precizaţi modificările produse 3. Identificaţi numele predicativ din text şi realizaţi expansiunea lui. 4. Găsiţi o propoziţie predicativă şi contrageţi-o. Manualul Humanitas este şi la acest capitol deficitar în ceea ce priveşte demersul didactic. Începe cu două exerciţii care nu sunt evidente pentru înţelegerea conţinutului ştiinţific. Exemplu: Indicaţi predicatul din propoziţia de mai jos: „Ea ajunsese o actriţă celebră”. Arătaţi în ce s-a transformat propoziţia de la exerciţiul 1 în enunţul următor: „Ea ajunsese să fie o actriţă celebră”.

451

Apoi este prezentată teoria legată de acestă noţiune. De abia aici, este menţionat termenul de expansiune, dar nu şi cel de contragere, ceea ce face ca elevul să nu fie lămurit cu aceste transformări. Manualul Corint este prezentat în aceeaşi manieră, utilizându-se metoda învăţării prin descoperire. Sunt prezentate, mai întâi câteva fragmente din operele unor scriitori celebrii. Exemplu: „Dacă a lucrat atât de mult însemnă că a avut voinţă” – Marin Preda „Din partea tatei puteam să rămân cum era mai bine” – Ion Creangă „Nu-mi pasă de rămâne cum e şi cum a fost” – Al. Macedonski „Otilia părea că ştie multe” – George Călinescu Urmează prezentarea noţiunilor teoretice, bine structurate: definitia propoziţiei predicative, termeni regenţi, elemente introductive, analize de frază, elemente corelative, topica şi punctuaţia. După fiecare noţiune în parte sunt propuse exerciţii de consolidare respectându-se criteriul validităţii – coerenţă internă (prezentarea teoriei, explicaţiile, activităţile practice, exerciţiile şi modalităţile de evaluare); conţinuturile, activităţile de învăţare respectă programa; - prezintă informaţii corecte; - exerciţiile şi activităţile pot fi efectuate cu succes de elevi, gradul lor de dificultate corespunde nivelului intelectual. De asemenea, se respectă criteriul flexibilităţii, experienţele de învăţare anterioare, ritmul diferit de asimilare fiind gradat de la uşor spre performanţă. Manualul All începe direct noţiunea teoretică legată de predicat şi propoziţie predicativă, neoferind text suport pentru captarea atenţiei sau învăţarea prin descoperire. Se prezintă numai metoda tradiţională, a expunerii de către profesor care este fadă, plictisitoare şi ineficientă. Dar, totuşi, în ceea ce priveşte caracterul aplicativ este bine structurată, atractivă, cu imagini, chenare, exerciţii diverse şi scheme. Se ating criteriile de atractivitate, flexibilitate, caracter deschis, participare, relevanţă, transparenţă şi validitate: atractivitate - ilustraţii plăcute, uşor de folosit, construieşte un dialog cu elevul, stimulează curiozitatea, încurajează progresul elevilor; flexibilitate - respectă experienţele de învăţare anterioare, ritmul diferit de asimilare; caracter deschis - încurajează trecerea de la activităţi controlate la activităţi libere, este construit pe baza cunoştinţelor anterioare, îl învaţă pe elev cum să înveţe;relevanţă- corespunde diferenţelor dintre elevi, respectă programa;

452

transparenţă - claritatea obictivelor învăţării, claritatea formulării rezultatelor pe care trebuie să le obţină elevul, claritatea prezentării; validitatea - coerenţă internă, conţinuturile, activităţile de învăţare respectă programa, prezintă informaţii corecte, exerciţiile pot fi efectuate de elevi, gradul lor de dificultate corespunde nivelului. Înţelegerea regulilor de organizare a enunţului în jurul predicatului în propoziţie şi al propoziţiilor în frază duce, în mod logic, la concluzia că aceste elemente nu trebuie să lipsească din exprimarea proprie, ceea ce constituie o primă condiţie a corectitudinii ei. Exprimarea corectă se realizează, de asemenea, prin crearea obişnuinţei de a respecta regulile acordului şi ale regimului diverselor cuvinte, prin cunoşterea posibilităţiilor topicii ( ordinea cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază ) şi a măsurii în care ea poate contribui la clarificarea comunicării, prin evitarea anacoluturilor. Evident, pentru toate acestea, este necesar să se asigure o permanentă raportare a cunoştinţelor teoretice de sintaxă la sfera lor de aplicare şi să se creeze deprinderea de a medita asupra limbii, de a veghea asupra propriei exprimări. Efectele nu vor întârzia să se facă simţite, întrucât sintaxa ilustrează prin excelenţă adevărul afirmaţiei lui Eminescu conform căreia” limba şi legile ei dezvoltă cugetarea”. Bibliografie: GUŢU ROMALO, Valeria., 1973, Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, Bucureşti, p. 124- 145. PARFENE, Constantin, 1999, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală, Iaşi, Ed. Polirom IRIMIA, Dumitru, 1997, Gramatica limbii române, Iaşi, Ed. Polirom HRISTEA, THEODOR, Structura sintactică a poeziei „Şi dacă", în LR XXIV (1975) nr. 5, p. 475-482. POPESCU, RODICA, Observaţii asupra predicatului nominal şi propoziţiei predicative in limba română, în AUT VII (1969), p. 91-103.

