P. 1
Creation and Creativity in the 21st Century

Creation and Creativity in the 21st Century

|Views: 446|Likes:
Published by Sebastian Chirimbu

More info:

Published by: Sebastian Chirimbu on May 28, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/11/2013

pdf

text

original

INTERDISCIPLINARY RESEARCHES

CREATION AND CREATIVITY IN THE 21st CENTURY

2

Sebastian CHIRIMBU, Maria ALEXE, Adina BARBU-CHIRIMBU Georgeta COSTACHE, Eduard IONESCU, Ramona SIMUŢ, Denisa DRĂGUŞIN, Alexandru BURDA (coordonatori ediţie)

INTERDISCIPLINARY RESEARCHES CREATION AND CREATIVITY IN THE 21st CENTURY Versiune electronică

Editura STEF Iaşi, 2012
3

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Creation and creativity in the 21st century : Interdisciplinary Researches; coord.: Sebastian Chirimbu, Maria Alexe, Adina BarbuChirimbu, ....- Iaşi : Stef, 2012 Bibliogr. ISBN 978-606-575-184-2 I.Chirimbu, Sebastian (coord.) II. Alexe, Maria (coord.) III. Barbu-Chirimbu, Adina (coord.) 81

Coordonator colecţie Interdisciplinaritatea: Lect. univ. dr. Sebastian CHIRIMBU Lucrarea este publicată cu avizul CENTRULUI DE CERCETĂRI, RESURSE şi STUDII EUROPENE din cadrul Parteneriatului Instituţional „Îmbunătăţirea capacităţii de inserţie a tinerilor pe piaţa europeană a forţei de muncă prin intermediul programelor de formare, tehnologiei informaţiei şi comunicării” dezvoltat între Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni” (MAE), Fundaţia „Generation Europe Romania”, Centrul „Pro Europa”, Centrul de Formare în Alternanţă „Cefora”, DPIPP-Crevedia şi Fundaţia” Profesia 2000+” (Liceul Teoretic „Ecoprof”) cu sprijinul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (Direcţia Alternative Educaţionale) şi Editurii Stef ( Iaşi).

Editura STEF este acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior. Mai multe detalii puteţi obţine la adresa: www.cncsis.ro.

Toate drepturile rezervate. Autorii sunt direct responsabili de alegerea şi prezentarea datelor conţinute în articole, de autenticitatea şi originalitatea acestora, cât şi de opiniile exprimate în articolele din volumul de faţă. Conţinutul acestei lucrări este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996.

4

MULŢUMIRI SPECIALE:
Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti – d-nei Inspector General Adj. Crenguţa PASCALE Departamentului de Limbi Străine ( Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti) – d-nei Director prof. univ. dr. Zoia MANOLESCU Inspectoratului Şcolar – sector 2 – Invăţământ preprimar – Inspector prof. drd. Georgeta IORDACHE Facultăţii de Utilaj Tehnologic (Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti) – d-lui Decan prof. univ. dr. ing. Ion DAVID Centrului de Cercetare TSCI ( Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti) – d-nei director conf. univ. dr. Carmen ARDELEAN Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni”- d-lui Director Cristinel DUMITRU Centrului de Conferinţe SIQUA – d-lui Director Florin TUDOR Editurii STEf, Iaşi

Organizatori-parteneri în proiectele de cercetare şi manifestările ştiinţifice dedicate INTERDISCIPLINARITĂŢII IN EDUCAŢIE:
Centrul de Cercetări, Resurse şi Studii Europene - Parteneriatul Instituţional ICIATPEFMPIPFTIC Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni” Facultatea de Utilaj Tehnologic şi Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare- UTCB Centrul de Cercetare „Religie şi Ştiinţă” – Editura Universităţii Emanuel din Oradea Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (Direcţia Alternative Educaţionale) Editura Stef, Iaşi

5

COMITETUL ŞTIINŢIFIC (RECENZORI ŞTIINŢIFICI) Prof. univ. dr. Floare CHIPEA, Universitatea din Oradea Conf. univ. dr. Eduard IONESCU, Universitatea „Spiru Haret” Conf. univ. dr. Jose VILA , ERI-CES – University of Valencia, Spain Conf. univ. dr. Felix NICOLAU , Universitatea Hyperion Conf. univ. dr. Tamara CEBAN , Facultatea de Litere, Universitatea „Spiru Haret” Conf. univ. dr. Elena GURGU, Universitatea „Spiru Haret” Conf. univ. dr. Vihren BOUZOV, St. Cyril and St. Methodius University of Veliko Turnovo, Bulgaria Conf. univ. dr. Carmen ARDELEAN, Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti Lect. Director Dara TAFAZOLI, Culture & Art Research & Training Centre, University of Applied Science & Technology Culture & Art, Mashhad Iran Lect. univ. dr. Maria ALEXE – Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti / Universitatea Naţională de Arte Lect. univ. dr. Ramona SIMUŢ, Facultatea de Litere, Universitatea Emanuel din Oradea Lect. univ. dr. Sebastian CHIRIMBU – coordonator parteneriat instituţional / Dept. Limbaje Specializate Universitatea „Spiru Haret” Lect.univ. dr. Denisa DRĂGUŞIN, Facultatea de Litere, Universitatea „Spiru Haret” Lect. dr. Silvia RAŞCU PISTOL, Facultatea de Litere, Universitatea”Spiru Haret” Lect. dr. Viorica BANCIU, Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, Universitatea din Oradea Mls. Amalia LEITES, Universidade Federal de SantaMaria Prof. Mariana CROITORU, Centrul CRED, Târgovişte (Dâmboviţa)

6

SECŢIUNEA : EDUCAŢIE, INTERDISCIPLINARITATE ŞI COMUNICARE EDUCATION, INTERDISCIPLINARITY AND COMMUNICATION

7

Asistenţa psiho-pedagogică a studenţilor din învățământul la distanţă. Între creativitate și suport tehnologic

Lector drd. Beatrice ALMĂŞAN Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei – Departament CREDIS Universitatea Bucureşti

Abstract Modern digital technology offers a large numbers of opportunities to develop our pedagogical skills and curricula, but does it help us to have a close connection with our student?. Virtual campus helps us to be in touch with our students permanently and to ignore distance. The main research question is: How can a professional psychological assistance develop on virtual campus. A research sub-question refers to the differences that should be taken into consideration due to the students various professional background and age. The second one concerns the way in which tutor – student relationship evolves during the eLearning process. Practice proved that just giving and receiving materials is not enough for most of the learners and that they need psychological assistance. The author experience is based on The Program for Pre-schools and Primary Schools Teachers, a program that started in 2005 the first students graduating in 2008. Most of the examples concern the academic subject Foreign languages because it is one which is quite embarrassing for adult students. The research methodology is that used for a case study. Key words: psychological assistance, eLearning methodology, tutorstudent relationship Aspecte generale Tema pusă în discuție de acest studiu abordează abordează abordează o problemă legată de educația la distanță, un tip de educație modern a cărui dezvoltare a apărut ca necesară în contextul globalizării și tehnologizării. Dezvoltarea sa a devenit posibilă datorită utilizării pe scară largă a internetului și thnologiilor digitale. Deși învățământul superior la distanță s-a dezvoltat în România în ultimii 15 ani sub toate formele – studii 1.

8

de licență, master, programe de perfecționare. În campul educațional românesc această temă este încă puțin explorată, dar la nivel international se incearca adaptarea şi descoperiresa unor noi perspective de abordare teoretica şi practica. Departamentul Credis al Universității București este printre instituțiile care au contribuit la dezvoltarea programelor de învățământ la distanță atât prin înființarea unor facultăți și masterate cât și prin inițerea unor abordări teoretice. Un rol important în dezvoltarea și perfecționarea pregătirii studenților l-a avut înființarea Campusului Virtual care se folosește începând cu anul 2003. Campusul Virtual UniBuc. Acesta reprezinta o platforma electronica foarte eficienta atat in pregatirea studentilor la forma de invatamant la distanta dar şi pentru evaluarea acestora. El oferă informatii rapide, actualizate şi structurate, intr-o forma accesibila studentilor de toate categoriile. În anul 2005 a debutat în cadrul Departamentului Credis al Universităţii Bucureşti programul de studiu Pregătirea Personalului Didactic pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar, prima promoţie a absolvit în 2008 şi de atunci tot mai mulţi studenţi au optat pentru el. Programul de studiu este de tip învăţământ la distanţă şi se adresează, cadrelor didactice deja existente în sistem dar care nu au o pregătire de specialitate de tip universitar sau celor care vor să devină educatori şi învăţători. Curriculumul acestuia este complex, adecvat cerinţelor unui învăţământ modern şi performant. Studiul de caz pe care îl propunem se referă la învăţarea limbilor străine. Am ales acest subiect al curricumului, fiindcă am considerat că prin prin complexitatea problemelor pe care le ridică este ilustrativ pentru necesitatea asistenţei psihologice în învăţământul la distanţă. Aspecte ale învățământului ID în cadrul Universității București Învățământul la distanță este un sistem complet de învățare, ce îndemplinește o serie de funcții care sunt evidențiate in activitatea ID și care contribuie și la dezvoltarea unor programe conexe cum sunt cele de tip Life Long Learning. Gestionarea sistemului, evaluată în acest moment prin Comisia ARACIS și se realizează practic printr-o coordonare pe mai multe paliere. a. Managementul/ concepția învătământului la distanță 2.

9

b. Producția de cursuri c. Difuzarea de materiale , suport de curs, ghiduri şi auxiliare d. Sprijinirea învățării e. Certificarea /recunoașterea studiilor. Unele dintre cele mai răspândite aplicaţii ale programelor de tip eLearning se adresează adulţilor, mai ales celor care doresc să se perfecţioneze să îşi ridice gradul de pregătire profesională printr/un program ce asigură o abordare flexibilă. Aceştia utilizează acest tip de programe, fiindcă trebuie să muncească şi să înveţe în acelaşi timp. Aproape toţi participanţii sunt foarte entuziaşti la începutul perioadei de studiu dar, din păcate descoperă destul de repede ce greu este să lucreze şi să muncească în acelaşi timp, să nu îşi abandoneze familia, să relaţioneze cu colegi de vârste foarte diferite, mulţi dintre ei mai tineri. Sunt moment dificile, derutante, peste care nu toţi cei înscrişi în program pot trece fără ajutorul tutorelui de an, ajutor care trebuie să vină mai ales din partea unui cadru specializat (psiholog, specialist în metodologia predării la adulţi, pedagogi) şi care trebuie să se realizeze în colaborare cu profesorul de specialitate. În acest tip de învăţământ Campusul Virtual este de un real ajutor, menţinând o legătură constantă între managerul de curs, profesorul de specialitate şi cursanţi. 3. Ipoteze de lucru Inițierea unei cercetări privind asistența psihologică pe care echipa din cadrul Facultății de Pregătire a Personalului pentru Învățământul Primar și Preșcolar (PPP) o poate acorda studenților săi s-a datorat necesității de a răspunde la anumite întrebări. Întrebarea principal în jurul căreia s-a dezvoltat cercetarea a fost următoarea: Se poate acorda o asistență psihopedagogică eficientă cu ajutorul Campusului Virtual al departamentului? Au rezultat o serie de întrbării secundare ce au conturat cercetarea. A stabili relaţii corecte şi dinamice prin campusul virtual pare ceva foarte simplu. Este oare aşa? Aceasta este una dintre întrebările la care ne propunem să răspundem. Ceea de a două se referă la modul în care relaţia formator- student trebuie construită şi supravegheată astfel încât studentul să primească, atunci când este cazul ajutor psiho-pedagogic specializat. Simpla postare la timp a materialelor şi verificarea temelor s-au dovedit acţiuni insuficiente pentru a-i ajuta pe studenţi să parcurgă în condiţii optime cei trei ani de studiu. S-a dovedit că unii dintre ei nu ştiau cum să utilizeze informaţiile ceea ce ducea la eşecuri dezamăgitoare. Incapabili să înţeleagă

10

singuri ce se întămplă, cum să îşi ordoneze priorităţile şi să îşi evalueze munca, unii studenţi abandonau studiul chair după prima sesiune. Asistența pedagogică oferită de Campusul Virtual se referă și la modul în care studenții, mai ales cei din anul I învață să folosească multitudinea de material bibliografice. Studenții de la ID erau derutaţi şi de faptul că profesorii le indicau materiale provenite din mai multe surse. Mulţi profesori înainte de a redacta un curs sau un manual constriesc un Reader adică o culegere de texte şi exerciţii pe care le consideră importante, selecţia este făcută în funcţie de necesităţile fiecărei grupe în concordanţa cu abilităţile lor de învăţare şi cu nivelul de cunoştinţe. În învăţământul la distanţa, în lipsa mai multor întâlniri directe, evaluarea profesorului de specialitate este greu de făcut la început și de aceea se poate întâmpla ca el să nu corespundă în totalitate nevoilor studenților. Acest Reader reflectă concepţia profesorului despre nevoile studenţilor săi [Underhill, 2002, dar manualul care trebuie să urmeze se poate îmbunătăţii prin feed-backul realizat prin diversele secţiuni ale campusului virtual. 4. Aspecte teoretice și metodologice Aşa cum am stabilit deja în capitolul anterior, un formator implicat în învăţământul la distanţa are nevoie, pentru a obţine rezultate satisfăcătoare de o pregătire psiho-pedagogică de specialitate. În cazul particular al limbilor străine cea mai mare parte a materialelor metodologice sunt orienate spre utilizatorii tineri sau în cazul cursurilor pentru adulţi spre cursurile specializate (limbaj econimic, juridic, cursuri de îmbunătăţire a competenţei de scriere etc). Cursanţii specializării Pregătirea Personalului Didactic pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar sunt în cea mai mare parte utilizatori de nivel începător sau mediu general, categorie pentru care oferta nu este foarte generoasă. Acesta este încă un motiv care conduce la instalarea unui sentiment de anxietate, datorat faptului că nu se regăsesc uşor într-un grup ţintă. Formatorii au considerat necesar să le explice cursanţilor cum să înveţe, să le crească impicarea insistând asupra faptului că învăţarea unei limbi străine(L2) este un proces în dezvoltare [Hutchinson, Waters: 1987; 128]..Au fost discutate şi strategiile adoptate şi baza lor teoretică. Cele mai importante au fost următoarele: a. Învăţarea centrată pe student aspect metodologic ce permite studenţilor să profite de un număr mare şi variat de activităţi şi să devină

11

mai încrezători în propriile forţe, fiindcă fiecare poate învăţa aşa cum doreşte, exprimându-se cum şi când doreşte, Este cunoscut faptul că adulţii au deja anumite deprinderi formate şi faptul că profesorul ţine seama de aceste deprinderi şi îi ajută să se integreze în colectiv, adaptându-se metodei generale de învăţare contribuie la depăşirea stresului provocat de învăţarea unei limbi străine. Profesorul devine faciltator şi coordonator al activităţii studenţilor şi îi ajută să îşi formeze deprinderi de învăţare independentă. Pentru a acorda o asistenţă corectă şi eficientă trebuie să monitorizeze feedbackul şi să folosescă în mod craetiv dialogul cu studenţii. Campusul virtual poate reprezenta un avantaj pentru că permite monitorizarea unor acţiuni multiplr, creative şi diferenţiate, permiţând alternarea unor sarcini de lucru mai tradiţionale (cu care studenţii sunt deja familiarizaţi) cu alte în care se utilizează metodologia modernă. Datorită posibilităţii de a folosi materiale de diferite tipuri îl poate ajuta pe student să se situeze într-o situaţie de comunicare cât mai apropiată de cea reală. b. Învăţarea prin crearea unor contexte lingvistice. În cazul studenţilor care se înscriu în învăţământul la distanţă cei mai mulţi au deja nişte cunoştinţe, chiar dacă neconsolidate şi haotice. Profesorul de limbă străină trebuie să creeze situaţii atractive de învăţare care să-i ajute să îşi organizeze cunoştinţele şi să le amplifice. Se grupează cunoştinţele de vocabular sub anumite etichete sau se dezvoltă o reţea de ip mindmaping. c. Abordarea psihologică Practica adovedit că în cazul grupurilor de adulţi cu vârste diferite, înscrise în învăţământul la distanţă acest tip de abordare este chiar mai necesar decât în clasele tradiţionale. Această abordare se poate realiza datorită multiplelor forme de comunicare pe care le oferă spaţiul virtual, unde discuţiile pot fi individuale, specialistul ajutând-l pe student să îşi evalueze potenţialul de învăţare şi resursele. d. Metoda etnografică. Considerată mai ales o metodă de evaluare calitativă a procesului de învăţare interactivă [Scollon, Ronald T. 1979], metoda este de mare ajutor, fiindcă permite o participare largă şi interpretarea datelor procesului de învăţare. În timpul primei întâlniri cu studenţii aceştia sunt încurajaţi să ţină un jurnal în care să-şi noteze progresele, exerienţele lingvistice, problemele pe care le întâpină în învăţare [Chaudon: 1998; 46-47].Acest exerciţiu ce a părut la început foarte cidat pentru studenţi, a permis formatorilor identificarea şi ulterior soluţionarea diferitelor probleme. Un dezavantaj ar fi timpul pe care aplicarae metodei îl necesită. Rezulatele au fost însă foarte încurajatoare.

12

5. Obiective Obiectivele prezentei cercetări au fost : Folosirea facilităţilor oferite de campusul virtual pentru a ajuta studenţii să treacă peste momentele de anxietate şi să îşi continue studiile. Explorarea și identificarea nevoilor studenților Flexibilizarea campuslui virtual pentru a-I ajuta să se familiarizeze cu metodologiile moderne de predare. Foloseirea consilierii psiho-pedagogice pentru eficentizarea achizițiilor învățării Toate aceste obiective au fost dezvoltate şi urmărite atât de profesorul de specialitate cât şi de specialistul în consiliere pentru a putea atinge unl dinobiectivele majore ale prgramului de consiliere pentru a reduce abandonul şcolar. 6. Prezentarea experimentului Iniţial nimeni nu şi-a dat seama că studenţii vor avea nevoie de consiliere psiho-pedagogică şi că acesta va fi una din principalele sarcini ale managerului de curs. [Alexe, 324]. Organizarea activitatilor s-a făcut conform specificului învăţământului la distanţă din cadrul departamentului CREDIS al UB Acesta se bazează pe întâlniri faţă în faţă cu rolul de a prezenta cerintele, obiectivele activitatii, distribuirea informatiilor şi recomadari privind modul de parcurgere a materilelor şi mai apoi de solutionare a intrebarilor ridicate de studenti. Materialele sunt prezentate şi prin intermediul campusului virtual –iar in cadrul forumurilor de discutie sunt făcute recomandari. Odată cu desfăşurarea primului semestru a devenit evident că activitatea de consiliere din timpul întâlnirilor faţă în faţă nu era suficientă şi atunci a apărut ideea de a desfăşura o activitate de consiliere şi pe Campusul Virtual. Platforma Campus Virtual este astfel dezvoltată, încât poate raspunde nevoilor de interacţie profesor – studenti- tutori. Alaturi de tutorii de specialitate există şi tutori consilieri care au rolul de a motiva – susţine –sprijini pe studenţi în achiziţia unor abilităti şi competente practice sau de a-i motiva,oferindu-le suportul necesar pentru comunicarea cu ceilalaţi studenţi. Pentru cei timizi sau pentru cei care din cauza vârstei nu îndrăzneau să adreseze întrebări în cadrul întâlnirilor directe, extinderea consilierii în spaţiul generos al campusului virtual a reprezentat o soluţie salvatoare. Mai ales în primul an este important să simtă că cineva este alături de ei şi să afle datorită discuţiilor de pe forum că nu sunt singurii care au anumite probleme.

13

În cazul lor anxietatea se poate datora şi schimbării de roluri. Atribuțiile de suport ale tutorelui sunt atât de tip academic. chiar atunci când ştiu răspunsul. Pe de altă parte tutorii pot 14 . față în față. mai ales în cazul începătorilor este un aspect cheie al obţinerii succesului în învăţare. Acestea din urmă au fost cele pe care prezentul studiu le-a analizat prioritar. Se dezvoltă o anumită frică de a răspunde. existând riscul unor observaţii neplăcute. deoarece învăţarea unei limbi străine presupune folosirea altor strategii didactice. Le este frică să nu se facă de râs în faţa colegilor şi a profesorilor. de faptul că aceşti studenţi sunt la rândul lor formatori pentru elevii lor. Liniile de comunicare deschise în aceste întâniri se dezvoltă prin intermediul Campusului Virtual. dacă nu sunt mulţumiţi de modul în care se defăşoară comunicarea o pot întrerupe. activităților de socializare. Acest aspect este amplificat în cazul secţiei de pregătire a personalului pentru învăţământul preşcolar şi preprimar. mai ales în cazul anumitor discipline (limbile străine) mangerii de curs au considerat necesar să analizeze situația și să găsească o rezolvare care să fie eficientă pentru toți studenții și de aceea aceasta a însemnat și utilizarea Campusului Virtual. Studenţii pot alege cu cine comunică şi în ce fel. În fiecare semestru există două întâlniri tutoriale în cadrul cărora are loc o comunicare sincronă. fapt dovedit şi de extinderea reţelelor de socializare. fiindcă problemele de metodologie a învăţării sunt mai complexe.Serviciile de consiliere oferite studenților de la ID sunt organizate astfel încât se desfășoară pe mai multe paliere de comunicare. care va fi subiecul comunicării. cât și de consiliere psihologică prin diferite mijloace. Studenților li se facilitează accesul la centrul de resurse atât prin acces direct (permis de bibliotecă) cât și on line. Supravegherea modului în care anxietatea datorată dificultăţilor de învăţare a unei limbi străine. orientare profesională. îndrumare. Observând creșterea gradului de anxietate a studenților. Grupele de începători prezintă un risc mai ridicat. videoconferințelor. faţă de alte specialităţi. ceea ce înseamnă evaluare. negociere a conținutului și de monitorizarea a progresului. Este deja un fapt cunoscut că unul din motivele pentru care studenţii se înscriu în învăţământul la distanţ este şi posibilitatea de a evita întânirile directe în care să fie supuşi judecăţii profesorilor şi colegilor. dar riscul apariţiei lor este amplificat de vârsta cursanţilor şi de lipsa lor de deprinderi şi de competenţe lingvistice. În spaţiul virtual comunicarea se face mai uşor. Probleme de anxietate pot apărea în cazul oricărui process de învăţare. Tipurile de support oferite sunt: de informare. aplicării directe a unor metode coercitive.

de sanatate . Sarcina profesorului de limbi străine este mai clară. pentru studenţii secţiei Pregătirea Personalului Didactic pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar. Formatul Forumului permite studenţilor să se organizeze în anumite grupuri. Datorită asistenţei consilierilor de psiho-pedagogie dicuţiile pe forum au devenit mult mai active. afective şi de invatare. În vederea reducerii abandonului şcolar. socială şi profesională. Inţial în sprijinul învăţării unei limbi străine –în cadrul Departamentului s-a creat posibilitate a ca studentul să îşi îmbunătăţească activitatea prin împrumutul unor carti/CD/casete de la biblioteca sau pentru cei cu acces mai greu la internet în staţiile de lucru din cadrul departamentului. conducerea Departamentului CREDIS a considerat necesar să implementeze un program de asistenţă psihologică realizată prin mijloacele specifice învăţământului la distanţă. Pentru fiecare student ce se constituie intr-o situatie individualizata este nevoie de un set de metode de cunoastere a intereselor/ motivatiilor. Timpul limitat al studenţilor. Aceste aspecte de natură a asigura integritatea morala şi psihică a studenţilor permit canalizarea energiilor psihonervoase în organizarea activitaţii de învaţare şi obţinerea unor rezultarte bune şi chiar a performanţelor şcolare. de aceea abandonul poate surveni datorită suprasolicitării datorate gestiunii defectuoase a timpului şi resurselor de învăţare. mai deschise şi mai diversificate. încarcă materialele pe campus şi oferă soluţii pentru parcurgerea lor corectă. 15 . În cadrul Departamentului CREDIS procesul de comunicare este supervisat de doi tutori. In cadrul specializarii PPP aşa cum a fost deja menţionat grupul de studenţi este format din adulţi implicaţi în activităţi sociale cu responsabilităţi de natură familială.avea la rândul lor anumite probleme privind buna defăşurare acestui proces. Ajutorul psihologic este mai puţin vizibil. dar şi de de discutii individualizate (ce se pot desfăşura ăn mediul virtual pentru cei din alte localităţi) cu privire la probleme administrative (inclusiv financiare. dificultăţile de deplasare şi de încadrare în programul de lucru al personalului departamentul sunt elemente care au redus efectul acestor măsuri. Atunci s-a recurs la materialele – suporturile de curs – prezentate online care permit studentului să primească un feedback rapid şi eficient prin intermediul chat-ul sau a formului de discuţii. ajutându-i să-şi formeze deprinderi de învăţare corectă. unul se ocupă de cunoştinţele de specialitate (un profesor de limbi străine) al doilea este un specialist cu o serioasă pregătire psiho – pedagogică. dar cel puţin tot aşa de important şi nu doar pentru studenţii mai slabi.

Concluzii Considerăm că rezultatele obținute aduc noi puncte de reper și valori ce sunt evidețiate printr un aparat metodologic complex și variat care a permis soluționarea principalei ipoteze de cercetare. Datorită calităţilor tehnice ale Campusului Virtual. atât profesori cât şi studenţi. feedbackul este aproape instantaneu.să urmărească fire de discuţii specifice. să iniţieze dezbateri legate de probleme de studiu sau modalităţi de abordare. La aceste discuţii pot participa. Campusul virtual poate fi utilizat în asistența psihologică a studenților de la ID : Experimentul descris anterior nu s-a încheiat. fapt ce permite profesorilor să înţeleagă problemele cu care se confruntă studenţii. • stilul educaţional al profesorului adecvat grupului şi cu deschidre spre fiecare cursant adaptat învăţământului online • nivelul de aşteptare şi interesul faţă de rezultatele la învăţătură –sunt prezentate la începutul şi sfârşitul fiecărui semestru prin sesiuni speciale de consliere şi îndrumare pentru încurajarea . Limba străină este o disiplină care se studiază în cadrul Departamentului CREDIS pe parcursul anului I. de aceea conluziile acestui studiu nu sunt decât concluzii parţiale.calitatea proiectării şi desfăşurării situaţiilor de învăţare . permiţând intervenţii rapide şi corecturi în cazul unor neînţelegeri. ajungând chiar să îi îndrume pe colegii lor. Le vom enumera pe cele mai importante : 16 . Succesul acestui program de formare initiala pentru specializarea PPP se datoreaza şi elaborarii şi constructiei unui plan de studiu tinand cont de factori pedagogici cum ar fi. Compararea rezultatelor a evidenţiat o sădere a stării de anxietate la studenţii care au fost activi în cadrul Campusului Virtual. conştierntizarea şi autoreglarea comportamentului studenţilor .relevanţa currciculară –curricula răspunde nevoilor actuale de pregătire în domeniul şi este corelată cu activităţile /cerinţele învăţământului românesc şi european. prin recunoaşterea diplomeleor şi a suplimentelor de diplomă. de aceea am făcut o evaluare a studenţilor la sfârşitul primului semestru şi apoi după cel de al doilea. Unii dintre studenţi au devenit mai ales pe parcursul semestrului al doilea foarte motivaţi şi activi.

vol 1 Editura Universitară. April 28-29. EUROSLA 10. La nivel practic va fi necesară construirea.Second Language Learning and Language Teaching. 2011.International Scientific Conference „eLearning andSoftware for Education” Bucharest. 1991 Cook.Starting from the L2 User. Totodată varietatea datelor teoretice trebuie să fie amplificată printr-o activitatea de rafinare și îmbogatire a taxonomiilor și chiar print-o fundamnetare și diferențiere mai clară a metodologiei privind consilierea și orientarea profesională. Maria . Comunicarea în cadrul Campusului fiind o comunicare asincronă şi sincronă s-a dovedit foarte eficientă în activitatea de consiliere 2. Book of Abstracts.Values and Tasks for Coordinating Specialists in ID – Procedings of the 7th.1. Vivian . Bucureşti 2011 Chaudon. Discuţiile de tip consiliere din cadrul Campusului sunt un instrument eficient în evaluarea aşteptărilor studenţilor ceea ce duce la o mai corectă evaluare a rezultatelor. Krakow. Edward Arnold. Craig . Cambridge Applied Linguistics Series. Great Britain. Research on teaching and learning. 1998 Cook. Long and Jack C Richards. Bibliografie Alexe. 2000 17 . Editor: Michel H.Second Language Classrooms. Vivian . 3. consolidarea și dezvoltarea modalităților și serviciilor de asistentă psihopedagogica care să răspundă nevoilor individuale și de grup. Consilierea psiho-pedagogică contribuie la dezvoltarea unor strategii de predare specifice învăţământului la distanţă. Prezentarea unor mijloace facile de comunicare și îndrumare a studenților vor conduce în timp la implementarea cât mai corecta a conceptelor de educație pe tot parcursul vieții și trecând dincolo de activitățile punctuale se poate construi și imaginea unei universități deschise învățării la orice vârstă în condițiile îmbătrânirii active Datele teoretice și de cercetare analizate vin și in sprijinul universitatilor care doresc să-și construiască o strategie viabila în domeniul alternativei educaționale: învățământ la distanță.

Ioan – Invăţarea academică independentă – Ghid metodologic Universitatea din Bucureşti. Facultatea de Psihologie şi ştiinţele educaţiei. – Linguistic convergence and Ethnography of Speaking. . 2006 Scollon.1997 18 .Krashen. 1982 Logofătu.realizări și perspective la Universitatea București. New York Academic Press.D. Editura Universității Naționale de Apărare București București. S. Editura Universității Naționale de Apărare București. 2005 Logofătu. Pergamon. în vol E-learning și software educațional. Bucureşti. 2007 Neacşu. Bogdan – Universitatea virtuală. Mihaela – Questionnaire as a Tool for Quality Assurance in Distance Learning – vol E-learning and Software for Education. Ronald T.Principles and Practice in Second Language Acquisition.

în cazul profesorilor titulari. image. de-a lungul timpului. resurse materiale. Promovarea imaginii şcolii ar fi bine să aibă ca principale repere următoarele criterii: Crearea şi promovarea unei imagini pozitive. Diana Marina FLOREA Inspector pentru monitorizarea curriculumului descentralizat Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti Abstract The school’s approach on promoting self image. structură. creating the false impression that certain news or reports are critical and objective. Imaginea şcolii constituie un element de bază în funcţionarea unei unităţi şcolare.media.Promovarea imaginii şcolii Prof. It is obvious that. Acestea sunt cunoscute de public. fie prin experienţă directă. sunt şi şcolile care au un număr rezonabil de mare de copii. cultura organizaţiei şcolare şi atributele procesului educaţional oferit de şcoală. fie prin intermediul unor structuri informaţionale specializate (mass-media. cum ar fi restructurarea de posturi sau completări de norme. minister). aceste şcoli nu-şi pun probleme de fond. too. obiective. 19 . since there are various educational institutions which had to cope with unpleasant incidents brought in by the mass. we find the same approach techniques within the world press. becomes nowadays more and more difficult. Acele şcoli care deţin tehnici avansate de promovare a imaginii şcolii. Promovarea imaginii şcolii este reprezentată de o multitudine de elemente: scop. More often than not. publicaţii de specialitate) sau superior ierarhice (inspectorat. pupils. Astfel. media. negative sensationalism is more and more spread. techniques to address the world press. parents or anyone related to school. having as main characters teachers. Key words: Romanian school. internet.

Ele nu reprezintă întregul proces didactic şi nu pot fi generalizate. cu precădere. creându-se astfel impresia. şcolile partenere în proiectele educative derulate. opinia publică este interesată. din ce în ce mai dificil. susţinerea elevilor care provin din medii defavorizate din punct de vedere social şi a elevilor cu un potenţial ridicat.Elaborarea unor proiecte locale. elevi. devine în contextul societăţii actuale. Organizarea intr-o zi cu semnificaţie pentru unitatea şcolară a „Zilei porţilor deschise”. Devine evident faptul că. Armonizarea ofertei educaţionale şi a formării continue cu nevoile specifice care au fost identificate în unitatea şcolară. deoarece sunt instituţii de învăţământ care au avut de suferit în urma prezentării de către mass-media a unor incidente nefericite. 20 . comunitatea. Personalizarea ofertei educaţionale la nivel instituţional. descoperim aceleaşi tehnici de abordare şi în lumea presei. prilej cu care şcoala va relaţiona cu părinţii. în managementul educaţional. că acele ştiri sau reportaje. Este adevărat că nu numai învăţământul are probleme de imagine astăzi. se doresc a fi critice şi obiective. prin diversificarea şi flexibilizarea acesteia. de ştirile cu caracter negativ şi nu de lecţiile de cerc pedagogic sau alte activităţi didactice model. să poată să popularizeze tot ceea ce se petrece pozitiv în propria unitate de învăţământ. în care protagoniştii au fost: profesori. părinţi sau oameni aflaţi într-o relaţie cu şcoala. reducerea abandonului şcolar. a unui pliant cu oferta educaţională. în vederea obţinerii de către aceştia de premii şi distincţii la olimpiade şi concursuri şcolare. dar trebuie să admitem că aceste întâmplări cotidiene sunt izolate. integrarea elevilor în colectivitate. a unui album cu activităţile derulate în timpul unui an şcolar. Realizarea unei reviste a şcolii. Promovarea unor proiecte care să aibă ca principal scop. particulare. se caută a fi mediatizat senzaţionalul negativ. Promovarea imaginii şcolii prin intermediul acelor persoane care promovează şi asigură calitatea în actul educaţional. În contextul actual. De cele mai multe ori. care să urmărească multiplicarea experienţei pozitive şi a exemplelor de bună practică. ştiut fiind faptul că. devine o adevărată provocare pentru managerul unei şcoli. din păcate. Demersul pe care îl face şcoala în promovarea propriei imagini. în funcţie de nevoile şi interesele partenerilor şi beneficiarilor procesului educaţional.

Nu ne rămâne decât să le citim din nou operele şi să ne străduim să-i facem cunoscuţi şi să punem în valoare noi modele demne de urmat şi de compus o operă. Astfel.pe care îl face posibil. la care să poată participa şi părinţii. videoproiector. faţă de o problemă importantă a vieţii. asigură nu numai un învăţământ de calitate. Rolul managerului constă în asigurarea unei dotări corespunzătoare a celor două cabinete cu: calculatoare. O promovare corectă a imaginii unei şcoli. în care imaginea dascălului să fie centrală. popularizarea unei reviste a şcolii. Aceasta presupune punerea în evidenţă a câtorva aspecte dominante. că odată realizată baza materială. a calculatorului. Pentru realizarea acestor obiective este necesară elaborarea unei oferte educaţionale. 21 . avem dovada clară a interesului acestora. în deplin acord cu timpurile pe care le trăim. dar care au reuşit prin operele lor. printre care. Colaborarea dintre învăţător şi profesor se poate concretiza prin susţinerea unor lecţii demonstrative. acestea sunt şi utilizate în predarea la ore de către cadrele didactice ale unităţii. procesul de formare şi cunoaştere. dar şi o bună pregătire a elevilor pentru viitor. în cea mai mare măsură. un rol important îl ocupă şi crearea unui site al şcolii. să se asigure. să pună şcoala într-o lumină favorabilă. doar şcoala. acces la reţeaua de internet. iar acest lucru poate fi cunoscut prin elaborarea şi completarea unor chestionare. Printre activităţile care ar putea fi întreprinse la nivelul şcolii. devine o adevărată provocare. În acest sens. Tema şcolii apare frecvent în operele literare ale unor autori care aparţin unor momente istorice diferite. literară. scaner. Un rol deosebit de important în formarea copiilor. dar mai ales. de ce nu. Astfel. punctele cheie ale unui proces didactic modern. pentru a uşura accesul la informaţiile legate de şcoală. îl constituie cabinetul de informatică şi Ael-ul. spectacole. Acestea două. de la serbări. figura unui bun dascăl. am putea enumera: colaborarea şcoală – grădiniţă. diminuarea migraţiei şcolare la sfârşit de clasa a IV-a.Dezvoltarea imaginii pozitive a şcolii. realizarea de albume cu imagini din interiorul sălilor de clasă. în număr suficient de mare. Un rol important în sensibilizarea comunităţii locale la problemele şcolii îl are şi găsirea de sponsori. devotat misiunii sale. printre care: creşterea numărului de copii la clasa I. care să răspundă exigenţelor părinţilor. care poate de asemenea să contribuie la promovarea imaginii şcolii. îl reprezintă utilizarea în procesul didactic. ar trebui să ţină seama de mai multe aspecte. imprimantă. şi anume. asemenea domnului Trandafir şi a elevului model.

în urma analizării chestionarelor. calculatorul este prezent în viaţa fiecărui copil. Prin intermediul acesteia. printre care: alegerea de dansuri care să nu depăşească posibilităţile de afirmare ale copiilor.Astăzi. care trebuie să fie cât mai relaxant. copiii îşi vor lărgi orizontul cunoaşterii. aceştia pot să-şi găsească temele din ziua respectivă. Concomitent cu elaborarea acestui proiect de studiu. am căutat parteneri de acţiune prin şcolile din vecinătatea noastră. deci iată şi modul cel mai sigur. unii dintre ei au lipsit de la şcoală. am realizat un proiect de acţiune concretă. la trecerea la un nou ciclu de învăţământ. care trebuie să aibă o înaltă valoare educativă şi să pună în valoare talentul şi particularităţile individuale ale copiilor. unde părinţii îşi pot exprima punctele de vedere cu privire la activitatea instructiv educativă a elevilor şi se poate iniţia un sistem de vot cu ajutorul căruia să se poată adapta activitatea didactică. iar treptat vor deveni mici artişti. care este în beneficiul ambelor părţi se poate folosi şi site-ul şcolii. la trecerea acestora de la clasa a IV-a la a V-a. vor fi rezultatele obţinute. de a ne promova imaginea şcolii. cât şi copiilor. Un rol important în reuşita promovării imaginii unei şcoli îl joacă organizarea unei serbări şcolare. aflate în acelaşi impas ca şi noi. La şcoală sau acasă. fără o obosire excesivă a acestora. care se adresează atât părinţilor. care este condiţionată şi de dezvoltarea atenţiei. Evidenţierea talentului fiecărui copil se va face în mod discret. Reuşita unei serbări şcolare constă şi în alegerea din timp a tematicii. Prin el avem posibilitatea să primim sau să transmitem informaţii. dar şi cadrelor didactice ale şcolii. în scopul menţinerii copiilor în şcoală. elevi. Pentru a reuşi menţinerea elevilor în şcoala noastră. Pentru promovarea acestui proiect. învăţători şi diriginţi. se vor ocupa în egală măsură şi de confecţionarea/procurarea materialului artistic. iar activităţile de pregătire să se desfăşoare pe o perioadă mai lungă de timp. texte ale unor scenete. cântece. Copiii pot să-şi completeze temele on-line. alegerea de texte accesibile interpretării acestora. cu implicarea activă a tuturor factorilor: părinţi. acesta este un instrument de lucru ideal. Hotărâtoare în luarea deciziilor. cu cea mai largă utilizare. Prin interpretarea de poezii. ei îşi vor dezvolta memoria şi limbajul. Pentru a obţine rezultatul scontat va trebui să se ţină seama de câteva aspecte. publicate pe site-ul şcolii. Participarea la serbările şcolare poate fi considerată o formă de învăţare. Cadrele didactice care participă la realizarea serbării şcolare. 22 . iar dacă din motive obiective. a programului artistic.

Astfel. O problemă deosebită în reuşita unei serbări este asigurarea unei atmosfere de calm şi bună dispoziţie şi mai ales disciplina. Toate activităţile trebuie încununate prin organizarea. o dată pe an şcolar. în perfectă armonie cu al celorlalţi participanţi. Pentru asigurarea disciplinei programul trebuie să fie bogat. Cu acest prilej vor fi mobilizaţi toţi copiii. fiecare dintre participanţi va căpăta un plus de încredere în forţele proprii. astfel încât fiecare dintre aceştia să-şi cunoască talentul cu care este înzestrat. dar şi cei timizi să poată fi puşi în egală măsură în valoare. Un alt aspect important în organizarea serbărilor şcolare este stabilirea şi respectarea duratei serbării. duce la pregătirea lor superficială şi la diminuarea trăirilor afective. Dacă apar acte de indisciplină este o dovadă că programul nu este suficient de distractiv. Într-o serbare este nevoie de atâta disciplină încât copiii să poată urmări programul să ştie când le vine rândul pentru susţinerea rolului primit. comunitatea locală va vedea progresul şcolar înregistrat de la an la an. ceea ce duce la diminuarea interesului şi la apariţia oboselii. la înclinaţiile spre desen . a mândriei de a realiza cu forţe proprii spectacolul. se poate spune că prin intermediul unei serbări şcolare se realizează o acţiune educativă. mai ales dacă sunt vegheaţi din umbră cu răbdare şi discreţie. Tendinţa de a prelungi serbările oboseşte peste măsură copiii. organizatorul trebuie să explice motivul pentru care se pregăteşte serbarea. iar numărul prea mare a acestora. a independenţei în acţiune. măştilor. sporesc şansele de reuşită ale serbării. Astfel. dacă se apelează la talentul de recitare. astfel încât şi cei conştienţi de talentul pe care îl au. Pentru începutul serbărilor sunt indicate în genere corurile. alternate cu recitări sau scurte dialoguri. decorului. În momentele propice de relaxare şi bucurie pentru copii. a „Zilei Porţilor Deschise”. Se poate solicita în asemenea cazuri participarea copiilor sau a părinţilor acestora la confecţionarea costumelor. variat şi accesibil.astfel încât fiecare copil să-şi cunoască rolul său. Vor fi 23 . Când sunt antrenaţi copiii în toate acestea se contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere. Renunţarea la serbări sau organizarea lor formală înseamnă o pierdere pentru viaţa sufletească a copiilor. Urmărind cele de mai sus. prilej prin intermediul căruia. ritm sau graţie. la calităţile sportive. de accesibil. Se va proceda cu tact pedagogic. însemnătatea evenimentului sărbătorit ca şi necesitatea unei munci disciplinate şi consecvente pentru ca rezultatul să mulţumească în final pe toţi.

2006. Editura Polirom. proiectele derulate. Bibliografie: Cerghit. Bucureşti. Universitatea din Bucureşti.ro http://www. Iosifescu. Metode de învăţământ – ediţia a IV-a revizuită şi adăugită. managementul programelor ID.evidenţiate punctele tari ale şcolii. câştigătorii la diferitele concursuri şi competiţii. Astfel. Ioan. Logofătu.edu. Managementul educaţional pentru instituţiile de învăţământ. copii talentaţi. M. S.ro 24 . Iaşi. Tipogrup Press.didactic.. se va crea oportunitatea realizării de noi parteneriate. http://www. 2001. Materiale suport la disciplinele Proiectarea. implementarea şi managementul învăţământului la distanţă..

168. educational. The purpose of special education is teaching and training. Integration Educația specială este o formă adaptată de pregătire școlară și asistență complexă(medicală. psiholog Carmen GRIGORE Centrul de Consiliere Şcoala gen. School education of childern with special educational needs (CES) is achieved through special educational units. cerute de învățământul obișnuit. Valorisation. social. cultural) for people who temporarily or permanently are not able to reach the proper level of education that is age appropriate. social and professional integrating children/pupils with learning deficiency and/or disorders. trebuie să corespundă nevoilor copiilor cu CES. MECTS Abstract Special education is an adapted form of school teaching and complex assistance (medical. culturală) destinată persoanelor care nu reușesc să atingă temporar sau pe toată durata școlarizării nivelurile instructiv-educative corespunzătoare vârstei. recuperarea și integrarea școlară. Key words: Disability. educațională.. ajutându-i să 25 . required by the regular education. Disabled.Educației pentru toți”.. socială și profesională a tuturor copiilor(elevilor) cu deficiențe și/sau tulburări ori dificultăți de învățare.Trebuie întreprinse măsuri pentru asigurarea accesului la educație fiecărei categorii de persoane deficiente. including the ones theaching in minority languages. through special groups and classes integrated in public schools.Problematica educaţiei speciale Prof. ca parte integrantă a sistemului de învățământ. socială.” Educația specială trebuie practicată de cadre didactice calificate. nr. în articolul 3. Incapacity. se afirmă:. Disorders. recovering and school. specializate.Nevoile școlare ale persoanelor deficiente/cu handicap cer o atenție specială. În Declarația Mondială asupra. Scopul educației speciale este instruirea și educarea. and also through usual kindergardens and schools.

în general. în numele unui ideal de perfecțiune. aveau mai puține șanse de promovare în plan profesional și social putând suferi chiar și condamnări dacă aveau alte opțiuni politice). O altă practică destul de răspândită a fost izolarea persoanelor cu deficiențe de privirile celorlalți membrii ai societății. formarea de priceperi și deprinderi utile integrării în viața socială.. cancer. etc. La spartani au aparut primele manifestări de tip segregaționist. variind dupa criteriul prin care se făceau deosebirile: criteriul etnic(aplicat. societatea să nu-i stigmatizeze numindu-i . fie de către stat(în instituții specializate).handicapați” 26 . asigurarea șanselor și a condițiilor pentru continuarea pregătirii pe tot parcursul vieții.Plecând de la acestea.atingă nivelul posibil de dezvoltare individuală cât mai aproape de dezvoltarea normală prin: acumularea experienței necesare învățării școlare și sociale. în consecință erau exterminate fizic. criteriul normalității psiho-fizicointelectuale(marginalizarea persoanelor cu diferite deficiențe. pentru ca. fie chiar de propriile familii.în al doilea război mondial-exterminarea populației evreiești). Segregarea a continuat și s-a perpetuat de-a lungul timpului. De-a lungul istoriei. unde. HIV-SIDA. însușirea cunoștințelor.. profesională și culturală.săraci”) criteriul religios(în Evul Mediu-arderea pe rug a . între oameni au existat numeroase diferențe. țiganilor și emigranților) criteriul rasei(transformarea populației de culoare în sclavi și îngrădirea a numeroase derepturi și libertăți) criteriul social(împărțirea în clase sociale a oamenilor și disprețuirea celor . persoanele cu deficiențe erau stigmatizate de societate și considerate nevindecabile. criteriul politic(în țările socialiste.. persoanele care nu făceau parte din Partidul Comunist. s-au născut o serie de practici sociale care au evoluat istoric de la segregare la integrarea oamenilor diferiți printre ceilalți.ereticilor”. boli incurabile-lepră. formarea abilităților necesare învățării în școală.

etc) argumentul psihosocial – relevă absența. argumentul controlului social – instituțiile au fost acuzate de a fi principalul instrument de control a populației în surplus.Unii au nevoi mai mari.Argumentele pro-integrare. copiii cu nevoi speciale au o evoluție mult mai bună în școlile obișnuite decât în școlile speciale.). fiecare având de învățat de la ceilalți și fiecare oferind ceva valoros celorlalți. constiința identității de sine.În secolul al-XIX-lea și începutul secolului XX au fost înființate numeroase instituții de tipul. argumentul valorii – orice copil aduce o contribuție benefică în grupul său. etc.azilului” în care persoanele cu deficiențe erau tratate în masă. care nu pot fi atinse în afara unui mediu obișnuit de viață sau educație. determinate de particularități care îi diferențiază de ceilalți mai mult decât ne-am obișnuit noi să acceptăm.Fiecare copil are dreptul de a i se acorda șansa unei vieți cât mai aproape de normalitate și integrare socială. 27 . fără a se ține cont de interesele individuale. inființarea multor instituții speciale a dus la considerarea unui numar mare de copii ca fiind . egalitate.anormali” și excluși din mediile obișnuite de viață și educație. stimulării satisfacerii nevoilor elementare ale omului ale omului(apartenența la un grup social.. Zece ani mai târziu. argumentul progresului – sub aspectul achizițiilor și dezvoltării sociale. argumentul drepturilor civile – instituțiile speciale privează subiecții de drepturile lor civile(participare. nevoi speciale față de educație au și familiile acestor copii. pe plan mondial începe să se contureze tot mai puternic recunoașterea drepturilor acestor persoane. ar fi: argumentul eficienței . Febra segregaționistă a existat cu adevărat însă în anii 50 ai secolului trecut. anii ’90 aducând o acceptare generalizată a viziunii de integrare și normalizare.instituțiile separate nu ofera o educație eficientă în comparație cu cele obișnuite.Mai trebuie să ne gândim și la faptul că.dupa Gunnar Stangvik. argumentul calității vieții – persoanele cu cerințe educative speciale sunt private de condițiile normale de viață ale oamenilor obișnuiți.. iar comunitatea îi poate ajuta fiind mai puțin discriminativă și segregatoare cu ei. când. Diferențele între copii sunt de cele mai multe ori prilej de învățare și dezvoltare.

se pot enumera o serie de teze și argumente teoretice. Pornind de la politica de incluziune. educația din primii ani nu se poate realiza fără implicarea tuturor factorilor responsabili(familie.Dacă acesta nu vine la timp. război sau abuz). în strânsă legătură cu cercetările din domeniul psihopedagogiei copilului.Riscurile determinate de mediul de dezvoltare(copiii care cresc în sărăcie. care influențează educația timpurie: dezvoltarea copilului își determină direcțiile și bazele la vârste foarte mici. Pentru aceste grupuri de probleme este cert că. 2. tulburărilor. religios. 28 . se pune astăzi accentul pe termeni ca cerințe educative speciale și situații de risc.Riscuri stabilite . mentale severe). în același timp trebuie specificat că.Riscuri biologice – se referă la copiii care au la naștere probleme fizice care pot fi remediate(de exemplu prematurii).1998): 1.. el nu poate să schimbe un copil cu probleme. în direcția formării capacităților generale de adaptare psihoindividuală și socială. oricât de bun ar fi un program de educație. un copil considerat. dar. aparținând diferitelor grupuri marginalizate social. În literatura de specialitate de la conceptele de handicap.Orice copil are nevoie în anumite perioade ale vieții lui de atenție specială și sprijin special. care nu se mai vrea un mediu exclusivist. etc. 3. incapacitate. tulburare. cadre didactice. de aici și importanța hotărâtoare a primilor ani de viață.etnic. comunitate). doar să-l sprijine în dezvoltarea sa și să potențeze la maxim abilitățile existente.Copiii cu CES cer atenție specială și necesită sprijin pe tot parcursul dezvoltării lor. organice neurologice. ci unul care să corespundă nevoilor de dezvoltare a copiilor prin evaluarea adecvată a potențialului de învățare/dezvoltare și prin asigurarea reabilitării/compensării deficiențelor. deficiență. intervenția timpurie este hotărâtoare dacă se face adecvat.Riscurile se referă la trei grupuri de probleme(Evans.determinate de zestrea cu care copiii vin pe lume și care se manifestă încă de la început sub forma diferitelor dizabilități(deficiențe senzoriale. dizabilitate.J.normal” poate ajunge ușor în categoria celor cu . dificultăților de învățare. O asemenea manieră de înțelegere este mai aproape de idealul școlii viitorului. termeni folosiți pentru a determina problemele speciale ale copiilor. unitatea de învățământ.. crescuți în condiții de violență.probleme”.

dificultățile în învățare pot sugera modalități de ameliorare. 2.Perspectiva individuală a copilului – se referă la modul în care caracteristicile individuale ale copiilor(deficiențe.Școlile incluzive trebuie să fie școli deschise. afectează invățarea scolară. resurse oferite de profesori insuficient adaptate nevoilor copiilor). de încredere în sine. afecțiunii. acest lucru nu indică în mod special că sunt probleme cu el. fără a transforma diferențele în bariere. Problematica educației speciale este abordată în prezant prin două perspective: 1. Această perspectivă are la bază câteva ipoteze: orice copil poate întâmpina dificultăți în școală. de afecțiune și securitate. prietenoase. în care să se 29 . profesorii trebuie sprijiniți în demersul lor de toți factorii responsabili(părinți. ca și cea incluzivă. învățarea activă și eficientă care își are bazele în educația timpurie. al motivației. etc).educația timpurie. al capacității de învățare. prin explorarea resurselor pe care fiecare la are. de independență. este extrem de necesară în educația incluzivă. context social). primul pas în educația timpurie și care ulterior reprezintă cărămida de bază a incluziunii este recunoașterea importanței diferențelor individuale și planificarea activităților educaționale în funcție de particularitățile și nevoile copilului. dificultățile în învățare pot indica anumite disfuncții în procesul de predare-învățare(sarcini. specialiști în domeniul psihopedagogiei. care să ducă la condiții mai bune de învățat pentru toți elevii și la o implicare mai consistentă a cadrelor didactice.Educația incluzivă se referă tocmai la ridicarea acestor bariere în învățare și la asigurarea participării tuturor celor vulnerabili la excludere și marginalizare la o educație accesibilă. etc. voinței.Important pentru ei este să crească și să se dezvolte împreună. evidențiază nevoia de accentuare a dezvoltării sociale a copilului și de focalizare pe procesele învățării. particularități psihice. de calitate. decizii.Copiii sunt diferiți din punct de vedere temperamental. Toate categoriile de copii au aceleași trebuințe de bază în creștere și dezvoltare ca și ceilalți:nevoia de apreciere și întărire pozitivă.Perspectiva curriculară – definește dificultățile școlare în termeni de sarcini și activități furnizate copiilor și de condiții create în clasă.

2. etc. care vizează asigurarea continuității. se precizează intervenții. transport. nevoii de abordare cât mai personalizată. adaptările necesare le ritmul învățării și respectarea principiilor pedagogice. asigură urmările și vizează a da răspunsuri cât mai personalizate nevoilor fiecăruia într-o manieră continuă.Planul de intervenție personalizat(PIP). serviciile complementare și personalul solicitat. Prin această modalitate se stabilesc obiectivele învățării și inserției sociale. Conceptele fundamentale care stau la baza incluziunii au în vedere valorizarea diversității.(Vrășmaș. se determină criterii de evaluare. Planul de intervenție în serviciile educative trebuie să indice pentru copil/elev. nevoile individuale. evită dedublarea evaluării. asigurarea de șanse egale pentru toți.. 1991). este completat de Comisia pentru Protecția Copilului și este un instrument de planificare și coordonare a serviciilor individuale.Perspectiva de ansamblu a planului de servicii dă o coerență intervențiilor.Planul de servicii personalizat(PSP). echipamentele specializate necesare. dreptul de a fi respectat. etc.1999). corespunde în fapt.E. resursele financiare necesare pentru mijloace. în acest sens preocupările în domeniu disting între două tipuri de planuri: 1. predării-învățării. 30 .urmărească flexibilizarea curriculumului. responsabilizarea colectivă. Secretul integrării și chiar al incluziunii copiilor cu CES constă în a nu le refuza șansa la educație și de a căuta împreună cu familia sprijinul necesar învățării lor adecvate. individualizată a problemelor de învățare și identifică teza conform căreia fiecare copil trebuie tratat diferit în funcție de problemele pe care le are. calitatea evaluarea permanentă și parteneriatul educațional. demnitatea ființei umane. în funcțiile de obiectivele fixate: nivelul de integrare dorit/urmărit. El este un instrument conceput să răspundă nevoilor personale ale unui copil aflat în dificultate. complementarității și calității serviciilor ca răspuns la cerințele multiple și complexe ale copilului cu CES. se descriu modalitățile și resursele necesare pentru a sprijinii copilul aflat în dificultate(Goupil.

descrierea metodelor de intervenție și a mijloacelor folosite. concentrare a influențelor și coordonare a resurselor și acțiunilor. În opinia lui E. etc.. stabilind etapele necesare și fragmentând pașii în intervenție. pentru a afla informatii despre el și problemele care constituie cerințele educative speciale. școala. CE-ce învață.Planul permite stabilirea unui calendar al realizării obiectivelor şi la ordonarea priorităților. aparține lui Henderson. Quelle facon). periodice şi finale. Modelul cel mai cunoscut este la acest nivel denumit 6S. Quel. comunicare. etapele individualizate ale intervenției.Se realizează astfel evitarea conflictelor între tipurile de intervenții și se 31 . CÂND-calendarul și etapele necesare. CARE LOC-UNDE – mediul educativ necesar. CINE ÎNCĂ-consilierul. concentrare..Orice plan de intervenții în dificultăți de învățare are următoarele componente: testarea inițială a copilului prin instrumente variate. acest model. CUM-prin ce mijloace și cu ce resurse.planul este instrument de participare. anticiparea unor rezultate prin prognosticul inițial şi prin descrierea momentelor cheie ale intervenției. poate fi unul 6-C. specialiștii. consemnarea examinărilor inițiale. logopedul. coordonare.Vrăsmaș. formularea unui diagnostic prescriptiv. profesorul de sprijin. alegerea formelor de sprijin în parteneriat cu familia. retroacțiune.Cele 6 întrebări”(Qui. participare. referindu-se la: CINE-elevul. consemnarea rezultatelor. Alter și Goldestein(1985) și este transpus în limba franceză de canadiana Goupil(1991) ca . înregistrarea progreselor. Planul de intervenție joacă după Goupil(1991) rolul de planificare. .În limba română. Quand.

nu pot fi înlăturate cu măsuri pedagogige obișnuite și constituie piedici serioase în învățare.Vrăsmaș. Etapa2-constă în observarea organizată și analizarea problemelor semnalate în vederea desprinderii unor soluții satisfăcătoare de intervenție. compensare. copiii cu cerințe educative speciale să fie identificați. făcând împreună cu specialiștii o evaluare mai profundă a nevoilor educative ale copilului și căutând soluții satisfăcătoare. Procesul de evaluare educațională. comunicarea se realizează ca obiectiv și ca mijloc. Etapa 4-de evaluare a nevoilor copilului realizată de specialiști.Dacă problemele sunt repetabile. afectiv și psiho-social al copilului. Etapa 3-este etapa în care profesorul face apel la un sprijin specializat.G. Etapa5-schițarea planului de intervenție.Goupil(1991) identifică 5 etape în elaborarea acestuia: Etapa1-constatarea dificultăților de către cadrul didactic(învățător. comprehensiv și să includă o varietate de măsurători-probe. cognitiv.Pentru a putea realiza debutul școlar al tuturor copiilor este necesar ca până la vârsta școlarității. evaluați și stimulați să beneficieze de programe de recuperare. profesor). Etapa6-se referă la aplicarea și evaluarea efectelor planului propus. dezvoltare.. care să le asigure integrarea școlară reală. este un proces care se referă la profilul motor.Acest proces trebuie să urmărească copilul în mod global. Multe țări au acordat o atenție sporită depistării precoce și intervenției timpurii a copilului cu dizabilități prin crearea unor parteneriate solide între serviciile medicale și cele educaționale. 1999).El trebuie astfel. se trece la primele intervenții și spre următoarea etapă-cea a analizei și a observației.favorizează împărțirea responsabilităților ca și determinarea rolurilor și responsabilităților fiecărui participant. fișe de observație. 32 . Completarea planului se realizează într-o succesiune de etape. teste simple.. etc”(E.În cursul elaborării planului. dar și la completarea lui curentă.Este etapa în care se realizează planul de intervenție personalizată. să fie obiectul unor revizuiri periodice”.Planul facilitează urmărirea progreselor copilului/elevului. a scopului și a obiectivelor pe termen scurt. scale de dezvoltere.

Cu cît se cunoaște mai devreme problema copilului.. Ed. Ed. handicap. Unicef.(1991).(1997). PĂUN. VRĂSMAȘ. G. VERZA.(1998) Handicap. readaptare. incapacitate.. Pro Humanitate. Ed. E.Pro Humanitate RUSU. Învățarea scrisului. Bucuresti. prin introducerea copilului într-un program de intervenție personalizat care să ajute la remedierea problemelor sale. București 33 . E. O. (coord.(1999). Canada. Le Plan d′Entervention personalisé en milieu scolaire. G.Evaluarea cât mai timpurie reprezintă o condiție a intervenției adecvate.Pentru sprijinul adecvat acordat copiilor aflați în situații de risc.(1998). POPESCU.Pro Humanitate. cu atât se poate interveni mai adecvat și chiar se pot înlătura riscurile de dezvoltare care apar...Quebec. integrare. trebuie implicați părinții. cadrele didacice. E.O perspectivă comprehensivă și integrativă. PLEȘA. specialiștii. Ed . Bibliografie GOUPIL.). Deficiență.... C. Educatia integrata a copiilor cu handicap.

Temperamental qualities of a personality is manifested in the work of pedagogical thinking. atitudinile. conduita.198). integrarea socială a individului generează necesitatea de “functionare armonioasă a individualității înăuntrul tiparelor reprezentate de mediul social”(D. flexibility thinkingcould be seen as the main creative cognitive psychological factor. talent. în vederea formării unui orizont cultural și tehnologic cu privire la o anumită profesiune. centrarea evaluarii asupra rezultatelor pozitive. gradul de încorporare a unor valori. interevaluare și evaluare controlată. personalitatea elevilor.59 București Abstract Teacher reveals endowment of talent and motivation high. prin efecte de 34 . În acest sens. Todoran. psychological preparation.Talentul. învățarea creativă și pregătirea psihologică pentru abordarea testului Prof. Produsul imaginației creatoare se caracterizează prin varietate și ingeniozitate. p. transformarea elevului într-un partener autentic al profesorului în evaluare. Reli-Daniela VOICU Învăţământ primar Școala nr. diversificarea tehnicilor de evaluare și creşterea gradului de adecvare a acestora la situaţii didactice concrete. Aprecierea rezultatelor prin evaluarea strategiei abordate ce a condus la finalitate implică o evaluare a conținutului. procedee originale. a metodelor folosite a situației de învățare. creative imagination Deoarece societatea umană este un sistem socio-economic care generează o infinitate de roluri și profesiuni. luarea în calcul a altor indicatori precum achizițiile cognitive. căi și metode până atunci necunoscute. concomitent cu dezvoltarea unor capacități și deprinderi etapa formării este asigurată de succesul cu care abordăm învățarea creativă și testele. Keywords: creative learning.1974. Imaginația creatoare este sursa care favorizeaza inovări și transformarea unor realităti ce se cer depășite. ipoteze îndrâznete.

reversul demersului imaginativ sau slaba manifestare a imaginației în efortul intelectual poate fi recunoscut în comportamente ale elevului de felul: dificultăți în însușirea temelor noi cu grad crescut de dificultate școlare sau extrașcolare. 35 . Efortul de a lămuri natura talentului este unul interdisciplinar. psihologia motivaţională sunt o parte dintre domeniile ştiinţei care trebui să ofere inputuri solide pentru a completa marele puzzle pe care-l reprezintă răspunsul la întrebarea privind natura talentului. Genetica. unde trăirea se detașează de rigori găsind forme noi de manifestare.” Aşadar este o întrebare cu răspunsuri diverse. supravegheat și cultivat cu răbdare talentul copilului este capabil de evoluție și performanță. realizează lucrări cu slabă expresivitate. formulând mesaje în actul comunicării și utilizând limbajul în exprimarea artistică. respectiv de a învăța pentru sine și nu doar pentru o convenție de moment. Un rol aparte în acest complex de concepte îl ocupă talentul. iar până ce știința va găsi un răspuns cuprinzător. dar şi de o înzestrare genetică pe măsură. O finalitate în învățarea creativă poate fi considerată expresivitatea limbajului ca dovadă concludentă a învățării raționale sub impactul actelor de instruire. Imaginația creatoare se constituie pe componenta talentului și susține alături de inteligență și motivație. se creaza premisele jocului de creație ce faciliteaza copilului manifestarea creativitații. improvizând. “Talentul ar fi concretizarea într-o anume formă de reprezentare a unui efort constant de perfecţionare într-un anumit domeniu. Astfel. Deoarece învățarea creativă are precedente în activitățile de joc. creativitatea. Numai supus exercițiului controlat.000 de ore pentru repetiţie. manifestă preferință pentru căile cunoscute. neurologia. ca zestre nativă cu care elevul intră în câmpul educației. Învățarea condusă pas cu pas de către educatorul abil și inspirat dezvoltă gândirea creatoare.surpriza și inedit șocante uneori prin noutate şi originalitate. Psihologii vă vor lăsa 10. începeţi să repetaţi este nevoie atât de muncă. orice elev are șansa de a învăța logic și nu mecanic – migălos și repetitiv.Astfel cel ce învață reușește să redea cu claritate ceea ce ți-a însușit și să transmită la rândul său cunoștințe și informatți. Pe de altă parte. impinge în mod voit limitele inteligenței și dezvăluie înzestrările de talent asociindu-le acelor trăsături de personalitate care să îl așeze în valoare. psihologia cognitivă.de a se raporta creator la sarcina de învățare și nu dominat de obligații și constrângeri.

sau inhibată de o fragilitate a echilibrului afectiv or de o timiditate excesivă. principii etc. profesori conformiști. apoi din ce în ce mai rapid). formarea gândirii abstracte. climat conflictual. demonstrând cum gândirea are loc mai întâi în planul acţiunilor reale. fixarea în memorie. conceptele pe care ea le presupune. să fie pus în faţa unor probleme. rezistență la solicitări. Meritul său este de a atrage atenţia că nu putem aborda o anumită temă. îndeplinind un rol activator și dinamizator în reușita școlară a elevilor. iar când ajunge la deplina stăpânire a modalităţii verbale înseamnă că a ajuns la maturitate 36 . modalitatea iconică. bazată pe imagini. faza acţiunii reale. înţelegerea şi generalizarea prin formarea de noţiuni. pentru ca treptat acestea să poată fi efectuate mental. Pornind analiza de la procesul învăţării școlare constatăm că se desfăşoară în mai multe faze ce cuprind receptarea şi înregistrarea materialului pe fondul unei stări de atenţie şi activare cerebrală. Activizarea elevului este necesară dacă dorim ca gândirea să se dezvolte. Piaget a studiat în Teoria psihogenezei operaţiilor intelectuale evoluţia gândirii. actualizarea prin reproducere a cunoştinţelor şi transferul acestora.demonstrativă. motivație superioară.la început mai încet. R. de asemenea etape importante: faza de orientare. precum talent. se dovedește satisfăcător și deosebit de util. faza verbalizării. inteligență școlară.Un rol important în abordarea creativă a învățării îl ocupă intervenția factorilor motivaționali. dialogul didactic cu profesorul destinat să-l instruiască și nu cel pe care elevul și l-ar putea alege după gustul său. formarea operaţiunilor mentale parcurge. modalitatea simbolică. În situațiile în care creativitatea este estompată sau împiedicată de factori de natură psihosocială precum o atmosferă tensionată în familie. mobilizându-i toate resursele existente pentru formarea şi dezvoltarea de operaţii mentale. prin manipulare liberă. învățarea creativă se produce inevitabil pe fondul unor trăsături psihoindividuale cu care elevul este aptitudinal înzestrat. În Teoria genetic-cognitivă şi structurală a lui Bruner. copilul descoperă lumea dinafara lui în trei moduri: modalitatea activă realizată prin acţiunea sa. faza interiorizării (operația mentală . discriminările. dacă elevii nu şi-au format în prealabil asociaţiile. în care elevii înşişi execută operaţia. cel puţin în vârsta şcolară mică. prin exersare. afectivi-atitudinali și caracteriali. În Teoria operaţională a învăţării. Copilul utilizează treptat aceste modalităţi. Gagne păstrează influenţe din gândirea asociaţionistă. De altfel. În Teoria învăţării cumulativ-ierarhice.

diminuarea emoției. aplicare. Flexibilitatea gândirii fiind privită sub acest aspect ca principal factor psihic cognitiv al creativitatii. tehnicii și culturii. teatru. în primul rând de nivelul de asimilare a cunoștințelor de către subiect. Această acțiune presupune implicit aprecierea gradului de înțelegere. pregătirea pentru situații probabile ce se pot ivi. flexibilitatea și inerția gândirii în rezolvarea problemelor depinzând iată. experiența se formează în procesul exersării și al rezolvării problemelor independent și creator. sub aspect psihopedagogic ce se manifestă în activitatea gândirii. nestereotip și divers. de scurtă durată. are în vedere mai multi factori hotărâtori : pregătirea temeinică și prealabilă pe specialitate în domeniul pentru care se organizează concursul.(Al. evaluare curentă. sub diferitele sale forme. in timp ce rigiditatea/inertia se constituie ca forma de comportament în procesul rezolvării stereotipe a problemelor. ca metodă. concurs. prin apelare la modalitați oferite și de mediul socio-cultural și educativ: programe artistice și sportiv-educative. dar și respectarea voinței elevului de a participa la o situație de competiție. Raportandu-ne la activitatea matematică. etc. O reușită atitudine în fața provocărilor ridicate de test privit ca instrument de evaluare generic. Necesitatea problematizării. de specialitate. Roșca). de exemplu. desen. distractive. ateliere de lucru.intelectuală. Neignorând nici rolul formativ al evaluării vom aborda și ne vom opri asupra rolului important jucat în elaborarea obiectivele testelor pedagogice ce vizează măsurarea cunoștințelor și a capacităților fundamentale proiectate în cadrul programelor școlare. într-un domeniu al cunoașterii generale. În acest sens. 37 . şi a învăţării prin descoperire este subliniată astfel de Bruner printre primii teoreticieni. reducerea presiunii responsabilității. de profil. sau activități muzicale etc. concursuri scolare. rolul psiho-pedagogic se manifestă în sensul dezvoltării flexibilității și creativitații de la vârste școlare. Pe fondul dezvoltării impetuoase a științei. analiză și sinteză a informației. evaluare sumativă. Nu uităm nici însușirile temperamentale caracteristice personalității. dobândită într-o anumită perioadă de timp determinată. totuși. flexibilitatea gândirii ca rezultat al experienței formate în procesul rezolvării problemelor independent şi creator.

îngăduie o diminuare a subiectvității profesorului. Nu este de ignorat nici aspectul psihologic al importanței momentului pentru care tânărul aflat în situația de pregătire va aborda un examen de absolvire sau de admitere într-o formă de învățământ. aptitudini și atitudini care conduc la performanțe așteptate. Testele curente pedagogice măsoară progresele sau dificultățile din activitatea de învățare. pe termen lung. într-o manieră complexă. avantajează elevi timizi sau care se exprimă defectuos pe cale verbală de exemplu. obișnuite ale verificării scrise. teste de achiziţii. constituit din conținutul lucrării scrise. teste de diagnoză. performanțele nu pot fi evaluate într-un timp scurt.Utilizate în procesul de instruire. Raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare. nici secvențial prin metode și instrumente de evaluare punctuale. Interpretarea testelor pedagogice. sub aspect motivațional. ca teste de cunoștințe. concretizate în lucrări de control sau teze dau șansa elevilor să-și prezinte achizițiile educației fără intervenția profesorului. În acest sens. în absenta unui contact direct cu acesta. Anonimatul lucrării. eventual “indicând sursa". pentru optimizarea perspectivei elevului orientat către performanță. un examen de selecție sau concurs extrașcolar. ușor de realizat. dar și acelor cadre didactice care doresc să valorifice potențialul excepțional al unor elevi. capacități. În aceasta accepție testele pedagogice pot fi definite ca teste de prognoză. Suporturile curente. permite un diagnostic al reușitei sau o inventariere a achiziției. în sensul ca unele erori sau neimplicări nu pot fi eliminate operativ prin intervenția profesorului. localizând o dificultate și. aplicabile în calitate de teste de cunoștinte instrumentale sau de teste de cunoștinte profesionale. pregătirea psihologică pentru examen pornește de la sondarea atitudinii elevului față de examen și continuă cu îndrumarea pregătirii școlare temeinice corespunzător exigențelor și criteriilor prevăzute pentru examen. Dintr-un alt punct de vedere. conceptul de calificativ “excelent “ ca finalitate a unui tip de evaluare. Acest tip de evaluare se adreseaza acelor elevi puternic motivați și capabili de performanțe deosebite. Un elev obține rezultate superioare numai pornind de la un mobil precum o motivație superioară și un interes specific. În acest sens. aduce o provocare în câmpul abordării testului. Ca o observație reținem că verificarea scrisă implică un feed-back mai slab. În acest sens evaluăm. 38 .

în învățământul primar. Aramis. Didactică și pedagogică.ro/homo-humanus/75-granitele-gandirii/441-care-estenatura-talentului. Bucureşti. Cracking open the lockbox of talent(http://www. Pedagogie.Bibliografie Howard Gardner. Evaluare. Biblioteca pentru cadrele didactice. Ed.scientia. Repere psihologice în cunoașterea și descoperirea elevului.html) Eugenia Enăchescu. 1992 Adrian Stoica. Teoria și metodologia evaluării. Ed. Ed. Polirom. Calificativul . 2009 Constantin Cucoş. Ed Sigma.Excelent . 1999. 39 . 2008 Ioan Nicola.

a unor provocări fără precedent în istoria umanităţii. cei care vor crea noua societate. În acest sens educaţia pentru societate devine extrem de importantă cu atât mai mult cu cât în grădiniţele de copiii se pun bazele cetăţenilor de mâine. de modificarea permanentă a acestora. schimbărilor insidioase sau brutale şi oportunităţilor 40 .Educaţia pentru drepturile omului şi societate în cadrul grădiniţelor de copiii Educatoare Gina SEBE Învăţământ preşcolar Grădiniţa nr. 185. citizen’s rights. Bucureşti Abstract The recognition and the protection of human rights and liberties must represent a fundamental element within early education. noilor dimensiuni ale complexităţii. provocări cărora trebuie să le facem faţă împreună. tolerance. ca şi societate. By the early creation of the democratic values we shall ensure the creation of responsible citizens. Provocările lumii contemporane sunt marcate de extrema lor mobilitate. children Societatea contemporană se află în faţa unor transformări dramatice. Keywords: democracy. multiculturalism. de dimensiunea lor variabilă şi de caracterul uneori obscur al acestora. by structuring itself into a distinct course within children’s framework program. „Exprimă necesitatea de a trăi într-o permanenţă stare de adaptare pentru a putea astfel face faţă incertitudinii. The involvement of kindergarten teachers ensures the promotion of these noble values both within the ranks of the children but also of the families. well informed that know their rights and shall defend the democratic values.

ClujNapoca.19 2 Ibidem. Introducere în pedagogia preşcolară. Vârsta preşcolară. „vârsta preşcolară este o perioadă a descoperirii” B. „este perioada conturării primelor elemente ale conştiinţei de sine şi a socializării” C. precum Elena Ciolan identifică o serie de şapte provocări: Globalizarea. Editura Universităţii din Bucureşti. Tehnologiile informatice. acestea nu au loc separat în spaţiu şi timp. adaptate acestui specific. care definesc procesul educaţional. afectând mase mari de oameni. cuprinsă între 3 – 6/7 ani este o vârsta la care au loc achiziţii comportamentale şi de educaţie fundamentale. Poluarea mediului. Programele de educaţie preşcolară urmăresc două 1 Laura Elena CIOLAN.”1. 2006. Avem astfel de-a face cu o trecere în revistă aproape completă a factorilor care ameninţă dezvoltarea societăţii umane şi care trebuiesc combătuţi. Dezvoltarea educaţiei timpurii. Bucureşti. pp. A. Cătălin GLAVA. „este perioada apariţiei competenţelor”3. Imigraţia şi interculturalismul.potenţiale care afectează lumea noastră ca întreg şi pe fiinţele umane în mediul lor imediat. Ameninţările la adresa terorismului. Dezvoltarea tehnologică. p. Editura Dacia. în scopul asigurării unui viitor mai sigur. Ca modalitate de răspuns se impune o diversificare a câmpului educaţional şi metodelor utilizate în cadrul educaţiei pentru societate efectuate în grădiniţe. 9 41 . Aplicaţii privind managementul proiectelor. O altă caracteristică a acestor provocări contemporane se referă la efectul lor de cumulare. Discrepanţele socio-economice. care vor influenţa evoluţia copiilor pe tot parcursul vieţii lor ulterioare. şi utilizarea unor metode şi procedee didactice aparte.31 3 Adina GLAVA. ci adesea se petrec simultan. Dar care sunt aceste provocări ale lumii contemporane care creează o atât de mare îngrijorare? O parte din autorii preocupaţi de subiect. 2002. pp. 17 . Terorismul2. Această vârstă este marcată de o serie de trăsături de mare importanţă. 18 . Aceste trăsături ale vârstei preşcolare presupun un proces educativ pe mai multe niveluri. pe teritorii întinse.

finalităţi principale. Aceste scopuri nobile ale educaţiei pentru societate presupun o serie de metode şi procedee didactice specifice printre care putem enumera: 4 5 Ibidem. Acest mod de lucru poate fi un simbol şi un instrument pedagogic de promovare a comportamentului democratic în măsura în care educatoarea: „mediază mai degrabă decât direcţionează. Un rol important îl are aşa numita programă informală. pp. prin promovarea unei educaţii pentru comportament democratic menită să îi facă pe copii să îşi conştientizeze drepturile şi responsabilităţile pe care le implică traiul în societate şi relaţionarea cu cei din jur. Copilul cuprins în mediul grădiniţei se poate manifesta liber în siguranţa şi securitatea dată de prezenţa şi supravegherea educatoarei. p.”4. şi anume socializarea şi dezvoltarea personalităţii. oferindu-le libertatea de decizie şi încurajându-i să-şi asume responsabilităţi. 51 . mult mai normativ şi mai exigent. Mediul grădiniţei este unul educogen prin prezenţa unei varietăţi de stimuli vizuali şi auditivi. ce pot fi uşor accesaţi şi manipulaţi de copii. 163 42 . le oferă copiilor alternative. Mediul grădiniţei este tolerant. Aceste finalităţi se obţin într-un mediu având o serie de particularităţi: „Mediul grădiniţei este mai formalizat decât cel familial. acceptând că aceştia pot greşi uneori”5. Scopul ultim al educaţiei pentru drepturile omului şi pentru societate trebuie să fie formarea unui bun cetăţean. Aşa-numita dezvoltare normală este privită într-un sens mult mai larg aici decât mai târziu în şcoală. el creând tranziţia necesară către mediul şcolar. Un bun exemplu oferite de literatura de specialitate este acela al manierei în care educatoare interacţionează cu preşcolarii. promovează independenţa copiilor.52 Ibidem. copiii preşcolari au ei înşişi o capacitate crescută de acceptare. Aceasta permite integrarea copiilor cu diverse grade de rămânere în urmă în dezvoltare. îi tratează pe copii cu respect. lăsându-le libertatea de a alege. apreciere şi integrare a celor care sunt „diferiţi”. În plus.

Editura Dacia. Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar. bogate în mesaje de interes educativ. jetoane. Bucureşti. Metodele şi procedeele didactice sunt completate de o serie de mijloace didactice adaptate specificului vârstei preşcolarilor. Monica. aprecierea se completează cu sancţiunea pozitivă şi negativă” d) Convingerea – „este metoda prin care se asigură înţelegerea necesităţii cunoaşterii şi respectării normelor morale”6. 58-59 7 Ibidem. 1977 GLAVA. Editura Didactică şi Pedagogică. b) Exemplul – „au o mare valoare educativă şi răspunde nevoii copilului de a imita un comportament. Bibliografie CIOLAN. Cătălin GLAVA. 2007 6 Monica LESPEZEANU. Bucureşti. diapozitive. Activităţile desfăşurate în cadrul educaţiei pentru societate sunt activităţi variate. care au ca rezultat final realizarea unui comportament civic şi moral adaptat idealurilor sociale. desene. Laura Elena. siluete. Mijloace de educaţie. Bucureşti. de a urma un model”. povestiri. Editura Omfal Esenţial. machete. Bucureşti. c) Aprecierea şi sancţionarea – „aprecierea include judecata morală şi ea constă în prelucrarea rezultatelor comportamentului moral. Aplicaţii privind managementul proiectelor. imagini.a) Supravegherea – „prima care intervine în educaţia morală şi oferă o bază pentru însuşirea normelor morale”. 2007. Bucureşti. 2006 CRISTEA. Dezvoltarea educaţiei timpurii. p.. 2002 LESPEZEANU. Editura Didactică şi Pedagogică.)7. 1996 GEISSLER. având o funcţie de corectare a conduite. poveşti. Editura Universităţii din Bucureşti. filme didactice. Editura Omfal Esenţial. Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar. p.. Managementul educaţiei. Pedagogie generală. E. cântece etc. Putem astfel enumera: planşe. Adina. Cluj-Napoca. 59 43 . S. Societatea nu trebuie să neglijeze educaţia preşcolară care asigură fundamentele unei lumi mai bune şi formarea unor cetăţeni activi şi instruiţi. Introducere în pedagogia preşcolară.

as technological innovations become part of the instructional mode of educational delivery. Towards a Europe of knowledge Prof.as students.Teachers’ Challenge in the 21st Century. The rise of new educational environments. within 44 . teachers and staff alike must assume new adapted roles These changes have an impact on the professional tasks and roles of the teaching profession and call for more substantial reforms of education and training in general and teacher education in particular.Most of the examples concern activities used in class. poses a need for the school of the 21stst century to be learner-centered .Education and training will have to play a key role in order to meet these changes adequately.Students are increasingly more and more responsible for their own learning and teachers must respond to these changes by developing new models based on facilitation and interaction. poses a need for the school of the 21st century to be learner-centered . This study is based on the author’s experience of 20 years teaching at primary and secondary schools . High quality teachers and teacher education are central components. Ioana DUGAN Scoala nr. driven by the information and communication technologies. Key words: technological innovations. driven by the information and communication technologies.as students. language learning General aspects Schools in Romania are undergoing a series of fundamental changes. as technological innovations become part of the instructional mode of educational delivery. “High Quality Education and Training” has become a powerful leitmotif in discussions about a “Europe of Knowledge. teacher education.31. The rise of new educational environments. teachers and staff alike must assume new adapted roles . Bucureşti Abstract Schools in Romania are undergoing a series of fundamental changes.

learning environments. establish priorities and plan their actions.in-service teacher education and/or continuous professional development. The increasing amount of information. connect the school to real life situations and focus on understanding and thinking rather than on memorization and drill practice.g. the diversity of language and cultures moving closer together puts a challenge on school as an educational environment. . curricula. Recent studies show that learning is successful only when students takeresponsibility for their own learning.induction into the professional cultures of schools. The role of school in today’s world needs to change so as to help students develop the faculty of using language as a tool for learning and for acquiring social and communicative competence beyond language competence. . aims.a heterogeneous pool of measures necessary to make high quality education and training and a “Europe of Knowledge” a reality. patterns of organization). and teacher education in particular (e. is aware of his needs and of what he wants to achieve through language learning. structures).has the ability to make rational choices. Curricula and instructions attempt to become more student centered than teacher centered . Any 45 . . who has the capacity and conditions for reflect and self evaluation . .g.initial teacher education. The overall framework of present-day language education needs constant and careful reconsideration in order to meet the needs of the students faced with the demands of an ever-changing society. curricula and contents of teaching and learning. These changes have an impact on the professional tasks and roles of the teaching profession and call for more substantial reforms of education and training in general (e. .research Theoretical and methodological aspects The use of information and communication techniques to support learning is becoming very important in the schools of today. the explosion of media techniques.further education for teachers.school development and improvement. The autonomous learner is the one who wants to learn.Teacher education has to be conceived as an open and dynamic system and as a continuous processconsisting of the closely interrelated components : .

that teaching and learning English should be fun and this self-developing motivation can be enhanced by the use of games in the classroom. Spoken input. the spoken language is the main source of exposure to language .use a variety of techniques. It includes knowledge of its phonological form. The teacher should organize a balanced exposure to spoken and written language . Young learners. But written language remains a fundamental source of input for language learning in most formal contexts around the world.otherwise this is incidental or at random. grammatical behaviour. promote a deep level of processing. collocations.After this. With this shift in emphasis. Objectives This study has the following objectives : . An enterprising teacher can also use planned games as an enjoyable and profitable form of practice to reinforce what has already been taught in a more formal way.even a central one. acquisition of vocabulary has assumed a more important role. meanings. almost without realizing what is happening with them.teacher should encourage and help his students to become autonomous. and is thus the main engine for language change and dynamism. especially. have such a high competitive spirit that nearly any type of practice can become a contest in which the participants learn.To present different aspects useful to encourage self-developing motivation by the use of games in the classroom. the context encountered when reading can lead to new knowledge of its collocations. For most people. In our century. that's why I believe. the classroom teacher is faced with the challenge of how best to help students store and retrieve words in the target language. association. at least at an earlier stage. encourage independent learner strategies – all these and even more will be discussed in the pedagogical section of the work.additional meanings and other higher level knowledge. . in the form of films. 46 . Language learning is a complex process and not a very easy one. frequency and register. integrate new words with the old. facilitate imaging and concreteness . Build a large sight vocabulary.To present examples of language-practice in class. provide a number of encounters with words. Knowing a word requires more than just familiarity with its meaning and form. is becoming more globally available. Spoken language has become more important in language teaching with the emphasis on communication. TV and new electronic modes of communication . Explicit teaching can be a very good first introduction to a word .

IT also having a number. Any player may begin the game. IT has another turn. The player whose number is called must pick up the plate from the floor while it is spinning. such games develop the pupils' ability to speak and write the language correctly.. The following are the language-practice games which I have been using for years in my teaching of English as a second language. The players begin to count in turn. they will say Buzz-Fizz. 10. Buzz. 7.. SPELLING GUESS Level: any Type: blackboard 47 . 9. For a number that involves both. The players are numbered from 1 up to around the circle. The grouping of this games is obviously arbitrary. They may be played in the classroom. Buzz. The game may continue until all but one player have been eliminated. SPIN THE PLATE Level: any Type: oral For this game you need a tin or plastic plate or lid.. The group decided upon a "forbidden number". Example: If the forbidden number is 4. but no player must ever mention any number containing 4 or being multiple of 4. Presenting the activities By using linguistic games. Then the players begin to count in turn. Buzz. If he fails to do this. BUZZ Level: any Type: oral The students may be seated in a circle or in their places in the classroom. the players will say Fizz. etc. spelling. Variation The game may be made more complicated by having two forbidden numbers. e. 6. 15. The play begins with IT spinning the plate on its rim in the centre of the circle and calling a number. Buzz. 4.To present aspects and innovations in teacher education in order to make high quality education and training . If the player is successful in picking up the plate before it stops spinning. e. 11.g. he becomes IT. IT in the middle with the plate in his hand. 13. as I have selected those games which proved mostly to the liking of my pupils. The games are also useful for English-club meetings and other such extracurricular activities. he is eliminated from the game. 4 and 7. like 28. Buzz. 2. for instance. Instead. In place of 4 or multiples of it. the counting will go like this: 1. 3. If be fails to do so. in place of 7 and multiples of it. he must say BUZZ. . the players will say Buzz. grammar and vocabulary.g. the pupils can practice pronunciation. with the entire class participating at one time. 5.

each of which will suggest at least one other word. Here are some words that might be in the list. Since there is no A in the word. with the words that they suggest in parentheses: law (lawyer). For example. For the second word. "Hand. Gum". and one of its members puts dashes on the blackboard to represent the number of letters in the word. Arm. One team decides on a word. the player might say. The words may be given to the students one by one either orally or in a list on paper. if the word is hat. The object of the game is for the players to circle the word on the right in each 48 . Toe". Score correct answer accordingly. Apple. the next member of the teams calls a letter. The person addressed must. and the player at the blackboard puts it in its proper place: — E------------. difference (different). The letter is put in its proper place if it belongs in the word. If the word is completed before or by the time each member of the team has called out a letter. prepare a list of words. WHICH SOUNDS ARE ALIKE? Level: intermediate to advanced Type: paper Prepare in advance and give each student a list like the one bellow. VOCABULARY ON THE DOUBLE Level: any Type: oral The person who was been chose IT gives a three-letter word like hat or bag and then begins to count to 12. He says E. Because E was correct. If the word is bag. The game continues with each player of the opposite team in turn calling out a letter. the player might say. that is in the same family. pronounce (pronunciation). The player puts on the blackboard--------------------(nine dashes). The games continue in this way to any number of words the group decides on. the player gets another turn. the team scores one point. etc. "Beam. the teams reverse their roles. science (scientist). also known to the students. Suppose the first player says A. give words beginning with each of the three letters in the word given or become IT. WORD FAMILIES Level: intermediate to advanced Type: oral or paper Within the limits of the vocabulary the students have studied. Suppose the word chosen is chemistry. before the count of 12.Choose two teams of not more than 10 members each for this game.

on a high shelf. BROKEN PROVERBS Level: advanced Type: paper The leader should have a master list of proverbs with the division into halves indicated. line. Then one player thinks of a hiding place. "A stitch in time/saves nine". The other try to guess where he is hiding and the player who guesses correctly becomes the next one to hide. intonation. in a desk. then even beginners can have great fun trying out the little language they know 49 . the group should decide on the limits of the territory to be considered in the game . the player may be hiding behind a picture. g. in other words hides himself mentally. The play continues in this way. Since the game is imaginative. e.. this. zoo. They can be used to encourage natural 'chat' in the classroom. time MENTAL HIDE-AND-SEEK Level: any Type: oral Structure emphasized: use of prepositions First. will. but also all the other parts of speaking a language : tone of voice. the player with the most cards at the end being the winner. The play begins with the leader reading the first half of the proverb on the list. The student who gets the most correct is the winner. kind. The second halves of all the proverbs on the list should be written on cards ahead of time. these cards should be spread out so that all the members of the group can see them.line which has the same sound as the letter or letters underlined in the word on the left. facial expressions. on the grounds. Note that a mascot should belong to only one class. Before the play begins. But if the atmosphere in the classroom is relaxed and nobody worries too much about formal mistakes or using the mother tongue now and then. perhaps taking place between the teacher and Teddy in the very beginning. stress. in the room. Pupils don't just use words. Teddy means that you don't have to present oral work by yourself. soon little -machine. etc. try -winter. play his -sister. such as in the building. Most oral work is directed towards someone and asks for a response from someone. At first these conversations will be a bit one-sided. making up dialogues about the little things which have happened and which occupy the children at that moment. etc. and having another speaker of English around can make ail sorts of situations easier to get across. The members of the group who recognize it grab for the card containing the other half. fifty. in the city.

Let's look first at some characteristics of free activities.They focus attention on the message/content and not on the language as such. In free activities we're trying to get the pupils to use the language with a natural flow . Free activities Using controlled and guided activities which have choices wherever possible provides a good background for activities where children say what they want to say.There is genuine communication even though the situations are sometimes artificial. conducted and implemented in order to improve teaching.Suggestions for mini-talks: My room. although the language will usually be limited by the activity itself.Sunday at home.we do it to prepare pupils for their lives outside the classroom.The range of free activities is endless and goes from playing card games to giving mini-talks or presenting personal or school news in English to working out what your partner had for breakfast. Pocket money. so. But free activities are one step nearer real life . Free activities concentrate on meaning more than on correctness.and so fluency is more important than accuracy at this stage. identifying the students' needs.this is something which you cannot be sure of if you only do guided activities.and they let us know that we can communicate in the foreign language. leave correction until afterwards. One of the most successful ways of presenting language to young children is through puppets or a class mascot.There is a very narrow dividing line between guided activities about things which you want to talk about and actually talking about them. There is often a game element in the activity. In a way. Conlusions This research has been designed.The atmosphere should be informal and non-competitive. Having someone' familiar constantly on hand with whom you can have conversations about anything and everything is a wonderful way of introducing new subjects and new language to young children. assessing the 50 . Formal mistakes don't really matter too much unless it means your pupils can't be understood.My pet. All pupils 'win'.Free activities will really show that pupils can or cannot use the language . My favourite meal. but the teacher must be sure that the pupils have enough language to do the task. My family. everything we do in the classroom is artificial .with what is called fluency . Teacher control is minimal during the activity.

Strategies of Teaching and Testing English as a Foreign Language.Metodica predării limbii engleze . 1998 Cook. Adriana.The most important aim of this research has been to find the best way to teach the students . A Guide to English Language Teaching Terms. Sweden. Umea Univeristy. Polirom. Ed.Second Language Classrooms. Prior experience and expectations have a significant effect.development process. Edward Arnold. This action has been a great opportunity to gain knowledge and skill in research methods and applications and to become more aware of the options and possibilities for change. The expectations and interpretive processes students bring to the material and the expectations and understandings which they develop on their way through the material are directly related to their attitudes and values. Codruţa Mirela-The Language of Teaching and Learning. Bibliography Stănioara. and evaluating the results. Kallos. Stephenson-Green Paper on Teacher Education in Europe. J. we have attended more carefully to our perceptions and understandings to the methods we use and our whole approach to the teaching process. Great Britain. Participating in this action research we have become more critical and reflective about our own practice. Didactică şi Pedagogică RA. how they use language as a tool in acquiring knowledge and in performing analytic processes. 2007 Chaudon. Vivian . 2008 Vizenthal. Editor: Michel H.Second Language Learning and Language Teaching. Bucureşti. as well as to their previous experience with the given grammatical problem. It affects how their thinking is directed as they learn grammar rules and what kind of sense they make of it. Cambridge Applied Linguistics Series. Background knowledge has a direct impact on how students interact with what they are taught. Iasi.2000 51 . Ed. Research on teaching and learning. Craig . 1991 D. Long and Jack C Richards.

” J. omul urmează o serie de etape distincte către integrarea și dezvoltarea cât mai deplină a personalității. Key words: Education. înserat în matricea socială. its ability to adapt to culture and civilization. este unică și constituie o valoare supremă. Rousseau Fiecare persoană umană. responsibility and spiritual creativity.Educaţia democratic. Development.J. Educația este cel mai important factor prin care mediul influențează dezvoltarea. for others. ca realitate și potențialitate. MECT Abstract Every human being as a reality and potentiality is unique and represents the supreme value. So education will nurture the creative spirit of man. Education provides to human being independency. for nature and cultural values of the world he lives in. 52 . Behavior. psiholog Marilena PETCULESCU Centrul de Consiliere şi Orientare Şcolară Şcoala Gen. respect for self. Edgar Faure afirma că “orice om primește două feluri de educație. Potential “Educația trebuie să-l pregateasăa pe copil să traiască prin el însuși. To adapt the world to himself man needs to be creative and to adapt oneself to the world he needs to be open to the society and life. A trăi echivalează cu a acționa. De-a lungul întregii vieți.afirmativă Prof. pe care și-o face singur. mult mai importantă. Through education man acquires the ability to anticipate the consequences of their acts so they can freely and consciously assume them. nr. Activity. una data de alții și alta. freedom. 46.” În procesul educației cel educat este totodată subiect și obiect.

trebuie să constitutie o prioritate a tuturor factorilor implicați și responsabili cu protecția lui. O educație bună are ca scop să dezvolte auto-disciplina. Iubirea este cel mai important vehicul prin care părinții dăruiesc copiilor ceea ce au nevoie pentru dezvoltarea lor ulterioară. Intr-o democrație în care fiecare membru al societății are demnitate și dreptul de a se considera de aceeași valoare cu ceilalți . Familia asigură necesitățile fizice. Educatorii trebuie să gandească în locul său. cultivării respectului pentru individualitatea fiecărui membru . a flexibilității și adaptabilității în situații de criză. ci și valori vitale fundamentale ale existenței naționale și planetare. ea implică și responsabilitate. Cea mai importantă parte a meseriei de părinte este dragostea precum și timpul și energia pe care le cheltuiește ca să-și ajute copilul. a spiritului de cooperare și întrajutorare. Această sarcină nobilă revine în primul rând părinților care au dat viață copilului. stima de sine. nu doar a discuta despre ea. fizică și morală reprezintă nu numai obiective universale umane. să-l conducă treptat spre autonomie.Centrarea pe copil. cea mai deplină și sensibilă bucurie a vieții. dăruire de sine. emoționale și spirituale ale membrilor săi. cultivării comunicării interpersonale și relațiilor responsabile cu comunitatea. la creație. jertfă și împlinire. ca generație. nu numai ca subiecți individuali. formare și cultivare depinde viitorul umanității însăși. Nimic din ceea ce făurește omul în efemera sa experiență pe acest pămant nu se ridică la sublim. ca esență a preocuparilor unei societăți. Ei sunt însuși rostul nostru de a fi. să raspundă nevoilor sale. pe cât este creșterea. a loialității. Educarea lor sănătoasă. cât și ca grup. Auto disciplina este o modalitate de conduită liber consimțită care respectă anumite hotărâri și reguli. De buna creștere. Modul de a dezvolta responsabilitatea este prin a acorda o sarcină. orice individ trece inițial prin etapa în care nu este capabil să se definească și să-și precizeze ce dorește să fie. are responsabilitatea îngrijirii copiilor. Ea este sinonimă cu autonomia și este în stransă legatură cu buna funcționare a voinței și asumarea responsabilității. voința și conștiința de sine a copilului. intelectuală. educarea și dezvoltarea copiilor. nici permisivitatea 53 . Independența nu inseamnă numai libertate . Înscris pe o traiectorie aflată în slujba vieții și orientat către un scop.

Modelul/stilul democratic afirmativ este caracterizat prin aceea că. Berge spunea că “formarea constituie un soi de personalitate colectivă a cărei armonie generală influențează armonia fiecareia dintre părți”. Când climatul este democratic. vârstă sau nivelul intelectual. fie pentru a condiționa. apoi trăsături de caracter. interacționează în clarificarea problemelor. fie a influența conduita în formare. răzbunare. Trăind zilnic într-o anume atmosferă. părinții stabilesc și împărtășesc liniile de bază ale conduitei copilului. A. cu focalizare pe valoarea de utilitate a deciziei. definind setul articulat de scopuri. caracteristicile de comportare vor deveni obișnuințe pentru copil. iubirea copilului nu cunoaște limite. îl ajută în raport cu propriile dorințe. rezultate și valori constante. Timpul educațional este bine drămuit. Participarea este cuvantul cheie. modelul relațional intrafamilial și stilul educațional adoptat de părinți devenind la rândul lor modele înscrise și perpetuate din generație în generație. ea asigurand succesul unei comunicari interumane din ce în ce mai complexe. îi oferă situații în care poate face opțiuni. oferă motivație și argumente pentru limitele stabilite. Părinții sunt adesea din plin preocupați atât material. acțiuni practici. acea abilitate de a învăța înca din copilarie și poate fi cultivată. rebeliune iar permisivitatea este resimțită ca și devalorizare. Pedeapsa duce la opunere. reușind să 54 . ale conduitei unei familii cu copii care operează împreună sau individual fie pentru a determina. cât și moral de acțiunile copiilor lor. independentă de pregatirea profesională. copilul experimentează independența între anumite limite bine definite. îl invață să fie responsabil pentru acțiunile lui. Printre acestea se numara inteligenta emotională. pe participarea copilului la deciziile care-l privesc. Bazele construirii unei personalități echilibrate se pun încă din perioada copilăriei. interese și puteri. Pentru revizuirea acelor tipare de educație care sunt disfuncționale este necesară o bună cunoaștere a acestora și bunavoința de a schimba ceea ce nu este benefic cu însușirea acelor abilități care promovează sănătatea mentală a copiilor și adulților. Stilurile/modelele comportamentale parentale sunt o construcție sintetică și generativă. specifice. Astfel. In ultimii ani s-a acordat o atenție deosebită factorilor care determină calitatea relațiilor interpersonale și participă la dezvoltarea unei personalități armonioase. îl orientează în a identifica unele consecințe imediate.nici recompensa nu au sens.

. E. București ROTARU. a interesului societății de a educa pentru cetățenie democratică. București PAI. “Succesul copilului nostru”. A. Iași WALTON. Editura Arves. București NEACȘU. “Metode şi tehnici de învățare eficientă”. “Interacțiunea părinți-copii”. Bibliografie CIOFU. R.internalizeze mai repede și mai firesc normele care îi guvernează comportamentul.. STĂNCIULESCU. Editura Alex-Alex 2001 & Leri Pres.. Craiova. A.. de a putea lucra în echipă. de a face opțiuni înțelepte și pozitive. (1990). (1998). (2002). directori și părinți”. L. (2003).M. a consecințelor stresului cotidian asupra reactivității copilului. (1997). de a se adapta la schimbări. C. Editura Militară. de a fi bine echipat pentru echilibrul între succes-insucces. Un manual pentru profesori. “Consiliere şi orientare”. F.. Editura Polirom. Editura RO-4000 Sfântul Gheorghe 55 . consilieri. Editura Medicală Almatea. (2001). POWERS.. “Sociologia educației familiale”.. I.A. de a coopera. Modelul/stilul parental afirmativ-democratic este recomandat și dintr-un motiv ce ține atât de ritmul rapid al schimbărilor în zona cunoașterii psihoeducaționale. “Câștigarea copiilor de partea noastră. de a alege drumul corect în abordarea și rezolvarea cu responsabilitate a problemelor.

between instructing and imparting. Perhaps highschool pupils could be kept away from practicalities if they have a solid good material position. Contemporary world has to face problems such as globalization. following the distinctions that I stated. and between information and judgement. vocational contemporary world. too. Dana ŢABREA Facultatea de Filosofie și Ştiințe Social-Politice Universitatea ”Al. so there is no question of forgetting about everyday problems and dedicate their first three years to entering the inheritance of the human world. I. how to prevent racism. Which could serve us today in a contemporary globalized society in our country? Keywords: university education. the American). Most of the university students today have to work. liberated from all actual and practical considerabilities. women’s rights. are preoccupied to change their cars and mobile phones to the latest fashion. Cuza”. Next I am exploring two different traditions in education (the British vs. Such a distinction was at the heart of Michael Oakeshott’s philosophy of education together with his other important distinctions between text (literature) and language. Should we the curriculum in highschools and universities contain such issues? Or should education be an oasis.Contemporary World of Education Cercetător postdoctoral dr. the richer ones. poverty. The distinction between academic and vocational education tends to disappear. Michael Oakeshott education. education. consumer rights etc. as Oakeshout thought of it? I used to teach in highschool and I have been teaching at the university. how to save the environment. 56 . though they are deeply anchored in the practical world: they parents go to work abroad and they have to take their lives into their own hands or. Iași Abstract Nowadays education has to face contemporary problems such as globalization. how to diminish corruption.

Philosophy aims at an unconditional presupposition free understanding. philosophically etc. but treating them as equal. a disponibility for dialogue and debate. As we promise them when they start studying Philosophy that they will shape their abilities of critical thinking. scientifically. an academic liberal institution has to offer some understanding of what it is to think historically. but it becomes an equal voice among the others within the conversation of the human world. ideologies. We also accommodate with the manner of thinking that generated the current ‘literature’ (as part of a truly academic or university education). history) offer us but limited perspectives of the world. However. their teachers and professors. we become part of a community of scholars. a guiding towards undogmatization. Critical thinking explores the conditions of possibility of something. philosophically etc. professors. researchers. doctrines. But could a critical thinking in its absolute meaning (without presuppotions) be possible? In Experience and its Modes (1933) Oakeshott understands Philosophy as an experience liberated from all presuppossitions. develop their analitycal skills. students get instructed (teaching seen as an activity of communicating information . How do we manage to keep our promises that we made them on their very first day? The crucial points that I sketched above become important features in Oakeshott’s pilosophy. As we enter a university. play the hardest part. The different modes (science. scientifically. Moreover. on the other hand. Without disfavouring any of the ways of understanding. On the one hand. A university is a community of scholars who get some practice in thinking historically. and that can be found in manuals. dictionaries. an openess to the speculative spirit. and we acquire different skills (as part of a vocational education).the explicit component of knowledge that can be itemized. practice. make up a creative thinking.We. In Oakeshott’s view a university displays a conversation between different ways of understanding – and this determines the character of the education it offers. textbooks. they are the subjects of imparting (teaching seen as an activity of communicating 57 . later in his writings Oakeshott changes his mind: Philosophy cannot be seen anymore as the critical eye that examines the orher modes. and a thinking without presuppositions. encyclopedias) and. We come across different theories. or students. a university is a place where we learn to think conversationally.

but to explore the manner of thinking that generated the respective ‘literature’. the type of man that each produces is different. so that we arrive at the distinct manners of thinking that they represent. Yale University Press. I will consider Collingwood’s comparing of the perspective of the Americans on English university education (as “narrow”) to the perspective of the English on American university education (as “superficial”) in First Mate’s Log. ‘Texts’ are studied not for their own sake. some authors and philosophical theories. 312-313. consequently. Therefore. These manners of thinking are also representative for the specific and distinctiveness of a certain university from the others (it confers its traditional character).judgement . As an illustration. particular branches of science. London. scientifically. 9 Michael Oakeshott. Because education is exercised in a different manner in England and America. 1967. but they first of all must learn how to think and. they should be taught how to think . and on the other hand. Methuen & CO LTD. but about teaching him how to think artistically. and that cannot appear as a rule). pp. “The Study of Politics in a University”. the specific ingredient that cannot be caught in propositions.and this is what imparting judgement means. in Rationalism in Politics. 57. “Learning and Teaching”.the implicit component of knowledge. and students are not expected to just inactively accept what they get. 8 58 . Students are not a depository of the pieces of information that each discipline in their curriculum presents in front of them. 1989. in The Voice of Liberal Learning. We study. the activity of coming to possess judgement8. that cannot be resolved to information or itemized. or philosophically. In a university education. but as means to decipher the mode of thinking that underlie them9. for example. it is never about teaching the student how to think in general. learning means on the one hand the activity of acquiring information. Correspondingly. historically. knowledge is not passively acquired as pieces of information contained within the ‘texts’ of the day. p. New Haven and London. Michael Oakeshott.

59 . in the detriment of ‘text’ or ‘literature’ (what has been said from 10 11 R. Collingwood. Oxford University Press. Chapter X. so that the pupil sets before himself the ideal of becoming not so much a student of his subject as a writer upon it. p. And it seems to attach an exaggerated importance to the technique of this logomachy. English education “seems to consist in forcing a blinkered pupil to dig himself into a ridiculously small subject whose vital relations with other subjects he is elaborately trained to ignore”12. p. 12 Ibidem. because that importance depends on relations between the subject and broader human issues of which he knows nothing. so that the general public derives no profit from the work of these specialists. and no importance whatever to the publication of results. As a consequence. Consequently. 13 Ibidem. Now I will take into consideration the Oakeshottian distinctions that I mentioned above between vocational and university (academic) education. so that the student wastes his energies in a pettifogging logomachy by which his subject is not really advanced. 84. when he settles down to serious work in any one of these subjects. and the learned world is flooded with publications whose intrinsic value is very small”11. The First Mate’s Log. all imperfectly grasped”10. it produces “a type of man who. and a fatal chasm exists between the learned world and the world of educated persons who are left ignorant of what the learned world is doing”13. and the emphasizing of ‘language’ (manner of thinking). the importance of instructing and imparting within the educational system. Ibidem. and even inside that ring fence cannot distinguish what is important from what is not. 85. It seems to attach an altogether exaggerated importance to the production of 'papers' published or deemed fit for publication. is inadequately grounded in it and thinks himself an advanced student when in fact he is not.American education “seems to glide with ridiculous rapidity over a ridiculously large number of subjects. 1940. G. it produces “a type of man who can see nothing outside his own little ring-fence.

recorded in encyclopedias. Methuen & CO LTD. American and English education as Collingwood saw them. First. 1967 Michael Oakeshott. internet sources) or the authority of tutors. Imprint Academic. offering his contribution to ‘literature’. American education tends to stress less on the vocational. Yale University Press. whereas the American scholar tends to establish a better relationship with the public. the tutorial system based on communicating results of research and discussing with professors and fellow students or researchers is specific to the English educational system. among the enemies of liberal education I name specialization and the authority of ‘literature’ (an already achieved body of information. Which of the two models of education should we adopt? How can we avoid specialization and authority? How can we keep our educational promises of shaping critical thinking and yet help our students face contemporary world problems. Cambridge University Press. Experience and its Modes. manuals. and creating new ‘texts’. but it accomplishes its goal if its enemies are neutralized as much as possible. 1989 Michael Oakeshott. by comparison. 2004 Michael Oakeshott. London. the English specialist is more concerned with ways of thinking and speaking. by communicating results. Third. and therefore he is of no use to the public. Liberal education is neither American nor English.time to time in a language) and consider. textbooks. Second. whereas English education is more specialized. 1985 60 . The Voice of Liberal Learning. What is History? and other essays. whereas professorial lectures and seminars are more favoured within American university education. New Haven and London. as well? Bibliografie: Michael Oakeshott. Rationalism in Politics and other essays.

Education and The Voice of Michael Oakeshott. 61 . Imprint Academic. 1940 Kevin Williams. Oxford University Press. Collingwood. 2007 Acknowledgements: This paper (Contemporary World of Education) is part of a research financed by The Operational Sectorial Programme for The Development of Human Resources through the Project “Developing the Innovation Capacity and Improving the Impact of Research through Post-doctoral Programmes” POSDRU/89/1. Chapter X. The First Mate’s Log.R.5/S/49944. G.

inhibând procesul comunicarii. Etimologic. mentor. ducând la eşecul / insuccesul acesteia. situaţiile conflictuale constituie unele dintre cele mai grele teste de abilitate şi deontologie profesionala. different perceptions of reality. Liceul Teoretic „Ecoprof”.Conflicte. înfruntare (conflictus = a se lovi unul pe altul). o lupta între indivizi sau grupuri cu interese divergente sau incompatibile. conflict înseamnă lovire reciproca. cât şi asupra mediului în care evolueaza participantii. violentă şi mediere în unităţile şcolare Prof. student Comunicarea interpersonală realizată în diverse situaţii didactice are loc într-un mediu deosebit (mediul elev/student) şi într-un context specific (şcoală sau un spaţiu adiacent acesteia). violence. different provisions). director Viorica BELU Fundaţia Profesia 2000+. dat fiind ca o situaţie conflictuala are implicatii atât asupra canalelor de comunicare. Bucureşti Abstract Conflict is a normal fact of everyday life. Key words: educational system. Este caracterizat drept o “opozitie deschisa. inherent in human relationships (mentor and student could have different life experiences. Acest context poate bloca procesul de comunicare. cu efecte distructive (de ce mai multe ori) asupra interactiunii sociale”. Pentru mentori. 62 . De aceea este important să studiem factorii care altereaza relatia mentor – elev/student – elev/student. Physical violence is a topical issue among both teachers and among students who learn in Romanian schools.

spiritului (tensiunea nervoasa este mare. sentimentele sunt foarte importante pentru ca nu pot fi controlate. este constructiv. vanitatea etc. pe comunicare didactică. (îndeosebi cele neconstientizate. daca se respecta cele trei principii strategice de rezolvare şi daca se doreste efectiv dezamorsarea şi instalarea armoniei (printr-un management corespunzator). c) Într-un conflict. fizicului. d) Întotdeauna. este important de cunoscut şi acceptat următoarele: a) Conflictul este o realitate fireasca a vieţii cotidiene.). conflictul are rezultate distructive asupra psihicului. inerenţa în relatiile interumane (mentorul şi elevul/studentul au experiente de viata diferite. încercând să se ajungă la o soluţie acceptabilă pentru ambele părţi. umorile. patimile. un conflict poate fi solutionat daca se cunosc sursele. conflictul. de regula ideatic. 63 . dispozitii diferite) b) Conflictul poate fi tratat pe cai pozitive sau negative: § Abordat pozitiv .Grafic. sfera de cuprindere a termenului poate fi reprezentată astfel: Deoarece mentorul şi elevul/studentul – ca parteneri educaţionali – dezvoltă activitati comune bazate. § Abordat negativ. afirmarea creativitatii. schimbarea sociala. perceptii ale realitatii diferite. din aceasta perspectiva este respins principiul acceptarii reciproce. poate determina dezvoltarea personala. e) Conflictul din mediul elev/student trebuie neapărat negociat. nemultumirile şi reprosurile sporesc). în esenţă.

Violenţa umană este. Globalizarea interesului pentru manifestările de violenţă socială este consecinţa unei conştientizări generalizate privind necesitatea punerii violenţei pe agendele de lucru ale diferiţilor actori sociali .Violenţa în şcoli este un fenomen întâlnit şi în şcolile din România. fără îndoială. dar şi de mobilizarea corpului social. responsabili de găsirea unor soluţii . a 64 .una din temele recurente ale societăţii contemporane.

ale căror efecte se cumulează şi se potenţează reciproc. firesc . motiv pentru care sistemul educaţional ar trebui să intervină prin măsuri de soluţionare a conflictelor şcolare. determinanţi socio-familiali .în ceea ce priveşte adoptarea comportamentelor violente. care au o atitudine mai deschis critică şi reactivă . Violenţa verbală dă naştere violentei fizice. cazul acelor elevi “incomozi” . Există diferenţe majore de percepţie a cadrelor didactice în ceea ce priveşte gravitatea unor comportamente de natură violentă a elevilor. şi a celei şcolare în special .societăţilor civile pentru luarea de poziţie . Una dintre aceste soluţii este prezenţa unui psiholog care să consilieze elevii şi să colaboreze cu cadrele didactice în vederea reducerii riscului de violenţă. factori de mediu şcolar . lipsa sau insuficienta dezvoltare a mecanismelor de autocontrol .precum : toleranţa scăzută la frustrare . ţara noastră trebuie să se implice în prevenirea şi combaterea violenţei . dificultăţile de adaptare la disciplina şcolară . dar fără a fi propriu-zis violenţi. tendinţa către comportament adictiv . Violenţa în şcoală este determinată de multiple aspecte: caracteristici individuale . acestă procedură trebuie urmată de un psiholog sau de un consilier pedagogic. să ducă la creşterea eforturilor depuse pentru ameliorarea situaţiei prezente. Elevilor violenţi le sunt asociaţi cu preponderenţă o serie de factori individuali . Sensibilizarea faţă de fenomenul violenţei şcolare ar trebui . în general . instabilitatea emoţională . profesorii propun spre exemplificare comportamente ale elevilor care nu se înscriu propriu-zis în aria manifestărilor de tip violent . imaginea de sine negativă . Există diferenţe interindividuale la nivelul elevilor cuprinşi într-o instituţie şcolară . prin introducerea unor cursuri care să ofere sprijin atât părinţilor cât şi elevilor-problemă. Violenţa fizică este o problemă de actualitate atât în rândul cadrelor didactice cât şi în rândul elevilor care învaţă în şcolile româneşti. şi să dispună de o cunoaştere la nivel naţional a fenomenului violenţei şcolare. mai mult sau mai puţin folositoare în funcţie de gravitatea situaţiei: . In cadrul şcoliilor. În unele situaţii. slaba capacitate empatică.medierea conflictelor scolare este un procedeu care constă în soluţionarea disputelor prin intervenţia unei persoane neimplicată în conflict. În acest sens . de exemplu . Pentru soluţionarea problemelor conflictuale există numeroase metode. 65 .implicarea şi participarea la prevenirea şi/sau combaterea acestui fenomen social. cauze sociale .

Bibliografie: Bodine.pdf 66 . prin aceasta procedură fiecare elev învaţă că este egal în drepturi indiferent de situaţia financiară sau de statutul social al părinţilor. -corectarea climatului conflictual în familie reduce numărul elevilor-problemă. iar conflictul poate fi „stins” mai uşor.cjraebacau.com/violenta-in-scoli-sistemul-educational-siimplicarea-acestuia-in-solutionarea-conflictelor-scolare-s.com/doc/34052077/ManualulEducatiei-Pt-Rezolvarea-Conflictelor-in-Scoala http://www.html Vătavu. Crawford. Studiu privind conflictul în mediul şcolar.-echilibrarea intereselor poate diminua riscul apariţiei conflictelor şcolare prin acordarea aceluiaşi statut ambelor persoane participante la conflict. Ramona.scribd. -realizarea unui echilibru al statutului elevilor în şcoala. Richard. sursă online http://www. Manualul educaţiei pentru rezolvarea conflictelor în şcoală.info-ghid. http://www.ro/attachments/Studiuprivindconflictulînmediulscola r. principalii „suspecţi” în declanşarea actelor violente. soluţionarea problemei este mult mai simplă. In acest sens. Donna.

psychology. Această preocupare nu este un accident şi nu trebuie să fie un lux în cadrul unei societăţi. last but not least. dreptul omului la libertate. comunicarea interculturală reprezintă un imperativ in contextul unei observaţii care nu poate fi negată: in societatea modernă. Angela TURCULEŢ Colegiul Tehnic „Gh. dar şi importante valori umane . al contactului direct intre culturi. impunându-se ca denumire a unui fenomen social şi psihologic complex şi controversat In acelaşi timp. communication and. establishing himself as a name of a social phenomenon and psychologically complex and controversial the same time becoming increasingly research object of science such as sociology. ci efectul perceperii cu acuitate a unei realităţi conflictuale puternice. Bucureşti Abstract Interculturality is a concept commonly used today. authentic Interculturalitatea este un concept frecvent folosit astăzi. educatia interculturalăse impune ca o necesitate. 67 . la propria indentitate.Educaţia interculturală în societatea contemporanărealitate sau utopie? Prof. la diversitate. generate de insăşi natura societăţii contemporane: multiculturală in structura ei . punând in discuţie nu numai valori sociale. Interculturalitatea este un fenomen viu. intercultural pedagog. pedagogiei interculturale. psihologia. Conceptul de ICL devine preocupare a unor organizaţii internaţionale desi incercările de a-i circumscrie particularităţile.y. forma cea mai raspandită de conflict este cel de tip intercultural. comunicarea sau. communication assimilation. In acest context. Prin urmare. integration. metodele şi chiar mijloacele de evaluare s-au confruntat cu probleme generate de insăşi natura complexă şi conflictuală a fenomenului. dar definită de o dinamica a diferenţelor şi similitudinilor interculturale. obiectivele. Airinei” . Keywords: interculturality. nu in ultimul rand. devine treptat obiect de cercetare a unor stiinte precum sociologia.

