INTERDISCIPLINARY RESEARCHES

CREATION AND CREATIVITY IN THE 21st CENTURY

2

Sebastian CHIRIMBU, Maria ALEXE, Adina BARBU-CHIRIMBU Georgeta COSTACHE, Eduard IONESCU, Ramona SIMUŢ, Denisa DRĂGUŞIN, Alexandru BURDA (coordonatori ediţie)

INTERDISCIPLINARY RESEARCHES CREATION AND CREATIVITY IN THE 21st CENTURY Versiune electronică

Editura STEF Iaşi, 2012
3

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Creation and creativity in the 21st century : Interdisciplinary Researches; coord.: Sebastian Chirimbu, Maria Alexe, Adina BarbuChirimbu, ....- Iaşi : Stef, 2012 Bibliogr. ISBN 978-606-575-184-2 I.Chirimbu, Sebastian (coord.) II. Alexe, Maria (coord.) III. Barbu-Chirimbu, Adina (coord.) 81

Coordonator colecţie Interdisciplinaritatea: Lect. univ. dr. Sebastian CHIRIMBU Lucrarea este publicată cu avizul CENTRULUI DE CERCETĂRI, RESURSE şi STUDII EUROPENE din cadrul Parteneriatului Instituţional „Îmbunătăţirea capacităţii de inserţie a tinerilor pe piaţa europeană a forţei de muncă prin intermediul programelor de formare, tehnologiei informaţiei şi comunicării” dezvoltat între Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni” (MAE), Fundaţia „Generation Europe Romania”, Centrul „Pro Europa”, Centrul de Formare în Alternanţă „Cefora”, DPIPP-Crevedia şi Fundaţia” Profesia 2000+” (Liceul Teoretic „Ecoprof”) cu sprijinul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (Direcţia Alternative Educaţionale) şi Editurii Stef ( Iaşi).

Editura STEF este acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior. Mai multe detalii puteţi obţine la adresa: www.cncsis.ro.

Toate drepturile rezervate. Autorii sunt direct responsabili de alegerea şi prezentarea datelor conţinute în articole, de autenticitatea şi originalitatea acestora, cât şi de opiniile exprimate în articolele din volumul de faţă. Conţinutul acestei lucrări este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996.

4

MULŢUMIRI SPECIALE:
Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti – d-nei Inspector General Adj. Crenguţa PASCALE Departamentului de Limbi Străine ( Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti) – d-nei Director prof. univ. dr. Zoia MANOLESCU Inspectoratului Şcolar – sector 2 – Invăţământ preprimar – Inspector prof. drd. Georgeta IORDACHE Facultăţii de Utilaj Tehnologic (Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti) – d-lui Decan prof. univ. dr. ing. Ion DAVID Centrului de Cercetare TSCI ( Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti) – d-nei director conf. univ. dr. Carmen ARDELEAN Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni”- d-lui Director Cristinel DUMITRU Centrului de Conferinţe SIQUA – d-lui Director Florin TUDOR Editurii STEf, Iaşi

Organizatori-parteneri în proiectele de cercetare şi manifestările ştiinţifice dedicate INTERDISCIPLINARITĂŢII IN EDUCAŢIE:
Centrul de Cercetări, Resurse şi Studii Europene - Parteneriatul Instituţional ICIATPEFMPIPFTIC Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni” Facultatea de Utilaj Tehnologic şi Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare- UTCB Centrul de Cercetare „Religie şi Ştiinţă” – Editura Universităţii Emanuel din Oradea Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (Direcţia Alternative Educaţionale) Editura Stef, Iaşi

5

COMITETUL ŞTIINŢIFIC (RECENZORI ŞTIINŢIFICI) Prof. univ. dr. Floare CHIPEA, Universitatea din Oradea Conf. univ. dr. Eduard IONESCU, Universitatea „Spiru Haret” Conf. univ. dr. Jose VILA , ERI-CES – University of Valencia, Spain Conf. univ. dr. Felix NICOLAU , Universitatea Hyperion Conf. univ. dr. Tamara CEBAN , Facultatea de Litere, Universitatea „Spiru Haret” Conf. univ. dr. Elena GURGU, Universitatea „Spiru Haret” Conf. univ. dr. Vihren BOUZOV, St. Cyril and St. Methodius University of Veliko Turnovo, Bulgaria Conf. univ. dr. Carmen ARDELEAN, Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti Lect. Director Dara TAFAZOLI, Culture & Art Research & Training Centre, University of Applied Science & Technology Culture & Art, Mashhad Iran Lect. univ. dr. Maria ALEXE – Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti / Universitatea Naţională de Arte Lect. univ. dr. Ramona SIMUŢ, Facultatea de Litere, Universitatea Emanuel din Oradea Lect. univ. dr. Sebastian CHIRIMBU – coordonator parteneriat instituţional / Dept. Limbaje Specializate Universitatea „Spiru Haret” Lect.univ. dr. Denisa DRĂGUŞIN, Facultatea de Litere, Universitatea „Spiru Haret” Lect. dr. Silvia RAŞCU PISTOL, Facultatea de Litere, Universitatea”Spiru Haret” Lect. dr. Viorica BANCIU, Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, Universitatea din Oradea Mls. Amalia LEITES, Universidade Federal de SantaMaria Prof. Mariana CROITORU, Centrul CRED, Târgovişte (Dâmboviţa)

6

SECŢIUNEA : EDUCAŢIE, INTERDISCIPLINARITATE ŞI COMUNICARE EDUCATION, INTERDISCIPLINARITY AND COMMUNICATION

7

Asistenţa psiho-pedagogică a studenţilor din învățământul la distanţă. Între creativitate și suport tehnologic

Lector drd. Beatrice ALMĂŞAN Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei – Departament CREDIS Universitatea Bucureşti

Abstract Modern digital technology offers a large numbers of opportunities to develop our pedagogical skills and curricula, but does it help us to have a close connection with our student?. Virtual campus helps us to be in touch with our students permanently and to ignore distance. The main research question is: How can a professional psychological assistance develop on virtual campus. A research sub-question refers to the differences that should be taken into consideration due to the students various professional background and age. The second one concerns the way in which tutor – student relationship evolves during the eLearning process. Practice proved that just giving and receiving materials is not enough for most of the learners and that they need psychological assistance. The author experience is based on The Program for Pre-schools and Primary Schools Teachers, a program that started in 2005 the first students graduating in 2008. Most of the examples concern the academic subject Foreign languages because it is one which is quite embarrassing for adult students. The research methodology is that used for a case study. Key words: psychological assistance, eLearning methodology, tutorstudent relationship Aspecte generale Tema pusă în discuție de acest studiu abordează abordează abordează o problemă legată de educația la distanță, un tip de educație modern a cărui dezvoltare a apărut ca necesară în contextul globalizării și tehnologizării. Dezvoltarea sa a devenit posibilă datorită utilizării pe scară largă a internetului și thnologiilor digitale. Deși învățământul superior la distanță s-a dezvoltat în România în ultimii 15 ani sub toate formele – studii 1.

8

de licență, master, programe de perfecționare. În campul educațional românesc această temă este încă puțin explorată, dar la nivel international se incearca adaptarea şi descoperiresa unor noi perspective de abordare teoretica şi practica. Departamentul Credis al Universității București este printre instituțiile care au contribuit la dezvoltarea programelor de învățământ la distanță atât prin înființarea unor facultăți și masterate cât și prin inițerea unor abordări teoretice. Un rol important în dezvoltarea și perfecționarea pregătirii studenților l-a avut înființarea Campusului Virtual care se folosește începând cu anul 2003. Campusul Virtual UniBuc. Acesta reprezinta o platforma electronica foarte eficienta atat in pregatirea studentilor la forma de invatamant la distanta dar şi pentru evaluarea acestora. El oferă informatii rapide, actualizate şi structurate, intr-o forma accesibila studentilor de toate categoriile. În anul 2005 a debutat în cadrul Departamentului Credis al Universităţii Bucureşti programul de studiu Pregătirea Personalului Didactic pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar, prima promoţie a absolvit în 2008 şi de atunci tot mai mulţi studenţi au optat pentru el. Programul de studiu este de tip învăţământ la distanţă şi se adresează, cadrelor didactice deja existente în sistem dar care nu au o pregătire de specialitate de tip universitar sau celor care vor să devină educatori şi învăţători. Curriculumul acestuia este complex, adecvat cerinţelor unui învăţământ modern şi performant. Studiul de caz pe care îl propunem se referă la învăţarea limbilor străine. Am ales acest subiect al curricumului, fiindcă am considerat că prin prin complexitatea problemelor pe care le ridică este ilustrativ pentru necesitatea asistenţei psihologice în învăţământul la distanţă. Aspecte ale învățământului ID în cadrul Universității București Învățământul la distanță este un sistem complet de învățare, ce îndemplinește o serie de funcții care sunt evidențiate in activitatea ID și care contribuie și la dezvoltarea unor programe conexe cum sunt cele de tip Life Long Learning. Gestionarea sistemului, evaluată în acest moment prin Comisia ARACIS și se realizează practic printr-o coordonare pe mai multe paliere. a. Managementul/ concepția învătământului la distanță 2.

9

b. Producția de cursuri c. Difuzarea de materiale , suport de curs, ghiduri şi auxiliare d. Sprijinirea învățării e. Certificarea /recunoașterea studiilor. Unele dintre cele mai răspândite aplicaţii ale programelor de tip eLearning se adresează adulţilor, mai ales celor care doresc să se perfecţioneze să îşi ridice gradul de pregătire profesională printr/un program ce asigură o abordare flexibilă. Aceştia utilizează acest tip de programe, fiindcă trebuie să muncească şi să înveţe în acelaşi timp. Aproape toţi participanţii sunt foarte entuziaşti la începutul perioadei de studiu dar, din păcate descoperă destul de repede ce greu este să lucreze şi să muncească în acelaşi timp, să nu îşi abandoneze familia, să relaţioneze cu colegi de vârste foarte diferite, mulţi dintre ei mai tineri. Sunt moment dificile, derutante, peste care nu toţi cei înscrişi în program pot trece fără ajutorul tutorelui de an, ajutor care trebuie să vină mai ales din partea unui cadru specializat (psiholog, specialist în metodologia predării la adulţi, pedagogi) şi care trebuie să se realizeze în colaborare cu profesorul de specialitate. În acest tip de învăţământ Campusul Virtual este de un real ajutor, menţinând o legătură constantă între managerul de curs, profesorul de specialitate şi cursanţi. 3. Ipoteze de lucru Inițierea unei cercetări privind asistența psihologică pe care echipa din cadrul Facultății de Pregătire a Personalului pentru Învățământul Primar și Preșcolar (PPP) o poate acorda studenților săi s-a datorat necesității de a răspunde la anumite întrebări. Întrebarea principal în jurul căreia s-a dezvoltat cercetarea a fost următoarea: Se poate acorda o asistență psihopedagogică eficientă cu ajutorul Campusului Virtual al departamentului? Au rezultat o serie de întrbării secundare ce au conturat cercetarea. A stabili relaţii corecte şi dinamice prin campusul virtual pare ceva foarte simplu. Este oare aşa? Aceasta este una dintre întrebările la care ne propunem să răspundem. Ceea de a două se referă la modul în care relaţia formator- student trebuie construită şi supravegheată astfel încât studentul să primească, atunci când este cazul ajutor psiho-pedagogic specializat. Simpla postare la timp a materialelor şi verificarea temelor s-au dovedit acţiuni insuficiente pentru a-i ajuta pe studenţi să parcurgă în condiţii optime cei trei ani de studiu. S-a dovedit că unii dintre ei nu ştiau cum să utilizeze informaţiile ceea ce ducea la eşecuri dezamăgitoare. Incapabili să înţeleagă

10

singuri ce se întămplă, cum să îşi ordoneze priorităţile şi să îşi evalueze munca, unii studenţi abandonau studiul chair după prima sesiune. Asistența pedagogică oferită de Campusul Virtual se referă și la modul în care studenții, mai ales cei din anul I învață să folosească multitudinea de material bibliografice. Studenții de la ID erau derutaţi şi de faptul că profesorii le indicau materiale provenite din mai multe surse. Mulţi profesori înainte de a redacta un curs sau un manual constriesc un Reader adică o culegere de texte şi exerciţii pe care le consideră importante, selecţia este făcută în funcţie de necesităţile fiecărei grupe în concordanţa cu abilităţile lor de învăţare şi cu nivelul de cunoştinţe. În învăţământul la distanţa, în lipsa mai multor întâlniri directe, evaluarea profesorului de specialitate este greu de făcut la început și de aceea se poate întâmpla ca el să nu corespundă în totalitate nevoilor studenților. Acest Reader reflectă concepţia profesorului despre nevoile studenţilor săi [Underhill, 2002, dar manualul care trebuie să urmeze se poate îmbunătăţii prin feed-backul realizat prin diversele secţiuni ale campusului virtual. 4. Aspecte teoretice și metodologice Aşa cum am stabilit deja în capitolul anterior, un formator implicat în învăţământul la distanţa are nevoie, pentru a obţine rezultate satisfăcătoare de o pregătire psiho-pedagogică de specialitate. În cazul particular al limbilor străine cea mai mare parte a materialelor metodologice sunt orienate spre utilizatorii tineri sau în cazul cursurilor pentru adulţi spre cursurile specializate (limbaj econimic, juridic, cursuri de îmbunătăţire a competenţei de scriere etc). Cursanţii specializării Pregătirea Personalului Didactic pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar sunt în cea mai mare parte utilizatori de nivel începător sau mediu general, categorie pentru care oferta nu este foarte generoasă. Acesta este încă un motiv care conduce la instalarea unui sentiment de anxietate, datorat faptului că nu se regăsesc uşor într-un grup ţintă. Formatorii au considerat necesar să le explice cursanţilor cum să înveţe, să le crească impicarea insistând asupra faptului că învăţarea unei limbi străine(L2) este un proces în dezvoltare [Hutchinson, Waters: 1987; 128]..Au fost discutate şi strategiile adoptate şi baza lor teoretică. Cele mai importante au fost următoarele: a. Învăţarea centrată pe student aspect metodologic ce permite studenţilor să profite de un număr mare şi variat de activităţi şi să devină

11

mai încrezători în propriile forţe, fiindcă fiecare poate învăţa aşa cum doreşte, exprimându-se cum şi când doreşte, Este cunoscut faptul că adulţii au deja anumite deprinderi formate şi faptul că profesorul ţine seama de aceste deprinderi şi îi ajută să se integreze în colectiv, adaptându-se metodei generale de învăţare contribuie la depăşirea stresului provocat de învăţarea unei limbi străine. Profesorul devine faciltator şi coordonator al activităţii studenţilor şi îi ajută să îşi formeze deprinderi de învăţare independentă. Pentru a acorda o asistenţă corectă şi eficientă trebuie să monitorizeze feedbackul şi să folosescă în mod craetiv dialogul cu studenţii. Campusul virtual poate reprezenta un avantaj pentru că permite monitorizarea unor acţiuni multiplr, creative şi diferenţiate, permiţând alternarea unor sarcini de lucru mai tradiţionale (cu care studenţii sunt deja familiarizaţi) cu alte în care se utilizează metodologia modernă. Datorită posibilităţii de a folosi materiale de diferite tipuri îl poate ajuta pe student să se situeze într-o situaţie de comunicare cât mai apropiată de cea reală. b. Învăţarea prin crearea unor contexte lingvistice. În cazul studenţilor care se înscriu în învăţământul la distanţă cei mai mulţi au deja nişte cunoştinţe, chiar dacă neconsolidate şi haotice. Profesorul de limbă străină trebuie să creeze situaţii atractive de învăţare care să-i ajute să îşi organizeze cunoştinţele şi să le amplifice. Se grupează cunoştinţele de vocabular sub anumite etichete sau se dezvoltă o reţea de ip mindmaping. c. Abordarea psihologică Practica adovedit că în cazul grupurilor de adulţi cu vârste diferite, înscrise în învăţământul la distanţă acest tip de abordare este chiar mai necesar decât în clasele tradiţionale. Această abordare se poate realiza datorită multiplelor forme de comunicare pe care le oferă spaţiul virtual, unde discuţiile pot fi individuale, specialistul ajutând-l pe student să îşi evalueze potenţialul de învăţare şi resursele. d. Metoda etnografică. Considerată mai ales o metodă de evaluare calitativă a procesului de învăţare interactivă [Scollon, Ronald T. 1979], metoda este de mare ajutor, fiindcă permite o participare largă şi interpretarea datelor procesului de învăţare. În timpul primei întâlniri cu studenţii aceştia sunt încurajaţi să ţină un jurnal în care să-şi noteze progresele, exerienţele lingvistice, problemele pe care le întâpină în învăţare [Chaudon: 1998; 46-47].Acest exerciţiu ce a părut la început foarte cidat pentru studenţi, a permis formatorilor identificarea şi ulterior soluţionarea diferitelor probleme. Un dezavantaj ar fi timpul pe care aplicarae metodei îl necesită. Rezulatele au fost însă foarte încurajatoare.

12

5. Obiective Obiectivele prezentei cercetări au fost : Folosirea facilităţilor oferite de campusul virtual pentru a ajuta studenţii să treacă peste momentele de anxietate şi să îşi continue studiile. Explorarea și identificarea nevoilor studenților Flexibilizarea campuslui virtual pentru a-I ajuta să se familiarizeze cu metodologiile moderne de predare. Foloseirea consilierii psiho-pedagogice pentru eficentizarea achizițiilor învățării Toate aceste obiective au fost dezvoltate şi urmărite atât de profesorul de specialitate cât şi de specialistul în consiliere pentru a putea atinge unl dinobiectivele majore ale prgramului de consiliere pentru a reduce abandonul şcolar. 6. Prezentarea experimentului Iniţial nimeni nu şi-a dat seama că studenţii vor avea nevoie de consiliere psiho-pedagogică şi că acesta va fi una din principalele sarcini ale managerului de curs. [Alexe, 324]. Organizarea activitatilor s-a făcut conform specificului învăţământului la distanţă din cadrul departamentului CREDIS al UB Acesta se bazează pe întâlniri faţă în faţă cu rolul de a prezenta cerintele, obiectivele activitatii, distribuirea informatiilor şi recomadari privind modul de parcurgere a materilelor şi mai apoi de solutionare a intrebarilor ridicate de studenti. Materialele sunt prezentate şi prin intermediul campusului virtual –iar in cadrul forumurilor de discutie sunt făcute recomandari. Odată cu desfăşurarea primului semestru a devenit evident că activitatea de consiliere din timpul întâlnirilor faţă în faţă nu era suficientă şi atunci a apărut ideea de a desfăşura o activitate de consiliere şi pe Campusul Virtual. Platforma Campus Virtual este astfel dezvoltată, încât poate raspunde nevoilor de interacţie profesor – studenti- tutori. Alaturi de tutorii de specialitate există şi tutori consilieri care au rolul de a motiva – susţine –sprijini pe studenţi în achiziţia unor abilităti şi competente practice sau de a-i motiva,oferindu-le suportul necesar pentru comunicarea cu ceilalaţi studenţi. Pentru cei timizi sau pentru cei care din cauza vârstei nu îndrăzneau să adreseze întrebări în cadrul întâlnirilor directe, extinderea consilierii în spaţiul generos al campusului virtual a reprezentat o soluţie salvatoare. Mai ales în primul an este important să simtă că cineva este alături de ei şi să afle datorită discuţiilor de pe forum că nu sunt singurii care au anumite probleme.

13

Atribuțiile de suport ale tutorelui sunt atât de tip academic. chiar atunci când ştiu răspunsul. Pe de altă parte tutorii pot 14 . de faptul că aceşti studenţi sunt la rândul lor formatori pentru elevii lor. cât și de consiliere psihologică prin diferite mijloace. Supravegherea modului în care anxietatea datorată dificultăţilor de învăţare a unei limbi străine. În cazul lor anxietatea se poate datora şi schimbării de roluri. deoarece învăţarea unei limbi străine presupune folosirea altor strategii didactice. Acest aspect este amplificat în cazul secţiei de pregătire a personalului pentru învăţământul preşcolar şi preprimar. Acestea din urmă au fost cele pe care prezentul studiu le-a analizat prioritar. videoconferințelor. Grupele de începători prezintă un risc mai ridicat. Tipurile de support oferite sunt: de informare. care va fi subiecul comunicării. Este deja un fapt cunoscut că unul din motivele pentru care studenţii se înscriu în învăţământul la distanţ este şi posibilitatea de a evita întânirile directe în care să fie supuşi judecăţii profesorilor şi colegilor. mai ales în cazul anumitor discipline (limbile străine) mangerii de curs au considerat necesar să analizeze situația și să găsească o rezolvare care să fie eficientă pentru toți studenții și de aceea aceasta a însemnat și utilizarea Campusului Virtual. ceea ce înseamnă evaluare. față în față. Se dezvoltă o anumită frică de a răspunde. negociere a conținutului și de monitorizarea a progresului. În fiecare semestru există două întâlniri tutoriale în cadrul cărora are loc o comunicare sincronă. fiindcă problemele de metodologie a învăţării sunt mai complexe. Studenţii pot alege cu cine comunică şi în ce fel. îndrumare. fapt dovedit şi de extinderea reţelelor de socializare. orientare profesională. Liniile de comunicare deschise în aceste întâniri se dezvoltă prin intermediul Campusului Virtual. Observând creșterea gradului de anxietate a studenților. activităților de socializare. Le este frică să nu se facă de râs în faţa colegilor şi a profesorilor. existând riscul unor observaţii neplăcute. aplicării directe a unor metode coercitive. dar riscul apariţiei lor este amplificat de vârsta cursanţilor şi de lipsa lor de deprinderi şi de competenţe lingvistice. În spaţiul virtual comunicarea se face mai uşor. dacă nu sunt mulţumiţi de modul în care se defăşoară comunicarea o pot întrerupe. Probleme de anxietate pot apărea în cazul oricărui process de învăţare.Serviciile de consiliere oferite studenților de la ID sunt organizate astfel încât se desfășoară pe mai multe paliere de comunicare. mai ales în cazul începătorilor este un aspect cheie al obţinerii succesului în învăţare. faţă de alte specialităţi. Studenților li se facilitează accesul la centrul de resurse atât prin acces direct (permis de bibliotecă) cât și on line.

Sarcina profesorului de limbi străine este mai clară. dar cel puţin tot aşa de important şi nu doar pentru studenţii mai slabi. socială şi profesională. Pentru fiecare student ce se constituie intr-o situatie individualizata este nevoie de un set de metode de cunoastere a intereselor/ motivatiilor. Inţial în sprijinul învăţării unei limbi străine –în cadrul Departamentului s-a creat posibilitate a ca studentul să îşi îmbunătăţească activitatea prin împrumutul unor carti/CD/casete de la biblioteca sau pentru cei cu acces mai greu la internet în staţiile de lucru din cadrul departamentului. mai deschise şi mai diversificate. dificultăţile de deplasare şi de încadrare în programul de lucru al personalului departamentul sunt elemente care au redus efectul acestor măsuri. În vederea reducerii abandonului şcolar. Timpul limitat al studenţilor. Formatul Forumului permite studenţilor să se organizeze în anumite grupuri. încarcă materialele pe campus şi oferă soluţii pentru parcurgerea lor corectă.avea la rândul lor anumite probleme privind buna defăşurare acestui proces. unul se ocupă de cunoştinţele de specialitate (un profesor de limbi străine) al doilea este un specialist cu o serioasă pregătire psiho – pedagogică. dar şi de de discutii individualizate (ce se pot desfăşura ăn mediul virtual pentru cei din alte localităţi) cu privire la probleme administrative (inclusiv financiare. de aceea abandonul poate surveni datorită suprasolicitării datorate gestiunii defectuoase a timpului şi resurselor de învăţare. Atunci s-a recurs la materialele – suporturile de curs – prezentate online care permit studentului să primească un feedback rapid şi eficient prin intermediul chat-ul sau a formului de discuţii. În cadrul Departamentului CREDIS procesul de comunicare este supervisat de doi tutori. de sanatate . In cadrul specializarii PPP aşa cum a fost deja menţionat grupul de studenţi este format din adulţi implicaţi în activităţi sociale cu responsabilităţi de natură familială. afective şi de invatare. pentru studenţii secţiei Pregătirea Personalului Didactic pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar. ajutându-i să-şi formeze deprinderi de învăţare corectă. Ajutorul psihologic este mai puţin vizibil. Datorită asistenţei consilierilor de psiho-pedagogie dicuţiile pe forum au devenit mult mai active. 15 . conducerea Departamentului CREDIS a considerat necesar să implementeze un program de asistenţă psihologică realizată prin mijloacele specifice învăţământului la distanţă. Aceste aspecte de natură a asigura integritatea morala şi psihică a studenţilor permit canalizarea energiilor psihonervoase în organizarea activitaţii de învaţare şi obţinerea unor rezultarte bune şi chiar a performanţelor şcolare.

Unii dintre studenţi au devenit mai ales pe parcursul semestrului al doilea foarte motivaţi şi activi.relevanţa currciculară –curricula răspunde nevoilor actuale de pregătire în domeniul şi este corelată cu activităţile /cerinţele învăţământului românesc şi european. conştierntizarea şi autoreglarea comportamentului studenţilor . Compararea rezultatelor a evidenţiat o sădere a stării de anxietate la studenţii care au fost activi în cadrul Campusului Virtual. Limba străină este o disiplină care se studiază în cadrul Departamentului CREDIS pe parcursul anului I. • stilul educaţional al profesorului adecvat grupului şi cu deschidre spre fiecare cursant adaptat învăţământului online • nivelul de aşteptare şi interesul faţă de rezultatele la învăţătură –sunt prezentate la începutul şi sfârşitul fiecărui semestru prin sesiuni speciale de consliere şi îndrumare pentru încurajarea . permiţând intervenţii rapide şi corecturi în cazul unor neînţelegeri.să urmărească fire de discuţii specifice. Succesul acestui program de formare initiala pentru specializarea PPP se datoreaza şi elaborarii şi constructiei unui plan de studiu tinand cont de factori pedagogici cum ar fi. fapt ce permite profesorilor să înţeleagă problemele cu care se confruntă studenţii. Concluzii Considerăm că rezultatele obținute aduc noi puncte de reper și valori ce sunt evidețiate printr un aparat metodologic complex și variat care a permis soluționarea principalei ipoteze de cercetare. Datorită calităţilor tehnice ale Campusului Virtual. de aceea conluziile acestui studiu nu sunt decât concluzii parţiale. ajungând chiar să îi îndrume pe colegii lor. atât profesori cât şi studenţi. Campusul virtual poate fi utilizat în asistența psihologică a studenților de la ID : Experimentul descris anterior nu s-a încheiat. La aceste discuţii pot participa. feedbackul este aproape instantaneu. Le vom enumera pe cele mai importante : 16 . să iniţieze dezbateri legate de probleme de studiu sau modalităţi de abordare. prin recunoaşterea diplomeleor şi a suplimentelor de diplomă.calitatea proiectării şi desfăşurării situaţiilor de învăţare . de aceea am făcut o evaluare a studenţilor la sfârşitul primului semestru şi apoi după cel de al doilea.

Totodată varietatea datelor teoretice trebuie să fie amplificată printr-o activitatea de rafinare și îmbogatire a taxonomiilor și chiar print-o fundamnetare și diferențiere mai clară a metodologiei privind consilierea și orientarea profesională.1. 3. Comunicarea în cadrul Campusului fiind o comunicare asincronă şi sincronă s-a dovedit foarte eficientă în activitatea de consiliere 2. Long and Jack C Richards. Book of Abstracts. 2000 17 . Vivian . 2011. Edward Arnold.International Scientific Conference „eLearning andSoftware for Education” Bucharest. Discuţiile de tip consiliere din cadrul Campusului sunt un instrument eficient în evaluarea aşteptărilor studenţilor ceea ce duce la o mai corectă evaluare a rezultatelor. 1991 Cook.Starting from the L2 User.Second Language Classrooms. La nivel practic va fi necesară construirea. Prezentarea unor mijloace facile de comunicare și îndrumare a studenților vor conduce în timp la implementarea cât mai corecta a conceptelor de educație pe tot parcursul vieții și trecând dincolo de activitățile punctuale se poate construi și imaginea unei universități deschise învățării la orice vârstă în condițiile îmbătrânirii active Datele teoretice și de cercetare analizate vin și in sprijinul universitatilor care doresc să-și construiască o strategie viabila în domeniul alternativei educaționale: învățământ la distanță.Values and Tasks for Coordinating Specialists in ID – Procedings of the 7th. 1998 Cook. vol 1 Editura Universitară. Consilierea psiho-pedagogică contribuie la dezvoltarea unor strategii de predare specifice învăţământului la distanţă. Craig . Bibliografie Alexe. Great Britain. Krakow. Vivian . Research on teaching and learning. EUROSLA 10. Maria . April 28-29.Second Language Learning and Language Teaching. consolidarea și dezvoltarea modalităților și serviciilor de asistentă psihopedagogica care să răspundă nevoilor individuale și de grup. Editor: Michel H. Bucureşti 2011 Chaudon. Cambridge Applied Linguistics Series.

Mihaela – Questionnaire as a Tool for Quality Assurance in Distance Learning – vol E-learning and Software for Education. Bogdan – Universitatea virtuală. . 1982 Logofătu.Principles and Practice in Second Language Acquisition.D. Ronald T. S. 2006 Scollon. – Linguistic convergence and Ethnography of Speaking. 2005 Logofătu. în vol E-learning și software educațional.Krashen. Pergamon. Bucureşti. Facultatea de Psihologie şi ştiinţele educaţiei. Editura Universității Naționale de Apărare București București. Editura Universității Naționale de Apărare București. 2007 Neacşu. New York Academic Press.1997 18 .realizări și perspective la Universitatea București. Ioan – Invăţarea academică independentă – Ghid metodologic Universitatea din Bucureşti.

becomes nowadays more and more difficult. Diana Marina FLOREA Inspector pentru monitorizarea curriculumului descentralizat Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti Abstract The school’s approach on promoting self image. fie prin intermediul unor structuri informaţionale specializate (mass-media. media. obiective. 19 . image. internet. Promovarea imaginii şcolii ar fi bine să aibă ca principale repere următoarele criterii: Crearea şi promovarea unei imagini pozitive. techniques to address the world press. Acestea sunt cunoscute de public. sunt şi şcolile care au un număr rezonabil de mare de copii. Astfel. cum ar fi restructurarea de posturi sau completări de norme. having as main characters teachers. Acele şcoli care deţin tehnici avansate de promovare a imaginii şcolii. since there are various educational institutions which had to cope with unpleasant incidents brought in by the mass. aceste şcoli nu-şi pun probleme de fond. în cazul profesorilor titulari. publicaţii de specialitate) sau superior ierarhice (inspectorat. pupils. It is obvious that. de-a lungul timpului. minister). fie prin experienţă directă. we find the same approach techniques within the world press. structură. Key words: Romanian school. Promovarea imaginii şcolii este reprezentată de o multitudine de elemente: scop. creating the false impression that certain news or reports are critical and objective. More often than not. parents or anyone related to school. resurse materiale.Promovarea imaginii şcolii Prof. too. cultura organizaţiei şcolare şi atributele procesului educaţional oferit de şcoală. Imaginea şcolii constituie un element de bază în funcţionarea unei unităţi şcolare.media. negative sensationalism is more and more spread.

prin diversificarea şi flexibilizarea acesteia. În contextul actual. comunitatea. Realizarea unei reviste a şcolii. Organizarea intr-o zi cu semnificaţie pentru unitatea şcolară a „Zilei porţilor deschise”. în managementul educaţional. Promovarea imaginii şcolii prin intermediul acelor persoane care promovează şi asigură calitatea în actul educaţional. părinţi sau oameni aflaţi într-o relaţie cu şcoala. De cele mai multe ori. Personalizarea ofertei educaţionale la nivel instituţional. care să urmărească multiplicarea experienţei pozitive şi a exemplelor de bună practică. reducerea abandonului şcolar. în funcţie de nevoile şi interesele partenerilor şi beneficiarilor procesului educaţional. integrarea elevilor în colectivitate. Promovarea unor proiecte care să aibă ca principal scop. în care protagoniştii au fost: profesori. elevi. se caută a fi mediatizat senzaţionalul negativ. particulare. Devine evident faptul că. cu precădere. dar trebuie să admitem că aceste întâmplări cotidiene sunt izolate. devine o adevărată provocare pentru managerul unei şcoli. deoarece sunt instituţii de învăţământ care au avut de suferit în urma prezentării de către mass-media a unor incidente nefericite. 20 . Este adevărat că nu numai învăţământul are probleme de imagine astăzi. şcolile partenere în proiectele educative derulate. opinia publică este interesată. Armonizarea ofertei educaţionale şi a formării continue cu nevoile specifice care au fost identificate în unitatea şcolară. a unui album cu activităţile derulate în timpul unui an şcolar. susţinerea elevilor care provin din medii defavorizate din punct de vedere social şi a elevilor cu un potenţial ridicat. din păcate. prilej cu care şcoala va relaţiona cu părinţii. Ele nu reprezintă întregul proces didactic şi nu pot fi generalizate. ştiut fiind faptul că. descoperim aceleaşi tehnici de abordare şi în lumea presei. creându-se astfel impresia. în vederea obţinerii de către aceştia de premii şi distincţii la olimpiade şi concursuri şcolare. devine în contextul societăţii actuale.Elaborarea unor proiecte locale. a unui pliant cu oferta educaţională. din ce în ce mai dificil. de ştirile cu caracter negativ şi nu de lecţiile de cerc pedagogic sau alte activităţi didactice model. Demersul pe care îl face şcoala în promovarea propriei imagini. se doresc a fi critice şi obiective. să poată să popularizeze tot ceea ce se petrece pozitiv în propria unitate de învăţământ. că acele ştiri sau reportaje.

imprimantă. acestea sunt şi utilizate în predarea la ore de către cadrele didactice ale unităţii. Astfel. procesul de formare şi cunoaştere.Dezvoltarea imaginii pozitive a şcolii. literară. doar şcoala. asemenea domnului Trandafir şi a elevului model. îl reprezintă utilizarea în procesul didactic. să pună şcoala într-o lumină favorabilă. O promovare corectă a imaginii unei şcoli. să se asigure. în număr suficient de mare. devine o adevărată provocare. dar şi o bună pregătire a elevilor pentru viitor. a calculatorului. îl constituie cabinetul de informatică şi Ael-ul. devotat misiunii sale. şi anume. printre care. Nu ne rămâne decât să le citim din nou operele şi să ne străduim să-i facem cunoscuţi şi să punem în valoare noi modele demne de urmat şi de compus o operă. dar care au reuşit prin operele lor. dar mai ales. Tema şcolii apare frecvent în operele literare ale unor autori care aparţin unor momente istorice diferite. pentru a uşura accesul la informaţiile legate de şcoală. în care imaginea dascălului să fie centrală. un rol important îl ocupă şi crearea unui site al şcolii. printre care: creşterea numărului de copii la clasa I. realizarea de albume cu imagini din interiorul sălilor de clasă. Astfel. faţă de o problemă importantă a vieţii. În acest sens. acces la reţeaua de internet. popularizarea unei reviste a şcolii. la care să poată participa şi părinţii. care să răspundă exigenţelor părinţilor. diminuarea migraţiei şcolare la sfârşit de clasa a IV-a. Rolul managerului constă în asigurarea unei dotări corespunzătoare a celor două cabinete cu: calculatoare. de ce nu. 21 . că odată realizată baza materială. în cea mai mare măsură. Pentru realizarea acestor obiective este necesară elaborarea unei oferte educaţionale. punctele cheie ale unui proces didactic modern. figura unui bun dascăl. iar acest lucru poate fi cunoscut prin elaborarea şi completarea unor chestionare. Aceasta presupune punerea în evidenţă a câtorva aspecte dominante. în deplin acord cu timpurile pe care le trăim. Colaborarea dintre învăţător şi profesor se poate concretiza prin susţinerea unor lecţii demonstrative. asigură nu numai un învăţământ de calitate. care poate de asemenea să contribuie la promovarea imaginii şcolii. avem dovada clară a interesului acestora. scaner. spectacole. de la serbări. am putea enumera: colaborarea şcoală – grădiniţă. Acestea două. ar trebui să ţină seama de mai multe aspecte. Un rol deosebit de important în formarea copiilor. Printre activităţile care ar putea fi întreprinse la nivelul şcolii. videoproiector.pe care îl face posibil. Un rol important în sensibilizarea comunităţii locale la problemele şcolii îl are şi găsirea de sponsori.

deci iată şi modul cel mai sigur. învăţători şi diriginţi. care trebuie să fie cât mai relaxant. la trecerea acestora de la clasa a IV-a la a V-a. Participarea la serbările şcolare poate fi considerată o formă de învăţare. care este în beneficiul ambelor părţi se poate folosi şi site-ul şcolii. care trebuie să aibă o înaltă valoare educativă şi să pună în valoare talentul şi particularităţile individuale ale copiilor. la trecerea la un nou ciclu de învăţământ. iar dacă din motive obiective. Evidenţierea talentului fiecărui copil se va face în mod discret. cu implicarea activă a tuturor factorilor: părinţi. Pentru a obţine rezultatul scontat va trebui să se ţină seama de câteva aspecte. vor fi rezultatele obţinute. Prin intermediul acesteia. La şcoală sau acasă. Hotărâtoare în luarea deciziilor. publicate pe site-ul şcolii. se vor ocupa în egală măsură şi de confecţionarea/procurarea materialului artistic. unii dintre ei au lipsit de la şcoală. Prin el avem posibilitatea să primim sau să transmitem informaţii. de a ne promova imaginea şcolii. cu cea mai largă utilizare. fără o obosire excesivă a acestora. dar şi cadrelor didactice ale şcolii. Copiii pot să-şi completeze temele on-line. a programului artistic. care este condiţionată şi de dezvoltarea atenţiei. printre care: alegerea de dansuri care să nu depăşească posibilităţile de afirmare ale copiilor. în scopul menţinerii copiilor în şcoală. texte ale unor scenete. iar activităţile de pregătire să se desfăşoare pe o perioadă mai lungă de timp. care se adresează atât părinţilor. unde părinţii îşi pot exprima punctele de vedere cu privire la activitatea instructiv educativă a elevilor şi se poate iniţia un sistem de vot cu ajutorul căruia să se poată adapta activitatea didactică. Cadrele didactice care participă la realizarea serbării şcolare. Concomitent cu elaborarea acestui proiect de studiu. elevi. cântece.Astăzi. am realizat un proiect de acţiune concretă. 22 . în urma analizării chestionarelor. Pentru a reuşi menţinerea elevilor în şcoala noastră. Reuşita unei serbări şcolare constă şi în alegerea din timp a tematicii. copiii îşi vor lărgi orizontul cunoaşterii. Un rol important în reuşita promovării imaginii unei şcoli îl joacă organizarea unei serbări şcolare. ei îşi vor dezvolta memoria şi limbajul. am căutat parteneri de acţiune prin şcolile din vecinătatea noastră. acesta este un instrument de lucru ideal. alegerea de texte accesibile interpretării acestora. Prin interpretarea de poezii. calculatorul este prezent în viaţa fiecărui copil. Pentru promovarea acestui proiect. iar treptat vor deveni mici artişti. aflate în acelaşi impas ca şi noi. cât şi copiilor. aceştia pot să-şi găsească temele din ziua respectivă.

Se poate solicita în asemenea cazuri participarea copiilor sau a părinţilor acestora la confecţionarea costumelor. se poate spune că prin intermediul unei serbări şcolare se realizează o acţiune educativă. la înclinaţiile spre desen . Dacă apar acte de indisciplină este o dovadă că programul nu este suficient de distractiv. prilej prin intermediul căruia. însemnătatea evenimentului sărbătorit ca şi necesitatea unei munci disciplinate şi consecvente pentru ca rezultatul să mulţumească în final pe toţi. Urmărind cele de mai sus. Pentru începutul serbărilor sunt indicate în genere corurile. Un alt aspect important în organizarea serbărilor şcolare este stabilirea şi respectarea duratei serbării.astfel încât fiecare copil să-şi cunoască rolul său. o dată pe an şcolar. mai ales dacă sunt vegheaţi din umbră cu răbdare şi discreţie. Pentru asigurarea disciplinei programul trebuie să fie bogat. O problemă deosebită în reuşita unei serbări este asigurarea unei atmosfere de calm şi bună dispoziţie şi mai ales disciplina. a independenţei în acţiune. organizatorul trebuie să explice motivul pentru care se pregăteşte serbarea. comunitatea locală va vedea progresul şcolar înregistrat de la an la an. Astfel. fiecare dintre participanţi va căpăta un plus de încredere în forţele proprii. Se va proceda cu tact pedagogic. variat şi accesibil. sporesc şansele de reuşită ale serbării. Cu acest prilej vor fi mobilizaţi toţi copiii. iar numărul prea mare a acestora. la calităţile sportive. ritm sau graţie. Astfel. alternate cu recitări sau scurte dialoguri. astfel încât fiecare dintre aceştia să-şi cunoască talentul cu care este înzestrat. a mândriei de a realiza cu forţe proprii spectacolul. a „Zilei Porţilor Deschise”. Vor fi 23 . astfel încât şi cei conştienţi de talentul pe care îl au. Renunţarea la serbări sau organizarea lor formală înseamnă o pierdere pentru viaţa sufletească a copiilor. în perfectă armonie cu al celorlalţi participanţi. dacă se apelează la talentul de recitare. duce la pregătirea lor superficială şi la diminuarea trăirilor afective. decorului. de accesibil. Toate activităţile trebuie încununate prin organizarea. Când sunt antrenaţi copiii în toate acestea se contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere. dar şi cei timizi să poată fi puşi în egală măsură în valoare. Într-o serbare este nevoie de atâta disciplină încât copiii să poată urmări programul să ştie când le vine rândul pentru susţinerea rolului primit. măştilor. Tendinţa de a prelungi serbările oboseşte peste măsură copiii. În momentele propice de relaxare şi bucurie pentru copii. ceea ce duce la diminuarea interesului şi la apariţia oboselii.

câştigătorii la diferitele concursuri şi competiţii.. Metode de învăţământ – ediţia a IV-a revizuită şi adăugită. Universitatea din Bucureşti. managementul programelor ID. Bibliografie: Cerghit. Iosifescu. implementarea şi managementul învăţământului la distanţă.. Materiale suport la disciplinele Proiectarea. Tipogrup Press. M. Astfel. Logofătu. 2006.didactic. Bucureşti.ro 24 . Editura Polirom. 2001.ro http://www. S. copii talentaţi. se va crea oportunitatea realizării de noi parteneriate.edu. http://www. Ioan.evidenţiate punctele tari ale şcolii. Managementul educaţional pentru instituţiile de învăţământ. proiectele derulate. Iaşi.

and also through usual kindergardens and schools. ca parte integrantă a sistemului de învățământ. educațională. social. Scopul educației speciale este instruirea și educarea. including the ones theaching in minority languages. social and professional integrating children/pupils with learning deficiency and/or disorders. În Declarația Mondială asupra.” Educația specială trebuie practicată de cadre didactice calificate. Valorisation. Key words: Disability. psiholog Carmen GRIGORE Centrul de Consiliere Şcoala gen. se afirmă:. educational..Educației pentru toți”. ajutându-i să 25 . Integration Educația specială este o formă adaptată de pregătire școlară și asistență complexă(medicală. specializate. culturală) destinată persoanelor care nu reușesc să atingă temporar sau pe toată durata școlarizării nivelurile instructiv-educative corespunzătoare vârstei. în articolul 3.Trebuie întreprinse măsuri pentru asigurarea accesului la educație fiecărei categorii de persoane deficiente. nr.Problematica educaţiei speciale Prof. recovering and school. socială. Disorders. 168. Disabled.. through special groups and classes integrated in public schools. socială și profesională a tuturor copiilor(elevilor) cu deficiențe și/sau tulburări ori dificultăți de învățare. MECTS Abstract Special education is an adapted form of school teaching and complex assistance (medical. trebuie să corespundă nevoilor copiilor cu CES. recuperarea și integrarea școlară. cultural) for people who temporarily or permanently are not able to reach the proper level of education that is age appropriate. cerute de învățământul obișnuit. The purpose of special education is teaching and training. School education of childern with special educational needs (CES) is achieved through special educational units. required by the regular education. Incapacity.Nevoile școlare ale persoanelor deficiente/cu handicap cer o atenție specială.

. unde.săraci”) criteriul religios(în Evul Mediu-arderea pe rug a . formarea de priceperi și deprinderi utile integrării în viața socială. însușirea cunoștințelor. țiganilor și emigranților) criteriul rasei(transformarea populației de culoare în sclavi și îngrădirea a numeroase derepturi și libertăți) criteriul social(împărțirea în clase sociale a oamenilor și disprețuirea celor .. societatea să nu-i stigmatizeze numindu-i . Segregarea a continuat și s-a perpetuat de-a lungul timpului.handicapați” 26 . în general. formarea abilităților necesare învățării în școală. pentru ca. persoanele cu deficiențe erau stigmatizate de societate și considerate nevindecabile. boli incurabile-lepră. în numele unui ideal de perfecțiune.în al doilea război mondial-exterminarea populației evreiești). asigurarea șanselor și a condițiilor pentru continuarea pregătirii pe tot parcursul vieții. profesională și culturală.ereticilor”. în consecință erau exterminate fizic. variind dupa criteriul prin care se făceau deosebirile: criteriul etnic(aplicat.. O altă practică destul de răspândită a fost izolarea persoanelor cu deficiențe de privirile celorlalți membrii ai societății. criteriul normalității psiho-fizicointelectuale(marginalizarea persoanelor cu diferite deficiențe.atingă nivelul posibil de dezvoltare individuală cât mai aproape de dezvoltarea normală prin: acumularea experienței necesare învățării școlare și sociale. fie de către stat(în instituții specializate). cancer. între oameni au existat numeroase diferențe. s-au născut o serie de practici sociale care au evoluat istoric de la segregare la integrarea oamenilor diferiți printre ceilalți. HIV-SIDA. criteriul politic(în țările socialiste. aveau mai puține șanse de promovare în plan profesional și social putând suferi chiar și condamnări dacă aveau alte opțiuni politice). etc.Plecând de la acestea. De-a lungul istoriei. fie chiar de propriile familii. persoanele care nu făceau parte din Partidul Comunist. La spartani au aparut primele manifestări de tip segregaționist.

argumentul valorii – orice copil aduce o contribuție benefică în grupul său.Fiecare copil are dreptul de a i se acorda șansa unei vieți cât mai aproape de normalitate și integrare socială. Zece ani mai târziu. Febra segregaționistă a existat cu adevărat însă în anii 50 ai secolului trecut. când.azilului” în care persoanele cu deficiențe erau tratate în masă.Argumentele pro-integrare. argumentul controlului social – instituțiile au fost acuzate de a fi principalul instrument de control a populației în surplus. ar fi: argumentul eficienței . determinate de particularități care îi diferențiază de ceilalți mai mult decât ne-am obișnuit noi să acceptăm. nevoi speciale față de educație au și familiile acestor copii. etc. constiința identității de sine. 27 . care nu pot fi atinse în afara unui mediu obișnuit de viață sau educație.Mai trebuie să ne gândim și la faptul că. fiecare având de învățat de la ceilalți și fiecare oferind ceva valoros celorlalți.instituțiile separate nu ofera o educație eficientă în comparație cu cele obișnuite. pe plan mondial începe să se contureze tot mai puternic recunoașterea drepturilor acestor persoane. etc) argumentul psihosocial – relevă absența. argumentul drepturilor civile – instituțiile speciale privează subiecții de drepturile lor civile(participare. copiii cu nevoi speciale au o evoluție mult mai bună în școlile obișnuite decât în școlile speciale. anii ’90 aducând o acceptare generalizată a viziunii de integrare și normalizare. egalitate. fără a se ține cont de interesele individuale..dupa Gunnar Stangvik.anormali” și excluși din mediile obișnuite de viață și educație. argumentul calității vieții – persoanele cu cerințe educative speciale sunt private de condițiile normale de viață ale oamenilor obișnuiți.În secolul al-XIX-lea și începutul secolului XX au fost înființate numeroase instituții de tipul. inființarea multor instituții speciale a dus la considerarea unui numar mare de copii ca fiind .). iar comunitatea îi poate ajuta fiind mai puțin discriminativă și segregatoare cu ei. argumentul progresului – sub aspectul achizițiilor și dezvoltării sociale.Unii au nevoi mai mari. stimulării satisfacerii nevoilor elementare ale omului ale omului(apartenența la un grup social.. Diferențele între copii sunt de cele mai multe ori prilej de învățare și dezvoltare.

Orice copil are nevoie în anumite perioade ale vieții lui de atenție specială și sprijin special. care nu se mai vrea un mediu exclusivist.Riscurile determinate de mediul de dezvoltare(copiii care cresc în sărăcie.Riscurile se referă la trei grupuri de probleme(Evans.normal” poate ajunge ușor în categoria celor cu . doar să-l sprijine în dezvoltarea sa și să potențeze la maxim abilitățile existente.probleme”.. el nu poate să schimbe un copil cu probleme. Pornind de la politica de incluziune.Riscuri stabilite . incapacitate. deficiență. în același timp trebuie specificat că. Pentru aceste grupuri de probleme este cert că.J. În literatura de specialitate de la conceptele de handicap.Dacă acesta nu vine la timp. aparținând diferitelor grupuri marginalizate social. în direcția formării capacităților generale de adaptare psihoindividuală și socială. dizabilitate. etc.determinate de zestrea cu care copiii vin pe lume și care se manifestă încă de la început sub forma diferitelor dizabilități(deficiențe senzoriale. termeni folosiți pentru a determina problemele speciale ale copiilor. 3. dar. educația din primii ani nu se poate realiza fără implicarea tuturor factorilor responsabili(familie. în strânsă legătură cu cercetările din domeniul psihopedagogiei copilului. O asemenea manieră de înțelegere este mai aproape de idealul școlii viitorului. tulburărilor. unitatea de învățământ. ci unul care să corespundă nevoilor de dezvoltare a copiilor prin evaluarea adecvată a potențialului de învățare/dezvoltare și prin asigurarea reabilitării/compensării deficiențelor. se pot enumera o serie de teze și argumente teoretice. 2. oricât de bun ar fi un program de educație. de aici și importanța hotărâtoare a primilor ani de viață. mentale severe). intervenția timpurie este hotărâtoare dacă se face adecvat. un copil considerat. dificultăților de învățare.etnic. 28 .Riscuri biologice – se referă la copiii care au la naștere probleme fizice care pot fi remediate(de exemplu prematurii). război sau abuz).Copiii cu CES cer atenție specială și necesită sprijin pe tot parcursul dezvoltării lor. se pune astăzi accentul pe termeni ca cerințe educative speciale și situații de risc. religios. comunitate). organice neurologice.. cadre didactice.1998): 1. tulburare. crescuți în condiții de violență. care influențează educația timpurie: dezvoltarea copilului își determină direcțiile și bazele la vârste foarte mici.

Problematica educației speciale este abordată în prezant prin două perspective: 1. particularități psihice. de afecțiune și securitate. învățarea activă și eficientă care își are bazele în educația timpurie. în care să se 29 . dificultățile în învățare pot indica anumite disfuncții în procesul de predare-învățare(sarcini.Școlile incluzive trebuie să fie școli deschise. Această perspectivă are la bază câteva ipoteze: orice copil poate întâmpina dificultăți în școală. acest lucru nu indică în mod special că sunt probleme cu el. este extrem de necesară în educația incluzivă.Perspectiva curriculară – definește dificultățile școlare în termeni de sarcini și activități furnizate copiilor și de condiții create în clasă. al capacității de învățare. 2. prietenoase. context social). prin explorarea resurselor pe care fiecare la are.Important pentru ei este să crească și să se dezvolte împreună. ca și cea incluzivă. etc. primul pas în educația timpurie și care ulterior reprezintă cărămida de bază a incluziunii este recunoașterea importanței diferențelor individuale și planificarea activităților educaționale în funcție de particularitățile și nevoile copilului. de încredere în sine. etc). al motivației.Educația incluzivă se referă tocmai la ridicarea acestor bariere în învățare și la asigurarea participării tuturor celor vulnerabili la excludere și marginalizare la o educație accesibilă. de independență. dificultățile în învățare pot sugera modalități de ameliorare. resurse oferite de profesori insuficient adaptate nevoilor copiilor).Copiii sunt diferiți din punct de vedere temperamental. afectează invățarea scolară.Perspectiva individuală a copilului – se referă la modul în care caracteristicile individuale ale copiilor(deficiențe.educația timpurie. specialiști în domeniul psihopedagogiei. voinței. Toate categoriile de copii au aceleași trebuințe de bază în creștere și dezvoltare ca și ceilalți:nevoia de apreciere și întărire pozitivă. profesorii trebuie sprijiniți în demersul lor de toți factorii responsabili(părinți. fără a transforma diferențele în bariere. de calitate. care să ducă la condiții mai bune de învățat pentru toți elevii și la o implicare mai consistentă a cadrelor didactice. afecțiunii. evidențiază nevoia de accentuare a dezvoltării sociale a copilului și de focalizare pe procesele învățării. decizii.

etc.Planul de intervenție personalizat(PIP). Secretul integrării și chiar al incluziunii copiilor cu CES constă în a nu le refuza șansa la educație și de a căuta împreună cu familia sprijinul necesar învățării lor adecvate. asigurarea de șanse egale pentru toți. responsabilizarea colectivă.urmărească flexibilizarea curriculumului. Planul de intervenție în serviciile educative trebuie să indice pentru copil/elev. Conceptele fundamentale care stau la baza incluziunii au în vedere valorizarea diversității. individualizată a problemelor de învățare și identifică teza conform căreia fiecare copil trebuie tratat diferit în funcție de problemele pe care le are. Prin această modalitate se stabilesc obiectivele învățării și inserției sociale. în funcțiile de obiectivele fixate: nivelul de integrare dorit/urmărit. care vizează asigurarea continuității. complementarității și calității serviciilor ca răspuns la cerințele multiple și complexe ale copilului cu CES. adaptările necesare le ritmul învățării și respectarea principiilor pedagogice. 2. evită dedublarea evaluării. asigură urmările și vizează a da răspunsuri cât mai personalizate nevoilor fiecăruia într-o manieră continuă. în acest sens preocupările în domeniu disting între două tipuri de planuri: 1. etc. predării-învățării. nevoile individuale. corespunde în fapt. se descriu modalitățile și resursele necesare pentru a sprijinii copilul aflat în dificultate(Goupil. serviciile complementare și personalul solicitat. resursele financiare necesare pentru mijloace. echipamentele specializate necesare. 1991).(Vrășmaș. transport.Planul de servicii personalizat(PSP). demnitatea ființei umane. El este un instrument conceput să răspundă nevoilor personale ale unui copil aflat în dificultate. nevoii de abordare cât mai personalizată. calitatea evaluarea permanentă și parteneriatul educațional.E. se precizează intervenții. este completat de Comisia pentru Protecția Copilului și este un instrument de planificare și coordonare a serviciilor individuale.. se determină criterii de evaluare. 30 . dreptul de a fi respectat.1999).Perspectiva de ansamblu a planului de servicii dă o coerență intervențiilor.

consemnarea rezultatelor. Quand. etc.planul este instrument de participare. Quel. consemnarea examinărilor inițiale. stabilind etapele necesare și fragmentând pașii în intervenție. În opinia lui E.Cele 6 întrebări”(Qui. descrierea metodelor de intervenție și a mijloacelor folosite. anticiparea unor rezultate prin prognosticul inițial şi prin descrierea momentelor cheie ale intervenției. specialiștii.. . aparține lui Henderson.. coordonare. Modelul cel mai cunoscut este la acest nivel denumit 6S. înregistrarea progreselor.Planul permite stabilirea unui calendar al realizării obiectivelor şi la ordonarea priorităților. CÂND-calendarul și etapele necesare.Vrăsmaș. Quelle facon). concentrare a influențelor și coordonare a resurselor și acțiunilor. acest model. formularea unui diagnostic prescriptiv. CUM-prin ce mijloace și cu ce resurse. comunicare. alegerea formelor de sprijin în parteneriat cu familia. pentru a afla informatii despre el și problemele care constituie cerințele educative speciale. etapele individualizate ale intervenției. CARE LOC-UNDE – mediul educativ necesar. retroacțiune. CINE ÎNCĂ-consilierul. Alter și Goldestein(1985) și este transpus în limba franceză de canadiana Goupil(1991) ca . Planul de intervenție joacă după Goupil(1991) rolul de planificare.În limba română.Orice plan de intervenții în dificultăți de învățare are următoarele componente: testarea inițială a copilului prin instrumente variate. CE-ce învață. concentrare. profesorul de sprijin. referindu-se la: CINE-elevul. poate fi unul 6-C. participare. școala. logopedul. periodice şi finale.Se realizează astfel evitarea conflictelor între tipurile de intervenții și se 31 .

. afectiv și psiho-social al copilului. scale de dezvoltere.În cursul elaborării planului. cognitiv. Etapa 3-este etapa în care profesorul face apel la un sprijin specializat. dezvoltare.Acest proces trebuie să urmărească copilul în mod global. să fie obiectul unor revizuiri periodice”.Goupil(1991) identifică 5 etape în elaborarea acestuia: Etapa1-constatarea dificultăților de către cadrul didactic(învățător.Dacă problemele sunt repetabile.Pentru a putea realiza debutul școlar al tuturor copiilor este necesar ca până la vârsta școlarității.. teste simple. dar și la completarea lui curentă. Etapa 4-de evaluare a nevoilor copilului realizată de specialiști. Completarea planului se realizează într-o succesiune de etape. comprehensiv și să includă o varietate de măsurători-probe. Multe țări au acordat o atenție sporită depistării precoce și intervenției timpurii a copilului cu dizabilități prin crearea unor parteneriate solide între serviciile medicale și cele educaționale. se trece la primele intervenții și spre următoarea etapă-cea a analizei și a observației. care să le asigure integrarea școlară reală. Etapa6-se referă la aplicarea și evaluarea efectelor planului propus. 32 . 1999). a scopului și a obiectivelor pe termen scurt. făcând împreună cu specialiștii o evaluare mai profundă a nevoilor educative ale copilului și căutând soluții satisfăcătoare.G. etc”(E. profesor).Planul facilitează urmărirea progreselor copilului/elevului. comunicarea se realizează ca obiectiv și ca mijloc. Etapa2-constă în observarea organizată și analizarea problemelor semnalate în vederea desprinderii unor soluții satisfăcătoare de intervenție. nu pot fi înlăturate cu măsuri pedagogige obișnuite și constituie piedici serioase în învățare.Vrăsmaș. compensare.El trebuie astfel. copiii cu cerințe educative speciale să fie identificați. fișe de observație. evaluați și stimulați să beneficieze de programe de recuperare. este un proces care se referă la profilul motor.Este etapa în care se realizează planul de intervenție personalizată. Etapa5-schițarea planului de intervenție. Procesul de evaluare educațională.favorizează împărțirea responsabilităților ca și determinarea rolurilor și responsabilităților fiecărui participant.

(1998).Pentru sprijinul adecvat acordat copiilor aflați în situații de risc. integrare. incapacitate. C. E. Ed . POPESCU.. Ed. Învățarea scrisului. (coord. E. Ed. Cu cît se cunoaște mai devreme problema copilului. Pro Humanitate. E..(1997). trebuie implicați părinții.(1998) Handicap.. VRĂSMAȘ..(1999).Pro Humanitate. handicap. readaptare. Le Plan d′Entervention personalisé en milieu scolaire.Quebec. specialiștii.O perspectivă comprehensivă și integrativă. Canada. O. Ed. prin introducerea copilului într-un program de intervenție personalizat care să ajute la remedierea problemelor sale... Unicef. Bibliografie GOUPIL. VERZA. cadrele didacice. PLEȘA. G.).Pro Humanitate RUSU. Deficiență. Bucuresti.(1991). cu atât se poate interveni mai adecvat și chiar se pot înlătura riscurile de dezvoltare care apar. București 33 .Evaluarea cât mai timpurie reprezintă o condiție a intervenției adecvate. PĂUN. Educatia integrata a copiilor cu handicap. G..

căi și metode până atunci necunoscute. Todoran. flexibility thinkingcould be seen as the main creative cognitive psychological factor. creative imagination Deoarece societatea umană este un sistem socio-economic care generează o infinitate de roluri și profesiuni. ipoteze îndrâznete. integrarea socială a individului generează necesitatea de “functionare armonioasă a individualității înăuntrul tiparelor reprezentate de mediul social”(D. în vederea formării unui orizont cultural și tehnologic cu privire la o anumită profesiune. psychological preparation. Aprecierea rezultatelor prin evaluarea strategiei abordate ce a condus la finalitate implică o evaluare a conținutului. prin efecte de 34 . a metodelor folosite a situației de învățare. transformarea elevului într-un partener autentic al profesorului în evaluare. atitudinile.198). luarea în calcul a altor indicatori precum achizițiile cognitive. învățarea creativă și pregătirea psihologică pentru abordarea testului Prof. talent. procedee originale. concomitent cu dezvoltarea unor capacități și deprinderi etapa formării este asigurată de succesul cu care abordăm învățarea creativă și testele. conduita. Keywords: creative learning.59 București Abstract Teacher reveals endowment of talent and motivation high. personalitatea elevilor. Temperamental qualities of a personality is manifested in the work of pedagogical thinking.1974. În acest sens. centrarea evaluarii asupra rezultatelor pozitive. interevaluare și evaluare controlată. p. gradul de încorporare a unor valori. Imaginația creatoare este sursa care favorizeaza inovări și transformarea unor realităti ce se cer depășite.Talentul. Produsul imaginației creatoare se caracterizează prin varietate și ingeniozitate. Reli-Daniela VOICU Învăţământ primar Școala nr. diversificarea tehnicilor de evaluare și creşterea gradului de adecvare a acestora la situaţii didactice concrete.

respectiv de a învăța pentru sine și nu doar pentru o convenție de moment. dar şi de o înzestrare genetică pe măsură. Imaginația creatoare se constituie pe componenta talentului și susține alături de inteligență și motivație. impinge în mod voit limitele inteligenței și dezvăluie înzestrările de talent asociindu-le acelor trăsături de personalitate care să îl așeze în valoare. reversul demersului imaginativ sau slaba manifestare a imaginației în efortul intelectual poate fi recunoscut în comportamente ale elevului de felul: dificultăți în însușirea temelor noi cu grad crescut de dificultate școlare sau extrașcolare. formulând mesaje în actul comunicării și utilizând limbajul în exprimarea artistică.de a se raporta creator la sarcina de învățare și nu dominat de obligații și constrângeri. se creaza premisele jocului de creație ce faciliteaza copilului manifestarea creativitații. iar până ce știința va găsi un răspuns cuprinzător. creativitatea. O finalitate în învățarea creativă poate fi considerată expresivitatea limbajului ca dovadă concludentă a învățării raționale sub impactul actelor de instruire.Astfel cel ce învață reușește să redea cu claritate ceea ce ți-a însușit și să transmită la rândul său cunoștințe și informatți. Deoarece învățarea creativă are precedente în activitățile de joc. orice elev are șansa de a învăța logic și nu mecanic – migălos și repetitiv.000 de ore pentru repetiţie. psihologia cognitivă. Un rol aparte în acest complex de concepte îl ocupă talentul. 35 . unde trăirea se detașează de rigori găsind forme noi de manifestare. Învățarea condusă pas cu pas de către educatorul abil și inspirat dezvoltă gândirea creatoare. improvizând. Pe de altă parte. “Talentul ar fi concretizarea într-o anume formă de reprezentare a unui efort constant de perfecţionare într-un anumit domeniu. Psihologii vă vor lăsa 10. ca zestre nativă cu care elevul intră în câmpul educației. Astfel. manifestă preferință pentru căile cunoscute. începeţi să repetaţi este nevoie atât de muncă. Numai supus exercițiului controlat. Efortul de a lămuri natura talentului este unul interdisciplinar. Genetica. supravegheat și cultivat cu răbdare talentul copilului este capabil de evoluție și performanță. psihologia motivaţională sunt o parte dintre domeniile ştiinţei care trebui să ofere inputuri solide pentru a completa marele puzzle pe care-l reprezintă răspunsul la întrebarea privind natura talentului.” Aşadar este o întrebare cu răspunsuri diverse.surpriza și inedit șocante uneori prin noutate şi originalitate. neurologia. realizează lucrări cu slabă expresivitate.

demonstrativă. formarea gândirii abstracte. formarea operaţiunilor mentale parcurge. faza interiorizării (operația mentală . principii etc. discriminările. înţelegerea şi generalizarea prin formarea de noţiuni. R. Activizarea elevului este necesară dacă dorim ca gândirea să se dezvolte.la început mai încet. precum talent. dacă elevii nu şi-au format în prealabil asociaţiile. învățarea creativă se produce inevitabil pe fondul unor trăsături psihoindividuale cu care elevul este aptitudinal înzestrat. În Teoria operaţională a învăţării. În Teoria învăţării cumulativ-ierarhice. faza acţiunii reale. conceptele pe care ea le presupune. demonstrând cum gândirea are loc mai întâi în planul acţiunilor reale. În situațiile în care creativitatea este estompată sau împiedicată de factori de natură psihosocială precum o atmosferă tensionată în familie. pentru ca treptat acestea să poată fi efectuate mental. cel puţin în vârsta şcolară mică. profesori conformiști.Un rol important în abordarea creativă a învățării îl ocupă intervenția factorilor motivaționali. să fie pus în faţa unor probleme. Piaget a studiat în Teoria psihogenezei operaţiilor intelectuale evoluţia gândirii. actualizarea prin reproducere a cunoştinţelor şi transferul acestora. se dovedește satisfăcător și deosebit de util. modalitatea simbolică. prin exersare. Gagne păstrează influenţe din gândirea asociaţionistă. fixarea în memorie. inteligență școlară. sau inhibată de o fragilitate a echilibrului afectiv or de o timiditate excesivă. de asemenea etape importante: faza de orientare. dialogul didactic cu profesorul destinat să-l instruiască și nu cel pe care elevul și l-ar putea alege după gustul său. copilul descoperă lumea dinafara lui în trei moduri: modalitatea activă realizată prin acţiunea sa. îndeplinind un rol activator și dinamizator în reușita școlară a elevilor. Pornind analiza de la procesul învăţării școlare constatăm că se desfăşoară în mai multe faze ce cuprind receptarea şi înregistrarea materialului pe fondul unei stări de atenţie şi activare cerebrală. în care elevii înşişi execută operaţia. faza verbalizării. apoi din ce în ce mai rapid). modalitatea iconică. De altfel. afectivi-atitudinali și caracteriali. climat conflictual. motivație superioară. Meritul său este de a atrage atenţia că nu putem aborda o anumită temă. bazată pe imagini. În Teoria genetic-cognitivă şi structurală a lui Bruner. iar când ajunge la deplina stăpânire a modalităţii verbale înseamnă că a ajuns la maturitate 36 . mobilizându-i toate resursele existente pentru formarea şi dezvoltarea de operaţii mentale. rezistență la solicitări. prin manipulare liberă. Copilul utilizează treptat aceste modalităţi.

Nu uităm nici însușirile temperamentale caracteristice personalității. de specialitate. rolul psiho-pedagogic se manifestă în sensul dezvoltării flexibilității și creativitații de la vârste școlare. aplicare. concursuri scolare. sau activități muzicale etc. Necesitatea problematizării. pregătirea pentru situații probabile ce se pot ivi. O reușită atitudine în fața provocărilor ridicate de test privit ca instrument de evaluare generic. Roșca). distractive. Pe fondul dezvoltării impetuoase a științei. evaluare sumativă. evaluare curentă. prin apelare la modalitați oferite și de mediul socio-cultural și educativ: programe artistice și sportiv-educative. 37 . are în vedere mai multi factori hotărâtori : pregătirea temeinică și prealabilă pe specialitate în domeniul pentru care se organizează concursul. desen. şi a învăţării prin descoperire este subliniată astfel de Bruner printre primii teoreticieni. etc. dobândită într-o anumită perioadă de timp determinată. de scurtă durată. într-un domeniu al cunoașterii generale. sub diferitele sale forme. dar și respectarea voinței elevului de a participa la o situație de competiție. de exemplu. teatru. Neignorând nici rolul formativ al evaluării vom aborda și ne vom opri asupra rolului important jucat în elaborarea obiectivele testelor pedagogice ce vizează măsurarea cunoștințelor și a capacităților fundamentale proiectate în cadrul programelor școlare. sub aspect psihopedagogic ce se manifestă în activitatea gândirii. Flexibilitatea gândirii fiind privită sub acest aspect ca principal factor psihic cognitiv al creativitatii. experiența se formează în procesul exersării și al rezolvării problemelor independent și creator. Raportandu-ne la activitatea matematică. reducerea presiunii responsabilității. nestereotip și divers. de profil. diminuarea emoției. analiză și sinteză a informației. flexibilitatea gândirii ca rezultat al experienței formate în procesul rezolvării problemelor independent şi creator.intelectuală. totuși.(Al. Această acțiune presupune implicit aprecierea gradului de înțelegere. in timp ce rigiditatea/inertia se constituie ca forma de comportament în procesul rezolvării stereotipe a problemelor. În acest sens. tehnicii și culturii. în primul rând de nivelul de asimilare a cunoștințelor de către subiect. ateliere de lucru. concurs. ca metodă. flexibilitatea și inerția gândirii în rezolvarea problemelor depinzând iată.

Interpretarea testelor pedagogice. dar și acelor cadre didactice care doresc să valorifice potențialul excepțional al unor elevi. în sensul ca unele erori sau neimplicări nu pot fi eliminate operativ prin intervenția profesorului. În acest sens. performanțele nu pot fi evaluate într-un timp scurt. obișnuite ale verificării scrise. teste de achiziţii. conceptul de calificativ “excelent “ ca finalitate a unui tip de evaluare. pentru optimizarea perspectivei elevului orientat către performanță. 38 . ușor de realizat. îngăduie o diminuare a subiectvității profesorului. avantajează elevi timizi sau care se exprimă defectuos pe cale verbală de exemplu. ca teste de cunoștințe. Ca o observație reținem că verificarea scrisă implică un feed-back mai slab. eventual “indicând sursa". În acest sens. sub aspect motivațional. aplicabile în calitate de teste de cunoștinte instrumentale sau de teste de cunoștinte profesionale. Nu este de ignorat nici aspectul psihologic al importanței momentului pentru care tânărul aflat în situația de pregătire va aborda un examen de absolvire sau de admitere într-o formă de învățământ. permite un diagnostic al reușitei sau o inventariere a achiziției.Utilizate în procesul de instruire. Acest tip de evaluare se adreseaza acelor elevi puternic motivați și capabili de performanțe deosebite. pe termen lung. Suporturile curente. concretizate în lucrări de control sau teze dau șansa elevilor să-și prezinte achizițiile educației fără intervenția profesorului. Un elev obține rezultate superioare numai pornind de la un mobil precum o motivație superioară și un interes specific. În acest sens evaluăm. localizând o dificultate și. aduce o provocare în câmpul abordării testului. constituit din conținutul lucrării scrise. un examen de selecție sau concurs extrașcolar. pregătirea psihologică pentru examen pornește de la sondarea atitudinii elevului față de examen și continuă cu îndrumarea pregătirii școlare temeinice corespunzător exigențelor și criteriilor prevăzute pentru examen. în absenta unui contact direct cu acesta. teste de diagnoză. într-o manieră complexă. Raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare. capacități. În aceasta accepție testele pedagogice pot fi definite ca teste de prognoză. Anonimatul lucrării. aptitudini și atitudini care conduc la performanțe așteptate. nici secvențial prin metode și instrumente de evaluare punctuale. Testele curente pedagogice măsoară progresele sau dificultățile din activitatea de învățare. Dintr-un alt punct de vedere.

Calificativul . 2008 Ioan Nicola.ro/homo-humanus/75-granitele-gandirii/441-care-estenatura-talentului. Polirom.Bibliografie Howard Gardner. Bucureşti. Evaluare. 1999. Ed Sigma.Excelent . Cracking open the lockbox of talent(http://www. Pedagogie.scientia. Biblioteca pentru cadrele didactice.în învățământul primar. Ed. Aramis. 39 . 2009 Constantin Cucoş.html) Eugenia Enăchescu. Repere psihologice în cunoașterea și descoperirea elevului. Teoria și metodologia evaluării. Didactică și pedagogică. 1992 Adrian Stoica. Ed. Ed.

schimbărilor insidioase sau brutale şi oportunităţilor 40 . 185. de dimensiunea lor variabilă şi de caracterul uneori obscur al acestora. citizen’s rights. a unor provocări fără precedent în istoria umanităţii. Bucureşti Abstract The recognition and the protection of human rights and liberties must represent a fundamental element within early education. multiculturalism. noilor dimensiuni ale complexităţii. Provocările lumii contemporane sunt marcate de extrema lor mobilitate. provocări cărora trebuie să le facem faţă împreună. By the early creation of the democratic values we shall ensure the creation of responsible citizens. tolerance. well informed that know their rights and shall defend the democratic values. children Societatea contemporană se află în faţa unor transformări dramatice. by structuring itself into a distinct course within children’s framework program. ca şi societate. „Exprimă necesitatea de a trăi într-o permanenţă stare de adaptare pentru a putea astfel face faţă incertitudinii. de modificarea permanentă a acestora. În acest sens educaţia pentru societate devine extrem de importantă cu atât mai mult cu cât în grădiniţele de copiii se pun bazele cetăţenilor de mâine. cei care vor crea noua societate.Educaţia pentru drepturile omului şi societate în cadrul grădiniţelor de copiii Educatoare Gina SEBE Învăţământ preşcolar Grădiniţa nr. The involvement of kindergarten teachers ensures the promotion of these noble values both within the ranks of the children but also of the families. Keywords: democracy.

Cătălin GLAVA. „vârsta preşcolară este o perioadă a descoperirii” B. O altă caracteristică a acestor provocări contemporane se referă la efectul lor de cumulare. 18 . şi utilizarea unor metode şi procedee didactice aparte. Dar care sunt aceste provocări ale lumii contemporane care creează o atât de mare îngrijorare? O parte din autorii preocupaţi de subiect. Vârsta preşcolară. pe teritorii întinse. Bucureşti. pp. Discrepanţele socio-economice. Dezvoltarea tehnologică. „este perioada apariţiei competenţelor”3. Terorismul2. p.19 2 Ibidem. Tehnologiile informatice. Poluarea mediului. precum Elena Ciolan identifică o serie de şapte provocări: Globalizarea. „este perioada conturării primelor elemente ale conştiinţei de sine şi a socializării” C. acestea nu au loc separat în spaţiu şi timp. în scopul asigurării unui viitor mai sigur. Editura Universităţii din Bucureşti. Avem astfel de-a face cu o trecere în revistă aproape completă a factorilor care ameninţă dezvoltarea societăţii umane şi care trebuiesc combătuţi. Ca modalitate de răspuns se impune o diversificare a câmpului educaţional şi metodelor utilizate în cadrul educaţiei pentru societate efectuate în grădiniţe. Aceste trăsături ale vârstei preşcolare presupun un proces educativ pe mai multe niveluri. 9 41 .potenţiale care afectează lumea noastră ca întreg şi pe fiinţele umane în mediul lor imediat. Imigraţia şi interculturalismul. Aplicaţii privind managementul proiectelor.31 3 Adina GLAVA.”1. care definesc procesul educaţional. Dezvoltarea educaţiei timpurii. 2006. ci adesea se petrec simultan. Introducere în pedagogia preşcolară. adaptate acestui specific. pp. Editura Dacia. Această vârstă este marcată de o serie de trăsături de mare importanţă. A. Programele de educaţie preşcolară urmăresc două 1 Laura Elena CIOLAN. ClujNapoca. 2002. 17 . Ameninţările la adresa terorismului. cuprinsă între 3 – 6/7 ani este o vârsta la care au loc achiziţii comportamentale şi de educaţie fundamentale. afectând mase mari de oameni. care vor influenţa evoluţia copiilor pe tot parcursul vieţii lor ulterioare.

”4. Aceasta permite integrarea copiilor cu diverse grade de rămânere în urmă în dezvoltare. promovează independenţa copiilor.52 Ibidem. Mediul grădiniţei este unul educogen prin prezenţa unei varietăţi de stimuli vizuali şi auditivi. pp. oferindu-le libertatea de decizie şi încurajându-i să-şi asume responsabilităţi. Scopul ultim al educaţiei pentru drepturile omului şi pentru societate trebuie să fie formarea unui bun cetăţean. În plus. Aceste finalităţi se obţin într-un mediu având o serie de particularităţi: „Mediul grădiniţei este mai formalizat decât cel familial.finalităţi principale. îi tratează pe copii cu respect. el creând tranziţia necesară către mediul şcolar. le oferă copiilor alternative. ce pot fi uşor accesaţi şi manipulaţi de copii. Aceste scopuri nobile ale educaţiei pentru societate presupun o serie de metode şi procedee didactice specifice printre care putem enumera: 4 5 Ibidem. şi anume socializarea şi dezvoltarea personalităţii. Acest mod de lucru poate fi un simbol şi un instrument pedagogic de promovare a comportamentului democratic în măsura în care educatoarea: „mediază mai degrabă decât direcţionează. Mediul grădiniţei este tolerant. 51 . Aşa-numita dezvoltare normală este privită într-un sens mult mai larg aici decât mai târziu în şcoală. p. copiii preşcolari au ei înşişi o capacitate crescută de acceptare. Copilul cuprins în mediul grădiniţei se poate manifesta liber în siguranţa şi securitatea dată de prezenţa şi supravegherea educatoarei. acceptând că aceştia pot greşi uneori”5. lăsându-le libertatea de a alege. apreciere şi integrare a celor care sunt „diferiţi”. mult mai normativ şi mai exigent. 163 42 . Un rol important îl are aşa numita programă informală. prin promovarea unei educaţii pentru comportament democratic menită să îi facă pe copii să îşi conştientizeze drepturile şi responsabilităţile pe care le implică traiul în societate şi relaţionarea cu cei din jur. Un bun exemplu oferite de literatura de specialitate este acela al manierei în care educatoare interacţionează cu preşcolarii.

Managementul educaţiei. Dezvoltarea educaţiei timpurii. Adina. machete. Introducere în pedagogia preşcolară. 2007. bogate în mesaje de interes educativ. Editura Omfal Esenţial. siluete. Mijloace de educaţie. Editura Universităţii din Bucureşti. având o funcţie de corectare a conduite. Editura Omfal Esenţial. Aplicaţii privind managementul proiectelor.a) Supravegherea – „prima care intervine în educaţia morală şi oferă o bază pentru însuşirea normelor morale”. imagini. E. Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar. care au ca rezultat final realizarea unui comportament civic şi moral adaptat idealurilor sociale.. 59 43 . Bucureşti. povestiri. desene. poveşti. S. p. b) Exemplul – „au o mare valoare educativă şi răspunde nevoii copilului de a imita un comportament. Cluj-Napoca. Laura Elena. 2007 6 Monica LESPEZEANU. 1996 GEISSLER. Societatea nu trebuie să neglijeze educaţia preşcolară care asigură fundamentele unei lumi mai bune şi formarea unor cetăţeni activi şi instruiţi. Bucureşti. 58-59 7 Ibidem. de a urma un model”. aprecierea se completează cu sancţiunea pozitivă şi negativă” d) Convingerea – „este metoda prin care se asigură înţelegerea necesităţii cunoaşterii şi respectării normelor morale”6. filme didactice. c) Aprecierea şi sancţionarea – „aprecierea include judecata morală şi ea constă în prelucrarea rezultatelor comportamentului moral. Monica. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar. Editura Didactică şi Pedagogică.)7. Pedagogie generală. cântece etc. 2006 CRISTEA. Bucureşti. Cătălin GLAVA. 2002 LESPEZEANU.. Activităţile desfăşurate în cadrul educaţiei pentru societate sunt activităţi variate. Metodele şi procedeele didactice sunt completate de o serie de mijloace didactice adaptate specificului vârstei preşcolarilor. Putem astfel enumera: planşe. 1977 GLAVA. jetoane. diapozitive. Bibliografie CIOLAN. p. Bucureşti. Editura Dacia.

“High Quality Education and Training” has become a powerful leitmotif in discussions about a “Europe of Knowledge.Education and training will have to play a key role in order to meet these changes adequately. poses a need for the school of the 21st century to be learner-centered . within 44 .Students are increasingly more and more responsible for their own learning and teachers must respond to these changes by developing new models based on facilitation and interaction. language learning General aspects Schools in Romania are undergoing a series of fundamental changes. Key words: technological innovations.Most of the examples concern activities used in class. as technological innovations become part of the instructional mode of educational delivery. driven by the information and communication technologies. teacher education. poses a need for the school of the 21stst century to be learner-centered . as technological innovations become part of the instructional mode of educational delivery. The rise of new educational environments. driven by the information and communication technologies. This study is based on the author’s experience of 20 years teaching at primary and secondary schools . The rise of new educational environments. Bucureşti Abstract Schools in Romania are undergoing a series of fundamental changes.Teachers’ Challenge in the 21st Century. High quality teachers and teacher education are central components.as students. teachers and staff alike must assume new adapted roles These changes have an impact on the professional tasks and roles of the teaching profession and call for more substantial reforms of education and training in general and teacher education in particular. teachers and staff alike must assume new adapted roles . Towards a Europe of knowledge Prof. Ioana DUGAN Scoala nr.as students.31.