453

Conversiunea părţilor de vorbire Prof. Maria GRECU Grupul Şcolar Agricol Costeşti, Argeş Abstract: An evolved language implies the existence of a rich vocabulary. If the vocabulary is rich, the possibilities of language to express semantic nuances are great. Key words: vocabulary, internal means, external means, conversion, parts of speech. Cu toate că în privinţa predării problemelor referitoare la formarea cuvintelor în limba română au fost înregistrate progrese în ultimii ani, totuşi nu se acordă atenţia cuvenită studiului lexicului, al formării cuvintelor mai ales, supraevaluându-se încă gramatica descriptivă şi analiza gramaticală formală.236 Trebuie reţinute motivele ce fundamentează studierea aprofundată a lexicului şi a procedeelor de formare a cuvintelor237: bogăţia unei limbi este dată de bogăţia şi varietatea vocabularului ei; schimbările din societate, progresele ştiinţei şi tehnicii contemporane se reflectă în lexic, compartimentul cel mai deschis influenţelor din afară (A. Meillet: ,,orice vocabular exprimă, de fapt, o civilizaţie”; G. Matoré: ,,vocabularul este expresia societăţii”, factorii extralingvistici justificând definirea lexicologiei ca o ,,disciplină sociologică”)238; lexicul defineşte, deosebeşte şi caracterizează variantele diferite ale limbii şi stilurile funcţionale ale limbii literare (ştiinţific, administrativ, publicistic şi artistic); însuşirea vocabularului se realizează mai dificil decât însuşirea regulilor gramaticale; studiul lexicului şi al formării cuvintelor, prin mecanismele lor complicate, evidenţiază atât procesul de îmbogăţire a lexicului, cât şi procedeele utilizate pentru sistematizarea vocabularului şi a limbii generalmente; prin analiza elementelor formative ale cuvintelor (prefixe, sufixe, elemente de

236 237

Mocanu, Bănică 1999: 3. Cf. Hristea 1984: 7-8. 238 Ap. Idem 1998: 3-17.

454

compunere savantă, calcuri lingvistice), este cultivat interesul vorbitorilor pentru explicaţia etimologică239, ceea ce contribuie la însuşirea logică a terminologiei ştiinţifice şi tehnice, la precizarea şi unificarea acestei terminologii, la evidenţierea procesului de reromanizare a limbii române contemporane, în paralel cu situaţia similară din limbile europene de mare circulaţie, şi la ridicarea gradului de instrucţie pentru publicul larg. Ţinând cont de faptul că lexicul românesc cuprinde foarte multe cuvinte, s-ar putea zice că limba română este evoluată datorită împrumuturilor neologice de origine latino-romanică, engleză şi germană. Limba română a câştigat astăzi prestigiul unei limbi europene de cultură şi de civilizaţie, care este capabilă să exprime orice idee, începând cu cele mai abstracte idei filozofice şi terminând cu ultimele cuceriri în domeniul tehnicii şi al ştiinţei.240 Necesităţile de îmbogăţire a vocabularului oricărei limbi cu termeni noi sunt satisfăcute prin împrumuturi din alte limbi (calea externă), prin creaţii proprii (calea internă) şi prin calcuri lingvistice (procedeu mixt, adică extern şi intern în acelaşi timp), la care se adaugă valorificarea lexicului din variantele funcţionale şi stilistice ale limbii comune. Graţie acestor modalităţi, româna a evoluat în cursul istoriei sale şi a dobândit prestigiul unei limbi europene de cultură şi civilizaţie.241 Importanţa formării cuvintelor a fost de multe ori subliniată în lingvistica românească, arătându-se că ,,aceasta reprezintă unul dintre capitolele cele mai importante ale unei limbi, deoarece aici se poate vedea mecanismul însuşi al creaţiei lexicale sau felul în care procedează o limbă pentru a-şi crea elemente noi, dotate cu sensuri noi”242. Vocabularul limbii române se îmbogăţeşte prin două modalităţi: prin mijloace interne şi prin mijloace externe243. Mijloacele interne de formare a cuvintelor au în vedere folosirea materialului existent în limbă, pe baza etimologiei interne. Ele sunt: derivarea, compunerea, conversiunea (schimbarea valorii gramaticale), frazeologia şi contextualitatea. Mijloacele externe se referă la împrumuturile din limbile de circulaţie internaţională şi la calcul lingvistic. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea părţilor de vorbire) este un procedeu intern de îmbogăţire a vocabularului, gramatical prin

239 240 241

Mocanu 1971: 27-30. Ţibrian 2004: 141. Cf. Mocanu, Bănică 1999: 5. 242 Rosetti 1968: 319. 243 Hristea 1984: 9.