Celălalt are dreptul de a munci şi de a face parte din societate. respect. dar nu te voi obliga să renunţi la ale tale. dar cu o condiţie: el trebuie să renunţe la propria personalitate şi să adopte valorile şi comportamentul societăţii in care se află. dar el este un străin. Cea a Inserţiei poate fi “Il tolerez pe Celălalt cu caracteristicile sale cultural. relaţii sociale şi personale. in absenţa căreia apare confuzia. printr-o rapidă selectare. total şi fără ezitare. dinamica acestora in funcţie de timp. respectând diversitatea. de fapt. diferenţe etc. Celălat este acceptat fără rezerve sau discriminare . generatoare de neaşteptate conflicte. In primul rând. diferit şi va rămâne astfel pentru totdeauna. schema Assimilation/Insertion/Integration propune trei atitudini prin aducerea in discuţie a unor componente care pot funcţiona cel puţin ambivalent. o realitate extrem de dureroasă este figurată aici. Conflictul care ţine de insăşi natura 68 . dinamic. un proces deschis. dar el rămâne pentru totdeauna diferit.celălalt. a câtorva elemente care au suscitat controverse dând naştere unor abordări diverse. dificultatea majoră in realizarea comunicarii interculturale este generată de insăşi natura conflictuală a fenomenului: varietatea percepţiilor in diferitele culturi. subliniind atitudinile potenţial generatoare de conflictualitate. adevarata atitudine . depinzând de timp. ridicând o multitudine de intrebări. Integrarea este reprezentată de o frază de tipul ‘Miaş dori să poţi crede in valorile mele.’ Aceasta este. In această accepţie . chiar unor direcţii diferite in inţelegerea şi realizarea comunicării interculturale in procesul educativ. spaţiu. Astfel. In acest context. la ceea ce il face să fie diferit”. Vom porni prin introducerea unei triade care exprimă succint dar sugestiv complexitatea unui fenomen cultural contemporan. Dincolo de cuvinte. care nu se vrea completă. Astfel.valori. Din această perspectivă comunicarea interculturală devine un demers anevoios. in limitările dar şi in incercările sale de a gasi soluţii unui fenomen care este al lumii in care trăim şi care produce incredibile manifestări de violenţă. Discutarea celor trei concepte este impusă de nevoia disocierii.Perspectiva utilizată este aceea a unei problematici a conflictului şi eşecului în abordarea educaţiei interculturale. poate fi urmărit in dinamica sa parcursul spre o autentică comunicare interculturala şi problemele pe care acesta le poate intâmpina.Demersul nostru urmăreşte o circumscriere.” Prin urmare. Scoţând in evidentă implicaţiile şi enunţând indirect riscurile şi variabilele care intervin in procesul educaţiei interculturale pentru dezvoltarea unei comunicari autentice. ilustrarea Asimilarii poate fi “Il accept pe Celălalt dacă renunţă la valorile proprii. negativ şi pozitiv: tolerantă.

Educaţia interculturală in sine presupe o serie de practici. Council of Europe . of our inner self (see: Iceberg Model). O alta problemă este generată de folosirea inadecvată a notiunii de cultură. In accepţie comună. many things beneath the “water surface” are unconscious and cannot be expressed clearly. ulterior explorarea lui. internaţional. It means to deal a good part with the invisible forces and elements of our culture.impune ca o prima etapă in configurarea oricărei posibile soluţii recunoaşterea şi exprimarea lui. devine inoperantă in momentul in care aplicată realităţii concrete anulează diversitatea. respectul particularului. termenul este utilizat frecvent pentru a numi mari arii culturale.educaţiei interculturale. publishingF-67075 Strasbourg Cedex. Under the surface Intercultural learning aims at very deep processes and changes of attitudes and behaviours.realizarea şi utilizarea unor reale abilitati de comunicare interculturale in procesul de invatare impun mereu noi metode. generalizând. asiatică. este o entitate complex. diferenţa de percepţie interior/exterior la nivelul înţelegerii mecanismului cultural şi valorificarea. de metode care pot fi puse in discuţie. fiind integrate in procesul educaţiei interculturale: dezvoltarea unei gândiri critice. November 2000). a experientei. în incercarea de a găsi metode de rezolvare. Council of Europe and European Commission. In mediile academice.”/( LearningT-kit . inţelegerea culturii ca un proces. de comportament şi limbaj care exclud diferenţele.” Not every conflict has necessarily a solution. Criteriile care au stat la baza acestei selecţii au fost de exemplu: o cultură trebuie văzută ca un proces caracterizat de dinamism. într-o schimbare şi dezvoltare permanent. but it certainly needs to be expressed. est şi vest europeană.. patru obiective complementare s-au impus atenţiei.Este foarte important să explorăm şi să inţelegem care este concepţia noastră despre ce inseamnă o cultură pentru a inţelege cu claritate ce vrem să spunem când utilizăm termenul. termenul denumeşte cultura natională. nu în ultimul rând. franceză. etnic implicand totodată şi diferenţele intre acestea. Ca rezultat al acestei cercetări. mergând până la a cuprinde continente intregi. dar nu numai. De altfel. pericolul fiind acela al dezvoltării unor obişnuinţe psihice. Justificată ca imperative cerut de un demers teoretic. trebuie figurate in mod hotărât abilităţile obţinute prin educatie in sensul dezvoltării 69 . într-o permanentă schimbare. percepute ca entităţi: britanică. Acest tip de a utiliza termenul este pândit de pericolul vagului. atribuindu-i-se caracteristici precum naţional.

căutarea similitudinilor culturale poate inarma pe cei interesaţi cu o folositoare unealtă pentru a investiga o cultură pe o largă varietate de niveluri. să le izoleze şi să le transforme in subiecte de cercetare asupra interacţiunii transculturale. a ilustra or a exemplifica diferenţele specifice existente. ei promovează reprezentări care să ducă la conştientizarea faptului că acestea pot constitui adevărate rupturi intre diversele culturi. prin urmare. să identifice zonele de conflict. Urmărind cele două directii. trebuie să le permită celor care invaţă oportunităţi de a analiza şi reflecta. Această direcţie presupune. Adepţii perspectivei critice asupra culturii insist asupra diferenţelor pe care le privesc ca potenţiale bariere. in urma experientei. In ceea ce priveste dezvoltarea gândirii de tip critic. Poate de asemeni să ajute anumiti indivizi. Criticismul cultural caută să identifice punctele de conflict. activitatea criticilor culturii tinteşte să sensibilizeze prezenţa acestor diferente. Dar. subliniind faptul că scoaterea în evidentă a asemănărilor conduce la construirea unei autentice relaţii în comunicare. există două perspective de bază asupra a ceea ce presupune teoria comunicării interculturale. sa le descrie si.Prin urmare. putem spune că există intotdeauna un avantaj in a inţelege de ce se produce eşecul continuu in comunicare când oamenii interacţionează şi care sunt diferenţele care aduc acest esec. pe de alta parte cei care incurajează dialogul intre diferitele culturi. pe de altă parte. abilitatile educationale trebuie să ajute pe cei care invaţă in dezvoltarea unei intelegeri a proceselor implicate când aceia din medii cultural diferite interacţionează şi produc sau construiesc o situaţie de comunicare.unei comunicări interpersonal care trebuie să includă o dezvoltare personală şi social. considerând că observarea diferentelor ar conduce doar la dezvoltarea unei baze pentru a fi eliminat dintr-un grup. In inţelegerea acestora. abilitatile educationale trebuie să echipeze pe cei care invată cu mijloace de a accesa şi înţelege o foarte mare diversitate de practice culturale şi inţelesuri indiferent de statutul lor.Sustinătorii acestor două direcţii sunt pe de o parte critici . sa recunoasca oportunitatile in a construi relatii sau comportamente. atât in teorie cât şi in practică. pot fi sursele intreruperii oricărei comunicări de tip cultural. o descoperire a specificului cultural şi o concentrare pe un grup urmărindu-i particularitatile. Anumiţi autori in domeniu accentuează însă importanţa perceperii similitudinilor intre culturi. Vom încerca a le pune în discuţie în continuare urmărind constant elementele de risc pe care le implică. Metodele utilizate în cazul acesta sunt acelea constând in a explica. respectândule. in special pe aceia din 70 .

culturi in care invăţatul noţiunii de exclusivitate cultural este o realitate.Utilizarea conceptului emic presupune o concentrare asupra studiului culturilor din interior. se impune a fi înţeleasă ca un amestec al tuturor aporturilor individuale sau de tip social. dar şi percepţii care să fie similare cu ale lor. vor determina o concentrare pe a oferi mijloace diverse de a accesa şi analiza o varietate a practicilor culturale şi a inţelesurilor. noţiunea de etic se concentrează pe o inţelegere a culturilor din exterior. ţintind să inteleagă culturile aşa cum membrii acestora le inţeleg. cu multiple forme. Astfel. Dificultăţile apar odată cu abordarea dintr-o perspectivă unică. lingvistice şi etnografice. comparându-le prin folosirea unor caracteristici predeterminate. înţelegerea şi investigarea culturii şi comunicării sub semnul dinamicului. intr-o continuă schimbare. Culturile sunt dinamice. In contrast. O alta practică utilizată in studiul fenomenului intercultural care necesită a fi pusă în discuţie din perspectiva unei problematici a conflictului şi eşecului. sociologice. de grup sau personale. Aceasta practică avertizeazaă asupra unui pericol evident in cercetarea şi educaţia interculturală fiind o pledoarie pentru o comunicare care ar trebui să nu piardă niciodata din vedere individualul-dacă o vom face vom fi in pericolul de a reprima reprezentările individului pe fundalul valorile culturale ale comunitatii. In schimb. educaţional. in schimbare şi complexe.Prin urmare. Atât una cât şi cealaltă au la bază cercetări antropologice. profesorii vor trebui să ofere studentilor uneltele critice necesare pentru a analiza procese sociale şi să încurajeze dezvoltarea gândirii critice asupra propriei societati şi a altora pe trei niveluri:naţional. etnic. Ceea ce avem in comun poate depăşi graniţele cultural naţionale. Utilizarea acestei metode pentru a inţelege problema interculturalităţii şi pentru a 71 . in plan secund apărând o selecţie a reprezentărilor vieţii de fiecare zi. Asta ar insemna o completă schimbare a practicii curente care tinde in a propune informaţii despre o societate institutional recunoscută a unei ţări. indiferent de statut. naţional sau internaţional care sunt implicate în situaţia de comunicare. să recunoască faptul că indivizii aparţinând unor culturi diferite pot deţine valori personale. combinând observaţiile de tip general cu cele de tip particular. Această practică de a aborda o cultura se opune în mod evident tradiţionalei concepţii a unei lumi a marilor culturi. Pe de altă parte. al grupului şi al individului. acestea contribuind la realizarea unei reale comunicări doar in momentul in care sunt utilizate ca demersuri complementare. cultura nu mai trebuie văzută ca o entitate monolitică determinând comportamentul unui individ sau grup. ar fi ceea ce a fost numită pe scurt emic şi etic.

In acest context. increderea şi aprecierea pentru a le înţelege. trebuie mentionata şi necesitatea de a dezvoltarea o autentică abilitate de a sculta. credinţe. de multe ori confruntându-ne cu problema pseudocapacităţii de a auzi şi inţelege. de multe ori ignorată sau minimalizată. arabă sau japoneză ignorandu-i astfel complexitatea. să simtă nesiguranţa. Nu in ultimul rând. se impune atentiei importanta experientei in dezvoltarea unor abilităţi de comunicare intercultural.studia comunicarea de acest tip face posibilă evitarea simplificărilor. Prin urmare. dar conştientizarea existenţei acestuia ne poate ajuta să recunoaştem complexitatea şi diversitatea a ceea ce vedem. Pentru un individ este necesar să trăiască experienţa de a se confrunta cu situaţii noi. Există o foarte răspândită tendinţă de a ignora sau a reduce diversitatea când privim spre o alta cultura-este intotdeauna mai uşor să vorbim. de cultura franceză. şi nu de puţine ori. interese pentru a vedea prin ochii celui de lângă tine.. Ca imperativ in realizarea unei comunicări interculturale reale reţinem şi pe acela de a invăţa cu oameni care aparţin altor ţări. etnicităţii. respingerea celorlalţi la fel ca şi siguranţa.Asa cum se poate uşor observa. Este adevărat că este dificil să evităm toate formele de stereotip. trebuie supuse discuţiei metodele propuse pentru atingerea obiectivelor comunicării interculturale. Acesta este contextul favorabil apariţiei unui alt pericol in realizarea unei reale comunicări: stereotipul. Nu in ultimul rând. cum vede lumea şi cultura proprie celălalt şi a-ţi da posibilitatea de a trece dincolo de propriile frici. afectiv dar şi ca reacţie comportamentală. nu este suficient să citesti despre cultură. A asculta este esenţial in dezvoltarea comunicării interculturale şi presupune un angajament şi o apreciere a celuilalt-presupune a inţelege in mod real cum se simte. să asculţi prelegeri despre alte culturi sau să fii provocat la susţinerea unui asemenea subiect exclusiv la nivel intelectual.individul trebuie să fie angajat in această experienţă cognitiv. numai astfel putem descoperi probleme de multe ori necunoscute chiar de noi inşine. Insăşi noţiunea de cultură utilizată in sensul menţionat mai sus este un stereotip. naţionalismelor sau internaţionalismelor in explicaţii care fac posibilă utilizarea unui singur argument in explicarea unei realităţi extrem de complexe. frica. Aşa cum s-a observant. de exemplu. este extrem de important să recunoaştem şi să respectăm diversitatea altfel vom risca să credem şi să enunţăm judecăţi de tipul: toţi indivizii aparţinând unei culturi sunt la fel şi fiecare cultură poate fi descrisă prin utiliarea unui sumar set de caracteristici. evaluandu-le critic in contextul ipotezei care propune ca postulat al acestei abordări starea de 72 .

2007 Intercultural LearningT-kit . publishingF-67075 Strasbourg Cedex. importanţa într-o lume configurată esenţialmente de fenomenul intercultural. Din păcate. comunicarea interculturală pusă sub semnul utopiei. coordonatori Liviu Plugaru. al riscului reprezintă un demers necesar de conştientizare a dificultăţilor. Mariela Pavalache. nu o negare a necesităţii ei.Vol. generând adevărate stări de conflict şi confuzie. Efortul sisific nu-i anulează viabilitatea şi. acestea sunt aplicate de multe ori în mod mechanic. November 2000 Handbook of cross-cultural psychology . funciară fenomenului insuşi. Bibliografie Educaţie interculturală. mai ales. că trebuie avute în vedere particularităţile grupului. Editura Psihomedia . Council of Europe . Acestea sunt concepute ca modele pe baza cărora se poate lucra ţinandu-se cont de faptul ca fiecare situaţie e diferită. 73 . Council of Europe and European Commission. In concluzie.2 Boston: Allyn & Bacon.conflictualitate inerentă. 1.

De cele mai multe ori. mai ales în mediile sociale defavorizate. Aceste exprimări redau de fapt o concepţie arhaică despre relaţiile părinţi-copii. Dacă a conduce o maşină este condiţionat de obţinerea permisului de conducere. 74 . acquisition.Educaţia parentală – un demers necesar? Prof. De cele mai multe ori părinţii. în nici un an de şcoală. in any one year of school at any level of education. eu te omor!“.. Rolul de părinte îl îndeplineşte fiecare dintre noi fără ca nimeni. Key words: parenting. Dobândirea competenţelor parentale nu se găseşte ca finalitate în nici un obiect de studiu. neglijarea faptului că şi copilul poate fi partener într-o relaţie care îl priveşte în cea mai mare măsură. „Cum m-au crescut ai mei pe mine şi eu te pot creşte pe tine!“. niciodată. prostituţie. children A fi părinte este o sarcină deosebit de dificilă şi presupune permanent găsirea unui echilibru între bunele intenţii ale părinţilor şi ceea ce este bine pentru copilul respectiv. education. sarcini nedorite în rândul adolescentelor. Totul se bazează pe imitaţia modelelor propriilor părinţi sau a celor din jurul nostru. Parental skills acquisition is not found as a purpose in any subject. să ne fi iniţiat în acest sens. începerea vieţii sexuale la o vârsta din ce în ce mai mică. a creşte un copil nu este condiţionat de nimic. cauzele acestora sunt căutate în mediul grupurilor de egali. pe bunul-simţ al fiecăruia. pe lecturi (dacă ele există) sau pe vizionarea unor emisiuni gen „Super Nany“. to be initiated in this regard. etc). o posesie şi o superioritate a părintelui asupra copilului. În ultima perioadă. Carmen DUMITRU Învăţământ preşcolar Grădiniţa .Rază de Soare” – Târgovişte (DB) Abstract We meet most of the times the role of parent without anyone. Dar este ignorat faptul că factorul determinant al formării comportamentelor viitorilor adulţi este mediul familial.. se înregistrează tot mai multe probleme cu care se confruntă unii tineri (consumul de droguri. se conduc după principii de genul: „Ştiu eu cel mai bine ce e bine pentru copilul meu!“. „Eu te-am făcut. la nici un nivel al învăţământului. ever.

În acest context. părinţii nu deţin abilităţile. Adesea. educaţia înseamnă mai mult decât simpla asigurare a dezvoltării fizice. părinţii se confruntă cu obstacole greu de depăşit. 3. De ce este necesară educaţia parentală? Putem contura mai multe variante de răspuns: 1. O relaţie de calitate presupune cunoaşterea de către părinţi a nevoilor copiilor lor. la rolurile pe care le au din punct de vedere educativ. consecinţele conflictelor armate ş. 5. Educaţia părinţilor este o cale prin care se asigură respectarea drepturilor copiilor şi se flexibilizează legăturile între generaţii. Creşte gradul de responsabilitate al ambilor părinţi faţă de educaţia şi devenirea personală a copilului. sărăcia extremă. Se recunoaşte importanţa rolului pe care îl au parinţii în educaţie şi trebuie sprijiniţi să şi-l asume . părăsirea comunităţii în căutarea unui loc de muncă. cum ar fi efectele HIV/SIDA. a locuinţei şi a îmbrăcămintei. Cu toate acestea. decât grija primară de asigurare a hranei. 2.d. la specificul psihologic al diferitelor vârste. cunoştinţele sau resursele necesare pentru a-şi creşte copiii astfel încât să asigure dezvoltarea lor la potenţial maxim . Există părinţi care vor să se informeze cu privire la procesul de dezvoltare a copilului. valoroşi într-un complex proces de educaţie ce are o componentă extrem de importantă în mediul familial . Implicarea părinţilor în educaţia propriilor copii şi corelarea eforturilor cu cele ale grădiniţei / şcolii amplifică rezultatele pozitive obţinute sau îi face pe aceştia parteneri în mod obligatoriu atunci când apar tulburări afective sau de altă natură . 4. Părinţii trebuie atraşi şi conştientizaţi asupra beneficiilor unui program de educaţie parentală prin argumente de tipul: dezvoltarea copilului este direct proporţională cu calitatea relaţiilor dintre el şi părinţii lui. Mai mult decât acestea contează foarte mult securizarea 75 .a.m.Îngrijirea şi sprijinul acordat permanent de părinţi joacă un rol crucial în dezvoltarea copilului la potenţial maxim. de conectare a lor la cunoaştere şi descoperire de sine . devine evidentă nevoia socială de educare a părinţilor pentru a deveni parteneri reali. Educaţia părintilor este o dovadă de emancipare a adulţilor. consumul de droguri.

De cele mai multe ori la acest moment lucrurile nu mai pot fi reparate.umane. iar sarcinile educative privind copiii lor le transferă în totalitate grădiniţei sau şcolii. trebuie să ne asumăm acest demers . iar acesta este lăsat. la un anumit moment. sociale şi economice. rândurile părinţilor dornici de a învăţa să facă lucrurile mai bine să se înmultească. în grija altor membri ai familiei). Vom concluziona că educaţia parentală este un demers necesar în actualul context social . deoarece mentalităţile se schimbă foarte greu. cu implicaţii enorme . dar nu imposibil. prejudecăţile sunt greu de înlaturat. uneori involuntare. Relaţia părinte-copil. 76 . Dezvoltarea unui părinte se face odată cu dezvoltarea copilului său. atunci când copilul va fi adult. de sprijin şi consiliere. cu mai puţine complexe şi cu o mai mare capacitate de comunicare.. Chiar dacă la început grupul de lucru cu părinţii nu va fi de mare consistenţă.. pentru perioade foarte lungi de timp. asigurând dezvoltarea şi integrarea socială adecvată a viitorului adult. Părinţii sunt prinşi în capcana grijilor zilnice de asigurare materială a familiei. toţi părinţii au nevoie. fiind cei care venim zilnic în contact cu părinţii şi având abilităţile necesare susţinerii acestei activităţi .. iar copiii sunt mai fericiţi. Noi. mai veseli. o întreprindere dificilă. este posibil ca pe parcurs. lasă urme adânci asupra copilului. Orice început este dificil. mai senini. Şi totuşi. ca educatori. cea mai mare satisfacţie va fi aceea de a vedea că rezultatele încep să apară. greşelile făcute de părinţi în copilărie. prin forţa exemplului. Există o evoluţie a vârstelor şi a problemelor educaţionale pe care acestea le presupun. marea trebuie încercată cu degetul. va revela efectele unei relaţii defectuoase în copilărie.. A iniţia un program de educaţie parentală este. iar resentimentele se instalează iremediabil . dezvoltarea personalităţii copilului. evident.afectivă a copilului (a se vedea cazurile dramatice în care părinţii pleacă la muncă în străinătate. De aceea soluţiile şi căile pentru rezolvarea lor sunt diferite. Trebuie să înţelegem că orice intervenţie educaţională la nivelul copilăriei generează beneficii durabile pe parcursul întregii vieţi. departe de copil.

Biddulph Steve. (2004). Bucureşti. Bucureşti Editura MarLink 77 . Secretul copiilor fericiţi. Sabriela Alecu. Ciolan Laura. Educaţia părinţilor. Bunescu Gheorghe. O perspectivă psihipedagogică. Educaţia viitorilor părinţi. Editura Didactică şi Pedagogică Hoghughi Masud .Bibliografie Băran Pescaru Adina. (2004) . Grunberg Laura. Bucureşti. Strategii şi programe. Dan Badea (1997). Parenting-An introduction Ionescu Mihaela. Velea Simona. Fumarel Steliana. Biddulph Shaaron (2005). (2007). Bucureşti. Editura Cosmos. Editura Aramis.. Familia azi.

the school as a provider of education and family . is designed in a spirit of transparency. demersul de introducere a sistemelor de management şi asigurarea calităţii poate induce societăţii mai multă încredere în educaţie. Director Consuela ROŞU Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”. a dificultăţilor demografice şi de dezvoltare. Bucureşti Abstract Given the openness and formative assessment and the spirit of personal commitment that quality management can result in school communities. România a sprijinit şi continuă să sprijine chiar şi la 5 ani de la aderare . Educaţia trebuie să se desfăşoare pe tot parcursul vieţii. ce continuă să reprezinte provocări pentru viitor.as beneficiary educational service. realizare profesională. Astfel. pot fi amintite: 78 . ale cărui obiective sunt dezvoltarea personalităţii. A quality educational system requires the integration of values and democratic principles. quality. the approach of introducing management systems and quality assurance company may induce more confidence in education. contribuind la creşterea coeziunii sociale. rights and obligations of partners. evelopment of society În demersurile de integrare în Uniunea Europeană. O premiză a dezvoltării învăţământului în context european Prof. o mobilitate socială şi ocupaţională. în cursul unei multitudini de experienţe de învăţare.eforturile depuse pentru implementarea şi asigurarea calităţii în educaţie.Calitatea în educaţie. o mai bună preţuire a educaţiei ca serviciu public.students and parents . accountability and involvement. Ţinând cont de caracterul deschis şi formativ al evaluării şi de spiritul de angajare personală pe care managementul calităţii îl poate determina în comunităţile şcolare. la combaterea excluderii. dintre principiile generale şi realităţile identificate. obţinerea unor şanse profesionale mai bune. Key words: education. community.

în mod autonom. evaluarea elevilor pe baza unor criterii şi proceduri publice aplicate în mod consecvent. Având în vedere importanţa realizării acestor obiective majore. a formării profesionale şi a tineretului.Calitatea educaţiei trebuie să fie asigurată la toate nivelele şi în toate domeniile educaţionale. iar contribuţia sa la creşterea eficienţei de ansamblu a economiei este hotărâtore. Calitatea serviciilor educaţionale este un obiectiv social dorit. toate preocupările factorilor decizionali naţionali sunt focalizate pe implementarea reformelor sistemelor de educaţie. Printre standardele instituţionale ale asigurării calităţii dintr-o unitate de învăţământ se regăsesc: existenţa unor mecanisme specifice de aprobare. de dezvoltarea unei culturi a calităţii. cercetările în domeniu au demonstrat că aceasta concepţie este falsă. ocupaţiilor şi meseriilor acreditate. calitatea educaţiei a devenit un domeniu de interes deosebit având în vedere în primul rând decalajul naţional faţă de ţările dezvoltate şi necesitatea obtinerii unor finalitati integrate in context european. orice instituţie de învăţământ este responsabilă. În acest sens s-a trecut la promovarea unor politici şi proceduri compatibile de asigurare a calităţii predării şi învăţării în vederea creşterii competitivităţii globale a învăţământului european. competent şi calificat care să gestioneze predarea şi învăţarea. În virtutea finalităţilor urmărite. metodelor şi nevoilor diferite. La fel ca în toate ţările europene şi în România. 79 . Deşi cea mai largă idee răspândită cu privire la calitate este ca aceasta costă scump în ultimă instanţă. Curriculum-ul predat trebuie corelat cu dezvoltarea societăţii. Calitatea educaţiei înseamnă calitatea serviciilor oferite. inclusiv la nivelul obiectivelor. adică a unor politici. obligativitatea asigurării de personal didactic suficient. resursele de învăţare oferite elevilor să fie adecvate iar instituţiile să dispună de sisteme de date şi informaţii care să probeaze calitatea. monitorizare şi evaluare a programelor de studii. Sistemele de asigurare a calităţii trebuie să fie flexibile şi adaptabile la nou. tehnici şi practici consecvent aplicate şi temeinic documentate pentru obţinerea acelor rezultate/performanţe care sunt concordante cu obiectivele fixate.

În actualul context al dezvoltării economice. pe imperfecţiunea proceselor de analiză şi măsurare a calităţii managementului instituţiei şi soluţionarea problemelor calităţii în frecvente cazuri după un model „de modernizare întârziată”. Provocarea principală pentru specialiştii în educaţie din România a reprezentat-o elaborarea propriu-zisă a standardelor şi indicatorilor de performanţă pentru fiecare domeniu şi arie de evaluat. calitatea şi inventivitatea resurselor umane sunt principalii factori care stau la baza decalajelor esenţiale între state. Specialiştii în domeniu apreciază că există o relaţie foarte stransă între progresul tehnologic şi investiţia în educaţie cu implicaţii în toate domeniile vieţii: economic. Deficienţele constatate în domeniul managementului instituţiilor şi unităţilor de învăţământ reies din orientarea acestuia spre soluţionarea şi atenuarea problemelor calităţii pe măsura apariţiei lor şi nu pe sporirea continuă a calităţii proceselor şi activităţilor ce generează aceste probleme. cultural. 80 . reprezentanţi de unităţi şi instituţii de învăţământ. resursele umane reprezintă elementul esenţial al competiţiei. Prin aprobarea Legii calităţii au fost definite şi delimitate clar conceptele de Standard de referinţă. normelor şi indicatorilor de performanţă în sistemul naţional de învăţământ având în vedere următoarele aspecte: a) Calitatea sistemului naţional de învăţământ. pe baza aplicării metodologiilor de dezvoltare a curriculumului. În competiţia globală a economiei informatizate. politic. b) Calitatea serviciilor furnizorilor. pe dualitatea structurilor organizatorice în învăţământ şi tendinţa de autoizolare a personalului şi subdiviziunilor funcţionale. considerăm calitatea resurselor umane în general şi a celor educaţionale în special ca fiind factor hotărâtor al creşterii economice de ansamblu. Pornind de la afirmatia lui Alfred Marshall ”cel mai de preţ din tot capitalul este acela investit în fiinţa umană”. norme şi indici de performanţă. a evaluării examinrii şi certificării. social. c) Calitatea procesului de instruire şi de educare a elevilor este demonstrată de rezultatele învăţării. atât la nivel naţional cât şi internaţional.Asigurarea calităţii în educaţie presupune elaborarea standardelor de referinţă. a metodelor de predare şi învăţare.

Învãtarea centratã pe elev. observãm cã se acordã tot mai multã atentie calitãtii. precum şi datele relevante pentru deciziile la nivel local şi naţional. cât şi a familiei – elev şi pãrinte – ca beneficiar al serviciului educaţional. Dimensiunea europeanã a calitãtii a fost completatã cu cerinte ale societãtii românesti. împlinindu-se astfel cerinta de „a gândi global şi a actiona local”. dar abia recent. Cheia spre calitatea învãţãmântului preuniversitar constã în termenul de “adaptare”: o adaptare la vârsta elevilor. În societatea postmodernã. Pornind de la cuvintele lui Nicolas Poussin şi pãtrunzând în domeniul educatiei. calitatea învãtãmântului românesc a fost definitã ca prioritate şi pentru învãtãmântul preuniversitar. Dascãlii au un rol central în dezvoltarea unei educatii de calitate. care presupune cunoaşterea îndeaproape a acestuia. Un sistem de management al informaţiei educaţionale trebuie să acopere indicatorii interni de performanţă şcolară. 81 . respectiv de indicatori referitori la modul de organizare a cunoasterii şi a învãtãrii. a capacitãtilor şi înclinatiilor sale cãtre anumite domenii. la valorile societãtii romanesti. de tipurile de performante asteptate. la nevoile elevilor. ci şi de cei care privesc educatia şi calitatea scolii. şcoala ca instituţie a cunoaşterii deţine o pozitie fundamentalã. a culturii. atât a scolii ca furnizor de educaţie. etc.Numai introducând calitatea educaţiei ca temă centrală şi permanentă pe ordinea de dezbatere actuală se va putea elabora un sistem de asigurare a calităţii educaţiei eficient şi adaptat la cerinţele naţionale şi europene. Sistemul de evaluare a performanţei unei şcoli a fost necesar pentru evaluarea elevilor şi pentru stabilirea stimulentelor şi premierilor pentru echipele de predare care prezintă rezultate îmbunătăţite ale predării. Reforma învãtãmântului a inclus şi pânã acum elemente ale asigurãrii calitãtii în educatie. indicatorii judeţeni de performanţă inter-şcolară. Un învãtãmânt preuniversitar de calitate presupune integrarea valorilor şi principiilor democratice. la perspectivele lor de viitor. responsabilizare şi implicare. a drepturilor şi obligatiilor partenerilor. fiind conceput într-un spirit de transparenţã. informaţiile locale şi naţionale pentru planificare. la stilurile lor de învãtare. de calitatea activitãtii educative şi de modalitãtile de distribuire în societate a educatiei. Aceastã calitate a învãtãmântului preuniversitar este asiguratã prin coalizarea mai multor factori dintre care un rol important îl au dascãlii. Mãsura dezvoltãrii unei societãţi poate fi relevatã nu numai de indicatori economici şi de calitate a vietii.

Ed.)... EUO: Oradea.. utilizarea tehnologiilor media precum şi dreptul copiilor dotati la o educaţie de calitate. 1996 Crişan. Elemente de planificare managerială. Bucureşti. precum şi să-l evalueze corect. Bucureşti. Bucureşti 82 . premisã a formãrii unei personalitãti integre. la asigurarea drepturilor de dezvoltare a minorilor ca o garanţie a calitãtii instruirii. O posibilă şi necesară structurare a unei politici educaţionale viabile. 2012 Cristea. Alexandru. Managementul organizaţiei şcolare. 1995 Marin. Iasi. Tratat de pedagogie şcolară.). În Revista de Pedagogie nr. E. Problemele învăţământului românesc în oglinda cercetării ştiinţifice – întrebări şi răspunsuri în perspectiva învăţământului românesc. Interdisciplinary Researches. 2011 Nicola. Managementul şcolii. (1996). I. Bucureşti: I. Mateescu E. 1990 Chirimbu. Spiru Haret.P. Ghidul directorului de scoala.. S. CCRSE – Parteneriat Instituţional. S (coord.. Elemente de management scolar. responsabilitãtile şi drepturile copiilor. asigurarea serviciilor de calitate în bibliotecile scolare (aceasta fiind o cerintã majorã a învãtãmântului modern).reprezintã o metodã actualã care dã posibilitatea profesorului sã rãspundã cerinţelor şi nevoilor sale de culturã. Concluzii: Calitatea învăţământului este un deziderat în cadrul fiecãrei unitãţi şcolare prin problemele caracteristice: pornind de la dezvoltarea multilateralã a elevului.S. Doiniţa. Bibliografie Bazac.E. Editura didactică şi pedagogică. la modernizarea învãtãmântului preşcolar.3/1991 Cherchez N. D. (coord.D.

întregul produs ideatic şi emoţional în limbaj scris sau oral.Rolul manualelor alternative în dezvoltarea vocabularului elevilor Prof. propia persoană. 83 . vocabulary. prin activităţile şcolare. îmbogăţirea vocabularului se face pe două căi: dirijată. Key words: alternative schoolbooks. el fiind un sistem deschis.” A cunoaşte limba. Dezvoltarea exprimării orale. analysis. de a împărtăşi semenilor ideile despre univers. Vorbirea orală şi scrisă ocupă un loc central în cadrul sistemului informaţional. de a transmite generaţiilor următoare roadele căutarii. nu se poate lipsi. în general. motiv pentru care perfecţionarea acesteia trebuie să constituie pentru educator un obiectiv prioritar şi de ce nu. communication Limba s-a născut din necesitatea de a comunica. Şotânga Abstract The alternative schoolbooks remains the main tool for both teachers and students and teaching vocabulary concepts should be treated with utmost seriousness over all branches of learning. lăsând cu largheţe noul să se manifeste ca o expresie sintetică a progresului social. Ilie Popescu”. Şcoala rămâne “pivotul” central în ce priveşte procesul de îmbogăţire a vocabularului. Vocabularul este elementul de care informaţia. „Prof. folosind cuvintele vocabularului. trecerea experienţei în cuvânt necesitând efortul viu al actului comunicării. o sarcina patriotică. Elena Carmen STEREA Şc. formează şi-l ajuta pe individ să-şi exprime logic. Marii noştri cărturari au vegheat asupra limbii. unde îşi aduc contribuţia toate disciplinele şi spontan prin ceea ce oferă familia şi mijloacele de culturalizare. indiferent de natura ei. ne-au lăsat moştenire: “Creşterea limbii românesti Ş-a patriei cinstire. expresiv. coerent. a fi capabil să exprimi corect şi precis ceea ce gândeşti şi simţi. înseamnă a da dovada unei bune educaţii şi nu în ultimul rând a da dovadă de respect pentru propria-ţi limbă. Şcoala a fost şi va rămâne ansamblul instrumental de bază care stilează.

miraculos. Toate prin El au luat fiinţă. de combinare şi de tratare didactică a unităţilor de conţinut din acest capitol ţine exclusiv de opţiunea autorului de manual şi a profesorului.. 2. vocabularul apare în unitatea . Vocabularul e harta prescurtată şi esenţială a naturii şi a omului care poate crea din cuvinte. modalitatea tradiţională sau de altă natură.Miracolul suprem: cuvântul . Meşteşugul cuvântului a cernut şi cerne fără răgaz lumea şi sufletul ei – şi a dat naştere literaturii.. 1-3 folosit moto: „ La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.. copilărie. toată natura din nou. scriitor. 3. dureros.. mai ales..În toate clasele gimnaziului. Exemplu de cerinţe: 1. Daţi sinonime pentru sensurile din text ale cuvintelor: miracol. iar în afara lui nimic ce există nu a luat fiinţă” şi un fragment din Scrisoare cu tibişirul de Tudor Arghezi: „Miracole nesfârşite zac în noi şi împrejurul nostru. inclusiv din punctul de vedere al valorilor stilistice. . Se recomandă ca abordarea acestor aspecte să fie corelată cu studiul textului literar şi nonliterar. Fiecare unitate cuprinde un text suport. . un citat din Noul Testament.” Trecerea de la textul-suport la elementele de teorie literară şi noţiunile de limbă se face gradual. a cerne. precizând că toate textele-suport sunt însoţite de exerciţii de vocabular care au rolul de a-i face pe elevi să înţeleagă importanţa acestuia. greutate. exigenţă absolut necesară. închipuire. Vom exemplifica unitatea ce cuprinde vocabularul. respectând anumite etape: observarea textului prin lectura explicativă şi cu ajutorul exerciţiilor de vocabular şi morfologie. În manualul Humanitas. Arătaţi felul în care s-au format cuvintele: nesfârşit... Autorii ne introduc în lumea cărţii reamintind elevilor care sunt părţile componente ale acesteia după care oferă două teste – suport. conţinuturile de teorie literară. Evanghelia după Ioan1. răgaz. gingaş. de ordonare. Manualele alternative au organizate unităţile în concordanţă cu structura unei planificări calendaristice. din simboale. 84 .Arta cuvântului. în cazul elementelor de lexic. E miraculos cuvântul pentru că la fiecare obiect din natură şi din închipuire corespunde un cuvânt. Scrieţi în caiete antonimele adjectivelor: frumos.. noţiunile de limbă şi situaţii de comunicare. El era la început la Dumnezeu.

ci o întreagă viaţă.bogat. la rândul nostru. elevul îşi reaminteşte noţiunile de vocabular însuşite în clasa a V-a. Apoi se trece la interpretarea acestuia punând în paralel informaţiile transmise de autor pin intermediul fragmentului selectat. Prin intermediul lecţiilor anterioare de literatură. blestemat. Nu te simţi niciodată singur printre cărţi. Pasul următor este explorarea textului. rămân neprimitoare. deşi conţin numeroase cărţi. Nu ne pretind în schimb decât să ne facem. parfum. De ce arta cuvântului apare. 4. timp pentru ele. exemple. trecerea către noţiunile de limbă se face într-un mod logic şi accesibil. mesajul textului şi opinia elevului faţa de mesajul textului. Partea de comunicare face referire la relaţia imagine – simbol – cuvânt. Exemplu de cerinţe: 1. dureros. fericit. Ce legătură există între fragmentul din Evanghelie şi textul lui Tudor Arghezi? 2. Intrând în ele. Explicaţi titlul textului. Autorii celor două manuale pornesc de la următoarele texte-suport „O bibliotecă nu e pur şi simplu un loc de depozitare a câtorva mii de volume. exerciţii aplicative. sentimentele transmise de acesta. Nu există prezenţe mai prietenoase. simţi o ostilitate surdă. ci şi un lucru viu. Ce putere are cuvântul în general şi cuvântul folosit de scriitori în special? 5. autorul. identificând anumite secvenţe. lucruri mai în stare să-ţi ţină tovărăşie. 3. Indică forma literară actuală de plural a substantivelor: simbol. tema. În manualul EDP şi în manualul ALL abordarea este oarecum diferită. exerciţii de verificare. ca un „meşteşug blestemat şi totodată fericit”? Folosiţi în argumentarea voastră şi citatul din George Călinescu cu referire la autor: „Nu cunosc artist care să fie mai disciplinat şi mai exact. Noul conţinut este structurat astfel: teorie. Cârpa de praf a gospodinei şi-a făcut datoria 85 . De ce autorul consideră cuvântul drept „miracol suprem”. cald şi familiar. Există încăperi care. fără să pună accentul pe rolul dezvoltării vocabularului. un adevărat lucrător care stă atâtea ceasuri pe zi înaintea strungului. La finalul lecţiilor de limbă autorii propun un set de exerciţii care îl ajută pe elev să conştientizeze nivelul achiziţiilor până în acel moment. Arta lui este o industrie genială” Având în centrul discuţiei – meşteşugul cuvântului. printre miracolele nesfârşite care „zac în noi şi împrejurul nostru”? 4. în viziunea autorului. la atelierul său. ideile centrale. şi nu un ceas de călătorie.

”(Cărţile au suflet de Nicolae Manolescu ) Cel de-al doilea text este un fragment din Cea dintâi învăţătură de Nicolae Iorga în care autorul relatează fascinaţia cu care a descoperit. De la sunet se ajunge la grupuri de sunete. silabe şi cuvinte. cum călătorea pretutindeni şi lua parte la evenimentele istorice alături de personajele întâlnite. Ce este biblioteca? 4. Trecerea la noţiunile de vocabular nu se face ca în celelalte manuale. 86 . explicaţiile. Autorii celor două manuale se opresc asupra foneticii. informaţiile sunt corecte. pornind de la cuvânt ca principal instrument al comunicării. cu mai multe în urmă”. Deşi prezente în manuale diferite. Ele s-au obişnuit să vadă chiar şi secolele scurgându-se unele după altele. Răbdarea cărţilor e infinit mai mare decât a oamenilor. Autorii nu insistă foarte mult asupra interpretării textelor. le-am pus la dispoziţia lor. O bibliotecă frecventată zilnic este cu totul altceva. în rafturi. Cărţile au ochii stinşi.periodic. Fiecare volum pare treaz şi în aşteptare. ci doar fac referiri la mesajul transmis de scriitor. În schimb manualul este unitar sub aspectul limbajului şi stilului. lăsănd elevii să aprofundeze individual conţinutul. cărţi necitite de mult. activităţile practice. Ce înseamnă cărţile au ochii stinşi? 2. căci ştiu că o mână expertă le va adăposti într-un târziu. lumea cărţilor. modalităţile de evaluare şi de feedback nu sunt inter-relaţionate corect. Cotoarele colorate şi-au pierdut strălucirea. copil fiind. Prezentarea. Faţă de longevitatea cărţilor. Exemple de cerinţe: 1. reamintind elevilor noţiunile învăţate în clasa a V-a. cu două. le va făsfoi sau le va muta pe noptieră. deoarece asupra elevilor mei ele au avut avut efectul dorit. Pentru copilul N. Astfel elevul percepe noţiunea de cuvânt şi poate ajunge cu uşurinţă la importanţa acestuia în comunicare. Ce aşteaptă o carte din bibliotecă? 3. dar care nu se plictisesc aşteptând. încercând să le dezvolt dragostea pentru lectură. Logica trecerii de la literatură la gramatică şi comunicare nu justifică consistenţa internă a conţinutului. Sunt. şi atât. exerciţiile. Ce îl atrage şi îl farmecă într-un asemenea univers? Ce scriitori i-au fost călăuze? Am insistat asupra fragmentelor oferite de autori. Iorga. aceea a broaştei ţestoase sau a stejarului este derizorie. lectura cărţilor înseamnă o călătorie într-o lume „trăită cu un veac.

Ed. cât şi a elevilor. Predarea-învăţarea noţiunilor de vocabular la clasele gimnaziale necesită atenţie sporită atât din partea profesorilor. 2009. deoarece nu va reuşi niciodată să rezolve exerciţiile din manual. Ed. Sinteze de limba romană. Târgovişte.14 Preocuparea permanentă a profesorului de limba română trebuie să fie activizarea. Bucureşti. Sinteze de limba română. Spre exemplu. EDP 14 Th. exerciţiile de evaluare şi autoevaluare. Este mult mai uşor de realizat însuşirea noţiunilor şi regulilor gramaticale decât îmbogăţirea şi perfecţionarea vocabularului. (coordonator). încât celebrul lingvist francez Antoine Meillet afirmă că „orice vocabular exprimă. Gabriela. temele propuse pentru munca în echipă sau pentru acasă nu sunt constituite pe baza criteriilor de notare şi a standardelor de evaluare. Legatura dintre istoria lexicului şi istoria societaţii este atât de strâns legată şi de evidentă. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. 1996. Bucureşti. Hristea . 2000. Noţiuni de vocabular. exerciţiile aplicative. Bucureşti. o civilizaţie”.Materialele teoretice. permiţând factorilor implicaţi să aleagă instrumentul de lucru potrivit particularităţilor intelectuale şi de vârstă ale clasei. p.ALL – Cartea Româneacă HRISTEA. ca fiind compartimentul limbii cel mai labil şi mai deschis influenţelor din afară. TULAI. precizarea şi îmbogăţirea vocabularului elevilor şi a exprimării acestora. pe bună dreptate. un elev de nivel minim va fi total descurajat.EDP. Iosefina. Mihai. Vocabularul este considerat. de fapt. 1981. Perosnalitatea limbii române. in schimb. Bibliografie: BÂRLEA. 5 87 . Petre Gheorghe. va fi marginalizat de grupul în care lucrează pentru că sarcinile de lucru nu cuprind şi cerinţe adaptate nivelului său de performanţă. Încă de la vărsta preşcolara copilul începe sa asimileze regulile gramaticale. Dindelegan. iar existenţa manualelor alternative demonstrează că individualizează procesul instruciv-educativ. mult mai greu achiziţionează cuvinte noi pe care să le folosească ulterior în vorbirea curentă. Ed. Bucureşti. Limba Română Contemporană. Enciclopedia DINU. Theodor. Ed. 1981.Grai şi Suflet – Cultura naţională. Bucureşti. Sfinx 2000 PANĂ. 2002.

Key words: education. Initially introduced to allow individuals in distant areas access to (higher) education. communication. teaching process La început de secolul XXI. anume adaptarea educaţiei la cerinţele celor care învaţă. objective. honest information there is however a certain part of it which offers the guarantee of a quality at least equal to that of a large academic library. Dificultăţile financiare ale instituţiilor şcolare au dus la necesitatea de a descoperi noi surse de finanţare şi canale noi de transmitere a cunostinţelor. This part consists of the web sites and portals of prestigious academic institutions. învăţământul european şi nord american continuă să fie marcat de multiple modificari datorate prezentei ample a noilor tehnologii de informare. research institutes. creşterii necesităţilor impuse de evoluţia pietei muncii dar mai ales de explozia informaţională. pe masura diversităţii cererii de 88 . Airinei”-Bucureşti Abstract The e-learning models of Romanian educational system today have their roots in the older type of distance learning. academic libraries. în mod individual. Claudia STAN Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. While it is impossible to consider the internet as a whole a source of reliable. creşterii numărului de elevi şi studenţi. Solicitările de servicii venite din partea comunităţii impun intervenţii educaţionale diferite de cele tradiţionale. educaţia la distanţă îşi asumă o mare provocare. Un tip nou de activitate instructiv-educativă este învăţarea electronică care prinde tot mai mult teren în lumea civilizată şi avansată din punct de vedere al tehnologiei informaţiei.Învăţământul şi noile tehnologii informaţionale Prof. scientific and cultural publishing houses. distance learning has evolved significantly in Romania in the last two decades. Acolo unde educaţia tradiţională realizează uniformizare şi încearcă să le formeze celor care învaţă comportamente conforme cu cerinţele sociale sau cu cerintele specifice unei profesiuni. IT tools. făcând din instruire o activitate foarte diversificată.

„faţă în faţă“. vizualizate. pornind de la aceste caracteristici. cognitivism.varietate pedagogică (se poate utiliza pentru aplicarea diverselor paradigme educationale: behaviorism. simulate procesual. relevă faptul că nu există diferenţe semnificative între rezultatele obţinute prin învăţământ tradiţional.educaţie. uman. mentori. . presupune transferul cunostinţelor prin reţea folosind aplicaţii şi procese electronice. sentimentul de empatie şi de apartenenţă. . explicitat ca o învăţare prin internet. 2003): . constructivism).spaţiu de învăţare virtual (mult mai eficient decat spatiul de invatare real. sa fie accesibilizate. aşa cum prezenţa faţă în faţă a profesorului are rol motivant în învăţământul tradiţional. . sau prin învăţământ la distanţa şi în mod special prin învăţare electronică. Interacţiunea mediată prietenos. apropiat. chiar daca acesta din urmă este o prezenţă aparent impersonală. poate asigura motivaţia învăţarii. nu căutând-o). . creeaza posibilitatea ca informatiile de transmis să fie scoase din context. Cercetările făcute în mod repetat privind eficienţa învăţarii. Un studiu experimental este realizat de Borje Holmberg.autonomie în învăţare (cursantii îşi petrec timpul utilizând informaţia. consilieri şi alte persoane din organizaţia care oferă educaţie electronică. Termenul.individualizarea învăţarii. între cel care învaţă şi instructori. Tehnologia digitală produce anumite schimbări ale mediului de învăţare prin posibilităţile de utilizare a dimensiunilor sale pedagogice (Peters. prin acest studiu autorul încearcă să îşi demonstreze teoria conform careia un element central al educaţiei electronice este relaţia personală. deci materialul devine mai atractiv şi mai uor de inteles). respectarea ritmului propriu de lucru al fiecăruia. Oportunităţile frecvente de comunicare bidirecţională cu profesorul favorizează învaţarea. 89 .comunicarea în ambele sensuri (ceea ce face deosebirea între invatamantul la distanta si utilizarea tehnologiei pentru a ajuta învăţarea tradiţională). Învăţământul virtual este reprezentat de interacţiunea dintre procesul de predare – învăţare şi tehnologiile informaţionale. Otto. absenta grupurilor de elevi/studenţi care învaţă împreună (caracteristica depăşită în prezent cu ajutorul teleconferinţelor sau cu ajutorul discuţiilor on-line). care se creează între cel care învaţă şi cel care reprezintă organizaţia de suport.

. Încă din 1970. a fost confirmat faptul că instrumentele şi activităţile de elearning bine elaborate sunt folositoare în promovarea auto-învăţării. . punctează avantajele utilizării unei astfel de metode. cercetările au evidenţiat faptul că mediul de comunicare este un factor de mult mai mică importanţă în predarea şi învăţarea la distanţă decât calitatea instruirii. . dintr-un mediu familiar.neobisnuinţa de a fi autodidact .permite învăţarea de acasă. .un utilizator al acestui tip de program de pregătire trebuie să dezvolte o serie de abilităţi cum ar fi organizare şi autodisciplina. portofoliile recomandate.lipsa de interacţiune cu grupul.flexibilitate şi adaptabilitate la nevoile utilizatorilor.nu implică un orar rigid. . Pe langă aceste avantaje se remarcă o serie de dezavantaje ale utilizării e-learningului la clasa de elevi su grupul de studenţi: .lipsa unui profesor. .experienţe de învăţare de o calitate mai bună. Mai mult decât atât. ce nu necesită deplasari. Majoritatea studiilor referitoare la e-learning din literatura de specialitate. accesibil nu doar elevilor şi studenţilor înscrişi la seral sau fără frecvenţă ci şi pentru învăţământul la distanţă şi zi. Această observaţie a determinat o reorientare a atenţiei pedagogilor şi cercetătorilor de la mediul de distribuţie a materialelor suport pentru învăţare la proiectarea programelor de instruire şi designul materialelor în termeni didactici şi de psihologia educaţiei.adaptarea învăţării la ritmul propriu al fiecarui elev/ student/ cursant (dezideratul învăţământului modern). Multe cadre didactice au putut observa că această metoda de predare încurajează o participare mai mare şi o atitudine pro-activa. . Dintre acestea se remarcă: . ca o condiţie prealabilă a unei abordări creative privind activităţile şi proiectele din ariile curriculare.Instituţiile de învăţământ din România şi-au reorganizat şi reconsiderat oferta educaţională achiziţionând sau proiectând propriul sistem de e-learning. a unui instructor.accesibilitatea – conectarea este posibilă de la orice calculator cu acces la Internet. 90 . .

. Didactics. Stanciu S. New Skills and Instrument for Teachers. (2006) Teaching in the Knowledge Society. participare şi achiziţie. Chelemen I. Stef Publishing. noiembrie 2011 91 .. Conference Procedings . specială.Chirimbu. coord. În ultimul timp. ed. ch. Information Society Publishing Chirimbu S..207 – 225 European Citizen Magazine (Europeea). C. (2004).În contextul educativ. Elloumi F. promovând studiul independent şi colaborarea la distanţă cu profesorul / tutorele. audio sau digital. Vârgolici N. Bibliografie Anderson T. există numeroase dovezi ca factorul cheie în procesul de comunicare şi învăţare este modul în care este transmis mesajul pentru a avea sensul dorit.. Dintr-o anumită perspectivă procesul de învaţare intotdeauna are loc în contextul proceselor de comunicare. Dumitru. Barbu-Chirimbu A.. Sebe M. Chipea F. Athabaska Canada (http://cde. Iasi Elton L. 18 (July 2011) Cartelli A. (2011). S. pp. New ways of learning in higher education: Managing the Change.ca/online_book Banciu V.. Corbu. susţinut de interacţiuni profesor-elev mediate... 1999. Tertiary Education and Management 5. Theory and Practics of Online Learning.athabascau. Herhey.Theoretical and Practical Approaches in the field of Education. (2011) The sociolinguistic and educational approach of Romanian migration in TRANS: InternetZeitschrift für Kulturwissenschaften no. I. tot mai mulţi cercetători şi specialişti încep să susţină şi să direcţioneze practica educativă/ învăţarea prin alternanţă care este orientată spre elaborarea principiilor învăţării eficiente după material de pe suport tipărit. coord.

92 . Fiind un domeniu generos de studiu pentru psihologi. învăţământ preşcolar Tatiana MANEA Grădiniţa cu program prelungit nr. psihologii au denumit această nevoie socializare şi au explicat-o ca rezultatul existenţei a trei trebuinţe: de incluziune (acceptare). Iar primul pas către socializare este tocmai stabilirea relaţiei de comunicare. de control şi de afecţiune./ Dept. teachers. social psychologists have named this need and have explained it as the result of the existence of three necessities: the inclusion (acceptance). activity in kindergarten Nevoia de a intra în legătură cu semenii noştri este inerentă speciei umane. O privire specială asupra comunicării dintre educator şi copilul preşcolar Prof. Socialization is just the first step to determine the relationship of communication. antropologi. the language transmits semantic and information content. Buftea Dir.Aspecte ale comunicării. o primă definiţie: comunicarea este procesul prin intermediul căruia intrăm în legătură unii cu ceilalţi. II A doua categorie priveşte comunicarea ca pe un proces ce are ca finalitate influenţarea comportamentului celui căruia i se adresează secvenţa de comunicare. Cuvântul comunicare provine din limba latină: communis se traduce prin a pune în legătură. 2. control and affection. Secretariat şi Management Abstract The need to get in touch with our fellow human species is inherent. As a process of communication. Language is closely related to thought and that interact. însă pot fi grupate în două categorii: I Prima categorie defineşte comunicarea ca fiind un proces fără o intenţionalitate anume. education. Constanţa ACHIMOV Manager inst. De aici. sociologi. definiţiile comunicării abundă. Key words: communication. lingvişti. language.

caracterizat de formă şi conţinut. receptorul pasiv. .Indiferent dacă are sau nu o finalitate intenţională. de la emiţător către receptor.Funcţia conativă. . Prin raportarea la elementele procesului de comunicare. termeni care sunt consideraţi în mod eronat ca fiind sinonimi.Funcţia referenţială. . Odată ajuns la receptor. care poate fi informal (creat spontan) sau formal (prestabilit). fiind caracterizată de o putere mare 93 . cel de la care dorim să obţinem un răspuns 3.bidirecţională: în cadrul aceleiaşi secvenţe de comunicare emiţătorul şi receptorul îşi schimbă rolurile.relaţie interactivă între emiţător şi receptor. limbaj. Se cuvine a face distincţia între comunicare şi informare. .fără feedback.Funcţia poetică. orice proces de comunicare presupune o îmbinare a următoarelor elemente: un emiţător. mesajul este decodificat.Funcţia emotivă. acesta a identificat următoarele şase funcţii: 1.presupune feedback. şi acesta transmite emiţătorului reacţia sa de răspuns (feed-back-ul). COMUNICAREA . centrată pe receptor. sentimente. În timpul propagării. sau concepţie). Mesajul codificat se propagă printr-un canal. cât şi de receptor (ex: alfabetul Morse). relaţionare interpersonală. Comunicarea ideală se realizează atunci când mesajul transmis de emiţător este recepţionat integral de cel căruia îi este destinat. în anii’40. INFORMAREA . care iniţiază comunicarea prin transmiterea către un receptor a unui mesaj (gânduri. însă cel care a stabilit tabloul complet al acestora a fost Roman Jakobson.unidirecţională. Emiţătorul codifică mesajul printr-un cod. cunoscut atât de el. . mesajul poate suferi distorsionări din cauza bruiajului (bariere de mediu. exclusiv transfer de conţinut. Preocupări pentru identificare funcţiilor comunicării există din Antichitate. este cel mai bine ilustrată în comunicările ştiinţifice. Rolul său este de exprimare a stării interne a emiţătorului 2.emiţătorul este activ. trăiri). centrată pe forma mesajului 4.relaţionare oameni-fapte. centrată pe conţinutul mesajului.

în funcţie de importanţa pe care o au. 5.Procesul de comunicare să fie fluent (fără blocaje) şi să se desfăşoare în ambele sensuri (să permită feed-back-ul). . funcţiile predominante sunt funcţia fatică şi funcţia poetică. o strângere de mână. Toate aceste şase funcţii coexistă în orice proces de comunicare. fiind pretabilă la orice tip de comunicare.Mesajul trebuie să fie formulat clar şi concis.Funcţia fatică. Din punct de vedere al comunicării de masă. în spatele cuvintelor şi simbolurilor aflându-se multe înţelesuri. de la caz la caz diferind ierarhizarea lor.culturalizatoare 4. nevoia de a se exprima . nevoia de a înţelege 3. tonuri ale vocii. deschid un fel canal de comunicare. un strigăt. Rolul său este de a atrage atenţia asupra codului prin: gesturi.de codificare. chiar dacă este cea mai completă. Funcţia de informare 2. Funcţia de liant. nevoia de a şti 2. Funcţia de interpretare 3. 6.Un zâmbet. . Clasificarea lui Jakobson nu este singura clasificare a funcţiilor comunicării. Funcţia de divertisment O comunicare corectă trebuie să satisfacă următoarele nevoi fundamentale: 1. Funcţia instructiv . Pe baza acestei experienţe cognitive dobândite.Mesajul trebuie să fie transmis rapid şi nedeformat. 5. asigură controlul asupra canalului . centrată pe canal. cât şi cu ajutorul limbajului. De exemplu. mai relevantă pare a fi următoarea clasificare: 1. Copilul preşcolar se dezvoltă print-un process complex de cunoaştere continuă care acţionează asupra conştiinţei acestuia atât prin stimuli concreţi. îmbogăţindu-şi în acelaşi timp vocabularul activ care se ştie că la preşcolarul mic este sărac.Funcţia metalingvistică este centrată pe cod. alt tip de canal etc. preşcolarul îşi dezvoltă limbajul sub toate aspectele prin procesul de comunicare cu cei din jur. în articolele de presă. 94 . timbru etc.

A comunica presupune a şti să asculţi. .La gradiniţă limbajul este considerat ca ar avea dublu sens. În cadrul grădiniţei se pune accentul şi pe comunicarea orală. şi anume pe de o parte ca mijloc de comunicare iar. limbajul se dezvoltă în strânsă legatură cu gândirea şi aceasta interacţionează reciproc. . izolându-l în mare masură. Ca proces comunicaţional.A comunica presupune a înţelege mesajele. educatoarea are în vedere verificarea nivelului evoluţiei limbajului copiilor.A comunica presupune cunoaştere de sine şi stimă de sine.A comunica presupune conştientizarea nevoilor celuilalt. limbajul transmite un conţinut informaţional si semantic. . cu realitatea inconjuratoare. găsinduse mereu noi strategii de dezvoltare. . Cu cat îl înveţi pe preşcolar mai bine un limbaj pur. Andrada Brezaie Management şi comunicare în organizaţie : teorie. Niculina Vârgolici.A comunica presupune a şti să-ţi exprimi sentimentele. aplicaţii şi aspecte terminologice. Imposibilitatea de comunicare orală duce la o stagnare în dezvoltarea personalitătii acestuia. Bibliografie Ghid practic de comunicare pentru părinţi . Adina Barbu-Chirimbu.A comunica presupune a înţelege personalitatea unei relaţii. îngrădeste relaţiile cu cei din jur şi cu cei care intră în contact. . civilizat . Desigur. normal. ca mijloc de cunoaştere.). pe de altă parte.Nu poţi să nu comunici. .A comunica presupune asumarea rezolvării conflictelor.Fundaţia Copiii Nostri 2011 Suport de curs Comunicare în limba oficială. 2011 95 . . deoarece în procesul instructiv. . . Cristina Călinoiu.A comunica presupune a da feed-back-uri. Chirimbu Sebastian (coord.educativ se realizează lărgirea orizontului cu noi reprezentări.Prof. Vom încheia prezentarea cu decalogul comunicării: . Cunoscând faptul că întreaga activitate de la grădiniţă se axează pe comunicare orală. Bacău : Docucenter. cu atât acesta se va concretiza într-un comportament bine educat.A comunica presupune a accepta conflictele.

different specialized studies that highlights the important place it has or should have it early education in each state educational policy. studii care reliefează locul important pe care îl are sau trebuie sa-l aibe educaţia timpurie în politica educaţională a fiecărui stat.căută sursa acestora şi încearcă să stabilească măsuri ce ar putea fi utilizate în diminuarea lor. aduce în ultimii ani. Literatura de specialitate la nivel naţional şi internaţional. educational policies. Un nou fenomen al societăţilor actuale este devianţa juvenilă. educaţia timpurie . delinquency. The state of a society depends largely on the education received at ages as low.dovedit fiind faptul că. în atenţia societăţilor. Bucureşti Abstract The lack of education and its bad implementation can generate deviant behavior .iar în 2009-11686 cazuri ) 96 . Corelaţii şi delimitări Prof.în ultimii ani. the academic literature brought the attention of societies. Cazurile care. în creşterea rezistenţei fizice şi psihice a fiecărui individ. Georgeta IORDACHE Inspector de Specialitate.dar se constată şi o scădere a vârstei făptuitorului. este importantă şi rezultatele se regăsesc în scăderea faptelor antisociale. sunt în creştere numeric. Recently. aceste date fiind date de Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului( fapte antisociale în 2008-11641 cazuri . investiţia în aceasta. drd. behavior Starea unei societăţi depinde în mare măsură de educaţia primită de la vârste cât mai mici. strengthening child deviant behavior introducing a world of facts sanctioned by society. cercetările americane .româneşti şi nu numai . Învăţământ Preprimar Inspectoratul Şcolar al Sectorului 2. Key words: early education. în ultimii ani aparţin faptelor ce aduc atingere regulilor morale sau sociale. Politicile naţionale educaţionale au poziţionat central.Educaţia timpurie şi delicvenţa juvenilă.

pentru persoane mai mari ca vârsta cu care aceştia intră în contact prin diferite căi( fraţi. copiii sunt traficaţi şi puşi să săvârşească fapte incriminate de legea românească.ştiut fiind că. în unele state.Programele şi materialele care fac obiectul devianţei juvenile se referă şi se adresează cu precădere vârstei şcolarităţii. La nivelul Bucureştiului se vor putea vedea sectoarele unde numarul de fapte săvârşite de minori este mare . şi nici cauzele creşterii fenomenului.fară a coborâ fenomenul pentru perioada preşcolarităţii. 97 .cât şi situaţii ale participării la cursurile unor grădiniţe din diferite zone .făptuitori. În materialele internaţionale. prin joc se pot forma deprinderi de comportare socială corecte. În multe situaţii. Agenţia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului a realizat in 2009. un plan de combatere a violenţei asupra copilului.din datele regasite în statistici realizate de instituţii abilitate.care s-a adresat cadrelor didactice din şcoli şi licee.unde faptele antisociale sunt mai crescute numeric.dar şi tipurile de fapte antisociale la care aceştia au luat parte . ci vom încerca să aducem argumente în vederea extinderii acestor programe care pot duce la prevenirea unor fapte de la vârste cât mai mici. Precizam anterior faptul că. În cuprinsul prezentului material voi incerca să prezint date şi aspecte care încearcă să demonstreze corelaţia dintre lipsa educaţiei şi faptele care contravin normelor stabilite în societatea românească şi nu numai. Există programe în România.prin efectul integrării în programe specializate a copiilor din familii cu risc ridicat în săvârşirea unor fapte antisociale.mai ales de cei sub 7 ani. se fac studii care încearcă să facă o conexiune între cele doua concepte şi anume lipsa educaţiei. Din datele ce vor fi prezentate în cuprinsul materialului .element determinant al apariţiei unor fapte pedepsite de lege.dar programele nu se adresează copiilor preşcolari din motive ce ţin de aspecte pe care nu le vom analiza .părinţi şomeri.dar nu se regăsesc măsuri de diminuare a fenomenului în care preşcolarii sunt ei . ce au început pe fonduri POSDRU. cercetătorii americani au început studii care încearcă să evidenţieze valorile fenomenului. pentru prevenirea violenţei în rândul şcolarilor.etc).dar şi măsuri de scădere ale acestuia . printre alţii. unele vor arăta situaţii ale unor fapte săvârşite de minori.

tipul de conduită care se abate de la regulile admise de societate”. furtul unei pâini era considerat un fapt foarte grav şi era pedepsit grav ..deviante.fapt ce determină reacţia organelor abilitate să ia măsruri coercitive. cât şi .În programul Perry Preschool s-a evidenţiat că educaţia începută de la vârste mici..funcţie de criteriile stabilite în perioadele respective. Devianţa/ delincvenţa juvenilă-concepte şi aspecte specifice Societatea oferă membrilor săi. fenomenul social care constă în săvârşirea de delicte”. locul de manifestare.punitive.la un anumit moment dat. a dus la scăderea arestărilor. motiv pentru care programe de integrare a copiilor de la vârste cât mai mici în activităţi desfaşurate de grădiniţe sunt foarte importante.iar devianţa este .de dezvoltare fizică şi educaţională .pe care societăţile le au în momente ale evoluţei sale pe care le consideră ca repere normative pentru membrii săi şi care sunt acceptate de unii membrii. adică a perioadei preşcolare. dar gradul de pericol este considerat mai mic faţă de perioada amintită iniţial. În evoluţia umanităţii normele stabilite de societăţile de la un anumit moment dat s-au modificat. ansamblu de delicte comise într-un anumit mediu pe parcursul unei perioade”.migraţia este crescută. În societăţile în care şomajul este în creştere. Sunt situaţii când individul se abate de la normele sociale . acestea pot fi încălcări ale normelor existente la un anumit moment dat. Dacă într-o societate unele norme sunt valabile. a crimelor în perioada maturităţii. Delincvenţa conform DEX-ului este .2008).fapt ce poate duce la o evoluţie favorabilă în interiorul ei. PhD. în altele.astăzi o faptă de acest gen rămâne în categoria faptelor pedepsibile . Am menţionat anterior faptul că societatea umană a stabilit regulinorme de conduită pentru toţi indivizii perioadei din evoluţia societăţii la un anumit moment.( Steve Barnett.iar participarea copiilor la procesul educaţional este în scădere ..faptele antisociale care apar în unele societăţi pot fi în creştere. Faptele sau acţiunile care nu se încadrau în aceste norme erau considerate . 98 .iar fapta deviantă este pedepsită diferit în cele doua situaţii.dar nu de toţi. Dacă în evoluţia societăţii .

Această formă de devianţă afectează cele mai importante valorişi relaţii sociale protejate de normele juridice cu caracter penal.unor înrâuriri educative inadecvate. Se manifestă.Sociologia devianţei) Un alt punct de vedere în ceea ce priveşte acest aspect este dat de Dan Banciu atunci când subliniază că :.conduită promiscuă. unor activităţi educative greşite. Delincvenţa este o formă de devianţă cu caracter penal.conduite care ăncalcă voluntar sau involuntar normele scrise sau nescrise şi care se opun comportamentului convenţional prescris sau nu juridic .devianţa cuprinde o diversitate de manifestări: actele şi conduitele sancţionate sau nu legi”(D. Sociologia devianţei).).. nu se confundă cu noţiunea de „devianţă” sfera conceptului de „devianţă” este mai largă şi cuprinde ca formă particulară noţiunea de „delincvenţă”.iar Lexiconul pedagogic defineşte aceasta reprezintă .în cadrul şcolar.absenteism.prin abateri grave de la disciplină. Delincvenţa reprezintă ansamblul actelor şi faptelor care violează regulile penale şi care impun adoptarea unor sancţiuni negative.cuprinde în sfera conceptului acele fapte. atitudini agresive. justiţie.unei influenţe ambientale negative.dezechilibru moral. are un sens mai larg şi include în conţinutul ei comportamentul unui copil ce încalcă norme cu caracter de dispoziţie impuse de societate.În ansamblul formelor de devianţă este inclusă şi delincvenţa (criminalitatea).Rădulescu consideră că .acte. O altă definiţie formulată de S. comportamentul deviant se poate datora în unele cazuri.. uneori având la bază tulburări de caracter. instituţii de recluziune etc.Sociologia devianţei” precizează că devianţa . tulburări ale conduitei social-morale. ... afectând evolutţia normală a ordinii publice”. 99 .”( Todorel Butoi.realizate greşit şi care sunt manifeste în cadrul şcolii şi nu numai.datorate.În concepţia lui D.în bună măsură..Batâr. Batâr în ..Conceptul de „delincvenţă” nu este sinonim. Devianţa este o deviere comportamentală a individului . organizate de către agenţii specializaţi ai controlului social (poliţie.”( Dan Banciu-Introducere în sociologia devianţei juvenile) Ambele definiţii ale noţiunii de devianţă.dezorganizare a activităţii ~ pot coincide cu predelincvenţa” Definiţia anterioară aduce în atenţie faptul că.abandon şcolar.

a lipsei de protecţie şi îngrijire primite în familie.Se remarcă . 100 .. devenind un pericol social.. . juridică. în ansamblul ei.. desfăşurare normală a acţiunilor indivizilor şi grupurilor. o creştere a numărului infractorilor minori( mulţi fiind preadolescenţi)”. “(Dan Banciu-Introducere……) În rândurile de mai sus am dat definiţii ale delincvenţei juvenile. se menţionează că vârsta la care se comit fapte antisociale a coborât ..Delincvenţa juvenilă” . .( Maria Voinea .ce intră sub incidenţa legii penale.Sociologia devianţei” marca faptul că . economică şi prospectivă”. psihologică. incluzând o serie de aspecte şi dimensiuni de natură statistică.o coborâre a vârstei la care se manifestă delincvenţa.” Societatea sancţionează încălcarea normelor stabilite de ea funcţie de pericolul social pe care îl reprezintă faptul săvârşit de individ sau grupul de indivizi. etc. delincvenţa juvenilă este o . 2000) Abaterile de comportament pot îmbrăca forme grave .în ultimul deceniu. Albu. În conţinutul acestei definiţii . nu este altceva decat consecinţa absenţei sprijinului moral oferit de adult. sociologică.Delicvenţa juvenilă. Astfel. Dintre aceste dimensiuni în cercetarea pe care o realizez numai la cea economică o să fac referire deoarece încerc să arat că această latură la care se poate adăuga şi cea educativă.iar în acest caz pedepsele sunt stabilite de legiuitor funcţie de vârsta făptuitorului. a eşecului activităţii de educaţie primită în şcoala. date care sunt confirmate de situaţii oficiale pe care le vom prezenta în acest material într-un alt capitol.pot duce la creşterea fenomenului delincvenţei într-o societate.. de conducere. emite ideea că .care se manifestă prin abatere de la normele socio-culturale existente şi încalcarea legilor.să asigure funcţionare tuturor instituţiilor.să-şi menţină structurile şi formele proprii de organizare.echilibrul.Delincvenţa este un fenomen deosebit de complex. fiind punctul de vedere al lui E.dar vârsta individului fiind sub cea a majoratului intră în conţinutul conceptului de delincvenţă juvenilă.. Prof.În lucrarea doamnei profesor universitar Maria Voinea.deviere comportamentală gravă. Tudorel Butoi în lucrarea .societatea este interesată să-şi păstreze ordinea .ea fiind mai amplu explicitată în Lexiconul pedagogic.

îşi începe lucrarea cu o atenţionare asupra fenomenului adresată oficialităţilor statului. acestea fiind urmare a lipsei educaţiei corecte în medii familiale sau şcolare adecvate şi în raport cu specificul vârstei.Intervenind cât mai de timpuriu.extrase din . 2. caracterul primar sau transgresor . fapt precizat de diferite organisme abilitate în domeniu. devianţa indivizilor cu tulburări de comportament. motivarea su nemitivarea devianţei.. Am prezentat categoriile deviante în paragraful anterior .viclenie. caracterul voluntar sau involuntar al devianţei.Sociologia educaţiei” a lui D. Legislaţia. administraţia şi educaţia pot juca rolurile 101 . În lucrarea .Tranziţii turbulente.deoarece în prezentul referat vom aborda numai primele doua comportamente deviante sau fapte ce se încadrează în fapte de delincvenţă juvenilă. Sociologia devianţei) În . (D.despre care am vorbit.Sociologia educaţiei” a lui D. GILES. handicapaţii fizic sau mintal...Delincvenţă şi justiţie în România” aparută în 2002. 3.deşi îi cunosc legitimitatea şi rolul social ca şi realitatea . facem referire la: 1.există posibilitatea ca prin participarea la cursuri într-o instituţie de învăţmânt să scadă acest fenomen sancţionat de societate. Batâr sunt precizate categoriile deviante: devianţi subculturali-cei care pun în cumpănă caracterul legitim al normelor pe care le violează promovând norme şi valori substitutive. Cercetări şi studii în România despre devianţa/delincvenţa juvenilă În ultimii ani fenomenul devianţei juvenile a crescut. Atunci când clasificăm comportamentele deviante. Graham W.Batâr.dar o fac din interese prsonale(unele materiale) pasiuni.autorul ei Dr. Autorul apreciază faptul că. lăcomie. Batâr . oportunism.. transgresori – violează deliberat norme sau legi.

Tabelele de mai jos realizate în cadrul cercetării făcută de Graham Giles prezintă situaţia delictelor comise de minori în mai multe ţări 102 . considerând că tendinţa spre delicvenţa este rezultatul manifest al eşecului. atunci când nu sunt aduse la cunoştiinţa organelor abilitate .acest lucru fiind posibil numai prin schimbarea mentalităţii societăţii care trebuie să .conştientizeze şi să coopereze” . asimilării şi internalizării normelor de conduită de către subiecţii educaţiei. GILES se precizează că trebuie să avem o justiţie .date oficiale de la Agenţia Naţională Pentru Protecţia Drepturilor Copilului.inclusiv în documentele UE. Cercetările realizate în România privind faptele deviante comise de minori( referire făcând la minori sub 14 ani) sunt relativ puţine date publicităţii .pot fi relevante deoarece multe din aceste dat pot fi subdimensionate prin lipsa de reacţie a societăţii .complementare în crearea unei noi paradigme a justiţiei juvenile.” (Dan Banciu-Introducere……) În paragrafele ulterioare vor fi prezentate statisticile despre diferite delicte săvârşite de minori. .. În multe materiale se face referire la creşterea faptelor antisociale făptuite de copii cu vârste care coboară mult către 10-11 ani.”.referitoare la acest aspect (Rezoluţia Parlamentului European-21 iulie 2007 privind delicvenţa juvenilă).faptele antisociale săvârşite.măsurabilă şi posibilă” . În conţinutul raportului realizat de Graham W. Lipsa educaţiei sau realizarea ei deficitară pot genera comportamente deviante.O alta direcţie de abordare este aşa-numita abordare „psihopedagogica” a comportamentului care evaluează cauzele delicvenţei juvenile din perspectiva erorilor educaţiei şi socializării morale.care introduc copilul înt-o lume a faptelor sancţionate de societate.poliţie sau protecţia copilului. deşi provin din date oferite de Agenţia Naţionala Pentru Drepturile Copilului sau Institutul Naţional de Statistică.. acest eşec datorându-se în mare masură unei educaţii greşit orientate care ignoră motivaţiile personale ale tânărului şi aplică un sistem defectuos de sancţiuni. iar unele dintre ele.. vizibilă. la care se adaugă interdicţiile severe instituite de părinţi asupra unor acţiuni sau preferinţe care impiedică dezvoltarea sociabilităţii şi a autonomiei morale.

Dacă în 1990 delictele comise de minorii între 14 şi 17 ani erau foarte puţine.iar România în cele trei tabele ocupă după cum se poate observa un loc cam la mijlocul graficelor.Europene .(vezi tabel 1) În următorul tabel care analizează delictele comise de sau cu minori se păstrează aceeaşi diferentă . se constată că la nivelul anului 1998 acestea erau de aproximativ 5 ori mai multe.adică de 5 ori mai multe delicte la nivelul anului 1998 faţă de anul 1990 TABEL 1 103 .

2002) TABEL 2 104 .(Graham W. GILES.

2002) TABEL 3 105 .(Graham W. GILES.

care a avut o durată de trei ani începând din 2007( sit-ul poliţiei române.magistraţilor şi personalului corecţional la suta de mii de locuitori”(Graham Giles. Prevenirea delicvenţei juvenile şi a victimizării minorilor” . 2002) Dacă în tabelele 1 şi 2 creşterea delictelor au fost în creştere.. GILES. faţă de celelalte 9 ţări.(Graham W.2011)..2002). 106 .furtul. sunt infracţiuni care se regăsesc în tipurile de infracţiuni la care minorii sunt autori sau victime. în tabelul 3 se poate observa rata crescută a acestor acte . procurorilor. situându-se cam pe locul trei .Faţă de alte ţări din Europa Occidentală. măsuri educative concretizate în diverse programe. Se trage un semnal de alarmă în ceea ce priveşte modul de pregătire a societăţii româneşti pentru a face faţă delincventei juvenile. protituţia şi o faptă gravă de genul .Răsăriteană şi Centrală.. cu fapte din categoria cerşitului. Din datele regăsite pe sit-ul poliţiei române se constată începerea unor campanii pentru elevii din gimnaziu şi liceu .turismului pedofil”. Radiografia fenomenului delincvenţei juvenile româneşti făcută de Giles . România dispune de cele mai limitate resurse de aplicare a legii:ele reprezintă o şesime din media pentru întreaga regiune a numărului poliţiştilor. campanie care s-a desfăşurat sub sloganul.de prevenire a delincvenţei. omucideri.

Prevenirea criminalităţii. acest raport analizează fenomenul ca fiind posibil de prevenit 107 .apare raportul editat sub UNICEF şi Innocenti Research Centre de către o echipă coordonată de prof. Ca urmare. iar în Capitolul 6 abordează noţiuni despre . Ambele materiale aduc în atenţie radiografia fenomenului delincvenţei juvenile în ultimii 20 de ani. servicii care în acest moment nu sunt oferite de statul român.dar şi evoluţia faptelor antisociale în ultimii ani. în care obiectivele principale sunt ordinea socială. în debutul materialului atinge conceptul devianţei juvenile pe care îl consideră un fenomen ce ar trebui să fie în atenţia Ministerului Justiţiei în vederea realizării unei strategii naţionale. Faţă de rapoartele anterioare când delincvenţa este generic prezentată. De remarcat ideea raportului UNICEF de înfiinţare a unor servicii rezidenţiale pentru delicvenţii minori. Multe din observaţii sunt apropiate ca incidenţă de raportul prof.. Este de adus în atenţie de asemenea un studiu realizat de Gheorghe Florian . aspectele sunt abordate numai pentru minorii care se află în perioada şcolarităţii. Autorul. supravegherea şi evaluarea riscurilor în timp şi spaţiu” . legislaţia care regelemtează încadrarea faptelor.directorul Institutului Naţional de Statistică. Giles.Plan naţional de prevenire şi combatere a violenţei asupra copilului 2009-2013”.Minori.care statuează direcţiile şi obiectivele ce ţin de acest fenomen. . iar Capitolul 3 face referire la . consolidarea mecanismelor de respectare şi aplicare a legilor..dar şi propuneri pentru diminuarea fenomenului. de la Institutul Naţional de Criminologie.Costurile criminalităţii”. Materialul face o evaluare a fenomenului delincvenţei juvenile româneşti .care în anul 2005 publică materialul .Vergil Voineagu.Teorie şi practică”.afirmă Gheorghe Florian în preambulul materialului. formarea şi solidarizarea publicului la acţiunile preventive. din materialul prezentat anterior.fără a face referire la minorii sub 14 ani . Măsurile propuse sunt generale . Agenţia Naţională Pentru Propecţia Copilului a realizat în baza statisticilor un ... prevenirea criminalităţii minorilor devine un imperativ al acestei perioade pentru Romania..În noiembrie 2006.familie şi şcoală”. Raportul este structurat pe 13 capitole.

Florian. pentru copii preşcolari.fapt ce a permis adaptarea cu uşurinţă la schimbări. cercetările făcute în SUA pe grupuri de copii aflate în situaţii de risc şi care au avut rezultate în momentul ajungerii la maturitate prin scăderea delincvenţei celor din program în comparaţie cu alţii. Copiii aveau vârsta cuprinsă între 3 şi 5 ani şi au fost repartizaţi în două grupe . aşa cum au făcut cercetătorii americani.atăt în grădiniţă. incidentele infracţionale au scăzut cu 20% iar eşecul şcolar a fost redus. În materialul prezentat de John Benett la a Xa Conferintă Anuala a ISSA de la Bucureşti .plăţile pentru ajutoare sociale scad şi altele.prin intervenţie în perioada preşcolară. Programul a durat 2 ani iar copiii au fost urmăriţi până au împlinit 19 ani: s-a constatat că la cei cuprinşi în program.cât şi in familie putem forma deprinderi de comportare civilizată care îi marchează pe indivizi pentru toată viaţa.referindu-se la presiunea scăzută pe bugetele sociale dacă sunt mai puţini şomeri.dar şi creşterile economice pentru societate în ceea ce-i privea pe respectivii subiecţi. Autorul aduce în atenţie în paragraful despre prevenirea socială. care prezentau un risc înalt de a deveni delincvenţi din cauza situaţiei părinţilor lor. economie .acestea sunt capabile să facă faţă schimbărilor societăţii.În acelaşi sens amintim şi programul desfăşurat în 1962 în oraşul american Michingan. au evidenţiat ( am mai menţionat) că educaţia timpurie poate scădea fenomenul delincvenţei juvenile.dar şi social. 108 . acesta a motivat ca investiţia în educaţia timpurie este benefică deoarece sumele se reîntoarce în educaţie . . Din chestionarele aplicate putem presupune că acei părinţi care au beneficiat de educaţie timpurie au avut formate competenţe sociale corecte.5 ore pe zi şi erau vizitaţi săptămânal la domiciliu de un lucrător social. Plecând de la această cercetare încercăm să demonstram că pe un grup de indivizi care beneficiază de educaţie corectă.una experimentală şi alta martor. Senatul american a calculat că fiecare dolar investit a economisit 5 dolari din alocaţiile pentru securitate socială.2005) Cercetările americane făcute la nivelul anilor 1962. Primul grup a beneficiat de pregătire pentru şcoală 2. cheltuieli judiciare.( G.. au dus la existenţa unor familii omogene sau în cazul femeilor care îşi cresc singure copiii. victime şi conservarea calităţii vieţii “.

Ed. România nu este nici ea ferită în contextul creşterii şomajului . Sociologie generală şi juridică.dar şi realizând programe ţintite pe grupurile supuse riscului . Bucureşti. Zdrenghea.regăsindu-se în manifestările corecte ale tinerilor.G. Casa de editură şi presă. Ed...a scăderii puterii de cumpărare. (2002).există posibilitatea scăderii fenomenelor antisociale săvârşite de minori.G. Bucureşti.EDP 109 . Bucureşti. Cred că.Expert Florian..N. Bucureşti.Şansa” Moscovici.. Tranziţii turbulente.Lumina Lex Batâr .G. de creşterea fenomenului delincvenţei juvenile. Bucureşti. (2009) Sociologia devianţei.. a migraţiei din ce în ce mai crescute sau a plecării la muncă în strainătate a prinţilor . Butoi..Şansa” Voinea .Ed.. (2005) Prevenirea criminalităţii. Universităţii "Lucian.S. Elemente de sociologie juridică. Blaga” Beleiu. în sensul că această periodă este poziţionată în documente pe un loc semnificativ . V. Politicile educaţionale româneşti în ceea ce priveşte educaţia timpurie s-au schimbat.(2011) Influenţă socială şi schimbare socială.Delincvenţă şi justiţie în România. Polirom Nistoreanu. Bucureşti. (1997). analizând fenomenul..D ( 2000) . asigurând un buget corect în investiţia în educaţie timpurie . Ed. (2000)Psihologie judiciară.(1995) Drept civil român.M. Iaşi.Concluzii Gradul delictelor săvârşite în ultimii ani este semificativ iar in unele ţări fenomenul este monitorizat cu atenţie în vederea realizării de programe amelirative. Ed. C.G..Ed. Casa de editură şi presă.Păun. Sibiu ..Holding Reperter Giles. (1995)Criminologie.Oscar Print Mitrofan..D.Teorie şi practică. Bibliografie Banciu.dar cel mai important cred că este răspunsul societăţii care este receptivă la beneficiile pe care le are educaţia timpurie pentru individ.T.

Lumina Lex . UNICEF . Bucureşti. Children in conflict with the law in Romania..S.Ed.Ministerul Justiţiei.ISE.SUA. 110 . UNICEF.2006 . Cercetare şi prevenire socială.2006 European Sourcebook of Crime and Criminal Justice Statistics – 2010. UNICEF.. Banciu..D.UNICEF Practici şi norme privind sistemul de justiţie juvenilă din România.Violenţa în şcoli.Rădulescu.Evoluţii ale delincvenţei juvenile în România. Innocenti Research Centre..Department of Justice... al familiei și al societăţii (2007/2011(INI) Avizul Comitetului Economic şi Social European privind spaţiile urbane şi violenţa juvenile (2009/C 317/06) Juvenile offenders and victims: 2006 National Report.Lausanne Rezoluţia Parlamentului European din 21 iunie 2007 privind delincvenţa juvenilă: rolul femeilor.2006 Report evaluation of antitrafficking policies in Romania. Fourth Edition. ( 2002).S. U.

implementation. apoi să realizeze pe plan auditiv sinteza sunet. Sensibilitatea sa vizuală şi kinestezică cunoaşte acum o evoluţie specifică. La început. Conform particularităţilor fonetice ale limbii române se foloseşte metoda fonetică. Keywords: sensations. care asigură astfel producerea şi pronunţarea corectă a sunetelor şi cuvintelor conform regulilor ortoepice ale limbii materne. variate. copilul tinde să scrie aşa cum vorbeşte. if they are related to the field of observation. their cognitive experience. „Însuşirea citit-scrisului revoluţionează întreaga activitate psihică a copilului. În procesul însuşirii vorbirii corecte aceşti analizatori au un rol primordial : elevul-începător trebuie să-şi dezvolte bine auzul fonematic. operation perceptions. Gheorghiţa STANCU Învăţământ primar Şcoala . organization. sistematice efectuate din perioada preabecedară restructurează şi ridică la un nivel superior atât auzul (recepţia fonetică). Pentru educarea auzului fonematic. Exprimarea verbală zilnică se perfecţionează prin apropierea de exprimarea 111 . Analiza acustică fină a elementelor componente ale cuvintelor atrage după sine dezvoltarea aparatului verbo-motor. auzul elevului devine din ce în ce mai analitic.Particularităţile psihologice ale învăţării problemelor de vocabular la vârsta şcolară mică Prof.Târgovişte (DB) Abstract: The entire educational process of words entering the vocabulary of the student's active can be easily learned. familiarity. Rolul analizatorului auditiv apare pregnant în însuşirea acelor cuvinte care se scriu aşa cum se pronunţă. Prin astfel de activităţi. coordonarea oculo-motorie etc. analitico-sintetică. propoziţie. începătorul învaţă să descompună propoziţiile în cuvinte şi cuvintele în silabe şi sunete.Mihai Viteazul”. cât şi aparatul verbo-motor.Exerciţiile repetate. cuvânt. percepţia discriminativă a formelor.”1. … fără de care însuşirea cititscrisului nu este posibilă. dezvoltându-se mai ales auzul fonematic. el începe să vorbească aşa cum „se scrie”. dar pe măsură ce se automatizează citit-scrisul..

precum şi asocierea cu alte cuvinte. copilul capătă mereu impresii noi. respectând particularităţile psiho-individuale ale elevilor. să se exprime. Deprinderile vorbirii corecte se formează deci. începe să utilizeze cu mai multă uşurinţă cuvintele pe care înainte le înţelegea. se stabileşte un echilibru mai adecvat între vocabularul activ şi cel pasiv al şcolarului. munca cu vocabularul are o importanţă covârşitoare. Cu ajutorul analizatorilor. verbo-motori. Astfel. iar cuvintele . Încetul cu încetul. le-am selectat. şi în funcţie de acest lucru. dascălii. imaginea lumii exterioare devine mai completă. Cuvintele. un mijloc de însuşire a cunoştinţelor. fiind mereu solicitat să vorbească. Limbajul este în dezvoltare continuă. care formează treapta senzorială a cunoaşterii. În întregul proces instructiv-educativ. în interacţiune cu cel verbo-motor. asistăm la formarea stereotipilor dinamici şi exprimării corecte. La cuvintele noi am făcut analiza şi sinteza lor.În decursul întregii activităţi desfăşurate. noi. în şcoală. Această îmbogăţire nu trebuie înţeleasă numai ca un spor numeric la fondul de cuvinte. de a-l vedea scris pe tablă. indiferent de forma şi fondul activităţii. devine un bun al elevilor. am urmărit să cunosc fondul lexical al fiecărui elev în parte şi al clasei în ansamblu. Când copilul intră clasa I . este mult uşurată prin perceperea lor activă şi completă. care la început este o activitate impusă. citit-scrisul. Însuşirea corectă şi completă a cuvintelor noi. urmărim îmbogăţirea vocabularului. un instrument de lucru. Reflectarea senzorială este capabilă de analiză. Percepţia este constituită din senzaţie. ci şi ca o adăugire de noi sensuri la cuvinte vechi. Copilul. pot fi uşor însuşite. percepţia sa păstrează 112 . Elevii au fost puşi mereu în situaţia de a auzi cuvântul nou. de experienţa lor cognitivă. sub aspectul formă-fond. Cunoaşterea realităţii înconjurătoare începe prin senzaţii şi percepţii. Senzaţiile şi percepţiile iau naştere prin activitatea analizatorilor în urma acţiunii obiectelor şi fenomenelor asupra lor. de aceea. Aceste cuvinte au fost repetate. prin includerea unui mare număr de analizatori. de îmbogăţire a vieţii spirituale. de a-l scrie în caiet şi a-l exprima prin citire şi vorbire.literară. integrându-se în noi sisteme pentru a preveni uitarea şi a le fixa mai bine. Pe baza analizatorului auditiv. ei bazându-se pe elementele înţelese.care aveau nevoie de explicaţii. numai dacă sunt legate de câmpul de observaţie. dar nu le folosea. vizuali. În munca la clasă. care intră în vocabularul activ al elevului. pe baza interacţiunii dintre analizatorii auditivi. momentului etapei parcurse. ceea ce a contribuit la reducerea efortului elevilor de a le învăţa.

Când sunt puşi în situaţia de a observa anumite obiecte. Orice comunicare îşi atinge scopul când mesajul interceptat. Astfel că în perioada formării deprinderilor de citire corectă. cu mici pauze şi reveniri. eliminând lecţiile autoritare care măresc influenţa stresantă.unele trăsături ale perioadei anterioare: globală. Fără a slăbi ritmul muncii. îi interesează. De asemenea. trebuie insistat ca parcurgerea orizontală a rândurilor să nu se realizeze literă cu literă. Privirea ochilor se deplasează în direcţia rândului. La citire. sub îndrumarea directă a învăţătorului. unii elevi confundă literele care sunt asemănătoare ca formă: „nu”„un”. acestea să fie explicate înainte de a fi citite. evitând acţiunile care inhibă cortexul elevilor. în acelaşi fel de către receptor ca şi de către emiţător. îi lipseşte supleţea şi mobilitatea. De aceea. ci pe silabe. trebuie să se ţină seama şi de atmosfera generală în care are loc comunicarea.Privind prin prisma învăţătorului. dacă apar cuvinte necunoscute. sănătoasă. elementele perturbatoare. sistematizat. în etapa formării deprinderilor de citire corectă. Elevii au adesea greutăţi în recepţionarea corectă a mesajului ori de câte ori învăţătorul nu ţine cont de experienţa verbală anterioară a elevilor. Gândirea elevilor de vârstă şcolară mică are un caracter concret-intutiv. Ritmul individual al citirii trebuie respectat. de exemplu.A individualiza instruirea în condiţiile exprimării înseamnă şi a insista asupra cauzelor care determină astfel de deficienţe şi de a le înlătura cu ajutorul unor exerciţii diferenţiate.„era”. ei se opresc mai mult asupra celor care îi atrag mai mult. superficială. Revenirile sunt determinate adeseori de neînţelegerea sensului cuvintelor. Am acordat permanent o atenţie deosebită creării unei atmosfere de lucru proprie. de nivelul lor de înţelegere. Încălcarea unor principii pedagogice. de la stânga la dreapta. ori între mai multe grupuri de indivizi. leagă cuvintele în timpul lecturii etc. Prin comunicare se înţelege un schimb de mesaje cu semnificaţie sau cu sens ce are loc între doi sau mai mulţi indivizi. ceea ce 113 . Unii elevi întâmpină o serie de dificultăţi: confundă anumite litere. prin lecţiile desfăşurate. procesul instructiv este un proces de comunicare de cunoştinţe. poate constitui o frână în atingerea obiectivului respectiv. condiţia folosirii unor cuvinte cunoscute sau. observarea materialului intuitiv trebuie să se facă în mod organizat. Receptarea corectă a mesajului înseamnă înţelegerea lui fidelă. Înţelegerea mesajului nu este întotdeauna uşoară. dar nu este necesar ca receptorul să fie de acord cu emiţătorul. s-au instaurat în clasă relaţii de cooperare. ci dimpotrivă. De aici. „rea”. nu pot citi cuvinte cu aglomerări de consoane sau pe cele formate din mai multe silabe. de tendinţele lor de interpretare.

Ei trebuie să înţeleagă că obiectul şi cuvântul care îl denumeşte sunt realităţi distincte. Orice cuvânt are un rol denotativ (sensul obişnuit). mai mult chiar. pe lângă nuanţarea cea mai subtilă a ideilor. 114 . monotonia. În cursul vieţii copilului se consolidează legătura dintre cuvânt şi obiectul corespunzător. Pe asemenea sensuri se întemeiază şi efectul educativ în şcoală. le găsim în ceea ce se numeşte context. eliminând repetiţiile. Lexicul limbii noastre se caracterizează prin bogăţia şi varietatea elementelor care îl compun. eliminând pseudocomunicarea. Dincolo de context. a sentimentelor. acestea conferă exprimării. Funcţia de cunoaştere asigură însuşirea de către elevi a tezaurului spiritual. li se pare indisolubilă. evitând. Comunicarea prin limbaj transmite de la învăţător la elevi materialul de învăţământ. înţelesul celor două propoziţii diferă datorită modului de aşezare a cuvintelor. de gestul însoţitor. sporeşte energia necesară muncii. Unele cuvinte au rol conotativ destul de variabil (extinderea sensului strict al cuvântului prin alăturarea unor subînţelesuri de natură afectivă). Literatura. de comunicare şi de cunoaştere. mai precis. Funcţia de comandă a limbajului este un mijloc de a determina pe elevi să efectueze anumite mişcări sau să adopte o conduită corespunzătoare. abundă în utilizarea cuvintelor cu efecte conotative. în timpul căreia elevul să simtă sprijinul apropiat şi plin de căldură al colegilor şi al meu. Contextul sau. Cuvintele sunt legate în propoziţii sau în fraze. contextul verbal este acela care dirijează cel mai adesea sensul cuvintelor. o diversitate de forme pentru aceleaşi noţiuni. În literatură nu demonstrăm. şi de tonul cu care se pronunţă. Înţelegerea acestui lucru este un prim pas care duce la generalizări superioare. cu grijă. Mânuite cu pricepere. spre abstracţiune şi stă la baza înţelegerii gramaticii. ci convingem mai ales pe plan afectiv. mai ales cea beletristică. această legătură li se pare copiilor cu totul firească. în mare măsură. În momentul intrării în şcoală. sensul unui cuvânt. Deci. transformându-se treptat în deprinderi puternice de învăţare în clasă. de relaţia socială în care se află interlocutorii. mesajul pe care îl poartă depind. cultural. unanim acceptat. şi. urmărim ca elevii să poată beneficia de principalele funcţii ale limbajului de comandă. folosit şi consemnat în dicţionarele uzuale. în munca instructiv-educativă.înlătură teama. De exemplu propoziţiile : „Este prima pălărie a omului” şi „Este pălăria primului om” au cuvinte cu acelaşi înţeles. creat de omenire. atunci când vrem şi trebuie să atingem „coarda sensibilă” a elevilor. Totuşi. Trezirea unor sentimente mai profunde se bazează şi pe arta de a folosi cu măiestrie astfel de cuvinte.

C. ordonarea şi valorificarea informaţiei pe tot parcursul vieţii. În acest scop se impune consultarea dicţionarelor.perceperea şi recunoaşterea cuvintelor. urmând să desprindă mesajul acestuia. activizării. S-ar putea spune că în această etapă se cere prea mult de la învăţământul primar. ordonarea şi înregistrarea informaţiilor. stăpân pe el.în care elevul este preocupat de reţinerea informaţiei. Din experienţa proprie am constatat că se pot obţine foarte bune rezultate dacă se discută probleme de limbaj cu mult înainte de ajunge la noţiuni distincte. îndrumat către evaluarea informaţiei obţinute. Posibilitatea elevilor de a aplica şi opera cu noţiunile anterioare Pentru dezvoltarea vocabularului şi nuanţarea sa este necesar să cerem elevilor să folosească expresii şi cuvinte în structuri noi.De la rolul de transmiţător de informaţii. înţelegerea conţinutului textului. neobosit al formării.Organizarea planului funcţional. acordul atât de complex. în complicatul proces al învăţării. prin noi propoziţii . învăţătorul a devenit coordonator al unui proces nou.lectura funcţională. ne punem oare suficient de des întrebările: „Îl învăţăm pe elev cum să înveţe?”. să-şi formeze un sistem de deprinderi intelectuale necesare acumulării. „ Este suficient ajutorul pe care i-l dăm spre a se descurca în vastul şi complicatul proces al formării sale ?” 115 . Plecând de la un material verbal inteligibil şi pe deplin cunoscut. dar şi în clasele primare elevul trebuie orientat. dezvoltării. Se impune realizarea unei etape noi şi anume latura critică. obişnuindu-i pe elevi să utilizeze corect acest instrument al activităţii intelectuale. şcolarii sunt orientaţi asupra unor noi relaţii dintre cuvinte. în care trebuie să orienteze elevul în descoperirea cunoştinţelor şi valorificarea acestora. dar atât de pasionant. În avalanşa de informaţii şi cerinţe adresate elevilor. cu diferite sensuri (când este posibil). De calitatea deprinderilor însuşite în această perioadă depinde formarea elevului ca cititor. nuanţării vocabularului se disting trei etape : A. de exemplu cele ştiinţifice. dar atât de necesar unei exprimări corecte. sistem care să asigure stocarea. B. modern. Elevul trebuie pus în situaţia de a fi un bun autodidact. asupra existenţei unui S şi P gramatical în propoziţie. Familiarizarea conştientă a elevilor cu fenomenul de limbă datintuirea să se facă prin cuvinte. În procesul atât de sinuos.

1976.Curriculum Naţional pentru învăţământul obligatoriu. Editura Didactică şi Pedagogică.. 2004. MOCANU. Bucureşti. Introducere în psihologia copilului. Editura Didactică şi Pedagogică. 1971. Psychologie de l’enfant. 1981. Theodor. Bucureşti. Limba română contemporană. M. Cadru de referinţă. Vocabularul. HRISTEA.Bibliografie CLAPAREDE. Bucureşti. Editura Universităţii din Piteşti. Edouarde. OSTERRIETH. Gheorghe. Ministerul Educaţiei Naţionale. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 1997. Consiliul Naţional pentru Curriculum.Traducere de Constantin Urmă. Paul A. 116 . 5. BĂNICĂ. Sinteze de limba română..

la răscruce. diferite de ele. for a new teaching unit. tot aşa cum o anumită disciplină se poate referi la o anumită varietate de probleme şi preocupări. Airinei”-Bucureşti Abstract Interdisciplinarity is one of the most important and complex theoretical and practical development of science. oamenii au nevoie de noi deprinderi pentru o mai bună înţelegere a complexităţii relaţiilor sociale. Key words: interdisciplinarity. moral or aesthetic lends itself to a very special interdisciplinary treatment. Major problems of the contemporary world. Într-o societate a schimbărilor rapide. progress of knowledge Lumea contemporană reprezintă o permanentă şi inedită provocare pentru educaţie. dintr-un anumit punct de vedere. În procesul de învăţământ se regăsesc demersuri interdisciplinare la nivelul corelaţiilor minimale obligatorii. înfăptuirea unui învăţământ modern. education. politice şi economice. modificarea permanentă a programelor şcolare impun o atenţie sporită asupra problemelor actuale. Încep oare şcolile să nu mai fie potrivite pentru nevoile viitorului cetăţean? Consider că o abordare transdisciplinară și interdisciplinară a conceptelor este o soluţie. Explozia de cunoştinţe. consider predarea – învăţarea interdisciplinară o condiţie importantă. formativ. sugerate chiar de planul de În învăţământ sau de programele disciplinelor sau ariilor curriculare. Mădălina BONDOC Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh.Interdisciplinaritatea – rezolvarea unei crize? Prof. Educaţia se află. while interdisciplinarity appears as a logical consequence of the integration of all types of content in the perspective of lifelong education. a capacităţii lor de a aplica cunoştinţele în practică. economic issues. Am putea spune că majoritatea disciplinelor pot fi abordate din perspectiva altor discipline. Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiecte de învăţământ contribuie substanţial la realizarea educaţiei elevilor. corelarea noțiunilor fixează şi 117 . la formarea şi dezvoltarea flexibilităţii gândirii.

D. a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere.sistematizează mai bine cunoştinţele. În lucrarea „Programe de învăţământ şi educaţie permanentă” autorul L. Astăzi. cu scopul diminuării diferenţelor care apar între disciplinele de invăţământ. Hughes Philip trage concluzia că „ argumentul care pledează pentru interdisciplinaritate nu constă în faptul că disciplinele ar reprezenta o teorie eronată a cunoaşterii. ci în aceea că ele nu ne dau (şi nu ne dau niciodată) imaginea completă a lucrurilor privite izolat. ele îşi îndeplinesc rolul într-un mod eficace”. ca şi utilizarea unui limbaj comun permiţând schimburi de ordin conceptual şi metodologic”. 118 . integrându-se. Istoria ştiinţei cunoaşte încercări de cooperare şi întrepătrunderi. fiind “ o măsură de apărare disperată care vizează păstrarea caracterului global al intelectului” (Mohammed Allal Sinaceur. Interdisciplinaritatea este „o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică. Astăzi disciplinele sunt invadate de un gigantism care le înăbuşă. Articulându-se între ele. o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită. dintre numeroşii pedagogici ai perioadei contemporane. Comenius şi Leibnitz. Problema interdisciplinarităţii a preocupat filisofii şi pedagogii încă din cele mai vechi timpuri: sofiştii greci. Promovarea interdisciplinarităţii constituie un element definitoriu al progresului cunoaşterii. pentru o nouă pedagogie a unităţii. intredisciplinaritatea „impică un anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoaşterii şi între diferite abordări. G. G. Iosif Gabrea. iar la noi Spiru Haret. interdisciplinaritatea reprezintă una din cele mai importante şi complexe probleme teoretice şi practice pentru dezvoltarea ştiinţei. le abate de la rolul lor simplificator şi le închide în impasul hiperspecializării. Plinius. Inconvenientele tot mai evidente ale compartimentării. Văideanu. Interdisciplinaritatea implică stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje explicative sau operaţii. Hainault aprecia că: „Se acordă mai multă importanţă omului care merge decât drumului pe care îl urmează. clasice. necesitatea unor perspective globale şi contestarea unui devotament faţă de obiect au dus treptat la conceperea şi la promovarea a ceea ce s-a numit interdisciplinaritate”. Găvănescu şi. ca şi strădanii de a le dezvolta. În opinia acestuia. Interdisciplinaritatea a apărut ca reacţie la dezintegrarea spaţiului intelectual modern.” (Cucoş Constantin „Pedagogie”).

Predarea interdisciplinară pune accentul simultan pe aspectele multiple ale dezvoltării copilului: intelectuală. pag. nici învăţământul pe materii concepute în maniera tradiţională. Astăzi. totuşi disciplinele de studiu constituie şi astăzi în multe sisteme şcolare axele curriculum-ului şi rămân în continuare principiile organizatoare cele mai pregnante în învăţământ. pentru interrelaţionarea cu semenii. pe dinamică. pentru ca. socială. de fapt. morală sau estetică se pretează în mod cu totul special la o tratare interdisciplinară. Predarea şi învăţarea unei discipline au dezavantajul că folosesc perceperea secvenţială şi insulară a realităţii unice făcând-o artificială. fizică şi estetică. 76/Conf. spunea el. Remediul la această dezbinare internă ar fi. Trebuie să amintim că. pentru învăţarea permanentă. E foarte important să ştii să stârneşti interesul elevilor. Perspectiva s-a schimbat: se acordă mai multă atenţie omului care urcă decât drumului pe care-l urmează. Bucureşti. chiar Comenius a denunţat cu tărie încă din 1657 tendinţa de fărâmiţare a ştiinţei în discipline fără legătură între ele.) “Marile probleme ale lumii contemporane. 18) Deşi avantajele unei asemenea abordări sunt evidente. problematica economică. o combinaţie între aceste două formule.Interdisciplinaritatea şi ştiinţele umane. perpetuarea cunoaşterii a găsit alte suporturi decât memoria oamenilor. soluţia de aplicat nu este nici interdisciplinaritatea totală. între anumite discipline şcolare pentru o percepere unitară şi coerentă a fenomenologiei existenţiale. Doc. ED. Pentru a contura 119 . pedagogia unităţii (pansophia). în acelaşi timp interdisciplinaritatea apare ca o consecinţă logică a integrării tuturor tipurilor de conţinuturi în perspectiva educaţiei permanente. Interdisciplinaritatea asigură formarea sistematică şi progresivă a unei culturi comunicative necesare elevului în învăţare. în special. Prin gradul său de complexitate. Ştiinţifică. abordarea interdisciplinară presupune un demers bazat. Reunion sur la methodologie de la reforme des programes scolaires. 640/3. emoţională. Din acest motiv este necesară realizarea unor conexiuni. Ed. să-i antrenezi în dezbateri pe diferite teme. 1986. ulterior. Probabil. Colecţia Idei contemporane. ei să valorifice cunoştinţele dobândite. realizată în funcţie atât de exigenţele ştiinţelor contemporane şi de diferite activităţi sociale cât şi de exigenţele psihologice ale diferitelor vârste pare mai realistă şi mai eficace” (UNESCO. pentru parcurgerea cu succes a treptelor următoare în învăţare.

trebuie să recunoaştem. De ce? Elevii ar trebui să fie motivaţi să citească. dar nu se aseamănă. în primul rând. Lucrurile ar trebui să se schimbe. Începând din primii ani de şcoală. în special. A fi dintr-o generaţie nouă înseamnă. mijlocul de formare a unei culturi generale ridicate. Lectura. ci mai degrabă o cale privilegiată de acces spre înţelegerea diferitelor fenomene. cei care au o mare importanţă in desfăşurarea demersului didactic sunt profesorii. Mai degrabă. elevii sunt receptivi şi. de modul în care profesorul serveşte elevilor săi materialul pe care îl are de prezentat. mijloacele şi scopurile se confundă. oricât de puţin perene ar fi ele. Scopul interdisciplinarităţii nu este. este privită cu reticenţă. a fi dintr-o generaţie nouă înseamnă a fi contemporan cu tine însuţi”. puterea analitică a mai multor modalităţi de a aborda lumea. Disciplinele n-ar trebui să fie un scop în sine. aceasta fiind o cale sigură de a descoperi lucruri. şcoala românească are un profund caracter teoretic. Înţelegerea diverselor mecanisme depinde. aşadar. Studiul transdisciplinar şi interdisciplinar nu se poate aborda de la început. de a găsi răspunsuri. să 120 . astfel încât să poţi relaţiona în mod productiv disciplinele cunoscute. obiectivul ei este să-i facă pe tineri să simtă în mod firesc esenţa intelectualităţii. Domeniile fundamentale de cunoaştere reprezintă eforturi concentrate făcute de indivizi de-a lungul timpului de a răspunde unor întrebări esenţiale. accesul spre cunoaştere. Urmează întrebarea firească: Sunt oare profesorii pregătiţi pentru un învăţământ modern şi activ? Un profesor bun înseamnă un profesor care ştie să-şi prezinte materia elevilor neiniţiaţi în aşa manieră încât să-i implice.finalitatea şcolii trebuie. să defineşti în mod clar scopul. astfel încât să poată participa ca observatori sau ca participanţi activi. în sensul că accentul ar trebui pus pe activităţile practice care să-l determine pe elev să înfrunte situaţii concrete şi să-şi descopere înclinaţiile. O problemă cu care se confruntă şcoala este aceea a seriozităţii cu care o tratează elevii. De regulă. Cum pregăteşte scoala elevul pentru viaţa? Cu ce îl ajută? Nu e suficient ca un elev să-şi însuşească diferite noţiuni pe care ulterior este incapabil să le aplice. nu a fi tânăr – mulţi dintre tineri fiind bătrâni – ci a participa activ la elaborarea sensibilităţii epocii şi la fixarea stilului ei. După părerea mea. indivizii trebuie să dobândească o anumită cunoaştere a disciplinelor. din câte am înţeles eu. acela de a dezvolta oameni de ştiinţă. Eugen Lovinescu vorbind despre progresul în educaţie afirma: „Generaţiile se succed. Mult prea des. Trebuie. mai întâi de toate să stăpâneşti mai mult de o disciplină.

(1988). Sebastian. ed. 2007 Văideanu. Pedagogie.D. Cristinel. Bucureşti. Interdisciplinary Researches in the 21st century. E. Maria. Polirom. interdisciplinaritatea presupune evitarea unui model conservator. Ramona. Bucureşti 121 . Educaţia la frontiera dintre milenii. Ed. Sebastian. Tradiţional şi modem în învăţământul preşcolar-o metodică a activităţilor instructiv-educative. Programe de învăţământ şi educaţie permanentă. specială.P. Omfal Esenţial. Adina. 2002 Chirimbu. E. Ed. Prin urmare. Perspective şi provocări ale lumii contemporane şi spaţiului european în European Citizen Magazine (Europeea). spre schimbare. G. (coord. Bucureşti Lespezeanu..D. Bibliografie Cucoş. Barbu.. Constantin. noiembrie 2012 Chirimbu .) (1981). L. Universităţii Emanuel din Oradea. Simuţ. spre un tip de învăţare eficient. Monica.distrugă concepţiile evident greşite şi să construiască înţelegeri mai flexibile şi mai puternice. Ion. 2012 D'Hainaut.P. rigid şi deschiderea spre nou. Dumitru. Corbu. Alexe. ediţia a-II-a revăzută şi adăugită. Ed.

environmental factors as a result of the release of pollutants that are waste of human activity. poluarea creşte datorită creşterii numerice a omenirii. gaze din atmosfera. între pătrunderea poluanţilor în mediu şi efectele lor ecologice . . a factorilor mediului (abiotic şi biotic) ca rezultat al introducerii în mediu a poluanţilor care reprezintă deşeuri ale activităţii umane. concentrarea unor poluanţi de-a lungul unor lanţuri trofice. -există un decalaj . discharge. chemical. Veronica MOŢOC Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. 122 . water. datorită dezvoltării de noi tehnologii.Fiind consecinţa activităţii umane. ecological processes. air. environmental protection. a stabilirii măsurilor de control . în timp şi în spaţiu . Caracteristicile poluării . soil.Poluarea mediului –una din problemele secolului XXI Prof. ca şi a limitelor admisibile. . circulaţia aerului.există o tendinţă generală de subestimare a poluării. Airinei”-Bucureşti Abstract Pollution is a change more or less harmful to humans and species of natural and artificial ecosystems.care se datorează modului de desfăşurare a proceselor ecologice (circuitele geochimice. Poluarea reprezintă o modificare mai mult sau mai puţin dăunatoare pentru om şi speciile din ecosistemele naturale şi artificiale . metale grele. biogeochimice. Key words: pollution. pollutants. apei) -lipsa unor efecte imediate a deversării unor poluanţi ( pesticide.nu se cunosc limitele accesibile ale poluării ( pentru securitatea omului. biological effects. fighting. a ecosistemelor majore şi a ecosferei ) deoarece nu cunoaştem capacitatea de suport a ecosistemelor şi cu atat mai puţin a ecosferei. physical. radionuclizi) şi ignorarea proceselor ecologice care determină amânarea procesului apariţiei acestor efecte creează impresia falsă a caracterului inofensiv al factorilor respectivi. . environmental factors. datorită creşterii necesităţilor umane în ritm mai accelerat decât al creşterii numerice.

b) poluanţi fizici : caldură. dizenteria. anemii Măsuri de combatere a poluării 123 . zgomote. diaree reducerea memoriei şi atenţiei colibaciloza. hepatita virala.Clasificarea poluanţilor : a) poluanţi chimici : pesticide. paraziţi Efectele poluării asupra plantelor. metale. manifestată prin greaţă . bacterii.afecţiuni respiratorii şi cardiace simptome neurologice afectează organele de simţ afecţiuni ale sistemului digestiv şi neuro-endocrin « boala apei » (intoxicaţie cronică) . având ca rezultat reducerea biomasei blochează respiraţia prin astuparea stomatelor determină arsuri (necroze) ale frunzelor de-a lungul nervurilor blochează creşterea rădăcinilor determină mutaţii şi recombinări moartea florei acvatice uscarea plantelor La animale . febra tifoida tulburări de somn saturnism ( intoxicaţie cronică cu plumb) cancer.inhibă procesele respiratorii fluoroza ( deformarea oaselor. gaze. holera. ţitei (petrol). căderea dinţilor) apariţia mutaţiilor modificarea culorii la ouă şi blocarea ecloziunii acestora asfixierea organismelor acvatice prin dezvoltarea bacteriilor anaerobe dispariţia unor specii de animale şi distrugerea unor lanţuri trofice sterilitate la păsări şi mamiferele acvatice moartea păsărilor acvatice prin acoperirea penajului cu petrol La om . animalelor şi omului : La plante inhibă fotosinteza . radiaţii ionizante c) poluanţi biologici : virusuri. substanţe organice.

reducerea emisiilor poluante cu o mărire a randamentului energetic şi măsuri de conservare. carburator şi motor. dar şi prin descompunerea gazelor în elemente puţin poluante cu ajutorul proceselor catalitice. colectează. Diferite ţări au impus standarde în legislaţie cu privire la nivelele de concentraţie ce se cred a fi suficient de scăzute pentru a proteja sănătatea publică. precipitatori electrostatici. precum arderea de mai puţin combustibil ar fi strategia preferată.construirea unor zone de depozitare a gunoiului bine delimitate Combaterea poluării Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce reduc. astfel încât produşii poluanţi să nu se formeze sau să se formeze la nivele scăzute. Influenţarea oamenilor sa folosească transportul în comun în locul autovehiculelor personale ar ajuta de asemenea la îmbunătaţirea calităţii aerului urban. Potenţiali poluanţi pot exista în materialele ce intră în procese chimice sau în procese de combustie (ca de exemplu plumbul din benzină). Reducerea emisiilor de gaze din arderea combustibililor folosiţi de către automobile este posibilă şi prin realizarea unei combustii cât mai complete a carburantului sau prin recircularea gazelor provenite de la rezervor. Din punct de vedere ecologic. înainte ca acesta să fie folosit sau imediat după ce s-a format dar şi alterarea proceselor chimice ce duc la obţinerea produsului finit. Metode de controlare a poluării atmosferice includ şi îndepartarea materialelor poluante direct din produsul brut. captează sau reţin poluanţii înainte ca ei să intre în atmosferă. Standardele privind sursele de emisie au de asemenea specificate 124 .epurarea apelor limitarea poluării agricole prin combaterea integrată introducerea de tehnologii moderne în industria constructoare de maşini folosirea filtrelor la instalaţiile industriale folosirea unor produse casnice şi cosmetice ecologice controlul riguros al traficului naval utilizarea căstilor de protectie limitarea folosirii walkmanului de către tineri şi a telefoanelor mobile plantarea de spaţii varzi . Poluanţii industriali pot fi la rândul lor captaţi în filtre.

1977 şi 1990 este baza legala a controlarii poluării atmosferice. Cu toate acestea însă. şi până în acest moment 49 de ţări au aprobat în Martie 1985 Convenţia Natiunilor Unite cu privire la stratul de ozon. aşa cum a fost amendat în 1970. Incearca sa nu arunci lucrurile daca acestea ar mai putea avea o altă folosinţă. • Izolează-ţi casa. • Reciclează cât mai mult posibil. • Economiseşte apa: este necesară o mare cantitate de energie pentru a purifica apa. In Statele Unite. 125 . mai multe tratate internationale au fost semnate in scopul reducerii incidentei ploii acide. • Foloseşte becuri cu un consum scăzut de energie şi baterii reîncărcabile. Agentia de Protţie a Mediului are ca responsabilitate primara indeplinirea cererilor acestui act. aşa cum a fost numită această convenţie renegociată în 1990 apela la îndepartarea anumitor clorocarburi şi fluorocarburi pana la sfarsitul secolului şi asigura ajutor in vederea dezvoltarii tarilor in realizarea acestor tranzitii. "Protocolul de la Montreal". In plus.limitele de emisie a substanţelor poluante în atmosfera astfel încat standardele de calitate ale aerului să fie atinse. natura problemei necesită implementarea tratatelor internaţionale ale mediului. monoxidul de carbon. Afla ce facilitati de reciclare sunt disponibile in zona ta. care specifică să se stabilească standarde privind calitatea aerului în cazul diferitelor substanţe. Este necesară energie pentru a confecţiona ambalajele. Amendamentele din 1990 identifică ozonul. dar şi de a le recicla. Actul Aerului Curat din 1967. • Foloseşte aparatura electrica casnică care nu consumă multă energie (tip A+): când cumperi noi aparate electrocasnice întreabă care modele consumă mai puţină energie. ciclismul sau transporturile publice. • Evitarea cumpărarii bunurilor care sunt împachetate excesiv. Un robinet stricat poate consuma aproximativ 30 de litri de apa pe zi. Măsuri pentru combaterea poluării ? • Folosirea mai rară a automobilelor: mersul. Actul a fost de asemenea destinat prevenirii deteriorării calităţii aerului în arealele unde aerul este în prezent mai curat decât impun standardele. ploaia acidă şi noxele atmosferice ca fiind cele mai grave probleme ale poluării aerului.