These changes have an impact on the professional tasks and roles of the teaching profession and call for more substantial reforms of education and training in general (e. Recent studies show that learning is successful only when students takeresponsibility for their own learning. who has the capacity and conditions for reflect and self evaluation .initial teacher education. connect the school to real life situations and focus on understanding and thinking rather than on memorization and drill practice. aims. The autonomous learner is the one who wants to learn. is aware of his needs and of what he wants to achieve through language learning. .g.a heterogeneous pool of measures necessary to make high quality education and training and a “Europe of Knowledge” a reality. and teacher education in particular (e. The overall framework of present-day language education needs constant and careful reconsideration in order to meet the needs of the students faced with the demands of an ever-changing society. Curricula and instructions attempt to become more student centered than teacher centered .school development and improvement. The increasing amount of information.has the ability to make rational choices. Any 45 . .Teacher education has to be conceived as an open and dynamic system and as a continuous processconsisting of the closely interrelated components : .research Theoretical and methodological aspects The use of information and communication techniques to support learning is becoming very important in the schools of today. curricula.induction into the professional cultures of schools. the diversity of language and cultures moving closer together puts a challenge on school as an educational environment. . patterns of organization). The role of school in today’s world needs to change so as to help students develop the faculty of using language as a tool for learning and for acquiring social and communicative competence beyond language competence. the explosion of media techniques.further education for teachers. structures). establish priorities and plan their actions. . learning environments.in-service teacher education and/or continuous professional development. curricula and contents of teaching and learning.g. .

especially. 46 . that teaching and learning English should be fun and this self-developing motivation can be enhanced by the use of games in the classroom.even a central one. association. In our century. promote a deep level of processing. But written language remains a fundamental source of input for language learning in most formal contexts around the world. have such a high competitive spirit that nearly any type of practice can become a contest in which the participants learn. An enterprising teacher can also use planned games as an enjoyable and profitable form of practice to reinforce what has already been taught in a more formal way. Young learners. that's why I believe.To present examples of language-practice in class.additional meanings and other higher level knowledge. integrate new words with the old. acquisition of vocabulary has assumed a more important role.To present different aspects useful to encourage self-developing motivation by the use of games in the classroom. at least at an earlier stage. For most people. TV and new electronic modes of communication . collocations. The teacher should organize a balanced exposure to spoken and written language . Objectives This study has the following objectives : . almost without realizing what is happening with them. facilitate imaging and concreteness . the classroom teacher is faced with the challenge of how best to help students store and retrieve words in the target language.otherwise this is incidental or at random. meanings.teacher should encourage and help his students to become autonomous. frequency and register. encourage independent learner strategies – all these and even more will be discussed in the pedagogical section of the work. is becoming more globally available. the spoken language is the main source of exposure to language . Language learning is a complex process and not a very easy one. grammatical behaviour. provide a number of encounters with words.use a variety of techniques. the context encountered when reading can lead to new knowledge of its collocations. Explicit teaching can be a very good first introduction to a word . Build a large sight vocabulary. Spoken input. and is thus the main engine for language change and dynamism. With this shift in emphasis. . Spoken language has become more important in language teaching with the emphasis on communication.After this. It includes knowledge of its phonological form. in the form of films. Knowing a word requires more than just familiarity with its meaning and form.

. 15. SPELLING GUESS Level: any Type: blackboard 47 . 10. 9. such games develop the pupils' ability to speak and write the language correctly. . with the entire class participating at one time. grammar and vocabulary. spelling. BUZZ Level: any Type: oral The students may be seated in a circle or in their places in the classroom. the counting will go like this: 1. etc. The play begins with IT spinning the plate on its rim in the centre of the circle and calling a number. The following are the language-practice games which I have been using for years in my teaching of English as a second language. 6. Instead. Then the players begin to count in turn. The player whose number is called must pick up the plate from the floor while it is spinning. the pupils can practice pronunciation. they will say Buzz-Fizz. The grouping of this games is obviously arbitrary. They may be played in the classroom. 7. in place of 7 and multiples of it. IT also having a number. If he fails to do this. the players will say Fizz. The group decided upon a "forbidden number". 5. as I have selected those games which proved mostly to the liking of my pupils. IT has another turn.To present aspects and innovations in teacher education in order to make high quality education and training . e. For a number that involves both. If the player is successful in picking up the plate before it stops spinning. 4 and 7. The players are numbered from 1 up to around the circle. Example: If the forbidden number is 4. The game may continue until all but one player have been eliminated. Buzz. 4..g. for instance. If be fails to do so. Any player may begin the game. The games are also useful for English-club meetings and other such extracurricular activities. Variation The game may be made more complicated by having two forbidden numbers. he becomes IT. Buzz. IT in the middle with the plate in his hand. he must say BUZZ. but no player must ever mention any number containing 4 or being multiple of 4. SPIN THE PLATE Level: any Type: oral For this game you need a tin or plastic plate or lid. he is eliminated from the game. the players will say Buzz. Presenting the activities By using linguistic games. Buzz. 11. Buzz. Buzz. e. 13. like 28. 3. 2.g. In place of 4 or multiples of it.. The players begin to count in turn.

the team scores one point. The game continues with each player of the opposite team in turn calling out a letter. Apple. if the word is hat. Because E was correct. prepare a list of words. Here are some words that might be in the list. and the player at the blackboard puts it in its proper place: — E------------.Choose two teams of not more than 10 members each for this game. give words beginning with each of the three letters in the word given or become IT. the player gets another turn. For the second word. WORD FAMILIES Level: intermediate to advanced Type: oral or paper Within the limits of the vocabulary the students have studied. the player might say. the player might say. etc. The words may be given to the students one by one either orally or in a list on paper. The person addressed must. the next member of the teams calls a letter. "Hand. science (scientist). VOCABULARY ON THE DOUBLE Level: any Type: oral The person who was been chose IT gives a three-letter word like hat or bag and then begins to count to 12. The games continue in this way to any number of words the group decides on. He says E. Toe". WHICH SOUNDS ARE ALIKE? Level: intermediate to advanced Type: paper Prepare in advance and give each student a list like the one bellow. difference (different). Suppose the word chosen is chemistry. with the words that they suggest in parentheses: law (lawyer). The player puts on the blackboard--------------------(nine dashes). the teams reverse their roles. before the count of 12. each of which will suggest at least one other word. Arm. The letter is put in its proper place if it belongs in the word. For example. that is in the same family. pronounce (pronunciation). Score correct answer accordingly. Since there is no A in the word. The object of the game is for the players to circle the word on the right in each 48 . "Beam. One team decides on a word. If the word is bag. also known to the students. Suppose the first player says A. If the word is completed before or by the time each member of the team has called out a letter. and one of its members puts dashes on the blackboard to represent the number of letters in the word. Gum".

Most oral work is directed towards someone and asks for a response from someone. etc.. e. They can be used to encourage natural 'chat' in the classroom. in a desk. BROKEN PROVERBS Level: advanced Type: paper The leader should have a master list of proverbs with the division into halves indicated. stress.line which has the same sound as the letter or letters underlined in the word on the left. The second halves of all the proverbs on the list should be written on cards ahead of time. "A stitch in time/saves nine". kind. soon little -machine. Before the play begins. facial expressions. try -winter. then even beginners can have great fun trying out the little language they know 49 . this. Teddy means that you don't have to present oral work by yourself. but also all the other parts of speaking a language : tone of voice. in the room. line. Pupils don't just use words. time MENTAL HIDE-AND-SEEK Level: any Type: oral Structure emphasized: use of prepositions First. perhaps taking place between the teacher and Teddy in the very beginning. zoo. The other try to guess where he is hiding and the player who guesses correctly becomes the next one to hide. fifty. Then one player thinks of a hiding place. g. intonation. in other words hides himself mentally. such as in the building. etc. on the grounds. the player may be hiding behind a picture. The members of the group who recognize it grab for the card containing the other half. the group should decide on the limits of the territory to be considered in the game . and having another speaker of English around can make ail sorts of situations easier to get across. on a high shelf. in the city. The play continues in this way. these cards should be spread out so that all the members of the group can see them. making up dialogues about the little things which have happened and which occupy the children at that moment. Note that a mascot should belong to only one class. Since the game is imaginative. The student who gets the most correct is the winner. play his -sister. At first these conversations will be a bit one-sided. The play begins with the leader reading the first half of the proverb on the list. But if the atmosphere in the classroom is relaxed and nobody worries too much about formal mistakes or using the mother tongue now and then. the player with the most cards at the end being the winner. will.

My favourite meal. Free activities concentrate on meaning more than on correctness.Sunday at home.with what is called fluency .My pet. conducted and implemented in order to improve teaching. Conlusions This research has been designed. All pupils 'win'. In a way.and they let us know that we can communicate in the foreign language. Pocket money. There is often a game element in the activity. Formal mistakes don't really matter too much unless it means your pupils can't be understood. In free activities we're trying to get the pupils to use the language with a natural flow . identifying the students' needs.this is something which you cannot be sure of if you only do guided activities.There is a very narrow dividing line between guided activities about things which you want to talk about and actually talking about them.They focus attention on the message/content and not on the language as such. But free activities are one step nearer real life . although the language will usually be limited by the activity itself. but the teacher must be sure that the pupils have enough language to do the task. Teacher control is minimal during the activity.The atmosphere should be informal and non-competitive.The range of free activities is endless and goes from playing card games to giving mini-talks or presenting personal or school news in English to working out what your partner had for breakfast.There is genuine communication even though the situations are sometimes artificial. Let's look first at some characteristics of free activities.Suggestions for mini-talks: My room.we do it to prepare pupils for their lives outside the classroom. everything we do in the classroom is artificial .and so fluency is more important than accuracy at this stage. Having someone' familiar constantly on hand with whom you can have conversations about anything and everything is a wonderful way of introducing new subjects and new language to young children.Free activities will really show that pupils can or cannot use the language . One of the most successful ways of presenting language to young children is through puppets or a class mascot. assessing the 50 . leave correction until afterwards. My family. Free activities Using controlled and guided activities which have choices wherever possible provides a good background for activities where children say what they want to say. so.

This action has been a great opportunity to gain knowledge and skill in research methods and applications and to become more aware of the options and possibilities for change. Kallos.Metodica predării limbii engleze . Bucureşti.2000 51 . Craig . J. Participating in this action research we have become more critical and reflective about our own practice. 2007 Chaudon. Background knowledge has a direct impact on how students interact with what they are taught. Editor: Michel H. Iasi. Didactică şi Pedagogică RA. Umea Univeristy. Polirom. 1991 D. Bibliography Stănioara.Second Language Classrooms. 2008 Vizenthal. Codruţa Mirela-The Language of Teaching and Learning. The expectations and interpretive processes students bring to the material and the expectations and understandings which they develop on their way through the material are directly related to their attitudes and values. Great Britain. It affects how their thinking is directed as they learn grammar rules and what kind of sense they make of it. Edward Arnold. A Guide to English Language Teaching Terms. 1998 Cook. Ed. and evaluating the results. Vivian . Ed. we have attended more carefully to our perceptions and understandings to the methods we use and our whole approach to the teaching process. Long and Jack C Richards.Second Language Learning and Language Teaching.The most important aim of this research has been to find the best way to teach the students . Cambridge Applied Linguistics Series. Research on teaching and learning. Adriana. Stephenson-Green Paper on Teacher Education in Europe.development process. as well as to their previous experience with the given grammatical problem. Prior experience and expectations have a significant effect. how they use language as a tool in acquiring knowledge and in performing analytic processes. Sweden.Strategies of Teaching and Testing English as a Foreign Language.

To adapt the world to himself man needs to be creative and to adapt oneself to the world he needs to be open to the society and life. for nature and cultural values of the world he lives in. its ability to adapt to culture and civilization. for others. este unică și constituie o valoare supremă.afirmativă Prof. Activity. A trăi echivalează cu a acționa. De-a lungul întregii vieți. responsibility and spiritual creativity. pe care și-o face singur. Key words: Education. Education provides to human being independency. So education will nurture the creative spirit of man. omul urmează o serie de etape distincte către integrarea și dezvoltarea cât mai deplină a personalității. nr. respect for self. freedom. Potential “Educația trebuie să-l pregateasăa pe copil să traiască prin el însuși. una data de alții și alta. 46. mult mai importantă. Rousseau Fiecare persoană umană. înserat în matricea socială.” În procesul educației cel educat este totodată subiect și obiect. MECT Abstract Every human being as a reality and potentiality is unique and represents the supreme value.” J. Edgar Faure afirma că “orice om primește două feluri de educație. ca realitate și potențialitate. 52 . Development. Behavior.Educaţia democratic.J. psiholog Marilena PETCULESCU Centrul de Consiliere şi Orientare Şcolară Şcoala Gen. Educația este cel mai important factor prin care mediul influențează dezvoltarea. Through education man acquires the ability to anticipate the consequences of their acts so they can freely and consciously assume them.

să raspundă nevoilor sale. stima de sine. să-l conducă treptat spre autonomie. jertfă și împlinire. nici permisivitatea 53 . Independența nu inseamnă numai libertate . Familia asigură necesitățile fizice. Această sarcină nobilă revine în primul rând părinților care au dat viață copilului. voința și conștiința de sine a copilului. Iubirea este cel mai important vehicul prin care părinții dăruiesc copiilor ceea ce au nevoie pentru dezvoltarea lor ulterioară.Centrarea pe copil. cât și ca grup. Ei sunt însuși rostul nostru de a fi. Educatorii trebuie să gandească în locul său. ea implică și responsabilitate. De buna creștere. fizică și morală reprezintă nu numai obiective universale umane. Educarea lor sănătoasă. a loialității. nu doar a discuta despre ea. ca generație. la creație. educarea și dezvoltarea copiilor. Nimic din ceea ce făurește omul în efemera sa experiență pe acest pămant nu se ridică la sublim. a flexibilității și adaptabilității în situații de criză. pe cât este creșterea. Cea mai importantă parte a meseriei de părinte este dragostea precum și timpul și energia pe care le cheltuiește ca să-și ajute copilul. Modul de a dezvolta responsabilitatea este prin a acorda o sarcină. cultivării comunicării interpersonale și relațiilor responsabile cu comunitatea. nu numai ca subiecți individuali. Ea este sinonimă cu autonomia și este în stransă legatură cu buna funcționare a voinței și asumarea responsabilității. formare și cultivare depinde viitorul umanității însăși. Auto disciplina este o modalitate de conduită liber consimțită care respectă anumite hotărâri și reguli. a spiritului de cooperare și întrajutorare. ci și valori vitale fundamentale ale existenței naționale și planetare. ca esență a preocuparilor unei societăți. dăruire de sine. cultivării respectului pentru individualitatea fiecărui membru . Intr-o democrație în care fiecare membru al societății are demnitate și dreptul de a se considera de aceeași valoare cu ceilalți . are responsabilitatea îngrijirii copiilor. cea mai deplină și sensibilă bucurie a vieții. O educație bună are ca scop să dezvolte auto-disciplina. intelectuală. trebuie să constitutie o prioritate a tuturor factorilor implicați și responsabili cu protecția lui. Înscris pe o traiectorie aflată în slujba vieții și orientat către un scop. orice individ trece inițial prin etapa în care nu este capabil să se definească și să-și precizeze ce dorește să fie. emoționale și spirituale ale membrilor săi.

ale conduitei unei familii cu copii care operează împreună sau individual fie pentru a determina. reușind să 54 . Berge spunea că “formarea constituie un soi de personalitate colectivă a cărei armonie generală influențează armonia fiecareia dintre părți”. modelul relațional intrafamilial și stilul educațional adoptat de părinți devenind la rândul lor modele înscrise și perpetuate din generație în generație. Părinții sunt adesea din plin preocupați atât material.nici recompensa nu au sens. Printre acestea se numara inteligenta emotională. copilul experimentează independența între anumite limite bine definite. iubirea copilului nu cunoaște limite. caracteristicile de comportare vor deveni obișnuințe pentru copil. Timpul educațional este bine drămuit. Bazele construirii unei personalități echilibrate se pun încă din perioada copilăriei. fie a influența conduita în formare. A. Trăind zilnic într-o anume atmosferă. Pentru revizuirea acelor tipare de educație care sunt disfuncționale este necesară o bună cunoaștere a acestora și bunavoința de a schimba ceea ce nu este benefic cu însușirea acelor abilități care promovează sănătatea mentală a copiilor și adulților. vârstă sau nivelul intelectual. cât și moral de acțiunile copiilor lor. specifice. apoi trăsături de caracter. interese și puteri. Stilurile/modelele comportamentale parentale sunt o construcție sintetică și generativă. rebeliune iar permisivitatea este resimțită ca și devalorizare. oferă motivație și argumente pentru limitele stabilite. îl orientează în a identifica unele consecințe imediate. Participarea este cuvantul cheie. Astfel. îl invață să fie responsabil pentru acțiunile lui. Când climatul este democratic. interacționează în clarificarea problemelor. definind setul articulat de scopuri. ea asigurand succesul unei comunicari interumane din ce în ce mai complexe. rezultate și valori constante. părinții stabilesc și împărtășesc liniile de bază ale conduitei copilului. pe participarea copilului la deciziile care-l privesc. îi oferă situații în care poate face opțiuni. acea abilitate de a învăța înca din copilarie și poate fi cultivată. Modelul/stilul democratic afirmativ este caracterizat prin aceea că. cu focalizare pe valoarea de utilitate a deciziei. Pedeapsa duce la opunere. răzbunare. independentă de pregatirea profesională. In ultimii ani s-a acordat o atenție deosebită factorilor care determină calitatea relațiilor interpersonale și participă la dezvoltarea unei personalități armonioase. îl ajută în raport cu propriile dorințe. acțiuni practici. fie pentru a condiționa.

Editura Arves. (1990). consilieri. de a se adapta la schimbări. (2002). de a coopera. “Succesul copilului nostru”. “Câștigarea copiilor de partea noastră. L.internalizeze mai repede și mai firesc normele care îi guvernează comportamentul. de a putea lucra în echipă. A. Editura RO-4000 Sfântul Gheorghe 55 . STĂNCIULESCU. de a alege drumul corect în abordarea și rezolvarea cu responsabilitate a problemelor. Modelul/stilul parental afirmativ-democratic este recomandat și dintr-un motiv ce ține atât de ritmul rapid al schimbărilor în zona cunoașterii psihoeducaționale. F. (2001). Editura Militară. directori și părinți”.. (2003). (1997).. de a face opțiuni înțelepte și pozitive. E. Iași WALTON.. Bibliografie CIOFU. “Metode şi tehnici de învățare eficientă”. “Interacțiunea părinți-copii”. București PAI. București ROTARU... a interesului societății de a educa pentru cetățenie democratică. Editura Alex-Alex 2001 & Leri Pres. C. București NEACȘU. Un manual pentru profesori. “Sociologia educației familiale”. “Consiliere şi orientare”.M. Editura Polirom. (1998).A. A. a consecințelor stresului cotidian asupra reactivității copilului. de a fi bine echipat pentru echilibrul între succes-insucces. Craiova. POWERS. I. Editura Medicală Almatea.. R..

Dana ŢABREA Facultatea de Filosofie și Ştiințe Social-Politice Universitatea ”Al. between instructing and imparting. the American). Should we the curriculum in highschools and universities contain such issues? Or should education be an oasis. vocational contemporary world. how to prevent racism. too. following the distinctions that I stated. Which could serve us today in a contemporary globalized society in our country? Keywords: university education. consumer rights etc. Such a distinction was at the heart of Michael Oakeshott’s philosophy of education together with his other important distinctions between text (literature) and language. poverty. The distinction between academic and vocational education tends to disappear. Michael Oakeshott education. Cuza”.Contemporary World of Education Cercetător postdoctoral dr. though they are deeply anchored in the practical world: they parents go to work abroad and they have to take their lives into their own hands or. are preoccupied to change their cars and mobile phones to the latest fashion. education. I. the richer ones. so there is no question of forgetting about everyday problems and dedicate their first three years to entering the inheritance of the human world. women’s rights. 56 . Contemporary world has to face problems such as globalization. Iași Abstract Nowadays education has to face contemporary problems such as globalization. liberated from all actual and practical considerabilities. Most of the university students today have to work. Perhaps highschool pupils could be kept away from practicalities if they have a solid good material position. how to save the environment. how to diminish corruption. as Oakeshout thought of it? I used to teach in highschool and I have been teaching at the university. and between information and judgement. Next I am exploring two different traditions in education (the British vs.

students get instructed (teaching seen as an activity of communicating information .the explicit component of knowledge that can be itemized. As we promise them when they start studying Philosophy that they will shape their abilities of critical thinking. on the other hand. However. an openess to the speculative spirit. encyclopedias) and. but treating them as equal. a guiding towards undogmatization. ideologies. later in his writings Oakeshott changes his mind: Philosophy cannot be seen anymore as the critical eye that examines the orher modes. Moreover. make up a creative thinking. and a thinking without presuppositions. or students. textbooks. A university is a community of scholars who get some practice in thinking historically. How do we manage to keep our promises that we made them on their very first day? The crucial points that I sketched above become important features in Oakeshott’s pilosophy. In Oakeshott’s view a university displays a conversation between different ways of understanding – and this determines the character of the education it offers. an academic liberal institution has to offer some understanding of what it is to think historically. philosophically etc. Without disfavouring any of the ways of understanding. we become part of a community of scholars.We. doctrines. Philosophy aims at an unconditional presupposition free understanding. a disponibility for dialogue and debate. practice. their teachers and professors. scientifically. We also accommodate with the manner of thinking that generated the current ‘literature’ (as part of a truly academic or university education). researchers. play the hardest part. develop their analitycal skills. But could a critical thinking in its absolute meaning (without presuppotions) be possible? In Experience and its Modes (1933) Oakeshott understands Philosophy as an experience liberated from all presuppossitions. scientifically. a university is a place where we learn to think conversationally. history) offer us but limited perspectives of the world. and we acquire different skills (as part of a vocational education). they are the subjects of imparting (teaching seen as an activity of communicating 57 . professors. As we enter a university. The different modes (science. We come across different theories. On the one hand. Critical thinking explores the conditions of possibility of something. but it becomes an equal voice among the others within the conversation of the human world. and that can be found in manuals. philosophically etc. dictionaries.

knowledge is not passively acquired as pieces of information contained within the ‘texts’ of the day. that cannot be resolved to information or itemized. ‘Texts’ are studied not for their own sake. 1967. and that cannot appear as a rule). the specific ingredient that cannot be caught in propositions. New Haven and London. Correspondingly. These manners of thinking are also representative for the specific and distinctiveness of a certain university from the others (it confers its traditional character). it is never about teaching the student how to think in general.the implicit component of knowledge. scientifically. In a university education. consequently. so that we arrive at the distinct manners of thinking that they represent. but as means to decipher the mode of thinking that underlie them9. for example. pp.and this is what imparting judgement means. 9 Michael Oakeshott. the type of man that each produces is different. Students are not a depository of the pieces of information that each discipline in their curriculum presents in front of them. p. in Rationalism in Politics. some authors and philosophical theories. but about teaching him how to think artistically. We study. the activity of coming to possess judgement8. they should be taught how to think . learning means on the one hand the activity of acquiring information. Because education is exercised in a different manner in England and America. Therefore. 57. “Learning and Teaching”. 8 58 . particular branches of science. “The Study of Politics in a University”. Methuen & CO LTD. 1989. Michael Oakeshott. London. 312-313. and on the other hand. in The Voice of Liberal Learning. historically.judgement . Yale University Press. or philosophically. I will consider Collingwood’s comparing of the perspective of the Americans on English university education (as “narrow”) to the perspective of the English on American university education (as “superficial”) in First Mate’s Log. but they first of all must learn how to think and. As an illustration. but to explore the manner of thinking that generated the respective ‘literature’. and students are not expected to just inactively accept what they get.

Oxford University Press. As a consequence. 1940. Collingwood. and a fatal chasm exists between the learned world and the world of educated persons who are left ignorant of what the learned world is doing”13. Ibidem. p. is inadequately grounded in it and thinks himself an advanced student when in fact he is not. Now I will take into consideration the Oakeshottian distinctions that I mentioned above between vocational and university (academic) education. it produces “a type of man who can see nothing outside his own little ring-fence. 12 Ibidem. and the learned world is flooded with publications whose intrinsic value is very small”11. because that importance depends on relations between the subject and broader human issues of which he knows nothing. so that the general public derives no profit from the work of these specialists. in the detriment of ‘text’ or ‘literature’ (what has been said from 10 11 R. the importance of instructing and imparting within the educational system. Chapter X. and even inside that ring fence cannot distinguish what is important from what is not. so that the pupil sets before himself the ideal of becoming not so much a student of his subject as a writer upon it. It seems to attach an altogether exaggerated importance to the production of 'papers' published or deemed fit for publication. English education “seems to consist in forcing a blinkered pupil to dig himself into a ridiculously small subject whose vital relations with other subjects he is elaborately trained to ignore”12. The First Mate’s Log. and no importance whatever to the publication of results. 13 Ibidem. 85. And it seems to attach an exaggerated importance to the technique of this logomachy. so that the student wastes his energies in a pettifogging logomachy by which his subject is not really advanced. 59 . and the emphasizing of ‘language’ (manner of thinking). p. all imperfectly grasped”10.American education “seems to glide with ridiculous rapidity over a ridiculously large number of subjects. 84. Consequently. it produces “a type of man who. when he settles down to serious work in any one of these subjects. G.

recorded in encyclopedias. Liberal education is neither American nor English. 1989 Michael Oakeshott. 1967 Michael Oakeshott. and therefore he is of no use to the public. 1985 60 . whereas English education is more specialized. American and English education as Collingwood saw them. New Haven and London. the English specialist is more concerned with ways of thinking and speaking. Experience and its Modes. London. among the enemies of liberal education I name specialization and the authority of ‘literature’ (an already achieved body of information. by communicating results. the tutorial system based on communicating results of research and discussing with professors and fellow students or researchers is specific to the English educational system. Imprint Academic. What is History? and other essays. as well? Bibliografie: Michael Oakeshott. manuals. The Voice of Liberal Learning. whereas the American scholar tends to establish a better relationship with the public. but it accomplishes its goal if its enemies are neutralized as much as possible. Yale University Press. by comparison. and creating new ‘texts’. Second.time to time in a language) and consider. First. Rationalism in Politics and other essays. whereas professorial lectures and seminars are more favoured within American university education. Which of the two models of education should we adopt? How can we avoid specialization and authority? How can we keep our educational promises of shaping critical thinking and yet help our students face contemporary world problems. Methuen & CO LTD. Third. offering his contribution to ‘literature’. textbooks. American education tends to stress less on the vocational. Cambridge University Press. 2004 Michael Oakeshott. internet sources) or the authority of tutors.

2007 Acknowledgements: This paper (Contemporary World of Education) is part of a research financed by The Operational Sectorial Programme for The Development of Human Resources through the Project “Developing the Innovation Capacity and Improving the Impact of Research through Post-doctoral Programmes” POSDRU/89/1. 61 .5/S/49944. 1940 Kevin Williams. G. Imprint Academic. The First Mate’s Log.R. Chapter X. Oxford University Press. Education and The Voice of Michael Oakeshott. Collingwood.

inherent in human relationships (mentor and student could have different life experiences. cât şi asupra mediului în care evolueaza participantii. student Comunicarea interpersonală realizată în diverse situaţii didactice are loc într-un mediu deosebit (mediul elev/student) şi într-un context specific (şcoală sau un spaţiu adiacent acesteia). different provisions). Key words: educational system. Liceul Teoretic „Ecoprof”. Este caracterizat drept o “opozitie deschisa. ducând la eşecul / insuccesul acesteia. conflict înseamnă lovire reciproca. different perceptions of reality.Conflicte. situaţiile conflictuale constituie unele dintre cele mai grele teste de abilitate şi deontologie profesionala. De aceea este important să studiem factorii care altereaza relatia mentor – elev/student – elev/student. 62 . violentă şi mediere în unităţile şcolare Prof. Etimologic. Pentru mentori. violence. cu efecte distructive (de ce mai multe ori) asupra interactiunii sociale”. mentor. Physical violence is a topical issue among both teachers and among students who learn in Romanian schools. dat fiind ca o situaţie conflictuala are implicatii atât asupra canalelor de comunicare. Bucureşti Abstract Conflict is a normal fact of everyday life. Acest context poate bloca procesul de comunicare. înfruntare (conflictus = a se lovi unul pe altul). director Viorica BELU Fundaţia Profesia 2000+. o lupta între indivizi sau grupuri cu interese divergente sau incompatibile. inhibând procesul comunicarii.

Grafic. afirmarea creativitatii. 63 .). c) Într-un conflict. poate determina dezvoltarea personala. perceptii ale realitatii diferite. un conflict poate fi solutionat daca se cunosc sursele. e) Conflictul din mediul elev/student trebuie neapărat negociat. încercând să se ajungă la o soluţie acceptabilă pentru ambele părţi. este constructiv. inerenţa în relatiile interumane (mentorul şi elevul/studentul au experiente de viata diferite. dispozitii diferite) b) Conflictul poate fi tratat pe cai pozitive sau negative: § Abordat pozitiv . (îndeosebi cele neconstientizate. pe comunicare didactică. vanitatea etc. schimbarea sociala. de regula ideatic. sentimentele sunt foarte importante pentru ca nu pot fi controlate. conflictul. spiritului (tensiunea nervoasa este mare. d) Întotdeauna. nemultumirile şi reprosurile sporesc). fizicului. umorile. § Abordat negativ. conflictul are rezultate distructive asupra psihicului. din aceasta perspectiva este respins principiul acceptarii reciproce. în esenţă. patimile. este important de cunoscut şi acceptat următoarele: a) Conflictul este o realitate fireasca a vieţii cotidiene. daca se respecta cele trei principii strategice de rezolvare şi daca se doreste efectiv dezamorsarea şi instalarea armoniei (printr-un management corespunzator). sfera de cuprindere a termenului poate fi reprezentată astfel: Deoarece mentorul şi elevul/studentul – ca parteneri educaţionali – dezvoltă activitati comune bazate.

responsabili de găsirea unor soluţii . a 64 . fără îndoială. Globalizarea interesului pentru manifestările de violenţă socială este consecinţa unei conştientizări generalizate privind necesitatea punerii violenţei pe agendele de lucru ale diferiţilor actori sociali . Violenţa umană este.Violenţa în şcoli este un fenomen întâlnit şi în şcolile din România. dar şi de mobilizarea corpului social.una din temele recurente ale societăţii contemporane.

în general . Pentru soluţionarea problemelor conflictuale există numeroase metode. să ducă la creşterea eforturilor depuse pentru ameliorarea situaţiei prezente. In cadrul şcoliilor. 65 . Violenţa verbală dă naştere violentei fizice. şi a celei şcolare în special . acestă procedură trebuie urmată de un psiholog sau de un consilier pedagogic. Violenţa fizică este o problemă de actualitate atât în rândul cadrelor didactice cât şi în rândul elevilor care învaţă în şcolile româneşti. motiv pentru care sistemul educaţional ar trebui să intervină prin măsuri de soluţionare a conflictelor şcolare. lipsa sau insuficienta dezvoltare a mecanismelor de autocontrol . tendinţa către comportament adictiv . firesc . slaba capacitate empatică.în ceea ce priveşte adoptarea comportamentelor violente.precum : toleranţa scăzută la frustrare . cauze sociale . imaginea de sine negativă . mai mult sau mai puţin folositoare în funcţie de gravitatea situaţiei: . ţara noastră trebuie să se implice în prevenirea şi combaterea violenţei . dificultăţile de adaptare la disciplina şcolară . Una dintre aceste soluţii este prezenţa unui psiholog care să consilieze elevii şi să colaboreze cu cadrele didactice în vederea reducerii riscului de violenţă.medierea conflictelor scolare este un procedeu care constă în soluţionarea disputelor prin intervenţia unei persoane neimplicată în conflict. Elevilor violenţi le sunt asociaţi cu preponderenţă o serie de factori individuali . instabilitatea emoţională . factori de mediu şcolar . cazul acelor elevi “incomozi” . În unele situaţii. Sensibilizarea faţă de fenomenul violenţei şcolare ar trebui . şi să dispună de o cunoaştere la nivel naţional a fenomenului violenţei şcolare. profesorii propun spre exemplificare comportamente ale elevilor care nu se înscriu propriu-zis în aria manifestărilor de tip violent .societăţilor civile pentru luarea de poziţie . determinanţi socio-familiali . Există diferenţe majore de percepţie a cadrelor didactice în ceea ce priveşte gravitatea unor comportamente de natură violentă a elevilor. care au o atitudine mai deschis critică şi reactivă .implicarea şi participarea la prevenirea şi/sau combaterea acestui fenomen social. Violenţa în şcoală este determinată de multiple aspecte: caracteristici individuale . Există diferenţe interindividuale la nivelul elevilor cuprinşi într-o instituţie şcolară . dar fără a fi propriu-zis violenţi. prin introducerea unor cursuri care să ofere sprijin atât părinţilor cât şi elevilor-problemă. de exemplu . ale căror efecte se cumulează şi se potenţează reciproc. În acest sens .

sursă online http://www.ro/attachments/Studiuprivindconflictulînmediulscola r. -realizarea unui echilibru al statutului elevilor în şcoala. iar conflictul poate fi „stins” mai uşor. -corectarea climatului conflictual în familie reduce numărul elevilor-problemă.com/violenta-in-scoli-sistemul-educational-siimplicarea-acestuia-in-solutionarea-conflictelor-scolare-s.scribd.info-ghid.cjraebacau. Studiu privind conflictul în mediul şcolar. In acest sens.pdf 66 . soluţionarea problemei este mult mai simplă. Ramona. Richard. http://www. Donna. Manualul educaţiei pentru rezolvarea conflictelor în şcoală. Crawford. Bibliografie: Bodine. prin aceasta procedură fiecare elev învaţă că este egal în drepturi indiferent de situaţia financiară sau de statutul social al părinţilor.html Vătavu. principalii „suspecţi” în declanşarea actelor violente.-echilibrarea intereselor poate diminua riscul apariţiei conflictelor şcolare prin acordarea aceluiaşi statut ambelor persoane participante la conflict.com/doc/34052077/ManualulEducatiei-Pt-Rezolvarea-Conflictelor-in-Scoala http://www.

Bucureşti Abstract Interculturality is a concept commonly used today. communication assimilation. Interculturalitatea este un fenomen viu. intercultural pedagog. comunicarea sau. Airinei” . Keywords: interculturality. al contactului direct intre culturi. nu in ultimul rand. Această preocupare nu este un accident şi nu trebuie să fie un lux în cadrul unei societăţi. Angela TURCULEŢ Colegiul Tehnic „Gh. impunându-se ca denumire a unui fenomen social şi psihologic complex şi controversat In acelaşi timp. last but not least. In acest context. dar şi importante valori umane . 67 . metodele şi chiar mijloacele de evaluare s-au confruntat cu probleme generate de insăşi natura complexă şi conflictuală a fenomenului. communication and. la propria indentitate. Conceptul de ICL devine preocupare a unor organizaţii internaţionale desi incercările de a-i circumscrie particularităţile. forma cea mai raspandită de conflict este cel de tip intercultural. psihologia. pedagogiei interculturale.y. psychology. integration.Educaţia interculturală în societatea contemporanărealitate sau utopie? Prof. ci efectul perceperii cu acuitate a unei realităţi conflictuale puternice. educatia interculturalăse impune ca o necesitate. generate de insăşi natura societăţii contemporane: multiculturală in structura ei . obiectivele. la diversitate. punând in discuţie nu numai valori sociale. establishing himself as a name of a social phenomenon and psychologically complex and controversial the same time becoming increasingly research object of science such as sociology. dreptul omului la libertate. authentic Interculturalitatea este un concept frecvent folosit astăzi. devine treptat obiect de cercetare a unor stiinte precum sociologia. Prin urmare. dar definită de o dinamica a diferenţelor şi similitudinilor interculturale. comunicarea interculturală reprezintă un imperativ in contextul unei observaţii care nu poate fi negată: in societatea modernă.

chiar unor direcţii diferite in inţelegerea şi realizarea comunicării interculturale in procesul educativ.’ Aceasta este. in limitările dar şi in incercările sale de a gasi soluţii unui fenomen care este al lumii in care trăim şi care produce incredibile manifestări de violenţă. dar el rămâne pentru totdeauna diferit. dificultatea majoră in realizarea comunicarii interculturale este generată de insăşi natura conflictuală a fenomenului: varietatea percepţiilor in diferitele culturi. la ceea ce il face să fie diferit”. Vom porni prin introducerea unei triade care exprimă succint dar sugestiv complexitatea unui fenomen cultural contemporan. printr-o rapidă selectare. respect. relaţii sociale şi personale. Celălat este acceptat fără rezerve sau discriminare . Din această perspectivă comunicarea interculturală devine un demers anevoios. diferit şi va rămâne astfel pentru totdeauna. generatoare de neaşteptate conflicte. Discutarea celor trei concepte este impusă de nevoia disocierii. Astfel.celălalt. dinamica acestora in funcţie de timp. respectând diversitatea. Dincolo de cuvinte. Astfel. dinamic. negativ şi pozitiv: tolerantă. un proces deschis. subliniind atitudinile potenţial generatoare de conflictualitate. a câtorva elemente care au suscitat controverse dând naştere unor abordări diverse. de fapt. dar el este un străin. care nu se vrea completă. adevarata atitudine .Perspectiva utilizată este aceea a unei problematici a conflictului şi eşecului în abordarea educaţiei interculturale. diferenţe etc. dar cu o condiţie: el trebuie să renunţe la propria personalitate şi să adopte valorile şi comportamentul societăţii in care se află.valori.Demersul nostru urmăreşte o circumscriere. Celălalt are dreptul de a munci şi de a face parte din societate. schema Assimilation/Insertion/Integration propune trei atitudini prin aducerea in discuţie a unor componente care pot funcţiona cel puţin ambivalent. ilustrarea Asimilarii poate fi “Il accept pe Celălalt dacă renunţă la valorile proprii. in absenţa căreia apare confuzia. Integrarea este reprezentată de o frază de tipul ‘Miaş dori să poţi crede in valorile mele. dar nu te voi obliga să renunţi la ale tale. In această accepţie .” Prin urmare. depinzând de timp. total şi fără ezitare. spaţiu. In primul rând. poate fi urmărit in dinamica sa parcursul spre o autentică comunicare interculturala şi problemele pe care acesta le poate intâmpina. o realitate extrem de dureroasă este figurată aici. In acest context. Cea a Inserţiei poate fi “Il tolerez pe Celălalt cu caracteristicile sale cultural. ridicând o multitudine de intrebări. Conflictul care ţine de insăşi natura 68 . Scoţând in evidentă implicaţiile şi enunţând indirect riscurile şi variabilele care intervin in procesul educaţiei interculturale pentru dezvoltarea unei comunicari autentice.

mergând până la a cuprinde continente intregi. many things beneath the “water surface” are unconscious and cannot be expressed clearly. devine inoperantă in momentul in care aplicată realităţii concrete anulează diversitatea. diferenţa de percepţie interior/exterior la nivelul înţelegerii mecanismului cultural şi valorificarea. De altfel. In accepţie comună. a experientei. franceză. of our inner self (see: Iceberg Model). Ca rezultat al acestei cercetări.impune ca o prima etapă in configurarea oricărei posibile soluţii recunoaşterea şi exprimarea lui. trebuie figurate in mod hotărât abilităţile obţinute prin educatie in sensul dezvoltării 69 . de comportament şi limbaj care exclud diferenţele. Council of Europe and European Commission. It means to deal a good part with the invisible forces and elements of our culture. Acest tip de a utiliza termenul este pândit de pericolul vagului. ulterior explorarea lui.” Not every conflict has necessarily a solution. termenul este utilizat frecvent pentru a numi mari arii culturale.. generalizând. Justificată ca imperative cerut de un demers teoretic. O alta problemă este generată de folosirea inadecvată a notiunii de cultură. publishingF-67075 Strasbourg Cedex. atribuindu-i-se caracteristici precum naţional. Criteriile care au stat la baza acestei selecţii au fost de exemplu: o cultură trebuie văzută ca un proces caracterizat de dinamism. respectul particularului.”/( LearningT-kit . percepute ca entităţi: britanică. internaţional. asiatică. termenul denumeşte cultura natională. inţelegerea culturii ca un proces.educaţiei interculturale. fiind integrate in procesul educaţiei interculturale: dezvoltarea unei gândiri critice. Council of Europe . nu în ultimul rând. Educaţia interculturală in sine presupe o serie de practici.Este foarte important să explorăm şi să inţelegem care este concepţia noastră despre ce inseamnă o cultură pentru a inţelege cu claritate ce vrem să spunem când utilizăm termenul. în incercarea de a găsi metode de rezolvare. într-o permanentă schimbare. într-o schimbare şi dezvoltare permanent. etnic implicand totodată şi diferenţele intre acestea. November 2000). but it certainly needs to be expressed. Under the surface Intercultural learning aims at very deep processes and changes of attitudes and behaviours. este o entitate complex. pericolul fiind acela al dezvoltării unor obişnuinţe psihice.realizarea şi utilizarea unor reale abilitati de comunicare interculturale in procesul de invatare impun mereu noi metode. patru obiective complementare s-au impus atenţiei. est şi vest europeană. In mediile academice. dar nu numai. de metode care pot fi puse in discuţie.

prin urmare.Sustinătorii acestor două direcţii sunt pe de o parte critici . Această direcţie presupune. Dar. sa le descrie si. Anumiţi autori in domeniu accentuează însă importanţa perceperii similitudinilor intre culturi. trebuie să le permită celor care invaţă oportunităţi de a analiza şi reflecta. atât in teorie cât şi in practică.unei comunicări interpersonal care trebuie să includă o dezvoltare personală şi social. pe de alta parte cei care incurajează dialogul intre diferitele culturi. există două perspective de bază asupra a ceea ce presupune teoria comunicării interculturale. Urmărind cele două directii. Metodele utilizate în cazul acesta sunt acelea constând in a explica. activitatea criticilor culturii tinteşte să sensibilizeze prezenţa acestor diferente. ei promovează reprezentări care să ducă la conştientizarea faptului că acestea pot constitui adevărate rupturi intre diversele culturi. a ilustra or a exemplifica diferenţele specifice existente. pe de altă parte. subliniind faptul că scoaterea în evidentă a asemănărilor conduce la construirea unei autentice relaţii în comunicare. In ceea ce priveste dezvoltarea gândirii de tip critic. In inţelegerea acestora. Criticismul cultural caută să identifice punctele de conflict. Vom încerca a le pune în discuţie în continuare urmărind constant elementele de risc pe care le implică. o descoperire a specificului cultural şi o concentrare pe un grup urmărindu-i particularitatile. respectândule. sa recunoasca oportunitatile in a construi relatii sau comportamente. in special pe aceia din 70 . să le izoleze şi să le transforme in subiecte de cercetare asupra interacţiunii transculturale. in urma experientei. abilitatile educationale trebuie să echipeze pe cei care invată cu mijloace de a accesa şi înţelege o foarte mare diversitate de practice culturale şi inţelesuri indiferent de statutul lor. putem spune că există intotdeauna un avantaj in a inţelege de ce se produce eşecul continuu in comunicare când oamenii interacţionează şi care sunt diferenţele care aduc acest esec. să identifice zonele de conflict. considerând că observarea diferentelor ar conduce doar la dezvoltarea unei baze pentru a fi eliminat dintr-un grup.Prin urmare. Adepţii perspectivei critice asupra culturii insist asupra diferenţelor pe care le privesc ca potenţiale bariere. căutarea similitudinilor culturale poate inarma pe cei interesaţi cu o folositoare unealtă pentru a investiga o cultură pe o largă varietate de niveluri. abilitatile educationale trebuie să ajute pe cei care invaţă in dezvoltarea unei intelegeri a proceselor implicate când aceia din medii cultural diferite interacţionează şi produc sau construiesc o situaţie de comunicare. pot fi sursele intreruperii oricărei comunicări de tip cultural. Poate de asemeni să ajute anumiti indivizi.

Această practică de a aborda o cultura se opune în mod evident tradiţionalei concepţii a unei lumi a marilor culturi. se impune a fi înţeleasă ca un amestec al tuturor aporturilor individuale sau de tip social. cu multiple forme. dar şi percepţii care să fie similare cu ale lor. In contrast. cultura nu mai trebuie văzută ca o entitate monolitică determinând comportamentul unui individ sau grup. Aceasta practică avertizeazaă asupra unui pericol evident in cercetarea şi educaţia interculturală fiind o pledoarie pentru o comunicare care ar trebui să nu piardă niciodata din vedere individualul-dacă o vom face vom fi in pericolul de a reprima reprezentările individului pe fundalul valorile culturale ale comunitatii. Asta ar insemna o completă schimbare a practicii curente care tinde in a propune informaţii despre o societate institutional recunoscută a unei ţări. indiferent de statut. O alta practică utilizată in studiul fenomenului intercultural care necesită a fi pusă în discuţie din perspectiva unei problematici a conflictului şi eşecului. de grup sau personale. să recunoască faptul că indivizii aparţinând unor culturi diferite pot deţine valori personale. in plan secund apărând o selecţie a reprezentărilor vieţii de fiecare zi. profesorii vor trebui să ofere studentilor uneltele critice necesare pentru a analiza procese sociale şi să încurajeze dezvoltarea gândirii critice asupra propriei societati şi a altora pe trei niveluri:naţional. lingvistice şi etnografice. al grupului şi al individului. Dificultăţile apar odată cu abordarea dintr-o perspectivă unică. intr-o continuă schimbare.Prin urmare. Utilizarea acestei metode pentru a inţelege problema interculturalităţii şi pentru a 71 .Utilizarea conceptului emic presupune o concentrare asupra studiului culturilor din interior. acestea contribuind la realizarea unei reale comunicări doar in momentul in care sunt utilizate ca demersuri complementare. educaţional. combinând observaţiile de tip general cu cele de tip particular. in schimbare şi complexe. Pe de altă parte. etnic. sociologice. noţiunea de etic se concentrează pe o inţelegere a culturilor din exterior. Culturile sunt dinamice. vor determina o concentrare pe a oferi mijloace diverse de a accesa şi analiza o varietate a practicilor culturale şi a inţelesurilor. Astfel. In schimb. naţional sau internaţional care sunt implicate în situaţia de comunicare. Atât una cât şi cealaltă au la bază cercetări antropologice. Ceea ce avem in comun poate depăşi graniţele cultural naţionale. ţintind să inteleagă culturile aşa cum membrii acestora le inţeleg.culturi in care invăţatul noţiunii de exclusivitate cultural este o realitate. ar fi ceea ce a fost numită pe scurt emic şi etic. înţelegerea şi investigarea culturii şi comunicării sub semnul dinamicului. comparându-le prin folosirea unor caracteristici predeterminate.

Prin urmare. evaluandu-le critic in contextul ipotezei care propune ca postulat al acestei abordări starea de 72 . Ca imperativ in realizarea unei comunicări interculturale reale reţinem şi pe acela de a invăţa cu oameni care aparţin altor ţări.individul trebuie să fie angajat in această experienţă cognitiv. Nu in ultimul rând.. Acesta este contextul favorabil apariţiei unui alt pericol in realizarea unei reale comunicări: stereotipul. de cultura franceză. frica. Nu in ultimul rând. A asculta este esenţial in dezvoltarea comunicării interculturale şi presupune un angajament şi o apreciere a celuilalt-presupune a inţelege in mod real cum se simte. arabă sau japoneză ignorandu-i astfel complexitatea. şi nu de puţine ori. Există o foarte răspândită tendinţă de a ignora sau a reduce diversitatea când privim spre o alta cultura-este intotdeauna mai uşor să vorbim. de multe ori confruntându-ne cu problema pseudocapacităţii de a auzi şi inţelege. etnicităţii. afectiv dar şi ca reacţie comportamentală. să asculţi prelegeri despre alte culturi sau să fii provocat la susţinerea unui asemenea subiect exclusiv la nivel intelectual. cum vede lumea şi cultura proprie celălalt şi a-ţi da posibilitatea de a trece dincolo de propriile frici. de multe ori ignorată sau minimalizată. interese pentru a vedea prin ochii celui de lângă tine. credinţe. trebuie mentionata şi necesitatea de a dezvoltarea o autentică abilitate de a sculta. Este adevărat că este dificil să evităm toate formele de stereotip. Aşa cum s-a observant. se impune atentiei importanta experientei in dezvoltarea unor abilităţi de comunicare intercultural. Insăşi noţiunea de cultură utilizată in sensul menţionat mai sus este un stereotip. trebuie supuse discuţiei metodele propuse pentru atingerea obiectivelor comunicării interculturale. dar conştientizarea existenţei acestuia ne poate ajuta să recunoaştem complexitatea şi diversitatea a ceea ce vedem.Asa cum se poate uşor observa. naţionalismelor sau internaţionalismelor in explicaţii care fac posibilă utilizarea unui singur argument in explicarea unei realităţi extrem de complexe. este extrem de important să recunoaştem şi să respectăm diversitatea altfel vom risca să credem şi să enunţăm judecăţi de tipul: toţi indivizii aparţinând unei culturi sunt la fel şi fiecare cultură poate fi descrisă prin utiliarea unui sumar set de caracteristici. să simtă nesiguranţa. Pentru un individ este necesar să trăiască experienţa de a se confrunta cu situaţii noi.studia comunicarea de acest tip face posibilă evitarea simplificărilor. de exemplu. numai astfel putem descoperi probleme de multe ori necunoscute chiar de noi inşine. increderea şi aprecierea pentru a le înţelege. nu este suficient să citesti despre cultură.In acest context. respingerea celorlalţi la fel ca şi siguranţa.

nu o negare a necesităţii ei. Din păcate. acestea sunt aplicate de multe ori în mod mechanic. In concluzie. Council of Europe and European Commission. publishingF-67075 Strasbourg Cedex. comunicarea interculturală pusă sub semnul utopiei. Efortul sisific nu-i anulează viabilitatea şi. Bibliografie Educaţie interculturală. Acestea sunt concepute ca modele pe baza cărora se poate lucra ţinandu-se cont de faptul ca fiecare situaţie e diferită. funciară fenomenului insuşi. Editura Psihomedia . 1.conflictualitate inerentă.Vol.2 Boston: Allyn & Bacon. că trebuie avute în vedere particularităţile grupului. 73 . Council of Europe . importanţa într-o lume configurată esenţialmente de fenomenul intercultural. mai ales. Mariela Pavalache. November 2000 Handbook of cross-cultural psychology . al riscului reprezintă un demers necesar de conştientizare a dificultăţilor. 2007 Intercultural LearningT-kit . coordonatori Liviu Plugaru. generând adevărate stări de conflict şi confuzie.

Rază de Soare” – Târgovişte (DB) Abstract We meet most of the times the role of parent without anyone. etc). ever. pe lecturi (dacă ele există) sau pe vizionarea unor emisiuni gen „Super Nany“. De cele mai multe ori părinţii. 74 . Rolul de părinte îl îndeplineşte fiecare dintre noi fără ca nimeni. in any one year of school at any level of education. Key words: parenting. acquisition.Educaţia parentală – un demers necesar? Prof. În ultima perioadă. Carmen DUMITRU Învăţământ preşcolar Grădiniţa . De cele mai multe ori. pe bunul-simţ al fiecăruia.. cauzele acestora sunt căutate în mediul grupurilor de egali. prostituţie. se conduc după principii de genul: „Ştiu eu cel mai bine ce e bine pentru copilul meu!“. education. începerea vieţii sexuale la o vârsta din ce în ce mai mică. a creşte un copil nu este condiţionat de nimic. eu te omor!“. Totul se bazează pe imitaţia modelelor propriilor părinţi sau a celor din jurul nostru.. children A fi părinte este o sarcină deosebit de dificilă şi presupune permanent găsirea unui echilibru între bunele intenţii ale părinţilor şi ceea ce este bine pentru copilul respectiv. niciodată. Parental skills acquisition is not found as a purpose in any subject. în nici un an de şcoală. Dar este ignorat faptul că factorul determinant al formării comportamentelor viitorilor adulţi este mediul familial. la nici un nivel al învăţământului. Aceste exprimări redau de fapt o concepţie arhaică despre relaţiile părinţi-copii. „Cum m-au crescut ai mei pe mine şi eu te pot creşte pe tine!“. to be initiated in this regard. Dobândirea competenţelor parentale nu se găseşte ca finalitate în nici un obiect de studiu. sarcini nedorite în rândul adolescentelor. să ne fi iniţiat în acest sens. o posesie şi o superioritate a părintelui asupra copilului. neglijarea faptului că şi copilul poate fi partener într-o relaţie care îl priveşte în cea mai mare măsură. mai ales în mediile sociale defavorizate. se înregistrează tot mai multe probleme cu care se confruntă unii tineri (consumul de droguri. „Eu te-am făcut. Dacă a conduce o maşină este condiţionat de obţinerea permisului de conducere.

Îngrijirea şi sprijinul acordat permanent de părinţi joacă un rol crucial în dezvoltarea copilului la potenţial maxim. 2. devine evidentă nevoia socială de educare a părinţilor pentru a deveni parteneri reali. la specificul psihologic al diferitelor vârste. Creşte gradul de responsabilitate al ambilor părinţi faţă de educaţia şi devenirea personală a copilului. decât grija primară de asigurare a hranei. Se recunoaşte importanţa rolului pe care îl au parinţii în educaţie şi trebuie sprijiniţi să şi-l asume . la rolurile pe care le au din punct de vedere educativ. consecinţele conflictelor armate ş.a. De ce este necesară educaţia parentală? Putem contura mai multe variante de răspuns: 1. 5. educaţia înseamnă mai mult decât simpla asigurare a dezvoltării fizice.m. 3. părinţii se confruntă cu obstacole greu de depăşit. O relaţie de calitate presupune cunoaşterea de către părinţi a nevoilor copiilor lor. În acest context. valoroşi într-un complex proces de educaţie ce are o componentă extrem de importantă în mediul familial . sărăcia extremă.d. 4. Părinţii trebuie atraşi şi conştientizaţi asupra beneficiilor unui program de educaţie parentală prin argumente de tipul: dezvoltarea copilului este direct proporţională cu calitatea relaţiilor dintre el şi părinţii lui. Mai mult decât acestea contează foarte mult securizarea 75 . Există părinţi care vor să se informeze cu privire la procesul de dezvoltare a copilului. cunoştinţele sau resursele necesare pentru a-şi creşte copiii astfel încât să asigure dezvoltarea lor la potenţial maxim . cum ar fi efectele HIV/SIDA. de conectare a lor la cunoaştere şi descoperire de sine . părăsirea comunităţii în căutarea unui loc de muncă. Adesea. a locuinţei şi a îmbrăcămintei. consumul de droguri. Educaţia părintilor este o dovadă de emancipare a adulţilor. Cu toate acestea. Educaţia părinţilor este o cale prin care se asigură respectarea drepturilor copiilor şi se flexibilizează legăturile între generaţii. părinţii nu deţin abilităţile. Implicarea părinţilor în educaţia propriilor copii şi corelarea eforturilor cu cele ale grădiniţei / şcolii amplifică rezultatele pozitive obţinute sau îi face pe aceştia parteneri în mod obligatoriu atunci când apar tulburări afective sau de altă natură .

De cele mai multe ori la acest moment lucrurile nu mai pot fi reparate. Există o evoluţie a vârstelor şi a problemelor educaţionale pe care acestea le presupun. cea mai mare satisfacţie va fi aceea de a vedea că rezultatele încep să apară. prejudecăţile sunt greu de înlaturat. Şi totuşi. iar resentimentele se instalează iremediabil . departe de copil. deoarece mentalităţile se schimbă foarte greu. iar sarcinile educative privind copiii lor le transferă în totalitate grădiniţei sau şcolii. va revela efectele unei relaţii defectuoase în copilărie. asigurând dezvoltarea şi integrarea socială adecvată a viitorului adult. atunci când copilul va fi adult. pentru perioade foarte lungi de timp. evident. greşelile făcute de părinţi în copilărie. este posibil ca pe parcurs. ca educatori. Părinţii sunt prinşi în capcana grijilor zilnice de asigurare materială a familiei.. De aceea soluţiile şi căile pentru rezolvarea lor sunt diferite. 76 . Dezvoltarea unui părinte se face odată cu dezvoltarea copilului său. dezvoltarea personalităţii copilului. marea trebuie încercată cu degetul. la un anumit moment. cu implicaţii enorme . Vom concluziona că educaţia parentală este un demers necesar în actualul context social . fiind cei care venim zilnic în contact cu părinţii şi având abilităţile necesare susţinerii acestei activităţi . iar acesta este lăsat.afectivă a copilului (a se vedea cazurile dramatice în care părinţii pleacă la muncă în străinătate. Trebuie să înţelegem că orice intervenţie educaţională la nivelul copilăriei generează beneficii durabile pe parcursul întregii vieţi. mai senini. lasă urme adânci asupra copilului. Noi. rândurile părinţilor dornici de a învăţa să facă lucrurile mai bine să se înmultească. toţi părinţii au nevoie.. cu mai puţine complexe şi cu o mai mare capacitate de comunicare. trebuie să ne asumăm acest demers . prin forţa exemplului. iar copiii sunt mai fericiţi. Orice început este dificil.. sociale şi economice. în grija altor membri ai familiei). dar nu imposibil. mai veseli. Chiar dacă la început grupul de lucru cu părinţii nu va fi de mare consistenţă.umane.. uneori involuntare. de sprijin şi consiliere. Relaţia părinte-copil. o întreprindere dificilă. A iniţia un program de educaţie parentală este.

Familia azi. Educaţia viitorilor părinţi. Bucureşti. (2004) . Bucureşti. Bucureşti. Secretul copiilor fericiţi. Ciolan Laura.. Fumarel Steliana. Sabriela Alecu. Strategii şi programe. Bucureşti Editura MarLink 77 . Educaţia părinţilor. Editura Cosmos. Dan Badea (1997).Bibliografie Băran Pescaru Adina. (2004). Parenting-An introduction Ionescu Mihaela. Velea Simona. O perspectivă psihipedagogică. Biddulph Shaaron (2005). Editura Aramis. Biddulph Steve. Editura Didactică şi Pedagogică Hoghughi Masud . Bunescu Gheorghe. (2007). Grunberg Laura.

a dificultăţilor demografice şi de dezvoltare. rights and obligations of partners. Key words: education. the approach of introducing management systems and quality assurance company may induce more confidence in education. accountability and involvement. Ţinând cont de caracterul deschis şi formativ al evaluării şi de spiritul de angajare personală pe care managementul calităţii îl poate determina în comunităţile şcolare. demersul de introducere a sistemelor de management şi asigurarea calităţii poate induce societăţii mai multă încredere în educaţie. quality. în cursul unei multitudini de experienţe de învăţare. ce continuă să reprezinte provocări pentru viitor. pot fi amintite: 78 . obţinerea unor şanse profesionale mai bune. o mai bună preţuire a educaţiei ca serviciu public. Educaţia trebuie să se desfăşoare pe tot parcursul vieţii. the school as a provider of education and family .Calitatea în educaţie. evelopment of society În demersurile de integrare în Uniunea Europeană. A quality educational system requires the integration of values and democratic principles. o mobilitate socială şi ocupaţională. community. realizare profesională.students and parents . contribuind la creşterea coeziunii sociale.eforturile depuse pentru implementarea şi asigurarea calităţii în educaţie.as beneficiary educational service. ale cărui obiective sunt dezvoltarea personalităţii. Director Consuela ROŞU Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”. România a sprijinit şi continuă să sprijine chiar şi la 5 ani de la aderare . O premiză a dezvoltării învăţământului în context european Prof. Astfel. is designed in a spirit of transparency. Bucureşti Abstract Given the openness and formative assessment and the spirit of personal commitment that quality management can result in school communities. dintre principiile generale şi realităţile identificate. la combaterea excluderii.

orice instituţie de învăţământ este responsabilă. În acest sens s-a trecut la promovarea unor politici şi proceduri compatibile de asigurare a calităţii predării şi învăţării în vederea creşterii competitivităţii globale a învăţământului european. de dezvoltarea unei culturi a calităţii. Deşi cea mai largă idee răspândită cu privire la calitate este ca aceasta costă scump în ultimă instanţă. În virtutea finalităţilor urmărite. competent şi calificat care să gestioneze predarea şi învăţarea. Curriculum-ul predat trebuie corelat cu dezvoltarea societăţii. metodelor şi nevoilor diferite. a formării profesionale şi a tineretului. resursele de învăţare oferite elevilor să fie adecvate iar instituţiile să dispună de sisteme de date şi informaţii care să probeaze calitatea. tehnici şi practici consecvent aplicate şi temeinic documentate pentru obţinerea acelor rezultate/performanţe care sunt concordante cu obiectivele fixate. evaluarea elevilor pe baza unor criterii şi proceduri publice aplicate în mod consecvent. adică a unor politici. 79 . Calitatea educaţiei înseamnă calitatea serviciilor oferite. La fel ca în toate ţările europene şi în România.Calitatea educaţiei trebuie să fie asigurată la toate nivelele şi în toate domeniile educaţionale. monitorizare şi evaluare a programelor de studii. calitatea educaţiei a devenit un domeniu de interes deosebit având în vedere în primul rând decalajul naţional faţă de ţările dezvoltate şi necesitatea obtinerii unor finalitati integrate in context european. în mod autonom. iar contribuţia sa la creşterea eficienţei de ansamblu a economiei este hotărâtore. Având în vedere importanţa realizării acestor obiective majore. Printre standardele instituţionale ale asigurării calităţii dintr-o unitate de învăţământ se regăsesc: existenţa unor mecanisme specifice de aprobare. obligativitatea asigurării de personal didactic suficient. Sistemele de asigurare a calităţii trebuie să fie flexibile şi adaptabile la nou. cercetările în domeniu au demonstrat că aceasta concepţie este falsă. inclusiv la nivelul obiectivelor. toate preocupările factorilor decizionali naţionali sunt focalizate pe implementarea reformelor sistemelor de educaţie. ocupaţiilor şi meseriilor acreditate. Calitatea serviciilor educaţionale este un obiectiv social dorit.

politic. considerăm calitatea resurselor umane în general şi a celor educaţionale în special ca fiind factor hotărâtor al creşterii economice de ansamblu. calitatea şi inventivitatea resurselor umane sunt principalii factori care stau la baza decalajelor esenţiale între state. pe imperfecţiunea proceselor de analiză şi măsurare a calităţii managementului instituţiei şi soluţionarea problemelor calităţii în frecvente cazuri după un model „de modernizare întârziată”. 80 . Prin aprobarea Legii calităţii au fost definite şi delimitate clar conceptele de Standard de referinţă. c) Calitatea procesului de instruire şi de educare a elevilor este demonstrată de rezultatele învăţării. Provocarea principală pentru specialiştii în educaţie din România a reprezentat-o elaborarea propriu-zisă a standardelor şi indicatorilor de performanţă pentru fiecare domeniu şi arie de evaluat. reprezentanţi de unităţi şi instituţii de învăţământ. a evaluării examinrii şi certificării. social. Specialiştii în domeniu apreciază că există o relaţie foarte stransă între progresul tehnologic şi investiţia în educaţie cu implicaţii în toate domeniile vieţii: economic. pe baza aplicării metodologiilor de dezvoltare a curriculumului. În actualul context al dezvoltării economice.Asigurarea calităţii în educaţie presupune elaborarea standardelor de referinţă. b) Calitatea serviciilor furnizorilor. resursele umane reprezintă elementul esenţial al competiţiei. atât la nivel naţional cât şi internaţional. norme şi indici de performanţă. a metodelor de predare şi învăţare. cultural. normelor şi indicatorilor de performanţă în sistemul naţional de învăţământ având în vedere următoarele aspecte: a) Calitatea sistemului naţional de învăţământ. Deficienţele constatate în domeniul managementului instituţiilor şi unităţilor de învăţământ reies din orientarea acestuia spre soluţionarea şi atenuarea problemelor calităţii pe măsura apariţiei lor şi nu pe sporirea continuă a calităţii proceselor şi activităţilor ce generează aceste probleme. În competiţia globală a economiei informatizate. pe dualitatea structurilor organizatorice în învăţământ şi tendinţa de autoizolare a personalului şi subdiviziunilor funcţionale. Pornind de la afirmatia lui Alfred Marshall ”cel mai de preţ din tot capitalul este acela investit în fiinţa umană”.

ci şi de cei care privesc educatia şi calitatea scolii. fiind conceput într-un spirit de transparenţã. 81 . atât a scolii ca furnizor de educaţie. şcoala ca instituţie a cunoaşterii deţine o pozitie fundamentalã. a capacitãtilor şi înclinatiilor sale cãtre anumite domenii. la perspectivele lor de viitor. de calitatea activitãtii educative şi de modalitãtile de distribuire în societate a educatiei. responsabilizare şi implicare. Un sistem de management al informaţiei educaţionale trebuie să acopere indicatorii interni de performanţă şcolară. de tipurile de performante asteptate. la nevoile elevilor. calitatea învãtãmântului românesc a fost definitã ca prioritate şi pentru învãtãmântul preuniversitar. indicatorii judeţeni de performanţă inter-şcolară. Reforma învãtãmântului a inclus şi pânã acum elemente ale asigurãrii calitãtii în educatie. informaţiile locale şi naţionale pentru planificare. Cheia spre calitatea învãţãmântului preuniversitar constã în termenul de “adaptare”: o adaptare la vârsta elevilor. Un învãtãmânt preuniversitar de calitate presupune integrarea valorilor şi principiilor democratice. Aceastã calitate a învãtãmântului preuniversitar este asiguratã prin coalizarea mai multor factori dintre care un rol important îl au dascãlii. În societatea postmodernã. la valorile societãtii romanesti. la stilurile lor de învãtare. care presupune cunoaşterea îndeaproape a acestuia. respectiv de indicatori referitori la modul de organizare a cunoasterii şi a învãtãrii. Mãsura dezvoltãrii unei societãţi poate fi relevatã nu numai de indicatori economici şi de calitate a vietii. Pornind de la cuvintele lui Nicolas Poussin şi pãtrunzând în domeniul educatiei. cât şi a familiei – elev şi pãrinte – ca beneficiar al serviciului educaţional. dar abia recent. Învãtarea centratã pe elev.Numai introducând calitatea educaţiei ca temă centrală şi permanentă pe ordinea de dezbatere actuală se va putea elabora un sistem de asigurare a calităţii educaţiei eficient şi adaptat la cerinţele naţionale şi europene. Dascãlii au un rol central în dezvoltarea unei educatii de calitate. precum şi datele relevante pentru deciziile la nivel local şi naţional. Sistemul de evaluare a performanţei unei şcoli a fost necesar pentru evaluarea elevilor şi pentru stabilirea stimulentelor şi premierilor pentru echipele de predare care prezintă rezultate îmbunătăţite ale predării. împlinindu-se astfel cerinta de „a gândi global şi a actiona local”. a drepturilor şi obligatiilor partenerilor. observãm cã se acordã tot mai multã atentie calitãtii. etc. a culturii. Dimensiunea europeanã a calitãtii a fost completatã cu cerinte ale societãtii românesti.

Managementul organizaţiei şcolare. precum şi să-l evalueze corect. Managementul şcolii..3/1991 Cherchez N. 1995 Marin. Elemente de planificare managerială. Tratat de pedagogie şcolară. utilizarea tehnologiilor media precum şi dreptul copiilor dotati la o educaţie de calitate. S (coord. Concluzii: Calitatea învăţământului este un deziderat în cadrul fiecãrei unitãţi şcolare prin problemele caracteristice: pornind de la dezvoltarea multilateralã a elevului. Bucureşti 82 . premisã a formãrii unei personalitãti integre. În Revista de Pedagogie nr. D.P. Problemele învăţământului românesc în oglinda cercetării ştiinţifice – întrebări şi răspunsuri în perspectiva învăţământului românesc. Iasi. Alexandru. responsabilitãtile şi drepturile copiilor. Ghidul directorului de scoala.). Elemente de management scolar. CCRSE – Parteneriat Instituţional... 1996 Crişan. Interdisciplinary Researches. Editura didactică şi pedagogică. I. Bucureşti. (1996). asigurarea serviciilor de calitate în bibliotecile scolare (aceasta fiind o cerintã majorã a învãtãmântului modern)..reprezintã o metodã actualã care dã posibilitatea profesorului sã rãspundã cerinţelor şi nevoilor sale de culturã. 2011 Nicola.. Doiniţa. Mateescu E. Bibliografie Bazac. la asigurarea drepturilor de dezvoltare a minorilor ca o garanţie a calitãtii instruirii. Spiru Haret. Ed. la modernizarea învãtãmântului preşcolar. Bucureşti. (coord. E. Bucureşti: I. EUO: Oradea. O posibilă şi necesară structurare a unei politici educaţionale viabile. S.S.D.). 2012 Cristea.E. 1990 Chirimbu.

trecerea experienţei în cuvânt necesitând efortul viu al actului comunicării. motiv pentru care perfecţionarea acesteia trebuie să constituie pentru educator un obiectiv prioritar şi de ce nu. Elena Carmen STEREA Şc. coerent. de a transmite generaţiilor următoare roadele căutarii. vocabulary. folosind cuvintele vocabularului. expresiv. Vorbirea orală şi scrisă ocupă un loc central în cadrul sistemului informaţional. Vocabularul este elementul de care informaţia. îmbogăţirea vocabularului se face pe două căi: dirijată. Dezvoltarea exprimării orale. prin activităţile şcolare. communication Limba s-a născut din necesitatea de a comunica. lăsând cu largheţe noul să se manifeste ca o expresie sintetică a progresului social.” A cunoaşte limba. Şotânga Abstract The alternative schoolbooks remains the main tool for both teachers and students and teaching vocabulary concepts should be treated with utmost seriousness over all branches of learning. propia persoană. ne-au lăsat moştenire: “Creşterea limbii românesti Ş-a patriei cinstire. indiferent de natura ei. analysis. în general. Ilie Popescu”. unde îşi aduc contribuţia toate disciplinele şi spontan prin ceea ce oferă familia şi mijloacele de culturalizare. înseamnă a da dovada unei bune educaţii şi nu în ultimul rând a da dovadă de respect pentru propria-ţi limbă.Rolul manualelor alternative în dezvoltarea vocabularului elevilor Prof. Şcoala rămâne “pivotul” central în ce priveşte procesul de îmbogăţire a vocabularului. Marii noştri cărturari au vegheat asupra limbii. de a împărtăşi semenilor ideile despre univers. el fiind un sistem deschis. a fi capabil să exprimi corect şi precis ceea ce gândeşti şi simţi. întregul produs ideatic şi emoţional în limbaj scris sau oral. 83 . Şcoala a fost şi va rămâne ansamblul instrumental de bază care stilează. formează şi-l ajuta pe individ să-şi exprime logic. nu se poate lipsi. Key words: alternative schoolbooks. „Prof. o sarcina patriotică.

.În toate clasele gimnaziului. E miraculos cuvântul pentru că la fiecare obiect din natură şi din închipuire corespunde un cuvânt. toată natura din nou. gingaş. respectând anumite etape: observarea textului prin lectura explicativă şi cu ajutorul exerciţiilor de vocabular şi morfologie.. Vocabularul e harta prescurtată şi esenţială a naturii şi a omului care poate crea din cuvinte. Arătaţi felul în care s-au format cuvintele: nesfârşit. Scrieţi în caiete antonimele adjectivelor: frumos. un citat din Noul Testament. Vom exemplifica unitatea ce cuprinde vocabularul. În manualul Humanitas.. noţiunile de limbă şi situaţii de comunicare. . de combinare şi de tratare didactică a unităţilor de conţinut din acest capitol ţine exclusiv de opţiunea autorului de manual şi a profesorului.Miracolul suprem: cuvântul . Exemplu de cerinţe: 1. scriitor. . răgaz.. a cerne.Arta cuvântului.. Manualele alternative au organizate unităţile în concordanţă cu structura unei planificări calendaristice. 2. Daţi sinonime pentru sensurile din text ale cuvintelor: miracol. vocabularul apare în unitatea . Toate prin El au luat fiinţă. din simboale. închipuire. 1-3 folosit moto: „ La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul... mai ales. Autorii ne introduc în lumea cărţii reamintind elevilor care sunt părţile componente ale acesteia după care oferă două teste – suport.. inclusiv din punctul de vedere al valorilor stilistice. 3. Evanghelia după Ioan1.” Trecerea de la textul-suport la elementele de teorie literară şi noţiunile de limbă se face gradual. iar în afara lui nimic ce există nu a luat fiinţă” şi un fragment din Scrisoare cu tibişirul de Tudor Arghezi: „Miracole nesfârşite zac în noi şi împrejurul nostru. dureros. în cazul elementelor de lexic. exigenţă absolut necesară. de ordonare. 84 . Fiecare unitate cuprinde un text suport. modalitatea tradiţională sau de altă natură. copilărie. Se recomandă ca abordarea acestor aspecte să fie corelată cu studiul textului literar şi nonliterar. conţinuturile de teorie literară. greutate. precizând că toate textele-suport sunt însoţite de exerciţii de vocabular care au rolul de a-i face pe elevi să înţeleagă importanţa acestuia. miraculos. El era la început la Dumnezeu. Meşteşugul cuvântului a cernut şi cerne fără răgaz lumea şi sufletul ei – şi a dat naştere literaturii.

Apoi se trece la interpretarea acestuia punând în paralel informaţiile transmise de autor pin intermediul fragmentului selectat. fără să pună accentul pe rolul dezvoltării vocabularului. Nu te simţi niciodată singur printre cărţi. Indică forma literară actuală de plural a substantivelor: simbol. parfum. sentimentele transmise de acesta. De ce autorul consideră cuvântul drept „miracol suprem”. 4. Autorii celor două manuale pornesc de la următoarele texte-suport „O bibliotecă nu e pur şi simplu un loc de depozitare a câtorva mii de volume. Arta lui este o industrie genială” Având în centrul discuţiei – meşteşugul cuvântului. Nu ne pretind în schimb decât să ne facem. tema. De ce arta cuvântului apare. În manualul EDP şi în manualul ALL abordarea este oarecum diferită. timp pentru ele. 3. ci o întreagă viaţă. Pasul următor este explorarea textului. ci şi un lucru viu. la atelierul său. simţi o ostilitate surdă. dureros. ca un „meşteşug blestemat şi totodată fericit”? Folosiţi în argumentarea voastră şi citatul din George Călinescu cu referire la autor: „Nu cunosc artist care să fie mai disciplinat şi mai exact.bogat. în viziunea autorului. Nu există prezenţe mai prietenoase. printre miracolele nesfârşite care „zac în noi şi împrejurul nostru”? 4. Noul conţinut este structurat astfel: teorie. la rândul nostru. fericit. mesajul textului şi opinia elevului faţa de mesajul textului. La finalul lecţiilor de limbă autorii propun un set de exerciţii care îl ajută pe elev să conştientizeze nivelul achiziţiilor până în acel moment. Explicaţi titlul textului. exerciţii aplicative. Partea de comunicare face referire la relaţia imagine – simbol – cuvânt. exerciţii de verificare. blestemat. Ce legătură există între fragmentul din Evanghelie şi textul lui Tudor Arghezi? 2. Prin intermediul lecţiilor anterioare de literatură. Ce putere are cuvântul în general şi cuvântul folosit de scriitori în special? 5. trecerea către noţiunile de limbă se face într-un mod logic şi accesibil. exemple. un adevărat lucrător care stă atâtea ceasuri pe zi înaintea strungului. identificând anumite secvenţe. deşi conţin numeroase cărţi. autorul. Intrând în ele. elevul îşi reaminteşte noţiunile de vocabular însuşite în clasa a V-a. Exemplu de cerinţe: 1. şi nu un ceas de călătorie. lucruri mai în stare să-ţi ţină tovărăşie. cald şi familiar. ideile centrale. Există încăperi care. rămân neprimitoare. Cârpa de praf a gospodinei şi-a făcut datoria 85 .

în rafturi. explicaţiile. cărţi necitite de mult. deoarece asupra elevilor mei ele au avut avut efectul dorit. Autorii celor două manuale se opresc asupra foneticii. copil fiind. Trecerea la noţiunile de vocabular nu se face ca în celelalte manuale. exerciţiile. Ele s-au obişnuit să vadă chiar şi secolele scurgându-se unele după altele. Iorga. căci ştiu că o mână expertă le va adăposti într-un târziu. cu mai multe în urmă”. informaţiile sunt corecte. pornind de la cuvânt ca principal instrument al comunicării. În schimb manualul este unitar sub aspectul limbajului şi stilului. cu două. aceea a broaştei ţestoase sau a stejarului este derizorie. silabe şi cuvinte. O bibliotecă frecventată zilnic este cu totul altceva. De la sunet se ajunge la grupuri de sunete. lăsănd elevii să aprofundeze individual conţinutul. Pentru copilul N. ”(Cărţile au suflet de Nicolae Manolescu ) Cel de-al doilea text este un fragment din Cea dintâi învăţătură de Nicolae Iorga în care autorul relatează fascinaţia cu care a descoperit. Fiecare volum pare treaz şi în aşteptare. lectura cărţilor înseamnă o călătorie într-o lume „trăită cu un veac. le va făsfoi sau le va muta pe noptieră. Răbdarea cărţilor e infinit mai mare decât a oamenilor.periodic. încercând să le dezvolt dragostea pentru lectură. cum călătorea pretutindeni şi lua parte la evenimentele istorice alături de personajele întâlnite. le-am pus la dispoziţia lor. dar care nu se plictisesc aşteptând. 86 . Logica trecerii de la literatură la gramatică şi comunicare nu justifică consistenţa internă a conţinutului. lumea cărţilor. activităţile practice. Autorii nu insistă foarte mult asupra interpretării textelor. Exemple de cerinţe: 1. Faţă de longevitatea cărţilor. Sunt. Ce îl atrage şi îl farmecă într-un asemenea univers? Ce scriitori i-au fost călăuze? Am insistat asupra fragmentelor oferite de autori. Ce aşteaptă o carte din bibliotecă? 3. Cărţile au ochii stinşi. Prezentarea. Deşi prezente în manuale diferite. Ce este biblioteca? 4. ci doar fac referiri la mesajul transmis de scriitor. reamintind elevilor noţiunile învăţate în clasa a V-a. şi atât. Ce înseamnă cărţile au ochii stinşi? 2. Astfel elevul percepe noţiunea de cuvânt şi poate ajunge cu uşurinţă la importanţa acestuia în comunicare. Cotoarele colorate şi-au pierdut strălucirea. modalităţile de evaluare şi de feedback nu sunt inter-relaţionate corect.

1981. Enciclopedia DINU. p. Bucureşti. Legatura dintre istoria lexicului şi istoria societaţii este atât de strâns legată şi de evidentă. Predarea-învăţarea noţiunilor de vocabular la clasele gimnaziale necesită atenţie sporită atât din partea profesorilor. Sinteze de limba romană. Ed. un elev de nivel minim va fi total descurajat. permiţând factorilor implicaţi să aleagă instrumentul de lucru potrivit particularităţilor intelectuale şi de vârstă ale clasei. Ed. mult mai greu achiziţionează cuvinte noi pe care să le folosească ulterior în vorbirea curentă. Este mult mai uşor de realizat însuşirea noţiunilor şi regulilor gramaticale decât îmbogăţirea şi perfecţionarea vocabularului. 2000. Bibliografie: BÂRLEA. exerciţiile aplicative. Iosefina. iar existenţa manualelor alternative demonstrează că individualizează procesul instruciv-educativ. Noţiuni de vocabular. Sinteze de limba română. temele propuse pentru munca în echipă sau pentru acasă nu sunt constituite pe baza criteriilor de notare şi a standardelor de evaluare. cât şi a elevilor. Târgovişte. Vocabularul este considerat. Limba Română Contemporană. in schimb. EDP 14 Th. Încă de la vărsta preşcolara copilul începe sa asimileze regulile gramaticale. exerciţiile de evaluare şi autoevaluare. Perosnalitatea limbii române. Sfinx 2000 PANĂ. Theodor.Grai şi Suflet – Cultura naţională.EDP.ALL – Cartea Româneacă HRISTEA. Ed. Dindelegan. de fapt. Bucureşti. încât celebrul lingvist francez Antoine Meillet afirmă că „orice vocabular exprimă. pe bună dreptate. Ed. va fi marginalizat de grupul în care lucrează pentru că sarcinile de lucru nu cuprind şi cerinţe adaptate nivelului său de performanţă. 2009. 1981. Mihai. 1996. TULAI. Spre exemplu. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale.14 Preocuparea permanentă a profesorului de limba română trebuie să fie activizarea. Petre Gheorghe. deoarece nu va reuşi niciodată să rezolve exerciţiile din manual. precizarea şi îmbogăţirea vocabularului elevilor şi a exprimării acestora. Bucureşti. ca fiind compartimentul limbii cel mai labil şi mai deschis influenţelor din afară. 5 87 . (coordonator). Gabriela.Materialele teoretice. 2002. Bucureşti. Hristea . Bucureşti. o civilizaţie”.