455

excelenţă. Constă în trecerea unui cuvânt dintr-o parte de vorbire în altă parte de vorbire sau de la o clasă lexico-gramaticală la alta. Mijloacele prin care se realizează schimbarea clasei morfologice sunt: - articularea, cu articol hotărât enclitic şi proclitic, cu articol nehotărât, cu articol demonstrativ ori adjectival: leneş – leneşul – un leneş – cel leneş isteţ – isteţul – un isteţ – cel isteţ - acordul (cuvintele implicate în procesul conversiunii fac acordul cu cuvintele pe lângă care stau şi le determină244): rană sângerând – rană sângerândă, coşuri fumegând – coşuri fumegânde. Atunci când verbul la modul gerunziu este neacordat, are funcţia sintactică de atribut verbal, iar când este acordat, are funcţia sintactică de atribut adjectival. - distribuţia în context: - adjectivul la forma de masculin şi neutru, utilizat ca determinant al verbului, devine adverb: vorbeşte urât, scrie frumos; - adverbul poate deveni adjectiv: apă repede, femeie bine; - unele substantive devin adjective (fus orar, scriitorul poet, colegul vecin) sau adverbe (doarme covrig, slab scândură, prost bâtă, singur cuc, beat turtă, fuge glonţ). Conversiunea cunoaşte trei forme principale: substantivizarea, adjectivizarea, adverbializarea.245 Substantivizarea înseamnă trecerea unei părţi de vorbire în substantiv. Pot deveni substantive: - adjectivele propriu-zise, prin articulare: înaltul cerului, albastrul mării, un albastru infinit; - numeralele, prin articulare: doi – doiul – un doi – cei doi; şase – şasele – un şase – cei şase; - pronumele, prin articulare: eu – eul, sine – sinea, ce – un ce, cineva – un cineva, tot – totul; - verbele la modurile nepersonale; - verbul la infinitivul lung, prin articulare: a mânca – mâncare (a), a pleca – plecare (a), a rupe – rupere (a), a scrie – scriere (a), a sparge – spargere (a); - verbul la supin, prin articulare: a merge – mersul – un mers, a citi – cititul – un citit;

244 245

Ţibrian 2004: 172. Ibidem.

456

- verbul la gerunziu, prin articulare: a suferi – suferindul – un suferind, a intra – intrândul – un intrând. - adverbul, prin articulare sau prin apariţia în contextele sintactice ale acestuia: Binele învinge răul, Ţi-am făcut un bine, Acest bine nu-l meritai, E rău cu rău, dar mai rău e fără rău, Aproapele îţi poate fi vrăjmaş de cele mai multe ori; - interjecţiile, prin articulare: Am un of la inimă, Oful de la inimă nu mi-l poate lua nimeni, I-am spus oful; - prepoziţiile şi conjuncţiile, prin articulare: pe – un pe, să – un să. Adjectivizarea înseamnă trecerea unei părţi de vorbire în adjectiv. Pot deveni adjective: substantivele, în sintagme fixe: elev problemă, problemă cheie, întrebare bombă; articolele nehotărâte: Un copil citeşte, altul scrie; Am auzit nişte aplauze în spate; pronumele determinative, mai puţin pronumele personal şi pronumele reflexiv, când determină substantive: cartea mea, cartea aceasta, ce carte?, fiecare carte, nicio carte, însăşi fata; numeralele: două cărţi, primul volum, întâiul sărut, câştig înzecit, producţie dublă; verbele la participiu: trandafir îmbobocit, salcâm înflorit, casă părăsită; verbele la gerunziu (acordat): mână tremurândă, rană sângerândă, inimi vibrânde; câteva adverbe, când determină substantive: anume, aparte, aşa, asemenea, repede (anume efort, băiat aparte, asemenea problemă, aşa fete, apă repede). Adverbializarea înseamnă trecerea unei părţi de vorbire în adverb. În funcţie de context, pot deveni adverbe: substantivele care participă la exprimarea afectivă a superlativului absolut: sănătos tun, frumoasă foc, beat turtă, bătut măr; substantivele în sintagme de tipul: fuge glonţ, merge ceas, doarme buştean, doarme covrig;