Editura Editura Economica. apa. Bibliografie Palmborg. Encyclopedia of Analytical Chemistry: Instrumentation and Applications. Se poate spune că poluarea a însoţit omul încă de la apariţia lui pe Terra. John Wiley & Sons Ltd. 2001 Anderson Kim A. Ana Maria Socolescu. în desfăşurarea căreia unele produse. de aceea ne aflăm în faţa unui subiect atât de vast şi de complex. Poluarea şi protectia mediului.. L. 2009 Dan Florian. Dan Carmen-Eva. iar factorii de mediu (aerul. rezultate din procesele fiziologice şi din activitatea omului şi a animalelor. R. mediu. Editura Dacia. Astfel apare poluarea. existenţa omului fiind dependentă de mediu. Poluarea mediului a devenit una din cele mai dezbătute probleme ale contemporaneităţii şi una de prim ordin pentru conducerea societăţii. Chichester. Air and Soil Pollution. poluare. devin reziduuri care pot să incomodeze bunul trai în funcţie de natura şi cantitatea lor..). Concluzii: Omul şi mediul sunt entităţi inseparabile. în urma folosirii lor de către om.. E. Află dacă sunt grupări ecologice în zona ta care te-ar putea informa.A. aspect implicit al vieţii. C.. 2000 Virginia Ciobotaru . Bringmark.• Invaţă cât mai mult posibil despre problemele energetice ale Pământului şi cauzele ce le determină. 2009 126 . Bringmark. Water. solul) se pot modifică. Combustibili. Meyers (Ed.

Funcţiile generale: a. personalitatea profesorului.. logica internă a ştiinţei. cum să se învete – astfel încât sa se atingă performantele stabilite 127 . Future testing will provide high school practice and teacher role. Alegerea metodei de instruire se face în funcţie de două categorii de factori: . One might even say that the teacher work turns from being a database. teacher. Funcţia cognitivă: vizeaza organizarea şi dirijarea învăţării. learning process Întregul proces de formare s-a orientat spre îmbunătăţirea experienţelor de învăţare ale elevilor. psihologia elevului /a clasei). spre implicarea lor activă în procesul de învăţare. by promoting teaching methodology . mecanismele învăţării etc. in becoming a mentor and researcher. c.student-centered learning. b. The entire teaching process will focus on improving the learning experiences of students.subiectivi (contextul uman şi didactic în care se aplica metoda. for their active involvement in learning. metoda didactica este un plan de acţiune conceput pentru iniţierea şi derularea situaţiilor de învăţare. Key words: education. 46. etc. Funcţiile metodelor de instruire – generale şi specifice A. prin promovarea unei metodologii de predare-învăţare centrată pe elev. obiective şi rezultate. Funcţia instrumentală (operaţionala) – cea de intermediar între elev şi materia de studiat. Bucureşti Abstract: The teacher's role is changing in a world where there are no absolute truths and the unexpected and uncertainty are always present.) . Functia normativă – cea de a arata cum sa se predea.obiectivi (natura finalitatilor. Pentru profesor. stilurile de învatare ale elevilor. director Ruxandra SAMOILĂ Şcoala Generală nr.Îmbunătăţirea experienţelor de învăţare ale elevilor şi metodele didactice Prof.

sentimentelor şi calitatilor morale ale elevilor. Funcţia motivatională – cea de stimulare a creativitatii. de stârnire a curiozitatii şi interesului pentru cunoastere (întarirea psihologica a învatarii) e. în care profesorul pune întrebari pentru: a stimula gândirea elevilor. aprofundarea cunostintelor. sa motiveze raspunsurile date. expozitive sau pasive–active etc. generale–moderne. a problemelor supuse discutiei şi chiar. sa sesizeze legaturile cauzale dintre cunostinte / fenomene 2. precum şi logica interna a unei discipline. verbale–intuitive. determinând specificul fiecăreia (vor fi precizate în cadrul metodelor descrise în cele ce urmează). concomitent cu însusirea cunostintelor şi formarea deprinderilor. generale–particulare. stimularea gândirii elevilor. Metode dialogate (conversative) – constau în stabilirea unui dialog între profesor şi elevi. Există o multitudine de clasificări toate argumentate în mod adecvat. nu apar în stare pură.d. în modelarea atitudinilor. De altfel. Scopurile metodelor conversative (dialogate): 1. ci sub forma unor variante determinate de situaţiile concrete ale procesului didactic. atunci distingem urmatoarele variante: • conversaţia de comunicare • conversaţia de repetare şi sistematizare • conversaţia de fixare şi consolidare • conversaţia de verificare şi apreciere • conversaţia introductiva • conversaţia finala Conversaţia poate lua forma discutiilor individuale sau a discuţiilor colective (dezbaterile). avansarea de noi explicaţii / soluţii de rezolvare 3. după criterii viabile. metodele. precum: tradiţionale–moderne. formarea gândirii logice a elevilor astfel încât ei sa poata sesiza care este esenţa problemei. astfel încât acestia sa poata descoperi şi singuri adevarul. a asigura însusirea cunostintelor. 128 . B. Descrierea principalelor metode didactice 1. Daca se ia drept criteriu functia didactica pe care o poate îndeplini conversaţia. convingerilor. Funcţiile particulare sunt proprii fiecarei metode în parte. Funcţia formativă – care consta în exersarea şi dezvoltarea proceselor psihice şi motorii. a fixa cunoştinţele noi predate. ca atare.

Dupa obiective urmărite • De definire .adresata de un elev profesorului şi retransmisa elevului de catre profesor • De releu .. Cea mai solicitata metoda este conversaţia euristică.? • Factuale . informatii. identificarea unui element • De interpretare .I se solicită elevului să găseasca echivalente verbale care să exprime sensul celor învatate: Cum interpretati.Presupune formularea de argumente/a raţiunilor care au stat la baza unor fapte/manifestări. fenomen. Întrebarile pot fi spontane sau premeditate.? • De comparare . Conversaţia euristica (de descoperire) presupune schimburi verbale între parteneri. în alternanta cu raspunsuri de la elevi.. categorica: . 129 .Profesorul preia întrebarea unui elev o dirijeaza spre un alt elev.... • De opinie .întrebari mascate care solicită elevului un punct de vedere personal B.. determinându-l pe elev sa învinga dificultatile inerente cunoasterii. Fiecare episod este initiat printr-o operatie verbala.Formulata ca o solicitare expresa.. numite „episoade”.adresata unui elev anume: Pe ce te bazezi când afirmi că ? • Nedirijată . în general o întrebare cu rol diferit de la caz la caz..Raspunsul la o întrebare pusa de profesor este completată de mai multi elevi • Imperativă ..Se solicită un punct de vedere personal • De justificare ..adresata întregii clase: De ce ? Din ce motiv ? Care ? Cum ? • Directă . destinate descoperirii de noi date..4.Ce este …? Care sunt atributele..Cere să fie stabilite asemănarile / deosebirile dintre 2 obiecte. deprinderea elevilor de a rezolva şi singuri o problema de învăţare.. Dupa nivelul şi modul de adresare: • Frontală . • De completare . Metoda constă în formularea cu abilitate a unor întrebari. fenomene.Solicita recunoasterea /descrierea unui obiect. Tipurile de întrebari se stabilesc în funcţie de următoarele criterii: A. • De controversă . evenimente..

să se mobilizeze. să compare • Anticipative . profesorul pune pe scolar în situaţia de a căuta un răspuns pertinent. II.Cum prefiguraţi evoluţia • De evaluare . analizează atent şi cu discernamânt materialul faptic b). rezolvarea acesteia necesitând un efort real de gândire • să trezeasca interesul şcolarului • să orienteze activitatea şcolarului în directia rezolvarii problemei prin activarea cunoştintelor şi experientelor dobândite anterior.Solicită emiterea de judecăţi de valoare cu privire la o stare de fapt • Sugestivă . Problematizarea presupune patru momente fundamentale: I.formulează ipoteze privind solutionarea problemei şi le verifica pe fiecare în parte. Punctul de pornire îl constituie crearea situţtiei – problema. 2.Cognitive . punerea problemei şi perceperea ei de catre elevi (inclusiv primii indici orientativi pentru rezolvare).Cer o descriere.Dupa efortul intelectual solicitat elevului: • Reproductive Solicită mai ales memoria şi vizează răspunsuri simple • Reproductiv. Situaţia – problema este necesar să prezinte urmatoarele caracteristici: • să reprezinte o dificultate cognitiva pentru şcolar.Sugerează sau răspunsul. conflictuală între experienţa de cunoaştere anterioară şi elementul de noutate cu care se confruntă şcolarul. care desemnează o situaţie contradictorie. sau modul de rezolvare.Activează imaginaţia . o soluţie pentru problema cu care se confruntă. insistând pe puterea de reactualizare şi redare a cunoştintelor • Productiv – Cognitive . să argumenteze.cautarea solutiilor posibile la problema pusa a). 130 . sa afle soluţii. studierea aprofundata şi restructurarea datelor problemei III.C. să plaseze cunoştintele în alt context. Problematizarea (metoda rezolvării de probleme) Problematizarea este considerată una dintre cele mai valoroase metode deoarece orienteaza gândirea scolarilor spre rezolvarea independenţa de probleme. Utilizând metoda în discutie.Cer elevului să explice.

obtinerea rezultatului final şi evaluarea acestuia. Caracteristici: • Se poate organiza cu toată clasa sau doar cu un grup special selectat. calităţile volitionale.IV. 3. Metoda are un pronuntat caracter formativ deoarece: a) antreneaza întreaga personalitate a elevului (intelectul.obstrucţionările. având ca obiectiv producerea de idei noi sau găsirea celei mai bune soluţii pentru o problemă de rezolvat. • Ideile sunt avansate (produse) în cadrul discutiilor sau dezbaterilor. prin participarea membrilor grupului.contrazicerile. curajul de a exprima un punct de vedere. valorizarea (evaluarea) lor având loc la sfârsitul lectiei. • se exprimă liber orice idee care-i trece elevului prin minte (pentru a stimula imaginatia) • se cere producerea unei cantităţi cât mai mari de idei • se încurajează asociaţiile originale de idei (pentru a afla raspunsul / solutia) • fiecare grup va emite câte o idee la o interventie d) alegerea problemei şi prezentarea ei de catre profesor 131 . afectivitatea). ironizarile. • Metoda oferă elevilor posibilitatea să se exprime în mod liber. captând atentia şi mobilizând la efort b) cultivă autonomia acţională c) formează un stil activ de muncă d) asigură sustinerea motivatiei învăţării e) dă încrederea în sine. contribuind la formarea şi dezvoltarea calităţilor imaginativ creative.elevul compara rezultatele obtinute prin rezolvarea fiecarei ipoteze. Fazele activităţii didactice axate pe aceasta strategie: a) împartirea clasei în grupuri de elevi (maxim 10) b) alegerea unui secretar (care va contabiliza ideile în ordinea emiterii lor) c) comunicarea regulilor de desfăşurare a activităţii: • se interzic aprecierile critice. cenzurarile. a unor trasături de personalitate cum ar fi spontaneitatea. voinţa etc. Metoda asaltului de idei (Brainstorming – ul) Este o variantă a discuţiei în grup.

la sfârsitul actiunii a unui grup de evaluare care vor prelucra ideile. să se construiască noţiunile. C. Transferurile cognitive fac posibile colaborările interdisciplinare. pe plan mintal. Constituie un subsistem cu funcţionalitate precisă. le vor prezenta Mijloacele de învăţământ constituie una din componentele procesului de învăţământ. la formarea atitudinilor de cunoaştere. Pedagogie. Editura Polirom. Iaşi. să se dezvaluie. rămâne un mijloc de învatamânt integrat sistemului uman de învăţare. 2002 Florea M. M.. conceptele. Conceperea şi calitatea realizării lor contribuie la însuşirea cunoştintelor. Mijloacele informatice sunt absolut necesare învatamântului. Bibliografie Cristea Sorin. Profesorul are rolul de a dirija învaţarea. Ţăranu A. conţinutul şi sfera lor.N. 2008 Cucoş. facilitând comunicarea. teoriile. În procesul didactic trebuie să se elaboreze. Curriculum pedagogic. mai cu seamă. Bucureşti.e) stabilirea. Aceasta modalitate de lucru asigură abordarea într-un timp limitat a mai multor aspecte ale unei probleme. ulterior numai se definesc şi se clasifică (daca este cazul). al căror potenţial pedagogic este valorificat în funcţie de metodele şi procedeele de instruire. de catre profesor. 2007 132 . formarea priceperilor şi deprinderilor şi. Editura Fundaţiei România de Mâine. Calculatorul. pentru realizarea eficientă a sarcinilor proiectate la nivelul activităţii de predare-învăţare-evaluare. Pedagogie (Ediţia a II-a revăzută şi adăugită).. Editura Didactică şi Pedagogică. cu toate avantajele incontestabile.. confruntarea şi luarea deciziilor. ramâne un auxiliar preţios. le vor ierarhiza functie de valoarea lor. Bucuresti.

Mai sunt cunoscute şi ca surse alternative sau neconventionale. not once.Each of us has to do daily. Airinei”-Bucureşti Abstract The growth of population and the economic development around the world are inevitably accompanied by increased consumption of increasingly scarce energy resources. Aceste resurse energetice mai sunt cunoscute şi sub numele de ”energie verde”. mai mari decât orice activitate umană din istorie: acumularea de gaze nocive în atmosfera. reduc poluarea chimică. resources. teoretic oriunde pe glob. termică. radioactivă şi sunt disponibile. 133 . reziduri animale). geographic areas În ultimul secol. utilizarea unor surse alternative de energie. a avut efecte dezastruoase asupra mediului. Prin alegerea unor astfel de surse de energie regenerabila consumatorii pot susţine dezvoltarea unor energii curate care vor reduce impactul asupra mediului asociat generării energiei convenţionale şi vor creşte independenţa energetică.valurile. gaz. devine tot mai importantă/relevanta pentru lumea de azi. De aceea. energia geotermală bioenergia (biocombustibili. precum: subţierea stratului de ozon. hidroenergia. şi se numesc: energii regenerabile. folosirea energiei din combustibili fosili (petrol. etc. Aceste surse. acesta fiind un termen care se referă la surse de energie regenerabila şi nepoluantă. Mihaela ENEA Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. încalizirea globală. Key words: energy. biodiesel(dintr-o anumita perspectiva). practic nu se consumă. Produc emisii mult mai puţine. Electricitatea generată din surse regenerabile devine din ce în mai disponibilă. energia eoliană. Developed economies depend on different energy resources unevenly distributed worldwide. Surse de energie Prof. Tipurile de energie alternativa sunt: energia solară. hidrogenul. ceea ce a declansat procese (poate ireversibile). cabuni: prin ardere).Resursele energetice. precum: soarele vântul. with the different forms of energy. energia valurilor şi a curentilor.

astfel. cel mai preţios metal al zilelor noastre. Noi creăm rezervoare artificialeacumulatoare de energie.pentru cele mai variate scopuri. Energia solară este energia radiantă produsă în interiorul Soarelui în urma reacţiilor de fuziune nucleară. în industrie trebuie create rezervoare artificiale de energie. era un lucrător a cărui acomodare se facea mult mai usor. în care trăim astăzi. şi nu o dată. noi trecând energia dintr-un loc în altul. posibilitatea de a înfaptui cu ajutorul lui lucru mecanic a fost foarte limitată. Uraniul. de asemenea este unul din cele mai bogate rezervoare de energie. dar sigur. energia necesară nevoilor sale. spre deosebire de vânt. care interacţionează cu atmosfera şi suprafaţa Pământului. Omul o preia din rezervoarele pe care natura. dar până la inventarea substanţelor explozive cu ardere rapidă şi a maşinii cu abur. Energia solară care ajunge pe Pământ în 40 de minute ar fi de ajuns pentru a acoperi nevoia de enrgie pe un an a intregii omeniri. Apa. Energia solară Soarele este doar una dintre miliardele de stele. Pe nesimţite. i le-a pregătit. Zăcămintele de cărbune. care a răpit cerurilor focul şi l-a adus oamenilor. Numai în ultimii ani. dar este sursa de energie a tuturor fiinţelor vii de pe intregul Pământ. de exemplu. aceasta trece în veacul electricităţii. Atmosfera reflectă aproximativ 30% şi absoarbe 20% din radiaţia solară. Chiar şi aşa însă 134 . Rezervoare de energie Energia nu poate fi obţinută "din nimic". Vântul.iată cele trei puternice forte ale naturii de la care omul sa invatat sa obţină.De la vechii greci ne-a ramas minunata legendă despre titanul Prometeu. îndatoritoare. pe suprafaţa solului ajung doar 50% din ea. acestora li s-a adaugat şi energia nucleară. sunt rezervoare de energie. de petrol. şisturile bituminoase. apa. Încet de tot s-a lărgit cercul izvoarelor de energie utilizate de om. şi care este urmat de era energiei atomice. Deseori. Focul a sporit într-o masură uriaşă puterea omului asupra naturii. într-o măsură mai mare sau mai mică. Ea este transmisă pe Pământ într-o cuantă de energie numită foton. în tehnică. cu cele mai diferite forme de energie. Ce este energia? Fiecare dintre noi avem de-a face zilnic. Roata hidraulică a fost de-a lungul multor veacuri principala maşină universală de forţă folosită în industrie. focul.

acestea producând ceva mai mult de 1% din necesarul mondial de energie electrică. mai izolate de lume. Energia eoliană este o sursă de energie regenerabilă generată din puterea vântului. aproape nu necesită revizie în continuare. capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 73904 MW. În anul 200 i. Odată montate. focul izbucnind datorită focalizării razelor solare prin picaturile de rouă. Încă din anii 60 sateliţii artificiali de telecomunicaţii sunt alimentaţi cu ajutorul unor panouri solare enorme. ponderea energiei eoliene în consumul total de energie să fie semnificativ: Danemarca (23%). cea mai mare parte a curentului necesar unei gospodării este furnizată de panourile solare. Grecii au utilizat energia solară încă din anul 400 i. nu caldură. Bateriile solare oferă o siguranţă mare. producţia energiei eoliene a crescut practic de cinci ori între 1999 şi 2006. Fototcelulele sunt nişte plăci subţiri din materiale semiconductoare. Bateriile solare Bateriile solare sunt nişte instrumente electronice. La sfârşitul anului 2006. Curent fără reţea de transport la distanţă În locurile mai putin accesibile. Pentru a genera curent fotocelulele necesită lumină. Deşi încă o sursă relativ minoră de energie electrică pentru majoritatea ţărilor. care utilizează fenomenul fotoelectric pentru producerea energiei electrice.e.e.această cantitate este de 170 de milioane de ori mai mare decât productivitatea marilor centrale. Germania (6%). Spania (8%).n pentru aprinderea focului. de aceea poate funcţiona farul de 360 kw al unei piste de aterizare în mijlocul unei pustietăţi îngheţate din Alaska. pentru ca bateria solară să se poată folosi ca sursă de energie. folosind globuri de sticlă pline cu apă. de aceea trebuie legate mai multe astfel de celule în serie. Într-o oarecare masură orice casă este încalzită de Soare. de obicei siliciu.n ei foloseau oglinzi concave în acest scop. Într-o fotocelulă se generează o tensiune mică. ajungându-se ca. în unele ţări. dar unele dintre ele sunt proiectate pentru a folosi cât mai bine această sursă de energie gratuită. 135 . care se comportă ca nişte lentile optice. În zonele tropicale aceasta cauzează arderea tufişurilor.

În ziua de azi există două tipuri de uzine electrice geotermale: binare şi pe bază de aburi. pot fi folosite pentru încălzire directă. îngropat în partea superioară a scoarţei terestre în apropierea cladirilor. Energia geotermală reprezintă caldura continută în fluidele şi rocile subterane. Apa este adusă la suprafaţă printr-un sistem mecanic. regenerabilă şi poate fi folosită în scopuri diverse: încălzirea locuinţelor. Este nepoluantă.circulă prin ţevi şi absoarbe sau cedează căldura solului. poate vom putea folosi caldura conţinută în adâncul scoarţei terestre în roci uscate. energia eoliană fiind sursa de energie cu cea mai rapidă creştere în ultimii ani. aplicaţii ce poartă numele de utilizare directă a energiei geotermale În sistemele moderne. şi turbine noi de vânt se construiesc în toată lumea. Unitatea de schimb este un ansamblu de ţevi aranjate în spirală. iar un alt ansamblu o reintroduce în puţ după răcire. care sunt capabile de a genera electricitate Energia eoliană este folosită extensiv în ziua de astăzi.Vânturile sunt formate din cauză că soarele nu încălzeşte Pământul uniform. se construiesc fântâni în rezervoarele geotermale şi se obţine un flux continuu de apă fierbinte. industrial sau pentru producerea de electricitate. Energia geotermală are un potential uriaş pentru producerea de electricitate. Primii trei metri ai scoarţei terestre au o temperatură constantă de 10°-16°C. Majoritatea turbinelor produc energie peste 25% din timp. pompa termică propriu-zisă şi sistemul de alimentare cu aer. Energia cinetică din vânt poate fi folosită pentru a roti nişte turbine. acest procent crescând iarna. Pompele termice geotermale sunt compuse din trei părti: unitatea de schimb de căldură cu solul.de regulă apă sau o soluţie de apă şi antigel . sau o evacuează la suprafaţă. Pompele geotermale se folosesc de această proprietate pentru a încălzi şi răci clădirile. când vânturile sunt mai puternice. sau chiar cea din magmă. în viitor. Aproape 8000 MW sunt produşi de-a lungul mapamondului. Rezervoarele geotermale. Un fluid . fapt care creează mişcări de aer. 136 . dar. care se găsesc la câţiva kilometri în adancul scoarţei terestre. Precum într-o pesteră. temperatura aceasta e puţin mai ridicată decât a aerului din timpul iernii şi mai scazută decât a aerului vara. Tenhologia de azi utilizează resursele hidrotermale.

24 metri influenţei Soarelui. tot mai bogate în apă. ca şi în curgerea lină a râurilor de stepă este ascunsă o mare cantitate de energie. râurile devin treptat tot mai largi. Vaporii pun în funcţiune turbinele şi generează electricitate. Energia produsă astfel costă aproximativ 4-6 centi/KWh. 0.53 metri se datorează influenţei Lunii şi 0. iar urmele de dioxid de carbon. Acest proces constă în absorbirea unui neutron de către un nucleu atomic de dimensiuni 137 . În iureşul săriturilor din povârniş în povârniş al apelor de munte. Dintr-o valoare teoretică calculată a mareei de 0. Energia nucleară Fuziunea stă la baza obţinerii energiei nucleare. Energia fluxului şi refluxului este una dintre puţinele forme ale energiei care nu se datoresc căldurii razelor solare. Energia mareelor este un izvor de energie ce se reînoieşte mereu. se scurg spre mări şi oceane. Energia mareelor şi a valurilor Vărsându-se unul în altul. dioxid de azot şi sulf care apar sunt de 50 de ori mai mici decât în uzinele ce utilizează combustibili fosili. Nu există emisii toxice semnificative.77 metri.Uzinele pe bază de aburi folosesc apa la temperaturi foarte mari mai mult de 182 °C. Opt mii de miliarde kW este puterea fluxului pe globul pamântesc. Aburul e obţinut dintr-o sursă directă sau prin depresurizarea şi vaporizarea apei fierbinţi.

biodisel. București.mari cum este cel de uraniu. Zaharia Vasile. Ion Lețea. Editura Științifică.instalatiebiodiesel. Bibliografie Constantin Herbst.wikispaces. aceste fragmente.wikimedia. la rândul lor în alţi atomi.html http://en.com/Video/Biodiesel-from-Palm-Oil-5843 http://www.com/image/biodiesel_process_chart_p0500. hidroenergia. care ating viteze foarte mari. Resursele energetice ale României. Resurse energetice alternative. eoliană.google. Resurse web http://www. Concluzii Perspectiva epuizării combustibililor minerali şi preţul mereu in crestere al acestora au accelerat căutările şi valorificarea unor surse alternative de energie.jpg http://da. care va deveni astfel instabil.gif http://www. sursă online http://www.Au fost identificati noi combustibili hidrogenl.wikipedia. unde provoacă alte fisiuni. El se va sparge în mai multe fragmente.org/wikipedia/commons/2/22/PS20andPS10.org/wiki/Hydroelectricity http://upload. cu degajare mare de energie termică. solară.wikipedia.org/wiki/Fil:PS10_solar_power_tower_2.wikipedia.ro/page2. valurile.org/wiki/File:Puhagan_geothermal_plant. metanolul şi biogazul.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=28&ve d=0CFIQFjAHOBQ&url=http%3A%2F%2Fmultitouch.5min.jpg http://en.jpg 138 .hielscher. în urma fisiunii pot pătrunde. 1974. ceea ce accelareză puternic fragmentele rezultate. Datorită vitezei lor mari.Asfel s-au construit centrale electrice care valorifică energia geotermică. curenţii oceanici.cabanova.

positive transfer. is considered the official national language. 139 . la discusión entre los lingüistas y estudiosos de la lengua para nombrarlos. la competición entre estos dialectos de manera cotidiana lleva a una diversidad de posicionamientos epilingüísticos por parte de sus usuarios.9 millones de habitantes según el censo de 2009. learning. Keywords: teaching. que se podrían repartir en tres grandes entidades lingüísticas: Las lenguas “Gur” o Voltaicas habladas en dos regiones del norte (Atacora y Borgou): anii. Cult. Arabic.Teaching and learning strategies in a multilingual classroom: case of Spanish as Foreign Language in Benin (Francophone western Africa) Med.763 km2 y una población de 8. None of them. German. biali. ditammari. Teaching and learning of foreign languages (English. the presence of different native languages that students use daily. foreign language. Por otra parte. Spanish. Benín presenta una situación lingüística donde la existencia de varios dialectos alimenta. distributed in twenty sociolinguistic groups. Al igual que otros países plurilingües. Russian. El Centro Nacional de Lingüística Aplicada (CENALA) precisa en el Atlas Sociolingüistique du Bénin (1980) que existen 57 idiomas locales. however. por una parte. DESTINO BENIN Abstract In Benin there are a large number of native languages. batombu. strategy. etc…) faces in the classroom. Introducción La República de Benín es un país de África occidental que se extiende sobre 750 km del Océano Atlántico (en el sur) al Río Níger (en el norte). Roméo GBAGUIDI Asoc. con una superficie de 114. Chinese. This paper proposes an empirical view of the transfer of learning strategies of Spanish in the context of multilingualism and multiculturalism. bulba. definirlos y contabilizarlos. French is the only official language and has a monopoly and a significant influence on the educational system and the country’s language policy.

Al principio fue con el objetivo de desarrollar el comercio de distintos productos y el trueque de armas por esclavos de los reinos sometidos por el de Dahomey. waama. saxwegbe. instalando la primera escuela misionera en 140 . desde mi propia experiencia. xwedagbe y xwlagbe.) empezaron a llegar a la región del “Golfo de Benín” hacia el siglo XV. sola. ede idaca. Sin embargo. Couffo. Pero los portugueses y los franceses fueron los únicos en establecerse en el siglo XVI. A continuación. mbelime. En este contexto sociolingüístico fueron introducidos varios idiomas extranjeros de los cuales el español ocupa una posición bastante privilegiada en la enseñanza secundaria. kogbe. yom. Ouémé. looso. basa. Considerando esta multitud de dialectos autóctonos. toligbe. ede ije. Zou) que se pueden dividir en lenguas “gbe” y en lenguas “ede”: ajagbe. por la fuerte inter-comprensión existente entre las lenguas del Sur de Benín. fulfulde (grupo oeste atlántico). gengbe. ede cabe. describiré brevemente la presencia de las lenguas extranjeras en Benín para poder enfatizar sobre las estrategias de enseñanzaaprendizaje del Español como Lengua Extranjera en colegios e institutos de Benín. la tendencia sería pensar que el francés se presta perfectamente no sólo como lengua de comunicación a nivel internacional sino también a nivel nacional. maxigbe. franceses. holandeses. setogbe. Mono. La tercera entidad está formada por grupos lingüísticos que no tienen ningún tipo de lazo con las dos anteriores: boko (grupo mande). ya que algunos lingüistas intentan quitarle importancia al multilingüismo en este país. moore.gulmancema. Las lenguas “Kwa” en las regiones del Sur (Atlantique. kotokoli. dendi y zerma (grupo songhaï). gungbe. kufalu. cokosi. kabye. tofingbe. Collines. Además sería simplificar demasiado la situación lingüística de Benín. Los primeros dieron el nombre de Porto-Novo a la capital política del país y siguieron con su comercio. foodo. Presencia de las lenguas extranjeras en Benín Los europeos (ingleses. Los segundos se impusieron como colonizadores. ede ica. dado que la tasa nacional de analfabetismo (del francés) está todavía por encima de los 40%. portugueses. fongbe. makale. etc. ede ife. nateni. Littoral. wemegbe. wacigbe. nadie se atrevería a afirmarlo y tampoco sería conforme a la realidad. hausa (grupo chádico) y cenka. cigbe. lekpa. ede yoruba. Plateau. ede nago. ayizogbe.

Por lo tanto. Además. el alumnado tiene la posibilidad de elegir.1) Conviene indicar que. el sistema educativo cuenta con la enseñanza de varios idiomas extranjeros. 98) La ley constitucional de diciembre de 1990. las medidas por tomar como la utilización de los errores varían según la situación de enseñanza/aprendizaje y los objetivos pedagógicos del profesor. lo subraya en su artículo 1º: “L’Etat béninois est une république indépendante et souveraine. aun vigente. El primero es obviamente el inglés. en la mayoría de los casos. el primer contacto con este idioma por el alumno determina su orientación intelectual futura. estableciéndose como “[…] langue de l’enseignement. Aunque la constitución no pone ningún énfasis en la presencia de otras lenguas extranjeras. Las estrategias de aprendizaje son mecanismos psicolingüísticos que se conocen también como “técnicas”. las actitudes frente al error. una segunda Lengua Viva (LV2). Sin embargo. con el que mantiene muchos intercambios tantos comerciales como socioculturales. de l’administration. […] La langue officielle est le Français. Después del inglés. Estrategias de aprendizaje del español y transferencia positiva Mi intención no es dar pautas para el tratamiento didáctico de los errores en este artículo. La capitale de la République du Bénin est Porto-Novo. el país más poblado de África y económicamente poderoso dentro del continente que tiene el inglés como lengua oficial y de comercio. sino mostrar algunas estrategias que ayudan a evitar muchos errores cuando se utilizan correctamente. Está también muy cerca de Ghana de habla inglesa. […]” (CONSTITUTION DE LA RÉPUBLIQUE DU BENIN: 11-12-1990. por ser la primera lengua a nivel internacional. “tácticas”. de la politique. cuando el país accedió a la independencia política. Benín tiene fronteras con Nigeria. como se puede ver en el Marco Común Europeo de Referencia. a partir de la enseñanza secundaria. el inglés es la primera Lengua Viva (LV1) que se estudia obligatoriamente además del francés. et des relations internationales” (BLANCPAIN: 1976. el alumno entra en contacto con el francés por primera vez cuando empieza la escuela. El francés es desde entonces la única lengua oficial de Benín. “planes potencialmente 141 . Ambos idiomas están incluidos en el programa curricular.Porto-Novo y reinaron sobre el país desde 1894 hasta 1960. Siendo dicha lengua extranjera el principal médium de la enseñanza formal. art. entre el alemán y el español.

Las estrategias de aprendizaje metacognitivas que se emplean se refieren más a la reflexión sobre el aprendizaje. etc. en diferentes cursos de aprendizaje del español. etc. Para el profesor. dejando las estrategias de comunicación para otro estudio más profundizado. Las estrategias de aprendizaje cognitivas son las que integran en la práctica de la lengua extranjera la repetición. el desarrollo de la empatía. lo que suele dar buenos resultados en este contexto. Me apoyaré simplemente en la síntesis de las estrategias de aprendizaje que hizo MALDONADO (2002) a partir de las tipologías de J. la concentración en la tarea. la atención selectiva. la aplicación de reglas. (WENDEN. Existe un gran número de estrategias cuya categorización no resulta fácil. Incluyen las formulaciones de preguntas de clarificación o verificación.conscientes”. O’MALLEY y CHAMOT (1990) y OXFORD (1990). “operaciones conscientemente utilizadas”. es una forma de transferencia positiva el pedir a los alumnos que saquen provecho de estas similitudes. sin duda ninguna proporcionar a los estudiantes: motivación. 2004). para alcanzar sus aprendizajes (PONS. 1987c). información y orientación. 142 . la inferencia o adivinación etc. solo me interesaré brevemente por las tres primeras grandes categorías de estrategias. las metacognitivas y las socioafectivas. la utilización de modelos lingüísticos. La estrategia didáctica debe. profesores. Por ejemplo. la planificación y programación de actividades que permiten aprender. la identificación de un problema. No obstante. RUBIN (1987). “capacidades cognitivas”.turistas. la utilización de técnicas de memorización. Resulta difícil obtener una definición común o concertada de Estrategias de aprendizaje. les resulta fácil recordar el verbo Comer (COME = nombre de ciudad y COM = comida típica). la similitud fonológica (tonalidad) de algunas palabras de la lengua Fon y de la lengua Gen ayuda en la conjugación de algunos verbos. etc. Las estrategias de aprendizaje socioafectivas implican la comunicación con los demás (compañeros.) para favorecer el aprendizaje de la lengua extranjera. A todos los alumnos les hace especial gracia el presente del indicativo del verbo Hablar (HABLO = comida típica del Sur de Benín. la cooperación en la resolución de tareas. nativos . De igual modo. HABLA =otra comida típica del Sur de Benín diferente de la primera). la autocorrección y autoevaluación. el refuerzo positivo mediante el estímulo. “procedimientos de resolución de problemas”. a saber: Las estrategias cognitivas.

143 . évaluer. Ed. viven en un contexto de multilingüismo y multiculturalidad comprobado. Sin embargo. J. (1983) “From communicative competence to communicative language pedagogy”. considero esta situación de multilingüismo tanto en el aula como en el contexto sociocultural citado. Paris. Cadre européen commun de référence pour les langues : apprendre. Alcalá. Por otra parte. provocan el amor por esta Lengua extranjera y motivan el deseo de afianzar su estudio y comprensión en las aulas. (2001) Teoría lingüística y enseñanza de la lengua (lingüística para profesores).A. La segunda ventaja es que la mayoría sino todos los alumnos. enseigner. R. La presencia y el uso diario de las diferentes lenguas autóctonas en el aula. Madrid. Referencias Bibliográficas Canale. tanto la música hispano-iberoamericana como las telenovelas de origen latinoamericano principalmente. Language and Communication. Didier. y en consecuencia similar al francés. y Smith. lengua oficial del país africano. González Nieto. (2005) Lingüística aplicada a la enseñanza del español como 2/L. Arco/libros. La primera es que el castellano es una lengua latina. llevan indudablemente a interferencias lingüísticas y a cometer errores fosilizados incluso por los propios docentes. Griffin. y la omnipresencia del francés como lengua de enseñanza y de la administración. en Richards. L.C. 2001. Madrid. R.Conclusión Los alumnos de Español/Lengua Extranjera en la educación secundaria de Benín tienen dos grandes ventajas. M. Madrid. Ediciones Cátedra S. (1957) Lingüística contrastiva. lenguas y culturas. Conseil de l’Europe (2001). K. como una prueba de que los sistemas educativos donde existe el pluralismo lingüístico y social facilitan la transferencia de estrategias de enseñanza-aprendizaje de otros idiomas.W. Lado.

Paris.J. (1989) Language transfer.Mackey. R.L. 144 . Odlin. Rapport national sur le développement de l'éducation. M. W. Cambridge. Universidad de Valladolid. Cross-linguistic influence in language learning. Newbury House Publishers. Bilingüisme et contact des langues. Porto-Novo. Cambridge University Press. (1990) Language learning strategies. Klincksieck Ministère de l’Éducation National et de la Recherche Scientifique (Avril 2001). Santos Maldonado. New York. (2002) El error en las producciones escritas de francés lengua extranjera: análisis de interferencias léxicas y propuestas para su tratamiento didáctico (Tesis doctoral). What every teacher should know. Institut national pour la formation et de la recherche en éducation. F. (1976). T. Oxford.

există un element de unicitate: în faţa lui Dumnezeu şi a conştiinţei fiecăruia. eyes. alături de aceasta trebuie să luptăm. hair. fiecare copil are strălucirea spiritului foarte la suprafaţă. intelligence) and going up to the diversity of human concerns. soluţia cea mai exactă. pentru a arăta cunoaşterea a ceea ce putem face. dream. pentru a ne da măsura noastră adevărată. a părului. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii. locul şi modul de existenţă. „Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. dar poate avea puterea de a munci tenace. chiar şi acolo unde ne este mai greu. pe fărâma de ogor a însuşirilor sale.Un cuvânt cu multiple sensuri şi totuşi al nostru. Key words: life. al tuturor : OM! Învăţător Valerica COMAN Şcoala „Radu cel Mare” Târgovişte (Dâmboviţa) Abstract In a world built on diversity. a ochilor. de exemplu. toţi suntem OAMENI. pornind de la diversitatea fiinţei umane (culoarea pielii. suntem una dintre infinitele feţe ale divinului. 1 – Declaraţia Universală a Drepturilor Omului) Desăvârşită nu este nicio fiinţă umană. a cât putem face. hope. Într-o lume creată pe diversitate. place and way of existence. accomplishment Omul a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi deci toţi.” (Art. we are all PEOPLE. child. 145 . oricare ar fi ele. Nu. dar fiecare are momentul său de har. Pe aceasta trebuie să o cunoaştem. unicitatea sa. inteligenţa) şi mergând până la diversitatea preocupărilor umane. mai mica sau mai marea ei valoare. aşa cum ne-am născut. încăpăţânat. there is an element of uniqueness: God and conscience. owing to the diversity of the human being (the color of skin. replica cea mai sclipitore.

Educaţia este un drept esenţial al fiecărui copil şi trebuie să se adreseze tuturor. religie. gata să fie arătaţi cu degetul sau daţi ca exemplu negativ celorlalţi copii. dar către aceeaşi direcţie). intelectuale) sunt fiinţe umane înainte de a fi handicapate De ce un copil bolnav de hepatită este compătimit. prevede la art. Atitudinea faţă de copiii cu deficienţe indică gradul de civilizaţie a unei societăţi. cadrelor didactice şi reprezintă o caracteristică a reuşitei în educaţie. ascunşi de ochii celorlalţi. dar OAMENI. de a dobândi cunoştinţe . uneori chiar de propria familie . cu orientările sale către practicile inclusive acordă copiilor aflaţi în dificultate şansa de a fi acceptaţi în colectivităţii normale. sex.o mână întinsă din partea cadrului didactic în demersul de a-şi forma abilităţi. Descoperirea a ceea ce este bun în fiecare pui de om ne revine cu precădere nouă. . Şcoala actuală. deprinderi. iar unul din categoria de mai sus să fie privit ca un „blestemat” ce trebuie ocolit şi izolat de oameni? Arghezi a reuşit să creeze „frumuseţi şi lucruri noi” din „bube . 146 . la care România e parte semnatară. Convenţia cu privire la drepturile copilului. Pentru copiii în dificultate e nevoie de: .o mână întinsă de către copii pentru a se integra în viaţa grupului pentru a face aceiaşi paşi ca şi ceilalţi pe calea instruirii şi educării (e drept că la alt nivel. mucegaiuri şi noroi”. posibilităţi de învăţare sau tulburări intervenite în procesul dezvoltării individuale. cu deficienţe sau handicap sunt încă consideraţi specimene aparte . sub motivaţia de „a-i proteja” de atitudinea celor din jur. Atât cât putem trebuie să distingem în gunoaie frumuseţea şi în aceşti copii. măsura propriei noastre valori. de a fi acceptaţi şi consideraţi egalii celorlalţi. ce ne surprind şi ne uimesc. şansa de a se forma ca membri ai unei societăţi normale. senzoriale. Copiii cu dizabilități fizice .2 nondiscriminarea: toate drepturile trebuie să fie aplicate tuturor copiilor. indiferent de rasă. 23 din Constituţia cu privire la drepturile copilului). „Pentru copiii handicapaţi fizic şi mental trebuie să se asigure o viaţă plină de decenţă in condiţii care să le garanteze demnitatea să le favorizeze autonomia şi să le faciliteze participarea lor activă la viaţa colectivităţii” ( art. Persoanele suferind de diferite deficienţe (fizice. există încă tendinţa de a fi marginalizaţi. însuşiri neaşteptate. de a fi priviţi drept oameni cu anumite particularităţi. fără excepţie. izolaţi. de cele mai multe ori nefericiţi.

Un dascăl ce are misiunea de a lucra cu copii percepuţi ca diferiţi şi care crede şi vrea să le acorde şi lor şanse egale cu ale celorlalţi ar trebui să dovedească: .atitudine pozitivă faţă de copii şi problemele lor. că este susţinut. reflectarea conduitei noastre faţă de acel membru.încredere în şansele copiilor .Doamna învăţătoare . . va fi iertat. De aceea ar trebui depistate acele cuvinte care rănesc şi transformate în cuvinte interzise în vocabularul grupului. . . conştienţi şi marcaţi de aşazisa lor anormalitate. Dar atitudinea grupului faţă de unul din membri este. înregistrate de copii. noi reprezentând modelul moral pentru toţi. . va fi ajutat. .flexibilitate în organizarea şi adaptarea metodelor de lucru. va fi îndrumat. dacă nu ştie . dacă atitudinea noastră nu se înscrie pe această linie. În final în acest fel va parcurge drumul pe care ceilalţi de seama lui l-au parcurs singuri. nu putem cere copiilor să accepte şi să înţeleagă pe un coleg.credinţă în necesitatea de a face ceea ce trebuie. Exemplu : Adrian. Copiii etichetaţi.dragoste nemărginită faţă de copii. respectiv în cadrul unei clase. puterea exemplului nostru este mai eficientă decât toate regulile pe care am încerca să le impunem Aşadar. că are pe cineva alături de el şi atunci încrederea în sine şi încrederea de sine vor spori: dacă greşeşte. eu sunt un copil normal?" Ce om a putut sădi un asemenea gând în mintea unui copil de şapte ani? Ce şanse ar fi avut Adrian dacă ar fi rămas în primul colectiv? Cine este cu adevărat în dificultate: puiul de om ce îşi caută drumul sau omul neom ce-i barează drumul ? Pentru a forma oameni trebuie să dovedim în primul rând că noi suntem oameni. să aspire către succes. unde a fost marginalizat şi având probleme de adaptare. să creadă în reuşită. . încrederea în sine va creşte . la câteva zile o întrebă pe noua învăţătoare: (în care are deja încredere): ". dacă nu poate. cât de mici. copilul va învăţa să spere.puterea de a persevera chiar şi în acele momente când alte persoane ar renunţa . Fiecare copil trebuie să ştie că este înţeles. venit din alt colectiv. marginalizai vor deveni introvertiţi. 147 . de cele mai multe ori.Orice copil trebuie să se simtă în siguranţă şi acceptat în cadrul unui grup.entuziasmul faţă de progresele. să reuşim noi pentru a-i face pe ei să reuşească.

încep şi trebuie să dispară. Dar ei. În clasa. ce minunat compune altul. Exemplu: Aurelia are mari dificultăţi de învăţare. facem constant trimiteri la cât de frumos se exprimă unul. ei care sunt „altfel”. copilul acesta mai „altfel” este OM şi trebuie să fie lăsat şi ajutat să crească asemenea unui om. Cine nu a văzut bucuria pe faţa unui copil ce primeşte o vorbă bună mai ales atunci când e obişnuit cu reproşurile? Să reţinem că timpul trecut fără un cuvânt bun nu-l mai întoarce nimeni. „încearcă încă o dată”. corectarea fără a nega total răspunsurile („nu e bine”. care să fie fundamentul pe care vom aşeza demersul de educaţie cu şanse egale pentru toţi. „ai greşit”. Fără să vrem. fericită. a lll-a a reuşit în sfârşit sa citească aproape cursiv. Efortul independent al elevului îi dă cadrului didactic posibilitatea de a se mişca liber în clasa şi de a acorda sprijin efectiv acestora. fiecare nouă achiziţie. fiecare deprindere formată. 148 . Şi el. „nu ştii”. Ascultarea şi a opiniilor lor. Şansele reale de formare a unui copil cu deficienţe depind în mare măsură de gradul de solicitare constantă a acestuia în şcoală. Şi tot rolul învăţătorului. Atingem permanent corzile sensibilităţii şi ei vor vibra la cerinţele noastre . că ar reprezenta un balast. cumva exagerat. ei care nu pot.) şi încurajarea de a găsi alte soluţii („mai gândeşte-te”. iată calea firească de urmat ! Fiecare sarcină dusă la bun sfârşit. realizând ceea ce în condiţiile unui climat afectiv arid nu s-ar putea. „să încercăm împreună”). A fost lăudată.Inteligentele se remarcă. Utilizarea cât mai eficientă a timpului presupune găsirea unor strategii de lucru şi pentru astfel de copil. cu ei ce facem? Dacă ştim să căutăm vom găsi în fiecare din ei ceva pozitiv. ş. A doua zi. Cu atât mai mult copiii cu deficienţe au nevoie de laudă şi încurajare cu cât ei dovedesc mai multă sensibilitate şi nevoie de afecţiune faţă de ceilalţi. un element de stagnare pentru restul colectivului. acesta nu are alt substitut decât afectivitatea. trebuie evidenţiate. spune tuturor: „Am citit de mai multe ori lecţia singură !” Acum îi place să arate colegilor că ştie să citească.a. de a-i antrena în exersarea unor abilităţi. De multe ori uităm că pentru copiii aflaţi în dificultate motorul mobilizator neputând fi calităţile şi capacităţile proprii. ei care nu ştiu. al profesorului este hotărâtor în aceasta problemă. Ritmul ei de lucru este foarte lent. ce soluţie ingenioasă de a rezolva problema a descoperit un altul. Ideile preconcepute că nu se poate face mare lucru cu şi pentru el.

Chestiunea obiectivării şanselor ca şi dimensiunea sa etică au suscitat opinii ce converg către valori perene. 149 . Învaţă să aprecieze.Să nu uităm:„FERICIREA E OBIECTIVUL TUTUROR! SĂ AJUTĂM COPIII SĂ CREASCĂ FERICIŢI” COPIII TRĂIESC CEEA CE ÎNVAŢĂ Dorothy Law Notle Dacă un copil trăieşte într-o atmosferă critică. Dacă un copil trăieşte în siguranţă . Învaţă să aibă încredere. Învaţă să se simtă vinovat. căci ar însemna anularea tuturor şanselor unei fiinţe umane. Învaţă să fie timid. Fără excepţie suportul obiectivării rezidă tocmai în simţul dreptăţii etico . bine înţeles.morale ca ideal. Învaţă să fie drept. Dacă un copil trăieşte în ruşine. ÎNVAŢĂ SĂ IUBEASCĂ LUMEA. Dacă un copil trăieşte într-un spirit de corectitudine. Partea morală a dreptăţii sociale nu prezintă interes de putină vreme. Învaţă să aibă încredere în el. Dacă un copil trăieşte într-un mediu stimulativ. Învaţă să fie încrezător. Dacă un copil trăieşte în încurajări. Dacă un copil trăieşte într-un mediu ridicol. cu precădere cele legate de simţul datoriei împlinite în conformitate cu "legile dreptăţii " ancestrale ale umanităţi. ci este strict legată de apariţia umanităţi Astăzi ne pare inadmisibilă neînţelegerea simţului dreptăţii. Învaţă să condamne pe toată lumea Dacă un copil trăieşte într-o atmosferă ostilă Învaţă să fie violent. Se surprinde în acest context distincţia kantiana între „A FI” şi „TREBUIE SĂ FIE” ce acoperă întreg arealul manifestărilor de natură socială. Dacă un copil trăieşte în laude . Dacă un copil trăieşte în acceptare şi prietenie.

. . în care educaţia să se bazeze prioritar de nevoile indivizilor. 1996 Zig Ziglar. Ed.crearea de parteneriate eficiente cu părinţii. . Ed.Morala socială reprezintă sintagma: „PENTRU A PRODUCE ACELAŞI REZULTAT PENTRU OAMENI DIFERIŢI.să se militeze pentru o societate incluzivă care să ofere posibilităţi egale de acces la învăţare tuturor persoanelor. ar presupune: .o îmbunătăţire a practicilor didactice.pdf „Învăţământul primar” 2000-2001 150 . 2000 Strategii ale educaţiei inclusive. Bucureşti.ameliorarea mediului de învăţare . Curtea Veche. Pedagogie. sursă online:. http://www.ro/programe/parteneriat/respdf/Raport. . prin care copilul să fie în prim plan în elaborarea programelor sociale de învăţământ. Polirom. Putem creşte copii buni intr-o lume negativă.continuitatea existenţei învăţământului de stat. Iaşi. ŞANSE EGALE PENTRU TOŢI.amplasarea situaţiei învăţământului într-un cadru legislativ corect. Bibliografie Constantin Cucoş . . E NECESAR CA EI SĂ FIE TRATAŢI ÎN MOD DIFERIT" Aşadar.cedu. cu comunitatea.

dr. . care dezvoltă următoarea problematică pedagogică: . este promovată o didactică generală bazată pe “instruirea programată”. În spiritul paradigmei curriculumului. 151 . Sub impulsul pedagogiei prin obiective. Key words: education. Crenguţa PASCALE Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti Lect. dezvoltată în cea de-a doua jumătate a secolului XX. în literatura de specialitate din străinătate. univ. learning.Principiile didactice. pedagogy Teoriile ştiinţifice s-au dezvoltatşi continuă să se dezvolte în secolul al XXI-lea într-un ritm neprevăzut. activity of the laboratory. etc.). Sebastian CHIRIMBU Departamentul de Limbaje Specializate. teaching. with an emphasis on school learning involves the acquisition of knowledge. “didactica generală în versiunea programată cuprinde teoria generală a procesului de învăţământ”. .Procesul de învăţământ (a cărui analiză pleacă de la “explicarea scopurilor şi sarcinilor învăţământului” în raport de care se asigură elaborarea şi generalizarea noilor cunoştinţe” dar şi “controlul şi aprecierea rezultatelor la învăţătură”). Universitatea „Spiru Haret” Abstract The article analyzes the theoretical process of learning from the point of view of the general didactic. aflată în plină tendinţă de afirmare. Având calitatea unei ştiinţe pedagogice fundamentale. Prof. skills and strategies under objectives included in the school curricula. . teoria şi metodologia instruirii este inclusă – de regulă sub numele de didactica generală – în structura pedagogiei generale (alături de fundamentele pedagogiei şi de teoria educaţiei).Scopurile instrucţiei.Conţinutul învăţământului.. instruction.Secolul XXI şi reperele sale în teoria şi metoda instruirii Insp. teacher "translated" at the level of each task teaching (lesson.

1974). Procesul de învăţământ – obiect de studiu specific didacticii generale (teoriei generale a instruirii) – reprezintă principalul subsistem al sistemului de învăţământ şi asigură realizarea funcţiilor generale ale educaţiei în cadrul unor activităţi specifice de instruire şi învăţare realizate la nivelul corelaţiei profesor-elev. timpul. extraşcolar. Astfel procesul de învăţământ. iar ca punct final.. care susţine orice proiect de activitate de instruire/învăţare. este realizabilă la nivelul corelaţiei dintre profesor şi elev. Structura de bază a procesului de învăţământ (obiective – conţinuturi – metode – evaluare). b.). din contră. include un ansamblu de variabile (vezi spaţiul. cu privire la judecăţile de valoare şi comportamentul acestora”. “Agenţii acţiunii – profesorii şi elevii la care se adaugă şi aportul părinţilor. .. Contextul care facilitează sau. 152 . fiind plasate pe acelaşi circuit al interdependenţelor dintre societate – sistem – proces de învăţământ.Metodele de învăţământ. gândit în perspectiva teoriei şi metodologiei curriculumului are ca punct de plecare stabilirea şi urmărirea consecventă a obiectivelor. care permite perfecţionarea permanentă a activităţilor specifice organizate la acest nivel. reuniţi în acelaşi efort convergent”. care corespund unor opţiuni şi priorităţi sociale majore cu privire la informaţia şi deprinderile pe care trebuie să le privească elevii. stilul – pedagogic) care intervin în plan intern (mediul clasei şi al grupei de elevi/studenţi) şi extern (mediul şcolar. Introducere în pedagogie / Fundamentele pedagogiei). climatul psihosocial al clasei de elevi). în alte situaţii. intern (ambianţa educaţional a şcolii. într-un context extern (sistemul de învăţământ şi de educaţie) şi unul deschis.Organizarea activităţii şcolare (apud Okon.. în raport de funcţia centrală prezentată anterior. social). o variantă particulară a corelaţiei dintre educator şi educat (vezi modulul I al cursului. îngreuiază organizarea optimă a procesului de învăţământ. Vicenty. Componentele principale ale procesului de învăţământ – definitorii pentru explicarea esenţei procesului de învăţământ – sunt confirmate şi de didactica modernă. “Obiectivele care condensează cerinţele de instruire şi educaţie puse de societate (. Definirea procesului de învăţământ poate fi conturată astfel conform următoarelor componente principale: a. De remarcat caracterul deschis al contextului în care are loc procesul de învăţământ în societăţile moderne şi postmoderne. rezultatele elevilor. comunitar.

gup. f. trepte. La nivel macrostructural avem în vedere organizarea procesului de învăţământ pe niveluri. “Conţinuturile – suportul de bază al instruirii – format din bazele ştiinţei şi ale culturii (. dependente de structura de organizare a sistemului de învăţământ. excursii didactice …). În sens restrâns. strategii de rezolvare a problemelor şi a situaţiilor-problemă etc. pentru atingerea celor mai bune rezultate Structura de organizare a procesului de învăţământ intervine la nivel macro şi micro – structural. evaluarea.n. diferite forme de organizare a activităţii. microgrup – clasă. arii curriculare.. activitate de consiliere. b) formele de realizare: activităţi didactice (lecţia. pentru stimularea acţiunilor specifice oricărei activităţi de învăţare (receptarea cunoştinţelor. Formele de organizare – pe clase şi lecţii. “Mijloacele de învăţământ şi materialul didactic”. interiorizarea şi aplicarea lor. de la cele tradiţionale la cele tehnice audio-vizuale şi informatizate.. în diferite situaţii. predarea priveşte în mod special acţiunea de comunicare pedagogică a mesajului pedagogic. Timpul disponibil – care impune o anumită “segmentare” a conţinuturilor conform obiectivelor. la nivel microstructural avem în vedere: a) formele de organizare: învăţământ frontal – învăţământ pe grupe – învăţământ individual. ca efect direct şi indirect al instruirii. atelier şcolar. ani de studii. e. prelucrarea. învăţarea. activitate în: cabinet. vizite etc.) programate după o anumită logică (n. adresată elevului. aflate în continuă evoluţie. care trebuie receptat de elev în vederea stimulării 153 . pedagogică) şi nivele de dificultate” (vezi organizarea pe trepte şi discipline dar şi mijloacele de diferenţiere şi de diversificare a instruirii). d. asimilarea. Câmpul relaţional – format la nivelul mai multor tipuri de relaţii: profesori – elevi. Relaţia complexă existentă între profesor şi elev. valorificând diferite metode şi mijloace didactice. Structura de acţiune a procesului de învăţământ vizează activitatea de instruire proiectată de profesor şi cea de învăţare. în calitate de: informaţii logice. elevi – elevi. realizabilă pe diferite planuri la nivelul procesului de învăţământ. discipline şcolare etc. laborator. deprinderi. g. activităţi practice. În sens larg.. activităţi educative (ora de dirigenţie. cerc de dezbatere …). cercuri de elevi. Predarea este acţiunea de comunicare pedagogică (didactică) propusă de profesor în diferite variante şi forme de organizare. implică prezenţa următoarelor acţiuni principale: predarea.c. excursii didactice. cicluri. predarea este interpretată ca acţiune de instruire a profesorului. realizată de elev.

Această acţiune. Învăţarea este acţiunea elevului. activitate de laborator etc. lucrări practice.). Didactica modernă – pe care o putem plasa convenţional între sfârşitul secolului XIX şi prima jumătate a secolului XX. mai ales. Pot fi semnalate trei momente semnificative. grupuri de lecţii. ca activitate de predare. evaluarea – şi raporturilor dintre ele în cadrul procesului de învăţământ diferă de-a lungul istoriei pedagogiei. capitole. învăţarea are o finalitate adaptativă realizabilă în mediul şcolar prin acţiunile dirijate de profesor pentru asimilarea. în mod special. scrise. proiectate şi realizate conform obiectivelor programelor şcolare “traduse” de profesor la nivelul fiecărei activităţi didactice (lecţie etc. corespunzător unor stadii de evoluţie a teoriei generale a instruirii: Didactica tradiţională – pe care o putem plasa convenţional între secolele XVII-XIX . realizabilă sub diferite forme. Învăţarea şcolară presupune dobândirea unor cunoştinţe. subcapitole. Ca activitate psihică fundamentală. interiorizarea şi valorificarea materiei şcolare. ca activitate de predare-învăţare. învăţarea. la diferite intervale de timp (evaluare iniţială.activităţi de învăţare (iniţial ca învăţare dirijată. ca efect direct al instruirii proiectată de profesor la diferite niveluri de competenţă pedagogică. proprie omului. “traduse” de profesor la nivelul fiecărei activităţi didactice (lecţie. evaluare continuă. Procesul de învăţământ ca activitate de predare-învăţare-evaluare Rolul acordat celor trei acţiuni – predarea. deprinderi şi strategii conform obiectivelor incluse în cadrul programelor şcolare. procesul de învăţământ poate fi analizat ca proces instructiv-educativ sau educativ-instructiv. prin tehnici specifice (orale.). identificabile din punct de vedere istoric. realizată iniţial în mod dirijat. proiectată pe discipline şcolare. teme şi subiecte de lecţie etc.) vizează reglarea-autoreglarea permanentă a activităţilor didactice.În această perspectivă. teste de cunoştinţe. ulterior ca autoînvăţare sau ca învăţare autodirijată). examene etc. odată cu afirmarea curentului denumit generic Educaţia nouă – concepe procesul de învăţământ. Rolul prioritar 154 . Evaluarea este acţiunea iniţiată de profesor special pentru verificarea gradului de îndeplinire a sarcinilor de predare-învăţare. module de studiu. în funcţie de concepţia didactică dezvoltată şi afirmată la scară socială. care este centrat aproape exclusiv asupra transmiterii cunoştinţelor în vederea memorării şi a reproducerii acestora de către elevi şi studenţi. Rolul prioritar revine cadrului didactic.concepe procesul de învăţământ. evaluare finală).

identificabile din perspectiva proiectării curriculare sunt: Modelele de predare comportamentale au ca particularitate orientarea predominantă a mesajului pedagogic în direcţia atingerii unor performanţe finale. în direcţia transformării personalităţii (pre)şcolarului/studentului. În sens restrâns. incluzând şi seria de acţiuni sau operaţii destinate pregătirii şi organizării lecţiei”. în termeni de deprinderi intelectuale sau psihomotorii şi de strategii de rezolvare a unor probleme şi situaţii-problemă. Didactica postmodernă – pe care o putem plasa convenţional în cea dea doua jumătate a secolului XX. odată cu afirmarea paradigmei curriculumului – concepe procesul de învăţământ. orientată. Didactica postmodernă. semialgoritmizare. simultană sau ulterioară. simulare. Modelele de predare raţionale sunt orientate prioritar asupra proceselor cognitive logice (gândirea şi memoria subordonate gândirii) care stimulează corelaţia dintre mesajul pedagogic transmis de profesor şi acţiunea de învăţare eficientă a elevului. predarea defineşte o componentă a instruirii care orientează dirijarea învăţării în raport de obiectivele pedagogice asumate. defineşte predarea în sens restrâns şi în sens larg. organizată. ca activitate de predare-învăţare-evaluare. de învăţare.revine cadrului didactic care este centrat asupra corelaţiei dintre acţiunea iniţială de predare şi acţiunea. calitatea predării-învăţării fiind (auto)reglabilă prin integrarea deplină a evaluării în termeni de evaluare continuă / formativă. în mod special. Modelele de predare. proiectată în sens curricular prin centrarea pe obiective şi realizarea corespondenţei pedagogice dintre obiective-conţinuturi-metodologie-evaluare. ceea ce înseamnă “conştientizarea şi păstrarea continuă a obiectivelor ca punct de plecare şi sosire”. Modelele de predare interacţionale sunt orientate prioritar în direcţia valorificării structurii de funcţionare a activităţii de instruire. predarea defineşte o parte importantă din structura instruirii aflată “în cadrul interacţiunii directe a profesorului ce elevii”. Modelele de predare bazate pe programare acordă o atenţie specială mesajelor pedagogice dirijate la nivelul raporturilor dintre variabilele de intrare şi cele de ieşire dirijate în termeni de algoritmizare. dezvoltată în spiritul teoriei curriculumului. în interdependenţă cu învăţarea şi evaluarea. acţiune declanşată. În sens larg. depăşind “cadrul restrictiv al interacţiunii directe a profesorului ce elevii. 155 . În cazul acestor modele de predare o importanţă aparte revine evaluării iniţiale şi finale.

2008 Cristea. Editura Didactică şi Pedagogică. Boboilă. cu implicarea resurselor (auto)reglatorii proprii evaluării continue. realizarea efectivă a corelaţiei dintre profesor şi elev. Ecaterina. Editura Didactică şi Pedagogică. Didactica generală. elaborării strategiilor. Predarea atinge astfel condiţia sa pedagogică esenţială. Editura Didactică şi Pedagogică. ca parte integrată deplin în structura de funcţionare a oricărei activităţi de educaţie/instruire. 2008 156 . formative. Vicenty. gradării sarcinilor. Frăsineanu. de natură empatică angajaţi la nivelul repertoriului comun care construieşte continuă eficienţa comunicării pedagogice. Bucureşti. definitorie în dicţionarele de specialitate: "a învăţa pe altul". Bucureşti.Modelele de predare formativ-persuasive acordă o atenţie prioritară factorilor psihologici. Bibliografie Okon. Formarea pedagogică a profesorului. Gabriela. Pedagogie generală. Bucureşti 1974 Cristea. respectiv a determina învăţarea la nivelul stabilirii obiectivelor.

dar din păcate . Şotânga Abstract We are in an area where voices more or less authorized whispered or flat out say that one of the weaknesses of the National Curriculum scale represents just the school curriculum. Key words: Projection. una ca semn al bagatelizării şi ignoranţei. imaginat-şi a fost firesc să fie aşa-acum. Cred că avem de-a face cu un concept plin de virtualităţi. Ilie Popescu”. adesea autarhic. the decision of the school curriculum should be a well done part of the national curriculum. în masura în care avem acces la ceea ce se cheama informaţie esenţială pe tema pusă în discuţie . curriculum-ul la decizia şcolii este o structură uşor detensionată. Crenguţa Cristina MARINESCU Scoala cu clasele I-VIII „Prof. forme malformante. altele foarte interesante şi moderne.peste conceptul de “curriculum la decizia şcolii” . mai bine individualizat. unele banale. dorit.Proiectarea şi realizarea curriculum-ului la decizia şcolii – modalitate de optimizare a predării şi învăţării la biologie/educaţie tehnologică Prof. dimpotrivă. you still can make the necessary corrections. Skills and attitudes. un concept departe de a fi istovit. să contribuie din ce în ce mai mult la personalizarea şcolii. cred că disciplinele opţionale se pliază pe o structură slăbită de câteva prejudecăţi pe baza cărora s-au dezvoltat.De asemenea. nu una creatoare de progres ci. Lăsat adesea doar la voia unor directori lipsiţi de viziune 157 .Curriculum. căruia în anii din urmă doar i s-a dat contur. dimpotrivă. Adaptation. Primit pe bună dreptate ca un element de mare modernitate didactică. În loc să devină cu fiecare an şcolar mai puternic. Un moment de reflexivitate asupra unui concept didactic atat de complex nu inhibă niciodată. Intervening in time. asteptat. După o serie de texte. s-a aşternut liniştea. în ultimii ani curriculum-ul la decizia şcolii nu prea a interesat. a way to increase students' adaptation to what is a modern society.

Ilie Popescu. Ne învată să rezolvăm un conflict. din numeroasele elemente malformante. În practica şcolară se întâmplă adesea. ca experienţele de învăţare să fie insuficient corelate unele cu celelalte. Şotânga. Ceea ce s-a omis in toate aceste perspective este că. istoria. care se numesc: fizică.Ş.. pe de o parte. iar ceea ce se întâmplă în realitate este total diferit. judeţul Dâmboviţa). Ne învaţă să comunicăm . tradiţiile. Geografia. Din astfel de percepţii au apărut expresii precum – şcoala vieţii-. de fapt.D. pentru ca învăţăm să cunoaştem oamenii. îşi diminuează importanţa. fie legătura cu realitatea concretă şi experienţele acumulate de elevi . să fim mai buni. din cauza felului în care se realizează practic predarea. devine adesea goală de conţinut . 158 . să ne spunem părerea. comportamentul se învaţă în familie. să înlăturăm barierele din comunicare. atunci cand el apare şi. sunt omise fie legăturile dintre cunoştinţe . literatură. vorbim despre aceeaşi persoană. ne invaţă că orice părere contează”(elev de la Şcoala Prof. să ştim să ne apreciem şi chiar să înţelegem că nu întotdeauna avem dreptate. se poate evoca nereprezentarea orizontului local in această structură atât de generoasă pentru personalizarea scolii. sau poate rămîne cu impresia că învăţarea care are loc în şcoală este una oarecum artificial şi valabilă doar în spatiul şcolii. Atunci când predarea se realizează doar din perspective disciplinei de studiu şi doar din pespectiva disciplinei de studiu şi doar din perspectiva a ceea ce se învaţă la lecţii. C. Provocarea in alegerea acestei teme a fost reprezentată de afirmaţia unui elev al şcolii în care imi desfăşor activitatea:”Opţionalul ne place pentru că nu memorăm lecţii. pespectiva asupra vieţii apare din situaţiile cotidiene la care individual este expus. Elevul poate rămîne cu impresia că lumea se împarte în unităţi distincte. etc. abilităţile se deprind în mediul de lucru. mai ales. Sintagma “decizia şcolii” . adică profesia se învaţă la şcoală. De exemplu. mai îngăduitori cu cei de lângă noi. care se manifestă în toate aceste ipostaze şi care trăieste toate aceste experienţe de învăţare. tot ce leagă un om de locul formării sale este încă o sursă de înaltă valoare formativă parţial valorizată din punct de vedere didactic. biologie.pedagogică modernă . care ne duc cu gândul la disocierea unor laturi ale personalităţii. pe care o considerăm esentială în dezvoltarea unui curriculum modern. să ne cunoaştem pe noi. chimie. meşteşugurile.

159 . gândirea creativă. -flexibilizarea orarului şi a formelor de realizare a procesului de predareînvăţare. interdisciplinaritate. În privinţa strategiilor de predare şi învăţare accentual se pune mai degrabă pe proces. înspre unele alternative(internetul. Cel de-al doilea proces adaptativ se referă la crearea unei relaţii mai puternice între realitatea concretă şi ceea ce învaţă în şcoală prin integrarea informaţiilor din afara manualelor şi a lecţiilor. transdisciplinaritate. adică active şi interactive. Tot aici se include şi transferul de metodologie dintr-un domeniu de cunoaştere în altul. decât pe produs. Transdisciplinaritatea reprezintă o abordare globală a cunoasterii . gândirea strategic. Extinderea surselor de informaţie tradiţionale(profesorul.Procesele adaptative prin care se construieşte curriculum-ul integrat sunt: -o combinaţie tematică şi transpunerea acesteia intr-un program de studiu coerent. Interdisciplinaritatea presupune întrepatrunderea dintre două sau mai multe discipline pe domenii commune. cartea). comunitatea. ale mai multor discipline de studio. există o serie de abilităţi care se dezvoltă în cadrul oricărei discipline : gândirea critic. Multidisciplinaritatea se referă la tratarea uni teme din perspective multiple. gândirea fondată pe sentimente. metoda experimentului la biologie a fost transferată la psihologie şi de aici in pedagigia experimental. Primul dintre aceste procese presupune modele de abordare a conţinuturilor: multidisciplinaritate. De exemplu. colegii. -identificarea altor surse de informaţie decât cele din mediul şcolar. în acest fel ţinându+se mai mult seama de particularităţile şi de nevoile de învăţare ale elevilor. experienţa personal) conduc la o îmbunătăţire a cunoştinţelor pe care un elev le are.O astfel de abordare presupune gândirea curriculum+ului astfel încât să includă strategii de învăţare centrate pe elev. Cel de-al treilea proces adaptativ presupune flexibilizarea programelor de studiu şi a strategiilor de predare-învatare.

EDP . 1979. Curriculum la decizia şcolii în mediul incluziv-Ghid pentru cadrele didactice. Ed.C. M. Editura Aramis. Virginia. 1983. Metodica predării biologiei la clasele V-VIII . elevi . Bucureşti.Russu. 1999. învăţământ obligatoriu. 2001..părinţi.. Bucureşti.C.-Ghid metodologic de aplicare a programei de biologie. Anca. Giurgea. M. Todor. Metode de învăţământ aplicate în studiul biologiei în şcoală. 160 . 2006.E. Bucureşti. Disciplinele opţionale-Ghid pentru profesori. D. Centrul Step by Step . EDP .Bibliografie: Ciolac. C.N. Eficient. Bucureşti. Kovacs. Bucureşti.

life-wide. necunoaşterea regulilor democratice şi lipsa educaţiei civice sunt factori care pot genera prăpastia dintre oamenii capabili să-şi găsească un drum de succes şi cei care se simt manipulaţi de evenimente. life-deep. O abordare conceptuală Prof. în care politicile educaţionale trebuie să reflecte responsabilitatea unor sisteme educaţionale care să susţină şi să răspundă nevoilor tuturor. ca proces care începe în copilărie şi continuă pe tot parcursul vieţii. Iaşi Abstract Learning in its three dimensions – life-long. knowledge society. societatea progresului tehnic şi ştiinţific. social. excluderea. ca o arenă globală. cultural environment. Oferind tuturor acces la 161 . Lumea în care în prezent trăim poate fi definită. cu avantajele şi dezavantajele pe care le implică. life-deep. Alexandra PEPELEA Şcoala cu clasele I-VIII Bivolari. Marginalizarea.tota vita scola est .deep learning will essentially intermingle. scrie Jacques Delors. life-wide and life-deep . lifelong. din ce în ce mai aglomerată. definită ca „societate a cunoaşterii”.concerns the human being living in a challenging economic. într-o societate care le pretinde din ce în ce mai mult.Învăţarea în dimensiunile lifelong. Fenomenul globalizării şi crearea sistemelor transnaţionale au determinat schimbări evidente în toate sferele de activitate. economică. culturală. The three concepts define learning as a journey. sintagma întemeietorului didacticii. din perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii. where the timeframes of lifelong learning and the spaces of life wide and life. Învăţarea a fost resemnificată şi înţeleasă în strânsă legătură cu evoluţia ştiinţifică. Key words: globalization. Societatea în continuă evoluţie.wide În termenii pedagogiei contemporane. inclusiv în domeniul educaţiei. necesită şi un efort de regândire a traseelor educaţionale. în care indivizii trebuie să cunoască cât mai mult despre cât mai multe şi să îşi asume roluri variate. A învăţa să înveţi a devenit imperativul sistemelor educaţionale actuale.va fi legată de realităţile lumii globalizate. learning. life-wide. Jan Amos Comenius . life.

depăşindu-l şi accentuând asupra ideii că niciun talent care se ascunde în fiinţa umană. în timp şi în spaţiu. 162 .). Demersul s-a bazat pe ideea legăturii intrinseci dintre educaţie şi societate şi a erorii de a considera educaţia ca subsistem al societăţii. care învaţă să fie. formelor de expresie şi multiplelor roluri pe care şi le va asuma. atenţionând asupra faptului că învăţarea trebuie să fie o preocupare pentru toată viaţa şi nu un proces care se încheie la o anumită vârstă. Două dintre conceptele-cheie ale Raportului din 1972 au fost educaţia pe tot parcursul vieţii/lifelong education şi societatea care învaţă /the learning society. atrage atenţia Faure. Acest raport. în toată complexitatea personalităţii.. la naştere. Educaţia singură nu va fi suficientă pentru devenirea individului. ci şi ca parcurs al desăvârşirii omului complet. dar şi în diversitatea situaţiilor de viaţă . este împlinirea completă a fiinţei umane. principiul învăţării permanente enunţat de Comenius şi se situează în favoarea ideii că. abilităţi. Perspectiva enunţată este aceea a înţelegerii educaţiei nu numai ca proces în care individul se implică pentru a dobândi deprinderi. Scopul dezvoltării. un scut şi un sprijin care întăreşte încrederea în viitor şi în progres(. al cărei preşedinte era Ministrul de atunci al Educaţiei din Franţa. cuprinzătoare asupra educaţiei. atenţiona asupra pericolului alienării şi dezumanizării personalităţii umane. să scoată la iveală comoara dinlăuntru.concepte ale învăţării pe tot parcursul vieţii. de surprizele profesionale neplăcute(. a cărei ţintă este ideea necesităţii ca fiecare să-şi descopere şi să-şi îmbogăţească potenţialul creator. nu trebuie lăsat nedescoperit. Profesorul Văideanu defineşte educaţia ca „un mod al omului de a se elibera de tensiuni. politicile educaţionale contemporane continuă. dar pe care se poate scrie totul. Edgar Faure. potenţial financiar.. asemenea unei comori.cunoaştere. educaţia are rolul de a-i ajuta pe oameni să înţeleagă lumea şi să-i înţeleagă pe ceilalţi şi poate constitui un răspuns la dinamismul existenţial.. intuitulat semnificativ Learning to Be: the World of Education Today and Tomorrow(UNESCO. de crize. o tablă pe care nu s-a scris încă nimic. într-o lume dominată de tehnologie. Insistând asupra importanţei învăţării pe tot parcursul vieţii şi nu numai până la un punct al ei. 1972). după finalizarea studiilor obligatorii. Jacques Delors propune o perspectivă largă.)” Lifelong şi life-wide learning . Ani mai târziu. Learning to be/A învăţa să fii este un principiu enunţat pentru prima dată în Raportul Comisiei Internaţionale pentru Dezvoltarea Educaţiei.. psihicul copilului este o tabula rasa. de fapt.au devenit esenţiale pentru elaborarea politicilor educaţionale europene. Raportul Delors va susţine principiul învăţării întru devenire. pe durata vârstelor de şcolarizare.

economic. Sfatul bâtrînei pentru tânărul chiriaş devenit între timp profesor . toate instituţiile. Călinescu. un principiu care redistribuie învăţarea nu numai în timp. Tot în tableta din 1938. Importantă este componenta motivaţională. cultural sau informaţional. să confrunte şi adeseori să înfrunte mediul social. Existenţa lui nu va putea fi divizată într-un timp destinat învăţării/a learning time şi unul al traiului propriu-zis/a time for living. indiferent de domeniul de competenţă . ţi s-o fi acrit şi dumitale(. Ea poate chiar să argumenteze inutilitatea demersului.pot 163 . oamenii vor trebui să accepte diversitatea culturală. exprimă tocmai mentalitatea celor pentru care experienţa învăţatului este limitată în timp şi în spaţiu.întrucât el va trebui să se integreze. în situaţii şi medii dintre cele mai diferite. exemplul altei chiariaşe care.. Datorită complexităţii lumii de azi. la rostul ei.. instituţionalizate. maică? Nu-ţi ajunge atâta şcoală? Şcoală primară. Învăţarea pe tot parcursul vieţii este. universitate. pentru că acesta „stă toată ziua cu nasul în cărţi”. Astfel. să investească timp. care îi va determina pe indivizi să îşi planifice activităţile. studentă fiind. lua aspirină şi citea. maică?”. liceu. Faure se referea la importanţa învăţării ca proces pe toată durata vieţii. înseamnă mariaj şi „trai”. lingvistică. în 1972. în dimensiunea sa temporală. în acest context. both in its duration and in its diversity. ideea se regăseşte într-o tabletă a scriitorului G. Evoluţia ştiinţei şi tehnicii va determina şi o pregătire dincolo de cadrul educaţiei tradiţionale. până când a isprăvit cartea. dar şi ca diversitatea ei (‘Learning is a process that lasts a lifetime. d-ta citeşti!” Fundamental. intitulată „Tot mai înveţi. exemplificând printr-o altă situaţie de viaţă. a terminat şi s-a măritat şi acum e bine. esenţială pentru devenirea fiinţei rămâne educaţia de bază de calitate. Aşa cum se arată în Memorandumul asupra Învăţării Permanente. în accepţiunea ei. E. o necesitate individuală. social.„Acum mai pune-te şi dumneata pe trai. Valorificată literar. Copiii citesc. c-a trecut vremea învăţăturii!”. „citea şi lua aspirină. Identificarea aici a unui aspect actual al politicilor învăţării pe tot parcursul vieţii nu apare ca exgerată. întrucât personajul.’). să îşi dorească să înveţe.evidenţiază diferenţa pe care femeia o face între „ponosul” pe care îl presupune învăţătura şi „rostul” care. ci şi în spaţiu. efort şi bani pentru învăţare.)”. pe durata vieţii. Bătrîna îl agasează pe tânărul chiriaş cu întrebări şi consideraţii precum „Tot mai înveţi. Călinescu prezintă ironic percepţia bătrânei asupra meseriei de profesor: „Grea meserie şi profesoratul ăsta dacă trebuie să citeşti mereu. etnică. aflat la senectute. dobândirea ştiinţei de a învăţa să înveţi şi a atitudinii pozitive asupra învăţării.

164 . formând ceea ce E. morale. metaforic înţeleasă ca o călătorie pe durata întregii vieţi. Viaţa lichidă. care reflectă credinţele oamenilor. într-o clipă. valori. care pot fi consideraţi nativi digitali în epoca hip-hopului. Conceptualizând. dar fără de care începuturile n-ar mai fi posibile.life-deep . Aceste contexte pot fi mediul familial. experienţa unor spaţii şi contexte diverse. ca un concept al „educaţiei complete”. astăzi. mediile în care îşi petrec timpul liber constituie tot atâtea spaţii şi contexte pentru învăţare.ceea ce se învaţă. dependenţi de achiziţiile individuale care nu vor putea fi niciodată solidificate în posesiuni de durată. lăsînd studenţilor libertatea de mişcare. biserica şi alte insituţii religioase. Zygmunt Bauman avansează ideea unei societăţi şi. muzica. într-o viziune holistică asupra învăţării. a unei învăţări lichide (liquid life. sporturile şi activităţile recreative.reuneşte valorile religioase. tinerii îşi formează convingeri. care dau şi cele mai mari dureri de cap. pentru că. populând continuu spaţii variate. de a se autoevalua şi de a-i evalua pe ceilalţi. Faure numea societate conştientă de propria învăţare/a self-aware learning society. evidenţele vor deveni probabilităţi şi abilităţile dizabilităţi. comunitar. care reuneşte toate experienţele de învăţare. locul de muncă. familiale. culturale. Aceasta este consecinţa unei existenţei lichide. domeniul informatic şi alte medii culturale populare. unidirecţionaţi. implicit. astfel. care odată erau concepute ca spaţii închise. liquid society. în simultaneitate. Lifewide apare. Studenţii sunt asemenea unor nomazi ai învăţării. lifewide . caracterizată prin precaritate şi nesiguranţă. Nu putem rămâne. este o succesiune de noi începuturi. liquid university). care constituie tot atâtea ocazii de învăţare. claustrante ca nişte turnuri de fildeş. comunitatăţile din care fac parte. Progresul informatic a determinat adaptarea curriculumului la nevoile tinerilor. într-o diversitate de contexte şi medii (sociale. universităţile. O a treia dimensiune . modul lor de a acţiona. care permit accesul la profunzimile vieţii. vecinătatea.fi folosite în scop educaţional. dimensiunea lifelong se referă la ceea ce se învaţă pe durata întregii vieţi. Familia. statici. neapărat. Prin urmare. care generează sfârşituri dureroase. este o sumă de provocări. etc. scrie Bauman. instituţiile în care învaţă. sunt astăzi deschise. unul intenţionat.) Procesul nu este limitat la cadrul formal de învăţare şi nu este. moduri particulare de a înţelege şi de a aborda realitatea înconjurătoare. Prin interracţiune. etice şi pe cele sociale. grupul de prieteni.

lifelong.pdf Bauman. Bucureşti. Didactica Magna.google. este esenţa reală a educaţiei. folosesc resursele IT pentru a demonstra. a învăţa să faci. care pot alege să lucreze în mai multe domenii.. C. life-wide. se afirmă în lucrarea coordonată de J. Rolul profesorului va fi unul major mai ales în asumarea responsabilităţii de a-şi încuraja elevii să devină „voci noi”. organizează educaţia în ceea ce Dewey numea unitatea organică a vieţii de zi cu zi. preferinţele şi plăcerile personale. life-deep. „Polirom”. mai ales. reţelistice. întrucât toţi folosesc tehnologiile digitale. de a le oferi sprijin şi încredere în propriile forţe. A. capabile să ţină cont de rolurile şi responsabilităţile în schimbare ale tinerilor de acum. interactive. noile forme de configurare a sensului legate de noutatea informaţională oferă posibilităţi inovatoare de învăţare.Cele trei dimensiuni ale învăţării . Iaşi.books. J.org/docs/Banks_etal-LIFE-DiversityReport. cuvintele şi sunetele. Practic.. Ediţia a II-a. Lifelong. Noile pedagogii vor trebui să încorporeze tipuri diferite de evaluări. Noile tehnologii nu generează noi tipuri de învăţare doar pentru cei din generaţia foarte tânără. G. instrumentele de înregistrare şi redare a muzicii şi filmelor şi.A. A. 1938 Cucoş. lifewide. maică?. iPodurile. 1970 165 . implicit. „Existenţa umană într-o stare de devenire la fiecare stadiu şi în situaţii variate. Banks. a învăţa să trăieşti împreună şi a învăţa să fii. jocurile video. a tăia şi a lipi. facilitate de multiplele resurse culturale şi textuale pe care tinerii de azi le folosesc pentru a-şi defini identitatea culturală. J. exact cum face un DJ în arta sa. 2002 Comenius.. a remixa texte multimedia şi a le configura altfel.” Bibliografie Banks. Z. Learning in and out of school in diverse environments. precum telefonia celulară.com Călinescu. prin care Jacques Delors înţelegea a învăţa să ştii. scria Paul Lengrand. Tinerii de azi. computerele. cele trei dimeniuni unifică. Eşafodajul se ridică. pe cei patru stâlpi ai educaţiei. ci îi antrenează.. pe toţi. lifedeep . în termeni metaforici. www. Tot mai înveţi. La scară largă. Pedagogie. Liquid Life. să-şi întemeieze o familie mai devreme sau să urmeze un traseu profesional inedit.se reflectă în practicile noilor învăţări. în „Jurnalul literar”. http://life-slc. atunci când reconfigurează imaginile..

edu..Filosofie. Educaţia permanentă.unesco. 26 November 1976). G. 2000 Lengrand. Facultatea de Istorie. Introducere în educaţia permanentă. I. J. P. Iaşi.Delors.org 166 . www. UNESCO. www... 1972 Memorandumul asupra Învăţării Permanente. Nairobi. „Polirom” . Brussels.ro Recommendation on the Development of Adult Education (adopted by the General Conference at its nineteenth session. 2000. 1986 Learning to Be: the World of Education Today and Tomorrow. Raportul către UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie în secolul XXI. Comoara lăuntrică. EDP. 1973 Văideanu. Universitatea „Al. . Cuza”.

modificarea 15 Interdisciplinaritatea = cooperare între discipline diferite cu privire la o problematica 167 . transfer of concepts. Interdisciplinaritatea oferă unele aspecte pozitive ale învătării. al interdisciplinarităţii biologiei cu alte discipline ca: matematica. geografia. dar şi o pregătire pentru un viitor.Interdisciplinaritatea în procesul de predare-învăţare. The disciplinary connection can be realized through: multidisciplinarity.the juxtaposition of certain elements of diverse subjects in order to emphasize some common aspects.and transdisciplinarity.intertwining more subjects. fizica. Conexiuni între obiectele de studiu: fizică-biologie. ca: individualizarea procesului de predare–învăţare. interdiscilpinarity.based on symmetric communication-. It offers some positive aspects of learning. the pluridisciplinarity. Etapa actuală de dezvoltare a unei ştiinţe se caracterizează prin legătura şi întrepătrunderea mereu crescândă a ştiinţelor. Key words: interdisciplinarity. correlations among disciplines „Educaţia are dificila misiune de a transmite o cultură acumulată de secole. which lead to the appearance of new disciplines or other domains of knowledge. Bucureşti Abstract The interdisciplinarity is the transfer of the concepts and methodology from one subject to another. Angelica MIHĂILESCU Colegiul National “ George Coşbuc”. chimia. etc. în bună măsură imprevizibil" (Jacques Delors) Interdisciplinaritatea15 este transferul conceptelor şi metodologiei dintr-o disciplină în alta.chimie Prof.the transfer of methods from one subject to another.

chimie. profesorul se bazează pe includerea elevului la predarea temei noi. cu scopul diminuării diferenţelor care apar între disciplinele de învăţământ. motivaţia învăţării – atît de greu de realizat astăzi la lecţie. necesare pentru muncă şi la studierea altor discipline. a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere". Predarea şi învăţarea unei discipline pot realiza dezavantajul de a folosi perceperea secvenţială şi insulară a realităţii unice facând-o artificială. geografia. matematică. Conexiunea disciplinară se poate concretiza prin: multidisciplinaritate16 . Interdisciplinaritatea ca demers epistemic. Din acest motiv este necesară realizarea unor conexiuni. biologia cu chimia. permite trezirea interesului faţă de obiect. ce pot fi utilizate cu succes în cadrul diverselor activităţi. care duc la apariţia unor discipline noi sau la alte domenii de cunoaştere -. între anumite discipline şcolare pentru o percepere unitară şi coerentă a fenomenologiei existenţiale.transferul metodelor dintr-o disciplină la alta .juxtapunerea17 unor elemente ale diverselor discipline pentru a pune în lumină aspecte comune. etc. cît şi a elevului. clasice. Interdisciplinaritatea implică stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje explicative sau operaţii.şi transdisciplinaritatea19 întrepătrunderea mai multor discipline. geografie. precum că matematica nu are nimic comun cu fizica. interdisciplinaritatea . Interdisciplinaritatea vine în ajutorul atît a profesorului. proiectarea şi organizarea proceselor didactice în viziune interdisciplinară.părerii elevilor. permite concentrarea conţinuturilor în perspectivă interdisciplinară. etc. pluridisciplinaritatea 18bazată pe comunicarea simetrică-. cunoscând deja unele informaţii învăţate la alte discipline. în domeniul educaţiei. Lecţiile de biologie permit utilizarea cu succes a cunoştinţelor elevilor de la orele de fizică. Interdisciplinaritatea este "o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică. Astfel elevul obţine cunoştinţe temeinice. Tot la lecţiile de biologie elevii capătă o mulţime de priceperi şi deprinderi practice. Profesorii de 16 Multidisciplinaritate= suprapunerea unor elemente ale diverselor discipline pentru a pune în lumină aspecte comune 17 Juxtapunerea= este alăturarea a două entități care se află într-un anumit raport sintactic una cu cealaltă 18 Pluridisciplinaritatea = integrarea interdisciplinară 19 Transdisciplinaritatea= întrepătrunderea mai multor discipline 168 .

au pus bazele entomologiei. Robert Hooke observă. care include ştiinţa şi arta creativităţii este reprezentată prin zona haşurată. Watson şi Francis Crick descifrează structura ADN-ului. ştiinţe ca botanica şi zoologia au devenit discipline ştiinţifice. La începutul secolului al XVII-lea. dezvoltarea biologiei ca ştiinţă nici nu a fost posibilă atâta vreme cât ştiinţa şi tehnica nu erau dezvoltate. fotosinteza. Această întrepătrundere a chimiei în special cu biologia şi medicina a continuat. îmbunătăţirile aduse microscopului de către Antonie van Leeuwenhoek au permis descoperirea spermatozoidului. a disecţiei microscopice şi a tehnicii colorării pentru observaţii microscopice mai fine.discipline diferite ar trebui să realizeze planificări şi proiecte de activitate didactică în comun. pentru a elimina dificultăţile în lipsa competenţelor de colaborare. apariţia microscopului deschide drumul unei noi ştiinţe. cu perioade de avânt şi stagnare caracteristice istoriei ştiinţelor. celula vegetală. De altfel. În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Legăturile chimiei cu ştiinţele vieţii (biologie. Biologia nu poate fi studiată decât în strânsă legătură cu chimia. Dar mecanismul eredităţii era încă un mister. etc. până în zilele noastre. Genetica ca ştiinţă a apărut la începutul secolului XX. obţinând Premiul Nobel pentru medicină.1). folosind un microscop rudimentar. metabolismul intermediar. efectuate de Jan Swammerdam. acordat în anul 1962. Modelul de dublă elice a ADN. ascendentă a acestor ştiinţe (fig. 169 . este cel care a creat cea mai durabilă punte între chimia organică şi biologie. Ei au elaborat modelul structurii de dublă elice a acidului dezoxiribonucleic. respiraţia etc. medicină. de cooperare şi de lucru în echipă. fizica. atunci sensul evoluţiei poate fi cel reprezentat de săgeata unificatoare. În 1665. până când James D. nu pot fi explicate decât în corelaţie cu chimia. ştiinţe agricole şi cele derivate din acestea) sunt vechi şi bine cunoscute. Lavoisier şi alţi savanţi încep să realizeze legătura dintre materia vie şi cea fără viaţă prin intermediul fizicii şi chimiei. Investigaţii similare. a bacteriei. Ulterior. Dacă interfaţa acestor discipline. Lehn a prezentat într-o diagramă simplă şi sugestivă corelaţia dintre biologie şi chimie . Procese biologice ca digestia intestinală. a infuzoarelor şi a altor minuscule organisme.

Se ia ADN. În prezent. alcool etilic.Corelaţia chimie – biologie. eliberând ADN-ul.2.1. echipele de cercetători urmăresc rezolvarea unor probleme esenţiale legate de ereditate şi de viaţă în general. Fig. ce va fi observat la microscop. O frumoasă lecţie interdisciplinară poate fi cea de extragere a ADN-ului dintr-o celulă provenită chiar din mucoasa obrajilor. Prin simpla clătire a gurii se colectează celule din mucoasa obrajilor şi cu substanţe simple ca: săpun lichid. Aceasta constă în studiul structurii acizilor nucleici. componente esenţiale ale tuturor celulelor. clorură de sodiu spargem membrana celulară. Acesta fiind solubil în apă dar insolubil în alcool va pluti deasupra soluţiei. care participă la sinteza proteinelor şi au calitatea unică de a se reproduce întocmai.ul şi se face un preparat miscroscopic.Fig. Structura chimică a acizilor nucleici 170 .

Chimia organică a reuşit să îndeplinească în parte dorinţa exprimată acum un secol de către Emil Fischer. în componente structurale numite cromosomi. în fiecare celulă umană. ce produce febra musculară. în nucleul celulelor. circulaţia. Energia celulară şi energia organismului sunt furnizate în două etape: cea a respiraţiei anaerobe – realizată în citoplasmă (glicoliza) cu furnizarea unei cantităţi mici de energie (2 ATP) şi etapa finală –oxidarea completă în prezenţa oxigenului. de durată. mai precis. în segmentele bine determinate ale acestora. ATP-ului – principala monedă de schimb a celulei. legarea făcându-se prin aşa-numitele legături de hidrogen.După cum se observă (Fig.3). Numai 171 . Fig.4). hemoglobinei. S-a demonstrat că ADNul fiecărei celule conţine circa 3. Prin cumularea informaţiilor furnizate de un număr imens de determinări a fost posibilă asamblarea aşa-numitei hărţi genetice a omului. numite gene (Fig. ca fotosinteza. cu furnizarea unei cantităţi mari (36 molecule ATP) de energie. dar ea nu a putut creea ceea ce creează natura –celula vie . după cum se ştie încă de mult. la nivelul mitocondriei (Fig. dubla elice a ADN include întotdeauna patru baze azotate.3. cromosomii şi genele În timpul unui efort muscular intens. în perechi complementare strict determinate: adenina cu timina şi citosina cu guanina. aceea de a „dezvălui marile secrete chimice ale vieţii”. în prezenţa enzimelor oxido-reducătoare aflate pe membrana internă mitocondrială.2). respiraţia.Celula. se acumulează în celulă o cantitate mare de acid lactic.viaţa! Explicarea unor procese fiziologice la plante şi la animale.2 miliarde de astfel de perechi de baze! Informaţia genetică este conţinută. nu sunt posibile fără cunoaşterea clară a structurii moleculare a clorofilei. Iată că înţelegerea fenomenelor vieţii nu este posibilă fără o bună pregătire în domeniul chimiei.

ro/imgres? Un ajutor imens în predarea biologie îl are şi fizica. Explicarea proprietăţilor membranei plasmatice a fost posibilă numai prin explicarea funcţionării acestor pompe (canale) ionice (Fig.5).Celula şi mitocondria http://www. cu eliberarea unei cantităţi normale de energie. Prin acest perete. biologii au ajuns la concluzia ca aceştia sunt tuburi foarte fine cu un perete complex. locomoţia şi susţinerea organismului (sisteme de pîrghii). acomodarea pentru vederea de aproape. Încă din gimnaziu profesorii de biologie folosesc cunoştinţele acumulate la orele de fizică în explicarea unor procese fiziologice ca: mecanismul vederii. astfel încât există ioni pozitivi în afară şi ioni negativi înăuntru. etc. În studiul nervilor. în legatură cu cantitatea de căldură primită de o fiinţă vie. Dacă privim mai de aproape problemele biologiei animalelor vii. A existat de timpuriu o interesantă legatură între fizică şi biologie. demonstrată pentru prima dată de Mayer.4.aprovizionarea organismului cu o cantitate suficientă de oxigen în procesul respiraţiei. dar foarte subţire. vedem multe fenomene fizice ca: circulaţia sângelui. Canalele ionice voltaj-dependente. ca într-un condensator. pompe ionice. legatură prin care biologia a ajutat fizica la descoperirea conversiei energiei.google. duce la oxidarea completă a glucozei. presiune. 172 . Fig.5. celula pompeză ioni. Fig.

Două substanţe chimice reacţionează şi ajung într-o stare intermediară excitată (de energie ridicată).7) constă în producerea de lumină printr-o reacţie chimică. depolarizare. Canal ionic Ca++ 7. transmiterea impulsului nervos de la un neuron la altul sau de la un neuron la un efector se realizează la nivelul unei structuri denumite sinapse. repolarizare. Fig. Fizica este de mare importanţă în biologie şi în alte ştiinţe pentru încă un motiv. care se echilibrează eliberând 173 .De asemenea. etc. Autoreceptor 4. Fanta 5. chemoluminescenţa.6. fără marea dezvoltare a fizicii experimentale toate schemele biochimice nu ar fi cunoscute astăzi. difuzie. ca de exemplu. Pompa de reabsorbite a mediatorului. Mitocondrie 2. ce eliberează mediatorul 8. Vezicule mediator 3. Licuricii. Alteori procesele biologice pot fi explicate prin acţiunea conjugată a fizicii şi chimiei. În explicarea acestui proces se operează cu termeni fizici precum: ciocniri. meduzele şi beţele luminoase produc lumină. Chemoluminescenţa (Fig. De fapt. legat de tehnica experimentală.Transmiterea sinaptică A) Componenta presinaptică B) Componenta postsinaptică cu sinaptică Vezicula 1. Receptor 6.

el trece într-o stare de energie superioară (stratul n = 2) aflându-se într-o stare excitată (energie înaltă). Luminolul produce lumină când reacţionează cu un agent oxidant. atunci tranziţia electronului va fi percepută ca o lumină de o anumită culoare. Are un singur electron pe stratul n = 1. De obicei reacţiile chemoluminescente nu eliberează căldură tocmai pentru că energia este eliberată sub formă de lumină. Electronul revine în poziţia sa iniţială de echilibru stabil (respectiv pe stratul n = 1). poate interveni în procesul instructiv în două moduri: direct. luciferina este oxidată pentru a produce un complex biochimic excitat. Când licuriciul luminează. Dacă lungimea de undă se află în spectrul vizibil. Se poate folosi şi computerul în predarea bilogiei. în acest proces.7. Iată cât de frumos. similar reacţiei chemoluminescente. Când atomul de hidrogen absoarbe o cuantă de energie (o anume cantitate discretă de energie). interesant şi atractiv se poate preda biologie. emiţându-se o mică cantitate de energie (un foton) sub formă de radiaţie electromagnetică. Structura moleculelor producătoare-de-lumină variază de la o specie la alta. Licuricii utilizează molecula de oxigen şi o enzimă numită luciferază (şi acesta este un nume generic – luciferazele diferă de la o specie la alta). Fig. care va emite un foton când revine în starea neutră. Lungimea de undă determină culoarea emisă. dar toate poartă numele de luciferine. în interacţiune cu celelalte discipline. Se produc mişcări între straturile de electroni. Lungimea de undă a energiei emise depinde de cantitatea de energie eliberată. Un atom de hidrogen în stare de echilibru neutru.energie sub formă de fotoni de lumină. ajungându-se astfel într-o stare de echilibru . Un licurici luminând Sursa imaginii: Flickr Reacţiile bioluminescente folosesc ATP (trifosfatul de adenozină) ca sursă de energie. când 174 .

observăm unele reacţii de moment ale organismului în timp foarte scurt. se înregistrează şi se raportează rezultatele obţinute. Calculatorul nu este utilizat pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic. Se pot „realiza în clasă” procese cum ar fi creşterea. Realizarea softurilor reprezintă o muncă în echipă a informaticienilor şi a biologilor. Instruirea asistată de calculator constituie la ora actuală una dintre principalele preocupări ale dascălilor. Deosebit de utile pentru învăţământ sunt softurile de simulare a unui fenomen real (ciclul cardiac. permeabilitatea selectivă a membranei celulare. Aceasta constă în distribuirea materialului de studiu în unităţi sau „cuante de informaţii” care să poată fi asimilate dintr-o dată. ci pentru a veni tocmai în sprijinul predării. În AEL se pot observa reacţiile şi transformările la nivel de celulă. mişcările plantelor. se atribuie sarcini de lucru specifice. adică experimente la calculator şi profesorul care este ghidul cel mai bun în lumea cunoaşterii. mitoza şi meioza ş. când computerul este managerul instruirii. pe care.a. cu ochiul liber nu le putem observa. fecundaţia. şi indirect. Într-un timp mai scurt elevul poate reţine mai mulă informaţie. Nu se compară imaginile văzute în carte cu cele văzute la monitor. înţelegând mai bine informaţia. însă mai calitativă ar fi o lecţie combinată. imaginile ilustrate provoacă imaginaţia astfel facilitându-se înţelegerea temei. în final se prescrie ce secvenţe va studia elevul în funcţie de rezultatele testului anterior. punând în faţa elevului probleme şi cerându-i o activitate îndreptată spre rezolvarea lor. ajutându-l 175 . Însă. fără de profesor elevul nu poate primi răspunsuri la unele întrebări la care calculatorul nu poate răspunde. AEL este bun. polaritatea acesteia. În acest caz se prezintă elevului obiectivele de atins.poate îndeplini sarcina de predare a profesorului. Modificînd unii parametri. În general orele petrecute la AEL sunt mai interesante şi mai atrăgătoare (culorile. Astfel elevii îşi pot creea o imagine mai vastă. se administrează teste pentru determinarea progresului elevului în raport cu obiectivele prestabilite. Programul AEL ne oferă posibilitatea să analizăm evolutiv nişte fenomene din interiorul organismului nostru. fotosinteza) prin intermediul unui model care are un comportament analog. imaginile sunt de nedescris). Uneori ordinea de afişare a informaţiei este încurcată sau se afişează în timp îndelungat. AEL-ul este un mod de învăţare mai eficient. Orele studiate în AEL la biologie sunt un ajutor elevului în cunoaşterea eficientă şi mai detaliată a materiei. circulaţia sevei brute şi a sevei elaborate.

ro/imgres?q=respiratia+celulara http://www. realizând C. Realizarea interdisciplinarităţii presupune aportul creator al profesorului.astfel să-şi îndeplinească mai bine funcţia sa didactică fundamentală. 1983.google. În învăţământul românesc. În condiţiile actuale. Surse online: http://www. Bucureşti.wikipedia. Metodica predării biologiei la clasele V-VIII . fără de care nu este posibilă cunoaşterea multiplelor şi variatelor interdependenţe dintre fenomenele lumii reale Bibliografie I. Bucureşti. ce decurge din evoluţia ştiinţei şi a vieţii economico-sociale.central. interdisciplinaritatea în cadrul unei arii curriculare poate constitui un punct de plecare.S-uri.phphttp://ro.P.ro/imgres?q=Transmiterea+sinaptic%C4%83& http://www. în care profesorii trebuie să creeze programe.google. E. Virginia Todor. Polirom. Pedagogie. 1998.pagini-scolare.org/wiki/Istoria_biologiei 176 . Ed.: Metode de învăţământ. 1996 (ed. Formarea viziunii interdisciplinare asupra lumii şi în acelaşi timp formarea elevilor pentru a fi apţi să realizeze abordări de acest fel. Iasi.ro/eurocomp/Matematici_aplicate_in_biologie.html http://cis01. cât şi pentru diferite momente din acestea. informatizarea a devenit o strategie naţională. 2006 Cerghit I.D.com/referate/fizica/online2/LEGATURA-DINTREFIZICA-SI-BIOLOGIE-referatelecom.imgenis. Bucureşti.referatele.D. Bucureşti.pdf http://www.Bontaş.ucv. necesită apelul la modalităţi de lucru care prilejuiesc exersarea principalelor procese ale gândirii.ro/cercetare/pimm/genomica_functionala http://www.1982 Cerghit I.:Proiectarea lecţiei. o modalitate de gândire şi acţiune.ro/Impactul-matematicii-asupra-altorstiinte/Utilizarea-modelelor-matematice-in-biologie/menu-id-128. Este un instrument absolut necesar care valorifică capacitatea de muncă şi creativitatea elevilor şi profesorilor.. Interdisciplinaritatea constituie un principiu ce trebuie aplicat. Calculatorul este un mijloc tot mai folosit în procesul didactic atât pentru lecţii in ansamblul lor.google. Editura Polirom. a II-a) Constantin Cucos.ro/imgres?q=Canalele+ionice+voltaj-dependente http://www. reducând în acelaşi timp volumul de muncă.Editura Didactica şi Pedagogica . Pedagogie.

G. Key words: prussian carp. under the concentration 0. (Singh et al. univ. used in aquatic weed control since 1882. Faculty of Science. number of erythrocytes. mining operations and industrial activities.. Al. cooper. Copper sulphate is widely used as an algaecide for controlling phytoplankton in fish ponds and lakes as well as an herbicide. 2008) Copper sulphate has many industrial applications including the preparation of Bordeaux mixture (a fungicide) and the manufacturing of other copper compounds. 2008) Fishes are 177 . oxygen consumption. The copper has changed the fish respiratory rhythm in investigated concentration after 7 days of exposure. 2009. Gabriela ZGURSCHI Drd. MARINESCU University of Piteşti. (Balambigai &Aruna. a significant increased of the fish oxygen consumption.The Changes of Some Physiological Parameters in Prussian Carp under the Action of the Cooper Drd..001g Copper/l water.. 1993. Balambigai &Aruna (2011) said that Ahmad and Afzal (2001) showed that the highest concentration of copper found in liver of the fish. produces. dr. Fish are the final trophic link of hydro ecosystems which most easily accumulates pollutants (Cepanko et al. The number of erythrocytes has significantly decreased after 7 days of immersion at copper concentration.2011). after 24 hours of immersion. respiratory rhythm. 1980. Department of Ecology. Singh et al. Introduction Copper enters the aquatic environment through several pathways. Carbonell & Tarazona. Balambigai &Aruna . Romania Abstract: The copper. (Effler et al. Alina ANDRONESCU Prof. Copper is a trace metal essential for living organisms but at high concentrations it becomes one of the most toxic heavy metals to fish and are bio-accumulate.. 2011). including runoff from mineral deposits. Piteşti.

habits and environmental conditions.. 1988. Singh et al.8˚C. Lodhi et al. was determined by using the closed respiratory chamber method (the oxygen dose in the water was established by using the 178 . number of red blood cells) in prussian carp (Carassius auratus gibelio Bloch). caught in the surrounding lakes and rivers of Piteşti city. 1994. There have been made determinations of oxygen consumption and frequency of respiratory movements at intervals of 24..the simple and reliable biomarker of copper pollution of aquatic bodies.. etc. (Newman & Mitz. Singh et al. Singh et al. stage. The energetic metabolism. the iron content of the blood and number of red blood cells in fishes often vary with life history.. 2008) hence the blood parameters get affected on account of metal toxicity. 2007. (Singh et al. Copper concentration was determined by preliminary tests of survival. 1996. 2006. 1995) The metal entering into fish system are slowly eliminated. Water temperature in the test ranged from 18. 72. Transport of oxygen in the blood depends on the amount of haemoglobin. Shukla et al. when they were not fed during experiments to avoid further intervention of this factor. Materials and Methods Determinations were made between September and November 2010 on prussian carp (Carassius auratus gibelio Bloch). expressed by the oxygen consumption. We choose this species of fish because these are the most frequent in Arges River. (Singh. pesticides. (Al-Mohanna. biocides. The test was performed semi statically with the bath exchange every 24 hours in 40 l aquaria.. The introduction of fish in solution was done after their mixing and aeration for ten minutes. James et al. the fish were separated in lots (of ten fish)..1996.. 48. James & Sampath. The oxygen carrying capacity of blood at 95% saturation. The aim of this study is to analyze the influence of Copper upon some physiological parameters (oxygen consumption. breathing frequency. After 10 days of adaptation in the lab. a respiratory pigment found in the blood of all vertebrates.2 to 19. 2008). such as metals. 96 and 168 hours on all samples of these lots. (Taylor et al. chemical industrial effluents. 2008) The blood parameters have been used as sensitive indicator of stress in fish exposed to different water pollutants and toxicants. The metallic ion present in water enters the fish body and gets accumulated in various organs like liver and kidney.2008).

The copper is toxic to Prussian carp because it change the level of some physiological indices (oxygen consumption. In studied concentration (0. the fish exposed to copper were observed to be highly irritable and displayed frenzied swimming when approached.001g Copper/l water). breathing frequency. Fish were not anaesthetised prior to blood sampling. Haematological analysis can provide important information about the internal environment of the organism. The number of erythrocytes was microscopically determined with a Thoma cells numbering chamber. The values of this physiological index recorded after 120 hours of exposure rised compared with control values to 15. Results and Discussion In fish. At the concentration of 0. Haematological studies in fishes have assumed greater significance because these parameters were to be used as an effective and sensitive index to monitor physiological and pathological changes induced by natural or anthropometric factors.001g Copper/l water.Winkler chemical method) (Picos and Năstăsescu. they swam upside down. by using a small amount of blood collected from the caudal artery. such as transport and handling. also appear to cause changes in fish haematological indices. The use of respiratory stress to monitor sublethal effects of intoxication was previously applied to a variety of toxicants and subjects. as they were calm due to low temperature and there was no handling stress. the copper had an significant effect on respiratory rhythm on prussian carp for the 120 hours. Respiratory irregularities are thought to be caused by mucus precipitation on the gill epithelium in response to a toxicant.In this study. number of erythrocytes). Other stress effects. This may result in a decrease in the dissolved oxygen at the gill surface.14 % of the values recorded prior to fish exposure to copper. 179 . direct contact between the aquatic environment and the gill epithelium may cause these surfaces to become sensitive to environmental alteration in the presence of toxic materials or other irritants. 1988). initiating the cough reflex which is an attempt to clean the respiratory surface. the copper modified the values of breathing frequency as shown in figure 1.

Fig. 2. The influence of copper upon breathing frequency on prussian carp Fig. 3. The influence of copper upon number of erythrocytes on prussian carp 180 . 1. The influence of the copper upon oxygen consumption on prussian carp Fig.

).M. as shown in Figure 2. Aruna. J. However..These values were found to stabilize during the next days to 204. Sci. a certain degree of ‘adaptation’ was observed.T. & H. Biol. 181 .The oxygen consumption was found to be significantly influenced by the concentration of the used copper into the water. J. which seemed to be related to the acute decrease in the oxygen consumption. Residues of some heavy metals in fishes collected from (Red Sea coast) Jizan. Impact of Copper Sulphate. Biol. at a concentration of 0. The difference between the number of erythrocytes which was determined for the control (1. Afzal (2001).001 g Cu/l water was also significantly affected. after this period of time. Al-Mohanna M. Concentration levels of heavy and trace metals in the fish and relevant water from Rawal and Mangla lakes.001 g Copper/l water. Conclusions The copper have had in the experimented concentration (0. Environ. The copper’s toxic effect was proven to be more powerful in the first 24 hours from the fish’s immersion. (1994). Research Journal of Environmental Toxicology 5 (2):141-146. AChE and Na+K+ATPase in Various Tissues of the Fish Cyprinus carpio (L. Saudi Arabia.G. 2011. & D. A concentration of 0.135. an average decrease of 34 % was found in the treated fish individuals. Bibliografie Ahmad M.200 per ml).200 per ml) and the ‘treated’ lot (739.. The number of erythrocytes in the fish individuals subjected for seven days to immersion into water with 0. 149-157 Balambigai N.001 g/l of copper caused a decrease by 34% in the number of erythrocytes in the prussian carp.001g Cu/l water) an increased effect on the energetic metabolism and the breathing frequency in the fish species investigated (prussian carp). this index increases first 24 hours of immersion the respiratory metabolism ranged to 154. after seven days of immersion. 1: 414-416. 15.75 % of the control value. an Essential Micronutrient on ACh.89 ml O2/kg/h. after 24 hours oxygen consumption decreases significantly . Thus.

evaluation of chronic indicators. 122-123.Journal of Environmental Bology.. Wood & D. 1489-1499 James R. Sci. Tong-Ngork. 16. 14: 199-205.D. Taylor L.C. 107. 182 .W. Tarazona (1993). 2006. Effects of lead on respiratory enzyme activity glycogen and blood sugar levels of the teleost. Channa punctatus to experimental cooper and Cr poisoning .Nath K. A proposed method to diagnose acute copper poisoning in cultured rainbow trout (Oncorhynchus mykiss). Eng. Trivedi S.C. J.Toxicol. Kesminas & R. & S. (1995). Litten.. Ladigiene. Romania. Quirk (1980). (1988). Environ. J. M... 14. Mc Geer. 2298-2308. Chem. Singh D. Physiological effects of chronic copper exposure to rainbow trout ( Oncorhychus mykiss) in hand and soft water .. Sci.. 1329-1334. Oreochromis mossambicus (Peters) during accumulation and depuration. G. V. Channa punctatus. Cepanko V... Hale. Asian Fish. Whole lake response to low-level copper sulfate treatment. Singh M. M.A. Gambusia affinis (Baird and Girard). Landscape Manage. 9. Gh. S. Size dependence of zinc elimination and uptake from water by mosquito fish . pp. &Sharma Y.L. 19.Carbonell.. Aquat. Newman. Mc Donald (2000). Alagurathinam (1996). 86-99.. Water Res. Impact of cooper on haematological profile of freshwater fish. J. T. & Năstăsescu. Sampath & S. (2008).G.K.Environ. S. Toxicol.. F. Total Environ.P.17-32. Meyer & M.V. Acknowledgements: This work (The Changes of Some Physiological Parameters in Prussian Carp under the Action of the Cooper) was partially supported by the strategic grant POSDRU 107/1. Field. K. co-financed by the European Social Fund – Investing in people.N.. 339-341.29(2) 253 -257. & J. C. Lucrări practice de fiziologie animală.5/S/77265 (2010) of the Ministry of Labor. 192195 Effler S.Biol. 12. 2. Radiological investigation of roach and perch from some lakes in Lithuania. Haematological responses in a fresh water teleost. University of Bucharest Press. Picoş C. Mitz (1988)..M. V.. Idzelis. R. Environ. Family and Social Protection.

fiind considerat de asemenea şi principalul instrument de comunicare web 2.0. comerciale. site-urile web. thoughts have already been expressed that the next step in the journey is the establishment of Web 3. „serviciile de mediu” precum directoarele şi motoarele de căutare.. blogurile (jurnale pe web. Internet and Web 2. web 2. online.Instrumente de comunicare şi generaţia Web 2. interactive advertising.0 era. they agree on the fact that it as a continuously changing and evolving medium. This turns into a concept better and better shaped.0. Unul dintre cele mai importante instrumente de comunicare online o reprezintă blog-ul. blogs. comunităţile virtuale.0 Prof. which will inaugurate a new stage in the evolution of Internet and online communication. conferinţele web. virtual worlds. forumurile de discuţie. instrumentele specifice comunicării online sunt poşta electronică. internet. web seminars. ce pot fi: personale. This explains the fact that although we are in full development of Web 2. organizaţionale. profesionale) etc. user. regulată şi cronologică de însemnări (posts) despre un subiect sau o multitudine de subiecte.0 generation have made available for the internet users many innovative tools: social networks. Cristiana-Roxana NEACŞU „Kemal Ataturk” National College Abstract: When scholars study communication on the Internet. applications. videos.0. Introducere În cadrul Internetului. discussion groups. Keywords: communication. Blogul reprezintă o pagină web cu o serie constantă. chat-urile. 183 .

ce se aşteaptă de la acest site. Multe bloguri conţin comentarii sau ştiri despre un subiect anume. Primul lucru care trebuie stabilit într-o comunicare online sunt obiectivele. 2008.2. iar pasul următor constă în stabilirea obiectivelor site-ului: ce îşi propune. şi desemnează şi instrumentul de comunicare.Website-ul Totalitatea site-urilor accesibile publicului. Puterea blogului. 184 .ro. constituie World Wide Web-ul20. Bucureşti. 2002. Site-ul este varianta de bază de la care se porneşte o comunicare online. altele funcţionează ca jurnale personale online. văzute în mod colectiv. personalităţi marcante. Dorina. De cele mai multe ori comunicarea pe Internet are ca punct de pornire website-ul. preferinţele acestora. Un blog obişnuit combină texte. cui i se adresează. vedete şi politicieni cât are şi un succes foarte mare în rândul tinerilor. 22 Wright. p. denumită homepage (pagină de start) şi de obicei există pe acelaşi server fizic. de la mai multe tipuri de persoane şi entităţi menţionate anterior. p. în mod normal. accesate dintr-o rădăcină comună URL. New Media. comportamentul şi dorinţele lor22. Jeremy. Blogul ”În sine. 2005. URL-urile paginilor le organizează într-o ierarhie. imagini şi linkuri către alte bloguri. termenul blog este atât substantiv. iar în funcţie de acestea se va decide care sunt următorii paşi. în viziunea lui Jeremy Wirght constă în faptul că poţi aduna toate informaţiile despre afacerea ta. Bucureşti. Calculatorul. Editura McGraw-Hill . care se folosesc din plin de această nouă metodă de a îşi face cunoscute opiniile şi punctele de vedere. şi acţiunea de a scrie pe bloguri. Editura comunicare. site-uri sau alte canale 20 Andrei Găitănaru. şi le poţi utiliza pentru a determina nevoile clienţilor. Blog marketing. Editura Tritonic. Paginile unui site pot fi. cât şi verb. mediu si canal de comunicare.”21 Blogul este unul dintre cele mai cunoscute şi folosite instrumente de comunicare. cu toate că hyperlinkurile dintre ele controlează modul în care cititorul percepe structura generală şi modul în care traficul curge între diferite părţi ale site-ului. atât de companii.33. p.111 21 Guţu-Tudor. Unele site-uri cer abonare pentru a putea fi accesat o parte din conţinut sau chiar tot conţinutul.

audio (podcasting). Bloguri “hobby” (8. An Analysis of the Increasing Impact of Social and Other New Media on Public Relations Practice. Bloguri profesionale (4. motorul de căutare de bloguri Technorati urmărea peste 112 milioane de bloguri.2%) 23 Wright.7%) 7. În decembrie 2007.4%) 3. Institute for Public Relations. Bloguri colective “de nişă” (13. Michelle.com. Donald. Diana Cismaru a realizat un studiu din care a rezultat o împărţire a blogosferei în 8 categorii24: 1. Bloguri de tip religios (3.5%) 4. Unul dintre criteriile folosite este comportamentul autorului (intenţiile sale)23. bloguri “comentariu personal” (20. Bloguri personale (41. Technocrati a definit blogul ca fiind un jurnal actualizat cu regularitate şi publicat pe Internet. Revenind la o clasificare mai generală a blogurilor. 2009. bloguri preluare (3%). muzică (MP3 blog). pornind de la bloguri personale generale. 185 . Tipologia blogurilor este foarte variată.7%). 2.6%).3 %): a.5%) 5. până la bloguri extrem de specializate. este o parte esenţială a celor mai multe bloguri. 24 http://dianacismaru. Posibilitatea ca cititorii să lase comentarii într-un format interactiv. narative (7%). Blogurile “revistă online” (4%) 8. înregistrări video (vlog). b. d. c. Majoritatea blogurilor sunt în primul rând formate din texte.wordpress. Bloguri temporare (2. şi Hinson.media relevante pentru subiectul principal al blogului. fotografie (photoblog). bloguri comentariu de viaţă publică (6. desen (sketchblog). “filosofie de viaţă” (4%).4%) 6. pp. De-a lungul timpului au fost realizare numeroase clasificări complexe ale blogurilor. Bloguri colective profesionale (sau bloguri de organizaţie) (1. cu toate ca unele sunt centrate pe artă (artlog). În aceste condiţii. e. 4-5.