Dificultăţile financiare ale instituţiilor şcolare au dus la necesitatea de a descoperi noi surse de finanţare şi canale noi de transmitere a cunostinţelor. în mod individual. creşterii necesităţilor impuse de evoluţia pietei muncii dar mai ales de explozia informaţională. scientific and cultural publishing houses. creşterii numărului de elevi şi studenţi. communication. învăţământul european şi nord american continuă să fie marcat de multiple modificari datorate prezentei ample a noilor tehnologii de informare. teaching process La început de secolul XXI. research institutes. educaţia la distanţă îşi asumă o mare provocare. IT tools. Initially introduced to allow individuals in distant areas access to (higher) education. Key words: education. academic libraries. pe masura diversităţii cererii de 88 . honest information there is however a certain part of it which offers the guarantee of a quality at least equal to that of a large academic library. Un tip nou de activitate instructiv-educativă este învăţarea electronică care prinde tot mai mult teren în lumea civilizată şi avansată din punct de vedere al tehnologiei informaţiei. objective. Acolo unde educaţia tradiţională realizează uniformizare şi încearcă să le formeze celor care învaţă comportamente conforme cu cerinţele sociale sau cu cerintele specifice unei profesiuni. anume adaptarea educaţiei la cerinţele celor care învaţă.Învăţământul şi noile tehnologii informaţionale Prof. distance learning has evolved significantly in Romania in the last two decades. făcând din instruire o activitate foarte diversificată. Airinei”-Bucureşti Abstract The e-learning models of Romanian educational system today have their roots in the older type of distance learning. This part consists of the web sites and portals of prestigious academic institutions. Claudia STAN Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. Solicitările de servicii venite din partea comunităţii impun intervenţii educaţionale diferite de cele tradiţionale. While it is impossible to consider the internet as a whole a source of reliable.

89 . creeaza posibilitatea ca informatiile de transmis să fie scoase din context. consilieri şi alte persoane din organizaţia care oferă educaţie electronică. Interacţiunea mediată prietenos. între cel care învaţă şi instructori.comunicarea în ambele sensuri (ceea ce face deosebirea între invatamantul la distanta si utilizarea tehnologiei pentru a ajuta învăţarea tradiţională). Învăţământul virtual este reprezentat de interacţiunea dintre procesul de predare – învăţare şi tehnologiile informaţionale. apropiat. Un studiu experimental este realizat de Borje Holmberg. explicitat ca o învăţare prin internet. respectarea ritmului propriu de lucru al fiecăruia.varietate pedagogică (se poate utiliza pentru aplicarea diverselor paradigme educationale: behaviorism.spaţiu de învăţare virtual (mult mai eficient decat spatiul de invatare real. Otto. . mentori.educaţie. Tehnologia digitală produce anumite schimbări ale mediului de învăţare prin posibilităţile de utilizare a dimensiunilor sale pedagogice (Peters. sau prin învăţământ la distanţa şi în mod special prin învăţare electronică. aşa cum prezenţa faţă în faţă a profesorului are rol motivant în învăţământul tradiţional. Cercetările făcute în mod repetat privind eficienţa învăţarii. relevă faptul că nu există diferenţe semnificative între rezultatele obţinute prin învăţământ tradiţional. chiar daca acesta din urmă este o prezenţă aparent impersonală.individualizarea învăţarii. vizualizate. sentimentul de empatie şi de apartenenţă. Oportunităţile frecvente de comunicare bidirecţională cu profesorul favorizează învaţarea. simulate procesual. pornind de la aceste caracteristici. cognitivism. presupune transferul cunostinţelor prin reţea folosind aplicaţii şi procese electronice. deci materialul devine mai atractiv şi mai uor de inteles). sa fie accesibilizate. constructivism). . Termenul. 2003): . . „faţă în faţă“. uman.autonomie în învăţare (cursantii îşi petrec timpul utilizând informaţia. nu căutând-o). prin acest studiu autorul încearcă să îşi demonstreze teoria conform careia un element central al educaţiei electronice este relaţia personală. care se creează între cel care învaţă şi cel care reprezintă organizaţia de suport. . absenta grupurilor de elevi/studenţi care învaţă împreună (caracteristica depăşită în prezent cu ajutorul teleconferinţelor sau cu ajutorul discuţiilor on-line). poate asigura motivaţia învăţarii.

.neobisnuinţa de a fi autodidact . Multe cadre didactice au putut observa că această metoda de predare încurajează o participare mai mare şi o atitudine pro-activa.un utilizator al acestui tip de program de pregătire trebuie să dezvolte o serie de abilităţi cum ar fi organizare şi autodisciplina. dintr-un mediu familiar. ce nu necesită deplasari.flexibilitate şi adaptabilitate la nevoile utilizatorilor. . 90 . portofoliile recomandate.accesibilitatea – conectarea este posibilă de la orice calculator cu acces la Internet. punctează avantajele utilizării unei astfel de metode. Mai mult decât atât. . .permite învăţarea de acasă. Dintre acestea se remarcă: . a unui instructor. Pe langă aceste avantaje se remarcă o serie de dezavantaje ale utilizării e-learningului la clasa de elevi su grupul de studenţi: . . ca o condiţie prealabilă a unei abordări creative privind activităţile şi proiectele din ariile curriculare.experienţe de învăţare de o calitate mai bună. Această observaţie a determinat o reorientare a atenţiei pedagogilor şi cercetătorilor de la mediul de distribuţie a materialelor suport pentru învăţare la proiectarea programelor de instruire şi designul materialelor în termeni didactici şi de psihologia educaţiei.lipsa de interacţiune cu grupul. .nu implică un orar rigid. . a fost confirmat faptul că instrumentele şi activităţile de elearning bine elaborate sunt folositoare în promovarea auto-învăţării. cercetările au evidenţiat faptul că mediul de comunicare este un factor de mult mai mică importanţă în predarea şi învăţarea la distanţă decât calitatea instruirii.Instituţiile de învăţământ din România şi-au reorganizat şi reconsiderat oferta educaţională achiziţionând sau proiectând propriul sistem de e-learning.adaptarea învăţării la ritmul propriu al fiecarui elev/ student/ cursant (dezideratul învăţământului modern).lipsa unui profesor. accesibil nu doar elevilor şi studenţilor înscrişi la seral sau fără frecvenţă ci şi pentru învăţământul la distanţă şi zi. . Încă din 1970. Majoritatea studiilor referitoare la e-learning din literatura de specialitate.

noiembrie 2011 91 . participare şi achiziţie...athabascau.Chirimbu. Barbu-Chirimbu A. 1999. 18 (July 2011) Cartelli A. Sebe M. ch. Theory and Practics of Online Learning. coord. specială. Iasi Elton L. Tertiary Education and Management 5.În contextul educativ. tot mai mulţi cercetători şi specialişti încep să susţină şi să direcţioneze practica educativă/ învăţarea prin alternanţă care este orientată spre elaborarea principiilor învăţării eficiente după material de pe suport tipărit.. Stef Publishing. S. New ways of learning in higher education: Managing the Change. (2011). Bibliografie Anderson T.207 – 225 European Citizen Magazine (Europeea). Chelemen I.. Stanciu S.Theoretical and Practical Approaches in the field of Education. I. Herhey. Information Society Publishing Chirimbu S. (2006) Teaching in the Knowledge Society. Elloumi F. Conference Procedings . Corbu... coord. Vârgolici N. ed. Chipea F. (2004). Athabaska Canada (http://cde. (2011) The sociolinguistic and educational approach of Romanian migration in TRANS: InternetZeitschrift für Kulturwissenschaften no.. Didactics.. În ultimul timp. promovând studiul independent şi colaborarea la distanţă cu profesorul / tutorele. susţinut de interacţiuni profesor-elev mediate. audio sau digital. Dumitru. există numeroase dovezi ca factorul cheie în procesul de comunicare şi învăţare este modul în care este transmis mesajul pentru a avea sensul dorit. New Skills and Instrument for Teachers. C. Dintr-o anumită perspectivă procesul de învaţare intotdeauna are loc în contextul proceselor de comunicare. pp.ca/online_book Banciu V.

social psychologists have named this need and have explained it as the result of the existence of three necessities: the inclusion (acceptance). teachers. control and affection. psihologii au denumit această nevoie socializare şi au explicat-o ca rezultatul existenţei a trei trebuinţe: de incluziune (acceptare)./ Dept. antropologi. Constanţa ACHIMOV Manager inst. Key words: communication. activity in kindergarten Nevoia de a intra în legătură cu semenii noştri este inerentă speciei umane. As a process of communication. the language transmits semantic and information content. Buftea Dir. O privire specială asupra comunicării dintre educator şi copilul preşcolar Prof. de control şi de afecţiune. Fiind un domeniu generos de studiu pentru psihologi. Language is closely related to thought and that interact. education. De aici. însă pot fi grupate în două categorii: I Prima categorie defineşte comunicarea ca fiind un proces fără o intenţionalitate anume.Aspecte ale comunicării. II A doua categorie priveşte comunicarea ca pe un proces ce are ca finalitate influenţarea comportamentului celui căruia i se adresează secvenţa de comunicare. sociologi. învăţământ preşcolar Tatiana MANEA Grădiniţa cu program prelungit nr. Iar primul pas către socializare este tocmai stabilirea relaţiei de comunicare. o primă definiţie: comunicarea este procesul prin intermediul căruia intrăm în legătură unii cu ceilalţi. Secretariat şi Management Abstract The need to get in touch with our fellow human species is inherent. language. lingvişti. 2. definiţiile comunicării abundă. Cuvântul comunicare provine din limba latină: communis se traduce prin a pune în legătură. Socialization is just the first step to determine the relationship of communication. 92 .

care poate fi informal (creat spontan) sau formal (prestabilit). . . trăiri). limbaj. În timpul propagării. însă cel care a stabilit tabloul complet al acestora a fost Roman Jakobson. Comunicarea ideală se realizează atunci când mesajul transmis de emiţător este recepţionat integral de cel căruia îi este destinat. Preocupări pentru identificare funcţiilor comunicării există din Antichitate. relaţionare interpersonală. este cel mai bine ilustrată în comunicările ştiinţifice. centrată pe forma mesajului 4. centrată pe conţinutul mesajului.relaţionare oameni-fapte. Odată ajuns la receptor. termeni care sunt consideraţi în mod eronat ca fiind sinonimi. . şi acesta transmite emiţătorului reacţia sa de răspuns (feed-back-ul). receptorul pasiv.emiţătorul este activ. cunoscut atât de el. Se cuvine a face distincţia între comunicare şi informare. Emiţătorul codifică mesajul printr-un cod.unidirecţională. acesta a identificat următoarele şase funcţii: 1. cel de la care dorim să obţinem un răspuns 3. INFORMAREA . sentimente. Rolul său este de exprimare a stării interne a emiţătorului 2.relaţie interactivă între emiţător şi receptor. COMUNICAREA . care iniţiază comunicarea prin transmiterea către un receptor a unui mesaj (gânduri.fără feedback. fiind caracterizată de o putere mare 93 . cât şi de receptor (ex: alfabetul Morse). Prin raportarea la elementele procesului de comunicare. .bidirecţională: în cadrul aceleiaşi secvenţe de comunicare emiţătorul şi receptorul îşi schimbă rolurile. exclusiv transfer de conţinut. centrată pe receptor. în anii’40.Funcţia poetică.presupune feedback. mesajul poate suferi distorsionări din cauza bruiajului (bariere de mediu. . caracterizat de formă şi conţinut. mesajul este decodificat.Funcţia emotivă.Funcţia referenţială. orice proces de comunicare presupune o îmbinare a următoarelor elemente: un emiţător. Mesajul codificat se propagă printr-un canal.Indiferent dacă are sau nu o finalitate intenţională. sau concepţie).Funcţia conativă. de la emiţător către receptor.

nevoia de a înţelege 3. Copilul preşcolar se dezvoltă print-un process complex de cunoaştere continuă care acţionează asupra conştiinţei acestuia atât prin stimuli concreţi. tonuri ale vocii. în articolele de presă. deschid un fel canal de comunicare. Funcţia de interpretare 3. De exemplu. Funcţia de liant. fiind pretabilă la orice tip de comunicare. 5.Funcţia fatică.culturalizatoare 4. nevoia de a şti 2. preşcolarul îşi dezvoltă limbajul sub toate aspectele prin procesul de comunicare cu cei din jur. centrată pe canal. îmbogăţindu-şi în acelaşi timp vocabularul activ care se ştie că la preşcolarul mic este sărac. Toate aceste şase funcţii coexistă în orice proces de comunicare. 6.Procesul de comunicare să fie fluent (fără blocaje) şi să se desfăşoare în ambele sensuri (să permită feed-back-ul).Funcţia metalingvistică este centrată pe cod. în spatele cuvintelor şi simbolurilor aflându-se multe înţelesuri.de codificare. Din punct de vedere al comunicării de masă. Rolul său este de a atrage atenţia asupra codului prin: gesturi. o strângere de mână. un strigăt. cât şi cu ajutorul limbajului. de la caz la caz diferind ierarhizarea lor.Mesajul trebuie să fie formulat clar şi concis. . funcţiile predominante sunt funcţia fatică şi funcţia poetică. Funcţia instructiv . Funcţia de informare 2.Un zâmbet. mai relevantă pare a fi următoarea clasificare: 1. în funcţie de importanţa pe care o au. . nevoia de a se exprima . 5. Clasificarea lui Jakobson nu este singura clasificare a funcţiilor comunicării. alt tip de canal etc. asigură controlul asupra canalului .Mesajul trebuie să fie transmis rapid şi nedeformat. 94 . timbru etc. Funcţia de divertisment O comunicare corectă trebuie să satisfacă următoarele nevoi fundamentale: 1. Pe baza acestei experienţe cognitive dobândite. chiar dacă este cea mai completă.

Ca proces comunicaţional. Cu cat îl înveţi pe preşcolar mai bine un limbaj pur. . Bibliografie Ghid practic de comunicare pentru părinţi .A comunica presupune conştientizarea nevoilor celuilalt. limbajul se dezvoltă în strânsă legatură cu gândirea şi aceasta interacţionează reciproc. Desigur. Vom încheia prezentarea cu decalogul comunicării: . îngrădeste relaţiile cu cei din jur şi cu cei care intră în contact. . găsinduse mereu noi strategii de dezvoltare.A comunica presupune a înţelege mesajele. În cadrul grădiniţei se pune accentul şi pe comunicarea orală.).A comunica presupune a şti să-ţi exprimi sentimentele.Nu poţi să nu comunici. . ca mijloc de cunoaştere. pe de altă parte. cu realitatea inconjuratoare.Fundaţia Copiii Nostri 2011 Suport de curs Comunicare în limba oficială. 2011 95 . izolându-l în mare masură. . Cristina Călinoiu. .A comunica presupune cunoaştere de sine şi stimă de sine. normal. Niculina Vârgolici.educativ se realizează lărgirea orizontului cu noi reprezentări.A comunica presupune asumarea rezolvării conflictelor.A comunica presupune a da feed-back-uri. aplicaţii şi aspecte terminologice. . cu atât acesta se va concretiza într-un comportament bine educat. educatoarea are în vedere verificarea nivelului evoluţiei limbajului copiilor. Andrada Brezaie Management şi comunicare în organizaţie : teorie. deoarece în procesul instructiv. . Adina Barbu-Chirimbu. . Chirimbu Sebastian (coord.La gradiniţă limbajul este considerat ca ar avea dublu sens.A comunica presupune a şti să asculţi. . Bacău : Docucenter. civilizat .A comunica presupune a înţelege personalitatea unei relaţii. şi anume pe de o parte ca mijloc de comunicare iar.A comunica presupune a accepta conflictele.Prof. Cunoscând faptul că întreaga activitate de la grădiniţă se axează pe comunicare orală. Imposibilitatea de comunicare orală duce la o stagnare în dezvoltarea personalitătii acestuia. limbajul transmite un conţinut informaţional si semantic.

Educaţia timpurie şi delicvenţa juvenilă. drd. aceste date fiind date de Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului( fapte antisociale în 2008-11641 cazuri . Învăţământ Preprimar Inspectoratul Şcolar al Sectorului 2.dar se constată şi o scădere a vârstei făptuitorului. Literatura de specialitate la nivel naţional şi internaţional. The state of a society depends largely on the education received at ages as low. Un nou fenomen al societăţilor actuale este devianţa juvenilă. Key words: early education.iar în 2009-11686 cazuri ) 96 . Bucureşti Abstract The lack of education and its bad implementation can generate deviant behavior .căută sursa acestora şi încearcă să stabilească măsuri ce ar putea fi utilizate în diminuarea lor. aduce în ultimii ani. delinquency. the academic literature brought the attention of societies. Cazurile care. educaţia timpurie . educational policies. Recently. strengthening child deviant behavior introducing a world of facts sanctioned by society. Georgeta IORDACHE Inspector de Specialitate. behavior Starea unei societăţi depinde în mare măsură de educaţia primită de la vârste cât mai mici. Corelaţii şi delimitări Prof.dovedit fiind faptul că. sunt în creştere numeric. este importantă şi rezultatele se regăsesc în scăderea faptelor antisociale. different specialized studies that highlights the important place it has or should have it early education in each state educational policy. în atenţia societăţilor.româneşti şi nu numai . în creşterea rezistenţei fizice şi psihice a fiecărui individ. cercetările americane . Politicile naţionale educaţionale au poziţionat central.în ultimii ani. studii care reliefează locul important pe care îl are sau trebuie sa-l aibe educaţia timpurie în politica educaţională a fiecărui stat. investiţia în aceasta. în ultimii ani aparţin faptelor ce aduc atingere regulilor morale sau sociale.

În multe situaţii. pentru prevenirea violenţei în rândul şcolarilor. ci vom încerca să aducem argumente în vederea extinderii acestor programe care pot duce la prevenirea unor fapte de la vârste cât mai mici. prin joc se pot forma deprinderi de comportare socială corecte.părinţi şomeri.făptuitori. Agenţia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului a realizat in 2009.dar şi tipurile de fapte antisociale la care aceştia au luat parte . Din datele ce vor fi prezentate în cuprinsul materialului . copiii sunt traficaţi şi puşi să săvârşească fapte incriminate de legea românească. şi nici cauzele creşterii fenomenului.unde faptele antisociale sunt mai crescute numeric. ce au început pe fonduri POSDRU.Programele şi materialele care fac obiectul devianţei juvenile se referă şi se adresează cu precădere vârstei şcolarităţii. La nivelul Bucureştiului se vor putea vedea sectoarele unde numarul de fapte săvârşite de minori este mare . cercetătorii americani au început studii care încearcă să evidenţieze valorile fenomenului.ştiut fiind că. 97 . Există programe în România. Precizam anterior faptul că. În cuprinsul prezentului material voi incerca să prezint date şi aspecte care încearcă să demonstreze corelaţia dintre lipsa educaţiei şi faptele care contravin normelor stabilite în societatea românească şi nu numai.care s-a adresat cadrelor didactice din şcoli şi licee. unele vor arăta situaţii ale unor fapte săvârşite de minori. În materialele internaţionale.dar nu se regăsesc măsuri de diminuare a fenomenului în care preşcolarii sunt ei .etc). pentru persoane mai mari ca vârsta cu care aceştia intră în contact prin diferite căi( fraţi.cât şi situaţii ale participării la cursurile unor grădiniţe din diferite zone . se fac studii care încearcă să facă o conexiune între cele doua concepte şi anume lipsa educaţiei. în unele state.dar şi măsuri de scădere ale acestuia .din datele regasite în statistici realizate de instituţii abilitate.dar programele nu se adresează copiilor preşcolari din motive ce ţin de aspecte pe care nu le vom analiza . printre alţii. un plan de combatere a violenţei asupra copilului.fară a coborâ fenomenul pentru perioada preşcolarităţii.element determinant al apariţiei unor fapte pedepsite de lege.prin efectul integrării în programe specializate a copiilor din familii cu risc ridicat în săvârşirea unor fapte antisociale.mai ales de cei sub 7 ani.

În evoluţia umanităţii normele stabilite de societăţile de la un anumit moment dat s-au modificat..În programul Perry Preschool s-a evidenţiat că educaţia începută de la vârste mici.funcţie de criteriile stabilite în perioadele respective. fenomenul social care constă în săvârşirea de delicte”.la un anumit moment dat..fapt ce poate duce la o evoluţie favorabilă în interiorul ei. ansamblu de delicte comise într-un anumit mediu pe parcursul unei perioade”.iar fapta deviantă este pedepsită diferit în cele doua situaţii. Delincvenţa conform DEX-ului este . cât şi . Am menţionat anterior faptul că societatea umană a stabilit regulinorme de conduită pentru toţi indivizii perioadei din evoluţia societăţii la un anumit moment. dar gradul de pericol este considerat mai mic faţă de perioada amintită iniţial.iar devianţa este .migraţia este crescută. În societăţile în care şomajul este în creştere. PhD. a dus la scăderea arestărilor. în altele..( Steve Barnett. adică a perioadei preşcolare.de dezvoltare fizică şi educaţională .dar nu de toţi. Sunt situaţii când individul se abate de la normele sociale . Devianţa/ delincvenţa juvenilă-concepte şi aspecte specifice Societatea oferă membrilor săi. acestea pot fi încălcări ale normelor existente la un anumit moment dat.deviante.iar participarea copiilor la procesul educaţional este în scădere .fapt ce determină reacţia organelor abilitate să ia măsruri coercitive. Dacă în evoluţia societăţii . locul de manifestare.punitive. 98 .tipul de conduită care se abate de la regulile admise de societate”. motiv pentru care programe de integrare a copiilor de la vârste cât mai mici în activităţi desfaşurate de grădiniţe sunt foarte importante.faptele antisociale care apar în unele societăţi pot fi în creştere. furtul unei pâini era considerat un fapt foarte grav şi era pedepsit grav . Dacă într-o societate unele norme sunt valabile.pe care societăţile le au în momente ale evoluţei sale pe care le consideră ca repere normative pentru membrii săi şi care sunt acceptate de unii membrii. a crimelor în perioada maturităţii.astăzi o faptă de acest gen rămâne în categoria faptelor pedepsibile .2008). Faptele sau acţiunile care nu se încadrau în aceste norme erau considerate .

unor activităţi educative greşite. Devianţa este o deviere comportamentală a individului .Rădulescu consideră că .. . justiţie.Batâr. Se manifestă.acte.cuprinde în sfera conceptului acele fapte.Sociologia devianţei” precizează că devianţa .absenteism. tulburări ale conduitei social-morale.În ansamblul formelor de devianţă este inclusă şi delincvenţa (criminalitatea).În concepţia lui D. Această formă de devianţă afectează cele mai importante valorişi relaţii sociale protejate de normele juridice cu caracter penal. O altă definiţie formulată de S. Delincvenţa este o formă de devianţă cu caracter penal.dezechilibru moral.”( Dan Banciu-Introducere în sociologia devianţei juvenile) Ambele definiţii ale noţiunii de devianţă. Delincvenţa reprezintă ansamblul actelor şi faptelor care violează regulile penale şi care impun adoptarea unor sancţiuni negative.abandon şcolar. afectând evolutţia normală a ordinii publice”.). Batâr în .. 99 ..devianţa cuprinde o diversitate de manifestări: actele şi conduitele sancţionate sau nu legi”(D.datorate. are un sens mai larg şi include în conţinutul ei comportamentul unui copil ce încalcă norme cu caracter de dispoziţie impuse de societate.prin abateri grave de la disciplină.conduită promiscuă.Sociologia devianţei) Un alt punct de vedere în ceea ce priveşte acest aspect este dat de Dan Banciu atunci când subliniază că :.Conceptul de „delincvenţă” nu este sinonim. uneori având la bază tulburări de caracter.unei influenţe ambientale negative.în bună măsură.dezorganizare a activităţii ~ pot coincide cu predelincvenţa” Definiţia anterioară aduce în atenţie faptul că.în cadrul şcolar.”( Todorel Butoi.iar Lexiconul pedagogic defineşte aceasta reprezintă .realizate greşit şi care sunt manifeste în cadrul şcolii şi nu numai. atitudini agresive... Sociologia devianţei). instituţii de recluziune etc. nu se confundă cu noţiunea de „devianţă” sfera conceptului de „devianţă” este mai largă şi cuprinde ca formă particulară noţiunea de „delincvenţă”.unor înrâuriri educative inadecvate.. comportamentul deviant se poate datora în unele cazuri.conduite care ăncalcă voluntar sau involuntar normele scrise sau nescrise şi care se opun comportamentului convenţional prescris sau nu juridic . organizate de către agenţii specializaţi ai controlului social (poliţie.

o creştere a numărului infractorilor minori( mulţi fiind preadolescenţi)”.Delincvenţa este un fenomen deosebit de complex.să-şi menţină structurile şi formele proprii de organizare.. ..în ultimul deceniu.iar în acest caz pedepsele sunt stabilite de legiuitor funcţie de vârsta făptuitorului. psihologică. 100 . Tudorel Butoi în lucrarea . date care sunt confirmate de situaţii oficiale pe care le vom prezenta în acest material într-un alt capitol. a eşecului activităţii de educaţie primită în şcoala. economică şi prospectivă”. emite ideea că . incluzând o serie de aspecte şi dimensiuni de natură statistică. se menţionează că vârsta la care se comit fapte antisociale a coborât ..o coborâre a vârstei la care se manifestă delincvenţa. “(Dan Banciu-Introducere……) În rândurile de mai sus am dat definiţii ale delincvenţei juvenile..Delicvenţa juvenilă.În lucrarea doamnei profesor universitar Maria Voinea. În conţinutul acestei definiţii . nu este altceva decat consecinţa absenţei sprijinului moral oferit de adult.deviere comportamentală gravă.dar vârsta individului fiind sub cea a majoratului intră în conţinutul conceptului de delincvenţă juvenilă.societatea este interesată să-şi păstreze ordinea . a lipsei de protecţie şi îngrijire primite în familie. delincvenţa juvenilă este o . de conducere.echilibrul. Prof.ea fiind mai amplu explicitată în Lexiconul pedagogic. în ansamblul ei. devenind un pericol social...Se remarcă . 2000) Abaterile de comportament pot îmbrăca forme grave . . sociologică.Sociologia devianţei” marca faptul că . Astfel. Dintre aceste dimensiuni în cercetarea pe care o realizez numai la cea economică o să fac referire deoarece încerc să arat că această latură la care se poate adăuga şi cea educativă. Albu.” Societatea sancţionează încălcarea normelor stabilite de ea funcţie de pericolul social pe care îl reprezintă faptul săvârşit de individ sau grupul de indivizi.ce intră sub incidenţa legii penale.să asigure funcţionare tuturor instituţiilor. etc.care se manifestă prin abatere de la normele socio-culturale existente şi încalcarea legilor.pot duce la creşterea fenomenului delincvenţei într-o societate.Delincvenţa juvenilă” . desfăşurare normală a acţiunilor indivizilor şi grupurilor. juridică. fiind punctul de vedere al lui E.( Maria Voinea .

dar o fac din interese prsonale(unele materiale) pasiuni.Sociologia educaţiei” a lui D.Tranziţii turbulente.deoarece în prezentul referat vom aborda numai primele doua comportamente deviante sau fapte ce se încadrează în fapte de delincvenţă juvenilă. Autorul apreciază faptul că.există posibilitatea ca prin participarea la cursuri într-o instituţie de învăţmânt să scadă acest fenomen sancţionat de societate.despre care am vorbit. motivarea su nemitivarea devianţei. Atunci când clasificăm comportamentele deviante. lăcomie..Delincvenţă şi justiţie în România” aparută în 2002.extrase din . Am prezentat categoriile deviante în paragraful anterior . 2. În lucrarea .Sociologia educaţiei” a lui D. Batâr sunt precizate categoriile deviante: devianţi subculturali-cei care pun în cumpănă caracterul legitim al normelor pe care le violează promovând norme şi valori substitutive. 3. administraţia şi educaţia pot juca rolurile 101 . oportunism.deşi îi cunosc legitimitatea şi rolul social ca şi realitatea . caracterul primar sau transgresor .. GILES. Graham W.Intervenind cât mai de timpuriu.îşi începe lucrarea cu o atenţionare asupra fenomenului adresată oficialităţilor statului.. transgresori – violează deliberat norme sau legi.. fapt precizat de diferite organisme abilitate în domeniu. (D. acestea fiind urmare a lipsei educaţiei corecte în medii familiale sau şcolare adecvate şi în raport cu specificul vârstei. devianţa indivizilor cu tulburări de comportament. Batâr . facem referire la: 1. handicapaţii fizic sau mintal. Legislaţia. Sociologia devianţei) În . Cercetări şi studii în România despre devianţa/delincvenţa juvenilă În ultimii ani fenomenul devianţei juvenile a crescut.Batâr.autorul ei Dr.viclenie. caracterul voluntar sau involuntar al devianţei.

” (Dan Banciu-Introducere……) În paragrafele ulterioare vor fi prezentate statisticile despre diferite delicte săvârşite de minori.referitoare la acest aspect (Rezoluţia Parlamentului European-21 iulie 2007 privind delicvenţa juvenilă).date oficiale de la Agenţia Naţională Pentru Protecţia Drepturilor Copilului. Cercetările realizate în România privind faptele deviante comise de minori( referire făcând la minori sub 14 ani) sunt relativ puţine date publicităţii . considerând că tendinţa spre delicvenţa este rezultatul manifest al eşecului.conştientizeze şi să coopereze” . la care se adaugă interdicţiile severe instituite de părinţi asupra unor acţiuni sau preferinţe care impiedică dezvoltarea sociabilităţii şi a autonomiei morale. vizibilă.faptele antisociale săvârşite. acest eşec datorându-se în mare masură unei educaţii greşit orientate care ignoră motivaţiile personale ale tânărului şi aplică un sistem defectuos de sancţiuni.. atunci când nu sunt aduse la cunoştiinţa organelor abilitate .care introduc copilul înt-o lume a faptelor sancţionate de societate.inclusiv în documentele UE.acest lucru fiind posibil numai prin schimbarea mentalităţii societăţii care trebuie să .măsurabilă şi posibilă” .poliţie sau protecţia copilului.pot fi relevante deoarece multe din aceste dat pot fi subdimensionate prin lipsa de reacţie a societăţii .O alta direcţie de abordare este aşa-numita abordare „psihopedagogica” a comportamentului care evaluează cauzele delicvenţei juvenile din perspectiva erorilor educaţiei şi socializării morale. . deşi provin din date oferite de Agenţia Naţionala Pentru Drepturile Copilului sau Institutul Naţional de Statistică. asimilării şi internalizării normelor de conduită de către subiecţii educaţiei. iar unele dintre ele.. În conţinutul raportului realizat de Graham W. În multe materiale se face referire la creşterea faptelor antisociale făptuite de copii cu vârste care coboară mult către 10-11 ani.. GILES se precizează că trebuie să avem o justiţie .complementare în crearea unei noi paradigme a justiţiei juvenile.”. Lipsa educaţiei sau realizarea ei deficitară pot genera comportamente deviante. Tabelele de mai jos realizate în cadrul cercetării făcută de Graham Giles prezintă situaţia delictelor comise de minori în mai multe ţări 102 .

se constată că la nivelul anului 1998 acestea erau de aproximativ 5 ori mai multe. Dacă în 1990 delictele comise de minorii între 14 şi 17 ani erau foarte puţine.adică de 5 ori mai multe delicte la nivelul anului 1998 faţă de anul 1990 TABEL 1 103 .(vezi tabel 1) În următorul tabel care analizează delictele comise de sau cu minori se păstrează aceeaşi diferentă .Europene .iar România în cele trei tabele ocupă după cum se poate observa un loc cam la mijlocul graficelor.

GILES. 2002) TABEL 2 104 .(Graham W.

GILES.(Graham W. 2002) TABEL 3 105 .

de prevenire a delincvenţei. GILES. situându-se cam pe locul trei . omucideri. 2002) Dacă în tabelele 1 şi 2 creşterea delictelor au fost în creştere. campanie care s-a desfăşurat sub sloganul. Din datele regăsite pe sit-ul poliţiei române se constată începerea unor campanii pentru elevii din gimnaziu şi liceu .Faţă de alte ţări din Europa Occidentală. Radiografia fenomenului delincvenţei juvenile româneşti făcută de Giles . România dispune de cele mai limitate resurse de aplicare a legii:ele reprezintă o şesime din media pentru întreaga regiune a numărului poliţiştilor. 106 . măsuri educative concretizate în diverse programe.furtul. protituţia şi o faptă gravă de genul . procurorilor. sunt infracţiuni care se regăsesc în tipurile de infracţiuni la care minorii sunt autori sau victime. Prevenirea delicvenţei juvenile şi a victimizării minorilor” . cu fapte din categoria cerşitului.2002).2011).turismului pedofil”.magistraţilor şi personalului corecţional la suta de mii de locuitori”(Graham Giles.. Se trage un semnal de alarmă în ceea ce priveşte modul de pregătire a societăţii româneşti pentru a face faţă delincventei juvenile.Răsăriteană şi Centrală.. care a avut o durată de trei ani începând din 2007( sit-ul poliţiei române. în tabelul 3 se poate observa rata crescută a acestor acte . faţă de celelalte 9 ţări.(Graham W..

. Ambele materiale aduc în atenţie radiografia fenomenului delincvenţei juvenile în ultimii 20 de ani.Prevenirea criminalităţii.dar şi propuneri pentru diminuarea fenomenului. iar în Capitolul 6 abordează noţiuni despre .Vergil Voineagu. Multe din observaţii sunt apropiate ca incidenţă de raportul prof. Este de adus în atenţie de asemenea un studiu realizat de Gheorghe Florian . Faţă de rapoartele anterioare când delincvenţa este generic prezentată.În noiembrie 2006. Giles. servicii care în acest moment nu sunt oferite de statul român. prevenirea criminalităţii minorilor devine un imperativ al acestei perioade pentru Romania. Agenţia Naţională Pentru Propecţia Copilului a realizat în baza statisticilor un .fără a face referire la minorii sub 14 ani . din materialul prezentat anterior. Raportul este structurat pe 13 capitole.familie şi şcoală”. consolidarea mecanismelor de respectare şi aplicare a legilor. de la Institutul Naţional de Criminologie. formarea şi solidarizarea publicului la acţiunile preventive.directorul Institutului Naţional de Statistică. aspectele sunt abordate numai pentru minorii care se află în perioada şcolarităţii.Plan naţional de prevenire şi combatere a violenţei asupra copilului 2009-2013”.care statuează direcţiile şi obiectivele ce ţin de acest fenomen. acest raport analizează fenomenul ca fiind posibil de prevenit 107 . iar Capitolul 3 face referire la . Ca urmare..dar şi evoluţia faptelor antisociale în ultimii ani. Autorul.afirmă Gheorghe Florian în preambulul materialului. Materialul face o evaluare a fenomenului delincvenţei juvenile româneşti .. De remarcat ideea raportului UNICEF de înfiinţare a unor servicii rezidenţiale pentru delicvenţii minori.Teorie şi practică”. legislaţia care regelemtează încadrarea faptelor. în care obiectivele principale sunt ordinea socială. . Măsurile propuse sunt generale .care în anul 2005 publică materialul ..apare raportul editat sub UNICEF şi Innocenti Research Centre de către o echipă coordonată de prof. supravegherea şi evaluarea riscurilor în timp şi spaţiu” .Minori. în debutul materialului atinge conceptul devianţei juvenile pe care îl consideră un fenomen ce ar trebui să fie în atenţia Ministerului Justiţiei în vederea realizării unei strategii naţionale.Costurile criminalităţii”..

Din chestionarele aplicate putem presupune că acei părinţi care au beneficiat de educaţie timpurie au avut formate competenţe sociale corecte. economie .atăt în grădiniţă. Senatul american a calculat că fiecare dolar investit a economisit 5 dolari din alocaţiile pentru securitate socială. aşa cum au făcut cercetătorii americani. Copiii aveau vârsta cuprinsă între 3 şi 5 ani şi au fost repartizaţi în două grupe . au evidenţiat ( am mai menţionat) că educaţia timpurie poate scădea fenomenul delincvenţei juvenile.. victime şi conservarea calităţii vieţii “. incidentele infracţionale au scăzut cu 20% iar eşecul şcolar a fost redus.referindu-se la presiunea scăzută pe bugetele sociale dacă sunt mai puţini şomeri.acestea sunt capabile să facă faţă schimbărilor societăţii. acesta a motivat ca investiţia în educaţia timpurie este benefică deoarece sumele se reîntoarce în educaţie .prin intervenţie în perioada preşcolară. Plecând de la această cercetare încercăm să demonstram că pe un grup de indivizi care beneficiază de educaţie corectă. .cât şi in familie putem forma deprinderi de comportare civilizată care îi marchează pe indivizi pentru toată viaţa. Programul a durat 2 ani iar copiii au fost urmăriţi până au împlinit 19 ani: s-a constatat că la cei cuprinşi în program.( G. au dus la existenţa unor familii omogene sau în cazul femeilor care îşi cresc singure copiii. 108 .dar şi creşterile economice pentru societate în ceea ce-i privea pe respectivii subiecţi.5 ore pe zi şi erau vizitaţi săptămânal la domiciliu de un lucrător social. Florian. În materialul prezentat de John Benett la a Xa Conferintă Anuala a ISSA de la Bucureşti . Primul grup a beneficiat de pregătire pentru şcoală 2.fapt ce a permis adaptarea cu uşurinţă la schimbări.2005) Cercetările americane făcute la nivelul anilor 1962. cheltuieli judiciare.dar şi social. pentru copii preşcolari.una experimentală şi alta martor.În acelaşi sens amintim şi programul desfăşurat în 1962 în oraşul american Michingan. cercetările făcute în SUA pe grupuri de copii aflate în situaţii de risc şi care au avut rezultate în momentul ajungerii la maturitate prin scăderea delincvenţei celor din program în comparaţie cu alţii.plăţile pentru ajutoare sociale scad şi altele. care prezentau un risc înalt de a deveni delincvenţi din cauza situaţiei părinţilor lor. Autorul aduce în atenţie în paragraful despre prevenirea socială.

(2002).G.EDP 109 . Bucureşti.. Ed. Sociologie generală şi juridică.(1995) Drept civil român. Bucureşti. (1997). Sibiu . Zdrenghea. în sensul că această periodă este poziţionată în documente pe un loc semnificativ . Tranziţii turbulente. asigurând un buget corect în investiţia în educaţie timpurie . Cred că.Oscar Print Mitrofan.există posibilitatea scăderii fenomenelor antisociale săvârşite de minori.G. Casa de editură şi presă.regăsindu-se în manifestările corecte ale tinerilor. Universităţii "Lucian. Casa de editură şi presă. Elemente de sociologie juridică.dar şi realizând programe ţintite pe grupurile supuse riscului ... (2009) Sociologia devianţei.Teorie şi practică. Bucureşti.T.a scăderii puterii de cumpărare.Expert Florian. Bibliografie Banciu.D ( 2000) .Holding Reperter Giles..dar cel mai important cred că este răspunsul societăţii care este receptivă la beneficiile pe care le are educaţia timpurie pentru individ.Şansa” Moscovici.S.G. Ed. (2005) Prevenirea criminalităţii.. V..Concluzii Gradul delictelor săvârşite în ultimii ani este semificativ iar in unele ţări fenomenul este monitorizat cu atenţie în vederea realizării de programe amelirative. de creşterea fenomenului delincvenţei juvenile. Butoi.Păun. (1995)Criminologie.. (2000)Psihologie judiciară.M.Şansa” Voinea .Delincvenţă şi justiţie în România. Blaga” Beleiu. Ed.Ed. Polirom Nistoreanu. Bucureşti.. Politicile educaţionale româneşti în ceea ce priveşte educaţia timpurie s-au schimbat. C.. a migraţiei din ce în ce mai crescute sau a plecării la muncă în strainătate a prinţilor . analizând fenomenul.(2011) Influenţă socială şi schimbare socială. România nu este nici ea ferită în contextul creşterii şomajului .Ed.D.Lumina Lex Batâr ..N.Ed. Bucureşti. Iaşi. Bucureşti..G.

Banciu..Evoluţii ale delincvenţei juvenile în România. U.UNICEF Practici şi norme privind sistemul de justiţie juvenilă din România. Fourth Edition. 110 . UNICEF..2006 Report evaluation of antitrafficking policies in Romania.2006 European Sourcebook of Crime and Criminal Justice Statistics – 2010.Department of Justice.D..Ministerul Justiţiei.Ed. Lumina Lex .S.SUA.S.Rădulescu.Violenţa în şcoli.ISE. Cercetare şi prevenire socială.2006 . al familiei și al societăţii (2007/2011(INI) Avizul Comitetului Economic şi Social European privind spaţiile urbane şi violenţa juvenile (2009/C 317/06) Juvenile offenders and victims: 2006 National Report. Children in conflict with the law in Romania. Bucureşti.Lausanne Rezoluţia Parlamentului European din 21 iunie 2007 privind delincvenţa juvenilă: rolul femeilor.. ( 2002). UNICEF .. UNICEF. Innocenti Research Centre..

Conform particularităţilor fonetice ale limbii române se foloseşte metoda fonetică. operation perceptions. familiarity.Mihai Viteazul”. coordonarea oculo-motorie etc. copilul tinde să scrie aşa cum vorbeşte. Rolul analizatorului auditiv apare pregnant în însuşirea acelor cuvinte care se scriu aşa cum se pronunţă.. dezvoltându-se mai ales auzul fonematic. Exprimarea verbală zilnică se perfecţionează prin apropierea de exprimarea 111 . începătorul învaţă să descompună propoziţiile în cuvinte şi cuvintele în silabe şi sunete. auzul elevului devine din ce în ce mai analitic. el începe să vorbească aşa cum „se scrie”. „Însuşirea citit-scrisului revoluţionează întreaga activitate psihică a copilului. Sensibilitatea sa vizuală şi kinestezică cunoaşte acum o evoluţie specifică. percepţia discriminativă a formelor. analitico-sintetică. dar pe măsură ce se automatizează citit-scrisul. Pentru educarea auzului fonematic. propoziţie. … fără de care însuşirea cititscrisului nu este posibilă.Târgovişte (DB) Abstract: The entire educational process of words entering the vocabulary of the student's active can be easily learned.Particularităţile psihologice ale învăţării problemelor de vocabular la vârsta şcolară mică Prof. cuvânt. organization. sistematice efectuate din perioada preabecedară restructurează şi ridică la un nivel superior atât auzul (recepţia fonetică). variate. if they are related to the field of observation.Exerciţiile repetate. Prin astfel de activităţi. implementation. Analiza acustică fină a elementelor componente ale cuvintelor atrage după sine dezvoltarea aparatului verbo-motor. care asigură astfel producerea şi pronunţarea corectă a sunetelor şi cuvintelor conform regulilor ortoepice ale limbii materne. În procesul însuşirii vorbirii corecte aceşti analizatori au un rol primordial : elevul-începător trebuie să-şi dezvolte bine auzul fonematic. La început. Gheorghiţa STANCU Învăţământ primar Şcoala .”1. Keywords: sensations. apoi să realizeze pe plan auditiv sinteza sunet. their cognitive experience. cât şi aparatul verbo-motor.

vizuali. şi în funcţie de acest lucru. munca cu vocabularul are o importanţă covârşitoare. în interacţiune cu cel verbo-motor. copilul capătă mereu impresii noi. numai dacă sunt legate de câmpul de observaţie. respectând particularităţile psiho-individuale ale elevilor. urmărim îmbogăţirea vocabularului. iar cuvintele . În întregul proces instructiv-educativ. pe baza interacţiunii dintre analizatorii auditivi. percepţia sa păstrează 112 . care la început este o activitate impusă. de aceea. un instrument de lucru. Pe baza analizatorului auditiv. Cuvintele. dar nu le folosea. Încetul cu încetul. ci şi ca o adăugire de noi sensuri la cuvinte vechi. care intră în vocabularul activ al elevului. La cuvintele noi am făcut analiza şi sinteza lor. în şcoală. Cu ajutorul analizatorilor. Copilul. Însuşirea corectă şi completă a cuvintelor noi. Reflectarea senzorială este capabilă de analiză. Aceste cuvinte au fost repetate. integrându-se în noi sisteme pentru a preveni uitarea şi a le fixa mai bine. prin includerea unui mare număr de analizatori. precum şi asocierea cu alte cuvinte. momentului etapei parcurse. de a-l vedea scris pe tablă.care aveau nevoie de explicaţii. verbo-motori. Percepţia este constituită din senzaţie. Limbajul este în dezvoltare continuă. un mijloc de însuşire a cunoştinţelor. pot fi uşor însuşite. ceea ce a contribuit la reducerea efortului elevilor de a le învăţa. începe să utilizeze cu mai multă uşurinţă cuvintele pe care înainte le înţelegea. În munca la clasă. să se exprime. este mult uşurată prin perceperea lor activă şi completă. indiferent de forma şi fondul activităţii. de îmbogăţire a vieţii spirituale. asistăm la formarea stereotipilor dinamici şi exprimării corecte. am urmărit să cunosc fondul lexical al fiecărui elev în parte şi al clasei în ansamblu. Deprinderile vorbirii corecte se formează deci.literară. le-am selectat. Elevii au fost puşi mereu în situaţia de a auzi cuvântul nou. citit-scrisul. care formează treapta senzorială a cunoaşterii.În decursul întregii activităţi desfăşurate. ei bazându-se pe elementele înţelese. de experienţa lor cognitivă. devine un bun al elevilor. sub aspectul formă-fond. de a-l scrie în caiet şi a-l exprima prin citire şi vorbire. imaginea lumii exterioare devine mai completă. Astfel. Cunoaşterea realităţii înconjurătoare începe prin senzaţii şi percepţii. noi. Senzaţiile şi percepţiile iau naştere prin activitatea analizatorilor în urma acţiunii obiectelor şi fenomenelor asupra lor. se stabileşte un echilibru mai adecvat între vocabularul activ şi cel pasiv al şcolarului. dascălii. fiind mereu solicitat să vorbească. Când copilul intră clasa I . Această îmbogăţire nu trebuie înţeleasă numai ca un spor numeric la fondul de cuvinte.

Ritmul individual al citirii trebuie respectat. Înţelegerea mesajului nu este întotdeauna uşoară. Unii elevi întâmpină o serie de dificultăţi: confundă anumite litere. ori între mai multe grupuri de indivizi. Încălcarea unor principii pedagogice. Fără a slăbi ritmul muncii. evitând acţiunile care inhibă cortexul elevilor. trebuie să se ţină seama şi de atmosfera generală în care are loc comunicarea. Privirea ochilor se deplasează în direcţia rândului. procesul instructiv este un proces de comunicare de cunoştinţe. ci pe silabe. Receptarea corectă a mesajului înseamnă înţelegerea lui fidelă.unele trăsături ale perioadei anterioare: globală. prin lecţiile desfăşurate. Am acordat permanent o atenţie deosebită creării unei atmosfere de lucru proprie. Astfel că în perioada formării deprinderilor de citire corectă. de tendinţele lor de interpretare. în acelaşi fel de către receptor ca şi de către emiţător. poate constitui o frână în atingerea obiectivului respectiv. superficială. sub îndrumarea directă a învăţătorului. Prin comunicare se înţelege un schimb de mesaje cu semnificaţie sau cu sens ce are loc între doi sau mai mulţi indivizi.„era”. Revenirile sunt determinate adeseori de neînţelegerea sensului cuvintelor. condiţia folosirii unor cuvinte cunoscute sau. Orice comunicare îşi atinge scopul când mesajul interceptat. trebuie insistat ca parcurgerea orizontală a rândurilor să nu se realizeze literă cu literă. leagă cuvintele în timpul lecturii etc. sănătoasă. De asemenea. „rea”. de nivelul lor de înţelegere. observarea materialului intuitiv trebuie să se facă în mod organizat. s-au instaurat în clasă relaţii de cooperare. eliminând lecţiile autoritare care măresc influenţa stresantă.A individualiza instruirea în condiţiile exprimării înseamnă şi a insista asupra cauzelor care determină astfel de deficienţe şi de a le înlătura cu ajutorul unor exerciţii diferenţiate. De aici. ci dimpotrivă. Când sunt puşi în situaţia de a observa anumite obiecte. Gândirea elevilor de vârstă şcolară mică are un caracter concret-intutiv. De aceea. de exemplu. Elevii au adesea greutăţi în recepţionarea corectă a mesajului ori de câte ori învăţătorul nu ţine cont de experienţa verbală anterioară a elevilor. cu mici pauze şi reveniri. ei se opresc mai mult asupra celor care îi atrag mai mult. acestea să fie explicate înainte de a fi citite. îi interesează. La citire. de la stânga la dreapta. îi lipseşte supleţea şi mobilitatea. în etapa formării deprinderilor de citire corectă.Privind prin prisma învăţătorului. nu pot citi cuvinte cu aglomerări de consoane sau pe cele formate din mai multe silabe. sistematizat. elementele perturbatoare. ceea ce 113 . unii elevi confundă literele care sunt asemănătoare ca formă: „nu”„un”. dar nu este necesar ca receptorul să fie de acord cu emiţătorul. dacă apar cuvinte necunoscute.

Contextul sau.înlătură teama. li se pare indisolubilă. Funcţia de comandă a limbajului este un mijloc de a determina pe elevi să efectueze anumite mişcări sau să adopte o conduită corespunzătoare. de gestul însoţitor. În momentul intrării în şcoală. această legătură li se pare copiilor cu totul firească. De exemplu propoziţiile : „Este prima pălărie a omului” şi „Este pălăria primului om” au cuvinte cu acelaşi înţeles. spre abstracţiune şi stă la baza înţelegerii gramaticii. eliminând repetiţiile. în mare măsură. Cuvintele sunt legate în propoziţii sau în fraze. abundă în utilizarea cuvintelor cu efecte conotative. atunci când vrem şi trebuie să atingem „coarda sensibilă” a elevilor. Trezirea unor sentimente mai profunde se bazează şi pe arta de a folosi cu măiestrie astfel de cuvinte. Unele cuvinte au rol conotativ destul de variabil (extinderea sensului strict al cuvântului prin alăturarea unor subînţelesuri de natură afectivă). Totuşi. transformându-se treptat în deprinderi puternice de învăţare în clasă. sensul unui cuvânt. folosit şi consemnat în dicţionarele uzuale. mai mult chiar. în timpul căreia elevul să simtă sprijinul apropiat şi plin de căldură al colegilor şi al meu. Deci. şi. în munca instructiv-educativă. evitând. a sentimentelor. şi de tonul cu care se pronunţă. 114 . Ei trebuie să înţeleagă că obiectul şi cuvântul care îl denumeşte sunt realităţi distincte. mai precis. de comunicare şi de cunoaştere. creat de omenire. În cursul vieţii copilului se consolidează legătura dintre cuvânt şi obiectul corespunzător. contextul verbal este acela care dirijează cel mai adesea sensul cuvintelor. Comunicarea prin limbaj transmite de la învăţător la elevi materialul de învăţământ. Pe asemenea sensuri se întemeiază şi efectul educativ în şcoală. pe lângă nuanţarea cea mai subtilă a ideilor. ci convingem mai ales pe plan afectiv. eliminând pseudocomunicarea. mesajul pe care îl poartă depind. Înţelegerea acestui lucru este un prim pas care duce la generalizări superioare. Orice cuvânt are un rol denotativ (sensul obişnuit). cultural. Mânuite cu pricepere. Lexicul limbii noastre se caracterizează prin bogăţia şi varietatea elementelor care îl compun. urmărim ca elevii să poată beneficia de principalele funcţii ale limbajului de comandă. monotonia. de relaţia socială în care se află interlocutorii. sporeşte energia necesară muncii. mai ales cea beletristică. În literatură nu demonstrăm. Funcţia de cunoaştere asigură însuşirea de către elevi a tezaurului spiritual. cu grijă. le găsim în ceea ce se numeşte context. o diversitate de forme pentru aceleaşi noţiuni. înţelesul celor două propoziţii diferă datorită modului de aşezare a cuvintelor. Literatura. unanim acceptat. Dincolo de context. acestea conferă exprimării.

activizării. să-şi formeze un sistem de deprinderi intelectuale necesare acumulării. De calitatea deprinderilor însuşite în această perioadă depinde formarea elevului ca cititor. modern. obişnuindu-i pe elevi să utilizeze corect acest instrument al activităţii intelectuale. şcolarii sunt orientaţi asupra unor noi relaţii dintre cuvinte. stăpân pe el.lectura funcţională. sistem care să asigure stocarea. S-ar putea spune că în această etapă se cere prea mult de la învăţământul primar. asupra existenţei unui S şi P gramatical în propoziţie. B. învăţătorul a devenit coordonator al unui proces nou. În avalanşa de informaţii şi cerinţe adresate elevilor.Organizarea planului funcţional. de exemplu cele ştiinţifice.De la rolul de transmiţător de informaţii.perceperea şi recunoaşterea cuvintelor. ordonarea şi valorificarea informaţiei pe tot parcursul vieţii. C. Posibilitatea elevilor de a aplica şi opera cu noţiunile anterioare Pentru dezvoltarea vocabularului şi nuanţarea sa este necesar să cerem elevilor să folosească expresii şi cuvinte în structuri noi. acordul atât de complex. îndrumat către evaluarea informaţiei obţinute. Familiarizarea conştientă a elevilor cu fenomenul de limbă datintuirea să se facă prin cuvinte. „ Este suficient ajutorul pe care i-l dăm spre a se descurca în vastul şi complicatul proces al formării sale ?” 115 . Plecând de la un material verbal inteligibil şi pe deplin cunoscut. înţelegerea conţinutului textului. dar atât de necesar unei exprimări corecte. nuanţării vocabularului se disting trei etape : A. În procesul atât de sinuos. cu diferite sensuri (când este posibil). Elevul trebuie pus în situaţia de a fi un bun autodidact. ordonarea şi înregistrarea informaţiilor.în care elevul este preocupat de reţinerea informaţiei. în care trebuie să orienteze elevul în descoperirea cunoştinţelor şi valorificarea acestora. În acest scop se impune consultarea dicţionarelor. în complicatul proces al învăţării. dar atât de pasionant. urmând să desprindă mesajul acestuia. prin noi propoziţii . dezvoltării. Se impune realizarea unei etape noi şi anume latura critică. neobosit al formării. dar şi în clasele primare elevul trebuie orientat. Din experienţa proprie am constatat că se pot obţine foarte bune rezultate dacă se discută probleme de limbaj cu mult înainte de ajunge la noţiuni distincte. ne punem oare suficient de des întrebările: „Îl învăţăm pe elev cum să înveţe?”.

MOCANU.Bibliografie CLAPAREDE. Cadru de referinţă. 1997.. Edouarde. BĂNICĂ. 1976.Curriculum Naţional pentru învăţământul obligatoriu. Bucureşti. 5. 116 . Paul A. Vocabularul. Gheorghe. HRISTEA. 2004. Bucureşti. Sinteze de limba română. M. Editura Didactică şi Pedagogică. 1981. Ministerul Educaţiei Naţionale. Psychologie de l’enfant. Editura Didactică şi Pedagogică. Consiliul Naţional pentru Curriculum.. Editura Universităţii din Piteşti. OSTERRIETH.Traducere de Constantin Urmă. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Bucureşti. 1971. Limba română contemporană. Theodor. Introducere în psihologia copilului.

Într-o societate a schimbărilor rapide. formativ. modificarea permanentă a programelor şcolare impun o atenţie sporită asupra problemelor actuale. moral or aesthetic lends itself to a very special interdisciplinary treatment. corelarea noțiunilor fixează şi 117 . la formarea şi dezvoltarea flexibilităţii gândirii. diferite de ele. În procesul de învăţământ se regăsesc demersuri interdisciplinare la nivelul corelaţiilor minimale obligatorii. Educaţia se află. while interdisciplinarity appears as a logical consequence of the integration of all types of content in the perspective of lifelong education. Încep oare şcolile să nu mai fie potrivite pentru nevoile viitorului cetăţean? Consider că o abordare transdisciplinară și interdisciplinară a conceptelor este o soluţie. sugerate chiar de planul de În învăţământ sau de programele disciplinelor sau ariilor curriculare. înfăptuirea unui învăţământ modern. Key words: interdisciplinarity. Mădălina BONDOC Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. politice şi economice. consider predarea – învăţarea interdisciplinară o condiţie importantă. la răscruce. for a new teaching unit. Major problems of the contemporary world. Explozia de cunoştinţe. oamenii au nevoie de noi deprinderi pentru o mai bună înţelegere a complexităţii relaţiilor sociale. education. Am putea spune că majoritatea disciplinelor pot fi abordate din perspectiva altor discipline. economic issues. a capacităţii lor de a aplica cunoştinţele în practică.Interdisciplinaritatea – rezolvarea unei crize? Prof. Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiecte de învăţământ contribuie substanţial la realizarea educaţiei elevilor. progress of knowledge Lumea contemporană reprezintă o permanentă şi inedită provocare pentru educaţie. tot aşa cum o anumită disciplină se poate referi la o anumită varietate de probleme şi preocupări. Airinei”-Bucureşti Abstract Interdisciplinarity is one of the most important and complex theoretical and practical development of science. dintr-un anumit punct de vedere.

intredisciplinaritatea „impică un anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoaşterii şi între diferite abordări. le abate de la rolul lor simplificator şi le închide în impasul hiperspecializării. Hainault aprecia că: „Se acordă mai multă importanţă omului care merge decât drumului pe care îl urmează. Interdisciplinaritatea implică stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje explicative sau operaţii. fiind “ o măsură de apărare disperată care vizează păstrarea caracterului global al intelectului” (Mohammed Allal Sinaceur. ca şi strădanii de a le dezvolta. o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită.” (Cucoş Constantin „Pedagogie”). Problema interdisciplinarităţii a preocupat filisofii şi pedagogii încă din cele mai vechi timpuri: sofiştii greci. ci în aceea că ele nu ne dau (şi nu ne dau niciodată) imaginea completă a lucrurilor privite izolat. Comenius şi Leibnitz. 118 . cu scopul diminuării diferenţelor care apar între disciplinele de invăţământ. necesitatea unor perspective globale şi contestarea unui devotament faţă de obiect au dus treptat la conceperea şi la promovarea a ceea ce s-a numit interdisciplinaritate”. dintre numeroşii pedagogici ai perioadei contemporane. Iosif Gabrea. Interdisciplinaritatea este „o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică. Hughes Philip trage concluzia că „ argumentul care pledează pentru interdisciplinaritate nu constă în faptul că disciplinele ar reprezenta o teorie eronată a cunoaşterii.sistematizează mai bine cunoştinţele. Interdisciplinaritatea a apărut ca reacţie la dezintegrarea spaţiului intelectual modern. integrându-se. Inconvenientele tot mai evidente ale compartimentării. Plinius. Văideanu. În lucrarea „Programe de învăţământ şi educaţie permanentă” autorul L. G. Promovarea interdisciplinarităţii constituie un element definitoriu al progresului cunoaşterii. Articulându-se între ele. Astăzi.D. Astăzi disciplinele sunt invadate de un gigantism care le înăbuşă. clasice. pentru o nouă pedagogie a unităţii. ele îşi îndeplinesc rolul într-un mod eficace”. Găvănescu şi. ca şi utilizarea unui limbaj comun permiţând schimburi de ordin conceptual şi metodologic”. a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere. În opinia acestuia. interdisciplinaritatea reprezintă una din cele mai importante şi complexe probleme teoretice şi practice pentru dezvoltarea ştiinţei. Istoria ştiinţei cunoaşte încercări de cooperare şi întrepătrunderi. G. iar la noi Spiru Haret.

Prin gradul său de complexitate. Remediul la această dezbinare internă ar fi. pedagogia unităţii (pansophia). ei să valorifice cunoştinţele dobândite. soluţia de aplicat nu este nici interdisciplinaritatea totală. 18) Deşi avantajele unei asemenea abordări sunt evidente. E foarte important să ştii să stârneşti interesul elevilor. fizică şi estetică. ulterior. Predarea şi învăţarea unei discipline au dezavantajul că folosesc perceperea secvenţială şi insulară a realităţii unice făcând-o artificială. 1986. problematica economică. morală sau estetică se pretează în mod cu totul special la o tratare interdisciplinară. emoţională. în acelaşi timp interdisciplinaritatea apare ca o consecinţă logică a integrării tuturor tipurilor de conţinuturi în perspectiva educaţiei permanente. nici învăţământul pe materii concepute în maniera tradiţională. Reunion sur la methodologie de la reforme des programes scolaires. să-i antrenezi în dezbateri pe diferite teme. 76/Conf. Interdisciplinaritatea asigură formarea sistematică şi progresivă a unei culturi comunicative necesare elevului în învăţare. 640/3. Probabil. Predarea interdisciplinară pune accentul simultan pe aspectele multiple ale dezvoltării copilului: intelectuală. pentru interrelaţionarea cu semenii. spunea el.Interdisciplinaritatea şi ştiinţele umane. Ştiinţifică. socială. ED. chiar Comenius a denunţat cu tărie încă din 1657 tendinţa de fărâmiţare a ştiinţei în discipline fără legătură între ele. pag. pentru ca. pe dinamică. realizată în funcţie atât de exigenţele ştiinţelor contemporane şi de diferite activităţi sociale cât şi de exigenţele psihologice ale diferitelor vârste pare mai realistă şi mai eficace” (UNESCO. abordarea interdisciplinară presupune un demers bazat. pentru parcurgerea cu succes a treptelor următoare în învăţare. Astăzi. de fapt. Ed. pentru învăţarea permanentă. între anumite discipline şcolare pentru o percepere unitară şi coerentă a fenomenologiei existenţiale. în special. Colecţia Idei contemporane.) “Marile probleme ale lumii contemporane. Trebuie să amintim că. Bucureşti. Perspectiva s-a schimbat: se acordă mai multă atenţie omului care urcă decât drumului pe care-l urmează. o combinaţie între aceste două formule. Pentru a contura 119 . Din acest motiv este necesară realizarea unor conexiuni. Doc. perpetuarea cunoaşterii a găsit alte suporturi decât memoria oamenilor. totuşi disciplinele de studiu constituie şi astăzi în multe sisteme şcolare axele curriculum-ului şi rămân în continuare principiile organizatoare cele mai pregnante în învăţământ.

astfel încât să poţi relaţiona în mod productiv disciplinele cunoscute. în sensul că accentul ar trebui pus pe activităţile practice care să-l determine pe elev să înfrunte situaţii concrete şi să-şi descopere înclinaţiile. puterea analitică a mai multor modalităţi de a aborda lumea. Mult prea des. astfel încât să poată participa ca observatori sau ca participanţi activi. dar nu se aseamănă. Scopul interdisciplinarităţii nu este. cei care au o mare importanţă in desfăşurarea demersului didactic sunt profesorii. aşadar. De ce? Elevii ar trebui să fie motivaţi să citească. din câte am înţeles eu. După părerea mea. accesul spre cunoaştere. să defineşti în mod clar scopul. mai întâi de toate să stăpâneşti mai mult de o disciplină. mijloacele şi scopurile se confundă. Domeniile fundamentale de cunoaştere reprezintă eforturi concentrate făcute de indivizi de-a lungul timpului de a răspunde unor întrebări esenţiale. de modul în care profesorul serveşte elevilor săi materialul pe care îl are de prezentat. Disciplinele n-ar trebui să fie un scop în sine. ci mai degrabă o cale privilegiată de acces spre înţelegerea diferitelor fenomene. aceasta fiind o cale sigură de a descoperi lucruri. trebuie să recunoaştem. a fi dintr-o generaţie nouă înseamnă a fi contemporan cu tine însuţi”. Trebuie. Începând din primii ani de şcoală. Studiul transdisciplinar şi interdisciplinar nu se poate aborda de la început. Cum pregăteşte scoala elevul pentru viaţa? Cu ce îl ajută? Nu e suficient ca un elev să-şi însuşească diferite noţiuni pe care ulterior este incapabil să le aplice. în primul rând. oricât de puţin perene ar fi ele. obiectivul ei este să-i facă pe tineri să simtă în mod firesc esenţa intelectualităţii. Eugen Lovinescu vorbind despre progresul în educaţie afirma: „Generaţiile se succed. indivizii trebuie să dobândească o anumită cunoaştere a disciplinelor. Înţelegerea diverselor mecanisme depinde. şcoala românească are un profund caracter teoretic. în special. Urmează întrebarea firească: Sunt oare profesorii pregătiţi pentru un învăţământ modern şi activ? Un profesor bun înseamnă un profesor care ştie să-şi prezinte materia elevilor neiniţiaţi în aşa manieră încât să-i implice. să 120 . elevii sunt receptivi şi. este privită cu reticenţă. A fi dintr-o generaţie nouă înseamnă. Mai degrabă. O problemă cu care se confruntă şcoala este aceea a seriozităţii cu care o tratează elevii. nu a fi tânăr – mulţi dintre tineri fiind bătrâni – ci a participa activ la elaborarea sensibilităţii epocii şi la fixarea stilului ei. Lectura. de a găsi răspunsuri. acela de a dezvolta oameni de ştiinţă. mijlocul de formare a unei culturi generale ridicate. Lucrurile ar trebui să se schimbe. De regulă.finalitatea şcolii trebuie.

. spre un tip de învăţare eficient. Barbu. Bucureşti. Monica. Polirom.distrugă concepţiile evident greşite şi să construiască înţelegeri mai flexibile şi mai puternice. Ion. noiembrie 2012 Chirimbu . Bibliografie Cucoş. Dumitru. Educaţia la frontiera dintre milenii. (coord. Prin urmare. Maria. Programe de învăţământ şi educaţie permanentă. 2002 Chirimbu. rigid şi deschiderea spre nou. E. ed. Interdisciplinary Researches in the 21st century. 2012 D'Hainaut. Constantin. Sebastian. Tradiţional şi modem în învăţământul preşcolar-o metodică a activităţilor instructiv-educative.P. specială. Bucureşti Lespezeanu.P. Cristinel. Universităţii Emanuel din Oradea. Sebastian. Omfal Esenţial. Ramona. Alexe.) (1981). L. G. Bucureşti 121 . Simuţ. 2007 Văideanu. ediţia a-II-a revăzută şi adăugită. (1988).D. E. Corbu. Ed. Ed. Ed. Pedagogie. Adina.. Perspective şi provocări ale lumii contemporane şi spaţiului european în European Citizen Magazine (Europeea). spre schimbare. interdisciplinaritatea presupune evitarea unui model conservator.D.

concentrarea unor poluanţi de-a lungul unor lanţuri trofice. water. metale grele. a factorilor mediului (abiotic şi biotic) ca rezultat al introducerii în mediu a poluanţilor care reprezintă deşeuri ale activităţii umane. gaze din atmosfera. pollutants. circulaţia aerului.Poluarea mediului –una din problemele secolului XXI Prof.Fiind consecinţa activităţii umane. 122 . Airinei”-Bucureşti Abstract Pollution is a change more or less harmful to humans and species of natural and artificial ecosystems. datorită dezvoltării de noi tehnologii. -există un decalaj . . Caracteristicile poluării . discharge. . environmental factors. Veronica MOŢOC Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. environmental protection. biogeochimice. a stabilirii măsurilor de control . soil. fighting. Key words: pollution. în timp şi în spaţiu .există o tendinţă generală de subestimare a poluării. ca şi a limitelor admisibile.nu se cunosc limitele accesibile ale poluării ( pentru securitatea omului. air. datorită creşterii necesităţilor umane în ritm mai accelerat decât al creşterii numerice.care se datorează modului de desfăşurare a proceselor ecologice (circuitele geochimice. . biological effects. Poluarea reprezintă o modificare mai mult sau mai puţin dăunatoare pentru om şi speciile din ecosistemele naturale şi artificiale . ecological processes. chemical. physical. a ecosistemelor majore şi a ecosferei ) deoarece nu cunoaştem capacitatea de suport a ecosistemelor şi cu atat mai puţin a ecosferei. poluarea creşte datorită creşterii numerice a omenirii. apei) -lipsa unor efecte imediate a deversării unor poluanţi ( pesticide. radionuclizi) şi ignorarea proceselor ecologice care determină amânarea procesului apariţiei acestor efecte creează impresia falsă a caracterului inofensiv al factorilor respectivi. environmental factors as a result of the release of pollutants that are waste of human activity. între pătrunderea poluanţilor în mediu şi efectele lor ecologice .

holera. căderea dinţilor) apariţia mutaţiilor modificarea culorii la ouă şi blocarea ecloziunii acestora asfixierea organismelor acvatice prin dezvoltarea bacteriilor anaerobe dispariţia unor specii de animale şi distrugerea unor lanţuri trofice sterilitate la păsări şi mamiferele acvatice moartea păsărilor acvatice prin acoperirea penajului cu petrol La om . animalelor şi omului : La plante inhibă fotosinteza .inhibă procesele respiratorii fluoroza ( deformarea oaselor. gaze. radiaţii ionizante c) poluanţi biologici : virusuri. hepatita virala. manifestată prin greaţă .afecţiuni respiratorii şi cardiace simptome neurologice afectează organele de simţ afecţiuni ale sistemului digestiv şi neuro-endocrin « boala apei » (intoxicaţie cronică) . având ca rezultat reducerea biomasei blochează respiraţia prin astuparea stomatelor determină arsuri (necroze) ale frunzelor de-a lungul nervurilor blochează creşterea rădăcinilor determină mutaţii şi recombinări moartea florei acvatice uscarea plantelor La animale . dizenteria. bacterii. anemii Măsuri de combatere a poluării 123 . metale.Clasificarea poluanţilor : a) poluanţi chimici : pesticide. diaree reducerea memoriei şi atenţiei colibaciloza. b) poluanţi fizici : caldură. febra tifoida tulburări de somn saturnism ( intoxicaţie cronică cu plumb) cancer. paraziţi Efectele poluării asupra plantelor. substanţe organice. zgomote. ţitei (petrol).

Potenţiali poluanţi pot exista în materialele ce intră în procese chimice sau în procese de combustie (ca de exemplu plumbul din benzină). captează sau reţin poluanţii înainte ca ei să intre în atmosferă. Standardele privind sursele de emisie au de asemenea specificate 124 . Metode de controlare a poluării atmosferice includ şi îndepartarea materialelor poluante direct din produsul brut. dar şi prin descompunerea gazelor în elemente puţin poluante cu ajutorul proceselor catalitice. colectează.epurarea apelor limitarea poluării agricole prin combaterea integrată introducerea de tehnologii moderne în industria constructoare de maşini folosirea filtrelor la instalaţiile industriale folosirea unor produse casnice şi cosmetice ecologice controlul riguros al traficului naval utilizarea căstilor de protectie limitarea folosirii walkmanului de către tineri şi a telefoanelor mobile plantarea de spaţii varzi . Reducerea emisiilor de gaze din arderea combustibililor folosiţi de către automobile este posibilă şi prin realizarea unei combustii cât mai complete a carburantului sau prin recircularea gazelor provenite de la rezervor. Influenţarea oamenilor sa folosească transportul în comun în locul autovehiculelor personale ar ajuta de asemenea la îmbunătaţirea calităţii aerului urban. înainte ca acesta să fie folosit sau imediat după ce s-a format dar şi alterarea proceselor chimice ce duc la obţinerea produsului finit. Poluanţii industriali pot fi la rândul lor captaţi în filtre.construirea unor zone de depozitare a gunoiului bine delimitate Combaterea poluării Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce reduc. Diferite ţări au impus standarde în legislaţie cu privire la nivelele de concentraţie ce se cred a fi suficient de scăzute pentru a proteja sănătatea publică. Din punct de vedere ecologic. carburator şi motor. precipitatori electrostatici. astfel încât produşii poluanţi să nu se formeze sau să se formeze la nivele scăzute. reducerea emisiilor poluante cu o mărire a randamentului energetic şi măsuri de conservare. precum arderea de mai puţin combustibil ar fi strategia preferată.

monoxidul de carbon. natura problemei necesită implementarea tratatelor internaţionale ale mediului. aşa cum a fost numită această convenţie renegociată în 1990 apela la îndepartarea anumitor clorocarburi şi fluorocarburi pana la sfarsitul secolului şi asigura ajutor in vederea dezvoltarii tarilor in realizarea acestor tranzitii. • Reciclează cât mai mult posibil. ploaia acidă şi noxele atmosferice ca fiind cele mai grave probleme ale poluării aerului. Afla ce facilitati de reciclare sunt disponibile in zona ta. 1977 şi 1990 este baza legala a controlarii poluării atmosferice. In Statele Unite. "Protocolul de la Montreal". • Foloseşte becuri cu un consum scăzut de energie şi baterii reîncărcabile. şi până în acest moment 49 de ţări au aprobat în Martie 1985 Convenţia Natiunilor Unite cu privire la stratul de ozon. In plus. • Evitarea cumpărarii bunurilor care sunt împachetate excesiv. Este necesară energie pentru a confecţiona ambalajele. Amendamentele din 1990 identifică ozonul. • Foloseşte aparatura electrica casnică care nu consumă multă energie (tip A+): când cumperi noi aparate electrocasnice întreabă care modele consumă mai puţină energie. care specifică să se stabilească standarde privind calitatea aerului în cazul diferitelor substanţe. Agentia de Protţie a Mediului are ca responsabilitate primara indeplinirea cererilor acestui act. dar şi de a le recicla.limitele de emisie a substanţelor poluante în atmosfera astfel încat standardele de calitate ale aerului să fie atinse. • Economiseşte apa: este necesară o mare cantitate de energie pentru a purifica apa. • Izolează-ţi casa. Cu toate acestea însă. Actul a fost de asemenea destinat prevenirii deteriorării calităţii aerului în arealele unde aerul este în prezent mai curat decât impun standardele. 125 . ciclismul sau transporturile publice. Incearca sa nu arunci lucrurile daca acestea ar mai putea avea o altă folosinţă. Un robinet stricat poate consuma aproximativ 30 de litri de apa pe zi. Actul Aerului Curat din 1967. mai multe tratate internationale au fost semnate in scopul reducerii incidentei ploii acide. aşa cum a fost amendat în 1970. Măsuri pentru combaterea poluării ? • Folosirea mai rară a automobilelor: mersul.

John Wiley & Sons Ltd. Concluzii: Omul şi mediul sunt entităţi inseparabile.A. 2000 Virginia Ciobotaru .• Invaţă cât mai mult posibil despre problemele energetice ale Pământului şi cauzele ce le determină. Bibliografie Palmborg. existenţa omului fiind dependentă de mediu. Encyclopedia of Analytical Chemistry: Instrumentation and Applications. E. rezultate din procesele fiziologice şi din activitatea omului şi a animalelor. Poluarea şi protectia mediului. Poluarea mediului a devenit una din cele mai dezbătute probleme ale contemporaneităţii şi una de prim ordin pentru conducerea societăţii. Water. Bringmark.. Astfel apare poluarea. 2009 126 . Chichester. aspect implicit al vieţii. poluare. mediu. în urma folosirii lor de către om. C. în desfăşurarea căreia unele produse. Meyers (Ed.. L. apa.). iar factorii de mediu (aerul. Se poate spune că poluarea a însoţit omul încă de la apariţia lui pe Terra. Dan Carmen-Eva. 2001 Anderson Kim A.. solul) se pot modifică. Combustibili.. R. de aceea ne aflăm în faţa unui subiect atât de vast şi de complex. Bringmark. Editura Dacia. Editura Editura Economica. devin reziduuri care pot să incomodeze bunul trai în funcţie de natura şi cantitatea lor. Află dacă sunt grupări ecologice în zona ta care te-ar putea informa. Air and Soil Pollution. Ana Maria Socolescu. 2009 Dan Florian.

Functia normativă – cea de a arata cum sa se predea. logica internă a ştiinţei.subiectivi (contextul uman şi didactic în care se aplica metoda. personalitatea profesorului. Bucureşti Abstract: The teacher's role is changing in a world where there are no absolute truths and the unexpected and uncertainty are always present. spre implicarea lor activă în procesul de învăţare. obiective şi rezultate. Funcţia instrumentală (operaţionala) – cea de intermediar între elev şi materia de studiat. Funcţiile generale: a. 46. learning process Întregul proces de formare s-a orientat spre îmbunătăţirea experienţelor de învăţare ale elevilor. Key words: education. Funcţiile metodelor de instruire – generale şi specifice A. stilurile de învatare ale elevilor.student-centered learning. Future testing will provide high school practice and teacher role. by promoting teaching methodology . c. mecanismele învăţării etc. Pentru profesor. The entire teaching process will focus on improving the learning experiences of students.. cum să se învete – astfel încât sa se atingă performantele stabilite 127 . prin promovarea unei metodologii de predare-învăţare centrată pe elev. metoda didactica este un plan de acţiune conceput pentru iniţierea şi derularea situaţiilor de învăţare. for their active involvement in learning. One might even say that the teacher work turns from being a database. director Ruxandra SAMOILĂ Şcoala Generală nr.obiectivi (natura finalitatilor. teacher. psihologia elevului /a clasei). in becoming a mentor and researcher.) . b. etc. Alegerea metodei de instruire se face în funcţie de două categorii de factori: . Funcţia cognitivă: vizeaza organizarea şi dirijarea învăţării.Îmbunătăţirea experienţelor de învăţare ale elevilor şi metodele didactice Prof.

metodele. generale–moderne. precum şi logica interna a unei discipline. De altfel. Metode dialogate (conversative) – constau în stabilirea unui dialog între profesor şi elevi. precum: tradiţionale–moderne. de stârnire a curiozitatii şi interesului pentru cunoastere (întarirea psihologica a învatarii) e. Funcţia formativă – care consta în exersarea şi dezvoltarea proceselor psihice şi motorii. verbale–intuitive. formarea gândirii logice a elevilor astfel încât ei sa poata sesiza care este esenţa problemei. în care profesorul pune întrebari pentru: a stimula gândirea elevilor. convingerilor. a fixa cunoştinţele noi predate. avansarea de noi explicaţii / soluţii de rezolvare 3. sa sesizeze legaturile cauzale dintre cunostinte / fenomene 2. a problemelor supuse discutiei şi chiar. nu apar în stare pură. Există o multitudine de clasificări toate argumentate în mod adecvat. Scopurile metodelor conversative (dialogate): 1. Funcţiile particulare sunt proprii fiecarei metode în parte. Daca se ia drept criteriu functia didactica pe care o poate îndeplini conversaţia. în modelarea atitudinilor. ca atare. generale–particulare. a asigura însusirea cunostintelor. Descrierea principalelor metode didactice 1. aprofundarea cunostintelor. expozitive sau pasive–active etc. determinând specificul fiecăreia (vor fi precizate în cadrul metodelor descrise în cele ce urmează). concomitent cu însusirea cunostintelor şi formarea deprinderilor. 128 . ci sub forma unor variante determinate de situaţiile concrete ale procesului didactic. astfel încât acestia sa poata descoperi şi singuri adevarul. atunci distingem urmatoarele variante: • conversaţia de comunicare • conversaţia de repetare şi sistematizare • conversaţia de fixare şi consolidare • conversaţia de verificare şi apreciere • conversaţia introductiva • conversaţia finala Conversaţia poate lua forma discutiilor individuale sau a discuţiilor colective (dezbaterile). stimularea gândirii elevilor. sentimentelor şi calitatilor morale ale elevilor. Funcţia motivatională – cea de stimulare a creativitatii. după criterii viabile.d. B. sa motiveze raspunsurile date.

Profesorul preia întrebarea unui elev o dirijeaza spre un alt elev.I se solicită elevului să găseasca echivalente verbale care să exprime sensul celor învatate: Cum interpretati. 129 . în alternanta cu raspunsuri de la elevi. Dupa nivelul şi modul de adresare: • Frontală . identificarea unui element • De interpretare . determinându-l pe elev sa învinga dificultatile inerente cunoasterii..Cere să fie stabilite asemănarile / deosebirile dintre 2 obiecte.4. Metoda constă în formularea cu abilitate a unor întrebari...adresata unui elev anume: Pe ce te bazezi când afirmi că ? • Nedirijată ... • De opinie .. fenomene. categorica: . Fiecare episod este initiat printr-o operatie verbala. numite „episoade”..Presupune formularea de argumente/a raţiunilor care au stat la baza unor fapte/manifestări. • De completare .? • De comparare .întrebari mascate care solicită elevului un punct de vedere personal B. Întrebarile pot fi spontane sau premeditate. informatii. fenomen. Conversaţia euristica (de descoperire) presupune schimburi verbale între parteneri...? • Factuale ..Formulata ca o solicitare expresa. în general o întrebare cu rol diferit de la caz la caz.Ce este …? Care sunt atributele. destinate descoperirii de noi date.Solicita recunoasterea /descrierea unui obiect..... deprinderea elevilor de a rezolva şi singuri o problema de învăţare. evenimente.Se solicită un punct de vedere personal • De justificare .Raspunsul la o întrebare pusa de profesor este completată de mai multi elevi • Imperativă . Dupa obiective urmărite • De definire . • De controversă . Tipurile de întrebari se stabilesc în funcţie de următoarele criterii: A.adresata de un elev profesorului şi retransmisa elevului de catre profesor • De releu . Cea mai solicitata metoda este conversaţia euristică.adresata întregii clase: De ce ? Din ce motiv ? Care ? Cum ? • Directă .