457

substantivele care exprimă unităţi temporale şi răspund la întrebarea când?246: ,,Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară” (V. Alecsandri). Atunci când răspund la întrebarea ce?, substantivele nu mai capătă valoare adverbială247. A se compara: Toamna se numără bobocii şi Toamna este anotimpul meu preferat. În primul enunţ, toamna este adverb, iar în al doilea enunţ, toamna este substantiv. adjectivele propriu-zise, când determină verbe: Doarme profund. A jurat strâmb. Vorbeşte urât cu colegii. verbele la participiu: A răspuns supărat. Vorbeşte răstit. Doarme agitat. prepoziţiile, când nu mai sunt urmate de substantive sau pronume: Merge şi fără. conjuncţiile coordonatoare şi, nici, iar, când nu leagă părţi de propoziţie de acelaşi fel şi au sensul chiar, atunci, din nou: Ieri a trecut şi el pe la mine. Mai există şi alte situaţii, pe lângă cele trei forme principale de conversiune: trecerea substantivelor proprii la substantive comune şi invers: America > americă ,,sortiment de pânză”, Marghiloman > marghiloman ,,cafea pregătită cu rom sau coniac”; adverbul singur devine adjectiv pronominal cu sensul însuţi: ,,Spune-mi dragă copiliţă,/Cu-a ta singură guriţă (Folclor din Argeş); prepoziţia de devine conjuncţie şi pronume relativ: De eşti acasă, trec pe la tine (dacă), Blocul de se vede e nou (care); - prepoziţia până devine conjuncţie: Stau până vine şi el. pronumele relativ ce capătă valoare adverbială în construcţii exclamative, cu sensul cât de: Ce frumos este afară! - numeralul feminin una devine adverb, având sensul împreună: Să fim una amândoi. - pronumele nehotărât ceva devine adverb, când arată cantitatea (mult, destul) şi determină un verb: A aşteptat ceva.

246 247

Ibidem: 174. Cf. Ibidem.

458

- prepoziţiile sub şi peste capătă valoare adverbială, când exprimă aproximaţia: Au venit sub/peste douăzeci de studenţi la cursuri astăzi. - prepoziţia cu genitivul, dedesubtul, devine substantiv, în funcţie de context: Am înţeles dedesubtul afacerii (mecanism). pronumele interogativ ce poate deveni interjecţie, cu sensul poftim, cum adică: -Ce, domnule profesor, nu-mi pasă! - prepoziţia simplă de poate căpăta valoare de interjecţie, când exprimă reproşul, îndoiala, regretul faţă de cineva sau de ceva: De, n-ai fost cuminte! - adverbele unde, când, cum devin conjuncţii când pot fi înlocuite cu fiindcă, dacă: Când aş face totul, aş înnebuni. După cum se observă, conversiunea este un proces complex şi nu în toate cazurile ei este vorba de îmbogăţirea vocabularului.

Bibliografie Hristea, Th., Sinteze de limba română, ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Albatros, 1984. Hristea, Th., Limba română, Bucureşti, Editura Petrion, 1998. Mocanu, M. Z., Împrumuturi latino-romanice în limba română. Folosirea explicaţiei etimologice în procesul formării terminologiei ştiinţifice la elevi, în Tribuna şcolii argeşene, 1971. Mocanu, M. Z., Bănică, Gh. P., Formarea cuvintelor în limba română contemporană, Piteşti, Editura Universităţii din Piteşti, 1999. Rosetti, Al., Istoria limbii române, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1968. Ţibrian, C-tin, Structura vocabularului limbii române în trecut şi în prezent, Piteşti, Editura Universităţii din Piteşti, 2004.

459

Culorile şi rolul lor în comunicarea non-verbală De la basme şi legende la publicitatea globalizantă Lect. univ. dr. Maria ALEXE Asist. drd. Andreea RUSEN Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti Abstract Since early history colours are part of a specific symbolic communication, no matter if personal or at larger levels as social or community level. The specific language of coulors is influenced by the cultural background and its basic significations can be decoded if attentively analysing legends and fairytales. This paper will refer mainly to Romanian and German folklore in order to establish the symbolism defining each culture. The purpose is to decode the main signification in order to turn the non-verbal communication items into words. Coming from early history this type of language has been used by contemporary society, mainly in advertising and non-verbal communication of colours turned into a globalized language. Key words: communication, non-verbal, symbolism, language of colours, linguistics În toate culturile lumii culorile și felul în care acestea se combină contribuie la formarea unui limbaj simbolic cu o semantic diversificată, definitorie pentru tipul de cultură careia îi aparține. Legătura dintre limbajul simbolic al culorilor și înțelegerea culturală a mediului în care circulă poveștile și legendele, cel care l-a generat se datorează faptului că sunt expresia unui anumit tip de afectivitate specifică fiecărui popor.În culturile arhaice și cele tradiționale, culoarea are o vloare ritual-simbolică și religioasă [Evseev, 1999, 127] prin care mesajul verbal este amplificat, uneori diversificat și care contribuie la conturarea unui limbaj de comunicare specific. Spațiul restrâns al acestui articol a necesitat o selecție a numărului mare de simboluri pe care cromatica le dezvoltă la nivelul prozei populare. De aceea atenția noastă s-a oprit în principal asupra semnificațiilor pe care le au în basme culorile alb, negru, roșu și verde. Am