57% Bloguri personale Bloguri “hobby” Bloguri colective profesionale (sau bloguri de organizaţie) Blogurile “rev istă online” Bloguri profesionale Bloguri colective “de nişă” Bloguri de tip religios Bloguri temporare Grafic nr. inclusiv şi atenţia companiilor româneşti.77% 17. un blog şi organizaţii care au chiar mai multe bloguri. Deşi nu am făcut o analiză cantitativă.76% 5. In prezent sunt destul de multe companii care şi-au deschis. observarea blogosferei româneşti arată o creştere a ponderii acestora. Twitter Twitter – noua reţea socială şi de micro-blogging a atras foarte mulţi membri din toată lumea.28% 10. 1 Studiul amintit a fost realizat în ianuarie 2008.Clasificare a blogurilor 4. unul general şi mai multe specializate sau numai bloguri tematice.09% 2.78% 52.06% 1.68% 5. cel puţin formal. 186 . Se observă un număr mic al blogurilor profesionale şi mai ales al celor de organizaţii.

36 26 Caplan. Reţelele dense sunt mai puţin utile pentru membri decât reţelele cu multe spaţii libere şi cu numeroase conexiuni slabe cu indivizi din afara reţelei principale. servicii şi mesaje promoţionale în conformitate cu punctul lor propriu de vedere asupra a ceea ce consumatorii îşi doresc. 2008.0 a adus multe schimbări în vieţile tuturor utilizatorilor de Internet. 2008. Reţele sociale Revoluţia Web 2. e ca poți comunica cu mai multe persoane în același timp. ce împărtăşesc aceleaşi credinţe. Li. Reţelele deschise. Avantajul Twitter-ului în fata serviciilor de mesagerie instantanee. gen Yahoo Messenger. Google Talk etc. Susie. nr.prin sistemul de comunicare foarte eficient şi rapid pe care îl pune la dispoziţie. şi tocmai aici. Companiile obişnuiau să deţină puterea: fabricau produse. doar ca limita unui mesaj este de 140 de caractere. London. Ca în orice rețea socială. cu legături slabe şi spaţii sociale goale introduc noi idei şi oportunităţi pentru membrii lor în măsură mai mare decât reţelele închise. Media Trust. atât pe plan personal cât şi profesional. care au multe legături redundante. stă tot potenţialul acestora. Goldring. Reţelele sociale sunt în multe feluri cela mai haotice şi mai greu de înţeles părţi ale web-ului. Josh. Forma reţelelor sociale este un factor-cheie al utilităţii reţelei pentru indivizii incluşi. vol. p. exista posibilitatea de a personaliza modul în care arată pagina de profil și poza de avatar. Este mai bine pentru succesul individual să existe conexiuni cu o varietate de reţele decât multe conexiuni într-o singură reţea. Cu alte cuvinte. 49. preocupări şi valori nu îşi îmbogăţeşte membrii în măsura în care o fac grupurile de indivizi care au conexiuni în alte lumi sociale şi acces la o varietate mai largă de informaţii. la fel ca prin intermediul unui blog. afirmă unii. p.26 Aceste reţele sunt construite în jurul ideii de ”prieteni” fie ei prieteni adevăraţi (din viaţa reală) sau doar virtuali. în MIT SLOAN Management Review. o reţea de prieteni apropiaţi. How to use New Media. Paul.Charlene. 25 O reţea socială este o hartă a relaţiilor dintre indivizi ce indică modurile în care ei sunt conectaţi prin diverse grade de familiaritate socială pornind de la cunoştinţe întâmplătoare până la legături familiale puternice.7 187 . 30. Harnessing the Power of the Oh-So-Social Web. prieteni cu care poţi 25 Bernoff.

27 Cashmore Pete. data accesării: 25. care permite utilizatorilor să se înregistreze şi să îşi creeze un profil profesional. Va urma Web 4. sau reclame.10. filmări. iar cât de curând se vor converti în instrumente omniprezente şi universale.com/2006/07/16/hi5another-massive-social-network/.0 și probabil Web 5. Prin intermediul acestei reţele. Reţelele sociale sunt diferite prin specificul lor: dacă într-o reţea precum Hi5 se vor întâlni preponderent tineri (13 -29 ani)27. aplicaţii. grupuri de discuţie. fragmente din filme. Hi5 –Another Massive Social Network. inclusiv atenţia companiilor româneşti. Serviciile Web 2. seminarii web.0. se înregistrează o creştere a utilizatorilor tineri dar interesaţi de partea profesională şi carieră.0. lumi virtuale. Concluzii Internetul şi generaţia Web 2. http://mashable.0 se află în prezent plină dezvoltare şi evoluie. de opinii şi mesaje. generațiile viitoare le vor primi în viața lor și cel mai probabil vor petrece ziua bând cafeaua virtuală de dimineață cu prietenii din Paris. face schimb de poze. denumit și web-ul semantic. în reţeaua Facebook. Twitter – noua reţea socială şi de micro-blogging a atras foarte mulţi membri din toată lumea. indivizii pot gestiona o listă de contacte de afaceri.comunica. bloguri. Există şi o reţea socială dedicată special domeniului business – LinkedIn.0 au pus la dispoziţia companiilor foarte multe noi instrumente: reţele sociale. jucând o partidă de șah vitual cu fratele din Londra și seara ieșind la plimbare pe malul Nilului.2011 188 . deşi pornită iniţial de la ideea de reţea a studenţilor. reclame interactive. mai ales în reţelele cunoscute precum Facebook sau Youtube. prin sistemul de comunicare foarte eficient şi rapid pe care îl pune la dispoziţie. iar pe site-uri precum YouTube principala activitate este publicarea de clipuri cu muzică. de videouri. Evoluţiile de excepție viitoare ale web-ului vor conduce la noi legături între utilizatori şi date făcând cu atât mai lentă trnaziția către Web 3. Puterea acestor reţele constă în faptul că printr-un singur click. Este mai mult decât sigur că evoluția internetului nu încetează aici. mesajul poate ajunge la mii de oameni.

Jeremy. Paul. şi Hinson. 2002. Dorina. 2008. Wright.com/2006/07/16/hi5-another-massive-social-network/ 189 . mediu și canal de comunicare. Wright. Editura comunicare. Media Trust. Harnessing the Power of the Oh-So-Social Web.wordpress.Bibliografie Andrei Găitănaru. http://mashable.ro. Bernoff. 2009. London. How to use New Media. Surse online: http://dianacismaru.com. An Analysis of the Increasing Impact of Social and Other New Media on Public Relations Practice. 49. Josh. Blog marketing. Li. Editura McGraw-Hill . nr. Donald. Institute for Public Relations. Goldring. 2008. Editura Tritonic. Susie. 2008. Bucureşti. vol. Guţu-Tudor.Charlene. Caplan. Michelle. 30. în MIT SLOAN Management Review. Bucureşti. Calculatorul. 2005. New Media.

Extinderea sistemelor mass-media a supus mediul social unor presiuni interne şi a creat o serie de interogaţii legate de tehnicile de manipulare şi sugestionare media. rolul acestora în schimbările produse în structura şi relaţiile sociale arată importanţa sistemelor mass-media în societatea contemporană. Cuza. social network. dar şi ansamblul social în general. Problematica comunicării şi interacţiunii de masă a adus în discuţie însuşi sensul culturii contemporane. a new reality of our days. Today. Internet and new media are the global medium to the sociallife. drd. Diaconu Răzvan POPOVICI Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Social Politice Universitatea A. Dar. Evoluţia societăţii moderne poate fi analizată pe fondul dezvoltării mijloacelor de comunicare de masă. globalization. Sistemul mediatic modern a devenit un factor de propagare al valorilor culturale iar diversele tipuri de mass-media. global culture.I. comunicarea şi interacţiunile sociale aveau un grad restrâns de diseminare datorită schimburilor limitate dintre oameni. ce pot influenţa 190 . În istoria civilizaţiei umane au existat diverse modele de organizare socială corespunzătoare fiecărei epoci istorice. ceea ce demonstrează importanţa mijloacelor de comunicare în procesul de evoluţie socio-culturală al vremurilor noastre. which is influenced from media and electronic media system. univ. de la presa scrisă la radio. Iaşi Abstract The article deals with global culture. marele salt s-a produs în ultimul secol. când dezvoltarea rapidă a mijloacelor de comunicare de masă a generat procesul de masificare socială aşa cum îl cunoaştem astăzi. În epoca arhaică. the number of custumers increased lately in our society. People from all over the world are interested about electronic or digital mass-media. electronic media. Key words: mass media. televiziune sau media electronică influenţează viaţa fiecăruia dintre noi. MarshallMcluhan spoke about global village.Rolul sistemelor mass-media în cultura globală contemporană Asist. Odată cu apariţia tiparului s-a trecut la un model de comunicare şi transmitere a informaţiei mult mai rapid.

posibilă graţie tehnologiilor digitale. are drept caracteristici: . Ce înseamnă de fapt acest concept dezvoltat de Manuel Castells în anii ’90? Tehnologia nu reprezintă absolutul. economici. telefonie.”2 Dezvoltarea sistemelor mass-media este în strânsă corelaţie cu evoluţia tehnologiilor informatice din ultimele decenii. Marshall McLuhan. Accesibilitatea mediei televizuale a devenit un element uzual în viaţa de zi cu zi. creatorul conceptului de “sat global” consideră mass-media modernă un factor de influenţă în universul cultural de a fi şi gândi al omului contemporan.reţea3. reţele net. Există o serie de teoretizări interesante pe această temă. iar internetul şi noile media îşi fac loc.circulaţia informaţiei la nivel planetar. devenit spectator sau participant interactiv la noua realitate mass-media. Asistăm în zilele noastre la “Mariajul informaţiei cu telecomunicaţiile şi cu televiziunea care provoacă o adevărată revoluţie.într-un mod negativ omul.noile sisteme multimedia. O teză fundamentală în acest sens este dezvoltată de Ignacio Ramonet. ceea ce însemnă mai multe mijloace de comunicare (aşa cum arată avântul actual al telefonului mobil sau internetul) şi dezvoltarea unor domenii noi de activitate. . profitând în special de progresul în materie de digitalizare şi favorizând interconexiunea tuturor serviciilor din domeniul comunicaţiei şi informaţiei. tehnologia reprezintă modul de exprimare al 191 . aşa cum aceasta din urmă a înlocuit radioul în preferinţele diverselor categorii de public? Dacă analizăm impactul produs de internet şi de noile media în sensul utilizării acestora ca forme sau modalităţi de cunoaştere şi divertisment. internetul fiind de fapt vârful de lance al acestui proces global. Desigur.”1 Interacţiunea comunicaţional-informaţională de care vorbeşte Ramonet. Acesta susţine concepţia de societate a informaţiei globale. chiar dacă noi simţim omniprezenţa acesteia în viaţa de zi cu zi. sociali sau politici aflaţi în interacţiune profundă în viaţa societăţii. de fapt un efect al ceea ce este definit drept world cultură sau cultura globală: “O infrastructură la scară planetară ca o imensă pânză de păianjen. principala întrebare care intervine este în ce măsură noile sisteme media online vor înlocui omniprezenta televiziune. în ultimii ani asimilând segmente de public tot mai numeroase. atunci avem în vedere concurenţa dintre mass-media televizuală şi noile media. presupun interacţiuni tridimensionale: televiziune. una dintre acestea se referă la conceptul de Societate. Există numeroşi factori culturali.

cu alte cuvinte. comportamentelor. standardizare. când. vizualizarea unui 192 . mass-media. atitudinilor diverselor categorii de public în conformitate cu valorile acceptate în societatea contemporană. propriu unei societăţi de consum. uniformizator. universal. sistemele mass-media au un rol fundamental iar fenomenul de masificare socială a generat în ultimele decenii o cultură de tip consumerist. şi predictibilizare. de reţeaua internet şi noile media. în acelaşi timp. Rolul mass-mediei în această lume este fundamental. “Consumatorilor nu trebuie să li se îngăduie niciun răgaz. Observăm că influenţa generată de mass-media înseamnă o schimbare a percepţiilor. Trăim într-o societate a informaţiei globale: “Societatea informaţională este când o societate în care tehnicile de informare şi comunicare au devenit dominante sau foarte prezente. expuşi în mod constant celor mai mari tentaţii şi să nu părăsească astfel starea de excitare şi efectele sale – suspiciunea şi nemulţumirea. când o societate în care aceleaşi tehnici se află la originea creşterii productivităţii şi reprezintă deci un mijloc nou de producere a valorii. mai rar. Întrucât principalul consumator de mass-media este individul sau receptorul în sensul cel mai general al termenului. Acest model teoretic se fundamentează pe gradul ridicat de interacţiune în ceea ce priveşte schimbările produse în societatea contemporană.”4 În lumea contemporană există schimbări spectaculoase. Expunerea la diversele mesaje media. radio sau televiziune. Să fie în permanenţă ţinuţi în priză. mărirea capacităţii de consum este în acest sens o prioritate. în general promovează o cultură de consum şi. o societate în care paradigma informaţională s-a extins la ansamblul activităţilor sociale. ea devine practic vectorul de penetrare al modelelor culturale acceptate în societatea contemporană şi produce în aceeaşi măsură consecinţe sociale. publicitatea. o industrie specifică axată pe un model de dezvoltare de tip social.”5 Definirea culturii globale înseamnă fundamentarea la nivelul unor repere valorice proprii a conceptului intitulat ”mcdonaldizarea lumii”6.fiecărei structuri sau grup social. vorbim de formarea unui standard comun. Acest rol trebuie în permanenţă reînnoit şi regândit. rolul canalelor de transmitere a informaţiei este fundamental pentru promovarea sistemelor de valori proprii diverselor categorii de public existente. Teza lui Ritzer înseamnă o lume fundamentată pe trei piloni: uniformizare. politice instituţionale şi culturale. Sistemele mass-media au avut o influenţă profundă asupra societăţii şi a culturii contemporane. indiferent că discutăm despre cinematografie. conceptul a fost extrapolat în planul vieţii sociale. Imaginea.

Educaţia şi mass-media. Geopolitica haosului. 2008. Bucureşti. . . Informaţie şi comunicare. Editura Doina. _____________________ Ramonet. Editura Antet. Dicţionar de Sociologie. Globalizarea şi efectele sociale. respectiv: radio. Bucureşti. 2003. Bucureşti. 80. Bucureşti. comportamentelor. 1998.mesajele promovate de canalele media sunt vizualizate şi receptate de public. internet au rolul de a transmite valori şi modele culturale diverselor categorii de public. Ignatio. Orice mesaj mass-media difuzat. aceasta reprezentând în fapt baza societăţii informaţionale contemporane. iar fenomenul de masificare socială se manifestă prin standardizarea şi uniformizarea stilurilor şi opţiunilor valorice ale publicului. televiziune sau internet au un rol fundamental în modelarea percepţiilor. 2003. 2000. Bloxwell Publisher.anumit program determină receptarea şi ulterior posibila acceptare a acestuia. 2003 Bauman. influenţează capacităţile şi nivelul de raţionare al persoanei. Editura Univers enciclopedic. Editura Antet. Bucureşti. aceasta arată forţa simbolică a sistemelor mass-media. televiziune. pag. . 3 Castells. Ritzer. În ceea ce priveşte fenomenul de influenţă socială produs de massmedia distingem următoarele concluzii: . Globalizarea şi efectele ei sociale. Zygmund. şi acceptat în mod favorabil de public.. precum şi apartenenţa acesteia la un anumit segment de public divers din societate. 2005 193 .sistemele mass-media. Ramonet. Iaşi. Tirania comunicării. Oxford. 63.sistemele noilor media s-au dezvoltat pe baza tehnologiei informatizate din ultimele decenii. 133. 336 . 5 Bauman. Rise of The network Society. 6 Conceptul de macdonaldizare a lumii a fost folosit pentru prima dată în eseul The Macdonaldization of Society scris de G. Zygmund.societatea contemporană este o lume a informaţiei globale. pag. Bernard.în societatea contemporană sistemele mass-media. Ignacio. Manuel. . pag. atitudinilor diverselor categorii de public. Mesajele media constituie practic realitatea socială. 14. Cluj-Napoca. Ltd. 2 1 Bibliografie Albulescu. constituie astfel un argument în acest sens. Editura Polirom. Ion. Editura Antet. pag. respectiv: radio. pag. Editura Dacia. apud. 4 Miege. 1996.

Editura Nemira. Geopolitica haosului. Manuel. Bucureşti. 1997 McQuail. Bucureşti. 2006 194 . 2008 McLuhan. 2001 Ramonet. Editura comunicare. Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă. Ignatio. Ignacio. Giovani. Homo Videns.Castells. 2001 Miege. Windhall. Editura Antet. 2002 Sartori. Editura Polirom. Marshall. Fayard. Imbecilizarea prin televiziune şi postgândirea. Iaşi. Informaţie şi comunicare. 2001 Levinson. Sven. Bucureşti. Paul. Tirania comunicării. Bucureşti. Bucureşti. Paris. Marshall McLuhan în era digitală. Editura Incitatus. La galaxie Internet. Mass-media şi mediul invizibil. Editura Doina. Dennis. Bucureşti. Editura Humanitas. 1998 Ramonet. Bernard.

but also swamps occur in some meadow areas (the transformation of meadows into swamps). The reforestation causes the cease of some erosion processes on slope. Prin poziţia pe latitudine a României. Key words: reforestation – reîmpadurire. swamp transformation –înmlăştiniri Vegetaţia. Face parte din acel complex geografic alături de climă. Dacă în trecut suprafeţele ocupate cu vegetaţie forestieră erau substanţial mai mari decât cele de astăzi. fagete) cu cea est-europeană (de stepă şi silvostepă cu stejar pedunculat) şi cea sud-estică. perioada contemporană inregiatrează “fenomene” de lichidare a suprafeţelor întinse de pădure cu toate consecinţele actuale si următoare. 195 . vetre de asezări etc. aceasta aflându-se la interferenţa vegetaţiei vest-europene (gorunete. contribuţia sa în modificarea aspectelor reliefului fiind hotărâtoare în cele mai multe cazuri. deforestation – defrişare. relief. Eugen Remus FŐLDVARI Universitatea din Oradea Abstract By their altitude. Se constată la nivelul Dealurilor de Vest ample procese de alunecări de teren atât la nivelul terenurilor agricole cât si a celor destinate altor obiective precum căi de comunicaţie. there occurred an important process of natural reforestation due to the abandonment of large agricultural areas (pastures and meadows). There are also leared large forest areas. şi vegetaţia are o evoluţie asemănătoare. aflată la confluenţa mai multor tipuri. termofilă (paduri de stejar. prin specificul său este o componentă esenţială a peisajelor geografice. aceasta se află plasată în zona de dezvoltare a stepei.). silvostepei şi stejăretelor. Lately. the Western Hills are typical deciduous forests. cer. soluri.Aspecte actuale ale vegetaţiei existente în dealurile de vest cuprinse între Crişul Repede şi Crişul Negru Drd. ape. garniţă etc. stejar brumăriu. La fel ca şi clima.

eroziunea areolară este aproape imperceptibilă.Flora tarii noastre cuprinde 3339 specii. în cea mai mare parte masive de padure întinse. În acest caz se înregistrează inversiuni de vegetaţie pe versanţii mai reci. gorunete. doar pe alocuri adauganduse: plopul tremurator. pot determina iniţierea unor alunecări de teren. Stejarul( Qercus robur) este de altfel caracteristic exclusiv zonei dealurilor. până la 23% din cantitatea de precipitaţii de valoare medie. influenţat de condiţiile locale. arborii fiind cei care reţin. fagul putând forma singur. cele mai multe. Pădurilor de fag le este puţin caracteristic aspectul de mozaic. făgete) Tipurile de vegetaţie au rol deosebit prin prezenţa s-au absenţa acesteia în declanşarea sau încetarea proceselor ce au loc la nivelul terenurilor. Pe lângă aspectele semnalate anterior. fagul (Fagus silvatica) având totuşi o specificitate la nivelul zonelor de relief cu înăltimi de peste 500m. 539 hibrizi şi 184 specii subspontane. atât sub forma unor păduri compacte cât şi în combinaţie cu stejarul şi carpenul (Carpenus betulus). Acest proces contribuie la diminuarea riscului declanşării unor inundaţii şi a eroziunii liniare. în cazul ploilor. frecvente mai ales în vestul ţării (stejarete. aproximativ 40% având origine euroasiatică. mesteacanul. unde vegetaţia prezintă o mult mai mare diferenţiere pe orizontală sub influenţa mai directă a componentelor climatice externe. Celalalt volum de apă rezultat este reţinut de litieră pentru ca apoi să între treptat în sol sau să se scurgă. 196 . Specific Dealurilor Crişene este etajul pădurii de foioase(Fig. 1) Etajul făgetelor înregistrează o prezenţa insulară la nivelul acestora. aspect important în condiţiile în care aproape jumătate din materialul erodat în zona temperată se datorează tipului de eroziune amintit mai sus. în funcţie de specie. aninul negru (Alnus glutinosa). Acestea se pot manifesta uneori brusc mai ales atunci când solul este supraumectat perioadă care coincide cu o activitate seismică sau cu un alt stimul extern sub forma unei explozii ce provine de la o oarecare activitate antropică. zonele împădurite cu arbori de vârstă înaintată ce au un coronament bogat şi poziţionat la nivelul unor pante cu înclinări accentuate pe un strat de sol cu grosimi relativ mari. La nivelul pădurii. Pădurea contribuie cel mai mult la protejarea versanţilor atât prin intermediul rădăcinilor cât şi prin procesul de încetinire a scurgerii bruşte a apei provenită din precipitaţii.

paltinul (Acer platanoides). versantul cu expozitie vestica fiind în cea mai mare parte stâncos. Nu în toate cazurile introducerea acestor specii a reprezentat şi un succes. Astfel. 197 . o suprafaţă de aproximativ 10 hectare de plantaţie de pin din zona localităţii Corbeşti. Com. de amintit distrugerea câtorva hectare de conifere prin incendiere accidentală. Ceica s-a uscat. mai umbroase decît cele de fag. mult sub limita inferioară a pădurilor de conifere. La ora actuală este cel mai important aport adus de aceasta specie.Pădurile de stejar. rezultat tot din lipsa altor posibilităţi se înregistrează aici. ajung într-un amestec destul de mare cu teiul (Tilia ordata). din necesităţi economice. Mai predomină pe suprafeţe relativ reduse şi gorunul(Quercus petraea) de origine central-europeană. în vara anului 2000. reuşind să se aclimatizeze rapid în zona pădurii Dobreştilor. anume exploatarea sa ca lemn de foc. Un element important în cadrul vegetaţiei este acela al vegeţatiei azonale. frasinul (Fraxinus excelsior). pe Valea Râului. acesta fiind alcătuit dintr-un strat superficial se sol. Castanul comestibil. sub forma plantaţiilor de pin si molid (Picea excelsa) precum şi castan comestibil. carpenul (Carpenus betulus). Valoarea sa economică rezidă şi din valorificarea fructelor. şi a poziţionării la altitudini de aproximativ 500 m a plantaţiilor. ulmul (Ulmus procera). desfiintarea exploatării miniere de la Dobreşti ne mai solicitând lemnul de castan în acest scop. introdusă artificial în perioada contemporană. depărtarea destul de mare de oricare centru industrial precum şi lipsa altor posibilităţi financiare au dus la căutarea acestestor păduri de un numar foarte mare de locuitori din zonă în perioada de toamna imediat dupa coacerea fructelor. Căderea economică a zonei Dobreşti. originar din zona mediteraneană a fost introdus cu rezultate bune. părul pădureţ (Pirus piraster) Reprezentativ pentru acest subetaj este stejarul pedunculat (Quercus robur) şi cerul (Quercus cerris). pe fondul temperaturilor foarte mari. In acest caz a contribuit la fenomenul amintit şi substratul pe care a fost amplasată plantaţia. Ramânând tot la zona de mai sus. în unele zile de pâna la 400C. mărul padureţ (Malus silvestris). Un fenomen paradoxal. rezistenţa sa în condiţii de umiditate şi presiune facându-l căutat în zonele cu exploatări miniere. Nu întâmplător a fost introdus în acest areal.

mărul pădureţ.socul roşu (Sambacus racemosa) porumbarul (Prunus spinosa). laptele câinelui (Euphorbia amygdaloides). păducelul(Crategus monogina) Stratul ierbos specific pajiştilor naturale. coada şoricelului (Achilleamilefolium). Compoziţia floristică a pajiştilor este destul de slabă. porumb. păiuşca (Agrostis tenuis). ciocul berzei (Geranium robertianum). cornul (Cornus mas). ogsiga (Brachipidium silvaticum). sângerul (Cornus sanguinea). pălămida (Cirsium arvense). socul (Sambacus nigra). murul (Rubus hirtus). firuţei de pădure (Poa nemoralis). mohorul (Setaria glauca). drobul (Cytisus leucotrichus). condiţii pedogeomorfologice. horstia (luzula nemorosa). lemnul câinesc (Ligustrum vulgare). datorată unor cauze naturale precum: flora de valoare scazută. nuc etc.Pe alocuri mai este prezent mesteacănul. păr. salba ryioasă(Evonimus verrucosa). pădurea continuă să rămână un element important al peisajului natural al României în general şi al Dealurilor Crişene în special. feriga (Dryopterix filix mas). măr. cireş. 198 . iar dintre speciile pomicole prun. costreiul (Echinocloua crus-gali). este deosebit de variat. floarea paştelui (Anemone nemorosa). Plantele de cultură întălnite sunt reprezentate de: grâu. lipitoarea (Asperula taurina). iarba fiarelor (Cynanchum vincentoxium). drobiţa (Genista tinctoria). firuţei de livadă (Poa pratensis). Deşi restrânsă mult în urma exploatării neraţionale. salcia. vişin. În culturile agricole predomină unele specii de buruieni cum sunt: volbura (Convolvulus arvensis). dar şi datorită lipsei unor măsuri de întreţinere a acestor pajisti. loboda (Chenopodium album). rogozul (Carex pilosa). măceşul (Rosa canina). ovăz. mai frecvent întâlnindu-se: alunul (Corylus avelana). secară. urzica moartă galbenă (Lamium galeobdolon). pieptănăriţa (Cynosorus cristatus). trifoi. Arbuştii sunt bine reprezentaţi. amintind prezenţa: cucutei (Galium schultestii). plante cu flori precum: fraga de câmp (Fragaria viridis) sau lacrimioarele (Galium aparine). călinul (Viburnum apulus).cartof. vinariţa (Asperula odorata).

contribuie la oprirea proceselor de eroziune existente la nivelul versantilor. 199 . au favorizat instalarea vegetatiei azonale prin plantele iubitoare de apă: trestia. drenaj. din multe puncte de vedere aceasta a fost benefică. Speciile care s-au reinstalat au fost influenţate şi de lipsa unor lucrări de amenajare. 2) Pe lângă aspectul de reîmpădurire. (fig.Fig.org. ogaşelor. înmlăştinirile. Părăsirea păşunilor sau schimbarea destinaţiei acestora a dus la un proces accentuat de reîmpădurire. ravinări. pe fondul neutilizării lor în ultimii ani. păducelul. prăbuşiri etc.1 . ravenelor şi organismelor torenţiale cu efecte negative în evoluţia versanţilor. papura. Eroziunea regresivă inregistrată în evoluţia rigolelor. brusturele. Blocarea canalelor de scurgere. Harta vegetaţiei Sursa: www. Lipsa vegetaţiei lemnoase de la nivelul versanţilor. păşunile au fost invadate de vegetaţie reprezentată de arbuşti. Amintim aici măceşul. sângerul etc. folosiţi pentru terenurile arabile. Sub aspectul vegetaţiei. şovarul etc În cea mai mare parte. instalarea organismelor torenţiale. suprapuse peste fostele şanţuri despărţitoare a parcelelor de teren. stagnarea apei timp mai indelungat în anumite zone. 3). a fost încetinită sau chiar oprită(fig. murul. jneapănul. desţeleniri etc.geo-sptial. setul Corine Land Cover 2000 Utilizarea defectuoasă a terenurilor din ultimii ani a determinat instalarea la nivelul acestora a unor fenomene de eroziune sub diferite aspecte: alunecări de teren.Dealurile dintre Crişul Repede şi Crişul Negru. a determinat instalarea unor sisteme de ravene. vegetaţia lemnosă instalată recent. pipirigul.

Acestea vor putea fi redate agriculturii doar prin lucrări de mare amploare a căror costuri vor fi pe masură. Chiar dacă nu în toate cazurile greutatea cu care aceştia apasă asupra solului si rocii sunt benefice.Reîmpădurirea păşunilor şi în multe cazuri a terenurilor agricole se înregistrează pe fondul depărtării masive a populaţiei de sectorul primar reprezentat în acest caz de agricultură. Practic sute de hectare de terenuri agricole cu diferite destinaţii au fost acoperite de vegetaţie lemnoasă de diferite tipuri după cum am amintit mai sus. Acest fenomen a contribiut la scoaterea din circuitul agricol a mari suprafeţe de teren. Fig. în cele mai multe cazuri aceştia stabilizează o serie de terenuri aflate pe versanţii cu pantă accentuată. Uneori declanşarea unor alunecări de teren de mai mică sau de mai mare amploare este încetinită s-au chiar oprită definitiv sau parţial de 200 . 3 Incetinirea eroziunii regresive de către vegetaţia proaspăt instalată (loc. Rapa) Un rol deosebit în păstrarea echilibrului versantilor îl au copacii cu vârstă înaintată. Holod) Fig. 2 Proces de reîmpădurirea păşunilor (Loc.

5). 6). 4) Fig. Prezenta lor precum şi lipsa unor lucrări de drenaj. au suferit modificări importante în ultimele decenii în ce priveşte gradul de acoperire cu vegetatie.catre copacii batrâni. plopul. S-au reinstalat pe suprafata lor plantele adaptate zonelor umede precum salcia. 4 Stabilizarea frunţii alunecării de catre copacii cu vȃrsta inaintată Luncile râurilor . Topa(fig. sau de cele ale râurilor mai mici precum Holod(fig. La ora actuală ele au aspectul unor adevarate zăvoaie. Evidenţiem în acest sens cazul alunecării de teren declanşată pe raza localităţii Mierlău a carei evoluţie este încetinită până în prezent de către un număr de câtiva fagi cu varsta estimată la aproximativ 80 de ani. 5 Lunca împadurită a Văii Holodului 201 .Cârpeşti Mici. (fig. fie că este vorba de luncile celor două Crişuri: Negru si Repede. pipirigul. Fig. trestia. papura. arinul. Hidişel. au dus la înmlăştinirea suprafeţei luncilor în măsură importantă.

Mencl.O. potârnichi. Ed.. pentru diferite specii de animale este un câştig. În aceste conditii. Bibliografie Berindei I. Bucureşti Mihăilescu. 4 Lunca împadurită a Văii Topa Chiar dacă pentru agricultură. înmulţirea naturală a diferitelor specii contribuind la scăderea costurilor de populare si exploatare.S. Posea Aurora (1977). Crişul Repede. raţe sălbatice dar şi mistreţi şi vulpi. Judetul Bihor.O.Fig. Stiinţifică. Q. Bucureşti 202 . Pop. V.. Tehnică. reîmpădurirea luncilor este o pierdere. (1996). Bucureşti Berindei.. (1972). ţara Beiuşului. Gr.. Dealurile şi câmpiile României. Câmpia Crişurilor..R. Academiei R. Amintim în acest sens stabilirea şi înmulţirea unor importante efective de fazani. Ed.(1974). fondurile de vânătoare sunt favorizate.. Măhăra Gh. I. Alunecările de teren şi stabilitatea lor. Bucureşti Zaruba. Ed.V.

many of the individual issues tend to become increasingly more. problems of society. O meserie. problemele majore ale societăţii. probleme ale societăţii. Efectele extinse ale transformarilor care au loc in dinamica socială determină această schimbare de atitudine. Se are în vedere faptul că fiecare copil are un fond propriu ereditar şi că dezvoltarea lui are loc în condiţiile specifice de mediu. In an attempt to work energetically and creatively with students and their families. Key words: family. În acelaşi timp.Pentru a beneficia de o gamă largă de cunoştinţe profesionale şi o expertiză existentă în şcoală. Airinei”-Bucureşti Abstract For today's society. formarea şi dezvoltarea în concordanţă cu liniile proprii de dezvoltare ale acestuia devin deziderate cu tendinţa de accentuare permanentă. These are a set of obligations particularly hard. society. Respectarea individualităţii elevului. Sunt două zone largi de responsabilitate.Una implică particitarea la eforturile colaborative de a îmbunătăţi eficienţa şcolii. the main responsibility of a teacher is work for their intellectual development incorporating their needs (care and understanding). profesorii au anumite îndatoriri şi sarcini dincolo de instruirea curentă a elevilor. ceea ce contribuie în mod important la calitatea şcolii şi a învăţării elevilor. Tineri.Dar munca de educaţie trece dincolo de graniţele fiecărei clase către nişte comunităţi mai largi de învăţare.Educaţie. The effects of extensive transformations taking place in the dynamics of the social causes of this change in attitude. se înscriu ca probleme ale formării personalităţii individului. 203 .Cea de-a doua implică angajarea părinţilor şi a altora din comunitate în educarea tinerei generaţii. teachers Educaţia este în mod obişnuit privită ca organizarea zilnică a unor lecţii şi a prevederilor pentru experienţele de învăţare. education. Pentru societatea de astăzi. Simona IONESCU Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. faţă de care acesta depune efort continuu de adaptare. multe din problemele individului tind să devină din ce în ce mai mult. în special problemele cu caracter prospectiv.profesorul de matematică Prof.

pe două linii de evoluţie : . şcoală reprezentând pentru elevi un cadru de viaţă şi de muncă în care formele de solicitare condiţionează exprimarea unor aptitudini sau moduri de conduită dintre cele mai variate. Cunoaşterea elevului se realizează prin intermediul procesului de învăţământ. în investigaţie. prin care mica fiinţă asimilează experienţa social şi istorică. Copilul şi mediul său alcătuiesc o unitate dinamică în interiorul cărora se desăvârşeşte procesul de maturizare. Studiile transversale permit aprecierea gradului de dezvoltare prezent la anumiţi copii prin raportarea la dezvoltarea copiilor cu care se găseşte în situaţii identice. adoptarea unui punct de vedere funcţional. Paralel cu metoda longitudinală se poate folosi şi metoda investigaţiei transversale. a datelor obţinute prin investigaţii profunde şi formularea unor concluzii fundamentate pe aprecierea obiectivă a tuturor factorilor implicaţi în dezvoltarea copilului. . condiţiile de mediu în care se dezvoltă şi acţiunile educative exercitate asupra sa. sub aspectul caracteristicilor sale de personalitate.Se adoptă.Preocupările de identificare şi cultivare a specificului individual al copilului sunt justificate şi de prezenţa ştiinţei în acţiunea de orientare şcolară şi profesională care contribuie la înlăturarea întâmplării. copilul fiind privit în interdependenţa factorilor care alcătuiesc personalitatea sau prin caracteristicile vieţii sale. înlesneste în acelaşi timp trecerea de la un criteriu constatativ.a procesului de socializare. în ansamblu. de structurare specifică a caracteristicilor de personalitate. O cunoastere corectă a elevului în vederea înţelegerii lui şi a organizării unei acţiuni de conducere implică o prelucrare. Elevul este considerat. Necesitatea de a înţelege copilul în ansamblul personalităţii sale impune. un punct de vedere sintetic şi dinamic. prin care se pot face sondaje asupra aspectelor caracteristice ale anumitor categorii de copii sau cu privire la anumite procese psihice. 204 . conform căreia evoluţia copilului este urmărită în succesiunea anilor. dogmatic şi statistic la unul formativ dinamic şi interpretativ. precum şi a metodei longitudinale.Cercetarile psihologice evidenţiază necesitatea de a cerceta copilul în dependenţă cu condiţiile în interiorul cărora se desăvârşeşte procesul de maturizare. ca o consecinţă a dependenţei individului de mediul în care se dezvoltă. astfel. neinformării sau a capriciilor în alegerea profesiunii. ca fiind rezultatul interacţiunii dintre fondul său ereditar.a procesului de individualizare.

interesele. Profesorul de matematică trebuie să plece de la ideea că toţi elevii pot învăţa.Profesorul de matematică trebuie să pună in evidenţă multiplele avantaje care se obţin prin studierea matematicii : . evoluţia lui şi atitudinea sa faţă de matematică. meditaţii.În acest scop ţine o legătură strânsă cu familia elevului. dezvoltă logica şi flexibilitatea în gândire. ci presupune şi dezvoltarea unui stil de muncă intelectuală. Dacă această lipsă de interes este urmată de insucces şcolar. a capacităţilor de analiză şi sinteză. dar nu întotdeauna învăţarea este un lucru uşor sau pe care elevul îl face cu plăcere.În cazul în care sesizează un slab interes din partea elevului sau a familiei faţă de matematică. particularităţile de comportament. a curajului de a lua decizii etc. . În ceea ce priveşte legătura profesorului de matematică cu familia şi comunitatea : profesorul este conştient de importanţa familiei în susţinerea şi încurajarea elevului pentru învăţarea matematicii. a imaginaţiei. a perspicacităţii. căutând să afle cât mai multe despre mediul social din care provine. profesorul sfătuieşte părinţii în legătură cu măsurile care se impun pentru remedierea situaţiei elevului .Rolul profesorului este acela de a construi punşi între ceea ce ştiu elevii şi ceea ce pot face. fiind o piatră de temelie în sistemul de cunoştinţe generale al fiecărui om şi totodată constituie o cerinţă de bază pentru finalizarea studiilor gimnaziale .cunoştinţele matematice au o mare importanţă pentru viaţă în general. olimpiade) astfel încât aceste calităţi ale elevului să fie valorificate . dezvoltarea raţionamentului.îndrumă elevul să aibă aşteptări realiste de la viaţă. situaţia familială. profesorul intervine încercând să-i lămurească pe aceştia de beneficiile pe termen lung ale învăţării matematicii cum ar fi : ordonarea gândirii. Profesorul descoperă elevii cu aptitudini deosebite pentru matematică şi implică familia în încurajarea lor pentru a participa la diferite activităţi (cercuri. obiceiurile şi alţi factori care ar putea influenţa randamentul şcolar al copilului.El încearcă să-şi facă din familie un partener cu care să colaboreze pentru a-l face să îndrăgească şi să înveţe matematica.Activitatea profesorului de matematică nu se reduce la asimilarea de cunoştinţe sau formarea de capacităţi cognitive la elevi. Profesorul informează familia despre rezultatele elevului.matematica creează o disciplină a muncii. consultaţii.Pune în evidenţă rolul matematicii ca instrument şi fundament pentru alte discipline şi importanţa ei în viaţa de zi cu zi.El atrage atenţia familiei în cazul în 205 .

comportamentul şi gândirea familiilor poate fi opusă şcolii. şi solicită sprijinul acesteia în organizarea unor activităţi . profesorii şi părinţii sunt parteneri care se sprijină reciproc în educarea tinerilor.În al treilea rând.Profesorii urmăresc cu atenţie aceste efecte şi îşi croiesc practica didactică adecvat pentru a creşte progresul elevilor. . iar şcolile uneori subminează potenţialul familiei de a contribui la dezvoltarea intelectuală a copiilor. elevii sunt diferiţi prin gradul şi tipul de sprijin pe care îl primesc acasă pentru activitatea lor şcolară. solicitând profesorilor să analizeze cum să îşi îndeplinească obligaţiile atât faţă de elevi cât şi faţă de părinţii acestora. 206 . nevoile şi idealurile comunităţii în care trăieţte.Profesorul rămâne în permanentă legătură cu interesele. nu ştie să înveţe sau nu îşi face temele şi îi evidenţiază pe aceia care se remarcă prin rezultate deosebite . interesele părinţilor şi ale elevilor sunt uneori divergente. când se confruntă cu un conflict de neevitat.Mai întâi.Profesorul informează comunitatea locală despre rezultatele elevilor la concursurile şcolare. .Efectele culturii.În încercarea de a lucra energic şi creativ cu familiile în interesul dezvoltării elevilor. Astfel. crearea unui parteneriat cămin –şcoală a devenit din ce în ce mai dificilă pentru profesori şi părinţi. .Unii părinţi nu au încredere în valorile şcolii. limbajului şi educaţiei părinţilor. profesorul trebuie să aibă în vedere cu precădere interesul elevului şi scopurile şcolii. . În cea mai bună dintre lumi. Profesorii împreună cu părinţii participă la educarea tinerilor. afecţiunea şi devotamentul pentru fiecare dintre părţi fiind contrazise de cealaltă. Schimbarea de structură a familiei în societatea noastră creează noi provocări pentru că sunt acum mai mulţi tineri cu un singur părinte. venitul şi aspiraţiile influenţează pe fiecare elev. în multe comunităţi. participări la sesiuni de comunicări etc.Elevii sunt prinşi la mijloc.care elevul absentează nemotivat. Există totuşi trei circumstanţe complică acest parteneriat : .În al doilea rând.Profesorii trebuie să dezvolte abilităţi şi modalităţi de înţelegere pentru a evita aceste capcane tipice şi depun o activitate pentru a genera relaţii de colaborare între şcoală şi familie. profesorii capabili dobândesc o cunoaştere şi o înţelegere a vieţii fiecărui elev dincolo de şcoală. cu părinţi care lucrează amândoi şi cu părinţi cu venituri insuficiente.Totuşi.

1996 Iucu. profesorii nu sunt pregătiţi nici prin instruire.Ed. Acestea sunt un set de obligaţii deosebit de greu de îndeplinit. Ed. Psihologie şi pedagogie şcolară. Polirom. Ghidul tânărului professor . nici prin rol să servească drept înlocuitor de părinţi sau asistent social. dar el trebuie să aibă în vedere o paletă largă de nevoi ale elevilor. A. incluzând şi nevoia de a fi îndrumaţi şi a unei persoane adulte plină de grijă şi înţelegere. Romiţă. Bucuresti. Constanţa.1997. umane ale educaţiei nu admit specializare îngustă. Bibliografie Dragu. Andrei.Iaşi. Ovidius.. Structura personalităţii profesorului.A.Responsabilitatea principală a unui profesor este faţă de dezvoltarea intelectuală a tinerilor noştri. Managementul clasei de elevi.. S. Cristea. Misiunea distinctă a profesorului este să promoveze învăţarea. Ed. Pe de altă parte. B. scopurile largi. 2003 Dragu. o sarcină complexă în ea însăşi. R. A.A. Didactică şi Pedagogică... 2006 Stan. 207 .Spiru Haret.L.. Ed..Pe de o parte.

factor de accelerare a performanţei în învăţământul superior Dr. Complexitatea şi interdependenţa problemelor cu care ne confruntăm astăzi cer de la sine în întregul proces educaţional şi în special în componenţa lui de cercetare pregătirea de viitori specialişti (cercetători şi policy makers) care să poată lucra în medii 208 . performance.Alexandru Ioan Cuza”. majoritari. professional doctoral education. delimitată în timp. Alţii.diverse financing formulas. îl poate avea asupra managementului educaţiei doctorale. industrial doctoral education. etc. Cristina-Georgiana VOICU Universitatea . scientific authorship Educaţia doctorală Unii teoreticieni ai domeniului atrag atenţia asupra impactului pe care un mediu de politici educaţionale tot mai conştient la risc. mai ales în componenta sa de cercetare. As traditional doctoral education is contested. Prin formarea profesională a doctoranzilor. obtaining a PhD as a result of publishing..Tendinţe actuale în educaţia doctorală. cu standarde ridicate de calitate şi cu grijă la aspectele de comparabilitate internaţională ca fiind formula potivită pentru a servi nevoilor societăţii cunoaşterii. Iaşi Abstract More than ever public’s eyes are on doctoral education as it is the object of analysis in universities and for those in charge of educational policies. Key words: excellence. cu secvenţe controlate riguros pe perioada derulării. şi implicit mai predispus la contracararea riscului prin instrumente regulatorii de tot felul. consideră conturarea doctoratului ca o experienţă profesională structurată. un rezultat important va fi cresterea semnificativă a capacităţii de valorificare a cunoaşterii ştiintifice din universităţi. an important result would be the significant increase of the capacity to capitalise scientific knowledge in universities. new assessment ways or cooperation forms. For the PhD candidates’ professional formation. universities test diverse forms of doctoral education (research doctoral education. fapt ce va determina sustenabilitatea sistemului de învăţămînt superior şi cercetare.). and this would determine the sustainability of the university system.

de către Ministerul Educaţiei. Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior – CNCSIS şi Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior – CNFIS.culturale diferite.. testarea şi implementarea unei metodologii care să asigure evaluarea internaţională a calităţii cercetării în universităţi. Cercetării şi Inovării. etc. de a valorifica acumulările cognitive în scopul dezvoltării societăţii şi economiei bazate predominant pe cunoştinte. conţinuturi adecvate. medii de desfăşurare propice. nevoia de colaborare în această lume globală determină în ultima perioadă atitudini tot mai dispuse la negocieri. alături de alte patru mari proiecte destinate îmbunătăţirii sistemului universitar românesc. la găsirea de puncte de consens şi mai puţin de divergenţă în ceea ce priveşte sensul de dezvoltare al studiilor doctorale Se conturează tot mai clar atitudini consensuale asupra direcţiilor de evoluţie a studiilor doctorale începând cu redefinirea conceptului de studii doctorale şi terminând cu aspectele formale ca: cine acordă titlul. să analizeze şi să rezolve eficient problemele sociale. depus şi cîştigat la prima competiţie de proiecte finanţate prin Fondul Social European. modalităţi de finanţare eficiente. cine şi cum se confirmă calitatea de absolvent. economice şi politice dintr-o perspectivă transnaţională. pentru a servi mai bine nevoile societăţii cunoaşterii de astăzi şi pentru a fi în acord cu noile cerinţe de pe piaţa muncii. să se adapteze eficient la noile contexte. dar şi international. susţinerea şcolilor de excelenţă precum şi creşterea capacităţii de publicare ştiinţifică la nivel instituţional şi individual cu impact asupra calităţii programelor doctorale. parteneri potriviţi. Evoluţia naturală spre societatea bazată pe cunoaştere impune o noua viziune asupra formării deprinderilor noastre de a achiziţiona şi manipula cunoştinţele. Proiectul a fost pregătit. Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. La nivel european. prin Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţămîntului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare – UEFISCSU. Exemple de proiecte doctorale Proiectul strategic “Doctoratul in Scoli de Excelenta – Evaluarea calităţii cercetării în universităţi şi creşterea vizibilităţii prin publicare stiinţifică” are drept obiectiv general elaborarea. În acest context se impune o analiză de fond a rolului universităţilor în 209 . Existenţa unei pieţe globale de talente. doctoratul îşi caută la acest moment formule optime de organizare.

produse şi tehnologii în mediul economic reprezintă unul dintre factorii determinanţi ai menirii socio-economice a universităţilor. fiind parte componentă a progresului ştiinţei şi culturii şi beneficiind în acelaşi timp de progresele ştiinţei şi tehnologiei. universităţile trebuie să facă faţă unei competiţii din ce în ce mai dure la nivel internaţional. a rolului cercetării ştiinţifice si inovării.formarea viitorilor producători şi utilizatori de cunoştinţe. la nivelul acestora derulându-se 80% din cercetarea fundamentală la nivel european. Funcţia de formare a resurselor umane a fost extinsă cu funcţia de cercetare ştiinţifică şi funcţia de servicii publice. Universitatea care se prefigurează pentru acest mileniu va fi cu certitudine o instituţie inovativă. Actualmente universităţile europene angajează în medie 34% din numărul total al cercetătorilor din Europa (Germania – 26%. în domeniul cercetării. datorită poziţiei lor dominante în domeniul cercetării. Odata cu internaţionalizarea educaţiei şi cercetării. Japonia şi Europa să plece de aici fie că este 210 . valorificarea capacităţii creatoare a profesorilor şi a studenţilor prin transferul de cunoştinte. Ştiinţa şi educaţia se impun ca factori determinanţi pentru economiile avansate şi inovaţiile tehnologice generatoare de progres şi bunăstare. prin specificul funcţiilor asumate în societate. Creşterea capacităţii inovative. Universităţile au în consecinţă un rol major în competiţia internaţională – se asteaptă ca importante soluţii în depăşirea discrepanţelor dintre SUA. asigurând creşterile economice competitive în contextul globalizării. Spania – 55%. la această competiţie adăugându-se. avansată dinamic în evoluţia societăţii şi economiei. fiind astăzi plasată cu rol definitoriu în societatea cunoaşterii. în care cele trei funcţii sunt realizate simultan cu eficienţă şi utilitate mai mare sau mai redusă. Universităţile. prin impactul asupra dezvoltării cunoaşterii şi a resurselor umane pentru o economie în esenţă cognitivă. reprezintă unul din pilonii esenţiali ai dezvoltării socioeconomice. cu puternice valenţe creative. Conceptul de universitate a evoluat continuu în strânsa corelaţie cu evoluţia societăţii şi a economiei. să gestioneze colective de cercetare şi şcoli de excelenţă. Universităţile deţin. Cercetarea ştiinţifică în universităţi. Grecia – 70%). competiţia cu alte instituţii de cercetare şi necesitatea implementării de mecanisme de transfer tehnologic şi de transfer de cunoştinţe rapide şi eficiente. educaţiei şi inovaţiei cheia dezvoltării unei economii şi a unei societăţi bazată pe cunoaştere. sunt chemate să dezvolte programe de cercetare ştiinţifică orientate spre noi direcţii şi priorităţi în ştiinţă.

fie că este vorba despre dezvoltare economică sustenabilă. dar şi pentru sectoarele socio-economice. constituind complementaritatea necesară procesului de învăţare. timp şi spatiu. Cercetarea ştiinţifică face parte din misiunea universităţii. testarea şi implementarea unei metodologii de evaluare internaţională. cel putin a marilor universităţi. Rolul cercetărilor ştiinţifice. O reală reformă în învăţământul superior presupune o regândire a rolului şi a comportamentului organizaţional al universităţilor în societatea bazată pe cunoaştere care operează cu dimensiuni semantice noi pentru conceptele de cunoştinţe. creşte nivelul de atractivitate pentru absolvenţii de liceu. Dezvoltarea cercetării ştiinţifice în universitate creşte sursele de finanţare.vorba despre cercetare ştiinţifică fundamentală. precum şi creşterea capacităţii de publicare ştiinţifică la nivel instituţional şi individual. factorilor de decizie responsabili cu elaborarea politicilor pentru învăţământul superior. Pentru a putea fi competitive la nivel internaţional. SUA şi Japonia: resurse financiare şi tipuri de finanţare a cercetării. a calităţii cercetării ştiinţifice în 211 . cercetării ştiinţifice şi sistemului de doctorat şi doctoranzilor care se află în etapa publicării primelor rezultate ştiinţifice. cercetarea ştiinţifică reprezentând un factor important în atragerea de resurse financiare şi materiale. relaţia universităţilor cu mediul economic. Proiectul se adresează personalului din universităţi implicat în organizarea studiilor doctorale şi a cercetării ştiinţifice. a rezultatelor şi impactului acestora asupra dezvoltării cunoaşterii şi dezvoltării socio-economice în asigurarea prestigiului şi atractivităţii universităţilor va creşte. pe domenii. cu un nivel de atractivitate ridicat şi un prestigiu deosebit pentru comunitatea academică. prestigiul şi rolul lor social şi economic în comunitatea din care fac parte. resursele umane implicate în cercetare şi atractivitatea carierei de cercetător. Universităţile care au reuşit să transforme cercetarea ştiinţifică într-o componentă fundamentală sunt încadrate în categoria universităţilor de cercetare. Obiectivele specifice ale proiectului sunt: 1. Dezvoltarea. susţinerea şcolilor de excelenţă. Obiectivul general al proiectului este elaborarea. testarea şi implementarea unei metodologii care să asigure evaluarea internaţională a calităţii cercetării în universităţi. universităţile europene trebuie să găsească soluţii pentru depăşirea efectelor negative ale discrepanţelor majore existente deja între Europa.

UNESCO – European Centre for Higher Education (UNESCO-CEPES) . 3. Academia Română (AR). cu impact asupra vizibilităţii ştiinţifice. Consiliul Naţional al Rectorilor (CNR). Se are în vedere elaborarea unui model care. Se doreşte crearea platformei REP (Romanian Editorial Portal). Prin formarea profesională a doctoranzilor. pe domenii. împreună cu CNCSIS şi CNFIS. Rezultatele proiectului sunt următoarele: Clasamente ale performanţei cercetării ştiinţifice din universităţi. Întarirea capacităţii editoriale a unui grup de 30 de publicaţii româneşti pentru a intra în fluxul principal de cunoaştere prin indexarea în baze de date scientometrice. Un model de excelenţă pentru finanţarea unor programe strategice. Se are în vedere propunerea unui model de finanţare care să susţină performanţa. Parteneri instituţionali ai proiectului: Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare – UEFISCSU – Coordonator. Agenţia Română de Asigurare a Calităţii din Învăţământul Superior (ARACIS). un rezultat important va fi creşterea semnificativă a capacităţii de valorificare a cunoaşterii ştiinţifice din universităţi.). pentru a publica în reviste ştiinţifice din fluxul principal de cunoaştere. Platforma editorială “Romanian Editorial Platform” – REP ce va găzdui minimum 400 de reviste. 4. etc. fapt ce va determina sustenabilitatea sistemului de învăţământ superior şi cercetare prin formarea resurselor umane pentru dezvoltarea societăţii cunoaşterii în România. Creşterea numărului de reviste româneşti din fluxul principal de cunoaştere. Dezvoltarea şi testarea cadrului metodologic pentru implementarea unui program de excelenţă în universităţile din România.000 tineri cercetători doctoranzi. pe baza performanţei universităţilor şi a unui proiect strategic instituţional pe termen lung. Training pe autorat ştiinţific. 2. Creşterea capacităţii de autorat ştiinţific se va realiza prin sesiuni generale şi specifice de training. ScienceDirect.• • • • • universităţile româneşti. Dezvoltarea capacităţii de autorat ştiinţific a peste 1. 212 . platforma compatibilă cu platforme de prestigiu internaţional (SpringerLink. să permită unor universităţi din România plasarea în topul 500 al celor mai performante universităţi.

Wilson.L. Bologna Handbook – 10. Assessment and Doctoral Education: recommendations for moving forward”.. Berlin: EUA Publications. (2008). P. Burkhardt. S. The Higher Education Academy. (2008).3: 307-319. Kehm. Brooks. 213 . European Journal of Education 42. E. S.ac. and Neher. Colaborarea în domeniul cercetării ştiintifice a unui număr mare de utilizatori la nivel naţional va fi realizată prin intermediul platformei informatice de “Knowledge Sharing”. Doctoranzii contribuie la diseminarea cunoaşterii prin colaborare şi crearea de reţele tematice cu alţi cercetatori în cadrul sistemului de cercetare din universităţi. R.3: 351-362. L. http://www. http://www. Washington. Park. (2008).S. (2009). “Accountability.org/papers/w14792. (2007).K.M.uk/assets/York/documents/ourwork/rese arch/redefining_the_doctorate. J.care vor aborda cazuri concrete de prelucrare a datelor în vederea alcătuirii unui articol ştiintific de înaltă ţinută. Gardner. “The International Max Planck Research Schools for Molecular Biology and Neurosciences in Göttingen (Germany) as Examples for Joint Doctoral Training by a German University and its Non-university Partners”.1: 27-34.nber. “Redefining the Doctorate”. in. National Bureau of Economic Research Working Paper. Doctorate Education”. C. June 2008. Higher Education in Europe 33.heacademy. “Internationalization of U. and Heiland. “Quo Vadis Doctoral Education? New European Approaches in the Context of Global Changes”. DC: Institute for Higher Education Policy. “Implementing Bologna: Lesson Learning and ongoing Challenges for post 2010”. European Journal of Education 42. B. (2009). ASHE Higher Education Report 34.pdf. (2009). Learning Accountability from Bologna: A Higher Education Policy Primer. San Francisco: Josey-Bass. C. The Development of Doctoral Students: Phases of Challenge and Support. Walsh and Turner. S. D. (2007). Bibliografie Adelman.. Bound.

classis . unitatea de analiză este clasa şcolară.clasa de elevi. student-student and studentteacher interactions În acest articol. ca parte a organizaţiei mai largi care este şcoala. and data analysis has been done through thematic analysis which has a heuristic value. Universitatea . school norm. Editura Albatros. p. Clasa şcolară (lat. and semi-directive interviews.Al. contributing to the formulation of hypotheses. o categorie socială caracterizată prin acelaşi raport faţă de mijloacele de producţie din sistemul şcolar28. 1972. emphasizing: the main formative-instructional tasks that are assigned each student and the group as a whole. Dicţionar de psihologie. Aceasta este un grup relativ omogen ca vârstă şi ca nivel de pregătire şcolară. Maria ALEXANDRESCU Şcoala Doctorală. student group.Analiza structural-sistemică a clasei de elevi Drd. evidenţiind: principalele sarcini instructiv-formative ce îi revin fiecărui elev în parte.. exigenţele referitoare la realizarea sarcinilor înscrise în documentele oficiale. documentation. de inspiraţie marxistă. reunit să lucreze după aceeaşi programă şi cu acelaşi 28 Paul Popescu Neveanu. conform unei definiţii mai vechi. Cuza”. dar şi clasei în ansamblul ei. 214 . Analiza de liceu este efectuată prin prisma structurilor şi proceselor care o caracterizează. 117. high-school classroom structure (the number and quality of the members that make it up). structura clasei de liceu (numărul şi calitatea membrilor care o compun). The high-school analysis is done from the angle of the structures and processes which characterize it. Key words: role. calitatea resurselor umane (profesori şi elevi). grup) reprezintă. I. Iaşi Abstract The unit of analysis in this article is the student group as part of a larger organization which is the school. human resource quality (teachers and students). the exigencies related to the completion of the tasks included in the official documents. This study has been carried out based on participative observation.

Interviul semi-directiv a fost realizat pe două eşantioane. budişti.învăţător sau profesori. Din lectura interviurilor celor două eşantioane de elevi se evidenţiază că: în eşantionul din Franţa. 33. părinţii lui ajung la şcoală doar când sunt solicitaţi sau când „au nevoie de adeverinţe de elev”). de alte religii (iudaici. economică). în departamentul Seine-Saint-Denis (SSD) unde a fost realizată o mare parte din interviuri există o mare concentrare de imigranţi. Prima cuprinde o parte dintre familii care. clasele cuprind elevi imigranţi de diferite naţionalităţi. hinduşi) şi atei. de ea se interesează doar sora sau prietenul. juridică. în care majoritatea sunt de confesiune ortodoxă (excepţie făcând unele clase). 1977. ci doar de unul dintre aceştia. Primul eşantion cuprinde 12 elevi din România (9 elevi din clasa populară şi 3 elevi din clasa mijlocie) şi al doilea eşantion cuprinde 6 elevi români emigraţi împreună cu familiile în Franţa (4 din clasa mijlocie şi 2 din clasa populară). Adrian Neculau. La grupul de familii din România se disting două caracteristici. Sibiu. Psihomedia. p. Bucureşti. Familiile din clasa mijlocie sunt reprezentate de 3 elevi ai căror părinţi ocupă profesii relativ sigure în învăţământ şi se implică în viaţa lor şcolară. Editura Didactică şţi pedagogică. iar cealaltă categorie de familii se împarte în trei grupe: una reprezentată de 3 elevi. Un prim aspect care iese în evidenţă de la primul contact cu clasa de elevi îl constituie numărul şi calitatea membrilor care o compun30. o a doua grupă (tot 3 elevi). totuşi au un rol activ în ceea ce priveşte şcolarizarea copiilor lor (se întâlneşte la 3 elevi). 2008. în special de mamă. iar în ceea ce priveşte cea de-a treia grupă. Adela Ştefania David. Clasa de elevi poate fi caracterizată ca grup instituţional (pentru că se prezintă ca o organizaţie socială. grup formal (pentru că este organizată după regulamente şi programe stabilite din exterior şi pe care elevii trebuie să le respecte) şi grup de lucru29 (pentru că sarcina clasei şcolare este să instruiască şi să permită pătrunderea marilor dimensiuni ale educaţiei necesare formării profesionale şi pregătirii pentru viaţă). în clasele intervievaţilor din Franţa. 169. islamici. ortodocşi şi protestanţi). Sociologia educaţiei. Grupuri de adolescenţi. cea mai mare parte sunt creştini (catolici. iar cât priveşte un alt elev. 29 215 . deşi au un capital economic redus. comparativ cu clasele din România. unde rolul este îndeplinit de bunică. în care rolul activ în şcolarizarea elevilor nu este îndeplinit de ambii părinţi. 30 Eugen David. iar restul. p. sprijinul familial este minim (în cazul unei eleve.

apar tot felul de rivalităţi între cartiere şi între sate pe care încearcă să le rezolve la şcoală. Aşadar... . părinţii nu sunt confidenţii elevilor. Realizarea eficientă a sarcinilor şcolare este condiţionată de coordonarea raţională şi distribuţia conştientă a rolurilor membrilor clasei de 31 32 Dumitru Popovici.lucru foarte cunoscut în Franţa. Solidaritatea membrilor este exprimată de sprijinul mutual pe care îl aşteaptă cu toţii de la grup. dar facilitează şi adaptarea acestora la mediu. p. se adresează într-un mod necuviincios profesorilor”. 12. „vorbesc pe Messenger. 216 .cit... J. Elevii intervievaţi din România descriu relaţiile dintre ei astfel:. Institutul European. Prieteniile se leagă mai uşor când există interese comune legate de preocupări asemănătoare. mai ales în situaţiile în care mediul înconjurător oferă prilej apariţiei sentimentului de frustrare33. părinţii unor colegi lasă o libertate exagerată copiilor. „conflictele dintre elevi sunt generate de lipsa de educaţie din familie. op. J. Moreno propune spontaneitatea ca explicaţie a atracţiei între indivizi. 33 Adrian Neculau. Moreno apud Adrian Neculau. Al doilea aspect al analizei clasei priveşte relaţiile dintre elevi. 273. Indivizii îşi apară mai viguros poziţiile când se ştiu în grup. L. 2003. elevii din România observă la unii dintre colegii lor că nu-şi îndeplinesc sarcinile şcolare.L. grupul nu numai că asigură solidaritatea membrilor.cit. op.16. nu au respect faţă de cadrele didactice sau alte persoane” şi „fac doar ce le convine”. Elevii români intervievaţi observă la câţiva dintre colegii lor că nuşi îndeplinesc sarcinile şcolare: „o parte dintre elevi sunt vulgari. devin mai siguri pe ei în relaţiile cu exteriorul.fiecare caută să pară altceva decât este şi încearcă să imite persoanele pe care le văd la televizor”. această atracţie putând fi mai intensă sau mai puţin intensă32. Comunicarea dintre elevi este dependentă de poziţiile ocupate de aceştia în structura clasei31. p.ca fiind bune”. Iaşi. intervievaţii din ambele ţări sunt de acord ca uniforma şcolară să fie reintrodusă în şcoală. Sociologia educaţiei. vin în stare de ebrietate la ore. în Franta cele mai multe conflicte apar în şcolile publice între imigranţi. minţindu-şi părinţii că lucrează la referate pentru şcoală”. p. Relaţiile dintre ei sunt descrise ca relativ bune. Relaţiile la nivelul clasei de elevi se manifestă la două niveluri care se întrepătrund: cel al relaţiilor dintre profesor şi elev şi cel al relaţiilor dintre elevi.

În general.elevi. se poate observa chiar un abandon din partea părinţilor. Acest status poate fi predominant pozitiv (când majoritatea colegilor săi îl preferă pentru diferite activităţi comune). de la alte şcoli din cartier sau altor membri din familia lărgită apropiaţi de vârsta. România ar putea lua exemplul Franţei unde există uniforme de vară şi de iarnă. elevii din România şi cei din Franţa consideră că părinţii colegilor lor le lasă copiilor o libertate exagerată. În privinţa purtării uniformei şcolare. în cazul unor colegi. 171.Diaconu apud Eugen David. Referitor la părinţii colegilor. M.cit. După Parsons. pentru anumite tipuri de activităţi. 36 Ibidem 217 . aceasta se caracterizează prin patru trăsături primare: egalizarea statusurilor prin vârsta şi originea socială familială. op.cit. este respins). Elevii clasei îşi îndeplinesc rolurile nu numai pentru motivaţia lor pentru învăţare.. aceştia din urmă preferând să-şi încredinţeze problemele intime prietenilor din şcoală. negativ (este respins de majoritatea elevilor) sau mixt (atunci când este simpatizat de unii colegi. Copiii sunt scutiţi de stresul de a se hotărî zilnic cu ce să se îmbrace şi sunt feriţi de tentaţia de a purta o ţinută indecentă. este preferat. dar şi a resurselor materiale existente34. în unele şcoli de prestigiu elevii recunosc impactul pozitiv al uniformelor şcolare asupra personalităţii lor. nu se implică în viaţa lor şcolară şi că. ci şi în funcţie de statusurile reale percepute pe care le ocupă în clasă la un moment dat36. iniţial nu există nicio bază formală pentru o diferenţiere de status în cadrul clasei şcolare. p. Adela Ştefania David. cumpărându-le haine de firmă. pentru altele. în timp ce. dar şi respins de alţii sau atunci când. marginalizând pe cei care nu au”. Aşteptările privind rolul de elev sunt standardizate pe cicluri şi niveluri de învăţământ şi sunt prevăzute în diferite standarde de performanţă şcolară care însoţesc curricularele. în afară de sex. obligativitatea unui set comun de sarcini 34 35 Eugen David. Principala diferenţiere care se dezvoltă treptat este performanţa. p. deoarece unii dintre părinţi le fac copiilor mofturile.. În prezent. Adela Ştefania David. Prin lipsa uniformelor din şcoală se creează o ierarhizare a elevilor în funcţie de resursele financiare. Părinţii nu sunt confidenţii elevilor. mai mult. 170. dar şi în regulamente şcolare care precizează aşteptările legate de comportamentul elevilor în şcoală35. op. intervievaţii din ambele ţări şi din majoritatea categoriilor identificate în această cercetare sunt de acord ca aceasta să fie reintrodusă în şcoala.

39 Cf. şi un număr de 70 de cadre didactice. p. Clasa şcolară ca sistem social în Sociologia educaţiei şi învăţământului. Hunedoara. trad. datelor de la ComisiaNaţională de Statistică (perioada 1989-1993 ) şi de la Institutul Naţional de Statistică (1995-2007). 37 218 . 1998. numărul elevilor a scăzut la nivel naţional cu 1. p. 1977.). Iaşi.consultat la data de 22 mai 2011. Scăderea generală a efectivelor de elevi nu este doar rezultatul scăderii demografice. 41 http://www. 42 Dumitru Sandu.827 în anii 2007-200839.(nediferenţiat). Rola Mahler. Mahler Fred. datelor de la Departamentul de Statistică al Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi (200920101). 125. fiind urmat de Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi“. Atât în România.ro. În anul şcolar 20092010. după 1989.3. volumul II. Situaţia a început să se degradeze însă după anul 2004. Editura Didactică şi Pedagogică. 38 Adrian Miroiu (coord. nr. Iaşi. Bucureşti. 40 Cf.689 de elevi în anii 1990-1991 la 788. polarizarea între elevi (iniţial în situaţie de egalitate) şi procesul relativ sistematic de evaluare a performanţelor37. Concluzii În Franţa există clase omogene în învăţământul privat (şcoli confesionale) şi clase eterogene în învăţământul public. şi anume 1948. Polirom. Cultură şi experienţă de migraţie în satele româneşti în Revista „Sociologie Românească”. 46. ci şi al pierderii interesului pentru participarea la educaţie. 2004. Învăţământul românesc azi. Ilfov şi Constanţa) . Tolcott Parsons. Colegiul Naţional “Emil Racoviţă” avea cel mai mare număr de elevi dintre liceele ieşene. în schimb. cu un număr de 1458 de elevi şi 90 de cadre didactice40.compusnews. Clasa este alcătuită din 30-35 de elevi. În România. cât şi în Franţa clasele sunt alcătuite din 30-35 de copii. Braşov. Efectivul de elevi la nivel liceal a scăzut de la 995.6 milioane41. clasa şcolară cuprinde 15 elevi. Arad. creşterea efectivelor de personal didactic a îmbunătăţit situaţia din învăţământul liceal: în anul 1996 existau doar 15 elevi la un cadru didactic. În România se află clase omogene în învăţământul privat şi în cel public (există libertate în studierea confesiunii de care aparţine elevul) şi clase eterogene sunt în judeţele în care există mai multe comunităţi de imigranţi42 (Timiş. în Elveţia. În ultimii 20 de ani. Polirom. faţă de 37 de elevi la un cadru didactic în 198938.

Bucureşti. Polirom.compusnews. nr. Bucureşti. Iaşi. 219 . Sociologia educaţiei şi învăţământului. Sibiu. Cultură şi experienţă de migraţie în satele româneşti în Revista „Sociologie Românească”. Mahler Fred. 2008. Iaşi. Sandu Dumitru. Institutul European. Rola Mahler. Iaşi. Grupuri de adolescenţi. David Adela Ştefania. Editura Albatros. Popovici Dumitru.ro. 2004.consultat la data de 22 mai 2011. 1977. trad. Învăţământul românesc azi. Bibliografie David Eugen. Neculau Adrian. părinţii unor colegi lasă o libertate exagerată copiilor. Editura Didactică şi Pedagogică. Sociologia educaţiei.Elevii din România observă la unii dintre colegii lor că nu-şi îndeplinesc sarcinile şcolare. 1972. Polirom. 2003. Editura Didactică şi Pedagogică. volumul II. intervievaţii din ambele ţări sunt de acord ca uniforma şcolară să fie reintrodusă în şcoală. părinţii nu sunt confidenţii elevilor. Sociologia educaţiei.3. http://www. 1977.). Bucureşti. Psihomedia. Miroiu Adrian (coord. 1998. Neveanu Paul Popescu. Dicţionar de psihologie.

. Orizontul local se desfăşoară până la limita de vizibilitate. Key words: national curriculum. îşi propune ca învăţarea acestei discipline şcolare să pornească de la orizontul local. prin care sunt selectate şi analizate anumite elemente. elevul devine un participant activ la propria sa formare.Geografia orizontului local în curriculumul de geografie Drd. iar prima metodă de abordarea a fenomenelor geografice o reprezinte observarea realităţii obiective. Orizontul local se poate observa în mai multe moduri. învăţământ primar Şcoala cu clasele I-VIII „Dr Constantin Angelescu”. so the teacher must find new paths. teaching methodology Prin utilizarea unor activităţi de investigaţie a orizontului local. La clasa a IV-a. they are drawn into the education act as participants active and interested in environmental awareness in general and in particular the local horizon. Constanţa Abstract The information sources for children are various. Paradigma programei arată că învăţarea geografiei trebuie să pornească de la elementele observate direct.observarea selectivă. As in other areas. noua programă de geografie. în care orizontul local reprezintă doar un cadru exterior. schools. Acestea sunt: . Daniela MATEI Prof. Orizontul local are o extensie mai mare decât orizontul imediat şi orizontul apropiat.observarea dirijată prin care observatorul analizează un anumit element din realitatea obiectivă. „Introducere în geografie – de la localitatea natală la planetă”. reform. methods.observarea spontană. rapid changes occurred in education from the learning environment to efficient learning techniques and intellectual work. . 220 . Limita exterioară a orizontului local ar putea să fie situată la 40 – 50 km distanţă de un privitor situat în centru.

organizarea colectivului. Sub raportul diversităţii caracteristicilor geografice. orizontul local păstrează o parte din caracteristicile regiunii. stabilirea unui minim de materiale necesare cercetării în cabinet şi pe teren. elemente de degradare a mediului înconjurător. diferă foarte mult. Acestea sunt: evoluţia învelişului vegetal. cercetări asupra reţelei hidrografice. Tematica poate să fie extrem de vastă. de la orizontul local la regiunea în care se află situat acesta. interviuri.. 221 . aspectul vegetaţiei sau forme de relief. Există următoarea taxonomie orizontul imediat – orizontul apropiat – orizontul local – regiune. Acestea se referă la: precizarea intervalului de timp în care urmează să se desfăşoare investigaţie. transformări ale activităţilor economice. reportofon). pe măsurarea unor parametri cantitativi şi notarea lor. Orizontul local poate să cuprindă un spaţiu care să acopere una sau mai multe regiuni. Există de asemenea localităţi relativ mari situate la contactul dintre două sau trei unităţi regionale. elemente de etnografie şi geografie culturală. Pentru enumerarea unor caracteristici ale orizontului local este necesară amplasarea corectă a acestuia într-o anumită regiune geografică. din cauza modificării stării vremii. Activitatea principală este bazată pe realizarea unor schiţe de hartă. toponimia orizontului local. Aspectul se schimbă de la un moment la altul al anului. Există suprafeţe în care se evidenţiază întinderile de ape. procesele actuale din orizontul local. Există o serie de teme. studii de caz. analiza şi măsurarea unor elemente situate pe teren. Caracteristicile geografice ale unor spaţii. În cercetările de geografie umană se utilizează: chestionare. prezentate pe scurt în cele ce urmează. transformarea peisajului geografic.observarea exploratorie. modificarea stărilor de vreme. În această etapă are loc colectarea unor date geografice prin observarea. Există posibilitatea ca o anumită întindere care formează un orizont local să cuprindă una sau mai multe unităţi sau părţi din unităţi învecinate. evoluţia perimetrului construit. Regiunea este o sinteză a unor caracteristici aflate în continuitate teritorială. evoluţia unor elemente de relief. iar alegerea unui element de investigaţie presupune o decizie importantă. Alegerea temei este urmată apoi de evaluarea resurselor materiale. ce au menirea de a completa observarea directă. umane şi de timp necesare pentru realizarea ei. structura demografică a localităţii natale. Pot exista şi alte metode (înregistrări video.

tasarea. fenomenele de pluviodenudare. Componentele antropice analizate vizate sunt: populaţia. structura pe grupe de vârstă a populaţiei. etajarea vegetaţiei în raport cu modificarea altitudinii reliefului. acumularea deluvială. modul de abordare a populaţiei diferă faţă de felul în care aceasta constituie subiect pentru regiuni mai întinse sau pentru teritoriul ţării. oscilaţiile accidentale. structura profesională.în cazul lacurilor: suprafaţa. 222 . Aceste „procese actuale” sunt: eroziunea torenţială. Un deosebit interes în cercetarea orizontului local îl are evidenţierea unor procese care au loc la suprafaţa reliefului. adâncimea. În contextul orizontului apropiat şi local. izvoare.în cazul râurilor: debitul. modelarea albiei majore sub influenţa oscilaţiilor de debit ale râului principal.în cazul apelor subterane-pânza freatică. oscilaţiile de nivel. Investigarea acestor elemente se poate realiza într-un mod specific pentru fiecare unitate a hidrosferei: . alunecările de teren. În orizontul local există anumite elemente ale hidrografiei specifice unui anumit teritoriu. . Pentru un teritoriu relativ restrâns ca întindere. prăbuşirile. variaţia de nivel în cursul unui an. raportul dintre componentele hidrografice staţionare şi relieful de subsidenţă sau de luncă. . un element de interes îl constituie felul în care are loc deplasarea populaţiei în alte localităţi. fenomene de colmatare şi acumulări pe versanţii sau în albie. elementele climatice şi îndeosebi la regionarea topoclimatică. Ansamblul de particularităţi pe care îl introduce orizontul local în cadrul elementelor climatice generale se referă la factorii genetici. În cercetările de teren pot fi identificate anumite legături între fenomenele naturale observate: grosimea şi permanenţa stratului de zăpadă şi forma de relief în care este situat. evoluţia numerică a populaţiei. sporul natural şi evoluţia lui. Caracterizarea climatică a orizontului local şi apropiat se poate baza pe interpretarea unor date provenite de l staţiile meteorologice. formele pe care le au şi sistemul de agenţi şi procese care acţionează pentru formarea lor. repartiţia teritorială a locuitorilor.Cercetarea de teren trebuie să identifice şi să localizeze tipurile genetice de relief. aşezările omeneşti şi activităţile economice. direcţia lor de scurgere. În cazul orizontului apropiat şi local. eroziunea areolară. ne interesează următoarele elemente: numărul de locuitori. mineralizaţia. apele de adâncime Geografia orizontului local studiază vegetaţia şi a fauna. permanenţa acestui fenomen şi influenţa deplasărilor migratorii asupra structurii populaţiei din localităţile respective. ravenare. mişcarea migratorie.

localităţile etc. Ed Polirom. I. principalelor culturi agricole. 1983. 2002. pentru a crea alte hărţi. 2007. cu un caracter mai complex. Iaşi Mândruţ O. Concluzii Cercetarea orizontului local trebuie să aibă ca scop şi realizarea unor hărţi cu diferite conţinuturi. 1997. de unde au fost selecţionate o serie de elemente invariante şi reprezentative (reţeaua hidrografică.carthlink.Activităţile economice pot fi tratate pentru evidenţierea caracteristicilor fondului funciar.). Bucureşti 223 . Ed Polirom. Ice breakers on line. pot fi realizate o serie de hărţi speciale care pot fi ulterior comparate. Bucureşti Cucos C. Bucuresşti Cerghit. Editura Aramis. Didactica magna. coord. Ed Polirom. Iaşi Cucoş C. activităţile de transport şi de turism. Cum să dezvoltăm cretivitatea. creşterea animalelor. Pedagogie. Psihopedagogie. Bucureşti Comenius J A. Carre E. EDP. Proiect pentru învăţământul rural. Iaşi Cucoş C. Perfectionarea lecţiei în şcoala modernă. pot fi chiar suprapuse. 1996. denumită hartă de bază. Ed Polirom.net Cerghit I. home. Sisteme de instruire alternative şi complementare. 1970. Bibliografie Bouillerce B. Pornind de la această hartă. EDP. Acestea pot fi construite pornind de la o hartă cu un anumit grad de generalitate. Orizontul local în învăţarea geografiei. ramurile şi centrele industriale principale. Harta de bază provine dintr-o hartă anterioară. În anumite situaţii. 2002. 2002. Pedagogie. Iaşi Carothers Lisa. 1998.

mystery. Cătălin NIŢICĂ Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”. fil. a film that turns the mind game since the eternal enemy of Detective Holmes is brilliant and evil mathematician Professor James Moriarty. film ce se dovedește şi un joc al minţii din moment ce veșnicul inamic al detectivului Holmes este genialul şi diabolicul matematician profesorul James Moriarty. weapons and explosions. O secvenţă inedită îi prezintă pe cei doi protagonişti ai filmului stând de vorbă în faţa unei imense table plină cu formule matematice. 224 . Motivul jocului de şah ca joc al vieţii şi al morţii este minunat şi oferă motive de răzbunare.Profesorul Moriarty: Sunteţi sigur ca doriţi să jucăm acest joc? Sherlock Holmes: Mi-e frică că vă v-a aduce pierzania. Dar cealaltă jumătate este luptă intelectuală. născută din inteligenţa lui Sir Arthur Conan Doyle. Dar nu e cazul aici să vă povestesc tot filmul ci doar câteva secvenţe pe care le-am observat şi care mi s-au părut de remarcat.Matematică şi film Prof. Bucureşti Abstract: The article analyzes the link between mathematics and be held on the reopening film Sherlock Holmes: A Game of Shadows. director adj.. The film is built on two levels and as usual in a Hollywood movie half is brute force. autorul romanelor poliţiste pline de originalitate. Pascal's triangle and Fibonacci numbers . intrigă şi ingeniozitate în dezvoltarea acţiunii. arme şi explozii." În decembrie 2011 a apărut filmul Sherlock Holmes: Jocul Umbrelor. Filmul este construit pe două planuri şi ca de obicei într-un film marca Hollywood jumătate este forţă brută. Key words: mathematics. după care s-a inspirat scenaristul filmului. Convins ca Hollywood-ul nu şi-a luat doctoratul în matematici am făcut câteva investigaţii.

1 1 1 1 2 1 1 3 3 1 1 4 6 4 1 1 5 10 10 5 1 Ce formule fundamentale sunt scrise pe acea tablă. personajul negativ îşi construiește mesajul cu literele luate dintr-o carte. ecuaţiile ciocnirii a două corpuri. Codul are trei elemente: o cheie publica . Unul dintre elementele cheie de pe tablă este codul secret pe care protagonistul filmului îl foloseşte pentru a lua legătura cu acoliţii săi precum şi pentru a cripta informaţiile despre propriul imperiu mondial. Pe parcursul filmului aceste ecuaţii vor dezvălui planurile malefice ale lui Moriarty. Tot mesajul se transforma într-un şir de numere de 225 . Fiecărei litere a mesajului îi vor corespunde trei numere de câte două cifre: numărul de pagina. din diverse locuri. Acest cod se inspira din obsesia lui Moriarty pentru triunghiul coeficienților binomiali al lui Pascal. o formulă de codificare şi un cifru. Pentru codificarea informaţiilor. cartea de Horticultură din biroul sau. se poate întreba oricare dintre spectatori? Sunt ele scrise doar de formă sau au un fond ştiinţific? Răspunsul este lesne de dat deoarece acolo sunt câteva dintre studiile matematice din anii 1890 dar nu numai. de linie şi numărul caracterului în alfabet. singularitatea Painleve. intersecţiile homoclinice ale lui Poincaré. Să aruncăm o privire mai atentă asupra tablei şi vom recunoaşte elementele de matematică ce sunt menţionate de-a lungul scenariului: ecuaţiile diferenţiale ale unui laser elaborat în zilele noastre se află alături de p-codul numerelor Fibonacci. de problema celor n-puncte materiale ce se atrag după legile lui Newton.

Moriarty face două feluri de codificări: El codifică mesajele pe care le transmite asociaţilor lui când acordă autografe. pentru a codifica numărul 23 cu numere 3-Fibonacci.1). = Fp(p +1) = 1. Holmes a observat întâi notele despre triunghiul lui Pascal şi numerele lui Fibonacci scrise pe tabla din biroul lui Moriarty.. Pentru un mesaj adresat asociaţilor săi. "Şirul din carte" devine: 23 10 10 05 03 20 23 17 04 18 33 12. singura diferenţă fiind cheia publică.p . pentru fiecare întreg N.Fibonacci de pe poziţiile 4 şi 9 sunt 4 şi 19. secvența cărţii. Considerând poziţiile reprezentării minimale.. şi 20 din linia 17 a paginii. Deci codul pentru numărul 23 este 0409. De exemplu.. Acest număr înteg este inclus în conferinţa lui Moriarty la un moment cheie. se obţin puterile lui 2 (se aduna de-a lungul liniilor orizontale în triunghiul lui Pascal). Codul descris mai sus este folosit pentru ambele codificări. Holmes a observat o mică diferenţă în conferinţele lui Moriarty. codificat.. fiecare număr cu două cifre este determinat de poziţiile numerelor Fibonacci care au suma numărul dat în reprezentarea minimală. 18. Să presupunem că prima linie a mesajului secret este transformata într-un şir de numere din carte alegând litere din pagina 23 a cărţii: din linia 10 a paginii. care l-au condus la 226 . Şirul de numere 3-Fibonacci este 1 2 3 4 5 7 10 14 19 26 36 50. şi codifică informaţia despre imperiul său în carnetul roşu. Pentru fiecare număr natural p se poate construi o secvenţă de p-numere Fibonacci notate Fp Fp(i) = Fp(i . Mesajul mai necesită şi o cheie publică. caracterele 10. să presupunem că cheia publică este p = 3. De exemplu. Mai târziu. "şirul din carte" devine: 0409 07 07 05 03 0109 0409 0308 04 0408 0610 0207. Fp(1) = Fp (2) = . 3.1) + Fp(i . observăm că numerele 3. Folosind aceasta regula. caracterele 4. Moriarty transforma şirul din carte într-un nou şir de numere. i > p + 1. Acestea se obţin prin adunarea numerelor de-a lungul diagonalei p în triunghiul lui Pascal. Odată ales p. Mai precis. 33 şi 12. Moriarty codifică acest şir utilizând triunghiul lui Pascal. exista o reprezentare unica de forma N = Fp(n) + x. 5. care adunate dau 23. Pentru p = 0. cu x < Fp(n — p). prin schimbarea unei variabile. iar pentru p = 1 se obţine şirul Fibonacci uzual (se aduna de-a lungul primei diagonale în triunghiul lui Pascal).câte două cifre. Moriarty le transmite acestora cheia publică care este numărul Fibonacci folosit pentru codificarea mesajului.

Retrieved 1 December 2011. Bibliografie Oxford Student Journall (Mar2012) Siam News (Apr2012) "Sherlock Holmes: A Game of Shadows (12A)". IGN. 227 . Sherlock Holmes: A Game of Shadows Box Office Mojo. lată câteva din secretele acestui film de aventuri. Le mulţumim pentru inspiraţie şi pentru contribuţia lor la promovarea matematicii şi sper ca aceste lămuriri să deschidă ochii minţii celor ce vor vedea sau revedea filmul. deosebit de captivant şi inedit. Retrieved 15 December 2011.' 'Alvin' sequels kick off holiday season". "Sherlock Holmes: A Game of Shadows Preview". Retrieved 28 November 2010. Holmes înţelege că numărul întreg este un număr p-Fibonacci. Retrieved 16 December 2011. bazat pe faptul că floarea din biroul lui Moriarty este pe moarte. Spin Off Online. "Noomi Rapace to play Sim the Gypsy in ‘Sherlock Holmes 2′". El deduce că manualul de horticultură din biroul lui Moriarty serveşte ca cifru. Inteligenţa deosebita a lui Holmes rezolvă restul misterului. "Movie Projector: 'Sherlock. British Board of Film Classification. Kaufman. Retrieved 9 March 2011. Amy. Tilly.ideea că un număr întreg este transmis asociaţilor în timpul conferinţelor. Tribune Company. şi mai târziu. Chris (22 February 2011). Rotten Tomatoes. Kevin (23 November 2010). Fritz. Melrose. Cei care au ajutat producătorul şi regizorul acestui film cu suportul matematic nu sunt decât doi prestigioşi profesori de matematică de la Centrul de matematici aplicate colaborative al Universităţii Oxford. "Sherlock Holmes: A Game of Shadows (2011)". Los Angeles Times. Ben (15 December 2011). Alain Gorilely şi Derek Moutlon.

SECŢIUNEA : STUDII CULTURALE ŞI LITERATURĂ CULTURAL STUDIES AND LITERATURE 228 .

and the Equilibrium”. Democracy itself is one of them – though. by far. were generally viewed with contempt . vol. as the abilities of “the many and the poor”. besides rendering the very core of the author's view. Book VI) was rather suspicious with reference to this topic.before becoming a form of government and decision making in See Tom Christiano and his essay Democracy.) [p. retrieved on June 27. to Athens and to Plato’s imagined ideal state. one may add. 2011) 44 Aristotle. Indeed.Democracy.4] for further details (http://plato. Zalta (ed. and various scholars are of the opinion that he considered democracy “inferior to various forms of monarchy. Legitimacy.edu/archives/fall2008/entries/democracy . equilibrium. Democracy was initially conceived as a concept – and. dr. not necessarily a positive one. univ. cultural challenge 1. Introduction: motivation and main concepts Any discussion in connection with democracy is bound to take us back several millennia.stanford. X. p. Edward N. aristocracy and even oligarchy on the grounds that democracy tends to undermine the expertise necessary to properly governed societies”43. was chosen in recognition of Henry Kissinger's contribution to a new understanding of world politics. Carmen ARDELEAN Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare Universitatea Tehnică de Construcţii. 210 43 229 . Plato himself (Republic. and a democracy that in which the many and the poor are the rulers." In Collected Works of John Stuart Mill. modern history stands as proof of the fact that all major concepts underlying human relationships at international level need legitimacy in order to be accepted by large groups of people. in Aristotle’s words44. legitimacy. Politics: "An oligarchy is said to be that in which the few and the wealthy. Bucureşti Abstract: The above title. It was inspired by the title of Kissinger's doctoral thesis of 1954: „Peace. Key words: democracy. one of the most important we know today. The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Fall 2008 Edition). Legitimacy and the Equilibrium under Doubt Modern „Christian” Democracy faced with the cultural and political challenges of the Muslim world Conf.

Bucuresti. political or structural "exports" need to be carefully evaluated if full acceptance is at stake. 2005. in the same author’s view. Nowadays. It has brought along a general tendency towards harmonizing political. seemingly dominated a “fragmented world” with no interconnections. economic. and in which the diversity of norms and traditions makes it difficult to find common traits with global value. or equilibrium. economic and cultural structures and has emphasized the need for complex interrelations and regulations at world level. while the Russians stood for the “bad boys”. nevertheless. One other concept which is considered important for the present essay is that of legitimacy. Both democratic and authoritarian governments are seeking legitimacy as a proof of the fact that their position is accepted at local or regional level. In his study. Indeed. In modern terms. Z. it was the fight between democracy and autocracy. But Brzezinski has always been. come what may. especially in culturally sensitive geopolitical areas. this tradition is broken by alternative forces coming into play at all levels . an advocate of the American democracy and hegemony. political and cultural. to the USA and the former USSR. consecutive holders of world supremacy made good use of the power of words and concepts while they sought the top position and after. But modern democracy has somewhat different foundations and is loosely akin to what it meant for ancient Europe and the world.military. in which each country supposedly knows what it can or cannot do or hope for. The twofold polarity is being slowly replaced by what Brzezinski calls a “multiple political polarity” which threatens to destroy the world order as we know it. More to the point. Ed Scripta. translated into Romanian as Marea dilemă: a domina sau a conduce. Generally speaking. however. p. therefore the truth of his words should not always be taken for granted. later replaced by Russia – so vividly described by Brzezinski as "the two scorpions in a bottle"45 who. The Choice: Global Domination or Global Leadership. the USA has often played the part of the positive alternative. Kissinger focused on 45 Brzezinski.its own right. The traditional dichotomy between “good” and “bad” has been a constant feature throughout the political history of mankind. In other words.ix 230 . From Locke’s idea of “consent” to Brzezinski’s “hegemony”. one can refer to the poles of power which have governed decisions at world level for the last two centuries – more recently. we live in a world in which only some values are shared. This brings us to the concept of “balance”.

At best. then re-discovered by the human-centered. but rather leaders and political deciders together may find the right answers for the future in a better understanding of cultural diversity. the present study refers to equilibrium as a major goal in today's geopolitical frame. it is not the intended purpose of this essay to discuss . It was an attempt to bring the practice of Christian teachings into the pragmatic area of politics.the characteristics of the above mentioned types of democracy. aiming to implement a new social and political order. yet reluctant to adopt the Western (read: mainly American) lifestyle instead of their own. from direct to liberal. Alternatively. partially institutionalized Europe during the Enlightenment. in which not only world leaders alone. although their strength has decreased in step with certain Christian norms being turned into commonplace political strategies. 2. in Europe of the first decades of the 20th century. as noted from various sources and rendered in a personalized reading.the impact of charismatic political leaders on the fragile balance of power. Democracy as a “Christian” concept The Athenian democracy was a trademark of an ancient way of life carrying the specific features of a socially fragmented. reform seeking. and which later spread into Protestant and even Orthodox political circles. from representative to participatory or even socialist – to quote only a few examples of doctrines and political projects connected with the renewal of this concept.even comparatively . Our interest in the Christian touch of modern democracy has sprung from the awareness of contemporary clashes between “Western-type democracies” and countries with alternative dominant religions. with reference to a (conservative) political ideology born in awe of Roman-Catholic norms. however. our intention to propose a new approach to it. The concept itself was forgotten and put aside for many centuries. based mainly on the author’s interest in the Christian specificity of democracy. It is. conflict-aware and culture-bound society which still had no interest in “exporting" its ideals beyond borders. Modern democracy takes many forms. The term “Christian democracy” does indeed exist. Christian Democratic parties continue to exist throughout Europe and around the world. the 231 . However.

he states.edu/ir/library/pdf/FFP0502S.pdf (retrieved on July 14. The Means to Success in World Politics (Romanian translation Puterea blândă. In his book Soft Power. Most political analysts today point out the military and economic factors which define existing and potential "superpowers".let alone autocratic China – accept to play by the rule of the libertarian free will (understood as a socio-political determinism)? And who would expect the Islam-dominated absolute monarchies of the Middle East to accept an egalitarian. no longer is "the only superpower" in a “unipolar” world which does not seem to display any potential rival and. In all cases. “world politics agenda has become like a three-dimensional chess game in which one can only win only by playing vertically as well as horizontally. 2011) 2005: 232 . Ed. largely based on the local observance of traditions and culture 47 46 Nye. In less than a century. Nye [2008] emphasizes America's role but follows the same coordinates in his assessment: the USA. http://net. Brzezinski’s question about whether or not the American culture is compatible with the “imperial responsibility" becomes a worrying chapter in global politics today.American “soft power”46 is tolerated.”47 Only the possessor of what he calls a “soft power” – that is. multi-religious country – a tendency which sometimes comes into conflict with the constant need to expand its influence. as a consequence. as well as to the opposition to American politics in various areas of the world. culture in its extended understanding (according to Hofstede) plays an important part. Nye refers to the frailty of power if it is imposed by coercion. America itself has become a multicultural. Institutul European. laissez aller" at social. though never embraced. all of a sudden. Iaşi 2009). So. among which the religious specificity plays an important part. but often ignore the relevance of cultural factors. permissive character of essentially Christian societies is not welcome in more conservative nonChristian areas. how could some of the despotic monarchies in the Far East . Joseph S. Traditional.educause. Joseph. The invisible threads which link the members of a community and preserve a unitary identity are hard to break. mancentered society? It often happens that the open. in the complex contemporary world we live in. Indeed. political and cultural level. closed communities based on religious stability can hardly live in harmony with the new “religion” of consumerism and (if one were allowed to say so) with a sort of "laissez-faire. Soft Power and Higher Education. and so is tradition.

with an increasing Muslim population at home. In search of global legitimacy In post-war Western Europe. Neither would anyone have guessed the fact that it would become a world leader or. to say the least. political values and on what dominated communities imagined about its culture and freedom. as English in the British Empire. Nye also includes the culture of that country. the religion of Islam went deeper. In the 20th century. legitimacy under the terms of this essay). from a cultural point of view. Even so.including religion . Some two hundred years ago. when the United States emerged as a new country. The main difference is that. Among the major resources which may turn any country into a "soft power". the most complex “melting pot” in human history. thus becoming a heartfelt way of life. 3.is held high in non-Christian areas. as imagined by American forefathers. To a certain degree. Islamic tradition has had the same unifying effect in large areas from the Middle East and the Far East. democracy became a major objective and five decades later Eastern Europe freely joined in. the rise of the “four tigers" or the economic boom of non-Christian areas are never viewed according to their cultural causality. Yet it should be clear for all that everything related to local culture .a world leader able to “shape the preference of others” can hope to gain global recognition (in other words. largely based on the Christian communities which had migrated from Europe in search of a new life. into the soul and feelings of millions of people. but rather as the effect of new political or economic frames. Good or bad . or about a convergence to any extent. some 150 years ago. America finds it harder to cope with deeper conceptual changes at home. especially in geographical areas in which “it is attractive to others. New issues and new 233 . Democracy. Today.” No mention whatsoever about potential reactions of the local cultures. while its military domination abroad is placed under question. while English (the language) has had only superficial effects. being conveniently chosen as the lingua franca for communities aiming to enter the modern world. was based on fundamental Christian morals. American leadership was mainly based on military force. nobody would have guessed the deep qualitative changes it would go through.from a typical European standpoint – it is a fact that this conservative way of life influences all international relationships and any infringement of its rules is perceived as inappropriate behaviour.

newamericanstrategies. meant to raise the awareness of countries.or. the “balance of power” has constantly been a fundamental. democracy aspires for legitimacy and asserts its right to survive for at least another century.asp (retrieved on July 15. Having reached maturity. the balance of power was always kept alive.org/transcripts/Brzezinski. 5 Brzezinski. Yet again. latent or emerging conflicts. With the watchword now being globalization. nonChristian cultural frames seeking world domination. Yet. We are living in an insecure world.”48 Yet these strategies are still seen as all-engulfing. they now require the power to adapt old concepts to new strategies . In a world of unsolved. “a long term strategy is needed in order to mobilise international support. the same author underlines the need for cooperation with “a larger Europe” – but only for the purpose of enhancing its own global status and legitimacy: "We should be therefore supporting a larger Europe.goals set in. globalization must solve all incompatibilities and (geo)political doubts. quoted above. All empires used the military force for expansion. for the time being. to the extent to which the world was known at each respective stage. They focus on ideological differences. Oct. as Brzezinski puts it. 2003. Z. cutting deep into the 21st century after having been the major military stake throughout the second half of the 20th century was only the first spark in a growing assertion of alternative. globalization seems to be a yet imperfect project. As part of the system of international relations. rather than co-operational. As it is. Z. while largely ignoring the cultural specificity of conquered communities. democracy has become a global objective. 48 49 Brzezinski. though controversial concept.. p. democracy is called upon to give the right answer.” Throughout the history of mankind. and in so doing we should strive to expand the zone of peace and prosperity in the world which is the necessary foundation for a stable international system in which our leadership could be fruitfully exercised. 2011) 234 . with reference to what some can do for others. In a 2003 speech49. Speech held at the Center for American Progress. notwithstanding the rise and fall of empires or world leaders. The Middle East conflict. instead of taking into account cultural ones. rather than alienate it. or to what others can benefit from some. major political actors aspired for global legitimacy. In http://www. for the time being. But in order to reach its goals.

Sheenan (p. 1981) Sheenan defines power as “an actor’s ability to impose his or her will without resistance”. for a long time.” In this continuous game. But the ingredients of “power" vs. 50 51 Sheenan. in international terms. More or less. There is a logical (and historically confirmed) relationship between power – balance – prestige – authority – security and survival. 9) also mentions potential threats: “Balancing power is difficult because power defies exact measurements and states will tend to insure themselves against underestimating their opponents’ power or overestimating their own by acquiring a margin of safety.. p. 1996 Sheenan. In agreement with other theorists (e. M. recipients of authoritarian effects are bound to struggle to secure their own interests . whereas “prestige or authority constitute only the probability that a command will be obeyed. political and military dominance was founded on the widespread acknowledgement of cultural legitimacy. Is that really all? A number of terms seem to be inextricably interconnected. global legitimacy can only be achieved if cultural legitimacy is first gained. Therefore. Cultural and political challenges When speaking about power. complex as it is. Routledge. for security and survival. By comparison. and theorists have a hard time demonstrating that the only variables that count are politics and economics In our opinion. from the Roman Empire to the empire of the British Crown. in all cases. Though being. as Michael Sheenan points out in his book50 dedicated to this topic.But. And that remains the source of major conflicts around the world. Nobody is really holding the reins at that level. a capacity to match a greater-than-anticipated threat.”51 At the other end. History (political or otherwise) gives us a number of relevant examples. quoted above. 4. any theoretical approach is still far from historical reality. some are not satisfied with the “balance”. Michael J. “weakness” are not constant in historical terms. it has been interpreted in various ways. History and Theory.in other words. without leading to a convincing set of rules that would apply in all cases.g. perceived as the opposite of international anarchy. The Balance of Power. in what the balance of power is concerned. 8 235 . Gilpin. inequality (therefore the dichotomy between power and weakness) is a historic reality. J. today’s major political actors do not display any convincing proofs of cultural legitimacy.

or have no true culture to protect anymore are bound to lose this war. but between cultures. Today. everything is for sale. In contemporary times. Muslim communities are now expanding beyond any expectation.instead looking for “preponderance” and thus undermining "the fabric of the international society of which states form a part” (p. The decades to come will probably continue to be witness to a clash between tradition and modernity. The distribution of military power can be seen as both a cause and an effect of the above. They are not using military force in its traditional understanding. Having slowly but surely infiltrated the greatest power of all – America – Muslims assert their culture and need legitimacy at world level. however permissive cannot alone ensure stability. The world is undergoing deep changes. 14). trying to raise the bid . Several centuries ago. This time. the massive development of high technologies in all areas (and last. who are. in turn. for some. and so are the values they strongly believed in. cultural resistance has been replaced by an aspiration for cultural dominance. but not least in communications) has determined an increased interaction among states sometimes thousands of miles away from each other.to lay the foundation of a 236 . Can the consumerist culture in which. Terrorism is inhuman and criminal. Laws. and it is the duty of politics and politicians . The threat of being overpowered has gained in importance.involved in constructing the world map for the future . it was all about conquering new territories and resources. all political actors are again in search of resources which can bring power – but for some. political and technological changes around the world has yet to find the right answer to this question. but rather a guerrilla type of small-scale yet highly damaging war against the Western culture. and those who cannot protect their culture. to account for the decrease or lack of them at home. but few actually realize that it is the more dangerous as it springs from true passion and the belief in preserving one’s right to a culture. The dominating American hegemony which has led to economic. In the first case. which is perceived as dangerous for their safety and survival. excessive amounts of military power raise suspicion in others. stand up and protect the Christian world as we know it? The time of the Crusaders is long gone. we are not talking about a war between enemy armies.thus confirming the second case. racism or terrorism. But what are the real geopolitical threats in the world today? Common terms refer to them as conflict.

it increases the probability of achieving desired outcomes because of the relationship of attraction and duty that its culture creates.renewed. the Western type of democracy has yet to discover the power of unity in cultural diversity. A better understanding of concepts such as democracy. Alternatives and choices for the next decades: by way of a conclusion The road map for tomorrow needs to be sketched as soon as possible. modern democracy has gained legitimacy and the reputation of ensuring a certain level of equilibrium among conflicting forces. 5. And cultural frustrations will continue to exist inevitably. Good strategies may focus on asserting political values or foreign policies. and so will the excesses of political correctness." Culture is. It was built on strong beliefs which now seem to fade away and need to be replaced or regained quickly. so as not to lose the battle forever. they may also focus on devising a whole range of means to change mentalities. […] When a country’s culture includes values and its policies promote values and interests that others share. innate cultural trends are not perceived and appreciated for their diversity. Political actors today focus on finding highly complicated means to achieve their goals. on improving communication channels or inventing new technologies or warfare. 237 . or to awaken the sense of duty or pride. legitimacy or balance of power can only be achieved through education and the constant exercising of an open mind. But the world will never cease to think in terms of dominance and power – be it soft or not. instead of engaging in unrealistic battles. But all these may not be enough if deep. The present essay was conceived as an unconventional approach to geopolitics and conflict-prone matters. and an open “sharing of values and interests”. In spite of the important values that it states. instead of making efforts to standardize them and ignore differences. is fundamental. as Brzezinski puts it. the sensitive point. Christian morals and values have not spoken their last word yet. convincing and legitimate alternative. Nye (2006: 2) refers to culture as “the set of values and practices that create meaning for a society. starting from the assumption that the Christian foundations of modern democracy may be the cause for its inability to gain legitimacy in non-Christian geographical areas. indeed. Over a couple of centuries.

educause. And it would be wise for political deciders to find the appropriate means to spread out those elements of Western culture which have already proved their validity through centuries. We are living in an insecure world. Our success in this changed world will depend upon developing a deeper understanding of the nature of power and the role of soft power. The following decades will give an answer to all questions regarding politics and cultures. In http://www. 2005: http://net.org/transcripts/Brzezinski. and to find appropriate ways to preserve its values. History and Theory.pdf Sheenan. Speech held at the Center for American Progress. 1996 238 . Nye (2005: 4) gives a potential solution to this riddle: “Americans – and others – face an unprecedented challenge from the dark side of globalization and the privatization of war that have accompanied new technologies. in which concepts such as social and political status. 2005 Brzezinski. Z. Ed. The Balance of Power. according to different cultures. Bucuresti. 2003. Oct. Routledge. Z. The Christian type of democracy needs to regain its role of peacemaker in today's conflicting world. The Choice: Global Domination or Global Leadership. The Means to Success in World Politics (Romanian translation Puterea blândă.edu/archives/fall2008/entries/democracy) Nye. Basic Books (March 2004) – translation into Romanian: Marea dilemă: a domina sau a conduce. Smart power is neither hard nor soft.” Bibliography and references Brzezinski. And the gap between them seems to deepen. Iaşi 2009) Nye.stanford. Zalta (ed. or human rights are understood differently. Ed Scripta. Democracy. Soft Power. Conflict and the thirst for dominance seem to be innate in our human genes.asp Christiano. The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Fall 2008 Edition). at all levels. Michael J. Institutul European. It is both. This is the image of the world map today.A great deal of these battles today are fought on the territory of culture. and political leadership often expands them beyond limits. Soft Power and Higher Education. For the time being. and achieving a better balance of hard and soft power in our foreign policy.) (http://plato. Joseph.newamericanstrategies.edu/ir/library/pdf/FFP0502S. T. Joseph S. Edward N.

in our opinion. /…/. să-i amuze. Curtea Veche. autoarea îşi exprimă speranţa „ca volumul să le placă. Bucureşti. asupra faptului că „Titlul cărţii nu conţine nici o metaforă şi nici o ironie”53. intertextuality. ca ea să devină preferata multor mii de români”. p. Larisa Ileana CASANGIU Universitatea Ovidius Constanţa Abstract Although apparently Royal Cook Book by Princess Margareta talks about cuisine. 5 54 ibidem.dr. 2010. să fie o referinţă pentru ei”55. să dăm cărţii o formă literară [s. Royal cook book. p. written by Laura Esquivel. textualizate. în spiritul textualismului. Key-words: literariness. să-i intereseze. p. totodată. citim afirmaţia: „Radu şi cu mine am încercat. De altfel. asemenea unui regizor care dă în vileag anumite aspecte delicate ale unor evenimente atestate social-istoric52. 7 239 . că această carte „este un fel diferit de a cunoaşte Familiile Regale ale lumii”54. Ed.n. Deşi ne previne. univ. 6 55 idem 56 ibidem.] cât mai apropiată de savoarea şi adevărul momentelor reflectate în volum. contrastive study. Carte regală de bucate.56 Chiar dacă aparent reţetele culinare sunt distinct prezentate de portretele nobiliare ale personalităţilor care le preferă sau generează (personalităţi care. un cititor 52 53 În genul „Orice asemănare cu fapte sau personaje cunoscute este întâmplătoare” Principesa Margareta a României. să-i informeze pe oameni. la urmă. au devenit personaje literare).Literaritate şi intertext în Cartea regală de bucate a Principesei Margareta a României Lect. the portraits of public figures evoked here give belletristic aspect and put it together with the book Like Water for Chocolate. adică exact năzuinţe de scriitor beletristic şi nu de bucătar dornic să-i fie gustate deliciile. recunoscând.

13 60 Radu Anton Roman. în construirea personajelor (prin prosopografie şi ethopee).avizat vede cu uşurinţă atât o conexiune puternică între respectivul fel de mâncare şi personajul-pretext narativ pentru care funcţionează ca o adevărată emblemă57. un anumit topos. Bucureşti. conştienţi de aşteptările noastre în ce priveşte interpretarea naraţiunii şi a imaginilor. În plus. alături însă de alte elemente uşor reperabile în cartea regală: autoreferenţialitatea (decurgând din apelul la mise en abîme). Comentariul foloseşte aceste fotografii pentru a ne face pe noi. paradoxul/contradicţiile58. de incursiunea în timp. Univers. intertextualitatea. calitatea nobiliară presupune „sânge albastru” atestat de arbore genealogic şi. între gusturile cultivate de convenţiile literaturii populare şi cele ale literaturii elitelor (Aflăm cu stupoare că înaltele feţe regale nu se hrănesc. 59 Linda Hutcheon. metaficţiunea istoriografică. este confirmată şi constatarea conform căreia „Postmodernismul ne învaţă că toate practicile culturale au un subtext ideologic care determină condiţiile posibilităţii reale pentru ca ele să producă semnificaţii. dar obiect al personajului. incluzând aici încrederea naivă. dacă avem în vedere funcţia propagandistică a cărţii (care nu trebuie suspectată de macchiavellism. p. p. De altfel. Dan Popescu). ci văzută ca pe o universalie a oricărei scrieri). cât şi planurile epice specific romaneşti redând parcă o confruntare directă a discursului artei (fie ea şi culinară) cu acela al istoriei contemporane în derulare. un timp semnificativ Spre exemplu. relaţia dintre fapt istoric şi eveniment ca experienţă. prin trăsături dintre cele mai actuale.”59 În termenii lui Radu Anton Roman. cititorii. dar nu de toate bucatele!”60… Ca şi în documentarul „Moarte la Cannes". putem afirma despre volumul la care ne referim: „Cartea aceasta o fi ea de bucate. Bucate. 1998. ci cu bucate dintre cele mai comune. chiar dacă prepararea acestora solicită adesea un rafinament artistic). semnat de Jerzy Kozinski. Trecutul este şi el valorizat contradictoriu: pe de o parte. vinuri şi obiceiuri româneşti. Paideia. chiar păstrând observaţiile asupra texului la nivelul structurii sale de suprafaţă. detaliu individualizator. în cartea regală există un joc al „convenţiilor realismului literar şi cu acelea ale facticităţii jurnalistice: textul este acompaniat de fotografii ale autorului şi ale subiectului. 17 58 57 240 . asemenea zânelor. Bucureşti. Ed. cu hidromel. pare să fie anulată orice reminiscenţă paseistă. iar pe de altă parte. vizând însă o accepţie nouă. 2002. Poetica postmodernismului (trad. fragmentarismul (aparent) al cărţii se constituie într-una dintre cele mai frecvente trăsături estetice ale postmodernismului. implicit. Ed.

* Dacă în cartea autoarei mexicane Tita plânge ori de câte ori toacă ceapa (adică la prepararea fiecărei reţete care conţine acest ingredient). Ed. şi în Cartea regală de bucate. 241 . vândut în peste 4. Bucureşti. care îşi sublima toate trăirile emoţionale (în special pe cele erotice) în mâncarea pe care o gătea. în 1993. uneori chiar găteşte sau. asigurându-i totodată autoarei o notorietate mondială62. pur şi simplu. plânsul fiind aici mai degrabă unul cathartic. şi de ceea ce personajul preferă. mai mulţi receptori/analizatori în actul cunoaşterii. Granny (Principesa Margareta a Danemarcei). mama (Regina Ana a României).”61. se simte aceeaşi pulsiune sentimentală în asocierea unei reţete culinare cu un anumit chip.comună în veracitatea reprezentaţională a fotografiei. p. lăsând cititorul să le umple cu imaginaţia sa. în Cartea regală de bucate. Ambele autoare menţionate. 28 62 Conform prezentării realizate de editura Humanitas. Principele Amedeo de Savoia. prin conexiunile pe care acesta le identifică între anumite trăsături de personalitate. când Editura Humanitas redă această statistică). Laura Esquivel este declarată. 2002. 61 Linda Hutcheon. fiind pentru prima dată când acest premiu este primit de un autor străin. Femeia Anului. Principe de Wales. Regina Sofia a Spaniei. trimiţând la „autoficţiune".5 milioane de exemplare (până în anul 2004. unele din ele sugerate de textul artistic. Tita. odată cu debutul său editorial. Charles. concomitent. iar în 1994 primeşte Premiul ABBY (American Bestsellers Book of the Year). Dan Popescu). mai ales prin spaţiile alveolare presupuse de construcţia fiecărui homo fictus. prin volumul Ca apa pentru ciocolată. cu studii de psihopedagogie. probează faptul că ştiu cu prisosinţă faptul că dacă implicăm. ci a fost măiestrit adusă în literatură de scriitoarea mexicană Laura Esquivel.amama (Regina Elena a României). tata (Regele Mihai). altele. Ca şi în cazul protagonistei Laurei Esquivel. Sofia. Poetica postmodernismului (trad. Univers. devenind emblema sa. Formula aceasta estetică particulară a Cărţii regale nu este însă nouă. Irina. şansele de retenţie a conţinutului vizat cresc. Maria. în 1989. prin asociere. Elena. devenit în scurt timp după publicare un best seller. duce de Aosta. catharsisul îi este indus cititorului odată cu frumuseţea pe care o descoperă în ochii estetei-principese care alcătuieşte fiecare portret astfel încât să ne facă să îndrăgim personajul prezentat . de fotografiile inserate. exclusiv aureolară.

conturează unitatea de viziune ce caracterizează caracterul proteic al prototipului ficţional profund pozitiv pe care esteta îl are permanent în vedere. p. găseşte forţa de a-i iubi copilul acestuia. concretizează procesele sufleteşti abstracte – latente – ale autorului.”63 Din acest punct de vedere. Univers. Atelierele Cartea Românească. Markgraf de Baden. citim în cartea principesei Margareta. protagonista Laurei Esquivel.a. înfăţişate aureolar. se găseşte simbolic în alegoria chibriturilor. Ibrăileanu. tensiunilor anxioase din sufletul inconştient. exprimată de vocea doctorului John Brown: „Bunică-mea avea o teorie foarte interesantă. spunea că deşi ne naştem cu o cutie de chibrituri în noi..Maximilian II. în beletristică. pentru ca mai târziu să-şi urmeze sentimentele. fiind evident faptul că „Toate retuşările sunt reconfortante şi iluzorii. Bucureşti. Şi în acest caz. Studiu psihanalitic al romanului Adela de G. trăind chinul de a locui în aceeaşi casă cu bărbatul iubit care i-a devenit cumnat. / Personajul – în aparenţă – este o himeră livrescă. nu atât despre o serie de figuri istorice. reprimat. fiecare portret reprezintă. asupra acestora. mai ales în cea postmodernistă (neconsumată la nivelul formulei estetice). a ezitărilor. / Structura sufletească a unui personaj este – aşadar – confecţionată arbitrar: reeditează. şi chiar să-l alăpteze (miraculos). cât despre autoare.şi în acest mod. le concretizează sub forma personajelor . a cărei frumuseţe lăuntrică se revarsă. în ciuda diversităţii trăsăturilor care le dau specificitate. 2002. în fapt. Poetica postmodernismului (trad. 17 242 . 24 64 Dr. f. p. obsesiilor. în realitate e obiectivarea spontană a frământărilor lăuntrice. sufletesc. o formă manifestă a trăirilor autorului: „Fantezia literară utilizează tensiunile afective ale autorului. Principesa Tatiana Radziwill -. creaţia literară este un document uman. deşi rănită în dragostea sa faţă de Pedro. dramatizează frământările lui interioare. /Iată de ce analiza unei opere literare este analiza sufletului omenesc”. nobiliare. Dan Popescu) Ed. în ceea ce priveşte abordarea psihologică a personajului-narator. Ibrăileanu. împotriva oricărei raţiuni. întocmai cum ar fi făcut cu propriul fiu. Justin Neuman. şi. Bucureşti. al autorului. Tita. atruizează. nu putem s-o 63 Linda Hutcheon. întreaga ardere lăuntrică sublimată prin arta culinară. În acelaşi chip. urmând grila de lectură propusă de doctorul Justin Neuman în Studiul psihanalitic al romanului Adela de G.64 Aşadar. prin prisma cu care îşi prezintă personajele.