Cer o descriere. Problematizarea (metoda rezolvării de probleme) Problematizarea este considerată una dintre cele mai valoroase metode deoarece orienteaza gândirea scolarilor spre rezolvarea independenţa de probleme.Solicită emiterea de judecăţi de valoare cu privire la o stare de fapt • Sugestivă .formulează ipoteze privind solutionarea problemei şi le verifica pe fiecare în parte. 130 . care desemnează o situaţie contradictorie.Cognitive . studierea aprofundata şi restructurarea datelor problemei III. sa afle soluţii. II.Sugerează sau răspunsul.cautarea solutiilor posibile la problema pusa a). să compare • Anticipative . Situaţia – problema este necesar să prezinte urmatoarele caracteristici: • să reprezinte o dificultate cognitiva pentru şcolar.Cum prefiguraţi evoluţia • De evaluare . sau modul de rezolvare. profesorul pune pe scolar în situaţia de a căuta un răspuns pertinent. punerea problemei şi perceperea ei de catre elevi (inclusiv primii indici orientativi pentru rezolvare). Punctul de pornire îl constituie crearea situţtiei – problema.Dupa efortul intelectual solicitat elevului: • Reproductive Solicită mai ales memoria şi vizează răspunsuri simple • Reproductiv.Activează imaginaţia . să plaseze cunoştintele în alt context.Cer elevului să explice. analizează atent şi cu discernamânt materialul faptic b). rezolvarea acesteia necesitând un efort real de gândire • să trezeasca interesul şcolarului • să orienteze activitatea şcolarului în directia rezolvarii problemei prin activarea cunoştintelor şi experientelor dobândite anterior.C. Utilizând metoda în discutie. o soluţie pentru problema cu care se confruntă. conflictuală între experienţa de cunoaştere anterioară şi elementul de noutate cu care se confruntă şcolarul. să argumenteze. 2. să se mobilizeze. Problematizarea presupune patru momente fundamentale: I. insistând pe puterea de reactualizare şi redare a cunoştintelor • Productiv – Cognitive .

Fazele activităţii didactice axate pe aceasta strategie: a) împartirea clasei în grupuri de elevi (maxim 10) b) alegerea unui secretar (care va contabiliza ideile în ordinea emiterii lor) c) comunicarea regulilor de desfăşurare a activităţii: • se interzic aprecierile critice. obtinerea rezultatului final şi evaluarea acestuia. curajul de a exprima un punct de vedere. Metoda asaltului de idei (Brainstorming – ul) Este o variantă a discuţiei în grup. • se exprimă liber orice idee care-i trece elevului prin minte (pentru a stimula imaginatia) • se cere producerea unei cantităţi cât mai mari de idei • se încurajează asociaţiile originale de idei (pentru a afla raspunsul / solutia) • fiecare grup va emite câte o idee la o interventie d) alegerea problemei şi prezentarea ei de catre profesor 131 . prin participarea membrilor grupului. contribuind la formarea şi dezvoltarea calităţilor imaginativ creative. • Ideile sunt avansate (produse) în cadrul discutiilor sau dezbaterilor.elevul compara rezultatele obtinute prin rezolvarea fiecarei ipoteze. Metoda are un pronuntat caracter formativ deoarece: a) antreneaza întreaga personalitate a elevului (intelectul.obstrucţionările. voinţa etc. 3.IV.contrazicerile. captând atentia şi mobilizând la efort b) cultivă autonomia acţională c) formează un stil activ de muncă d) asigură sustinerea motivatiei învăţării e) dă încrederea în sine. a unor trasături de personalitate cum ar fi spontaneitatea. calităţile volitionale. Caracteristici: • Se poate organiza cu toată clasa sau doar cu un grup special selectat. • Metoda oferă elevilor posibilitatea să se exprime în mod liber. afectivitatea). ironizarile. cenzurarile. având ca obiectiv producerea de idei noi sau găsirea celei mai bune soluţii pentru o problemă de rezolvat. valorizarea (evaluarea) lor având loc la sfârsitul lectiei.

N. să se dezvaluie. Transferurile cognitive fac posibile colaborările interdisciplinare. mai cu seamă. conceptele.e) stabilirea. rămâne un mijloc de învatamânt integrat sistemului uman de învăţare. M. Pedagogie (Ediţia a II-a revăzută şi adăugită). Ţăranu A. Iaşi. Bucuresti. Curriculum pedagogic. formarea priceperilor şi deprinderilor şi. al căror potenţial pedagogic este valorificat în funcţie de metodele şi procedeele de instruire. Bucureşti. cu toate avantajele incontestabile. le vor ierarhiza functie de valoarea lor. facilitând comunicarea. confruntarea şi luarea deciziilor. Constituie un subsistem cu funcţionalitate precisă. Calculatorul.. la sfârsitul actiunii a unui grup de evaluare care vor prelucra ideile. de catre profesor. Editura Polirom. ramâne un auxiliar preţios. ulterior numai se definesc şi se clasifică (daca este cazul). C.. să se construiască noţiunile. conţinutul şi sfera lor. 2008 Cucoş. le vor prezenta Mijloacele de învăţământ constituie una din componentele procesului de învăţământ. Mijloacele informatice sunt absolut necesare învatamântului. În procesul didactic trebuie să se elaboreze. Bibliografie Cristea Sorin. 2007 132 . Editura Fundaţiei România de Mâine.. 2002 Florea M. Conceperea şi calitatea realizării lor contribuie la însuşirea cunoştintelor. la formarea atitudinilor de cunoaştere. Profesorul are rolul de a dirija învaţarea. pentru realizarea eficientă a sarcinilor proiectate la nivelul activităţii de predare-învăţare-evaluare. Editura Didactică şi Pedagogică. Aceasta modalitate de lucru asigură abordarea într-un timp limitat a mai multor aspecte ale unei probleme. teoriile. pe plan mintal. Pedagogie.

not once. a avut efecte dezastruoase asupra mediului. resources. Aceste surse. folosirea energiei din combustibili fosili (petrol. reziduri animale). utilizarea unor surse alternative de energie. Developed economies depend on different energy resources unevenly distributed worldwide. gaz. Prin alegerea unor astfel de surse de energie regenerabila consumatorii pot susţine dezvoltarea unor energii curate care vor reduce impactul asupra mediului asociat generării energiei convenţionale şi vor creşte independenţa energetică. precum: subţierea stratului de ozon. practic nu se consumă. teoretic oriunde pe glob. etc. cabuni: prin ardere). Electricitatea generată din surse regenerabile devine din ce în mai disponibilă. încalizirea globală.Resursele energetice. radioactivă şi sunt disponibile. 133 .Each of us has to do daily. hidrogenul. De aceea. hidroenergia. Tipurile de energie alternativa sunt: energia solară. Mai sunt cunoscute şi ca surse alternative sau neconventionale. biodiesel(dintr-o anumita perspectiva). energia eoliană. mai mari decât orice activitate umană din istorie: acumularea de gaze nocive în atmosfera. ceea ce a declansat procese (poate ireversibile). reduc poluarea chimică. termică. with the different forms of energy. devine tot mai importantă/relevanta pentru lumea de azi. Airinei”-Bucureşti Abstract The growth of population and the economic development around the world are inevitably accompanied by increased consumption of increasingly scarce energy resources. precum: soarele vântul. energia valurilor şi a curentilor. Aceste resurse energetice mai sunt cunoscute şi sub numele de ”energie verde”. acesta fiind un termen care se referă la surse de energie regenerabila şi nepoluantă. energia geotermală bioenergia (biocombustibili. geographic areas În ultimul secol. Key words: energy. Produc emisii mult mai puţine. Surse de energie Prof.valurile. Mihaela ENEA Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. şi se numesc: energii regenerabile.

spre deosebire de vânt. dar până la inventarea substanţelor explozive cu ardere rapidă şi a maşinii cu abur. sunt rezervoare de energie.iată cele trei puternice forte ale naturii de la care omul sa invatat sa obţină. Focul a sporit într-o masură uriaşă puterea omului asupra naturii. Încet de tot s-a lărgit cercul izvoarelor de energie utilizate de om. în care trăim astăzi. de asemenea este unul din cele mai bogate rezervoare de energie. aceasta trece în veacul electricităţii. Deseori. dar este sursa de energie a tuturor fiinţelor vii de pe intregul Pământ. Energia solară este energia radiantă produsă în interiorul Soarelui în urma reacţiilor de fuziune nucleară. noi trecând energia dintr-un loc în altul. energia necesară nevoilor sale. Ce este energia? Fiecare dintre noi avem de-a face zilnic. într-o măsură mai mare sau mai mică. Omul o preia din rezervoarele pe care natura. acestora li s-a adaugat şi energia nucleară. posibilitatea de a înfaptui cu ajutorul lui lucru mecanic a fost foarte limitată. Zăcămintele de cărbune. Energia solară care ajunge pe Pământ în 40 de minute ar fi de ajuns pentru a acoperi nevoia de enrgie pe un an a intregii omeniri. cu cele mai diferite forme de energie. care a răpit cerurilor focul şi l-a adus oamenilor. Apa. Vântul. de exemplu. era un lucrător a cărui acomodare se facea mult mai usor. astfel. Uraniul. cel mai preţios metal al zilelor noastre.pentru cele mai variate scopuri. şisturile bituminoase. în industrie trebuie create rezervoare artificiale de energie.De la vechii greci ne-a ramas minunata legendă despre titanul Prometeu. pe suprafaţa solului ajung doar 50% din ea. Chiar şi aşa însă 134 . care interacţionează cu atmosfera şi suprafaţa Pământului. focul. Ea este transmisă pe Pământ într-o cuantă de energie numită foton. Pe nesimţite. Atmosfera reflectă aproximativ 30% şi absoarbe 20% din radiaţia solară. îndatoritoare. şi care este urmat de era energiei atomice. i le-a pregătit. Roata hidraulică a fost de-a lungul multor veacuri principala maşină universală de forţă folosită în industrie. dar sigur. Energia solară Soarele este doar una dintre miliardele de stele. Rezervoare de energie Energia nu poate fi obţinută "din nimic". de petrol. şi nu o dată. în tehnică. Noi creăm rezervoare artificialeacumulatoare de energie. apa. Numai în ultimii ani.

aproape nu necesită revizie în continuare. ajungându-se ca. Germania (6%). care utilizează fenomenul fotoelectric pentru producerea energiei electrice. Grecii au utilizat energia solară încă din anul 400 i. focul izbucnind datorită focalizării razelor solare prin picaturile de rouă. de obicei siliciu. Bateriile solare Bateriile solare sunt nişte instrumente electronice. În anul 200 i. în unele ţări. La sfârşitul anului 2006. de aceea trebuie legate mai multe astfel de celule în serie. folosind globuri de sticlă pline cu apă. capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 73904 MW. Spania (8%). 135 . Bateriile solare oferă o siguranţă mare. nu caldură.n ei foloseau oglinzi concave în acest scop. mai izolate de lume. de aceea poate funcţiona farul de 360 kw al unei piste de aterizare în mijlocul unei pustietăţi îngheţate din Alaska. Încă din anii 60 sateliţii artificiali de telecomunicaţii sunt alimentaţi cu ajutorul unor panouri solare enorme. Deşi încă o sursă relativ minoră de energie electrică pentru majoritatea ţărilor. ponderea energiei eoliene în consumul total de energie să fie semnificativ: Danemarca (23%). Într-o fotocelulă se generează o tensiune mică. Curent fără reţea de transport la distanţă În locurile mai putin accesibile. În zonele tropicale aceasta cauzează arderea tufişurilor. Pentru a genera curent fotocelulele necesită lumină. pentru ca bateria solară să se poată folosi ca sursă de energie. Într-o oarecare masură orice casă este încalzită de Soare.n pentru aprinderea focului.această cantitate este de 170 de milioane de ori mai mare decât productivitatea marilor centrale. producţia energiei eoliene a crescut practic de cinci ori între 1999 şi 2006. Energia eoliană este o sursă de energie regenerabilă generată din puterea vântului.e. dar unele dintre ele sunt proiectate pentru a folosi cât mai bine această sursă de energie gratuită. Fototcelulele sunt nişte plăci subţiri din materiale semiconductoare. cea mai mare parte a curentului necesar unei gospodării este furnizată de panourile solare. acestea producând ceva mai mult de 1% din necesarul mondial de energie electrică. care se comportă ca nişte lentile optice. Odată montate.e.

când vânturile sunt mai puternice.de regulă apă sau o soluţie de apă şi antigel . Energia cinetică din vânt poate fi folosită pentru a roti nişte turbine. 136 . Primii trei metri ai scoarţei terestre au o temperatură constantă de 10°-16°C. regenerabilă şi poate fi folosită în scopuri diverse: încălzirea locuinţelor. Rezervoarele geotermale. Unitatea de schimb este un ansamblu de ţevi aranjate în spirală. Aproape 8000 MW sunt produşi de-a lungul mapamondului.Vânturile sunt formate din cauză că soarele nu încălzeşte Pământul uniform. Energia geotermală reprezintă caldura continută în fluidele şi rocile subterane. Precum într-o pesteră. pompa termică propriu-zisă şi sistemul de alimentare cu aer. Majoritatea turbinelor produc energie peste 25% din timp. Energia geotermală are un potential uriaş pentru producerea de electricitate. poate vom putea folosi caldura conţinută în adâncul scoarţei terestre în roci uscate. Un fluid . Este nepoluantă. aplicaţii ce poartă numele de utilizare directă a energiei geotermale În sistemele moderne. în viitor. În ziua de azi există două tipuri de uzine electrice geotermale: binare şi pe bază de aburi. care sunt capabile de a genera electricitate Energia eoliană este folosită extensiv în ziua de astăzi. dar. acest procent crescând iarna. Pompele termice geotermale sunt compuse din trei părti: unitatea de schimb de căldură cu solul. sau o evacuează la suprafaţă. energia eoliană fiind sursa de energie cu cea mai rapidă creştere în ultimii ani. sau chiar cea din magmă. fapt care creează mişcări de aer. îngropat în partea superioară a scoarţei terestre în apropierea cladirilor. care se găsesc la câţiva kilometri în adancul scoarţei terestre. şi turbine noi de vânt se construiesc în toată lumea. iar un alt ansamblu o reintroduce în puţ după răcire.circulă prin ţevi şi absoarbe sau cedează căldura solului. pot fi folosite pentru încălzire directă. industrial sau pentru producerea de electricitate. se construiesc fântâni în rezervoarele geotermale şi se obţine un flux continuu de apă fierbinte. Tenhologia de azi utilizează resursele hidrotermale. Pompele geotermale se folosesc de această proprietate pentru a încălzi şi răci clădirile. Apa este adusă la suprafaţă printr-un sistem mecanic. temperatura aceasta e puţin mai ridicată decât a aerului din timpul iernii şi mai scazută decât a aerului vara.

24 metri influenţei Soarelui. Energia nucleară Fuziunea stă la baza obţinerii energiei nucleare. Dintr-o valoare teoretică calculată a mareei de 0. Energia produsă astfel costă aproximativ 4-6 centi/KWh. 0. Energia mareelor este un izvor de energie ce se reînoieşte mereu. Aburul e obţinut dintr-o sursă directă sau prin depresurizarea şi vaporizarea apei fierbinţi. În iureşul săriturilor din povârniş în povârniş al apelor de munte. Nu există emisii toxice semnificative. Vaporii pun în funcţiune turbinele şi generează electricitate. iar urmele de dioxid de carbon. Energia fluxului şi refluxului este una dintre puţinele forme ale energiei care nu se datoresc căldurii razelor solare.77 metri.Uzinele pe bază de aburi folosesc apa la temperaturi foarte mari mai mult de 182 °C. dioxid de azot şi sulf care apar sunt de 50 de ori mai mici decât în uzinele ce utilizează combustibili fosili. Energia mareelor şi a valurilor Vărsându-se unul în altul. se scurg spre mări şi oceane. râurile devin treptat tot mai largi. Opt mii de miliarde kW este puterea fluxului pe globul pamântesc. ca şi în curgerea lină a râurilor de stepă este ascunsă o mare cantitate de energie.53 metri se datorează influenţei Lunii şi 0. Acest proces constă în absorbirea unui neutron de către un nucleu atomic de dimensiuni 137 . tot mai bogate în apă.

cabanova. Datorită vitezei lor mari. Concluzii Perspectiva epuizării combustibililor minerali şi preţul mereu in crestere al acestora au accelerat căutările şi valorificarea unor surse alternative de energie.wikispaces. care ating viteze foarte mari. în urma fisiunii pot pătrunde. la rândul lor în alţi atomi.instalatiebiodiesel. Resurse web http://www. hidroenergia.Asfel s-au construit centrale electrice care valorifică energia geotermică.org/wiki/File:Puhagan_geothermal_plant. curenţii oceanici.wikipedia.jpg http://en. biodisel.org/wikipedia/commons/2/22/PS20andPS10. Ion Lețea.wikipedia.org/wiki/Hydroelectricity http://upload.wikipedia. sursă online http://www.wikimedia. eoliană.google.ro/page2. care va deveni astfel instabil. aceste fragmente. ceea ce accelareză puternic fragmentele rezultate.gif http://www.mari cum este cel de uraniu.com/image/biodiesel_process_chart_p0500.jpg 138 .5min. valurile. Zaharia Vasile. Bibliografie Constantin Herbst.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=28&ve d=0CFIQFjAHOBQ&url=http%3A%2F%2Fmultitouch.org/wiki/Fil:PS10_solar_power_tower_2. solară. 1974.Au fost identificati noi combustibili hidrogenl. Resurse energetice alternative. București.com/Video/Biodiesel-from-Palm-Oil-5843 http://www.jpg http://da.html http://en.hielscher. unde provoacă alte fisiuni. cu degajare mare de energie termică. Editura Științifică. Resursele energetice ale României. metanolul şi biogazul. El se va sparge în mai multe fragmente.

763 km2 y una población de 8.Teaching and learning strategies in a multilingual classroom: case of Spanish as Foreign Language in Benin (Francophone western Africa) Med. Chinese. Roméo GBAGUIDI Asoc. DESTINO BENIN Abstract In Benin there are a large number of native languages. Keywords: teaching. la discusión entre los lingüistas y estudiosos de la lengua para nombrarlos. Teaching and learning of foreign languages (English. Spanish. French is the only official language and has a monopoly and a significant influence on the educational system and the country’s language policy. 139 . Por otra parte. Russian. etc…) faces in the classroom. que se podrían repartir en tres grandes entidades lingüísticas: Las lenguas “Gur” o Voltaicas habladas en dos regiones del norte (Atacora y Borgou): anii. distributed in twenty sociolinguistic groups. None of them. Introducción La República de Benín es un país de África occidental que se extiende sobre 750 km del Océano Atlántico (en el sur) al Río Níger (en el norte). definirlos y contabilizarlos.9 millones de habitantes según el censo de 2009. la competición entre estos dialectos de manera cotidiana lleva a una diversidad de posicionamientos epilingüísticos por parte de sus usuarios. the presence of different native languages that students use daily. Al igual que otros países plurilingües. positive transfer. however. Arabic. foreign language. strategy. Cult. por una parte. batombu. bulba. Benín presenta una situación lingüística donde la existencia de varios dialectos alimenta. German. learning. con una superficie de 114. biali. is considered the official national language. ditammari. This paper proposes an empirical view of the transfer of learning strategies of Spanish in the context of multilingualism and multiculturalism. El Centro Nacional de Lingüística Aplicada (CENALA) precisa en el Atlas Sociolingüistique du Bénin (1980) que existen 57 idiomas locales.

ede ife. xwedagbe y xwlagbe. gengbe. cokosi. Presencia de las lenguas extranjeras en Benín Los europeos (ingleses. setogbe. la tendencia sería pensar que el francés se presta perfectamente no sólo como lengua de comunicación a nivel internacional sino también a nivel nacional. Ouémé. ede cabe. toligbe. saxwegbe. wacigbe. ede idaca. tofingbe. describiré brevemente la presencia de las lenguas extranjeras en Benín para poder enfatizar sobre las estrategias de enseñanzaaprendizaje del Español como Lengua Extranjera en colegios e institutos de Benín. maxigbe. etc. portugueses. basa. ede ica. Al principio fue con el objetivo de desarrollar el comercio de distintos productos y el trueque de armas por esclavos de los reinos sometidos por el de Dahomey. Collines. kufalu. fongbe. Couffo. kabye. nadie se atrevería a afirmarlo y tampoco sería conforme a la realidad. foodo. Littoral. nateni. waama. ede yoruba. ayizogbe. moore. ede ije. cigbe. Pero los portugueses y los franceses fueron los únicos en establecerse en el siglo XVI. fulfulde (grupo oeste atlántico). wemegbe. ya que algunos lingüistas intentan quitarle importancia al multilingüismo en este país. franceses. Zou) que se pueden dividir en lenguas “gbe” y en lenguas “ede”: ajagbe. En este contexto sociolingüístico fueron introducidos varios idiomas extranjeros de los cuales el español ocupa una posición bastante privilegiada en la enseñanza secundaria. kotokoli. desde mi propia experiencia. gungbe. La tercera entidad está formada por grupos lingüísticos que no tienen ningún tipo de lazo con las dos anteriores: boko (grupo mande). por la fuerte inter-comprensión existente entre las lenguas del Sur de Benín. Las lenguas “Kwa” en las regiones del Sur (Atlantique. dado que la tasa nacional de analfabetismo (del francés) está todavía por encima de los 40%. Los primeros dieron el nombre de Porto-Novo a la capital política del país y siguieron con su comercio. Considerando esta multitud de dialectos autóctonos.gulmancema. Sin embargo. Mono.) empezaron a llegar a la región del “Golfo de Benín” hacia el siglo XV. holandeses. Plateau. hausa (grupo chádico) y cenka. lekpa. sola. A continuación. dendi y zerma (grupo songhaï). looso. kogbe. makale. ede nago. Los segundos se impusieron como colonizadores. Además sería simplificar demasiado la situación lingüística de Benín. mbelime. instalando la primera escuela misionera en 140 . yom.

de l’administration. el primer contacto con este idioma por el alumno determina su orientación intelectual futura. con el que mantiene muchos intercambios tantos comerciales como socioculturales. Las estrategias de aprendizaje son mecanismos psicolingüísticos que se conocen también como “técnicas”. como se puede ver en el Marco Común Europeo de Referencia. Por lo tanto. El primero es obviamente el inglés. Además. lo subraya en su artículo 1º: “L’Etat béninois est une république indépendante et souveraine. el sistema educativo cuenta con la enseñanza de varios idiomas extranjeros. estableciéndose como “[…] langue de l’enseignement. entre el alemán y el español. Aunque la constitución no pone ningún énfasis en la presencia de otras lenguas extranjeras. La capitale de la République du Bénin est Porto-Novo. el país más poblado de África y económicamente poderoso dentro del continente que tiene el inglés como lengua oficial y de comercio. “planes potencialmente 141 . aun vigente. el alumnado tiene la posibilidad de elegir. el alumno entra en contacto con el francés por primera vez cuando empieza la escuela. Siendo dicha lengua extranjera el principal médium de la enseñanza formal. Estrategias de aprendizaje del español y transferencia positiva Mi intención no es dar pautas para el tratamiento didáctico de los errores en este artículo. El francés es desde entonces la única lengua oficial de Benín. por ser la primera lengua a nivel internacional. et des relations internationales” (BLANCPAIN: 1976. las medidas por tomar como la utilización de los errores varían según la situación de enseñanza/aprendizaje y los objetivos pedagógicos del profesor. […]” (CONSTITUTION DE LA RÉPUBLIQUE DU BENIN: 11-12-1990.1) Conviene indicar que. a partir de la enseñanza secundaria. 98) La ley constitucional de diciembre de 1990. art. una segunda Lengua Viva (LV2). en la mayoría de los casos.Porto-Novo y reinaron sobre el país desde 1894 hasta 1960. el inglés es la primera Lengua Viva (LV1) que se estudia obligatoriamente además del francés. Después del inglés. las actitudes frente al error. Sin embargo. Benín tiene fronteras con Nigeria. Ambos idiomas están incluidos en el programa curricular. cuando el país accedió a la independencia política. Está también muy cerca de Ghana de habla inglesa. sino mostrar algunas estrategias que ayudan a evitar muchos errores cuando se utilizan correctamente. de la politique. […] La langue officielle est le Français. “tácticas”.

la utilización de modelos lingüísticos. etc. el desarrollo de la empatía. la aplicación de reglas. Para el profesor. Incluyen las formulaciones de preguntas de clarificación o verificación. Por ejemplo. 142 . O’MALLEY y CHAMOT (1990) y OXFORD (1990). 2004). para alcanzar sus aprendizajes (PONS. les resulta fácil recordar el verbo Comer (COME = nombre de ciudad y COM = comida típica). lo que suele dar buenos resultados en este contexto. De igual modo. “capacidades cognitivas”. las metacognitivas y las socioafectivas. nativos .turistas. la similitud fonológica (tonalidad) de algunas palabras de la lengua Fon y de la lengua Gen ayuda en la conjugación de algunos verbos. HABLA =otra comida típica del Sur de Benín diferente de la primera). el refuerzo positivo mediante el estímulo. sin duda ninguna proporcionar a los estudiantes: motivación. Existe un gran número de estrategias cuya categorización no resulta fácil. la utilización de técnicas de memorización. la cooperación en la resolución de tareas. etc. Las estrategias de aprendizaje socioafectivas implican la comunicación con los demás (compañeros. “operaciones conscientemente utilizadas”. Las estrategias de aprendizaje cognitivas son las que integran en la práctica de la lengua extranjera la repetición. “procedimientos de resolución de problemas”. la atención selectiva. etc.conscientes”. información y orientación.) para favorecer el aprendizaje de la lengua extranjera. solo me interesaré brevemente por las tres primeras grandes categorías de estrategias. A todos los alumnos les hace especial gracia el presente del indicativo del verbo Hablar (HABLO = comida típica del Sur de Benín. la inferencia o adivinación etc. Me apoyaré simplemente en la síntesis de las estrategias de aprendizaje que hizo MALDONADO (2002) a partir de las tipologías de J. la autocorrección y autoevaluación. en diferentes cursos de aprendizaje del español. dejando las estrategias de comunicación para otro estudio más profundizado. Las estrategias de aprendizaje metacognitivas que se emplean se refieren más a la reflexión sobre el aprendizaje. la identificación de un problema. es una forma de transferencia positiva el pedir a los alumnos que saquen provecho de estas similitudes. La estrategia didáctica debe. profesores. la planificación y programación de actividades que permiten aprender. 1987c). a saber: Las estrategias cognitivas. Resulta difícil obtener una definición común o concertada de Estrategias de aprendizaje. la concentración en la tarea. No obstante. RUBIN (1987). (WENDEN.

K. (2005) Lingüística aplicada a la enseñanza del español como 2/L.A. La primera es que el castellano es una lengua latina. R. en Richards.C. La segunda ventaja es que la mayoría sino todos los alumnos. Didier. y en consecuencia similar al francés. J. Ediciones Cátedra S. llevan indudablemente a interferencias lingüísticas y a cometer errores fosilizados incluso por los propios docentes. Arco/libros. (2001) Teoría lingüística y enseñanza de la lengua (lingüística para profesores). lenguas y culturas. Sin embargo. y la omnipresencia del francés como lengua de enseñanza y de la administración. Cadre européen commun de référence pour les langues : apprendre. Language and Communication. tanto la música hispano-iberoamericana como las telenovelas de origen latinoamericano principalmente. considero esta situación de multilingüismo tanto en el aula como en el contexto sociocultural citado. Referencias Bibliográficas Canale. La presencia y el uso diario de las diferentes lenguas autóctonas en el aula. Griffin. González Nieto. y Smith. 143 . provocan el amor por esta Lengua extranjera y motivan el deseo de afianzar su estudio y comprensión en las aulas. Lado. (1983) “From communicative competence to communicative language pedagogy”. R. L. Ed. 2001. Madrid. (1957) Lingüística contrastiva. enseigner. Alcalá.W. évaluer. Conseil de l’Europe (2001). viven en un contexto de multilingüismo y multiculturalidad comprobado. Por otra parte. Paris. Madrid. como una prueba de que los sistemas educativos donde existe el pluralismo lingüístico y social facilitan la transferencia de estrategias de enseñanza-aprendizaje de otros idiomas. Madrid. lengua oficial del país africano.Conclusión Los alumnos de Español/Lengua Extranjera en la educación secundaria de Benín tienen dos grandes ventajas. M.

Institut national pour la formation et de la recherche en éducation. (1990) Language learning strategies. Odlin. Rapport national sur le développement de l'éducation. Universidad de Valladolid. What every teacher should know. W. 144 . Oxford. R. Klincksieck Ministère de l’Éducation National et de la Recherche Scientifique (Avril 2001). Paris. F. T. Porto-Novo. Newbury House Publishers.L. Cambridge University Press. (1989) Language transfer. Cross-linguistic influence in language learning.Mackey. Cambridge. (2002) El error en las producciones escritas de francés lengua extranjera: análisis de interferencias léxicas y propuestas para su tratamiento didáctico (Tesis doctoral). New York.J. M. Bilingüisme et contact des langues. Santos Maldonado. (1976).

dar fiecare are momentul său de har. eyes. accomplishment Omul a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi deci toţi. chiar şi acolo unde ne este mai greu. aşa cum ne-am născut. soluţia cea mai exactă. owing to the diversity of the human being (the color of skin. child. mai mica sau mai marea ei valoare. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii.Un cuvânt cu multiple sensuri şi totuşi al nostru. Key words: life. replica cea mai sclipitore. intelligence) and going up to the diversity of human concerns. pe fărâma de ogor a însuşirilor sale. Pe aceasta trebuie să o cunoaştem. 145 . Într-o lume creată pe diversitate. alături de aceasta trebuie să luptăm. a părului. fiecare copil are strălucirea spiritului foarte la suprafaţă. locul şi modul de existenţă. a cât putem face. pentru a arăta cunoaşterea a ceea ce putem face. dar poate avea puterea de a munci tenace. al tuturor : OM! Învăţător Valerica COMAN Şcoala „Radu cel Mare” Târgovişte (Dâmboviţa) Abstract In a world built on diversity. unicitatea sa. de exemplu. există un element de unicitate: în faţa lui Dumnezeu şi a conştiinţei fiecăruia. inteligenţa) şi mergând până la diversitatea preocupărilor umane. place and way of existence. încăpăţânat.” (Art. hope. pentru a ne da măsura noastră adevărată. a ochilor. „Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Nu. oricare ar fi ele. 1 – Declaraţia Universală a Drepturilor Omului) Desăvârşită nu este nicio fiinţă umană. pornind de la diversitatea fiinţei umane (culoarea pielii. suntem una dintre infinitele feţe ale divinului. toţi suntem OAMENI. hair. we are all PEOPLE. dream. there is an element of uniqueness: God and conscience.

de cele mai multe ori nefericiţi. mucegaiuri şi noroi”. de a fi acceptaţi şi consideraţi egalii celorlalţi. Atât cât putem trebuie să distingem în gunoaie frumuseţea şi în aceşti copii. de a fi priviţi drept oameni cu anumite particularităţi. sub motivaţia de „a-i proteja” de atitudinea celor din jur. Şcoala actuală. fără excepţie.o mână întinsă de către copii pentru a se integra în viaţa grupului pentru a face aceiaşi paşi ca şi ceilalţi pe calea instruirii şi educării (e drept că la alt nivel. senzoriale. Copiii cu dizabilități fizice . sex. cu deficienţe sau handicap sunt încă consideraţi specimene aparte . ascunşi de ochii celorlalţi. 23 din Constituţia cu privire la drepturile copilului). .o mână întinsă din partea cadrului didactic în demersul de a-şi forma abilităţi. dar către aceeaşi direcţie). prevede la art.Educaţia este un drept esenţial al fiecărui copil şi trebuie să se adreseze tuturor. însuşiri neaşteptate. indiferent de rasă. uneori chiar de propria familie . gata să fie arătaţi cu degetul sau daţi ca exemplu negativ celorlalţi copii. posibilităţi de învăţare sau tulburări intervenite în procesul dezvoltării individuale. cu orientările sale către practicile inclusive acordă copiilor aflaţi în dificultate şansa de a fi acceptaţi în colectivităţii normale. există încă tendinţa de a fi marginalizaţi. 146 . „Pentru copiii handicapaţi fizic şi mental trebuie să se asigure o viaţă plină de decenţă in condiţii care să le garanteze demnitatea să le favorizeze autonomia şi să le faciliteze participarea lor activă la viaţa colectivităţii” ( art. Persoanele suferind de diferite deficienţe (fizice. ce ne surprind şi ne uimesc. dar OAMENI. intelectuale) sunt fiinţe umane înainte de a fi handicapate De ce un copil bolnav de hepatită este compătimit. Pentru copiii în dificultate e nevoie de: . Atitudinea faţă de copiii cu deficienţe indică gradul de civilizaţie a unei societăţi. la care România e parte semnatară. izolaţi. de a dobândi cunoştinţe . iar unul din categoria de mai sus să fie privit ca un „blestemat” ce trebuie ocolit şi izolat de oameni? Arghezi a reuşit să creeze „frumuseţi şi lucruri noi” din „bube . deprinderi. măsura propriei noastre valori. Convenţia cu privire la drepturile copilului. religie. şansa de a se forma ca membri ai unei societăţi normale. Descoperirea a ceea ce este bun în fiecare pui de om ne revine cu precădere nouă. cadrelor didactice şi reprezintă o caracteristică a reuşitei în educaţie.2 nondiscriminarea: toate drepturile trebuie să fie aplicate tuturor copiilor.

Un dascăl ce are misiunea de a lucra cu copii percepuţi ca diferiţi şi care crede şi vrea să le acorde şi lor şanse egale cu ale celorlalţi ar trebui să dovedească: . cât de mici.Orice copil trebuie să se simtă în siguranţă şi acceptat în cadrul unui grup. va fi îndrumat. reflectarea conduitei noastre faţă de acel membru. Copiii etichetaţi.credinţă în necesitatea de a face ceea ce trebuie.entuziasmul faţă de progresele. 147 . copilul va învăţa să spere. Exemplu : Adrian.încredere în şansele copiilor . va fi ajutat. venit din alt colectiv. să aspire către succes. dacă nu ştie . conştienţi şi marcaţi de aşazisa lor anormalitate. să creadă în reuşită. la câteva zile o întrebă pe noua învăţătoare: (în care are deja încredere): ". că are pe cineva alături de el şi atunci încrederea în sine şi încrederea de sine vor spori: dacă greşeşte. . marginalizai vor deveni introvertiţi. Fiecare copil trebuie să ştie că este înţeles. respectiv în cadrul unei clase. Dar atitudinea grupului faţă de unul din membri este. noi reprezentând modelul moral pentru toţi. eu sunt un copil normal?" Ce om a putut sădi un asemenea gând în mintea unui copil de şapte ani? Ce şanse ar fi avut Adrian dacă ar fi rămas în primul colectiv? Cine este cu adevărat în dificultate: puiul de om ce îşi caută drumul sau omul neom ce-i barează drumul ? Pentru a forma oameni trebuie să dovedim în primul rând că noi suntem oameni.flexibilitate în organizarea şi adaptarea metodelor de lucru.dragoste nemărginită faţă de copii. va fi iertat. . puterea exemplului nostru este mai eficientă decât toate regulile pe care am încerca să le impunem Aşadar. nu putem cere copiilor să accepte şi să înţeleagă pe un coleg. . încrederea în sine va creşte . dacă atitudinea noastră nu se înscrie pe această linie.Doamna învăţătoare .atitudine pozitivă faţă de copii şi problemele lor. De aceea ar trebui depistate acele cuvinte care rănesc şi transformate în cuvinte interzise în vocabularul grupului. unde a fost marginalizat şi având probleme de adaptare. . dacă nu poate. . . să reuşim noi pentru a-i face pe ei să reuşească.puterea de a persevera chiar şi în acele momente când alte persoane ar renunţa . de cele mai multe ori. înregistrate de copii. În final în acest fel va parcurge drumul pe care ceilalţi de seama lui l-au parcurs singuri. că este susţinut.

al profesorului este hotărâtor în aceasta problemă. de a-i antrena în exersarea unor abilităţi. fiecare deprindere formată. cu ei ce facem? Dacă ştim să căutăm vom găsi în fiecare din ei ceva pozitiv. Cu atât mai mult copiii cu deficienţe au nevoie de laudă şi încurajare cu cât ei dovedesc mai multă sensibilitate şi nevoie de afecţiune faţă de ceilalţi. De multe ori uităm că pentru copiii aflaţi în dificultate motorul mobilizator neputând fi calităţile şi capacităţile proprii. că ar reprezenta un balast. spune tuturor: „Am citit de mai multe ori lecţia singură !” Acum îi place să arate colegilor că ştie să citească. Ideile preconcepute că nu se poate face mare lucru cu şi pentru el. Ascultarea şi a opiniilor lor. Şi tot rolul învăţătorului. ei care nu pot. „ai greşit”. „să încercăm împreună”). care să fie fundamentul pe care vom aşeza demersul de educaţie cu şanse egale pentru toţi. În clasa. Cine nu a văzut bucuria pe faţa unui copil ce primeşte o vorbă bună mai ales atunci când e obişnuit cu reproşurile? Să reţinem că timpul trecut fără un cuvânt bun nu-l mai întoarce nimeni. corectarea fără a nega total răspunsurile („nu e bine”. iată calea firească de urmat ! Fiecare sarcină dusă la bun sfârşit. acesta nu are alt substitut decât afectivitatea. facem constant trimiteri la cât de frumos se exprimă unul. ce soluţie ingenioasă de a rezolva problema a descoperit un altul. realizând ceea ce în condiţiile unui climat afectiv arid nu s-ar putea. Şi el. Utilizarea cât mai eficientă a timpului presupune găsirea unor strategii de lucru şi pentru astfel de copil. Exemplu: Aurelia are mari dificultăţi de învăţare. copilul acesta mai „altfel” este OM şi trebuie să fie lăsat şi ajutat să crească asemenea unui om.) şi încurajarea de a găsi alte soluţii („mai gândeşte-te”. A fost lăudată. Atingem permanent corzile sensibilităţii şi ei vor vibra la cerinţele noastre . „nu ştii”. ei care nu ştiu. cumva exagerat. Dar ei. încep şi trebuie să dispară. Şansele reale de formare a unui copil cu deficienţe depind în mare măsură de gradul de solicitare constantă a acestuia în şcoală. Fără să vrem. fericită. „încearcă încă o dată”.a. ş.Inteligentele se remarcă. 148 . a lll-a a reuşit în sfârşit sa citească aproape cursiv. ei care sunt „altfel”. A doua zi. ce minunat compune altul. trebuie evidenţiate. un element de stagnare pentru restul colectivului. fiecare nouă achiziţie. Efortul independent al elevului îi dă cadrului didactic posibilitatea de a se mişca liber în clasa şi de a acorda sprijin efectiv acestora. Ritmul ei de lucru este foarte lent.

Învaţă să condamne pe toată lumea Dacă un copil trăieşte într-o atmosferă ostilă Învaţă să fie violent. Dacă un copil trăieşte într-un mediu ridicol. Învaţă să fie încrezător. Învaţă să aprecieze. 149 . Învaţă să aibă încredere în el. Dacă un copil trăieşte într-un spirit de corectitudine. căci ar însemna anularea tuturor şanselor unei fiinţe umane. Se surprinde în acest context distincţia kantiana între „A FI” şi „TREBUIE SĂ FIE” ce acoperă întreg arealul manifestărilor de natură socială.morale ca ideal. Dacă un copil trăieşte într-un mediu stimulativ. cu precădere cele legate de simţul datoriei împlinite în conformitate cu "legile dreptăţii " ancestrale ale umanităţi. bine înţeles. Dacă un copil trăieşte în laude . Chestiunea obiectivării şanselor ca şi dimensiunea sa etică au suscitat opinii ce converg către valori perene. Partea morală a dreptăţii sociale nu prezintă interes de putină vreme. ÎNVAŢĂ SĂ IUBEASCĂ LUMEA. Învaţă să se simtă vinovat. Dacă un copil trăieşte în siguranţă . Învaţă să fie drept. ci este strict legată de apariţia umanităţi Astăzi ne pare inadmisibilă neînţelegerea simţului dreptăţii. Învaţă să aibă încredere. Fără excepţie suportul obiectivării rezidă tocmai în simţul dreptăţii etico .Să nu uităm:„FERICIREA E OBIECTIVUL TUTUROR! SĂ AJUTĂM COPIII SĂ CREASCĂ FERICIŢI” COPIII TRĂIESC CEEA CE ÎNVAŢĂ Dorothy Law Notle Dacă un copil trăieşte într-o atmosferă critică. Învaţă să fie timid. Dacă un copil trăieşte în încurajări. Dacă un copil trăieşte în ruşine. Dacă un copil trăieşte în acceptare şi prietenie.

Ed. 1996 Zig Ziglar. cu comunitatea. Bibliografie Constantin Cucoş . Ed.ro/programe/parteneriat/respdf/Raport. E NECESAR CA EI SĂ FIE TRATAŢI ÎN MOD DIFERIT" Aşadar. 2000 Strategii ale educaţiei inclusive.să se militeze pentru o societate incluzivă care să ofere posibilităţi egale de acces la învăţare tuturor persoanelor.Morala socială reprezintă sintagma: „PENTRU A PRODUCE ACELAŞI REZULTAT PENTRU OAMENI DIFERIŢI.crearea de parteneriate eficiente cu părinţii. Iaşi.amplasarea situaţiei învăţământului într-un cadru legislativ corect. Pedagogie. . în care educaţia să se bazeze prioritar de nevoile indivizilor. Polirom. ŞANSE EGALE PENTRU TOŢI. . ar presupune: . Bucureşti.pdf „Învăţământul primar” 2000-2001 150 . Putem creşte copii buni intr-o lume negativă. Curtea Veche. . .cedu.continuitatea existenţei învăţământului de stat. prin care copilul să fie în prim plan în elaborarea programelor sociale de învăţământ. http://www.o îmbunătăţire a practicilor didactice. . sursă online:.ameliorarea mediului de învăţare .

Sub impulsul pedagogiei prin obiective. Prof. activity of the laboratory. care dezvoltă următoarea problematică pedagogică: . aflată în plină tendinţă de afirmare. teaching. pedagogy Teoriile ştiinţifice s-au dezvoltatşi continuă să se dezvolte în secolul al XXI-lea într-un ritm neprevăzut. teoria şi metodologia instruirii este inclusă – de regulă sub numele de didactica generală – în structura pedagogiei generale (alături de fundamentele pedagogiei şi de teoria educaţiei). teacher "translated" at the level of each task teaching (lesson.Secolul XXI şi reperele sale în teoria şi metoda instruirii Insp. Având calitatea unei ştiinţe pedagogice fundamentale. . Universitatea „Spiru Haret” Abstract The article analyzes the theoretical process of learning from the point of view of the general didactic.Conţinutul învăţământului. în literatura de specialitate din străinătate. “didactica generală în versiunea programată cuprinde teoria generală a procesului de învăţământ”. .Procesul de învăţământ (a cărui analiză pleacă de la “explicarea scopurilor şi sarcinilor învăţământului” în raport de care se asigură elaborarea şi generalizarea noilor cunoştinţe” dar şi “controlul şi aprecierea rezultatelor la învăţătură”). dr. instruction. univ.. Crenguţa PASCALE Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti Lect. learning. Sebastian CHIRIMBU Departamentul de Limbaje Specializate. . 151 . În spiritul paradigmei curriculumului. este promovată o didactică generală bazată pe “instruirea programată”. dezvoltată în cea de-a doua jumătate a secolului XX. skills and strategies under objectives included in the school curricula.). etc. with an emphasis on school learning involves the acquisition of knowledge.Principiile didactice.Scopurile instrucţiei. Key words: education.

“Agenţii acţiunii – profesorii şi elevii la care se adaugă şi aportul părinţilor. Definirea procesului de învăţământ poate fi conturată astfel conform următoarelor componente principale: a. rezultatele elevilor. care corespund unor opţiuni şi priorităţi sociale majore cu privire la informaţia şi deprinderile pe care trebuie să le privească elevii.). gândit în perspectiva teoriei şi metodologiei curriculumului are ca punct de plecare stabilirea şi urmărirea consecventă a obiectivelor.. reuniţi în acelaşi efort convergent”. Introducere în pedagogie / Fundamentele pedagogiei). climatul psihosocial al clasei de elevi). iar ca punct final. care permite perfecţionarea permanentă a activităţilor specifice organizate la acest nivel. extraşcolar. 152 . De remarcat caracterul deschis al contextului în care are loc procesul de învăţământ în societăţile moderne şi postmoderne. este realizabilă la nivelul corelaţiei dintre profesor şi elev.. social). 1974). care susţine orice proiect de activitate de instruire/învăţare. stilul – pedagogic) care intervin în plan intern (mediul clasei şi al grupei de elevi/studenţi) şi extern (mediul şcolar. îngreuiază organizarea optimă a procesului de învăţământ. include un ansamblu de variabile (vezi spaţiul. din contră. cu privire la judecăţile de valoare şi comportamentul acestora”. o variantă particulară a corelaţiei dintre educator şi educat (vezi modulul I al cursului. Astfel procesul de învăţământ.Metodele de învăţământ. intern (ambianţa educaţional a şcolii. . timpul. “Obiectivele care condensează cerinţele de instruire şi educaţie puse de societate (. fiind plasate pe acelaşi circuit al interdependenţelor dintre societate – sistem – proces de învăţământ. b. Contextul care facilitează sau. Vicenty. în alte situaţii. comunitar. Procesul de învăţământ – obiect de studiu specific didacticii generale (teoriei generale a instruirii) – reprezintă principalul subsistem al sistemului de învăţământ şi asigură realizarea funcţiilor generale ale educaţiei în cadrul unor activităţi specifice de instruire şi învăţare realizate la nivelul corelaţiei profesor-elev. în raport de funcţia centrală prezentată anterior. Componentele principale ale procesului de învăţământ – definitorii pentru explicarea esenţei procesului de învăţământ – sunt confirmate şi de didactica modernă..Organizarea activităţii şcolare (apud Okon. Structura de bază a procesului de învăţământ (obiective – conţinuturi – metode – evaluare). într-un context extern (sistemul de învăţământ şi de educaţie) şi unul deschis.

d. trepte. activităţi practice. valorificând diferite metode şi mijloace didactice. Timpul disponibil – care impune o anumită “segmentare” a conţinuturilor conform obiectivelor. dependente de structura de organizare a sistemului de învăţământ. Relaţia complexă existentă între profesor şi elev. activitate de consiliere. excursii didactice …). strategii de rezolvare a problemelor şi a situaţiilor-problemă etc. atelier şcolar. care trebuie receptat de elev în vederea stimulării 153 . evaluarea. asimilarea. ani de studii. Predarea este acţiunea de comunicare pedagogică (didactică) propusă de profesor în diferite variante şi forme de organizare. predarea priveşte în mod special acţiunea de comunicare pedagogică a mesajului pedagogic. e. g.) programate după o anumită logică (n. activitate în: cabinet. în calitate de: informaţii logice. f. realizabilă pe diferite planuri la nivelul procesului de învăţământ. microgrup – clasă. aflate în continuă evoluţie. În sens larg. arii curriculare. cerc de dezbatere …).n. Formele de organizare – pe clase şi lecţii. la nivel microstructural avem în vedere: a) formele de organizare: învăţământ frontal – învăţământ pe grupe – învăţământ individual. implică prezenţa următoarelor acţiuni principale: predarea. elevi – elevi. pedagogică) şi nivele de dificultate” (vezi organizarea pe trepte şi discipline dar şi mijloacele de diferenţiere şi de diversificare a instruirii). ca efect direct şi indirect al instruirii. “Mijloacele de învăţământ şi materialul didactic”. prelucrarea. de la cele tradiţionale la cele tehnice audio-vizuale şi informatizate. La nivel macrostructural avem în vedere organizarea procesului de învăţământ pe niveluri. diferite forme de organizare a activităţii. adresată elevului.. cercuri de elevi. vizite etc. învăţarea. În sens restrâns. pentru stimularea acţiunilor specifice oricărei activităţi de învăţare (receptarea cunoştinţelor. activităţi educative (ora de dirigenţie. deprinderi. predarea este interpretată ca acţiune de instruire a profesorului. discipline şcolare etc. în diferite situaţii. laborator. cicluri.c. “Conţinuturile – suportul de bază al instruirii – format din bazele ştiinţei şi ale culturii (. excursii didactice. realizată de elev. b) formele de realizare: activităţi didactice (lecţia.. Structura de acţiune a procesului de învăţământ vizează activitatea de instruire proiectată de profesor şi cea de învăţare. gup. Câmpul relaţional – format la nivelul mai multor tipuri de relaţii: profesori – elevi.. interiorizarea şi aplicarea lor. pentru atingerea celor mai bune rezultate Structura de organizare a procesului de învăţământ intervine la nivel macro şi micro – structural.

Rolul prioritar revine cadrului didactic. deprinderi şi strategii conform obiectivelor incluse în cadrul programelor şcolare. subcapitole. examene etc.activităţi de învăţare (iniţial ca învăţare dirijată. evaluarea – şi raporturilor dintre ele în cadrul procesului de învăţământ diferă de-a lungul istoriei pedagogiei. Evaluarea este acţiunea iniţiată de profesor special pentru verificarea gradului de îndeplinire a sarcinilor de predare-învăţare. odată cu afirmarea curentului denumit generic Educaţia nouă – concepe procesul de învăţământ. scrise. lucrări practice. activitate de laborator etc. care este centrat aproape exclusiv asupra transmiterii cunoştinţelor în vederea memorării şi a reproducerii acestora de către elevi şi studenţi. mai ales. interiorizarea şi valorificarea materiei şcolare. “traduse” de profesor la nivelul fiecărei activităţi didactice (lecţie. la diferite intervale de timp (evaluare iniţială. grupuri de lecţii.). învăţarea are o finalitate adaptativă realizabilă în mediul şcolar prin acţiunile dirijate de profesor pentru asimilarea.). ulterior ca autoînvăţare sau ca învăţare autodirijată). realizată iniţial în mod dirijat. Procesul de învăţământ ca activitate de predare-învăţare-evaluare Rolul acordat celor trei acţiuni – predarea. prin tehnici specifice (orale. învăţarea. proiectate şi realizate conform obiectivelor programelor şcolare “traduse” de profesor la nivelul fiecărei activităţi didactice (lecţie etc. Rolul prioritar 154 . procesul de învăţământ poate fi analizat ca proces instructiv-educativ sau educativ-instructiv. Învăţarea este acţiunea elevului. Această acţiune. în funcţie de concepţia didactică dezvoltată şi afirmată la scară socială.În această perspectivă. capitole.) vizează reglarea-autoreglarea permanentă a activităţilor didactice.concepe procesul de învăţământ. teste de cunoştinţe. identificabile din punct de vedere istoric. Învăţarea şcolară presupune dobândirea unor cunoştinţe. evaluare continuă. Didactica modernă – pe care o putem plasa convenţional între sfârşitul secolului XIX şi prima jumătate a secolului XX. ca activitate de predare. evaluare finală). teme şi subiecte de lecţie etc. proiectată pe discipline şcolare. ca efect direct al instruirii proiectată de profesor la diferite niveluri de competenţă pedagogică. proprie omului. Pot fi semnalate trei momente semnificative. module de studiu. realizabilă sub diferite forme. în mod special. corespunzător unor stadii de evoluţie a teoriei generale a instruirii: Didactica tradiţională – pe care o putem plasa convenţional între secolele XVII-XIX . Ca activitate psihică fundamentală. ca activitate de predare-învăţare.

În sens restrâns. Didactica postmodernă. orientată. simulare. în direcţia transformării personalităţii (pre)şcolarului/studentului. Modelele de predare bazate pe programare acordă o atenţie specială mesajelor pedagogice dirijate la nivelul raporturilor dintre variabilele de intrare şi cele de ieşire dirijate în termeni de algoritmizare. în interdependenţă cu învăţarea şi evaluarea. simultană sau ulterioară. Didactica postmodernă – pe care o putem plasa convenţional în cea dea doua jumătate a secolului XX. acţiune declanşată. organizată. Modelele de predare interacţionale sunt orientate prioritar în direcţia valorificării structurii de funcţionare a activităţii de instruire. defineşte predarea în sens restrâns şi în sens larg. În cazul acestor modele de predare o importanţă aparte revine evaluării iniţiale şi finale. predarea defineşte o parte importantă din structura instruirii aflată “în cadrul interacţiunii directe a profesorului ce elevii”. Modelele de predare. identificabile din perspectiva proiectării curriculare sunt: Modelele de predare comportamentale au ca particularitate orientarea predominantă a mesajului pedagogic în direcţia atingerii unor performanţe finale. ceea ce înseamnă “conştientizarea şi păstrarea continuă a obiectivelor ca punct de plecare şi sosire”. odată cu afirmarea paradigmei curriculumului – concepe procesul de învăţământ. Modelele de predare raţionale sunt orientate prioritar asupra proceselor cognitive logice (gândirea şi memoria subordonate gândirii) care stimulează corelaţia dintre mesajul pedagogic transmis de profesor şi acţiunea de învăţare eficientă a elevului. în mod special. semialgoritmizare. dezvoltată în spiritul teoriei curriculumului. ca activitate de predare-învăţare-evaluare. predarea defineşte o componentă a instruirii care orientează dirijarea învăţării în raport de obiectivele pedagogice asumate. 155 . de învăţare. În sens larg. incluzând şi seria de acţiuni sau operaţii destinate pregătirii şi organizării lecţiei”.revine cadrului didactic care este centrat asupra corelaţiei dintre acţiunea iniţială de predare şi acţiunea. proiectată în sens curricular prin centrarea pe obiective şi realizarea corespondenţei pedagogice dintre obiective-conţinuturi-metodologie-evaluare. în termeni de deprinderi intelectuale sau psihomotorii şi de strategii de rezolvare a unor probleme şi situaţii-problemă. calitatea predării-învăţării fiind (auto)reglabilă prin integrarea deplină a evaluării în termeni de evaluare continuă / formativă. depăşind “cadrul restrictiv al interacţiunii directe a profesorului ce elevii.

Didactica generală. Boboilă. Editura Didactică şi Pedagogică.Modelele de predare formativ-persuasive acordă o atenţie prioritară factorilor psihologici. Predarea atinge astfel condiţia sa pedagogică esenţială. realizarea efectivă a corelaţiei dintre profesor şi elev. Ecaterina. Formarea pedagogică a profesorului. 2008 156 . ca parte integrată deplin în structura de funcţionare a oricărei activităţi de educaţie/instruire. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. elaborării strategiilor. Vicenty. Bucureşti 1974 Cristea. Editura Didactică şi Pedagogică. Gabriela. Bucureşti. definitorie în dicţionarele de specialitate: "a învăţa pe altul". Bibliografie Okon. Frăsineanu. Pedagogie generală. cu implicarea resurselor (auto)reglatorii proprii evaluării continue. formative. respectiv a determina învăţarea la nivelul stabilirii obiectivelor. 2008 Cristea. de natură empatică angajaţi la nivelul repertoriului comun care construieşte continuă eficienţa comunicării pedagogice. gradării sarcinilor.

în ultimii ani curriculum-ul la decizia şcolii nu prea a interesat. a way to increase students' adaptation to what is a modern society. căruia în anii din urmă doar i s-a dat contur.Curriculum. Skills and attitudes. nu una creatoare de progres ci. cred că disciplinele opţionale se pliază pe o structură slăbită de câteva prejudecăţi pe baza cărora s-au dezvoltat. curriculum-ul la decizia şcolii este o structură uşor detensionată. în masura în care avem acces la ceea ce se cheama informaţie esenţială pe tema pusă în discuţie . Ilie Popescu”. adesea autarhic. Şotânga Abstract We are in an area where voices more or less authorized whispered or flat out say that one of the weaknesses of the National Curriculum scale represents just the school curriculum. you still can make the necessary corrections. imaginat-şi a fost firesc să fie aşa-acum. Un moment de reflexivitate asupra unui concept didactic atat de complex nu inhibă niciodată. Key words: Projection. s-a aşternut liniştea. dimpotrivă. dimpotrivă. unele banale. În loc să devină cu fiecare an şcolar mai puternic. Adaptation. una ca semn al bagatelizării şi ignoranţei. forme malformante. După o serie de texte.peste conceptul de “curriculum la decizia şcolii” . dorit. altele foarte interesante şi moderne.Proiectarea şi realizarea curriculum-ului la decizia şcolii – modalitate de optimizare a predării şi învăţării la biologie/educaţie tehnologică Prof. un concept departe de a fi istovit. asteptat. Primit pe bună dreptate ca un element de mare modernitate didactică. Lăsat adesea doar la voia unor directori lipsiţi de viziune 157 . Crenguţa Cristina MARINESCU Scoala cu clasele I-VIII „Prof. Cred că avem de-a face cu un concept plin de virtualităţi. the decision of the school curriculum should be a well done part of the national curriculum. mai bine individualizat. dar din păcate . Intervening in time.De asemenea. să contribuie din ce în ce mai mult la personalizarea şcolii.

etc. atunci cand el apare şi.Ş. să fim mai buni. tradiţiile. din cauza felului în care se realizează practic predarea. care se manifestă în toate aceste ipostaze şi care trăieste toate aceste experienţe de învăţare. din numeroasele elemente malformante. de fapt. ne invaţă că orice părere contează”(elev de la Şcoala Prof. vorbim despre aceeaşi persoană. care ne duc cu gândul la disocierea unor laturi ale personalităţii. judeţul Dâmboviţa). devine adesea goală de conţinut .D. biologie. fie legătura cu realitatea concretă şi experienţele acumulate de elevi . literatură. să ştim să ne apreciem şi chiar să înţelegem că nu întotdeauna avem dreptate. În practica şcolară se întâmplă adesea. mai ales. Geografia. Provocarea in alegerea acestei teme a fost reprezentată de afirmaţia unui elev al şcolii în care imi desfăşor activitatea:”Opţionalul ne place pentru că nu memorăm lecţii. iar ceea ce se întâmplă în realitate este total diferit. se poate evoca nereprezentarea orizontului local in această structură atât de generoasă pentru personalizarea scolii. pe de o parte.. Şotânga. Atunci când predarea se realizează doar din perspective disciplinei de studiu şi doar din pespectiva disciplinei de studiu şi doar din perspectiva a ceea ce se învaţă la lecţii. tot ce leagă un om de locul formării sale este încă o sursă de înaltă valoare formativă parţial valorizată din punct de vedere didactic. care se numesc: fizică. pe care o considerăm esentială în dezvoltarea unui curriculum modern. Ilie Popescu.pedagogică modernă . Elevul poate rămîne cu impresia că lumea se împarte în unităţi distincte. ca experienţele de învăţare să fie insuficient corelate unele cu celelalte. 158 . Sintagma “decizia şcolii” . să ne spunem părerea. De exemplu. pespectiva asupra vieţii apare din situaţiile cotidiene la care individual este expus. sau poate rămîne cu impresia că învăţarea care are loc în şcoală este una oarecum artificial şi valabilă doar în spatiul şcolii. îşi diminuează importanţa. Din astfel de percepţii au apărut expresii precum – şcoala vieţii-. comportamentul se învaţă în familie. mai îngăduitori cu cei de lângă noi. istoria. Ne învaţă să comunicăm . adică profesia se învaţă la şcoală. abilităţile se deprind în mediul de lucru. Ne învată să rezolvăm un conflict. C. pentru ca învăţăm să cunoaştem oamenii. sunt omise fie legăturile dintre cunoştinţe . Ceea ce s-a omis in toate aceste perspective este că. meşteşugurile. chimie. să ne cunoaştem pe noi. să înlăturăm barierele din comunicare.

există o serie de abilităţi care se dezvoltă în cadrul oricărei discipline : gândirea critic. comunitatea. Primul dintre aceste procese presupune modele de abordare a conţinuturilor: multidisciplinaritate. În privinţa strategiilor de predare şi învăţare accentual se pune mai degrabă pe proces. cartea). gândirea fondată pe sentimente. în acest fel ţinându+se mai mult seama de particularităţile şi de nevoile de învăţare ale elevilor. gândirea creativă. Transdisciplinaritatea reprezintă o abordare globală a cunoasterii . Cel de-al treilea proces adaptativ presupune flexibilizarea programelor de studiu şi a strategiilor de predare-învatare. Tot aici se include şi transferul de metodologie dintr-un domeniu de cunoaştere în altul. experienţa personal) conduc la o îmbunătăţire a cunoştinţelor pe care un elev le are. decât pe produs. transdisciplinaritate. De exemplu. interdisciplinaritate. Cel de-al doilea proces adaptativ se referă la crearea unei relaţii mai puternice între realitatea concretă şi ceea ce învaţă în şcoală prin integrarea informaţiilor din afara manualelor şi a lecţiilor. -flexibilizarea orarului şi a formelor de realizare a procesului de predareînvăţare. înspre unele alternative(internetul. -identificarea altor surse de informaţie decât cele din mediul şcolar. adică active şi interactive. 159 . colegii. gândirea strategic. Interdisciplinaritatea presupune întrepatrunderea dintre două sau mai multe discipline pe domenii commune. Multidisciplinaritatea se referă la tratarea uni teme din perspective multiple. Extinderea surselor de informaţie tradiţionale(profesorul.O astfel de abordare presupune gândirea curriculum+ului astfel încât să includă strategii de învăţare centrate pe elev. metoda experimentului la biologie a fost transferată la psihologie şi de aici in pedagigia experimental. ale mai multor discipline de studio.Procesele adaptative prin care se construieşte curriculum-ul integrat sunt: -o combinaţie tematică şi transpunerea acesteia intr-un program de studiu coerent.

părinţi. 160 .Bibliografie: Ciolac. M. 1999.C. Bucureşti. 1979. Eficient. D. Centrul Step by Step . învăţământ obligatoriu. 2001... M. Metode de învăţământ aplicate în studiul biologiei în şcoală. Todor. Editura Aramis.-Ghid metodologic de aplicare a programei de biologie.C. Virginia. elevi . C. Bucureşti. Anca. EDP . EDP . Disciplinele opţionale-Ghid pentru profesori. Metodica predării biologiei la clasele V-VIII . Kovacs. Bucureşti. Bucureşti. Curriculum la decizia şcolii în mediul incluziv-Ghid pentru cadrele didactice. Giurgea. 1983.N.E.Russu. Ed. Bucureşti. 2006.

definită ca „societate a cunoaşterii”. cultural environment. necesită şi un efort de regândire a traseelor educaţionale. Key words: globalization.Învăţarea în dimensiunile lifelong.wide În termenii pedagogiei contemporane. where the timeframes of lifelong learning and the spaces of life wide and life. The three concepts define learning as a journey.concerns the human being living in a challenging economic. life-wide. Învăţarea a fost resemnificată şi înţeleasă în strânsă legătură cu evoluţia ştiinţifică.va fi legată de realităţile lumii globalizate. A învăţa să înveţi a devenit imperativul sistemelor educaţionale actuale. economică. culturală.tota vita scola est . lifelong. sintagma întemeietorului didacticii. inclusiv în domeniul educaţiei. life-deep. cu avantajele şi dezavantajele pe care le implică. din ce în ce mai aglomerată. din perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii. life-wide. life-wide and life-deep . scrie Jacques Delors. Oferind tuturor acces la 161 . într-o societate care le pretinde din ce în ce mai mult. ca o arenă globală. social. learning. O abordare conceptuală Prof. Marginalizarea. Fenomenul globalizării şi crearea sistemelor transnaţionale au determinat schimbări evidente în toate sferele de activitate. excluderea. necunoaşterea regulilor democratice şi lipsa educaţiei civice sunt factori care pot genera prăpastia dintre oamenii capabili să-şi găsească un drum de succes şi cei care se simt manipulaţi de evenimente. life-deep. Societatea în continuă evoluţie. în care indivizii trebuie să cunoască cât mai mult despre cât mai multe şi să îşi asume roluri variate. societatea progresului tehnic şi ştiinţific. Alexandra PEPELEA Şcoala cu clasele I-VIII Bivolari. ca proces care începe în copilărie şi continuă pe tot parcursul vieţii. life. Lumea în care în prezent trăim poate fi definită. Iaşi Abstract Learning in its three dimensions – life-long.deep learning will essentially intermingle. knowledge society. Jan Amos Comenius . în care politicile educaţionale trebuie să reflecte responsabilitatea unor sisteme educaţionale care să susţină şi să răspundă nevoilor tuturor.

Demersul s-a bazat pe ideea legăturii intrinseci dintre educaţie şi societate şi a erorii de a considera educaţia ca subsistem al societăţii. asemenea unei comori. atrage atenţia Faure. Acest raport.. o tablă pe care nu s-a scris încă nimic. 1972). Learning to be/A învăţa să fii este un principiu enunţat pentru prima dată în Raportul Comisiei Internaţionale pentru Dezvoltarea Educaţiei.cunoaştere. de fapt.. 162 . pe durata vârstelor de şcolarizare.concepte ale învăţării pe tot parcursul vieţii. al cărei preşedinte era Ministrul de atunci al Educaţiei din Franţa. într-o lume dominată de tehnologie. care învaţă să fie. ci şi ca parcurs al desăvârşirii omului complet. cuprinzătoare asupra educaţiei.. abilităţi. depăşindu-l şi accentuând asupra ideii că niciun talent care se ascunde în fiinţa umană. Ani mai târziu. de crize. a cărei ţintă este ideea necesităţii ca fiecare să-şi descopere şi să-şi îmbogăţească potenţialul creator. după finalizarea studiilor obligatorii. nu trebuie lăsat nedescoperit. Educaţia singură nu va fi suficientă pentru devenirea individului. Raportul Delors va susţine principiul învăţării întru devenire. educaţia are rolul de a-i ajuta pe oameni să înţeleagă lumea şi să-i înţeleagă pe ceilalţi şi poate constitui un răspuns la dinamismul existenţial. Două dintre conceptele-cheie ale Raportului din 1972 au fost educaţia pe tot parcursul vieţii/lifelong education şi societatea care învaţă /the learning society. la naştere. Profesorul Văideanu defineşte educaţia ca „un mod al omului de a se elibera de tensiuni. formelor de expresie şi multiplelor roluri pe care şi le va asuma. este împlinirea completă a fiinţei umane. atenţiona asupra pericolului alienării şi dezumanizării personalităţii umane. în toată complexitatea personalităţii.. atenţionând asupra faptului că învăţarea trebuie să fie o preocupare pentru toată viaţa şi nu un proces care se încheie la o anumită vârstă. Jacques Delors propune o perspectivă largă. dar şi în diversitatea situaţiilor de viaţă . de surprizele profesionale neplăcute(.au devenit esenţiale pentru elaborarea politicilor educaţionale europene. Edgar Faure. potenţial financiar.). dar pe care se poate scrie totul.)” Lifelong şi life-wide learning . Scopul dezvoltării. intuitulat semnificativ Learning to Be: the World of Education Today and Tomorrow(UNESCO. Perspectiva enunţată este aceea a înţelegerii educaţiei nu numai ca proces în care individul se implică pentru a dobândi deprinderi. psihicul copilului este o tabula rasa. să scoată la iveală comoara dinlăuntru. Insistând asupra importanţei învăţării pe tot parcursul vieţii şi nu numai până la un punct al ei. în timp şi în spaţiu. politicile educaţionale contemporane continuă. un scut şi un sprijin care întăreşte încrederea în viitor şi în progres(. principiul învăţării permanente enunţat de Comenius şi se situează în favoarea ideii că.

universitate. să investească timp. intitulată „Tot mai înveţi. Valorificată literar. lingvistică. maică?”. întrucât personajul. maică? Nu-ţi ajunge atâta şcoală? Şcoală primară. studentă fiind. Ea poate chiar să argumenteze inutilitatea demersului. dar şi ca diversitatea ei (‘Learning is a process that lasts a lifetime. E. ci şi în spaţiu. a terminat şi s-a măritat şi acum e bine.evidenţiază diferenţa pe care femeia o face între „ponosul” pe care îl presupune învăţătura şi „rostul” care. în accepţiunea ei. Călinescu prezintă ironic percepţia bătrânei asupra meseriei de profesor: „Grea meserie şi profesoratul ăsta dacă trebuie să citeşti mereu. înseamnă mariaj şi „trai”. c-a trecut vremea învăţăturii!”. Tot în tableta din 1938.economic. liceu. lua aspirină şi citea.întrucât el va trebui să se integreze. oamenii vor trebui să accepte diversitatea culturală. până când a isprăvit cartea. both in its duration and in its diversity. în acest context. o necesitate individuală. Datorită complexităţii lumii de azi. un principiu care redistribuie învăţarea nu numai în timp. Bătrîna îl agasează pe tânărul chiriaş cu întrebări şi consideraţii precum „Tot mai înveţi. Călinescu. Existenţa lui nu va putea fi divizată într-un timp destinat învăţării/a learning time şi unul al traiului propriu-zis/a time for living. instituţionalizate. în situaţii şi medii dintre cele mai diferite. Faure se referea la importanţa învăţării ca proces pe toată durata vieţii. Sfatul bâtrînei pentru tânărul chiriaş devenit între timp profesor .. Astfel. dobândirea ştiinţei de a învăţa să înveţi şi a atitudinii pozitive asupra învăţării. social.)”. să îşi dorească să înveţe. esenţială pentru devenirea fiinţei rămâne educaţia de bază de calitate. exemplificând printr-o altă situaţie de viaţă. pe durata vieţii. Identificarea aici a unui aspect actual al politicilor învăţării pe tot parcursul vieţii nu apare ca exgerată. „citea şi lua aspirină. exemplul altei chiariaşe care. aflat la senectute.. să confrunte şi adeseori să înfrunte mediul social. la rostul ei. pentru că acesta „stă toată ziua cu nasul în cărţi”. etnică. în dimensiunea sa temporală. Importantă este componenta motivaţională. indiferent de domeniul de competenţă . ideea se regăseşte într-o tabletă a scriitorului G.pot 163 . Învăţarea pe tot parcursul vieţii este. efort şi bani pentru învăţare.„Acum mai pune-te şi dumneata pe trai. Evoluţia ştiinţei şi tehnicii va determina şi o pregătire dincolo de cadrul educaţiei tradiţionale. Aşa cum se arată în Memorandumul asupra Învăţării Permanente. toate instituţiile. în 1972. exprimă tocmai mentalitatea celor pentru care experienţa învăţatului este limitată în timp şi în spaţiu. Copiii citesc. cultural sau informaţional. ţi s-o fi acrit şi dumitale(. care îi va determina pe indivizi să îşi planifice activităţile. d-ta citeşti!” Fundamental.’).

formând ceea ce E. neapărat. Familia. mediile în care îşi petrec timpul liber constituie tot atâtea spaţii şi contexte pentru învăţare. universităţile. Faure numea societate conştientă de propria învăţare/a self-aware learning society. familiale. Lifewide apare. liquid university). locul de muncă. sunt astăzi deschise. caracterizată prin precaritate şi nesiguranţă. ca un concept al „educaţiei complete”. unul intenţionat. muzica.life-deep . lăsînd studenţilor libertatea de mişcare. comunitar. biserica şi alte insituţii religioase. Prin urmare. sporturile şi activităţile recreative. Viaţa lichidă. unidirecţionaţi. dependenţi de achiziţiile individuale care nu vor putea fi niciodată solidificate în posesiuni de durată. Prin interracţiune. care odată erau concepute ca spaţii închise. care permit accesul la profunzimile vieţii. pentru că. este o sumă de provocări.reuneşte valorile religioase. etc. care pot fi consideraţi nativi digitali în epoca hip-hopului. O a treia dimensiune . în simultaneitate. scrie Bauman. într-o clipă. Conceptualizând. de a se autoevalua şi de a-i evalua pe ceilalţi. Zygmunt Bauman avansează ideea unei societăţi şi. a unei învăţări lichide (liquid life. experienţa unor spaţii şi contexte diverse. Progresul informatic a determinat adaptarea curriculumului la nevoile tinerilor.fi folosite în scop educaţional. claustrante ca nişte turnuri de fildeş. care reflectă credinţele oamenilor.) Procesul nu este limitat la cadrul formal de învăţare şi nu este. Nu putem rămâne. astăzi. etice şi pe cele sociale. într-o viziune holistică asupra învăţării. lifewide . culturale. liquid society. grupul de prieteni. într-o diversitate de contexte şi medii (sociale. care generează sfârşituri dureroase. dimensiunea lifelong se referă la ceea ce se învaţă pe durata întregii vieţi. este o succesiune de noi începuturi.ceea ce se învaţă. care reuneşte toate experienţele de învăţare. dar fără de care începuturile n-ar mai fi posibile. modul lor de a acţiona. tinerii îşi formează convingeri. metaforic înţeleasă ca o călătorie pe durata întregii vieţi. care constituie tot atâtea ocazii de învăţare. statici. 164 . moduri particulare de a înţelege şi de a aborda realitatea înconjurătoare. astfel. Aceasta este consecinţa unei existenţei lichide. implicit. valori. morale. Aceste contexte pot fi mediul familial. evidenţele vor deveni probabilităţi şi abilităţile dizabilităţi. populând continuu spaţii variate. Studenţii sunt asemenea unor nomazi ai învăţării. instituţiile în care învaţă. comunitatăţile din care fac parte. vecinătatea. care dau şi cele mai mari dureri de cap. domeniul informatic şi alte medii culturale populare.

mai ales.. A. în „Jurnalul literar”..A. care pot alege să lucreze în mai multe domenii. Bucureşti. a învăţa să faci. atunci când reconfigurează imaginile. pe toţi. a remixa texte multimedia şi a le configura altfel. G. este esenţa reală a educaţiei.books. Noile pedagogii vor trebui să încorporeze tipuri diferite de evaluări..lifelong. J. www. întrucât toţi folosesc tehnologiile digitale.” Bibliografie Banks. de a le oferi sprijin şi încredere în propriile forţe. Didactica Magna.Cele trei dimensiuni ale învăţării .google. a învăţa să trăieşti împreună şi a învăţa să fii. Ediţia a II-a. lifedeep . 1938 Cucoş. noile forme de configurare a sensului legate de noutatea informaţională oferă posibilităţi inovatoare de învăţare.se reflectă în practicile noilor învăţări. a tăia şi a lipi. Iaşi. Banks. Pedagogie. maică?. „Existenţa umană într-o stare de devenire la fiecare stadiu şi în situaţii variate. cele trei dimeniuni unifică. Practic. interactive. implicit. life-wide. să-şi întemeieze o familie mai devreme sau să urmeze un traseu profesional inedit. Tot mai înveţi. organizează educaţia în ceea ce Dewey numea unitatea organică a vieţii de zi cu zi. Eşafodajul se ridică. prin care Jacques Delors înţelegea a învăţa să ştii. se afirmă în lucrarea coordonată de J. Noile tehnologii nu generează noi tipuri de învăţare doar pentru cei din generaţia foarte tânără. La scară largă. A. facilitate de multiplele resurse culturale şi textuale pe care tinerii de azi le folosesc pentru a-şi defini identitatea culturală. în termeni metaforici. Learning in and out of school in diverse environments. instrumentele de înregistrare şi redare a muzicii şi filmelor şi.. cuvintele şi sunetele. Z. scria Paul Lengrand. lifewide. Rolul profesorului va fi unul major mai ales în asumarea responsabilităţii de a-şi încuraja elevii să devină „voci noi”. capabile să ţină cont de rolurile şi responsabilităţile în schimbare ale tinerilor de acum. exact cum face un DJ în arta sa. Lifelong. precum telefonia celulară. ci îi antrenează. J. 1970 165 . preferinţele şi plăcerile personale. computerele. life-deep. pe cei patru stâlpi ai educaţiei.com Călinescu.pdf Bauman. folosesc resursele IT pentru a demonstra. jocurile video. Liquid Life. 2002 Comenius. Tinerii de azi. http://life-slc.. iPodurile. „Polirom”. C. reţelistice.org/docs/Banks_etal-LIFE-DiversityReport.

unesco.edu. Facultatea de Istorie. 2000 Lengrand.ro Recommendation on the Development of Adult Education (adopted by the General Conference at its nineteenth session. I.. Nairobi. Universitatea „Al. Comoara lăuntrică. G. Iaşi. UNESCO. 2000. Introducere în educaţia permanentă. J. www. 1973 Văideanu. Raportul către UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie în secolul XXI.org 166 . EDP. Brussels.. Cuza”. „Polirom” . 26 November 1976). 1972 Memorandumul asupra Învăţării Permanente. P.Delors.Filosofie. 1986 Learning to Be: the World of Education Today and Tomorrow. Educaţia permanentă.. . www.

în bună măsură imprevizibil" (Jacques Delors) Interdisciplinaritatea15 este transferul conceptelor şi metodologiei dintr-o disciplină în alta. dar şi o pregătire pentru un viitor. ca: individualizarea procesului de predare–învăţare. interdiscilpinarity. etc. correlations among disciplines „Educaţia are dificila misiune de a transmite o cultură acumulată de secole.and transdisciplinarity.Interdisciplinaritatea în procesul de predare-învăţare. Interdisciplinaritatea oferă unele aspecte pozitive ale învătării. al interdisciplinarităţii biologiei cu alte discipline ca: matematica. Etapa actuală de dezvoltare a unei ştiinţe se caracterizează prin legătura şi întrepătrunderea mereu crescândă a ştiinţelor. geografia. transfer of concepts. The disciplinary connection can be realized through: multidisciplinarity.chimie Prof.the transfer of methods from one subject to another. modificarea 15 Interdisciplinaritatea = cooperare între discipline diferite cu privire la o problematica 167 . fizica. the pluridisciplinarity. Angelica MIHĂILESCU Colegiul National “ George Coşbuc”.the juxtaposition of certain elements of diverse subjects in order to emphasize some common aspects.intertwining more subjects. which lead to the appearance of new disciplines or other domains of knowledge. chimia. Key words: interdisciplinarity. Bucureşti Abstract The interdisciplinarity is the transfer of the concepts and methodology from one subject to another. It offers some positive aspects of learning. Conexiuni între obiectele de studiu: fizică-biologie.based on symmetric communication-.

cît şi a elevului.părerii elevilor. cunoscând deja unele informaţii învăţate la alte discipline. Profesorii de 16 Multidisciplinaritate= suprapunerea unor elemente ale diverselor discipline pentru a pune în lumină aspecte comune 17 Juxtapunerea= este alăturarea a două entități care se află într-un anumit raport sintactic una cu cealaltă 18 Pluridisciplinaritatea = integrarea interdisciplinară 19 Transdisciplinaritatea= întrepătrunderea mai multor discipline 168 . precum că matematica nu are nimic comun cu fizica. permite concentrarea conţinuturilor în perspectivă interdisciplinară. Tot la lecţiile de biologie elevii capătă o mulţime de priceperi şi deprinderi practice. interdisciplinaritatea . geografia. care duc la apariţia unor discipline noi sau la alte domenii de cunoaştere -. între anumite discipline şcolare pentru o percepere unitară şi coerentă a fenomenologiei existenţiale. clasice. chimie. Interdisciplinaritatea vine în ajutorul atît a profesorului.transferul metodelor dintr-o disciplină la alta . matematică. geografie. Conexiunea disciplinară se poate concretiza prin: multidisciplinaritate16 . motivaţia învăţării – atît de greu de realizat astăzi la lecţie. Lecţiile de biologie permit utilizarea cu succes a cunoştinţelor elevilor de la orele de fizică. Predarea şi învăţarea unei discipline pot realiza dezavantajul de a folosi perceperea secvenţială şi insulară a realităţii unice facând-o artificială. a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere". profesorul se bazează pe includerea elevului la predarea temei noi. proiectarea şi organizarea proceselor didactice în viziune interdisciplinară. necesare pentru muncă şi la studierea altor discipline. Interdisciplinaritatea ca demers epistemic. Interdisciplinaritatea implică stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje explicative sau operaţii. biologia cu chimia. etc.juxtapunerea17 unor elemente ale diverselor discipline pentru a pune în lumină aspecte comune. Din acest motiv este necesară realizarea unor conexiuni. Interdisciplinaritatea este "o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică.şi transdisciplinaritatea19 întrepătrunderea mai multor discipline. ce pot fi utilizate cu succes în cadrul diverselor activităţi. permite trezirea interesului faţă de obiect. Astfel elevul obţine cunoştinţe temeinice. etc. pluridisciplinaritatea 18bazată pe comunicarea simetrică-. cu scopul diminuării diferenţelor care apar între disciplinele de învăţământ. în domeniul educaţiei.