460

ales albul și negru, deși conform specialiștilor în arte vizuale nu sunt culori, fiindcă limajul pe care îl creează este amplu și de multe ori contrastant. Verdele și roșul, culori complementare sunt asociate cu imagini pline de vitalitate și speranță, cu un mesaj pozitiv. În societatea modernă, globalizată acest aspect al comunicării nu a dispărut, culorile continuă să aibă un rol important în decodarea mesajelor și de aceea sunt intens folosite în publicitate. Publicitatea a creat un limbaj globalizant prin utilizarea semnificațiilor simbolice ale culorilor. Felul în care publicul reacționază și interacționază în comunicarea bazată pe simbolistica culorilor își are adeseori originea în simbolistica din basmele populare și legende248, mod de interpretare cu care se familiarizează de la vârste foarte mici. Limbajul pe care îl învață prin aceste texte arhaice devine instrumentul cu care vor opera și mai târziu în descifrarea limbajului publicitar. În cercetarea și analiza limbajului non-verbal dezvoltat de simbolistica cromatică din basmele și legendele populare am avut în vedere unele cercetări anterioare din acest domeniu cum sunt cele ale lui Ernest Bernea, Mircea Eliade, Annold Van Genep, cele mai recente ale lui Mihai Coman și Olga Bălănescu sau dicționarele lui Ivan Evseev, Jean Chevalier și Alan Gheerbrant. Dorind sa subliniem caracterul universal al acestui tip de limbaj am extins cercetarea și asupra culturii germane, cu atât mai mult cu cât în spațiul românesc influențele germane sunt puternice datorită prezenței timp de mai multe sute ani a unui număr semnificativ de etnici germani în Transilvania. Forța limbajului non-verbal dezvoltat prin imginea unor culori se explică prin identificarea acestora cu o seamă de componente esențiale vieții, Roșul este culoarea sângelui a focului deci este asociată vitalității, energiei și acțunii. Albul este culoarea laptelui a hranei inițiale asociate mamei natură, zeitate binevoitoare și protectoare a vieții. Imaginea sa este

Se constată în ultima vreme o creștere a numărului de legende urbane, povești legate de anumite clădiri, locuri sau elemente de vegetație. În București există câte o legendă legată de podul unor licee mai vechi (Mihai Viteazul, Iulia Hasdeu, clădirea veche a Colegiului Spiru Haret) în care este prezentă o fantomă albă, a unui elev care a murit misterios chiar în acel pod. Există legende despre locurile în care au fost spânzurători sau despre viața aventuroasă a unor personalități (C. A. Rosetti, Cuza, Carol al II-lea)

248

461

asociată și purității (a devenit culoarea mireselor) și inocenței249. Înțelesurile adânci ale simbolurilor sunt accentuate sau ascunse de elemente cu care intră în relație, fiindcă ele sunt întotdeauna pluridimensionale. Simbolistica atât de bogată a albului este foarte diferită în funcție de contextul în care apare, Albul Ilenei Cosânzene este albul purității, în timp ce o parte din semnificațiile benefice se pierd în cazul ursitarelor sau fantomelor [Bârlea, 170, 127]. Negrul este culoarea pământului, care înghite orice formă de viață, e culoarea întunericului, nopții, adâncurilor pământului, asociată morții și pustiului. Eroul basmelor populare ajunge în lumea de dincolo, un spațiu dominat de întuneric, de negru în care casele și oamenii sunt negrii. Recent compania Orange folosește negrul pentru promovarea logoului său, pentru care a folosit culoarea portocalie250. Mesajul pe care îl transmite este legat de vechea simbolistică a negrului. La început omenirea trăia în întuneric, incapabilă să comunice în mod eficient, dar a venit Orange, ca o lumină plină de speranța și a luminat acest spațiu. În societățile industrializate semnificația exactă a simbolisticii culorilor s-a pierdut, dar conotațiile obiectuale sunt întreținute în limbă prin intermediul unui bogat sistem de expresii frazeologice și prin adjective cromatice ce devin semne secundare. Interesant este faptul că negrul nu este lipsit nici de conotații pozitive, de aceea Albă ca Zăpada (simbolistica albului pur) este înzestrată cu un par negru de abanos, iar Fat Frumos călărește de multe ori un cal negru. În basme există mereu tărâmul oamenilor, lumea cunoscută, în care operează forțele reale și lumea de dincolo, tărâmul celălalt cel în care domină fantasticul, o lume interzisă oamenilor obișnuiți și în care doar ființe deosebite, ca Făt Frumos sau varianta sa feminină Ileana Cosânzeana pot pătrunde. Lumea de dincolo este fie o lume lipsită de culoare, învăluită în cețuri și dominată cromatic de griuri și negruri, fie o lume foarte colorată, cu vegetație luxuriantă, imagine a Edenului. Verdele, simbol al vieții, tinereții și speranței, bucuriei de a trăi, relxării, implicit stării de bine este culoarea dominantă. Situat între albastru și galben, opus roșului cu care se asociază adeseori pentru a simboliza viața, verdele are în general