2 linguri de miere. Ca apa pentru ciocolată. avem nevoie. Bucureşti. sufletul ne părăseşte trupul. reţeta de prepeliţe pe petale de trandafir67 a scriitoarei mexicane se situează în acelaşi context al semnificaţiilor cu cea de sos de mango şi rodii cu somon la cuptor68 a principesei. Ed. Curtea Veche.aprindem singuri. Cu alte cuvinte. p. dar şi cu O mâncare de peşte prezentată într-o carte de bucate din vremea hegemoniei brâncovenilor. 12 castane. că lumina produsă e mai presus de ceea ce putem vedea în mod obişnuit şiatunci în faţa ochilor ne apare un tunel minunat care ne arată drumul pe care l-am uitat în clipa în care ne-am născut şi care ne cheamă ca să ne reîntâlnim cu originea divină pe care am pierdut-o.. 6 prepeliţe. cutia cu chibrituri se umezeşte şi nu vom putea aprinde niciodată nici măcar unul singur. neînarmat şi cuprins de frig. Iar dacă se întâmplă asta. /…/ Sigur că mai trebuie să fii atentă să aprinzi chibriturile unul după altul. Orice om trebuie să descopere care-i sunt detonatorii pentru ca să trăiască. Humanitas. l pithaya 68 „Sosul: 243 . 65 66 Laura Esquivel. de la răsuflarea persoanei iubite. 2004. neştiind că doar trupul pe care l-a lăsat în urmă. până când altă emoţie vine să o reînvie. 2 picături de esenţă de trandafir. 2 linguri de anason. Numai că în acest caz oxigenul trebuie să provină. de oxigen şi de ajutorul unei luminări. dispare treptat.. Sufletul doreşte să reintre în locul de unde a venit. se aprind toate deodată. pp. precum cea despre Sofia . de exemplu.”65 Tot la combustia erotică a unor personaje apar unele sugestii şi referiri în Cartea regală de bucate. căci combustia care se produce la orice aprindere este ceea ce dă energie sufletului.„caracterizată printr-o adevărată sete de viaţă. 2 linguri de feculă de porumb. 87-88 Principesa Margareta a României. 56 67 12 trandafiri. pe măsură ce trece timpul. mângâiere. cuvânt sau sunet care să acţioneze ca un detonator şi să aprindă unul din chibrituri. la o emoţie puternică. Ne cuprinde brusc o emoţie intensă. pentru că dacă. Astfel. muzică. Bucureşti. de preferinţă roşii. 2010. 2 linguri de unt. Carte regală de bucate. exact ca în experiment. produc o strălucire atât de mare.. simţim în noi o căldură plăcută care. combustia aceasta este hrana sufletului. Dacă nu descoperim la timp care ne sunt detonatorii. ea a trăit mereu intens”66. e singurul care l-ar putea hrăni. Ed. lăsând trupul inert. rătăceşte prin locuri întunecate încercând în zadar să-şi găsească hrana.. luminarea poate fi orice fel de mâncare. 2 căpăţâni de usturoi.

simbolizează caracterul ciclic. simbolizând „toate energiile. 41 71 Jean Chevalier. Ed. 33 ibidem. prin intermediul mâncării. în folclorul grecesc. fiind un simbol al Soarelui.. sacre. Ca apa pentru ciocolată.”70 De altfel. de când este reconstituită. ale zeilor şi ale oamenilor pe care se crede că îi întremează. în absenţa mijloacelor de transport de astăzi. dar şi „şuvoiul vieţii”. sunt simboluri ale prevederii.În volumul Ca apa pentru ciocolată. aşa cum apare la Dante. având aproape un rol minor în reţeta culinară care vectorizează acţiunea la un anumit moment dat (dacă avem în vedere poziţia ocupată în succesiunea ingredientelor). Alain Gheerbrant. este un element esenţial al jertfirii. Castanele. înlesneşte menţinerea castităţii. se crede că pot fi găsite sufletele morţilor. 2004. sugerând. vol. III. forţă cathartică. măcinate într-un mojar. de preferinţă roşii”. este greu de imaginat. efectul afrodiziac pe care îl are produsul gastronomic rezultat este unul uimitor asupra consumatorilor locuiţi de tensiuni erotice: „Părea că descoperiseră un nou cod de comunicare. f. prin faptul că sunt consumate în special iarna. în care Tita era emiţătorul. mai ales că provin de la bărbatul iubit. dar cu ajutorul lui. Deşi titlul trimite mai degrabă la sintagma idiomatică „altă mâncare de peşte” decât la o reţetă culinară. Bucureşti. chiar în cultura mexicană. p. Artemis. Dicţionar de simboluri. 408 244 . o varietate a mirodeniilor utilizate în bucătărie. iar în medievalitate. deşi se situează pe poziţia primă în cadrul titlului reţetei. dacă este consumat de femei.”71 Porumbul. Humanitas. în vreme ce. al Lunii şi al Omului. Ed. Totuşi. Usturoiul are clar un rol apotropaic. trandafirul este şi un simbol al iubirii. cu proprietăţi magice. „energie vitală fixată”. ale sufletului. totodată. pe lângă semnificaţiile mistice şi religioase. în Borneo. chiar al celei paradisiace. ale Cosmosului. decât unei mâncări în care ele îşi pierd identitatea. Prepeliţa. ele se substitue fazanilor) în raport cu cei „12 trandafiri. prepeliţele par insignifiante (de altfel. reiterator al respectivei acţiuni. Pedro receptorul. are semnificaţii paradoxale. p. iar Gertrudis fericita în care se sintetiza această rară atracţie sexuală.. Bucureşti.a. sfârâind în focul jertfelor. fie ea şi domnească. mâncarea de peşte prezentată 69 70 Laura Esquivel. p. se consideră că. în O lume într-o carte de bucate. de la care se recoltează cu deosebită grijă petalele „încercând să nu te înţepi”69. care par să constituie un decor al baldachinului destinat consumării erosului. a sudului şi a focului. fiind o pasăre călătoare. în vreme ce untul.

pune untdelemn. grăitor în sensul celor afirmate: «„Să iai peştile dupre ce-l vei griji. Deci pune într-o tingire vin. Şi când va fierbe mai tare vinul. Indicaţiile sunt precise. atuncea pune bucăţile de ştucă în tingire spălate bine.”73. gătitul peştelui (în speţă al ştiucii) nu lasă loc echivocului. cât al meseanului căruia îi erau destinate bucatele. Humanitas. Ed. şi să fie toate bine pisate. sarea se pune „den destul”. Principesa Margareta porneşte tot de la arta culinară ca pretext literar menit motiveze introducerea portretelor memorabilelor personaje prezente. 222 Laura Esquivel. 2004. Astfel. „şi-a asumat misiunea de a o învăţa ceva la fel de valoros: secretele vieţii şi ale dragostei prin prisma bucătăriei. oţet. Şi după ce va fiarbe câtvaş. fără ca vreuna dintre lucrări să fie şi beletristică. dacă Laura Esquivel. realizată la peste trei secole distanţă în timp. cât şi zahărul. cantităţile sunt clar precizate. La vremea respectivă. constituiau ingrediente pe care doar pătura socială superioară şi le permitea să le procure. cuişoare. însă la fieştecare litră de vin să pui 32 de dram[uri] de zahăr şi 16 de oţet şi sare den destul. ca să să amestice mirodiile. lăsându-se totuşi loc preferinţelor individuale.presupune acelaşi rafinament nobiliar ca şi prepararea oricărei reţete din Cartea regală de bucate. p. nucşoară. scorţişoară. întorcând peştile câteodată. Ca apa pentru ciocolată. Polirom. Voievodul dincolo de sala tronului. piperul şi cuişoarele. Ed. Iaşi. dar şi să oculteze cititorului neofit literaritatea structurii de adâncime a textului. când şi când tot întoarce bucăţile de peşte în vin. mărunţel şi să-l îndulceşti cu sare şi lasă-l să stea. zahăr. doar cu volumul Ca apa pentru ciocolată prezintă drept trăsătură comună literaritatea. atunci când. p. chiar în structura de suprafaţă a textului ia drept pretext narativ prepararea diverselor mâncăruri. 175 245 . Bucureşti. atât scorţişoara. spre exemplu. piper. * Deşi din punct de vedere gastronomic Cartea regală… se angajează într-un intertext uriaş. Şi aşa îl fierbe până să va ca-ngroşa zeama”»72 Deşi redat în limbajul colocvial al vremii marelui patriot muntean. 72 73 apud Dan Horia Mazilu. şi fierbând. nucşoara. şi-l fierbe. ceapă prăjită. 2003. vectorizând totodată lectura cititorului iniţiat. iar prin intermediul personajului său porte-parole Tita. Prezentăm astfel reţetarul Curţii brâncoveneşti. să-l tai bucăţi. cimbir. iar combinarea acestora în mâncarea de peşte constituie chiar şi astăzi un indiciu al rafinamentului nu doar al bucătarului. şi apoi îl fierbe.

Dicţionar de simboluri.Bibliografie Chevalier. 1998 246 . 2003 Neuman.. Carte regală de bucate. Bucureşti. 2010 Roman. Voievodul dincolo de sala tronului. Gheerbrant.a. Atelierele Cartea Românească. Justin (Dr. Bucureşti. Radu Anton. vinuri şi obiceiuri româneşti.). Ed. Cornelia Rădulescu). Ibrăileanu. Alain. 2002 Mazilu. Principesa Margareta a României. Iaşi. Jean. Curtea Veche. I-III Esquivel. Ed. f. Ed. Ed. Bucureşti. Bucureşti. Laura. Humanitas. Ed. Bucate. Dan Popescu) Ed. Polirom. Poetica postmodernismului (trad. Linda. Bucureşti. Dan Horia. Ca apa pentru ciocolată (trad. Studiu psihanalitic al romanului Adela de G. vol. Artemis.a. Paideia. f. 2004 Hutcheon. Bucureşti. Univers.

Este vorba despre lucrarea intitulată „Studii de literatura feminină”. Daniela BĂDESCU Colegiul de Poştă şi Telecomunicaţii. S-a schimbat acum percepţia asupra fenomenului literar feminin? În viziunea Elenei Zaharia Filipas „preocuparea pentru studiile de gen începe încet-incet să dobândească şi în spaţiul cultural românesc o oarecare consistenţă” şi de aceea lucrarea domniei sale realizează o analiză extrem de valoroasă a începuturilor literaturii feminine româneşti. Romanians. lucrare în care domnia sa pleca de la o veche prejudecată. Airinei”. originally from Romania is currently a valued presence in the German space. de aici. oarecum. a ideii propuse de autoare ca premisă a lucrării sale:” Conştiinta existenţei unei componente feminine a literaturii române demne de inters şi publicitate s-a materializat foarte puţin de-a lungul celor două secole de literatură română modernă”. Bucureşti Abstract Herta Müller. „Gh. În cele ce urmează încercăm să continuăm. oprinduse la perioada comunistă. communism. but it is a testament to the experiences of a female soul artist.Herta Müller şi literatura femină de azi Prof. femeile continuă să scrie literatura. d-na Elena Zaharia Filipas. This article aims to briefly present a creation that deserves to be read not only because it is a reconstruction of historical periods that have been frightening us. aceea că literatura feminină a stat multă vreme „aruncată la marginea canonului masculin. şi încă una de reală valoare artistică. prezentarea peisajului literar feminin românesc prin aducerea în prim plan a unei 247 . Dar şi în prezent. space and feeling of fear Un studiu interesant a publicat. cu ceva timp în urma. Key words: feminine literature. permanentă timp de două secole. but also in other European countries.” Este la fel de adevărat că însuşi criticul Eugen Lovinescu (altfel susţinător al multor scriitoare) afirmă că „literatura nu e o vocaţie feminină ci bărbateasca” şi.

sau. E clar că este vorba despre supravieţuire într-o lume a mizeriei interioare. în 2009. Ambele creaţii recompun un univers terifiant în care dominant este sentimentul de frică. reprezintă ea (autoarea şi opera) spaţiul românesc? Răspundem “DA” acestei intrebări deşi o mare parte a reprezentanţilor culturii române actuale sunt de cu totul altă părere. ar trebui să răspundem unei întrebari cât se poate de fireşti : este opera sciitoarei parte integrantă a literaturii române. universul beznei totalitare a regimului comunist.scriitoarea HERTA MULLERcâştigatoare. în care nu există nici măcar un licăr de speranţă. citim în mai toate prezentările făcute scriitoarei. omul nu este decât o unealtă socială iar romanul nu face altceva decât o radiografie a acestui univers în care „nimicul e slujit cu pompa”. Sigur. Încă de la început romanul propune o lectură problematizată. mai bine zis. înainte de a prezenta activitatea literară a Hertei Muller. a premiului Nobel pentru Literatură.personalităţi a literelor contemporane. sau nu (îi este dat) să trăiască într-o lume putredă moral. în care binele nu îşi găseşte locul. În această lume. o lume în care oamenii se împart în două categorii: vânător şi vânat. activă. efort necesar pentru a recompune ideea din spatele imaginii. Întreaga carte este un şir de metafore. Herta Müller este“ scriitoare germană de origine română” . Poate mai interesant ar fi să analizăm dacă opera ei . 248 . când „până şi vulpea devine vânător”. Dramatic este însă şirul de întrebări pe care romanul îl pune (superba metaforă ce sugereaza în titlu două ipostaze umane) în legătură cu condiţia omului în comunism atunci când acesta alege. deşi „spaţiul” în care se desfăşoară cele două poveşti este total diferit ca modalitate narativă aleasă de autoare. omul din spatele măştii pe care o poartă. M-aş opri la două dintre operele prozatoarei:”Încă de pe atunci vulpea era vânătorul” şi „Animalul inimii’. o succesiune de parabole care obligă lectorul la un efort suplimentar de gândire şi mai ales de simtire. reprezintă sufletul feminin şi percepţia acestuia asupra vieţii trăite. „Încă de pe atunci vulpea era vânator” este o superbă alegorie despre supravieţuire într-un univers al durerii şi fricii.distinsă cu un premiu atât de valoros în 2009 pentru “densitatea poeziei şi sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezmoşteniţilor".

Interesantă şi îngrozitoare în acelaşi timp este metafora „pătratului”. angajările politice. mai ”la îndemână”. Este vorba despre patru tineri care trăiesc în comunism. În imagini expresive şi de o frumuseţe înfricoşătoare. a unei lumi plină de spaime. Edgar. Iar spaimele năvălesc peste om oriunde – poate şi acesta este una din cauzele pentru care Nobelul s-a oprit la Herta Müller. relatează povestea ei şi a altor trei prieteni. un jurnal) înseamnă activitate subversivă şi chiar propria ta condamnare la moarte. în regimul totalitar ceauşist şi care îşi trăiesc drama în România şi chiar în afara ei. ca o concluzie. Încă de pe atunci vulpea era vânătorul este probabil cartea cea mai românească a acestei mari autoare de limbă germană. nu remomorarea documentaristă a unei epoci. „nararea” în sine deşi titlul. Atât: o supersensibilitate. o poveste despre idealuri sfărâmate. metaforic. tânara de etnie germană. tânara care se 249 . Decăderea oamenilor. Naratoarea.“ Despre celălalt roman . ceea ce Ernest Wichner spunea despre această carte: „O blană de vulpe în apartamentul profesoarei Adina devine un simbol al ameninţărilor unei Securităţi omniprezente pe când regimul începe deja să se clatine. conflictele personale. Sigur. N-am simtit ca importante în această carte “condamnarea comunismului’. camera pe care eul narator o împarte cu Lola. re-modelatoare. publicat în 1993.Aşez aici. despre condiţia intelectualului tânăr într-un regim în care „a scrie”(poezie. Herta Müller reconstituie panorama crudă şi înspăimântătoare a dictaturii şi a unei societăţi distruse până la rădăcină. Kurt şi Georg. „Animalul inimii”. ar sugera cu totul altceva (să amintim doar mitul zeului egiptean Ptah). distorsiunile etnice (oricum rar menţionate). miza romanului stă în felul în care sensibilitatea individului se implică în viaţa din jur. ba chiar a unei întregi ţări. “Când e atâta spaima pe lume” (citatul e din Gellu Naum care deschide cartea) dispariţia prietenilor dragi reprezintă motivaţia şi sursa de energie a actului artistic. se poate spune că nu mai îndeamnă la o lectură atât de problematizată. cauza principala a staţionării Nobelului la autoarea de origine română este neîndoielnicul său talent literar. Etalarea acestei senzoriale înţelegeri oferă spectacolul cărtii. însă ceea ce surprinde aici este „povestea”. este redată aici până în cele mai mici detalii – în toată această suferinţă pare că natura însăşi trece de partea terorii. Liviu Drugă (2009) consideră că desi mediul în care se mişcă personajele cărtii este sistemul opresiv al comunismului ceausist. că sensurile sunt mai „facil” de interpretat.

Studii de literatură feminină. românii. Animalul inimii – cărţi. Humanitas.sinucide şi care lasă un jurnal-„document” pe care cei patru îl citesc după moartea ei. Drugă. Acest articol nu şi-a propus decât să prezinte foarte pe scurt. Bibliografie Muller . Autoarea însăşi a mărturisit că a scris acest roman în amintirea prietenilor români ucişi sub regimul „Ceauşescu”.blogspot.Paideia. Este acest pătrat simbolul unei lumi ce îngrădeşte orice libertate a individului ce trăieşte în el? Răspunsul pe care romanul îl propune în finalul său este:DA. Încă de pe atunci vulpea era vânător. Polirom. 2009 – sursă online: http://liviudruga. 2009 Muller.com/2009/11/animalul-inimii-hertamuller. Elena. Putem considera aceasta mărturie punct de plecare pentru a argumenta faptul că opera Hertei Müller aparţine deopotrivă literaturii române şi literaturii universale? Este o întrebare la care probabil timpul va fi acela care va da un răspuns unanim acceptat. Ed. o creaţie care merită să fie citită nu doar pentru că este o reconstituire a unei perioade istorice înspăimântătoare prin care am trecut noi. Herta. cadre şi concepte.html 250 . Ed. 1996 Filipas. Herta. Ed. ci pentru că este o mărturie a trăirilor unui suflet de femeie-artist. Animalul inimii. 2003 Liviu. Zaharia.

la deschiderea Forumului cooperării descentralizate. bazat două sentimente extrem de importante pentru această colaborare: fidelitatea şi constanta relaţiei noastre. partnerships. Airinei”-Bucureşti Abstract The article examines the French-Romanian decentralized cooperation and partnerships concluded as part of a common history. international agreements Cooperarea descentralizată franco-română cuprinde peste 600 de parteneriate. după cele din Marea Britanie. fragment din discursul Excelenţei Sale Ambasadorul Franţei în România. Al doilea factor se situează pe plan instituţional şi administrativ. „Există trei factori care au asigurat acest succes : în primul rând factorul uman. Projects and actions developed to be aimed at meeting the needs of local communities in a manner that will ensure the participation of civil society and local and central public institutions for the achievement of the objectives.Francofonia şi cooperarea descentralizată franco-română Prof. Punerea în aplicare a descentralizării de mai bine de 20 de ani a permis colectivităţilor franceze să dobândească cunoştinţe şi o vastă 251 . Tările noastre au cunoscut evoluţii paralele în ceea ce priveşte raportul dintre Stat şi cetăţeni… . descentralization. Germania şi Italia. acţiunea internaţională a departamentelor franceze s-a dezvoltat considerabil. în special. 25-26 noiembrie 2006 De mai bine de 10 ani. este una dintre cele mai importante şi de succes acţiuni duse de către colectivităţile locale în străinătate. Keywords: cooperation. Cluj Napoca. În mod incontestabil. Herve BOLOT. Al treilea factor este acela al complementarităţii şi diversităţii acţiunilor înregistrate”. dintre care peste 200 au beneficiat de finanţare din partea Statului francez. rădăcina acestuia a fost elanul de solidaritate de la începutul anilor ’90 şi marele entuziasm al multor colectivităţi locale franceze. Cornelia DORÎNGA Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. the process of Francophonie unites the two peoples. în cadrul cooperării descentralizate.

reprezentanţi ai guvernelor celor două tări. în septembrie 2003.experienţă în materie de gestiune publică. după cel de la Villefranche-de-Rouergue. Diverse întâlniri ale actorilor cooperării descentralizate francoromane au fost organizate în România cu sprijinul Ambasadei Franţei şi colectivităţilor teritoriale din România : la Timişoara (4-5 iulie 2001). Cred eu căa această relaţie dintre structurile noastre. care permit colectivităţilor locale din cele doua ţări să întreprindă acţiuni şi proiecte durabile. Primarul Municipiului Baia Mare. care poate fi considerat ca fiind al doilea Forum al cooperării descentralizate franco-române. numărul fiind în raport cu creşterea importanţei şi consistenţei proiectelor comune. Alt Forum a fost organizat la Cluj-Napoca. permiţând astăzi să se acţioneze într-un mod mai structurat în domeniul cooperării. Acest entuziasm s-a menţinut şi ulterior. majoritatea parteneriatelor transformându-se în cooperări mult mai structurate.reprezentanţi ai colectivităţilor locale şi reprezentanţi ai organizaţiilor non-guvernamentale. respectiv în România. In începutul cooperării descentralizate franco-romane a contant şi un puternic sentiment de solidaritate care a condus colectivităţile franceze sa-si aducă aportul în deschiderea României după evenimentele din ’89. Alba Iulia (mai 2006). ceea ce constituie o reuşita a cooperării descentralizate franco-romane şi subliniază actualitatea tradiţiei de prietenie franco-română. în noiembrie 2005. Preşedintele Federaţiei Autorităţilor Locale din România intervenţie în cadrul forumului La întâlnirea de la Cluj Napoca din 2005 au fost reuniţi peste 300 de participanţi . structurilor asociative ale autorităţilor publice locale din cele două ţări. Ca urmare a acestor întâlniri naţionale. Iniţiativa este lăudabilă. precum şi acţiunile pe care le facem împreună reprezintă modele de colaborare la nivel european pentru multe ţări » Cristian ANGHEL. « Este deja o tradiţie ca o dată la doi ani ăa organizăm alternativ în Franţa. s-a organizat prima ediţie a Forumului cooperării descentralizate (« les assises de la cooperation décentralisée ») la Villefranche-de-Rouergue – Franţa. cadre teritoriale. 252 . Iaşi (21-23 septembrie 2002) şi Sinaia (5-6 mai 2003). ea aparţine celor doua guverne. acest forum al cooperării descentralizate franco-române. la fel şi reprezentativitatea : aleşi locali. dar în egală măsura. care reunit un număr mare de participanţi francezi şi români şi a permis identificarea perspectivelor pentru acţiunile comune. Numărul participanţilor prezenţi la aceste întâlniri este unul important.

după cum urmează: 1. educaţionale şi altele între comunităţile locale. condiţii indispensabile unei bune cooperări. Scopul acestor întâlniri este şi o ocazie de bilanţ. de definire a axelor şi priorităţilor de colaborare. descentralizarea şi autonomia locală. S-a dorit ca Forumul organizat la Cluj Napoca să dea un nou elan cooperării franco-române. avem o organizare teritorială similară şi casa noastră mamă se numeşte Europa» fragment din intervenţia dlui Gilles QUINQUENEL.acţiunile cooperării descentralizate sa fie construite în jurul unor proiecte adevărate de dezvoltare. educaţie.principiul abordării globale. culturale. 2. membrii asociativi sau ai societăţii civile). sociale. Aceasta şi datorită faptului că « împărtăşim o istorie comună. Vicepreşedintele Consiliului General Manche. s-a conturat un set de principii în baza cărora s-au dezvoltat activităţi menite să conducă la atingerea graduală a obiectivelor acordului de cooperare. patrimoniu. francofonia ne uneşte. uniforme şi echilibrate. priorităţilor şi modului de evaluare şi comunicare să se facă de comun acord pentru a ajunge la proiecte împărtăşite şi o coordonare reală între actorii implicaţi (fie ei reprezentanţi ai statului. dezvoltare durabila. Reprezentantul Adunării Departamentelor din Franţa (ADF) Privind retrospectiv. dar şi de apropiere între ONG şi colectivităţile locale. de promovare a activităţii colectivităţilor locale.principiul continuităţii. ceea ce presupune utilizarea unor metode şi tehnici variate care se încadrează în concepţia de regionalizare şi mondializare a relaţiilor administrative. putem aprecia că pe parcursul cooperării româno-franceze. care sa angajeze colectivităţile locale în vederea înscrierii cooperării ca fiind un adevărat proiect politic al teritoriilor reprezentate -definirea obiectivelor. 3. politici locale şi regionale. ale legislaţiilor 253 . cu privire la acţiunile în care cooperarea descentralizată intervine : sociale. într-un demers de dezvoltare durabilă pentru ca : . utilizând experienţa dobândita anterior. care asigură un caracter permanent al activităţilor desfăşurate de parteneri.In cadrul întâlnirilor generale « assises de la cooperation décentralisée » au fost dezbătute numeroase teme. urbanism.principiul democraţiei şi legalităţii în baza căruia întreaga activitate de cooperare se desfăşoară cu respectarea prevederilor Constituţiilor celor doua ţări şi a reglementărilor Europene. economice. reprezentanţi ai colectivităţilor locale.

2006. SCAC.cuf. www. www. precum şi a prevederilor tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care Franţa şi România sunt părţi semnatare 4.ambafrance. Comitetul 21.naţionale şi europene.principiul transparentei şi participării în baza căruia elaborarea şi implementarea strategiei de cooperare se face în mod transparent cu participarea societăţii civile alături de instituţiile publice locale şi centrale pentru realizarea obiectivelor asumate. Bibliografie Comunicate de presaă ale Ambasadei Franţei la Bucureşti 2002-2006. 5.org Ghidul cooperării descentralizate franco-romane. p. Carta cooperării descentralizate şi a dezvoltării durabile inţiativa CUF.fr 254 . Bucureşti. AFCCRE. 32.principiul dezvoltării durabile în baza căruia proiectele şi acţiunile dezvoltate trebuie să urmărească satisfacerea nevoilor comunităţilor locale într-o manieră care va garanta libertatea de decizie a viitorilor aleşi.

a unei experiențe unice în locuri cruciale ale culturii. Grădiniţa Rază de Soare.știință.sau în spații naturale mirifice.. oameni de știință.din diferite motive locuiesc acolo(rezidenți.istorie și tradiție.. time..cu ajutorul imaginilor.cu timpul și spațiul. Călătoria fizică și descoperirea reprezintă momente foarte importante pentru cunoașterea naturii și culturii locurilor.. scientists. Mariana CROITORU Centrul CRED.Din păcate în contemporaneitate. Mari personalități.sensibilitatea lor și spiritul epocii lor.ton air est plus parfums qui celui que je respirai.o acțiune finalizatăprin povestirea.sufletul oricărui loc Prof. valuable trace their genius.Există o legătură foarte veche între umanitate. culture „C'est sur ton ciel pur que mes premiers ont vu fuir des premiers nuages. artists.a textelor.Patrimoniul cultural şi natural.Voiajul fizic devine ocazia unui voiaj intelectual și afectiv în artă.le grandiose.realitatea virtuală încearcă să le erodeze treptat. to find harmony. E minunat când se crează legături de comunicare între om și contextul de referință spațiu-timp.mais la bonté naive de la nature:je suis chez mai. the writers show that they left their own lives (daily living). Honoré de Balzac.Evidențierea pluralității relațiilor dintre acești doi poli reprezintă posibilitatea unei revigorări a relațiilor și cei care. their sensitivity and spirit of their age. Keywords: heritage. 255 . space. artiști.turiști). and experiences of artists. Oui. balance lost.locuri. values.. Din vremuri imemoriale. writers have left every European country..urme valoroaseale geniului lor. scriitori au lăsat în fiecare țară europeană.. où règne mon pois laudace.locul de origine ori cel de ședere a constituit pentru om o legătură cu veșnicia.. mon aîme est plus en harmonie avec tes sites charmant. Târgovişte (Dâmboviţa) Abstract The trip is synonymous with a rediscovery of self.a peisajelor.istorie. Great personalities.

Călătoria este o fascinație și o metaforă existențială,ca și cum limita dintre țărm și mare,ne-ar îndemna să reflectăm la enigmele propriei vieți. Călătoria este sinonimă cu o redescoperire a sinelui,iar experiențele artiștilor,ale scriitorilor arată că și-au părăsit propriile vieți (traiul de zi cu zi),pentru a găsi armonia,echilibrul pierdut. Călătorul descoperă nu numai spiritul locului, dar redescoperă propriul său suflet.Într-un peisaj montan,de exemplu,trăirile emoționale sunt profunde,iar gândurile se îndreaptă ancestral. „Descălecătorii au venit de la munte.De nicăieri nu ai mai clară viziunea sensurilor,decât de la munte.Muntele inspiră simțiri grandioase (Zaharia Sângeorzan).Formula „oameni și locuri definește o profundă legătură între sufletul locului și spiritualitate,un conglomerat realizat prin comuniunea oamenilor cu natura,cu tradițiile și cultura locurilor.Se știe că„omul sfințește locul ,dar și locul îl „sfințește pe om la rândul său.A cunoaște spiritul locurilor și mentalitatea oamenilor a reprezentat fir călăuzitor atât pentru reporteri de marcă,scriitori,istorici dar și pentru diplomați,oameni de cultură și oameni obișnuiți. Veșnicia poate fi tradusă prin păstrarea și evident transmiterea tradiției.Despre tradițiile românilor Lucian Blaga spunea: „Tradiția noastră e fără vârstă,ca frunza verde .Cultura noastră românească a fost solidară cu orizontul spiritualității folclorice.Această solidaritate a fost menită să promoveze posibilitățile de creație ale poporului nostru.Din vremuri străvechi,neamul nostru românesc și-a concentrat forțele lui de creație aproape exclusiv în universul spiritualității populare.Istoria a silit neamul românesc să-și adâncească propriile sale tradiții latine și pro-latine împiedicându-ltotodată să participe la mișcarea culturală inaugurată de Renaștere și Iluminism.Pentru că istoria i-a fost potrivnică,geniul popular sa solidarizat cu acele realități vii pe care niciun șuvoi potrivnic nu le poate atinge:Cosmosul și ritmurile cosmice.Este deja cunoscut faptul că strămoșii românilor erau deja creștini,în timp ce neamul românesc„se plăsmuia întra catastrofe istorice .Astfel simpatia față de Cosmos,atât de specifică geniului românesc nu poate fi catalogată drept un sentiment păgânesc – ci ca o formă a spiritului liturgic creștin.Multă vreme s-a crezut că sentimentul Naturii și solidaritatea cu ritmurile cosmice trădează o spiritualitate necreștină.Această prejudecată era generată de o insuficientă cunoaștere a creștinismului ,mai ales a celui răsăritean,care a păstrat în întregime spiritul liturgic al primelor

256

veacuri.Pentru noi,românii,spiritul creștin a considerat totdeauna Cosmosul ca fiind o creație alui Dumnezeu,iar ritmurile cosmice au fost comparate cu o liturghie sfântă.Solidarizați spiritualicește cu Natura, românii au prelungit până în zilele noastre„acea magnifică încercare de încreștinare a Cosmosului (Mircea Eliade). Dacă ținem seama de ceremonialul pascal,de exemplu,devine simplu de înțeles cât de solidară este Natura cu misterul cristologic:Natura toată este cernită în Săptămâna Patimilor,dar renaște triumfătoare prin învierea lui Isus.Această liturghie cosmică este regăsită în folclorul românesc.Poporul român s-a retras în el însuși,s-a concentrat asupra propriilor tradiții,apărându-se împotriva popoarelor (influențelor potrivnice).Astfel românii au păstrat,au adâncit și au valorificat o viziune creștină a Naturii,așa cum fusese ea exprimată în primele secole ale creștinismului.Se poate spune pe bună dreptate că arhaismul și conservatorismul folclorului românesc au salvat un patrimoniu care aparținea creștinismului în genere,dar,pe care procesele istorice l-au anihilat.Cle mai bune exemple pentru a înțelege că spiritualitatea populară românească este solidară cu liturghia cosmică sunt baladele populare„Miorița și „Meșterul Manole .Aceste creații reprezintă piese de aur ale patrimoniului cultural,al spiritualității românești,sunt valori ale geniului creator popular. Creaţia spiritualităţii populare arată constantele geniului creator românesc.” Acolo unde moartea e încă valorificată ca o nuntă, izvoarele spirituale sunt intacte” (Mircea Eliade). De-a lungul timpului, aproape tot ceea ce a dat mai bun geniul românesc, l-a dat pe nivelul creaţiei folclorice. În orizontul spiritual care este propriu folclorului trecerea timpului este comparată cu apa care trece, iar tradiţiile reprezintă pietrele:”Apa trece, pietrele rămân”. Pietrele semnifică imaginea arhitipică a realităţii antologice. Când sfintele sărbători de iarnă bat la poarta sufletelor noastre de români, fiecare dintre noi se întoarce în povestea de iarnă a copilăriei. Iarna copilăriei, de-o veşnicie deapănă poveşti. În iarnă, povestilor ascultate cândva la gura sobei devin fotografii făcute cu inima, imagini în care apar bunicii ori părinţii plecaţi în iarna veşniciei. În iarnă, aproape de

257

Sfintele Sărbători, tradiţiile ne cheamă cu şoapta vântului dintre ACUM şi ALTĂDATĂ. Cu smerenie ne închinăm amintirilor din iarna copilăriei. Pe acest fir (al amintirilor) călăuză este pâlpâiala timidă a lumânării aprinse lângă coşul cu covrigi. Aşa începea colindul în copilăria mea. Bunicul spunea că Irod poruncise să fie ucisi pruncii..., şi de aceea copii primesc la colind mere, covrigi, nuci … aşa spunea el. În noaptea amintirii, luminată de strălucirea zăpezii ori de licărul stelelor, parcă drumul nu mai era drum, ci un pod de argint, sclipitor, care ducea, parcă spre o grădină a Edenului. Noi copiii, parcă nu mai eram cei din fiecare zi, părea că suntem nişte îngeri. Oricum eram cuminţi şi fericiţi. Ca în colindele străvechi “parcă se coboară” acea pace a serilor de colind de altădată, ne-nvaluie şi acum la ceas de Sfinte Sărbătoari. Ideea pe care doresc aici să o evidenţiez este aceea că “sufletul locului se îngemănează cu sufletul omului, care, copil fiind cândva, a luat cu sine prin lume Sfinţenia copilăriei. Fiecare iarnă a copilăriei am trăit-o ca pe o poveste. Personajele bune erau toţi cei apropiaţi, iar personajele rele nu erau plăsmuite niciodată, de teamă să nu apară. Minuni se întâmplau: începeau “ pe la cântători”, când veneau copii mari cu “Steaua”, când sărutam icoana în Ajun. Minunea se continua în somnul adâncit de mirosul bunătăţilor pregătite. Am visat că fiecare copil are o stea, şi că pe drumul stelelor vine Crăciunul. Era întruchiparea văzută în icoane, la Sfânta Biserică.Peste ani uitarea nu se poate aşterne, căci cea ce un copil a fotografiat cu inima, rămâne în veşnicie. Tradiţiile înseamnă nemurire, integrare de valori, fac parte din patrimoniul nostru cultural. In concluzie patrimoniul nostru cultural integrează valori ce aparţine şi folclorului, într-o varietate de manifestări. Nu întâmplător şi literatura noastră îşi are origine în folclor. Alături de patrimoniul cultural, patrimoniul natural, defineşte “ l'âme de lieu”. Într-un loc încărcat de istorie, aşa cum este Târgovişte, şi-au pus amprenta personalităţi de seamă ale religiei, literaturii şi artei, istorici de renume. ”Curtea Domnească” de altădată, străjuită de Turnul Chindiei parcă par că trezesc ecourile unor vremi apuse. În spiritualitatea şi conştiinţa târgoviştenilor sunt puternic împregnate imagini ale voievozilor şi domnitorilor, dar şi ale sfinţilor canonizaţi, pentru care au manifestat evlavie, până în zilele noastre. Primul sfânt canonizat pe pământ românesc a fost Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Tării Româneşti, care şi-a manifestat cu putere, darurile sale divine, aici, pe aceste meleaguri. A promovat întotdeauna buna şi necesara colaborare între credinţă şi cultură,

258

adresând îndemnuri pentru tipărirea de carte. Istoria a aratat că roadele îndrumării sale duhovniceşti s-au văzut cel mai bine în viaţa şi activitatea Sfântului Voievod Neagoe Basarab, primul mare erudit. Prin scrierea sa “ Învăţăturile catre fiul său Teodosie” promovează o politică statală autentic creştină, întemeiată pe valorile fundamentale şi nepieritoare ale Evangheliei.

Ca o concluzie, Mircea Eliade atribuie sufletului fiecărui loc „sufletul neamului, care este înpărtit în spiritualitatea oamenilor din cele mai vechi timpuri şi până azi”. Noi suntem sufletul locului. Ţara noastră este un loc “binecuvântat de Dumnezeu, iar noi românii ne tragem seva de la pământenii Daciei de demult, care au făcut din acest loc hotar al împărăţiei basmului, iar din credinţă si-au făcut o lege”.

Bibliografie M.Eliade, Profetism românesc, Ed. Roza Vânturilor, Bucureşti, 1990 Viaţa Sfântului Ierarh Nifon, Arhiepiscopia Târgoviştei, 2010 Cugetări şi reflecţii despre cultură şi civilizaţie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1984 H.de Balzac, La Loire et les collines de la Touraine, journal Z.Sângeorzan, Teme fundamentale (M. Sadoveanu), Ed. Minerva, Bucureşti, 1976 P.Nistor, A.Bogdan Ceobanu (coord.), Diplomaţie şi destine diplomatice în lumea românească, Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2011 C. Sandache, Literatură şi politică: Paul Morand , sursă online: http://www.dacialiterara.ro/6-2010/DL-06-2010.pdf

259

Spaţiul românesc şi influenţa elenă Lect. univ. drd. Adina BARBU -CHIRIMBU Facultatea de Litere, Universitatea „ Spiru Haret” Abstract This article discusses the Greek influence on Romanian culture, trying to prove that this is one of the most stable, strong, long and not least beneficial foreign influences on our culture. Preferential relations between Greek and Romanian are based on spiritual affinity, religious, cultural followed the natural course by World War II. After the Revolution of 1989, there was a new beginning of the cultivation of traditional Romanian-Greek relations, a new development of the expression of ethnic Greek, learning the ancient Greek and a powerful rediscovery of Greek ethnic identity. Key words: Greek, identity, culture, Romanian civilization

Chiar şi o simplă privire asupra devenirii noastre istorice relevă o strânsă şi permanentă legătură între poporul român şi cel grec. De la perioada veche invăluită în legendă de când datează povestea Insulei Şerpilor – cunoscută în antichitate ca insula lui Ahile până la povestea mult mai nouă a Jocurilor Olimpice moderne reînviate de Ev. Zappas – român de origine greacă, de la pământul primitor şi noua patrie reprezentată de Ţările Române pentru greci după căderea Constantinopolului până la reluarea strânselor legături între Grecia şi România după 1989, istoria grecilor şi a românilor se întâlnesc şi se împletesc întotdeauna în mod pozitiv şi ascendent. „Nici un al popor nu a avut o influenţă atât de constantă şi de benefică asupra noastră precum grecii. Dar – se întreabă cercetătoarea Georgeta Filitti, distinsă fiică a poporului grec şi promotoare a culturii acestuia in România – ce i-a făcut pe geto-daci apoi pe români, mai întotdeauna in stare să se scuture de năvălitori, de intruşi, să-i primească pe greci, sa le folosească alfabetul, cum atestă o inscripţie din sec. III î. Hr., să

260

se inteleagă de cele mai multe ori cu ei, să găsească instinctiv acele modele de cooperare râvnite de toate popoarele în căutarea păcii universale?”74 Originile legăturilor româno-elene se găsesc în zorii istoriei, în îndepărtata Preistorie. În neolitic, apoi în epoca bronzului în nenumărate situri arheologice de pe teritoriul ţării noastre au fost descoperite artefacte aproape similare cu cele descoperite la Mycene, Kakovatos, Ciclade. La rândul ei, ceramica de provenienţă greacă sugerează intense relaţii de schimb cu corăbierii greci care ajungeau în ţinuturile pontice, aşa cum reiese din versurile primilor poeţi greci. „Theogonia” lui Hesiod, datată – ca şi faimoasa legendă a argonautilor – din secolul 8 î.Hr. mentiona Istrul iar poetul Arktinos din Milet amintea insula Leuke75. În Antichitate, dorinţa de aventură şi de colonizare a unor noi teritorii i-a mânat pe greci până catre gurile Dunării; aici ridică cetăţi pe ţărmul Mării Negre (ca de altfel în tot bazinul acesteia) şi în Dobrogea, făcând această zonă să pulseze de o viaţă economică şi culturală deosebită. Izvoarele arheologice stau mărturie acestui lucru. Grecii ne-au oferit cele mai vechi informaţii despre strămoşii noştri, istoricii greci antici facând referire la triburile de la nordul Dunării; lui Herodot îi datorăm cea mai cunoscută descriere a geţilor, numiţi de acesta “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Tot grecilor le datorăm fondarea cetăţilor Tomis, Callatis, Istros (Histria); podul lui Traian de peste Dunăre este opera grecului Apollodor din Damasc. Datorăm aceluiaşi faimos arhitect antic grec monumentul considerat în unanimitate de specialişti actul de naştere al poporului român – Columna din Forul lui Traian din Roma. Adoptarea creştinismului ca religie comună va face martiri în rândul ambelor popoare. In necropolele de la Basarab sau Niculiţel se găsesc înmormântaţi geţi şi greci, fraţi întru aceeaşi credinţă care îi va uni vreme de secole. Grecii ne-au oferit cele mai vechi informaţii despre strămoşii noştri, istoricii greci antici facând referire la triburile de la nordul Dunării; lui Herodot îi datorăm cea mai cunoscută descriere a geţilor, numiţi de acesta “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Tot grecilor le datorăm fondarea cetăţilor Tomis, Callatis, Istros (Histria); podul lui Traian de peste Dunăre este opera grecului Apollodor din Damasc. Datorăm aceluiaşi faimos

74

Filitti, Georgeta, „Cuvânt înainte” la lucrarea Paulei Scalcău “Elenismul în România. O istorie cronologică”, Ed. Omonia, Bucureşti, 2006, p.5 75 Actuala Insulă a Şerpilor

261

arhitect antic grec monumentul considerat în unanimitate de specialişti actul de naştere al poporului român – Columna din Forul lui Traian din Roma. Multe cetăţi geto-dace au fost construite după planurile unor arhitecti greci iar alfabetul grec este folosit în Dacia. Majoritatea monumentelor religioase din provincia romană Dacia sunt dedicate unor zeităţi greco-romane iar iconografia de la inceputul primului mileniu d.Hr. are ca temă principală mitologia greacă. Nu putem continua sa vorbim despre secolele urmatoare fără a-l aminti pe istoricul Dio Cassius, provenind dintr-o familie de aristocraţi greci, autorul unei istorii de dimensiuni impresionante a Romei, în care îi aminteşte pe geto-daci. Apariţia şi răspândirea creştinismului în Dacia se leagă tot de prezenţa greacă. Gemma datând din secolul al II-lea d.Hr. descoperită la Constanţa în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (şi aflată în prezent la British Museum) are gravate pe ea scena răstignirii şi cuvântul simbolic ichtis în greceşte, fiind considerată drept mărturia cea mai veche a prezenţei creştinismului în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Nu lipsit de importanţă ni se pare să îl amintim pe învăţatul grec Dionisie cel Mic, născut in secolul VI pe teritoriul Scythiei Minor, creatorul sistemului cronologic ce porneşte de la naşterea lui Hristos şi folosit astăzi în întreaga lume. Timp de mai bine de un mileniu, Imperiul Bizantin – şi prin el cultura elenă – a reprezentat cea mai importantă sursă de influenţă în întreaga zonă orientală a Europei. O dată cu ridicarea „celei de-a doua Rome”, a Constantinopolului, cultura bizantină se răspândeşte inclusiv în spaţiul de la nordul Dunării şi va rămâne o influenţă permanentă în acest teritoriu timp de multe secole, teritoriu devenit o prelungire a Elladei. În secolele X-XI prezenţa meşterilor bizantini în spaţiul românesc e atestată de ornamentele specifice de pe capitelurile de piatră ale cetăţilor de la Dăbâca, Alba Iulia, Slon (Prahova) sau Moldoveneşti (Cluj), de literele greceşti cu care erau însemnate cărămizile, de provenienţa bizantină a materialelor de construcţie şi de modul în care sunt îmbinate. Cucerirea Constantinopolului în 1204 de către cavalerii celei de-a patra cruciade declanşează emigrări importante ale grecilor către zona dunăreano-pontică. Prelaţi de origine greacă ajung să fie o prezenţă des întâlnită la nordul Dunării. La începutul secolului al XIII-lea cneazul Balea şi urmaşii săi aveau un episcop de rit grec iar către sfârşitul secolului întemeierea

262

Mitropoliei de la Vicina reprezintă o strângere a relaţiilor între statele feudale române şi Imperiul Bizantin. Această nouă Mitropolie va fi păstorită de ierarhi greci: Teodor, despre care izvoarele istorice menţionează că a participat la un sinod în capitala imperiului în 1285, Luca, Macarie, Iachint. Integrarea civilizaţiei româneşti în cea sud-est europeană de influenţă bizantină se simte cu precădere în arhitectura religioasă, încă din secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, pentru a culmina în secolele al XV-lea şi al XVI-lea. În secolul al XIV-lea, formaţiunile statale româneşti, aflate la începutul organizarii lor, stabilesc relaţii politice cu Bizanţul; Dobrotiţă, întemeietorul statului dintre Dunăre şi mare primeşte în 1357 titlul de despot, cea mai înaltă demnitate la Curtea bizantină, din partea împăratului Ioan V Paleologul pe care îl susţinuse împotriva rivalului său Ioan VI Cantacuzino. El însuşi căsătorit cu o aristocrată constantinopolitană, Dobrotiţă intră în relaţii de rudenie cu împaratul bizantin prin căstoria fiicei sale cu moştenitorul împăratului. Către sfârşitul secolului, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân sunt menţionaţi primii dregători greci în Muntenia; tot in aceeaşi perioadă prezenţa grecilor la curtea domnească se face simţită şi în Moldova. În secolele ce vor urma prezenţa greacă se va intensifica nu numai la nivel politic ci şi - mai ales – în sfera religioasă. Încă înainte de mijlocul secolului al XV-lea atât pe scaunul mitropolitan al Munteniei cât şi al Moldovei se află înalţi prelaţi de origine greacă. În momentul prăbuşirii Constantinopolului în 1453, mitropolitul grec al Moldovei, Ioachim, îi îndeamna printr-o enciclică pe toţi creştinii să îi ajute pe fraţii lor fugiţi din faţa urgiei turceşti. Începând cu această dată emigraţia greacă spre Ţările Române se intensifică, impactul prezenţei greceşti asupra vieţii economice, politice, culturale a acestora intensificându-se în secolele următoare. În familiile domnitoare române se continuă politica de înrudire cu bizantinii. În paralel, toţi domnitorii români ajută cu daruri bogate mănăstiri din Orient sau de la Muntele Athos. Fenomenul de pătrundere a elementului cultural grec în Tările române atinge un punct culminant la sfărşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de-al XVIII-lea, în timpul domniei lui Brâncoveanu şi va rămâne la un nivel ridicat pe tot parcursul secolului al XVIII-lea marcat de prezenţa domnitorilor fanarioţi. Încă din prima parte a secolului al XVII-lea în Principatele Române se constituie şcoli cu predare în limba greacă. „Profesori, filosofi, preceptori, secretari domneşti, medici, jurişti din spaţiul de expresie grecească se refugiază la Bucureşti şi Iaşi. Toţi aceşti greci care

263

dau strălucire învăţământului, tiparului, practicării diferitelor profesiuni liberale sunt nişte cosmopoliţi. S-au format in marile universităţi italiene, la Ioannina, la Constantinopol; îi ajută pe domnii români să-şi constituie biblioteci ce vor fi curând invidiate de occidentali. Această pleiadă irepetabilă de invaţaţi greci, susţinuţi din plin de domnii pământeni, apoi de cei fanarioţi are meritul de necontestat de a fi introdus Principatele Române, fie şi vremelnic, în sistemul de valori academice creatoare, de rezonanţă europeană.”76 Nu trebuie să ignorăm sentimentul de împamântenire atotputernică a grecilor încercat de contemporani în secolele respective; uneori aceştia reacţionează însă răscoalele antigreceşti şi măsurile restrictive luate de unii domni la adresa grecilor nu au urmări semnificative. Perioada de maximă afirmare a elenismului în Tările Române rămâne cel al domniilor fanariote. Folosit de Imperiul Otoman ca mod de supunere şi administrare eficientă a provinciilor româneşti cu ajutorul unor funcţionari greci, provenind în majoritate din cartierul constantinopolitan Fanar, sistemul a funcţionat – cu părţile lui pozitive şi negative – timp de un secol. Deşi istoriografia din secolele urmatoare, influenţată de curentul naţionalist care va domina întreaga Europă s-a grăbit să prezinte perioada fanariotă în cele mai negre culori nu putem ignora faptul că secolul al XVIII-lea a reprezentat zorii modernitaţii pentru Principatele Române, principii fanarioţi contribuind în mod decisiv la desprinderea de medieval şi intrarea în modern a provinciilor pe care le conduceau. Considerăm important să subliniem această diferenţă între imaginea pe care grecii fanarioţi au avut-o în epoca în care au condus Muntenia şi Moldova şi imaginea profund negativă, denigratoare creată după consumarea efectivă a acestei perioade din istoria noastră77. Fără a încerca să ignorăm aspectele negative inerente ale epocii fanariote este totuşi evident ca aceasta a avut certe elemente pozitive, benefice pentru Tările Române. Nu trebuie să uităm faptul că introducerea de către otomani a sistemului de guvernare prin intermediul înalţilor dregători greci proveniţi în majoritate din cartierul Constantinopolitan al Fanarului a reprezentat

76

Filitti, Georgeta, Cuvânt înainte la lucrarea Paulei Scalcău, “Grecii din România”, Ed. Omnonia, Bucureşti, 2003, p. 8-9. 77 Istorici ca Bălcescu, Quinet, Kogălniceanu, Bariţiu se încadrează în acest curent.

264

varianta cea mai puţin negativă pentru viitorul Principatelor Române, alternativa fiind transformarea acestora în paşalâcuri. Guvernarea prin intermediul grecilor fanarioţi a permis Moldovei şi Munteniei să îşi păstreze un grad destul de însemnat de indenpendenţă, susţinut chiar şi de unii dintre principi – care, deşi străini, ajung să acţioneze în favoarea noilor lor patrii adoptive vremelnice. Despoţi luminaţi, cu o educaţie inaltă, grecii fanarioţi au introdus reforme care au schimbat faţa Principatelor. Majoritatea celor 32 de domni fanarioţi se dovedesc buni administratori, codificând şi modificând în sens iluminist raporturile sociale, creând o administraţie provincială eficientă, fiind de asemenea preocupaţi de urbanism şi fondatori şi sprijinători de şcoli, spitale, tipografii, lăcaşuri de cult. Aceastia au operat restructurarea instituţiilor, au introdus şcolarizarea şi salarizarea slujbaşilor, au produs legislaţie nouă şi modernă, au reformat fiscalitatea, au desfiinţat şerbia78. Este suficient sa amintim faimoasa Constituţie din 1746 a lui Constantin Mavrocordat, publicată în “Mercure de France”, anterioară cu aproape cinci decenii măsurilor juridice şi administrative care au reformat Franţa începând cu 1789. Este de asemenea de remarcat că principii greci din secolul luminilor au fost atât consumatori cât şi producători de cultură. Au încurajat istoriografia şi au fost ei înşişi scriitori dăruiţi cu talent, ca Nicolae Mavrocordat, Nicolae Caragea sau Alexandru Hangerli. Dominatia culturală greacă nu a reprezentat în secolul al XVIII-lea un proces forţat. Aşa cum vom remarca în primul capitol al acestei lucrări, în mod paradoxal aceasta nici macar nu atinge un apogeu în epoca fanariotă ci în cea premergatoare acesteia.79 Prezenţa greacă era deja de multe secole o realitate puternică în peisajul cultural al Tărilor Române şi va rămâne aşa şi după încheierea epocii fanariote, când cele două popoare, grec şi român găsesc noi puncte de afinitate. Români şi greci vor lupta contra unui duşman comun, Imperiul Otoman, susţinându-se reciproc în lupta de eliberare naţională, şi paşind în modernitate în acelaşi timp.80 După un oarecare recul în perioada

Djuvara, Neagu – „Intre Orient şi Occident. Tările române la începutul epocii moderne”, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2009, p. 64, p.71. 79 Ne referim in special la cultura scrisă. 80 Cf. Bouchard, Jacques – „Les grecs phanariotes et la formation de la conscience nationale roumaine ”, în „Închinare lui Petre Năsturel la 80 de ani”, volum îngrijit de Ionel Cândea şi Paul Cernovodeanu, Brăila, 2003 , p.3

78

265

conflictului dintre Alexandru Ipsilanti şi a Păcii de la Adrianopol, o dată cu liberalizarea comerţului pe Dunăre numărul grecilor care aleg să se stabilească în Principate este din nou în creştere. Negustori, marinari, mesteşugari, foşti luptatori în războiul pentru independenţa Greciei se stabilesc în nenumărate oraşe din Muntenia şi Moldova, contribuind la inflorirea vieţii economice şi culturale a acestora. “La inţiativa comunităţilor greceşti – remarcă cercetătoarea Paula Scalcău – se constituie acele organisme care îi vor defini mai apoi din punct de vedere identitar: publicaţiile diverse, societăţile, bisericile consulatele. La a doua generaţie acest val de după războiul pentru independenţa Elladei dă profesori, avocaţi, artişti, ziarişti, medici, mari proprietari preocupaţi mai puţin de grecitatea lor şi mai mult de afirmarea socială într-o Românie ce se modernizează rapid. Ea absoarbe ca un burete noutatea, deschizând generoasă portile celor dornici să se realizeze. E un creuzet unde toleranţa, pasivitatea, rezerva unora se acordă perfect cu mobilitatea, spiritul de întreprindere, de risc, al «străinilor». Rezultatul este o ţară prosperă care la cumpăna veacurilor 1920 arbitrează politica sud-estului european.”81 Pe întreg parcursul secolului al XIX-lea grecii îşi vor pune amprenta asupra patriei lor de adopţie. Prima tipografie muzicală din lumea orientală, întemeiată de Petru Manuil din Efes la biserica Sfântul Nicolae Şelari din Bucureşti şi condusă de grecul Antonios Pantoleon, cunoscut posterităţii cu numele de Anton Pann, şi ca autor al versurilor imnului naţional al României. Tot unui grec îi datorăm utilizarea pentru prima dată intr-o lucrare ştiiţifică a numelui actual al ţării noastre. Lucrările “Istoria României” şi ulterior “Geografia României” aparţinând lui Daniil Filippidis (1750-1832), profesor la Academia domnească din Iaşia au fost publicate în 1816 la Leipzig; foarte recent, în 2004 apare o ediţie în limba română la Bucureşti a “Istoriei României”, sub îngrijirea cercetătoarei Olga Cicanci. Cele două lucrări dedicate patriei sale adoptive de Filippidis, “cel devenit «român cu trup şi suflet» după expresia lui Constantin Erbiceanu”82 Încă de la începutul secolului al XIX-lea Grigore Ghica remarca relaţia strânsă dintre greci şi români care se formase pe tot parcursul secolului anterior: “Cele două naţiuni s-au amestecat atât de intim în timpul

81 82

Scalcău, Paula – „Grecii din România”, Ed. Omonia, Bucuresti, 2003, p. 11-12 Lazăr, Elena – „Cărturari greci în Tările Române”, Ed. Omonia, Bucureşti, 2009, p. 81.

266

guvernării precedente încât niciodată nu se va putea trage o linie de demarcaţie între ele”.83 În contextul marcat de naţionalism din prima parte a secolului al XIX-lea, care a determinat şi o reacţie împotriva fenomenului fanariot, primii domni pământeni (care de altfel se înrudeau cu cei precedenţi) sunt nevoiţi sa ia măsuri prin care să stopeze emigraţia grecească spre Moldova şi Muntenia, însă decretarea libertăţii comerţului şi deschiderea Dunării ca rută comercială internaţională a condus la patrunderea unui mare numar de greci în special în oraşele legate de fluviu: Tulcea, Sulina, Brăila, Galaţi, Giurgiu, Constanţa. În 1860 comunitătile greceşti sunt recunoscute oficial de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, probabil nu întâmplător fiind faptul că mama domnitorului, Sultana Kozadini provenea dintr-o familie grecoitaliană din Constantinopol (iar Cuza fiind cunoscător de limbă şi cultură elină datorită acesteia) Grecii din România se vor manifesta şi ca generoşi donatori (E. Zappas, V. Adamachi, P. Harokopos), sau se afirmă pe plan international ca oameni de ştiinţă, de cultură, medici etc. Până la mijlocul secolului XX nu va mai exista probabil nici o dimensiune a societăţii româneşti in care români de naţionalitate greacă să nu îşi facă simţită prezenţa în mod remarcabil. Anexa 2 încearcă să menţioneze o parte dintre acei grecii care au avut un impact deosebit în domeniile în care au activat. Relaţiile preferenţiale între greci şi români bazate pe afinitate sufletească, religioasă, culturală şi-au urmat cursul firesc până la al doilea război mondial. În prima parte a secolului XX personalităţi de origine greacă vor comtinua să se împună în cele mai diverse domenii. În 1901, de ziua Elladei este inaugurată Biserica grecească din Bucureşti în prezenţa ministrului plenipotenţiar al Greciei la Bucureşti. În acelaşi an se naştea la Brăila Andreas Embirikos, unul dintre marii poeţi ai secolului XX şi iniţiatorul suprarealismului în poezia greacă. Soprana Haricleea Darclee, actorul Aristide Demetriade ajung să fie cunoscuţi dincolo de graniţele ţării. La sfârşitul secolului al XIX-lea românca de naţionalitate greacă Maria Koutsarida devine prima femeie cu titlul de doctor în medicină din România, în urma sustinerii tezei de doctoral la facultatea de Medicină din Paris. Aceasta s-a implicat ulterior în organizarea primelor structuri de ocrotire a copilului din ţara noastră. În prima parte a secolului XX tot un

83

Scalcău, Paula – „Grecii din România”, Ed. Omonia, Bucuresti, 2003, p. 145

267

grec, Odysseu Apostol era medicul şef al armatei române şi autor al unor studii de psihologie şcolară, medicină interna şi medicină militară, decorat pentru activitatea sa În 1921 au loc două importante evenimente care spun totul despre relaţia strânsă de prietenie dintre naţiunile greacă şi română: căsătoria prinţului moştenitor al României, Carol, cu Elena, prinţesă a Greciei la Bucureşti şi respectiv căsătoria lui George, prinţul moştenitor al Greciei cu Elisabeta, prinţesă a României. Aceştia doi din urmă vor veni în 1922 în România să participe la botezul lui Mihai, fiul prinţului moştenitor al României şi al prinţesei Elena iar un an mai târziu vor găsi în ţara noastră refugiu după câstigarea alegerilor parlamentare din grecia de către republicani. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi În prima parte a secolului XX curentul filo-elen, care debutase prin publicarea de către Nicolae Iorga a Conferinţei sale “Cultura românilor supt fanarioţi” 84 îşi face simţită prezenţa în cultura română din ce în ce mai puternic. Alături de Nicolae Iorga, care nu întâmplător le atribuie în studiile sale principilor fanarioţi caracterul de “reformatori”85, marii elenişti Nikolaos Dossios, Constantin Erbiceanu, Demostene Russo vor schimba în mod hotărâtor vizunea despre rolul grecilor şi al culturii greceşti asupra culturii române, accentuând în mod special aspectele pozitive ale atât de hulitei epoci fanariote. Continuatorii acestora, Ariadna Camariano-Cioran, Nestor Camariano Nicolae Cartojan vor scrie noua istorie culturală a secolului al XVIII-lea.86 Ceea ce nimeni nu ar fi crezut a fi vreodată posibil s-a întâmplat în anii comunismului. Mii de greci aleg să părăsească România şi au loc repatrieri masive în ţara de origine a stramoşilor lor. In paralel are loc dislocarea a mii de copii greci aflaţi în zone de conflict civil şi găzduirea lor in tabere-colonii din ţara noastră. Această “comoţie socială fără precedent în dialogul peste timp al românilor şi grecilor”87 se oglindeşte în mod dramatic in statistici. In 1930 în România se declaraseră 17606 cetăteni greci şi 26495

84

Iorga, Nicolae – Cultura româna supt fanarioţi, conferinţă ţinută la Ateneul Român, 8 feb. 1898, Ed. Librăriei Socecu, Bucuresci, 1898 85 Iorga, Nicolae – “Istoria românilor”, Cartea a VII-a, “Reformatorii”, Bucureşti, 1937 86 Preocupările eleniştilor din această generaţie – ca şi din cea precedentă se concentrează asupra acestei epoci însă nu se limitează la aceasta. 87 Filitti, Georgeta – “ Cuvânt înainte” la lucrarea Paulei Scalcău, “Grecii din România”, Ed. Omonia, Bucureşti, 2003, p. 12

268

Tulcea. Institutul Central de Statistică. contribuind la reluarea şi mentinerea unor strânse relaţii de prietenie. vol. Sulina. învăţarea limbii strămoşeşti. Paula Scalcău contribuie la acest proces de renaştere a culturii grece în România. I. Elena Lazăr. Treptat. 1994 90 Recensământul populaţiei şi locuitorilor din 18 – 27 martie 2002. Antonis Samaras. Bucureşti. redobândirea proprietăţilor fostelor comunităţi elene. IX. Au loc manifestări importante pentru întregul spaţiu bacanic. Călăraşi. dezvoltarea şi exprimarea identităţii etniei elene. cu personalitate juridică şi având ca obiective esenţiale cultivarea relaţiilor tradiţionale româno-elene şi a raporturilor de prietenie cu toate minorităţile din România. după 1989 în România se publică volume de referinţă în domeniul istoriei. precum al treilea Congres Peneuropean al Societăţii Europene de Studii Neoelene. 1940. la 6 februarie 1990 are loc constituirea Uniunii Elene din România. Brăila. Roman. Piteşti. însă – îmbucurător – zece ani mai târziu recensamântul populaţiei relevă o creştere semnificativă a numarului acestora. în primele două luni ale anului 1990 au loc două evenimente importante pentru conturarea relaţiilor viitoare româno-elene: în luna ianuarie are loc vizita la Bucureşti a Ministrului de Externe al Greciei. Comisia Naţională pentru Statistică. Oneşti. păstrarea. Valeriu Mardare. studiului limbii şi culturii grece91. Târgovişte. la 6513 reprezentanţi. Apoi. 2004 91 Cercetători precum Olga Cicanci. primul deminitar străin care a vizitat România după evenimentele din decembrie 1989. Piatra Neamţ. Lia Brad-Chisacof. Iaşi.90 Imediat după revoluţia din 1989. Leonidas Rados. 89 Recensământul populaţiei şi locuitorilor din 7 ianuarie 1992.români de naţionalitate greacă. 88 269 . Zalău. acest lucru însemnând o recunoaştere a importanţei avute de spaţiul românesc în devenirea culturii elene şi a locului ocupat de elenismul din România in istoria diasporei elene.88 La recensământul din 1992 numărul grecilor din ţara noastră era de numai 3940 de persoane89. Cornelia Papacostea-Danielopolu. vor apărea comunităţi elene reprezentate în mod oficial în multe oraşe din România: Constanţa. Inalţi reprezentanţi ai Greciei de la preşedinte la membri ai guvernului. vol. vol. Pe plan cultural. I. reprezentanţi ai armatei dar şi înalţi prelaţi vor vizita în mod periodic România. Georgeta Filitti. Recensământul general al populaţiei României din 29 decembrie 1930. Galaţi. Institutul Naţional de Statistică. Andreas Rados.

Cartea a VII-a. Bucuresti. îndelungate şi nu în ultimul rând benefice influenţe străine asupra culturii noastre. Neagu. Tările române la începutul epocii moderne. puternice. Omonia.. Iaşi. Elenismul în România.. 2003 270 . Ed. p. 1937 Lazăr. Bucureşti. Bucureşti. N. P. P. Bucureşti. Humanitas. Impactul culturii greceşti asupra evoluţiei culturale a Principatelor Române în perioada fanariotă. E. Bibliografie Barbu-Chirimbu. Cărturari greci în Tările Române.. A. O istorie cronologică. 64 Iorga. Nicolae Mavrocordat.Concluzii Influenţa greacă asupra culturii române este – aşa cum am încercat să demonstăm în paginile anterioare – una dintre cele mai constante. 2006 Scalcău. Bucureşti. Grecii din România. Istoria românilor. “Reformatorii”. 2011 Djuvara. 2009. 2009 Scalcău. Ed. Omonia. Omonia. . Stef. Ed. Ed. Intre Orient şi Occident.. Ed.

acceptaţi din punct de vedere social. supravieţui şi dezvolta normal fără societate. Roma minority. într-o societate în care este deficitar procesul de incluziune socială. a valorilor şi normelor societăţii. few are those who remain indifferent. care funcţionează bine. or contempt or fear. crescând în acelaşi timp stima de sine şi sentimentul securităţii sociale Membrii unei societăţi sănătoase. asumându-şi responsabilităţile care le revin. omul este o fiinţă socială. Dana Bianca ALBUŢ Universitatea din Oradea Abstract This paper is a bibliographic study author referring to concerns regarding stereotypical thinking and prejudice against Roma minority. „Persoanele şi grupurile dezavantajate nu vor putea depăşi singure situaţia în care se află. The Roma are an ethnic group that wherever they find raises or fascination. drd. Însă.Preocupări privind stigmatizarea. acceptare şi chiar de apreciere din partea semenilor săi. Aceştia vor tinde să respecte valorile. gândirea stereotipică şi prejudecăţile faţă de etnia romă Asist. nivel scăzut de educaţie şi asistenţă socială. întăresc ataşamentul faţă de grup. Key words: prejudices. interacţiunea cu ceilalţi membri. mânie. Over time they made all kinds of prejudices and stereotypes that affect the relationship between them and members of the majority. stereotypes. Acest stil de viaţă va genera şi hrăni frustrări. simţind permanent nevoia de înţelegere. social identity Introducere Prin definiţie. pentru că sunt lipsite de resursele necesare (resurse 271 . incluziunea socială având deci un rol foarte important în viaţa omului. se vor simţi datori să se implice în viaţa societăţii. a instituţiilor. deci el nu poate trăi. cu resurse la limita subzistenţei. Exersarea diferitelor statusuri şi roluri în grup. normele societăţii respective. sentimentul de a fi important și util pentru cei asemenea lui. toate acestea duc la formarea identităţii sociale. creşte numărul oamenilor care cad pradă unei vieţi „de mizerie”. univ. va duce la respingerea proiectelor. se simt incluşi.

Nicolae Gheorghe afirmă că denumirea de ţigan a devenit o noţiune.-P. şi chiar atunci când. Datorită faptului că se simt părăsite de societate. infracţionale. grupurilor vizate. Romii. caracteristica cea mai des citată este culoarea pielii. însă uneori generează conflicte tacite greu de gestionat. 2007. p. 1996. fie dispreţ sau teamă. puţini fiind aceia care rămân indiferenţi. 12) „Stereotipul se referă la dimensiunea cognitivă sau raportarea preponderent cognitivă la un grup sau reprezentanţi ai acestuia.economice. iar raportarea preponderent afectivă şi discriminarea – la componenta comportamentală sau la consecințele comportamentale determinate de stereotipuri şi prejudecăţi”2 (Neculau. A. De-a lungul timpului s-au format tot felul de prejudecăţi şi stereotipii. care a fost creată de populaţia majoritară pe baza unor prejudecăţi şi stereotipe. În acest eveniment au avut rol important şi rromii. pe când ei sunt „toţi o apă şi-un pământ”. ca rezultat al unui eveniment lung istoric. 2003. politice etc. eventual prejudecăţi? Oamenii au tendinţa de a accentua diferenţierile din grupul de apartenenţă şi omogenitatea grupurilor ţintă: noi suntem diferiţi unii de alţii. Ne punem însă întrebarea.. de cele mai multe ori tolerate de subiecţii în cauză. Cine nu a auzit de sintagmele: „ţiganii fură”. care afectează relaţia dintre ei şi membrii grupului majoritar. „românii sunt leneşi”. prejudecata – la dimensiunea afectivă. sau sunt nişte erori de percepţie... p. dacă aceste sintagme aparţin persoanelor. 256) Problematica stereotipurilor şi prejudecăţilor face parte din discuţiile noastre zilnice. căci au preluat parcă şi au realizat ilustraţia stereotipelor. ele pot deveni în timp adevărate pericole pentru societate”1 (Nedelcu. ironii şi apelative. din respect pentru cei de lângă noi.3 (Liegeosi. adoptând comportamente şi moduri de viaţă diferite. „negrii sunt mai buni atleţi decât albii” etc. 8-10) „Atunci când nonromii identifică cine este rom. nu ne-am lăsat pradă unor astfel de catalogări. Nicolae Gheorghe. sau chiar deviante. trezind un interes deosebit sau constituind obiectul unor glume. J. Romii sunt consideraţi ca fiind persoane cu un ten mai închis decât al persoanelor din populaţia majoritară. educaţionale. suntem „unicat”. Există 272 . D. probabil că nu am făcut altceva decât să conştientizăm stereotipul în cauză şi să-l ocolim cu diplomaţie.). În lipsa luării unor măsuri adecvate. ele tind să se izoleze tot mai mult de aceasta. reprezintă un grup etnic care oriunde s-ar afla stârneşte fie fascinaţie. prin aceasta accentuându-şi şi mai mult condiţia periferică. pp.

95) Datorită acestor prejudecăţi şi stereotipii negative. Am putea spune pe scurt că romii sunt văzuţi ca fiind un popor diferit de toate celelalte. care tind să favorizeze ierarhic nonromii. p. Copiii care sunt diferiţi de majoritate în vreun fel pot începe să aibă sentimente negative faţă de ei înşişi. o imagine de sine negativă. incapabili”. lenea. Prenton. 2002. romii contribuie la stereotipizarea colectivă a nonromilor. considerate de mulţi ca fiind „determinate etnic”. chiar dacă ar avea un anumit nivel de educaţie. şi faţă de societate în general. 50) Există multe situaţii în care elevii romi sunt etichetaţi drept „proşti. şi ar putea începe să aibă sentimente negative faţă de cei care sunt altfel decât ei. dacă simt că deosebirea aceasta este perpetuată ca ceva mai puţin normal. p. „Stereotipiile şi discriminările încep chiar de la intrarea celor mai mici copii în sistemul de învăţământ. pentru că nu muncesc. M. de subzistenţă.”4 (Szeleny. şi de multe ori acestea ajung să fie însuşite chiar de romi. Identităţile atribuite lor sunt deseori stereotipuri negative. I. fie că trăiesc din asistenţa socială. mulţi dintre părinţii romi nu-şi mai trimit copiii la şcoală. Aceasta nu înseamnă însă că toţi romii sunt în căutarea unui loc de muncă legal.. şi vor rămâne săraci. dar cert este că ei obţin tot mai greu un loc de muncă stabil. Câteva dintre acestea sunt: murdăria.. Chiar înainte de a putea vorbi.mai multe practici şi caracteristici atribuite romilor. atât de către profesor cât şi de către colegii lor. fie că fură. Mulţi îi consideră hoţi. Se spune că merită să fie săraci. 2007. Fiind conştienţi că aceste stereotipii îi vor împiedica să-şi găsească de lucru. de către subiecţii inferiorizaţi a unor strategii 273 . sau ceva rău. li se reproşează că nu se poate avea încredere în ei. K. fie pentru că cerşesc. şi mai ales de la adulţii importanţi din viaţa lor. copiii încep să observe diferenţele legate de culoarea pielii. Realizând că alţi oameni sau copii sunt diferiţi de ei.”5 (Andruskiewicz. este foarte greu pentru romi să-şi găsească un loc de muncă.. limba vorbită etc. şi astfel se ajunge la situaţii de abandon şcolar. copiii încep să aibă opinii legate de acest lucru. „Şcoala face necesară adoptarea. ei sunt „alţii”. imoralitatea.. formându-se astfel la un cerc vicios care antrenează atât atitudinile romilor cât şi ale nonromilor. forma ochilor. că trăiesc pe spinarea altora. asistenţa socială rămâne principala sursă de venit. Ei absorb foarte repede informaţii despre discriminare şi stereotipuri de la cei de o vârstă cu ei. rataţi. fapt ce contribuie semnificativ la formarea percepţiilor negative ale populaţiei majoritare cu privire la atitudine romilor faţă de muncă. La rândul lor. Cei care nu au un loc de muncă. lipsa de civilizaţie.

J.. Nu este complet imposibil pentru un elev să scape de o etichetă. iar într-un final la abandon şcolar.comportamentale susceptibile de a menţine o imagine favorabilă de sine”6 (Monteil. 1997. p. Prea puţini sunt aceia care sunt motivaţi să se mobilizeze pentru a-i ajunge pe cei fruntaşi din clasă. Alţii răspund prin a-i eticheta la rândul lor pe cei buni la învăţătură. Lucrul acesta le va da elevilor încredere. aceştia interiorizează imaginea pe care o primesc despre ei de la alte persoane importante.. Apariţia stereotipurilor poate fi analizată şi din perspectivă cognitivă. „Deoarece elevii (în special cei foarte tineri) se raportează la comportamentul celorlalţi faţă de ei pentru a obţine o imagine despre cât succes au. ca de exemplu „curajul” de a-l înfrunta sau ignora pe profesor. Gérard Lemaine (1966) semnala faptul că procesul de comparare socială generează eterogenitate.-M. 1997. pot renunţa să lupte împotriva acestor etichete.8 (Monteil. alţi elevi şi profesori vor ajunge să recunoască eticheta pe care un copil şi-a atras-o. şi se vor purta faţă de elev pe baza acestei etichete existente. 158) Stadiul actual cu privire la gândirea stereotipică şi prejudecăţile faţă de etnia romă În „Dicţionar de sociologie”. 62) Unii elevi care ajung să fie astfel etichetaţi. consum de alcool şi tutun. În acest caz. drept „tocilari”. p. Cercetătorii vorbesc de o activare automată a stereotipurilor atunci când întâlnim un anumit membru al unui grup social. sau cât de prost se descurcă. mai ales dacă în mediul de acasă şcoala nu este percepută ca o valoare în sine. afectându-le pozitiv comportamentul.”7 (idem. „Compararea socială poate să participe la determinarea comportamentelor. un rol deosebit de important îi revine profesorului.” De aceea profesorul trebuie să dea elevilor impresia că sunt capabili să rezolve anumite probleme de raţionament. Unii renunţă la orice strategie şi recurg la chiul.M. având ca şi coordonatori pe Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu. dar acest lucru devine extrem de greu odată ce eticheta devine foarte cunoscută. J. Pe lângă asta. Elevii se bazează pe profesori să le furnizeze un concept despre sine. se arată că multe analize sociologice sunt convergente în a susţine că un prim stadiu în construirea unei naţiuni este 274 . şi să renunţe să mai frecventeze şcoala. 73) Pentru a-şi conserva stima de sine aceşti elevi vor reacţiona într-unul din următoarele moduri: unii vor încerca să introducă criterii de comparare socială diferite de cele ale şcolii. să le spună cât sunt de buni. p.

. marcatorii de identitate. Astfel. în primul rând. (coord. tradiţională şi dificil de integrat. care permit unei colectivităţi să se definească şi să se facă recunoscută de alţii. prin acţiunile sale de cercetare este mândru de aportul pe care-l aduce ştiinţei prin descoperirile datorate muncii sale. Discriminarea lor se datorează stereotipurilor şi prejudecăţilor despre romi. trăiesc în condiţii dificile şi că adesea sunt discriminaţi. p 263) I. p. putând fi întâlnit la orice nivel al structurii sociale. caz în care individul este posibil subiect al stigmatizării. precum infractorul sau dacă vreţi criminalul au prestigiu social. Mesajul campaniei realizată de Consiliul Europei şi Uniunea europeană este:„există o nevoie de a îmbunătăţi imaginea socială a romilor”. religia)”11 (idem. ce ţine de o „proastă reputaţie” sau reputaţie negativă. mituri originale şi legende istorice”10 (Chelcea S. însă şi infractorul/criminalul se pot mândri cu acţiunile lor. şi identitatea socială (statusul social.. acele atribute ce definesc identitatea personală a individului ca entitate unică (ansamblul calităţilor şi defectelor). putem spune că atât omul de ştiinţă. (marquers d’identité) sau identiţialii. 14) Prestigiul social este un fenomen care la prima vedere aparţine unei identităţi sociale pozitive a individului în general. 384-385) Identitatea se construieşte pe baza factorilor obiectivi. dar şi pe elemente subiective.identitatea: „capacitatea unui grup de a gândi despre sine ca aparţinând unei naţiuni”9 (Zamfir C. 1993. Prestigiul presupune o funcţie de evaluare. Taboada-Leonetti defineşte elementele identitare. 275 . contribuind astfel la formarea unei identităţi sociale pozitive. 6 – Laura Surdu) sunt că. însă este un prestigiu ce contribuie la conturarea unei identităţi negative. aceste reprezentări sunt formate din imagini.). de regulă. Stigmatizarea este un proces de interacţiune socială care presupune un subiect (un individ. naţionalitatea. pot dispune aşadar şi ei de un prestigiu. apartenenţa la gen. Vlăsceanu L. pp. Omul de ştiinţă. care „există. simboluri. Sunt aproximativ 12 milioane de romi în Europa şi principalele lor caracteristici12 (vezi p. sub forma reprezentărilor sociale. însă el are şi o componentă negativă. Romii fac parte dintr-un grup etnic stigmatizat. o persoană sau un actor social) şi un agent al stigmatizării ce poate fi difuz sau explicit. cât şi cel care încalcă normele şi valorile sociale. profesia. stereotipuri. 1998. comunitatea romă fiind adesea considerată marginală.

fără legătură cu indivizii sau 276 . în sensul că nu se bazează pe observarea directă. Termenul „stereotip” a fost consacrat de lucrarea jurnalistului şi analistului american Walter Lippmann. care pune cuvântul stigmă în legătură cu conceptul de identitate socială.5) spunea: „Credem că un individ care are un stigmat nici măcar nu este o fiinţă umană”. devenind în acelaşi timp şi o pildă educativă destul de des întâlnită atât la nivelul socializării primare cât şi la familiile cu un nivel educaţional înalt. preconcepute. proaspătă a fenomenelor. Goofman (1963). fiind considerat un atribut vizibil. durabile. evident.Stigmat – este un cuvânt de origine greacă. grupuri sociale. Vechii greci însemnau cu fierul roşu pe sclavii fugari sau pe criminali. deseori arbitrare . constructe mentale care ne ajută să interpretăm realitatea socială. a devenit un stereotip negativ la adresa romilor. Goffman subliniază că nu toate atributele indezirabile sunt stigmatizante. De aici îşi are originea stigma „stigma” (R. cu aşteptările noastre despre cum ar trebui să fie un anumit individ. Page. Studiul cel mai reprezentativ în acest sens este cel al lui Ervin Goffman din 1963. credinţă ce duce la diferite tipuri de discriminare cu privire la persoana respectivă. dar care-i reduc sistematic şansele în viaţă. De cele mai multe ori ne construim o teorie despre stigmat prin care încercăm explicarea stării de inferioritate a individului stigmatizat şi încercăm să ne convingem prin această construcţie de pericolul pe care îl reprezintă. Astfel. se referă la însemnele efectuate pe corpul unei persoane ca indiciu al unei moralităţi îndoielnice a persoanei respective. unele chiar neintenţionate. ci doar cele care nu corespund cu stereotipurile noastre. M. poveste concretizată mai apoi în diverse opere literare. povestea având la bază un comportament indezirabil. este reprezentat de caracterul iniţial nomad al romilor care a născut povestea conform căreia ţiganii fură copiii şi-i bagă în sac. astfel de credinţe sunt fixate în imagini şablonizate. fie că are la bază un caracter intenţionat sau neintenţionat. (p. ci pe moduri de gândire apriorice. Un exemplu în acest sens. intitulată Public Opinion (1922) în care relata că stereotipurile sunt „imagini în mintea noastră”. având meritul de a teoretiza stereotipurile ca elemente ale cogniţiei sociale. rutinizate. Dicţionarul de sociologie defineşte stereotipiile ca fiind: „credinţe despre caracteristici psihologice şi/sau comportamentale ale unor categorii de indivizi. plasându-i o poziţie mult mai potrivită pentru a cetegoriza o persoană. 1984).

Prin prejudecată „înţelegem orice informaţie sau generalizare neverificată şi neverificabilă cu privire la relaţiile umane. Duckitt: Credinţe stereotipizate atitudine intenţii → stereotipă → comportamentale → comportament discriminatoriu În urma unei analize ample a literaturii de specialitate privind stereotipurile. De-a lungul timpului s-au format tot felul de prejudecăţi şi stereotipii. p. Stereotipurile reprezintă o formă de procesare euristică a informaţiei sociale. 2. 2005.grupurile sociale evaluate. Duckitt (1992. sunt un popor care oriunde s-ar afla stârneşte fie fascinaţie. La nivel societal. ne oferă explicaţii ştiinţifice privind gândirea stereotipă care ne caracterizează în situaţiile cotidiene. p. este o atitudine care nu se bazează pe experienţa actuală sau pe evidenţe obiective. pe care o folosim deoarece ne aduce beneficii cognitive („mijloace de economisire cognitivă” – este mult mai uşor şi rapid să gândim în stereotipuri). deoarece este membru al acelui grup. 4.”14 (p. Ţiganii sau rromii. 15) concluzionează că stereotipul este „rău”: 1. p. studiul amplu al lui Vasile Cernat (2005) cu privire la stereotipuri. Ed. dar puţini sunt aceia care rămân indiferenţi. Antipatia poate fi simţită sau poate fi exprimată.”13 (Cătălin Zamfir. J. 603) Gordon Allport (1956) defineşte stereotipul etnic: „antipatia bazată pe o generalizare greşită şi inflexibilă. fie dispreţ sau teamă. autorul priveşte stereotipurile „ca elemente ale unor programe socio-politice elaborate de elitele sociale şi răspândite ulterior în rândul maselor”15 (Cernat V. poate fi direcţionată către un grup ca întreg sau către un individ. 10) Un model unidimensional despre cum funcţionează stereotipul este cel propus de J. justifică discriminarea. Dicţionar de sociologie. Bucureşti.. se bazează pe o generalizare greşită sau incorectă. este o atitudine iraţională. Babel. la manifestările de 277 . 62). 7. care afectează relaţia dintre ei şi membrii grupului majoritar. este o atitudine suprageneralizată. 3. 5. este o atitudine nejustă. este o atitudine rigidă sau inflexibilă. 1998. 6. De asemenea. Lazăr Vlăsceanu.

conceptul „etnie” este de dată recentă. Klaus Heitman consideră că „la fel ca toate imaginile despre naţiuni.comportament ale indivizilor. provine din grecescul „ethnos”. Bucureşti.”16 (Tucicov. A. şi cum coordonatele acestui mediu îşi au 278 . 1998. în schimb. şi mai ales cu formele lor deformate. definit de aceeaşi limbă maternă. politico-istorice şi care constituie o structură culturală. peiorativă. desemnând o comunitate cu aceeaşi origine. În sens larg. care ajută la autoidentificarea grupurilor. Humanitas. Clişeul este o imagine ultrasimplificată a unui fenomen. concepţiile. Etimologic. mai mult sau mai puţin implicită. este efectul unei gândiri stereotipe şi comode. informaţiile pe care le oferă ele despre zămislitorii imaginilor. În sens restrâns. Există două tipuri de prejudecăţi: prejudecăţi care au la bază cunoştinţe limitate şi prejudecăţi care se cuplează cu ignorarea anumitor cunoştinţe importante. Aceste caracteristici pot fi antropologice. A..”18 (Andrei Oişteanu. 441) Antony Giddens pune în evidenţă faptul că prejudecata funcţionează în primul rând pe baza gândirii steretipice. Dicţionar de psihologie socială). care are dimensiuni mai reduse. dar cele două fenomene pot exista şi separat. la calităţile personale sau de grup ale oamenilor. Ed. putem defini etnia ca un grup de indivizi legaţi printr-un complex de caracteristici comune. 9) A atribui unei întregi categorii de fiinţe o trăsătură pe care o are doar o parte a acestora. O categorie aparte de cercetători. etnia desemnează un grup de indivizi..”17 (Cătălin Zamfir. Dicţionarul de sociologie defineşte prejudecata ca fiind „o judecată care nu are o justificare raţională şi care de obicei este eronată. Utilizat masiv în antropologie şi etnologie. Dicţionar de sociologie. Giddens defineşte prejudecăţile ca fiind opiniile. 2001. De multe ori prejudecăţile constituie baza discriminărilor. a arătat că etniile sunt menţinute prin existenţa unor frontiere. în frunte cu Fredrik Barth. Chelcea. Lazăr Vlăsceanu. Cu cât mai importante sunt. Babel. având strămoşi comuni. S. accepţiunea sa fiind însă discutabilă şi multiplă. deoarece se manifestă la nivelul gândurilor. Imaginea evreului în cultura română. lingvistice. diferită de trib. p. fără verificare sau control critic. Prejudecata diferă de noţiunea de discriminare. în general. p. opinie. determinată de mediul cultural în care apare. iar cea din urmă se referă la punerea în practică a acestor concepţii. credinţele membrilor unor grupuri faţă de alte grupuri. stereotipiile etnice nu îngăduie o temeinică reprezentare a ceea ce exprimă. Bucureşti. Ed.

Humanitas. Nagyvárad 1996. Imaginea evreului în cultura română. 3. De aceea nu pot fi sfărâmate şi înlocuite decât cu alte prejudecăţi. Bucureşti. Ed. chiar şi atunci când sunt infirmate.”19 (Andrei Oişteanu. depind şi sunt influenţate de efectele ei. sau doar parţial confirmate de realitate. ne putem imagina cât de profunde sunt clişeele şi cât de rezistente sunt ele la schimbare. prin însăşi gândirea umană. Trebuie impuse stereotipurile pozitive şi reduse stereotipurile negative în ceea ce priveşte etnia romă.rădăcină de regulă în cultura tradiţională. • Acceptarea şi valorificarea de către populaţia majoritară a „părţii pline a paharului”. Konruk Baráti Társaság. precise despre etnia romă. 1. ce militează pentru îmbunătăţirea imaginii sociale. Influenţa socială exercitată de grupurile etnice. p. 4. adică trebuie identificate şi fructificate calităţile etniei rome. natura atitudinilor. care este arhaică şi profundă. Prejudecăţile pot fi schimbate doar dacă: • Avem informaţii concrete. caracteristicile populaţiei ţintă. 2001. 15) Concluzii Există câteva principii de natură psiho-socială de care trebuie să se ţină seama atunci când se are în vedere un studiu asupra unei minorităţi. la obiect. Bibliografie Jean-Pierre Liegeosi. şi în special ceea ce se ştie şi se crede despre aceasta. Minority Right Group (Grupul pentru drepturile Minorităților) 279 . 2. aceste stereotipuri neputând fi complet eliminate. Nicolae Gheorghe: Romák/cigányok: egy európai kisebbség (Rromi/ţigani: o minoritate europeană). Aşa cum spunea şi Lucian Blaga: „prejudecăţile au de obicei un substrat metafizic. Influenţa are arii de aplicabilitate diferite în funcţie de natura sursei care propune schimbarea. Jelentes (Raport). tipul de conflict cognitiv declanşat. populaţia majoritară nu poate să nu recurgă la stereotipuri şi prejudecăţi faţă de etnicii romi.

2001 280 . Psihologia stereotipurilor. Paris. E. 1990. Humanitas. Bucureşti. Lazăr Vlăsceanu. Jean-René şi Lipiansky. şi Vasquez. I.. A.. P. Nat. Dicţionar de psihologie socială Oişteanu Andrei.F. Ed. Edmond Marc.. în Stratégies identitaires.. 1989.U. Lazăr Vlăsceanu (coord. Peris. TaboadaLeonetti. Ed. Stratégies identitaire et minorités le point de vue du sociologue. Polirom.Cătălin Zamfir. Dicţionar de sociologie. Babel. Chelcea. Babel. Chelcea Memorie sociala şi id. Iaşi. 1998 Cernat V. S. Imaginea evreului în cultura română. 2005 Tucicov.). Lipiansky. I. M. 9 – cartea S. La Communication interculturelle. A.. Armand Colin. Cătălin Zamfir. Chelcea Memorie sociala şi identitate Naţională Taboada-Leonetti. Bucureşti.. 45) – cartea S. p. Dicţionar de sociologie. p. 1993 Ladmiral. Ed. Bucureşti.

The fact is that we are modern survivors of a century of transition and. involving increasing. In terms of culture. Sensul unei crize cultural. Editura Polirom. simplicity. p. hard. crisis. religion. Irina IOJĂ (ZAMFIR) Universitatea „ Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Abstract If the twenty-first century ended in the terrible nietzschean anathema that God is dead. giving credibility of the paradoxically idea told by the French teacher of Religious History: „God. otherwise. in perspective of a return to the genuine knowledge. 11. ia forma crucii şi răscrucii timpului nostru. Jean. the end of the twentieth century tries to tell that God hasn’t born yet. rediscovering with discernment the spiritual values and the lost divinity. trebuie să-şi pervertească simţurile ori. în termenii 92 Delumeau.religioase. spiritual values. knowledge. Cum o realitate culturală nu se poate manifesta corect fără sentimentul religios. Even if it is not formulated clearly. but everything to demonstrate for the one who passes through it. Keywords: culture. 2006. iar o anumită schimbare ar aduce probabil pierderi privind autenticitatea şi valoarea. antrenând omul contemporan. vizibile sau invizibile.Criza sentimentului religios în contemporaneitate Drd. the approach of the crisis religious feeling in the present represents an attempt in which there is nothing to discover. the price paid for the outdoor comfort. anxiety floats. întrucât cele două aspecte sunt. confronting ourselves. this idea floats everywhere (in the novel Orbitor of Mircea Cărtărescu. pentru a ieşi învingător. invisible. problemele vor creşte în încercarea de a aşeza unele elemente culturale lângă cele religioase şi invers. beyond the huge force of synthesis and amalgamation. care. 281 . Mesia of Andrei Codrescu). Iaşi. În aşteptarea zorilor. obişnuite să se manifeste într-un cadru. today is less dead that it has told”92. determined by the vacuum of the inside universe. de cele mai multe ori. once less alive than it has thought.

Tănase. în care omul îşi dobândeşte demnitatea sa: „În cultură omul se întâlneşte mereu cu sine însuşi”.95 Valorile religioase şi cele morale. 1993. „să redevină alchimişti în chimie. care au fost coloana vertebrală a culturilor premoderne. Omul postmodern crede numai în conştiinţa sa. cel al Evului Mediu ca fiind creatura lui Dumnezeu. 95 Brenda. Este o criză a omului recent care trăieşte sub domnia inteligenţei şi a raţiunii. moderni în postmodernism şi imobili în plină mişcare”. tradiţionalişti în modernitate. Trădarea cărturarilor. prin Care viaţa lui căpăta sens. cel modern crede că el este punctul central al lumii şi cheia de înţelegere a istoriei şi a universului.-Roman Patapievici. negându-şi paternitatea. 13. Ironia poate fi cu atât mai crudă atunci când se afirmă că „specia umană se va extermina pe sine. 184. Viziunea asupra acestei lumi este sumbră. când stabilitatea pământului începe să fie nesigură şi oamenii fug într-o panică de nedescris. Trăim ca în timpul unui cutremur. nemaiştiind unde sau cum să se salveze. Se pare că omul trăieşte pe treapta nihilistă a existenţei lui.lui H. Planificare şi nu revelaţie. 282 . domenii în care se exercită liberul arbitru şi impulsul mercantil. aspecte ale lumii private. p. 1977. Editura Humanitas.93 Criza sentimentului religios în contemporaneitate poate fi văzută metaforic drept crucea şi răscrucea timpului nostru. Editura Politică. iar istoria va zâmbi la gândul că Socrate şi Iisus Hristos au murit pentru această specie”. au intrat în eclipsă. iar omul Evului Mediu vorbea cu Dumnezeu. 416. care este forma creatoare a lumii. Editura Humanitas. Şi asta din cauză că omul modern a rupt legătua cu Dumnezeu. deşi spiritul se creează pe sine însuşi prin cunoaştere.-Roman. Bucureşti. rutină sistematică şi nu acţiune carismatică sau tradiţională – iată imperativele care se impun în zone tot mai largi ale vieţii publice contemporane. p. Privatizarea moralei şi a sentimentului 93 94 Patapievici. Cultura şi civilizaţia. Bucureşti. Omul recent clădeşte biserici care nu se deosebesc întru nimic de studiouri de filmat ori amfiteatre. cultura fiind un patrimoniu al valorilor. Bucureşti. un univers axiologic. H. Omul Evului Mediu clădea biserici care trădează neliniştea sufletului său după Dumnezeu. Julia. acum stând deznădăjduit în faţa nimicului.94 Dumnezeu devine pentru omul veacului modern o simplă ficţiune. Omul modern cu cine vorbeşte? Omul antic se înţelegea pe sine ca fiind un microcosmos. p. ajungând să fie considerate de către omul recent. Alexandru. Omul antic vorbea cu universul. Omul recent. Recurgem la reţetarul religios doar când suntem prinşi de nevoi. ordine raţională şi nu inspiraţie. 2001.

Aceasă separare constantă între public şi privat. VIII. Această idee ar putea constitui punctul de plecare spre înţelegerea spirituală. 84-85. la 96 Huntington. Samuel. pe lângă faptul că generează un individualism exacerbat . p. a fi sau mai degrabă a deveni om înseamnă a fi religios. p. Altfel spus. P.96 Religia ca şi arta . a trăi ca fiinţă umană este un act religios. programat”. Bucureşti. nicio societate nu s-a putut lipsi de ea: „Religia îşi poate pune amprenta asupra culturii şi prin modelarea instrumentelor statului. prin ceea ce simţim. Bryan.religios reprezintă un semn clar al schimbărilor pe care le trăieşte contemporaneitatea. intermitent şi interesat. Mircea Eliade a ţinut să specifice expres această acest lucru: „Sacrul este un element în structura conştiinţei şi nu un stadiu în istoria acestei conştiinţe. vol.Este adevărat că de-a lungul istoriei s-au lansat tot felul de opinii legate de religie. au operat în în reprezentările lor colective cu o zonă a sacralităţii pe care au folosit-o ca funcţie şi sistem de referinţă pentru sensurile conferite istoriei şi vieţii umane. Religia a devenit un bun oarecare supus legilor economiei de piaţă: „Se consumă precum o hrană oarecare sau un medicament. Religia din perspectivă sociologică. Bucureşti. dar nu se vede. 97 283 .97 Toate societăţile şi culturile. De fapt. într-un mod calculat. Istoria credinţelor şi ideilor religioase. dintotdeauna religia a fost dintotdeauna esenţială pentru manifestarea fiinţei umane. Raportul cu divinitatea e fragmentar. La nivelurile cele mai arhaice ale ale culturii. sincretice şi personale. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Vremurile noastre se caracterizează printr-o sustinere a religiilor fragmentare. 2000. cel puţin în ceea ce priveşte menţinerii ordinii şi posibilitatea de a-i predispune pe oameni să manifeste reţinere şi autocontrol”. Editura Antet. filosofia sau istoria. 1998. Mircea. pp. Wilson. având potenţialul de a promova cauze politice. Libertatea omului pare a nu mai avea margini. Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale. este o atitudine în faţa lumii şi a vieţii. religioasă a fenomenelor culturale. 1981. viaţa sexuală au o valoare sacramentală. 36. aduce cu sine şi o serie întreagă de probleme în ceea ce priveşte rolul religiei în viaţa individului şi în societate. 98 Eliade. în diversitatea istorică a organizării lor. Modernitatea actuală coincide cu întronarea individului şi a drepturilor sale. Editura Trei. dar trăim prin spirit.”98 Suntem prinşi în concret. încât până în momentul de faţă. Bucureşti. Ea reprezintă legătura liberă şi conştientă a omului cu o instanţă superioară. I. căci alimentaţia.

Cultură şi religie. de vizibil.Nu suntem nici vrăjiţi nici dezvrăjiţi. studii. Sondajele ne oferă estimări dacă nu liniştitoare. sexuale. Alexandru. 49% se declară fără religie (dacă se are în vedere doar segmentul de vârstă 20-30 de ani. a cărei interpretere e inaccesibilă trăitorilor în cotidian. Editura Humanitas. Divinitatea este adumbrită. atât de mult. Antologiile Humanitas. a civilizaţiei înfloritoare. etnice. Bucureşti. dar şi capacitatea sa de a fonda o adevărată morală şi ordine politică justă”99. oamenilor care şi-au trădat destinul. 54% cred că Biblia este o carte depăşită. Religia societăţilor s-a intelectualizat. dar nici să realizeze un ateism conscvent. încât ş-a pierdut orice urmă de mister. p. un suport psihologic oarecare. apariţia religiei a constituit o necesitate istorică şi nu un produs al hazardului. morale sociale. 16. prieteni. la care recurgem pentru a ne simţi bine. din păcate. Criza sentimentului religios devine o heroglifă. rătăciţi în căutarea identităţii spirituale. slujbă. a pierdut pudoarea de odinioară.). într-o ierarhie de 12 valori (familie. cu faţa la Dumnezeu. cel puţin încurajatoare: 76% din europeni cred că Biserica traversează o criză. deşi „Nu dăinuie decât ceea ce afost conceput în singurătate. Oricât de performantă ar fi ştiinţa şi oricât ar fi de spectaculoase 99 100 Tănase. IFOP). afirma Emil Cioran. dezorientaţi în bâlciul deşertăciunilor contemporaneităţii. Alexandru Tănase afirma: „Religia este o formă a conştiinţei sociale şi a culturii spirituale. iubire. proporţia celor fără religie depăşeşte 50%). împinsă la periferia preocupărior noastre. numărul botezurilor scade în medie cu 1% din 1960 în coace. şiau ignorat gramatica discursului existenţei lor. a mijloacelor materiale. 36% au considerat religia „deloc importantă” (cf. bravând chiar prin dezvoltarea fără precedent a tehnicii. Ochiul mefistotelic al lumii contemporane. 1977. Editura Politică.implicaţiile ei în viaţa obişnuită. orice dimensiune cosmică. 284 . pentru 70% duminica nu are nicio semnificaţie religioasă. devine un accident. de importanţa aspectelor culturale pe care ea le creează. De aici rezultă întrebarea ca o provocare deghizată: ce se pierde când se câştigă enorm şi rapid? Omul nu poate trăi fără credinţă. clipind cu satisfacţie. 6. Religiei i se reproşează faptul de a fi fost o frână a progresului intelectual. dar cu siguranţă absorbiţi de prezent. Bucureşti. În acest sens. fie că eşti sau nu eşti credincios”100. p. Cioran despre Dumnezeu. rupându-se astfel de de zona privilegiată a transcendentului. 1973. religie. 11% afirmă că se roagă în fiecare zi. etc. Ca fenomen cultural.

Iaşi. pe care. dar pe verticală nu veţi scăpa!”102 În acest sens. Editura Polirom. conştient fiind de distanţa ce-l desparte de împlinire. 2006. 1995. În aşteptarea zorilor. care a devenit rezultatul acestei oglindiri. care. a făurit termenul de „conştiinţă nefericită”. Aşadar. ea nu va rezolva niciodată enigma condiţiei umane. la fel cum rănile mântuitorului. iar tânjirea după aceasta este sensul vieţii în drumul către totalitate. Hegel. se reveleză contemporaneităţii Ţuţea. atunci când a exclamat: „Te slăvesc pe Tine. ci ideea greşită că modernităţii trebuie să-i subordonăm totul. din cea mai adâncă vechime. toţi oamenii o numesc Dumnezeu. 102 101 285 . Modernitatea e crucea şi răscrucea timpului nostru. p. Găsiţi alţi dumnezei. Dumnezeu al cerului şi al pământului. În Fenomenologia spiritului. paradoxal.25). Părinte. inclusiv acea exigenţă interioară. Misterul e o componentă a structurii umane. apoi să apară în spatele vostru ca să vă ia prin surprindere. Să acceptăm evidenţa: ştiinţa nu va rezolva enigma condiţiei umane. fiind în noi şi în afara noastră. ci ca să-i acceptăm prezenţa şi să-i intuim bogăţia. care simţea nevoia de Tot. să-şi ascundă chipul de voi. Petre. Debray. Iaşi. p. Iisus a exprimat acest adevăr în mod voit provocator. une itinéraire. Nu modernitatea trebuie schimbată. Filosofia nuanţelor. o oglindire a structurii universului în om. Redescoperirea lui Dumnezeu ar putea aduce crucii şi răscrucii timpului nostru echilibrul sau mântuirea neştiutorilor de direcţie. din toate stigmatele sfinţilor. Cele două tipuri de cunoaştere nu se situează pe acelaşi plan. Régis Debray într-un post-scriptum în cartea sa Dieu. dincolo de semnalarea crizei sentimentului religios. 155. Editura Timpul.progresele sale.. 233. este stupid prin raţiunea înţeleasă ca limită. mileniu după mileniu. căci ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor” (Matei 11. Petre Ţuţea scria că „Misterul. apud Delumeau. magnetismul acestei zone de iraţionalitate este o atracţie din interior. Dieu. une itinéraire atribuie lui Iahve următoarele cuvinte: „Eu sunt Fiinţa a cărei esenţă e să se joace de-a v-aţi ascunselea. Este o şansă dată omului. Iată de ce. se poate spune că nu vom scăpa de mister. Régis. necesitând două abordări diferite. Avem nevoie de revelaţie nu ca să-l epuizăm. tainele întregesc omul. în termenii blagieni situându-se „între mister şi revelare”. face parte din istoria mântuirii noastre.. Misterul este forma eliberatoare de mărginirea umană”101. Jean.

avertismentul deopotrivă teologic şi istoric: „Dumnezeu îşi exercită virtualităţile şi în epocile când este ostracizat sau dat uitării”103. Bibliografie Antologiile Humanitas, Cioran despre Dumnezeu, Bucureşti, Editura Humanitas, 1977. Brenda, Julia, Trădarea cărturarilor, Bucureşti, Editura Humanitas, 1993. Delumeau, Jean, În aşteptarea zorilor, Iaşi, Editura Polirom, 2006. Eliade, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981. Huntington, P. Samuel, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, Bucureşti, Editura Antet, 1998. Patapievici, H.-Roman, Omul recent, Bucureşti, Editura Humanitas, 2001. Tănase, Alexandru, Cultura şi civilizaţia, Bucureşti, Editura Politică, 1977. Tănase, Alexandru, Cultură şi religie, Bucureşti, Editura Politică, 1973. Ţuţea, Petre, Filosofia nuanţelor, Iaşi, Editura Timpul, 1995. Wilson, Bryan, Religia din perspectivă sociologică, Bucureşti, Editura Trei, 2000.

Acknowledgements: Cercetările au fost finanţate din Fondul Social European de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 [proiect POSDRU/CPP 107/DMI 1.5/S/78342]

103

Patapievici, H.-Roman, op. cit. , p. 408

286

Murim de râs? Exp. Gigi MIHĂIŢĂ Şef serviciu, Institutul European din România

Abstract Today, journalism totally belongs to techocracy, and our weekly press is the judicature of Conscience and of Consel, just like in the good old days of the Jesuits. Without this last comparison, the claim could as well have suited Romania press, especially after 1989, but the one saying it is Roland Barthes. He continues: It is a modern morality,that is not an emancipated one but one guaranteed by science, and one that requires less the opinion of a universal sage, yet that of a specialist. Keywords: journalism, philosophy, language, speech, propaganda Astăzi, jurnalismul aparţine în totalitate tehnocraţiei, iar presa noastră săptămânală este sediul unei veritabile autorităţi a Conştiinţei şi a Consiliului, la fel ca în frumoasele vremuri ale iezuiţilor. În afara acestei ultime comparaţii, aserţiunea ar fi putut la fel de bine să se potrivească şi presei româneşti, în mod deosebit după 1989, dar cel care o spune este Roland Barthes104. Acesta continuă: Este vorba de o morală modernă, adică nu una emancipată, ci una garantată de ştiinţă şi care nu necesită opinia unui înţelept universal, ci a unui specialist. În asemenea condiţii, un jurnalist (şi nu numai) ca Octavian Paler, recent dispărut dintre noi, este o prezenţă rară, dar poate este mai bine aşa. Cu toate acestea, aşa cum se ştie din teoriile şi practicile monetare/monetariste, nici

104

Roland Barthes, Mythologies, Éditions du Seuil, Points, Paris, 1970, p. 125

287

inflaţia nu este un semn bun, dar şi dezinflaţia poate avea consecinţe negative. În mod paradoxal, astăzi, la modul declarativ, cel puţin, se caută „dialogul social”, jurnalistul, fie el intelectual sau nu, „stă de vorbă cu oamenii”. S-ar spune că îl contrazic pe Hans Belting care afirma că: este vremea monologului, nu a dialogului.105 Dar, de fapt, jurnaliştii nu fac decât să-i dea dreptate, nu avem de-a face decât cu o serie de monologuri, care nu prea au nimic în comun cu o comunicare biunivocă (chiar dacă asincronă), vom încerca mai jos să vedem de ce, şi cum. Grupările de dialog social, prin partie pris-uri în special, funcţionează autarhic, dialogul ia forme monologale, iar unele ieşiri pe scena publică frizează ridicolul. Imaginea intelectualului implicat este jalnică prin „producţiile” submediocre, prin lipsa de adevăr al gestului. Ori filosofia, care, desigur, se învaţă, cere mai mult decât percepţii intelectuale şi mai mult decât o utilizare rezonabilă a cuvintelor. Este atât de abstractă şi atât de concretă, în acelaşi timp, încât dintotdeauna a existat o strictă relaţie între filozofie şi geometrie. „Geometrie” înseamnă „măsurarea pământului”. În Egiptul antic, de la care au moştenit grecii această ştiinţă, Nilul inunda malurile în fiecare an, acoperind pământul şi distrugând marcarea ordonată a terenurilor agricole. Aceste inundaţii simbolizau la egipteni reîntoarcerea ciclică a haosului acvatic primar, iar atunci când se retrăgeau apele, începea munca de redefinire şi restabilire a hotarelor. Această activitate se numea geometrie şi era văzută ca o restabilire a principiilor de ordine şi lege pe pământ.106 Platon considera geometria şi numerele ca reprezentând esenţe şi deci constituiau limbajul filozofic ideal. Înţelegerea abstractului este calea spre înţelegerea concretului, pare a ne spune filosofia, iar geometria acoperă drumul invers. Munca filozofului, la fel ca şi a geometrului, nu este una de echipă, dar se adresează grupului, grupurilor, publicului, publicurilor, unei audienţe,

apud Horst Karl Unterkofler, „Comunicarea transdisciplinară”, in Hans Belting, Das Ende der Kunstgeschichte 106 Robert Lawlor, Sacred Geometry, Thames & Hudson, London, 2002, p. 7

105

288

audienţelor.107 Tocmai de aceea monologul său primeşte forme dialogale, o comunicare biunivocă (chiar dacă asincronă). Filozoful primeşte un răspuns, pentru că el pune întrebări, chiar şi atunci când pare a da o sentinţă – poate nu un verdict (verus dictum), pentru că un filosof are îndoieli. Dar atunci apare întrebarea dacă un filosof este dispus să facă pasul către mass media, iar dacă o face mai este filosof? În ce măsură se diluează ori dimpotrivă ajunge la o mai bună capacitate de a concentra, de a ajunge la esenţe, dar în acest caz mai este el „digerabil”? Cei ce rămân verticali, rămân filosofi şi în spaţiul restrâns al presei scrise ori audiovizuale, nu se diluează şi se pot exprima astfel încât să poată fi înţeleşi. Marile idei nu au nevoie de un limbaj sofisticat, care nu poate funcţiona decât ca o „ceaţă a războiului” (Klausewitz), în timp ce un filosof în presă este un Sun Tzu, foloseşte „forţa inamicului” în „arta proprie a războiului”. Se foloseşte de mijloace simple, directe şi eficiente şi, în ciuda reticenţelor, ajung să facă un rating bun. Oamenii pot fi mai puţin inteligenţi, dar nu toţi şi nu tot timpul. Civilizaţia noastră este decadentă, iar limba noastră – astfel sună argumentaţia – în mod necesar împărtăşeşte aceeaşi prăbuşire generală. Pe cale de consecinţă orice efort împotriva abuzării limbii este un arhaism sentimental, la fel cum ar fi să preferi lumânări în loc de becuri sau cabriolete în loc de avioane. În subteran se află credinţa pe jumătate conştientizată că limba suportă o dezvoltare naturală şi nu este un instrument pe care îl concepem conform necesităţilor noastre, spunea Orwell, la intersecţia dintre Animal Farm (1945) şi 1984 (1949).108 Pentru Orwell, cel care avea să scrie, un an mai târziu, „Toward European Unity”109, este limpede că declinul limbii se datorează unor cauze sau condiţii politice şi economice, „nu se datorează pur şi simplu influenţei nefaste a unui sau a altui scriitor”. Este o formă de feedback în care efectul devine cauză, amplificând cauza originală şi producând acelaşi efect într-o formă la rândul său intensificat şi tot aşa la nesfârşit. Cauza şi efectul la care se referă Orwell, sunt ideile stupide care duc la o sărăcire a limbajului, care la rândul său bătătoreşte calea către alte idei stupide. Totuşi, Orwell nu crede că procesul este ireversibil.

107 108

A se vedea şi Robert L. Heath, Encyclopedia of Public Relations, Sage Publications George Orwell, „Politics and the English Language”, Horizon, Londra, aprilie 1946 ; Mount Holyoke College, (http://www.mtholyoke.edu/acad/intrel/orwell46.htm) 109 Partisan Review, iulie-august 1947; World Policy Institute (http://www.worldpolicy.org/globalrights/europe/Orwell-Toward%20European%20Unity.html)

289

În cazul în care ne debarasăm de acest prost obicei, spune Orwell, putem gândi mai limpede, iar o gândire clară este un prim pas necesar către o înnoire politică. În consecinţă, lupta împotriva unei proaste utilizări a limbii nu este un gest frivol şi nu aparţine doar scriitorului profesionist, dar acesta poate fi un model. Dar ce ne facem dacă agora este înlocuită cu bodega, când chiar Oda bucuriei devine o manea – mai bine nici nu mai amintim că azi este vorba de imnul Uniunii Europene –, limbajul şi presa nu pot decât să urmărească docil „trendul”. Limbajul din presa „de consum” este o hilară şi păguboasă combinaţie de limbaj suburban (ca dicţiune, corpus etc.) şi o engleză uneori extrem de aproximativă.110 Nu putem decât să fim de acord cu Orwell că în atare situaţii fie autorul are ceva de spus, dar nu reuşeşte, fie fără să-şi dea seama ajunge să spună altceva sau poate îi este indiferent dacă spune ceva sau nu – articolele se plătesc la cuadraţi. Discursul filozofic ordonează, organizează nu doar cuvântul, ci şi ideile, în acelaşi timp oferind distanţa necesară pentru o abordare cel puţin adecvată dacă nu optimă. The eternal child leafs through his War magazine And his kind Uncle Sam feeds ten trillion in Change into the total entertainment Combat video game (Late Home Tonight, Part I) Este o recidivă în spiritul Pink Floyd; albumul Animals (1977) a fost o replică la Animal Farm a lui George Orwell. De această dată versurile sunt de pe albumul Amused to Death (1992) al lui Roger Waters (Pink Floyd) inspirat de cartea lui Neil Postman, Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business (1985). Postman face o distincţie între viziunea asupra viitorului al lui Orwell din 1984, conform căreia guvernele privează persoana de drepturi individuale, şi viziunea oferită de Aldous Huxley111 din Brave New World (1932), în care oamenii iau tot felul de medicamente şi renunţă, în mod voluntar, la drepturile lor de dragul fericirii sau, mai exact, al plăcerii, în

110 Undeva „piaţă cu amănuntul” devenise în engleză nici mai mult nici mai puţin „piss market”, probabil pe filiera „cu amănuntul” = „cu bucata”, „bucata” = „piece” pronunţat [pi:s] paronimul său fiind [pis] transcris „piss”. 111 Orwell/Blair l-a avut pe Huxley profesor de franceză la Eton.

290

favoarea divertismentului. Pentru Postman, „opiul pentru popor” este televiziunea ca divertisment. El arată că dacă la Orwell suntem obligaţi să renunţăm la drepturile noastre, la Huxley renunţăm de bună voie. Dacă ne uităm în jur vedem prin presă unele texte ce tind către aşa ceva începând cu mai puţin ofensivul: unde eşti tu, Ţepeş doamne? până la strigătul de luptă (mai de după blocuri): la ţepe! La fel ca la Huxley, oamenii noştri ajung să iubească tehnologia pentru capacitatea ei de demotiva gândirea. Postman comentează: ştirea zilei nu există în afara mijlocului de comunicare în masă care să-i dea forma, aceasta nu a făcut parte din cultura publică înainte de apariţia telegrafului etc.112 Iar mai departe: pe măsură ce cultura face tranziţia de la oralitate la scris, la tipar, la televiziune, ideile sale despre adevăr suportă aceeaşi tranziţie.113 Dacă la început cuvântul spus avea valoare epistemologică, aceasta a fost apoi preluată de cuvântul scris, mai apoi de către documentul tipărit, iar azi de către „cuvântul” televizat. Ceva există dacă s-a spus la televizor. Dar se prefigurează: ceva există dacă se găseşte pe Internet. Această tranziţie epistemologică a dat senzaţia, mitul urban, mitul deliberat politic, că presa este a patra putere în stat, când ea este de cele mai multe ori fie puterea unu bis, fie doi bis, fie trei bis. Presa are tentaţia puterii şi este fascinată de aceasta. O interesantă analiză este oferită de documentarul Outfoxed: Rupert Murdoch's War on Journalism. Filmul este o analiză a Fox News şi a pericolelor la care suntem expuşi de către corporaţiile din ce în ce mai mari, care preiau controlul asupra drepturilor publicului de a fi informat, de a şti. Fenomen de care nu suntem nici noi străini. Iar într-un război nu ai nevoie de filosofi, ci de propagandă, mai mult sau mai puţin abil mascată, cu un limbaj „adecvat”, cu mijloace „adecvate”. „Noul” discurs jurnalistic vechi este vizibil inclusiv în imageria folosită. Discursul jurnalistic şi cel publicitar nu pot fi decât sinonime în momentul care ţinta este clară. Filosofia aceasta (în cunoştinţă de cauză sau nu) a făcut un recurs la retorica de război114, la Howard Lasswell şi lucrarea sa clasică: Propaganda techniques in the World War (1927), care constă din câteva trucuri infailibile: demonizarea liderului inamic, centrarea discursului pe

112

Neil Postman, Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business, 1985, Cap. „The Medium is the Metaphor”, p. 8 113 op.cit., p. 24 114 Encyclopedia of Language and Linguistics, Elsevier, 2005, vol. 2, p. 516

291

defensivă, exagerarea atrocităţilor, precum şi găsirea unor justificări diferenţiate pe grupuri de publicuri (grupuri ţintă) sau audienţe (receptori intenţionaţi ai mesajului) – de la pensionarul pauperizat până la mogulul care îţi oferă canalul de comunicare – şi, nu în ultimul rând, diferenţa dintre noi şi ei. Pentru noi, discursul rămâne, în general, în zona abstractă: popor, ţară, binele general etc., pentru ei, discursul este mai concret, de exemplu o listă cu o sută de nume. Victor Klemperer face o analiză a acestui tip de limbaj în LTI – Lingua Tertii Imperii, despre limbajul celui de al treilea Reich, o lucrare foarte utilă şi pentru limbajul pre şi post 1990. Puterea negativului […] devine un factor de coeziune şi afirmare […] indivizii şi clasele reproduc represiunea pe care o suferă […] procesul de integrare se desfăşoară […] fără teroare făţişă, ne avertizează Marcuse115 în Omul unidimensional şi ajunge la o concluzie terifiantă: democraţia întăreşte stăpânirea mai puternic decât absolutismul; libertatea administrată şi represiunea instinctuală devin izvoare mereu înnoite ale productivităţii. Productivitate ce se preschimbă în distrugere până la scară planetară. Deşi scrisă în 1964 şi apărută pe continentul american (Boston), Marcuse anticipează ceea ce se întâmplă acum la noi: brutalităţii neocolonialismului îi corespunde brutalitatea metropolei: grosolănia pe şosele şi pe stadioane, violenţa vorbei şi a imaginii, neruşinarea politicii, care a depăşit cu mult limbajul orwellian […]116, alte fenomene surprinse şi surprinzătoare pentru noi: acceptarea generală a noţiunii de „interes naţional” ca expresie a voinţei generale, sistemul bipartit,, declinul pluralismului, cârdăşia dintre cercurile de afaceri şi sindicate […]117 În ce abundă presa românească astăzi găsim tot la Marcuse: vampa, eroul naţional, beatnik-ul, gospodina nevrozată, gangsterul, starul, magnatul charismatic.118 Fiind atât de prezenţi şi de vizibili nu este nevoie să îi mai şi numim, Preferăm să le „spargem cartuşul”, la fel ca la vechii egipteni, pentru nu li se mai şti numele şi a li se pierde urma – ceea ce încearcă să facă şi singuri, din cu totul alte motive. Ceea ce ar trebui să facă presa este să sesizeze (în cazul în care nu este aservită) că: faptul că majoritatea populaţiei acceptă şi este făcută să accepte această societate, nu suprimă caracterul ei iraţional şi

115 116

Herbert Marcuse, Scrieri filozofice, Editura Politică, Bucureşti, 1977, p. 287 op.cit. p. 288 117 op.cit. p. 298 118 op.cit. p. 308

292

condamnabil. Distincţia dintre conştiinţa falsă şi cea adevărată, dintre interesul real şi cel imediat îşi păstrează întreaga semnificaţie. Dar această distincţie trebuie să fie ea însăşi validă. Oamenii trebuie să o descopere […]. Ei pot face acest lucru numai dacă resimt nevoie să-şi schimbe modul de viaţă […].119 Ori presa poate crea nevoi, are aceste mijloace. Orwell s-a temut că adevărul poate fi ocultat, Huxley, că acesta poate fi înecat într-o masă de informaţii irelevante. Orwell s-a temut că vom avea parte de o cultură captivă, Huxley, că vom avea o cultură a trivialului. Noi, cei de o anumită vârstă am trecut prin zona Orwell şi am aterizat în zona Huxley, la fel ca Dedal am schimbat un labirint cu un altul, iar presa a urmărit acelaşi traseu, dar poate cine ştie, putem avea parte de un reviriment, dacă este să-l ascultăm pe Orwell. Încheiem cu cele şase reguli practice (pragmatismul anglo-saxon nu se dezice) care, după Orwell, pot duce la o presă mai sănătoasă, la o zicere mai frumoasă şi la idei mai consistente: 1. Niciodată nu folosiţi, metafore, comparaţii sau alte figuri de stil pe care le-aţi mai întâlnit tipărite. 2. Niciodată nu folosiţi un cuvânt lung acolo unde puteţi folosi unul scurt. 3. Dacă un cuvânt poate fi tăiat, tăiaţi-l! 4. Niciodată nu folosiţi diateza pasivă acolo unde puteţi folosi diateza activă. 5. Niciodată nu folosiţi un cuvânt străin, ştiinţific sau jargon dacă există un echivalent mai uzual. 6. Mai degrabă nu respectaţi niciuna dintre aceste reguli decât să spuneţi ceva ce într-adevăr produce durere sau suferinţă.120 Desigur pentru un jurnalist sau un specialist în comunicare acestea nu sunt lucruri noi, dar sunt genul de lucruri de care nu trebuie să ne plictisim spunându-le şi poate va răsări un jurnalist cu un limbaj adecvat şi o gândire filosofică, un philosophos, un iubitor de înţelepciune. Prin plecarea lui Octavian Paler a rămas un vid, Petre Ţuţea ne-a părăsit mai demult (1991), Emil Cioran ne-a părăsit de două ori, odată în 1937 (prin strămutarea la Paris), iar apoi, definitiv, în 1995, iar Constantin Noica, deja în 1987. Lista ar fi mai lungă, dar ne rezumăm la aceştia. Tocmai lungimea

119 120

op.cit. p. 300 George Orwell, „Politics and the English Language” in Horizon, London, April 1946

293

acestei posibile liste de eseişti români trebuie să fie speranţa de mai bine pentru presa românească post-decembristă. Un alt rol al limbajului filosofic este unul contrar limbajului propagandistic, care este unul „mobilizator”, dar conform lui Morris Janowitz: nu mai puţin periculoasă ar fi însă şi lipsa de apatie.121 Discursul de tip filosofic este cel care, direct sau indirect – prin forţa exemplului personal –, poate revela faptul că participarea politică este sinonimă cu autodeterminarea şi trebuie să fie o trăsătură atât reală cât şi dominantă întro democraţie reală şi adevărată.122

Bibliografie Roland Barthes, Mythologies, Éditions du Seuil, Points, Paris, 1970 Horst Karl Unterkofler, „Comunicarea transdisciplinară”, in Hans Belting, Das Ende der Kunstgeschichte George Orwell, „Politics and the English Language” in Horizon, London, April 1946 Jurgen Habermas, Cunoaştere şi comunicare, Editura politică, Bucureşti, 1983 Herbert Marcuse, Scrieri filozofice, Editura Politică, Bucureşti, 1977 Neil Postman, Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business, 1985, Cap. „The Medium is the Metaphor” Encyclopedia of Language and Linguistics, Elsevier, 2005 George Orwell, „Politics and the English Language”, Horizon, Londra, aprilie 1946; Mount Holyoke College, (http://www.mtholyoke.edu/acad/intrel/orwell46.htm)

121 122

apud Jurgen Habermas, Cunoaştere şi comunicare, Editura politică, Bucureşti, 1983, p. 34 op.cit., p. 35

294

Comunicarea prin reţelele de socializare. O nouă provocare pentru mediul academic

Lector univ. dr. Maria ALEXE Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare, UTCB Mls.pgd. Iulia ALEXE Maastricht University Graduate School of Governance Abstract Contemporary society is based on knowledge and communication. Old good things are no more working for students and the new technology and an open communicative attitude is the key of an efficient learning process. If an educator wants to motivate his students he has to use their tools, in this case the large networks provided by the Internet. Students are spending a lot of time chatting and this gave us the idea to offer them information on a very visible place, so that they would be able to access it very easy. The present paper presents the experiments and some of the partial results of using the tools that Facebook may offer for teaching English. The students involved in this experiment are from different universities (ASE, National University of Arts Bucharest, Technical University of Civil Engineering, Credis Department – Bucharest University, Maastricht University). Key words: communication, networking, collaborative learning, e-learning approach

1. Aspecte generale Societatea de azi nu poate exista fără net, fără minunata lume virtuală. Chiar un domeniu, pe care în mod tradiţional îl considerăm în relaţie dihotomiocă cu tehnica, cel artistic s-a transformat datorită lumii digitale şi are forme de manifestare specifice noilor media [Alexe 2010]. Toţi cei care sunt implicaţi în procesul de predare, fie că este de tip clasic sau de la distanţă folosesc metodologii aparţinând sistemului eLearning şi se confruntă cu o problemă majoră: modul de distribuire a informaţiei şi de valorificare a rezultatelor la nivelul general. Avantajele sistemului

295

eLearning sunt bine cunoscute şi de aceea nu le vom aminti pe toate. Nu trebuie însă ignorat faptul că eficienţa sa este condiţionată de dotarea tehnică şi de competenţele digitale (profesor şi student)123. Faptul că cei mai mulți studenți predau temele prin intermediul platformelor universitare124 eficientizează feedback-ul. Aspecte specifice eLeraningului se integrează în sistemul tradiţional face-to face şi de fapt se utilizează un tip de instruire combinat, definit ca blend learning125. În condiţiile în care studenţii înscrişi la seminarul de engleză sau la cursul de Tehnici de comunicare provin din diferite licee, ceea ce conduce la nivele de competenţă lingvistică diferite, în aceste condiţii flexibilitatea şi diversitatea mijloacelor de instuire este o componentă obligatorie ce conduce la un feedback rapid şi sontan. Dorind să avem o comunicare flexibilă, informală şi cât mai aproape de realitate nu puteam să nu folosim cel mai utilizat instrument de social media – rețelele de socializare (ex: Facebook) Lumea virtuală a utilizatorilor Facebook e un loc care dovedeşte cât de democratică este lumea virtuală, fiindcă se află pe aceeaşi listă, Librăria Humanitas, colegul din şcoala generală, Mircea Cărtărescu, situl unei reviste economice și cel al unor organizații UE şi mulţi din profesorii din facultate. Noutatea experimentului care va fi prezentat în această lucrare constă în faptul că educatorul a încearcat să folosească instrumentele de comunicare, unele cunoscute sub numele de social media utilizate în mod frecvent de studenţii săi pentru a pătrunde în universul lor comunicaţional, pentru ca în final să-i atragă spre acele domenii de interes despre care presupune că ar putea contribui la creşterea competenţelor lingvistice și spre o instruire colaborativă126, implicit la creşterea motivaţiei. Faptul că timp de decenii s-a predat într-un anumit fel, pornind de la un sistem de învăţământ general, având la bază manualul proiectat de Comenius, sistem ce a fost înlocuit de altele datorate dezvoltării rapide a

Din fericire competenţa digitală de un anumit nivel a devenit o condiţie obligatorie pentru absolvirea liceului aşa ca nu există studenţi fără competenţe digitale. 124 La universitatea din Maastricht toate temele se predau on-line, după ce au fost verificate pentru a elimina plagiatul. 125 Blended Learning este forma de instruire în care metodele tradiţionale de instruire sunt combinate cu cele care utilizează tehnologia 126 Instruirea colaborativă este forma de instruire care utilizează tehnologia prin implicarea mai multor persoane în atingerea obiectivelor educaţionale. În cazul utilizării Facebook educatorul implică un număr de studenţi care pot forma apoi un grup şi stabili comunicare cu alte grupuri.