Dacă interfaţa acestor discipline. celula vegetală. este cel care a creat cea mai durabilă punte între chimia organică şi biologie. nu pot fi explicate decât în corelaţie cu chimia. În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Robert Hooke observă. a infuzoarelor şi a altor minuscule organisme. Dar mecanismul eredităţii era încă un mister. medicină. efectuate de Jan Swammerdam. care include ştiinţa şi arta creativităţii este reprezentată prin zona haşurată. îmbunătăţirile aduse microscopului de către Antonie van Leeuwenhoek au permis descoperirea spermatozoidului. fizica. Genetica ca ştiinţă a apărut la începutul secolului XX. Lehn a prezentat într-o diagramă simplă şi sugestivă corelaţia dintre biologie şi chimie . au pus bazele entomologiei. până în zilele noastre. 169 . atunci sensul evoluţiei poate fi cel reprezentat de săgeata unificatoare. a bacteriei. ascendentă a acestor ştiinţe (fig. Această întrepătrundere a chimiei în special cu biologia şi medicina a continuat. În 1665.1). Investigaţii similare. apariţia microscopului deschide drumul unei noi ştiinţe. acordat în anul 1962. obţinând Premiul Nobel pentru medicină. Procese biologice ca digestia intestinală. respiraţia etc. Legăturile chimiei cu ştiinţele vieţii (biologie. de cooperare şi de lucru în echipă. Watson şi Francis Crick descifrează structura ADN-ului. pentru a elimina dificultăţile în lipsa competenţelor de colaborare. fotosinteza. ştiinţe agricole şi cele derivate din acestea) sunt vechi şi bine cunoscute. La începutul secolului al XVII-lea. Ulterior. a disecţiei microscopice şi a tehnicii colorării pentru observaţii microscopice mai fine. folosind un microscop rudimentar.discipline diferite ar trebui să realizeze planificări şi proiecte de activitate didactică în comun. până când James D. Biologia nu poate fi studiată decât în strânsă legătură cu chimia. etc. metabolismul intermediar. cu perioade de avânt şi stagnare caracteristice istoriei ştiinţelor. ştiinţe ca botanica şi zoologia au devenit discipline ştiinţifice. Modelul de dublă elice a ADN. Ei au elaborat modelul structurii de dublă elice a acidului dezoxiribonucleic. De altfel. Lavoisier şi alţi savanţi încep să realizeze legătura dintre materia vie şi cea fără viaţă prin intermediul fizicii şi chimiei. dezvoltarea biologiei ca ştiinţă nici nu a fost posibilă atâta vreme cât ştiinţa şi tehnica nu erau dezvoltate.

componente esenţiale ale tuturor celulelor. echipele de cercetători urmăresc rezolvarea unor probleme esenţiale legate de ereditate şi de viaţă în general. eliberând ADN-ul. Aceasta constă în studiul structurii acizilor nucleici.ul şi se face un preparat miscroscopic.Fig. Prin simpla clătire a gurii se colectează celule din mucoasa obrajilor şi cu substanţe simple ca: săpun lichid.2. Se ia ADN.Corelaţia chimie – biologie. care participă la sinteza proteinelor şi au calitatea unică de a se reproduce întocmai. În prezent. Structura chimică a acizilor nucleici 170 . O frumoasă lecţie interdisciplinară poate fi cea de extragere a ADN-ului dintr-o celulă provenită chiar din mucoasa obrajilor. clorură de sodiu spargem membrana celulară. Fig.1. ce va fi observat la microscop. Acesta fiind solubil în apă dar insolubil în alcool va pluti deasupra soluţiei. alcool etilic.

în nucleul celulelor. Energia celulară şi energia organismului sunt furnizate în două etape: cea a respiraţiei anaerobe – realizată în citoplasmă (glicoliza) cu furnizarea unei cantităţi mici de energie (2 ATP) şi etapa finală –oxidarea completă în prezenţa oxigenului.Celula. în segmentele bine determinate ale acestora. după cum se ştie încă de mult. în prezenţa enzimelor oxido-reducătoare aflate pe membrana internă mitocondrială.2). numite gene (Fig. mai precis. dar ea nu a putut creea ceea ce creează natura –celula vie . respiraţia. nu sunt posibile fără cunoaşterea clară a structurii moleculare a clorofilei. Iată că înţelegerea fenomenelor vieţii nu este posibilă fără o bună pregătire în domeniul chimiei. la nivelul mitocondriei (Fig. Numai 171 . aceea de a „dezvălui marile secrete chimice ale vieţii”. Chimia organică a reuşit să îndeplinească în parte dorinţa exprimată acum un secol de către Emil Fischer. cu furnizarea unei cantităţi mari (36 molecule ATP) de energie. hemoglobinei. cromosomii şi genele În timpul unui efort muscular intens. în fiecare celulă umană. în perechi complementare strict determinate: adenina cu timina şi citosina cu guanina. circulaţia. Prin cumularea informaţiilor furnizate de un număr imens de determinări a fost posibilă asamblarea aşa-numitei hărţi genetice a omului. dubla elice a ADN include întotdeauna patru baze azotate.După cum se observă (Fig. Fig. legarea făcându-se prin aşa-numitele legături de hidrogen.2 miliarde de astfel de perechi de baze! Informaţia genetică este conţinută.4). de durată. S-a demonstrat că ADNul fiecărei celule conţine circa 3. ca fotosinteza.3. în componente structurale numite cromosomi. se acumulează în celulă o cantitate mare de acid lactic. ce produce febra musculară.viaţa! Explicarea unor procese fiziologice la plante şi la animale.3). ATP-ului – principala monedă de schimb a celulei.

etc. locomoţia şi susţinerea organismului (sisteme de pîrghii). biologii au ajuns la concluzia ca aceştia sunt tuburi foarte fine cu un perete complex.5.google. celula pompeză ioni. Fig. vedem multe fenomene fizice ca: circulaţia sângelui. Încă din gimnaziu profesorii de biologie folosesc cunoştinţele acumulate la orele de fizică în explicarea unor procese fiziologice ca: mecanismul vederii.ro/imgres? Un ajutor imens în predarea biologie îl are şi fizica. presiune. demonstrată pentru prima dată de Mayer. Canalele ionice voltaj-dependente. astfel încât există ioni pozitivi în afară şi ioni negativi înăuntru. Prin acest perete. pompe ionice. legatură prin care biologia a ajutat fizica la descoperirea conversiei energiei. A existat de timpuriu o interesantă legatură între fizică şi biologie.Celula şi mitocondria http://www.aprovizionarea organismului cu o cantitate suficientă de oxigen în procesul respiraţiei. Fig.4. ca într-un condensator. Explicarea proprietăţilor membranei plasmatice a fost posibilă numai prin explicarea funcţionării acestor pompe (canale) ionice (Fig.5). Dacă privim mai de aproape problemele biologiei animalelor vii. cu eliberarea unei cantităţi normale de energie. 172 . dar foarte subţire. duce la oxidarea completă a glucozei. acomodarea pentru vederea de aproape. în legatură cu cantitatea de căldură primită de o fiinţă vie. În studiul nervilor.

Licuricii. Fig.7) constă în producerea de lumină printr-o reacţie chimică. Fanta 5. Două substanţe chimice reacţionează şi ajung într-o stare intermediară excitată (de energie ridicată). fără marea dezvoltare a fizicii experimentale toate schemele biochimice nu ar fi cunoscute astăzi. Canal ionic Ca++ 7. Autoreceptor 4. Mitocondrie 2. Receptor 6. etc. Vezicule mediator 3. Pompa de reabsorbite a mediatorului. ca de exemplu. care se echilibrează eliberând 173 . legat de tehnica experimentală. transmiterea impulsului nervos de la un neuron la altul sau de la un neuron la un efector se realizează la nivelul unei structuri denumite sinapse. În explicarea acestui proces se operează cu termeni fizici precum: ciocniri. ce eliberează mediatorul 8. De fapt. Fizica este de mare importanţă în biologie şi în alte ştiinţe pentru încă un motiv. depolarizare. meduzele şi beţele luminoase produc lumină. Chemoluminescenţa (Fig. chemoluminescenţa. repolarizare.Transmiterea sinaptică A) Componenta presinaptică B) Componenta postsinaptică cu sinaptică Vezicula 1.6. Alteori procesele biologice pot fi explicate prin acţiunea conjugată a fizicii şi chimiei.De asemenea. difuzie.

Fig. interesant şi atractiv se poate preda biologie. luciferina este oxidată pentru a produce un complex biochimic excitat. Iată cât de frumos. similar reacţiei chemoluminescente. Când licuriciul luminează. Licuricii utilizează molecula de oxigen şi o enzimă numită luciferază (şi acesta este un nume generic – luciferazele diferă de la o specie la alta). Se poate folosi şi computerul în predarea bilogiei. emiţându-se o mică cantitate de energie (un foton) sub formă de radiaţie electromagnetică. Un licurici luminând Sursa imaginii: Flickr Reacţiile bioluminescente folosesc ATP (trifosfatul de adenozină) ca sursă de energie. Un atom de hidrogen în stare de echilibru neutru. atunci tranziţia electronului va fi percepută ca o lumină de o anumită culoare. Când atomul de hidrogen absoarbe o cuantă de energie (o anume cantitate discretă de energie). Structura moleculelor producătoare-de-lumină variază de la o specie la alta. dar toate poartă numele de luciferine. De obicei reacţiile chemoluminescente nu eliberează căldură tocmai pentru că energia este eliberată sub formă de lumină. Se produc mişcări între straturile de electroni. Luminolul produce lumină când reacţionează cu un agent oxidant. când 174 . poate interveni în procesul instructiv în două moduri: direct. el trece într-o stare de energie superioară (stratul n = 2) aflându-se într-o stare excitată (energie înaltă). Dacă lungimea de undă se află în spectrul vizibil.energie sub formă de fotoni de lumină. în interacţiune cu celelalte discipline. care va emite un foton când revine în starea neutră. Are un singur electron pe stratul n = 1. Lungimea de undă determină culoarea emisă. ajungându-se astfel într-o stare de echilibru . Lungimea de undă a energiei emise depinde de cantitatea de energie eliberată. Electronul revine în poziţia sa iniţială de echilibru stabil (respectiv pe stratul n = 1). în acest proces.7.

înţelegând mai bine informaţia. se înregistrează şi se raportează rezultatele obţinute.poate îndeplini sarcina de predare a profesorului.a. observăm unele reacţii de moment ale organismului în timp foarte scurt. Nu se compară imaginile văzute în carte cu cele văzute la monitor. fără de profesor elevul nu poate primi răspunsuri la unele întrebări la care calculatorul nu poate răspunde. însă mai calitativă ar fi o lecţie combinată. În general orele petrecute la AEL sunt mai interesante şi mai atrăgătoare (culorile. Aceasta constă în distribuirea materialului de studiu în unităţi sau „cuante de informaţii” care să poată fi asimilate dintr-o dată. Astfel elevii îşi pot creea o imagine mai vastă. Deosebit de utile pentru învăţământ sunt softurile de simulare a unui fenomen real (ciclul cardiac. Într-un timp mai scurt elevul poate reţine mai mulă informaţie. Modificînd unii parametri. mişcările plantelor. AEL este bun. adică experimente la calculator şi profesorul care este ghidul cel mai bun în lumea cunoaşterii. circulaţia sevei brute şi a sevei elaborate. Însă. În acest caz se prezintă elevului obiectivele de atins. Orele studiate în AEL la biologie sunt un ajutor elevului în cunoaşterea eficientă şi mai detaliată a materiei. ajutându-l 175 . permeabilitatea selectivă a membranei celulare. AEL-ul este un mod de învăţare mai eficient. polaritatea acesteia. Instruirea asistată de calculator constituie la ora actuală una dintre principalele preocupări ale dascălilor. şi indirect. Uneori ordinea de afişare a informaţiei este încurcată sau se afişează în timp îndelungat. imaginile sunt de nedescris). imaginile ilustrate provoacă imaginaţia astfel facilitându-se înţelegerea temei. mitoza şi meioza ş. când computerul este managerul instruirii. în final se prescrie ce secvenţe va studia elevul în funcţie de rezultatele testului anterior. fecundaţia. Se pot „realiza în clasă” procese cum ar fi creşterea. Realizarea softurilor reprezintă o muncă în echipă a informaticienilor şi a biologilor. ci pentru a veni tocmai în sprijinul predării. fotosinteza) prin intermediul unui model care are un comportament analog. cu ochiul liber nu le putem observa. punând în faţa elevului probleme şi cerându-i o activitate îndreptată spre rezolvarea lor. În AEL se pot observa reacţiile şi transformările la nivel de celulă. se atribuie sarcini de lucru specifice. se administrează teste pentru determinarea progresului elevului în raport cu obiectivele prestabilite. Programul AEL ne oferă posibilitatea să analizăm evolutiv nişte fenomene din interiorul organismului nostru. Calculatorul nu este utilizat pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic. pe care.

În condiţiile actuale.org/wiki/Istoria_biologiei 176 . Calculatorul este un mijloc tot mai folosit în procesul didactic atât pentru lecţii in ansamblul lor.P.astfel să-şi îndeplinească mai bine funcţia sa didactică fundamentală.pdf http://www. Realizarea interdisciplinarităţii presupune aportul creator al profesorului. reducând în acelaşi timp volumul de muncă. a II-a) Constantin Cucos. Ed.ro/Impactul-matematicii-asupra-altorstiinte/Utilizarea-modelelor-matematice-in-biologie/menu-id-128. E. Interdisciplinaritatea constituie un principiu ce trebuie aplicat. o modalitate de gândire şi acţiune.com/referate/fizica/online2/LEGATURA-DINTREFIZICA-SI-BIOLOGIE-referatelecom. interdisciplinaritatea în cadrul unei arii curriculare poate constitui un punct de plecare.:Proiectarea lecţiei.Editura Didactica şi Pedagogica .D. Formarea viziunii interdisciplinare asupra lumii şi în acelaşi timp formarea elevilor pentru a fi apţi să realizeze abordări de acest fel. În învăţământul românesc. Polirom.ro/imgres?q=Canalele+ionice+voltaj-dependente http://www. Bucureşti.ro/imgres?q=respiratia+celulara http://www.ro/imgres?q=Transmiterea+sinaptic%C4%83& http://www. Metodica predării biologiei la clasele V-VIII .google. ce decurge din evoluţia ştiinţei şi a vieţii economico-sociale. Este un instrument absolut necesar care valorifică capacitatea de muncă şi creativitatea elevilor şi profesorilor. Editura Polirom. Virginia Todor. 1996 (ed. Iasi.D.wikipedia. 1998.S-uri.central. 2006 Cerghit I.pagini-scolare.ro/cercetare/pimm/genomica_functionala http://www. 1983. necesită apelul la modalităţi de lucru care prilejuiesc exersarea principalelor procese ale gândirii. informatizarea a devenit o strategie naţională..ro/eurocomp/Matematici_aplicate_in_biologie. Bucureşti.ucv.html http://cis01. Bucureşti.: Metode de învăţământ.phphttp://ro.Bontaş. realizând C.referatele. fără de care nu este posibilă cunoaşterea multiplelor şi variatelor interdependenţe dintre fenomenele lumii reale Bibliografie I.1982 Cerghit I. Pedagogie.google. Bucureşti.imgenis. Pedagogie.google. cât şi pentru diferite momente din acestea. în care profesorii trebuie să creeze programe. Surse online: http://www.

mining operations and industrial activities. Balambigai &Aruna (2011) said that Ahmad and Afzal (2001) showed that the highest concentration of copper found in liver of the fish.2011). Piteşti. The number of erythrocytes has significantly decreased after 7 days of immersion at copper concentration. used in aquatic weed control since 1882. Gabriela ZGURSCHI Drd. Alina ANDRONESCU Prof. under the concentration 0. Carbonell & Tarazona.. The copper has changed the fish respiratory rhythm in investigated concentration after 7 days of exposure. (Effler et al. 2008) Fishes are 177 . 2011). number of erythrocytes. Department of Ecology. 2008) Copper sulphate has many industrial applications including the preparation of Bordeaux mixture (a fungicide) and the manufacturing of other copper compounds. (Singh et al. 1993. a significant increased of the fish oxygen consumption. Balambigai &Aruna . 1980. Introduction Copper enters the aquatic environment through several pathways. 2009. after 24 hours of immersion. (Balambigai &Aruna. including runoff from mineral deposits. G. univ. Romania Abstract: The copper. MARINESCU University of Piteşti. Copper sulphate is widely used as an algaecide for controlling phytoplankton in fish ponds and lakes as well as an herbicide. Fish are the final trophic link of hydro ecosystems which most easily accumulates pollutants (Cepanko et al.001g Copper/l water. Key words: prussian carp. Copper is a trace metal essential for living organisms but at high concentrations it becomes one of the most toxic heavy metals to fish and are bio-accumulate. Singh et al. cooper.. respiratory rhythm.. oxygen consumption. Al. dr.. Faculty of Science. produces.The Changes of Some Physiological Parameters in Prussian Carp under the Action of the Cooper Drd.

2 to 19. habits and environmental conditions. There have been made determinations of oxygen consumption and frequency of respiratory movements at intervals of 24. 2008) hence the blood parameters get affected on account of metal toxicity.. The energetic metabolism. (Newman & Mitz. Singh et al.1996. breathing frequency. pesticides. chemical industrial effluents. number of red blood cells) in prussian carp (Carassius auratus gibelio Bloch). 96 and 168 hours on all samples of these lots. The introduction of fish in solution was done after their mixing and aeration for ten minutes. Shukla et al. 1995) The metal entering into fish system are slowly eliminated. 1996. 2007. (Singh et al. The metallic ion present in water enters the fish body and gets accumulated in various organs like liver and kidney. Water temperature in the test ranged from 18. 48. 2008) The blood parameters have been used as sensitive indicator of stress in fish exposed to different water pollutants and toxicants. James & Sampath.. After 10 days of adaptation in the lab.. 1988. 1994. the iron content of the blood and number of red blood cells in fishes often vary with life history. was determined by using the closed respiratory chamber method (the oxygen dose in the water was established by using the 178 . stage. biocides. etc. The aim of this study is to analyze the influence of Copper upon some physiological parameters (oxygen consumption. Singh et al. a respiratory pigment found in the blood of all vertebrates.2008)..the simple and reliable biomarker of copper pollution of aquatic bodies.8˚C. 2006. (Singh. expressed by the oxygen consumption.. Copper concentration was determined by preliminary tests of survival. 2008). (Al-Mohanna.. caught in the surrounding lakes and rivers of Piteşti city. (Taylor et al. Transport of oxygen in the blood depends on the amount of haemoglobin. such as metals. Lodhi et al. 72. when they were not fed during experiments to avoid further intervention of this factor. The oxygen carrying capacity of blood at 95% saturation. Singh et al. Materials and Methods Determinations were made between September and November 2010 on prussian carp (Carassius auratus gibelio Bloch). the fish were separated in lots (of ten fish). We choose this species of fish because these are the most frequent in Arges River. James et al. The test was performed semi statically with the bath exchange every 24 hours in 40 l aquaria..

Other stress effects.14 % of the values recorded prior to fish exposure to copper. the fish exposed to copper were observed to be highly irritable and displayed frenzied swimming when approached. direct contact between the aquatic environment and the gill epithelium may cause these surfaces to become sensitive to environmental alteration in the presence of toxic materials or other irritants. by using a small amount of blood collected from the caudal artery. The number of erythrocytes was microscopically determined with a Thoma cells numbering chamber. In studied concentration (0.In this study. 179 . as they were calm due to low temperature and there was no handling stress. also appear to cause changes in fish haematological indices. the copper modified the values of breathing frequency as shown in figure 1. the copper had an significant effect on respiratory rhythm on prussian carp for the 120 hours. Results and Discussion In fish. 1988).001g Copper/l water). The use of respiratory stress to monitor sublethal effects of intoxication was previously applied to a variety of toxicants and subjects. breathing frequency. Respiratory irregularities are thought to be caused by mucus precipitation on the gill epithelium in response to a toxicant. initiating the cough reflex which is an attempt to clean the respiratory surface. The values of this physiological index recorded after 120 hours of exposure rised compared with control values to 15. At the concentration of 0. number of erythrocytes). Haematological analysis can provide important information about the internal environment of the organism. This may result in a decrease in the dissolved oxygen at the gill surface. Fish were not anaesthetised prior to blood sampling. The copper is toxic to Prussian carp because it change the level of some physiological indices (oxygen consumption. such as transport and handling. they swam upside down.Winkler chemical method) (Picos and Năstăsescu.001g Copper/l water. Haematological studies in fishes have assumed greater significance because these parameters were to be used as an effective and sensitive index to monitor physiological and pathological changes induced by natural or anthropometric factors.

The influence of the copper upon oxygen consumption on prussian carp Fig. 2. The influence of copper upon breathing frequency on prussian carp Fig. The influence of copper upon number of erythrocytes on prussian carp 180 .Fig. 3. 1.

However. Residues of some heavy metals in fishes collected from (Red Sea coast) Jizan. Biol.. Al-Mohanna M. The number of erythrocytes in the fish individuals subjected for seven days to immersion into water with 0.001 g Copper/l water. Concentration levels of heavy and trace metals in the fish and relevant water from Rawal and Mangla lakes. 15. Research Journal of Environmental Toxicology 5 (2):141-146. which seemed to be related to the acute decrease in the oxygen consumption.The oxygen consumption was found to be significantly influenced by the concentration of the used copper into the water.T. as shown in Figure 2. Impact of Copper Sulphate. 2011. this index increases first 24 hours of immersion the respiratory metabolism ranged to 154. & H.These values were found to stabilize during the next days to 204. J. The difference between the number of erythrocytes which was determined for the control (1.200 per ml) and the ‘treated’ lot (739. J. after seven days of immersion. Biol. Saudi Arabia.200 per ml). 1: 414-416. The copper’s toxic effect was proven to be more powerful in the first 24 hours from the fish’s immersion.75 % of the control value.. A concentration of 0. after this period of time.). Thus. Bibliografie Ahmad M. an Essential Micronutrient on ACh. Conclusions The copper have had in the experimented concentration (0.M.89 ml O2/kg/h. 181 . Aruna. at a concentration of 0.135. & D. Sci. Afzal (2001). (1994). an average decrease of 34 % was found in the treated fish individuals. after 24 hours oxygen consumption decreases significantly .001 g/l of copper caused a decrease by 34% in the number of erythrocytes in the prussian carp. AChE and Na+K+ATPase in Various Tissues of the Fish Cyprinus carpio (L. 149-157 Balambigai N.001g Cu/l water) an increased effect on the energetic metabolism and the breathing frequency in the fish species investigated (prussian carp).G. a certain degree of ‘adaptation’ was observed.001 g Cu/l water was also significantly affected. Environ.

86-99. 14. co-financed by the European Social Fund – Investing in people.N.G.A.. Gh. Whole lake response to low-level copper sulfate treatment. Haematological responses in a fresh water teleost. 19.D. Hale. 122-123. F. T. Size dependence of zinc elimination and uptake from water by mosquito fish . evaluation of chronic indicators.V. Quirk (1980). A proposed method to diagnose acute copper poisoning in cultured rainbow trout (Oncorhynchus mykiss). V. Litten. K.Biol. 2298-2308.Environ.C.M.P.Toxicol. Oreochromis mossambicus (Peters) during accumulation and depuration. Channa punctatus. Alagurathinam (1996). Aquat.. S. Idzelis.. Asian Fish. Environ. 339-341. Gambusia affinis (Baird and Girard).. C. Sci. M. 107. & J. &Sharma Y. Sci. Total Environ. J. Picoş C. Mc Geer. Water Res. 192195 Effler S. (1988). Channa punctatus to experimental cooper and Cr poisoning .. Physiological effects of chronic copper exposure to rainbow trout ( Oncorhychus mykiss) in hand and soft water .. Acknowledgements: This work (The Changes of Some Physiological Parameters in Prussian Carp under the Action of the Cooper) was partially supported by the strategic grant POSDRU 107/1. Wood & D. Toxicol.C. Environ. 2. University of Bucharest Press. V. Meyer & M.Carbonell. 182 .17-32.. Trivedi S. Lucrări practice de fiziologie animală. 12.Journal of Environmental Bology. Singh D. M. Kesminas & R. Singh M. Romania. (2008). pp. Ladigiene.Nath K.. Cepanko V. Sampath & S. Mitz (1988). Mc Donald (2000). R. Family and Social Protection. Radiological investigation of roach and perch from some lakes in Lithuania. Chem.5/S/77265 (2010) of the Ministry of Labor. G. Landscape Manage.L. Taylor L. & Năstăsescu.. Newman... Tarazona (1993). Tong-Ngork.29(2) 253 -257. Impact of cooper on haematological profile of freshwater fish.K. Field. 9. & S. Eng.. 14: 199-205. 16.. (1995). J. 2006.. 1329-1334. J.W. Effects of lead on respiratory enzyme activity glycogen and blood sugar levels of the teleost. S. 1489-1499 James R.

0 Prof. discussion groups. organizaţionale. profesionale) etc. 183 .0 generation have made available for the internet users many innovative tools: social networks. Keywords: communication. they agree on the fact that it as a continuously changing and evolving medium. comunităţile virtuale. blogs. which will inaugurate a new stage in the evolution of Internet and online communication. conferinţele web. „serviciile de mediu” precum directoarele şi motoarele de căutare. site-urile web. regulată şi cronologică de însemnări (posts) despre un subiect sau o multitudine de subiecte. web seminars. online. This turns into a concept better and better shaped. applications. Introducere În cadrul Internetului. chat-urile. This explains the fact that although we are in full development of Web 2. fiind considerat de asemenea şi principalul instrument de comunicare web 2.0.0. thoughts have already been expressed that the next step in the journey is the establishment of Web 3. blogurile (jurnale pe web.0 era. Blogul reprezintă o pagină web cu o serie constantă. web 2.Instrumente de comunicare şi generaţia Web 2. Internet and Web 2.0. instrumentele specifice comunicării online sunt poşta electronică. comerciale. ce pot fi: personale. internet. user. interactive advertising. videos. Unul dintre cele mai importante instrumente de comunicare online o reprezintă blog-ul. Cristiana-Roxana NEACŞU „Kemal Ataturk” National College Abstract: When scholars study communication on the Internet. forumurile de discuţie. virtual worlds..

constituie World Wide Web-ul20. Blog marketing. Jeremy. Multe bloguri conţin comentarii sau ştiri despre un subiect anume. Bucureşti. cât şi verb. personalităţi marcante. iar în funcţie de acestea se va decide care sunt următorii paşi. şi desemnează şi instrumentul de comunicare. URL-urile paginilor le organizează într-o ierarhie. în viziunea lui Jeremy Wirght constă în faptul că poţi aduna toate informaţiile despre afacerea ta. şi acţiunea de a scrie pe bloguri. imagini şi linkuri către alte bloguri.33. ce se aşteaptă de la acest site. atât de companii. New Media. site-uri sau alte canale 20 Andrei Găitănaru. cui i se adresează.2. preferinţele acestora. Dorina. Blogul ”În sine. şi le poţi utiliza pentru a determina nevoile clienţilor. altele funcţionează ca jurnale personale online. mediu si canal de comunicare. De cele mai multe ori comunicarea pe Internet are ca punct de pornire website-ul.”21 Blogul este unul dintre cele mai cunoscute şi folosite instrumente de comunicare. vedete şi politicieni cât are şi un succes foarte mare în rândul tinerilor. Bucureşti. Calculatorul. 2005. 22 Wright. Primul lucru care trebuie stabilit într-o comunicare online sunt obiectivele. termenul blog este atât substantiv. p. comportamentul şi dorinţele lor22. accesate dintr-o rădăcină comună URL. în mod normal.Website-ul Totalitatea site-urilor accesibile publicului. cu toate că hyperlinkurile dintre ele controlează modul în care cititorul percepe structura generală şi modul în care traficul curge între diferite părţi ale site-ului. 2002. Paginile unui site pot fi. denumită homepage (pagină de start) şi de obicei există pe acelaşi server fizic. Site-ul este varianta de bază de la care se porneşte o comunicare online. de la mai multe tipuri de persoane şi entităţi menţionate anterior. care se folosesc din plin de această nouă metodă de a îşi face cunoscute opiniile şi punctele de vedere. p. 2008. Un blog obişnuit combină texte. iar pasul următor constă în stabilirea obiectivelor site-ului: ce îşi propune.ro. Unele site-uri cer abonare pentru a putea fi accesat o parte din conţinut sau chiar tot conţinutul.111 21 Guţu-Tudor. Editura McGraw-Hill . Editura Tritonic. 184 . Puterea blogului. p. Editura comunicare. văzute în mod colectiv.

b.7%). Bloguri personale (41. Bloguri “hobby” (8. Donald.3 %): a. De-a lungul timpului au fost realizare numeroase clasificări complexe ale blogurilor. bloguri preluare (3%).4%) 3. d. până la bloguri extrem de specializate. Bloguri de tip religios (3. Tipologia blogurilor este foarte variată. Unul dintre criteriile folosite este comportamentul autorului (intenţiile sale)23. este o parte esenţială a celor mai multe bloguri. În aceste condiţii. desen (sketchblog).7%) 7. “filosofie de viaţă” (4%). bloguri comentariu de viaţă publică (6. c. audio (podcasting). Revenind la o clasificare mai generală a blogurilor. Bloguri colective “de nişă” (13.wordpress. Bloguri temporare (2.5%) 4. 24 http://dianacismaru. Majoritatea blogurilor sunt în primul rând formate din texte. şi Hinson. înregistrări video (vlog). 2009. Michelle. pornind de la bloguri personale generale.5%) 5. e. Bloguri profesionale (4. An Analysis of the Increasing Impact of Social and Other New Media on Public Relations Practice. Diana Cismaru a realizat un studiu din care a rezultat o împărţire a blogosferei în 8 categorii24: 1. Bloguri colective profesionale (sau bloguri de organizaţie) (1.media relevante pentru subiectul principal al blogului.com. narative (7%). cu toate ca unele sunt centrate pe artă (artlog). 4-5. Posibilitatea ca cititorii să lase comentarii într-un format interactiv.4%) 6. Blogurile “revistă online” (4%) 8. muzică (MP3 blog). Institute for Public Relations.6%). motorul de căutare de bloguri Technorati urmărea peste 112 milioane de bloguri. pp. bloguri “comentariu personal” (20.2%) 23 Wright. Technocrati a definit blogul ca fiind un jurnal actualizat cu regularitate şi publicat pe Internet. fotografie (photoblog). 185 . În decembrie 2007. 2.

28% 10. 1 Studiul amintit a fost realizat în ianuarie 2008. 186 .68% 5. observarea blogosferei româneşti arată o creştere a ponderii acestora.76% 5.78% 52.77% 17. inclusiv şi atenţia companiilor româneşti.09% 2. un blog şi organizaţii care au chiar mai multe bloguri. cel puţin formal.Clasificare a blogurilor 4. Deşi nu am făcut o analiză cantitativă. unul general şi mai multe specializate sau numai bloguri tematice. Se observă un număr mic al blogurilor profesionale şi mai ales al celor de organizaţii. Twitter Twitter – noua reţea socială şi de micro-blogging a atras foarte mulţi membri din toată lumea.57% Bloguri personale Bloguri “hobby” Bloguri colective profesionale (sau bloguri de organizaţie) Blogurile “rev istă online” Bloguri profesionale Bloguri colective “de nişă” Bloguri de tip religios Bloguri temporare Grafic nr.06% 1. In prezent sunt destul de multe companii care şi-au deschis.

cu legături slabe şi spaţii sociale goale introduc noi idei şi oportunităţi pentru membrii lor în măsură mai mare decât reţelele închise. Li. la fel ca prin intermediul unui blog. stă tot potenţialul acestora. Reţele sociale Revoluţia Web 2. servicii şi mesaje promoţionale în conformitate cu punctul lor propriu de vedere asupra a ceea ce consumatorii îşi doresc. Este mai bine pentru succesul individual să existe conexiuni cu o varietate de reţele decât multe conexiuni într-o singură reţea. afirmă unii. Avantajul Twitter-ului în fata serviciilor de mesagerie instantanee. Google Talk etc. Harnessing the Power of the Oh-So-Social Web.7 187 . Forma reţelelor sociale este un factor-cheie al utilităţii reţelei pentru indivizii incluşi. e ca poți comunica cu mai multe persoane în același timp. care au multe legături redundante. Ca în orice rețea socială.26 Aceste reţele sunt construite în jurul ideii de ”prieteni” fie ei prieteni adevăraţi (din viaţa reală) sau doar virtuali. Reţelele sociale sunt în multe feluri cela mai haotice şi mai greu de înţeles părţi ale web-ului. exista posibilitatea de a personaliza modul în care arată pagina de profil și poza de avatar. gen Yahoo Messenger. 25 O reţea socială este o hartă a relaţiilor dintre indivizi ce indică modurile în care ei sunt conectaţi prin diverse grade de familiaritate socială pornind de la cunoştinţe întâmplătoare până la legături familiale puternice. p. London.prin sistemul de comunicare foarte eficient şi rapid pe care îl pune la dispoziţie. şi tocmai aici. vol. nr. Goldring. Paul. 36 26 Caplan. Companiile obişnuiau să deţină puterea: fabricau produse.Charlene. Josh. Reţelele deschise. o reţea de prieteni apropiaţi. Reţelele dense sunt mai puţin utile pentru membri decât reţelele cu multe spaţii libere şi cu numeroase conexiuni slabe cu indivizi din afara reţelei principale. ce împărtăşesc aceleaşi credinţe. prieteni cu care poţi 25 Bernoff. 2008. Cu alte cuvinte. 30. Susie. How to use New Media. doar ca limita unui mesaj este de 140 de caractere. p.0 a adus multe schimbări în vieţile tuturor utilizatorilor de Internet. Media Trust. 2008. 49. în MIT SLOAN Management Review. atât pe plan personal cât şi profesional. preocupări şi valori nu îşi îmbogăţeşte membrii în măsura în care o fac grupurile de indivizi care au conexiuni în alte lumi sociale şi acces la o varietate mai largă de informaţii.

filmări. care permite utilizatorilor să se înregistreze şi să îşi creeze un profil profesional.0 și probabil Web 5. deşi pornită iniţial de la ideea de reţea a studenţilor.2011 188 . Puterea acestor reţele constă în faptul că printr-un singur click.com/2006/07/16/hi5another-massive-social-network/. Va urma Web 4. aplicaţii. face schimb de poze. mesajul poate ajunge la mii de oameni. Concluzii Internetul şi generaţia Web 2. fragmente din filme. Serviciile Web 2. inclusiv atenţia companiilor româneşti. sau reclame.0. bloguri. Twitter – noua reţea socială şi de micro-blogging a atras foarte mulţi membri din toată lumea. în reţeaua Facebook. Hi5 –Another Massive Social Network. Este mai mult decât sigur că evoluția internetului nu încetează aici. grupuri de discuţie. lumi virtuale.0 au pus la dispoziţia companiilor foarte multe noi instrumente: reţele sociale. 27 Cashmore Pete. iar pe site-uri precum YouTube principala activitate este publicarea de clipuri cu muzică. seminarii web.0. prin sistemul de comunicare foarte eficient şi rapid pe care îl pune la dispoziţie. de opinii şi mesaje. http://mashable. jucând o partidă de șah vitual cu fratele din Londra și seara ieșind la plimbare pe malul Nilului. se înregistrează o creştere a utilizatorilor tineri dar interesaţi de partea profesională şi carieră. denumit și web-ul semantic. Prin intermediul acestei reţele. data accesării: 25.10. Evoluţiile de excepție viitoare ale web-ului vor conduce la noi legături între utilizatori şi date făcând cu atât mai lentă trnaziția către Web 3. generațiile viitoare le vor primi în viața lor și cel mai probabil vor petrece ziua bând cafeaua virtuală de dimineață cu prietenii din Paris. indivizii pot gestiona o listă de contacte de afaceri. iar cât de curând se vor converti în instrumente omniprezente şi universale. mai ales în reţelele cunoscute precum Facebook sau Youtube.comunica. Reţelele sociale sunt diferite prin specificul lor: dacă într-o reţea precum Hi5 se vor întâlni preponderent tineri (13 -29 ani)27. Există şi o reţea socială dedicată special domeniului business – LinkedIn.0 se află în prezent plină dezvoltare şi evoluie. reclame interactive. de videouri.

An Analysis of the Increasing Impact of Social and Other New Media on Public Relations Practice. Surse online: http://dianacismaru. London.wordpress. Harnessing the Power of the Oh-So-Social Web.com. How to use New Media. Media Trust. Josh. Guţu-Tudor. http://mashable. şi Hinson. 2008. Editura Tritonic. Wright. 49. Bernoff. 30. Wright. 2002. Paul. Dorina. 2009. vol. Bucureşti. Goldring. Blog marketing. Michelle. Susie. nr. mediu și canal de comunicare. 2005. Bucureşti. Editura McGraw-Hill .Bibliografie Andrei Găitănaru. Li. Editura comunicare. Caplan. 2008. în MIT SLOAN Management Review. Calculatorul.Charlene. New Media.com/2006/07/16/hi5-another-massive-social-network/ 189 .ro. Donald. Jeremy. 2008. Institute for Public Relations.

electronic media. rolul acestora în schimbările produse în structura şi relaţiile sociale arată importanţa sistemelor mass-media în societatea contemporană. În epoca arhaică. social network. Extinderea sistemelor mass-media a supus mediul social unor presiuni interne şi a creat o serie de interogaţii legate de tehnicile de manipulare şi sugestionare media. comunicarea şi interacţiunile sociale aveau un grad restrâns de diseminare datorită schimburilor limitate dintre oameni. univ. În istoria civilizaţiei umane au existat diverse modele de organizare socială corespunzătoare fiecărei epoci istorice. televiziune sau media electronică influenţează viaţa fiecăruia dintre noi.I. Diaconu Răzvan POPOVICI Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Social Politice Universitatea A. Sistemul mediatic modern a devenit un factor de propagare al valorilor culturale iar diversele tipuri de mass-media. Cuza. ce pot influenţa 190 . de la presa scrisă la radio. Evoluţia societăţii moderne poate fi analizată pe fondul dezvoltării mijloacelor de comunicare de masă. ceea ce demonstrează importanţa mijloacelor de comunicare în procesul de evoluţie socio-culturală al vremurilor noastre. dar şi ansamblul social în general. marele salt s-a produs în ultimul secol. a new reality of our days. când dezvoltarea rapidă a mijloacelor de comunicare de masă a generat procesul de masificare socială aşa cum îl cunoaştem astăzi. the number of custumers increased lately in our society. Dar. Today. Internet and new media are the global medium to the sociallife. which is influenced from media and electronic media system. People from all over the world are interested about electronic or digital mass-media. Problematica comunicării şi interacţiunii de masă a adus în discuţie însuşi sensul culturii contemporane. drd. global culture. Key words: mass media. globalization. Iaşi Abstract The article deals with global culture.Rolul sistemelor mass-media în cultura globală contemporană Asist. MarshallMcluhan spoke about global village. Odată cu apariţia tiparului s-a trecut la un model de comunicare şi transmitere a informaţiei mult mai rapid.

economici. .circulaţia informaţiei la nivel planetar. atunci avem în vedere concurenţa dintre mass-media televizuală şi noile media. sociali sau politici aflaţi în interacţiune profundă în viaţa societăţii. presupun interacţiuni tridimensionale: televiziune. are drept caracteristici: . Există o serie de teoretizări interesante pe această temă. posibilă graţie tehnologiilor digitale. aşa cum aceasta din urmă a înlocuit radioul în preferinţele diverselor categorii de public? Dacă analizăm impactul produs de internet şi de noile media în sensul utilizării acestora ca forme sau modalităţi de cunoaştere şi divertisment. Există numeroşi factori culturali. reţele net.”1 Interacţiunea comunicaţional-informaţională de care vorbeşte Ramonet. Marshall McLuhan. tehnologia reprezintă modul de exprimare al 191 . telefonie. profitând în special de progresul în materie de digitalizare şi favorizând interconexiunea tuturor serviciilor din domeniul comunicaţiei şi informaţiei. de fapt un efect al ceea ce este definit drept world cultură sau cultura globală: “O infrastructură la scară planetară ca o imensă pânză de păianjen. internetul fiind de fapt vârful de lance al acestui proces global.noile sisteme multimedia. iar internetul şi noile media îşi fac loc. Desigur.”2 Dezvoltarea sistemelor mass-media este în strânsă corelaţie cu evoluţia tehnologiilor informatice din ultimele decenii. O teză fundamentală în acest sens este dezvoltată de Ignacio Ramonet. devenit spectator sau participant interactiv la noua realitate mass-media. Ce înseamnă de fapt acest concept dezvoltat de Manuel Castells în anii ’90? Tehnologia nu reprezintă absolutul. creatorul conceptului de “sat global” consideră mass-media modernă un factor de influenţă în universul cultural de a fi şi gândi al omului contemporan. Accesibilitatea mediei televizuale a devenit un element uzual în viaţa de zi cu zi. una dintre acestea se referă la conceptul de Societate. chiar dacă noi simţim omniprezenţa acesteia în viaţa de zi cu zi. ceea ce însemnă mai multe mijloace de comunicare (aşa cum arată avântul actual al telefonului mobil sau internetul) şi dezvoltarea unor domenii noi de activitate. în ultimii ani asimilând segmente de public tot mai numeroase. principala întrebare care intervine este în ce măsură noile sisteme media online vor înlocui omniprezenta televiziune. Asistăm în zilele noastre la “Mariajul informaţiei cu telecomunicaţiile şi cu televiziunea care provoacă o adevărată revoluţie. Acesta susţine concepţia de societate a informaţiei globale.într-un mod negativ omul.reţea3.

Acest rol trebuie în permanenţă reînnoit şi regândit. indiferent că discutăm despre cinematografie. o societate în care paradigma informaţională s-a extins la ansamblul activităţilor sociale. Să fie în permanenţă ţinuţi în priză. uniformizator. Expunerea la diversele mesaje media. conceptul a fost extrapolat în planul vieţii sociale. mărirea capacităţii de consum este în acest sens o prioritate. “Consumatorilor nu trebuie să li se îngăduie niciun răgaz. în general promovează o cultură de consum şi. când o societate în care aceleaşi tehnici se află la originea creşterii productivităţii şi reprezintă deci un mijloc nou de producere a valorii. Observăm că influenţa generată de mass-media înseamnă o schimbare a percepţiilor. când. radio sau televiziune. standardizare. propriu unei societăţi de consum. şi predictibilizare. Acest model teoretic se fundamentează pe gradul ridicat de interacţiune în ceea ce priveşte schimbările produse în societatea contemporană. ea devine practic vectorul de penetrare al modelelor culturale acceptate în societatea contemporană şi produce în aceeaşi măsură consecinţe sociale. publicitatea. mai rar. mass-media.fiecărei structuri sau grup social. cu alte cuvinte. universal. Trăim într-o societate a informaţiei globale: “Societatea informaţională este când o societate în care tehnicile de informare şi comunicare au devenit dominante sau foarte prezente.”5 Definirea culturii globale înseamnă fundamentarea la nivelul unor repere valorice proprii a conceptului intitulat ”mcdonaldizarea lumii”6. Imaginea. politice instituţionale şi culturale. Întrucât principalul consumator de mass-media este individul sau receptorul în sensul cel mai general al termenului. Rolul mass-mediei în această lume este fundamental. expuşi în mod constant celor mai mari tentaţii şi să nu părăsească astfel starea de excitare şi efectele sale – suspiciunea şi nemulţumirea. Teza lui Ritzer înseamnă o lume fundamentată pe trei piloni: uniformizare. vizualizarea unui 192 . atitudinilor diverselor categorii de public în conformitate cu valorile acceptate în societatea contemporană. rolul canalelor de transmitere a informaţiei este fundamental pentru promovarea sistemelor de valori proprii diverselor categorii de public existente.”4 În lumea contemporană există schimbări spectaculoase. de reţeaua internet şi noile media. în acelaşi timp. o industrie specifică axată pe un model de dezvoltare de tip social. vorbim de formarea unui standard comun. Sistemele mass-media au avut o influenţă profundă asupra societăţii şi a culturii contemporane. comportamentelor. sistemele mass-media au un rol fundamental iar fenomenul de masificare socială a generat în ultimele decenii o cultură de tip consumerist.

televiziune sau internet au un rol fundamental în modelarea percepţiilor. Ion. În ceea ce priveşte fenomenul de influenţă socială produs de massmedia distingem următoarele concluzii: . 14. Bucureşti. Dicţionar de Sociologie. Rise of The network Society. Orice mesaj mass-media difuzat. 133.sistemele mass-media.. respectiv: radio. Iaşi.societatea contemporană este o lume a informaţiei globale.sistemele noilor media s-au dezvoltat pe baza tehnologiei informatizate din ultimele decenii. Editura Antet. pag. 2003. internet au rolul de a transmite valori şi modele culturale diverselor categorii de public.anumit program determină receptarea şi ulterior posibila acceptare a acestuia. Informaţie şi comunicare. 1996. pag. 2008. atitudinilor diverselor categorii de public. pag. Bucureşti. comportamentelor. Cluj-Napoca. apud. Editura Antet. Mesajele media constituie practic realitatea socială. Ramonet. 2000. .în societatea contemporană sistemele mass-media. 63. Globalizarea şi efectele sociale. Bernard. 4 Miege. Zygmund. 2003 Bauman. 2003. Zygmund. 2 1 Bibliografie Albulescu. . Editura Dacia. 1998. Editura Polirom. 336 . Tirania comunicării. pag. televiziune. Bucureşti. Bucureşti. . Editura Univers enciclopedic. Globalizarea şi efectele ei sociale. respectiv: radio. Ignatio. Geopolitica haosului. 80. 5 Bauman. . Educaţia şi mass-media. Ignacio. iar fenomenul de masificare socială se manifestă prin standardizarea şi uniformizarea stilurilor şi opţiunilor valorice ale publicului. şi acceptat în mod favorabil de public. Editura Antet. 3 Castells. Ritzer. Bloxwell Publisher. pag. 2005 193 . precum şi apartenenţa acesteia la un anumit segment de public divers din societate.mesajele promovate de canalele media sunt vizualizate şi receptate de public. aceasta reprezentând în fapt baza societăţii informaţionale contemporane. influenţează capacităţile şi nivelul de raţionare al persoanei. Oxford. aceasta arată forţa simbolică a sistemelor mass-media. Bucureşti. constituie astfel un argument în acest sens. Editura Doina. Ltd. Manuel. 6 Conceptul de macdonaldizare a lumii a fost folosit pentru prima dată în eseul The Macdonaldization of Society scris de G. _____________________ Ramonet.

Iaşi. Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă. Bernard. Bucureşti. La galaxie Internet. 2008 McLuhan. Bucureşti.Castells. Fayard. Bucureşti. 2001 Miege. Marshall. Bucureşti. 2002 Sartori. Marshall McLuhan în era digitală. Dennis. Editura Antet. 1997 McQuail. Manuel. Tirania comunicării. Bucureşti. Editura Doina. 2001 Levinson. Ignatio. Windhall. Mass-media şi mediul invizibil. Informaţie şi comunicare. 2001 Ramonet. Imbecilizarea prin televiziune şi postgândirea. Geopolitica haosului. Paris. 2006 194 . Editura Polirom. Editura comunicare. Editura Incitatus. Homo Videns. Sven. Editura Nemira. Paul. 1998 Ramonet. Ignacio. Giovani. Bucureşti. Editura Humanitas.

Lately. Face parte din acel complex geografic alături de climă. Eugen Remus FŐLDVARI Universitatea din Oradea Abstract By their altitude. Se constată la nivelul Dealurilor de Vest ample procese de alunecări de teren atât la nivelul terenurilor agricole cât si a celor destinate altor obiective precum căi de comunicaţie. The reforestation causes the cease of some erosion processes on slope. the Western Hills are typical deciduous forests. aceasta se află plasată în zona de dezvoltare a stepei.). cer. Prin poziţia pe latitudine a României. deforestation – defrişare. La fel ca şi clima. swamp transformation –înmlăştiniri Vegetaţia. termofilă (paduri de stejar. perioada contemporană inregiatrează “fenomene” de lichidare a suprafeţelor întinse de pădure cu toate consecinţele actuale si următoare. relief. Key words: reforestation – reîmpadurire. garniţă etc. contribuţia sa în modificarea aspectelor reliefului fiind hotărâtoare în cele mai multe cazuri. 195 . prin specificul său este o componentă esenţială a peisajelor geografice. There are also leared large forest areas. aceasta aflându-se la interferenţa vegetaţiei vest-europene (gorunete. there occurred an important process of natural reforestation due to the abandonment of large agricultural areas (pastures and meadows).Aspecte actuale ale vegetaţiei existente în dealurile de vest cuprinse între Crişul Repede şi Crişul Negru Drd. ape. fagete) cu cea est-europeană (de stepă şi silvostepă cu stejar pedunculat) şi cea sud-estică. şi vegetaţia are o evoluţie asemănătoare. but also swamps occur in some meadow areas (the transformation of meadows into swamps). silvostepei şi stejăretelor. Dacă în trecut suprafeţele ocupate cu vegetaţie forestieră erau substanţial mai mari decât cele de astăzi. stejar brumăriu. aflată la confluenţa mai multor tipuri. soluri. vetre de asezări etc.

Flora tarii noastre cuprinde 3339 specii. 1) Etajul făgetelor înregistrează o prezenţa insulară la nivelul acestora. fagul (Fagus silvatica) având totuşi o specificitate la nivelul zonelor de relief cu înăltimi de peste 500m. aspect important în condiţiile în care aproape jumătate din materialul erodat în zona temperată se datorează tipului de eroziune amintit mai sus. Acest proces contribuie la diminuarea riscului declanşării unor inundaţii şi a eroziunii liniare. atât sub forma unor păduri compacte cât şi în combinaţie cu stejarul şi carpenul (Carpenus betulus). fagul putând forma singur. În acest caz se înregistrează inversiuni de vegetaţie pe versanţii mai reci. Pe lângă aspectele semnalate anterior. Pădurilor de fag le este puţin caracteristic aspectul de mozaic. pot determina iniţierea unor alunecări de teren. arborii fiind cei care reţin. unde vegetaţia prezintă o mult mai mare diferenţiere pe orizontală sub influenţa mai directă a componentelor climatice externe. Celalalt volum de apă rezultat este reţinut de litieră pentru ca apoi să între treptat în sol sau să se scurgă. gorunete. în cazul ploilor. influenţat de condiţiile locale. Pădurea contribuie cel mai mult la protejarea versanţilor atât prin intermediul rădăcinilor cât şi prin procesul de încetinire a scurgerii bruşte a apei provenită din precipitaţii. doar pe alocuri adauganduse: plopul tremurator. Stejarul( Qercus robur) este de altfel caracteristic exclusiv zonei dealurilor. 196 . aproximativ 40% având origine euroasiatică. eroziunea areolară este aproape imperceptibilă. La nivelul pădurii. cele mai multe. în funcţie de specie. în cea mai mare parte masive de padure întinse. 539 hibrizi şi 184 specii subspontane. mesteacanul. Specific Dealurilor Crişene este etajul pădurii de foioase(Fig. aninul negru (Alnus glutinosa). făgete) Tipurile de vegetaţie au rol deosebit prin prezenţa s-au absenţa acesteia în declanşarea sau încetarea proceselor ce au loc la nivelul terenurilor. frecvente mai ales în vestul ţării (stejarete. Acestea se pot manifesta uneori brusc mai ales atunci când solul este supraumectat perioadă care coincide cu o activitate seismică sau cu un alt stimul extern sub forma unei explozii ce provine de la o oarecare activitate antropică. zonele împădurite cu arbori de vârstă înaintată ce au un coronament bogat şi poziţionat la nivelul unor pante cu înclinări accentuate pe un strat de sol cu grosimi relativ mari. până la 23% din cantitatea de precipitaţii de valoare medie.

sub forma plantaţiilor de pin si molid (Picea excelsa) precum şi castan comestibil. In acest caz a contribuit la fenomenul amintit şi substratul pe care a fost amplasată plantaţia. depărtarea destul de mare de oricare centru industrial precum şi lipsa altor posibilităţi financiare au dus la căutarea acestestor păduri de un numar foarte mare de locuitori din zonă în perioada de toamna imediat dupa coacerea fructelor. şi a poziţionării la altitudini de aproximativ 500 m a plantaţiilor. Com. rezistenţa sa în condiţii de umiditate şi presiune facându-l căutat în zonele cu exploatări miniere. versantul cu expozitie vestica fiind în cea mai mare parte stâncos. din necesităţi economice. ulmul (Ulmus procera). părul pădureţ (Pirus piraster) Reprezentativ pentru acest subetaj este stejarul pedunculat (Quercus robur) şi cerul (Quercus cerris). pe Valea Râului. Castanul comestibil. anume exploatarea sa ca lemn de foc. La ora actuală este cel mai important aport adus de aceasta specie. mai umbroase decît cele de fag. Un element important în cadrul vegetaţiei este acela al vegeţatiei azonale. în unele zile de pâna la 400C. o suprafaţă de aproximativ 10 hectare de plantaţie de pin din zona localităţii Corbeşti. Nu în toate cazurile introducerea acestor specii a reprezentat şi un succes. introdusă artificial în perioada contemporană. 197 . pe fondul temperaturilor foarte mari. de amintit distrugerea câtorva hectare de conifere prin incendiere accidentală.Pădurile de stejar. Ceica s-a uscat. Un fenomen paradoxal. Valoarea sa economică rezidă şi din valorificarea fructelor. ajung într-un amestec destul de mare cu teiul (Tilia ordata). Mai predomină pe suprafeţe relativ reduse şi gorunul(Quercus petraea) de origine central-europeană. acesta fiind alcătuit dintr-un strat superficial se sol. Astfel. în vara anului 2000. paltinul (Acer platanoides). rezultat tot din lipsa altor posibilităţi se înregistrează aici. carpenul (Carpenus betulus). Ramânând tot la zona de mai sus. reuşind să se aclimatizeze rapid în zona pădurii Dobreştilor. originar din zona mediteraneană a fost introdus cu rezultate bune. frasinul (Fraxinus excelsior). Nu întâmplător a fost introdus în acest areal. mult sub limita inferioară a pădurilor de conifere. Căderea economică a zonei Dobreşti. desfiintarea exploatării miniere de la Dobreşti ne mai solicitând lemnul de castan în acest scop. mărul padureţ (Malus silvestris).

păr. mărul pădureţ. cireş. drobiţa (Genista tinctoria). costreiul (Echinocloua crus-gali). vinariţa (Asperula odorata). pălămida (Cirsium arvense). cornul (Cornus mas). socul (Sambacus nigra). iarba fiarelor (Cynanchum vincentoxium). plante cu flori precum: fraga de câmp (Fragaria viridis) sau lacrimioarele (Galium aparine). călinul (Viburnum apulus). mai frecvent întâlnindu-se: alunul (Corylus avelana). lemnul câinesc (Ligustrum vulgare). ogsiga (Brachipidium silvaticum). nuc etc. iar dintre speciile pomicole prun. firuţei de livadă (Poa pratensis). drobul (Cytisus leucotrichus). vişin. ciocul berzei (Geranium robertianum). pădurea continuă să rămână un element important al peisajului natural al României în general şi al Dealurilor Crişene în special. mohorul (Setaria glauca). horstia (luzula nemorosa). loboda (Chenopodium album). Deşi restrânsă mult în urma exploatării neraţionale. păiuşca (Agrostis tenuis). măr. secară. dar şi datorită lipsei unor măsuri de întreţinere a acestor pajisti. firuţei de pădure (Poa nemoralis). coada şoricelului (Achilleamilefolium). porumb. Arbuştii sunt bine reprezentaţi. 198 . salba ryioasă(Evonimus verrucosa). trifoi. floarea paştelui (Anemone nemorosa). lipitoarea (Asperula taurina). salcia. măceşul (Rosa canina). pieptănăriţa (Cynosorus cristatus).Pe alocuri mai este prezent mesteacănul.socul roşu (Sambacus racemosa) porumbarul (Prunus spinosa). ovăz. este deosebit de variat. feriga (Dryopterix filix mas). condiţii pedogeomorfologice. rogozul (Carex pilosa). Compoziţia floristică a pajiştilor este destul de slabă. murul (Rubus hirtus). amintind prezenţa: cucutei (Galium schultestii). sângerul (Cornus sanguinea). păducelul(Crategus monogina) Stratul ierbos specific pajiştilor naturale. Plantele de cultură întălnite sunt reprezentate de: grâu. datorată unor cauze naturale precum: flora de valoare scazută.cartof. În culturile agricole predomină unele specii de buruieni cum sunt: volbura (Convolvulus arvensis). laptele câinelui (Euphorbia amygdaloides). urzica moartă galbenă (Lamium galeobdolon).

instalarea organismelor torenţiale. Lipsa vegetaţiei lemnoase de la nivelul versanţilor. ravinări.1 . înmlăştinirile.Dealurile dintre Crişul Repede şi Crişul Negru. prăbuşiri etc. jneapănul.geo-sptial. sângerul etc. Eroziunea regresivă inregistrată în evoluţia rigolelor. ogaşelor. a determinat instalarea unor sisteme de ravene.Fig. Harta vegetaţiei Sursa: www. 199 . brusturele. contribuie la oprirea proceselor de eroziune existente la nivelul versantilor. 2) Pe lângă aspectul de reîmpădurire. păducelul. Blocarea canalelor de scurgere. a fost încetinită sau chiar oprită(fig. drenaj. (fig. Părăsirea păşunilor sau schimbarea destinaţiei acestora a dus la un proces accentuat de reîmpădurire. Amintim aici măceşul. folosiţi pentru terenurile arabile. 3). murul. vegetaţia lemnosă instalată recent. Speciile care s-au reinstalat au fost influenţate şi de lipsa unor lucrări de amenajare. pe fondul neutilizării lor în ultimii ani. papura. desţeleniri etc. Sub aspectul vegetaţiei.org. stagnarea apei timp mai indelungat în anumite zone. pipirigul. setul Corine Land Cover 2000 Utilizarea defectuoasă a terenurilor din ultimii ani a determinat instalarea la nivelul acestora a unor fenomene de eroziune sub diferite aspecte: alunecări de teren. suprapuse peste fostele şanţuri despărţitoare a parcelelor de teren. au favorizat instalarea vegetatiei azonale prin plantele iubitoare de apă: trestia. păşunile au fost invadate de vegetaţie reprezentată de arbuşti. şovarul etc În cea mai mare parte. ravenelor şi organismelor torenţiale cu efecte negative în evoluţia versanţilor. din multe puncte de vedere aceasta a fost benefică.

Chiar dacă nu în toate cazurile greutatea cu care aceştia apasă asupra solului si rocii sunt benefice. în cele mai multe cazuri aceştia stabilizează o serie de terenuri aflate pe versanţii cu pantă accentuată. Rapa) Un rol deosebit în păstrarea echilibrului versantilor îl au copacii cu vârstă înaintată. Acestea vor putea fi redate agriculturii doar prin lucrări de mare amploare a căror costuri vor fi pe masură. 2 Proces de reîmpădurirea păşunilor (Loc. Acest fenomen a contribiut la scoaterea din circuitul agricol a mari suprafeţe de teren. Holod) Fig.Reîmpădurirea păşunilor şi în multe cazuri a terenurilor agricole se înregistrează pe fondul depărtării masive a populaţiei de sectorul primar reprezentat în acest caz de agricultură. Uneori declanşarea unor alunecări de teren de mai mică sau de mai mare amploare este încetinită s-au chiar oprită definitiv sau parţial de 200 . 3 Incetinirea eroziunii regresive de către vegetaţia proaspăt instalată (loc. Fig. Practic sute de hectare de terenuri agricole cu diferite destinaţii au fost acoperite de vegetaţie lemnoasă de diferite tipuri după cum am amintit mai sus.

Hidişel. pipirigul. (fig.Cârpeşti Mici. 6). arinul. au suferit modificări importante în ultimele decenii în ce priveşte gradul de acoperire cu vegetatie. Prezenta lor precum şi lipsa unor lucrări de drenaj. fie că este vorba de luncile celor două Crişuri: Negru si Repede. S-au reinstalat pe suprafata lor plantele adaptate zonelor umede precum salcia. Fig. au dus la înmlăştinirea suprafeţei luncilor în măsură importantă. Topa(fig. papura. plopul.catre copacii batrâni. 4 Stabilizarea frunţii alunecării de catre copacii cu vȃrsta inaintată Luncile râurilor . 4) Fig. La ora actuală ele au aspectul unor adevarate zăvoaie. Evidenţiem în acest sens cazul alunecării de teren declanşată pe raza localităţii Mierlău a carei evoluţie este încetinită până în prezent de către un număr de câtiva fagi cu varsta estimată la aproximativ 80 de ani. trestia. 5 Lunca împadurită a Văii Holodului 201 . sau de cele ale râurilor mai mici precum Holod(fig. 5).

înmulţirea naturală a diferitelor specii contribuind la scăderea costurilor de populare si exploatare.V. (1996). Academiei R. Bucureşti Berindei.Fig.... Bucureşti Zaruba. V. Tehnică. Câmpia Crişurilor. Măhăra Gh. Bibliografie Berindei I. Q. Dealurile şi câmpiile României. Ed.S. Posea Aurora (1977). Alunecările de teren şi stabilitatea lor.. (1972). raţe sălbatice dar şi mistreţi şi vulpi. Judetul Bihor.R.O. Stiinţifică. Gr.. ţara Beiuşului. pentru diferite specii de animale este un câştig. Ed. Mencl. Amintim în acest sens stabilirea şi înmulţirea unor importante efective de fazani. 4 Lunca împadurită a Văii Topa Chiar dacă pentru agricultură. Crişul Repede. potârnichi. I. fondurile de vânătoare sunt favorizate.. În aceste conditii. reîmpădurirea luncilor este o pierdere. Bucureşti Mihăilescu. Pop.(1974). Ed. Bucureşti 202 .O.

O meserie. These are a set of obligations particularly hard. the main responsibility of a teacher is work for their intellectual development incorporating their needs (care and understanding). Simona IONESCU Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. education.Una implică particitarea la eforturile colaborative de a îmbunătăţi eficienţa şcolii. In an attempt to work energetically and creatively with students and their families. society. Tineri. formarea şi dezvoltarea în concordanţă cu liniile proprii de dezvoltare ale acestuia devin deziderate cu tendinţa de accentuare permanentă. se înscriu ca probleme ale formării personalităţii individului.profesorul de matematică Prof. probleme ale societăţii. Se are în vedere faptul că fiecare copil are un fond propriu ereditar şi că dezvoltarea lui are loc în condiţiile specifice de mediu. profesorii au anumite îndatoriri şi sarcini dincolo de instruirea curentă a elevilor. Key words: family. Efectele extinse ale transformarilor care au loc in dinamica socială determină această schimbare de atitudine. Sunt două zone largi de responsabilitate. 203 . Respectarea individualităţii elevului. Pentru societatea de astăzi. The effects of extensive transformations taking place in the dynamics of the social causes of this change in attitude. teachers Educaţia este în mod obişnuit privită ca organizarea zilnică a unor lecţii şi a prevederilor pentru experienţele de învăţare. problems of society.Pentru a beneficia de o gamă largă de cunoştinţe profesionale şi o expertiză existentă în şcoală. multe din problemele individului tind să devină din ce în ce mai mult.Cea de-a doua implică angajarea părinţilor şi a altora din comunitate în educarea tinerei generaţii. Airinei”-Bucureşti Abstract For today's society. În acelaşi timp.Educaţie. ceea ce contribuie în mod important la calitatea şcolii şi a învăţării elevilor. faţă de care acesta depune efort continuu de adaptare. many of the individual issues tend to become increasingly more. problemele majore ale societăţii. în special problemele cu caracter prospectiv.Dar munca de educaţie trece dincolo de graniţele fiecărei clase către nişte comunităţi mai largi de învăţare.

a procesului de socializare. şcoală reprezentând pentru elevi un cadru de viaţă şi de muncă în care formele de solicitare condiţionează exprimarea unor aptitudini sau moduri de conduită dintre cele mai variate. ca o consecinţă a dependenţei individului de mediul în care se dezvoltă. înlesneste în acelaşi timp trecerea de la un criteriu constatativ.Preocupările de identificare şi cultivare a specificului individual al copilului sunt justificate şi de prezenţa ştiinţei în acţiunea de orientare şcolară şi profesională care contribuie la înlăturarea întâmplării. Necesitatea de a înţelege copilul în ansamblul personalităţii sale impune. O cunoastere corectă a elevului în vederea înţelegerii lui şi a organizării unei acţiuni de conducere implică o prelucrare. Paralel cu metoda longitudinală se poate folosi şi metoda investigaţiei transversale. de structurare specifică a caracteristicilor de personalitate. un punct de vedere sintetic şi dinamic. dogmatic şi statistic la unul formativ dinamic şi interpretativ. condiţiile de mediu în care se dezvoltă şi acţiunile educative exercitate asupra sa. a datelor obţinute prin investigaţii profunde şi formularea unor concluzii fundamentate pe aprecierea obiectivă a tuturor factorilor implicaţi în dezvoltarea copilului. copilul fiind privit în interdependenţa factorilor care alcătuiesc personalitatea sau prin caracteristicile vieţii sale.a procesului de individualizare. prin care se pot face sondaje asupra aspectelor caracteristice ale anumitor categorii de copii sau cu privire la anumite procese psihice. Elevul este considerat. sub aspectul caracteristicilor sale de personalitate. conform căreia evoluţia copilului este urmărită în succesiunea anilor. precum şi a metodei longitudinale.Se adoptă. astfel. 204 . prin care mica fiinţă asimilează experienţa social şi istorică.Cercetarile psihologice evidenţiază necesitatea de a cerceta copilul în dependenţă cu condiţiile în interiorul cărora se desăvârşeşte procesul de maturizare. Cunoaşterea elevului se realizează prin intermediul procesului de învăţământ. Copilul şi mediul său alcătuiesc o unitate dinamică în interiorul cărora se desăvârşeşte procesul de maturizare. neinformării sau a capriciilor în alegerea profesiunii. . în ansamblu. în investigaţie. pe două linii de evoluţie : . Studiile transversale permit aprecierea gradului de dezvoltare prezent la anumiţi copii prin raportarea la dezvoltarea copiilor cu care se găseşte în situaţii identice. ca fiind rezultatul interacţiunii dintre fondul său ereditar. adoptarea unui punct de vedere funcţional.

fiind o piatră de temelie în sistemul de cunoştinţe generale al fiecărui om şi totodată constituie o cerinţă de bază pentru finalizarea studiilor gimnaziale . Profesorul informează familia despre rezultatele elevului. În ceea ce priveşte legătura profesorului de matematică cu familia şi comunitatea : profesorul este conştient de importanţa familiei în susţinerea şi încurajarea elevului pentru învăţarea matematicii. ci presupune şi dezvoltarea unui stil de muncă intelectuală. Dacă această lipsă de interes este urmată de insucces şcolar.În acest scop ţine o legătură strânsă cu familia elevului. a perspicacităţii.matematica creează o disciplină a muncii. obiceiurile şi alţi factori care ar putea influenţa randamentul şcolar al copilului. situaţia familială. .În cazul în care sesizează un slab interes din partea elevului sau a familiei faţă de matematică. dezvoltarea raţionamentului. dar nu întotdeauna învăţarea este un lucru uşor sau pe care elevul îl face cu plăcere. profesorul sfătuieşte părinţii în legătură cu măsurile care se impun pentru remedierea situaţiei elevului .Profesorul de matematică trebuie să pună in evidenţă multiplele avantaje care se obţin prin studierea matematicii : .El atrage atenţia familiei în cazul în 205 . a curajului de a lua decizii etc. olimpiade) astfel încât aceste calităţi ale elevului să fie valorificate . profesorul intervine încercând să-i lămurească pe aceştia de beneficiile pe termen lung ale învăţării matematicii cum ar fi : ordonarea gândirii. meditaţii.El încearcă să-şi facă din familie un partener cu care să colaboreze pentru a-l face să îndrăgească şi să înveţe matematica. a capacităţilor de analiză şi sinteză. căutând să afle cât mai multe despre mediul social din care provine.Rolul profesorului este acela de a construi punşi între ceea ce ştiu elevii şi ceea ce pot face. Profesorul descoperă elevii cu aptitudini deosebite pentru matematică şi implică familia în încurajarea lor pentru a participa la diferite activităţi (cercuri. evoluţia lui şi atitudinea sa faţă de matematică.cunoştinţele matematice au o mare importanţă pentru viaţă în general.îndrumă elevul să aibă aşteptări realiste de la viaţă. Profesorul de matematică trebuie să plece de la ideea că toţi elevii pot învăţa. particularităţile de comportament. interesele.Pune în evidenţă rolul matematicii ca instrument şi fundament pentru alte discipline şi importanţa ei în viaţa de zi cu zi. dezvoltă logica şi flexibilitatea în gândire. consultaţii.Activitatea profesorului de matematică nu se reduce la asimilarea de cunoştinţe sau formarea de capacităţi cognitive la elevi. a imaginaţiei.

afecţiunea şi devotamentul pentru fiecare dintre părţi fiind contrazise de cealaltă.În al doilea rând. Astfel.Elevii sunt prinşi la mijloc.Profesorii trebuie să dezvolte abilităţi şi modalităţi de înţelegere pentru a evita aceste capcane tipice şi depun o activitate pentru a genera relaţii de colaborare între şcoală şi familie. În cea mai bună dintre lumi. profesorii capabili dobândesc o cunoaştere şi o înţelegere a vieţii fiecărui elev dincolo de şcoală. . . nu ştie să înveţe sau nu îşi face temele şi îi evidenţiază pe aceia care se remarcă prin rezultate deosebite . profesorii şi părinţii sunt parteneri care se sprijină reciproc în educarea tinerilor. Există totuşi trei circumstanţe complică acest parteneriat : . elevii sunt diferiţi prin gradul şi tipul de sprijin pe care îl primesc acasă pentru activitatea lor şcolară.În încercarea de a lucra energic şi creativ cu familiile în interesul dezvoltării elevilor.care elevul absentează nemotivat.Profesorul rămâne în permanentă legătură cu interesele.Profesorii urmăresc cu atenţie aceste efecte şi îşi croiesc practica didactică adecvat pentru a creşte progresul elevilor. şi solicită sprijinul acesteia în organizarea unor activităţi . Schimbarea de structură a familiei în societatea noastră creează noi provocări pentru că sunt acum mai mulţi tineri cu un singur părinte. solicitând profesorilor să analizeze cum să îşi îndeplinească obligaţiile atât faţă de elevi cât şi faţă de părinţii acestora.Unii părinţi nu au încredere în valorile şcolii. 206 .Mai întâi. venitul şi aspiraţiile influenţează pe fiecare elev. când se confruntă cu un conflict de neevitat.Efectele culturii. participări la sesiuni de comunicări etc. . iar şcolile uneori subminează potenţialul familiei de a contribui la dezvoltarea intelectuală a copiilor. cu părinţi care lucrează amândoi şi cu părinţi cu venituri insuficiente. nevoile şi idealurile comunităţii în care trăieţte. limbajului şi educaţiei părinţilor. crearea unui parteneriat cămin –şcoală a devenit din ce în ce mai dificilă pentru profesori şi părinţi.În al treilea rând. interesele părinţilor şi ale elevilor sunt uneori divergente. Profesorii împreună cu părinţii participă la educarea tinerilor. profesorul trebuie să aibă în vedere cu precădere interesul elevului şi scopurile şcolii.Profesorul informează comunitatea locală despre rezultatele elevilor la concursurile şcolare.Totuşi. . comportamentul şi gândirea familiilor poate fi opusă şcolii. în multe comunităţi.

R. Polirom. Ghidul tânărului professor . Ed.A. Structura personalităţii profesorului. Cristea. incluzând şi nevoia de a fi îndrumaţi şi a unei persoane adulte plină de grijă şi înţelegere.Ed. profesorii nu sunt pregătiţi nici prin instruire. Romiţă. Bucuresti. Pe de altă parte. Ed. Psihologie şi pedagogie şcolară. A. Didactică şi Pedagogică. Misiunea distinctă a profesorului este să promoveze învăţarea. o sarcină complexă în ea însăşi. 1996 Iucu. Constanţa.A. dar el trebuie să aibă în vedere o paletă largă de nevoi ale elevilor. Bibliografie Dragu.. S. Ed. Andrei...L.1997.. Ovidius. 2003 Dragu. B. Acestea sunt un set de obligaţii deosebit de greu de îndeplinit.Responsabilitatea principală a unui profesor este faţă de dezvoltarea intelectuală a tinerilor noştri. scopurile largi.. umane ale educaţiei nu admit specializare îngustă.Iaşi.Pe de o parte. 207 . A. 2006 Stan. nici prin rol să servească drept înlocuitor de părinţi sau asistent social.. Managementul clasei de elevi.Spiru Haret.

Tendinţe actuale în educaţia doctorală. industrial doctoral education. şi implicit mai predispus la contracararea riscului prin instrumente regulatorii de tot felul.). scientific authorship Educaţia doctorală Unii teoreticieni ai domeniului atrag atenţia asupra impactului pe care un mediu de politici educaţionale tot mai conştient la risc. Iaşi Abstract More than ever public’s eyes are on doctoral education as it is the object of analysis in universities and for those in charge of educational policies. performance. Alţii. Prin formarea profesională a doctoranzilor. îl poate avea asupra managementului educaţiei doctorale. fapt ce va determina sustenabilitatea sistemului de învăţămînt superior şi cercetare. un rezultat important va fi cresterea semnificativă a capacităţii de valorificare a cunoaşterii ştiintifice din universităţi. obtaining a PhD as a result of publishing. and this would determine the sustainability of the university system. cu standarde ridicate de calitate şi cu grijă la aspectele de comparabilitate internaţională ca fiind formula potivită pentru a servi nevoilor societăţii cunoaşterii. mai ales în componenta sa de cercetare. Key words: excellence. professional doctoral education.Alexandru Ioan Cuza”.diverse financing formulas.. consideră conturarea doctoratului ca o experienţă profesională structurată. cu secvenţe controlate riguros pe perioada derulării. For the PhD candidates’ professional formation. delimitată în timp. etc. universities test diverse forms of doctoral education (research doctoral education. Complexitatea şi interdependenţa problemelor cu care ne confruntăm astăzi cer de la sine în întregul proces educaţional şi în special în componenţa lui de cercetare pregătirea de viitori specialişti (cercetători şi policy makers) care să poată lucra în medii 208 . new assessment ways or cooperation forms. an important result would be the significant increase of the capacity to capitalise scientific knowledge in universities. Cristina-Georgiana VOICU Universitatea . As traditional doctoral education is contested. majoritari.factor de accelerare a performanţei în învăţământul superior Dr.

Exemple de proiecte doctorale Proiectul strategic “Doctoratul in Scoli de Excelenta – Evaluarea calităţii cercetării în universităţi şi creşterea vizibilităţii prin publicare stiinţifică” are drept obiectiv general elaborarea. depus şi cîştigat la prima competiţie de proiecte finanţate prin Fondul Social European. Proiectul a fost pregătit.. modalităţi de finanţare eficiente. de a valorifica acumulările cognitive în scopul dezvoltării societăţii şi economiei bazate predominant pe cunoştinte. alături de alte patru mari proiecte destinate îmbunătăţirii sistemului universitar românesc. La nivel european. susţinerea şcolilor de excelenţă precum şi creşterea capacităţii de publicare ştiinţifică la nivel instituţional şi individual cu impact asupra calităţii programelor doctorale. testarea şi implementarea unei metodologii care să asigure evaluarea internaţională a calităţii cercetării în universităţi. dar şi international. Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior – CNCSIS şi Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior – CNFIS. conţinuturi adecvate. să se adapteze eficient la noile contexte. etc. nevoia de colaborare în această lume globală determină în ultima perioadă atitudini tot mai dispuse la negocieri. cine şi cum se confirmă calitatea de absolvent. Evoluţia naturală spre societatea bazată pe cunoaştere impune o noua viziune asupra formării deprinderilor noastre de a achiziţiona şi manipula cunoştinţele. În acest context se impune o analiză de fond a rolului universităţilor în 209 . Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. doctoratul îşi caută la acest moment formule optime de organizare. Existenţa unei pieţe globale de talente.culturale diferite. parteneri potriviţi. de către Ministerul Educaţiei. Cercetării şi Inovării. pentru a servi mai bine nevoile societăţii cunoaşterii de astăzi şi pentru a fi în acord cu noile cerinţe de pe piaţa muncii. prin Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţămîntului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare – UEFISCSU. economice şi politice dintr-o perspectivă transnaţională. să analizeze şi să rezolve eficient problemele sociale. la găsirea de puncte de consens şi mai puţin de divergenţă în ceea ce priveşte sensul de dezvoltare al studiilor doctorale Se conturează tot mai clar atitudini consensuale asupra direcţiilor de evoluţie a studiilor doctorale începând cu redefinirea conceptului de studii doctorale şi terminând cu aspectele formale ca: cine acordă titlul. medii de desfăşurare propice.

Japonia şi Europa să plece de aici fie că este 210 . să gestioneze colective de cercetare şi şcoli de excelenţă. la nivelul acestora derulându-se 80% din cercetarea fundamentală la nivel european. Cercetarea ştiinţifică în universităţi. Grecia – 70%). avansată dinamic în evoluţia societăţii şi economiei. Universităţile. cu puternice valenţe creative. Actualmente universităţile europene angajează în medie 34% din numărul total al cercetătorilor din Europa (Germania – 26%. prin specificul funcţiilor asumate în societate.formarea viitorilor producători şi utilizatori de cunoştinţe. competiţia cu alte instituţii de cercetare şi necesitatea implementării de mecanisme de transfer tehnologic şi de transfer de cunoştinţe rapide şi eficiente. în care cele trei funcţii sunt realizate simultan cu eficienţă şi utilitate mai mare sau mai redusă. datorită poziţiei lor dominante în domeniul cercetării. Conceptul de universitate a evoluat continuu în strânsa corelaţie cu evoluţia societăţii şi a economiei. educaţiei şi inovaţiei cheia dezvoltării unei economii şi a unei societăţi bazată pe cunoaştere. Universitatea care se prefigurează pentru acest mileniu va fi cu certitudine o instituţie inovativă. Universităţile deţin. prin impactul asupra dezvoltării cunoaşterii şi a resurselor umane pentru o economie în esenţă cognitivă. Universităţile au în consecinţă un rol major în competiţia internaţională – se asteaptă ca importante soluţii în depăşirea discrepanţelor dintre SUA. Spania – 55%. Ştiinţa şi educaţia se impun ca factori determinanţi pentru economiile avansate şi inovaţiile tehnologice generatoare de progres şi bunăstare. reprezintă unul din pilonii esenţiali ai dezvoltării socioeconomice. valorificarea capacităţii creatoare a profesorilor şi a studenţilor prin transferul de cunoştinte. produse şi tehnologii în mediul economic reprezintă unul dintre factorii determinanţi ai menirii socio-economice a universităţilor. universităţile trebuie să facă faţă unei competiţii din ce în ce mai dure la nivel internaţional. asigurând creşterile economice competitive în contextul globalizării. fiind parte componentă a progresului ştiinţei şi culturii şi beneficiind în acelaşi timp de progresele ştiinţei şi tehnologiei. Creşterea capacităţii inovative. Funcţia de formare a resurselor umane a fost extinsă cu funcţia de cercetare ştiinţifică şi funcţia de servicii publice. în domeniul cercetării. fiind astăzi plasată cu rol definitoriu în societatea cunoaşterii. Odata cu internaţionalizarea educaţiei şi cercetării. sunt chemate să dezvolte programe de cercetare ştiinţifică orientate spre noi direcţii şi priorităţi în ştiinţă. la această competiţie adăugându-se. a rolului cercetării ştiinţifice si inovării.

Proiectul se adresează personalului din universităţi implicat în organizarea studiilor doctorale şi a cercetării ştiinţifice. cel putin a marilor universităţi. constituind complementaritatea necesară procesului de învăţare. a calităţii cercetării ştiinţifice în 211 . Rolul cercetărilor ştiinţifice. cercetarea ştiinţifică reprezentând un factor important în atragerea de resurse financiare şi materiale.vorba despre cercetare ştiinţifică fundamentală. Obiectivele specifice ale proiectului sunt: 1. prestigiul şi rolul lor social şi economic în comunitatea din care fac parte. factorilor de decizie responsabili cu elaborarea politicilor pentru învăţământul superior. cu un nivel de atractivitate ridicat şi un prestigiu deosebit pentru comunitatea academică. relaţia universităţilor cu mediul economic. Cercetarea ştiinţifică face parte din misiunea universităţii. SUA şi Japonia: resurse financiare şi tipuri de finanţare a cercetării. dar şi pentru sectoarele socio-economice. precum şi creşterea capacităţii de publicare ştiinţifică la nivel instituţional şi individual. susţinerea şcolilor de excelenţă. cercetării ştiinţifice şi sistemului de doctorat şi doctoranzilor care se află în etapa publicării primelor rezultate ştiinţifice. O reală reformă în învăţământul superior presupune o regândire a rolului şi a comportamentului organizaţional al universităţilor în societatea bazată pe cunoaştere care operează cu dimensiuni semantice noi pentru conceptele de cunoştinţe. a rezultatelor şi impactului acestora asupra dezvoltării cunoaşterii şi dezvoltării socio-economice în asigurarea prestigiului şi atractivităţii universităţilor va creşte. Dezvoltarea. timp şi spatiu. fie că este vorba despre dezvoltare economică sustenabilă. resursele umane implicate în cercetare şi atractivitatea carierei de cercetător. Pentru a putea fi competitive la nivel internaţional. creşte nivelul de atractivitate pentru absolvenţii de liceu. testarea şi implementarea unei metodologii care să asigure evaluarea internaţională a calităţii cercetării în universităţi. Universităţile care au reuşit să transforme cercetarea ştiinţifică într-o componentă fundamentală sunt încadrate în categoria universităţilor de cercetare. Obiectivul general al proiectului este elaborarea. testarea şi implementarea unei metodologii de evaluare internaţională. pe domenii. universităţile europene trebuie să găsească soluţii pentru depăşirea efectelor negative ale discrepanţelor majore existente deja între Europa. Dezvoltarea cercetării ştiinţifice în universitate creşte sursele de finanţare.