Îngerii sunt albi, copiii sunt reprezentați prin nunațe foarte deschise apropiate albului. Portocaliul, culoare derivată din roșu (forță și vitalitate) și galbenul solar induce un mesaj pozitiv prin cumularea acestor semnificații
250

249

462

semnificații benefice, dar conține și o nuanță de mister. În limbajul alchimiștilor desemnează latura fertilității lucrurilor dar este asociată și cunoașterii secrete. Interesant este că în evul mediu era culoarea togii medicilor [Evseev, 1999, 484]. În basme și doine, feciorul frumos și mândru este adeseori asemănat cu un păun și descris în tonuri de verde [Coman, 1999, 1988, 13]. Așa cum remarcă J Chevalier și A. Gheerbrant în Dicționarul de simboluri, verdele este culoarea dragostei tinere, plină de nădejde și speranță. Codrul în care se adăpostesc haiducii este o imgine dominată de verdele vegetal, un spațiu ocrotit și prietenos. Societatea modernă resimte lipsa verdelui și de aceea a ieși la iarbă verde este sinonim cu relaxarea și tinerețea spiritului, asociată tinereții naturii primăvăratice, exprimă nevoia întoarcerii periodice în mediul natural. Reclamele ce sugerează relaxarea, tinerețea, entuziasmul folosesc foarte mult verde. Simbolistica sugerată de cromatica imaginilor se constituie într-un mesaj non-verbal coerent, un mesaj a cărui decodare este facilitată de prezența unor stereotipuri ce intră în relație cu elemente magico-religioase consacrate și cu anumite structuri lingvistice. Felul în care acestea se ordonează crează secvențe narative extrem de coerente cu un mesaj foarte puternic. Forța acestor mesaje au impus folosirea sugestiilor simbolice cromatice și în limbajul universalizat al publicității. Bibliografie Alexe, Maria – Aspecte ale simbolismului culorilor în poveștile și legendele populare, art. Vol Conexiuni și perspective în filologia contemporană, editura Universității de Stat din Moldova, Chișinău, 2002 Bârlea, Ovidiu; Muşlea, Ion - Tipologia folclorului, editura Minerva, Bucureşti, 1970 Bernea, Ernest - Cadre ale gândirii populare românești: contribuții la reprezentarea spațiului, timpului și a cauzalității, București, Editura Cartea Românească, 1985 Chevalier, Jean; Gheerbrant, Alain - Dicționarul de simboluri, editura Artemis, București, 1995 Coman, Mihai Mitologie populară românească, Editura Minerva, București, 1988 Eco, Umberto – Limitele interpretarii – editura Polirom, Iaşi, 2007 Guenon, Rene – Criza lumii moderne – editura Humanitas, Bucureşti, 2008

463

Linguistic and social aspects of communicative competence Lector univ. and activity on the part of that other to understand what was on the mind of the first. Language learning. acquisition. Universitatea din Oradea Abstract This paper has considered two notions about languages. 464 . rule. Our job as language teachers is. The other is that a language can be characterized as a set of inter-related rules that govern the form and distribution of sounds. to facilitate that acquisition. 1972). One is that language is an activity that humans participate in when they wish to communicate with each other. Together these two kinds of knowledge can be termed communicative competence (Savignon. and phrases which make up the sentences of that language. language. knowledge Introduction The essence of language is human activity— activity on the part of one individual to make himself understood by another. If a student is to participate in the communicative act with speakers of another language. This kind of knowledge has been called linguistic competence. The most important task language teachers have is the presentation of instructional programs that will permit students to acquire a sense of linguistic and social appropriateness in the use of the language they are striving to learn. Viorica BANCIU Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane. words. then s/he must acquire linguistic competence in that language.dr. is eloquent in its simplicity. includes both linguistic competence and this second kind of knowledge that concerns the appropriate choice of language for the many social situations in which people find themselves. then. It is a definition that emphasizes the role of language as a means by which human beings communicate with each other. written over a half century ago. —Jespersen. Key words: communicative competence. 1924 Jespersen's characterization of language. in part. We have pointed out that every normal native speaker of a given language knows—subconsciously—that set of rules for his or her language.