123

296

sistemelor electronice de calcul şi evoluţiei sistemelor informatice şi de socializare a exercitat presiuni asupra terminologiei utilizate într-un domeniu, prin excelentă, transdisciplinar, şi anume didactica127.[Dobre, 9]. În epoca actuală învăţarea este centrată pe formarea de deprinderi şi acest lucru se realizează cu dificultate utilizând doar timpul limitat al seminarului de limbi străine. Folosirea mediilor de socializare permite amplificarea timpului convenţional, diversificarea metodelor şi a tipurilor de aplicaţii practice, în consecinţă se iniţiază o învăţare personalizată. 2. Ipoteze de lucru Stilul de predare şi gradul de însuşire al cunoştinţelor reprezintă un factor important al eficientizării procesului de învăţare. Aceasta înseamnă şi folosirea unor formate pentru suporturile de învăţare (cursuri, caiete de execiţii, reader, teste, articole din lista bibliografică) specifice informaţiei didactice online, chiar dacă se adreseză studenţilor de la cursurile de zi. Materialele concepute pentru a fi accesate online trebuie să se adapteze cunoştinţelor subiecţilor şi să nu ignore modalităţile de învăţare cu care aceştia sunt familiarizaţi. În realizarea experimentului am pornit de la o evaluare iniţială ce a generat următoarele constatări: • Siturile oficiale ale universităţilor sunt instrumente greoaie şi relativ ineficiente. Caracterul lor oficial îngreunează accesul şi necesitatea obţinerii diverselor aprobări încetineşte ritmul comunicării. În București singurul site universitar ce este folosit eficient de studenţi este cel al ASEului, tocmai fiindcă are informaţii la zi şi de interes general128.cum ar fi: pagina personală a studentului –informaţie securizată şi actualizată permanent, avizier digital cuprinzând: informaţii generale, orar, evenimente, conferinţe expoziţii, la care se adaugă biblioteca digitală, accesibilă de la domiciliul utilizatorului. Un format asemănător este și cel al programului de master de la Maastricht University. • Lipsa de interes a studenţilor faţa de site-ul oficial al unităţii pe care o frecventeză este din păcate o realitate. Se caută forme

După 1990, învăţarea se face prin programe tutoriale, ce înlocuiesc imaginea profesoruluimentor. Sunt dezvoltate sistemele multimedia si instrumentele software de proiectare pedagogică. Aplicaţiile sunt realizate şi difuzate pe compact-discuri (sistemele Learningware şi Authorware). 128 Pe siturile multor universităţi se găsesc note din anii trecuţi, programe învechite etc.

127

297

alternative de comunicare - grupuri, platforme etc.care permit, în anumite cazuri şi o comunicare sincronă și asiconă • Profesorii care lucrează cu mai multe grupe paralele au nevoie de un canal de comunicare pe care să-l folosească toţii studenţii.129 Plecând de la aceste constatări am emis următoarele ipoteze de lucru: 1. Folosirea unui instrument familiar de lucru – Facebook contribuie la eliminarea unor bariere de comunicare, accelerează comunicarea şi eficientizează feedback-ul ceea ce înseamnă creşterea calităţii procesului de învăţare prin coborârea filtrului afectiv130. 2. Creşterea motivaţiei permite implicarea studenţilor în elaborarea unor suporturi de învăţare – portofolii, baze de date. Materialele rezulatae ca urmare a colaborării dintre profesori şi studenţi pot fi folosite chiar de aceştia sau pot deveni punct de pornire/modele pentru seriile următoare. 3. Metode de cercetare Analiza unui astfel de experiment presupune folosirea unor anumite metode de cercetare şi analiză, uneori chiar formarea unor echipe mixte de cercetători. În acest caz Iulia a reprezentat nu doar “vocea studenţilor” ci şi persoana care a înregistrat datele şi le-a prelucrat statistic. Pentru a stabili deficienţele pe care am dorit să le corectăm şi a stabili care sunt aşteptările studenţilor am elaborate chestionare ce a fost prelucrate prin metode ce ţin de statistica economică. Metoda etnografică131 a fost utilizată pentru a putea compara rezultatele şi reacţiile studenţilor de la diferite facultăţi. Cadrele didactice implicate în experiment au ţinut un jurnal în care au notat observaţii privind tipologia materialelor postate, reacţiile şi comentariile studenţilor şi dificultăţile întâpinate în utilizarea materialelor sau a tehnologiei. Iulia, studentă la începutul experimentului a aplicat chestionarul colegilor săi de la

129

Cu alte cuvinte să nu fie nevoit să posteze acelaşi material pe diferite grupuri şi să poată evalua impactul solicitărilor sale. 130 Filtrul afectiv este un concept prezentat de Krashen încă din 1982 şi care a evoluat, dovedindu-se o componentă esenţială a motivaţiei învăţării. Dacă filtrul afectiv este coborât învăţarea se face cu plăcere şi eficienţa creşte. 131 Metoda etnografică a constat în înregistrarea rezultatelor şi notarea observaţiilor – Chaudon Craig

298

de practică) în mediul tehnologic. iar câteva dintre acestea vizează şi îmbunătăţirea sau eficientizarea practicilor de evaluare a studenţilor. Un profesor care se decide să folosescă Facebook pentru a comunica cu studenţii trebuie să fie atent ce postează şi cui permite accesul la informaţie. dar acest lucru se face datorită unui întreg complex de legături relaţionale. Un avantaj major este faptul că acesta permite postarea imaginilor. Observând cât de bine şi de repede comunică studenţii între ei pe Facebook şi cât de variată şi complexă este informaţia am început să ne gândim. daca nu putem folosi acest mediu de socializare pentru a comunica cu studenţii.Facultatea de Relaţii Internaţionale şi a continuat cercetarea în cadrul programului de master din cadrul Universității din Maastricht. şi ceea ce este făcut mai dificil sau inhibat de către mediul nou folosit. care sunt preluate şi validate (de cele mai multe ori. este un tutore nu un magister. exprimarea opiniei (sincron şi asincron). Am ales Facebok dintre toate reţelele de socializare pentru că 299 . Acest lucru nu înseamnă că el nu are în continuare rolul de a motiva studentul pentru a învăţa. linkurilor. Comunicarea realizată pe grupuri mare de utilizatori a fost şi ea analizată din perspective filtrului afectiv. care lucrează online cu cei care învaţă. Întotdeauna trebuie pus în balanţă ceea ce este posibil şi este facilitat prin tehnologie. coordonând şi facilitând accesul la informaţia corectă. Se cofirmă şi în acest caz faptul că utilizatorul este cel care poate face diferenţa. un canal de comunicare nespecializat.Descrierea experimentului În învăţământul actual roul profesorului este acela de moderator/facilzator al actului învăţării. . către crearea unei echipe virtuale eficiente. 4. Punctul de plecare îl constituie metodele tradiţionale de evaluare de performanţe. către gestionarea relaţiilor sociale în mediul de învăţare online. Prin utilizarea acestor metode şi facilităţi tehnice am încercat să observăm în ce măsură filtrul afectiv este influenţat de comunicarea pe Facebook. Astfel. Există nenumărate proiecte la nivel european care vizează utilizarea noilor tehnologii în învăţământul superior. Tutorii reprezintă o nouă generaţie de profesori. Tehnologiile moderne oferă câteva oportunităţi pentru evaluarea performanţei în învăţare. Dezavantajul ar fi că anumite informaţii cu caracter mai personal pot deveni publice. pe de o parte. rolurile şi responsabilităţile cadrelor didactice şi formatorilor se deplasează de la nivelul motivaţional şi de suport teoretic.ASE. pe de altă parte.

le pot comenta şi corecta. Schimburile de opinii au avut loc aproape zilnic. unii studenţi oferindu-se să gestioneze anumite fire de discuţii şi să îşi ofere ajutorul colegilor lor133. cei de la Credis sau studenții de la Universitatea din Maastricht. Fiecare grupă de studenţi a primit materiale suplimentare şi particularizate şi li s-a cerut să contribuie cu propriile lor materiale Studenţii au lucrat în grup pentru a elabora un proiect 132 Majoritatea publicaţiilor. Profesorul a stabilit anumite teme. posturilor de televizine au şi un profil pe Facebook 133 În general am încurajat în cadrul grupelor sistemul Reciprocal Teaching.potrivit datelor statistice are cel mai mare număr de utilizatori. Primul pas a fost reprezentat de faptul ca am postat pe Facebook serie de întrebări postate la categoria share. Acest sistem împiedică mărirea decalajelor între studenţi şi contribuie la implicarea activă a celor avansaţi. 300 . Permite inversarea rolurilor . Prima întrebare a fost Ce părere aveţi despre site-ul facultăţii voastre. Etapa 2 A fost o etapa în care Facebook a devenit o prelungire a salii de clasă. a deschiderii spre acest experiment. fiindcă pot deveni mai vizibile. Etapa 1 pe care o putem nuni de prospectare a durat aproape o lună şi a constat în sondarea opiniei studenţilor. argumentele au fost diverse. Universitatea de Arte. Nu în ultimul rând trebuie subliniat faptul că prin acest tip de comunicare aspectele multiculturale sunt mai uşor de explicat. iar după o lună am evaluat conţinutul lor. prin care un student mai avansat îşi ajută colegul să recupereze anumite rămâneri în urmă.fiindcă textul are un caracter deschis. Reprezintă un mijloc de comunicare reală şi stimulează asumarea de opinii. un cadru de lucru particularizat pentru o grupă/an şi a oferit studenţilor un plan de lucru. Facebook – este un instrument mai interactiv ce permite construirea unei reţele de comunicare prin care persoanele interesate îşi pot împărtăşi foarte rapid informaţiile. editurilor. Vă este util? Deşi răspunsul a fost în general negativ pentru studenții români. La acest nivel nu există diferenţe majore între studenţii de la UTCB. Am continuat întrebându-i dacă nu cred că am putea folosi Facebook pentru a rezolva anumite teme şi dacă nu consideră această iniţiativă o invadare a spaţiului lor privat (un loc unde se întâlnesc cu prietenii şi îşi exprimă opinii personale) Spre bucuria noastră iniţiativa a fost primită cu entuziasm. numărul lor crescând. în ultima perioadă extrem de mult132. o structură în care să se încadreze informaţia. în Romania.

134 Cum este și normal acest capitol se referă la studenții care participă la cursurile și seminariile pe care le conduc (UTCB. La acest nivel Facebook poate fi considerată o sursă bibliografică. Rezultatele sunt cu aproximativ 20% mai bune decât anul trecut. Studenții de la Universitatea din Maastricht au fost generoși în oferirea informațiilor. La grupele inscrise în experiment rezulatele au fost net superioare. probabil şi datorită faptului că au fost corectate în primul rând de colegi. atât în ceea ce priveşte vocabularul de specialitate cât şi competenţa de exprimare în scris. CREDIS. Evaluarea a fost făcută prin testare în cadrul seminarului. În cazul în care există neclarităţi sau chiar anumite greşeli. Un material elaborat de studenţii unei grupe poate fi comentat/folosit de un numar mai mare de colegi. Dupa ce mai mult de un an Facebook a constituit o prelungire a activităţii de semniar am putut evalua rezulatatele acestui nou mod de deseminare a informaţiei. Cei care au fost cei mai generoşi în a oferi informaţii colegilor au fost studenţii Facultăţii de Tehnologia Informaţiei. UNAB) 301 .şi astfel au putut să îşi formeze deprinderea de a învăţa prin colaborare. elaborarea unui portofoliu tematic şi a unui eseu pe una din temele propuse de studenţi. corectarea/ completarea unui material se face foarte rapid. Etapa 3 – Evaluarea Orice experiment pedagogic trebuie să se încheie obligatoriu cu evaluarea rezultatelor134. dar pentru cei mai mulți dintre ei învățarea colaborativă este déjà o obișnuință. Testarea din cadrul UTCB a fost realizată printr-un examen unitar. o mai bună structurare a materialului şi mai puţine greşeli. poate indica link-uri. Analiza portofoliilor şi eseurilor a evidenţiat o mai mare varietate tematică. în timp ce atiştii s-au dovedit greu de convins să lucreze în grup şi să colaboreze. Profesorul poate recomanda vizionarea unor materiale postate de colegi. surse de lectură În această etapă comportamentul studenţilor a fost diferit. Imagini ce nu pot fi vizionate în clasă pot fi postate şi devin accesibile unui mare număr de studenţi. Cei mai colaborativi au fost studenţii de la UTCB. aceleaşi subiecte pentru toţi studenţii anului II. cei care la sfârşitul semestrului IV încheie studiul limbii engleze. inerente unor utilizatori mai puţin experimentaţi. Aceste diferenţe comportamentale sunt datorate şi specificului fiecărei facultăţi. deşi nu au fost foarte dispuşi să colaboreze în grupuri mai mari de 3 studenţi.

Concluzii Experimentul pe care am dorit să îl prezentăm ca fiind o nouă provocare pentru profesorii de limbi străine din facultăţile nefilologice nu sa încheiat. Galaveanu Simona – The Professional Perspectives in the Actual Socio-Economic Context – 2003 A Study on Students’ Perceptions. . Maria – 2009. Almăşan Beatrice Alexe.Folosirea resurselor oferite de Facebook permite limitarea neajunsurilor datorate unor condiţii tehnice inadecvat.. Efortul este răsplătit. nr4 302 . Learning to Learn Cooperatively. 2007. Anne Hammond – 2009. de aceea concluziile sunt parţiale. Folosirea resurselor oferite de reţele de socializare de tip Facebook presupune adaptarea profesorului la un mod de exprimare specific studenţesc ceea este în sine o provocare. editura Universitatii Nationale de Apărare Carol I.Folosirea unor medii neconvenţionale induce creşterea motivaţiei prin implicarea activă a studenţilor. Polirom. in Proceedings of International Conference. În general s-a constat o abordare mai personală şi mai creativă. Eugen. A. Am constat că: . . Ovidiu. Editura Universitatii din Pitesti Byrd. International Scientific Conference eLSE . . Edu-World Pitesti. Bucureşti Avram.Comunicarea sincronă/asincronă profesor-student conduce la dezvoltarea creativităţii. fiindcă contribuie la eficentizarea învăţării şi la creşterea interesului studenţilor.Cantitatea de informaţii şi diversificarea surselor – reprezintă o provocare pentru profesorii şi pentru studenţi în egală măsură. Bibliografie Adăscăliţei.eLearning and Software for Education (eLSE). Instruire asistată de calculator: didactică informatică. 01-03 June. Stoicescu. Proceedings of the 5th. vol 47.Modul de prezentare a fost mai îngrijit şi informaţia mai corectă. English Teaching Forum. Some Psychological Aspects of Adults eLearning Process.

Bucureşti. Long and Jack C. Iuliana – Studiul critic al actualelor sisteme de e-learning..G. 2001 Punch. London – New York Roşca... 2012 Dobre.H. S. E-learning. Mihaela. Academia română.racai. Barbu Adina. C. 2009. Bucureşti. Craig – Second Language Classrooms.www. Editor Michael H. The Importance of IT Technologies in Individual Oriented Learning în vol.Zamfir. Just –Reading and Writing . Carol I National Defence University P. Introduction to Social Research. nr.eLearning and Software for Education (eLSE). Proceedings of the 8th.Chaudon. Richards. 1998 Chirimbu Sebastian. Institutul pentru inteligenţă artificială. Marshall Cavendish. 2 (22)/2002. p. Jeremy & Lethabz Carol – 2005. Revista Informatica Economica. International Scientific Conference eLSE . Routlege. London Ionescu.. 407-413 Krashen.ro Harmer. Apostol. 303 . Cambridge Applided Linguistics Series. Research on teaching and learning. I. editura Universitară. E-learning – paradigma a instruirii asistate. in Communication Studies: The Essential Resource. G. a key tool in today’s Romanian higher education. Pergamon. Keith 2004. D Second language Aquisition and Second Language Learning. eLearning and Software for Education.

Semnificativ pentru spiritul general care domină epoca este voinţa oamenilor de carte de a depăşi condiţia regională a culturii şi de a pune bazele unei culturi panromâneşti – subliniază Ion Gheţie şi primul exemplu peremptoriu este programul revistei „Dacia literară” (1840). ştiinţific. cu aceasta. Universitatea “Spiru Haret” Abstract The article analyzes the political. diminuarea severă a influenţelor otomane în limbajul economic şi administrativ. dr. continuity Perioada istorică dintre 1836 şi 1881 este aceea în care cultura românească continuă şi duce la capăt procesul de modernizare inaugurat în intervalul de dinainte de 1870-1836. ceea ce se răsfrânge inerent în configurarea profilului modern al limbii române literare. Silvia RAŞCU PISTOL Facultatea de Litere. creatoare a unui tezaur folcloric milenar şi identitar. în acelaşi timp temelie pentru limba literară unitară scrisă.1881 when our language as literature has proven to be very dynamic. marcat de evenimente istorice importante. reducerea drastică a influenţelor limbii neogreceşti odată cu căderea domniilor fanariote. economic. revoluţia lui Tudor Vladimirescu. Romanian language. deodată cu deschiderea schimburilor comerciale şi culturale cu centrul şi apusul 304 . literature. şi tratatul de la Adrianopole din 1829) au avut drept consecinţe: promovarea limbii populare. economic. univ. Contextul politic. Cloşca şi Crişan. juridic-administrativ. Key words: culture. destrămarea rânduielilor feudale şi.Modernizarea culturii româneşti în perioada 1836-1881. social and cultural context and the emerging culture in the 1836. cele dinainte (răscoala lui Horea. ca şi în opera primilor noştri mari scriitori. laicizarea treptată a limbii literare faţă de aceea din evul mediu. marked by important historical events. Nicolae Filimon Lect. capabilă acum de structurări suple în limbajul politic. social şi cultural pentru această devenire a culturii ca şi a limbii noastre literare s-a dovedit a fi deosebit de dinamic. în Transilvania. în Muntenia.

care au intensificat tendinţele de modernizare şi unificare lingvistică la nivelul supradialectal al limbii literare. deopotrivă cu noile tendinţe lingvistice jalonate prin evenimentele politice ale acestui nou interval. Ele vor continua să se accentueze în noua perioadă. desfăşurată în toate cele trei provincii istorice româneşti. arătând că niciuna dintre provinciile româneşti nu se poate socoti Toscana sau Castilia României. precum şi printr-o largă selecţie a fonetismelor. spre italiană. Cât priveşte modernizarea limbii noastre literare prin împrumuturi din alte limbi.] Odată împrumutaţi. Astfel.n. şi Unirea Principatelor (Moldova şi Muntenia). îndeosebi munteni. el a subliniat imperativul unificării lingvistice. . V.) unică trebuia să se realizeze acceptându-se ca punct de pornire limba bisericească. însă: Nu trebuiau neglijate [. între care revoluţia de la 1848. (ibidem: 149).Europei – toate acestea reprezentând cele mai importante tendinţe din perioada anterioară. alţii. În al treilea rând: Acestei limbi trebuia să i se aducă o serie de corecţiuni prin introducerea de termeni neologici. . referindu-se la câteva dintre ideile lui fructuoase din prima perioadă a activităţii pe acest plan. Episcopescu) sunt rari [. în cea de a doua parte a activităţii sale. dacă nu se regăseau în latină. aveau calitatea de a fi mai „gramaticale” sau de a fi răspândite pe teritorii mai largi. cu unele amendamente. Cei mai mulţi – rezumă acelaşi Ion Gheţie (ibidem 149-150) – socotesc drept firesc apelul la limba latină. admiţând necesitatea de a ne apropia. consideră că procesul trebuie realizat prin intermediul francezei. În al doilea rând: Limba (literară – n. În sfârşit: Cel mai important dintre criteriile care urmau să decidă trierea fenomenelor populare demne de a figura în limba literară era cel al latinităţii – opţiune identitară conformă cu a Şcolii Ardelene.] unele fonetisme sau forme. . care avea avantajul de a fi unitară. de celelalte limbi neolatine. se îndrumează. care. . Cei ce recomandă să ne adresăm limbii greceşti (cum face Şt. Heliade Rădulescu. în perioada 1836-1881 într-un mod sensibil diferit faţă de aceea din perioada anterioară. urmat de numeroşi intelectuali. formelor şi cuvintelor având circulaţie în graiuri. nu poate fi centrul de coagulare şi dezvoltare a structurii limbii literare. . . noii termeni trebuiau adaptaţi sistemului fonetic şi morfologic al limbii române. 305 . I. acceptate de majoritatea filologilor şi scriitorilor vremii. Dimpotrivă. sub raportul vocabularului. situaţia se prezenta. cum s-a întâmplat cu Toscana în Italia şi Castilia în Spania. Un merit excepţional revine în această privinţă lui Ion Heliade Rădulescu – afirmă acelaşi istoric al limbii române Ion Gheţie (1978:148).

„o enigmă nesplicată” –. prin eşecul de italienizare. Petrache Poenaru. . Bolintineanu. Ion Heliade Rădulescu a polarizat. Munteanu.Eliad 1828:XVIII). antrenând. când scrim pentru cei carii trăesc.Mult mai în detaliu înfăţişează această problematică Ştefan Munteanu şi Vasile Ţâra. chiar în 1828. 306 .a. constituit în a doua parte a acestuia – pe când Heliade Rădulescu. Al doilea pol al intervalului. tendinţele lingvistice ce se vehiculau în ţările române. prezintă cele două mari direcţii în dezvoltarea limbii române literare moderne (1983: 149-150). de asemenea. îl reprezintă direcţia lingvistică a Societăţii „Junimea”. adoptat de către Academia Română în 1881. Contribuţia capitală a criticului este impunerea principiului fonetic în ortografie şi promovarea primului sistem ortografic coerent al limbii române literare moderne. iar nu pentru cei morţi – o spune. în care se includ: Curentul latinist Influenţa franceză Tendinţa italienizată Tendinţa analogistă (pumnistă) Direcţia naţională. rămăsese. pentru prima parte a intervalului 1836-1881. cum spunea Eminescu. care. activitatea lui Titu Maiorescu pentru ceea ce numim cultivarea limbii. prin corespondenţe şi dezbateri publice în presă. mai ales în privinţa adoptării şi adaptării neologismelor. adeziunea principalilor filologi şi scriitori (între care Costache Negruzzi. în tratatul lor de Istoria limbii române literare. Gheorghe Bariţiu ş. în privinţa combaterii influenţelor străine în presă şi a limbajului retoric excesiv („beţia de cuvinte”). respectiv: Direcţia latino-romanică. . Mihail Kogălniceanu. cu plusuri şi cu minusuri.) şi pregătind trecerea de la predominanţa criteriului etimologic la aceea a criteriului fonetic şi. deosebit de importantă a fost. V. pentru ce să nu scrim după cum pronunţăm. Ţâra 1983: 221-233). Heliade (I. în care se includ: Întoarcerea la izvoarele limbii naţionale (Curentul istoric şi popular) Momentul Maiorescu Marii clasici sau biruinţa deplină a direcţiei naţionale Fără îndoială. ca atare. dar şi D. definită prin personalitatea mentorului său drept „momentul Titu Maiorescu” (Şt. reforma ortografiei româneşti [.

impunerea prin frecvenţă a formelor viabile. firesc în evoluţia oricărei limbi (orale sau scrise) -. desigur. N. Gramatica română de G. El rămâne. a. caracteristici proprii perioadei literare de care aparţine. Mai mult decât ne-am fi aşteptat. care „frământă” tendinţele conservatoare ca şi pe cele novatoare. ca o caracteristică a noii perioade. la fel de net. în multe aspecte analoge. 1835). Folosirea mai rară a formelor învechite. Pe acest temei. la începutul momentului Titu Maiorescu. totuşi. dar. Bolintineanu. însă. Sistemul gramatical. precum şi urmaşii lui). la fel ca el se comportă. Alecsandri. Deopotrivă cu continuitatea tranzitorie de la o perioadă la alta – ceea ce este. Munteanu (1860-1861) (Ion Gheţie 1978: 151). „vocea auctorială”). sistemul gramatical al limbii române. Bălcescu. În acest sens. că Nicolae Filimon nu este singurul. contribuind la procesul de cristalizare a limbii literare moderne. destul de stabil şi la nivelul limbii literare scrise – întrucât aceasta se bazează pe tradiţia a limbii populare – se va resimţi şi el de confruntările de idei (filologice) din prima parte a intervalului 1836/1840-1881. În sub-perioada 1836-1865. Bălăşescu (1848). retipărită „în repetate rânduri”. ţinând seama totodată şi de contribuţia adusă la procesul de unificare şi normare supradialectală a limbii române literare de către alte gramatici adiacente: Gramatica rumânească anonimă (Bucureşti. Nicolae Filimon nu va manifesta suficient discernământ pentru integrarea în tendinţele mai noi ce aveau să se impună până la sfârşitul intervalului. Negruzzi. adoptarea neologismelor şi adaptarea lor prin încadrarea în categorii gramaticale şi anexarea de afixe şi 307 . îndeosebi în organizarea frazării. Russo ş. vom spune. de altfel. întâlnim. la fel de firesc. Gramatica română de N. Al. în genere. un adept al ideilor şi normelor lui Heliade. configurat de către Heliade Rădulescu (dimpreună cu înaintaşii.Nicolae Filimon moare în 1865. va fi mai conservator decât ar fi trebuit: în „vocea” lui „auctorială” vom regăsi – continuate – multe din trăsăturile fonetice şi morfosintactice ale limbii din „vocile” personajelor sale aparţinând net de perioada 17801840 (după cum şi acestea vor împrumuta. în care se formează şi scrie Nicolae Filimon. astfel. şi noutatea. I. şi nu beneficiază de progresul limbii literare româneşti moderne din a doua parte a perioadei 1836-1881. şi alţi scriitori ai vremii. V. este confirmat şi nuanţat de acţiunea scriitorilor şi a jurnaliştilor. Odobescu la moldovenii C. pe care le-a aplicat în practica scriiturii. I. Al. de la muntenii Dim. pentru că era mei aproape cronologic de epoca pe care o evoca. în romanul „Ciocoii vechi şi noi”.

se aplică şi neologismelor. intrigele. Liviu Onu. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. ruinele. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea. conştientizarea şi exersarea structurilor sintactice şi a construcţiilor perifrastice pentru asigurarea clarităţii şi fluenţei textului au contribuit la constituirea treptată a unei noi „imagini” a limbii noastre literare. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. vol. ceva mai dificilă decât în cazul foneticii. 1982 308 . De aceea. însă. Istoria limbii române literare. pregătind terenul pentru capodoperele marilor scriitori ai generaţiei eminesciene. ambele rezultând din aplicarea aceleiaşi reguli morfologice: desinenţa – e pentru pluralul unor substantive feminine ori neutre). o imagine „în mişcare” şi dezvoltare. O nouă „imagine” se configurează şi pentru sistemul gramatical. Bibliografie Al. Privire sintetică. care se corelează firesc cu majoritatea celor prezentate la nivelul foneticii limbii române în răstimpul menţionat. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti: „Minerva”. odată constituită în tradiţie şi continuată. recte „imagini” noi (a se compara pl. Istoria limbii române literare. Istoria limbii române literare. vom prezenta „tabloul” sistemului gramatical din subperioada respectivă. deoarece o regulă gramaticală. numai forma de adaptare a acestora producând noutăţi. ca element de noutate. Rosetti. B.desinenţe specifice a acestora. Cazacu. 1983 Ion Gheţie. 1978 Ion Gheţie. Disocierea acestor aspecte este. I. implicând aspecte de continuitate întreţesute cu cele de noutate. ca element de continuitate şi pl. 1971 Ştefan Munteanu şi Vasile Ţâra. printr-o juxtapunere selectivă a datelor clasate în categorii morfologice şi funcţiuni sintactice. folosind materialul literar al textului prin care se exprimă „vocea auctorială” din romanul „Ciocoii vechi şi noi” de Nicolae Filimon. Introducere în studiul limbii române moderne.

One example of a close connection between these sub-domains is the thinking of Edward Schillebeeckx. literature and philosophy. We will examine traces of Schillebeeckx's concern for culture and society within the evolution of this doctrine and determine the breaches that his symbolism opens to ontology.The call for cultural resurrection in the 21st century: the case of Edward Schillebeeckx Lect. theology. who questioned his orthodoxy and parts of his understanding of Christian dogma. its influence on various domains like literature. politics. Schillebeeckx was banned from his teaching position in the university and summoned to the Congregation for the Doctrine of Faith in 1975. only days before the dawn of 2010) the most prominent of the “new wave” Catholic theologians in the Netherlands and a distinguished Professor of Dogmatics and History of Theology at Radbound University in Nijmegen. resurrection. theology and politics. this means that Schillebeeckx was an extremely controversial figure within Roman Catholic Church135 and that he taught everything in terms of the content of religious faith and Christian creeds from the standpoint of a historically informed training. Key words: Schillebeeckx. Among his hundreds of books and written articles and lectures which have been 135 Because of his unrepressed position on the rational-historical grounds of the Christian faith in God and Jesus (doctrines that for him have no ontological dimensions in the traditional definition of Catholicism). 2007). 309 . whose existentialist reflection of contemporary culture in best expressed in his idea of resurrection. a philosopher and theologian altogether. humanum Edward Schillebeeckx was until recently (he died at 95. Ramona SIMUŢ Department of Letters Emanuel University of Oradea Abstract. and economics have forced them into sub-domains such as literature and theology. As our present culture is progressively driven to new meanings in everything pertaining to human life and experience. and Terrence Merrigan. philosophy. Theology and the Quest for Truth (Leuven: Peeters. theology and economics. See Mathijs Lamberigts. experience. Jesus. For those who benefitted of a humanistic education. Lieven Boeve. dr.

This feeling still rests with me. and the Church (Maryknoll. 2004). The resurrection of Jesus is the second most controversial aspect in Schillebeeckx’s work after the doctrine of Trinity. It was in his memory that God decided to act for the last time within human history in an eschatological manner. God has finally proved to the See details on the corpus of Schillebeeckx’s work and books. 1984). An Introduction to the Theology of Edward Schillebeeckx (New York: Fordham University Press.. Albert Camus. 2003).translated into various languages over the years. it seems that the resurrection has rather a spiritual than a historical character. apart from these titles. Schillebeeckx infers that the only aspect related to Jesus’ personality that has been preserved after his crucifixion was the memory of him. and Schilebeeckx's own Jesus: An Experiment in Christology (New York: Seabury Press. Schreiter's The Schillebeeckx Reader (New York: Crossroad. Schillebeeckx's Language of Faith: Essays on Jesus. 1979). and Politics (New York: Crossroad. The Experience of Jesus as Lord (New York: Seabury Press. 137 See Ramona Simuț. Robert J. and Jesus in Our Western Culture: Mysticism. in Phillip Kennedy. and Mary Catherine Hilkert. eds. Jean-Paul Sartre. Ethics. Christ. where human redemption is at stake.2 (2007): 275-283. Erik Borgman. MN: The Liturgical Press. we need to mention some titles which make for a portrait of himself as a phenomenologist and a historical theologian much influenced by thinkers such as Merleau-Ponty.136 Coming from a predominant literary formation when I first met Schillebeeckx at his place in the small town of Berg-en-Dal near Nijmegen in 2002 for a first hand interview137. “Reinterpreting Traditional Theology. Schillebeeckx (Collegeville. 1993). Edward Schillebeeckx. 1984). 1995). Schreiter.. Theology. The biographies and extended explanations of Schillebeeckx’s thought are best represented by Robert J. 136 310 . his ideas on contemporary culture and the whereabouts of important Christian doctrines in this context came as a shock from the moment I started asking what he thought about the resurrection of Jesus and the eschaton. Ted Schoof's The Schillebeeckx Case (New York: Paulist Press. A Theologian in His History (New York: Continuum. NY: Orbis. I was utterly impressed with his kind attitude and humble sort of presence despite his fame and prestige worldwide. Looking at the way in which Schillebeeck ordains his ideas. The resurrection raises many controversies because of the way the post-Easter events. 1995). Rudolph Bultmann. etc. The Praxis of the Reign of God. Perichoresis 5. However. 1980). OP. An Interview with Edward Schillebeeckx”. Martin Heidegger.

With this we face once again the Gnostic faith-model born out of understanding. the church is the church of Christ because Jesus’ “spiritual” presence is still alive in it: Just as the death of Jesus cannot be detached from his life. after the Easter events. The Church with a human face. Consequently. Secondly. 33. Consequently the evaluation or the judgment of Jesus’ life and ministry was the only eschatological act in the course of human history and for the sake of Christian faith. the need for resurrection was a priority because it kept Christian hope vigilant. Thus. and death was complete and that his career matched perfectly with Messiah’s portrait from the Hebrew prophecies. and also his relationship to. It is as if the disciples’ intellect has once again won the battle over their doubts concerning Jesus. an important observation in addition to this would be that what the resurrection brought into the disciples’ life was just another experience of faith in Jesus. Schillebeeckx brings to us a model of the church which stands as it does mainly because it was once confronted with the challenge of comparing Jesus’ life with the Old Testament prophecies about Christ. according to Schillebeeckx. but peoples’ faith in him insofar as he was the only one that has been found perfect by God. faith in Jesus meant the identification with the irresistible experience with God offered by contact with Jesus in his earthly life: “In the resurrection from the dead God’s own judgment on. the disciples did not need Jesus to appear before them in flesh. men and women have been confronted with the alternative to his death: the resurrection. Faith in resurrection is strongly connected with the eschatological hope of Christian believers. 311 . Jesus and his message… become clear to the believer. One may say that Schillebeeckx fails to detach himself from the existential view on Jesus as the man of God who lives in our souls due to the great significance of his life.world that the evaluation of Jesus’ entire life.”138 From the event of Jesus’ death on. so too his resurrection cannot be detached from his career and death… All this remains an abstraction if we live it out of the living “spiritual” presence of 138 Edward Schillebeeckx. A New and Expanded Theology of Ministry (New York: Crossroad. The striking thing is how Schillebeeckx makes clear that it was not the person of Jesus that had to be resurrected. work. In conclusion. This is the way the Christ of the church was first perceived. In other words. 1985).

This faith is concerned with the suffering of oppressed and “dehumanized” people of the 139 140 E. Faith in the resurrection. First of all. Schillebeeckx maintains that the church is built on the foundations of Jesus’ resurrection. on the other hand. it is an important proclamation of the Christian creeds that right after his death Jesus was glorified to God.Jesus in his church. 2009). the resurrection of Jesus in itself is connected directly with the role of Jesus as proclaimer of the Kingdom of God. the church authenticates the message of Jesus about God and his Kingdom as true due to the power God disclosed in the act of Jesus’ resurrection.139 In other words. Thirdly. Through this communion he entered into the “eternal life” of divine grace where death cannot reach. 26. Schillebeeckx. On this belief the foundation of God’s Kingdom has been settled on earth. 312 . It is eschatological. Jesus in Our Western Culture. 192-194. even when he was ready to die on the cross. Those three aspects form the core of the Christian faith in Jesus as Christ. Fundamentals of Catholic Dogma (Rockford. These three points are also the object of strong Catholic faith in the resurrection of Jesus. IL: Tan Books. This is an encouraging thing to know. In conclusion. Schillebeeckx approaches the information differently. Through and in this Christian belief in the resurrection of Jesus the crucified but risen Jesus remains at work in our history. Secondly. Jesus’ entire existence up to his death was a sign for the disciples that Jesus was the messenger of the Kingdom of God. is nevertheless described more appropriately in soteriological terms. though connected with what the apostles sought as the real event of Jesus’ resurrection. Faith in the resurrection has to do with our daily strive to believe in the outcome of Jesus’ death and is not concerned with making a notion like “faith in resurrection” “acceptable” to modern men and women. Ludwig Ott.140 But while Catholic faith in the resurrection of Jesus gives full credit to the Gospel’ s testimony about the post-Easter appearances of Jesus alive to his disciples. More encouraging is the fact that Schillebeeckx relates the resurrection to the three aspects of Jesus’ earthly existence. Jesus expressed a strong communion with God. In the same way. The church in itself is a living testimony of the real presence of Jesus who was crucified but now is confessed by the church as alive. He claims that there is a break between the appearances of Jesus after his death and the faith in Jesus’ resurrection. Here and after JOWC.

If this was Jesus’ greatest concern for humanity throughout his career. rather. than to believe in a God who belittles. 28. Jesus’ concern for making people equal is thus the other face of the “humanum” or the new man in a new society. non-persons. which sometimes turns into slavery. because it is politically structured to represent the symbol of humanity. and it appears that soteriology. the church 141 E. 313 . This part of Jesus’ message is thus ontological and it envisages human sin and rehabilitation.Third World. Schillebeeckx reckons.e. theologians. it was strongly ecological also. He was the Messiah who was to bring peace and freedom in human history. and aesthetics are interconnected in Schillebeeckx’ mind. theologians in the Third World. The difference between the proclamation of the resurrection and the faith in the resurrection at Schillebeeckx would then be the difference between a social situation and a political implication. Here the kingdom is perceived as the voice of the “dehumanized” or the outcast of society. liberating God in a world of suffering and oppression. However. As it was shown before. Schillebeeckx. The proclamation of this faith to the poor and oppressed. i. Christians. better not to believe in eternal life. who ask.141 Schillebeeckx’s point here is that the ethical message in Jesus’ career has great implications in the Christian faith in resurrection. is the outcome Jesus wished for from his entire career and death and has greater significance than the attempts of defining God for nowadays Western society. JOWC. the Kingdom of God. on the other hand. to address modern secularized men and women in order to make this faith in Jesus Christ acceptable. politics. address dehumanized people.. But the ethical message of Jesus was not only socially orientated. What might come out of this view on the Kingdom of God is that this kingdom is already a historical institution. I think that this last approach is closer to Jesus’ concern than the first. keeps down and humiliates men and women with an eye to a better hereafter… In the West we seek as Christians. …It is better not to think that God is true. Jesus addressed his message from a social and supernatural perspective when it came to men and women. Schillebeeckx emphasizes that Jesus was greatly concerned with men exploitation by men. how one can believe in a good.

The bodily resurrection presupposes the “human person. body. JOWC. yet transformed to please our fellow human beings.e. The second metaphor which goes hand in hand with and is the condition for this first perfect estate is thus the “resurrection of the body”. E. the possibility to gain freedom and to be converted from the previous way of life. The bodily resurrection rather means an elevation to the “humanum” with the same body. 29. the distinctive melody of a person which others enjoy”142. because we are bound by our historical situation to live in one and the same body received by natural birth. rationally. It is the “humanum”. It is a body with the same characteristics “of the individual (called sarx. From Schillebeeckx’s description of this ecological milieu it is obvious that he not only associates it with the idea of perfection represented by God’s kingdom. There's not the place here to detail the relationship between church and state. Schillebeeckx. or flesh. it is not very different from what Schillebeeckx describes as the resurrection of nature or “the ecological milieu”. This subject offers Schillebeeckx another occasion to talk about the outcome of Christ’s resurrection for modern men and women. but analyzed on a different basis. If the resurrection of the body implies only a person’s transformation in accordance with human ethics and expectations. but he also identifies it with the Kingdom of God: “The consummation of the undamaged “ecological milieu” which human beings need to live in is suggested by the great 142 143 E. This calling is the equivalent of the resurrection of the body at Schillebeeckx. 314 .was also meant to support the battle for human freedom with political leaders of the day. i. Insofar as the Kingdom of God is a perfect community. in the Bible)”143. 29. spiritually. JOWC. the perfect human society formed out of men and women liberated of all social and political barriers. In other words. However. One should only hope that in today’s church it is not the case for political separation into middle-classes and low-classes of Christians. including his or her human corporeality as a visible orchestration. the “humanum” at Schillebeeckx is the Kingdom of God.. men and women living in it are called to be completely saved and happy. i. which is the first metaphor describing how the future of our history will be. Schillebeeckx.. Schillebeeckx is not very keen on saying that a bodily resurrection necessarily implies a real body.e.

Mary Catherine. 29-30. If we do not stick to the real ontological meaning of resurrection. An Introduction to the Theology of Edward Schillebeeckx. Collegeville. Phillip. An Interview with Edward Schillebeeckx. New York: Continuum. and Robert J. 2009. 1995. “Reinterpreting Traditional Theology. Erik. Simuț. The Church with a human face. Schillebeeckx. A Theologian in His History. 2004. Fundamentals of Catholic Dogma. New York: Crossroad. Edward. 1985. 144 E. Ramona. eds. Lamberigts. and Terrence Merrigan. New York: Fordham University Press. 1993.2 (2007): 275-283. Rockford. Leuven: Peeters. however. 2003. even if we try relentlessly to bring it to its full potential. Kennedy.metaphor of the ‘new heaven and the new earth. Ludwig. Ott. I should think that the need to constantly zero it in on the mundane aspects of Jesus’ resurrection only to define the humanum or the perils of ecological distress do not take us very far as to how determined nowadays people will be to secure the spiritual relevance of Jesus’ being and work in a spending driven society. JOWC. Edward. MN: The Liturgical Press.”144 To conclude. Ethics. The Praxis of the Reign of God. 2007. Edward Schillebeeckx. Jesus in Our Western Culture: Mysticism. Schillebeeckx. Lieven Boeve. Theology and the Quest for Truth. Schillebeeckx. Schillebeeckx. 315 . New York: Crossroad. IL: Tan Books. Mathijs. References Borgman. we do not have a really resurrected spiritual and moral society. A New and Expanded Theology of Ministry. Schreiter. Hilkert.” Perichoresis 5. and Politics. OP.

217-218. Ileana VESA Universitatea Emanuel din Oradea Abstract The theory of a disenchanted world stated the total devaluation of religion in late capitalism.145 Capitalismul nu poate afecta experiența artistică decât superficial. în The Reenchantment of Art. but the rise of new postmodern spiritualities proves the opposite. ca fiind elemente exemplare ale etosului unei națiuni. “The Reenchantment of Art. Key words: art. drd. transformările suferite de artă sunt urmările progresului spiritual al omenirii și ale deschiderii spre zonele marginale ale civilizației. religion.” Art and Humanist Ideals (Contamporary Perspectives with Artworks Selected from the Collection of the Archive of Humanist Art: An Anthology. se face vocea auzită a artiștilor nemulțumiți de comodificarea totală a artei și susțin credința tot mai răspândită că arta trebuie reabilitată ca bun spiritual al întregii societăți. 145 316 . furnizor de valori durabile și metodă sigură de reîncântare pentru lumea postmodernă. o dispersie voită în Suzi Gablick. univ. le putem substitui lucrativ și doar formal una celeilalte.Relația dintre artă și religie în cultura industrială Asist. 2003). ca să găsim prin artă calea spre mântuirea religiei de sub verdictul funebru cu care a diagnosticat-o sceptic Max Weber în scrierile sale. capitalism. This work tries to set the relationship between art and religion as an important milestone in the ceaseless progression of religion through this harsh historical period. Suzi Gablik. aura Datorită paralelismului generat de relaționarea continuă dintre artă și religie de-a lungul istoriei moderne.

nu atât de ambițioase și idealizate ca în mai vechea lor înțelegere. astăzi. unde s-a încununat cu aura reglată la calapodul imitațiilor mecanice de către Walter Benjamin. iar în al doilea rând din cauza independenței față de original fie prin prelucrarea detaliilor. totuși. suficientă sieși ca expresie distinctă a etosului național. ea a fost integrată și amalgamată eclectic cu alte aspecte culturale. refuzând aurei dreptul la supremație.org . Benjamin consideră însă că valoarea cultică a unei opere de artă nu e anihilată complet de reproducerile tehnice: ștergerea profesionistă a granițelor dintre original și copie așterne doar o lumină difuză asupra valențelor sale spirituale. un fenomen tipic detașării critice de obiectul contemplației și considerat indispensabil în recunoașterea aurei. când creațiile artistice primeau un surplus de valoare 146 Walter Benjamin.02. principiile religioase. Însă privind-o ca pe o structură organică independentă. traducerea în limba engleză pe site-ul www. sunt versatile. 317 . Weber și-a articulat teoria despre religie pe fundalul societății tehnologizate cu care și-a țesut tapiseria operei. audiția unui cor în oricare parte a lumii prin televiziune sau prin înregistrările vândute). pe de altă parte. dincolo de orice percepție iluzorie asupra stereotipiei și universalității artei. la fel ca arta. posibil de compensat alternativ cu punerea în ramă istorică. Formula contextuală în care s-a exprimat propice creația artistică tradițională s-a transcris între limitele ritualului magic și religios. accesat la 15. rezultatul obținut înseamnă emanciparea artei din dependența parazitară la care fusese supusă față de ritual. fie prin adăugarea unor conotații ulterioare. la fel cum era percepută arta în romantism. Ascendența originalului asupra reproducerii mecanice constă de asemenea în ancadramentul specific – o operă de artă își confirmă azi autenticitatea prin locul expoziției. ci și în rândul apologeților săi.marxists. Dimpotrivă. The Work of Art in the Age of Mechanical Reproduction. religia nu mai este deloc independentă. de reproducerile tehnologice actuale.2011. la fel ca în secolele trecute. creând confuzie nu numai în rândul agnosticilor religioși.toate sferele culturii postmoderne. Prin urmare. pentru a subzista noilor provocări. dar nu și efemere. dar nu și în autoritate. la fel ca cele artistice. în primul rând din cauza circumstanțelor suplimentare permise de copiile originalului (de exemplu. Epoca tehnologizată în care trăim a pervertit sentimentul artistic.146 Autenticitatea și cadrul primordial al operei de artă – generatorii aurei artistice – au fost eclipsate în complexitate.

este aceea de a 147 Max Horkheimer. clientul devine nu marginal.org. Theodor W.marxists. Dialectic of Enlightenment (2002). Axioma sa exhaustivă calculează omul în termenii de consumator și angajat.02. astfel încât din central cum era obișnuit să fie. accesat la 15. însușită și acceptată ca atare. clientului i s-a furat libertatea de care tocmai credea că se bucură. adică singura incidență artistică cunoscută publicului. Oferindu-i-se tot ce avea nevoie sau își dorea. în ambele cazuri un obiect maleabil. Theodor W. Adorno. copia devine deseori mai originală decât originalul. 318 . stigmatul care a predestinat societatea unei schizofrenii ireversibile. 118. Dialectic of Enlightenment (2002). 148 Max Horkheimer. Odată înstrăinat. mult mai accesibile individului decât producția elitistă și paradoxal. frământat după canoanele organizației raționale în care este silit să-și găsească locul. Sunt prea multe voci care se cer ascultate. Herbert Marcuse lansa provocarea astfel: Eu cred că una dintre noile posibilităţi.148 Înarmat astfel.2011. Late Capitalism or Industrial Society?. pastișa și chiar autopersiflarea artiștilor sunt locuri comune în societatea contemporană. un astfel de obiect artistic legat intrinsec de spațiul căruia îi fusese dăruit își pierdea aura sacră și devenea pasibil de reproduceri profane. care oferă indicaţii despre diferenţa calitativă dintre societatea liberă și cea neliberă. Adorno. și Theodor W. omul se confundă cu ceea ce consumă sau produce. când copia detronează originalul în ochii maselor? Parodia. monstrul industriei a pus capăt hegemoniei clientului și a preferințelor sale asupra pieței. repetându-se în nenumărate ipostaze pliate peste cerințele impersonale ale acesteia. dar totuși o opțiune printre atâtea altele. a fost sărăcit de scopuri ultime și valori universale. iar provocările clientului au fost depășite de intensitatea acestora. Clientul a fost prins în chiar sentimentul libertății sale. În The End of Utopia. Ce se întâmplă însă când ne confruntăm cu o situație răsturnată.147 Devenit prin urmare un produs pe banda rulantă al culturii industriale. înlocuite de-acum de pseudo-idealuri și falsul cu rost de scop – divertismentul. Filozofii Școlii de la Frankfurt au căzut de acord în studiile lor că vinovat de aceste erori caustice imputate artei este capitalismul târziu cu varianta sa postmodernă – cultura industrială. De asemenea. Adorno.simbolică în funcție de spațiul cărora le era încredințat. prin prisma relațiilor de producție. 118. traducerea în limba engleză pe site-ul www.

în muncă şi nu numai dincolo de muncă.2011. ci prin direcționarea eficace a acestor forțe și dedicarea industrializării și tehnologiei unor scopuri mai înalte. “I believe that one of the new possibilities. nu merit estetic – ar evolua iarăși spre ritualul magico-religios. Pentru a pune într-o formă provocatoare această idee speculativă. au continuat să Herbert Marcuse. pseudo-idealurile încăpute pe mâna jonglerilor ideologici. arta ca valoare de schimb. arta nu se mai poate defini prin ceea ce este. accesat la 15. transformând tranzacția din simplu mijloc de transfer al unui bun spiritual într-un principiu în sine. În felul acesta. Astfel. Dar în reificările postmoderne. aş spune că trebuie să facem față posibilității ca drumul spre socialism să treacă de la ştiinţă la utopie. caracterul fetiș al operei de artă – azi valoare economică. care afirmă că tot ce nu corespunde „standardelor calculabilității și utilității trebuie privit cu suspiciune” și „tot ce nu poate fi rezolvat în numere (…) este o iluzie”.lăsa tărâmul libertăţii să se producă în domeniul necesității .” 149 319 . 3.. To put this speculative idea in a provocative form.02. Theodor W. traducerea în limba engleză pe site-ul www. ci prin ceea ce reprezintă. is that of letting the realm of freedom appear within the realm of necessity – in labor and not only beyond labor. The End of Utopia.org. oferindu-ne o definiție cenzurată. iar activarea lor ar putea conduce la o reorganizare totală a vieții omenești. to the standard of calculability and utility must be viewed with suspicion (…) anything which cannot be resolved into numbers (…) is illusion. Dialectic of Enlightenment (2002). plină de omisiuni și contradicții.. Marcuse speră chiar în abolirea sclaviei capitaliste. which gives an indication of the qualitative difference between the free and the unfree society. o conformare tacită la spiritul iluminismului secular. până la restabilirea relațiilor interumane aglutinate de capitalism. I would say that we must face the possibility that the path to socialism may proceed from science to utopia and not from utopia to science. Adorno. şi nu de la utopie la știință.” 150 Max Horkheimer.150 Omul ca obiect. arta ca bun de consum perisabil își croiește drum către entuziasmul public în licitații exorbitante.149 Ieșirea societății de sub spectrul culturii industriale cere filtrarea nevoilor individuale vitale – negate acum datorită declanșării instinctului de conservare în fața dominației sistemului neîndurător al rațiunii robotizate – prin „forțele productive sociale”.marxists. 4 “. dar nu printr-o regresie romantică. împreună cu alte câteva aspecte sociale esențiale. expoziții șocante și nonconformism artistic.

dar și mai puternică decât a sa. între cele două s-a sudat din nou legătura trainică preexistentă industrializării. duplicatul palpabil al Ideii transcendentului sau. Iluminismul nu lăsase nimic pe dinafară. Astfel.filozofia care egalează adevărul cu sistemul ştiinţific. pe căi sensibile. Răspunsul la denaturările realizate de cultura industrială trebuie însă să submineze bazele. Punctul de atracție irezistibilă spre nebulosul experiențelor neautorizate rațional l-a constituit opera de artă. o jurisdicție mult mai drastică. Teama colectivă de imprevizibilul divin nu l-a împiedicat pe om să se lase ademenit în cele din urmă către zona interzisă. ca să nu mai vorbim de carotările la care au fost supuse din interior cu insistență obstinată – limbajul rigid al puterii a tulburat excesul de expresivitate al ideilor. tot ce nu se încadra tiparelor sale trebuia să fie distrus sau negat. regula nu a mai funcționat fără erată și s-a creat o falie pe unde s-au strecurat „exteriorul” și „celălalt” ca să pândească la granița refulărilor omului modern și să-i incomodeze cu forma lor latentă fobiile ascunse.. aura permite operei artistice să traverseze nestingherită granițele religiei spre ritualul mistic de experimentare al Celuilalt fără pretențiile imperialiste ale rațiunii și științei asupra spațiului în care acesta se reproduce. Preconcepția cu care eroul mitologic Ulise pleacă la drum se destramă când „descoperă” că lumea necunoscută până atunci este lipsită de magie. Trecând împreună pe sub furcile caudine ale culturii industriale. iluminismul este .producă ravagii inevitabile. în Dialectic of Enlightenment. cu transfer mutual de caracteristici de pe tărâmul încântat al uneia spre domeniul celeilalte. Conform definiţiei oferite de Adorno şi Horkheimer în Dialectic of Enlightenment. aura. 151 320 . asemănătoare cu cea din care provine el. înrobindu-le vitalitatea la jugul intereselor sale pervertite. de apropierea inexplicabilului metafizic. întorc intenția destructivă a iluminismului151 cu privire la mituri asupra propriului sistem – judecătorul intransigent cade sub blestemul mitului. în termenii lui Horkheimer. 66. pentru a dărâma tot eșafodajul de idei construit deasupra. însă când manifestările transcendenței ca instanță superioară de acțiune asupra umanului au fost denunțate.” Vezi p. Adorno și Horkheimer. care conferă o simbolistică spirituală oricărei creații artistice și conștientizează omul. Parabola călătoriei inițiatice din care Ulise se întoarce dezîncântat reprezintă preludiul literar la critica societății iluminate intelectual în care trăim.

pe care îl poate desemna. o altă autoamăgire poncifă în iluminism. i-ar fi răspuns pe calea unei entități superioare. legate indisolubil”152.Spre deosebire de celelalte demitologizări istorice. Adorno. ci incompetența noastră de a o defini conform percepției realității. dar și implicată subiectiv în evoluția lumii acesteia. Schimbarea atitudinii. însă o poate neglija voit sau i se sustrage voluntar. făcându-i să creadă într-o transformare profundă și permanentă. mai ales pe cale verbală. care a sporit interesul față de religie. conform lui Max Horkheimer în Theism and Atheism (2009). de unde și frustrarea cercetătorilor cu privire la autenticitatea ei. conform intenției lui Nietzsche de a planifica supraomul vremurilor noastre. în timp ce fixația superstițioasă pe acel obiect este întărită ca formulă magică. Theodor W. militantismul ateist. în care străvechiul panteon al zeilor mărunți și măcinați de gelozie a fost dărâmat și înlocuit cu un singur templu închinat Rațiunii sau Puterii. limbajul puterii a căzut din nou în magicul desuet. din fobie reverențioasă în satiră violentă. Dar o atitudine indusă cu un anumit scop nu neagă realitatea. Industria reclamei a preluat metafizica cuvintelor și s-a raliat magiei produse de experiența mistică. În final. unde „cuvântul și conceptul erau diferite unul de celălalt și simultan.” 321 . 113: “… word and content were at once different from each other and indissolubly linked. extirparea lor irațională fiind privită ca cea mai rațională soluție posibilă pentru o societate hăituită de spectrele terifiante ale trecutului. Ascetismul religiei raționale. ierarhiei metafizice sedimentate în 152 Max Horkheimer. Dar nu imposibilitatea de a descrie nominal ceva dă adevărata măsură a existenței acelui obiect. cu alte cuvinte deconstruite ireversibil – succesiunea de litere care formează un cuvânt poate fi asociată arbitrar cu orice obiect. Bătălia pe două fronturi – raționalizările seculare și manifestările carismei mistice – s-a soldat cu înfrângeri dureroase și cu o concluzie lapidară: nu experiența mistică e baricada care trebuie cucerită. Iluminismul a fost marcat de radicalism extrem față de religie și formele sale de manifestare mistică. Articularea organizată a unei viziuni idealist-mesianice asupra istoriei ar fi constituit o amenințare serioasă pentru creștinism. a amăgit subtil mințile înțelepților. Dialectic of Enlightenment (2002). în loc să-l diminueze cu sloganele lor nihiliste. La supraviețuirea religiei de-a lungul traumatizantului secol XIX a mai contribuit. dar nu și explica. a funcționat până când consumerismul a transformat-o în eudemonism cu îndoită doză agnostică.

probabil. abilitatea de a reacţiona prompt la stimuli. The Work of Art in the Age of Mechanical Reproduction. 1995. Bibliografie Adorno. Adorno. London: Routledge. unde „calităţile decisive sunt acum versatilitatea.marxists.” 154 Max Horkheimer. 322 .marxists. accesat la 15. Benjamin. şi. Late Capitalism or Industrial Society? Traducerea în limba engleză pe site-ul www. 153 Max Horkheimer.org . Toate aceste lacune au propulsat religia spre un viitor fortuit. 146. ar fi reuşit să instaureze un sistem paralel competitiv. Theodor W. arta elitistă şi religia raţională. accesat la 15. 2005. devin un ritual magic. The Culture Industry.org. „(…) credincioşii naivi. Theism and Atheism. Theodor W.02. Traducerea în limba engleză pe site-ul www. supranaturalismul. Dialectic of Enlightenment (2002). traducerea în limba engleză pe site-ul www. Adorno. proiecte salutare la vremea lor. accesat la 15. Walter. pentru care creştinismul. deoarece extazul facil în faţa religiei artistic elaborate a prevalat întotdeauna asupra ritualului sobru şi sec din catedrala cunoaşterii raţionale. Eliade. Mircea. deci se pretează corect la nisipurile mişcătoare ale economiei contemporane.mentalitatea individului. constă în provocările unei economii instabile. o religie a naturii (…) cred numai uitând de credinţa lor”154.02. nu mai satisfac foamea după senzaţional care caracterizează prin excelenţă societatea postmodernă.2011.marxists.02. Bucureşti: Humanitas.org. adăugând un spor artistic ritualului.”153 Am stabilit însă că religia are principii versatile. Pericolul cel mare azi. care să ademenească adepţii creştinismului spre alte orizonturi existenţiale. În concluzie.2011 “(…) the decisive qualities are now versatility. ability to react precisely to stimuli. Theodor W. Religia postmodernă trebuie practicată artistic. Sacrul şi profanul. afirmă Horkheimer. dar nu şi efemere.2011.

Contextualism and Post-Modernist Thought. 1998. Traducerea în limba engleză pe site-ul www.” În Hal Foster. 2003. Traducerea în limba engleză pe site-ul www. Kristina Karin.The Disenchantment of Art.org. Etica protestantă şi spiritul capitalismului. “Secularism . 323 . Weber. “The Reenchantment of Art.02. Theism and Atheism. Bucureşti: Teora. “Is the Magic Gone? Weber’s ‘Disenchantment of the World’ and its Implications for Art in Today’s World.” În Sally Everett Jefferson. Gablik.02. The End of Utopia.marxists. Jameson. Art Theory and Criticism: An Anthology of Formalist.2011.. Avant-Garde. Max. Dialectic of Enlightenment. Adorno. Horkheimer. Suzi.. București: Humanitas. Postmodern Culture.marxists. Art and Humanist Ideals (Contamporary Perspectives with Artworks Selected from the Collection of the Archive of Humanist Art: An Anthology).Gablik. accesat la 15. Max. Weber. Jefferson.” Anamesa: An Interdisciplinary Journal (2005). Stanford: Stanford University Press. Sociologia religiilor – Tipuri de organizări comunitare religioase. ed. “Postmodernism and Consumer Society. Australia: Palgrave Macmillan. Marcuse. 1985. Frederic Jameson. 2002. ed. accesat la 15. Horkheimer. London: Pluto.2011. Max şi Theodor W.” În William Kelly. Shull. Max. 1995.org. 2007. Suzi. ed. Herbert. NC: McFarland.

The Atonement of Christ from the Perspective of John Milbank’s Radical Orthodoxy Drd. Therefore. sacrifice John Milbank is a contemporary theologian well known for the radical orthodoxy project.K. Catherine Pickstock and Graham Ward. The dialogue presented in the series of books that were published over the years is highly constructive and it presents levels of complexity that attest to the ideological maturity of its writers. but in order to criticize modern and post-modern philosophies that degraded authentic Christianity. resurrection. 2002). philosophies. U. Key words: gift. as well as against the combinations of these. This essay presents Milbank’s perspective on the atonement of Christ. but it does focus on the ideas proposed by modern theologians. 324 . At present he is Professor in Religion. ii. Politics and Ethics at the Faculty of Arts within the University of Nottingham. atonement. The main purpose of this new theological perspective is to bring a dramatic critique of any modern ideas that are claimed to have corrupted the authentic Christian thought. This does not mean any idea termed modern is bad for theology. death. Ciprian SIMUŢ Universitatea Babeş-Bolyai. Radical Orthodoxy: A New Theology (London: Routledge. together with its meanings as found in Scripture. In other words. Milbank explains it from the perspective of early Christian writings. and its consequences for man. the critique is aimed at philosophy. Cluj-Napoca Abstract John Milbank argues that authentic Christianity must not shape itself to any theologies. Milbank argues that modernity should not set the agenda of Christianity and that Christianity should not try to adapt to any change that threatens its authenticity. political thought and social sciences. or influences that result in its degradation. theology. Radical orthodoxy spans over different areas of knowledge which interact with theology. The atonement of Christ is one of the main features of Christianity.155 155 John Milbank.

aggressive and nihilistic materialism. art and sociality find their meaning and worth only in their participation in the transcendent. 1. Radical orthodoxy is radical in arguing for a return to 156 157 Milbank. transcendentalist or neo-orthodox theology. today it presents the same lack as a virtue.157 Radical orthodoxy needs to be explained in order to understand the concept of gift and atonement.156 Milbank and his associates. Radical orthodoxy goes against postmodern nihilism. ii. politics. Milbank defines orthodoxy as Christianity before the late Middle Ages. is powerful and precise. Christology. The critique of soulless. sex. The four ideological pillars of radical orthodoxy define the margins of this new theology and are the strong-points on which all argumentation is built upon. or human value. The first argues that secular modernity is the creation of a perverse theology. The new theology is orthodox in relation to the Christian theology based on the creeds and the patristic matrix. from a theology and acknowledges the Trinity. Therefore. but it does not agree with liberal. The third is that any kind of thought that limits God is nihilistic. and Ward. meaning and truth. This new theology is not negative theology. These realms are valued by modernity. personhood. The fourth argues that the material and temporal realms of bodies. Pickstock. Radical orthodoxy re-places and re-values aesthetics. The second is that the opposition of reason to revelation is a modern corruption. Graham Ward and Catherine Pickstock argue that. the Church and the Eucharist as carriers of reality. promoted through cyberspace and theme parks. but it does transcend confessional boundaries. It does try to reconfigure theology from rational perspective. Milbank. 325 . It is put to the wall by contrast with the message and meaningfulness of authentic Christianity.The argument offered to counteract the negative influence of modernity on authentic Christian thought is that accommodating theology to prevailing wisdom is unacceptable. if in the beginning modernity was worried with its lack of ultimate ground. He disagrees and rejects Protestant Biblicism and post-tridentine Catholic authoritarianism. sex. Radical Orthodoxy. humanism and postmodernism are rejected. which this paper will present. Pickstock and Ward. visibility and space. but not from a correct theological perspective. or that its lack o meaning and values are considered worth itself. which try to find meaning in humanism itself. the body. Radical Orthodoxy.

These predecessors criticized then the very things Milbank criticizes today. time and historicity.patristic and medieval roots. culture. or as philosophical category as being. the incarnation of Christ is the extreme of this element. He supports the critique of Hamann. 2–3. Man can be defined as a being that is. history and culture in the process of participation. one must reanalyze and rethink the Christian tradition. Therefore. Participation and gift are related by the experience of the Trinity and humanity. one which interacts in all spheres of life. through the interaction of theology with philosophy and culture.158 Following the definition of Radical Orthodoxy. 326 . politics. another meaning of radical which Milbank argues for. to life. However. art. as well as grace and nature. radical orthodoxy argues for a more participative Christianity. If there is the category of gift. The natural result is a denial of the importance of elements such as language. but in truth do not. self-expression. Gift. in relation to all theological elements. namely embodied life. evil and violence are the refusal of the gift. sexuality. culture. defined as a presence or as the existence of something. in the context of radical orthodoxy. From a human perspective. which was developed from the medieval times up to modern times. namely the elements that the Enlightenment and Modernity in general claim to celebrate. which is the basis of atonement theology. one needs to define the element of gift. Radical Orthodoxy. refers to a transcendental category. There is. However. or the lack of the presence of the gift. In a series of gifts. in particular Augustine’s perspective of knowledge as divine illumination. thus keeping together faith and reason. Milbank points out that creation and grace can be defined as such. and human political community. and Ward. Another application of radical is that by using such criticism. Is refers to existence. Milbank refers to radical in the sense of using the knowledge acquired in the above mentioned way and deploying it to criticize modern society. Kierkegaard and Chesterton of the Enlightenment. Milbank argues for an integration of language. participation can be defined as a sharing of being and knowledge in the divine. science and philosophy. The subject of this paper is atonement. Jacobi. Pickstock. an overemphasis of the later will lead to the denial of any metaphysical order. which is defined as a hyperbolic and renewed gift. God is also a being 158 Milbank. similar to that of the word. however. but re-analyzes its elements in light of authentic Christianity. aesthetic experience. which he defines as the supreme gift.

meaning and historical events. Introducing Radical Orthodoxy: Mapping a Post-Secular Theology (Grand Rapids. One must look at all his life. 2003). and one cannot be without the other.159 The atonement of Christ is considered to have a strict connection to the way it is depicted in the writings of Scripture. the second Person of the Trinity as the infinite poetic utterance. He also understands man. These define one another simultaneously. as presented in the Gospels and connect the events in order to create a full image of meanings and events or actions that are intertwined to give the full and realistic event of Christ.160 Milbank is keen on showing that the literary structure of the Gospels and the Epistles are important in understanding the meaning of the various theological teachings found within them. which proves that it was taken from within reality. one must study context. Any kind of exaggerations of meanings and events to the detriment of each other is parasitic. with the added bonus that these 159 John Milbank. This event must be understood from the perspective that all of Christ’s imaginings has meaning. In His divine personhood Christ has no example. In this way. He interacts with humans. Milbank points out that in order to understand atonement. 160 327 . and all apply or are relevant to man’s life. Smith. Milbank argues that the depth of Christ is God Himself. thus linking man’s creativity to God’s creativity. and man cannot connect to that fullness and understand its depth. Therefore. which man could never have understood. is God. 80. Encounter Between Eastern Orthodoxy and Radical Orthodoxy: Transfiguring the World Through the Word (Farnham: Ashgate. and a participatory being. Christ does not use examples and images of the glory of God. James K. A. A pure theory is meaningless without some sort of application in real life. However. Milbank defines Christ.that is. ix.161 the human and the divine. Being Reconciled: Ontology and Pardon (London: Routledge. due to the fact that Christ’s depth. 161 Adrian Pabst and Christoph Schneider. 2009). 186. Christ cannot be understood only through His death on the cross. just as humans interact with God. even if the meaning is missed by man. In this context. the focal point of the Gospels is the incarnation of the Logos. meaning and events are inseparable. God can be defined as a being. again. All of Christ’s actions have consequences and these are full and meaningful for humanity. 2004). Christ unites the impossible to understand realities of God with the examples spoken to man. For Milbank Jesus Christ presents Himself as a being that has simultaneously two personhoods. Christ comes half way to meet humanity on humanity’s ground. MI: Baker Academic.

In fact. Sin is clearly shown to blind reason and the vision of truth. Christ presented the images as paths towards man’s understanding of His work and the efficiency of the salvation He would bring through this work. thus changing the political and social structure of any system that promotes them. He effects changes in man’s life in such a way that through one’s actions. Christ revealed violence and terror within the society He lived in. In Christ’s case God inspired ontological envy. From the perspective of the crowds Christ was a mere troublemaker and they killed Him out of a whim. The efficiency of Christ’s sacrifice was that He created an alternative to the existing political and social structures. Being reconciled. There was no glory from the perspective of the crowd.162 The images used by Christ before His death and resurrection become effective in generating change in man’s life due. Christ died a divine death. and as a result of His death and resurrection. which emptied out his humanity. precisely. but also a purely human death. But Milbank goes one step further and argues that Christ did not die a martyr’s death (a witness for a universal cause). 95. but without sin. but they are exceptional in the fact that they are able to create meaning for an unseen and most powerful action of God. Milbank explains that Christ’s death lacked any kind of glory. In a more specific way. apparently. Therefore the images used by Christ are not singular or exceptional because they use everyday imagery. He did come to be like any human being. however dim. or a kenotic death. Milbank. which offered the ground for salvation. for people wanted to kill Him because He was God. which was not in Christ’s intention and it was a misunderstanding of His claim. 162 163 Milbank. even the lowest in importance. Christ died because the high priests could not reach him.examples have full relevance in His presentation of God’s plan for salvation. is the one that proves Christ’s solidarity with mankind. However. one could say Christ died a sub-human death due to the mocking and the meanings of such death to the Jewish society. From this perspective. Christ was envied because He was God in the flesh. In fact. The people. Precisely this lack of any glory. violence and terror are renounced. Christ also died a human death. and it cannot be understood without His death. 94–95. In other words. Milbank argues that Christ died a purely divine. asked for Christ’s death out of fear He would destroy the Temple. to Christ’s resurrection.163 Atonement could not happen without Christ’s death. Being reconciled. 328 . Christ was unreachable.

which did not allow any man to call oneself God. Further. Jesus cried “My God” not “My Father” (Matthew 27:46. Christ did not suffer the ontological abandonment. On the cross. We. as well. man’s death in Christ is a passing into a new sort of life. Being reconciled. Interpreting the Postmodern: Responses to “Radical Orthodoxy” (New York: Continuum. This means that man must die with Christ. therefore dying towards evil is dying towards nothing. Milbank. On the other hand. in Luke 23:46. Any kind of human desire for materiality. by God’s Milbank. 166 Rosemary Radford Ruether and Marion Grau. is nothing. even if the text formula is as such. in a spiritual togetherness. Evil. 165. He became an ultimate sacrifice without exposing or using any kind of violence. and by the democratic will of the mob. offers Himself. argues Milbank. Here Milbank quotes the Apostle Paul’s writings in 2 Corinthians 5:14. Milbank argues that God did not abandon Christ. is our recognition of Him. 2006). as Son of God. 96. as humans. Jesus. Romans 6:5-6 and Colossians 1-2. argues Milbank. Due to His consciousness of resurrection. Even if Christ did not break any of the above laws. man is the recipient of a gift: the hypostatic indwelling of the Spirit. start a process of deification. Jesus is not handed over. He. Christ’s death cannot be seen as suicide. regardless whether it is wealth. These govern man’s life.Christ’s inglorious death is probably the main fulfillment of His salvation plan: becoming the least man of all humanity.164 The death of Christ on the cross depicts a triple abandonment: first of the Jewish law. Christ entered the self-separation of sinful humanity from God. Being reconciled. by Christ’s death He delivers humanity from these powers. in fact. Therefore. presents Himself in complete serenity to the Father. or anything else. The powers which govern man are invisible angelic or spiritual forces.165 When Christ dies and is resurrected. but have no power of God. Christ shows His ultimate power against the futile and weak spiritual forces that can influence man. Mark 15:34). Jesus cries out in His humanity. Milbank argues that His death cannot be understood in the rabbinic way of death atoning for sins. However. even if God does not miss anything. This is due to incarnation of the Logos. dying means automatic resurrection to a new life. nor did He come to destroy the will of man. 100. towards all that is finite. Our gift to God166. 165 164 329 . by the Roman Law which did not allow any other man besides the emperor to call oneself as such.

as well as social systems. 100. if the body of Christ is the true universality. Christ is the true Priest. the cleansing. 167 Milbank. Milbank argues that God’s way of solving man’s refusal of His gift is not to require sacrifice. and are visible. or death. Being reconciled. but the relations are different. argues Milbank. economics or gender is annulled. living in his genuine life through Christ. redemption consists in Christ’s transition from shadow (earth) to reality (heaven). Based on the implications of Christ’s incarnation. Milbank considers this perspective to be an over-literal and naïve interpretation of Scripture. Milbank points out that in Christ masters and slaves still exist. but the inter-human relations are different. means death towards any meaningless thing. The heavenly sanctuary is pure.167 Christ’s self-sacrifice cleanses also the all that is not God in the heavenly realms. in Christ’s blood. Political systems still remain. where Christ solves the problem of sin in the heavenly tabernacle.exclusive indwelling. Therefore. Christ’s death is also a sacrifice. our offering to Him. any logic of exclusion based on race. Christ is the genuine life. Here Milbank presents an image which goes against a popular image that considers Christ to be the one all-sufficient sacrifice. man. The sacrifices take place only on earth. even if he does not know when this would happen. In spite of the fact that these barriers remain. The death on the Cross is a mere shadow image of the action that takes place in the sublime reality of the heavens. and perfect. man must be ready for Christ’s return. but to keep on giving the gift until our refusal is overcome. flawless. This implies repetition and appeasement. The atoning offering is brought in a place where it is in fact not needed. and by giving Himself for us. is of the conscience. and the reception of the genuine life. for those in Christ they mean nothing. Milbank’s final advice is that. For man. 330 . The purification of conscience refers to the removal of the illusion that any sacrificial work is needed. In the end. in no need of a sacrifice. However. finds it natural to wait for his Creator to take him into the real life in the heavenly tabernacle. His death and resurrection. the offering of life. What he says is that Christ passes into the heavenly sanctuary as priest and victim.

Introducing Radical Orthodoxy: Mapping a PostSecular Theology. 2004. Catherine Pickstock and Graham Ward. Adrian. 2006. New York: Continuum International Publishing Group. Milbank. Encounter Between Eastern Orthodoxy and Radical Orthodoxy: Transfiguring the World Through the Word. Rosemary. Ruether Radford.References Milbank. John. Interpreting the Postmodern: Responses to “Radical Orthodoxy”. Radical Orthodoxy: A New Theology. Farnham: Ashgate. Being Reconciled: Ontology and Pardon. London: Routledge. 331 . and Marion Grau. A. 2009. Pabst. MI: Baker Academic. Smith. 2003. James K. and Christoph Schneider. Grand Rapids. John. 2002. London: Routledge.

proletariat. utopias. 1984 și Brave New World ne oferă prin excelență o imagine a societății ideale a viitorului pentru care omenirea se zbate de atâta vreme. We did not have a direct influence on Brave New World. care dețin puterea absolută controlând și manipulând cetățenii până în initimitatea vieții lor. Hearing and Phonetic Sciences University College London Abstract This paper describes dystopian societies as seen in two novels that are representative for this theme. the more restricted the individual freedom is. After an analysis of the “man predestined by man” concept as it appears in the two novels. The paper also shows that Brave New World is a prophecy of the degringolade of future societies that were going to shackle Europe after the Second Wold War. Big Brother.e. i. Deși există mai mulți autori care au scris despre societățile distopice. the fact that the more organised and complex a society is. namely 1984 and Brave New World. dar această societate este de fapt nu o utopie. the semantics and philosophy behind the two dystopian societies is discussed. that foretell during the first half of the XXth century the future of “ideal” societies and satirize proletarian dictatorship and totalitarian regimes.Distopii sociale în 1984 și în Brave New World Drd. while 1984 is a satire of an already installed regime that foretells the flaws and absurdity of these systems based on annihilation of identity and the adulation of the new man. although the three novels share the same premise. A comparison between the two novels and We written by Evgheni Zamyatin shows that. ci o distopie în care idealul absolut al umanității devine absurd absolut. Samuil MARUŞCA Department of Speech. Key words: dystopian societies. 1984 Distopia sau anti-utopia este opusul utopiei (starea ideală a unei societăți) și reprezintă în primul rând ideea existenței unei societăți într-un sistem represiv în cadrul unor state deseori polițienești. cele mai semnificative distopii sociale sunt prezentate de Aldous 332 .

În această lume închipuită. ca apoi să-i facă plăcere să lucreze și să ducă existența pentru care a fost ales. stabilitate“. De fapt. iar oamenii neprogramați trăiesc în Rezervații: „Copiii Alfa sunt îmbrăcaţi în gri. el este dumnezeul cetățeanului prin controlarea demografică și educațională a populației. ci la inițiala unei cifre din alfabetul grecesc.. omul de mâine. pentru că sunt extraordinar de deştepţi. carte publicată în 1949. mie îmi pare grozav de bine că sunt Beta. Minunata lume nouă. nu. statul deține puterea absolută.“ Motto-ul acestei societăţi ideale este: „Comunitate. Cetățenii acestei societăți sunt reduși nu la un număr.Huxley în Minunata lume nouă. pentru că nu trebuie să fac o muncă atât de grea. Statul poate crea copii în eprubetă în cantități industriale. Şi poate că începe un veac nou. identitate. dar mai liberă.“168 Embrionii se dezvoltă în Centrul de Incubație. Reîntoarcerea în Minunata lume nouă (București: Univers. Sunt aşa de proşti că nici nu ştiu să scrie ori să citească. Toţi sunt îmbrăcaţi în verde. tată sau familie. În această lume minunată. Statul are puterea de a crea și a programa omul nou. Viaţa se îndreaptă către utopii. mie nu-mi place să mă joc cu copiii Delta. omul renunță la libertate pentru binele comun. iar copiii Delta sunt îmbrăcaţi în kaki. Beta (tehnicienii calificați). Acești copii vor fi apoi educați prin procedeul numit hipnopedie. acești oameni nu vor îmbătrâni niciodată fizic. Epsilonii sunt încă şi mai răi. Ah. Copiii Gama sunt proşti. 245. care se ocupă de industrializarea individului și predestinarea/condiționarea lui. Prin expunerea la mii de repetiții a unor informații atent alese. automatism prin care omul este predestinat de om. copiii își amintesc că știu mecanic din senin o 168 Aldous Huxley. În acest sistem. și de George Orwell în 1984. un veac în care intelectualii şi pătura cultivată vor visa la mijloacele de a evita utopiile şi de a reveni la o societate neutopică. Gama și Delta (proletariatul) și Epsilon (care nu ajung la nivelul intelectual al cetățeanului obișnuit). operă terminată în 1931 și publicată în 1932. mai puţin perfectă.. 1997). întocmai ca în Republica lui Platon). 333 . care nu vor avea dreptul să spună cuvinte ca mamă. Şi pe urmă noi o ducem mult mai bine decât copiii Gama şi copiii Delta. Ei muncesc mult mai mult decât noi. Huxley își începe romanul cu un cunoscut citat din Nikolai Berdiaev: „Utopiile sunt realizabile. adică vor fi învățați în timpul somnului prin expunerea la numeroase repetiții. devenind astfel slujitorul statului. anume Alfa (intelectualii care se află la putere.

Tot astfel. pentru bunăstarea psihică și fericirea cetățeanului. Ministerul Păcii. Partidul a conceput ministere ca Ministerul Abundenței. pentru că psihologia este doar o „inginerie emoțională“. Profețiile lui Huxley s-au împlinit în mare parte. Ceea ce la începutul secolului XX era considerat distopie. ceea ce este distopie pentru anumite societăţi. dar tragedia stă în faptul că nu pot face conexiuni între ele. Spre exemplu. Orwell a descris răul și prostia perfectă a unor societăți utopice conturate îndată după terminarea războiului. statul îi administrează un drog euforic numit soma. Terminat după Al Doilea Război Mondial. sau Ministerul Iubirii. Orwell prezintă o distopie satirică în care se descifrează dictatura perfectă. chiar dacă nu cred în ele și trebuie să susțină infailibilitatea sistemului totalitar. care falsifică trecutul și are următoarele lozinci: Războiul este pace. De asemenea. Dacă Minunata lume nouă reprezintă în mare parte o profeție a societăților totalitare care aveau să bântuie Europa secolului XX. sistemul oligarhic controlând până și gândurile cetățenilor. printre care și tarele multor societăți contemporane. a devenit mai târziu utopie. copiii din eprubetă prevestesc noua societate în care fertilizarea poate fi efectuată în laborator. 334 . pentru altele este o stare normală. care se ocupă de neajunsurile cetățenilor. Ignoranţa este putere şi Libertatea este sclavie. Însă totul depinde de ceea ce este tolerat de societate şi de ce se înţelege prin normalitate. iar cetățenii trebuie să fie oricând gata să moară pentru idealurile partidului. Prin acest procedeu literar. În acest context. Controlorul Mondial este cel ce asigură echilibrul mondial și are grijă ca toată lumea să primească ce-și dorește. Cultura populară din Minunata lume nouă capătă nuanțe vulgare. iar bărbatul nu mai are decât rol de impregnator. pentru a controla și acorda fericirea individuală. Cele două romane descriu în miniatură universul societăților ce aveau să se dezvolte în a doua jumătate a secolului XX. deoarece profețiile au devenit realitate mult mai devreme decât anticipase.sumedenie de lucruri. 1984 nu este întru totul o profeţie. Pentru a manipula cât mai ușor ființa umană. iar despre ele avea să afirme după douăzeci de ani de la terminarea romanului că a fost optimist când a scris. în timp ce educația este redusă la hipnopedie. Trădarea doctrinelor partidului devine în aceste circumstanțe trădare de țară. medicina doar alinarea durerilor. care menține starea de război permanent. romanul se inspiră dintr-un model social real: stalinismul.

Lucrarea respectivă a fost finalizată în 1920. o veţi face din proprie iniţiativă. comunist.“ Aceste două citate din cele două romane arată organizarea fiinţei statului în sine. dar date fiind numeroasele asemănări izbitoare. Aceste trei romane împărtășesc aceeași premisă. Cu cât societatea modernă europeană se îndreaptă spre o organizare complexă și rigidă.] Îi convertim. anume: cu cât o societate este mai organizată și complexă. Taylor sau a extremiștilor proletari. dragostea se păstrează doar în societățile inferioare. care sunt prost organizate și dispar la nivelul societăților superioare. Orwell a contestat această idee. care descriu distopiile sociale și viitorul unor societăți totalitare. Când în final o să vă predaţi nouă. Noi nu a influențat în mod direct Minunata lume nouă. Prin urmare. mephi dinafara zidului din Noi este echivalentul rezervației de sălbatici din Minunata lume nouă și al proliilor lui Orwell. „plăcerea de a trage în jug va putea fi obţinută doar prin profunda transformare a trupurilor şi minţilor umane. nici măcar cu cea mai abjectă obedienţă. în Minunata Lume Nouă imaginată de Huxley. iar de Orwell prin Big Brother (Fratele cel mare). Wells în operele sale. Orwell observa în 1984: „Noi nu ne mulţumim cu supunerea negativă.. au avut un impact foarte puternic. deoarece Huxley și-a scris romanul ca reacție la utopiile sociale descrise de H. În primă instanță. de Evgheni Zamyatin. cu atât este mai anihilată individualitatea umană în fața primatului maselor. 335 . precum lumea lui Ford. dictatorul binevoitor din opera lui Zamyatin este portretizat de Huxley prin Controlorul Mondial. ca sursă pentru romanul său. le ocupăm mintea. fără a recunoaște. Pe de altă parte. considerând că de fapt Huxley s-a folosit de romanul Noi. G. onoarea.În ce privește ineficienţa statului totalitar. la fel de profetică. Noi. o lucrare ce descrie mugurii totalitarismului și are precedent față de celelalte două romane în ce privește abordarea problemei dictaturii. și vom urmări cum a fost el văzut de către unii gînditori şi cum trebuie să funcţioneze. Deși aceste două opere. Noi nu-i distrugem pe rebeli pentru faptul că ni se opun [.. dar a apărut abia în 1927 într-un jurnal din Rusia.“ Pe de altă parte. în toate cele trei opere virtuți umane ca respectul față de ființa umană. Cele două opere prezintă mai multe puncte comune cu lucrarea Noi a lui Zamyatin. care se bazează pe puterea violenţei şi distrugerii personalităţilor individuale. Există dovezi istorice care arată că Huxley nu citise Noi până în momentul în care sria Minunata lume nouă. dar nu sunt nicidecum identice. există o altă operă. cu atât se reduce libertatea individuală. îi remodelăm.

nu-i aşa că e cu neputinţă de spus cu cât îl va înfrânge în buna orînduire a vieţii.. omul trebuie privit în primul rând ca individ în societate.. dacă omul bun şi drept îl înfrânge pe cel rău şi nedrept. pentru că Republica este într-adevăr statul ideal preînchipuit de Platon. Totuși. Constantin Noica arăta că „Platon nu-şi propune să ofere un tip ideal de stat.. amenințată de dictatura impusă de Stalin și Hitler. Deasupra tuturor trebuie să domnească însă ratiunea şi. Republica mai putea fi tradusă şi ca Republica interioară.. Aici Platon insistă că republica sau statul ideal are la bază dreptatea (respinge ideea că dreptatea înseamnă să faci bine cui îţi face bine şi rău cui îţi face rău. Cele trei romane reprezintă o profeție a viitorului prin denunțarea filozofiei societăților contemporane autorilor în termeni satirici.“169 Astfel. respinge dreptatea ca folos al celui mai tare). Opere V. Orwell lasă să transpară nemulțumirea față de societatea contemporană lui. demagogia. lideri la care se face aluzie prin imaginea Fratelui mai mare. Republica. Ea trebuie să existe mai întâi în cetate şi apoi în suflet. mai presus de toate. După ce vorbeşte despre formele de guvernămînt. acesta fiind un principiu al republicii. adică Anglia din timpul și imediat de după cel de-Al Doilea Război Mondial. în timp ce utopiile moderne sunt distopii. sunt anti-utopii. stat sau formă ideală de conducere şi guvernământ a pornit de la Republica lui Platon. În Cuvântul prevenitor la Republica lui Platon. Platon îl situează pe rege ca om bun pe primul loc: el este omul ideal: „Aşadar. spune el. Cu alte cuvinte. tirani (plăcerea tiranică) şi omul oligarhic într-o ierarhie făcută de Socrate. 405.În 1984. ci un tip ideal de om. dar deja instaurat. virtutea. prin satira făcută societății omului nou. care trebuie să fie lăudată şi apărată. 336 . nu se pot face comparaţii între Republică şi cele două utopii sociale. așadar o satiră persiflând statul comunist pe atunci încă în faşă. Interesant este faptul că la el oamenii au totul în comun. în frumuseţe şi în virtute?“170 Prin contrast. Fratele cel mare (Big Brother) din 1984 şi Controlorul Mondial din Minunata lume nouă sunt opusul idealului sau 169 170 Platon. nu ca masă în societate. Întreaga idee de republică. oligarhia. Totul este o profeţie a marii degringolade ce avea să continue înlănţuirea Europei: comunismul. Ibid. despre regi. 9. cu sublinierea sumbră că republicile viitorului vor fi niște distopii.

am vedea republica ideală. luând ca martor aici al vorbelor pe Dumnezeu însuşi. Toate valorile sunt întoarse pe dos. perfect. Iată ce spune vizavi de acest lucru Aristotel în Politica. Oricum.“171 Aşadar. 337 . a cărui fericire supremă nu depinde de bunuri exterioare. nici din teorii melioriste profane. pînă la eşaloanele cele mai de sus. ignoranţa este putere“..virtuţii. pentru stat. remarcând (de fapt din concepţiile lui Socrate la Platon) în capitolul despre republica ideală: „Vom privi ca un punct perfect admis că fericirea este întotdeauna în proporţie cu virtutea. ci. propagată şi cultivată exponenţial om cu om. conducerea autoritară se compune din indivizi care trebuie să aibă viaţa scrutată. nici statul. Aşadar. Probabil am vedea republica interioară ideală. autorii nu fac decât să deseneze tabloul satiric negativ al puterii distructive a omului (printre care și comunismul. unde 171 Aristotel. dacă Platon descrie cetatea ideală ca având origini cereşti. cu tot ce implică el). care poate fi întâlnită la ambii scriitori (reieșind şi din simplul fapt că Watson ţinea un jurnal). ca omul. dimpotrivă. Politica. Partidul are lozinca „războiul este pace. de care trebuie să ne păzim: de virtuţile întoarse..} Fericirea nu poate urma niciodată viciul. Despre virtute şi violenţă vorbeşte şi scriitorul Andrei Brezianu în lucrarea despre William Pfaff. libertatea este sclavie. la scara corpului social. ci este toată în el însuşi şi în esenţa naturii sale proprii{. Forma de guvernare. 137. şi în primul rînd de calea astăzi în general părăsită a renovării interioare personale. Aici este argumentul distopiei. prin metoda introspectivă. Dacă am vedea lucrurile opuse modului în care ni le descriu Huxley şi Orwell. De aceea. nu izbuteşte decît cu condiţia să aibă virtute şi înţelepciune. atunci şi individul trebuie să aibă exemplul ceresc de urmat. scrie el. nici din beţia orgiastică a unor fapte de arme. prin generalul viziunii asupra distopiei ce influenţează interiorul. virtutea au loc cu aceleaşi urmări şi în aceleaşi forme pe care le au şi în individ. înţelepciunea trebuie să fie superioară raţiunii şi are a face cu virtutea. The Bullet's Song: Romantic Violence And Utopia: „Soluţia răului existent în lume şi în sânul omenirii nu poate veni. înţelept şi cumpătat. şi tocmai pentru că individul le posedă este numit just. Aceasta pentru că societatea este compusă din indivizi cu identităţi particulare. nici din aplicarea din exterior a unor constrîngeri urmărind – la nevoie prin moarte de om – schimbări ale conştiinţei altora prin siluire. Şi acesta este Unul singur. ţine de ea. înţelepciunea. cu virtuţi. cu înţelepciunea şi cu supunerea la legile lor. trebuie să fie înţelepţi.

359. Singurul lucru care ne rămîne de făcut este să ne reînnoim din interior pe noi înşine.. ci de reflecţie sobră şi de înţelegerea realistă a naturii umane în diversitatea şi modulaţiile ei nesfîrşite. eternizarea împărţirii societăţii în asupritori şi asupriţi. prin rolul pe care este chemată sa-l joace. G. deosebindu-se radical de toate celelalte tipuri anterioare de state atât prin natura sa de clasă. Societatea totalitară recunoaște că este împotriva democrației: „E incontestabil faptul că imperialismul este negarea democraţiei în general. societatea fără exploatare şi fără clase.. după ce îi discută originea și subliniază importanța dictaturii proletariatului. şi totodată o întreprindere futilă. le-am putea încadra în perioada stalinistă. 355. a întregii democraţii. Nu există soluţie de tip colectiv aplicabilă condiţiei umane.“173 Despre dictatura proletariatului Afganasiev spune: Măreaţa misiune istorică a proletariatului este lichidarea capitalismului şi construirea societăţii comuniste fără clase. Aceasta reprezintă un tip de stat calitativ nou. Societatea are datoria să se preocupe de propria ei virtute şi perfecţionare. care împreună cu ceilalţi oameni ai muncii lichidează capitalismul şi creează comunismul – societatea nouă. F. al cărei stat nu poate fi altceva decît dictatura revoluționară a proletariatului. Filozofia marxistă. un instrument de reprimare a oamenilor muncii. se află perioada transformării revoluţionare a uneia în cealaltă. Toate celelalte tipuri de stat au fost un instrument al claselor exploatatoare. avînd ca scop consolidarea orînduirii exploatatoare. apetituri oarbe. mituri.. Ibid. cât şi prin formele sale de organizare. Dictatura proletariatului înseamnă puterea clasei muncitoare.. William Pfaff numeşte fără înconjur această cale: calea revenirii personale la virtute. în dorinţele noastre.“174 172 173 174 Vezi Brezianu în Idei în dialog. Însă comunismul nu creşte din capitalism dintr-o dată. A sacrifica alte fiinţe umane pentru a crea o lume mai bună este un act tipic de moralitate totalitară. 338 . Afganisiev.“172 Dacă avem în vedere contextul în care au fost scrise cele două romane. care se regăsește în cele două romane amintite.19. Acestei perioade îi corespunde şi o perioadă de tranziție politică.marile decizii să fie ghidate nu de năluci ideologice universaliste. arăta Marx. G. să visăm. utopii şi violenţă.. Afganasiev vorbește în Filzofia Marxistă despre stat. F. direct.. a cărei societate a fost invadată de marxism.. Între societatea capitalistă şi cea comunistă. Avem obligaţia intelectuală de a ne consacra energiile situaţiilor existente. nu celor la care am fi înclinaţi.

epsylonii lui Huxley sunt cei mai de jos. chiar şi a face dragoste cu Julia „a fost un gest politic“.Marx şi marxismul..} Cunoaşte un lucru numai cine ştie cum poate fi acesta făcut: de cunoscut în mod absolut cunoaşte numai cine poate crea în mod absolut. care distruge personalităţi. spuse lordul Ancton. raţiunii. 339 . totul se reîntoarce în neant. Oricum. singura putere care ar putea răsturna Partidul și de care nu sunt conştienţi. Ibid. 75. Aici avem a face cu asuprirea. adică numai Dumnezeu. în aceeaşi fracţiune de secundă în care Dumnezeu şi-ar retrage puterea {. astfel că Orwell ne spune că prolii sunt 85% din populaţie și.} Puterea nu poate fi înţeleasă adecvat decât prin referire la principiul puterii creaţiei lui Dumnezeu. toate în detrimentul populației. bineînţeles. Aceasta. în paralel. Dictatura proletariatului este societatea pe care o persiflează Orwell în 1984 şi pe care o profețește Huxley în Minunata lume nouă. 120. care susține în Tractatus Logico-Philosophicus că „limitele limbajului meu înseamnă limitele lumii mele. Totul este pervers şi opus moralităţii.. Pierderea și distrugerea sistematică a identităţii este o nouă problemă ce se ridică în societatea distopică. ceea ce înseamnă că fără puterea sa egală şi permanentă. Prin dicţionarul anarhic Nouvorba.. Dumnezeu creează ex nihilo. lucrurile stau altfel. gîndirea în distopie este cu adevărat distrusă.. forţarea supunerii în rigiditatea dogmatismului irațional al „sistemului“. 1984. la omul comun. în forma în care era el promulgat (minciuna). Dar prolii au cea mai mare putere. lideri.“175 Termenul proletar are în componenţă cuvîntul prol. Ascunderea adevărului de către autorități de ochii proletarilor este limpede: „Trecutul nu este numai modificat: trecutul este modificat în continuu. Aceştia sunt asupriţii. iar puterea absolută corupe în mod absolut {. era total neconform realității pe care o contrazicea. în care intrau cuvinte cât mai puţine. Despre puterea liderilor. La conducători. Puterea tinde să corupă. Aceasta este masa. chiar şi expresia feţei a ajuns să nu fie în acord cu sentimentele interioare. Patapievici afirmă: „Se spune că ţine de esenţa puterii să tindă spre absolut şi perturbabilitate indefinită. se căuta anularea sferei de exprimare a oamenilor: „Nu-nţelegi că singurul scop al Nouvorbei este de a limita aria de gîndire?“176 Aici se poate face o paralelă între filozofia limbajului la Orwell și Wittgenstein. virtuţii sau înţelepciunii în ultimă instanţă în ambele distopii.“ În semantica acestei lumi. Aceasta este esenţa 175 176 George Orwell..

îl nivelează cu masa. îl reduc. gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Platon. R. care ieşea din scaunul de domnie. virtutea despre care vorbește Platon. Doctorii descoperă leacul tuturor bolilor – pentru el. fiind putere de a crea. Republica. noul Ierusalim. Puterea. unde omul de mâine va păşi higienic în viaţă. foarte sugestiv în discuția profeţiilor satirice fine aduse la degringolada momentului din viitor: „Știţi ce facem noi? Slujim pe omul de mâine. și mergeau pe bandă fiind predestinaţi înainte de a se naşte pentru o cauză anume. Jurnalul de la Păltiniş. nu se simte încă. Întrebarea esențială este: oare se mai poate el regăsi? Oare mai are identitate? Oare mai are etică. confort. şi zicea: Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei. 451. Opere V. Am amânat toate problemele şi pregătim febril condiţii mai bune de viaţă pentru omul de mâine. Atunci va gândi. Ele sunt distopii. şi marea nu mai era.“177 Aici se poate face legătura cu puterea preasumată a celor ce făceau copii în eprubetă din Minunata lume nouă (adjectivul minunată fiind o ironizare fină a lui Huxley). Societăţile de binefacere au creat dispensare speciale. la fel cum Platon leagă Republica ideala de ceresc: „Eu cred că ea nu se află nicăieri pe pămînt. nu poate fi decît absolută. şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. văzînd-o. cetatea sfîntă. pentru că cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieiseră. Puterea de a coordona creatul. convenabilitate şi radio. vrea să se zidească pe sine. 340 .puterii. Şi am auzit un glas tare. 177 178 179 H. 135.“179 Utopiile sociale desfiinţează omul comun. de divin. omule de mâine? Nu. Aici este evidentă aluzia la puterea de a crea. Îi mai trebuie o pernă sub cotul mâinii drepte. şi ei vor fi poporul Lui. iar arhitecţii clădiri luminoase – omului de mâine. Până atunci nu se poate gîndi. Inginerii fac şosele. El va fi Dumnezeul lor“ (Apocalipsa 21:1-3). Omul recent. Patapievici leagă puterea de Dumnezeu. îl minimalizează. la care probabil Platon ar fi făcut referire dacă ar fi trăit după Cristos: „Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou. El va avea sănătate. Liiceanu afirmă că „omul e ceea ce rămâne din el după ce lumea din jur îl desfiinţează. Probabil însă că celui ce vrea so vadă şi care. Patapievici. Oamenii vieţii publice creează cadre ideale pentru trăirea sa în societate. oare mai poate la urmă gîndi? Acestor întrebări le răspunde Noica în 1934 în articolul Moartea omului de mâine. care pentru om este o anomalie. Îl inhibă. îi stă la îndemînă un model ceresc. Şi eu am văzut coborîndu-se din cer de la Dumnezeu. Te simţi bine. 389.“178 Iată totuşi cum spune Biblia că va fi cetatea cerească. Gabriel Liiceanu.

omule de mâine? Mă întreb. București: Humanitas. 1997. Omul recent. Mulțumiri Autorul dorește să mulțumească Fundației Dinu Patriciu pentru sprijinul financiar în apariția acestei lucrări. H. Orwell. Publicistică III. Opere V. Afganisev. București: Polirom. Bucureşti. G. 2005. câteodată. Patapievici. București: Editura Politică. 2004. 180 Constantin Noica. că ne batem joc de viaţa asta. 1961. 6. Minunata lume nouă. Platon. care îi va fi sfârşitul. Gabriel. București: Univers. Constantin.Lumina electrică îl bate prea mult în ochi. Moartea omului de mîine. București: Antet. 341 . 1997. 2002. O mie nouă sute optzeci şi patru. Liiceanu.-R. A. București: EȘE. 1986. București: Humanitas. Huxley. Aldous. Noica. Aristotel. Politica. 2004. George. Jurnalul de la Păltiniş. atunci. Publicistică III.“180 Bibliografie Academia Caţavencu. Acum te simţi bine. Moartea omului de mîine. Idei în dialog 4. Filozofia marxistă. 2004. Daţi mai tare drumul la radio. București: Humanitas. Dacă nu va fi apucat nici el să gîndească? Mi se pare. Republica.

cea care ne va spune mereu cine suntem şi cine putem deveni”.Cantemir şi continuată de B. poet. Eliad de proze şi de poezie.Ion Heliade Rădulescu.neliniştitoare . iar o personalitate românească ce poate fi oricând un model de românism este I. Vede lumina zilei la Târgoviste. Calinescu).un stâlp . În 1836. deoarece este născut în Cetatea Târgoviştei şi de aici va începe lupta pentru dezvoltarea culturală ţării sale. un neobosit cărturar şi îndrumător culturar Prof. Iar noi târgoviştenii. Participă la pregătirea Revolutiei 342 . national culture. Sava unde va preda româna şi matematica. Key words: cultural guide.H. Înfiinteaza primul ziar Curierul românesc (1829). în care firescul pare nefiresc şi moralitatea înjosită . the man who contributed both literally and figuratively to the formation of Romanian national conscience. it arose the need to know who were our ancestors. Maria Magdalena GHIŢĂ Şcoala Generală cu clasele I-VIII. genius În vremurile acestea efemere .reazim neclintit şi veridic oricând rămâne istoria .Hasdeu. Cantemir" (în viziunea lui G. Comişani (Dâmboviţa) Abstract Wishing to know better our nature.P.Rădulescu.nestabile.ar trebui să ştim cele mai multe lucruri despre el. as they overcome the difficult times of our ancient history and culture. Among them it is included I. Publică la Sibiu Gramatica Româneasca (1828). ca fiu al lui Ilie Rădulescu. Este. îşi adună producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. urmat de suplimentul literar Curierul de ambe sexe (1837).Rădulescu. Urmează Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu. Istoria este o lecţie permanentă de virtuţi şi exemple omeneşti . Puţini sunt cei care mai ştiu că el se înscrie în linia glorioasă deschisă de D.cu atât mai mult. and so we made acquaintance with the personalities of the Romanian spirituality. library. Trece la Colegiul Sf.H. a doua mare personalitate a literaturii române după D. I s-a zis părintele literaturii române şi i s-a ridicat o statuie la Bucuresti.

A luptat şi lucrat pe mai multe linii culturale . prima schiţă românească a unui sistem filosofic. favorizată şi de faptul că în 1830 devenise proprietarul unei tipografii. În opozitie cu aripa radicală a revoluţionarilor. altele slabe. se distinge spiritul sau satiric. dar nu le duce la îndeplinire. Heliade Rădulescu era adept al acţiunilor moderate.Voltaire. unde are talent. lipsite de culoare. Mai vorbim despre munca depusă în cadrul Societăţii literare (înfiinţată în 1827 împreună cu D.de la 1848. mama. obraji-mi se pălesc! 343 . pentru a feri ţara de intervenţia străină. şi în proza. Mulţimi de vineţele pe sân mi se ivesc. Un alt capitol în munca de titan al dezvoltării culturale româneşti.Golescu) apoi în Societatea filarmonică 1833 sau despre activitatea publicistică prin publicarea celor trei ziare primele din Ţara Românească: Curierul românesc cu suplimentul Curier de ambe sexe. Vezi. deoarece au deschis orizontul cultural al tinerei intelectualităţi româneşti. Cea mai importantă operă este Echilibru între antiteze. Nu rămâne mai lipsită de importanţă munca depusă de marele Heliade în domeniul traducerilor din La Martin. e membru al guvernului provizoriu şi e silit a se expatria. Heliade domină o jumătate de secol de poezie românească. Marmontel etc. ce mă doare! şi pieptul mi se bate. Îmi ard buzele. Abia în 1859 se înapoiază din exil. Constantinopol şi Insula Chios. Un foc s-aprinde-n mine. Vorbim despre munca neobosită dusă împreună cu cărturarul ardelean Gh. însă productiile literare sunt inegale: unele excelente. Încearcă toate speciile genului liric. Cel care pregătise revolutia n-a împărtaşit ideile radicale. S-a dovedit înzestrat pentru poezia satirică şi fabula. I.îl constituie editarea Gramaticii româneşti de la 1828 în care a promovat câteva noi direcţii ( cum ar fi principiul fonetic de ortografiere)ce şi-a păstrat actualitatea peste ani . trăind 10 ani departe de ţară la Paris. mamă.Gazeta teatrului. Îşi face planuri mari. Mai putem vorbi cu aceeaşi tărie şi despre munca intensă dusă pe tărâmul de creator şi traducător. redactează proclamaţia ce s-a citit la Izlaz.Lazăr din 1811 şi după moartea lui Lazăr (1822) conduce singur şcoala. violente ale confraţilor politici. filolog şi îndrumător cultural. răcori ma iau din spate.de aceea este imposibil de delimitat sau clasificat cel mai important domeniu de activitate al său. Scriitor.

dar îmi place. viu să te mângâi. Acelasi mit îl inspira şi pe Eminescu în Calin (File de poveste) şi în Luceafarul. Heliade Rădulescu porneste de la mitul folcloric. /Sunt eu. sfinx pătrunsa de-nţeles. printre care şi în poemele eminesciene Călin (File din poveste) şi Luceafărul. cuprinsă într-un discurs persuasiv. Iluzia comunicării. experienţa este devastatoare pentru fiinţa omenească. Este interesant ca aceasta lamentaţie a personajului cuprinde şi elemente de pastel. Şi vegheaz-o stânca arsă dintre nouri de eres. profeţiilor amare. discursul personajului este fixat între speranţa unei intalniri fericite şi teroarea ieşirii spre lume şi este clădit pe afirmaţii contradictorii. De aceea. dar tranşante: mă sperii. apariţia unui duh seducător constituie o probă şi o ispitire şi de aceea este asociată cu o boală. Ameninţare dramatică. receptarea fantasmatică a unui spirit străin sunt întemeiate pe miscarea generala a lumii. care anunţă prin expresivitate fragmentele plastice din cea de-a doua secvenţăa baladei. Stă şi azi în faţa lumii o enigmă nesplicată. exprimă presentimentul că sufletul şi mintea îi sunt invadate de un spirit straniu şi amăgitor: In arşiţa căldurei. materia toata iau parte la aceasta emoţie inopinată. căci orice apariţie reconfigurează viaţa celui care accepta un nou-venit. Pregatită să-şi aştepte perechea destinată (scrisul). Munte cu capul de piatră de furtune detunată. personajul din aceasta baladă. Balada lui Heliade Rădulescu înfăţisează povestea unei stări omeneşti: starea de îndrăgostit.În Zburătorul. iar." Dar e un vânt usor! Există în aceasta mărturisire un amestec de teamă şi euforie ca expresii generice ale condiţiei de îndrăgostit. Poetul nostru national îl admira astfel în Epigonii: "Eliad zidea din visuri şi din basme seculare Delta biblicelor sfinte. /Şi când îmi mişcă topul. cade într-o stare de visare şi pierde sensul realităţii. / Eu parcă-mi auz scrisul pe sus cu vântu-n zbor. de care vorbeste şi Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae." Motivul iubirii demonice a unor zmei sau a zburătorilor pentru fiinţe pământeşti apare adeseori în legendele apocrife şi în basmele românesti . cosiţa se ridică. Florica. când vantulţt adie. este cuprinsă de un dor nespus. 344 . Florica.. Florica speră într-o întâlnire fericită şi se cutremură la gândul oricarei tulburări a intimităţii ei. dar îimi place -prin vine un fior / imi fulgeră şi-mi zice: „Deşteaptă-te. . Confesiunea ei.Adevăr scăldat în mite. / Cand pleopul a sa frunza o tremula uşor / Şi-n tot crângul o şoapta s-ardica şi-l invie. I. /Mă sperii.. Mitul care explică apariţia sentimentelor de iubire a fost prelucrat în numeroase opere din literatura noastra cultă. în multe legende despre zburător. vântul. frunzele.

dar lasă posibilităţi de interpretare diverse. Nu se cunoaşte o 345 . / Or du-te la moş popa. împotriva zburătorului nu există leac: nici descântătura. în Muntenia este indisolubil legată de numele lui I. imaginea zburătorului se revelează doar în detaliile oferite de aceste personaje.. Vom împărtăşi şi noi părerea criticilor contemporani: Ion Heliade Radulescu. Fereasca Dumnezeul in legendele romanesti despre zburator. or Sorica. pentru că. a vrăjitorului şi a descântatoarelor dovedeşte că. De altfel. . or mergi la vrăjitor. dar tot ceea ce a realizat în viaţă pentru poporul şi cultura română. Există în balada lui Heliade Radulescu sugestia unui deznodământ nefericit. Nu există domeniu al istoriei cărtii.Heliade Rădulescu.considerând că fără scenă :”Literatura este ca moartă şi nu va face isprava unui trup însufleţit „ Ar fi păcat să nu amintim deloc rolul politic al lui Heliade – participant activ la revoluţia de la 1848. Heliade păstreaza sensul credinţei. ca în cazul oricărei evadari din realitate. A fost atât de devotat de a da viaţă scenei încât a editat şi o gazetă a teatrului . I Heliade Rădulescu este şi un important sprijinitor al mişcării teatrale prin care acesta a văzut un alt mijloc de educare a poporului. din perspectiva cuvîntului scris. dincolo de emoţia binefacătoare. îl fac să fie demn de aprecierea lui Eminescu şi a noastră. martore ale magicei apariţii.în mod definitiv. spaţiul magic al nopţii creează sugestia unei apariţii coşmăreşti. Asachi. de altfel. ceea ce restrânge arhetipul seducţiei doar la imaginea generică: balaur de lumină în noaptea naltă. la urma urmei. de la editură la tipografie. aproape întotdeauna finalul este dramatic. de la grafică la ilustraţia de carte unde să nu-i întîlnim fapta. Chiar şi dialogul celor două surate se înglobează în acest vis al întregului sat. este creatorul României moderne.o fi vrun zburator! / Or aide l-alde baba Comana. / Nici rugi nu te mai scapa. Ca om a avut şi poziţii echivoce sau retrograde.Invocarea preotului. El singur şi-a scris nemurirea devenind Zburătorul literaturii române. aşa cum avertizează cele două personaje. Schimbând registrul . Dacă în Moldova începuturile mişcării teatrale în limba română se datoresc lui GH. se instalează groaza şi presentimentul unui pericol iminent. Florica cere sprijin de la toate instanţele şi nu exclude nici posibilitatea unei intruziuni demonice: Oar ce să fie asta? întreaba pe bunica:/ O şti vrun leac ea doara. naltă. Din visul de iubire nu există cale de întoarcere. şi tacerea mamei devine semnificativă în acest context.

1983 Neagu Djuvara: Între Orient și Occident. Editura Minerva. București. În drumul său navalnic a investit întreaga sa capacitate intelectuală. asemenea lui Rădulescu. Editura Albatros. Constantin Măciucă: Prefață la volumul Ion Heliade-Rădulescu .personalitate contemporana a culturii europene care să se fi manifestat ca iniţiator al atâtor domenii. Editura Humanitas. 1995. Giurescu: Istoria Bucureștilor. Bibliografie George Călinescu: Istoria literaturii române. Compendiu. 1966.pdf 346 .bibliotecametropolitana. Din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre.Scrieri alese.. București. Personalitate homerică. Constantin C.. Editura Pentru Literatură. Heliade a proiectat imens şi s-a străduit să ţină ritmul vieţii cu visurile. energie vitală şi resurse materiale.ro/Uploads/Ion%20Eliade%20Radulesc u. Țările române la începutul epocii moderne. București. 1978 http://www.

Power relations in South America in HORACIO QUIROGA and SERGIO FARACO Mls. The reason is because the South American neocolonial society is essentially mixed and is inserted in a reality in which the European and original elements are blended. respectively. but the opposite occurs. the doctrine was forcibly assimilated. in the middle of European and Latin influences. The “barbarian” is influenced by the “civilized”. subjugate and “civilize” the barbarian original people. “A voz do coração” and “Los mensú”. frontier. the colonizer wanted to dominate. the colonialism was replaced by the neocolonialism. now it is about the gradual and slow absorption of the “metropolis” values – whatever they are European or North-American. loose their condition of purity and go through deep transformations. and how the relation with the frontier interferes in their concepts of life and death. as affirmed by Edward Said (1994). Since it is impossible to ignore the European influence. In South America. The violent imposition of the European ideology showed that. Centuries later. in which the transmission of the European mentality and way of life will not happen in pacific means as it was five hundred years ago. Amalia LEITES Universidade Federal de SantaMaria Abstract This paper aims to perform a comparative study between Sergio Faraco’s and Horacio Quiroga’s short stories. But the neocolonialism will find a different society. South America The fight for geographical territories is not only about space. We will try to see how the historical context and the authoritarianism in South America influence the society and the behavior of the people who live in such regions. This condition is symbolized by the local artist that. South America could never go back to its original state. more than to know. It goes beyond and it is about. Through religion and force. 347 . too. before the colonizer. the expansion of the Portuguese and Spanish crown brought more than exploration and death through the colonization process. until they are no longer recognized. with soldiers and guns. a fight for ideas and images. Key words: authoritarianism. will create a unique hybrid discourse. More subtle and more dangerous.

where Paraná river sets the frontier between Argentina and Paraguay. Here. and linked by the presence of authoritarian scenarios. where the boss worries more about how much an employee owes than with his life quality. In this scape. but the one who stays is killed by the landlord. to at least reckon what was done to his friend. the primitive logic of “an eye for an eye. On the forgotten frontiers of Rio Grande do Sul the possibility of dying in the next minute is habitual. he decides to run away with a partner. Any classification of his act as cruelty is superficial and does not comprehend the question of power relations in the narrative. from Brazilian author Sergio Faraco.between the submission to the code and the aggression. They are worried only about spending the little money they make with women. we read the story about three hunters at the countryside of Brazilian pampa who are chased for the death of some wild animals. In this short story. His partner survives a few more days eating worms and roots. we realize that the historical context plays a very important role. and “Los mensú”. alcohol. So. Two of them escape. cigarettes and card games. As revenge. is contrasted with the protagonist sensibility and humanity towards his friends. without a decent work. would be exactly in those points where it is more different than the rest of the metropolis. until he is saved and goes back to another work in the countryside. therefore. the act of kill and the possibility of being killed are seen as natural. respectively. In this repressor environment. When one of them gets sick and is not allowed to travel to receive a decent treatment. the protagonist kills one of the landlord’s employees. Both narratives are placed at frontier regions of Brazil and Argentina. Hundreds of kilometers away. between the obedience and the rebellion. When we focus the literary analysis in this difference. in this paper we connect the history with the literature to analyze two short stories: “A voz do coração”. are forced to deal with activities as contraband or hunting to feed their families. from the Uruguayan Horacio Quiroga. the protagonists are two workers who travel across the region in temporary jobs. a tooth for a tooth”. The value of this discourse. In “A voz do coração”. and the militarization of the social life is much more common than in other regions of Brazil. it is impossible to disagree with the authority or try to do things in a different 348 . The region where the story takes place was historically characterized by wars and conflicts. Horacio Quiroga placed the short story “Los mensú”. although the captured animals were not his property. So. which were typical in that area. especially to those miserable inhabitants of the countryside who. his health deteriorates and he dies.