Parteneri instituţionali ai proiectului: Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare – UEFISCSU – Coordonator. Se doreşte crearea platformei REP (Romanian Editorial Portal). Training pe autorat ştiinţific. împreună cu CNCSIS şi CNFIS. UNESCO – European Centre for Higher Education (UNESCO-CEPES) . Creşterea capacităţii de autorat ştiinţific se va realiza prin sesiuni generale şi specifice de training. Se are în vedere propunerea unui model de finanţare care să susţină performanţa. 3. Platforma editorială “Romanian Editorial Platform” – REP ce va găzdui minimum 400 de reviste. platforma compatibilă cu platforme de prestigiu internaţional (SpringerLink. cu impact asupra vizibilităţii ştiinţifice. Academia Română (AR). fapt ce va determina sustenabilitatea sistemului de învăţământ superior şi cercetare prin formarea resurselor umane pentru dezvoltarea societăţii cunoaşterii în România. pentru a publica în reviste ştiinţifice din fluxul principal de cunoaştere.). Dezvoltarea capacităţii de autorat ştiinţific a peste 1. Întarirea capacităţii editoriale a unui grup de 30 de publicaţii româneşti pentru a intra în fluxul principal de cunoaştere prin indexarea în baze de date scientometrice. Creşterea numărului de reviste româneşti din fluxul principal de cunoaştere. 2. 212 . un rezultat important va fi creşterea semnificativă a capacităţii de valorificare a cunoaşterii ştiinţifice din universităţi. ScienceDirect. 4. să permită unor universităţi din România plasarea în topul 500 al celor mai performante universităţi. Un model de excelenţă pentru finanţarea unor programe strategice. Prin formarea profesională a doctoranzilor.• • • • • universităţile româneşti. Se are în vedere elaborarea unui model care.000 tineri cercetători doctoranzi. Agenţia Română de Asigurare a Calităţii din Învăţământul Superior (ARACIS). Consiliul Naţional al Rectorilor (CNR). pe domenii. pe baza performanţei universităţilor şi a unui proiect strategic instituţional pe termen lung. Rezultatele proiectului sunt următoarele: Clasamente ale performanţei cercetării ştiinţifice din universităţi. etc. Dezvoltarea şi testarea cadrului metodologic pentru implementarea unui program de excelenţă în universităţile din România.

Kehm. S.care vor aborda cazuri concrete de prelucrare a datelor în vederea alcătuirii unui articol ştiintific de înaltă ţinută. Learning Accountability from Bologna: A Higher Education Policy Primer. Walsh and Turner. 213 . J.org/papers/w14792. Doctorate Education”. Berlin: EUA Publications. (2009). (2008).S. The Higher Education Academy. DC: Institute for Higher Education Policy.nber. D. Higher Education in Europe 33. “Redefining the Doctorate”. Brooks. “Accountability.3: 351-362. June 2008. P.ac. Burkhardt. E. San Francisco: Josey-Bass. Bound. ASHE Higher Education Report 34. “The International Max Planck Research Schools for Molecular Biology and Neurosciences in Göttingen (Germany) as Examples for Joint Doctoral Training by a German University and its Non-university Partners”. European Journal of Education 42.. Colaborarea în domeniul cercetării ştiintifice a unui număr mare de utilizatori la nivel naţional va fi realizată prin intermediul platformei informatice de “Knowledge Sharing”. S. http://www. and Neher. http://www.1: 27-34. C. “Internationalization of U.K. Bibliografie Adelman. Washington. European Journal of Education 42. Assessment and Doctoral Education: recommendations for moving forward”. National Bureau of Economic Research Working Paper. (2007). (2008).M. (2009).L.. “Quo Vadis Doctoral Education? New European Approaches in the Context of Global Changes”.uk/assets/York/documents/ourwork/rese arch/redefining_the_doctorate. Bologna Handbook – 10. R.pdf. (2009). Gardner. C. “Implementing Bologna: Lesson Learning and ongoing Challenges for post 2010”. and Heiland. L. S. (2008). (2007). Doctoranzii contribuie la diseminarea cunoaşterii prin colaborare şi crearea de reţele tematice cu alţi cercetatori în cadrul sistemului de cercetare din universităţi. B.heacademy. in. Wilson.3: 307-319. The Development of Doctoral Students: Phases of Challenge and Support. Park.

p. classis . student group. human resource quality (teachers and students). I.Al. calitatea resurselor umane (profesori şi elevi). Aceasta este un grup relativ omogen ca vârstă şi ca nivel de pregătire şcolară. de inspiraţie marxistă. This study has been carried out based on participative observation. Clasa şcolară (lat. Iaşi Abstract The unit of analysis in this article is the student group as part of a larger organization which is the school. The high-school analysis is done from the angle of the structures and processes which characterize it. exigenţele referitoare la realizarea sarcinilor înscrise în documentele oficiale. contributing to the formulation of hypotheses. 214 . reunit să lucreze după aceeaşi programă şi cu acelaşi 28 Paul Popescu Neveanu. dar şi clasei în ansamblul ei. and data analysis has been done through thematic analysis which has a heuristic value. evidenţiind: principalele sarcini instructiv-formative ce îi revin fiecărui elev în parte. Maria ALEXANDRESCU Şcoala Doctorală. documentation. 1972. high-school classroom structure (the number and quality of the members that make it up). Editura Albatros. unitatea de analiză este clasa şcolară. Analiza de liceu este efectuată prin prisma structurilor şi proceselor care o caracterizează. Key words: role. 117. ca parte a organizaţiei mai largi care este şcoala.clasa de elevi. the exigencies related to the completion of the tasks included in the official documents. o categorie socială caracterizată prin acelaşi raport faţă de mijloacele de producţie din sistemul şcolar28. Cuza”. structura clasei de liceu (numărul şi calitatea membrilor care o compun). emphasizing: the main formative-instructional tasks that are assigned each student and the group as a whole. Dicţionar de psihologie. Universitatea . school norm. grup) reprezintă.Analiza structural-sistemică a clasei de elevi Drd. and semi-directive interviews. conform unei definiţii mai vechi. student-student and studentteacher interactions În acest articol..

Din lectura interviurilor celor două eşantioane de elevi se evidenţiază că: în eşantionul din Franţa. La grupul de familii din România se disting două caracteristici. sprijinul familial este minim (în cazul unei eleve. 29 215 . p. Grupuri de adolescenţi. totuşi au un rol activ în ceea ce priveşte şcolarizarea copiilor lor (se întâlneşte la 3 elevi). în care rolul activ în şcolarizarea elevilor nu este îndeplinit de ambii părinţi. Familiile din clasa mijlocie sunt reprezentate de 3 elevi ai căror părinţi ocupă profesii relativ sigure în învăţământ şi se implică în viaţa lor şcolară. islamici. Adrian Neculau. Interviul semi-directiv a fost realizat pe două eşantioane. comparativ cu clasele din România. 2008. economică). Primul eşantion cuprinde 12 elevi din România (9 elevi din clasa populară şi 3 elevi din clasa mijlocie) şi al doilea eşantion cuprinde 6 elevi români emigraţi împreună cu familiile în Franţa (4 din clasa mijlocie şi 2 din clasa populară). iar în ceea ce priveşte cea de-a treia grupă. iar cealaltă categorie de familii se împarte în trei grupe: una reprezentată de 3 elevi. o a doua grupă (tot 3 elevi). în special de mamă. Psihomedia. cea mai mare parte sunt creştini (catolici. Un prim aspect care iese în evidenţă de la primul contact cu clasa de elevi îl constituie numărul şi calitatea membrilor care o compun30. ortodocşi şi protestanţi). unde rolul este îndeplinit de bunică. părinţii lui ajung la şcoală doar când sunt solicitaţi sau când „au nevoie de adeverinţe de elev”). grup formal (pentru că este organizată după regulamente şi programe stabilite din exterior şi pe care elevii trebuie să le respecte) şi grup de lucru29 (pentru că sarcina clasei şcolare este să instruiască şi să permită pătrunderea marilor dimensiuni ale educaţiei necesare formării profesionale şi pregătirii pentru viaţă). iar restul. în clasele intervievaţilor din Franţa. Editura Didactică şţi pedagogică. Sociologia educaţiei. Clasa de elevi poate fi caracterizată ca grup instituţional (pentru că se prezintă ca o organizaţie socială. p. Sibiu. 169. juridică.învăţător sau profesori. deşi au un capital economic redus. Adela Ştefania David. în care majoritatea sunt de confesiune ortodoxă (excepţie făcând unele clase). 1977. 33. clasele cuprind elevi imigranţi de diferite naţionalităţi. de alte religii (iudaici. în departamentul Seine-Saint-Denis (SSD) unde a fost realizată o mare parte din interviuri există o mare concentrare de imigranţi. de ea se interesează doar sora sau prietenul. hinduşi) şi atei. 30 Eugen David. ci doar de unul dintre aceştia. Bucureşti. iar cât priveşte un alt elev. budişti. Prima cuprinde o parte dintre familii care.

. L.lucru foarte cunoscut în Franţa. apar tot felul de rivalităţi între cartiere şi între sate pe care încearcă să le rezolve la şcoală. grupul nu numai că asigură solidaritatea membrilor..cit. Indivizii îşi apară mai viguros poziţiile când se ştiu în grup. devin mai siguri pe ei în relaţiile cu exteriorul. p.fiecare caută să pară altceva decât este şi încearcă să imite persoanele pe care le văd la televizor”. Institutul European. op. minţindu-şi părinţii că lucrează la referate pentru şcoală”. Relaţiile la nivelul clasei de elevi se manifestă la două niveluri care se întrepătrund: cel al relaţiilor dintre profesor şi elev şi cel al relaţiilor dintre elevi. 33 Adrian Neculau. Moreno apud Adrian Neculau. Iaşi. J.. 12. în Franta cele mai multe conflicte apar în şcolile publice între imigranţi. Realizarea eficientă a sarcinilor şcolare este condiţionată de coordonarea raţională şi distribuţia conştientă a rolurilor membrilor clasei de 31 32 Dumitru Popovici.16. J. Solidaritatea membrilor este exprimată de sprijinul mutual pe care îl aşteaptă cu toţii de la grup. dar facilitează şi adaptarea acestora la mediu. Relaţiile dintre ei sunt descrise ca relativ bune.cit. „vorbesc pe Messenger. Comunicarea dintre elevi este dependentă de poziţiile ocupate de aceştia în structura clasei31. nu au respect faţă de cadrele didactice sau alte persoane” şi „fac doar ce le convine”. Aşadar. părinţii unor colegi lasă o libertate exagerată copiilor. mai ales în situaţiile în care mediul înconjurător oferă prilej apariţiei sentimentului de frustrare33. 2003.L. se adresează într-un mod necuviincios profesorilor”. Elevii români intervievaţi observă la câţiva dintre colegii lor că nuşi îndeplinesc sarcinile şcolare: „o parte dintre elevi sunt vulgari. op. „conflictele dintre elevi sunt generate de lipsa de educaţie din familie. p. Sociologia educaţiei. p. Prieteniile se leagă mai uşor când există interese comune legate de preocupări asemănătoare.ca fiind bune”. intervievaţii din ambele ţări sunt de acord ca uniforma şcolară să fie reintrodusă în şcoală. părinţii nu sunt confidenţii elevilor. Elevii intervievaţi din România descriu relaţiile dintre ei astfel:. elevii din România observă la unii dintre colegii lor că nu-şi îndeplinesc sarcinile şcolare. . 216 . Al doilea aspect al analizei clasei priveşte relaţiile dintre elevi. Moreno propune spontaneitatea ca explicaţie a atracţiei între indivizi.. această atracţie putând fi mai intensă sau mai puţin intensă32. 273. vin în stare de ebrietate la ore.

dar şi în regulamente şcolare care precizează aşteptările legate de comportamentul elevilor în şcoală35. obligativitatea unui set comun de sarcini 34 35 Eugen David. se poate observa chiar un abandon din partea părinţilor. iniţial nu există nicio bază formală pentru o diferenţiere de status în cadrul clasei şcolare. op. deoarece unii dintre părinţi le fac copiilor mofturile.. dar şi respins de alţii sau atunci când. pentru altele. mai mult. elevii din România şi cei din Franţa consideră că părinţii colegilor lor le lasă copiilor o libertate exagerată..cit. România ar putea lua exemplul Franţei unde există uniforme de vară şi de iarnă. este respins). 171. p. Aşteptările privind rolul de elev sunt standardizate pe cicluri şi niveluri de învăţământ şi sunt prevăzute în diferite standarde de performanţă şcolară care însoţesc curricularele. în cazul unor colegi. marginalizând pe cei care nu au”. 36 Ibidem 217 . În privinţa purtării uniformei şcolare. dar şi a resurselor materiale existente34. op. negativ (este respins de majoritatea elevilor) sau mixt (atunci când este simpatizat de unii colegi. aceştia din urmă preferând să-şi încredinţeze problemele intime prietenilor din şcoală. Adela Ştefania David. în unele şcoli de prestigiu elevii recunosc impactul pozitiv al uniformelor şcolare asupra personalităţii lor. nu se implică în viaţa lor şcolară şi că. în timp ce. Prin lipsa uniformelor din şcoală se creează o ierarhizare a elevilor în funcţie de resursele financiare. Principala diferenţiere care se dezvoltă treptat este performanţa. Părinţii nu sunt confidenţii elevilor. pentru anumite tipuri de activităţi. ci şi în funcţie de statusurile reale percepute pe care le ocupă în clasă la un moment dat36.Diaconu apud Eugen David. Adela Ştefania David. În prezent. intervievaţii din ambele ţări şi din majoritatea categoriilor identificate în această cercetare sunt de acord ca aceasta să fie reintrodusă în şcoala. Elevii clasei îşi îndeplinesc rolurile nu numai pentru motivaţia lor pentru învăţare. M. În general. aceasta se caracterizează prin patru trăsături primare: egalizarea statusurilor prin vârsta şi originea socială familială. După Parsons. p.cit. în afară de sex. 170.elevi. Copiii sunt scutiţi de stresul de a se hotărî zilnic cu ce să se îmbrace şi sunt feriţi de tentaţia de a purta o ţinută indecentă. este preferat. cumpărându-le haine de firmă. Acest status poate fi predominant pozitiv (când majoritatea colegilor săi îl preferă pentru diferite activităţi comune). de la alte şcoli din cartier sau altor membri din familia lărgită apropiaţi de vârsta. Referitor la părinţii colegilor.

1998. numărul elevilor a scăzut la nivel naţional cu 1. Atât în România. 1977. în Elveţia. faţă de 37 de elevi la un cadru didactic în 198938. şi un număr de 70 de cadre didactice.). după 1989. 40 Cf. Clasa este alcătuită din 30-35 de elevi. nr. Ilfov şi Constanţa) . Învăţământul românesc azi. Mahler Fred.consultat la data de 22 mai 2011. 2004. 39 Cf. În ultimii 20 de ani. Cultură şi experienţă de migraţie în satele româneşti în Revista „Sociologie Românească”. 125. 37 218 . Arad. Clasa şcolară ca sistem social în Sociologia educaţiei şi învăţământului. trad. volumul II. Iaşi. În anul şcolar 20092010. 41 http://www. Tolcott Parsons. Editura Didactică şi Pedagogică. Scăderea generală a efectivelor de elevi nu este doar rezultatul scăderii demografice.(nediferenţiat). Rola Mahler. Polirom. clasa şcolară cuprinde 15 elevi. datelor de la ComisiaNaţională de Statistică (perioada 1989-1993 ) şi de la Institutul Naţional de Statistică (1995-2007). în schimb. Situaţia a început să se degradeze însă după anul 2004. Efectivul de elevi la nivel liceal a scăzut de la 995. cu un număr de 1458 de elevi şi 90 de cadre didactice40. În România. 38 Adrian Miroiu (coord. 46.827 în anii 2007-200839. datelor de la Departamentul de Statistică al Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi (200920101). Hunedoara.compusnews. Bucureşti. Braşov. În România se află clase omogene în învăţământul privat şi în cel public (există libertate în studierea confesiunii de care aparţine elevul) şi clase eterogene sunt în judeţele în care există mai multe comunităţi de imigranţi42 (Timiş. fiind urmat de Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi“.689 de elevi în anii 1990-1991 la 788. p. cât şi în Franţa clasele sunt alcătuite din 30-35 de copii. p. Concluzii În Franţa există clase omogene în învăţământul privat (şcoli confesionale) şi clase eterogene în învăţământul public. şi anume 1948. ci şi al pierderii interesului pentru participarea la educaţie.ro.6 milioane41. polarizarea între elevi (iniţial în situaţie de egalitate) şi procesul relativ sistematic de evaluare a performanţelor37. Polirom.3. Colegiul Naţional “Emil Racoviţă” avea cel mai mare număr de elevi dintre liceele ieşene. 42 Dumitru Sandu. creşterea efectivelor de personal didactic a îmbunătăţit situaţia din învăţământul liceal: în anul 1996 existau doar 15 elevi la un cadru didactic. Iaşi.

Grupuri de adolescenţi. 219 . Mahler Fred. 1977. http://www.ro. 2003. Sociologia educaţiei. Neculau Adrian.3. nr. 2004. Sociologia educaţiei şi învăţământului. 1977. David Adela Ştefania. trad. Iaşi. Neveanu Paul Popescu.consultat la data de 22 mai 2011. Editura Albatros. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Psihomedia.). Sandu Dumitru. Sociologia educaţiei. Iaşi. Miroiu Adrian (coord. intervievaţii din ambele ţări sunt de acord ca uniforma şcolară să fie reintrodusă în şcoală. Bucureşti. Cultură şi experienţă de migraţie în satele româneşti în Revista „Sociologie Românească”. 1972. Popovici Dumitru. Sibiu. Institutul European. părinţii nu sunt confidenţii elevilor. Polirom. Bibliografie David Eugen. Învăţământul românesc azi.Elevii din România observă la unii dintre colegii lor că nu-şi îndeplinesc sarcinile şcolare. Bucureşti. părinţii unor colegi lasă o libertate exagerată copiilor. Polirom. Dicţionar de psihologie. Rola Mahler. 1998. 2008.compusnews. Iaşi. volumul II. Editura Didactică şi Pedagogică.

observarea selectivă. teaching methodology Prin utilizarea unor activităţi de investigaţie a orizontului local.observarea dirijată prin care observatorul analizează un anumit element din realitatea obiectivă.Geografia orizontului local în curriculumul de geografie Drd. Paradigma programei arată că învăţarea geografiei trebuie să pornească de la elementele observate direct. Orizontul local se desfăşoară până la limita de vizibilitate. Orizontul local are o extensie mai mare decât orizontul imediat şi orizontul apropiat. noua programă de geografie. La clasa a IV-a. învăţământ primar Şcoala cu clasele I-VIII „Dr Constantin Angelescu”. As in other areas.observarea spontană. Daniela MATEI Prof. Orizontul local se poate observa în mai multe moduri. they are drawn into the education act as participants active and interested in environmental awareness in general and in particular the local horizon. schools. rapid changes occurred in education from the learning environment to efficient learning techniques and intellectual work. iar prima metodă de abordarea a fenomenelor geografice o reprezinte observarea realităţii obiective. . Key words: national curriculum. prin care sunt selectate şi analizate anumite elemente. „Introducere în geografie – de la localitatea natală la planetă”. în care orizontul local reprezintă doar un cadru exterior. îşi propune ca învăţarea acestei discipline şcolare să pornească de la orizontul local. 220 . methods. so the teacher must find new paths. Limita exterioară a orizontului local ar putea să fie situată la 40 – 50 km distanţă de un privitor situat în centru. reform. Acestea sunt: . elevul devine un participant activ la propria sa formare. . Constanţa Abstract The information sources for children are various.

toponimia orizontului local. cercetări asupra reţelei hidrografice. evoluţia perimetrului construit. prezentate pe scurt în cele ce urmează. Activitatea principală este bazată pe realizarea unor schiţe de hartă.. În această etapă are loc colectarea unor date geografice prin observarea. structura demografică a localităţii natale. ce au menirea de a completa observarea directă. analiza şi măsurarea unor elemente situate pe teren. Tematica poate să fie extrem de vastă. Există următoarea taxonomie orizontul imediat – orizontul apropiat – orizontul local – regiune. transformarea peisajului geografic. elemente de etnografie şi geografie culturală. Există o serie de teme. Pentru enumerarea unor caracteristici ale orizontului local este necesară amplasarea corectă a acestuia într-o anumită regiune geografică. procesele actuale din orizontul local. În cercetările de geografie umană se utilizează: chestionare. iar alegerea unui element de investigaţie presupune o decizie importantă. stabilirea unui minim de materiale necesare cercetării în cabinet şi pe teren. de la orizontul local la regiunea în care se află situat acesta. interviuri. Regiunea este o sinteză a unor caracteristici aflate în continuitate teritorială. Caracteristicile geografice ale unor spaţii. aspectul vegetaţiei sau forme de relief. Sub raportul diversităţii caracteristicilor geografice. organizarea colectivului. transformări ale activităţilor economice. 221 . pe măsurarea unor parametri cantitativi şi notarea lor. reportofon). Acestea sunt: evoluţia învelişului vegetal.observarea exploratorie. Alegerea temei este urmată apoi de evaluarea resurselor materiale. diferă foarte mult. Există posibilitatea ca o anumită întindere care formează un orizont local să cuprindă una sau mai multe unităţi sau părţi din unităţi învecinate. studii de caz. Orizontul local poate să cuprindă un spaţiu care să acopere una sau mai multe regiuni. modificarea stărilor de vreme. evoluţia unor elemente de relief. orizontul local păstrează o parte din caracteristicile regiunii. Există suprafeţe în care se evidenţiază întinderile de ape. Pot exista şi alte metode (înregistrări video. Aspectul se schimbă de la un moment la altul al anului. umane şi de timp necesare pentru realizarea ei. Există de asemenea localităţi relativ mari situate la contactul dintre două sau trei unităţi regionale. din cauza modificării stării vremii. elemente de degradare a mediului înconjurător. Acestea se referă la: precizarea intervalului de timp în care urmează să se desfăşoare investigaţie.

raportul dintre componentele hidrografice staţionare şi relieful de subsidenţă sau de luncă. repartiţia teritorială a locuitorilor. un element de interes îl constituie felul în care are loc deplasarea populaţiei în alte localităţi. Investigarea acestor elemente se poate realiza într-un mod specific pentru fiecare unitate a hidrosferei: . permanenţa acestui fenomen şi influenţa deplasărilor migratorii asupra structurii populaţiei din localităţile respective. tasarea. elementele climatice şi îndeosebi la regionarea topoclimatică.în cazul apelor subterane-pânza freatică. ravenare. eroziunea areolară. În cazul orizontului apropiat şi local. ne interesează următoarele elemente: numărul de locuitori. direcţia lor de scurgere. În orizontul local există anumite elemente ale hidrografiei specifice unui anumit teritoriu. modelarea albiei majore sub influenţa oscilaţiilor de debit ale râului principal. 222 . mineralizaţia. Un deosebit interes în cercetarea orizontului local îl are evidenţierea unor procese care au loc la suprafaţa reliefului. acumularea deluvială. Pentru un teritoriu relativ restrâns ca întindere. Ansamblul de particularităţi pe care îl introduce orizontul local în cadrul elementelor climatice generale se referă la factorii genetici. fenomene de colmatare şi acumulări pe versanţii sau în albie. oscilaţiile accidentale.în cazul râurilor: debitul. structura pe grupe de vârstă a populaţiei. oscilaţiile de nivel.în cazul lacurilor: suprafaţa. sporul natural şi evoluţia lui. apele de adâncime Geografia orizontului local studiază vegetaţia şi a fauna. formele pe care le au şi sistemul de agenţi şi procese care acţionează pentru formarea lor. Aceste „procese actuale” sunt: eroziunea torenţială. prăbuşirile. În cercetările de teren pot fi identificate anumite legături între fenomenele naturale observate: grosimea şi permanenţa stratului de zăpadă şi forma de relief în care este situat. Componentele antropice analizate vizate sunt: populaţia. structura profesională. adâncimea. mişcarea migratorie. variaţia de nivel în cursul unui an. În contextul orizontului apropiat şi local. etajarea vegetaţiei în raport cu modificarea altitudinii reliefului. . evoluţia numerică a populaţiei. modul de abordare a populaţiei diferă faţă de felul în care aceasta constituie subiect pentru regiuni mai întinse sau pentru teritoriul ţării. . fenomenele de pluviodenudare.Cercetarea de teren trebuie să identifice şi să localizeze tipurile genetice de relief. aşezările omeneşti şi activităţile economice. izvoare. alunecările de teren. Caracterizarea climatică a orizontului local şi apropiat se poate baza pe interpretarea unor date provenite de l staţiile meteorologice.

Activităţile economice pot fi tratate pentru evidenţierea caracteristicilor fondului funciar. Bucureşti Cucos C. 1970.). Perfectionarea lecţiei în şcoala modernă. 1997. EDP. Sisteme de instruire alternative şi complementare. 1998. Orizontul local în învăţarea geografiei. În anumite situaţii. pot fi chiar suprapuse. 1983. Ed Polirom. pot fi realizate o serie de hărţi speciale care pot fi ulterior comparate. Cum să dezvoltăm cretivitatea.carthlink. Bucuresşti Cerghit. localităţile etc. denumită hartă de bază. Ed Polirom. Bucureşti 223 . Proiect pentru învăţământul rural. Pornind de la această hartă. coord. Ed Polirom. Ed Polirom. Iaşi Cucoş C. principalelor culturi agricole. Iaşi Carothers Lisa. Bucureşti Comenius J A. 2002. Pedagogie. home. Ice breakers on line. Concluzii Cercetarea orizontului local trebuie să aibă ca scop şi realizarea unor hărţi cu diferite conţinuturi. activităţile de transport şi de turism. I. Didactica magna. Carre E. 2007. Editura Aramis. pentru a crea alte hărţi. Bibliografie Bouillerce B. Pedagogie. creşterea animalelor. Iaşi Mândruţ O. Acestea pot fi construite pornind de la o hartă cu un anumit grad de generalitate. de unde au fost selecţionate o serie de elemente invariante şi reprezentative (reţeaua hidrografică. EDP. Harta de bază provine dintr-o hartă anterioară. Iaşi Cucoş C. 1996. 2002. 2002. Psihopedagogie.net Cerghit I. cu un caracter mai complex. ramurile şi centrele industriale principale.

Convins ca Hollywood-ul nu şi-a luat doctoratul în matematici am făcut câteva investigaţii. director adj. The film is built on two levels and as usual in a Hollywood movie half is brute force. O secvenţă inedită îi prezintă pe cei doi protagonişti ai filmului stând de vorbă în faţa unei imense table plină cu formule matematice. film ce se dovedește şi un joc al minţii din moment ce veșnicul inamic al detectivului Holmes este genialul şi diabolicul matematician profesorul James Moriarty." În decembrie 2011 a apărut filmul Sherlock Holmes: Jocul Umbrelor. Filmul este construit pe două planuri şi ca de obicei într-un film marca Hollywood jumătate este forţă brută. Dar nu e cazul aici să vă povestesc tot filmul ci doar câteva secvenţe pe care le-am observat şi care mi s-au părut de remarcat. 224 .. fil. Cătălin NIŢICĂ Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”. intrigă şi ingeniozitate în dezvoltarea acţiunii. a film that turns the mind game since the eternal enemy of Detective Holmes is brilliant and evil mathematician Professor James Moriarty. Pascal's triangle and Fibonacci numbers . weapons and explosions. Key words: mathematics. mystery.Matematică şi film Prof. născută din inteligenţa lui Sir Arthur Conan Doyle. arme şi explozii. Bucureşti Abstract: The article analyzes the link between mathematics and be held on the reopening film Sherlock Holmes: A Game of Shadows. Motivul jocului de şah ca joc al vieţii şi al morţii este minunat şi oferă motive de răzbunare. Dar cealaltă jumătate este luptă intelectuală. după care s-a inspirat scenaristul filmului.Profesorul Moriarty: Sunteţi sigur ca doriţi să jucăm acest joc? Sherlock Holmes: Mi-e frică că vă v-a aduce pierzania. autorul romanelor poliţiste pline de originalitate.

1 1 1 1 2 1 1 3 3 1 1 4 6 4 1 1 5 10 10 5 1 Ce formule fundamentale sunt scrise pe acea tablă. se poate întreba oricare dintre spectatori? Sunt ele scrise doar de formă sau au un fond ştiinţific? Răspunsul este lesne de dat deoarece acolo sunt câteva dintre studiile matematice din anii 1890 dar nu numai. o formulă de codificare şi un cifru. de problema celor n-puncte materiale ce se atrag după legile lui Newton. de linie şi numărul caracterului în alfabet. Fiecărei litere a mesajului îi vor corespunde trei numere de câte două cifre: numărul de pagina. Unul dintre elementele cheie de pe tablă este codul secret pe care protagonistul filmului îl foloseşte pentru a lua legătura cu acoliţii săi precum şi pentru a cripta informaţiile despre propriul imperiu mondial. Acest cod se inspira din obsesia lui Moriarty pentru triunghiul coeficienților binomiali al lui Pascal. Pe parcursul filmului aceste ecuaţii vor dezvălui planurile malefice ale lui Moriarty. Pentru codificarea informaţiilor. singularitatea Painleve. intersecţiile homoclinice ale lui Poincaré. Codul are trei elemente: o cheie publica . cartea de Horticultură din biroul sau. ecuaţiile ciocnirii a două corpuri. din diverse locuri. personajul negativ îşi construiește mesajul cu literele luate dintr-o carte. Tot mesajul se transforma într-un şir de numere de 225 . Să aruncăm o privire mai atentă asupra tablei şi vom recunoaşte elementele de matematică ce sunt menţionate de-a lungul scenariului: ecuaţiile diferenţiale ale unui laser elaborat în zilele noastre se află alături de p-codul numerelor Fibonacci.

Folosind aceasta regula.p . "Şirul din carte" devine: 23 10 10 05 03 20 23 17 04 18 33 12. codificat. Mai târziu. = Fp(p +1) = 1.. Fp(1) = Fp (2) = . "şirul din carte" devine: 0409 07 07 05 03 0109 0409 0308 04 0408 0610 0207. De exemplu. Şirul de numere 3-Fibonacci este 1 2 3 4 5 7 10 14 19 26 36 50. Acestea se obţin prin adunarea numerelor de-a lungul diagonalei p în triunghiul lui Pascal. Acest număr înteg este inclus în conferinţa lui Moriarty la un moment cheie. caracterele 4. Moriarty codifică acest şir utilizând triunghiul lui Pascal. Moriarty transforma şirul din carte într-un nou şir de numere. 33 şi 12. Odată ales p. exista o reprezentare unica de forma N = Fp(n) + x.1). singura diferenţă fiind cheia publică. Mai precis. să presupunem că cheia publică este p = 3. se obţin puterile lui 2 (se aduna de-a lungul liniilor orizontale în triunghiul lui Pascal). Codul descris mai sus este folosit pentru ambele codificări. şi codifică informaţia despre imperiul său în carnetul roşu. Deci codul pentru numărul 23 este 0409. caracterele 10. care adunate dau 23. Holmes a observat o mică diferenţă în conferinţele lui Moriarty. Pentru p = 0.câte două cifre.Fibonacci de pe poziţiile 4 şi 9 sunt 4 şi 19. pentru a codifica numărul 23 cu numere 3-Fibonacci. Moriarty le transmite acestora cheia publică care este numărul Fibonacci folosit pentru codificarea mesajului. De exemplu. fiecare număr cu două cifre este determinat de poziţiile numerelor Fibonacci care au suma numărul dat în reprezentarea minimală. pentru fiecare întreg N. 18. prin schimbarea unei variabile. care l-au condus la 226 . 5. Moriarty face două feluri de codificări: El codifică mesajele pe care le transmite asociaţilor lui când acordă autografe..1) + Fp(i . Holmes a observat întâi notele despre triunghiul lui Pascal şi numerele lui Fibonacci scrise pe tabla din biroul lui Moriarty. Pentru fiecare număr natural p se poate construi o secvenţă de p-numere Fibonacci notate Fp Fp(i) = Fp(i . 3. Mesajul mai necesită şi o cheie publică. şi 20 din linia 17 a paginii. i > p + 1. iar pentru p = 1 se obţine şirul Fibonacci uzual (se aduna de-a lungul primei diagonale în triunghiul lui Pascal).. observăm că numerele 3. cu x < Fp(n — p). secvența cărţii. Considerând poziţiile reprezentării minimale.. Să presupunem că prima linie a mesajului secret este transformata într-un şir de numere din carte alegând litere din pagina 23 a cărţii: din linia 10 a paginii. Pentru un mesaj adresat asociaţilor săi.

şi mai târziu. "Noomi Rapace to play Sim the Gypsy in ‘Sherlock Holmes 2′". "Sherlock Holmes: A Game of Shadows Preview". lată câteva din secretele acestui film de aventuri. Amy. Rotten Tomatoes. bazat pe faptul că floarea din biroul lui Moriarty este pe moarte. Ben (15 December 2011). deosebit de captivant şi inedit. "Movie Projector: 'Sherlock. Tribune Company. Retrieved 15 December 2011. Retrieved 28 November 2010. El deduce că manualul de horticultură din biroul lui Moriarty serveşte ca cifru. 227 . Melrose. Holmes înţelege că numărul întreg este un număr p-Fibonacci.' 'Alvin' sequels kick off holiday season". Sherlock Holmes: A Game of Shadows Box Office Mojo. Tilly. Spin Off Online. Cei care au ajutat producătorul şi regizorul acestui film cu suportul matematic nu sunt decât doi prestigioşi profesori de matematică de la Centrul de matematici aplicate colaborative al Universităţii Oxford. Fritz. Alain Gorilely şi Derek Moutlon. "Sherlock Holmes: A Game of Shadows (2011)". Le mulţumim pentru inspiraţie şi pentru contribuţia lor la promovarea matematicii şi sper ca aceste lămuriri să deschidă ochii minţii celor ce vor vedea sau revedea filmul.ideea că un număr întreg este transmis asociaţilor în timpul conferinţelor. Inteligenţa deosebita a lui Holmes rezolvă restul misterului. Chris (22 February 2011). Kaufman. Bibliografie Oxford Student Journall (Mar2012) Siam News (Apr2012) "Sherlock Holmes: A Game of Shadows (12A)". Kevin (23 November 2010). British Board of Film Classification. Retrieved 9 March 2011. Los Angeles Times. Retrieved 1 December 2011. IGN. Retrieved 16 December 2011.

SECŢIUNEA : STUDII CULTURALE ŞI LITERATURĂ CULTURAL STUDIES AND LITERATURE 228 .

not necessarily a positive one.) [p. retrieved on June 27. Bucureşti Abstract: The above title. modern history stands as proof of the fact that all major concepts underlying human relationships at international level need legitimacy in order to be accepted by large groups of people. Democracy itself is one of them – though. univ. 2011) 44 Aristotle. Carmen ARDELEAN Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare Universitatea Tehnică de Construcţii. equilibrium. Legitimacy. The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Fall 2008 Edition). Zalta (ed. as the abilities of “the many and the poor”. dr.stanford. vol.before becoming a form of government and decision making in See Tom Christiano and his essay Democracy. Introduction: motivation and main concepts Any discussion in connection with democracy is bound to take us back several millennia. Plato himself (Republic. and a democracy that in which the many and the poor are the rulers.edu/archives/fall2008/entries/democracy . cultural challenge 1. in Aristotle’s words44. Book VI) was rather suspicious with reference to this topic.4] for further details (http://plato. and the Equilibrium”. 210 43 229 . Key words: democracy. p.Democracy. Politics: "An oligarchy is said to be that in which the few and the wealthy." In Collected Works of John Stuart Mill. one of the most important we know today. one may add. was chosen in recognition of Henry Kissinger's contribution to a new understanding of world politics. Indeed. legitimacy. were generally viewed with contempt . to Athens and to Plato’s imagined ideal state. X. Legitimacy and the Equilibrium under Doubt Modern „Christian” Democracy faced with the cultural and political challenges of the Muslim world Conf. Edward N. besides rendering the very core of the author's view. It was inspired by the title of Kissinger's doctoral thesis of 1954: „Peace. and various scholars are of the opinion that he considered democracy “inferior to various forms of monarchy. Democracy was initially conceived as a concept – and. by far. aristocracy and even oligarchy on the grounds that democracy tends to undermine the expertise necessary to properly governed societies”43.

especially in culturally sensitive geopolitical areas. economic. and in which the diversity of norms and traditions makes it difficult to find common traits with global value.ix 230 . Kissinger focused on 45 Brzezinski. The traditional dichotomy between “good” and “bad” has been a constant feature throughout the political history of mankind. In modern terms. Indeed. it was the fight between democracy and autocracy. But modern democracy has somewhat different foundations and is loosely akin to what it meant for ancient Europe and the world. one can refer to the poles of power which have governed decisions at world level for the last two centuries – more recently. It has brought along a general tendency towards harmonizing political. come what may.its own right.military. to the USA and the former USSR. p. The Choice: Global Domination or Global Leadership. Generally speaking. 2005. In his study. From Locke’s idea of “consent” to Brzezinski’s “hegemony”. the USA has often played the part of the positive alternative. The twofold polarity is being slowly replaced by what Brzezinski calls a “multiple political polarity” which threatens to destroy the world order as we know it. Z. translated into Romanian as Marea dilemă: a domina sau a conduce. however. Ed Scripta. In other words. consecutive holders of world supremacy made good use of the power of words and concepts while they sought the top position and after. political or structural "exports" need to be carefully evaluated if full acceptance is at stake. this tradition is broken by alternative forces coming into play at all levels . an advocate of the American democracy and hegemony. therefore the truth of his words should not always be taken for granted. Bucuresti. in the same author’s view. Both democratic and authoritarian governments are seeking legitimacy as a proof of the fact that their position is accepted at local or regional level. One other concept which is considered important for the present essay is that of legitimacy. This brings us to the concept of “balance”. nevertheless. we live in a world in which only some values are shared. But Brzezinski has always been. in which each country supposedly knows what it can or cannot do or hope for. while the Russians stood for the “bad boys”. economic and cultural structures and has emphasized the need for complex interrelations and regulations at world level. later replaced by Russia – so vividly described by Brzezinski as "the two scorpions in a bottle"45 who. Nowadays. political and cultural. More to the point. or equilibrium. seemingly dominated a “fragmented world” with no interconnections.

as noted from various sources and rendered in a personalized reading. however. the present study refers to equilibrium as a major goal in today's geopolitical frame. partially institutionalized Europe during the Enlightenment. in which not only world leaders alone. then re-discovered by the human-centered. although their strength has decreased in step with certain Christian norms being turned into commonplace political strategies. with reference to a (conservative) political ideology born in awe of Roman-Catholic norms.even comparatively . and which later spread into Protestant and even Orthodox political circles. from representative to participatory or even socialist – to quote only a few examples of doctrines and political projects connected with the renewal of this concept. Our interest in the Christian touch of modern democracy has sprung from the awareness of contemporary clashes between “Western-type democracies” and countries with alternative dominant religions. from direct to liberal. our intention to propose a new approach to it. The concept itself was forgotten and put aside for many centuries. reform seeking.the characteristics of the above mentioned types of democracy.the impact of charismatic political leaders on the fragile balance of power. conflict-aware and culture-bound society which still had no interest in “exporting" its ideals beyond borders. the 231 . 2. It was an attempt to bring the practice of Christian teachings into the pragmatic area of politics. Democracy as a “Christian” concept The Athenian democracy was a trademark of an ancient way of life carrying the specific features of a socially fragmented. The term “Christian democracy” does indeed exist. Modern democracy takes many forms. Alternatively. yet reluctant to adopt the Western (read: mainly American) lifestyle instead of their own. However. but rather leaders and political deciders together may find the right answers for the future in a better understanding of cultural diversity. it is not the intended purpose of this essay to discuss . in Europe of the first decades of the 20th century. At best. based mainly on the author’s interest in the Christian specificity of democracy. Christian Democratic parties continue to exist throughout Europe and around the world. aiming to implement a new social and political order. It is.

let alone autocratic China – accept to play by the rule of the libertarian free will (understood as a socio-political determinism)? And who would expect the Islam-dominated absolute monarchies of the Middle East to accept an egalitarian. permissive character of essentially Christian societies is not welcome in more conservative nonChristian areas.edu/ir/library/pdf/FFP0502S. Soft Power and Higher Education.educause. The Means to Success in World Politics (Romanian translation Puterea blândă. closed communities based on religious stability can hardly live in harmony with the new “religion” of consumerism and (if one were allowed to say so) with a sort of "laissez-faire. America itself has become a multicultural. how could some of the despotic monarchies in the Far East . Ed. Nye [2008] emphasizes America's role but follows the same coordinates in his assessment: the USA. Nye refers to the frailty of power if it is imposed by coercion. Indeed. mancentered society? It often happens that the open. political and cultural level. multi-religious country – a tendency which sometimes comes into conflict with the constant need to expand its influence. In less than a century. among which the religious specificity plays an important part. In all cases. http://net. as well as to the opposition to American politics in various areas of the world. in the complex contemporary world we live in. but often ignore the relevance of cultural factors. culture in its extended understanding (according to Hofstede) plays an important part. though never embraced. largely based on the local observance of traditions and culture 47 46 Nye. So. “world politics agenda has become like a three-dimensional chess game in which one can only win only by playing vertically as well as horizontally. Iaşi 2009). Most political analysts today point out the military and economic factors which define existing and potential "superpowers".pdf (retrieved on July 14. 2011) 2005: 232 .American “soft power”46 is tolerated. as a consequence. and so is tradition. Brzezinski’s question about whether or not the American culture is compatible with the “imperial responsibility" becomes a worrying chapter in global politics today. Institutul European. laissez aller" at social. no longer is "the only superpower" in a “unipolar” world which does not seem to display any potential rival and. he states. Joseph S. The invisible threads which link the members of a community and preserve a unitary identity are hard to break. Joseph. In his book Soft Power. Traditional. all of a sudden.”47 Only the possessor of what he calls a “soft power” – that is.

In search of global legitimacy In post-war Western Europe. democracy became a major objective and five decades later Eastern Europe freely joined in. the most complex “melting pot” in human history. Good or bad . Among the major resources which may turn any country into a "soft power". Even so. Nye also includes the culture of that country.a world leader able to “shape the preference of others” can hope to gain global recognition (in other words. was based on fundamental Christian morals. when the United States emerged as a new country. especially in geographical areas in which “it is attractive to others. 3. nobody would have guessed the deep qualitative changes it would go through. to say the least. being conveniently chosen as the lingua franca for communities aiming to enter the modern world. American leadership was mainly based on military force. To a certain degree.from a typical European standpoint – it is a fact that this conservative way of life influences all international relationships and any infringement of its rules is perceived as inappropriate behaviour. political values and on what dominated communities imagined about its culture and freedom. New issues and new 233 . Yet it should be clear for all that everything related to local culture . some 150 years ago. but rather as the effect of new political or economic frames. Today.is held high in non-Christian areas. from a cultural point of view. thus becoming a heartfelt way of life. while its military domination abroad is placed under question. into the soul and feelings of millions of people. the religion of Islam went deeper. Islamic tradition has had the same unifying effect in large areas from the Middle East and the Far East. or about a convergence to any extent. with an increasing Muslim population at home. while English (the language) has had only superficial effects. the rise of the “four tigers" or the economic boom of non-Christian areas are never viewed according to their cultural causality. Neither would anyone have guessed the fact that it would become a world leader or. In the 20th century. largely based on the Christian communities which had migrated from Europe in search of a new life. The main difference is that. America finds it harder to cope with deeper conceptual changes at home.” No mention whatsoever about potential reactions of the local cultures. Some two hundred years ago. Democracy. legitimacy under the terms of this essay). as imagined by American forefathers.including religion . as English in the British Empire.

“a long term strategy is needed in order to mobilise international support. or to what others can benefit from some. Yet again. democracy aspires for legitimacy and asserts its right to survive for at least another century. p. for the time being. latent or emerging conflicts. Z. They focus on ideological differences. As part of the system of international relations. instead of taking into account cultural ones. globalization must solve all incompatibilities and (geo)political doubts. the balance of power was always kept alive. major political actors aspired for global legitimacy. democracy has become a global objective. But in order to reach its goals. With the watchword now being globalization. Oct. the “balance of power” has constantly been a fundamental. In http://www.” Throughout the history of mankind. rather than co-operational. The Middle East conflict. In a 2003 speech49.org/transcripts/Brzezinski. All empires used the military force for expansion. Having reached maturity. they now require the power to adapt old concepts to new strategies .. and in so doing we should strive to expand the zone of peace and prosperity in the world which is the necessary foundation for a stable international system in which our leadership could be fruitfully exercised.asp (retrieved on July 15. notwithstanding the rise and fall of empires or world leaders. while largely ignoring the cultural specificity of conquered communities. We are living in an insecure world.goals set in. Yet. 2011) 234 .or.newamericanstrategies. the same author underlines the need for cooperation with “a larger Europe” – but only for the purpose of enhancing its own global status and legitimacy: "We should be therefore supporting a larger Europe. In a world of unsolved. meant to raise the awareness of countries. as Brzezinski puts it. though controversial concept. cutting deep into the 21st century after having been the major military stake throughout the second half of the 20th century was only the first spark in a growing assertion of alternative. to the extent to which the world was known at each respective stage. nonChristian cultural frames seeking world domination. 48 49 Brzezinski. for the time being. 2003. rather than alienate it. 5 Brzezinski.”48 Yet these strategies are still seen as all-engulfing. with reference to what some can do for others. quoted above. As it is. Speech held at the Center for American Progress. Z. democracy is called upon to give the right answer. globalization seems to be a yet imperfect project.

8 235 . a capacity to match a greater-than-anticipated threat. from the Roman Empire to the empire of the British Crown. There is a logical (and historically confirmed) relationship between power – balance – prestige – authority – security and survival. it has been interpreted in various ways. “weakness” are not constant in historical terms. Nobody is really holding the reins at that level. perceived as the opposite of international anarchy. In agreement with other theorists (e. 9) also mentions potential threats: “Balancing power is difficult because power defies exact measurements and states will tend to insure themselves against underestimating their opponents’ power or overestimating their own by acquiring a margin of safety. 1981) Sheenan defines power as “an actor’s ability to impose his or her will without resistance”. J. 50 51 Sheenan. recipients of authoritarian effects are bound to struggle to secure their own interests .”51 At the other end. without leading to a convincing set of rules that would apply in all cases. and theorists have a hard time demonstrating that the only variables that count are politics and economics In our opinion. 1996 Sheenan. inequality (therefore the dichotomy between power and weakness) is a historic reality. in international terms.in other words. History (political or otherwise) gives us a number of relevant examples. quoted above. 4. Therefore. some are not satisfied with the “balance”.g. any theoretical approach is still far from historical reality.. Sheenan (p. Gilpin. in all cases. whereas “prestige or authority constitute only the probability that a command will be obeyed. Is that really all? A number of terms seem to be inextricably interconnected. Michael J. M. for a long time. But the ingredients of “power" vs. The Balance of Power. By comparison. complex as it is. today’s major political actors do not display any convincing proofs of cultural legitimacy. More or less. p. History and Theory. And that remains the source of major conflicts around the world. political and military dominance was founded on the widespread acknowledgement of cultural legitimacy. in what the balance of power is concerned. Routledge. global legitimacy can only be achieved if cultural legitimacy is first gained. Cultural and political challenges When speaking about power. for security and survival. Though being.But.” In this continuous game. as Michael Sheenan points out in his book50 dedicated to this topic.

Having slowly but surely infiltrated the greatest power of all – America – Muslims assert their culture and need legitimacy at world level. the massive development of high technologies in all areas (and last. Today. cultural resistance has been replaced by an aspiration for cultural dominance. In the first case. Terrorism is inhuman and criminal. But what are the real geopolitical threats in the world today? Common terms refer to them as conflict. This time. The threat of being overpowered has gained in importance. They are not using military force in its traditional understanding. but few actually realize that it is the more dangerous as it springs from true passion and the belief in preserving one’s right to a culture. however permissive cannot alone ensure stability. it was all about conquering new territories and resources. Several centuries ago. 14). The distribution of military power can be seen as both a cause and an effect of the above. who are.instead looking for “preponderance” and thus undermining "the fabric of the international society of which states form a part” (p.involved in constructing the world map for the future . Muslim communities are now expanding beyond any expectation. Can the consumerist culture in which. but not least in communications) has determined an increased interaction among states sometimes thousands of miles away from each other. and so are the values they strongly believed in. In contemporary times. political and technological changes around the world has yet to find the right answer to this question. racism or terrorism. everything is for sale. we are not talking about a war between enemy armies. in turn. but rather a guerrilla type of small-scale yet highly damaging war against the Western culture. or have no true culture to protect anymore are bound to lose this war. and it is the duty of politics and politicians . stand up and protect the Christian world as we know it? The time of the Crusaders is long gone.to lay the foundation of a 236 . trying to raise the bid . to account for the decrease or lack of them at home. but between cultures. The dominating American hegemony which has led to economic. The decades to come will probably continue to be witness to a clash between tradition and modernity. excessive amounts of military power raise suspicion in others. all political actors are again in search of resources which can bring power – but for some. which is perceived as dangerous for their safety and survival.thus confirming the second case. for some. and those who cannot protect their culture. Laws. The world is undergoing deep changes.

[…] When a country’s culture includes values and its policies promote values and interests that others share. Good strategies may focus on asserting political values or foreign policies. as Brzezinski puts it. modern democracy has gained legitimacy and the reputation of ensuring a certain level of equilibrium among conflicting forces. The present essay was conceived as an unconventional approach to geopolitics and conflict-prone matters. Over a couple of centuries. so as not to lose the battle forever. the sensitive point. Nye (2006: 2) refers to culture as “the set of values and practices that create meaning for a society. and an open “sharing of values and interests”. the Western type of democracy has yet to discover the power of unity in cultural diversity. In spite of the important values that it states. or to awaken the sense of duty or pride. 237 . is fundamental. starting from the assumption that the Christian foundations of modern democracy may be the cause for its inability to gain legitimacy in non-Christian geographical areas. Alternatives and choices for the next decades: by way of a conclusion The road map for tomorrow needs to be sketched as soon as possible. Christian morals and values have not spoken their last word yet. But the world will never cease to think in terms of dominance and power – be it soft or not. Political actors today focus on finding highly complicated means to achieve their goals. A better understanding of concepts such as democracy. it increases the probability of achieving desired outcomes because of the relationship of attraction and duty that its culture creates. convincing and legitimate alternative. But all these may not be enough if deep. they may also focus on devising a whole range of means to change mentalities. innate cultural trends are not perceived and appreciated for their diversity.renewed. instead of making efforts to standardize them and ignore differences. on improving communication channels or inventing new technologies or warfare. instead of engaging in unrealistic battles. indeed. And cultural frustrations will continue to exist inevitably. 5." Culture is. legitimacy or balance of power can only be achieved through education and the constant exercising of an open mind. and so will the excesses of political correctness. It was built on strong beliefs which now seem to fade away and need to be replaced or regained quickly.

1996 238 . Basic Books (March 2004) – translation into Romanian: Marea dilemă: a domina sau a conduce. Conflict and the thirst for dominance seem to be innate in our human genes. and to find appropriate ways to preserve its values. Ed Scripta. The Balance of Power. in which concepts such as social and political status.pdf Sheenan. and achieving a better balance of hard and soft power in our foreign policy.edu/archives/fall2008/entries/democracy) Nye. We are living in an insecure world. It is both. History and Theory. Soft Power and Higher Education. and political leadership often expands them beyond limits.stanford. Institutul European. Nye (2005: 4) gives a potential solution to this riddle: “Americans – and others – face an unprecedented challenge from the dark side of globalization and the privatization of war that have accompanied new technologies.newamericanstrategies. Routledge. And the gap between them seems to deepen. Ed. according to different cultures. Edward N.” Bibliography and references Brzezinski. The Choice: Global Domination or Global Leadership. Z. Soft Power. Iaşi 2009) Nye. 2003. Smart power is neither hard nor soft. For the time being. The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Fall 2008 Edition).org/transcripts/Brzezinski. Democracy.) (http://plato.A great deal of these battles today are fought on the territory of culture. Speech held at the Center for American Progress. Our success in this changed world will depend upon developing a deeper understanding of the nature of power and the role of soft power.edu/ir/library/pdf/FFP0502S. Bucuresti. T. Joseph. Joseph S. This is the image of the world map today.asp Christiano. The Means to Success in World Politics (Romanian translation Puterea blândă. 2005 Brzezinski. Michael J. Oct. or human rights are understood differently. 2005: http://net. The following decades will give an answer to all questions regarding politics and cultures. at all levels. In http://www. Zalta (ed. And it would be wise for political deciders to find the appropriate means to spread out those elements of Western culture which have already proved their validity through centuries. The Christian type of democracy needs to regain its role of peacemaker in today's conflicting world. Z.educause.

în spiritul textualismului. la urmă. să-i amuze. 7 239 . recunoscând. Ed. că această carte „este un fel diferit de a cunoaşte Familiile Regale ale lumii”54. Key-words: literariness. să fie o referinţă pentru ei”55. autoarea îşi exprimă speranţa „ca volumul să le placă. Deşi ne previne.Literaritate şi intertext în Cartea regală de bucate a Principesei Margareta a României Lect. să-i intereseze. Royal cook book. totodată. the portraits of public figures evoked here give belletristic aspect and put it together with the book Like Water for Chocolate. să-i informeze pe oameni. citim afirmaţia: „Radu şi cu mine am încercat. De altfel. au devenit personaje literare).] cât mai apropiată de savoarea şi adevărul momentelor reflectate în volum. textualizate.dr. univ. /…/. adică exact năzuinţe de scriitor beletristic şi nu de bucătar dornic să-i fie gustate deliciile. in our opinion. p. Curtea Veche. p. Larisa Ileana CASANGIU Universitatea Ovidius Constanţa Abstract Although apparently Royal Cook Book by Princess Margareta talks about cuisine. intertextuality. Carte regală de bucate.56 Chiar dacă aparent reţetele culinare sunt distinct prezentate de portretele nobiliare ale personalităţilor care le preferă sau generează (personalităţi care. p. ca ea să devină preferata multor mii de români”. 5 54 ibidem. contrastive study. written by Laura Esquivel. să dăm cărţii o formă literară [s. 6 55 idem 56 ibidem.n. un cititor 52 53 În genul „Orice asemănare cu fapte sau personaje cunoscute este întâmplătoare” Principesa Margareta a României. 2010. asemenea unui regizor care dă în vileag anumite aspecte delicate ale unor evenimente atestate social-istoric52. Bucureşti. asupra faptului că „Titlul cărţii nu conţine nici o metaforă şi nici o ironie”53.

prin trăsături dintre cele mai actuale. alături însă de alte elemente uşor reperabile în cartea regală: autoreferenţialitatea (decurgând din apelul la mise en abîme). relaţia dintre fapt istoric şi eveniment ca experienţă. De altfel. un anumit topos. Bucureşti. 2002. Univers. metaficţiunea istoriografică. Bucureşti. iar pe de altă parte. în construirea personajelor (prin prosopografie şi ethopee). ci cu bucate dintre cele mai comune. Paideia. implicit.avizat vede cu uşurinţă atât o conexiune puternică între respectivul fel de mâncare şi personajul-pretext narativ pentru care funcţionează ca o adevărată emblemă57. fragmentarismul (aparent) al cărţii se constituie într-una dintre cele mai frecvente trăsături estetice ale postmodernismului. chiar dacă prepararea acestora solicită adesea un rafinament artistic). Comentariul foloseşte aceste fotografii pentru a ne face pe noi. Bucate. incluzând aici încrederea naivă. vinuri şi obiceiuri româneşti. 13 60 Radu Anton Roman. În plus. vizând însă o accepţie nouă. în cartea regală există un joc al „convenţiilor realismului literar şi cu acelea ale facticităţii jurnalistice: textul este acompaniat de fotografii ale autorului şi ale subiectului. conştienţi de aşteptările noastre în ce priveşte interpretarea naraţiunii şi a imaginilor. asemenea zânelor. dar nu de toate bucatele!”60… Ca şi în documentarul „Moarte la Cannes". detaliu individualizator. dacă avem în vedere funcţia propagandistică a cărţii (care nu trebuie suspectată de macchiavellism. cât şi planurile epice specific romaneşti redând parcă o confruntare directă a discursului artei (fie ea şi culinară) cu acela al istoriei contemporane în derulare. p. dar obiect al personajului. calitatea nobiliară presupune „sânge albastru” atestat de arbore genealogic şi. putem afirma despre volumul la care ne referim: „Cartea aceasta o fi ea de bucate. între gusturile cultivate de convenţiile literaturii populare şi cele ale literaturii elitelor (Aflăm cu stupoare că înaltele feţe regale nu se hrănesc. 17 58 57 240 . Ed. cititorii. ci văzută ca pe o universalie a oricărei scrieri). p. semnat de Jerzy Kozinski. Poetica postmodernismului (trad. este confirmată şi constatarea conform căreia „Postmodernismul ne învaţă că toate practicile culturale au un subtext ideologic care determină condiţiile posibilităţii reale pentru ca ele să producă semnificaţii. Dan Popescu).”59 În termenii lui Radu Anton Roman. de incursiunea în timp. pare să fie anulată orice reminiscenţă paseistă. 1998. chiar păstrând observaţiile asupra texului la nivelul structurii sale de suprafaţă. 59 Linda Hutcheon. cu hidromel. intertextualitatea. un timp semnificativ Spre exemplu. Trecutul este şi el valorizat contradictoriu: pe de o parte. paradoxul/contradicţiile58. Ed.

Principe de Wales. Ca şi în cazul protagonistei Laurei Esquivel. şansele de retenţie a conţinutului vizat cresc. asigurându-i totodată autoarei o notorietate mondială62. 61 Linda Hutcheon. în 1993.5 milioane de exemplare (până în anul 2004. Tita. concomitent. Regina Sofia a Spaniei. probează faptul că ştiu cu prisosinţă faptul că dacă implicăm. ci a fost măiestrit adusă în literatură de scriitoarea mexicană Laura Esquivel. vândut în peste 4. p. plânsul fiind aici mai degrabă unul cathartic. devenind emblema sa. tata (Regele Mihai).amama (Regina Elena a României). mama (Regina Ana a României). Elena. care îşi sublima toate trăirile emoţionale (în special pe cele erotice) în mâncarea pe care o gătea. prin asociere. Bucureşti. în Cartea regală de bucate.comună în veracitatea reprezentaţională a fotografiei. catharsisul îi este indus cititorului odată cu frumuseţea pe care o descoperă în ochii estetei-principese care alcătuieşte fiecare portret astfel încât să ne facă să îndrăgim personajul prezentat . în 1989. Laura Esquivel este declarată. uneori chiar găteşte sau. prin volumul Ca apa pentru ciocolată. şi în Cartea regală de bucate. trimiţând la „autoficţiune". lăsând cititorul să le umple cu imaginaţia sa.”61. Maria. iar în 1994 primeşte Premiul ABBY (American Bestsellers Book of the Year). Formula aceasta estetică particulară a Cărţii regale nu este însă nouă. fiind pentru prima dată când acest premiu este primit de un autor străin. şi de ceea ce personajul preferă. duce de Aosta. Charles. Femeia Anului. Poetica postmodernismului (trad. pur şi simplu. de fotografiile inserate. altele. prin conexiunile pe care acesta le identifică între anumite trăsături de personalitate. * Dacă în cartea autoarei mexicane Tita plânge ori de câte ori toacă ceapa (adică la prepararea fiecărei reţete care conţine acest ingredient). Ambele autoare menţionate. când Editura Humanitas redă această statistică). cu studii de psihopedagogie. 28 62 Conform prezentării realizate de editura Humanitas. 2002. mai mulţi receptori/analizatori în actul cunoaşterii. Principele Amedeo de Savoia. Ed. unele din ele sugerate de textul artistic. Granny (Principesa Margareta a Danemarcei). exclusiv aureolară. mai ales prin spaţiile alveolare presupuse de construcţia fiecărui homo fictus. Dan Popescu). devenit în scurt timp după publicare un best seller. odată cu debutul său editorial. Irina. Sofia. 241 . se simte aceeaşi pulsiune sentimentală în asocierea unei reţete culinare cu un anumit chip. Univers.

reprimat. Dan Popescu) Ed. cât despre autoare. Ibrăileanu. prin prisma cu care îşi prezintă personajele. exprimată de vocea doctorului John Brown: „Bunică-mea avea o teorie foarte interesantă. fiecare portret reprezintă.şi în acest mod. dramatizează frământările lui interioare. tensiunilor anxioase din sufletul inconştient. 17 242 . nobiliare. Justin Neuman. atruizează. se găseşte simbolic în alegoria chibriturilor. Bucureşti. deşi rănită în dragostea sa faţă de Pedro. şi. Tita.a. în fapt. Poetica postmodernismului (trad. în ceea ce priveşte abordarea psihologică a personajului-narator. Atelierele Cartea Românească. 24 64 Dr. concretizează procesele sufleteşti abstracte – latente – ale autorului. Markgraf de Baden. creaţia literară este un document uman. a ezitărilor. f.64 Aşadar. în realitate e obiectivarea spontană a frământărilor lăuntrice. găseşte forţa de a-i iubi copilul acestuia. fiind evident faptul că „Toate retuşările sunt reconfortante şi iluzorii. /Iată de ce analiza unei opere literare este analiza sufletului omenesc”. în ciuda diversităţii trăsăturilor care le dau specificitate. citim în cartea principesei Margareta. al autorului. conturează unitatea de viziune ce caracterizează caracterul proteic al prototipului ficţional profund pozitiv pe care esteta îl are permanent în vedere. spunea că deşi ne naştem cu o cutie de chibrituri în noi. Principesa Tatiana Radziwill -. a cărei frumuseţe lăuntrică se revarsă. în beletristică. 2002. obsesiilor. Bucureşti. mai ales în cea postmodernistă (neconsumată la nivelul formulei estetice). / Structura sufletească a unui personaj este – aşadar – confecţionată arbitrar: reeditează.. şi chiar să-l alăpteze (miraculos).Maximilian II. le concretizează sub forma personajelor . urmând grila de lectură propusă de doctorul Justin Neuman în Studiul psihanalitic al romanului Adela de G. p. întreaga ardere lăuntrică sublimată prin arta culinară. / Personajul – în aparenţă – este o himeră livrescă. nu putem s-o 63 Linda Hutcheon. pentru ca mai târziu să-şi urmeze sentimentele. Ibrăileanu. p. Studiu psihanalitic al romanului Adela de G. Univers. întocmai cum ar fi făcut cu propriul fiu. înfăţişate aureolar. o formă manifestă a trăirilor autorului: „Fantezia literară utilizează tensiunile afective ale autorului. împotriva oricărei raţiuni. trăind chinul de a locui în aceeaşi casă cu bărbatul iubit care i-a devenit cumnat. asupra acestora. În acelaşi chip. protagonista Laurei Esquivel.”63 Din acest punct de vedere. sufletesc. Şi în acest caz. nu atât despre o serie de figuri istorice.

simţim în noi o căldură plăcută care. exact ca în experiment. avem nevoie. 2 picături de esenţă de trandafir.. 2 linguri de unt. combustia aceasta este hrana sufletului. 2 linguri de miere. 2 linguri de anason. Iar dacă se întâmplă asta. e singurul care l-ar putea hrăni. produc o strălucire atât de mare. Dacă nu descoperim la timp care ne sunt detonatorii. 2004. 2 linguri de feculă de porumb. ea a trăit mereu intens”66. Ne cuprinde brusc o emoţie intensă. Cu alte cuvinte. de preferinţă roşii. că lumina produsă e mai presus de ceea ce putem vedea în mod obişnuit şiatunci în faţa ochilor ne apare un tunel minunat care ne arată drumul pe care l-am uitat în clipa în care ne-am născut şi care ne cheamă ca să ne reîntâlnim cu originea divină pe care am pierdut-o. Ed. la o emoţie puternică.”65 Tot la combustia erotică a unor personaje apar unele sugestii şi referiri în Cartea regală de bucate. de la răsuflarea persoanei iubite. Numai că în acest caz oxigenul trebuie să provină. dar şi cu O mâncare de peşte prezentată într-o carte de bucate din vremea hegemoniei brâncovenilor. 2 căpăţâni de usturoi. Carte regală de bucate. Humanitas. 56 67 12 trandafiri. p. Ed.aprindem singuri. pe măsură ce trece timpul. neştiind că doar trupul pe care l-a lăsat în urmă. căci combustia care se produce la orice aprindere este ceea ce dă energie sufletului. precum cea despre Sofia . pentru că dacă. 87-88 Principesa Margareta a României. Bucureşti.. până când altă emoţie vine să o reînvie. 2010. Curtea Veche. Astfel. de exemplu. Bucureşti. pp. lăsând trupul inert.. cutia cu chibrituri se umezeşte şi nu vom putea aprinde niciodată nici măcar unul singur. reţeta de prepeliţe pe petale de trandafir67 a scriitoarei mexicane se situează în acelaşi context al semnificaţiilor cu cea de sos de mango şi rodii cu somon la cuptor68 a principesei. sufletul ne părăseşte trupul. Orice om trebuie să descopere care-i sunt detonatorii pentru ca să trăiască. se aprind toate deodată. cuvânt sau sunet care să acţioneze ca un detonator şi să aprindă unul din chibrituri. Sufletul doreşte să reintre în locul de unde a venit.„caracterizată printr-o adevărată sete de viaţă. neînarmat şi cuprins de frig. mângâiere. rătăceşte prin locuri întunecate încercând în zadar să-şi găsească hrana. 65 66 Laura Esquivel. muzică. de oxigen şi de ajutorul unei luminări. /…/ Sigur că mai trebuie să fii atentă să aprinzi chibriturile unul după altul.. dispare treptat. 12 castane. l pithaya 68 „Sosul: 243 . 6 prepeliţe. luminarea poate fi orice fel de mâncare. Ca apa pentru ciocolată.

în Borneo. efectul afrodiziac pe care îl are produsul gastronomic rezultat este unul uimitor asupra consumatorilor locuiţi de tensiuni erotice: „Părea că descoperiseră un nou cod de comunicare. Bucureşti. al Lunii şi al Omului. 33 ibidem. prin intermediul mâncării. mâncarea de peşte prezentată 69 70 Laura Esquivel. ale zeilor şi ale oamenilor pe care se crede că îi întremează. „energie vitală fixată”. Prepeliţa.a. se consideră că. trandafirul este şi un simbol al iubirii. mai ales că provin de la bărbatul iubit.În volumul Ca apa pentru ciocolată. în O lume într-o carte de bucate. Pedro receptorul. sugerând. Humanitas. f. prepeliţele par insignifiante (de altfel. iar în medievalitate. p. are semnificaţii paradoxale. Alain Gheerbrant. reiterator al respectivei acţiuni. în absenţa mijloacelor de transport de astăzi. Artemis. Dicţionar de simboluri. fiind o pasăre călătoare. simbolizează caracterul ciclic. forţă cathartică. ale Cosmosului. fiind un simbol al Soarelui. sacre. în care Tita era emiţătorul. aşa cum apare la Dante. în vreme ce. dar şi „şuvoiul vieţii”. 41 71 Jean Chevalier. o varietate a mirodeniilor utilizate în bucătărie. dar cu ajutorul lui.. chiar al celei paradisiace. 2004. de preferinţă roşii”. de când este reconstituită. de la care se recoltează cu deosebită grijă petalele „încercând să nu te înţepi”69. ele se substitue fazanilor) în raport cu cei „12 trandafiri. iar Gertrudis fericita în care se sintetiza această rară atracţie sexuală. III. deşi se situează pe poziţia primă în cadrul titlului reţetei. 408 244 . cu proprietăţi magice. este greu de imaginat. dacă este consumat de femei. Deşi titlul trimite mai degrabă la sintagma idiomatică „altă mâncare de peşte” decât la o reţetă culinară. Totuşi. sfârâind în focul jertfelor. sunt simboluri ale prevederii. ale sufletului. pe lângă semnificaţiile mistice şi religioase.”70 De altfel. p. Usturoiul are clar un rol apotropaic. Ca apa pentru ciocolată. măcinate într-un mojar. decât unei mâncări în care ele îşi pierd identitatea. fie ea şi domnească. este un element esenţial al jertfirii. în folclorul grecesc. se crede că pot fi găsite sufletele morţilor.”71 Porumbul. Ed. vol. simbolizând „toate energiile. prin faptul că sunt consumate în special iarna. în vreme ce untul. înlesneşte menţinerea castităţii. totodată. Bucureşti. care par să constituie un decor al baldachinului destinat consumării erosului. p. Castanele. a sudului şi a focului. chiar în cultura mexicană.. având aproape un rol minor în reţeta culinară care vectorizează acţiunea la un anumit moment dat (dacă avem în vedere poziţia ocupată în succesiunea ingredientelor). Ed.

cimbir. fără ca vreuna dintre lucrări să fie şi beletristică. realizată la peste trei secole distanţă în timp. Prezentăm astfel reţetarul Curţii brâncoveneşti. nucşoara. sarea se pune „den destul”. iar combinarea acestora în mâncarea de peşte constituie chiar şi astăzi un indiciu al rafinamentului nu doar al bucătarului. 222 Laura Esquivel. 72 73 apud Dan Horia Mazilu. Polirom. Şi aşa îl fierbe până să va ca-ngroşa zeama”»72 Deşi redat în limbajul colocvial al vremii marelui patriot muntean. gătitul peştelui (în speţă al ştiucii) nu lasă loc echivocului. zahăr. dar şi să oculteze cititorului neofit literaritatea structurii de adâncime a textului. 175 245 . cât al meseanului căruia îi erau destinate bucatele. Principesa Margareta porneşte tot de la arta culinară ca pretext literar menit motiveze introducerea portretelor memorabilelor personaje prezente.”73. să-l tai bucăţi. dacă Laura Esquivel. nucşoară. Şi când va fierbe mai tare vinul. Astfel. cuişoare. şi să fie toate bine pisate. * Deşi din punct de vedere gastronomic Cartea regală… se angajează într-un intertext uriaş. Humanitas. ceapă prăjită. p. Ed. cantităţile sunt clar precizate. „şi-a asumat misiunea de a o învăţa ceva la fel de valoros: secretele vieţii şi ale dragostei prin prisma bucătăriei. La vremea respectivă. ca să să amestice mirodiile. atât scorţişoara. piperul şi cuişoarele. însă la fieştecare litră de vin să pui 32 de dram[uri] de zahăr şi 16 de oţet şi sare den destul. 2003. atunci când. 2004. Indicaţiile sunt precise. scorţişoară. chiar în structura de suprafaţă a textului ia drept pretext narativ prepararea diverselor mâncăruri. doar cu volumul Ca apa pentru ciocolată prezintă drept trăsătură comună literaritatea. constituiau ingrediente pe care doar pătura socială superioară şi le permitea să le procure. şi fierbând. Bucureşti. p. Voievodul dincolo de sala tronului. cât şi zahărul. Deci pune într-o tingire vin.presupune acelaşi rafinament nobiliar ca şi prepararea oricărei reţete din Cartea regală de bucate. Ed. atuncea pune bucăţile de ştucă în tingire spălate bine. Iaşi. spre exemplu. iar prin intermediul personajului său porte-parole Tita. şi-l fierbe. şi apoi îl fierbe. lăsându-se totuşi loc preferinţelor individuale. piper. întorcând peştile câteodată. mărunţel şi să-l îndulceşti cu sare şi lasă-l să stea. oţet. grăitor în sensul celor afirmate: «„Să iai peştile dupre ce-l vei griji. vectorizând totodată lectura cititorului iniţiat. când şi când tot întoarce bucăţile de peşte în vin. Şi după ce va fiarbe câtvaş. pune untdelemn. Ca apa pentru ciocolată.

Dan Popescu) Ed. Bucureşti.a. Humanitas. Ed. 2003 Neuman. Alain. vinuri şi obiceiuri româneşti. Bucureşti. f. Ed. I-III Esquivel. vol. Bucureşti. Ca apa pentru ciocolată (trad. Bucureşti. Bucureşti. Justin (Dr. Principesa Margareta a României. Studiu psihanalitic al romanului Adela de G.). Voievodul dincolo de sala tronului. 2010 Roman. Cornelia Rădulescu). Dan Horia. Dicţionar de simboluri. f. 2002 Mazilu. Ed.a. Curtea Veche. Atelierele Cartea Românească. Ed. Jean. Artemis.. Polirom. 2004 Hutcheon. 1998 246 . Laura. Poetica postmodernismului (trad. Ibrăileanu. Carte regală de bucate. Bucureşti. Ed. Paideia. Radu Anton. Iaşi. Linda. Univers. Gheerbrant. Bucate.Bibliografie Chevalier.

Este vorba despre lucrarea intitulată „Studii de literatura feminină”. a ideii propuse de autoare ca premisă a lucrării sale:” Conştiinta existenţei unei componente feminine a literaturii române demne de inters şi publicitate s-a materializat foarte puţin de-a lungul celor două secole de literatură română modernă”. Daniela BĂDESCU Colegiul de Poştă şi Telecomunicaţii. Airinei”. communism. aceea că literatura feminină a stat multă vreme „aruncată la marginea canonului masculin. but also in other European countries. prezentarea peisajului literar feminin românesc prin aducerea în prim plan a unei 247 . În cele ce urmează încercăm să continuăm.Herta Müller şi literatura femină de azi Prof. şi încă una de reală valoare artistică. permanentă timp de două secole. de aici. oarecum. originally from Romania is currently a valued presence in the German space. This article aims to briefly present a creation that deserves to be read not only because it is a reconstruction of historical periods that have been frightening us. oprinduse la perioada comunistă. Romanians. cu ceva timp în urma. but it is a testament to the experiences of a female soul artist. Key words: feminine literature. space and feeling of fear Un studiu interesant a publicat. femeile continuă să scrie literatura. lucrare în care domnia sa pleca de la o veche prejudecată. Dar şi în prezent.” Este la fel de adevărat că însuşi criticul Eugen Lovinescu (altfel susţinător al multor scriitoare) afirmă că „literatura nu e o vocaţie feminină ci bărbateasca” şi. S-a schimbat acum percepţia asupra fenomenului literar feminin? În viziunea Elenei Zaharia Filipas „preocuparea pentru studiile de gen începe încet-incet să dobândească şi în spaţiul cultural românesc o oarecare consistenţă” şi de aceea lucrarea domniei sale realizează o analiză extrem de valoroasă a începuturilor literaturii feminine româneşti. d-na Elena Zaharia Filipas. Bucureşti Abstract Herta Müller. „Gh.

activă. Poate mai interesant ar fi să analizăm dacă opera ei . Întreaga carte este un şir de metafore. omul din spatele măştii pe care o poartă. sau.personalităţi a literelor contemporane. citim în mai toate prezentările făcute scriitoarei. M-aş opri la două dintre operele prozatoarei:”Încă de pe atunci vulpea era vânătorul” şi „Animalul inimii’. mai bine zis. universul beznei totalitare a regimului comunist. 248 . E clar că este vorba despre supravieţuire într-o lume a mizeriei interioare. reprezintă sufletul feminin şi percepţia acestuia asupra vieţii trăite. în 2009. a premiului Nobel pentru Literatură. sau nu (îi este dat) să trăiască într-o lume putredă moral. în care binele nu îşi găseşte locul.scriitoarea HERTA MULLERcâştigatoare. o lume în care oamenii se împart în două categorii: vânător şi vânat. „Încă de pe atunci vulpea era vânator” este o superbă alegorie despre supravieţuire într-un univers al durerii şi fricii. Încă de la început romanul propune o lectură problematizată. ar trebui să răspundem unei întrebari cât se poate de fireşti : este opera sciitoarei parte integrantă a literaturii române. reprezintă ea (autoarea şi opera) spaţiul românesc? Răspundem “DA” acestei intrebări deşi o mare parte a reprezentanţilor culturii române actuale sunt de cu totul altă părere. înainte de a prezenta activitatea literară a Hertei Muller. Herta Müller este“ scriitoare germană de origine română” . în care nu există nici măcar un licăr de speranţă. omul nu este decât o unealtă socială iar romanul nu face altceva decât o radiografie a acestui univers în care „nimicul e slujit cu pompa”. Sigur. Ambele creaţii recompun un univers terifiant în care dominant este sentimentul de frică. În această lume. deşi „spaţiul” în care se desfăşoară cele două poveşti este total diferit ca modalitate narativă aleasă de autoare. efort necesar pentru a recompune ideea din spatele imaginii. Dramatic este însă şirul de întrebări pe care romanul îl pune (superba metaforă ce sugereaza în titlu două ipostaze umane) în legătură cu condiţia omului în comunism atunci când acesta alege. când „până şi vulpea devine vânător”.distinsă cu un premiu atât de valoros în 2009 pentru “densitatea poeziei şi sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezmoşteniţilor". o succesiune de parabole care obligă lectorul la un efort suplimentar de gândire şi mai ales de simtire.

ba chiar a unei întregi ţări. despre condiţia intelectualului tânăr într-un regim în care „a scrie”(poezie. „nararea” în sine deşi titlul. ceea ce Ernest Wichner spunea despre această carte: „O blană de vulpe în apartamentul profesoarei Adina devine un simbol al ameninţărilor unei Securităţi omniprezente pe când regimul începe deja să se clatine. conflictele personale. că sensurile sunt mai „facil” de interpretat. ca o concluzie. nu remomorarea documentaristă a unei epoci. Decăderea oamenilor. În imagini expresive şi de o frumuseţe înfricoşătoare. publicat în 1993. mai ”la îndemână”. camera pe care eul narator o împarte cu Lola. Este vorba despre patru tineri care trăiesc în comunism. distorsiunile etnice (oricum rar menţionate). „Animalul inimii”. relatează povestea ei şi a altor trei prieteni. o poveste despre idealuri sfărâmate. Interesantă şi îngrozitoare în acelaşi timp este metafora „pătratului”. însă ceea ce surprinde aici este „povestea”. Edgar. metaforic.“ Despre celălalt roman . Iar spaimele năvălesc peste om oriunde – poate şi acesta este una din cauzele pentru care Nobelul s-a oprit la Herta Müller. Sigur. cauza principala a staţionării Nobelului la autoarea de origine română este neîndoielnicul său talent literar. un jurnal) înseamnă activitate subversivă şi chiar propria ta condamnare la moarte. Etalarea acestei senzoriale înţelegeri oferă spectacolul cărtii. Naratoarea. ar sugera cu totul altceva (să amintim doar mitul zeului egiptean Ptah). Kurt şi Georg. re-modelatoare. Liviu Drugă (2009) consideră că desi mediul în care se mişcă personajele cărtii este sistemul opresiv al comunismului ceausist. “Când e atâta spaima pe lume” (citatul e din Gellu Naum care deschide cartea) dispariţia prietenilor dragi reprezintă motivaţia şi sursa de energie a actului artistic. tânara care se 249 . Herta Müller reconstituie panorama crudă şi înspăimântătoare a dictaturii şi a unei societăţi distruse până la rădăcină. a unei lumi plină de spaime. tânara de etnie germană. se poate spune că nu mai îndeamnă la o lectură atât de problematizată. Încă de pe atunci vulpea era vânătorul este probabil cartea cea mai românească a acestei mari autoare de limbă germană.Aşez aici. miza romanului stă în felul în care sensibilitatea individului se implică în viaţa din jur. în regimul totalitar ceauşist şi care îşi trăiesc drama în România şi chiar în afara ei. angajările politice. este redată aici până în cele mai mici detalii – în toată această suferinţă pare că natura însăşi trece de partea terorii. Atât: o supersensibilitate. N-am simtit ca importante în această carte “condamnarea comunismului’.

blogspot. Ed. o creaţie care merită să fie citită nu doar pentru că este o reconstituire a unei perioade istorice înspăimântătoare prin care am trecut noi. românii. Ed. Zaharia. ci pentru că este o mărturie a trăirilor unui suflet de femeie-artist. Humanitas. Animalul inimii – cărţi. Herta. Este acest pătrat simbolul unei lumi ce îngrădeşte orice libertate a individului ce trăieşte în el? Răspunsul pe care romanul îl propune în finalul său este:DA. cadre şi concepte. Studii de literatură feminină. 2009 – sursă online: http://liviudruga. Bibliografie Muller . Drugă. Polirom. Autoarea însăşi a mărturisit că a scris acest roman în amintirea prietenilor români ucişi sub regimul „Ceauşescu”.html 250 . Herta. Acest articol nu şi-a propus decât să prezinte foarte pe scurt. Putem considera aceasta mărturie punct de plecare pentru a argumenta faptul că opera Hertei Müller aparţine deopotrivă literaturii române şi literaturii universale? Este o întrebare la care probabil timpul va fi acela care va da un răspuns unanim acceptat. Elena. Încă de pe atunci vulpea era vânător. 2003 Liviu. Animalul inimii. 2009 Muller.sinucide şi care lasă un jurnal-„document” pe care cei patru îl citesc după moartea ei.Paideia.com/2009/11/animalul-inimii-hertamuller. 1996 Filipas. Ed.