Smith: Can you tell me where the post office is? 4. in short. I appreciate your help. The first thing that we might notice is that this exchange between Maria and Mr. if Maria had said in the beginning. turn to the lefta. Garcia: iComo? 3. One go dis estreet two handred yars. to communicate what each individual has on his or her mind. 2. Maria: What you want.l It is obvious that Mr. 11. 7. Two individuals have successfully let each other know what is on their respective minds. Jespersen's definition. Mr. speakers of English will have noted 465 . Sr. Smith and Mr. In observing Maria's speech. the activity could not succeed in its objective—that is. 10. Is dere. otherwise. Smith fits Jespersen's characterization of language. Smith would not have known what was on her mind. their feelings about certain objects or events. their ambitions. no le entiendo. Maria: For nothing. Sr. Mr. about what is on their minds. papa? 6. and the attempt at communication would have ended in failure. Jess. individuals inform each other of their desires. again. Smith: Thank you very much. Maria: iQue quieres. Sr. Mr. Smith: Excuse me. We should note that implicit in Jespersen's definition is that the individuals involved in this activity must be speaking the same language. But what is language? Perhaps by examining the continuation of the above conversation we can begin to answer that question. Garcia: Aqui hay un senor que quiere algo. Consider the following: 1. meester? 8. Smith: I'm sorry to bother you. Maria! Ven aca! 5. Parece que no habla espanol. their plans. Mr. guar Jew wan? it may well have been that Mr. sir. However. Garcia: Ay de mil Lo siento serlor. but can you tell me where the post office is? 9. Garcia will not succeed in communicating with each other although each was speaking what is clearly a language.While involved in this human activity. Maria: Yes. speaks to the role of language. their ignorance of certain facts.

.al 1994) To summarize these introductory remarks. . that are ungrammatical. Since your appreciate help I or help appreciate I your or many other arrangements of those four words are non-English. one go. Smith has produced or will produce in the future. It follows that this subconscious knowledge of the rules of English that permits the speaker of English to judge grammaticality is precisely the set of rules that s/he adheres to in producing English utterances. Smith said. we must assume that he followed a set of rules which determined that the order should be / appreciate your help. . Maria's instructions. for example. / appreciate your help. Smith apparently understood what was on her mind. clearly ungrammatical English..(Delahunty et. it somehow violates what we know about English. or. A speaker of English knows that in some way Maria broke the rules of English question formation when she produced the question What you want? This does not mean that the native speaker of English could immediately inform Maria in what way the sentence was ungrammatical. Exactly how 466 . . Rules such as those that determined the grammar (including the pronunciation) of that sentence must also be instrumental in all the English utterances that Mr.. This would suggest that speakers of English have some norm or standard of grammaticality against which they can compare utterances to determine whether or not the utterances are like those that a native speaker of English would produce. or let us say. that is. One goes up this street.that even though the question What you want? communicates. less likely. we know that speakers of English would typically have formed that question by asking What do you want? Even though Mr. That is. the pronunciation of those words and even the choice of the words.. but intuitively s/he would know that it was ungrammatical. When Mr... This capacity appears to be similar to that of someone who knows the rules of chess and can judge whether or not a particular move made by a player conforms to the rules of the game. he followed rules of English that determined the order of the words. English speakers would probably agree that the closest English equivalent to Maria's instructions would be either You go up this street. It is apparent that speakers of English have little difficulty recognizing sentences or even parts of sentences. One go dis estreet. we can easily agree with Jespersen that language is an activity that permits people to communicate with each other. is readily recognized as approximate but clearly non-English. s/he might not be able to quote her a rule for question formation. Communication can be accomplished if the interlocutors share at least some of the same rules of a particular language.