The poverty and the miserable existence of the protagonists approaches and resembles each other. 349 . The lack of awareness of the oppressed individual sets the basis to the continuation of the authority’s power. The frontiers turned up to be reconfigured. References ANTELO. Their misery is. Maybe they even feel that they deserve all that suffering. Porto Alegre: IEL. Tania Franco (org. In: O discurso crítico na América Latina. It does not determines their behaviors. in both short stories is possible to establish a relation between the constant conflict state and the acceptance of violence and death. the Argentinian frontier was also marked by permanent wars and negotiations. and any transgression to the social order can be paid with the employee’s life. Eduardo. The precarious urban development in peripheral cities is. cultural. After all. we find demystified figures who are extremely poor. If we briefly analyze the history of both regions. Thereby. But the result is not a bucolic picture of rural regions in South America.way. here it does not exist – the frontier was transformed and its limits were overthrown by literature. does not change their conditions. non-educated and that sometimes need to commit crimes to survive. On the contrary. A crítica litéraria na América Latina e os novos rumos do comparatismo. In: Revista Brasileira de Literatura Comparada. CARVALHAL. Raul.br/download/revista/Revista_Brasileira_de_Literatu ra_Comparada_-_08. The relation of the short stories with the reality of the frontier environment in South America are undeniable. Os confins como reconfiguração das fronteiras. until nowadays. Such definition would not make any difference to Faraco’s or Quiroga’s protagonists.). Available in: <http://www. The modernization occurred in 20th century brought also the social exclusion of those who did not adapt themselves. and different profiles were approximated.. common in both authors. COUTINHO. we will see that since always they have been marked by violence and the presence of unquestionably authorities that kept the social order.pdf>.org. The question of the frontier cannot be seen only by the geographical or political point of view anymore.abralic. and is not so different from the Brazilian .Uruguayan frontier where Sergio Faraco’s story is located. The injustice predominates at the employee-employer relationship. But we cannot judge such positions. Actually. evident to any traveler or tourist. above all.1996.Rio de Janeiro: 2006. The characters have intense contact with the nature and survive from it.

In: QUIROGA.2007. p. SANTIAGO. São Paulo: Perspectiva. Los desterrados. In: QUIROGA. Horacio. Buenos Aires: Kapelusz.Porto Alegre: L&PM. Contos completos. de Erico Verissimo. In: Pampa e Cultura – de Fierro a Neto. NUÑEZ. Fronteiras e intertextualidade em O continente. Buenos Aires: Kapelusz. 2004. Los desterrados. Bases do Autoritarismo Brasileiro. SCHWARTZMAN. In: Uma literatura nos trópicos. MONEGAL. Um diálogo memorável nos pampas. Ángel. In: Pampa e Cultura –de Fierro a Neto. 1987.2 ed.11-28. Horacio. 1987. 1994.pdf>.142. SAID. ROSEMBERG.FARACO. Sergio.109-128. 2004.p.Buenos Aires: Flor Negra. 350 .p. Available in: < http://www. Porto Alegre:UFRGS. 1978. Fernando.Edward. O entre-lugar do discurso latino-americano. Las raíces de Horacio Quiroga.p.org/Publicacoes/62_Cached.13-44. Horacio.plataformademocratica.Porto Alegre:UFRGS. 2004.25-36 PESAVENTO. Simon. Silviano. Cuentos de Amor de Locura y de Muerte. New York: Vintage Books. Culture and Imperialism.p. QUIROGA. Estudio preliminar. Sandra Jatahy. Emir Rodríguez.

Rediscovering the classical authors of Romanian literature Asist. e-learning. its own skills. Oana STĂNCULESCU ILIE Facultatea de Litere.. Ioan Slavici. e-books and e-shopping generation still can and need to rediscover the old values? Are names like Titu Maiorescu. in a time of redefinition and recreation of a new social myself. in a high tech computerized century. univ. In an era of speed and transformation. It consists in the natural. Caragiale. In this new world. L. culture. identity “The true civilization of a people does not consist in the convinced adoption of laws. foreign clothes. organic development of its own powers. although it is made of a lot of elements common too to other peoples. changes to which every nation is subjected to? Key words: classics. Ion Creanga.” Mihai Eminescu “In the world after the Cold War. Mihai Eminescu. etc. labels. bound and impose by the uniqueness of its culture. Universitatea din Craiova Abstract Based on these famous statements about the culture and identity of a people who assert. nowadays where the access to information and knowledge is only one click away. There isn’t a general human civilization accessible to all people in the same degree and in the same way. and 351 . culture is a force that both divides and unites . we can make an analysis of our contemporary society and of the values that it proposes and promotes. (only to refer to the classics of the Romanian literature) synonyms for examples of life and creation? Can such values be updated and can they be quite prophets for the young neophytes of our times? To what extent the works of these sacred names of the genre are a real and viable option to the generation that is the adept and militates for radical changes and transformations in any field. Romanian literature. natural. I.. dr. in fact. itself being deeply involved in this process? What are those parts of the works of the classics of Romanian literature that succeed in defeating time and defying major. forms. institutions. but each nation has its own civilization. local politics is the politics of ethnicity.

p. The clash of civilizations and restoration of the global order. because it destroys a powerful means of culture. Thus.. better not to make at all the statutes. Talking about Eminescu and his philosophical ideas contained in his poetic or prose works or in his manuscripts. even within a society deeply characterized by transience and superficiality. The challenge of their rediscovering and readjustment of their creation. 153. 2 Titu Maiorescu. Huntington.] “form without substance not only that brings no benefit.global politics is the politics of civilizations. trying to achieve a deep analysis of the pure Moldovan language found at Ion Creanga is considered to be a true obsolete element in a powerful trend of globalization and fast rhythm modernization. talking about Caragiale’s exemplary plays. attempting the analysis and comment of the literary and aesthetic ideas formulated by Titu Maiorescu. The rivalry between the superpowers is replaced by the clash of civilizations. Bucharest. organization. Antet Publishing House.. And therefore we will say that it is better not to make a school at all than to make a bad school. noticing the German structure and pattern of Ioan Slavici’s short stories and novels or even less. fully authentic and long lasting one. p. 36. Against the Romanian way wihin nowadays culture. better not to make a house of paintings at all than to make it lacking its beautiful art. Titu Maiorescu explains in a fully convincing and detailed manner which can be the consequences of such an easily adopted mirage by its nationals: [.”181 We intend to approach briefly a debate under the title: The present Romanian society and Romanian literature classics. the Romanian culture and civilization has preferred for centuries to import culture in any form than to create an original. in Works. Titu Maiorescu’s theory of forms without substance developed for more than a century and half ago and summarized in his article from 1868 Against the Romanian way within nowadays culture continues to be as current today as it was on its creation time. outstanding or unimportant members of the association than to make it without its proper spirit of the association that should have taken expression clearly within the 181 Samuel P.1998. but it is thus corruptible. 1978. And yet there are parts in the creation of these maîtres a penser which assure the continuity of their ideas and spirituality. 352 .

after only one year of study in Berlin. dean and rector at his 23’s. literary critic. a Ph. academician at his 27’s. founding member of the Romanian Academy. but as a criticism against that “cultural import” which does not match to the Romanian way of be and feel. Titu Maiorescu’s name is synonymous with the Romanian erudition. Titu Maiorescu is within the Romanian culture and society the model of a selfmade man. aesthetician. minister at his 34’s is the orbit of a real and profound scholar difficult to overcome (unless impossible!) by a Romanian representative of our present society. with their annals for development than to make all these without the scientific maturity that it is the only giving their reason to exist”. Maria Theresa Academy’s valedictorian only in his 18’s. better not make any academies. politician and Romanian writer.D. without appealing one. Titu Maiorescu is not only a remarkable personality of late XIX century and beginning of XX century Romania. lawyer. magna cum laude owner. Academician. It is the eloquent proof of knowledge that can be achieved at any age and of the activity which can be successfully reached in any field. philosopher.” The very example of the personality of the creator of this theory is in reality a part of the direction theoretically drawn and he should be one of the life models greatly to be followed by the young generations. essayist. is the gentle encouraging for mediocrity. with their sections. Academy professor and attorney at his only 22’s. bachelor of Letters and Philosophy at the Sorbonne after another year of intense study and boundless devotion towards culture. with their solemn meetings with their welcoming speech.individuals composing it. our teenagers generation must be protected of today. absolutely.182 Maiorescu’s refusal for the culture “import” should not be understood as a total. 353 . trainer. Romania’s Prime Minister between 1912 and 1914. Maiorescu tries to avoid what today's most society has turned into a real trend: superficiality and mediocrity promotion: “The first mistake. deputy at his 30’s. Minister for Internal Affairs. but also the start of a new chapter within the Romanian culture named Junimea and its junimists. bachelor degree of Law after only one year at Paris.

) is also given by his Philosophy lectures on a true cornerstone in the field of Romanian philosophy. Theodore Simon Jouffroy. etc. Johann Gottlieb Fichte. among which the most popular titles are those in the literature field as A critical research on Romanian Poetry since 1867. are just a few names on whom Maiorescu focuses). L. On the issue of folk poetry ─ 1909. Hegel. his work being a true range of vivid.Another element of Maiorescu’s creation which manages to assure and maintain his contemporary ideology (in addition to his large number of articles devoted to the diverse socio-cultural activity fields. history of French philosophy (names like Royer Collard.. Auguste Comte. He is the culture personality who probably best represents the Romanian spirit. Sadoveanu’s stories ─ 1906. Octavian Goga's poems. Dugald Stewart. Thomas Carlyle. J.. William Hamilton. The new direction within Romanian poetry and prose ─ 1872. W. poets. I. history of English philosophy (John Stuart Mill. François Maine de Biran . Herbert Spencer. W. Eminescu and his poems ─ 1889. I. But they all have the same regret: that fact that the playwright no longer physically exist in nowadays reality when he would have had enough material to inspire for shaping his so alive and necessary characters.. There are gathered Titu Maiorescu’s lectures on the history of German philosophy (there are analyzed and commented German philosophers such as Immanuel Kant. being true modern frescos of the contemporary human typology.). G. etc. sarcasm and bantering are the playwright’s preferred means by which he manages to underline and emphasize to the grotesque manner the lack of any backbone of the human being. Schelling. Victor Cousin. Caragiale’s comedies ─ 1885. F. Mr. 354 . but especially of the epigraphists that live in times which Caragiale described in his plays are to be found in reality. F. Caragiale and his comedies (which can be easily understood as true dramas of a society devoid of morality and “principles”) represent perhaps the timeliest pages of stigmatization of some “non-healthy” human habits. cartoonists. journalists. etc. Herbart and Schopenhauer). The number of literary critics. authentic well defined characters. L. Garabet Ibraileanu in his study said that the playwright “competes with the authorities that provide marital statuses”. Satire. his studies being true enlightening starting points for any neophyte who wants to create for himself a philosophical culture and aims to outline a real image on the history of philosophy as it was shaped in the main countries of that time. people bearing Caragiale’s characters typology being a considerable one.

The Moldavian author remains inevitably the creator of a reality of Moldavian character. language. uniqueness and importance of the creation of Ion Creanga. where we can find complete harmony between what is told and how it is told: “In Creanga there live beliefs. Calinescu) “What is new and unlike any other in the era of his beginnings is the psychological analysis which Slavici performs in an abstract language. The story is worth the talent of the person who tells the story. customs. he is and will always be the author who was able to give childhood its fantastic-imaginary size. [This] Homer of ours.I Creangă in his turn has the great merit of (still!) remaining the writer who gave childhood its eternal size. Memories from childhood is as a critic relevantly noted: “. Critical statements of one of the most knowledgeable critics of the Romanian literature come to strengthen the depth. Ibraileanu). making impossible any other edition.” (Tudor Vianu) It is the assertion that may be our starting point when analyzing the importance of Ioan Slavici works’ impact upon the Romanian literature.. childhood and the path to reach another age stages. poetry. (Jean Bautiere). which include in themselves the whole saga of the Romanian people.” (Garabet Ibraileanu) But Creanga is not only the author to describe emotions. The book of an age with the feeling of coming back home from a far away exile”. people‘s philosophy.” (G. 355 . we can more easily appreciate the value and importance of an author as Ion Creanga. the writer always focused on the detail that always succeeds by its force to outline the whole picture of the story and render it priceless value.” (G.. Creanga's secret lies in the study of the effects. in the rare word. “Realism resulted from detail growing and stylistic highlighting of individuality belongs to Creanga’s art as a writer. namely maturity.. traditions. And Creanga had such great talent that in all his stories people live with an amazing individuality and an extraordinary power of life. The one who created the “epic of the Romanian people. remains himself the personification of modesty and human measure in an age strongly preoccupied with asserting talent and genius. feelings and adventures of the “golden age”. If we take into consideration consider the statement of G. but also the exceptional narrator of some unique stories. First Creanga fixes once and for all the text. Calinescu: “Creanga is the Romanian people itself caught in a brilliant moment of expansion”. in fixity.

Literary History. Biedermayer writer: Slavici. without any philosophical concerns. on a previously fully unexplored area. all these elements appearing as a completely innovative element in our literature field. unique. Caragiale for theatre and Creanga for stories. and if the pig or the idiot disagree. but especially in his manuscripts. authentic and soon to offer us a true lesson of a lyrical. creating a real bridge between our Romanian national literature and the European one. in Literary Romania. “better an unsatisfied man dissatisfied than a satisfied pig. 356 . Balzacian type novel autobiography.183 Many things can and should be said about these Romanian literature guides’ creation but our approach does not allow us a thorough analysis. who manages to escape any literary form of frame. is because they only know one side of the matter”). poetic. He is a pioneer in our literature in terms of achieving social observation and analysis. he can’t be wholly included in any of the literary canon. the junimist par excellence.The one who synthesized the Transylvanian writer's best contribution in shaping and defining the Romanian literature and culture is Pompiliu Marcea: “Slavici's short stories are as important for the prose as Eminescu had for poetry. journalist and pamphleteer representing the perfect and perpetual representation of the scholar in conflict with the majority. however strongly interested in the material side of things and its acquisition by any means (or in John Stuart Mill’s terms. the poet. novelist. Mihai Zamfir. If at the beginning of his literary career seems in search of a model and he finds that in the writings of Creanga. 30/2009. prose. The last but the most important of the classical writers. where the existence of genius and the conditions under which these “kings of thought (who) provide us work for 183 See.” But Slavici is one of the unique authors of our literature. Slavici quickly succeeds in becoming himself. Mihai Eminescu. The idea of genius is to be found in all Eminescu's poetry or prose works. I think nevertheless that I managed to sketch an overview image of the modernity of these “classics”. represents the image of the misunderstood and unaccepted genius by common people. but also the challenge that exists for each generation of discovering and especially rediscovering them. to be an unhappy Socrates rather than a satisfied idiot.

p. Ion Creanga. manuscript edition. 1978. Saeculum Publishing House. Şerban. 2010. Ghita. 1974. Caragiale. Ion Creanga. Raphael.”184 Eminescu’s deep attachment to the philosophical ideas and concepts seems to have roots from an early age. Bucharest. Eminescu.forward generations” appear being thoroughly researched and analyzed by the Romanian scholar. “For my children. with variants. every one thousand year that I don’t really know if from Adam to Pope Leo IX have there been all a dozen. Buşulenga. 1974. if at the age of 20 he makes the decision to translate it and his plan succeeds but only in its third part. 184 Mihai Eminescu. notes. Cioculescu. Niculescu Publishing House. Albatros Publishing House. Eminescu Publishing House. addenda and indicators by Magdalena D. 1972. Romanian Book. addenda and indicators by Magdalena D.. References: Apostolescu. Newton and Galileo. Scientific and Aencyclopedic Publishing House. Domnica.. Ion. Fragmentarium . The Critique of Pure Reason. notes. Scientific Publishing House. Scientific and Aencyclopedic Publishing House. Kant or Darwin. 1968. Bucharest. Simon. the masterpiece of the Königsberg’ philosopher seems to have been for the Romanian romantic his Bible. Vatamaniuc. 2008. Bratu. Mihai. Young Maiorescu. Eminescu and German Romanticism. Călinescu. Savin. geniuses in arts are born every 3400 years. Fragmentarium…. Ioan. Memory space. Life of Ion Creanga. 1981. Minerva Publishing House. The history of the Romanian literature from its origins until today. manuscript edition. Zoe. Life of I. Filimon. geniuses in science. 357 . Bucharest. 178. 1990. Minerva Publishing House. 1967. Titu Maiorescu.. Homer and Shakespeare. 1981. G. Holban. Vatamaniuc. Mihai. our Earth is poorer in geniuses than the Universe in fixed stars and it is easier born in the immeasurable valleys of chaos a new solar system than on Earth a genius.. Youth Publishing House. L. Ion Creanga among the world's great storytellers. Dumitrescu. with variants. Balu.

Acknowledgements This work (Rediscovering the classical authors of Romanian literature) was partially funded by contract HRD / 88 / 1.Invest in People. D. 1978. Titu.5 / S / 49516..Huntington.. Junimea and junimism. Clash of Civilizations and the restoration of world order. Ioan Slavici and the world he went through. Vatamaniuc. in Works. Samuel P. Maiorescu. 358 . 30/2009. Glory in Literary Romania. Ioan Slavici. co-financed by European Social Fund .. 1965. Operational Programme Human Resources Development from 2007 to 2013. Header. Zamfir. Z. 1998. Michael. 1968. Eminescu Publishing House. Literary History: Biedermayer author: Slavici. Romanian Academy. Pompiliu. strategic project ID 49516 (2009). Bucharest. 1975. Marcea. Ornea. Against the Romanian way within nowadays culture. Literature Publishing House.

are closed and self-sufficient and want to be objective demonstrations of a narrator who takes a position of authority and that of a philosopher. preface Amplificările digresive la Manzoni şi la Hugo sunt uneori atât de extinse încât extrapolează conţinutul romanului şi se detaşează de povestire pentru a se transforma în opere de sine stătătoare. La Manzoni. Passages like Storia della Colonna Infame by Alessandro Manzoni and L’Archipel de la Manche by Victor Hugo bring the digression process to its ultimate limit. autonomous work. Pentru a scoate în evidenţă aspectul de autonomie. Pasaje precum Istoria Coloanei Infame. these digressions are compact blocks. aceste digresiuni se prezintă sub forma unor blocuri compacte. duc astfel procedeul digresiunii până la limita lui ultimă. şi Arhipelagul Mânecii. la Hugo. Keywords: excursus. Roxana TOMA Facultatea de Litere. Apendicele istoric asupra Coloanei Infame a fost gândit iniţial ca parte integrantă a episodului ciumei din romanul Fermo şi Lucia. Universitatea " Spiru Haret " . univ. închise şi autosuficiente. sociologist and historiographer.Alessandro Manzoni şi Victor Hugo: digresiuni transformate în opere de sine stătătoare Lect.ulterior eliminată. appendix. procesele şi execuţiile atroce ale poporului precedau procesele şi execuţiile şi mai atroce ale magistraţilor. Bucureşti Abstract Manzoni and Hugo’s digressions are sometimes so extensive that they extrapolate the novel content. they get detached from the story and become an independent work. la Manzoni.a capitolului precedent: Astfel. de gânditor. dr. In order to highlight the impression of autonomy. Deşi simţim că ne-am 359 . sociolog şi istoriograf. fiind destinat să ocupe întreg capitolul V din volumul IV. aşa cum reiese din încheierea . şi se vor demonstraţii obiective ale unui narator ce adoptă o poziţie autoritară.

îndepărtat deja prea mult de povestirea noastră. Manzoni alege atunci singura soluţie posibilă şi anume transformarea pasajului în apendice. o imitară şi o întrecură cu procese la fel de motivate şi ponderate ca şi cele ale oamenilor despre care am vorbit. mai infernale. Pe de altă parte. (Fermo e Lucia. ar mai păstra încă vreo urmă de curiozitate pentru sfârşitul naraţiunii principale. fragmentul dădea totală libertate cititorului care putea evita lectura acestui pasaj destul de consistent ca volum. Manzoni. mai studiate. Cititorul care. Credinţa că aceşti untori au răspândit ciuma a provocat o persecuţie atroce asupra lor. A trece aceste procese sub tăcere ar însemna să omitem o parte esenţială din istoria acelor timpuri tulburi. în timpul ciumei de la Milano din 1630. importanţa lor ne obligă să abordăm câteva întâmplări răsunătoare. închide capitolul IV cu aceste cuvinte: Magistraţii. Le-am pus deoparte însă într-un apendice. în anul 1630. Dacă el nu ar fi explicat motivele pentru care nu credea în realitatea şi în vinovăţia acestor untori. la care ne întoarcem acum cu adevărat. 185 360 . să sară următorul capitol. Ca parte desprinsă din roman. Manzoni înţelege inconvenienţa unei digresiuni aşa de ample. acuzaţi de răspândirea ciumei în Milano. şi explicaţia flagelului s-ar fi redus la teoriile învăţaţilor vremii. (Fermo e Lucia. IV. referindu-se la erorile judiciare ale magistraţilor faţă de presupuşii untori. în care voia să prezinte propriul punct de vedere în contrast cu ceea ce se scrisese până atunci. cu torturi mai lente. care ar fi trebuit să reprime şi să pedepsească acea nedreaptă furie a populaţiei. de “ungerea” cu o substanţă gălbuie a mânerelor uşilor pentru a contagia locuitorii oraşului. a le povesti ne-ar conduce sau ne-ar îndepărta prea mult din drumul nostru. 859) Aflat în faza de elaborare a romanului. la superstiţii sau la influenţele astrale în care credea don Ferrante. 185 nici nu intenţiona să renunţe la abordarea procesului untorilor . care va urma povestirii noastre. IV. 585) Termenul untore defineşte persoana suspectată. care urma după un alt excursus detaliat referitor la tragicele evenimente din timpul ciumei. întregul subiect al ciumei din roman şi-ar fi pierdut semnificaţia. şi aceste indicii nu au o legătură necesară cu aceasta. Astfel. plictisit deja de această lungă naraţiune secundară.

lăsând istoria şi cercetarea acestor evenimente pentru o altă scriere. Datorită materialului bogat avut la dispoziţie şi examinării unor documente până atunci ignorate. şi nici nu vrem atât de repede să renunţăm la cuvânt. cea a aventurilor lui Renzo şi ale Luciei. pentru a se concentra asupra finalului istoriei mai mici. cititorul ar putea să piardă interesul de a cunoaşte cele câte ne-au mai rămas de spus din povestea noastră. (Promessi Sposi. se încheie istoria. să ne întoarcem. sau că neam abătut în tot felul de gânduri. chiar în locul unde 361 . în ediţia din 1827. dacă ne-am opri la asemenea evenimente. dar noi nu credem de cuviinţă ca ea să se termine. după încheierea relatării procesului. De aceea. chiar dacă cititorului poate i s-a părut că ne-am rătăcit de mai multe ori cu tot felul de tărăgăneli. ne vom lăsa în voia a tot felul de vorbării fără nici un inconvenient. XXXII. în sfârşit. în mod riguros vorbind. şi deci.Tensiunea digresivă specifică romanului Fermo şi Lucia continuă şi în Apendice. nimic altceva decât o altă istorie. (Appendice su la Colonna Infame. Manzoni modifică titlul apendicelui în Istoria Coloanei Infame. a cărui publicare începe în 1840 şi se va încheia în 1842. În afară de aceasta. Avem mai întâi câteva gânduri de adăugat despre procesul senatului. istoria opiniilor contemporanilor şi urmaşilor despre acel proces. când. Spre deosebire de ediţia din 1827. Istoria Coloanei Infame nu apare. în schimb. Manzoni promite cititorilor o altă lucrare: Considerăm că această istorie ar putea fi obiectul unei noi lucrări. 552) (sublinierea îmi aparţine) Scriitorul îşi dă seama că Marea Istorie riscă să înnăbuşe ficţiunea şi decide să o deplaseze în altă parte. dacă nu acela de a rămâne fără nici un cititor. în sfârşit. o dată încheiată povestirea. la eroii noştri şi să nu-i mai părăsim până la sfârşitul povestirii. introducând şi alte schimbări cu intenţia de a o publica sub forma unei lucrări autonome. Dar acum. e totuşi adevărat că. nu a fost nici măcar nevoie ca Manzoni să modifice finalul capitolului XXXII pentru a avertiza cititorii de prezenţa Istoriei Coloanei Infame: a fost suficientă adăugarea. am omis şi am sacrificat multe altele pentru a nu pierde firul povestirii. din motive editoriale. scriitorul meditează din nou asupra întregului roman. deşi la sfîrşitul capitolului XXXII. Până acum. 725) În Logodnicii. cînd. Nu este însă o problemă pe care s-o putem rezolva în câteva cuvinte şi nu e nici locul potrivit să-i putem da toată extinderea pe care o merită. Manzoni simte nevoia introducerii unui nou pasaj reflexiv pe care îl legitimează anticipat: Aici. Istoria Coloanei Infame apare ca apendice la Logodnicii.

în căutarea disperată a unui vinovat. El devine astfel acuzatorul nu doar al unei judecăţi oarbe. dacă romanul se încheie cu ilustraţia puţin nătângă în care Agnese ţine în braţe fetiţa şi Lucia. iată că se redeschide violent. Într-un roman ce se voia tablou al crudei istorii lombarde din secolul al XVII-lea. nedrepte.. p. opusculul de la sfârşitul volumului” (Promessi Sposi. ei şi cei care citesc povestea lor nu trebuie să uite istoria delictelor din acele timpuri. I ed. Antropologia manzoniana. Între case sărmane şi ajunse într-o stare 186 Ezio Raimondi. pentru a arăta că. adaugă cuvântul sfârşit nu în concluzia romanului. pentru a aminti de condamnarea untorilor. Scenari secenteschi. într-o lume 186 creştină . urmărind pas cu pas fazele procesului untorilor. 25 187 362 . ed.). Bologna. pe următoarea pagină. ci pe ultima pagină a Istoriei Coloanei Infame. ciuma. imediat după aceea. finalul a fost unul fericit. 563). Il Mulino. Istoriei Coloanei Infame ajunge la forma ei definitivă. poate deja obosită. Parte externă dar în acelaşi timp puternic integrată în textul romanului. 1840. 1990) Giovanni Macchia. Şi în ediţia din 1840. în cele din urmă. XXXII. să fie considerată de scriitor chiar volum. cu un alt tablou teribil: Istoria Coloanei Infame. 194 (ediţie adăugită. Milano. motivat de voinţa judecătorilor procesului de a înălţa la Milano o coloană infamă. La storia e l’olocausto. Manzoni scrie un roman-eseu în care îmbină momente de povestire cu reflecţii juridice şi meditaţii morale. are în spatele ei un coş mic cu rufe de spălat (. De aceea. în ediţia din 1840 a Logodnicilor. În ediţia din 1840-1842. născut din 187 carte. când romanul se încheie cu un final fericit. p. de la ediţie la ediţie. în La dissimulazione romanzesca. ceva ce nu face corp comun cu cartea dar îi aparţine şi. se întoarce în carte . Fără a inventa nimic. Manzoni. digresiunea s-a transformat în apendice. fiind structurată în şapte capitole precedate de o Introducere în care este explicată originea titlului. Şi astfel. devine obiect al unei cruzimi atroce. Astfel. 1989. Nascita e morte della digressione: da „Fermo e Lucia” alla „ Storia della Colonna Infame”. Istoria Coloanei Infame lărgeşte şi aprofundează reprezentarea societăţii din secolul al XVII-lea. in Tra don Giovanni e don Rodrigo. 2004. pentru ca.. dacă pentru protagonişti. a unei note care spunea: „v. adevărat holocaust al inocenţilor. ci al unei întregi epoci în care un flagel al naturii.apare promisiunea reluării istoriei procesului într-o altă lucrare. sfârşitul fericit al celor doi protagonişti distona puternic. o incizie puternică trezeşte cititorul. Adelphi Edizioni.

internet 189 188 363 . prin proliferarea detaliilor pitoreşti şi prin atenţia acordată infimului. De fapt. cu o mulţime de oameni furioşi care strigă şi se agită. Les Travailleurs de la mer. se naşte dintr-o digresiune excedentară aparţinând romanului. referat susţinut în cadrul Grupului Hugo. Notre-Dame de Paris . "Bibliothèque de la Pléiade. Victor Hugo. Din punct de vedere genetic. urmează aproape acelaşi parcurs editorial ca şi Istoria Coloanei Infame la Manzoni şi. la Hugo. satiră.”. În final. pe lespezi de piatră. în pagina introductivă. după încheierea redactării romanului Oamenii mării. transformată apoi într-o scriere autonomă. volum în sine. textul autonom fiind publicat abia în 1883. accentuând anumite aspecte care vor fi reluate în ficţiune (superstiţiile locuitorilor. Prél. prefaţă. capitol preliminar. ghid turistic. şi pregătind astfel cadrul în care se va desfăşura acţiunea. Verboeckhoven et Cie: L’Affaire „Chap. Statutul cărţii este însă fluctuant şi se modifică de la un an la altul: carte în roman. la fel ca în cazul scriitorului italian. în iarbă. mărturie a scriitorului exilat. 25 nov. Lacroix. Paris. 1638 (manuscris citat) Istoricul publicării Arhipelagului Mânecii este admirabil descris de Claude Millet în Hugo. 2000. atât datorită instabilităţii poziţionării sale în text cât şi dificultăţii de a fi clasat într-o tipologie a genurilor. 1975. (Texte établi. Gallimard. p. prin impresia de densitate suscitată de mulţimea informaţiilor. Arhipelagul Mânecii. se citesc cuvintele fatidice: Istoria Coloanei Infame. Hugo scrie prima versiune a 189 Arhipelagului Mânecii în 1865. exultând.de plâns. présenté et annoté pour "Notre-Dame de Paris" par Jacques Seebacher et pour "Les Travailleurs de la mer" par Yves Gohin). toate se îmbină în douăzeci 188 şi patru de capitole care se desprind din romanul Oamenii mării prin tonalitate. toate acestea sunt variante luate în calcul Legătura între dramă şi subiect a fost formulată într-o schiţă de prefaţă pentru romanul Omul care râde. diseminată în roman. Istoria cea mare înghite faptele mărunte ale fiecărui personaj. şi. Arhipelagul este un caz aparte. atitudinea lor anti-voltairiană etc). Arhipelagul Mânecii concentrează descrierea insulelor anglonormande. iată scena demolării casei presupusului untore. Monografie geografică şi istorică despre insulele anglo-normande.

Sublinierea autonomiei pasajului digresiv. 391 (éd. p. De fapt. şi anume cea care aşeza Arhipelagul în partea I. 55 pensif este un adjectiv frecvent sub pana lui Hugo. 1967-1969. Hugo se temea ca acest capitol să nu blocheze încă de la început curiozitatea cititorului. cartea a II-a a romanului. V. datorită ambiguităţii naturii acestui text. Œuvres complètes. Club français du livre. dar nu a subiectului. din cele patru posibilităţi. de digresiune. p. cât şi de cel care voia acţiune. Tocmai existenţa acestor posibilităţi subliniează caracterul de grefă. toate celelalte variante mizând pe o poziţie liminară. mai ales că primele patru cărţi ale romanului propriu-zis erau structurate sub forma unor capitole de „expoziţie” şi nu de acţiune. În acest sens. Soluţia propusă de Hugo pentru a neutraliza acest inconvenient al capitolului preliminar este una tipografică: scriitorul îi propune editorului său încă din 1865 să „dilate” textul romanului şi să „restrângă” prin caractere mai mici textul Arhipelagului. întrebarea care se impune. ce lasă să se întrevadă în ţesătura ei straturi succesive ce se suprapun şi se modifică). Ca scriitor. cred că soluţia ar fi aceasta. Paris. A restrânge însă capitolul preliminar însemna a-i minimaliza importanţa şi a-l desprinde întrucâtva de roman. putea fi considerată o invitaţie pentru cititor de a sări digresiunea pentru a-şi concentra atenţia asupra romanului. A publica Arhipelagul ca pe un capitol preliminar însemna a creşte efectul static al romanului şi implicit a întârzia începutul acţiunii. Calitatea de prefaţă era însă greu de atribuit acestui text care nu conţinea nici cea mai vagă referire la ideea de roman sau la poetica scriitorului (dacă nu cumva Hugo ar fi vrut să sugereze că descrierea procesului de geneză geologică a insulelor reproduce geneza operei literare. Hugo 191 trebuia să ţină cont atît de cititorul „gânditor” . Vol. într-un alt context însă. Victor Hugo. această reflecţie constituind chiar miezul problematicii digresiunii. şi Il n’y a de lecteur que le lecteur pensif.de autor şi de editorii săi . şi Hugo conştientizează foarte bine acest aspect. emoţie. Poziţia liminară este însă o zonă periculoasă. soluţie pe care v-o arată clar şi ultima mea 190 ibid. Răspunsul îl dă chiar Hugo. romanesc.. XIV. atunci când afirmă că textul liminar este în afara dramei. introducerea unei ierarhii între cele două texte în defavoarea Arhipelagului. este dacă el aparţine sau nu romanului. doar una este exclusă definitiv. chronologique publiée sous la direction de Jean Massin) 191 190 364 . de fragment în afara subiectului. Într-o scrisoare către editor. Hugo afirmă: Romanul având în sine o lungime suficientă pentru trei volume.

Nascita e morte della digressione: da „Fermo e Lucia” alla „ Storia della Colonna Infame”. La storia e l’olocausto. după încheierea romanului. compus separat. 1992 365 . (ediţie adăugită. Arhipelagul este. pp. Scenari secenteschi.jussieu. neglijează această notă şi intră imediat în roman. http://groupugo. 1992 Macchia Giovanni. Bibliografie Grimaldi Emma. 19-56 Millet Claude. de l’École des Hautes Études en Sciences Sociales. în ziarul Le Rappel. Cu toate acestea. Sicania. Messina. Il Mulino. pp. Dentro il romanzo. fără ca drama să-şi piardă vreun pic din interes. Stratégies discursives: digression. (1883) ca text de sine stătător şi autosuficient. Verboeckhoven et Cie: L’Affaire „Chap. Arhipelagul Mânecii. Nota nu pierde nimic din valoare şi în acest fel adaugă importanţă cărţii. transition. astfel încât să ocupe cât mai puţin volum şi să aibă aspectul simplu al unei note introductive. fără hârtie frumoasă. 2000. totodată de interioritate şi de exterioritate. internet. in Tra don Giovanni e don Rodrigo. dar şi între scriitor şi eventualii critici care l-ar putea acuza că acest capitol îngroaşă volumul romanului. lizibilitatea romanului nu depinde de el decât în parte.”. Adelphi Edizioni. nesigură chiar pentru Hugo. Prél. 1990). strategia folosită de scriitor induce ideea de autonomie a romanului: atâta timp cât Arhipelagul este un capitol preliminar. 25 nov. 2004. apare separat. dacă vrea. în La dissimulazione romanzesca. suspens.pdf Raimondi Ezio. la Calmann Lévy.fr/groupugo/doc/00-11-25Millet. I ed. într-o poziţie ambiguă. într-o broşură de 80 de pagini. 1989. Strutture narrative e registri simbolici tra il Fermo e Lucia e I Promessi Sposi. publicul. Vor trece însă mulţi ani până când Arhipelagul Mânecii. decupat în capitole scurte. Éd. Lacroix. Tot în 1883. va fi lansat în foileton. În acest fel. 193-202 Sabry Randa. Soluţia tipografică este aşadar o soluţie de compromis între scriitor şi publicul său. Antropologia manzoniana. în raport cu romanul. Milano. Paris.div. Bologna. Hugo. dar cu litere mici.scrisoare: Să publicaţi pur şi simplu capitolul preliminar în fruntea primei ediţii.

Ideile promovate prin educaţia de acest tip nu pot fi decât apreciate: respect pentru ceilalţi. Nonformal education is promoting values like: tolerance. elaborat şi aplicat încă din anii 70 în SUA şi revizuit în anii 90(Consiliul Naţional pentru Studii Sociale din SUA) sunt următoarele: 366 . but is still excluding some school classes which could be a great help in understanding the intercultural problem . care trebuie să vizeze scopuri interculturale. Principiile organizării curriculumului intercultural (Nedelcu. etc. Raluca Ştefania SUCIU Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei. capacitatea de a înţelege şi accepta valori culturale diferite de cele proprii. interest for diversity. Pentru ca acest aspect să fie relevant este necesară o reorganizare a curriculumului. 2004. În şcoala românească există obiecte şcolare care promovează valorile educaţiei interculturale. Limba şi literatura română este o materie şcolară care are caracteristici interculturale încă neexploatate. Keywords: intercultural education. p 41-42). Romanian Language and Literature. Educaţia interculturală este o sintagmă destul de des folosită în societatea românească actuală. Astfel ar fi indicat să se realizeze o promovare a valorilor sale prin toate tipurile de educaţie (formală. The Romanian Language and Literature classes can be efficient in promoting the intercultural education. informală). În cadrul educaţiei formale trebuie gândită o strategie care să evidenţieze rolul interculturalităţii prin activităţi desfăşurate în cadrul tuturor orelor de curs. intercultural curriculum. În acelaşi timp trebuie menţionat faptul că educaţia interculturală este un stil de gândire şi un stil de viaţă. Universitatea Bucureşti Abstract The idea of conecting the intercultural education with formal education is not a preocupation in our country.Dimensiunea interculturală a curriculumului din perspectiva limbii şi literaturii române. respect for the others. The intercultural curriculum is a part of our formal curriculum. nonformală. respect pentru diversitate. Drd.

metodelor şi materialelor didactice de suport folosite în predarea diversităţii etnice şi culturale. profesor. Fără politici educaţionale în domeniul educativ. de la nivelul macroeducativ. Se ştie că toate aspectele gândite pentru activitatea din clasă trebuie să fie gestionate. fără o atentă raportare la societatea românească aceste aspecte „din clasă” nu pot fi realizate cu succes decât pentru o perioadă scurtă de timp şi nu vor fi benefice decât pentru lărgirea culturii generale şi foarte puţin pentru formarea competenţelor interculturale. inclusiv în domeniul educaţiei interculturale trebuie să fie o realitate permanentă a activităţii şcolii. în egală măsură. Principiul 7: şcolile trebuie să iniţieze evaluări sistematice. Este un mod de viaţă. Ea este o entitate multidimensională într-o continuă construcţie şi reconstrucţie. abordările inter şi multidisciplinare trebuie să fie o practică didactică curentă în studiul grupurilor etnice şi culturale. hidden curriculum. continue ale obiectivelor. fără planuri de acţiune pe termen scurt. la nivel microstructural. Principiul 5: personalul didactic şi nedidactic al unei şcoli trebuie să reflecte diversitatea etnică a societăţii. să folosească eficient resursele comunităţii locale. comunitate etc. Observând aceste principii se poate să aducem un argument în susţinerea faptului că limba şi literatura română. Principiul 8: curriculum intercultural trebuie să valorizeze cunoştinţele despre comunitate şi. în primul rând. organizarea şi decorarea spaţiilor de învăţământ) Principiul 2: curriculum intercultural trebuie să fie cuprinzător în scop şi succesiune. Principiul 6: curriculum intercultural trebuie să folosească la maximum învăţarea experimentală. centrul de documentare şcolară. să prezinte concepţiile şi valorile diferitelor grupuri etnice şi culturale Principiul 3: curriculum intercultural trebuie să îi susţină pe elevi în dezvoltarea încrederii în sine şi în dobândirea unei atitudini pozitive faţă de propria identitate Principiul 4: politicile şi procedurile şcolare trebuie să întărească interacţiunile interculturale pozitive şi înţelegerea între elevi. Educaţia interculturală nu poate fi interiorizată prin activităţile desfăşurate în cadrul unui obiect şcolar. bibliotecă. personal administrativ. Educaţia „ inter” priveşte: 367 . programele sistematice de formare a cadrelor didactice. poate fi un promotor al educaţiei interculturale. mediu şi lung.Principiul 1: pluralismul cultural trebuie să se reflecte în tot mediul educativ (curriculum formal.

drepturi umane şi cetăţeneşti etc. . etc.Viaţa clasei şi a şcolii. De la logica “mono” la logica de tip “ïnter”. cu educatorii din sectorul educaţiei informaţionale.. p. gestiunea timpului de muncă. 165-166) Aşa cum s-a menţionat un singur obiect şcolar nu poate crea contextul interiorizării educaţiei interculturale. mijloacele de învăţământ. cu universitatea şi comunitatea ştiinţifică. nu sunt indiferente. Piste pentru o educaţie interculturală şi solidară în Dasen şi Perregaux.Organizarea şcolilor. Rey. .Activităţile extraşcolare. relaţia bărbat . după o atentă formare a cadrelor didactice. personal sanitar. Operele literare studiate sau diferitele teme pot fi un prilej de înţelegere propriei culturi şi a culturii celorlalţi: 1. psihologi. . . asistenţi sociali.Coordonarea diferitelor instituţii şi gestionarea fiecăreia dintre ele. relaţia dintre clasele sociale. legislaţia şcolară.Relaţiile internaţionale. (M.Criteriile de evaluare a competenţelor şi comportamentelor. Rey.Formarea dascălilor şi a altor persoane (cadre şi autorităţi şcolare. obiceiuri.Relaţiile cu părinţii şi comunitatea socială. . discriminare. Dar fiecare obiect şcolar în parte poate contribui la obţinerea competenţelor interculturale. Câteva exemple pot fi susţinute din manual de clasa a X. Acestea antrenează compartimentări care favorizează comunicarea. secretare. gestionarea conflictelor. selecţia şi repartizarea elevilor. . diferenţe culturale.femeie în societate. permiţând sau nu activităţi diversificate şi cooperarea interdisciplinară.a. de formarea continuă şi de piaţa muncii. oameni cu dizabilităţi.Politica educativă şi lingvistică (adesea depinzând de politica economică). . . determinând calitatea modului de transmitere a cunoştinţelor. portari ). orarele. tradiţii 368 . „Ion” de Liviu Rebreanu: discriminare etnică.Discuţiile din ore care să ore care să presupună. tradiţii. Obiectul de studiu limba şi literatura română poate contribui la susţinerea educaţiei interculturale prin: . localurile. .Alegerea priorităţilor educative. dizabilităţi. 1999. evidenţierea unor aspecte ca: noi – eu şi ceilalţi. cu instanţele ce se ocupă de formarea profesională. obiceiuri.

2. În varianta virtuală ar fi mai uşor de accesat. . acceptarea diferenţelor culturale. idei provenite de la elevi din toată ţara.Realizarea de proiecte de colaborare prin contact virtual (Facebook. Studiile să se ocupe de prezentări referitoare la societate. Toate aceste teme vor fi abordate plecând de la subiecte ale textelor literare. cunoaştere de sine. familia şi rolul ei în societate 3. gestionarea conflictelor. În ceea ce priveşte manualele de limba şi literatura română acestea au puţine referiri la interculturalitate ( manualele pentru ciclul primar au abordări interculturale). etc. Rezultatele ar putea fi evaluate la orele de limba română după expuneri orale şi scrise. „Moara cu noroc” de Ioan Slavici: tradiţii. .Introducerea studiului de caz începând cu clasa a X-a. acceptarea diversităţii.) şi realizarea de site-uri sau bloguri care să fie corelate cu tematica şi obiectivele studierii limbii şi literaturii române în liceu. care se articulează indisolubil una cu 369 . mentalităţi.Interacţiunea cu alte comunităţi. studiul scriitorilor poate fi o modalitate de promovare a diversităţii (mulţi dintre scriitorii români sunt de altă etnie) aspect ce susţine ideea adaptării la diversitate. L. 5. 6.Interacţiunea cu organizaţii ce promovează literatura română sau alte literaturi. discriminare. cunoaşterea alterităţii. obiceiuri. interesul faţă de alte culturi. cunoaştere se sine. . mail etc. „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă: colectivitatea.Crearea unor culegeri (virtuale sau reale) în care să se prezinte aceeaşi temă literară din multiple perspective. Caragiale: conflict. conştiinţa propriei culturi. Twitter. dar şi cu obiectivele educaţiei interculturale. „O scrisoare pierdută” de I. Curentele studiate pun în evidenţă caracteristici culturale din diferite ţări (asemănări şi deosebiri). relaţia cu divinitatea 4. relaţii majoritate minoritate. În favoarea promovării educaţiei interculturale în învăţământul formal se poate aminti faptul că „educaţia interculturală prezintă cel puţin două dimensiuni. . drepturi umane şi cetăţeneşti etc. interesul faţă de temele generale ale educaţiei interculturale. respectul diferenţelor culturale.(2007) completând o listă a trăsăturilor educaţiei interculturale prezentată de Consiliul Naţional pentru Curriculum şi evaluare din Irlanda (NCCA): conştiinţa diferenţelor culturale. . Aceste elemente pot conduce la ceea ce spuneau Gobell şi colab.

1999. L.A. Sociocultural Competence in Language Learning and Teaching. în P.. Educaţia interculturală şi multimedia.A.. C. Ciobanu. Boston: Allyn and Bacon.cealaltă: o dimensiune a “cunoştinţelor” (pe cât posibil obiectivă şi construită din multiple unghiuri) şi o dimensiune a “experienţei” (subiectivă şi relaţională)”. viitoare. O. Educaţia interculturală prezentată şi interiorizată prin intermediul activităţilor corelate cu ora de limba şi literatura română nu este o idee prea des vehiculată şi poate fi de un real ajutor în deciziile de a transforma şcoala românească întro instituţie care se ocupă nu numai cu promovarea culturii ci şi cu promovarea unei transmiteri interesante a culturii şi a valorilor societăţii contemporane şi. (M Rey.(2000). Ideea de a promova educaţia interculturală în şcoală nu este nouă şi nu va fi niciodată o inovaţie. M. Bryam. Bibliografie Banks. Zarate. Brzam. Piste pentru o educaţie interculturală şi solidară în Dasen.C. Marchiş I (2008).(Eds. J. Totuşi corelaţia cu diferite obiecte de studiu nu este încă realizată în învăţământul românesc contemporan. G. Sage Publications Ciascai. C. Approaches to multicultural curriculum reform.A. Perregaux. Dasen. Cozărescu.(a nu se uita de faptul că dimensiunea relaţională implică şi alte aspecte. Theory& Practice. 2nd ed. în Banks. J. (ed) (2010). Perregaux. Banks. Manual de educaţie interculturală. Definitions..(1981). Council of Europe. pag 180). J.M. Bucureşti: Editura ASE Ciolan. Ambele dimensiuni pot fi dezvoltate şi prin discuţiile şi metodele prezente în cadrul orelor de curs din fiecare şcoală. Bucureşti: Editura Corint Dasen. Multiethnic Education. & Banks. D. P. De la logica “mono” la logica de tip “ïnter”. Paşi către şcoala interculturală. M. Multicultural education: Issues and perspectives. Fundamentele ştiinţifice ale unei pedagogii interculturale.. Cluj: Editura Presa Universitară Clujeană. Rey. Iaşi:Editura Polirom 370 . poate. Zarate. Educaţia interculturală. Boston Washington. Rey. (coord) (2010). Intercultural Communication. (1997). Strasbourg Cai. (1993). M. G. D. (1999). objectives and assessment of sociocultural competence în M.).L. contactul în orice mediu cu alteritatea).:National Education Association.

Teoria şi metodologia curriculumului.(1999).Dobridor. Budapest. Promoting Intercultural Learning in English as a Foreing Language: The Interplay of Teacher’ s and Student’ s Experience in Class. Bucureşti: EDP Demeuse. Psihologie interculturală. (119120).. Strauven.Conceptualizarea curriculumului. G.Napoca. (1992).. Bucureşti Negreţ. (2005). (1984). Comment le curriculum pourrait-il mieux contribuer à la lutte contre la pauvreté? Information et innovation en education. Paris: Presses universitaires de France. Defise R. Des options politiques au pilotage.(2008). (2006). nr 8-12/ 1976. V.. Iaşi : Editura Polirom Gobell. De Landsheere. Un cadru operaţional.D.(2006). K and all. J. Iaşi: Editura Polirom Panchaud. Ettayebi. Développer un curriculum d 'enseignement ou de formation. Potolea şi E. Educaţia interculturală.(1976). M. PUF. Ph. A.. C. Dictionnaire de l'évaluation et de la recherche en éducation. Theory & Practice. L'education et l'information. Proiectul pentru învăţământ rural. Multiethnic Education. Iaşi: Editura Polirom De Landsheere. L. pg 4. Rey.. August 29th 2007 Jeffcoate. M. Păun (coord) (2002). D′ Hainaut. (1999). Bucureşti: Humanitas. Editura ASCR Nedelcu. Manolescu. M. (2007). Teoria generală a curriculumului educaţional. MEC 371 . Ch. (2011). O abordare multidimensională în D. P. în Banks. Boston Jonnaert... Multicultural Curriculum: Beyond the Orthodoxy. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative.(1981). Învăţarea interculturală în şcoală. Cluj. M. (2010). A. M.(2004). Pedagogie. pag 11-16 Potolea.Curriculum şi competenţe.(2002).. Bruxelles : De Boeck Université Gavreliuc A. Perregaux. Iaşi: Editura Polirom Potolea. I. Trends în Education.. Programe de învăţământ şi educaţie permanentă. Paper presented at the Congress of the European Association of Research on Learning and Instruction. D.Dasen.

este reducţia193. printr-o poantă comutativă (elogiul fizic şi sufletesc 192 193 Hőffding 2007: 57. prin care humorul poate să treacă în ironie. trecerea de la simpatie la batjocură. de vizare a răului din lume. un personaj dintr-o fabulă este căţelul. but the goal is achieved through processes of the comic. mai exact. pamphlet. iar căţelul simbolizează un individ concret ⁄ un tip funcţional. Satira este un mod intenţional. având aceeaşi valoare cu gluma mai mult sau mai puţin blândă şi marele humor. fundamental. Reducţia are ca scop egalizarea194. adică vehement. sarcasm. Elena-Alina GRECU Şcoala Doctorală a Facultăţii de Litere. Universitatea din Piteşti Abstract: The purpose of satire is not laugh. o stare totală la care îşi aduc contribuţia toate trăirile şi străduinţele”192. Sarcasmul denumeşte batjocura necruţătoare.Comicitatea satirei Drd. în satiră ori în batjocură. Însuşirea comică serveşte la disocierea satirei de cinism. Există micul humor. allusion. Blândeţea prezintă mai multe trepte. De pildă. caracterizarea printr-un stil de vorbire notoriu (întrebuinţarea unui citat anapoda dintr-o personalitate care trebuie batjocorită).o concepţie despre viaţă. . orientat asupra unui comportament individual şi colectiv. aglomerarea afirmaţiilor de acelaşi fel asupra unui individ. Procedeul satirei. Popa 2010: 143. 372 .. uzează de comicul violent. o mentalitate în faţa vieţii. denaturarea. Key words: satire. cu menţinerea relativă a omofoniei. Satirist hides the truth behind comic. ea ascunde adevărul în spatele comicului. Posibilităţile de manifestare a sarcasmului sunt: jocurile de cuvinte. definit de seriozitate. omofonia. Un individ este redus la un defect. 194 Ibidem. furios. înlocuirea sensului propriu al unui obiect prin unul figurat. characterology. sau. de unde: râsul sarcastic.

S-a constatat că pamfletul înfăţişează cel mai bine comicul orientat politic: superioritate – represiune ⁄ răzbunare (over-retaliation). cu un ton combativ faţă de un obiect concret. Cu referire la funcţiile limbajului. vicios. O satiră indirectă. lingvistul Peter Matthews propune următoarea definiţie: . cărturari. este pamflet.a. atribuirea de nume sarcastice. Pamfletul este o variantă de optimizare pragmatică şi formală a satirei şi sarcasmului197. 198 Ibidem: 154. avocaţi. terminat cu o anume propoziţie). angajarea celor sfinte. determinarea noţională. 195 196 Matthews 1997: 139. 373 . inferioritate – represiune ⁄ răzbunare (under-retaliation) (Gutman. Se apelează la expresii violente directe. în care se condamnă atitudini. ilustrarea urâţeniei cuiva sau a vestimentaţiei prin redarea caracteristicilor relevante ale imaginii aceleiaşi persoane prin mijlocirea cifrelor. judecători. de obicei în proză. 197 Ibidem: 150. se poate încerca să impui cuiva să facă ceva ş. după aceea făcea referire la un volum de text scurt.a. ulterior va desemna o scriere de dimensiuni reduse. licenţios. este aluzia196.equity. Priest. se poate reda starea de supărare a vorbitorului.Funcţie a limbajului: Orice tip de situaţie care poate fi realizată în interiorul limbajului sau folosindu-se de acesta. Bryant ş.). Aceasta evidenţiază un aspect dezagreabil. anacronismul sarcastic. aspecte negative ale realităţii sociale..superlativ al unei femei. trăsături de caracter ale unei persoane. clienţii lor. altele – evaluate şi condamnate după consecinţele extraprofesionale198. Unele grupuri sunt prezentate în mod satiric prin relaţiile sociale ale activităţii propriu-zise. absolutizarea în negativ a ceva deja definit negativ.m. curte şi aristocraţie. amuzament maxim). jocul batjocoritor cu numele cuiva. aparent ascuns de enunţ. teologi şi clerici. Iniţial a denumit o comedie latină în versuri din secolul al XII-lea. Satira dă coloratura unei opere. defecte morale. Din practica satirică tradiţională s-au desprins următoarele categorii socioprofesionale: suveran. ce se opune formal sarcasmului. oneşti sau delincvenţi. Se poate spune că orice scriere cu pregnant caracter satiric. hangii şi călători.d. medici şi pacienţi. represiune ⁄ răzbunare – egalizare (retaliatory. concepţii. Astfel. Popa 2010: 149.”195. meseriaşi. prin intermediul unui mesaj se poate transmite o informaţie.

În secolele al XIXlea şi al XX-lea se reprelucrează categoriile clasice ale deţinătorilor puterii pentru satirizarea politicianului. Meseriile penibile provoacă de asemenea râsul. Oamenii legii sunt corupţi. Se râde şi de ultimele descoperiri ştiinţifice din domeniu. 199 Ibidem. Satira este îndreptată şi spre cerşetori. Cărturarii sunt satirizabili. indivizi marginali. nedrepţi. Uneori. afirmă românul. ei îşi folosesc inteligenţa punând la cale excrocherii pentru întreţinerea existenţei de beţivi. pentru mizeria localurilor în care se bea şi se mănâncă prost. bandiţi. Raportate la infracţiuni. ca falşi erudiţi. venetici. terapii. Satira medicală este virulentă. Suveranul este cel mai puţin satirizat. vitejia. 374 . negustori. ţărani. de preocuparea pentru câştigul material. păgâni. inutili. sancţiunile disproporţionate atrag comicul. Au fost satirizaţi hangii. indicaţiilor medicilor. Pacienţii devin ridicoli prin ignoranţă. capricioşi. se doarme promiscuu. Meseriaşii sunt satirizabili când nu îşi onorează profesiunea.. decizia. Când nu sunt proşti. farmecelor ori leacurilor vechi. Călătorii sunt aventurieri. străini. Ţăranii sunt satirizaţi pentru naivitate şi lipsă de maniere. eroismul. iubirea de pământ şi de neam sau faptele sunt monstruoase şi nu pot fi prelucrate satiric. vagabonzi. pentru necinstea lor. exploatatori. corupţi. beţivi. Până în secolul al XX-lea este satirizată inutilitatea limbii latine în viaţa de fiecare zi. cinică. terminologie şi argumentaţie sofisticată. în tradiţia comică – posesori de ştiinţă fără legătură cu realitatea sau contrazisă de aceasta. Toate viciile îi sunt atribuite aristocraţiei. prin neînţelegerea şi interpretarea greşită a explicaţiilor. căci prea multă minte strică. oportunişti cinici. un experimentator iresponsabil. Ei ajung obiectele răzbunărilor comice ale supuşilor. Ei sunt satirizabili când acordă atenţie prejudecăţilor. Se râde de diagnostice. nobili. superstiţiilor. hoţi. jefuitori. mincinoşi. Acţiunile reale ori atribuite unora evidenţiază virtuţi ca înţelepciunea. violatori. măreţia.pentru că nimic nu-i mai criticabil decât ceea ce se află între suveran şi omul de rând”199. afemeiaţi şi paraziţi. sinceritatea. nepriceperea medicilor. incapabili. în contradicţie cu onorabilitatea profesională (soţi încornoraţi). Medicul este un fel de asasin. . evlavia. satirizabili ca ucigaşi.militari. Aristocraţii apar ca fiind intriganţi. Adesea apar ridicoli sub raport familial. generozitatea. Militarii se găsesc în aceeaşi categorie cu infractorii. Satira teologilor şi clericilor vizează nepotrivirea dintre pretenţiile spirituale şi slăbiciunile omeneşti ale indivizilor cu roluri religioase exponenţiale. proşti. lacomi. cărturarii sunt socotiţi nebuni. falşi.

în general a prezenţei fizice exterioare. Humorul ca sentiment vital (marele humor): un studiu psihologic. Popa. Acknowlegements This work (Comicitatea satirei) was partially supported by the strategic project POSDRU 107/1. inside POSDRU Romania 2007-2013 co-financed by the European Social Fund – Investing in People. New York. coafurii.. 375 . 1997..acumulare de detalii exemplificatoare”200. absolutizarea vestimentarului. traducere şi postfaţă de Val. 200 Ibidem: 158. nepriceperea. Bucureşti. Bibliografie Hőffding.Dacă satira socioprofesională şi politică vizează bărbaţii. Institutul European. pantomime şi drame. 2007. o . Comicologia. instabilitatea morală şi comportamentală. satira femeilor are în vedere superficialitatea. P. cu o reprezentare dinamizată în comedii... Editura Semne. H. cosmeticii. The Concise Oxford Dictionary of Linguistics. prostia.5/S/77265. lenea. O formă a satirei este caracterologia. podoabelor. Panaitescu. Matthews. Oxford University Press. Iaşi. 2010. Implicaţii satirice sunt detectabile în începuturile tuturor literaturilor. M.

815 201 376 . „singurul care nu F. tânărul Bogza declara în articolul Crezul publicat în revista Unu: „Cred într-o viziune sexuală a întregului univers” Îndrăznea să descrie violurile.Editura Minerva. Limbajul acestui volum era considerat un limbaj pornografic. prin limbajul direct.Facultatea de Litere Abstract The entire volume was created on the basis of some grave soul anxiety.42 202 Mihail Sebastian – „Procesul Bogza” în Rampa. În 1929. instinct. Aurelia Mihaela NĂSTASE MICU Universitatea Piteşti. woman faded Geo Bogza introduce o dată cu volumul Poemul Invectivă sexualitatea în lirica română. sexul cu animale. tender woman becomes a long expected victim for rebellious thoughts. cu pumnul”202. un limbaj insultă.Editura Eminescu. under a cznical sign. incesturile. Poemul Invectivă a şocat literatura română prin versurile „brutal priapice şi cu totul deşănţate”203.Solemnitatea invectivei bogziene Drd. unfolds the devastation of dominant instinct. cu piatra. which placed the poetic message under the sign of indignation „The Invective Poem”.1985. Delincventul Bogza a fost un poet primejdios. din Văcăreşti. cu puţine perifraze poetice. p. Versurile bogziene erau foarte asemănătoare versurilor whitmaniene şi baudelairene. 5112/1935. Destinul tânărului Bogza închis ca un asasin în închisoarea.The negative effects of the depraved body lead to a „faded” woman. cântând cu asprime tristeţea unui adolescent „Invectiva poetului încearcă să purifice. Key words: Geo Bogza. deoarece a jignit şi ultragiat codul penal. masturbarea. p.1 203 George Călinescu – Istoria literaturii române de la origini până în prezent. a fost asemănător cu destinul autorului care a scris volumul Florilor raului (Les fleurs de mal). Aderea – „Poetul la puşcărie” în Geo Bozga interpret de …. Volumul Poemul Invectivă a fost distribuit numai printre prietenii scriitori ai poetului.The devine.Bucureşti. nr.p. Cuprindea foarte multe „cântări furioase cu imprecaţie”201.1976 .Bucureşti. anxiety.

poetul aducea un elogiu limbajului trivial. de cizmarul Gheorghiţă. Azi l-am realizat atât de dur. Mincu – O panoramă critica a poeziei române din secolul al XX lea. cu pulpe suave devine pradă mult aşteptată pentru nişte gânduri dezlănţuite infernal. gingaşă. de dedesubtul convenţiilor încât „acesta să cadă subminate autentic nu numai împroşcate la suprafaţă cum erau până acum”(12 octombrie 1935)207. Nopţile de chin şi delir se pot transforma în unele fericite o dată cu prima ejaculare. de destrăbălatele frumoase dar. Scris la 11 iunie 1932 poemul Prefaţă la un roman de dragoste deschide volumul Poemul Invectivă. oricât l-aş scruta. precum: incestul. Toate întâmplările sunt relatate într-un limbaj dur şi foarte agresiv. pe tot traiectul (…) gândesc mereu la realizarea Poemului Invectivă”204. p. iar pe ultima pagină apărea mottoul: „…Şi ca un zâmbet de provocare azvârlit continentelor.. cerând ca dezgustul faţă de instituţiile sterile să fie manifestat descriind viaţa aspră. poemul ilustrează ravagiile instinctului dominator. Bucureşti. cât nu m-aş fi aşteptat.p. Editura Adevărul Holding. Cluj Napoca. 2007. 2010. În 1930 la 12 iunie.811 206 Geo Bogza – Poezii. volum care a deschis drumul unui limbaj obscen.417 205 Ion Pop – Dicţionar analitic de opere literare româneşti. Volumul era constituit „pe fondul unor frământări sufleteşti grave. invectivele urmează mai departe sub degetul de gheaţă al profeţilor viitori”206.. poetul dorea să „se consacre în întregimea poemului.811 204 377 . Pe prima pagină a volumului apăreau amprentele digitale ale poetului. de cioban. ce angaja o definiţie a poeziei sub semnul revoltei ca „deschidere a unui ochi crud asupra vieţii”. de Anica nebuna.102 207 Ion Pop – op cit. Femeia divină. mărturisind: „De mult îmi propusesem să scriu un elogiu al invectivei. de acum înainte. de efebii vânaţi şi de doamne burgheze şi marinarii venerici. Personajele bogziene sunt reprezentate de servitoare. Bucureşti. 2007. Invectivele erau mult mai brutale şi necenzurate faţă de poemele anterioare din volumul Jurnal de sex. Îmbrăcat într-o mască cinică. amorurile şi frustrările sexuale. La sfârşitul lunii august 1933. poemului corosiv. Rezistă. de feciorii de bani gata. ori de câte ori l-aş citi. Poemele sale ilustrează dramele oamenilor simpli. Întreg volumul Poemul Invectivă este alcătuit din 23 de poeme. poemului ultragiant”205. p. apărut prima dată în anul 1929.putea fi comercializat”.Edit casa cărţii de Ştiinţă . Editura Pontica. p. În noaptea M.

Edit Artemis.deprimantă. femeia „leoarcă de sudoare s-a deşteptat ţipând speriată”. şi este considerat „elementul carnal robit păcatului… natura umană care şi-a pierdut spiritul de dreptate prin greşeala originală”. Uniunea sexuală a celor doi simbolizează „căutarea purităţii. 1994. p. Adolescentul căruia se vânduse „fugi afară peste câmpuri”.252 211 M. realizarea plenară a unei singure fiinţe”. Mincu – op. Prezenţa sexului stăpânit de dorinţă sălbatică. p. fără a înfrumuseţa şi 208 Jean. Chevalier. creând un puternic efect al obscenităţii:„De fiecare dată cu un câştig cinstit/Vindea o pulpă veche şi-un sex cam paradit/La sexul meu de domnişoară/ Veniţi cu bani rotunzi de aur/ Să mă plătiţi ca un tezaur/ La sexul ca un cucuruz/ Venim flămânzi încă o dată/Priveşte-ne deci depravată” (Poemul marinarilor venerici şi al femeii depravate). vestită pentru ceea ce făcea. deoarece „visase un bivol ros cu sexul pus în coarne”. Efectele nefaste ale trupului lăsat pradă depravării. calmarea tensiunii. de febră şi delir”. spărgând brutal „limbajul convenţional şi supunându-l la crude violentări”. Chevalier . Tensiunea interioară dezlănţuită în sânge şi în oase împinge la acte de violenţă şi ticăloşenie: „Privesc trupul tău fraged de fată tânără/ Şi o furtună de gânduri infernale se dezlănţuie în mine/ Sângele şi oasele mele îmi dictează tot ce trebuie să fac/N-am să mă dau în lături de la nicio ticăloşie” (Prefaţă la un roman de dragoste). Alain Gheerbrant– op cit p.208Impulsul sexual este dat atât de sânge.222 209 Ibidem.210 Carnea trupească era vinovată pentru orgiile „flămânde” ale „marinarilor cu voci de bariton”. Substantivul comun „sex” este prezent de două ori şi în Poemul marinarilor venerici şi al femeii depravate. dezgustat de carnea smintită. 417 378 . vânzându-şi trupul cu „ţâţe tari şi imaculate ca de ceară”. sexul devine complicele sălbatic care va lăsa „urme de nedescris”. dezlănţuită. duc la o femeie „veştejită cu cărăbuşi grefaţi pe ovare”. măreşte tensiunea lăuntrică.cit. practica vechea meserie în fiecare seară. Femeia depravată. Obsedată de poftele trupeşti. Trupul este cel care este înclinat spre ispită. Bucureşti. Prezenţa femeii cu pulpe suave redă fericirea după „atâtea nopţi de chin.Alain Gheerbarnt – Dicţionar de simboluri. oarbă şi ticăloasă. „declanşator al căldurii vitale şi vehiculat pasiunilor”209. cât şi de oasele care împing la desăvârşirea trupească.211Poetul a introdus realitatea în literatură. p232 210 J. Geo Bogza valorifică în poemele invective „carnea trupească”.

cu câinii de vânătoare. de conţinut şi de expresie cu Florile de mucegai. Utilizează „clişee poetizante puse în vecinătăţi inconfortabile cu elemente de poezie. dar nu îi lipseşte nici îndemânarea de regizor. Balada tatălui denaturat. Tam-tamul paparudelor apropiate. Majoritatea poemelor din Poemul Invectivă au comune nota de oralitate. satisfacţia”214. Fără nici un fel de sfială şi cu gingăşie egală caută „pântecul” împreunării.stiliza versul. Poemul Invectivă are foarte multe asemănări de formă. De cele mai multe ori poemul arghezian utilizează sintagmele obscene pentru a sparge vechile tipare ale poeziei tradiţionale şi a deschide un nou ev poeziei moderne. Invectivele bogziene au foarte multe note comune cu „urâtul” arghezian. de cele mai multe ori autentice prin limbajul atipic. Balada ucigaşului Maruth îl apropie foarte mult de lirica argheziană. relatări de fiecare zi şi relatări ale faptelor de viaţă. Gheorghiţă cizmarul. Poeme ca: La închisoare de hoţi din Doftana. Anica nebuna. cu vacile. Poetul descrie evenimente foarte concrete. de la început orice element pornografic. pe când trupul „dinafară” pare a fi dumnezeiesc îmbălsămat de rugăciuni şi crezuri. Acuzat pentru încălcarea bunelor moravuri şi pentru limbajul utilizat Bogza consideră că „violenţa de expresie presupune o violenţă de suferinţă care exclude. Dacă Arghezi căuta „realitatea abjecţiei într-o terapeutică transcedentală. în condiţia ei esenţială. Solemnitatea versurilor ilustrează teribilismul juvenil. pipăind cartilajele şi zgârciurile putrede ale unei materii imune şi coborând ad inferos cât mai profund 212 213 Ibidem Ibidem 214 Ibidem 379 . pornografic implicând. ci doar a transpus simplu în cuvânt expresii triviale. chiar suburban dau o pată de culoare în toate poemele. care îşi înscenează şi montează reportajul”213. În invectivele bogziene personajele cheie apar iubindu-se cu raţele. cu pantofii. Prezentarea eroului legendar. de factură senzaţional dramatică şi să transcrie în cod obiectual portretul grotesc al femeii obsedate sexual”212. de relatare a faptelor sexuale. .Trupul carnal este plin de dorinţe. Dorinţele interioare sunt îndeplinite de „bărbaţii care-şi dau coate” şi râd de ocări făcând „semne de batjocură”. obscen. Limbajul colorat. Tânărul poet ştia „să exploateze cu efect virtuţile schematizării accentuate. Atingerea fiecărei părticele provoacă minuni. Poftele trupeşti sunt dezvăluite de „vocile indecente”.

Bucureşti. 2007 Sebastian. M – „Procesul Bogza” în Rampa.J Gheerbarnt .1976 Bogza . Bucureşti. within the Sectoral Operational Programme Human Resources Development 20072013. p. 1994. Mincu – O panoramă critică a poeziei româneşti din secolul al XX-lea. 2007 Pop.Editura Eminescu.Edit casa cărţii de Ştiinţă . p. Project ID52826 (2009).1985 Chevalier. M– O panoramă critica a poeziei române din secolul al XX lea. cofinanced by the European Social Fund – Investing in People. Geo– Poezii. 2010 Călinescu.222 Mincu. 5112/1935 Acknowlegements This work (Solemnitatea invectivei bogziene) was partially supported by the strategic grant POSDRU/88/1. 215 M.G – Istoria literaturii române de la origini până în prezent. F – „Poetul la puşcărie” în Geo Bozga interpret de ….419 216 Ibidem. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Bibliografie Aderea. Editura Adevărul Holding. Editura Pontica.Bucureşti.Edit Artemis. I – Dicţionar analitic de opere literare româneşti. 2007.pentru a accede la o metafizicizante simbolică”215.Editura Minerva. nr.5/S/52826. Editura Pontica. Bogza se „lasă furat transfigurând materia atunci când recurgea la formele prozodice tradiţionale”216. Cluj Napoca. 420 380 . p. A– Dicţionar de simboluri.

Situation humiliante et du point de vue tactique dangereuse. Mots clefs: démocratie. anti-Semitism. l’Université de Bucarest 217 Doina MEZDREA. Biografia. which will allow us to identify « the main fundamental categories of his political philosophy”. pour un intellectuel. Cela signifierait que je n’existe qu’en fonction de mon ennemi. nationalisme . « Antisémite – c’est une définition par négation. p. Another antinomy documented by professor Florin Ţurcanu is between culture and democracy. ne se considère pas être un antisémite. A fist antinomy category is that of nationalism vs. Nae Ionescu.Les catégories antinomiques fondamentales chez Nae Ionescu* Drd. volume II. être purement et simplement antisémite Le présent ouvrage fait partie d’un projet doctoral de recherche en sciences politiques sous la direction du professeur Florin TURCANU. Une première catégorie antinomique est celle du nationalismeantisémitisme. Institutul European din România Abstract From his early articles Nae Ionescu tries to achieve a systematization of his main ideas. Mihai SEBE Expert. la Roumanie de l’entre-deuxguerres . Nae Ionescu.droite De ses premiers articles Nae Ionescu entame une systématisation de ses principales idées ce qui nous permet d’identifier « les catégories fondamentales de sa philosophie politique »217. [„categoriilor polare ale filosofiei sale politice”] * 381 . Faculté de Sciences Politiques. 418. à la différence de ses contemporains. Maison d’edition Acvila. 2002. Another important category for the political thinking of Nae Ionescu is that between traditionalism and democracy. extrême . We are dealing here with a radical thinking that has the tendency to classify all in various categories in order to better explain the historical evolution. Etre antisémite signifie pour lui accepter d’être inférieur et c’est une situation humiliante pour un nationaliste. totalitarisme.

Îl prefera pe cel de «conservator».”] 221 Nae IONESCU. visant « l’économie de l’énergie nationale »221. désireux de garder l’ordre social et institutionnel de son temps – « conserver les institutions sociales relève de l’ankylose » – mais dynamique. a fi pur şi simplu antisemit înseamnă a-ţi crea din capul locului o poziţie inferioară. şi statornicesc că celelalte neamuri au a se acomoda naţiei majoritare. Fondé sur cette règle le conservatorisme de Nae Ionescu ne peut être que « monarchiste. el se definea ca «naţionalist». Ar însemna că eu nu exist decât în funcţie de duşmanul meu. Bucarest. într-o accepţie apropiată de cea utilizată de Moeller van den Bruck. Nae IONESCU. Antidémocrate par tempérament. Le désire même de comprendre le sens de l’accélération de l’histoire dans la manière d’un « conservateur » fasciné par la révolution trahit chez Nae Ionescu l’influence de l’auteur du Troisième Reich et celle de Oswald Spengler » [„Nae Ionescu era convins că dezvoltarea capitalismului şi a democraţiei în România se petrecea împotriva cursului istoriei. 106-107: « Nae Ionescu était convaincu que le developpement du capitalisme et de la démocratie en Roumanie avait lieu contre le sens de l’histoire. [„Antisemit – aceasta este o definiţie prin negaţie.”] 222 Ibidem.”] 219 Ibidem.cela signifie qu’on se situe dès le début sur une position inférieure. [„Naţionalismul e în schimb o atitudine de afirmaţie: eu afirm drepturile la desăvârşită dezvoltare a naţiei mele.„monarhist. menace l’être organique de la nation. le 3 septembre 1926. nationaliste et garde la liaison avec le passé »222. „Reacţiune şi altceva”. 2005. primejdioasă. dar refuza epitetul de «reacţionar». et qu’on passe en défensive »218. în cadrul statului nostru. pp. Cette „économie” est en flagrante contradiction avec la démocratie qui. „Reacţiune şi altceva”. naţionalist şi păstrează legătura cu trecutul”] 218 382 .219 mais conservateur220. „cel puţin anormală de a zăgăzui curgerea istoriei”] 220 Florin ŢURCANU. no. Nae Ionescu ne se considère pas être un réactionnaire mais un conservatoire car être réactionnaire représente un essai « au moins anormal d’arrêter l’écoulement de l’histoire ». Cuvântul. mais il refusait l’épithète de « réactionnaire » Il préfère celui de « conservateur ». Prizonierul istoriei. şi din punct de vedere tactic. il se définissait comme « nationaliste ». dans une acception proche de celle utilisée par Moeller van den Bruck. Maison d’edition Humanitas.”. le 3 septembre 1926. trecând în defensivă. Mircea Eliade. Son conservatorisme n’est pas statique. 549. « la sortie de l’individu du cadre de ses fonctions naturelles et sa dépigmentation de toute qualité et préoccupation propre ». Une autre catégorie importante est celle de conservateurreactionnaire. Situaţie umilitoare. no. favorisant la dispersion des ressources et l’individualisation. 549. Cuvântul. Însăşi dorinţa de a înţelege sensul accelerării istoriei în maniera unui «conservator» fascinat de revoluţie trădează la Nae Ionescu influenţa autorului celui de-Al Treilea Reich şi pe cea a lui Oswald Spengler. Antidemocrat prin temperament. [„conservarea instituţiilor sociale este anchiloz㔄economisirea energiei naţionale. [„desprinderea individului din cadrul funcţiunilor lui naturale şi decolorarea lui de orice calitate şi preocupare proprie”.

comme la simple parution d’un journal. utilitaire. Nae Ionescu pense identifier une pseudo culture (celle démocratique) à coté de la véritable culture (élitiste). „democraţia recunoaşte o tradiţie. ».. 532. qui vise « d’élargir les commodités de la vie » C’est une culture superficielle. dar numai pe aceea de la 1848”. „[. Ces opinions paraissent illogiques à Nae Ionescu car pour lui « une tradition qui commence à une date fixe. e o contradicţie in adjecto fiindcă „în esenţa tradiţiei stă perfecta continuitate în timp şi lipsa de începuturi cari să se poată stabili pe calendar.. Influencé par les idées de Spengler... signifie spécialisation et approfondissement et pas une simple popularisation de quelques connaissances générales: « la culture personnelle est une oeuvre d’approfondissement et par conséquent de différenciation » C’est comme ça qu’on explique pourquoi « les grands hommes de la culture. La véritable culture est en échange aristocratique et élitiste. est une contradiction « in adjecto » car « l’essence même de la tradition est sa parfaite continuité dans le temps et l’absence des débuts qu’on peut établir dans un calendrier « Le traditionalisme défendu par Nae Ionescu est autre chose qu’un retour au passé « […] on ne peut pas remonter au fil du temps et faire revivre le temps d’il y a trois cent ans […] »223 Une autre antinomie soulignée par le professeur Florin Ţurcanu est celle entre culture et démocratie. „o tradiţie care începe dela o dată fixă. Les politiciens qui soutenaient la démocratie affirmaient notamment que « il est impossible de suivre le fil du temps en arrière” et que „la démocratie reconnaît une tradition mais seulement celle de 1848 ». les grands créateurs dans l’ordre spirituel n’ont été 223 SKYTHES. no. [„este imposibil a urca înapoi cursul vremii”.] nu se poate urca înapoi cursul vremii şi reînvia timpurile de acum trei sute de ani [. qui manque de la profusion nécessaire à un véritable changement qui comporte vulgarisation et simplification: « […] elle a comme instrument une vulgarisation superficielle et non assimilée de quelques connaissances élémentaires. c’est une culture des individus et pas des masses: « la culture est de par son essence et ses conséquences décidément aristocratique » La culture signifie différenciation.”. ca simpla apariţie a unui ziar. Cuvântul. La culture associée à la démocratie est plutôt une culture pratique.Une autre catégorie importante pour la pensée politique de Nae Ionescu est celle de traditionalisme-démocratie. le 14 août 1926. „Tradiţionalism şi democraţie”.]”] 383 .

„ [. telles quelles seront reflétées dans sa vie publique et privée. p. un tel processus ne pouvait être à proprement parler. VI de liceu. par la suite. Este cultura a cărui summum se atinge în aşa numitele universităţi populare. une plaie paralysante de la vraie culture. 3. no. nu au fost democraţi nici prin temperament. la culture de masse reste une illusion. « Néo-traditionalisme et politique dans la Roumanie des années ‘20 ». no. no. şi prin urmare de diferenţiere”.”] 384 . Par son essence même. le 3 septembre 1926. Studia Politica.jamais des démocrates. în regimul democratic se poate identifica o mai mare răspândire a culturii”. La véritable culture n’est jamais une culture des masses. essentiellement individualiste et aristocratique. dans le régime démocratique on peut identifier une culture plus répandue » cela n’est pas une culture mais c’est plutôt „l’instrument technique d’une forme spéciale – très approximative – de civilisation. [„e adevărat. téméraire et limitée de la mentalité ankylosée dans la VIe classe de lycée. Bibliographie La presse Cuvântul. 684 : « Aux yeux de Nae Ionescu. de démontrer l’inadéquation fondamentale de la démocratie aux besoins de la société roumaine et à ses traditions.”226 On peut avoir ainsi une avant première des idées qui affecteront les ouvrages et les articles de Nae Ionescu dans la période de l’entre-deuxguerres et on peut envisager les conclusions logiques de toutes ses actions. la démocratie n’est pas créatrice de culture. Cultura stearpă. „Cultură şi democraţie”. Cuvântul. îndrăzneaţă şi mărginită a mentalităţii anchilozată în cl. volume I.”] 225 Florin ŢURCANU. 1937-1938 224 Idem. 2001. 556. ils n’ont été démocrates ni par tempérament ni par pratique politique »224. „instrumentul tehnic al unei forme speciale – foarte aproximative – de civilizaţie. marii creatori în ordinea spirituală nu au fost niciodată democraţi. un phénomène culturel. Nae Ionescu tentera. L’opposition entre culture et démocratie n’est qu’une manifestation de cette incompatibilité. Culture stérile. professeur de philosophie à l’Université de Bucarest. 556. l’acte culturel étant. nici prin practică politică.”. Très différent de Nichifor Crainic par son tempérament et son style il rejoint le groupe néo-traditionaliste en 1926.] are ca instrument o vulgarizare superficială şi neasimilată a câtorva cunoştinţe elementare. […] Même si la démocratie pouvait diffuser des notions culturelles dans les masses. „marii oameni de cultură. le 3 septembre 1926. C’est la culture dont le summum est atteint dans les soi-disant universités populaires..225 Meme şi devant la realité présente il est forcé de reconnaître le fait que dans les démocraties avancées la culture est plus répandue: „il est vrai. [„lărgirea comodităţilor vieţii”. » 226 SKYTHES. „cultura este în esenţa şi urmările ei hotărât aristocratic㔄cultura personală este operă de adâncire personală. Cuvântul. 1924 – 1933. plagă paralizantă a adevăratei culturi. „Cultură şi democraţie”..

Muzeul Brailă şi Maison d’edition Istros. nr. Bucarest. vol. Mircea Eliade. Şerban PAPACOSTEA. Florin. Doina. Bucarest. volumul I. 2005 ORNEA.Livres et articles des revues de spécialité BĂRBULESCU. 2001 ŢURCANU. Bucarest. 3. Extrema dreaptă românească. 1999 MEZDREA. Nae Ionescu. 2005 385 . Zigu. 1995 ŢURCANU. Anii treizeci. Maison d’edition Humanitas. volumul IV. Pompiliu TEODOR. Maison d’edition Fundaţia Culturală Română. Armin. Biografia. Maison d’edition Corint. Mihai. 2005 HEINEN. volumul III. Miscare socială şi organizaţie politică. 2002 MEZDREA. O contribuţie la problema fascismului internaţional. traduction par Monica Anghel et Dragos Dodu. Biografia. Prizonierul istoriei. Maison d’edition Acvila. 2001 MEZDREA. volumul II. Florin. Doina. Biografia. traduction par Cornelia et Delia Esianu. Bucarest. Muzeul Brailă şi Maison d’edition Istros. 2003 MEZDREA. Maison d’edition Universal Dalsi. "Néo-traditionalisme et politique dans la Roumanie des années ‘20". Nae Ionescu. Nae Ionescu. Istoria României. Doina. I. Keith HITCHINS. Doina. Maison d’edition Humanitas. Legiunea « Arhanghelul Mihail ». Studia Politica. Biografia. Dennis DELETANT. Nae Ionescu.

diferencia. 101-102). todas intrínsecamente ligadas a la cultura. A Muralha es una novela histórica clásica y cuenta la historia de la fundación de la ciudad y la lucha por la posesión de la tierra durante el siglo XVII y XVIII. 2006. la cultura puede ser vista desde la perspectiva de las prácticas de un grupo social. (. y por lo tanto también se benefician las principales cuestiones relacionadas con la formación de la identidad y la alteridad.. alteridad.Cultura y juegos de alteridad en la novela A MURALHA Mls. Samantha BORGES Universidade Federal de Santa Maria Abstract El artículo tiene como objeto de análisis la obra A Muralha (1954). Key words: Cultura. Como lo demuestra Sidekum.. en el sureste de Brasil. la cultura siempre es tratada como una síntesis de toda la actividad histórica del ser humano. de Dinah Silveira de Queiroz. la cultura encontró su lugar en las teorías sociales más importantes. El choque entre la cultura europea e indígena y las relaciones conflictivas de la alteridad entre los primeros pioneros del "Nuevo Mundo" son la base para el análisis que tiene como base teórica autores como Sidekum.sobre todo por el poder y la dominación . Landowski y Todorov. El encuentro entre el europeo y el indio americano: una historia de alteridad y asimilación Durante el siglo XX. 386 . p. materializada por los Estudios Culturales. pero sin embargo puede ser revelado a la luz de las teorías que abarcan las relaciones . interculturalidad.) La cultura también puede ser la portadora de una forma de dominación sobre otros grupos de personas o de la cultura en un contexto social y el fundamento ideológico de otros seres humanos (SIDEKUM.entre los individuos: Por un lado. Surgen los conceptos de multiculturalidad. Escrito en honor del Cuarto Centenario de la ciudad de Sao Paulo.

El pueblo de América había sido considerado aculturado. que los españoles inserían a los indios en una banda situada entre el hombre europeo . hay que volver un poco en el tiempo que se puede encontrar uno de los momentos más memorables con el otro . Para el español. Sin embargo. el diferente es más evidente y múltiplo que nunca. con características primitivas y salvajes. se convirtiera en más similar al español. pero es culturalmente inferior. Todorov describe. que ha tenido reflejos hasta hoy en el mundo y las culturas contemporáneas. constituye el marco básico para las relaciones de alteridad en el momento del descubrimiento. por lo que potencialmente susceptibles a la domesticación. en un mundo acuñado como multicultural. pero continuó por siglos de colonización y.y los animales.que se puede comprender un poco más las relaciones sociales problemáticas entre el yo y lo otro. Según Todorov. En la actualidad. en el mundo contemporáneo. Los españoles sólo reconocían al indio como a un igual. La llegada de los europeos a América se configura en un complejo proyecto de dominación y sometimiento de las personas involucradas. 34).considerado el único modelo de sujeto civilizado .el diferente. desde que el renuncie a sus propias características.la alteridad . La forma en que la alteridad se constituye en un grupo social y entre este y otros grupos sociales actúa directamente en la formación de la identidad de los sujetos involucrados.Es desde esta perspectiva . considerada por los españoles como la legítima. el extranjero – que la humanidad ha experimentado alguna vez: el "descubrimiento" del Nuevo Mundo. 1997. 387 . el indio pertenece a la raza humana. aún hoy. con pasajes de las cartas de Colón. Landowski señala que "el surgimiento de un sentimiento de" identidad "parece pasar necesariamente por la intermediación de una “alteridad” que se construirá (Landowski. para asimilar las características del medio ambiente o del grupo social dominante. intermedia el contacto entre las personas principalmente de los países más ricos en relación con los países históricamente más necesitados. para que a través de los preceptos y valores cristianos establecidos en el Viejo Mundo. p. la llegada de los europeos en América se llevó a cabo con el fin de ratificar una actitud prejuiciosa y de abuso de poder sobre los nativos americanos. que analiza a los registros de Colón. pero esta falta de cultura está directamente relacionada con el hecho de que las prácticas indígenas eran diferentes de la práctica europea. que acepta al otro. Esta actitud de asimilación. şi fuera capaz de ser esclavizado y cristianizado.

12).. Pero en este contexto. prima lejana de Tiago. cuenta la historia de las luchas.. llega en el Puerto de San Vicente llena de sueños. A comienzos de la historia. Sacerdotes que compiten con los blancos. 2000. como Don Braz y su familia. fue escrita en honor de la celebración de los 400 años de la fundación de la ciudad brasileña de Sao Paulo. de Dinah Silveira de Queiroz. que a menudo luchan por sobrevivir solas. fanfarrones y pendencieros. La historia es protagonizada por el hombre blanco. llena de la educación del Reino y con la esperanza de encontrar un amor romántico en el "Nuevo Mundo".) Cúrense las ilusiones de la niña. p. especialmente las mujeres. cuanto por el que ya había hecho un poco de historia aquí. las conquistas y masacres del pueblo de Sao Paulo a finales del siglo XVII y principios del XVIII. blancos sucios. ignorantes y obstinadas (QUEIROZ. Este es el escenario que se despliega la historia de los personajes de la familia. es prometida en matrimonio al joven. hijo de Don Braz. donde el primero que llegó construyó su propia ley de privilegios. los negros haciendo lo que les enseñan. como monos. tanto los recién llegados europeos y Cristina. formada en conformidad con el punto de vista del pensamiento predominante en Europa Si supieras lo que es esta tierra. Procedente de Portugal. ya que los hombres pasan largos meses en la región del “Sertão”. no gastaríais aquí su amable presencia (. expuesta en la trama que automáticamente muestra cómo la relación que se desarrolló en los primeros contactos entre Colón y los indios de América Central se ha convertido en inherente a la ideología del 388 . Es la relación de alteridad entre los blancos y los indígenas.El colonizador y los colonizados en A Muralha La novela A Muralha. constituyen el contexto de la historia de Cristina y Tiago y la trágica saga de la familia de Don Braz Olinto. pero les diciendo a las masas. en 1954. Y las mujeres en las casas escondidas en sus madrigueras como conejos. la visión romántica de Cristina ya es confrontada por la observación egocéntrica del Capitán Mor-barco. y estos demonios sin Ley ni Rey. hay un discurso de autoridad que impregna la narración a través de la presencia de los personajes secundarios. al aterrizar en Brasil. narrada en tercera persona. Una lucha sangrienta y la aparición de una "tierra de nadie". Cristina. La novela presenta una compleja red de personajes que ocupan lugares diferentes en una jerarquía muy marcada. La pobreza arrogante de la tierra! Los indios feos como Judas. La novela.

2000. porque aquí hay muchos del mismo animal. en el lago Serena. A Muralha aporta los pasajes de trabajo que revelan el carácter peyorativo con que son caracterizados los indígenas europeos. una diferente "cepa" de la jerarquía social de Sao Paulo en aquel tiempo. donde. 2000. y en segundo lugar entre el criollo y el auténtico nativo. Aimbe descarga todos sus supuestos "poderes". La principal diferencia en el trato con los demás. Mientras le respondían. que es el desprecio con que las indias son tratadas. los esclavos eran tres: un negro y dos criollos. como se muestra en el fragmento siguiente: . hay una relación. Mi dueña no tendrá lástima por algo malo así como él. Aimbe. el patio había un tazón grande. Aimbé hablaba fuerte. Está presente tanto en la idea de la novela de la presentación de las indias a los placeres de 389 . se coloca como un sirviente de la familia del Lago Serena. porque parece que no importa tanto. devorando la comida codiciosos como perros humanos (QUEIROZ. y para el indio. p. el criollo. Sin embargo. los trata con la misma violencia y la repugnancia que un blanco trataría. Aimbe para llegar a casa. p. Ellos no pagan nada. Ya aparece en el texto anterior el representante principal de la narración. Es interesante como el juego se trabajó a partir de la alteridad en primer lugar. la misma cuenca excavada en la madera. que se muestra de una manera más sutil. donde Aimbe tiene su voluntad propia.colonizador. Aimbe devota al blanco. en su jueves.como şi le fuese concedido reconocimiento . En la narrativa los indígenas son a menudo tratados como animales: Fuera del hogar. como algo muy natural. Por lo tanto. Para no gastar el dinero de usted. enojado con los esclavos del lago Serena. se los comen los animales. tres de los otros siervos se inclinaron sobre el cuenco. a recoger un puñado de puré amarillo. lo mejor es dejarlo caer en el bosque de nuevo (QUEIROZ. Al igual que las cartas de Colón. hijo de don Braz con alguna india. jura que suelta este demonio en el bosque de nuevo. haz lo que quiera. cuando se refiere a la mujer indígena es la violencia sexual que se les presentó. En la alteridad entre los personajes presentados. no valen ni el pué que mastican. entre Aimbe y el hombre blanco. 15-16).toda su servidumbre. pero es como un jefe de los indios "puros" tratados como esclavos. no es ni blanco ni indio. Pero los hombres comían allí! Además de dos indios. Como un hijo bastardo. muestra preocupación por la "responsabilidad" para llevar a los esclavos de la finca y busca ser representativo de su señor. 34). con orgullo .Mi señor me dijo que hiciera la voluntad de su dueño.

cuando las indias son sirvientes de la casa y por lo tanto. se hace casi inevitable crear un juego de dominación y poder. Él derramó su ira: . deben seguir las convenciones y las costumbres de los colonizadores: Una india llegó a retirar los restos de la cena. (. trae en su relato las relaciones de alteridad entre personas de origen diferente. pero su vestido estaba abierto por delante. Al confrontar las diferentes culturas. 28). Llevaba ropa limpia y blanca. que son sometidas al yugo de su amo: "Hubo un tumulto de la risa de los niños y la voz de Don Guilherme borracho cantando la misma canción aburrida y bárbara. 27). Cristina se sorprende cuando. es importante no sólo para conocer el pasado. Don Guilherme es un solitario que recibe Cristina en su casa durante su viaje a Lago Serena. y su seno izquierdo.. que se puede entender como el nacimiento simbólico del país. para colocarse en una interacción entre el yo y el otro. es una amalgama de diferentes identidades: lleva el arrogancia del hombre europeo. ve el decente y cristiano Don Guilherme unirse a las indias. la historia del nacimiento de Sao Paulo. el sufrimiento del negro y.Pagana infeliz . Primero durante el día. la sumisión de los indígenas. 390 . abrazado a dos indias también desnudas "(QUEIROZ. 2000. Dos pasajes del libro ilustran estos dos polos. cuando ella se inclinó.usted sabe que su amo quiere decencia en esta casa! Componer usted mismo. La novela A Muralha. esencialmente. Entender cómo esta relación de dominación se da. Y en un segundo momento. vio a Don Guilherme pasar. india tonta! (QUEIROZ. apareció. p. p.la carne del hombre blanco. 2000. pero sobre todo es necesario para entenderse que es el actual Brasil y qué cargas de identidad lleva hasta hoy. en la noche. desabrochado.replicó .. Sujeto este que se conoce.) En la confusión de la sombra y la luz. Él demuestra la subyugación a que se somete la mujer indígena. la sensación de no ser esclavo ni amo cuando está en su más expresiva condición. y muestra como este proceso estuvo marcado por las ideologías dominantes de los colonizadores sobre los colonizados y del hombre que se constituye este contexto como un sujeto. Así sucedió en la relación de alteridad en el encuentro de españoles e indígenas de América Central y también lo fue en el contacto entre los indios de Portugal y Brasil. relaciones practicadas en el territorio nacional. completamente desnudo. como su servidumbre y sometimiento a las leyes de "dicho" civilizado. la de criollo. sólo en su habitación. vista como construcción representante de los tiempos del nacimiento del Brasil.

Tzvetan. Sao Paulo: Record. Dinah Silveira. TODOROV. Conceito de cultura.Referencias Bibliográficas LANDOWSKI. In: Cultura e Alteridade: consenso / Org Luiz Amarildo Trevisan. M. Sao Paulo: Martins Fontes WMF. 2006. A Muralha. Elisete Tomazetti. 391 . Presença do outro: ensaios de sociosemiótica. 2010. Anthony. Sao Paulo: Perspectiva. 2002. Ijuí: Unijuí. SIDEKUM. 2000. A conquista da América: a questão do outro. Eric. QUEIROZ.

SECŢIUNEA : LINGVISTICĂ ŞI TRADUCTOLOGIE 392 .

Universitatea « Spiru Haret » Abstract The present paper addresses the regularities of the ways conceptual metaphors are expressed linguistically in different languages. The question the article attempts to clarify is whether the linguistic expression of shared conceptual metaphors is also the same or it differs from language to language. The expression of the same figurative meaning It is common-knowledge that there are several possibilities to translate a metaphorical expression from one language to another. Thus. cultural context Introduction The present study attempts at describing the ways in which the linguistic expression of shared conceptual metaphors differs or is similar across English and Romanian languages. A variety of different metaphorical examples are analyzed in this respect. linguistic expression. 1980). univ. VALUABLE RESOURCES) (Lakoff and Johnson. Our study investigates the ways the linguistic expression of the shared conceptual metaphors differs or is similar across languages.Conceptual Metaphors and Their Linguistic Expression in English and Romanian Lect. 393 . in what ways it differs and why. Key words: conceptual metaphor. 1. Denisa DRĂGUŞIN Facultatea de Litere. There are studies which have revealed both differences and similarities in the linguistic expression of conceptual metaphors. we will look at the figurative meaning and its possibility of being expressed by a different / similar word form within the same (or different) conceptual metaphor. In order to answer these questions. The analysis is based on one of the mostly common conceptual metaphor that exists in English and Romanian: TIME IS MONEY (more largely. and more specifically. with focus on English and Romanian. dr. figurative meaning.

When examining the similarities and differences in the metaphorical expression of a conceptual metaphor. 1. we would expect it to be different in the case of two different languages. this will CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS save-3rd PERS time (b) Aparatul acesta o să-ţi economisească câteva ore bune.1. In what follows. Device-ART. As far as the last parameter is concerned. In the English sentence. the time Both Romanian sentences drop the Subject as the inflection of the verb surfaces all the necessary morphological features. In the Romanian sentence. CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS waste-2nd PERS. and it takes the form of a clitic in the Dative-Possessive case preceding the verb and modifying the NP subcategorized by the latter. we will consider several varieties of the TIME IS MONEY metaphor in English and Romanian. the possessive pronominal adjective disappears from the specifier position of the head noun. this will CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS save-3rd PERS some hours Again the English and the Romanian sentences differ in terms of the morpho-syntactic constructions used. (a) Aparatul acesta o să-ţi economisească timp. (a) Îmi pierzi vremea (de pomană).establishing the “equivalent” of a particular metaphorical expression in a certain language becomes problematic. the word form that literally means the same as save is used in Romanian as well. (2) This device will save you hours. and the linguistic form that is used. However. (1) You’re wasting my time. Device-ART. the conceptual metaphor(s) on the basis of which the figurative meaning is composed. the time (for nothing) (b) Îmi consumi timpul. Instead of the 394 . the figurative meaning that is to be expressed. 1. and the particular patterns produced by the English expressions in Romanian. the NP-DO subcategorized for by the verb has a possessive pronominal adjective in the specifier position. the following parameters should be taken into consideration: the literal meaning of the expression used.2. CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS waste-2nd PERS.

The basic conceptual metaphor read in this Romanian metaphorical expression is related to TIME IS A SOLID MASS OR OBJECT. which actually leads to a concealed linguistic metaphor based on the TIME-AS-A-VALUABLE COMMODITY metaphor. (4) How do you spend your time these days? (a) Cum îti petreci timpul liber? How CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS spend-1st PERS the time spare (b) Ce faci zilele astea? What do-1st PERS days these The Romanian literal equivalent of spend. NEG-have-1st PERS time of you-ACC (c) Nu pot să-mi rup timp pentru tine. never in a relation of subordination: Nu am timp (‘I don’t have time’) and O să îţi dau timp (‘I’ll give you time’). this idea can be seen in the third (c) Romanian variant Nu pot să-mi rup timp pentru tine (‘I can’t tear off time for you’). a mass or object from which one can tear off a piece. NEG can-1st PERS CONJ CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS tear1st PERS time for you-ACC Although the Romanian language allows the sentence Nu am bani să-ţi dau (‘I don’t have money to give you’). petrece. The word ‘hour’ can be used if and only if it is quantified. (a) Nu am timp pentru tine. The Romanian accepts the two English sentences independently. (3) I don’t have the time to give you. 395 . NEG-have-1st PERS time for you-ACC (b) Nu am timp de tine.3. as in (2)(b). cannot be used with both a Complement (‘your time’) and an Adverbial (‘these days’). (5) That flat tire cost me two hours. it does not allow Nu am timp să-ţi dau (‘I don’t have the time to give you’). 1. In order to express the meaning of the English sentence. the Romanian resorts to the sentence Nu am timp pentru tine (‘I don’t have time for you’). 1.word meaning ‘hour’. 1. More explicitly. so time seems to inherit the features of a [-abstract] object.4.5. the Romanian sentence can make use of the word meaning ‘time’.

1. NEG have-1st PERS time to waste for this Irrespective of the fact that due to syntactic reasons there are major differences between the English and the Romanian sentences. it does not accept a literal translation of the sentence in (5) which leads to a different reading of the conceptual metaphor underlying the metaphorical expression TIME IS AN OBJECT. Be-1st PERS SG PRES in crisis of time (b) Nu îmi ajunge timpul. (8) I am running out of time. 1.8. semantically speaking they are equivalent and converge to the same conceptual metaphor. we may say that it is both similar to and different from the English one. NEG CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS be enough the time 396 . AUX-have-1st PERS invest-PAST much time in PRON-3rd PERS SG ACC The Romanian word that etymologically derives from the same Latin word as the English word invest does is investi. The English sentence is translated into Romanian without difficulty. (a) Nu am suficient timp pentru asta.6. (6) I have invested a lot of time in her.7. (a) Sunt în criză de timp. 1. NEG have-1st PERS enough time for this (b) Nu am timp de pierdut pentru asta. The two literally the same verbs can be used in the figurative meaning. CLITIC-1stPERS-DATIVE-POSS AUX-have-3rd PERS take-1st PERS-PAST two hours the flat tire Although the Romanian language allows the use of the figurative meaning of the verb cost as in M-a costat două săptămâni de durere (‘It cost me two weeks of pain’).(a)Mi-a luat două ore pana de cauciuc. (7) I don’t have enough time to spare for that. (a) Am investit mult timp în ea. Consequently.

Were we to schematize our findings we would comprise the following distinctions: Eg. It can only accept [+concrete] entities: a-ţi bugeta călătoriile (to budget one’s travels). Keep-2nd PERS time for me (b) Rupe-ţi timp şi pentru mine. (a) Păstrează timp şi pentru mine. (a) E timpul să-ţi gestionezi timpul. a-ţi bugeta achiziţiile (to budget one’s acquisitions) 1. Be-3rd PERS SG PRES need CONJ CLITIC-2nd PERS-DATIVEPOSS plan-2nd PERS the time The Romanian word bugeta corresponding to the English budget cannot be used with the same figurative meaning. We can either preserve the same conceptual metaphor as in (10) (a) and (c) by using the Romanian verbs păstra (‘keep’) and face (‘make’). Tear-2nd PERS CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS time for me (c) Fă-ţi timp şi pentru mine.9. 1.10. as the latter does not accept the figurative meaning of the English verb run. (9) You need to budget your time. a-ţi bugeta salariul (to budget one’s salary). imposing the use of different literal expressions. Be-3rd PERS SG PRES time CONJ CLITIC-2nd PERS-DATIVEPOSS manage-2nd PERS the time (b) E nevoie să-ţi planifici timpul. the English verb put aside cannot be literally translated into Romanian.The English sentence does not translate easily into Romanian. Word Literal Figurative Conceptual form meaning meaning metaphor 397 . Make-2nd PERS CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS time for me When it refers to time. (10) Put aside some time for me. The Romanian language does not accept a-ţi bugeta timpul (‘to budget one’s time’). or we can relate to the conceptual metaphor TIME IS A SOLID MASS OR OBJECT as in (10) (b).

1a 1b 2a 2b 3a 3b 3c 4a 4b 5a 6a 7a different different different different different different different different different different different different same same same same different different different same different different same partly different partly different different different different different same same same same same same same same same same same same same same same same same same different same same different same same 7b different same same 8a 8b 9a 9b different different different different same same same same same same same same 398 .

different word forms have the same primary literal meanings. the least frequent pattern is “different. Selected Bibliography Kittay. it seems that the most common case for the expression of the same figurative meaning is the pattern “different. In metaphors and their linguistic expression. This implies that both conceptual and linguistic metaphors may be not only cognitively. Johnson. Lakoff. the cognitive and the cultural merge into a single conceptual complex. 1980. Mark. different word forms have different primary literal meanings. but also culturally motivated. University of Chicago Press. Here. George. same. same. In this pattern. Chicago. 399 . different. Its Cognitive Force and Linguistic Structure. same” which occurs 11 times out of 20. The analysed examples lead to the conclusion that two languages may have the same conceptual metaphor. 1987. Finally. different.. yielding the same figurative meaning within the same conceptual metaphor. same.10a 10b 10c different different different different different different same same same same different same Conclusions On the basis of the comparison of the TIME IS MONEY metaphor in English and Romanian. same. Metaphors We Live By. Metaphor. Eva F. but similar figurative meanings within the framework of the shared conceptual metaphor. but the linguistic expression of the same conceptual metaphor may be affected or fashioned by differences in cultural-ideological characteristics and conjectures describing the different cultures. same” which occurs 6 times out of 20. Oxford: Clarendon Press. Less frequent is the pattern “different. different” in which the same figurative meaning is rendered by different word forms that have different literal meanings within different conceptual metaphors.

Cambridge Advanced Learner’s Dictionary. 202-251 Stoichiţoiu Ichim. pp. Fire. 1987. Women. Diversitate stilistică în româna actuală.). Metaphor and Thought. 2001.Lakoff. Andrew (ed. 400 . Zafiu. George. in: Ortony. Bucureşti. Marin. Bucureşti. University of Chicago Press. Bucureşti. 2008 Constantinescu. Editura Universităţii Bucureşti. Lakoff. Chicago. Editura Vox. George. Dicţionar de metafore. Rodica. Editura Rocambole. Adriana. and Dangerous Things. 2003. “The contemporary theory of metaphor”. Silviu. Dicţionar de cuvinte polisemantice. Cambridge University Press. Dictionaries Buca.). Bucureşti. Creativitate lexicală în România actuală. Editura Universităţii Bucureşti. 1993 (2nd ed. Third Edition. 2006. Cambridge: Cambridge University Press. 2001.

La diplomatie La diplomatie retrouve ses racines dans le passé des conventions territoriales et de la bonne foi existantes même dans le règne animalier. Celui qui gardait l’exemplaire dans l’archive était appelé diplomate et son activité s’appelait diplomatie. Universitatea « Spiru Haret » Abstract Au XXIème siècle. dr. partie de grandes mutations de l’évolution internationale. (Iacob 1997 et 2005 :5). le mot est entré dans le vocabulaire de la politique diplomatique moderne. Quelques caractéristiques de redaction Conf. tantôt science. Sebastian CHIRIMBU Facultatea de Litere.univ. ce qui a fait que la diplomatie se transforme dans une institution sociale et politique.La correspondance diplomatique entre lettre et acte. dont un était la procuration donnée aux messagers et l’autre était gardé dans l’archive. Tamara CEBAN Lect. Pris des Grecs antiques. La notion de „diplomatie” dérive du mot grec « diplóô » qui signifie „doubler” et qui désigne l’action de rédiger des actes officiels ou des diplômes en deux exemplaires. économique. Repères historiques . correspondance 1. la signification du mot „diplôme” s’est élargie désignant d’autres documents officiels. on s’arrêtera sur la définition conformément à laquelle la diplomatie est la science qui gère les rapports et 401 . dr. univ. social. culturel et scientifique – implique que les institutions européennes et les méthodes diplomatiques des États membres aient connu un processus de transformation accélérée et substantielle. Parmi les nombreuses définitions de la diplomatie considérée tantôt art. le développement toujours plus accru des formes d’activité humaine dans les domaines politique. Petit à petit. diplomatique correspondance officielle. Mots-clés: diplomatie. Cet article se propose d’analyser les dix principaux documents diplomatiques et les particularités de la rédaction des notes diplomatiques.

Les forces de paix. Le terme „diplomatie” a été utilisé en anglais à partir de 1645. comme moyen de solution des litiges.les intérêts entre les États ou l’art de concilier les intérêts des peuples ou. le progrès et la généralisation des relations entre les États européens du XXème siècle. on timbrait les listes sur les deux feuilles en métal. Leibniz publie Codex juris gentium diplomaticus et en 1726. Dans les deux cas. la démocratie. La diplomatie constitue le meilleur moyen que la civilisation ait inventé pour veiller à ce que la force ne gère pas les relations internationales car la guerre. au XXème siècle. le terme fait référence aux collections de documents sur les relations internationales. l’activité diplomatique désigne la science auxiliaire de l’histoire consacrée à la manière de rédaction des documents et à leur authenticité. n’est pas pratique et naît toujours des dangers. En 1693. enregistrant une permanente tendance d’institutionnalisation et de perfectionnement selon le processus général d’évolution des rapports entre les individus et les collectivités. Petit à petit. Aujourd’hui. La profession diplomatique est très ancienne (Maliţa 1975:13): des traités de paix ou des alliances inscrites sur les monuments historiques. on les pliait en deux et on les collait d’une manière spéciale. ont créé les prémices d’un nouvel ordre politique et économique européen. des armistices négociés dans les luttes entre les tribus (Nicolson 1955:17). le mot „diplôme” a désigné d’autres documents officiels (Nicolson 1955:19). Le Congrès de Vienne de 1815 a représenté une cristallisation de l’activité diplomatique et a établi des règles caractérisant ce qu’on appelle la diplomatie classique: autonomie. aux diplomates ad-hoc de la préhistoire et aux divers documents de principaux États européens qui reflètent une position commune au sein de l’Union européenne. Dans l’Empire Romain. „une vraie révolution dans le développement de la diplomatie” (Maliţa 1975:13). Les méthodes diplomatiques se sont élargies avec le développement de la société. Jean Dumont publie la collection de traité intitulée Corps universel diplomatique du droit des gens. Un moment important de l’histoire de la diplomatie est l’apparition de premières missions permanentes. dans une acception plus restreinte. Mais le terme a commencé à faire référence aussi aux personnes qui s’en occupaient. 402 . On les appelait des „diplômes”. caractère secret et esprit de caste. la diplomatie c’est la science ou l’art de la négociation.

la diplomatie a des principes déterminés car elle est régie par certaines notions ayant un but précis et distinct. on rencontre en fait la rigueur scientifique et l’art du diplomate. on considère que la diplomatie représente la conduite des relations internationales par l’intermédiaire des négociations auxquelles les ambassadeurs et les envoyés participent.” Dans la pratique. Chirimbu 2008 :12). • L’acte spécifie le titulaire auquel on fait le constat.Dans le Dictionnaire Oxford. • L’acte a un titre tandis que la lettre contient rarement un titre. Entre une lettre et un acte il y a les distinctions suivantes: • La lettre est une communication adressée par écrit à une personne. Dans un sens plus rigoureux. La correspondance entre lettre et acte La notion de correspondance signifie la forme écrite que les rapports entre deux ou plusieurs personnes supposent (d’habitude la forme de lettre). 2. • La plupart des actes sont tapés à la machine tandis que la plupart des lettres sont écrites à la main. à savoir elle doit gérer les rapports existants entre les États. la diplomatie n’est pas une science telle les mathématiques et on ne peut pas préciser combien elle est proche à l’art. on gère une obligation etc. Iliuţă. La correspondance officielle désigne la totalité des lettres et des documents circulant entre les personnes juridiques ou entre une personne physique et une personne juridique afin d’établir des rapports entre ces personnes (Ceban. créant les meilleures conditions pour le bon déroulement de ces rapports. Sterian. celles-ci font l’objet de la correspondance officielle ou privée. En fonction de l’envoi des lettres à une personne juridique ou physique. L’acte constitue une preuve écrite par laquelle on constat un fait. Le concept de diplomatie équivaut à celui de dialogue. • Les lettres peuvent être rédigées et signées par toute personne ayant la délégation de correspondant tandis que les actes sont rédigés et 403 . En tant que discipline. Bien que certains auteurs considèrent que la diplomatie gère aussi les rapports hostiles entre les États. il faut souligner plutôt le caractère pacificateur de l’action. Il faut souligner que la diplomatie est une activité qui sert et qui assure le bon fonctionnement des relations internationales. À mentionner le fait que dans plusieurs définitions on utilise simultanément les termes „science” et „art.

à savoir une note verbale ayant le même contenu que le Ministère des Affaires étrangères ou le secrétariat d’une organisation internationale envoie à plusieurs ou à toutes les missions diplomatiques accréditées auprès de l’État respectif ou auprès l’organisation respective. 3. On tape la note sur une feuille de papier avec l’en-tête de l’émetteur. Un type important de note verbale est la note circulaire. Les notes diplomatiques sont des communications officielles qu’un État ou une organisation envoie à un autre État ou à une autre organisation internationale. diplomatique etc. deux États puissent conclure des accords bilatéraux dans le droit international public. Elles sont divisées dans plusieurs catégories.signés par des fonctionnaires nommés par une disposition expresse ou par un acte normatif. On ne signe pas la note verbale. administratif. • L’acte circule entre auteur et bénéficiaire accompagné par une lettre. On utilise les formules de politesse consacrée au début et à la fin de la lettre. La technique d’un accord par échange de notes verbales consiste dans le fait qu’un État présente à un autre État une proposition dans une note verbale transmise à la mission diplomatique de ce dernier État. La note verbale est une communication écrite non signée. envoyée par la mission diplomatique. La pratique des notes verbales est tellement utilisée que. elle contiendra le timbre de l’institution et les initiales du nom de celui qui a approuvé l’envoi de la note. Types de correspondance On peut utiliser la correspondance commerciale à l’occasion de la démarche diplomatique ou indépendamment. Celui-ci 404 . à savoir des secrétariats des organisations internationales. La sphère de la correspondance officielle est très vaste et elle suppose aussi des problèmes avec contenu économique. Elle se réalise par des notes diplomatiques. juridique. on utilise une disposition légale ou d’autres communications d’intérêt général. l’acte sera consigné au bénéficiaire sous signature. La correspondance diplomatique dans le contexte de la démarche diplomatique. Afin de transmettre des informations dans des situations de protocole. par l’intermédiaire de l’échange des notes verbales avec un contenu identique. par l’intermédiaire des ministères des affaires étrangères et des missions diplomatiques. rédigée à la IIIème personne. par le Ministère des Affaires Etrangères ou par le secrétariat d’une organisation internationale. Quand on n’utilise pas cette lettre. par courriel spécial ou par la poste normale.

Au moment de la réception de la réponse. la pratique consiste dans le fait que les deux États se consultent et se mettent d’accord sur le texte de la proposition proprement dite figurant dans les notes verbales. l'expression de ma très haute considération” en ce qui concerne les notes signées. qui vise à mettre en évidence qu’elle a été élaborée de commun accord et que le problème abordé dans la note est signée par tous les chefs des missions diplomatiques. au Monsieur le Secrétaire Général ou au Monsieur l’Ambassadeur” selon le cas. au chef exécutif de l’organisation internationale ou au chef de la mission diplomatique selon le cas. ou simplement „À Son Excellence” et elle finit par une formule telle: „Je vous prie d'agréer. la répétant textuellement dans une note verbale de réponse. Toutes les deux produisent des effets dès le moment quand le destinataire les reçoit. La note signée est un document diplomatique plus solennel. La note collective représente une forme de correspondance extrêmement solennelle. La lettre personnelle n’implique pas l’État ou l’organisation internationale.accepte la proposition. Dans ce cas. comme dans le cas des notes verbales et des notes signées. Du point de vue juridique. elle est remise durant une audience à laquelle tous ceux qui l’ont signée assistent. C’est une communication écrite que les représentants diplomatiques de plusieurs États adressent solidairement au ministre des affaires étrangères ou au secrétariat d’une organisation internationale. Monsieur le Ministre. Dans de telles situations. Ce type de correspondance est utilisé lorsqu’entre l’émetteur et le destinataire il y a des rapports de travail plus familiers et la nature des problèmes abordés ne réclame nécessairement une communication officielle. La note signée est rédigée à la Ière personne et elle commence par la formule: „Au Monsieur le Ministre. les formules de courtoisie doivent être effectuées selon les normes de cette langue dans le domaine de la correspondance diplomatique. au ministre des affaires étrangères ou au chef exécutif d’une organisation internationale ou vice-versa. Elle est signée par l’expéditeur et elle est adressée personnellement au ministre des affaires étrangères. l’échange de notes verbales constitue un accord entre les deux États. La lettre personnelle est un document moins formel que la note verbale et la note signée et elle est adressée au chef de la mission. rédigées dans une langue étrangère. Elle peut être 405 . il n’y a aucune différence entre la note verbale et la note signée.

Aussi est-il possible que les notes ne soient pas présentées simultanément.envoyée séparément mais simultanément par chaque chef de mission et rédigée dans des termes tout à fait identiques. Conformément à la IIIème Convention adoptée par la Conférence de La Haye de 1907. Maintes fois. claire et catégorique. Il est présenté sur un papier sans en-tête. il n’a pas d’adresse. Par cet acte. ce document est connu aussi sous le nom de pour mémoire ou pro memoria. il constitue une déclaration conditionnelle de guerre. Dans la pratique de certains pays. C’est un document qui résume un problème qui a été ou qui sera discuté dans une démarche diplomatique ou qui précise certains aspects du problème discuté. adressée au ministre des Affaires étrangères de l’État accrédité. Le Livre blanc est un document souvent utilisé dans la diplomatie pour des présentations des données et des faits du gouvernement. l’État émetteur demande à l’État destinataire l’accomplissement de certaines sollicitations sous la menace qu’en cas contraire il adoptera les mesures nécessaires pour satisfaire ses exigences. Le contenu du document est le même. 406 . Il peut indiquer aussi un délai jusqu’auquel on attende la réponse. l’ultimatum implique la menace de l’utilisation de la force au cas où les exigences formulées ne soient pas accomplies. mais la forme et la rédaction peuvent être différentes. il n’est pas signé et il ne contient aucune forme de courtoisie. L’ultimatum est un document par lequel un État exprime sa position ultime et irrévocable envers un autre État. L’aide-mémoire. l’aide-mémoire a pour mentions la date et éventuellement le lieu. Le mémorandum est un document identique en forme à l’aidemémoire et la différence consiste dans le contenu qui est encore plus vaste. mais pas toujours. lorsque l’ultimatum comprend la menace avec le début des hostilités. Son but est d’éviter d’éventuelles erreurs d’interprétation ou des malentendus que l’interlocuteur pourrait avoir suite à l’exposition orale. C’est l’agent diplomatique qui consigne d’habitude ce type de document à la fin des entretiens officiels. La note identique. Du point de vue de la forme. Maintes fois les grands pouvoirs ont utilisé l’ultimatum comme moyen de contrainte des États plus petits. Ce document est une forme de démarche collective moins solennelle de la part de plusieurs chefs de mission. L’ultimatum contient d’habitude une demande expresse de réponse prompte. dans une question qui fait l’objet des préoccupations dans l’activité diplomatique.

des obligations et des responsabilités sui. Ce trait stylistique peut se réaliser par la mise des idées dans des propositions courtes. des droits. impersonnel. s’ils ne sont clairement présentés. 4.. La concision est une condition spécifique au style de la correspondance car l’écriture. des situations. des phénomènes. expressions et formes grammaticales qui n’aient pas une circulation générale ou qui expriment des approximations. Le mémorandum est transmis par une note diplomatique. par l’utilisation obligatoire des unités de mesure officielles. juridiques et d’autre nature qui rendent compte de sa position. La courtoisie internationale demande que les notes diplomatiques soient présentées dans une forme impeccable et rédigées sans erreurs grammaticales ou de vocabulaire. Le mémorandum est parfois adressé aux États tiers afin d’expliquer la position de l’État émetteur s’il s’agit d’un problème susceptible d’un intérêt international plus vaste. des taches ou des suppressions. etc. la multiplication. sans parler des erreurs de dactylographie. de l’indécision.Le but du mémorandum est de présenter de manière exhaustive la position de l’État émetteur dans une question donnée. verbale ou signée. Particularités de la rédaction de la correspondance diplomatique Quelle que soit la nature des notes diplomatiques. des sommes. la lecture. des sens ambigus. ils peuvent causer des préjudices aux Parties. dans l’écriture des documents. mais dans la correspondance. La précision est assurée par l’utilisation de la terminologie de spécialité. La clarté est assurée aussi par la manière d’éluder tous les mots. etc. la correspondance diplomatique constitue une „carte de visite” pour l’expéditeur ou l’émetteur et. réalisant l’historique des problèmes et présentant des arguments politiques. nécessitent temps et frais matériels. par la manière dont on la rédige. elle exprime le degré de politesse de l’expéditeur envers le destinataire. logiquement groupées dans des paragraphes et par l’utilisation obligatoire de la terminologie de spécialité. La sobriété 407 . elle est suivie avec soin car il s’agit des faits. La sobriété et l’officialité sont imposées par le fait que les actes officiels doivent avoir un caractère objectif. par l’expression dans les lettres et dans les chiffres des quantités. La clarté représente une particularité commune de tout style.