în cadrul cooperării descentralizate. Airinei”-Bucureşti Abstract The article examines the French-Romanian decentralized cooperation and partnerships concluded as part of a common history. the process of Francophonie unites the two peoples. bazat două sentimente extrem de importante pentru această colaborare: fidelitatea şi constanta relaţiei noastre. Germania şi Italia. la deschiderea Forumului cooperării descentralizate. Keywords: cooperation. rădăcina acestuia a fost elanul de solidaritate de la începutul anilor ’90 şi marele entuziasm al multor colectivităţi locale franceze. 25-26 noiembrie 2006 De mai bine de 10 ani. Cornelia DORÎNGA Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. „Există trei factori care au asigurat acest succes : în primul rând factorul uman. Punerea în aplicare a descentralizării de mai bine de 20 de ani a permis colectivităţilor franceze să dobândească cunoştinţe şi o vastă 251 . Projects and actions developed to be aimed at meeting the needs of local communities in a manner that will ensure the participation of civil society and local and central public institutions for the achievement of the objectives. fragment din discursul Excelenţei Sale Ambasadorul Franţei în România. descentralization. partnerships. Al treilea factor este acela al complementarităţii şi diversităţii acţiunilor înregistrate”. Cluj Napoca. este una dintre cele mai importante şi de succes acţiuni duse de către colectivităţile locale în străinătate. În mod incontestabil.Francofonia şi cooperarea descentralizată franco-română Prof. după cele din Marea Britanie. Tările noastre au cunoscut evoluţii paralele în ceea ce priveşte raportul dintre Stat şi cetăţeni… . în special. acţiunea internaţională a departamentelor franceze s-a dezvoltat considerabil. dintre care peste 200 au beneficiat de finanţare din partea Statului francez. Herve BOLOT. Al doilea factor se situează pe plan instituţional şi administrativ. international agreements Cooperarea descentralizată franco-română cuprinde peste 600 de parteneriate.

252 .experienţă în materie de gestiune publică. în septembrie 2003. Iniţiativa este lăudabilă. In începutul cooperării descentralizate franco-romane a contant şi un puternic sentiment de solidaritate care a condus colectivităţile franceze sa-si aducă aportul în deschiderea României după evenimentele din ’89. care poate fi considerat ca fiind al doilea Forum al cooperării descentralizate franco-române. la fel şi reprezentativitatea : aleşi locali. după cel de la Villefranche-de-Rouergue. numărul fiind în raport cu creşterea importanţei şi consistenţei proiectelor comune. care permit colectivităţilor locale din cele doua ţări să întreprindă acţiuni şi proiecte durabile. ceea ce constituie o reuşita a cooperării descentralizate franco-romane şi subliniază actualitatea tradiţiei de prietenie franco-română. Numărul participanţilor prezenţi la aceste întâlniri este unul important. Diverse întâlniri ale actorilor cooperării descentralizate francoromane au fost organizate în România cu sprijinul Ambasadei Franţei şi colectivităţilor teritoriale din România : la Timişoara (4-5 iulie 2001). Iaşi (21-23 septembrie 2002) şi Sinaia (5-6 mai 2003). cadre teritoriale. care reunit un număr mare de participanţi francezi şi români şi a permis identificarea perspectivelor pentru acţiunile comune. s-a organizat prima ediţie a Forumului cooperării descentralizate (« les assises de la cooperation décentralisée ») la Villefranche-de-Rouergue – Franţa. precum şi acţiunile pe care le facem împreună reprezintă modele de colaborare la nivel european pentru multe ţări » Cristian ANGHEL. Alt Forum a fost organizat la Cluj-Napoca. « Este deja o tradiţie ca o dată la doi ani ăa organizăm alternativ în Franţa. Acest entuziasm s-a menţinut şi ulterior. Alba Iulia (mai 2006). acest forum al cooperării descentralizate franco-române. Preşedintele Federaţiei Autorităţilor Locale din România intervenţie în cadrul forumului La întâlnirea de la Cluj Napoca din 2005 au fost reuniţi peste 300 de participanţi . majoritatea parteneriatelor transformându-se în cooperări mult mai structurate. respectiv în România. Primarul Municipiului Baia Mare.reprezentanţi ai colectivităţilor locale şi reprezentanţi ai organizaţiilor non-guvernamentale. Ca urmare a acestor întâlniri naţionale. structurilor asociative ale autorităţilor publice locale din cele două ţări. ea aparţine celor doua guverne. dar în egală măsura. Cred eu căa această relaţie dintre structurile noastre. reprezentanţi ai guvernelor celor două tări. permiţând astăzi să se acţioneze într-un mod mai structurat în domeniul cooperării. în noiembrie 2005.

educaţie. patrimoniu. Aceasta şi datorită faptului că « împărtăşim o istorie comună. într-un demers de dezvoltare durabilă pentru ca : . francofonia ne uneşte. Scopul acestor întâlniri este şi o ocazie de bilanţ. dezvoltare durabila. descentralizarea şi autonomia locală. cu privire la acţiunile în care cooperarea descentralizată intervine : sociale. avem o organizare teritorială similară şi casa noastră mamă se numeşte Europa» fragment din intervenţia dlui Gilles QUINQUENEL.In cadrul întâlnirilor generale « assises de la cooperation décentralisée » au fost dezbătute numeroase teme. sociale. ale legislaţiilor 253 . Vicepreşedintele Consiliului General Manche. membrii asociativi sau ai societăţii civile). reprezentanţi ai colectivităţilor locale. uniforme şi echilibrate. culturale. economice. utilizând experienţa dobândita anterior. Reprezentantul Adunării Departamentelor din Franţa (ADF) Privind retrospectiv.principiul continuităţii. de definire a axelor şi priorităţilor de colaborare. dar şi de apropiere între ONG şi colectivităţile locale.principiul abordării globale. ceea ce presupune utilizarea unor metode şi tehnici variate care se încadrează în concepţia de regionalizare şi mondializare a relaţiilor administrative. politici locale şi regionale. s-a conturat un set de principii în baza cărora s-au dezvoltat activităţi menite să conducă la atingerea graduală a obiectivelor acordului de cooperare. educaţionale şi altele între comunităţile locale. de promovare a activităţii colectivităţilor locale. S-a dorit ca Forumul organizat la Cluj Napoca să dea un nou elan cooperării franco-române. condiţii indispensabile unei bune cooperări. după cum urmează: 1. putem aprecia că pe parcursul cooperării româno-franceze.principiul democraţiei şi legalităţii în baza căruia întreaga activitate de cooperare se desfăşoară cu respectarea prevederilor Constituţiilor celor doua ţări şi a reglementărilor Europene. 3. urbanism. priorităţilor şi modului de evaluare şi comunicare să se facă de comun acord pentru a ajunge la proiecte împărtăşite şi o coordonare reală între actorii implicaţi (fie ei reprezentanţi ai statului. care asigură un caracter permanent al activităţilor desfăşurate de parteneri.acţiunile cooperării descentralizate sa fie construite în jurul unor proiecte adevărate de dezvoltare. care sa angajeze colectivităţile locale în vederea înscrierii cooperării ca fiind un adevărat proiect politic al teritoriilor reprezentate -definirea obiectivelor. 2.

2006.cuf. precum şi a prevederilor tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care Franţa şi România sunt părţi semnatare 4.fr 254 . AFCCRE. Carta cooperării descentralizate şi a dezvoltării durabile inţiativa CUF. Comitetul 21.ambafrance. SCAC. Bucureşti. www.naţionale şi europene. Bibliografie Comunicate de presaă ale Ambasadei Franţei la Bucureşti 2002-2006.org Ghidul cooperării descentralizate franco-romane.principiul transparentei şi participării în baza căruia elaborarea şi implementarea strategiei de cooperare se face în mod transparent cu participarea societăţii civile alături de instituţiile publice locale şi centrale pentru realizarea obiectivelor asumate. 32. p. 5. www.principiul dezvoltării durabile în baza căruia proiectele şi acţiunile dezvoltate trebuie să urmărească satisfacerea nevoilor comunităţilor locale într-o manieră care va garanta libertatea de decizie a viitorilor aleşi.

Târgovişte (Dâmboviţa) Abstract The trip is synonymous with a rediscovery of self.din diferite motive locuiesc acolo(rezidenți. Keywords: heritage.. Honoré de Balzac. Călătoria fizică și descoperirea reprezintă momente foarte importante pentru cunoașterea naturii și culturii locurilor. Mari personalități.o acțiune finalizatăprin povestirea.locuri. scriitori au lăsat în fiecare țară europeană. 255 .a textelor. values.Există o legătură foarte veche între umanitate.istorie și tradiție.sufletul oricărui loc Prof.. où règne mon pois laudace.realitatea virtuală încearcă să le erodeze treptat..sensibilitatea lor și spiritul epocii lor. time. Great personalities. E minunat când se crează legături de comunicare între om și contextul de referință spațiu-timp.sau în spații naturale mirifice. artists. valuable trace their genius. writers have left every European country.cu ajutorul imaginilor.a peisajelor. Oui. Din vremuri imemoriale..istorie. culture „C'est sur ton ciel pur que mes premiers ont vu fuir des premiers nuages. oameni de știință. the writers show that they left their own lives (daily living).. Grădiniţa Rază de Soare. their sensitivity and spirit of their age.locul de origine ori cel de ședere a constituit pentru om o legătură cu veșnicia.știință..urme valoroaseale geniului lor.turiști)..Din păcate în contemporaneitate.Patrimoniul cultural şi natural. space.le grandiose.Evidențierea pluralității relațiilor dintre acești doi poli reprezintă posibilitatea unei revigorări a relațiilor și cei care. mon aîme est plus en harmonie avec tes sites charmant. scientists.a unei experiențe unice în locuri cruciale ale culturii. to find harmony.. balance lost. Mariana CROITORU Centrul CRED. and experiences of artists.Voiajul fizic devine ocazia unui voiaj intelectual și afectiv în artă. artiști.mais la bonté naive de la nature:je suis chez mai.ton air est plus parfums qui celui que je respirai.cu timpul și spațiul.

Călătoria este o fascinație și o metaforă existențială,ca și cum limita dintre țărm și mare,ne-ar îndemna să reflectăm la enigmele propriei vieți. Călătoria este sinonimă cu o redescoperire a sinelui,iar experiențele artiștilor,ale scriitorilor arată că și-au părăsit propriile vieți (traiul de zi cu zi),pentru a găsi armonia,echilibrul pierdut. Călătorul descoperă nu numai spiritul locului, dar redescoperă propriul său suflet.Într-un peisaj montan,de exemplu,trăirile emoționale sunt profunde,iar gândurile se îndreaptă ancestral. „Descălecătorii au venit de la munte.De nicăieri nu ai mai clară viziunea sensurilor,decât de la munte.Muntele inspiră simțiri grandioase (Zaharia Sângeorzan).Formula „oameni și locuri definește o profundă legătură între sufletul locului și spiritualitate,un conglomerat realizat prin comuniunea oamenilor cu natura,cu tradițiile și cultura locurilor.Se știe că„omul sfințește locul ,dar și locul îl „sfințește pe om la rândul său.A cunoaște spiritul locurilor și mentalitatea oamenilor a reprezentat fir călăuzitor atât pentru reporteri de marcă,scriitori,istorici dar și pentru diplomați,oameni de cultură și oameni obișnuiți. Veșnicia poate fi tradusă prin păstrarea și evident transmiterea tradiției.Despre tradițiile românilor Lucian Blaga spunea: „Tradiția noastră e fără vârstă,ca frunza verde .Cultura noastră românească a fost solidară cu orizontul spiritualității folclorice.Această solidaritate a fost menită să promoveze posibilitățile de creație ale poporului nostru.Din vremuri străvechi,neamul nostru românesc și-a concentrat forțele lui de creație aproape exclusiv în universul spiritualității populare.Istoria a silit neamul românesc să-și adâncească propriile sale tradiții latine și pro-latine împiedicându-ltotodată să participe la mișcarea culturală inaugurată de Renaștere și Iluminism.Pentru că istoria i-a fost potrivnică,geniul popular sa solidarizat cu acele realități vii pe care niciun șuvoi potrivnic nu le poate atinge:Cosmosul și ritmurile cosmice.Este deja cunoscut faptul că strămoșii românilor erau deja creștini,în timp ce neamul românesc„se plăsmuia întra catastrofe istorice .Astfel simpatia față de Cosmos,atât de specifică geniului românesc nu poate fi catalogată drept un sentiment păgânesc – ci ca o formă a spiritului liturgic creștin.Multă vreme s-a crezut că sentimentul Naturii și solidaritatea cu ritmurile cosmice trădează o spiritualitate necreștină.Această prejudecată era generată de o insuficientă cunoaștere a creștinismului ,mai ales a celui răsăritean,care a păstrat în întregime spiritul liturgic al primelor

256

veacuri.Pentru noi,românii,spiritul creștin a considerat totdeauna Cosmosul ca fiind o creație alui Dumnezeu,iar ritmurile cosmice au fost comparate cu o liturghie sfântă.Solidarizați spiritualicește cu Natura, românii au prelungit până în zilele noastre„acea magnifică încercare de încreștinare a Cosmosului (Mircea Eliade). Dacă ținem seama de ceremonialul pascal,de exemplu,devine simplu de înțeles cât de solidară este Natura cu misterul cristologic:Natura toată este cernită în Săptămâna Patimilor,dar renaște triumfătoare prin învierea lui Isus.Această liturghie cosmică este regăsită în folclorul românesc.Poporul român s-a retras în el însuși,s-a concentrat asupra propriilor tradiții,apărându-se împotriva popoarelor (influențelor potrivnice).Astfel românii au păstrat,au adâncit și au valorificat o viziune creștină a Naturii,așa cum fusese ea exprimată în primele secole ale creștinismului.Se poate spune pe bună dreptate că arhaismul și conservatorismul folclorului românesc au salvat un patrimoniu care aparținea creștinismului în genere,dar,pe care procesele istorice l-au anihilat.Cle mai bune exemple pentru a înțelege că spiritualitatea populară românească este solidară cu liturghia cosmică sunt baladele populare„Miorița și „Meșterul Manole .Aceste creații reprezintă piese de aur ale patrimoniului cultural,al spiritualității românești,sunt valori ale geniului creator popular. Creaţia spiritualităţii populare arată constantele geniului creator românesc.” Acolo unde moartea e încă valorificată ca o nuntă, izvoarele spirituale sunt intacte” (Mircea Eliade). De-a lungul timpului, aproape tot ceea ce a dat mai bun geniul românesc, l-a dat pe nivelul creaţiei folclorice. În orizontul spiritual care este propriu folclorului trecerea timpului este comparată cu apa care trece, iar tradiţiile reprezintă pietrele:”Apa trece, pietrele rămân”. Pietrele semnifică imaginea arhitipică a realităţii antologice. Când sfintele sărbători de iarnă bat la poarta sufletelor noastre de români, fiecare dintre noi se întoarce în povestea de iarnă a copilăriei. Iarna copilăriei, de-o veşnicie deapănă poveşti. În iarnă, povestilor ascultate cândva la gura sobei devin fotografii făcute cu inima, imagini în care apar bunicii ori părinţii plecaţi în iarna veşniciei. În iarnă, aproape de

257

Sfintele Sărbători, tradiţiile ne cheamă cu şoapta vântului dintre ACUM şi ALTĂDATĂ. Cu smerenie ne închinăm amintirilor din iarna copilăriei. Pe acest fir (al amintirilor) călăuză este pâlpâiala timidă a lumânării aprinse lângă coşul cu covrigi. Aşa începea colindul în copilăria mea. Bunicul spunea că Irod poruncise să fie ucisi pruncii..., şi de aceea copii primesc la colind mere, covrigi, nuci … aşa spunea el. În noaptea amintirii, luminată de strălucirea zăpezii ori de licărul stelelor, parcă drumul nu mai era drum, ci un pod de argint, sclipitor, care ducea, parcă spre o grădină a Edenului. Noi copiii, parcă nu mai eram cei din fiecare zi, părea că suntem nişte îngeri. Oricum eram cuminţi şi fericiţi. Ca în colindele străvechi “parcă se coboară” acea pace a serilor de colind de altădată, ne-nvaluie şi acum la ceas de Sfinte Sărbătoari. Ideea pe care doresc aici să o evidenţiez este aceea că “sufletul locului se îngemănează cu sufletul omului, care, copil fiind cândva, a luat cu sine prin lume Sfinţenia copilăriei. Fiecare iarnă a copilăriei am trăit-o ca pe o poveste. Personajele bune erau toţi cei apropiaţi, iar personajele rele nu erau plăsmuite niciodată, de teamă să nu apară. Minuni se întâmplau: începeau “ pe la cântători”, când veneau copii mari cu “Steaua”, când sărutam icoana în Ajun. Minunea se continua în somnul adâncit de mirosul bunătăţilor pregătite. Am visat că fiecare copil are o stea, şi că pe drumul stelelor vine Crăciunul. Era întruchiparea văzută în icoane, la Sfânta Biserică.Peste ani uitarea nu se poate aşterne, căci cea ce un copil a fotografiat cu inima, rămâne în veşnicie. Tradiţiile înseamnă nemurire, integrare de valori, fac parte din patrimoniul nostru cultural. In concluzie patrimoniul nostru cultural integrează valori ce aparţine şi folclorului, într-o varietate de manifestări. Nu întâmplător şi literatura noastră îşi are origine în folclor. Alături de patrimoniul cultural, patrimoniul natural, defineşte “ l'âme de lieu”. Într-un loc încărcat de istorie, aşa cum este Târgovişte, şi-au pus amprenta personalităţi de seamă ale religiei, literaturii şi artei, istorici de renume. ”Curtea Domnească” de altădată, străjuită de Turnul Chindiei parcă par că trezesc ecourile unor vremi apuse. În spiritualitatea şi conştiinţa târgoviştenilor sunt puternic împregnate imagini ale voievozilor şi domnitorilor, dar şi ale sfinţilor canonizaţi, pentru care au manifestat evlavie, până în zilele noastre. Primul sfânt canonizat pe pământ românesc a fost Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Tării Româneşti, care şi-a manifestat cu putere, darurile sale divine, aici, pe aceste meleaguri. A promovat întotdeauna buna şi necesara colaborare între credinţă şi cultură,

258

adresând îndemnuri pentru tipărirea de carte. Istoria a aratat că roadele îndrumării sale duhovniceşti s-au văzut cel mai bine în viaţa şi activitatea Sfântului Voievod Neagoe Basarab, primul mare erudit. Prin scrierea sa “ Învăţăturile catre fiul său Teodosie” promovează o politică statală autentic creştină, întemeiată pe valorile fundamentale şi nepieritoare ale Evangheliei.

Ca o concluzie, Mircea Eliade atribuie sufletului fiecărui loc „sufletul neamului, care este înpărtit în spiritualitatea oamenilor din cele mai vechi timpuri şi până azi”. Noi suntem sufletul locului. Ţara noastră este un loc “binecuvântat de Dumnezeu, iar noi românii ne tragem seva de la pământenii Daciei de demult, care au făcut din acest loc hotar al împărăţiei basmului, iar din credinţă si-au făcut o lege”.

Bibliografie M.Eliade, Profetism românesc, Ed. Roza Vânturilor, Bucureşti, 1990 Viaţa Sfântului Ierarh Nifon, Arhiepiscopia Târgoviştei, 2010 Cugetări şi reflecţii despre cultură şi civilizaţie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1984 H.de Balzac, La Loire et les collines de la Touraine, journal Z.Sângeorzan, Teme fundamentale (M. Sadoveanu), Ed. Minerva, Bucureşti, 1976 P.Nistor, A.Bogdan Ceobanu (coord.), Diplomaţie şi destine diplomatice în lumea românească, Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2011 C. Sandache, Literatură şi politică: Paul Morand , sursă online: http://www.dacialiterara.ro/6-2010/DL-06-2010.pdf

259

Spaţiul românesc şi influenţa elenă Lect. univ. drd. Adina BARBU -CHIRIMBU Facultatea de Litere, Universitatea „ Spiru Haret” Abstract This article discusses the Greek influence on Romanian culture, trying to prove that this is one of the most stable, strong, long and not least beneficial foreign influences on our culture. Preferential relations between Greek and Romanian are based on spiritual affinity, religious, cultural followed the natural course by World War II. After the Revolution of 1989, there was a new beginning of the cultivation of traditional Romanian-Greek relations, a new development of the expression of ethnic Greek, learning the ancient Greek and a powerful rediscovery of Greek ethnic identity. Key words: Greek, identity, culture, Romanian civilization

Chiar şi o simplă privire asupra devenirii noastre istorice relevă o strânsă şi permanentă legătură între poporul român şi cel grec. De la perioada veche invăluită în legendă de când datează povestea Insulei Şerpilor – cunoscută în antichitate ca insula lui Ahile până la povestea mult mai nouă a Jocurilor Olimpice moderne reînviate de Ev. Zappas – român de origine greacă, de la pământul primitor şi noua patrie reprezentată de Ţările Române pentru greci după căderea Constantinopolului până la reluarea strânselor legături între Grecia şi România după 1989, istoria grecilor şi a românilor se întâlnesc şi se împletesc întotdeauna în mod pozitiv şi ascendent. „Nici un al popor nu a avut o influenţă atât de constantă şi de benefică asupra noastră precum grecii. Dar – se întreabă cercetătoarea Georgeta Filitti, distinsă fiică a poporului grec şi promotoare a culturii acestuia in România – ce i-a făcut pe geto-daci apoi pe români, mai întotdeauna in stare să se scuture de năvălitori, de intruşi, să-i primească pe greci, sa le folosească alfabetul, cum atestă o inscripţie din sec. III î. Hr., să

260

se inteleagă de cele mai multe ori cu ei, să găsească instinctiv acele modele de cooperare râvnite de toate popoarele în căutarea păcii universale?”74 Originile legăturilor româno-elene se găsesc în zorii istoriei, în îndepărtata Preistorie. În neolitic, apoi în epoca bronzului în nenumărate situri arheologice de pe teritoriul ţării noastre au fost descoperite artefacte aproape similare cu cele descoperite la Mycene, Kakovatos, Ciclade. La rândul ei, ceramica de provenienţă greacă sugerează intense relaţii de schimb cu corăbierii greci care ajungeau în ţinuturile pontice, aşa cum reiese din versurile primilor poeţi greci. „Theogonia” lui Hesiod, datată – ca şi faimoasa legendă a argonautilor – din secolul 8 î.Hr. mentiona Istrul iar poetul Arktinos din Milet amintea insula Leuke75. În Antichitate, dorinţa de aventură şi de colonizare a unor noi teritorii i-a mânat pe greci până catre gurile Dunării; aici ridică cetăţi pe ţărmul Mării Negre (ca de altfel în tot bazinul acesteia) şi în Dobrogea, făcând această zonă să pulseze de o viaţă economică şi culturală deosebită. Izvoarele arheologice stau mărturie acestui lucru. Grecii ne-au oferit cele mai vechi informaţii despre strămoşii noştri, istoricii greci antici facând referire la triburile de la nordul Dunării; lui Herodot îi datorăm cea mai cunoscută descriere a geţilor, numiţi de acesta “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Tot grecilor le datorăm fondarea cetăţilor Tomis, Callatis, Istros (Histria); podul lui Traian de peste Dunăre este opera grecului Apollodor din Damasc. Datorăm aceluiaşi faimos arhitect antic grec monumentul considerat în unanimitate de specialişti actul de naştere al poporului român – Columna din Forul lui Traian din Roma. Adoptarea creştinismului ca religie comună va face martiri în rândul ambelor popoare. In necropolele de la Basarab sau Niculiţel se găsesc înmormântaţi geţi şi greci, fraţi întru aceeaşi credinţă care îi va uni vreme de secole. Grecii ne-au oferit cele mai vechi informaţii despre strămoşii noştri, istoricii greci antici facând referire la triburile de la nordul Dunării; lui Herodot îi datorăm cea mai cunoscută descriere a geţilor, numiţi de acesta “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Tot grecilor le datorăm fondarea cetăţilor Tomis, Callatis, Istros (Histria); podul lui Traian de peste Dunăre este opera grecului Apollodor din Damasc. Datorăm aceluiaşi faimos

74

Filitti, Georgeta, „Cuvânt înainte” la lucrarea Paulei Scalcău “Elenismul în România. O istorie cronologică”, Ed. Omonia, Bucureşti, 2006, p.5 75 Actuala Insulă a Şerpilor

261

arhitect antic grec monumentul considerat în unanimitate de specialişti actul de naştere al poporului român – Columna din Forul lui Traian din Roma. Multe cetăţi geto-dace au fost construite după planurile unor arhitecti greci iar alfabetul grec este folosit în Dacia. Majoritatea monumentelor religioase din provincia romană Dacia sunt dedicate unor zeităţi greco-romane iar iconografia de la inceputul primului mileniu d.Hr. are ca temă principală mitologia greacă. Nu putem continua sa vorbim despre secolele urmatoare fără a-l aminti pe istoricul Dio Cassius, provenind dintr-o familie de aristocraţi greci, autorul unei istorii de dimensiuni impresionante a Romei, în care îi aminteşte pe geto-daci. Apariţia şi răspândirea creştinismului în Dacia se leagă tot de prezenţa greacă. Gemma datând din secolul al II-lea d.Hr. descoperită la Constanţa în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (şi aflată în prezent la British Museum) are gravate pe ea scena răstignirii şi cuvântul simbolic ichtis în greceşte, fiind considerată drept mărturia cea mai veche a prezenţei creştinismului în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Nu lipsit de importanţă ni se pare să îl amintim pe învăţatul grec Dionisie cel Mic, născut in secolul VI pe teritoriul Scythiei Minor, creatorul sistemului cronologic ce porneşte de la naşterea lui Hristos şi folosit astăzi în întreaga lume. Timp de mai bine de un mileniu, Imperiul Bizantin – şi prin el cultura elenă – a reprezentat cea mai importantă sursă de influenţă în întreaga zonă orientală a Europei. O dată cu ridicarea „celei de-a doua Rome”, a Constantinopolului, cultura bizantină se răspândeşte inclusiv în spaţiul de la nordul Dunării şi va rămâne o influenţă permanentă în acest teritoriu timp de multe secole, teritoriu devenit o prelungire a Elladei. În secolele X-XI prezenţa meşterilor bizantini în spaţiul românesc e atestată de ornamentele specifice de pe capitelurile de piatră ale cetăţilor de la Dăbâca, Alba Iulia, Slon (Prahova) sau Moldoveneşti (Cluj), de literele greceşti cu care erau însemnate cărămizile, de provenienţa bizantină a materialelor de construcţie şi de modul în care sunt îmbinate. Cucerirea Constantinopolului în 1204 de către cavalerii celei de-a patra cruciade declanşează emigrări importante ale grecilor către zona dunăreano-pontică. Prelaţi de origine greacă ajung să fie o prezenţă des întâlnită la nordul Dunării. La începutul secolului al XIII-lea cneazul Balea şi urmaşii săi aveau un episcop de rit grec iar către sfârşitul secolului întemeierea

262

Mitropoliei de la Vicina reprezintă o strângere a relaţiilor între statele feudale române şi Imperiul Bizantin. Această nouă Mitropolie va fi păstorită de ierarhi greci: Teodor, despre care izvoarele istorice menţionează că a participat la un sinod în capitala imperiului în 1285, Luca, Macarie, Iachint. Integrarea civilizaţiei româneşti în cea sud-est europeană de influenţă bizantină se simte cu precădere în arhitectura religioasă, încă din secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, pentru a culmina în secolele al XV-lea şi al XVI-lea. În secolul al XIV-lea, formaţiunile statale româneşti, aflate la începutul organizarii lor, stabilesc relaţii politice cu Bizanţul; Dobrotiţă, întemeietorul statului dintre Dunăre şi mare primeşte în 1357 titlul de despot, cea mai înaltă demnitate la Curtea bizantină, din partea împăratului Ioan V Paleologul pe care îl susţinuse împotriva rivalului său Ioan VI Cantacuzino. El însuşi căsătorit cu o aristocrată constantinopolitană, Dobrotiţă intră în relaţii de rudenie cu împaratul bizantin prin căstoria fiicei sale cu moştenitorul împăratului. Către sfârşitul secolului, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân sunt menţionaţi primii dregători greci în Muntenia; tot in aceeaşi perioadă prezenţa grecilor la curtea domnească se face simţită şi în Moldova. În secolele ce vor urma prezenţa greacă se va intensifica nu numai la nivel politic ci şi - mai ales – în sfera religioasă. Încă înainte de mijlocul secolului al XV-lea atât pe scaunul mitropolitan al Munteniei cât şi al Moldovei se află înalţi prelaţi de origine greacă. În momentul prăbuşirii Constantinopolului în 1453, mitropolitul grec al Moldovei, Ioachim, îi îndeamna printr-o enciclică pe toţi creştinii să îi ajute pe fraţii lor fugiţi din faţa urgiei turceşti. Începând cu această dată emigraţia greacă spre Ţările Române se intensifică, impactul prezenţei greceşti asupra vieţii economice, politice, culturale a acestora intensificându-se în secolele următoare. În familiile domnitoare române se continuă politica de înrudire cu bizantinii. În paralel, toţi domnitorii români ajută cu daruri bogate mănăstiri din Orient sau de la Muntele Athos. Fenomenul de pătrundere a elementului cultural grec în Tările române atinge un punct culminant la sfărşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de-al XVIII-lea, în timpul domniei lui Brâncoveanu şi va rămâne la un nivel ridicat pe tot parcursul secolului al XVIII-lea marcat de prezenţa domnitorilor fanarioţi. Încă din prima parte a secolului al XVII-lea în Principatele Române se constituie şcoli cu predare în limba greacă. „Profesori, filosofi, preceptori, secretari domneşti, medici, jurişti din spaţiul de expresie grecească se refugiază la Bucureşti şi Iaşi. Toţi aceşti greci care

263

dau strălucire învăţământului, tiparului, practicării diferitelor profesiuni liberale sunt nişte cosmopoliţi. S-au format in marile universităţi italiene, la Ioannina, la Constantinopol; îi ajută pe domnii români să-şi constituie biblioteci ce vor fi curând invidiate de occidentali. Această pleiadă irepetabilă de invaţaţi greci, susţinuţi din plin de domnii pământeni, apoi de cei fanarioţi are meritul de necontestat de a fi introdus Principatele Române, fie şi vremelnic, în sistemul de valori academice creatoare, de rezonanţă europeană.”76 Nu trebuie să ignorăm sentimentul de împamântenire atotputernică a grecilor încercat de contemporani în secolele respective; uneori aceştia reacţionează însă răscoalele antigreceşti şi măsurile restrictive luate de unii domni la adresa grecilor nu au urmări semnificative. Perioada de maximă afirmare a elenismului în Tările Române rămâne cel al domniilor fanariote. Folosit de Imperiul Otoman ca mod de supunere şi administrare eficientă a provinciilor româneşti cu ajutorul unor funcţionari greci, provenind în majoritate din cartierul constantinopolitan Fanar, sistemul a funcţionat – cu părţile lui pozitive şi negative – timp de un secol. Deşi istoriografia din secolele urmatoare, influenţată de curentul naţionalist care va domina întreaga Europă s-a grăbit să prezinte perioada fanariotă în cele mai negre culori nu putem ignora faptul că secolul al XVIII-lea a reprezentat zorii modernitaţii pentru Principatele Române, principii fanarioţi contribuind în mod decisiv la desprinderea de medieval şi intrarea în modern a provinciilor pe care le conduceau. Considerăm important să subliniem această diferenţă între imaginea pe care grecii fanarioţi au avut-o în epoca în care au condus Muntenia şi Moldova şi imaginea profund negativă, denigratoare creată după consumarea efectivă a acestei perioade din istoria noastră77. Fără a încerca să ignorăm aspectele negative inerente ale epocii fanariote este totuşi evident ca aceasta a avut certe elemente pozitive, benefice pentru Tările Române. Nu trebuie să uităm faptul că introducerea de către otomani a sistemului de guvernare prin intermediul înalţilor dregători greci proveniţi în majoritate din cartierul Constantinopolitan al Fanarului a reprezentat

76

Filitti, Georgeta, Cuvânt înainte la lucrarea Paulei Scalcău, “Grecii din România”, Ed. Omnonia, Bucureşti, 2003, p. 8-9. 77 Istorici ca Bălcescu, Quinet, Kogălniceanu, Bariţiu se încadrează în acest curent.

264

varianta cea mai puţin negativă pentru viitorul Principatelor Române, alternativa fiind transformarea acestora în paşalâcuri. Guvernarea prin intermediul grecilor fanarioţi a permis Moldovei şi Munteniei să îşi păstreze un grad destul de însemnat de indenpendenţă, susţinut chiar şi de unii dintre principi – care, deşi străini, ajung să acţioneze în favoarea noilor lor patrii adoptive vremelnice. Despoţi luminaţi, cu o educaţie inaltă, grecii fanarioţi au introdus reforme care au schimbat faţa Principatelor. Majoritatea celor 32 de domni fanarioţi se dovedesc buni administratori, codificând şi modificând în sens iluminist raporturile sociale, creând o administraţie provincială eficientă, fiind de asemenea preocupaţi de urbanism şi fondatori şi sprijinători de şcoli, spitale, tipografii, lăcaşuri de cult. Aceastia au operat restructurarea instituţiilor, au introdus şcolarizarea şi salarizarea slujbaşilor, au produs legislaţie nouă şi modernă, au reformat fiscalitatea, au desfiinţat şerbia78. Este suficient sa amintim faimoasa Constituţie din 1746 a lui Constantin Mavrocordat, publicată în “Mercure de France”, anterioară cu aproape cinci decenii măsurilor juridice şi administrative care au reformat Franţa începând cu 1789. Este de asemenea de remarcat că principii greci din secolul luminilor au fost atât consumatori cât şi producători de cultură. Au încurajat istoriografia şi au fost ei înşişi scriitori dăruiţi cu talent, ca Nicolae Mavrocordat, Nicolae Caragea sau Alexandru Hangerli. Dominatia culturală greacă nu a reprezentat în secolul al XVIII-lea un proces forţat. Aşa cum vom remarca în primul capitol al acestei lucrări, în mod paradoxal aceasta nici macar nu atinge un apogeu în epoca fanariotă ci în cea premergatoare acesteia.79 Prezenţa greacă era deja de multe secole o realitate puternică în peisajul cultural al Tărilor Române şi va rămâne aşa şi după încheierea epocii fanariote, când cele două popoare, grec şi român găsesc noi puncte de afinitate. Români şi greci vor lupta contra unui duşman comun, Imperiul Otoman, susţinându-se reciproc în lupta de eliberare naţională, şi paşind în modernitate în acelaşi timp.80 După un oarecare recul în perioada

Djuvara, Neagu – „Intre Orient şi Occident. Tările române la începutul epocii moderne”, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2009, p. 64, p.71. 79 Ne referim in special la cultura scrisă. 80 Cf. Bouchard, Jacques – „Les grecs phanariotes et la formation de la conscience nationale roumaine ”, în „Închinare lui Petre Năsturel la 80 de ani”, volum îngrijit de Ionel Cândea şi Paul Cernovodeanu, Brăila, 2003 , p.3

78

265

conflictului dintre Alexandru Ipsilanti şi a Păcii de la Adrianopol, o dată cu liberalizarea comerţului pe Dunăre numărul grecilor care aleg să se stabilească în Principate este din nou în creştere. Negustori, marinari, mesteşugari, foşti luptatori în războiul pentru independenţa Greciei se stabilesc în nenumărate oraşe din Muntenia şi Moldova, contribuind la inflorirea vieţii economice şi culturale a acestora. “La inţiativa comunităţilor greceşti – remarcă cercetătoarea Paula Scalcău – se constituie acele organisme care îi vor defini mai apoi din punct de vedere identitar: publicaţiile diverse, societăţile, bisericile consulatele. La a doua generaţie acest val de după războiul pentru independenţa Elladei dă profesori, avocaţi, artişti, ziarişti, medici, mari proprietari preocupaţi mai puţin de grecitatea lor şi mai mult de afirmarea socială într-o Românie ce se modernizează rapid. Ea absoarbe ca un burete noutatea, deschizând generoasă portile celor dornici să se realizeze. E un creuzet unde toleranţa, pasivitatea, rezerva unora se acordă perfect cu mobilitatea, spiritul de întreprindere, de risc, al «străinilor». Rezultatul este o ţară prosperă care la cumpăna veacurilor 1920 arbitrează politica sud-estului european.”81 Pe întreg parcursul secolului al XIX-lea grecii îşi vor pune amprenta asupra patriei lor de adopţie. Prima tipografie muzicală din lumea orientală, întemeiată de Petru Manuil din Efes la biserica Sfântul Nicolae Şelari din Bucureşti şi condusă de grecul Antonios Pantoleon, cunoscut posterităţii cu numele de Anton Pann, şi ca autor al versurilor imnului naţional al României. Tot unui grec îi datorăm utilizarea pentru prima dată intr-o lucrare ştiiţifică a numelui actual al ţării noastre. Lucrările “Istoria României” şi ulterior “Geografia României” aparţinând lui Daniil Filippidis (1750-1832), profesor la Academia domnească din Iaşia au fost publicate în 1816 la Leipzig; foarte recent, în 2004 apare o ediţie în limba română la Bucureşti a “Istoriei României”, sub îngrijirea cercetătoarei Olga Cicanci. Cele două lucrări dedicate patriei sale adoptive de Filippidis, “cel devenit «român cu trup şi suflet» după expresia lui Constantin Erbiceanu”82 Încă de la începutul secolului al XIX-lea Grigore Ghica remarca relaţia strânsă dintre greci şi români care se formase pe tot parcursul secolului anterior: “Cele două naţiuni s-au amestecat atât de intim în timpul

81 82

Scalcău, Paula – „Grecii din România”, Ed. Omonia, Bucuresti, 2003, p. 11-12 Lazăr, Elena – „Cărturari greci în Tările Române”, Ed. Omonia, Bucureşti, 2009, p. 81.

266

guvernării precedente încât niciodată nu se va putea trage o linie de demarcaţie între ele”.83 În contextul marcat de naţionalism din prima parte a secolului al XIX-lea, care a determinat şi o reacţie împotriva fenomenului fanariot, primii domni pământeni (care de altfel se înrudeau cu cei precedenţi) sunt nevoiţi sa ia măsuri prin care să stopeze emigraţia grecească spre Moldova şi Muntenia, însă decretarea libertăţii comerţului şi deschiderea Dunării ca rută comercială internaţională a condus la patrunderea unui mare numar de greci în special în oraşele legate de fluviu: Tulcea, Sulina, Brăila, Galaţi, Giurgiu, Constanţa. În 1860 comunitătile greceşti sunt recunoscute oficial de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, probabil nu întâmplător fiind faptul că mama domnitorului, Sultana Kozadini provenea dintr-o familie grecoitaliană din Constantinopol (iar Cuza fiind cunoscător de limbă şi cultură elină datorită acesteia) Grecii din România se vor manifesta şi ca generoşi donatori (E. Zappas, V. Adamachi, P. Harokopos), sau se afirmă pe plan international ca oameni de ştiinţă, de cultură, medici etc. Până la mijlocul secolului XX nu va mai exista probabil nici o dimensiune a societăţii româneşti in care români de naţionalitate greacă să nu îşi facă simţită prezenţa în mod remarcabil. Anexa 2 încearcă să menţioneze o parte dintre acei grecii care au avut un impact deosebit în domeniile în care au activat. Relaţiile preferenţiale între greci şi români bazate pe afinitate sufletească, religioasă, culturală şi-au urmat cursul firesc până la al doilea război mondial. În prima parte a secolului XX personalităţi de origine greacă vor comtinua să se împună în cele mai diverse domenii. În 1901, de ziua Elladei este inaugurată Biserica grecească din Bucureşti în prezenţa ministrului plenipotenţiar al Greciei la Bucureşti. În acelaşi an se naştea la Brăila Andreas Embirikos, unul dintre marii poeţi ai secolului XX şi iniţiatorul suprarealismului în poezia greacă. Soprana Haricleea Darclee, actorul Aristide Demetriade ajung să fie cunoscuţi dincolo de graniţele ţării. La sfârşitul secolului al XIX-lea românca de naţionalitate greacă Maria Koutsarida devine prima femeie cu titlul de doctor în medicină din România, în urma sustinerii tezei de doctoral la facultatea de Medicină din Paris. Aceasta s-a implicat ulterior în organizarea primelor structuri de ocrotire a copilului din ţara noastră. În prima parte a secolului XX tot un

83

Scalcău, Paula – „Grecii din România”, Ed. Omonia, Bucuresti, 2003, p. 145

267

grec, Odysseu Apostol era medicul şef al armatei române şi autor al unor studii de psihologie şcolară, medicină interna şi medicină militară, decorat pentru activitatea sa În 1921 au loc două importante evenimente care spun totul despre relaţia strânsă de prietenie dintre naţiunile greacă şi română: căsătoria prinţului moştenitor al României, Carol, cu Elena, prinţesă a Greciei la Bucureşti şi respectiv căsătoria lui George, prinţul moştenitor al Greciei cu Elisabeta, prinţesă a României. Aceştia doi din urmă vor veni în 1922 în România să participe la botezul lui Mihai, fiul prinţului moştenitor al României şi al prinţesei Elena iar un an mai târziu vor găsi în ţara noastră refugiu după câstigarea alegerilor parlamentare din grecia de către republicani. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi În prima parte a secolului XX curentul filo-elen, care debutase prin publicarea de către Nicolae Iorga a Conferinţei sale “Cultura românilor supt fanarioţi” 84 îşi face simţită prezenţa în cultura română din ce în ce mai puternic. Alături de Nicolae Iorga, care nu întâmplător le atribuie în studiile sale principilor fanarioţi caracterul de “reformatori”85, marii elenişti Nikolaos Dossios, Constantin Erbiceanu, Demostene Russo vor schimba în mod hotărâtor vizunea despre rolul grecilor şi al culturii greceşti asupra culturii române, accentuând în mod special aspectele pozitive ale atât de hulitei epoci fanariote. Continuatorii acestora, Ariadna Camariano-Cioran, Nestor Camariano Nicolae Cartojan vor scrie noua istorie culturală a secolului al XVIII-lea.86 Ceea ce nimeni nu ar fi crezut a fi vreodată posibil s-a întâmplat în anii comunismului. Mii de greci aleg să părăsească România şi au loc repatrieri masive în ţara de origine a stramoşilor lor. In paralel are loc dislocarea a mii de copii greci aflaţi în zone de conflict civil şi găzduirea lor in tabere-colonii din ţara noastră. Această “comoţie socială fără precedent în dialogul peste timp al românilor şi grecilor”87 se oglindeşte în mod dramatic in statistici. In 1930 în România se declaraseră 17606 cetăteni greci şi 26495

84

Iorga, Nicolae – Cultura româna supt fanarioţi, conferinţă ţinută la Ateneul Român, 8 feb. 1898, Ed. Librăriei Socecu, Bucuresci, 1898 85 Iorga, Nicolae – “Istoria românilor”, Cartea a VII-a, “Reformatorii”, Bucureşti, 1937 86 Preocupările eleniştilor din această generaţie – ca şi din cea precedentă se concentrează asupra acestei epoci însă nu se limitează la aceasta. 87 Filitti, Georgeta – “ Cuvânt înainte” la lucrarea Paulei Scalcău, “Grecii din România”, Ed. Omonia, Bucureşti, 2003, p. 12

268

I. Apoi.90 Imediat după revoluţia din 1989. Tulcea. contribuind la reluarea şi mentinerea unor strânse relaţii de prietenie. dezvoltarea şi exprimarea identităţii etniei elene. Roman. Cornelia Papacostea-Danielopolu. studiului limbii şi culturii grece91. Inalţi reprezentanţi ai Greciei de la preşedinte la membri ai guvernului. Comisia Naţională pentru Statistică. 2004 91 Cercetători precum Olga Cicanci. Sulina. Piatra Neamţ. Iaşi. însă – îmbucurător – zece ani mai târziu recensamântul populaţiei relevă o creştere semnificativă a numarului acestora.88 La recensământul din 1992 numărul grecilor din ţara noastră era de numai 3940 de persoane89. în primele două luni ale anului 1990 au loc două evenimente importante pentru conturarea relaţiilor viitoare româno-elene: în luna ianuarie are loc vizita la Bucureşti a Ministrului de Externe al Greciei. Institutul Central de Statistică. Pe plan cultural. la 6 februarie 1990 are loc constituirea Uniunii Elene din România. Lia Brad-Chisacof. Brăila. vor apărea comunităţi elene reprezentate în mod oficial în multe oraşe din România: Constanţa. IX. păstrarea. 88 269 . 1940. 89 Recensământul populaţiei şi locuitorilor din 7 ianuarie 1992. Elena Lazăr. Andreas Rados. Treptat. cu personalitate juridică şi având ca obiective esenţiale cultivarea relaţiilor tradiţionale româno-elene şi a raporturilor de prietenie cu toate minorităţile din România. Oneşti. acest lucru însemnând o recunoaştere a importanţei avute de spaţiul românesc în devenirea culturii elene şi a locului ocupat de elenismul din România in istoria diasporei elene. 1994 90 Recensământul populaţiei şi locuitorilor din 18 – 27 martie 2002. după 1989 în România se publică volume de referinţă în domeniul istoriei. Valeriu Mardare. Călăraşi. reprezentanţi ai armatei dar şi înalţi prelaţi vor vizita în mod periodic România. Piteşti. Galaţi. Antonis Samaras. Au loc manifestări importante pentru întregul spaţiu bacanic. Târgovişte. Institutul Naţional de Statistică. Zalău. Bucureşti. Recensământul general al populaţiei României din 29 decembrie 1930. I. Leonidas Rados. Paula Scalcău contribuie la acest proces de renaştere a culturii grece în România. vol. învăţarea limbii strămoşeşti. vol. primul deminitar străin care a vizitat România după evenimentele din decembrie 1989. precum al treilea Congres Peneuropean al Societăţii Europene de Studii Neoelene. redobândirea proprietăţilor fostelor comunităţi elene.români de naţionalitate greacă. vol. la 6513 reprezentanţi. Georgeta Filitti.

Tările române la începutul epocii moderne. 64 Iorga. Ed. . O istorie cronologică. Humanitas. Cărturari greci în Tările Române. 2009. Omonia. Bucureşti. Stef. Cartea a VII-a. p.Concluzii Influenţa greacă asupra culturii române este – aşa cum am încercat să demonstăm în paginile anterioare – una dintre cele mai constante. A. 2003 270 . Bucureşti. 2006 Scalcău. Nicolae Mavrocordat. puternice. Grecii din România.. Bibliografie Barbu-Chirimbu. P. Impactul culturii greceşti asupra evoluţiei culturale a Principatelor Române în perioada fanariotă. Istoria românilor. 1937 Lazăr. Bucureşti. 2009 Scalcău. Elenismul în România. Ed. Bucureşti... E. P. N. 2011 Djuvara.. Bucuresti. Iaşi. Omonia. Neagu. Ed. “Reformatorii”. Ed. îndelungate şi nu în ultimul rând benefice influenţe străine asupra culturii noastre. Ed. Intre Orient şi Occident. Omonia.

acceptaţi din punct de vedere social. supravieţui şi dezvolta normal fără societate. se simt incluşi. Key words: prejudices. stereotypes. The Roma are an ethnic group that wherever they find raises or fascination. întăresc ataşamentul faţă de grup. acceptare şi chiar de apreciere din partea semenilor săi. sentimentul de a fi important și util pentru cei asemenea lui. asumându-şi responsabilităţile care le revin. a instituţiilor. or contempt or fear. nivel scăzut de educaţie şi asistenţă socială. Roma minority. incluziunea socială având deci un rol foarte important în viaţa omului. cu resurse la limita subzistenţei. few are those who remain indifferent. simţind permanent nevoia de înţelegere. a valorilor şi normelor societăţii. univ. mânie. Exersarea diferitelor statusuri şi roluri în grup. omul este o fiinţă socială. se vor simţi datori să se implice în viaţa societăţii. „Persoanele şi grupurile dezavantajate nu vor putea depăşi singure situaţia în care se află. Aceştia vor tinde să respecte valorile. Însă. creşte numărul oamenilor care cad pradă unei vieţi „de mizerie”. într-o societate în care este deficitar procesul de incluziune socială. care funcţionează bine. Over time they made all kinds of prejudices and stereotypes that affect the relationship between them and members of the majority. drd. deci el nu poate trăi. social identity Introducere Prin definiţie. toate acestea duc la formarea identităţii sociale. normele societăţii respective. pentru că sunt lipsite de resursele necesare (resurse 271 . Dana Bianca ALBUŢ Universitatea din Oradea Abstract This paper is a bibliographic study author referring to concerns regarding stereotypical thinking and prejudice against Roma minority. gândirea stereotipică şi prejudecăţile faţă de etnia romă Asist. Acest stil de viaţă va genera şi hrăni frustrări. interacţiunea cu ceilalţi membri. crescând în acelaşi timp stima de sine şi sentimentul securităţii sociale Membrii unei societăţi sănătoase. va duce la respingerea proiectelor.Preocupări privind stigmatizarea.

caracteristica cea mai des citată este culoarea pielii. suntem „unicat”. A. care afectează relaţia dintre ei şi membrii grupului majoritar.economice. ele tind să se izoleze tot mai mult de aceasta. de cele mai multe ori tolerate de subiecţii în cauză. p. „negrii sunt mai buni atleţi decât albii” etc.. ele pot deveni în timp adevărate pericole pentru societate”1 (Nedelcu. 8-10) „Atunci când nonromii identifică cine este rom. sau chiar deviante. J. Romii sunt consideraţi ca fiind persoane cu un ten mai închis decât al persoanelor din populaţia majoritară. politice etc. prejudecata – la dimensiunea afectivă. iar raportarea preponderent afectivă şi discriminarea – la componenta comportamentală sau la consecințele comportamentale determinate de stereotipuri şi prejudecăţi”2 (Neculau. 2003. 1996.-P. Nicolae Gheorghe. Cine nu a auzit de sintagmele: „ţiganii fură”. D. În acest eveniment au avut rol important şi rromii. Nicolae Gheorghe afirmă că denumirea de ţigan a devenit o noţiune. eventual prejudecăţi? Oamenii au tendinţa de a accentua diferenţierile din grupul de apartenenţă şi omogenitatea grupurilor ţintă: noi suntem diferiţi unii de alţii. şi chiar atunci când. probabil că nu am făcut altceva decât să conştientizăm stereotipul în cauză şi să-l ocolim cu diplomaţie. grupurilor vizate. 256) Problematica stereotipurilor şi prejudecăţilor face parte din discuţiile noastre zilnice. În lipsa luării unor măsuri adecvate. căci au preluat parcă şi au realizat ilustraţia stereotipelor. pe când ei sunt „toţi o apă şi-un pământ”. Datorită faptului că se simt părăsite de societate. Romii. adoptând comportamente şi moduri de viaţă diferite.3 (Liegeosi. însă uneori generează conflicte tacite greu de gestionat. dacă aceste sintagme aparţin persoanelor. pp. p. educaţionale. fie dispreţ sau teamă. prin aceasta accentuându-şi şi mai mult condiţia periferică. nu ne-am lăsat pradă unor astfel de catalogări. ironii şi apelative. Ne punem însă întrebarea. infracţionale. 12) „Stereotipul se referă la dimensiunea cognitivă sau raportarea preponderent cognitivă la un grup sau reprezentanţi ai acestuia... ca rezultat al unui eveniment lung istoric. reprezintă un grup etnic care oriunde s-ar afla stârneşte fie fascinaţie. „românii sunt leneşi”. 2007. sau sunt nişte erori de percepţie. din respect pentru cei de lângă noi. De-a lungul timpului s-au format tot felul de prejudecăţi şi stereotipii. trezind un interes deosebit sau constituind obiectul unor glume.). puţini fiind aceia care rămân indiferenţi. Există 272 . care a fost creată de populaţia majoritară pe baza unor prejudecăţi şi stereotipe.

p. La rândul lor. asistenţa socială rămâne principala sursă de venit. o imagine de sine negativă. Se spune că merită să fie săraci. imoralitatea. incapabili”. fapt ce contribuie semnificativ la formarea percepţiilor negative ale populaţiei majoritare cu privire la atitudine romilor faţă de muncă.. fie că fură.. rataţi. şi vor rămâne săraci. ei sunt „alţii”.”4 (Szeleny. copiii încep să aibă opinii legate de acest lucru. este foarte greu pentru romi să-şi găsească un loc de muncă. şi ar putea începe să aibă sentimente negative faţă de cei care sunt altfel decât ei. şi mai ales de la adulţii importanţi din viaţa lor. M. Realizând că alţi oameni sau copii sunt diferiţi de ei. sau ceva rău. p. care tind să favorizeze ierarhic nonromii.. I. de subzistenţă.. Cei care nu au un loc de muncă. copiii încep să observe diferenţele legate de culoarea pielii. Câteva dintre acestea sunt: murdăria. atât de către profesor cât şi de către colegii lor. Chiar înainte de a putea vorbi. Prenton. dacă simt că deosebirea aceasta este perpetuată ca ceva mai puţin normal. forma ochilor. Ei absorb foarte repede informaţii despre discriminare şi stereotipuri de la cei de o vârstă cu ei. 2002. considerate de mulţi ca fiind „determinate etnic”. romii contribuie la stereotipizarea colectivă a nonromilor. de către subiecţii inferiorizaţi a unor strategii 273 . Identităţile atribuite lor sunt deseori stereotipuri negative. Aceasta nu înseamnă însă că toţi romii sunt în căutarea unui loc de muncă legal. chiar dacă ar avea un anumit nivel de educaţie.”5 (Andruskiewicz. pentru că nu muncesc. şi faţă de societate în general. formându-se astfel la un cerc vicios care antrenează atât atitudinile romilor cât şi ale nonromilor. lenea. limba vorbită etc. dar cert este că ei obţin tot mai greu un loc de muncă stabil. „Stereotipiile şi discriminările încep chiar de la intrarea celor mai mici copii în sistemul de învăţământ. Fiind conştienţi că aceste stereotipii îi vor împiedica să-şi găsească de lucru. „Şcoala face necesară adoptarea. fie că trăiesc din asistenţa socială. 95) Datorită acestor prejudecăţi şi stereotipii negative. Mulţi îi consideră hoţi. Copiii care sunt diferiţi de majoritate în vreun fel pot începe să aibă sentimente negative faţă de ei înşişi. lipsa de civilizaţie. 50) Există multe situaţii în care elevii romi sunt etichetaţi drept „proşti. şi de multe ori acestea ajung să fie însuşite chiar de romi. fie pentru că cerşesc. mulţi dintre părinţii romi nu-şi mai trimit copiii la şcoală. li se reproşează că nu se poate avea încredere în ei. şi astfel se ajunge la situaţii de abandon şcolar. 2007. Am putea spune pe scurt că romii sunt văzuţi ca fiind un popor diferit de toate celelalte.mai multe practici şi caracteristici atribuite romilor. că trăiesc pe spinarea altora. K.

Prea puţini sunt aceia care sunt motivaţi să se mobilizeze pentru a-i ajunge pe cei fruntaşi din clasă. consum de alcool şi tutun. pot renunţa să lupte împotriva acestor etichete. Nu este complet imposibil pentru un elev să scape de o etichetă.” De aceea profesorul trebuie să dea elevilor impresia că sunt capabili să rezolve anumite probleme de raţionament. având ca şi coordonatori pe Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu. p. J. aceştia interiorizează imaginea pe care o primesc despre ei de la alte persoane importante. „Compararea socială poate să participe la determinarea comportamentelor. 62) Unii elevi care ajung să fie astfel etichetaţi. dar acest lucru devine extrem de greu odată ce eticheta devine foarte cunoscută. p. Cercetătorii vorbesc de o activare automată a stereotipurilor atunci când întâlnim un anumit membru al unui grup social. Apariţia stereotipurilor poate fi analizată şi din perspectivă cognitivă.comportamentale susceptibile de a menţine o imagine favorabilă de sine”6 (Monteil. 158) Stadiul actual cu privire la gândirea stereotipică şi prejudecăţile faţă de etnia romă În „Dicţionar de sociologie”. Elevii se bazează pe profesori să le furnizeze un concept despre sine. Lucrul acesta le va da elevilor încredere. J. 73) Pentru a-şi conserva stima de sine aceşti elevi vor reacţiona într-unul din următoarele moduri: unii vor încerca să introducă criterii de comparare socială diferite de cele ale şcolii. „Deoarece elevii (în special cei foarte tineri) se raportează la comportamentul celorlalţi faţă de ei pentru a obţine o imagine despre cât succes au. Unii renunţă la orice strategie şi recurg la chiul. Alţii răspund prin a-i eticheta la rândul lor pe cei buni la învăţătură.. În acest caz. afectându-le pozitiv comportamentul. 1997.”7 (idem.M. 1997. Gérard Lemaine (1966) semnala faptul că procesul de comparare socială generează eterogenitate. şi să renunţe să mai frecventeze şcoala. mai ales dacă în mediul de acasă şcoala nu este percepută ca o valoare în sine. un rol deosebit de important îi revine profesorului. ca de exemplu „curajul” de a-l înfrunta sau ignora pe profesor. Pe lângă asta. să le spună cât sunt de buni. şi se vor purta faţă de elev pe baza acestei etichete existente.-M.8 (Monteil. p. sau cât de prost se descurcă. iar într-un final la abandon şcolar.. drept „tocilari”. alţi elevi şi profesori vor ajunge să recunoască eticheta pe care un copil şi-a atras-o. se arată că multe analize sociologice sunt convergente în a susţine că un prim stadiu în construirea unei naţiuni este 274 .

. contribuind astfel la formarea unei identităţi sociale pozitive. 14) Prestigiul social este un fenomen care la prima vedere aparţine unei identităţi sociale pozitive a individului în general. în primul rând. stereotipuri. precum infractorul sau dacă vreţi criminalul au prestigiu social. Vlăsceanu L. pp. prin acţiunile sale de cercetare este mândru de aportul pe care-l aduce ştiinţei prin descoperirile datorate muncii sale. (coord. naţionalitatea. pot dispune aşadar şi ei de un prestigiu. aceste reprezentări sunt formate din imagini. Taboada-Leonetti defineşte elementele identitare. 1993. acele atribute ce definesc identitatea personală a individului ca entitate unică (ansamblul calităţilor şi defectelor). p 263) I.). p. sub forma reprezentărilor sociale. tradiţională şi dificil de integrat. care „există. Omul de ştiinţă. însă şi infractorul/criminalul se pot mândri cu acţiunile lor. mituri originale şi legende istorice”10 (Chelcea S. care permit unei colectivităţi să se definească şi să se facă recunoscută de alţii. Prestigiul presupune o funcţie de evaluare. religia)”11 (idem. Astfel. caz în care individul este posibil subiect al stigmatizării.identitatea: „capacitatea unui grup de a gândi despre sine ca aparţinând unei naţiuni”9 (Zamfir C. o persoană sau un actor social) şi un agent al stigmatizării ce poate fi difuz sau explicit. marcatorii de identitate. putem spune că atât omul de ştiinţă. putând fi întâlnit la orice nivel al structurii sociale. profesia. Romii fac parte dintr-un grup etnic stigmatizat. 384-385) Identitatea se construieşte pe baza factorilor obiectivi. (marquers d’identité) sau identiţialii. însă este un prestigiu ce contribuie la conturarea unei identităţi negative. 6 – Laura Surdu) sunt că. cât şi cel care încalcă normele şi valorile sociale. Sunt aproximativ 12 milioane de romi în Europa şi principalele lor caracteristici12 (vezi p. apartenenţa la gen. 1998. 275 . ce ţine de o „proastă reputaţie” sau reputaţie negativă. Mesajul campaniei realizată de Consiliul Europei şi Uniunea europeană este:„există o nevoie de a îmbunătăţi imaginea socială a romilor”. însă el are şi o componentă negativă. simboluri. Discriminarea lor se datorează stereotipurilor şi prejudecăţilor despre romi. de regulă. Stigmatizarea este un proces de interacţiune socială care presupune un subiect (un individ. şi identitatea socială (statusul social. comunitatea romă fiind adesea considerată marginală. dar şi pe elemente subiective. trăiesc în condiţii dificile şi că adesea sunt discriminaţi..

M. Un exemplu în acest sens.5) spunea: „Credem că un individ care are un stigmat nici măcar nu este o fiinţă umană”. Dicţionarul de sociologie defineşte stereotipiile ca fiind: „credinţe despre caracteristici psihologice şi/sau comportamentale ale unor categorii de indivizi. grupuri sociale. Vechii greci însemnau cu fierul roşu pe sclavii fugari sau pe criminali. Goofman (1963). devenind în acelaşi timp şi o pildă educativă destul de des întâlnită atât la nivelul socializării primare cât şi la familiile cu un nivel educaţional înalt. ci pe moduri de gândire apriorice. astfel de credinţe sunt fixate în imagini şablonizate. Studiul cel mai reprezentativ în acest sens este cel al lui Ervin Goffman din 1963. Page. în sensul că nu se bazează pe observarea directă. povestea având la bază un comportament indezirabil. proaspătă a fenomenelor. evident. credinţă ce duce la diferite tipuri de discriminare cu privire la persoana respectivă. intitulată Public Opinion (1922) în care relata că stereotipurile sunt „imagini în mintea noastră”. a devenit un stereotip negativ la adresa romilor. care pune cuvântul stigmă în legătură cu conceptul de identitate socială. se referă la însemnele efectuate pe corpul unei persoane ca indiciu al unei moralităţi îndoielnice a persoanei respective. fără legătură cu indivizii sau 276 . 1984).Stigmat – este un cuvânt de origine greacă. fie că are la bază un caracter intenţionat sau neintenţionat. De cele mai multe ori ne construim o teorie despre stigmat prin care încercăm explicarea stării de inferioritate a individului stigmatizat şi încercăm să ne convingem prin această construcţie de pericolul pe care îl reprezintă. constructe mentale care ne ajută să interpretăm realitatea socială. cu aşteptările noastre despre cum ar trebui să fie un anumit individ. dar care-i reduc sistematic şansele în viaţă. este reprezentat de caracterul iniţial nomad al romilor care a născut povestea conform căreia ţiganii fură copiii şi-i bagă în sac. Termenul „stereotip” a fost consacrat de lucrarea jurnalistului şi analistului american Walter Lippmann. De aici îşi are originea stigma „stigma” (R. unele chiar neintenţionate. durabile. Astfel. fiind considerat un atribut vizibil. preconcepute. (p. deseori arbitrare . poveste concretizată mai apoi în diverse opere literare. rutinizate. având meritul de a teoretiza stereotipurile ca elemente ale cogniţiei sociale. Goffman subliniază că nu toate atributele indezirabile sunt stigmatizante. ci doar cele care nu corespund cu stereotipurile noastre. plasându-i o poziţie mult mai potrivită pentru a cetegoriza o persoană.

6. care afectează relaţia dintre ei şi membrii grupului majoritar. 7. Lazăr Vlăsceanu. deoarece este membru al acelui grup. pe care o folosim deoarece ne aduce beneficii cognitive („mijloace de economisire cognitivă” – este mult mai uşor şi rapid să gândim în stereotipuri). p. Dicţionar de sociologie. 3. este o atitudine care nu se bazează pe experienţa actuală sau pe evidenţe obiective. 62). Duckitt (1992. la manifestările de 277 . Ţiganii sau rromii. autorul priveşte stereotipurile „ca elemente ale unor programe socio-politice elaborate de elitele sociale şi răspândite ulterior în rândul maselor”15 (Cernat V. poate fi direcţionată către un grup ca întreg sau către un individ. este o atitudine iraţională. Antipatia poate fi simţită sau poate fi exprimată. 1998. ne oferă explicaţii ştiinţifice privind gândirea stereotipă care ne caracterizează în situaţiile cotidiene. Babel. Ed. Duckitt: Credinţe stereotipizate atitudine intenţii → stereotipă → comportamentale → comportament discriminatoriu În urma unei analize ample a literaturii de specialitate privind stereotipurile. 4. Bucureşti. sunt un popor care oriunde s-ar afla stârneşte fie fascinaţie. 2005. Prin prejudecată „înţelegem orice informaţie sau generalizare neverificată şi neverificabilă cu privire la relaţiile umane. Stereotipurile reprezintă o formă de procesare euristică a informaţiei sociale. J. este o atitudine rigidă sau inflexibilă. 15) concluzionează că stereotipul este „rău”: 1. 2. De asemenea. 603) Gordon Allport (1956) defineşte stereotipul etnic: „antipatia bazată pe o generalizare greşită şi inflexibilă.”14 (p. La nivel societal. dar puţini sunt aceia care rămân indiferenţi. justifică discriminarea. se bazează pe o generalizare greşită sau incorectă.”13 (Cătălin Zamfir.. este o atitudine suprageneralizată. este o atitudine nejustă. fie dispreţ sau teamă.grupurile sociale evaluate. 5. 10) Un model unidimensional despre cum funcţionează stereotipul este cel propus de J. p. De-a lungul timpului s-au format tot felul de prejudecăţi şi stereotipii. studiul amplu al lui Vasile Cernat (2005) cu privire la stereotipuri. p.

Bucureşti. 2001. De multe ori prejudecăţile constituie baza discriminărilor. definit de aceeaşi limbă maternă. iar cea din urmă se referă la punerea în practică a acestor concepţii. Prejudecata diferă de noţiunea de discriminare. O categorie aparte de cercetători. la calităţile personale sau de grup ale oamenilor. Utilizat masiv în antropologie şi etnologie. accepţiunea sa fiind însă discutabilă şi multiplă. provine din grecescul „ethnos”. Chelcea. Imaginea evreului în cultura română. în schimb. a arătat că etniile sunt menţinute prin existenţa unor frontiere. concepţiile. diferită de trib. Lazăr Vlăsceanu. putem defini etnia ca un grup de indivizi legaţi printr-un complex de caracteristici comune. Ed. Dicţionarul de sociologie defineşte prejudecata ca fiind „o judecată care nu are o justificare raţională şi care de obicei este eronată. stereotipiile etnice nu îngăduie o temeinică reprezentare a ceea ce exprimă. Cu cât mai importante sunt. peiorativă. Există două tipuri de prejudecăţi: prejudecăţi care au la bază cunoştinţe limitate şi prejudecăţi care se cuplează cu ignorarea anumitor cunoştinţe importante. 1998. lingvistice. politico-istorice şi care constituie o structură culturală. Babel.”18 (Andrei Oişteanu. Clişeul este o imagine ultrasimplificată a unui fenomen. Klaus Heitman consideră că „la fel ca toate imaginile despre naţiuni. conceptul „etnie” este de dată recentă. Aceste caracteristici pot fi antropologice. dar cele două fenomene pot exista şi separat. În sens restrâns. 441) Antony Giddens pune în evidenţă faptul că prejudecata funcţionează în primul rând pe baza gândirii steretipice. şi cum coordonatele acestui mediu îşi au 278 .”16 (Tucicov. având strămoşi comuni. S..”17 (Cătălin Zamfir. Giddens defineşte prejudecăţile ca fiind opiniile. credinţele membrilor unor grupuri faţă de alte grupuri. 9) A atribui unei întregi categorii de fiinţe o trăsătură pe care o are doar o parte a acestora.comportament ale indivizilor. A. Bucureşti. Ed. Humanitas. Dicţionar de sociologie. în general. p. în frunte cu Fredrik Barth. opinie. şi mai ales cu formele lor deformate. mai mult sau mai puţin implicită. care ajută la autoidentificarea grupurilor. Dicţionar de psihologie socială). În sens larg. A. deoarece se manifestă la nivelul gândurilor. fără verificare sau control critic.. etnia desemnează un grup de indivizi. informaţiile pe care le oferă ele despre zămislitorii imaginilor. determinată de mediul cultural în care apare. care are dimensiuni mai reduse. p. Etimologic. desemnând o comunitate cu aceeaşi origine. este efectul unei gândiri stereotipe şi comode.

1. Konruk Baráti Társaság. natura atitudinilor. şi în special ceea ce se ştie şi se crede despre aceasta. ce militează pentru îmbunătăţirea imaginii sociale. 4. tipul de conflict cognitiv declanşat. • Acceptarea şi valorificarea de către populaţia majoritară a „părţii pline a paharului”. aceste stereotipuri neputând fi complet eliminate. precise despre etnia romă.rădăcină de regulă în cultura tradiţională. Aşa cum spunea şi Lucian Blaga: „prejudecăţile au de obicei un substrat metafizic. caracteristicile populaţiei ţintă. Prejudecăţile pot fi schimbate doar dacă: • Avem informaţii concrete. Bucureşti. De aceea nu pot fi sfărâmate şi înlocuite decât cu alte prejudecăţi. Influenţa are arii de aplicabilitate diferite în funcţie de natura sursei care propune schimbarea. chiar şi atunci când sunt infirmate. Nicolae Gheorghe: Romák/cigányok: egy európai kisebbség (Rromi/ţigani: o minoritate europeană). 3. care este arhaică şi profundă. Bibliografie Jean-Pierre Liegeosi.”19 (Andrei Oişteanu. la obiect. adică trebuie identificate şi fructificate calităţile etniei rome. Humanitas. 2001. Minority Right Group (Grupul pentru drepturile Minorităților) 279 . Ed. populaţia majoritară nu poate să nu recurgă la stereotipuri şi prejudecăţi faţă de etnicii romi. ne putem imagina cât de profunde sunt clişeele şi cât de rezistente sunt ele la schimbare. Imaginea evreului în cultura română. Nagyvárad 1996. 15) Concluzii Există câteva principii de natură psiho-socială de care trebuie să se ţină seama atunci când se are în vedere un studiu asupra unei minorităţi. sau doar parţial confirmate de realitate. prin însăşi gândirea umană. Influenţa socială exercitată de grupurile etnice. Trebuie impuse stereotipurile pozitive şi reduse stereotipurile negative în ceea ce priveşte etnia romă. depind şi sunt influenţate de efectele ei. 2. Jelentes (Raport). p.

Dicţionar de sociologie. Stratégies identitaire et minorités le point de vue du sociologue. şi Vasquez. Dicţionar de psihologie socială Oişteanu Andrei. Bucureşti. 1998 Cernat V. Babel. Lazăr Vlăsceanu. 45) – cartea S. 1993 Ladmiral. p. Dicţionar de sociologie. Humanitas. TaboadaLeonetti. A.. Imaginea evreului în cultura română.. Ed. Lipiansky. Babel. Cătălin Zamfir. 9 – cartea S. Chelcea Memorie sociala şi id..U. Peris. Psihologia stereotipurilor. Iaşi.F.. 1989. Armand Colin. 2001 280 . I. M. Chelcea Memorie sociala şi identitate Naţională Taboada-Leonetti. în Stratégies identitaires. Paris. E. 2005 Tucicov. p. 1990.. S. Chelcea. La Communication interculturelle. I. Polirom. Ed.).Cătălin Zamfir. Ed.. P. Edmond Marc. Jean-René şi Lipiansky. Nat. A. Bucureşti. Lazăr Vlăsceanu (coord. Bucureşti.

ia forma crucii şi răscrucii timpului nostru. the approach of the crisis religious feeling in the present represents an attempt in which there is nothing to discover. in perspective of a return to the genuine knowledge. problemele vor creşte în încercarea de a aşeza unele elemente culturale lângă cele religioase şi invers. 11. the end of the twentieth century tries to tell that God hasn’t born yet. 2006. hard. Jean. otherwise. Keywords: culture. Sensul unei crize cultural. confronting ourselves. p. vizibile sau invizibile.religioase. religion. 281 . întrucât cele două aspecte sunt. obişnuite să se manifeste într-un cadru. simplicity. once less alive than it has thought. antrenând omul contemporan. trebuie să-şi pervertească simţurile ori. Mesia of Andrei Codrescu). de cele mai multe ori. Iaşi. In terms of culture. the price paid for the outdoor comfort. în termenii 92 Delumeau. The fact is that we are modern survivors of a century of transition and. rediscovering with discernment the spiritual values and the lost divinity. giving credibility of the paradoxically idea told by the French teacher of Religious History: „God. crisis. iar o anumită schimbare ar aduce probabil pierderi privind autenticitatea şi valoarea. beyond the huge force of synthesis and amalgamation. În aşteptarea zorilor. today is less dead that it has told”92. spiritual values.Criza sentimentului religios în contemporaneitate Drd. involving increasing. Editura Polirom. this idea floats everywhere (in the novel Orbitor of Mircea Cărtărescu. Irina IOJĂ (ZAMFIR) Universitatea „ Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Abstract If the twenty-first century ended in the terrible nietzschean anathema that God is dead. Cum o realitate culturală nu se poate manifesta corect fără sentimentul religios. pentru a ieşi învingător. but everything to demonstrate for the one who passes through it. knowledge. anxiety floats. care. invisible. Even if it is not formulated clearly. determined by the vacuum of the inside universe.

-Roman Patapievici. Bucureşti. nemaiştiind unde sau cum să se salveze. iar istoria va zâmbi la gândul că Socrate şi Iisus Hristos au murit pentru această specie”. Omul antic vorbea cu universul. p. 1993. tradiţionalişti în modernitate. p. cel modern crede că el este punctul central al lumii şi cheia de înţelegere a istoriei şi a universului. Tănase. Trăim ca în timpul unui cutremur. Editura Humanitas. Planificare şi nu revelaţie. H. ajungând să fie considerate de către omul recent. Ironia poate fi cu atât mai crudă atunci când se afirmă că „specia umană se va extermina pe sine. domenii în care se exercită liberul arbitru şi impulsul mercantil. Omul recent clădeşte biserici care nu se deosebesc întru nimic de studiouri de filmat ori amfiteatre. 13. când stabilitatea pământului începe să fie nesigură şi oamenii fug într-o panică de nedescris. Omul postmodern crede numai în conştiinţa sa. cultura fiind un patrimoniu al valorilor. „să redevină alchimişti în chimie.lui H.-Roman. Editura Politică. negându-şi paternitatea. 184. ordine raţională şi nu inspiraţie. prin Care viaţa lui căpăta sens. Editura Humanitas. aspecte ale lumii private. Viziunea asupra acestei lumi este sumbră. Recurgem la reţetarul religios doar când suntem prinşi de nevoi. care este forma creatoare a lumii. 282 . acum stând deznădăjduit în faţa nimicului. un univers axiologic. Omul modern cu cine vorbeşte? Omul antic se înţelegea pe sine ca fiind un microcosmos. Bucureşti. 1977. Julia. Omul recent.93 Criza sentimentului religios în contemporaneitate poate fi văzută metaforic drept crucea şi răscrucea timpului nostru. Se pare că omul trăieşte pe treapta nihilistă a existenţei lui. Alexandru.94 Dumnezeu devine pentru omul veacului modern o simplă ficţiune. Trădarea cărturarilor. care au fost coloana vertebrală a culturilor premoderne. 2001. Cultura şi civilizaţia. moderni în postmodernism şi imobili în plină mişcare”. au intrat în eclipsă. Omul Evului Mediu clădea biserici care trădează neliniştea sufletului său după Dumnezeu. în care omul îşi dobândeşte demnitatea sa: „În cultură omul se întâlneşte mereu cu sine însuşi”. Este o criză a omului recent care trăieşte sub domnia inteligenţei şi a raţiunii. Şi asta din cauză că omul modern a rupt legătua cu Dumnezeu. cel al Evului Mediu ca fiind creatura lui Dumnezeu. 416. p.95 Valorile religioase şi cele morale. iar omul Evului Mediu vorbea cu Dumnezeu. Privatizarea moralei şi a sentimentului 93 94 Patapievici. deşi spiritul se creează pe sine însuşi prin cunoaştere. 95 Brenda. Bucureşti. rutină sistematică şi nu acţiune carismatică sau tradiţională – iată imperativele care se impun în zone tot mai largi ale vieţii publice contemporane.

La nivelurile cele mai arhaice ale ale culturii. au operat în în reprezentările lor colective cu o zonă a sacralităţii pe care au folosit-o ca funcţie şi sistem de referinţă pentru sensurile conferite istoriei şi vieţii umane. Religia a devenit un bun oarecare supus legilor economiei de piaţă: „Se consumă precum o hrană oarecare sau un medicament. p. 36. căci alimentaţia. dar trăim prin spirit. programat”. Aceasă separare constantă între public şi privat. VIII. 2000. Mircea.”98 Suntem prinşi în concret. Libertatea omului pare a nu mai avea margini. Ea reprezintă legătura liberă şi conştientă a omului cu o instanţă superioară. 1981. Altfel spus. P. sincretice şi personale. într-un mod calculat. Bryan. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Editura Antet. 97 283 . Modernitatea actuală coincide cu întronarea individului şi a drepturilor sale. a fi sau mai degrabă a deveni om înseamnă a fi religios. I. încât până în momentul de faţă. Mircea Eliade a ţinut să specifice expres această acest lucru: „Sacrul este un element în structura conştiinţei şi nu un stadiu în istoria acestei conştiinţe. 84-85. având potenţialul de a promova cauze politice. 98 Eliade. Bucureşti. Bucureşti. Religia din perspectivă sociologică. Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale.Este adevărat că de-a lungul istoriei s-au lansat tot felul de opinii legate de religie. Această idee ar putea constitui punctul de plecare spre înţelegerea spirituală. De fapt. p. intermitent şi interesat. Wilson. vol. Editura Trei. a trăi ca fiinţă umană este un act religios. Istoria credinţelor şi ideilor religioase. Bucureşti. nicio societate nu s-a putut lipsi de ea: „Religia îşi poate pune amprenta asupra culturii şi prin modelarea instrumentelor statului. Vremurile noastre se caracterizează printr-o sustinere a religiilor fragmentare. dar nu se vede. dintotdeauna religia a fost dintotdeauna esenţială pentru manifestarea fiinţei umane. este o atitudine în faţa lumii şi a vieţii. viaţa sexuală au o valoare sacramentală. cel puţin în ceea ce priveşte menţinerii ordinii şi posibilitatea de a-i predispune pe oameni să manifeste reţinere şi autocontrol”. Raportul cu divinitatea e fragmentar. pe lângă faptul că generează un individualism exacerbat .96 Religia ca şi arta .religios reprezintă un semn clar al schimbărilor pe care le trăieşte contemporaneitatea. Samuel. la 96 Huntington. religioasă a fenomenelor culturale. în diversitatea istorică a organizării lor. 1998.97 Toate societăţile şi culturile. prin ceea ce simţim. filosofia sau istoria. aduce cu sine şi o serie întreagă de probleme în ceea ce priveşte rolul religiei în viaţa individului şi în societate. pp.

cu faţa la Dumnezeu. într-o ierarhie de 12 valori (familie. Criza sentimentului religios devine o heroglifă. Editura Humanitas. Oricât de performantă ar fi ştiinţa şi oricât ar fi de spectaculoase 99 100 Tănase.implicaţiile ei în viaţa obişnuită. Antologiile Humanitas. slujbă. rătăciţi în căutarea identităţii spirituale. 1973. oamenilor care şi-au trădat destinul. fie că eşti sau nu eşti credincios”100. a cărei interpretere e inaccesibilă trăitorilor în cotidian. p. Editura Politică. Divinitatea este adumbrită. IFOP). sexuale. apariţia religiei a constituit o necesitate istorică şi nu un produs al hazardului. proporţia celor fără religie depăşeşte 50%). devine un accident. a civilizaţiei înfloritoare. Alexandru Tănase afirma: „Religia este o formă a conştiinţei sociale şi a culturii spirituale. deşi „Nu dăinuie decât ceea ce afost conceput în singurătate. 1977.). a mijloacelor materiale. dar şi capacitatea sa de a fonda o adevărată morală şi ordine politică justă”99. 54% cred că Biblia este o carte depăşită. Alexandru. 49% se declară fără religie (dacă se are în vedere doar segmentul de vârstă 20-30 de ani. Ca fenomen cultural. Cioran despre Dumnezeu. Religia societăţilor s-a intelectualizat. 36% au considerat religia „deloc importantă” (cf. studii. rupându-se astfel de de zona privilegiată a transcendentului. la care recurgem pentru a ne simţi bine. a pierdut pudoarea de odinioară. numărul botezurilor scade în medie cu 1% din 1960 în coace. prieteni. De aici rezultă întrebarea ca o provocare deghizată: ce se pierde când se câştigă enorm şi rapid? Omul nu poate trăi fără credinţă. bravând chiar prin dezvoltarea fără precedent a tehnicii. cel puţin încurajatoare: 76% din europeni cred că Biserica traversează o criză.Nu suntem nici vrăjiţi nici dezvrăjiţi. dar nici să realizeze un ateism conscvent. pentru 70% duminica nu are nicio semnificaţie religioasă. împinsă la periferia preocupărior noastre. 16. iubire. şiau ignorat gramatica discursului existenţei lor. Ochiul mefistotelic al lumii contemporane. Religiei i se reproşează faptul de a fi fost o frână a progresului intelectual. un suport psihologic oarecare. 6. În acest sens. p. atât de mult. Bucureşti. orice dimensiune cosmică. Sondajele ne oferă estimări dacă nu liniştitoare. încât ş-a pierdut orice urmă de mister. de importanţa aspectelor culturale pe care ea le creează. afirma Emil Cioran. religie. 11% afirmă că se roagă în fiecare zi. etnice. Bucureşti. dezorientaţi în bâlciul deşertăciunilor contemporaneităţii. etc. Cultură şi religie. morale sociale. dar cu siguranţă absorbiţi de prezent. din păcate. de vizibil. clipind cu satisfacţie. 284 .

dar pe verticală nu veţi scăpa!”102 În acest sens. care a devenit rezultatul acestei oglindiri. În aşteptarea zorilor. toţi oamenii o numesc Dumnezeu. Régis. Avem nevoie de revelaţie nu ca să-l epuizăm. Nu modernitatea trebuie schimbată. Petre. Aşadar. une itinéraire. p. să-şi ascundă chipul de voi. necesitând două abordări diferite. care simţea nevoia de Tot. dincolo de semnalarea crizei sentimentului religios. ci ca să-i acceptăm prezenţa şi să-i intuim bogăţia. atunci când a exclamat: „Te slăvesc pe Tine. Iată de ce.. Misterul este forma eliberatoare de mărginirea umană”101. p. la fel cum rănile mântuitorului. Cele două tipuri de cunoaştere nu se situează pe acelaşi plan. 1995. Editura Polirom. inclusiv acea exigenţă interioară. Să acceptăm evidenţa: ştiinţa nu va rezolva enigma condiţiei umane. din toate stigmatele sfinţilor. mileniu după mileniu. ci ideea greşită că modernităţii trebuie să-i subordonăm totul. apud Delumeau. 2006. Filosofia nuanţelor. Este o şansă dată omului. ea nu va rezolva niciodată enigma condiţiei umane. o oglindire a structurii universului în om. 155. din cea mai adâncă vechime.25). Dumnezeu al cerului şi al pământului. fiind în noi şi în afara noastră. iar tânjirea după aceasta este sensul vieţii în drumul către totalitate. magnetismul acestei zone de iraţionalitate este o atracţie din interior. tainele întregesc omul. Misterul e o componentă a structurii umane. Iisus a exprimat acest adevăr în mod voit provocator.progresele sale. Debray. a făurit termenul de „conştiinţă nefericită”. Redescoperirea lui Dumnezeu ar putea aduce crucii şi răscrucii timpului nostru echilibrul sau mântuirea neştiutorilor de direcţie. se poate spune că nu vom scăpa de mister. 233. Modernitatea e crucea şi răscrucea timpului nostru. Jean. 102 101 285 .. Editura Timpul. une itinéraire atribuie lui Iahve următoarele cuvinte: „Eu sunt Fiinţa a cărei esenţă e să se joace de-a v-aţi ascunselea. paradoxal. În Fenomenologia spiritului. Părinte. Găsiţi alţi dumnezei. căci ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor” (Matei 11. Dieu. pe care. face parte din istoria mântuirii noastre. apoi să apară în spatele vostru ca să vă ia prin surprindere. care. Iaşi. se reveleză contemporaneităţii Ţuţea. în termenii blagieni situându-se „între mister şi revelare”. este stupid prin raţiunea înţeleasă ca limită. Hegel. conştient fiind de distanţa ce-l desparte de împlinire. Régis Debray într-un post-scriptum în cartea sa Dieu. Iaşi. Petre Ţuţea scria că „Misterul.

avertismentul deopotrivă teologic şi istoric: „Dumnezeu îşi exercită virtualităţile şi în epocile când este ostracizat sau dat uitării”103. Bibliografie Antologiile Humanitas, Cioran despre Dumnezeu, Bucureşti, Editura Humanitas, 1977. Brenda, Julia, Trădarea cărturarilor, Bucureşti, Editura Humanitas, 1993. Delumeau, Jean, În aşteptarea zorilor, Iaşi, Editura Polirom, 2006. Eliade, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981. Huntington, P. Samuel, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, Bucureşti, Editura Antet, 1998. Patapievici, H.-Roman, Omul recent, Bucureşti, Editura Humanitas, 2001. Tănase, Alexandru, Cultura şi civilizaţia, Bucureşti, Editura Politică, 1977. Tănase, Alexandru, Cultură şi religie, Bucureşti, Editura Politică, 1973. Ţuţea, Petre, Filosofia nuanţelor, Iaşi, Editura Timpul, 1995. Wilson, Bryan, Religia din perspectivă sociologică, Bucureşti, Editura Trei, 2000.