It is almost a certainty that the sentence Richard Nixon resigned from the office of the Presidency of the United States. and the oral and nasal cavities-is physically capable of producing a huge variety of sounds. it is characteristic of that huge potential that only a small subset of sounds is systematically used in speaking any one language. The notion that language is rule-governed. teeth. Even when certain sounds are used in two or more languages there may be differences in the possible distribution of those sounds in the two languages.much of a common language is required for communication is not known. We readily understand What you want?but perhaps would not understand Guar jew wan? as equivalent to What do you want? Furthermore. Furthermore. as suggested by the preceding discussion. the greater becomes the chance that s/he can successfully enter into the communicative activity called language described by Jespersen. Rules of pronunciation The human vocal apparatus-which includes the lungs. then they must provide the opportunity for the students to acquire the rules of sentence production and sentence comprehension that native speakers of English possess. vocal cords. However. even though we understand What you want? we know that it does not conform to the rules of English which require the addition of do to produce What do you want? If teachers of English to speakers of other languages are to help students acquire the ability to communicate successfully with people who speak English. The closer the student comes to complete mastery of those rules. the subset of all possible sounds used in one language will not coincide completely with the subset of sounds used in any other language. was never uttered by anyone before August 1. uvula. It also helps us understand how it is that we are capable of comprehending sentences that we have never heard before in our entire lives. 1974. helps us to comprehend the remarkable ability which people have to produce the endless number of sentences required to deal with the endless number of situations in which they become involved during their lives. A suggestion of this difference in distribution of sounds for Spanish as contrasted with English is found in Maria's 467 . In the sections that follow we shall briefly examine various kinds of rules found in languages that begin to explain this remarkable capacity that humans have to produce and understand sentences thus making it possible for them to speak and to communicate what is on their minds. Yet anyone who shares the knowledge of the rules of English grammar understands immediately who did what. tongue.

There are many other examples of phonological constraints that are found in natural languages. but only if it occurs at the end of a syllable. play. stone. in Spanish the sequence st at the beginning of a syllable is "ungrammatical". that differences such as the one described above do exist. she avoids a combination of sounds that would violate the rules of Spanish by separating the s and the t. Another example of difference in distribution of sounds in two languages can be seen when we consider the last sound in the English word song (spelled ng). namely. Mr. but are found in hundreds of words such as please. The phonological rules of any 468 . Those same consonants. Exactly how or why the particular set of rules for each language evolved as it has can only be discussed from an historical point of view. Smith said to Maria. it does not conform to the phonological rules of that language. According to the rules of Spanish there are no words that begin with this cluster. According to the phonological rules of English this sound is not used at the beginning of words. and plan. / appreciate your help. It is apparent that Maria is following Spanish phonological rules when she produces estreet for street] that is. and sentences of that language. In English there are hundreds of words that begin with the consonantal sequence st. The same cluster at the beginning of a word would be rejected as non-English. The fact remains. It must be emphasized that we have just barely scratched the surface.pronunciation of street as estreet. however. For instance. what we have observed is one of the peculiarities of natural languages. She does this by adding a vowel to which the s can be attached in a separate syllable. The word help contains the sequence Ip. According to the rules of English phonology this is an acceptable cluster. in the order pi are not only possible. that is. The phonological rules of English simply do not permit words that begin with Ip-. and stop. From the above examples we begin to gain some insight into the nature of phonological rules in natural languages. that there are rules in each language that restrict or govern the distribution of a limited number of sounds used in the pronunciation of the words. steer.as in star. However. however. This combination of sounds conforms to the pronunciation (phonological) rules of English. rather. There is no question here of a Spanish speaker's physical ability to produce the cluster st. There are no logical explanations why any sound or combination of sounds that are physiologically possible for any human to produce are employed in some languages but not others. phrases.

It is doubtful that any reader took exception to this because it appears that speakers of all languages are capable of subdividing their language into linguistic units which they label with terms equivalent to word. Chap. How are the contractions I'm and he's to be counted? And what about words like nevertheless. b. Rules of word grammar In the preceding section we freely used the term word when we talked about rules of pronunciation. The subset of all possible sounds and the distribution of the sounds in that subset used in the production of words. (match box? matchbox?). Most speakers of English would agree most. Thus. 1973. it remains extremely difficult for linguists or grammarians or lexicographers to give a precise. himself. we can conclude this brief discussion of phonological rules by restating these broad principles: a. c.one language as well as those that might apply to all languages are many and they are complex. There might be less agreement on the number of words in I'm sorry he's not here. John quickly picked six green apples. matchbox. The phonological rules of natural languages are arbitrary in that there is no logical reason why certain sounds and their distribution are in evidence in one language but not another. and sentences in any one language is relatively small. All normal human beings are capable of producing a very large number of sounds with their vocal apparatus. For now. succinct. strawberry. of the time if they were asked to specify the number of words in a given utterance. the concept of word is sufficiently clear that we can consider some aspects of the grammar of words without too much concern for a concrete definition of the term itself. most would readily agree that the sentence. Part of the complexity lies in the fact tha