T.html?lang=fr# 408 .). Didactică şi Pedagogică. Londres. Maliţa. 1997. 1975. C.. mais elle s’approche en plus de l’aspect officiel que les certifications et les contenus de la correspondance doivent donner. source en ligne: http://www. Iliuţă. Sterian. La communication des actes officiels ne doit pas avoir une charge affective.gutenberg.admin.. Iassy.ch/themen/lang/04929/05490/index.org/ebooks/39201 Ceban. Bucarest. S. Diplomacy. Bucarest.. Chirimbu. Diplomaţia. G. M. Gh. şcoli şi instituţii.(coord. H.. Ed. Correspondance Diplomatique. Protocole épistolaire et correspondance diplomatique.. Iacob.s’apparente avec la concision.. 2008. Fundaţiei Axis. source en ligne: http://www.bk. FRM. Ed. Introducere în diplomatie. Discours diplomatique. Nicolson. 1950. Ed. Bibliographie Bertrand de Salignac. Projet Gutenberg.

des sculpteurs. organise avec son frère Agamemnon une expédition contre Troie et finit par remporter la victoire. space I. Universitatea din Piteşti Abstract Beyond the legendary conflict which opposed the Greeks and Trojans. excuse. Key words: speech act. the pretence and eventually her reason for being. exploiting in a finesse mood the discursive mechanisms of expressing the politeness. La guerre de Troie a inspiré également des peintres. reine de Sparte. Florinela ŞERBĂNICĂ Facultatea de Litere. le thème est repris. Giroudoux brings the conflict on the dialogue scene. des musiciens. Ménélas. et même de plusieurs bandes dessinées. Il s’agit du conflit provoqué par l’enlèvement d’Hélène. Euripide.Et şi la guerre de Troie n'avait pas eu lieu? La question de la politesse dans La guerre de Troie n'aura pas lieu de Jean Giroudoux Lect. l’époux d’Hélène. mais sous un angle nouveau. qui suit les traces d’Ulysse et fonde une nouvelle ville. La pièce de Giroudoux reprend sous une nouvelle forme l’histoire de la guerre de Troie racontée pour la première fois par Homer dans Iliade et Odyssée. fils de Priam. univ. A l’époque classique. Par la suite. la guerre de Troie a été source d’inspiration pour de nombreux tragédiens: Sophocle. l’histoire de cette guerre a constitué une source féconde d’inspiration dans tous les domaines de l’art. Enée. dans l’Antiquité. Rome. elle a constitué le sujet de nombreux films. par exemple. avec une insistance sur les sentiments et sur les aspects polémiques. dr. Racine. A partir du XIX-ème siècle. Virgile conte dans son Enéide le récit d’un des héros troyens. Robert Garnier à l’époque de la Renaissance. Dans le théâtre. A l’époque moderne. En rétorsion. 409 . par le prince troyen Pâris. compliment. à l’époque classique. The problem of politeness represents the spring of the play. face.

En ce qui concerne la pièce de Giroudoux. pardon. l’introduction de celle-ci. déshonoré. La question de la politesse constitue le ressort même de la pièce. excuse. Pour ce qui du domaine des actes de langage. faveur. D’ailleurs. soit appuyer l’excuse. cette question est abordée dans toute une série d’énoncés métadiscursifs. louer. compliment. son prétexte et sa raison d'être finalement. amour-propre. Le compliment est un acte de langage complémentaire à l’excuse. orgueil. injurier. impolitesse. en se limitant uniquement aux échanges centrés autour d’une intervention d’excuse. menace verbes: insulter. honneur. en exploitant avec finesse les mécanismes discursifs d'expression de la politesse. flatter adjectifs: offensé. Il peut soit permettre d’éviter le conflit. calomnie. Elle opte pour une acception restreinte du terme ”réparateur”. fierté. en préparant. position morale. honte. Les positions des auteurs quant au rôle de ces deux actes de langage dans les interactions et de leur place dans les descriptions théoriques sont relativement différentes. Kerbrat-Orecchioni oppose deux types d’échanges rituels: les échanges réparateurs (l’excuse) et l’échange complimenteur (le compliment). De cette manière. qui témoignent de l’importance de ce phénomène dans l’économie de la pièce. Giroudoux amène le conflit sur la scène du dialogue. elle prête moins d’importance au thème de la guerre et évoque surtout le cynisme du monde politique et défend le pacifisme. le dramaturge a employé dans sa pièce un nombre important de termes qui sont liés à la problématique de la politesse: noms: gloire. Nous constatons que ces termes illustrent les deux directions dans lesquelles un conflit peut évoluer: la résolution du conflit et son aggravation. Le meilleur moyen pour régler un conflit déjà déclenché est l’excuse. De plus. par exemple. III. Ces deux actes de langage sont aussi fondamentaux pour la question de la politesse. la risée du monde. mais il ne peut à lui seul régler un conflit. 410 . II. dédaigner. aduler. l’excuse et le compliment nous semblent jouer un rôle important dans la pièce que nous étudions.

tout en valorisant celles de son interlocuteur. princes. pour la résolution de l’offense. pour qui la notion de réparation est plus large. libre à chacun de l’insulter et de la honnir. il place les excuses et les prières. c’est-à-dire tous les procédés qui relèvent de la figuration. il est vrai. par des procédés différents. Les compliments entreraient eux aussi dans cette classe. Leur permettre de débarquer serait vous retirer cette qualité d’offensés qui vous vaudra. Kerbrat-Orecchioni signale elle aussi à plusieurs reprises la parenté de ces deux actes. Elle dédaigne les 411 . ces deux actes ne diffèrrent pas quant à leur fonction: ils visent. IV. à corriger l’offense et à rétablir l’équilibre détruit.Sa position diffère de celle de Goffman. même si. mais elle doit les séparer pour des raisons qui tiennent à la finesse de la description. celui qui l’a produite doit se placer sur une position inférieure et produire un acte de langage – l’excuse – qui menace ses deux faces. dans le conflit. Goffman prend en consideration l’existence de deux classes d’échanges: les échanges confirmatifs et les échanges réparateurs. (1) Busiris: Mon avis. est que les Grecs se sont rendus vis-à-vis de Troie coupables de trois manquements aux règles internationales. apparemment. L’intervention ci-dessus montre la fine connaissance que Giroudoux possède du fonctionnement des interactions verbales. Le paradoxe consiste dans le fait qu’après la production de l’offense c’est la partie offensée qui détient la position haute. la sympathie universelle. En effet. elle cache un paradoxe. la guerre. Par rapport à l’acte d’offense. tant que les portes sont fermées. D’ailleurs. Nous discutons dans ce qui suit quelques interventions qui illustrent la place centrale que la question de la politesse occupe dans la pièce étudiée. Tant qu’elle n’est pas là. après constat de visu et enquête subséquente. (2) Demokos: Je la connais. Dans la classe des échanges réparateurs. Elle parle d’ailleurs de la fonction commune de ces deux actes de langage par rapport à la question de la politesse.

C’est alors la mission de ceux qui savent parler et écrire. Tout conflit. mais par des fautes. que ses enfants adoptent une mauvaise turbulence. meures d’imperceptibles impolitesses. Cette intervention montre la vraie nature du conflit opposant les deux peuples: une erreur sur le plan des interactions. de louer la guerre. Voyez les officiers: braves devant l’ennemi. De la même manière. Dans cette intervention. de l’aduler à chaque heure du jour. l’intervention suivante montre que c’est vraiment une question de politesse qui constitue l’enjeu de la guerre: (3) Ulysse: Ce n’est pas par des crimes qu’un peuple se met en situation fausse avec son destin. le dramaturge a la possibilité de créer la confusion entre ceux qui provoquent la guerre et ceux qui la subissent. quelle que soit sa nature. son orgueil est à vif. sinon on s’aliène. de la flatter sans arrêt aux places claires ou équivoques de son énorme corps. il est perdu. Conclusion La lecture de la pièce de Giroudoux nous semble devoir prendre en considération deux plans: celui des événements et celui du discours. que son prince enlève vilainement une femme. du fait que ces citoyens coupent méchamment les arbres. Mais un jour. on ne sait pourquoi. Au lieu 412 . Les nations. comme les hommes. De plus. on ne gagne pas sa faveur.affronts du temps de paix. lâches devant la guerre. on ne la gagne que şi on la complimente et la caresse. c’est la devise des vrais généraux. implique le discours et c’est toujours au niveau du discours qu’il peut trouver sa solution. ses poètes en plein fonctionnement. Giroudoux discute effectivement le rôle que peut jouer un discours approprié dans la gestion d’un conflit. sa caisse abondante. Son armée est forte. par l’emploi du nom guerre. Mais dès qu’elle est présente. c’est par les mêmes mécanismes que l’on peut aussi bien apaiser une guerre ou l’attiser. C’est à leur façon d’éternuer ou d’éculer leurs talons que se reconnaissent les peuples condamnés. En effet.

Les termes clés de l’analyse du discours. 1990-1994 Kerbrat-Orecchioni (Catherine). Théorie et fonctionnement. Paris. Editura Universitatii. Armand Colin.d’être tout simplement décrits par le discours. Analyses de textes. Bibliographie: Comănescu (Florinela). L’argumentation. tout comme ils pourraient très bien en être empêchés. Paris. Dans ce but. 2001 Maingueneau (Dominique). les effets subtils qu’il produit sur le comportement des gens. Paris. Seuil. Les actes de langage dans le discours. il amène le conflit sur la scène du dialogue et exploite avec finesse les mécanismes discursifs d'expression de la politesse. Bucureşti. Nous pensons que c’est justement cela que Giroudoux souhaite nous montrer: la force du discours. 1998 413 . les événements sont purement et simplement déclenchés par le discours. son double tranchant. 1979 Kerbrat-Orecchioni (Catherine). La mise en scène de la vie quotidienne. Les Interactions verbales. Piteşti. 1991 Tuţescu (Mariana). 2004 Goffman (Erving). Paris. Editura Pygmalion. tomes I-II-III. Editions de Minuit. Nathan.

milder. imaginary. In The Imaginaries of Politics. I cannot figure out how enchanted would be the pontiff of the absolute aestheticism if he could see that fantastic apparatus of lying relocated in the political realm. The source of evil is our narrow-mindedness and refuse to apprehend the multi-dimensional nature of reality. The philosopher is perfectly conscious of the rigidity of the utopian projects of the past. His book. This attraction has proved to be tragic as it generated all sorts of conflicts. Thinking in triads and not in dyads Conf. Pinocchio. This is the reason why he wonders whether “the imaginary weren’t the best supporter of rationality and. Oscar Wilde was writing about the decaying of lie. rationality. Jean-Jacques Wunenburger comes up with “another hermeneutics of politics. Felix NICOLAU Facultatea de Litere. the dwindling of the fantasizing capacity. The sanitizing function of the imaginary is backed up by the aggressive ingredient in the structure of whatever social organization. The Irish-British writer targeted in his essay the quality of artistic aestheticism. politics. fact that resulted in the criminal rationalistic excesses of the 20th century. The Contradictory Rationality. Universitatea Hyperion. is a plea for a more tolerant “trialectics”. and an immoral one in politics? Is the political fiction a lie? Should an ethical literature de-fictionalize itself as much as possible? Should literature unmask the political carnival? Key words: dialectics. Păcală etc – developed their creative qualities as a reaction against the aggressiveness of the system towards the free individual.Imagination between fiction and lie. a defending wall against perverted ways of thinking” (Ibid 11). simultaneously. lie. Could we speak about an amoral fiction in arts. univ. fiction. with a view to make room for a sanitizing imaginary. more complex” (translation mine) (9). To lie means practising subtlety with the purpose of 414 . The great liars of universal literature – the baron Münchhausen. dr. The intention is to re-legitimate the non-rational. Bucureşti Abstract The French philosopher Jean-Jacques Wunenburger questions our attraction to binary structures. His second book quoted in my article is The Imaginaries of Politics and my research focuses on the double-faced nature of fiction.

because it legalizes punishment: a violence which is to fight the violence directed against state system. This can be visualized during the enthronement ceremony and in the divine protection: “The people have needed since immemorial times the incarnated image of grandeur. Literature progressively manifests the tendency to raise reality from the spell put on it. but tracing back the romantics. because art is pure fiction. in Jean Jacques Wunenburger’s opinion. to support the royal ointment. this is possible only because the cunning politicians understood that reason by itself cannot seduce for long. is divided between artistic fiction and political fiction. Or. an inspired figure free of human frailties. Politics is a chameleon – its ambitions camouflage in altruistic scenery. But this can stay amoral only in arts. This would insure the sacredness of the one in charge with justice: “there is an imaginary even more archaic than the political power’s one.persuasion. omnipotence that connects power with something superhuman” (Ibid 16). Wunenburger’s idea is that the individual attitude and charisma come in the first place when we speak about politics as a system. The postmodernists. majesty. The Imaginaries of Politics 24). one has to be charismatic. A makeshift faith! If “the political liturgy overlaps oftentimes the religious ritual” (Ibid 20). that of the power to make justice” (Wunenburger. “Poets went out of their way to create a gulf between themselves and their public” (Stanciu 18). Behind the frontiers of arts. while politics does whatever possible to manipulate through fiction. he tries to legitimate politics by identifying a sublime dimension of power. are interested in public as long as they can put up a show with their views and obsessions. The artist. lie can be useful. The lie. “The sacred 415 . In order to instil life into the altruistic illusion one needs legitimacy and faith. because its spectacular range of manifestation is limited. so to speak. Nowadays its interests are strictly captivated by the advantages of a faction. To be followed. The law-maker is a genuine individual. it ceased long ago to be preoccupied with generosity and improvement. charisma is a strictly individual attribute. seeks shelter in the ivory tower. but it becomes completely immoral. starting with modernism. above political games. in their turn. The prejudicial legitimacy To what extent does lie cover the perimeter of the imaginary? A function of the imaginary is. Its implications are so intricate that some people could invoke the sanctity of the legislator. Simultaneously. The sublimity of power is paradoxical.

or. Specific to middle class was the investment of their pastime in intellectual-artistical activities. . able to ceaselessly remind the superhuman –that is objectivity. constituted the gentry. In this fashion. mercantile society. Superstition and manipulation The looming question: which is the strict difference between fiction and lie? More exactly: do we witness a moral and an immoral imaginary? The French philosopher warns: the loss or decline of the religious imaginary either triggers chronic crises in the sphere of politics.connotation of law” (Ibid 32) is a guaranty for its observance. it comes naturally that the decaying of one should influence the situation of the other. and not in text any longer – the political imaginary is confined to strategies of manipulation by the advancement of makeshift myths. Starting from this polarization of social classes. the class of intellectual workers. engenders resurgences of the same imaginaries of substitution? (Ibid 34). at the time being. Owing to the fact that between the religious imaginary –such an awkward formulation – and the political imaginary has always existed an uninterrupted connection. 416 . philanthropic soirées. and the closest to the condition of religious imaginary. In broad lines. But this sacredness requires a set of adjacent rituals. Only that people don’t look up anymore to the human qualities helpful to society. The intellectual-artistical activities are approached today only as a background for social events: fashion parades. and which. and this is the most dazzling hypothesis. The judiciary fiction is maybe the only one distant from lie – in an ideal society. is formed by the salient members of business and political milieu. put in The Contradictory Reason. but to those qualities fit for assuring success in a profit-oriented. we can debate upon Jean-Jacque Wunenburger’s question. we are left with two classes: the one who. fiction becomes a set of lies which comes in handy when the slaves are supposed to elect their masters through vote – if we resort to the Nietzschean paradigm. The two classes left are interested exclusively in entertainment. cultural-sportive festivals where the stress is put on consumerism etc. and a second class comprising corporatists and proletarians. If the religious imaginary has progressively diluted in superstition. Characteristic to the degradation of fiction down to the level of lie is the disappearance of middle class. later replaced by the haute bourgeoisie. once upon a time. Charisma continues to be as important in the postindustrial society as it has been throughout history.as it was expectable in a society interested only in image.

thus. I remember the case of a remarkable student at Foreign Languages. the excess of identity. The author of The Contradictory Reason supports the festering of “some ways of thinking contradictory and paradoxical” (Ibid 14). The cause was the plurality of the humanistic approaches. The n-dimensional geometry Wunenburger questions the nature of contemporary excesses: “The excess of alterity. that is the heuristic ways.whether the western thinking got stuck into “an Aristotelian and Cartesian orthodoxy”. In order to promote such thinking we need to invest in the courage of contradiction and of understanding reality as unitas multiplex. it means the difference is consciously underestimated with the view of attaining a utilitarian comfort lucrative in the worldly order. He had graduated from Polytechnics. Wunenburger believes that modernity hyperbolised the left brain hemisphere. All these demands are propounded in an epoch in which social sciences proliferate and education is distorted by the imperatives of efficiency and exactitude. binary system which had been his referential cardinal point when he worked as a programmer. because “thinking nestles around the non-contradiction principle. He confessed to me that he was completely baffled and he longed for straight and limited thinking directions. After one year he had a nervous breakdown. one which crammes “all determinations under the sign of the Same or Another”. don’t they often have their origin in the incapacity of binary schemes to apprehend 417 . the one specialized in analytical understanding (Ibid 11). The acceptance of a hermeneutic state of conflict means going further than Aristotelianism and Cartesianism. which wouldn’t “highlight the multiform animation of differences” (Ibid 10) is more spread than we should imagine. but further than Kantism and Hegelian dialectic as well. the numen vanishes from the pragmatist thinking as it is considered a “rationality of the shadow” (Ibid 13) which damages the perspectives of social success. Nostalgia after a logic of conjunction. the essential in order to faster obtain economic advantages. but becomes toxic in this way for human nature and for the environment we inhabit. on the other side. had a real capacity of assimilating foreign languages and he even read a lot. The system postpones. worked as a programmer. If these are true. The attraction to simplification and the focus on strategies conceived to yield fast. palpable results is a symptom of non-philosophical thinking. on one side. the classificatory approach and around a nucleus of substances” (Wunenburger The Contradictory Reason 9). so much confusing if compared to the efficient. Slowly but irreversibly.

The tetraktys compensates for “the insufficiency of the dyad” (Ibid 60). was a dispute or a debate with the purpose of filtering out the truth. He only promotes the triad as the perfect structure from the point of view of the energy. Much in the same vein. which appeared in that period. the British literary critic F. but it simultaneously charges a relation.the many-headed structure of forms? “ (Ibid 24). from what Plato transmitted us. by way of emanation. in the last stage of constructing his system. the scapegoat. Civilization overtakes culture In his book from 1930. The word “high-brow”. Or. Mass Civilization and Minority Culture. out of gnoseological comfort. It would be a naivety. He overtakes its antagonisms by introducing into equation the excluded tertium. Only the curve allows for that special judgement of what is behind good and evil. Guillaume Apollinaire bemoaned in his poem Zone the end of an aesthetic world: “c’était et je voudrais ne pas m’en souvenir c’était au déclin de la beauté” 418 . Even the Socratic maieutics. We very well know that Heraclitus saw the universe as a result of attraction between opposites. but not such a dramatic step in Wunenburger’s opinion: “The homogeneous treatment of dyads assures the status of epithetic correlates of the Unity” (Ibid 32). The true creative tension which generates a “space of mediations” (Ibid 38) is provoked by the existence of a tertium quid able to relativize “the alternation from simple unity to fragmented duality” (Ibid 56). the triangle being their core. though. was indicative of this aggressive mockery. The horizontal duality victim – assailant would thus be surpassed by transferring the hubris to a transcendent tertium (Ibid 72). and that Plotinus derived the world. The uncultivated majority started deriding the values of the refined minority. that Plato. The move from 1 to 2 is the first step in splitting the monad. The philosopher doesn’t reject in any way the ndimensional space of modern physics. Leavis warned about the dangers of industrialization. as we are lured to organize them. This third dimension discharges the tensions of bipolarity. if we want. These mirages generated by “speculum” emerge from a “paradigm of reflection” (Ibid 38) that doesn’t take into account the geometrical irregularity of creation. This happens because the structures of reality never confine to binarity. Symmetry would be a maniacal reflex of identitary thinking. was fascinated by geometrical bodies.R. to believe that the binary representation of reality is a characteristic of modernism. the divine geometry is infinitely more complex than the one we know and doesn’t rely on the straight line. that is of creativity. from the One.

Of course. cringing away from the menace they wait” (Pinter 22). The ironical shade of the name Lucky is obvious when we realize it is used for a slave who is happy to carry in his mouth the whip with which he is flogged. Every victim nurtures the desire to dominate and every executioner longs for the pleasure to be dominated. The defenceless victim resists the impending danger by ignoring it. they need the strong presence of a master. Sadism and masochism swap roles in order to insure the contemporary imperative of pleasure. Pozzo and Lucky. alarm’ ” (Rothenberg 17). The first step in advancing political “reforms” is to twist the meaning of such words as 419 . to sleep while standing loaded with the bags of his master Pozzo. called the necropolitics. more than this. as it happens in Harold Pinter’s theatre. the menace was obliterated by pleasure. Beckett imagined the two beggars that wait for Godot: “Huddled together. begets superstition. shoulders hunched. In terms of identity. on the other hand the slave. We have the famous couple in Samuel Beckett’s Waiting for Godot. The contemporary slave becomes prostrate if he is not used as a tool by his owner. Slavery can be assumed as a job. in his book Dadasein. the individual depends upon the relations of power with other individuals. Terror. these apparently opposed conditions can be whimsically inverted. Terror is gradually replaced by hysterical fun. Superstitious people are easier to manipulate and. This is Jahve of the Old Testament and he becomes more and more the God worshipped by the masses: a civilized. An indefinite and looming threat triggers unexpected reactions. Even the multiples of 2 seem to be menacing in the opinion of the American writer Jerome Rothenberg: “I found that the letters in the Hebrew god-name aleph-lamed-vav-hey (eloha) add up numerically (=42) to the Hebrew word bet-hey-lamed-hey (behalah). The aleatory technicalities Alexandru Ivasiuc. ‘terror. He does all these things in order to impress his tormenter so that he will not fire him. Superstition proves very useful for what Bogdan Ghiu. Identity could be perceived as a twofold condition: on the one hand the master.(Apollinaire 12). The latter progressively invades the former and subsequently assumes its status as well. who spent several years in the communist jails. even if holy. panic. describes the logic of annihilating identities while preserving people’s attachment to the unique party in his novel The Crayfish. The more modernism melted into postmodernism. but not a cultural God. The tense dyad is now represented by the conflict between culture and civilization.

obscur resimţită. Don Fernando has the intuition of political power as natural and unpredictable revelation. we shall replace it with the all-inclusive notion of technique. as well. Noţiunea de aleatoriu. the smallest ideological component in a system” (in Lane 189). But it will bring forth a new ingredient. We shall re-offer the world. Justice and rightfulness are replaced in the limelight by aberration. ceva din vechiul mister pe care l-a pierdut odata cu in-di-vi-du-a-lis-mul raţionalist” 228 „Puterea statului va fi pe deplin arbitrară şi misterioasă. The judiciary chaos cannot go totally berserk. The operation will have an en-gi-ne-er like precision. justiţie. pentru a o putea eficient guverna. care o va face misterioasă. in order to more efficiently govern it. răspundere. This is the contradictory reason in Jean-Jacques Wunenburger’s terminology. The notion of aleatory. Noi vom reda lumii. Operaţia va avea o precizie in-gi-ne-reas-că. Clearly thought. something of the old mystery it lost with the advent of the rationalist in-di-vi-du-a-lism. These microunits would coordinate “the connectivity of texts to form an intertextual network of meaning” (Idem). The self-deceived deceiver The same Jerome Rothenberg warned that “mythology always „Scoţând deci din vocabularul nostru opţiunea de individ. responsibility. obscurely felt. Nimeni nu se va simţi la adăpost. the manipulators strew the contradictory reason with what Julia Kristeva coined as ideologemes: “The micrological unit known as the ideologeme. which will make it mysterious. Nobody shall feel sheltered because the real criterion shall remain or seem hidden”228 (Idem). and justice: “By eliminating from our vocabulary the option of individuality. The meaningful clusters of sense functioning like some astrocytes fictionalize politics and embellish all sorts of atrocities. sifting rule into detour” (Rasula 137). To secure their positions. Clar gândită. 227 420 .honour. pentru că adevăratul criteriu va rămâne sau va părea ascuns”. în acord cu tehnicile cele mai moderne. chance and subjectivity: “The state power shall be completely arbitrary and mysterious. This is a poetic justice in the end. o vom înlocui cu noţiunea atotcuprinzătoare de tehnică. responsibility. as it punishes in conformity with the political reason of appalling people. Însă va aduce şi un element nou.”227 (translation mine) (Ivasiuc 8). Its effects are artistic as long as they correspond to Jed Rasula’s theorizing on tropes: “Privileging tropes. in accord with the most modern techniques. Terror becomes sacred and the awestricken people worship the guillotine. the poet turns screen into filter. justice.

in its broadest sense that the contradictions of economic and political power and inequity can be dynamically yet unconsciously reconciled. Owing to such a reflecting phenomenon. Works cited: Apollinaire. Wunenburger. Wunenburger. London: Routledge. Richard. Virgil. Bucureşti: Editura Albatros. the manipulators manipulate themselves until they completely annihilate their lucidity. 1994. Guillaume. Bloom’s Modern Critical Views: Contemporary Poets – New Edition. falls short of understanding the economic uselessness of literature. Jean-Jacques. J. Put simply. Alcools. Jean-Jacques. Rasula. 2002. Rothenberg. The automythologizing illusion has the efficiency of a convex mirror. Harold. Filosofia şi ştiinţele moderne: gândirea complexităţii. ed.carries with it an element of automythology” (Rothenberg 44). Piteşti: Paralela 45. Bucureşti: Tracus Arte. 2008. This Compost: Ecological Imperatives in American Poetry. The researcher even spots the kinship between poetry and politics as he constantly reports his considerations to the Watergate scandal and the controversial figure of President Richard Nixon. Athens: Uiversity of Georgia Press. Poetics & Polemics. Bogdan. 2006.]. U. Raţiunea contradictorie. [. Racul. Bucureşti. No one can stand at an angle too oblique from a convex mirror’s perimeter to avoid being observed by another occupant of the same room. Analyzing Francesco Parmigianino’s Self-portrait in a convex mirror Stephen Paul Miller concludes: “A convex mirror is a perfect surveillance mechanism. Politics. The Transition to Modernism in English Literature. Editura Paideia. Al dictators end up believing in their godly nature and in their benign role in history.. 2005... through its inherent pragmatism and cynicism. 2011. Imaginariile politicului. 2007.A. 2010. 2008. Stephen Paul Miller approaches the equation from the opposite end: “all literature is primarily political because it is only through the language of culture. Jed. This kinship is not an innocent merry-go-round. Ghiu. Editura Paideia. 2006. Ivasiuc.S. ClujNapoca: Editura Limes. Bloom. Lane. 50 Key Literary Theorists. The convex room therefore conveys a notion of supreme “surveillance” (in Bloom 32). Stanciu.: University of Alabama Press. 421 . 1980-2005. Alexandru. New York: Infobase Publishing. Dadasein. Jerome. Bucureşti. culture is a cover-up” (Ibid 33). traducere de Ionel Buşe şi Laurenţiu Ciontescu-Samfireag.

The study also provides further recommendations for English teachers in using Wordle as a teaching tool. We are going to present different usages of wordling in teaching language skills – reading. This study aims to introduce Wordle. Culture & Art (1).Wordling: using words clouds in teaching English language Dir. Key words: wordling. Incorporating Wordle into English classes is quick and easy. Garrett. Iran Abstract Wordle is a free word art tool that mixes any chunk of text in production of a visual representation of the content and creates word clouds from text Word clouds visually highlight the most often used words in the passage. Mashhad. 2009 [3]. Levy. Godwin-Jones. Wordle as a web 2. speaking and listening. style and layout of the word collage. Warschauer. Meskill & Anthony. The awareness of teachers about these tools is the necessity of education system. teaching vocabulary.0 tool is one of the fruitful visualized teaching and learning tool. 2010 [7]). 2008 [1]. This paper is going to discuss the place and role of Wordle in CALL and present some techniques in foreign or second language teaching and learning classrooms. 2009 [2]. 2009 [5]. the larger its size in the visual design. English teaching.net as one of the most useful tools for English teachers. 2010 [4]. 422 . Wordle has so many advantages and benefits in many fields of study. The more frequently a word appears in the text. writing. The user can alter the colors. Dara TAFAZOLI University of Applied Science & Technology. INTRODUCTION There are a large number of online tools that can be used for second/foreign language learning and teaching (Chapelle & Jamieson. 2010 [6]. English language classrooms. teaching language skills.

(2) informal. Kargozari and Tafazoli (2011) [8] in a study mentioned that “vodcast” is a valuable means of instruction. confidence and self-esteem in their works. Web 2.EDUCATIONAL TECHNOLOGY & LANGUAGE TEACHING Using technology in education in general and in language teaching in particular has lots of benefits to students. and (4) time dependant. and (4) time independent. David Dwyer (1994) [13] in his article mentioned that “the use of technology in the classroom improves students’ motivation and attitudes about themselves and about learning. Kulik. Corley and Remz. classroom and community. Integrating technology into classroom instruction had so many advantages for classrooms as well as students. Baron and Goldman (1994) [11] mentioned that “student with access to technology learn how to organize complex information. Technology-rich schools report higher attendance and lower dropout rates than in the past. 1994 [12]). we can say that. collaboration and learning on the World Wide Web. social-networking sites. education with technology is: (1) active. hosted services and many others are tools which give its users the ability to communicate with others in a virtual context. is: (1) passive. Kulik and Bangert-Downs (1991) [9] and Kulik and Kulik (1991) [10] claimed that “students in classes that use computer aided instruction outperformed their peers on standardized test of basic skills achievement by 30 percent on average”. They believed that by using some tools such as vodcasts. they benefit more from pride. Web 2. “students have access to the material of instruction whenever and wherever they liked”. draw inferences. “Studies of students with disabilities show that technology can expand access to educational resources and enhance students’ ability to process and remember information” (Zorfass. recognize patterns.” In psychological point of view. students who use technology.0 is a term which is commonly associated with applications on the internet which facilitate interactive information sharing. Tinzman (1998) [15] believed that “technology use tends to foster collaboration among students in the classroom”. (3) student center. (2) formal.0 tools include wikis. Wordle is a web application which is useful for language teaching and learning. and on the other hand. the role of a teacher changed from merely an authority or lecturer to a facilitator or coach”. in one hand. and communicate findings”. (3) instructor center. 423 . web applications. Education without technology. blogs. Tafazoli (2011) [14] mentioned that “in classrooms integrated with technology.

They stated that word clouds can be use to examine 424 .net Some researches have conducted on the base of word clouds. The frequency of the words in a text determines the size of a word in a cloud. Wordle which is created by IBM developer Jonathan Feinberg in 2009 is one of the most popular tools on the internet for generating word clouds.icio. maps. (2) enter the URL of any blog. Barret (2010) [16]define data visualization tools as devices which use for representing information in the form of charts. textual animated input and etc. or any other web page that has an Atom or RSS feed. Tagul. it is really easy to make word clouds you can (1) paste a bunch of text. animation or any graphical means that make content easier to understand. and (3) enter a del. You may heard text cloud or tag cloud instead of word cloud which is a representation of word frequency. Word clouds are one of the most popular forms of data visualization. Friendly (2008) [17] mentioned that data visualization serves as a way to communicate information clearly and effectively through visual representation. Tag Crowd and Wordle. There are some tools on the internet to provide such word clouds such as Wordsift. Ramsden and Bate (2008) [18] mentioned that word clouds has some benefits to education. blog feed. The following figure shows a word cloud by using Wordle. Tagxedo.us user name. As mentioned in wordle.net. tag clouds. These tools can help to make the understanding of complex thing easier because they provide data in multi aspects incorporating visual.WORDLE Wordle is a kind of data visualization tool. Figure 1: The paper abstract is converted by authors into word cloud by Wordle. Easy access to web 2.0 tools on the internet by users without needing to know the technology leads to wide application of data visualization tools.

visual and entertaining. Wordle can be substitute as a teaching and learning medium instead. argued that word clouds can be used as supplementary research tools for the triangulation of data. including the “millennials. She showed that the clouds revealed a visual hierarchy of text.” who. Pennestri and Selvandin. a computer and a data projector. (2) help the learners to develop their vocabulary related to the topic. This stage helps learners by focusing on the topic. Baralt. are multiliterate and tend to prefer visual over textual information (p.teacher responses to a survey about podcasting in educational contexts. in a research which they used Wordle. Pennestri and Selvandin (op cit) have conducted an action research on using wordless to teach foreign language writing in which they mentioned Wordle can facilitate the teaching of foreign language writing within a dual coding theoretical framework. 2011 [20] stated that: Pendergast (2010) used “tag clouds” to perform an analysis of the most commonly used terms from documents published by the American Association for Family and Consumer Sciences (AAFCS). These types of activities encourage students to react to topics or concepts and produce their own understanding based on that reaction. creating what she referred to as a “folksonomy” of texts. according to her. If we use only two pieces of hardware. and (4) get the 425 . we can enlarge a Wordle picture on a screen or a white wall. McNaught and Lam (2010) [19]. In this section authors are going to provide some techniques for teaching different language skills and components in which teachers benefit from and use them in their classes. About Pendergast research in 2010. and concluded by suggesting that tag clouds be included on Websites next to the published documents. While overusing presentation software such as PowerPoint is not much more effective anymore. (3) give learners information about the context. teachers can use Wordle in prelistening stage. Listening: For listening skill. Pendergast argued that doing so would appeal to multiple generations. Wordle can be used for instructional purposes. This provides an opportunity for all students to benefit from projected picture.” Baralt. activating knowledge they have about the topic and providing clear view of learners about what they are going to do. teachers can (1) discuss topic with the learners. 12). WORDLING & ENGLISH LANGUAGE TEACHING Wordle is fun. By wordling.

help the learners prepare for the task and motivate the learners to read” (Lindsay and Knight. Speaking: One of the crucial problems of students in speaking is the lack of vocabulary knowledge. we can reach the goals of pre-listening stage which Saetti (2009) [21] mentioned the goals of pre-listening stage is “to activate the learners` linguistic knowledge and background information. and (4) final version.228). so they may stop and pause in their speeches and even try to refer to their mother tongue to remember the necessary words. Reading: Word clouds can also be used as part of a reading. These word clouds can be 426 . (2) drafting. Harmer (2004) [23] mentioned that “writing process has four main elements: (1) planning. The incorporation of wordle into classroom act as an instructional tool which help students using more varied vocabulary in new style which is new to them. The authors recommend using this new mixture of technology and teaching tool in English as foreign / second language classes. One of the main elements in writing is register. Teacher can create a series of word clouds using individual questions or sentences. Most of the time learners can not remember the exact words about the topic. the teacher expected to help the learners with unknown vocabulary and grammatical structures and to familiarize them with the topic of the input” (p. To prevent this pauses and stops.learners to predict what they will hear. Wordling can provide such a topic vocabulary in which improves learners’ performance in writing. In this case. in which learners prepare for what they will write. Pre-reading activities should help the learners to achieve the aim of the reading activity such as: (1) stimulate what they already know about the topic. By wordling listening text to word clouds and displaying it before task. (3) editing. scrambled questions and sentences are useful technique. Writing: In writing skill. 2006) [22]. providing word clouds before and during speaking can be beneficial. Teachers can use Wordle to improve their instruction performances. providing some relevant vocabulary to trigger writing. In planning stage or we can call it pre-writing stage we can use word clouds to brainstorm. (2) provide them with background information that they need before they read. and one aspect of register is the choice of topic vocabulary. The pre-reading activities are designed to “set a task for the learners. and (3) help them with words and phrases they will need to know before doing an activity. Some techniques are provided as follow: For teaching word order and part of speech. learners are benefits from provided vocabulary which are exactly relevant to the topic.

In pre-reading stage. the authors have introduced the wordle. We can use word clouds for words that have to be joined together to form collocations. We concluded that using wordle is a necessity in teaching all four skills and also language components. Our teachers should be well-equipped with new technologies and update themselves with new tools in language teaching. Students also may use visual word cloud to ask about new vocabulary which provides input to them. Teachers and students are benefit from in many ways. 21)” CONCLUSIONS With the widespread use of the Internet. In this paper. Students can use word clouds to generate ideas for new writing topics and/or themes. use and evaluate educational tools for further development and implementation of CALL. choose. by wordling key words teacher can increase the vocabulary knowledge of students about the conversation. The learners have to unscramble the words. Teachers can create a word cloud from a news article and use it to start a conversation. Baralt. In view of the need for CALL researchers and practitioners to find.printed or projected. For teaching writing.net. The source of text could derive from blog posts as opposed to essays. it should be fruitful to introduce new and useful tools that can be used for language learning and teaching. and Selvandin (op cit) argued that word cloud also can be use as an assessment tool. many online tools are increasingly available for use in educational and non-educational settings. Pennestri.0 tool for English for foreign or second language classes. They mentioned that “instructors can create word clouds from students’ individual essays and use them for selfassessment purposes. Similar to the present study. brainstorming is one of the key techniques. this could be especially relevant for online classes. For this reason we are decided to present Wordle. after teacher wordling key words of a reading text. (p. Another use of word clouds is as simple vocabulary exercises. students can talk about these new words and predict the content of reading. the resulting word clouds as well as word frequency counts can show students’ individual progress towards improving their vocabulary. Before engaging students in speaking. Acknowledgement I have to thank Jeremy Harmer and Hanna Kryszewska for their impressive paper presentations about integrating technology in education at 427 .net as a useful web 2.

(pp. Anthony. [12] Zorfass. Corley. 428 . [9] Kulik. Educational Leadership. N (2009) Computer-Assisted Language Learning Trends and Issues Revisited: Integration Innovation. Kulik. [6] Meskill. 13 (2). Language Learning & Technology.. Language Learning & Technology. Tafazoli D. San Francisco. C. The Modern Language Journal. 8-9). 75-94). 51. [5] Levy. 2011.edu/vol14num1/commentary. Goldman (1994) Integrating Technology with Teacher Preparation. UK: Multilingual Matters. Computers in Human Behavior. [8] Kargozari H. Technology and Education Reform: The Rreality Behind the Promise. Retrieved May 18. proceedings of the 4th International ELT Conference on practical aspects of ELT. 14(3). (pp. 7. retrieved May 18. (pp. 3-8). N (2010) Teaching Languages Online. References [1] Chappelle. 2-9). (2011) Vodcasting: A Reusable Learning Object to Teach Writing. 2011. [10] Kulik. NY. White Plains.R.msu. J (2008) Tips for Teaching with CALL: Practical Approaches to Computer-Assisted Language Learning. from http://llt. (pp. (pp. [13] Dwyer.the 4th Annual ELT Conference in Turkey which generates the idea of this paper. 7. [2] Garrett. (pp. [4] Godwin-Jones. 4-10). R (2009) Personal Learning Environment. from http://llt. C.edu/vol13num2/emerging.msu. Pearson Education... 3-9). 93 (Focus Issue). In: Means. Retrieved May 20. CA: Jossey-Bass. (pp. 14(1).pdf.pdf. Jamieson. [3] God-win-Jones.1 .719-740). 93 (Focus Issue).pdf. Remz (1994) Helping Students with Disabilities Become Writers. R (2010) Literacies and Technologies Revisited. 59-74). The Modern Language Journal. M (2009) Technologies in Use for Second Language Learning. Language Learning & Technology. Bristol. 7. Turkey. from http://llt. [7] Warschauer. 2011. Kulik (1991) Effectiveness of Computer-Based Instruction: An Updated Analysis. [11] Barron. Educational Leadership 51. 62-66). 67-89). (pp. editor. (pp. D (1994) Apple Classrooms of Tomorrow: What We’ve Learned. M (2010) New Tools for Teaching Writing. Computers in Human Behavior.edu/issues/october2010/emerging. (pp. Bangert-Downs (1991) Effectiveness of Computer-Based Education in Elementary Schools.msu. (pp. 769-782).

& A. A (2008) Using Word Clouds in Teaching and Learning. (pp. New York: Springer. England. [17] Friendly. Lam. Retrieved from http://www. 2. Retrieved from http://llt.. K. Selvandin. [15] Tinzman. The Qualitative Report. Pennestri. 228} Pouran Pajouhesh.ac. Handbook of Computational Statistics: Data Visualization (pp. Retrieved from http://opus. in C. M (2008) A Brief History of Data Visualization. P (2006) Learning and Teaching English.edu/ssss/QR/ [20] Baralt. [18] Ramsden. proceedings of the 6th international conference of Iranian society for the promotion of Persian language and literature.net/boazchoi/fortyfive-interesting-ways-to-usewordle-in-the-classroom.B (1998) How Does Technology Affect Students` Learning and Engagement in Collaborative Activities? Unpublished manuscript. Bate.[14] Tafazoli D (2011). 630–643). 12-22). Unwin (Eds. 15. Oxford University Press. 15–56). T (2010) Forty-five Interesting Ways to Use Wordle in the Classroom [Slideshare slides].uk/474/1/using%2520word%2520clouds%2520in%2520t eachi ng%2520and%2520learning. S. T (2009) Teaching Methodology. Härdle. 429 . M. Retrieved from http://www. (p. [22] Lindsay. [16] Barret. Language Learning & Technology. Chen. J (2004) How to Teach Writing. M.pdf [21] Saetti.. M (2011) Action Research: Using Wordles to Teach Foreign Language Writing. [23] Harmer. Iran. W.msu. Tehran: Khane Ketab Publications.pdf [19] McNaught. Iran. Online Grammar Corrector: the Employment of Educational Technology to Persian Language Grammar. (pp.edu/issues/june2011/actionresearch.. Knight. P (2010) Using Wordle as a Supplementary Research Tool. C. 7th Edition. 81-91).). A.nova..-H.bath.slideshare. C. (pp. Pearson Education LTD. 15(3).

Observaţii asupra atributului în limba română Prof."to teach students to learn". language Limba română reprezintă o adevărată pasiune pentru mine. some techniques of our own intellectual activity. ajutându-ne totodată să comunicăm cu ceilalţi oameni (unii fiind persoane şcolite) şi să ne exprimăm corect. „limba este întîiul mare poem al unui popor”. Airinei” . ce răspund 430 . Nicoleta Violeta IVAN Colegiul Tehnic „Gh. observ că în zilele noastre. Studiul limbii române ajută la cultivarea atât a limbajului oral. Ca absolventă a şcolii normale. cât şi a limbajului scris. emisiunile televizate nu mai reprezintă un mod de educare. Bucureşti Abstract Transmission of the information is through language. Thus. s-a ajuns să se facă foarte multe dezacorduri atât în discuţiile tinerilor cât şi în emisiunile prezentate la televizor. Atribut). foarte important pentru vorbitorii de limba română. care ne conduc spre însuşirea unor deprinderi. De aceea. that lead to acquisition of skills that meet the fundamental requirement of modern school . teaching. cum se întâmpla în vremurile trecute iar acest fapt reprezintă un minus în planificarea normelor învăţământului. totodată. Key words: communication. Din acest punct de vedere. we have an obligation to speak correctly and we respect each other. ne însuşim unele tehnici ale muncii intelectuale. syntaxe. Atribut) rankings and teaching in school. In the following we make some observations on determiners (rom. Prin vorbirea corectă a limbii. Aşa cum spunea Lucian Blaga. Studierea limbii române ne ajută să cunoaştem şi să folosim corect această limbă. în licee nu se mai pune accent pe limba română. fiind de fiecare dată nerăbdătoare de a afla cât mai multe cunoştinţe din acest domeniu fascinant şi. By speaking the language correctly. with an exchange of information between speaker and interlocutor between the transmitter and receiver. determiners (rom.

Comunicarea între oameni se face cu ajutorul cuvintelor. adică în propoziţii şi în fraze. Studiul limbii române ne ajută în formarea şi dezvoltarea deprinderilor de exprimare în mod corect.. între emiţător şi receptor. Şt. logic. mesajul ce vrea să fie transmis de locutor trezeşte interes din partea interlocutorului. Prin intermediul cărţii. Tehnicile muncii intelectuale contribuie în vederea propriei noastre formări. gândurilor. să înveţe”. Cum? Folosind. erau trei „monitori generali”: doi de învăţătură şi unul de ordine (B. În acest sens se pun în mişcare valorile formativ-superioare. de tipul creativităţii. al interesului şi dragostei pentru cunoaştere. Sintaxa reprezintă partea gramaticii care cuprinde regulile privitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze. Atributul este partea secundară de propoziţie care determină un substantiv sau un înlocuitor al acestuia – orice partea de vorbire cu valoare de substantiv: pronume sau numeral. clare şi expresive. astfel. ajută şi la conştientizarea treptată a îndatoririi de perfecţionare continuă a procesului comunicării şi cultivării vorbirii..iar comunicarea bilaterală mai bună. şi. Totodată.cerinţei fundamentale a şcolii moderne – „a-i învăţa pe elevi. ca sursă de informare. cartea ca sursă de formare şi informare. în al doilea rând. Delavrancea. Această comunicare devine posibilă numai atunci când cele două repertorii au ceva comun. Sadoveanu. în primul rând. având loc un schimb de informaţii între locutor şi interlocutor. şi. acestea fiind îmbinate în unităţi sintactice. Neamul Şoimăreştilor) . coerent şi concis a observaţiilor. Astfel. În cele ce urmează vom face câteva observaţii cu privire la clasificările şi predarea atributului în şcoală. gândirii. Cu cât spaţiul care se suprapune este mai mare. avem obligaţia de a vorbi corect şi de a ne respecta unii pe ceilalţi. cu atât valoarea pozitivă a repertoriului comun este mai ridicată. al spiritului de observaţie şi investigaţie. se intercalează. Între cei doi poli se realizează o comunicare. ideilor. Transmiterea celor mai multe informaţii se realizează prin intermediul limbajului. pentru a cultiva capacitate de exprimare corectă oral şi în scris. Domnul Vucea) 431 . sentimentelor. pătrundem în lumea fascinantă a ei. scrierii şi exprimării corecte. ne cultivăm şi ne deschidem noi orizonturi. Amintiri crîncene răscoliră deodată mintea şi sufletul lui Tudor (M.

de cele mai multe ori. 432 . interjecţionale.Flăcăii ceilalţi pe dată s-au făcut nevăzuţi. Amintiri din copilărie) Atributul reprezintă partea de propoziţie secundară deosebit de importantă care întregeşte comunicarea. substantivale. adverbiale. adjectiv pronominal. Odobescu) . a) Atributul adjectival exprimat printr-un adjectiv propriu-zis Atributul adjectival poate fi exprimat prin adjective la diferite grade de comparaţie: . Blaga. În drum) . poate fi pe lume decît aceea care o gustă cineva cînd. Din rude mari împărăteşti. Atributul adjectival este cel mai frecvent tip de atribut întâlnit în comunicare şi este exprimat printr-un adjectiv propriu-zis sau prin alte părţi de vorbire cu valoare de adjectiv: numeral. verbale. iară noi copiii ne-am întors plîngînd pe la casele noastre (Ion Creangă. căruţa în care stă culcat abia înaintează pe căi fără nume? (Al. pronominale. verb la participiu sau la gerunziu. A. … mai senină şi mai legănată în dulci şi duioase visări.superlativ: Omul e ceea ce suntem. După părţile de vorbire prin care sunt exprimate. Topârceanu. fiecare – lăcaşul e ceea ce unuia singur îi e dat să înfăptuiască pătruns de cea mai înaltă taină cerească! (L. Atributul adjectival poate sta după substantiv sau în faţa acestuia. număr şi caz. care se acordă cu substantivul determinat în gen.comparativ: Oare ce desfătare vînătorească mai deplină. Meşterul Manole) A fost odată ca-n poveşti. valori expresive. (G. adăugându-i. prin pustiile Bărăganului. bun sau netrebnic.pozitiv: Peste firea mută doarme Cerul plin de stele. A fost ca niciodată. atributele sunt: adjectivale.

constituie un ajutor preţios în operaţia de identificare a atributului adjectival. atît de importante. m-a învălit bine într-o blăniţă. care. (M. a umplut săniuţa cu paie. Fraţii Jderi) Asta-i patria cea dragă Şi dăm patriei române Inima şi viaţa-ntreagă. Coşbuc. în barba-i mare (M. La Mestecănei) Articolul demonstrativ. Jderul cel bătrîn rîdea pentru întîia oară în acea duminică. mai pudic. Iona) Notă: Uneori.O prea frumoasă fată. Dar versul cel mai plin. în mod obişnuit. a hrănit pe Sura cea bătrînă. adjectivul poate fi articulat cu articolul hotărât: Jelească-mă apele Cernii! Să-mi duduie crivăţul iernii Ca-n taberi al cailor tropot. vizitiul bunicului. s-a cuibărit lîngă mine şi am pornit-o pe o vreme cu soare. Iar veşnicul apelor şopot Să-mi pară ca-n ceasul vecernii O rugă de clopot. poate fi confundat cu adjectivul pronominal demonstrativ. Eminescu. (M. Coşbuc. cine ştie cînd. Eminescu. Moartea lui Gelu) b) Atributul adjectival exprimat printr-un numeral cu valoare adjectivală 433 . (M. Sadoveanu. (G. Sadoveanu. adjectivul este însoţit de articolul demonstrativ (adjectival): La zăvoarele porţii. Patria română) Alexa cel chior. Puternic iar – de-o vrea – e pururi iambul. Luceafărul) Aceste toate singur nu le judic. Când precedă substantivul. (G. Iambul) O să mă bucur pentru clipele acestea. mai blînd. (Marin Sorescu.

peste monitori erau trei „monitori generali”…(B. Domnul Vucea) Notă: Atributul exprimat prin numerale cardinale până la nouăsprezece inclusiv este atribut adjectival: În grupă sunt optsprezece studenţi. Coşbuc. Divanul persian) . ordinale. p. Jocul ielelor) …şi eu muşcam din bucuria asta ca dintr-un măr. (G. . smulsă de pe băncile şcolii…(Camil Petrescu. (I. Popescu. Caragiale. 89 434 . Sadoveanu. eu. raportul sintactic este invers: numeralul douăzeci este subiect.Numeral cardinal propriu-zis: Clasa avea şaisprezece bănci. Şt. Jocul ielelor) Atunci află că cer un bob de grîu pentru cea dintîi căsuţă a acestei table de joc.Numeral multiplicativ: A fost un geamăt întreit Din totul inimii pornit.229 . multiplicative. care mă măritasem din clasa a şaptea de liceu.Numeral ordinal: Ne-am speriat…că tocmai venise şi responsabilul de la Internaţionala a doua…(Camil Petrescu. Delavrancea. (M. băncile aveau şaisprezece „primi” şi şaisprezece „monitori”. distributive şi colective cu valoare de adjectiv. Om cu noroc) Numeralul ordinal poate fi articulat cu articolul demonstrativ cel urmat de prepoziţia de: Ne-am jurat că vom avea tăria să ne sinucidem la cel dintîi semn al capitulării noastre… (Camil Petrescu. Sintaxa limbii române. două boabe pentru a doua căsuţă… şi tot aşa dublînd numerele pînă la a şaizeci şi patra căsuţă. în care optsprezece este atribut adjectival al substantivului studenţi. iar de studenţi devine atribut substantival. Ideal) 229 Apud Florin D. L. Jocul ielelor) Guvidi…a rămas în gară să apuce trenul ce venea din Bucureşti şi cu care noi ne încrucişam la întîia staţie. aceasta din cauza apariţiei prepoziţiei de de la numeralul douăzeci în sus.Atributele adjectivale pot fi exprimate prin numerale cardinale propriu-zise. Dar în: În grupă sunt douăzeci de studenţi.

cine-o poate spune. nehotărâte.Adjective demonstrative: …cred că tovarăşul Ruscanu. relativinterogative. Cezara) Pînă la ce josnicie se poate coborî un om din patimă politică… (Camil Petrescu. să slujească drept instrument al unui partid împotriva celuilalt. Jocul ielelor) 435 . ca să poată exprima acea nemărginire de simţiri. Blaga.Adjective relativ-interogative (numai care. (M. Ca balaur din poveste nouri negri plini de geruri. Alecsandri. Iona) .Adjective posesive: Nu ne mai chinui cu tăcerea ta. Porunceşte sufletelor noastre să uite. porunceşte ochilor noştri să nu mai aiureze. de întărire şi negative: . (Marin Sorescu. vrea să înţeleagă faptul că el nu convine să se facă din această împrejurare o afacere intimă a regimului. cât): Ah! cine o spune. Trebuia s-o ia în partea cealaltă.Numeral distributiv: S-a tăiat fiecare pîne în cîte trei bucăţi deopotrivă de mari. Eminescu. el a greşit-o. şi care limbă e-ndestul de bogată. (L. demonstrative. intră atributele reprezentate de adjectivele posesive. (V. spunînd nu. ce. Jocul ielelor) Dar drumul. (I. (Camil Petrescu. ci în setea de amor. Un duel) c) Atributul adjectival exprimat prin adjective pronominale În grupa atributelor exprimate prin adjective pronominale. (G. . care se îngrămădesc nu în amor însuşi. Sfîrşit de toamnă) Din amîndouă părţile Se-ncep ostilităţile. Meşterul Manole) .Numeral colectiv: Din tuspatru părţi a lumii se ridică-nalt pe ceruri. Amintiri din copilărie) S-au format rânduri de câte trei.. Creangă. Topârceanu.

Slavici. toată truda. Mierla se întîlni seara cu bufniţa umflată. Goga. (Gr. Alexandrescu. Jocul ielelor) . Maria. (Camil Petrescu. toţi au turbat. Agârbiceanu. Rugăciune) Orice om cuminte strînge bani albi pentru zile negre.Ascultă. Oameni din lună) . de cetăţi depărtată. Sadoveanu. (O.Adjective negative: Pentru ca să nu fie nicio supărare.Adjective de întărire: Am socotit totdeauna că dreptatea e absolută. (I. (Camil Petrescu. Unirea principatelor) Într-o pădure deasă. în fiecare zi şi în fiecare noapte se întîmplă ceva nou. Atîtor doruri fără leacu. Lada) De-o bucată de vreme. Dacă lupt pentru o cauză. Mierla şi bufniţa) 436 . (M. Jocul ielelor) . ilustre fapte ale naţiei române.Adjective nehotărâte: Dă-mi tot amarul. Jocul ielelor) E o nevoie de viată şi de moarte pentru mine să ştiu dacă trecutul însuşi a existat… dacă am fost cu adevărat iubită. Cînd citim în vechea carte a istoriei străbune Virtuţi mari. (Camil Petrescu. Care inimă stă rece? Care suflet nemişcat? (Gr. ştiu eu o vorbă de la tata: cîţi cîini m-au lătrat. (I. Budulea Taichii) d) Atributul adjectival exprimat printr-un verb la participiu cu valoare adjectivală Participiile care se acordă cu termenul determinat sunt atribute adjectivale. Alexandrescu. aceasta este dreptatea însăşi. avea fiecare lumînarea sa.

„buze sângerânde”. un coleg al lui Mircea. Puterile adîncului se treziră de pretutindeni (C. cartea lui Tudor. atributul substantival este de mai multe feluri: a) atributul substantival în genitiv (numit şi atribut genitival). Hogaş. „femeie suferindă”. Hogaş. Gramatica azi. „rană sângerândă”. ai. ale) cui? şi poate sta după sau înaintea substantivului determinat. Forma feminină este astăzi învechită şi nu o mai folosim decât în anumite formule fixe. Locul obişnuit al atributului substantival genitival este după substantivul determinat. neguri fumegînde pluteau în văzduhul adînc al văilor. Umbra lui Mircea. Alexandrescu. El poate sta imediat după substantivul determinat sau poate fi despărţit de acesta prin alte atribute: miresmele florilor. Atributul substantival După mijloacele de exprimare. B. p. a) Atributul substantival în genitiv (atributul genitival) răspunde la întrebările (al. miresme 230 apud Al. a. „ruini fumegânde”. Dintre acestea. categoria atributului substantival în dativ este învechită. b) atributul substantival în dativ. La Cozia) Atributul genitival poate fi precedat sau nu de articolul posesiv al / a / ai / ale sau de articolul hotărât lui: O carte a colegei mele. Graur.e) Atributul adjectival exprimat printr-un verb la gerunziu cu valoare adjectivală Dimineaţa era măreaţă. (C. c) atributul substantival prepoziţional. „inimi fremătânde”. Pe drumuri de munte) Ş-ale valurilor mîndre generaţii spumegate (Gr. d) atributul substantival apoziţional (apoziţia). „forme născânde” etc. 186 437 . „mâini tremurânde”. ca „ordine descrescândă”230. Pe drumuri de munte) Notă: Gerunziile acordate sunt folosite în limba literară contemporană în unele îmbinări: „ordine crescândă / descrescândă”.

în general. Fraţii Jderi) Substantivul cu funcţia de atribut genitival poate fi determinat la rândul lui de unul sau mai multe atribute genitivale. Avem deci un atribut genitival ale văi(i) şi două atribute adjectivale care determină substantivul la genitiv. Pe drumuri de munte) Observăm că. ale clopotului…şi parcă se deschid pagini măreţe în inima mea şi în vreme. atributul genitival apare înaintea substantivului determinat. Acest fel de atribut determină un substantiv nearticulat care denumeşte. Ş-ale valurilor mîndre. şi mai ales în poezie. Alecsandri. generaţii spumegate. adjectivale sau de alt tip: Un pîlc de cavaleri cu zale şi coif au trecut în pas domol către acea tabără a coconului împărăţiei. atributele frumoasei şi noastre s-au intercalat între articolul posesiv ale şi atributul genitival văi. Umbra lui Mircea. Lupul. (C. (G. şi alţii… au alergat la Constantin-vodă. Hogaş. La Cozia) Stau în amurg şi ascult dangătele rare. (M. Cronica) 438 . Sadoveanu. Uneori. Clopote în amurg) În trecătoarea aceea printre ape şi prin lunca nestatornică a rîului. fecior lui Gavriliţă vornicul. (I. Camilar.ale florilor. Alexandrescu. era partea cea mai primejdioasă a drumului. Neculce. folosit mai rar astăzi. prietenul bun şi nepreţuit al lui Mircea. (Gr. (E. (M. b) Atributul substantival în dativ are un caracter arhaic. aceste miresme îmbătătoare ale florilor. în operele literare. în al treilea exemplu. Sadoveanu. solemne. grade de rudenie sau atribuţii sociale. Concertul în luncă) Veneam din regiunile fericite ale frumoasei noastre văi. Roxelana) În poiana tăinuită unde zbor luciri de lună Floarea oaspeţilor luncii în grăbire se adună.

Judeţ al sărmanilor) Vii să-mi baţi iar la fereastră. Tînăr soare auriu.substantiv precedat de prepoziţie. Sadoveanu. (Şt. ştiinţific şi administrativ se întâlnesc cu o oarecare frecvenţă şi unele formulări moderne. Şi zăpada de pe coastă Fuge ca argintul viu. frumoasă doamnă. cu inima ca plumbul.substantiv precedat de locuţiune prepoziţională Trăsura cea fină şi amară dimprejurul gurei lui.substantiv precedat de un adverb de comparaţie cu valoare de prepoziţie: Porni singur pe calea pe care au venit amîndoi. Apoziţia este exprimată printr-un substantiv. fiind o vreme frumoasă. Atribuirea de valori unor variabile. şi s-au pustiit prin locuri ferite. (G. Ea poate determina un substantiv sau un pronume.Preot deşteptării noastre. Eminescu. Iosif. Rebreanu. Popescu. au încălecat iar. care stabileşte un raport de echivalenţă. Călimara) După aceea. de exemplu: Conferirea de medalii / premii unor sportivi231. Sintaxa limbii române. Topârceanu. c) Atributul substantival prepoziţional se exprimă prin: . ieşind din sat. Iţic Ştrul dezertor) d) Atributul substantival apoziţional reprezintă atributul pus în cazul nominativ. se adînci vădit. 231 Apud Florin D. cu capul în pămînt. p. (M. Cîntec de primăvară) . o călimară de argint. Eminescu. O. 87 439 . (L. semnelor vremii profet. Epigonii) Notă: În stilul publicistic. cu termenul la care se referă. (M. cu soare de primăvară. (M. Sărmanul Dionis) . Mi-ai dăruit.

. Ioan Cuza) Iată craiul. Eminescu. apoziţia este precedată de un adverb explicativ – adică sau anume: Sora mea. (Al. Că-mi iau geamantanul şi plec! (G. Pătru. Doamna Chiajna) Tu. rezemat în jilţ cu spată. un pronume sau o locuţiune pronominală de persoana a II-a (tu. Oltul) 440 . adică Liliana. mîndra lună. arendaşul. când vocativul determină un substantiv la vocativ. (M.) Rămîi sănătoasă. Sadoveanu. Apoziţia poate fi exprimată şi prin substantiv în cazul vocativ (singur sau urmat de determinări). Amintiri din copilărie) . Topârceanu. Baltagul) Apoziţia poate fi: simplă – când este exprimată printr-un substantiv sau adjectiv cu valoare substantivală în cazul nominativ sau în cazul regentului: Cel mai mare de ani. sora mea.file din poveste) Uneori. El pe capu-i poartă mitră şi-i cu barba pieptănată.Apoi dar mai rămîi sănătoasă. Pseudo-kineghetikos) .. ne ieşi înainte cu plin. Călin . cucoană. Odobescu. Balada chiriaşului grăbit) . să ne răzbuni! (O. anume Liliana. Goga. Creangă. Discurs la înscăunarea lui Al. fii blînd. numai să-mi daţi voie să-mi îngrop omul. veţi face cum veţi crede căi mai bine. Domnia ta etc. Măria ta. domnule subprefect. (I. Călin (file din poveste)) Socru roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare. Kogălniceanu. dumneata. mîndrul soare şi pe nună. dumneavoastră. mătuşă Mărioară.Dumneavoastră. fii bun. (M. (Al. Odobescu. (M. ca domn. Fratele său Alexandru îl însoţea.Descălecai la flăcăraia trosnitoare a brazilor şi domnul Sterie. voi. socru-mare. (M. Eminescu. Oltule.… înainta cu greu sprijinindu-se într-o cîrjă. tu.

(G. ca o unitate sintactică – apoziţie dezvoltată. (C. Pe drumuri de munte) Constantin Rotaru. Pe drumuri de munte) Copilul. Cîntecul redutei) În analiza sintactică a propoziţiei. Hogaş. răsărea ca de obicei pe jumătate de sub tejghea. Şi din gură-aşa grăia. (Poezie populară.Domnul că se speria. crîşmarul de la Mircu. Colecţia Alecsandri) . Priceputul şi păţitul. Paşa Hassan) Sînt dator să însămn în treacăt că Zamfira lui Ilie Filipoiu. priceputul. Răzbunarea lui Nour) 2. Note: 1. Hogaş. Coşbuc. Semn călăului făcea. Apoziţia dezvoltată se desparte prin virgulă de regent sau se izolează prin virgule de restul propoziţiei sau al frazei: 441 . Coşbuc.dezvoltată – când este exprimată printr-un grup de cuvinte (un substantiv urmat de un atribut sau chiar de una sau mai multe propoziţii atributive): Dar iată-l! E vodă. se deosebea mult de Sura lui Avrum din Şeştină. Alexandru. (G. se scuză cu un surîs jenat şi totuşi galant. (M. era voinic şi rumăn şi creştea ca din apă. Sadoveanu. de altă dată. Termenii care intră în alcătuirea ei sunt însă analizabili. un român. tatăl logodnicei şi amfitrionul. Iar Codreanul. (C. Rebreanu. Semnul Domnului zărea. se consideră ca un tot. (L. Apoziţia simplă poate fi izolată de regentul ei şi atunci se desparte de acesta prin virgulă: Crîşmarul. întreaga combinare de cuvinte. căprarul Păvăloae. care formează o apoziţie dezvoltată. ghiaurul Mihai! Aleargă năvală nebună Împrăştie singur pe cîţi îi adună. Gorila) Acest cîntec îl făcui Eu. Stînd de strajă noaptea-n ploaie.

Radu vodă. Semnul [:] este folosit uneori şi înaintea unei singure apoziţii (simple sau dezvoltate). Zile şi necazuri din Zavera) C. dragul taichii. Masa umbrelor) Fraţi… am avut trei: Dimitrie. dragul maichii” tocmai aşa să scrii…(I. Slavici. când termenul la care se referă apoziţiile coordonate este un pronume negativ. Vasile şi Andrei. Teodoreanu. veni cu o sabie şi tăie capul lui Alexandru Kendi.„Huţule. ceea ce arată intenţia autorului de a pune în evidenţă pe cel denumit prin substantivul respectiv232. Gramatica practică a limbii române. Sadoveanu. apoziţiile sunt legate prin conjuncţia nici233. Apoziţia (simplă. (Radu Popescu. Românii supt Mihai-Voievod Viteazul) 3. Atributul pronominal 232 apud Ştefania Popescu. (I. Şi iată că la intrarea peşterii se ivi o fiinţă măreaţă: omul. Bălcescu. avînd un cocon anume Ştefan şi Duca vodă din Moldova avînd o cocoană anume Catrina. 509 idem 233 442 . Vulpea păcălită) Au venit odată… doi colaboratori intermitenţi ai Vieţii Româneşti: Ion Marin Sadoveanu şi Tudor Vianu. s-au ajuns în cuvinte şi au logodit pre coconi. Galaction. (M. (V. dezvoltată) poate fi introdusă şi prin adverbele adică. Întru aceste vremi. Budulea Taichii) Un ţigan. anume. Istoriile domnilor Ţării Româneşti) 4. Evocări) În propoziţiile negative. Eftimiu. gîdele obişnuit al locului. Nu se simţise nimeni şi nu se ivise nimeni: nici păgîni. (G. nici de-ai noştri. p. şi Huţule. (N.

dar nu nevinovat. demonstrative. (M. (M. Despot vodă) Nu vezi că gura-mi arsă e de sete. Sadoveanu. Întîia iubire) O să vie o zi… cînd o să fiţi în locul meu. Ea nici poate să-nţeleagă… C-acel demon plînge. 443 . posesive. Eu sînt în voia soartei un veşnic călător. Slavici. Alecsandri. Romînia pitorească) Destul că el nu punea nici un preţ pe averea altora. (M. Scrisoarea IV) Atributul pronominal în dativ este astăzi pe cale de dispariţie. El nu se mai întrebuinţează decât în poezie. Vlahuţă. de politeţe. relative. Cel mai iubit dintre pămînteni) Ea se uită… păru-i galben. şi atunci mai mult la singular. (V. Atras în calea-mi lungă de-un tainic viitor. Topârceanu. Balada munţilor) Înaintăm mai bine de o jumătate de ceas în uriaşa hrubă. Crăiasa din poveşti) b) atributul pronominal în dativ este cunoscut şi sub numele de dativ posesiv şi se exprimă prin forma neaccentuată de dativ a pronumelui personal sau reflexiv. Comoara) Şi ea arde de dragostea dumitale. (M. (I. ale cărei bolţi răsună fioros de paşii şi de glasurile noastre. Preda.Pronumele ca substitut al substantivului are aceleaşi posibilităţi de exprimare ca şi atributul substantival. neputînd s-auză plînsu-şi. Toamna cu-a-ei albă frunte Şi cu galbenii conduri. rîde. (G. (Al. Iar în ochii ei albaştri Toate basmele s-adună. Eminescu. Faţa ei lucesc în lună. Eminescu. Atributul pronominal este de patru feluri: a) atributul pronominal în genitiv (genitival) poate fi exprimat prin pronume care au formă pentru cazul genitiv: personale (la persoana a III-a). nehotărâte şi negative. şi voi depune mărturie împotriva dumneavoastră.

(M. numai dumnealui. şi dumneavoastră. procopsitul! e mai cu moţ. dar în exemplul „Îmi planific excursia”. sus. are funcţia de atribut. având o valoare de precizare şi e folosită rar Şi astăzi. Scrisoarea III) Apariţia lui în proză este rară şi arhaizantă: Şi cînd el sfîrşeşte. Dansul cu tine mă face să plutesc. pentru. Iubind în taină) Şi de crunta-mi vitejie tu te aperi c-un toiag? (M. alta. (I. Nici acuma nu mi-ai mărturisit dacă maica lui a fost moldoveancă de-a noastră ori tătăroaică. îşi fluieră neastîmpărul. suntem nişte proşti. Caragiale. Sadoveanu. Scrisorile unui răzeş) Tuturor… la tot norodul.Unul din noi trebuie să părăsească sala. de lângă) Domnul Vasiliu a şuierat cu fălcile încleştate: . ca şi odinioară. relativ. de. demonstrativ. Eminescu. Poezia poporală) Notă: În exemplul „Îmi planific o excursie”. pronumele îmi. Fraţii Jderi) . mie şi dumneavoastră. Fraţii Jderi) d) apoziţia pronominală are un caracter expresiv. pronumele îmi îndeplineşte funcţia de complement indirect.Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi? (M. ne place cîntecul…. reflexiv. negativ precedat de: . (M. Anii de ucenicie) Desenul de la tine m-a binedispus.prepoziţie (dintre. Sadoveanu. Sadoveanu. . că puţine jupînese pot să se laude c-un obraz ca al meu.adverb de comparaţie cu valoare de prepoziţie (ca): Cred. presupunând construcţia paralelă „Planific excursia mea”. Ion) 444 . nehotărât. numai dumnealui nu-i place! Toţi. Eminescu. (Cezar Petrescu. o mierlă. spre. L. (M. şi eu. toată nedumerirea s-a şters din minte-mi (Alecu Russo. c) atributul pronominal prepoziţional se exprimă prin pronume personal. de la. între crengi.locuţiune prepoziţională (faţă de): Părerea mea faţă de celălalt este bună. nană Chiră. cu substantivul articulat hotărât.

Iarna pe uliţă) c) prin verb la supin. (G. (M. Cîntec haiducesc) Iată-l lui. pe lîngă care marile stele trec fără s-o vadă. Alecsandi. (Poezie populară. (M. Negruzzi. În munţii Neamţului) Şi atunci parcă simt toată umilinţa. D. abia. că i-au sosit. astfel: a) adverb şi locuţiune adverbiala fără prepoziţie: Şi cum a venit în ţară n-a avut stare pe loc nici cu stăpînirea dinlăuntru a boierilor. adică voi. Coşbuc. FătFrumos din lacrimă) b) verb la gerunziu (neacordat): Doamne. Atributul verbal Este exprimat prin verbe la moduri nepersonale: a) prin verb la infinitiv: Mă simţii nenorocit că nu am prilejul de a pofti la masa mea pe un nevoiaş. Colecţia Alecsandri) E. Atributul adverbial Atributul adverbial se exprimă printr-un adverb sau printr-o locuţiune adverbială cu sau fără prepoziţie. precedat de prepoziţiile (de. (C. (C. (Mihail Sebastian. Hogaş. toată dizgraţia de a locui pe o biată planetă mizerabilă. La tabără de ieşit.Sadoveanu. Nicoară Potcoavă) 445 . pentru): Să-mi fac cerc astă rugină. Carte mare de pornit. nişte boieri sosind acum cer voie să se înfăţişeze la măria-ta. Steaua fără nume) Orice încercare de-a o răpi a fost deşartă. zise un aprod apropriindu-se.Marinescu şi Ionescu. (V. Alexandru Lăpuşneanu) Haina-i măturînd pămîntul Şi-o tîrăşte-abia. Eminescu. aţi luat examenul. Şi să-mi fac bani de iernat.

auzim strigăte: „Ura! Trăiască!”… Şi numai iată că s-apropie de noi. Al. (M. doamna Catalina. Sadoveanu. Fraţii Jderi) F. Taină) În ceasurile dintîi se-ncruntă în vis. Stăpînea odată…) M-au trezit glasurile scutarilor din fundul depărtat al pădurii: „hăă-ăp!… hăă-ăp!… ăp…” (I. apare totdeauna după substantivul determinat şi primeşte în urma lui semnul exclamării (care nu are valoare de punct. Agârbiceanu. călare pe un cal mic de munte. Atributul interjecţional determină un substantiv şi se exprimă de obicei prin interjecţii care imită sunete sau zgomote ori redau diferite strigăte. (I. Brătescu-Voineşti. Doamna Catalina) Atributul exprimat prin interjecţia halal poate să aibă un sens apreciativ: „Halal oameni! n-am ce zice. marcând doar intonaţia şi din această cauză scrierea se continuă cu literă mică).Atributul adverbial exprimat prin adverbe de mod se întrebuinţează fără prepoziţie: Prin frunze aiurează şoptirile-i alene. cu securea pe umăr şi întru tîrziu. Al. O zi ca altele) Ofta şi se tînguia încet împotriva unor ţînci din ziua de azi. primitori. Este menţionat mai rar în lucrări de specialitate. Delavrancea. dă ordin… şi scapă năduşit cîte un geamăt „uiu-iuuuu”! apoi doarme dus… (B. (M. virgulă. fiiiir-fiiiir. Scrisorile lui Mişu Gerescu) …rumînii rămîn drepţi. (M. Şt. Brătescu-Voineşti.Eminescu. Atributul interjecţional se exprimă prin interjecţii şi onomatopee şi este apropiat de atributul adjectival: …nu se auzea decît cîntecul greierilor: fiiiir-fiiiir. aceleaşi două note lungi şi tremurate. Strigoii) b) adverb şi locuţiune adverbială precedate de prepoziţie: Şi cum a venit în ţară n-a avut stare pe loc nici cu stăpînirea dinlăuntru a boierilor.Sadoveanu. (M. Nicoară Potcoavă) Se aşezară pe prispa de dindărăt în bătaia soarelui. pretutindeni…(I. colo. deschişi…” . şi 446 . nici cu stăpînirea din afară a ismailitenilor. Sadoveanu. ici.

2003 Popescu Ştefania. Compendiu. Editura Fundaţiei România de Mâine. Bucureşti. Ediţia a II-a revizuită şi completată. Gramatica azi. compoziţie. Editura Fundaţiei România de Mâine. Gramatica de bază a limbii române. Bucureşti. Sinteze de limba română. Bucureşti. Flora Şuteu. Editura Ştiinţifică. 1983 Popescu Florin. Gramatica normativă.. Theodor Hristea. Sintaxa limbii române – Curs practic. Cu o culegere de exerciţii. 1968 Gruiţă G. Gheorghe Bulgăre. 1992 Şerban Vasile. Limba română (Sintaxa). Gramatică. Editura Didactică şi Pedagogică. Sintaxa limbii române. stilitică. Grigore Brâncuşi. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Editura Echinocţiu. Bucureşti. Sintaxa. Tendinţe actuale ale limbii române. 1973 Graur Alexandru. autori: Mioara Avram. Rodica Bogza-Irimie. Bucureşti. Editura Albatros. Editura Didactică şi Pedagogică. Structura gramaticală a limbii române. 89 447 . Editura Junimea. Editura Junimea. Bucureşti. Ediţia a III-a revăzută şi din nou îmbogăţită. Gramatica limbii române explicată. 1997 Diaconescu Ion. Bucureşti. Bucureşti. 1995 Dimitriu Corneliu. Sintaxa. Editura Albatros. 1980 Popescu Florin. Sintaxa limbii române. Popescu . Iaşi. 1970 234 235 apud Vasile Şerban. 1994 Hristea Theodor (coordonator). 1982 Coteanu Ion. Iaşi. Editura Academiei. 1995. 197 apud Florin D. p. Gramatica limbii române. p. Bucureşti. Bibliografie Bejan Dumitru. Gramatica practică a limbii române.depreciativ: „Halal oameni! Te-au lăsat la nevoie”234. 1982 Graur Alexandru. Georgeta Ciompec. Editura Enciclopedică. Sintaxa limbii române. 1984 Irimia Dumitru. Se observă că interjecţia halal este amplasată înaintea substantivului după care se pune semnul exclamării235. Cluj-Napoca. Sintaxa limbii române. Ion Diaconescu. Coteanu Ion. Cluj-Napoca. Editura Dacia.

Târgovişte Abstract The article presents in terms of comparative / critical teaching predicate structures in contemporary Romanian language.!/Limba noastră-s vechi izvoare. because not stimulates creativity./Un şirag de piatră rară./Te-nfiori adânc şi tremuri.formarea omului în perspectiva integrării lui rapide în societate. a gândirii elevilor. propoziţiilor şi frazelor. comparative analysis. etc. predicate. Studierea limbii române în şcoală prezintă o importanţă inestimabilă. cu modul lui particular de a înţelege existenţa.” Limba română asigură dobândirea cunostinţelor din sfera tuturor celorlalte obiecte de învăţământ. Însuşirea corectă a limbii române de către elevi devine condiţia de bază în vederea realizării obiectivului fundamental al învăţământului de cultură generală . Key words: alternative schoolbooks. cu bucuriile şi tristeţile trăite din plin într-un spatiu geopolitic destul de vitreg. thinking and self-competition. imaginatie. bine cunoscută de către elevi. momentele istorice cruciale prin care i-a fost dat să treacă. Anca Raluca TEODORESCU Şcoala “Mihai Viteazul”.O altă viziune asupra manualelor alternative în predarea propoziţiei predicative Prof./Povestiri din alte vremuri!/Şi cetindu-le-nşirate. contribuie la dezvoltarea laturilor conştiinţei lor ( spirit de observaţie.) şi la cultivarea disponibilităţii de a colabora cu 448 . capacitate creatoare. Alternative schoolbooks approach this theoretical concept complies with the requirements of today students. pentru că este expresia milenară a acestui popor./Pe moşie revarsată. cum atât de inspirat spune poetul: ”Limba noastră-i o comoară/În adâncuri înfundată. Procesul studierii limbii române în şcoală este parte integranta a acţiunii. Limba română. ştiut fiind adevărul că ideile se prefigurează şi persistă în mintea omului pe baza cuvintelor.

există un fragment propus ca text suport pentru verificarea cunostinţelor anterior dobândite. Hai să coborâm şi o să vă istorisesc viaţa fiecăruia. în mod logic. în faţă.” Cerinţele propuse de manual nu respectă criteriul de flexibilitate. În manualul. Printre lucruri am descoperit un album de familie. are o grădiniţă ale cărei flori au fost pălite de bruma toamnei. grele sau foarte grele. consider că este absolut necesar ca elevii să-şi însuşescă noţiunile de sintaxă pentru că înţelegerea modului de funcţionare a limbii. limba română contribuie. I-am spus că am dori să ştim cine sunt rudele din fotogrfie. Când am deschis portiţa. ni s-a părut că nu era acasă. la sfârşitul săptămânii. Exemplu: 449 . pe care îl folosesc la clasă. la concluzia că aceste elemente nu trebuie să lipsească din exprimarea proprie. manualul de la editura Humanitas Educaţional. reviste. N-o văzusem de mult şi. cărţi. într-o mare măsura. prin crearea obişnuinţei de a respecta regulile acordului şi ale regimului diverselor cuvinte. imperativ categoric al dezvoltării vieţii moderne. Astfel. de a întreţine relatii interumane eficiente pe diverse planuri de activitate. ceea ce constituie o primă condiţie a corectitudinii ei.semenii. la cultivarea sensibilitatii elevilor. De bună seamă că am ajutato. dar am găsit-o în pod printre mobile stricate. prin evitarea anacoluturilor. prin cunoşterea posibilităţilor topicii ( ordinea cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază ) şi a măsurii în care ea poate contribui la clarificarea comunicării. la nuantarea exprimării lor (orale sau scrise). neavând exerciţii cu dificultate progresivă: cerinţe accesibile. Sofia Dobra şi Florentina Sâmihăian. Nu uita pe nimeni!Ei sunt familia noastră. Prin virtuţiile ei deosebit de expresive. ce nu trezeşte niciun interes informativ elevilor. ne-am gândit să lăsăm baltă toate treburile şi să o vizităm. a mecanismului general şi a procedeelor speciale de formulare a oricărui gând sau mesaj. Exemplu: “ Bunica stă într-o casă care. pe care pesemne că îl uitase . neatrăgându-le atenţia sau curiozitatea. autori -Alexandru Crişan. are drept consecinţă directă perfeţionarea capacităţii de exprimare.Ar fi vrut să deretice singură. adică nu confirmă experinţele de învăţare anterioare. Înţelegerea regulilor de organizare a enunţului în jurul PREDICATULUI în propoziţie şi al propoziţiilor în frază duce. de asemenea. Exprimarea corecta se realizează. fotografii vechi. pe care le evidenţiază studiul acesteia. Nu urmăreşte axa dificultate redusă-performanţă. ritmul diferit de asimilare. rochii demodate.

Creangă) “Nu voi face apel la părinţii denaturaţi. cu autorul Marin Iancu abordarea informaţiilor este puţin diferită. În manualul editurii Corint.Identifică predicatele din textul de mai sus şi indică felul lor.”( I. niciun criteriu. Reactualizarea cunostinţelor anterior dobândite se face la sfârşitul acestei prezentări de informaţii. în ceea ce priveşte captarea atenţiei. 5 predicate. Exemplu: Extrage într-un tabel predicatele. ci numai câteva fragmente extrase din operele unor scriitori celebri: “ Te întreabă şi socoate Ce e rău şi ce e bun. Arătaţi ce valori sintactice are verbul “ a fi “ în textul dat. Exerciţiile lipsind cu desăvârşire.2.”(I. nicio cerinţă. ce sunt schematice şi putin numeroase şi nu asigură o însuşire temeinică de cunoştinţe.Creangă) “ Poate că te aşteaptă tatăl tău. neavând un text suport şi cerinţele bazate pe acesta. ţustiu! la spatele lui Zaharia. Eminescu) “ El era mâhnit pentru pierderea lui Chirică. ritmul diferit de asimilare cu dificultate progresivă. prin ce se exprimă predicatul. Manualul de la editura All de autoarea Andra Vasilescu nu respectă. Alege din text şi analizează.” (M. Analizează părţile de vorbire prin care se exprimă predicatele găsite.”(G. având cerinţe foarte diverse. este prezentată informaţia ştiinţifică foarte bine structurată. Nu apare niciun text suport. Formulează reguli de topică şi punctuaţie privind predicatul.Călinescu) “ Eu zvârr! chibriturile din mână. începând cu expunerea informaţiilor despre predicat şi propoziţia predicativă. la alegere. bazându-se pe metoda expunerii făcutăde către cadrul didactic. Nu se realizează reactualizarea informaţiilor pe baza unui text suport. schematic şi pe coloane. Învăţarea nu se face prin descoperire. sunt cele de consolidare a informaţiilor.Călinescu) Apoi. în caiet. 450 . Copiază. care apar.. Singurele exerciţii. respectând doar aici criteriul flexibilităţii. de la pagina 68. Reciteşte textele de la ex.”( G. Itemii formulaţi abordează toate problemele impuse de acesta: respectă experienţele de învăţare anterioare.

În toate cele trei manuale, problematica transformării numelui predicativ în propoziţie predicativă nu este, explicit, prezentată. Edificarea, cu privire la acest concept, nu se poate face pe baza manualului, revenind sarcina cadrului didactic de a-şi lămuri elevii. EXPANSIUNEA Expansiunea - constă în transformarea unei părţi de propoziţie în propoziţie subordonată corespunzătoare ( S SB, n.p. PR, A AT, C.d. CD, ... ). Mod de lucru: -introducerea unui element de relaţie subordonator; -introducerea unui predicat sau verb copulativ; -păstrarea întelesului: vb.cop. n.p. PP PR neschimbat. El a rămas / cum l-am ştiut. / El a rămas ( Expansiunea = dezvoltarea, extensia,... ) CONTRAGEREA Contragerea - constă în transformarea unei propoziţii subordonate în parte de propoziţie corespunzătoare ( SB S, PR n.p., AT A, CD C.d., ... ). Mod de lucru: -eliminarea elementului de relaţie subordonator; -eliminarea predicatului / verbului copulativ; -păstrarea înţelesului: PP PR NP Tata a ajuns/ ce şi-a dorit./ Tata a ajuns director ( Contragerea = restrângerea, ... ) Se mai impune precizarea faptului că subiectele oferite de ministerul educaţiei solicită informaţii solide referitoare la acestă problemă. Exemplu: 1. Faceţi expansiunea cuvântului subliniat şi precizaţi ce modificări s-au produs. 2.Contrageţi propoziţia subliniată şi precizaţi modificările produse 3. Identificaţi numele predicativ din text şi realizaţi expansiunea lui. 4. Găsiţi o propoziţie predicativă şi contrageţi-o. Manualul Humanitas este şi la acest capitol deficitar în ceea ce priveşte demersul didactic. Începe cu două exerciţii care nu sunt evidente pentru înţelegerea conţinutului ştiinţific. Exemplu: Indicaţi predicatul din propoziţia de mai jos: „Ea ajunsese o actriţă celebră”. Arătaţi în ce s-a transformat propoziţia de la exerciţiul 1 în enunţul următor: „Ea ajunsese să fie o actriţă celebră”.

451

Apoi este prezentată teoria legată de acestă noţiune. De abia aici, este menţionat termenul de expansiune, dar nu şi cel de contragere, ceea ce face ca elevul să nu fie lămurit cu aceste transformări. Manualul Corint este prezentat în aceeaşi manieră, utilizându-se metoda învăţării prin descoperire. Sunt prezentate, mai întâi câteva fragmente din operele unor scriitori celebrii. Exemplu: „Dacă a lucrat atât de mult însemnă că a avut voinţă” – Marin Preda „Din partea tatei puteam să rămân cum era mai bine” – Ion Creangă „Nu-mi pasă de rămâne cum e şi cum a fost” – Al. Macedonski „Otilia părea că ştie multe” – George Călinescu Urmează prezentarea noţiunilor teoretice, bine structurate: definitia propoziţiei predicative, termeni regenţi, elemente introductive, analize de frază, elemente corelative, topica şi punctuaţia. După fiecare noţiune în parte sunt propuse exerciţii de consolidare respectându-se criteriul validităţii – coerenţă internă (prezentarea teoriei, explicaţiile, activităţile practice, exerciţiile şi modalităţile de evaluare); conţinuturile, activităţile de învăţare respectă programa; - prezintă informaţii corecte; - exerciţiile şi activităţile pot fi efectuate cu succes de elevi, gradul lor de dificultate corespunde nivelului intelectual. De asemenea, se respectă criteriul flexibilităţii, experienţele de învăţare anterioare, ritmul diferit de asimilare fiind gradat de la uşor spre performanţă. Manualul All începe direct noţiunea teoretică legată de predicat şi propoziţie predicativă, neoferind text suport pentru captarea atenţiei sau învăţarea prin descoperire. Se prezintă numai metoda tradiţională, a expunerii de către profesor care este fadă, plictisitoare şi ineficientă. Dar, totuşi, în ceea ce priveşte caracterul aplicativ este bine structurată, atractivă, cu imagini, chenare, exerciţii diverse şi scheme. Se ating criteriile de atractivitate, flexibilitate, caracter deschis, participare, relevanţă, transparenţă şi validitate: atractivitate - ilustraţii plăcute, uşor de folosit, construieşte un dialog cu elevul, stimulează curiozitatea, încurajează progresul elevilor; flexibilitate - respectă experienţele de învăţare anterioare, ritmul diferit de asimilare; caracter deschis - încurajează trecerea de la activităţi controlate la activităţi libere, este construit pe baza cunoştinţelor anterioare, îl învaţă pe elev cum să înveţe;relevanţă- corespunde diferenţelor dintre elevi, respectă programa;

452

transparenţă - claritatea obictivelor învăţării, claritatea formulării rezultatelor pe care trebuie să le obţină elevul, claritatea prezentării; validitatea - coerenţă internă, conţinuturile, activităţile de învăţare respectă programa, prezintă informaţii corecte, exerciţiile pot fi efectuate de elevi, gradul lor de dificultate corespunde nivelului. Înţelegerea regulilor de organizare a enunţului în jurul predicatului în propoziţie şi al propoziţiilor în frază duce, în mod logic, la concluzia că aceste elemente nu trebuie să lipsească din exprimarea proprie, ceea ce constituie o primă condiţie a corectitudinii ei. Exprimarea corectă se realizează, de asemenea, prin crearea obişnuinţei de a respecta regulile acordului şi ale regimului diverselor cuvinte, prin cunoşterea posibilităţiilor topicii ( ordinea cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază ) şi a măsurii în care ea poate contribui la clarificarea comunicării, prin evitarea anacoluturilor. Evident, pentru toate acestea, este necesar să se asigure o permanentă raportare a cunoştinţelor teoretice de sintaxă la sfera lor de aplicare şi să se creeze deprinderea de a medita asupra limbii, de a veghea asupra propriei exprimări. Efectele nu vor întârzia să se facă simţite, întrucât sintaxa ilustrează prin excelenţă adevărul afirmaţiei lui Eminescu conform căreia” limba şi legile ei dezvoltă cugetarea”. Bibliografie: GUŢU ROMALO, Valeria., 1973, Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, Bucureşti, p. 124- 145. PARFENE, Constantin, 1999, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală, Iaşi, Ed. Polirom IRIMIA, Dumitru, 1997, Gramatica limbii române, Iaşi, Ed. Polirom HRISTEA, THEODOR, Structura sintactică a poeziei „Şi dacă", în LR XXIV (1975) nr. 5, p. 475-482. POPESCU, RODICA, Observaţii asupra predicatului nominal şi propoziţiei predicative in limba română, în AUT VII (1969), p. 91-103.

453

Conversiunea părţilor de vorbire Prof. Maria GRECU Grupul Şcolar Agricol Costeşti, Argeş Abstract: An evolved language implies the existence of a rich vocabulary. If the vocabulary is rich, the possibilities of language to express semantic nuances are great. Key words: vocabulary, internal means, external means, conversion, parts of speech. Cu toate că în privinţa predării problemelor referitoare la formarea cuvintelor în limba română au fost înregistrate progrese în ultimii ani, totuşi nu se acordă atenţia cuvenită studiului lexicului, al formării cuvintelor mai ales, supraevaluându-se încă gramatica descriptivă şi analiza gramaticală formală.236 Trebuie reţinute motivele ce fundamentează studierea aprofundată a lexicului şi a procedeelor de formare a cuvintelor237: bogăţia unei limbi este dată de bogăţia şi varietatea vocabularului ei; schimbările din societate, progresele ştiinţei şi tehnicii contemporane se reflectă în lexic, compartimentul cel mai deschis influenţelor din afară (A. Meillet: ,,orice vocabular exprimă, de fapt, o civilizaţie”; G. Matoré: ,,vocabularul este expresia societăţii”, factorii extralingvistici justificând definirea lexicologiei ca o ,,disciplină sociologică”)238; lexicul defineşte, deosebeşte şi caracterizează variantele diferite ale limbii şi stilurile funcţionale ale limbii literare (ştiinţific, administrativ, publicistic şi artistic); însuşirea vocabularului se realizează mai dificil decât însuşirea regulilor gramaticale; studiul lexicului şi al formării cuvintelor, prin mecanismele lor complicate, evidenţiază atât procesul de îmbogăţire a lexicului, cât şi procedeele utilizate pentru sistematizarea vocabularului şi a limbii generalmente; prin analiza elementelor formative ale cuvintelor (prefixe, sufixe, elemente de

236 237

Mocanu, Bănică 1999: 3. Cf. Hristea 1984: 7-8. 238 Ap. Idem 1998: 3-17.

454

compunere savantă, calcuri lingvistice), este cultivat interesul vorbitorilor pentru explicaţia etimologică239, ceea ce contribuie la însuşirea logică a terminologiei ştiinţifice şi tehnice, la precizarea şi unificarea acestei terminologii, la evidenţierea procesului de reromanizare a limbii române contemporane, în paralel cu situaţia similară din limbile europene de mare circulaţie, şi la ridicarea gradului de instrucţie pentru publicul larg. Ţinând cont de faptul că lexicul românesc cuprinde foarte multe cuvinte, s-ar putea zice că limba română este evoluată datorită împrumuturilor neologice de origine latino-romanică, engleză şi germană. Limba română a câştigat astăzi prestigiul unei limbi europene de cultură şi de civilizaţie, care este capabilă să exprime orice idee, începând cu cele mai abstracte idei filozofice şi terminând cu ultimele cuceriri în domeniul tehnicii şi al ştiinţei.240 Necesităţile de îmbogăţire a vocabularului oricărei limbi cu termeni noi sunt satisfăcute prin împrumuturi din alte limbi (calea externă), prin creaţii proprii (calea internă) şi prin calcuri lingvistice (procedeu mixt, adică extern şi intern în acelaşi timp), la care se adaugă valorificarea lexicului din variantele funcţionale şi stilistice ale limbii comune. Graţie acestor modalităţi, româna a evoluat în cursul istoriei sale şi a dobândit prestigiul unei limbi europene de cultură şi civilizaţie.241 Importanţa formării cuvintelor a fost de multe ori subliniată în lingvistica românească, arătându-se că ,,aceasta reprezintă unul dintre capitolele cele mai importante ale unei limbi, deoarece aici se poate vedea mecanismul însuşi al creaţiei lexicale sau felul în care procedează o limbă pentru a-şi crea elemente noi, dotate cu sensuri noi”242. Vocabularul limbii române se îmbogăţeşte prin două modalităţi: prin mijloace interne şi prin mijloace externe243. Mijloacele interne de formare a cuvintelor au în vedere folosirea materialului existent în limbă, pe baza etimologiei interne. Ele sunt: derivarea, compunerea, conversiunea (schimbarea valorii gramaticale), frazeologia şi contextualitatea. Mijloacele externe se referă la împrumuturile din limbile de circulaţie internaţională şi la calcul lingvistic. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea părţilor de vorbire) este un procedeu intern de îmbogăţire a vocabularului, gramatical prin

239 240 241

Mocanu 1971: 27-30. Ţibrian 2004: 141. Cf. Mocanu, Bănică 1999: 5. 242 Rosetti 1968: 319. 243 Hristea 1984: 9.

455

excelenţă. Constă în trecerea unui cuvânt dintr-o parte de vorbire în altă parte de vorbire sau de la o clasă lexico-gramaticală la alta. Mijloacele prin care se realizează schimbarea clasei morfologice sunt: - articularea, cu articol hotărât enclitic şi proclitic, cu articol nehotărât, cu articol demonstrativ ori adjectival: leneş – leneşul – un leneş – cel leneş isteţ – isteţul – un isteţ – cel isteţ - acordul (cuvintele implicate în procesul conversiunii fac acordul cu cuvintele pe lângă care stau şi le determină244): rană sângerând – rană sângerândă, coşuri fumegând – coşuri fumegânde. Atunci când verbul la modul gerunziu este neacordat, are funcţia sintactică de atribut verbal, iar când este acordat, are funcţia sintactică de atribut adjectival. - distribuţia în context: - adjectivul la forma de masculin şi neutru, utilizat ca determinant al verbului, devine adverb: vorbeşte urât, scrie frumos; - adverbul poate deveni adjectiv: apă repede, femeie bine; - unele substantive devin adjective (fus orar, scriitorul poet, colegul vecin) sau adverbe (doarme covrig, slab scândură, prost bâtă, singur cuc, beat turtă, fuge glonţ). Conversiunea cunoaşte trei forme principale: substantivizarea, adjectivizarea, adverbializarea.245 Substantivizarea înseamnă trecerea unei părţi de vorbire în substantiv. Pot deveni substantive: - adjectivele propriu-zise, prin articulare: înaltul cerului, albastrul mării, un albastru infinit; - numeralele, prin articulare: doi – doiul – un doi – cei doi; şase – şasele – un şase – cei şase; - pronumele, prin articulare: eu – eul, sine – sinea, ce – un ce, cineva – un cineva, tot – totul; - verbele la modurile nepersonale; - verbul la infinitivul lung, prin articulare: a mânca – mâncare (a), a pleca – plecare (a), a rupe – rupere (a), a scrie – scriere (a), a sparge – spargere (a); - verbul la supin, prin articulare: a merge – mersul – un mers, a citi – cititul – un citit;

244 245

Ţibrian 2004: 172. Ibidem.

456

- verbul la gerunziu, prin articulare: a suferi – suferindul – un suferind, a intra – intrândul – un intrând. - adverbul, prin articulare sau prin apariţia în contextele sintactice ale acestuia: Binele învinge răul, Ţi-am făcut un bine, Acest bine nu-l meritai, E rău cu rău, dar mai rău e fără rău, Aproapele îţi poate fi vrăjmaş de cele mai multe ori; - interjecţiile, prin articulare: Am un of la inimă, Oful de la inimă nu mi-l poate lua nimeni, I-am spus oful; - prepoziţiile şi conjuncţiile, prin articulare: pe – un pe, să – un să. Adjectivizarea înseamnă trecerea unei părţi de vorbire în adjectiv. Pot deveni adjective: substantivele, în sintagme fixe: elev problemă, problemă cheie, întrebare bombă; articolele nehotărâte: Un copil citeşte, altul scrie; Am auzit nişte aplauze în spate; pronumele determinative, mai puţin pronumele personal şi pronumele reflexiv, când determină substantive: cartea mea, cartea aceasta, ce carte?, fiecare carte, nicio carte, însăşi fata; numeralele: două cărţi, primul volum, întâiul sărut, câştig înzecit, producţie dublă; verbele la participiu: trandafir îmbobocit, salcâm înflorit, casă părăsită; verbele la gerunziu (acordat): mână tremurândă, rană sângerândă, inimi vibrânde; câteva adverbe, când determină substantive: anume, aparte, aşa, asemenea, repede (anume efort, băiat aparte, asemenea problemă, aşa fete, apă repede). Adverbializarea înseamnă trecerea unei părţi de vorbire în adverb. În funcţie de context, pot deveni adverbe: substantivele care participă la exprimarea afectivă a superlativului absolut: sănătos tun, frumoasă foc, beat turtă, bătut măr; substantivele în sintagme de tipul: fuge glonţ, merge ceas, doarme buştean, doarme covrig;

457

substantivele care exprimă unităţi temporale şi răspund la întrebarea când?246: ,,Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară” (V. Alecsandri). Atunci când răspund la întrebarea ce?, substantivele nu mai capătă valoare adverbială247. A se compara: Toamna se numără bobocii şi Toamna este anotimpul meu preferat. În primul enunţ, toamna este adverb, iar în al doilea enunţ, toamna este substantiv. adjectivele propriu-zise, când determină verbe: Doarme profund. A jurat strâmb. Vorbeşte urât cu colegii. verbele la participiu: A răspuns supărat. Vorbeşte răstit. Doarme agitat. prepoziţiile, când nu mai sunt urmate de substantive sau pronume: Merge şi fără. conjuncţiile coordonatoare şi, nici, iar, când nu leagă părţi de propoziţie de acelaşi fel şi au sensul chiar, atunci, din nou: Ieri a trecut şi el pe la mine. Mai există şi alte situaţii, pe lângă cele trei forme principale de conversiune: trecerea substantivelor proprii la substantive comune şi invers: America > americă ,,sortiment de pânză”, Marghiloman > marghiloman ,,cafea pregătită cu rom sau coniac”; adverbul singur devine adjectiv pronominal cu sensul însuţi: ,,Spune-mi dragă copiliţă,/Cu-a ta singură guriţă (Folclor din Argeş); prepoziţia de devine conjuncţie şi pronume relativ: De eşti acasă, trec pe la tine (dacă), Blocul de se vede e nou (care); - prepoziţia până devine conjuncţie: Stau până vine şi el. pronumele relativ ce capătă valoare adverbială în construcţii exclamative, cu sensul cât de: Ce frumos este afară! - numeralul feminin una devine adverb, având sensul împreună: Să fim una amândoi. - pronumele nehotărât ceva devine adverb, când arată cantitatea (mult, destul) şi determină un verb: A aşteptat ceva.

246 247

Ibidem: 174. Cf. Ibidem.

458

- prepoziţiile sub şi peste capătă valoare adverbială, când exprimă aproximaţia: Au venit sub/peste douăzeci de studenţi la cursuri astăzi. - prepoziţia cu genitivul, dedesubtul, devine substantiv, în funcţie de context: Am înţeles dedesubtul afacerii (mecanism). pronumele interogativ ce poate deveni interjecţie, cu sensul poftim, cum adică: -Ce, domnule profesor, nu-mi pasă! - prepoziţia simplă de poate căpăta valoare de interjecţie, când exprimă reproşul, îndoiala, regretul faţă de cineva sau de ceva: De, n-ai fost cuminte! - adverbele unde, când, cum devin conjuncţii când pot fi înlocuite cu fiindcă, dacă: Când aş face totul, aş înnebuni. După cum se observă, conversiunea este un proces complex şi nu în toate cazurile ei este vorba de îmbogăţirea vocabularului.

Bibliografie Hristea, Th., Sinteze de limba română, ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Albatros, 1984. Hristea, Th., Limba română, Bucureşti, Editura Petrion, 1998. Mocanu, M. Z., Împrumuturi latino-romanice în limba română. Folosirea explicaţiei etimologice în procesul formării terminologiei ştiinţifice la elevi, în Tribuna şcolii argeşene, 1971. Mocanu, M. Z., Bănică, Gh. P., Formarea cuvintelor în limba română contemporană, Piteşti, Editura Universităţii din Piteşti, 1999. Rosetti, Al., Istoria limbii române, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1968. Ţibrian, C-tin, Structura vocabularului limbii române în trecut şi în prezent, Piteşti, Editura Universităţii din Piteşti, 2004.

459

Culorile şi rolul lor în comunicarea non-verbală De la basme şi legende la publicitatea globalizantă Lect. univ. dr. Maria ALEXE Asist. drd. Andreea RUSEN Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti Abstract Since early history colours are part of a specific symbolic communication, no matter if personal or at larger levels as social or community level. The specific language of coulors is influenced by the cultural background and its basic significations can be decoded if attentively analysing legends and fairytales. This paper will refer mainly to Romanian and German folklore in order to establish the symbolism defining each culture. The purpose is to decode the main signification in order to turn the non-verbal communication items into words. Coming from early history this type of language has been used by contemporary society, mainly in advertising and non-verbal communication of colours turned into a globalized language. Key words: communication, non-verbal, symbolism, language of colours, linguistics În toate culturile lumii culorile și felul în care acestea se combină contribuie la formarea unui limbaj simbolic cu o semantic diversificată, definitorie pentru tipul de cultură careia îi aparține. Legătura dintre limbajul simbolic al culorilor și înțelegerea culturală a mediului în care circulă poveștile și legendele, cel care l-a generat se datorează faptului că sunt expresia unui anumit tip de afectivitate specifică fiecărui popor.În culturile arhaice și cele tradiționale, culoarea are o vloare ritual-simbolică și religioasă [Evseev, 1999, 127] prin care mesajul verbal este amplificat, uneori diversificat și care contribuie la conturarea unui limbaj de comunicare specific. Spațiul restrâns al acestui articol a necesitat o selecție a numărului mare de simboluri pe care cromatica le dezvoltă la nivelul prozei populare. De aceea atenția noastă s-a oprit în principal asupra semnificațiilor pe care le au în basme culorile alb, negru, roșu și verde. Am

460

ales albul și negru, deși conform specialiștilor în arte vizuale nu sunt culori, fiindcă limajul pe care îl creează este amplu și de multe ori contrastant. Verdele și roșul, culori complementare sunt asociate cu imagini pline de vitalitate și speranță, cu un mesaj pozitiv. În societatea modernă, globalizată acest aspect al comunicării nu a dispărut, culorile continuă să aibă un rol important în decodarea mesajelor și de aceea sunt intens folosite în publicitate. Publicitatea a creat un limbaj globalizant prin utilizarea semnificațiilor simbolice ale culorilor. Felul în care publicul reacționază și interacționază în comunicarea bazată pe simbolistica culorilor își are adeseori originea în simbolistica din basmele populare și legende248, mod de interpretare cu care se familiarizează de la vârste foarte mici. Limbajul pe care îl învață prin aceste texte arhaice devine instrumentul cu care vor opera și mai târziu în descifrarea limbajului publicitar. În cercetarea și analiza limbajului non-verbal dezvoltat de simbolistica cromatică din basmele și legendele populare am avut în vedere unele cercetări anterioare din acest domeniu cum sunt cele ale lui Ernest Bernea, Mircea Eliade, Annold Van Genep, cele mai recente ale lui Mihai Coman și Olga Bălănescu sau dicționarele lui Ivan Evseev, Jean Chevalier și Alan Gheerbrant. Dorind sa subliniem caracterul universal al acestui tip de limbaj am extins cercetarea și asupra culturii germane, cu atât mai mult cu cât în spațiul românesc influențele germane sunt puternice datorită prezenței timp de mai multe sute ani a unui număr semnificativ de etnici germani în Transilvania. Forța limbajului non-verbal dezvoltat prin imginea unor culori se explică prin identificarea acestora cu o seamă de componente esențiale vieții, Roșul este culoarea sângelui a focului deci este asociată vitalității, energiei și acțunii. Albul este culoarea laptelui a hranei inițiale asociate mamei natură, zeitate binevoitoare și protectoare a vieții. Imaginea sa este

Se constată în ultima vreme o creștere a numărului de legende urbane, povești legate de anumite clădiri, locuri sau elemente de vegetație. În București există câte o legendă legată de podul unor licee mai vechi (Mihai Viteazul, Iulia Hasdeu, clădirea veche a Colegiului Spiru Haret) în care este prezentă o fantomă albă, a unui elev care a murit misterios chiar în acel pod. Există legende despre locurile în care au fost spânzurători sau despre viața aventuroasă a unor personalități (C. A. Rosetti, Cuza, Carol al II-lea)

248

461

asociată și purității (a devenit culoarea mireselor) și inocenței249. Înțelesurile adânci ale simbolurilor sunt accentuate sau ascunse de elemente cu care intră în relație, fiindcă ele sunt întotdeauna pluridimensionale. Simbolistica atât de bogată a albului este foarte diferită în funcție de contextul în care apare, Albul Ilenei Cosânzene este albul purității, în timp ce o parte din semnificațiile benefice se pierd în cazul ursitarelor sau fantomelor [Bârlea, 170, 127]. Negrul este culoarea pământului, care înghite orice formă de viață, e culoarea întunericului, nopții, adâncurilor pământului, asociată morții și pustiului. Eroul basmelor populare ajunge în lumea de dincolo, un spațiu dominat de întuneric, de negru în care casele și oamenii sunt negrii. Recent compania Orange folosește negrul pentru promovarea logoului său, pentru care a folosit culoarea portocalie250. Mesajul pe care îl transmite este legat de vechea simbolistică a negrului. La început omenirea trăia în întuneric, incapabilă să comunice în mod eficient, dar a venit Orange, ca o lumină plină de speranța și a luminat acest spațiu. În societățile industrializate semnificația exactă a simbolisticii culorilor s-a pierdut, dar conotațiile obiectuale sunt întreținute în limbă prin intermediul unui bogat sistem de expresii frazeologice și prin adjective cromatice ce devin semne secundare. Interesant este faptul că negrul nu este lipsit nici de conotații pozitive, de aceea Albă ca Zăpada (simbolistica albului pur) este înzestrată cu un par negru de abanos, iar Fat Frumos călărește de multe ori un cal negru. În basme există mereu tărâmul oamenilor, lumea cunoscută, în care operează forțele reale și lumea de dincolo, tărâmul celălalt cel în care domină fantasticul, o lume interzisă oamenilor obișnuiți și în care doar ființe deosebite, ca Făt Frumos sau varianta sa feminină Ileana Cosânzeana pot pătrunde. Lumea de dincolo este fie o lume lipsită de culoare, învăluită în cețuri și dominată cromatic de griuri și negruri, fie o lume foarte colorată, cu vegetație luxuriantă, imagine a Edenului. Verdele, simbol al vieții, tinereții și speranței, bucuriei de a trăi, relxării, implicit stării de bine este culoarea dominantă. Situat între albastru și galben, opus roșului cu care se asociază adeseori pentru a simboliza viața, verdele are în general

Îngerii sunt albi, copiii sunt reprezentați prin nunațe foarte deschise apropiate albului. Portocaliul, culoare derivată din roșu (forță și vitalitate) și galbenul solar induce un mesaj pozitiv prin cumularea acestor semnificații
250

249

462

semnificații benefice, dar conține și o nuanță de mister. În limbajul alchimiștilor desemnează latura fertilității lucrurilor dar este asociată și cunoașterii secrete. Interesant este că în evul mediu era culoarea togii medicilor [Evseev, 1999, 484]. În basme și doine, feciorul frumos și mândru este adeseori asemănat cu un păun și descris în tonuri de verde [Coman, 1999, 1988, 13]. Așa cum remarcă J Chevalier și A. Gheerbrant în Dicționarul de simboluri, verdele este culoarea dragostei tinere, plină de nădejde și speranță. Codrul în care se adăpostesc haiducii este o imgine dominată de verdele vegetal, un spațiu ocrotit și prietenos. Societatea modernă resimte lipsa verdelui și de aceea a ieși la iarbă verde este sinonim cu relaxarea și tinerețea spiritului, asociată tinereții naturii primăvăratice, exprimă nevoia întoarcerii periodice în mediul natural. Reclamele ce sugerează relaxarea, tinerețea, entuziasmul folosesc foarte mult verde. Simbolistica sugerată de cromatica imaginilor se constituie într-un mesaj non-verbal coerent, un mesaj a cărui decodare este facilitată de prezența unor stereotipuri ce intră în relație cu elemente magico-religioase consacrate și cu anumite structuri lingvistice. Felul în care acestea se ordonează crează secvențe narative extrem de coerente cu un mesaj foarte puternic. Forța acestor mesaje au impus folosirea sugestiilor simbolice cromatice și în limbajul universalizat al publicității. Bibliografie Alexe, Maria – Aspecte ale simbolismului culorilor în poveștile și legendele populare, art. Vol Conexiuni și perspective în filologia contemporană, editura Universității de Stat din Moldova, Chișinău, 2002 Bârlea, Ovidiu; Muşlea, Ion - Tipologia folclorului, editura Minerva, Bucureşti, 1970 Bernea, Ernest - Cadre ale gândirii populare românești: contribuții la reprezentarea spațiului, timpului și a cauzalității, București, Editura Cartea Românească, 1985 Chevalier, Jean; Gheerbrant, Alain - Dicționarul de simboluri, editura Artemis, București, 1995 Coman, Mihai Mitologie populară românească, Editura Minerva, București, 1988 Eco, Umberto – Limitele interpretarii – editura Polirom, Iaşi, 2007 Guenon, Rene – Criza lumii moderne – editura Humanitas, Bucureşti, 2008

463

Universitatea din Oradea Abstract This paper has considered two notions about languages. in part. Our job as language teachers is. rule. 1924 Jespersen's characterization of language.Linguistic and social aspects of communicative competence Lector univ. One is that language is an activity that humans participate in when they wish to communicate with each other. —Jespersen. It is a definition that emphasizes the role of language as a means by which human beings communicate with each other. Language learning. Key words: communicative competence. and activity on the part of that other to understand what was on the mind of the first. If a student is to participate in the communicative act with speakers of another language. The other is that a language can be characterized as a set of inter-related rules that govern the form and distribution of sounds. is eloquent in its simplicity. Viorica BANCIU Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane.dr. We have pointed out that every normal native speaker of a given language knows—subconsciously—that set of rules for his or her language. The most important task language teachers have is the presentation of instructional programs that will permit students to acquire a sense of linguistic and social appropriateness in the use of the language they are striving to learn. includes both linguistic competence and this second kind of knowledge that concerns the appropriate choice of language for the many social situations in which people find themselves. to facilitate that acquisition. This kind of knowledge has been called linguistic competence. and phrases which make up the sentences of that language. Together these two kinds of knowledge can be termed communicative competence (Savignon. knowledge Introduction The essence of language is human activity— activity on the part of one individual to make himself understood by another. acquisition. 464 . written over a half century ago. then s/he must acquire linguistic competence in that language. language. 1972). then. words.

Sr. One go dis estreet two handred yars. Garcia will not succeed in communicating with each other although each was speaking what is clearly a language. Mr. otherwise.l It is obvious that Mr. speakers of English will have noted 465 . However. I appreciate your help. Garcia: Aqui hay un senor que quiere algo. but can you tell me where the post office is? 9. 11. Maria: What you want. Smith and Mr. Consider the following: 1. Smith would not have known what was on her mind. speaks to the role of language. the activity could not succeed in its objective—that is. Mr. Smith: Can you tell me where the post office is? 4. sir. their ambitions. 10. Garcia: iComo? 3. Jess. But what is language? Perhaps by examining the continuation of the above conversation we can begin to answer that question. Is dere. Mr. 7. individuals inform each other of their desires. Maria! Ven aca! 5. their ignorance of certain facts. if Maria had said in the beginning. Jespersen's definition. to communicate what each individual has on his or her mind. turn to the lefta. their feelings about certain objects or events. guar Jew wan? it may well have been that Mr. Two individuals have successfully let each other know what is on their respective minds. their plans. In observing Maria's speech. in short. The first thing that we might notice is that this exchange between Maria and Mr. Smith: Excuse me. and the attempt at communication would have ended in failure. Sr. 2. Sr. We should note that implicit in Jespersen's definition is that the individuals involved in this activity must be speaking the same language. Maria: Yes. again. no le entiendo.While involved in this human activity. about what is on their minds. Maria: iQue quieres. Parece que no habla espanol. papa? 6. Mr. Smith fits Jespersen's characterization of language. Garcia: Ay de mil Lo siento serlor. Smith: I'm sorry to bother you. Maria: For nothing. meester? 8. Smith: Thank you very much.

.. that are ungrammatical. Smith said. we know that speakers of English would typically have formed that question by asking What do you want? Even though Mr.. or let us say. This capacity appears to be similar to that of someone who knows the rules of chess and can judge whether or not a particular move made by a player conforms to the rules of the game. It is apparent that speakers of English have little difficulty recognizing sentences or even parts of sentences. One goes up this street. or.. one go. but intuitively s/he would know that it was ungrammatical. That is. / appreciate your help. Exactly how 466 .al 1994) To summarize these introductory remarks. is readily recognized as approximate but clearly non-English. . he followed rules of English that determined the order of the words. Maria's instructions. Communication can be accomplished if the interlocutors share at least some of the same rules of a particular language.. it somehow violates what we know about English. Smith apparently understood what was on her mind. for example. Since your appreciate help I or help appreciate I your or many other arrangements of those four words are non-English. . This would suggest that speakers of English have some norm or standard of grammaticality against which they can compare utterances to determine whether or not the utterances are like those that a native speaker of English would produce. English speakers would probably agree that the closest English equivalent to Maria's instructions would be either You go up this street.. the pronunciation of those words and even the choice of the words. we must assume that he followed a set of rules which determined that the order should be / appreciate your help. less likely. Rules such as those that determined the grammar (including the pronunciation) of that sentence must also be instrumental in all the English utterances that Mr. clearly ungrammatical English. we can easily agree with Jespersen that language is an activity that permits people to communicate with each other. It follows that this subconscious knowledge of the rules of English that permits the speaker of English to judge grammaticality is precisely the set of rules that s/he adheres to in producing English utterances.that even though the question What you want? communicates. A speaker of English knows that in some way Maria broke the rules of English question formation when she produced the question What you want? This does not mean that the native speaker of English could immediately inform Maria in what way the sentence was ungrammatical. s/he might not be able to quote her a rule for question formation.(Delahunty et. Smith has produced or will produce in the future. When Mr. One go dis estreet. that is. .

the greater becomes the chance that s/he can successfully enter into the communicative activity called language described by Jespersen. 1974. Even when certain sounds are used in two or more languages there may be differences in the possible distribution of those sounds in the two languages. The notion that language is rule-governed.much of a common language is required for communication is not known. The closer the student comes to complete mastery of those rules. as suggested by the preceding discussion. In the sections that follow we shall briefly examine various kinds of rules found in languages that begin to explain this remarkable capacity that humans have to produce and understand sentences thus making it possible for them to speak and to communicate what is on their minds. and the oral and nasal cavities-is physically capable of producing a huge variety of sounds. it is characteristic of that huge potential that only a small subset of sounds is systematically used in speaking any one language. tongue. We readily understand What you want?but perhaps would not understand Guar jew wan? as equivalent to What do you want? Furthermore. It is almost a certainty that the sentence Richard Nixon resigned from the office of the Presidency of the United States. then they must provide the opportunity for the students to acquire the rules of sentence production and sentence comprehension that native speakers of English possess. Yet anyone who shares the knowledge of the rules of English grammar understands immediately who did what. A suggestion of this difference in distribution of sounds for Spanish as contrasted with English is found in Maria's 467 . Furthermore. However. It also helps us understand how it is that we are capable of comprehending sentences that we have never heard before in our entire lives. the subset of all possible sounds used in one language will not coincide completely with the subset of sounds used in any other language. teeth. vocal cords. even though we understand What you want? we know that it does not conform to the rules of English which require the addition of do to produce What do you want? If teachers of English to speakers of other languages are to help students acquire the ability to communicate successfully with people who speak English. was never uttered by anyone before August 1. uvula. helps us to comprehend the remarkable ability which people have to produce the endless number of sentences required to deal with the endless number of situations in which they become involved during their lives. Rules of pronunciation The human vocal apparatus-which includes the lungs.

It is apparent that Maria is following Spanish phonological rules when she produces estreet for street] that is. Those same consonants. The word help contains the sequence Ip. but are found in hundreds of words such as please. There is no question here of a Spanish speaker's physical ability to produce the cluster st. According to the