Acknowledgements: Cercetările au fost finanţate din Fondul Social European de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 [proiect POSDRU/CPP 107/DMI 1.5/S/78342]

103

Patapievici, H.-Roman, op. cit. , p. 408

286

Murim de râs? Exp. Gigi MIHĂIŢĂ Şef serviciu, Institutul European din România

Abstract Today, journalism totally belongs to techocracy, and our weekly press is the judicature of Conscience and of Consel, just like in the good old days of the Jesuits. Without this last comparison, the claim could as well have suited Romania press, especially after 1989, but the one saying it is Roland Barthes. He continues: It is a modern morality,that is not an emancipated one but one guaranteed by science, and one that requires less the opinion of a universal sage, yet that of a specialist. Keywords: journalism, philosophy, language, speech, propaganda Astăzi, jurnalismul aparţine în totalitate tehnocraţiei, iar presa noastră săptămânală este sediul unei veritabile autorităţi a Conştiinţei şi a Consiliului, la fel ca în frumoasele vremuri ale iezuiţilor. În afara acestei ultime comparaţii, aserţiunea ar fi putut la fel de bine să se potrivească şi presei româneşti, în mod deosebit după 1989, dar cel care o spune este Roland Barthes104. Acesta continuă: Este vorba de o morală modernă, adică nu una emancipată, ci una garantată de ştiinţă şi care nu necesită opinia unui înţelept universal, ci a unui specialist. În asemenea condiţii, un jurnalist (şi nu numai) ca Octavian Paler, recent dispărut dintre noi, este o prezenţă rară, dar poate este mai bine aşa. Cu toate acestea, aşa cum se ştie din teoriile şi practicile monetare/monetariste, nici

104

Roland Barthes, Mythologies, Éditions du Seuil, Points, Paris, 1970, p. 125

287

inflaţia nu este un semn bun, dar şi dezinflaţia poate avea consecinţe negative. În mod paradoxal, astăzi, la modul declarativ, cel puţin, se caută „dialogul social”, jurnalistul, fie el intelectual sau nu, „stă de vorbă cu oamenii”. S-ar spune că îl contrazic pe Hans Belting care afirma că: este vremea monologului, nu a dialogului.105 Dar, de fapt, jurnaliştii nu fac decât să-i dea dreptate, nu avem de-a face decât cu o serie de monologuri, care nu prea au nimic în comun cu o comunicare biunivocă (chiar dacă asincronă), vom încerca mai jos să vedem de ce, şi cum. Grupările de dialog social, prin partie pris-uri în special, funcţionează autarhic, dialogul ia forme monologale, iar unele ieşiri pe scena publică frizează ridicolul. Imaginea intelectualului implicat este jalnică prin „producţiile” submediocre, prin lipsa de adevăr al gestului. Ori filosofia, care, desigur, se învaţă, cere mai mult decât percepţii intelectuale şi mai mult decât o utilizare rezonabilă a cuvintelor. Este atât de abstractă şi atât de concretă, în acelaşi timp, încât dintotdeauna a existat o strictă relaţie între filozofie şi geometrie. „Geometrie” înseamnă „măsurarea pământului”. În Egiptul antic, de la care au moştenit grecii această ştiinţă, Nilul inunda malurile în fiecare an, acoperind pământul şi distrugând marcarea ordonată a terenurilor agricole. Aceste inundaţii simbolizau la egipteni reîntoarcerea ciclică a haosului acvatic primar, iar atunci când se retrăgeau apele, începea munca de redefinire şi restabilire a hotarelor. Această activitate se numea geometrie şi era văzută ca o restabilire a principiilor de ordine şi lege pe pământ.106 Platon considera geometria şi numerele ca reprezentând esenţe şi deci constituiau limbajul filozofic ideal. Înţelegerea abstractului este calea spre înţelegerea concretului, pare a ne spune filosofia, iar geometria acoperă drumul invers. Munca filozofului, la fel ca şi a geometrului, nu este una de echipă, dar se adresează grupului, grupurilor, publicului, publicurilor, unei audienţe,

apud Horst Karl Unterkofler, „Comunicarea transdisciplinară”, in Hans Belting, Das Ende der Kunstgeschichte 106 Robert Lawlor, Sacred Geometry, Thames & Hudson, London, 2002, p. 7

105

288

audienţelor.107 Tocmai de aceea monologul său primeşte forme dialogale, o comunicare biunivocă (chiar dacă asincronă). Filozoful primeşte un răspuns, pentru că el pune întrebări, chiar şi atunci când pare a da o sentinţă – poate nu un verdict (verus dictum), pentru că un filosof are îndoieli. Dar atunci apare întrebarea dacă un filosof este dispus să facă pasul către mass media, iar dacă o face mai este filosof? În ce măsură se diluează ori dimpotrivă ajunge la o mai bună capacitate de a concentra, de a ajunge la esenţe, dar în acest caz mai este el „digerabil”? Cei ce rămân verticali, rămân filosofi şi în spaţiul restrâns al presei scrise ori audiovizuale, nu se diluează şi se pot exprima astfel încât să poată fi înţeleşi. Marile idei nu au nevoie de un limbaj sofisticat, care nu poate funcţiona decât ca o „ceaţă a războiului” (Klausewitz), în timp ce un filosof în presă este un Sun Tzu, foloseşte „forţa inamicului” în „arta proprie a războiului”. Se foloseşte de mijloace simple, directe şi eficiente şi, în ciuda reticenţelor, ajung să facă un rating bun. Oamenii pot fi mai puţin inteligenţi, dar nu toţi şi nu tot timpul. Civilizaţia noastră este decadentă, iar limba noastră – astfel sună argumentaţia – în mod necesar împărtăşeşte aceeaşi prăbuşire generală. Pe cale de consecinţă orice efort împotriva abuzării limbii este un arhaism sentimental, la fel cum ar fi să preferi lumânări în loc de becuri sau cabriolete în loc de avioane. În subteran se află credinţa pe jumătate conştientizată că limba suportă o dezvoltare naturală şi nu este un instrument pe care îl concepem conform necesităţilor noastre, spunea Orwell, la intersecţia dintre Animal Farm (1945) şi 1984 (1949).108 Pentru Orwell, cel care avea să scrie, un an mai târziu, „Toward European Unity”109, este limpede că declinul limbii se datorează unor cauze sau condiţii politice şi economice, „nu se datorează pur şi simplu influenţei nefaste a unui sau a altui scriitor”. Este o formă de feedback în care efectul devine cauză, amplificând cauza originală şi producând acelaşi efect într-o formă la rândul său intensificat şi tot aşa la nesfârşit. Cauza şi efectul la care se referă Orwell, sunt ideile stupide care duc la o sărăcire a limbajului, care la rândul său bătătoreşte calea către alte idei stupide. Totuşi, Orwell nu crede că procesul este ireversibil.

107 108

A se vedea şi Robert L. Heath, Encyclopedia of Public Relations, Sage Publications George Orwell, „Politics and the English Language”, Horizon, Londra, aprilie 1946 ; Mount Holyoke College, (http://www.mtholyoke.edu/acad/intrel/orwell46.htm) 109 Partisan Review, iulie-august 1947; World Policy Institute (http://www.worldpolicy.org/globalrights/europe/Orwell-Toward%20European%20Unity.html)

289

În cazul în care ne debarasăm de acest prost obicei, spune Orwell, putem gândi mai limpede, iar o gândire clară este un prim pas necesar către o înnoire politică. În consecinţă, lupta împotriva unei proaste utilizări a limbii nu este un gest frivol şi nu aparţine doar scriitorului profesionist, dar acesta poate fi un model. Dar ce ne facem dacă agora este înlocuită cu bodega, când chiar Oda bucuriei devine o manea – mai bine nici nu mai amintim că azi este vorba de imnul Uniunii Europene –, limbajul şi presa nu pot decât să urmărească docil „trendul”. Limbajul din presa „de consum” este o hilară şi păguboasă combinaţie de limbaj suburban (ca dicţiune, corpus etc.) şi o engleză uneori extrem de aproximativă.110 Nu putem decât să fim de acord cu Orwell că în atare situaţii fie autorul are ceva de spus, dar nu reuşeşte, fie fără să-şi dea seama ajunge să spună altceva sau poate îi este indiferent dacă spune ceva sau nu – articolele se plătesc la cuadraţi. Discursul filozofic ordonează, organizează nu doar cuvântul, ci şi ideile, în acelaşi timp oferind distanţa necesară pentru o abordare cel puţin adecvată dacă nu optimă. The eternal child leafs through his War magazine And his kind Uncle Sam feeds ten trillion in Change into the total entertainment Combat video game (Late Home Tonight, Part I) Este o recidivă în spiritul Pink Floyd; albumul Animals (1977) a fost o replică la Animal Farm a lui George Orwell. De această dată versurile sunt de pe albumul Amused to Death (1992) al lui Roger Waters (Pink Floyd) inspirat de cartea lui Neil Postman, Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business (1985). Postman face o distincţie între viziunea asupra viitorului al lui Orwell din 1984, conform căreia guvernele privează persoana de drepturi individuale, şi viziunea oferită de Aldous Huxley111 din Brave New World (1932), în care oamenii iau tot felul de medicamente şi renunţă, în mod voluntar, la drepturile lor de dragul fericirii sau, mai exact, al plăcerii, în

110 Undeva „piaţă cu amănuntul” devenise în engleză nici mai mult nici mai puţin „piss market”, probabil pe filiera „cu amănuntul” = „cu bucata”, „bucata” = „piece” pronunţat [pi:s] paronimul său fiind [pis] transcris „piss”. 111 Orwell/Blair l-a avut pe Huxley profesor de franceză la Eton.

290

favoarea divertismentului. Pentru Postman, „opiul pentru popor” este televiziunea ca divertisment. El arată că dacă la Orwell suntem obligaţi să renunţăm la drepturile noastre, la Huxley renunţăm de bună voie. Dacă ne uităm în jur vedem prin presă unele texte ce tind către aşa ceva începând cu mai puţin ofensivul: unde eşti tu, Ţepeş doamne? până la strigătul de luptă (mai de după blocuri): la ţepe! La fel ca la Huxley, oamenii noştri ajung să iubească tehnologia pentru capacitatea ei de demotiva gândirea. Postman comentează: ştirea zilei nu există în afara mijlocului de comunicare în masă care să-i dea forma, aceasta nu a făcut parte din cultura publică înainte de apariţia telegrafului etc.112 Iar mai departe: pe măsură ce cultura face tranziţia de la oralitate la scris, la tipar, la televiziune, ideile sale despre adevăr suportă aceeaşi tranziţie.113 Dacă la început cuvântul spus avea valoare epistemologică, aceasta a fost apoi preluată de cuvântul scris, mai apoi de către documentul tipărit, iar azi de către „cuvântul” televizat. Ceva există dacă s-a spus la televizor. Dar se prefigurează: ceva există dacă se găseşte pe Internet. Această tranziţie epistemologică a dat senzaţia, mitul urban, mitul deliberat politic, că presa este a patra putere în stat, când ea este de cele mai multe ori fie puterea unu bis, fie doi bis, fie trei bis. Presa are tentaţia puterii şi este fascinată de aceasta. O interesantă analiză este oferită de documentarul Outfoxed: Rupert Murdoch's War on Journalism. Filmul este o analiză a Fox News şi a pericolelor la care suntem expuşi de către corporaţiile din ce în ce mai mari, care preiau controlul asupra drepturilor publicului de a fi informat, de a şti. Fenomen de care nu suntem nici noi străini. Iar într-un război nu ai nevoie de filosofi, ci de propagandă, mai mult sau mai puţin abil mascată, cu un limbaj „adecvat”, cu mijloace „adecvate”. „Noul” discurs jurnalistic vechi este vizibil inclusiv în imageria folosită. Discursul jurnalistic şi cel publicitar nu pot fi decât sinonime în momentul care ţinta este clară. Filosofia aceasta (în cunoştinţă de cauză sau nu) a făcut un recurs la retorica de război114, la Howard Lasswell şi lucrarea sa clasică: Propaganda techniques in the World War (1927), care constă din câteva trucuri infailibile: demonizarea liderului inamic, centrarea discursului pe

112

Neil Postman, Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business, 1985, Cap. „The Medium is the Metaphor”, p. 8 113 op.cit., p. 24 114 Encyclopedia of Language and Linguistics, Elsevier, 2005, vol. 2, p. 516

291

defensivă, exagerarea atrocităţilor, precum şi găsirea unor justificări diferenţiate pe grupuri de publicuri (grupuri ţintă) sau audienţe (receptori intenţionaţi ai mesajului) – de la pensionarul pauperizat până la mogulul care îţi oferă canalul de comunicare – şi, nu în ultimul rând, diferenţa dintre noi şi ei. Pentru noi, discursul rămâne, în general, în zona abstractă: popor, ţară, binele general etc., pentru ei, discursul este mai concret, de exemplu o listă cu o sută de nume. Victor Klemperer face o analiză a acestui tip de limbaj în LTI – Lingua Tertii Imperii, despre limbajul celui de al treilea Reich, o lucrare foarte utilă şi pentru limbajul pre şi post 1990. Puterea negativului […] devine un factor de coeziune şi afirmare […] indivizii şi clasele reproduc represiunea pe care o suferă […] procesul de integrare se desfăşoară […] fără teroare făţişă, ne avertizează Marcuse115 în Omul unidimensional şi ajunge la o concluzie terifiantă: democraţia întăreşte stăpânirea mai puternic decât absolutismul; libertatea administrată şi represiunea instinctuală devin izvoare mereu înnoite ale productivităţii. Productivitate ce se preschimbă în distrugere până la scară planetară. Deşi scrisă în 1964 şi apărută pe continentul american (Boston), Marcuse anticipează ceea ce se întâmplă acum la noi: brutalităţii neocolonialismului îi corespunde brutalitatea metropolei: grosolănia pe şosele şi pe stadioane, violenţa vorbei şi a imaginii, neruşinarea politicii, care a depăşit cu mult limbajul orwellian […]116, alte fenomene surprinse şi surprinzătoare pentru noi: acceptarea generală a noţiunii de „interes naţional” ca expresie a voinţei generale, sistemul bipartit,, declinul pluralismului, cârdăşia dintre cercurile de afaceri şi sindicate […]117 În ce abundă presa românească astăzi găsim tot la Marcuse: vampa, eroul naţional, beatnik-ul, gospodina nevrozată, gangsterul, starul, magnatul charismatic.118 Fiind atât de prezenţi şi de vizibili nu este nevoie să îi mai şi numim, Preferăm să le „spargem cartuşul”, la fel ca la vechii egipteni, pentru nu li se mai şti numele şi a li se pierde urma – ceea ce încearcă să facă şi singuri, din cu totul alte motive. Ceea ce ar trebui să facă presa este să sesizeze (în cazul în care nu este aservită) că: faptul că majoritatea populaţiei acceptă şi este făcută să accepte această societate, nu suprimă caracterul ei iraţional şi

115 116

Herbert Marcuse, Scrieri filozofice, Editura Politică, Bucureşti, 1977, p. 287 op.cit. p. 288 117 op.cit. p. 298 118 op.cit. p. 308

292

condamnabil. Distincţia dintre conştiinţa falsă şi cea adevărată, dintre interesul real şi cel imediat îşi păstrează întreaga semnificaţie. Dar această distincţie trebuie să fie ea însăşi validă. Oamenii trebuie să o descopere […]. Ei pot face acest lucru numai dacă resimt nevoie să-şi schimbe modul de viaţă […].119 Ori presa poate crea nevoi, are aceste mijloace. Orwell s-a temut că adevărul poate fi ocultat, Huxley, că acesta poate fi înecat într-o masă de informaţii irelevante. Orwell s-a temut că vom avea parte de o cultură captivă, Huxley, că vom avea o cultură a trivialului. Noi, cei de o anumită vârstă am trecut prin zona Orwell şi am aterizat în zona Huxley, la fel ca Dedal am schimbat un labirint cu un altul, iar presa a urmărit acelaşi traseu, dar poate cine ştie, putem avea parte de un reviriment, dacă este să-l ascultăm pe Orwell. Încheiem cu cele şase reguli practice (pragmatismul anglo-saxon nu se dezice) care, după Orwell, pot duce la o presă mai sănătoasă, la o zicere mai frumoasă şi la idei mai consistente: 1. Niciodată nu folosiţi, metafore, comparaţii sau alte figuri de stil pe care le-aţi mai întâlnit tipărite. 2. Niciodată nu folosiţi un cuvânt lung acolo unde puteţi folosi unul scurt. 3. Dacă un cuvânt poate fi tăiat, tăiaţi-l! 4. Niciodată nu folosiţi diateza pasivă acolo unde puteţi folosi diateza activă. 5. Niciodată nu folosiţi un cuvânt străin, ştiinţific sau jargon dacă există un echivalent mai uzual. 6. Mai degrabă nu respectaţi niciuna dintre aceste reguli decât să spuneţi ceva ce într-adevăr produce durere sau suferinţă.120 Desigur pentru un jurnalist sau un specialist în comunicare acestea nu sunt lucruri noi, dar sunt genul de lucruri de care nu trebuie să ne plictisim spunându-le şi poate va răsări un jurnalist cu un limbaj adecvat şi o gândire filosofică, un philosophos, un iubitor de înţelepciune. Prin plecarea lui Octavian Paler a rămas un vid, Petre Ţuţea ne-a părăsit mai demult (1991), Emil Cioran ne-a părăsit de două ori, odată în 1937 (prin strămutarea la Paris), iar apoi, definitiv, în 1995, iar Constantin Noica, deja în 1987. Lista ar fi mai lungă, dar ne rezumăm la aceştia. Tocmai lungimea

119 120

op.cit. p. 300 George Orwell, „Politics and the English Language” in Horizon, London, April 1946

293

acestei posibile liste de eseişti români trebuie să fie speranţa de mai bine pentru presa românească post-decembristă. Un alt rol al limbajului filosofic este unul contrar limbajului propagandistic, care este unul „mobilizator”, dar conform lui Morris Janowitz: nu mai puţin periculoasă ar fi însă şi lipsa de apatie.121 Discursul de tip filosofic este cel care, direct sau indirect – prin forţa exemplului personal –, poate revela faptul că participarea politică este sinonimă cu autodeterminarea şi trebuie să fie o trăsătură atât reală cât şi dominantă întro democraţie reală şi adevărată.122

Bibliografie Roland Barthes, Mythologies, Éditions du Seuil, Points, Paris, 1970 Horst Karl Unterkofler, „Comunicarea transdisciplinară”, in Hans Belting, Das Ende der Kunstgeschichte George Orwell, „Politics and the English Language” in Horizon, London, April 1946 Jurgen Habermas, Cunoaştere şi comunicare, Editura politică, Bucureşti, 1983 Herbert Marcuse, Scrieri filozofice, Editura Politică, Bucureşti, 1977 Neil Postman, Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business, 1985, Cap. „The Medium is the Metaphor” Encyclopedia of Language and Linguistics, Elsevier, 2005 George Orwell, „Politics and the English Language”, Horizon, Londra, aprilie 1946; Mount Holyoke College, (http://www.mtholyoke.edu/acad/intrel/orwell46.htm)

121 122

apud Jurgen Habermas, Cunoaştere şi comunicare, Editura politică, Bucureşti, 1983, p. 34 op.cit., p. 35

294

Comunicarea prin reţelele de socializare. O nouă provocare pentru mediul academic

Lector univ. dr. Maria ALEXE Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare, UTCB Mls.pgd. Iulia ALEXE Maastricht University Graduate School of Governance Abstract Contemporary society is based on knowledge and communication. Old good things are no more working for students and the new technology and an open communicative attitude is the key of an efficient learning process. If an educator wants to motivate his students he has to use their tools, in this case the large networks provided by the Internet. Students are spending a lot of time chatting and this gave us the idea to offer them information on a very visible place, so that they would be able to access it very easy. The present paper presents the experiments and some of the partial results of using the tools that Facebook may offer for teaching English. The students involved in this experiment are from different universities (ASE, National University of Arts Bucharest, Technical University of Civil Engineering, Credis Department – Bucharest University, Maastricht University). Key words: communication, networking, collaborative learning, e-learning approach

1. Aspecte generale Societatea de azi nu poate exista fără net, fără minunata lume virtuală. Chiar un domeniu, pe care în mod tradiţional îl considerăm în relaţie dihotomiocă cu tehnica, cel artistic s-a transformat datorită lumii digitale şi are forme de manifestare specifice noilor media [Alexe 2010]. Toţi cei care sunt implicaţi în procesul de predare, fie că este de tip clasic sau de la distanţă folosesc metodologii aparţinând sistemului eLearning şi se confruntă cu o problemă majoră: modul de distribuire a informaţiei şi de valorificare a rezultatelor la nivelul general. Avantajele sistemului

295

eLearning sunt bine cunoscute şi de aceea nu le vom aminti pe toate. Nu trebuie însă ignorat faptul că eficienţa sa este condiţionată de dotarea tehnică şi de competenţele digitale (profesor şi student)123. Faptul că cei mai mulți studenți predau temele prin intermediul platformelor universitare124 eficientizează feedback-ul. Aspecte specifice eLeraningului se integrează în sistemul tradiţional face-to face şi de fapt se utilizează un tip de instruire combinat, definit ca blend learning125. În condiţiile în care studenţii înscrişi la seminarul de engleză sau la cursul de Tehnici de comunicare provin din diferite licee, ceea ce conduce la nivele de competenţă lingvistică diferite, în aceste condiţii flexibilitatea şi diversitatea mijloacelor de instuire este o componentă obligatorie ce conduce la un feedback rapid şi sontan. Dorind să avem o comunicare flexibilă, informală şi cât mai aproape de realitate nu puteam să nu folosim cel mai utilizat instrument de social media – rețelele de socializare (ex: Facebook) Lumea virtuală a utilizatorilor Facebook e un loc care dovedeşte cât de democratică este lumea virtuală, fiindcă se află pe aceeaşi listă, Librăria Humanitas, colegul din şcoala generală, Mircea Cărtărescu, situl unei reviste economice și cel al unor organizații UE şi mulţi din profesorii din facultate. Noutatea experimentului care va fi prezentat în această lucrare constă în faptul că educatorul a încearcat să folosească instrumentele de comunicare, unele cunoscute sub numele de social media utilizate în mod frecvent de studenţii săi pentru a pătrunde în universul lor comunicaţional, pentru ca în final să-i atragă spre acele domenii de interes despre care presupune că ar putea contribui la creşterea competenţelor lingvistice și spre o instruire colaborativă126, implicit la creşterea motivaţiei. Faptul că timp de decenii s-a predat într-un anumit fel, pornind de la un sistem de învăţământ general, având la bază manualul proiectat de Comenius, sistem ce a fost înlocuit de altele datorate dezvoltării rapide a

Din fericire competenţa digitală de un anumit nivel a devenit o condiţie obligatorie pentru absolvirea liceului aşa ca nu există studenţi fără competenţe digitale. 124 La universitatea din Maastricht toate temele se predau on-line, după ce au fost verificate pentru a elimina plagiatul. 125 Blended Learning este forma de instruire în care metodele tradiţionale de instruire sunt combinate cu cele care utilizează tehnologia 126 Instruirea colaborativă este forma de instruire care utilizează tehnologia prin implicarea mai multor persoane în atingerea obiectivelor educaţionale. În cazul utilizării Facebook educatorul implică un număr de studenţi care pot forma apoi un grup şi stabili comunicare cu alte grupuri.

123

296

sistemelor electronice de calcul şi evoluţiei sistemelor informatice şi de socializare a exercitat presiuni asupra terminologiei utilizate într-un domeniu, prin excelentă, transdisciplinar, şi anume didactica127.[Dobre, 9]. În epoca actuală învăţarea este centrată pe formarea de deprinderi şi acest lucru se realizează cu dificultate utilizând doar timpul limitat al seminarului de limbi străine. Folosirea mediilor de socializare permite amplificarea timpului convenţional, diversificarea metodelor şi a tipurilor de aplicaţii practice, în consecinţă se iniţiază o învăţare personalizată. 2. Ipoteze de lucru Stilul de predare şi gradul de însuşire al cunoştinţelor reprezintă un factor important al eficientizării procesului de învăţare. Aceasta înseamnă şi folosirea unor formate pentru suporturile de învăţare (cursuri, caiete de execiţii, reader, teste, articole din lista bibliografică) specifice informaţiei didactice online, chiar dacă se adreseză studenţilor de la cursurile de zi. Materialele concepute pentru a fi accesate online trebuie să se adapteze cunoştinţelor subiecţilor şi să nu ignore modalităţile de învăţare cu care aceştia sunt familiarizaţi. În realizarea experimentului am pornit de la o evaluare iniţială ce a generat următoarele constatări: • Siturile oficiale ale universităţilor sunt instrumente greoaie şi relativ ineficiente. Caracterul lor oficial îngreunează accesul şi necesitatea obţinerii diverselor aprobări încetineşte ritmul comunicării. În București singurul site universitar ce este folosit eficient de studenţi este cel al ASEului, tocmai fiindcă are informaţii la zi şi de interes general128.cum ar fi: pagina personală a studentului –informaţie securizată şi actualizată permanent, avizier digital cuprinzând: informaţii generale, orar, evenimente, conferinţe expoziţii, la care se adaugă biblioteca digitală, accesibilă de la domiciliul utilizatorului. Un format asemănător este și cel al programului de master de la Maastricht University. • Lipsa de interes a studenţilor faţa de site-ul oficial al unităţii pe care o frecventeză este din păcate o realitate. Se caută forme

După 1990, învăţarea se face prin programe tutoriale, ce înlocuiesc imaginea profesoruluimentor. Sunt dezvoltate sistemele multimedia si instrumentele software de proiectare pedagogică. Aplicaţiile sunt realizate şi difuzate pe compact-discuri (sistemele Learningware şi Authorware). 128 Pe siturile multor universităţi se găsesc note din anii trecuţi, programe învechite etc.

127

297

alternative de comunicare - grupuri, platforme etc.care permit, în anumite cazuri şi o comunicare sincronă și asiconă • Profesorii care lucrează cu mai multe grupe paralele au nevoie de un canal de comunicare pe care să-l folosească toţii studenţii.129 Plecând de la aceste constatări am emis următoarele ipoteze de lucru: 1. Folosirea unui instrument familiar de lucru – Facebook contribuie la eliminarea unor bariere de comunicare, accelerează comunicarea şi eficientizează feedback-ul ceea ce înseamnă creşterea calităţii procesului de învăţare prin coborârea filtrului afectiv130. 2. Creşterea motivaţiei permite implicarea studenţilor în elaborarea unor suporturi de învăţare – portofolii, baze de date. Materialele rezulatae ca urmare a colaborării dintre profesori şi studenţi pot fi folosite chiar de aceştia sau pot deveni punct de pornire/modele pentru seriile următoare. 3. Metode de cercetare Analiza unui astfel de experiment presupune folosirea unor anumite metode de cercetare şi analiză, uneori chiar formarea unor echipe mixte de cercetători. În acest caz Iulia a reprezentat nu doar “vocea studenţilor” ci şi persoana care a înregistrat datele şi le-a prelucrat statistic. Pentru a stabili deficienţele pe care am dorit să le corectăm şi a stabili care sunt aşteptările studenţilor am elaborate chestionare ce a fost prelucrate prin metode ce ţin de statistica economică. Metoda etnografică131 a fost utilizată pentru a putea compara rezultatele şi reacţiile studenţilor de la diferite facultăţi. Cadrele didactice implicate în experiment au ţinut un jurnal în care au notat observaţii privind tipologia materialelor postate, reacţiile şi comentariile studenţilor şi dificultăţile întâpinate în utilizarea materialelor sau a tehnologiei. Iulia, studentă la începutul experimentului a aplicat chestionarul colegilor săi de la

129

Cu alte cuvinte să nu fie nevoit să posteze acelaşi material pe diferite grupuri şi să poată evalua impactul solicitărilor sale. 130 Filtrul afectiv este un concept prezentat de Krashen încă din 1982 şi care a evoluat, dovedindu-se o componentă esenţială a motivaţiei învăţării. Dacă filtrul afectiv este coborât învăţarea se face cu plăcere şi eficienţa creşte. 131 Metoda etnografică a constat în înregistrarea rezultatelor şi notarea observaţiilor – Chaudon Craig

298

de practică) în mediul tehnologic. daca nu putem folosi acest mediu de socializare pentru a comunica cu studenţii. Observând cât de bine şi de repede comunică studenţii între ei pe Facebook şi cât de variată şi complexă este informaţia am început să ne gândim. Astfel.Descrierea experimentului În învăţământul actual roul profesorului este acela de moderator/facilzator al actului învăţării. pe de o parte. care sunt preluate şi validate (de cele mai multe ori.Facultatea de Relaţii Internaţionale şi a continuat cercetarea în cadrul programului de master din cadrul Universității din Maastricht. 4. exprimarea opiniei (sincron şi asincron). Tehnologiile moderne oferă câteva oportunităţi pentru evaluarea performanţei în învăţare. şi ceea ce este făcut mai dificil sau inhibat de către mediul nou folosit. Un avantaj major este faptul că acesta permite postarea imaginilor. pe de altă parte. Comunicarea realizată pe grupuri mare de utilizatori a fost şi ea analizată din perspective filtrului afectiv.ASE. Dezavantajul ar fi că anumite informaţii cu caracter mai personal pot deveni publice. care lucrează online cu cei care învaţă. un canal de comunicare nespecializat. Punctul de plecare îl constituie metodele tradiţionale de evaluare de performanţe. Există nenumărate proiecte la nivel european care vizează utilizarea noilor tehnologii în învăţământul superior. Prin utilizarea acestor metode şi facilităţi tehnice am încercat să observăm în ce măsură filtrul afectiv este influenţat de comunicarea pe Facebook. Am ales Facebok dintre toate reţelele de socializare pentru că 299 . Întotdeauna trebuie pus în balanţă ceea ce este posibil şi este facilitat prin tehnologie. dar acest lucru se face datorită unui întreg complex de legături relaţionale. . rolurile şi responsabilităţile cadrelor didactice şi formatorilor se deplasează de la nivelul motivaţional şi de suport teoretic. către gestionarea relaţiilor sociale în mediul de învăţare online. iar câteva dintre acestea vizează şi îmbunătăţirea sau eficientizarea practicilor de evaluare a studenţilor. Un profesor care se decide să folosescă Facebook pentru a comunica cu studenţii trebuie să fie atent ce postează şi cui permite accesul la informaţie. linkurilor. Se cofirmă şi în acest caz faptul că utilizatorul este cel care poate face diferenţa. Acest lucru nu înseamnă că el nu are în continuare rolul de a motiva studentul pentru a învăţa. Tutorii reprezintă o nouă generaţie de profesori. coordonând şi facilitând accesul la informaţia corectă. este un tutore nu un magister. către crearea unei echipe virtuale eficiente.

Profesorul a stabilit anumite teme. Schimburile de opinii au avut loc aproape zilnic. Etapa 2 A fost o etapa în care Facebook a devenit o prelungire a salii de clasă. o structură în care să se încadreze informaţia. Fiecare grupă de studenţi a primit materiale suplimentare şi particularizate şi li s-a cerut să contribuie cu propriile lor materiale Studenţii au lucrat în grup pentru a elabora un proiect 132 Majoritatea publicaţiilor. cei de la Credis sau studenții de la Universitatea din Maastricht. Prima întrebare a fost Ce părere aveţi despre site-ul facultăţii voastre.potrivit datelor statistice are cel mai mare număr de utilizatori. iar după o lună am evaluat conţinutul lor. Vă este util? Deşi răspunsul a fost în general negativ pentru studenții români. argumentele au fost diverse. prin care un student mai avansat îşi ajută colegul să recupereze anumite rămâneri în urmă. Permite inversarea rolurilor . Universitatea de Arte. Primul pas a fost reprezentat de faptul ca am postat pe Facebook serie de întrebări postate la categoria share. Am continuat întrebându-i dacă nu cred că am putea folosi Facebook pentru a rezolva anumite teme şi dacă nu consideră această iniţiativă o invadare a spaţiului lor privat (un loc unde se întâlnesc cu prietenii şi îşi exprimă opinii personale) Spre bucuria noastră iniţiativa a fost primită cu entuziasm. a deschiderii spre acest experiment. numărul lor crescând. Facebook – este un instrument mai interactiv ce permite construirea unei reţele de comunicare prin care persoanele interesate îşi pot împărtăşi foarte rapid informaţiile. La acest nivel nu există diferenţe majore între studenţii de la UTCB. un cadru de lucru particularizat pentru o grupă/an şi a oferit studenţilor un plan de lucru. editurilor. fiindcă pot deveni mai vizibile. Etapa 1 pe care o putem nuni de prospectare a durat aproape o lună şi a constat în sondarea opiniei studenţilor.fiindcă textul are un caracter deschis. posturilor de televizine au şi un profil pe Facebook 133 În general am încurajat în cadrul grupelor sistemul Reciprocal Teaching. Acest sistem împiedică mărirea decalajelor între studenţi şi contribuie la implicarea activă a celor avansaţi. în Romania. 300 . le pot comenta şi corecta. unii studenţi oferindu-se să gestioneze anumite fire de discuţii şi să îşi ofere ajutorul colegilor lor133. Nu în ultimul rând trebuie subliniat faptul că prin acest tip de comunicare aspectele multiculturale sunt mai uşor de explicat. în ultima perioadă extrem de mult132. Reprezintă un mijloc de comunicare reală şi stimulează asumarea de opinii.

Analiza portofoliilor şi eseurilor a evidenţiat o mai mare varietate tematică. corectarea/ completarea unui material se face foarte rapid. dar pentru cei mai mulți dintre ei învățarea colaborativă este déjà o obișnuință. Testarea din cadrul UTCB a fost realizată printr-un examen unitar. poate indica link-uri. Cei mai colaborativi au fost studenţii de la UTCB. elaborarea unui portofoliu tematic şi a unui eseu pe una din temele propuse de studenţi. Profesorul poate recomanda vizionarea unor materiale postate de colegi. în timp ce atiştii s-au dovedit greu de convins să lucreze în grup şi să colaboreze. Cei care au fost cei mai generoşi în a oferi informaţii colegilor au fost studenţii Facultăţii de Tehnologia Informaţiei. Imagini ce nu pot fi vizionate în clasă pot fi postate şi devin accesibile unui mare număr de studenţi. Un material elaborat de studenţii unei grupe poate fi comentat/folosit de un numar mai mare de colegi. surse de lectură În această etapă comportamentul studenţilor a fost diferit. CREDIS. La acest nivel Facebook poate fi considerată o sursă bibliografică. inerente unor utilizatori mai puţin experimentaţi. Aceste diferenţe comportamentale sunt datorate şi specificului fiecărei facultăţi. În cazul în care există neclarităţi sau chiar anumite greşeli. o mai bună structurare a materialului şi mai puţine greşeli. atât în ceea ce priveşte vocabularul de specialitate cât şi competenţa de exprimare în scris. Rezultatele sunt cu aproximativ 20% mai bune decât anul trecut.şi astfel au putut să îşi formeze deprinderea de a învăţa prin colaborare. Evaluarea a fost făcută prin testare în cadrul seminarului. Etapa 3 – Evaluarea Orice experiment pedagogic trebuie să se încheie obligatoriu cu evaluarea rezultatelor134. La grupele inscrise în experiment rezulatele au fost net superioare. probabil şi datorită faptului că au fost corectate în primul rând de colegi. Dupa ce mai mult de un an Facebook a constituit o prelungire a activităţii de semniar am putut evalua rezulatatele acestui nou mod de deseminare a informaţiei. cei care la sfârşitul semestrului IV încheie studiul limbii engleze. 134 Cum este și normal acest capitol se referă la studenții care participă la cursurile și seminariile pe care le conduc (UTCB. deşi nu au fost foarte dispuşi să colaboreze în grupuri mai mari de 3 studenţi. aceleaşi subiecte pentru toţi studenţii anului II. UNAB) 301 . Studenții de la Universitatea din Maastricht au fost generoși în oferirea informațiilor.

in Proceedings of International Conference.Modul de prezentare a fost mai îngrijit şi informaţia mai corectă.. Concluzii Experimentul pe care am dorit să îl prezentăm ca fiind o nouă provocare pentru profesorii de limbi străine din facultăţile nefilologice nu sa încheiat. Maria – 2009. Learning to Learn Cooperatively. Anne Hammond – 2009. vol 47. În general s-a constat o abordare mai personală şi mai creativă. Efortul este răsplătit. Almăşan Beatrice Alexe. Ovidiu. A. . Proceedings of the 5th. English Teaching Forum.Folosirea unor medii neconvenţionale induce creşterea motivaţiei prin implicarea activă a studenţilor. 01-03 June. Edu-World Pitesti. Folosirea resurselor oferite de reţele de socializare de tip Facebook presupune adaptarea profesorului la un mod de exprimare specific studenţesc ceea este în sine o provocare.Cantitatea de informaţii şi diversificarea surselor – reprezintă o provocare pentru profesorii şi pentru studenţi în egală măsură. Some Psychological Aspects of Adults eLearning Process.eLearning and Software for Education (eLSE). Instruire asistată de calculator: didactică informatică. . editura Universitatii Nationale de Apărare Carol I. de aceea concluziile sunt parţiale. Eugen. Editura Universitatii din Pitesti Byrd. 2007. Am constat că: . Polirom. Stoicescu. Bucureşti Avram. nr4 302 . . Galaveanu Simona – The Professional Perspectives in the Actual Socio-Economic Context – 2003 A Study on Students’ Perceptions.Folosirea resurselor oferite de Facebook permite limitarea neajunsurilor datorate unor condiţii tehnice inadecvat. Bibliografie Adăscăliţei. fiindcă contribuie la eficentizarea învăţării şi la creşterea interesului studenţilor.Comunicarea sincronă/asincronă profesor-student conduce la dezvoltarea creativităţii. International Scientific Conference eLSE .

1998 Chirimbu Sebastian. 2 (22)/2002. Bucureşti. Institutul pentru inteligenţă artificială.. Iuliana – Studiul critic al actualelor sisteme de e-learning. Introduction to Social Research. eLearning and Software for Education.H. 2012 Dobre. 303 . p. E-learning – paradigma a instruirii asistate.Zamfir. C. Editor Michael H. Research on teaching and learning.. The Importance of IT Technologies in Individual Oriented Learning în vol. Jeremy & Lethabz Carol – 2005. Revista Informatica Economica. G.eLearning and Software for Education (eLSE).racai. International Scientific Conference eLSE . S.. Academia română. Cambridge Applided Linguistics Series. Keith 2004. I. in Communication Studies: The Essential Resource. London – New York Roşca.www. editura Universitară.ro Harmer. Carol I National Defence University P.G. 2009. Marshall Cavendish. D Second language Aquisition and Second Language Learning. Richards.Chaudon. Routlege. Pergamon. nr. London Ionescu. a key tool in today’s Romanian higher education. Proceedings of the 8th. E-learning.. Bucureşti. 2001 Punch. Just –Reading and Writing . Long and Jack C. 407-413 Krashen. Mihaela. Barbu Adina. Craig – Second Language Classrooms. Apostol.

în Transilvania. Key words: culture. dr. revoluţia lui Tudor Vladimirescu. continuity Perioada istorică dintre 1836 şi 1881 este aceea în care cultura românească continuă şi duce la capăt procesul de modernizare inaugurat în intervalul de dinainte de 1870-1836. social and cultural context and the emerging culture in the 1836. economic. marcat de evenimente istorice importante. Romanian language. social şi cultural pentru această devenire a culturii ca şi a limbii noastre literare s-a dovedit a fi deosebit de dinamic. capabilă acum de structurări suple în limbajul politic. deodată cu deschiderea schimburilor comerciale şi culturale cu centrul şi apusul 304 . în Muntenia. laicizarea treptată a limbii literare faţă de aceea din evul mediu. reducerea drastică a influenţelor limbii neogreceşti odată cu căderea domniilor fanariote. ceea ce se răsfrânge inerent în configurarea profilului modern al limbii române literare. marked by important historical events. cele dinainte (răscoala lui Horea. economic. Contextul politic. univ.Modernizarea culturii româneşti în perioada 1836-1881. Semnificativ pentru spiritul general care domină epoca este voinţa oamenilor de carte de a depăşi condiţia regională a culturii şi de a pune bazele unei culturi panromâneşti – subliniază Ion Gheţie şi primul exemplu peremptoriu este programul revistei „Dacia literară” (1840).1881 when our language as literature has proven to be very dynamic. Universitatea “Spiru Haret” Abstract The article analyzes the political. creatoare a unui tezaur folcloric milenar şi identitar. Cloşca şi Crişan. destrămarea rânduielilor feudale şi. Silvia RAŞCU PISTOL Facultatea de Litere. Nicolae Filimon Lect. ştiinţific. ca şi în opera primilor noştri mari scriitori. diminuarea severă a influenţelor otomane în limbajul economic şi administrativ. juridic-administrativ. în acelaşi timp temelie pentru limba literară unitară scrisă. cu aceasta. şi tratatul de la Adrianopole din 1829) au avut drept consecinţe: promovarea limbii populare. literature.

formelor şi cuvintelor având circulaţie în graiuri. care. spre italiană.] Odată împrumutaţi.Europei – toate acestea reprezentând cele mai importante tendinţe din perioada anterioară. V. aveau calitatea de a fi mai „gramaticale” sau de a fi răspândite pe teritorii mai largi. îndeosebi munteni. şi Unirea Principatelor (Moldova şi Muntenia). În sfârşit: Cel mai important dintre criteriile care urmau să decidă trierea fenomenelor populare demne de a figura în limba literară era cel al latinităţii – opţiune identitară conformă cu a Şcolii Ardelene. nu poate fi centrul de coagulare şi dezvoltare a structurii limbii literare. I. În al treilea rând: Acestei limbi trebuia să i se aducă o serie de corecţiuni prin introducerea de termeni neologici. sub raportul vocabularului. . care avea avantajul de a fi unitară.n. Episcopescu) sunt rari [. cum s-a întâmplat cu Toscana în Italia şi Castilia în Spania. Cei mai mulţi – rezumă acelaşi Ion Gheţie (ibidem 149-150) – socotesc drept firesc apelul la limba latină. urmat de numeroşi intelectuali. Heliade Rădulescu. referindu-se la câteva dintre ideile lui fructuoase din prima perioadă a activităţii pe acest plan. admiţând necesitatea de a ne apropia. acceptate de majoritatea filologilor şi scriitorilor vremii. Astfel. alţii. . Cei ce recomandă să ne adresăm limbii greceşti (cum face Şt. Ele vor continua să se accentueze în noua perioadă. 305 . deopotrivă cu noile tendinţe lingvistice jalonate prin evenimentele politice ale acestui nou interval. . noii termeni trebuiau adaptaţi sistemului fonetic şi morfologic al limbii române. precum şi printr-o largă selecţie a fonetismelor. . (ibidem: 149).] unele fonetisme sau forme. desfăşurată în toate cele trei provincii istorice româneşti. cu unele amendamente. însă: Nu trebuiau neglijate [. arătând că niciuna dintre provinciile româneşti nu se poate socoti Toscana sau Castilia României. se îndrumează. În al doilea rând: Limba (literară – n. . consideră că procesul trebuie realizat prin intermediul francezei. el a subliniat imperativul unificării lingvistice. de celelalte limbi neolatine. situaţia se prezenta. în cea de a doua parte a activităţii sale.) unică trebuia să se realizeze acceptându-se ca punct de pornire limba bisericească. Un merit excepţional revine în această privinţă lui Ion Heliade Rădulescu – afirmă acelaşi istoric al limbii române Ion Gheţie (1978:148). Cât priveşte modernizarea limbii noastre literare prin împrumuturi din alte limbi. între care revoluţia de la 1848. . care au intensificat tendinţele de modernizare şi unificare lingvistică la nivelul supradialectal al limbii literare. Dimpotrivă. în perioada 1836-1881 într-un mod sensibil diferit faţă de aceea din perioada anterioară. dacă nu se regăseau în latină.

iar nu pentru cei morţi – o spune. 306 . mai ales în privinţa adoptării şi adaptării neologismelor. deosebit de importantă a fost. antrenând. când scrim pentru cei carii trăesc. Ion Heliade Rădulescu a polarizat. respectiv: Direcţia latino-romanică. Munteanu. Ţâra 1983: 221-233). în care se includ: Întoarcerea la izvoarele limbii naţionale (Curentul istoric şi popular) Momentul Maiorescu Marii clasici sau biruinţa deplină a direcţiei naţionale Fără îndoială. cum spunea Eminescu. ca atare. adoptat de către Academia Română în 1881. Al doilea pol al intervalului. prin eşecul de italienizare. . Mihail Kogălniceanu. Bolintineanu. prin corespondenţe şi dezbateri publice în presă. în privinţa combaterii influenţelor străine în presă şi a limbajului retoric excesiv („beţia de cuvinte”). chiar în 1828.Mult mai în detaliu înfăţişează această problematică Ştefan Munteanu şi Vasile Ţâra. tendinţele lingvistice ce se vehiculau în ţările române. îl reprezintă direcţia lingvistică a Societăţii „Junimea”.a. pentru ce să nu scrim după cum pronunţăm.) şi pregătind trecerea de la predominanţa criteriului etimologic la aceea a criteriului fonetic şi. Contribuţia capitală a criticului este impunerea principiului fonetic în ortografie şi promovarea primului sistem ortografic coerent al limbii române literare moderne. Petrache Poenaru. constituit în a doua parte a acestuia – pe când Heliade Rădulescu. dar şi D. Heliade (I. cu plusuri şi cu minusuri. prezintă cele două mari direcţii în dezvoltarea limbii române literare moderne (1983: 149-150).Eliad 1828:XVIII). în care se includ: Curentul latinist Influenţa franceză Tendinţa italienizată Tendinţa analogistă (pumnistă) Direcţia naţională. reforma ortografiei româneşti [. . care. în tratatul lor de Istoria limbii române literare. rămăsese. de asemenea. definită prin personalitatea mentorului său drept „momentul Titu Maiorescu” (Şt. Gheorghe Bariţiu ş. activitatea lui Titu Maiorescu pentru ceea ce numim cultivarea limbii. adeziunea principalilor filologi şi scriitori (între care Costache Negruzzi. „o enigmă nesplicată” –. V. pentru prima parte a intervalului 1836-1881.

că Nicolae Filimon nu este singurul. retipărită „în repetate rânduri”. El rămâne. în romanul „Ciocoii vechi şi noi”. V.Nicolae Filimon moare în 1865. şi noutatea. pentru că era mei aproape cronologic de epoca pe care o evoca. care „frământă” tendinţele conservatoare ca şi pe cele novatoare. la fel de firesc. caracteristici proprii perioadei literare de care aparţine. firesc în evoluţia oricărei limbi (orale sau scrise) -. Bălcescu. ca o caracteristică a noii perioade. este confirmat şi nuanţat de acţiunea scriitorilor şi a jurnaliştilor. Bolintineanu. 1835). Gramatica română de G. N. de altfel. În acest sens. Russo ş. totuşi. va fi mai conservator decât ar fi trebuit: în „vocea” lui „auctorială” vom regăsi – continuate – multe din trăsăturile fonetice şi morfosintactice ale limbii din „vocile” personajelor sale aparţinând net de perioada 17801840 (după cum şi acestea vor împrumuta. a. ţinând seama totodată şi de contribuţia adusă la procesul de unificare şi normare supradialectală a limbii române literare de către alte gramatici adiacente: Gramatica rumânească anonimă (Bucureşti. Pe acest temei. I. configurat de către Heliade Rădulescu (dimpreună cu înaintaşii. astfel. „vocea auctorială”). în genere. un adept al ideilor şi normelor lui Heliade. la fel de net. Bălăşescu (1848). sistemul gramatical al limbii române. În sub-perioada 1836-1865. dar. Odobescu la moldovenii C. Nicolae Filimon nu va manifesta suficient discernământ pentru integrarea în tendinţele mai noi ce aveau să se impună până la sfârşitul intervalului. la fel ca el se comportă. Munteanu (1860-1861) (Ion Gheţie 1978: 151). şi alţi scriitori ai vremii. contribuind la procesul de cristalizare a limbii literare moderne. îndeosebi în organizarea frazării. Negruzzi. destul de stabil şi la nivelul limbii literare scrise – întrucât aceasta se bazează pe tradiţia a limbii populare – se va resimţi şi el de confruntările de idei (filologice) din prima parte a intervalului 1836/1840-1881. Al. pe care le-a aplicat în practica scriiturii. vom spune. în multe aspecte analoge. I. Al. Alecsandri. Gramatica română de N. Folosirea mai rară a formelor învechite. precum şi urmaşii lui). la începutul momentului Titu Maiorescu. Mai mult decât ne-am fi aşteptat. şi nu beneficiază de progresul limbii literare româneşti moderne din a doua parte a perioadei 1836-1881. adoptarea neologismelor şi adaptarea lor prin încadrarea în categorii gramaticale şi anexarea de afixe şi 307 . de la muntenii Dim. impunerea prin frecvenţă a formelor viabile. desigur. întâlnim. Deopotrivă cu continuitatea tranzitorie de la o perioadă la alta – ceea ce este. Sistemul gramatical. în care se formează şi scrie Nicolae Filimon. însă.

conştientizarea şi exersarea structurilor sintactice şi a construcţiilor perifrastice pentru asigurarea clarităţii şi fluenţei textului au contribuit la constituirea treptată a unei noi „imagini” a limbii noastre literare. O nouă „imagine” se configurează şi pentru sistemul gramatical. odată constituită în tradiţie şi continuată. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1978 Ion Gheţie. 1983 Ion Gheţie. ca element de continuitate şi pl. B. vom prezenta „tabloul” sistemului gramatical din subperioada respectivă. vol. Disocierea acestor aspecte este. I. ca element de noutate. Bibliografie Al. Rosetti. care se corelează firesc cu majoritatea celor prezentate la nivelul foneticii limbii române în răstimpul menţionat. Privire sintetică. ruinele. Cazacu. Istoria limbii române literare. o imagine „în mişcare” şi dezvoltare. ceva mai dificilă decât în cazul foneticii. folosind materialul literar al textului prin care se exprimă „vocea auctorială” din romanul „Ciocoii vechi şi noi” de Nicolae Filimon. printr-o juxtapunere selectivă a datelor clasate în categorii morfologice şi funcţiuni sintactice. Istoria limbii române literare. pregătind terenul pentru capodoperele marilor scriitori ai generaţiei eminesciene. Introducere în studiul limbii române moderne. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea.desinenţe specifice a acestora. numai forma de adaptare a acestora producând noutăţi. însă. deoarece o regulă gramaticală. Liviu Onu. ambele rezultând din aplicarea aceleiaşi reguli morfologice: desinenţa – e pentru pluralul unor substantive feminine ori neutre). 1971 Ştefan Munteanu şi Vasile Ţâra. Bucureşti: „Minerva”. se aplică şi neologismelor. recte „imagini” noi (a se compara pl. intrigele. implicând aspecte de continuitate întreţesute cu cele de noutate. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Istoria limbii române literare. De aceea. 1982 308 . Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

its influence on various domains like literature. experience. this means that Schillebeeckx was an extremely controversial figure within Roman Catholic Church135 and that he taught everything in terms of the content of religious faith and Christian creeds from the standpoint of a historically informed training. literature and philosophy. 2007). who questioned his orthodoxy and parts of his understanding of Christian dogma. theology. politics. philosophy. a philosopher and theologian altogether. Lieven Boeve. 309 . whose existentialist reflection of contemporary culture in best expressed in his idea of resurrection. theology and politics. Schillebeeckx was banned from his teaching position in the university and summoned to the Congregation for the Doctrine of Faith in 1975. Ramona SIMUŢ Department of Letters Emanuel University of Oradea Abstract. Key words: Schillebeeckx. humanum Edward Schillebeeckx was until recently (he died at 95. As our present culture is progressively driven to new meanings in everything pertaining to human life and experience. Theology and the Quest for Truth (Leuven: Peeters. only days before the dawn of 2010) the most prominent of the “new wave” Catholic theologians in the Netherlands and a distinguished Professor of Dogmatics and History of Theology at Radbound University in Nijmegen. and Terrence Merrigan. We will examine traces of Schillebeeckx's concern for culture and society within the evolution of this doctrine and determine the breaches that his symbolism opens to ontology. Among his hundreds of books and written articles and lectures which have been 135 Because of his unrepressed position on the rational-historical grounds of the Christian faith in God and Jesus (doctrines that for him have no ontological dimensions in the traditional definition of Catholicism). resurrection. See Mathijs Lamberigts.The call for cultural resurrection in the 21st century: the case of Edward Schillebeeckx Lect. theology and economics. and economics have forced them into sub-domains such as literature and theology. One example of a close connection between these sub-domains is the thinking of Edward Schillebeeckx. dr. For those who benefitted of a humanistic education. Jesus.

Erik Borgman. Ethics. A Theologian in His History (New York: Continuum. Looking at the way in which Schillebeeck ordains his ideas. apart from these titles. NY: Orbis. Martin Heidegger. This feeling still rests with me. Schillebeeckx's Language of Faith: Essays on Jesus. 137 See Ramona Simuț.2 (2007): 275-283. 1984). However. we need to mention some titles which make for a portrait of himself as a phenomenologist and a historical theologian much influenced by thinkers such as Merleau-Ponty. and Mary Catherine Hilkert. 136 310 . 1980). Ted Schoof's The Schillebeeckx Case (New York: Paulist Press. The biographies and extended explanations of Schillebeeckx’s thought are best represented by Robert J. eds.. Albert Camus. in Phillip Kennedy. Schillebeeckx infers that the only aspect related to Jesus’ personality that has been preserved after his crucifixion was the memory of him. Jean-Paul Sartre. Schillebeeckx (Collegeville. It was in his memory that God decided to act for the last time within human history in an eschatological manner. it seems that the resurrection has rather a spiritual than a historical character. his ideas on contemporary culture and the whereabouts of important Christian doctrines in this context came as a shock from the moment I started asking what he thought about the resurrection of Jesus and the eschaton. Christ. 1984). I was utterly impressed with his kind attitude and humble sort of presence despite his fame and prestige worldwide. The resurrection raises many controversies because of the way the post-Easter events. 2004). The Experience of Jesus as Lord (New York: Seabury Press.translated into various languages over the years. 1995). Theology. An Interview with Edward Schillebeeckx”. Rudolph Bultmann. Robert J. “Reinterpreting Traditional Theology. and the Church (Maryknoll. OP. and Schilebeeckx's own Jesus: An Experiment in Christology (New York: Seabury Press. God has finally proved to the See details on the corpus of Schillebeeckx’s work and books. The Praxis of the Reign of God. etc.. The resurrection of Jesus is the second most controversial aspect in Schillebeeckx’s work after the doctrine of Trinity. 2003). and Politics (New York: Crossroad. Schreiter. An Introduction to the Theology of Edward Schillebeeckx (New York: Fordham University Press. and Jesus in Our Western Culture: Mysticism.136 Coming from a predominant literary formation when I first met Schillebeeckx at his place in the small town of Berg-en-Dal near Nijmegen in 2002 for a first hand interview137. Edward Schillebeeckx. 1993). Schreiter's The Schillebeeckx Reader (New York: Crossroad. where human redemption is at stake. MN: The Liturgical Press. 1979). Perichoresis 5. 1995).

but peoples’ faith in him insofar as he was the only one that has been found perfect by God. A New and Expanded Theology of Ministry (New York: Crossroad. Consequently. Schillebeeckx brings to us a model of the church which stands as it does mainly because it was once confronted with the challenge of comparing Jesus’ life with the Old Testament prophecies about Christ. Consequently the evaluation or the judgment of Jesus’ life and ministry was the only eschatological act in the course of human history and for the sake of Christian faith. Secondly. In other words. This is the way the Christ of the church was first perceived. 33. faith in Jesus meant the identification with the irresistible experience with God offered by contact with Jesus in his earthly life: “In the resurrection from the dead God’s own judgment on. Faith in resurrection is strongly connected with the eschatological hope of Christian believers. the disciples did not need Jesus to appear before them in flesh.world that the evaluation of Jesus’ entire life. according to Schillebeeckx. so too his resurrection cannot be detached from his career and death… All this remains an abstraction if we live it out of the living “spiritual” presence of 138 Edward Schillebeeckx. an important observation in addition to this would be that what the resurrection brought into the disciples’ life was just another experience of faith in Jesus. the church is the church of Christ because Jesus’ “spiritual” presence is still alive in it: Just as the death of Jesus cannot be detached from his life. The striking thing is how Schillebeeckx makes clear that it was not the person of Jesus that had to be resurrected. With this we face once again the Gnostic faith-model born out of understanding. and death was complete and that his career matched perfectly with Messiah’s portrait from the Hebrew prophecies. men and women have been confronted with the alternative to his death: the resurrection. work.”138 From the event of Jesus’ death on. and also his relationship to. the need for resurrection was a priority because it kept Christian hope vigilant. One may say that Schillebeeckx fails to detach himself from the existential view on Jesus as the man of God who lives in our souls due to the great significance of his life. Jesus and his message… become clear to the believer. 311 . It is as if the disciples’ intellect has once again won the battle over their doubts concerning Jesus. after the Easter events. In conclusion. 1985). The Church with a human face. Thus.

Jesus in his church.139 In other words. IL: Tan Books. 192-194. Ludwig Ott. it is an important proclamation of the Christian creeds that right after his death Jesus was glorified to God. even when he was ready to die on the cross. The church in itself is a living testimony of the real presence of Jesus who was crucified but now is confessed by the church as alive. Faith in the resurrection. Through this communion he entered into the “eternal life” of divine grace where death cannot reach.140 But while Catholic faith in the resurrection of Jesus gives full credit to the Gospel’ s testimony about the post-Easter appearances of Jesus alive to his disciples. In conclusion. the church authenticates the message of Jesus about God and his Kingdom as true due to the power God disclosed in the act of Jesus’ resurrection. This faith is concerned with the suffering of oppressed and “dehumanized” people of the 139 140 E. It is eschatological. Through and in this Christian belief in the resurrection of Jesus the crucified but risen Jesus remains at work in our history. though connected with what the apostles sought as the real event of Jesus’ resurrection. This is an encouraging thing to know. 2009). the resurrection of Jesus in itself is connected directly with the role of Jesus as proclaimer of the Kingdom of God. Schillebeeckx. Fundamentals of Catholic Dogma (Rockford. Schillebeeckx maintains that the church is built on the foundations of Jesus’ resurrection. Jesus expressed a strong communion with God. Those three aspects form the core of the Christian faith in Jesus as Christ. Thirdly. 26. First of all. He claims that there is a break between the appearances of Jesus after his death and the faith in Jesus’ resurrection. 312 . Here and after JOWC. In the same way. These three points are also the object of strong Catholic faith in the resurrection of Jesus. Jesus in Our Western Culture. Schillebeeckx approaches the information differently. is nevertheless described more appropriately in soteriological terms. Faith in the resurrection has to do with our daily strive to believe in the outcome of Jesus’ death and is not concerned with making a notion like “faith in resurrection” “acceptable” to modern men and women. Jesus’ entire existence up to his death was a sign for the disciples that Jesus was the messenger of the Kingdom of God. More encouraging is the fact that Schillebeeckx relates the resurrection to the three aspects of Jesus’ earthly existence. Secondly. on the other hand. On this belief the foundation of God’s Kingdom has been settled on earth.

He was the Messiah who was to bring peace and freedom in human history. …It is better not to think that God is true. and aesthetics are interconnected in Schillebeeckx’ mind. non-persons. Schillebeeckx. who ask.141 Schillebeeckx’s point here is that the ethical message in Jesus’ career has great implications in the Christian faith in resurrection. Here the kingdom is perceived as the voice of the “dehumanized” or the outcast of society. to address modern secularized men and women in order to make this faith in Jesus Christ acceptable. As it was shown before. 28. However. address dehumanized people. better not to believe in eternal life. i.e. how one can believe in a good. the Kingdom of God. What might come out of this view on the Kingdom of God is that this kingdom is already a historical institution. liberating God in a world of suffering and oppression. Jesus addressed his message from a social and supernatural perspective when it came to men and women. 313 . it was strongly ecological also. I think that this last approach is closer to Jesus’ concern than the first. Schillebeeckx reckons. on the other hand. rather. But the ethical message of Jesus was not only socially orientated. This part of Jesus’ message is thus ontological and it envisages human sin and rehabilitation. is the outcome Jesus wished for from his entire career and death and has greater significance than the attempts of defining God for nowadays Western society. If this was Jesus’ greatest concern for humanity throughout his career. theologians in the Third World. which sometimes turns into slavery. Jesus’ concern for making people equal is thus the other face of the “humanum” or the new man in a new society. theologians. politics. because it is politically structured to represent the symbol of humanity. than to believe in a God who belittles.. The proclamation of this faith to the poor and oppressed.Third World. Schillebeeckx emphasizes that Jesus was greatly concerned with men exploitation by men. keeps down and humiliates men and women with an eye to a better hereafter… In the West we seek as Christians. and it appears that soteriology. The difference between the proclamation of the resurrection and the faith in the resurrection at Schillebeeckx would then be the difference between a social situation and a political implication. Christians. the church 141 E. JOWC.

Schillebeeckx is not very keen on saying that a bodily resurrection necessarily implies a real body. i. men and women living in it are called to be completely saved and happy. E.was also meant to support the battle for human freedom with political leaders of the day. spiritually. One should only hope that in today’s church it is not the case for political separation into middle-classes and low-classes of Christians. It is the “humanum”. It is a body with the same characteristics “of the individual (called sarx. From Schillebeeckx’s description of this ecological milieu it is obvious that he not only associates it with the idea of perfection represented by God’s kingdom. the possibility to gain freedom and to be converted from the previous way of life.e. However. Schillebeeckx. The bodily resurrection presupposes the “human person.e. In other words. Insofar as the Kingdom of God is a perfect community. JOWC. or flesh. Schillebeeckx. in the Bible)”143. The second metaphor which goes hand in hand with and is the condition for this first perfect estate is thus the “resurrection of the body”.. the “humanum” at Schillebeeckx is the Kingdom of God. but analyzed on a different basis. yet transformed to please our fellow human beings. rationally. JOWC. i. This subject offers Schillebeeckx another occasion to talk about the outcome of Christ’s resurrection for modern men and women. The bodily resurrection rather means an elevation to the “humanum” with the same body. but he also identifies it with the Kingdom of God: “The consummation of the undamaged “ecological milieu” which human beings need to live in is suggested by the great 142 143 E. body. including his or her human corporeality as a visible orchestration.. 29. which is the first metaphor describing how the future of our history will be. because we are bound by our historical situation to live in one and the same body received by natural birth. 314 . the distinctive melody of a person which others enjoy”142. This calling is the equivalent of the resurrection of the body at Schillebeeckx. If the resurrection of the body implies only a person’s transformation in accordance with human ethics and expectations. 29. There's not the place here to detail the relationship between church and state. the perfect human society formed out of men and women liberated of all social and political barriers. it is not very different from what Schillebeeckx describes as the resurrection of nature or “the ecological milieu”.

2 (2007): 275-283. even if we try relentlessly to bring it to its full potential. and Politics. 29-30. The Church with a human face. JOWC. 1985. we do not have a really resurrected spiritual and moral society. 2004. Ramona. Edward. and Terrence Merrigan. Fundamentals of Catholic Dogma. eds. New York: Fordham University Press. New York: Crossroad. Ethics.” Perichoresis 5. An Interview with Edward Schillebeeckx. A New and Expanded Theology of Ministry. 315 . References Borgman. Kennedy. Simuț. Lamberigts. An Introduction to the Theology of Edward Schillebeeckx. Schillebeeckx. 2009. OP. 1993. 2007. Schreiter. Theology and the Quest for Truth. Phillip. The Praxis of the Reign of God. If we do not stick to the real ontological meaning of resurrection. I should think that the need to constantly zero it in on the mundane aspects of Jesus’ resurrection only to define the humanum or the perils of ecological distress do not take us very far as to how determined nowadays people will be to secure the spiritual relevance of Jesus’ being and work in a spending driven society. Collegeville. Ludwig. Schillebeeckx. Rockford. Jesus in Our Western Culture: Mysticism. Mathijs. Edward Schillebeeckx. Schillebeeckx. however. Edward. and Robert J. MN: The Liturgical Press.metaphor of the ‘new heaven and the new earth. Ott. Mary Catherine. Hilkert. “Reinterpreting Traditional Theology. 1995. Lieven Boeve.”144 To conclude. Leuven: Peeters. Erik. IL: Tan Books. New York: Crossroad. 144 E. 2003. Schillebeeckx. New York: Continuum. A Theologian in His History.

“The Reenchantment of Art. univ. Suzi Gablik. în The Reenchantment of Art. 217-218. religion. se face vocea auzită a artiștilor nemulțumiți de comodificarea totală a artei și susțin credința tot mai răspândită că arta trebuie reabilitată ca bun spiritual al întregii societăți. Key words: art. transformările suferite de artă sunt urmările progresului spiritual al omenirii și ale deschiderii spre zonele marginale ale civilizației. o dispersie voită în Suzi Gablick. ca fiind elemente exemplare ale etosului unei națiuni. This work tries to set the relationship between art and religion as an important milestone in the ceaseless progression of religion through this harsh historical period. Ileana VESA Universitatea Emanuel din Oradea Abstract The theory of a disenchanted world stated the total devaluation of religion in late capitalism. 145 316 . ca să găsim prin artă calea spre mântuirea religiei de sub verdictul funebru cu care a diagnosticat-o sceptic Max Weber în scrierile sale. le putem substitui lucrativ și doar formal una celeilalte. but the rise of new postmodern spiritualities proves the opposite. 2003). aura Datorită paralelismului generat de relaționarea continuă dintre artă și religie de-a lungul istoriei moderne. capitalism.” Art and Humanist Ideals (Contamporary Perspectives with Artworks Selected from the Collection of the Archive of Humanist Art: An Anthology.145 Capitalismul nu poate afecta experiența artistică decât superficial. furnizor de valori durabile și metodă sigură de reîncântare pentru lumea postmodernă.Relația dintre artă și religie în cultura industrială Asist. drd.

posibil de compensat alternativ cu punerea în ramă istorică. 317 . de reproducerile tehnologice actuale. Weber și-a articulat teoria despre religie pe fundalul societății tehnologizate cu care și-a țesut tapiseria operei. Formula contextuală în care s-a exprimat propice creația artistică tradițională s-a transcris între limitele ritualului magic și religios. totuși. dincolo de orice percepție iluzorie asupra stereotipiei și universalității artei. un fenomen tipic detașării critice de obiectul contemplației și considerat indispensabil în recunoașterea aurei. Prin urmare. creând confuzie nu numai în rândul agnosticilor religioși. la fel ca în secolele trecute.02. Ascendența originalului asupra reproducerii mecanice constă de asemenea în ancadramentul specific – o operă de artă își confirmă azi autenticitatea prin locul expoziției. iar în al doilea rând din cauza independenței față de original fie prin prelucrarea detaliilor. la fel cum era percepută arta în romantism. dar nu și efemere. unde s-a încununat cu aura reglată la calapodul imitațiilor mecanice de către Walter Benjamin. fie prin adăugarea unor conotații ulterioare. la fel ca arta. pe de altă parte. The Work of Art in the Age of Mechanical Reproduction. principiile religioase. Însă privind-o ca pe o structură organică independentă. sunt versatile.toate sferele culturii postmoderne. când creațiile artistice primeau un surplus de valoare 146 Walter Benjamin. traducerea în limba engleză pe site-ul www. Dimpotrivă. nu atât de ambițioase și idealizate ca în mai vechea lor înțelegere. Epoca tehnologizată în care trăim a pervertit sentimentul artistic. suficientă sieși ca expresie distinctă a etosului național. ea a fost integrată și amalgamată eclectic cu alte aspecte culturale. în primul rând din cauza circumstanțelor suplimentare permise de copiile originalului (de exemplu.marxists. ci și în rândul apologeților săi. dar nu și în autoritate. audiția unui cor în oricare parte a lumii prin televiziune sau prin înregistrările vândute).146 Autenticitatea și cadrul primordial al operei de artă – generatorii aurei artistice – au fost eclipsate în complexitate. pentru a subzista noilor provocări. rezultatul obținut înseamnă emanciparea artei din dependența parazitară la care fusese supusă față de ritual. la fel ca cele artistice. religia nu mai este deloc independentă. astăzi.2011. accesat la 15. refuzând aurei dreptul la supremație. Benjamin consideră însă că valoarea cultică a unei opere de artă nu e anihilată complet de reproducerile tehnice: ștergerea profesionistă a granițelor dintre original și copie așterne doar o lumină difuză asupra valențelor sale spirituale.org .

în ambele cazuri un obiect maleabil. Filozofii Școlii de la Frankfurt au căzut de acord în studiile lor că vinovat de aceste erori caustice imputate artei este capitalismul târziu cu varianta sa postmodernă – cultura industrială. și Theodor W. Clientul a fost prins în chiar sentimentul libertății sale. Late Capitalism or Industrial Society?. un astfel de obiect artistic legat intrinsec de spațiul căruia îi fusese dăruit își pierdea aura sacră și devenea pasibil de reproduceri profane. adică singura incidență artistică cunoscută publicului. Dialectic of Enlightenment (2002). Theodor W. Odată înstrăinat. Oferindu-i-se tot ce avea nevoie sau își dorea. traducerea în limba engleză pe site-ul www. mult mai accesibile individului decât producția elitistă și paradoxal. Adorno. 318 . repetându-se în nenumărate ipostaze pliate peste cerințele impersonale ale acesteia. înlocuite de-acum de pseudo-idealuri și falsul cu rost de scop – divertismentul. De asemenea. Axioma sa exhaustivă calculează omul în termenii de consumator și angajat. Adorno. astfel încât din central cum era obișnuit să fie. Herbert Marcuse lansa provocarea astfel: Eu cred că una dintre noile posibilităţi. însușită și acceptată ca atare. iar provocările clientului au fost depășite de intensitatea acestora. dar totuși o opțiune printre atâtea altele. pastișa și chiar autopersiflarea artiștilor sunt locuri comune în societatea contemporană. Ce se întâmplă însă când ne confruntăm cu o situație răsturnată. 118. copia devine deseori mai originală decât originalul. Dialectic of Enlightenment (2002). Theodor W. clientul devine nu marginal. Sunt prea multe voci care se cer ascultate. 118. 148 Max Horkheimer. frământat după canoanele organizației raționale în care este silit să-și găsească locul. stigmatul care a predestinat societatea unei schizofrenii ireversibile. Adorno.org. este aceea de a 147 Max Horkheimer. accesat la 15. monstrul industriei a pus capăt hegemoniei clientului și a preferințelor sale asupra pieței.marxists. a fost sărăcit de scopuri ultime și valori universale. prin prisma relațiilor de producție. când copia detronează originalul în ochii maselor? Parodia. În The End of Utopia.2011. clientului i s-a furat libertatea de care tocmai credea că se bucură.02. care oferă indicaţii despre diferenţa calitativă dintre societatea liberă și cea neliberă.simbolică în funcție de spațiul cărora le era încredințat.147 Devenit prin urmare un produs pe banda rulantă al culturii industriale. omul se confundă cu ceea ce consumă sau produce.148 Înarmat astfel.

transformând tranzacția din simplu mijloc de transfer al unui bun spiritual într-un principiu în sine.” 149 319 . Dialectic of Enlightenment (2002). traducerea în limba engleză pe site-ul www. “I believe that one of the new possibilities. iar activarea lor ar putea conduce la o reorganizare totală a vieții omenești. 3. arta ca bun de consum perisabil își croiește drum către entuziasmul public în licitații exorbitante. Astfel. Dar în reificările postmoderne. to the standard of calculability and utility must be viewed with suspicion (…) anything which cannot be resolved into numbers (…) is illusion.2011. şi nu de la utopie la știință. Pentru a pune într-o formă provocatoare această idee speculativă. care afirmă că tot ce nu corespunde „standardelor calculabilității și utilității trebuie privit cu suspiciune” și „tot ce nu poate fi rezolvat în numere (…) este o iluzie”. oferindu-ne o definiție cenzurată. I would say that we must face the possibility that the path to socialism may proceed from science to utopia and not from utopia to science. împreună cu alte câteva aspecte sociale esențiale.. până la restabilirea relațiilor interumane aglutinate de capitalism. o conformare tacită la spiritul iluminismului secular.în muncă şi nu numai dincolo de muncă. În felul acesta. aş spune că trebuie să facem față posibilității ca drumul spre socialism să treacă de la ştiinţă la utopie. dar nu printr-o regresie romantică.149 Ieșirea societății de sub spectrul culturii industriale cere filtrarea nevoilor individuale vitale – negate acum datorită declanșării instinctului de conservare în fața dominației sistemului neîndurător al rațiunii robotizate – prin „forțele productive sociale”.150 Omul ca obiect. The End of Utopia. caracterul fetiș al operei de artă – azi valoare economică.” 150 Max Horkheimer. nu merit estetic – ar evolua iarăși spre ritualul magico-religios.org.lăsa tărâmul libertăţii să se producă în domeniul necesității . Adorno.02.. Theodor W. which gives an indication of the qualitative difference between the free and the unfree society. ci prin ceea ce reprezintă. pseudo-idealurile încăpute pe mâna jonglerilor ideologici. 4 “. au continuat să Herbert Marcuse. is that of letting the realm of freedom appear within the realm of necessity – in labor and not only beyond labor. To put this speculative idea in a provocative form. expoziții șocante și nonconformism artistic. arta nu se mai poate defini prin ceea ce este.marxists. arta ca valoare de schimb. plină de omisiuni și contradicții. Marcuse speră chiar în abolirea sclaviei capitaliste. accesat la 15. ci prin direcționarea eficace a acestor forțe și dedicarea industrializării și tehnologiei unor scopuri mai înalte.

aura permite operei artistice să traverseze nestingherită granițele religiei spre ritualul mistic de experimentare al Celuilalt fără pretențiile imperialiste ale rațiunii și științei asupra spațiului în care acesta se reproduce. Răspunsul la denaturările realizate de cultura industrială trebuie însă să submineze bazele. ca să nu mai vorbim de carotările la care au fost supuse din interior cu insistență obstinată – limbajul rigid al puterii a tulburat excesul de expresivitate al ideilor. o jurisdicție mult mai drastică. care conferă o simbolistică spirituală oricărei creații artistice și conștientizează omul. cu transfer mutual de caracteristici de pe tărâmul încântat al uneia spre domeniul celeilalte.producă ravagii inevitabile. Parabola călătoriei inițiatice din care Ulise se întoarce dezîncântat reprezintă preludiul literar la critica societății iluminate intelectual în care trăim. Iluminismul nu lăsase nimic pe dinafară. Preconcepția cu care eroul mitologic Ulise pleacă la drum se destramă când „descoperă” că lumea necunoscută până atunci este lipsită de magie. în Dialectic of Enlightenment. 66. înrobindu-le vitalitatea la jugul intereselor sale pervertite. Conform definiţiei oferite de Adorno şi Horkheimer în Dialectic of Enlightenment. Trecând împreună pe sub furcile caudine ale culturii industriale. pentru a dărâma tot eșafodajul de idei construit deasupra. regula nu a mai funcționat fără erată și s-a creat o falie pe unde s-au strecurat „exteriorul” și „celălalt” ca să pândească la granița refulărilor omului modern și să-i incomodeze cu forma lor latentă fobiile ascunse.filozofia care egalează adevărul cu sistemul ştiinţific. iluminismul este .. Adorno și Horkheimer. tot ce nu se încadra tiparelor sale trebuia să fie distrus sau negat. aura. duplicatul palpabil al Ideii transcendentului sau. pe căi sensibile. 151 320 . dar și mai puternică decât a sa. asemănătoare cu cea din care provine el.” Vezi p. între cele două s-a sudat din nou legătura trainică preexistentă industrializării. Astfel. Teama colectivă de imprevizibilul divin nu l-a împiedicat pe om să se lase ademenit în cele din urmă către zona interzisă. în termenii lui Horkheimer. Punctul de atracție irezistibilă spre nebulosul experiențelor neautorizate rațional l-a constituit opera de artă. întorc intenția destructivă a iluminismului151 cu privire la mituri asupra propriului sistem – judecătorul intransigent cade sub blestemul mitului. însă când manifestările transcendenței ca instanță superioară de acțiune asupra umanului au fost denunțate. de apropierea inexplicabilului metafizic.

a funcționat până când consumerismul a transformat-o în eudemonism cu îndoită doză agnostică. o altă autoamăgire poncifă în iluminism.Spre deosebire de celelalte demitologizări istorice. Dar nu imposibilitatea de a descrie nominal ceva dă adevărata măsură a existenței acelui obiect. a amăgit subtil mințile înțelepților. legate indisolubil”152. din fobie reverențioasă în satiră violentă. în care străvechiul panteon al zeilor mărunți și măcinați de gelozie a fost dărâmat și înlocuit cu un singur templu închinat Rațiunii sau Puterii. Bătălia pe două fronturi – raționalizările seculare și manifestările carismei mistice – s-a soldat cu înfrângeri dureroase și cu o concluzie lapidară: nu experiența mistică e baricada care trebuie cucerită. Ascetismul religiei raționale. Articularea organizată a unei viziuni idealist-mesianice asupra istoriei ar fi constituit o amenințare serioasă pentru creștinism. mai ales pe cale verbală. limbajul puterii a căzut din nou în magicul desuet. conform intenției lui Nietzsche de a planifica supraomul vremurilor noastre. Adorno. făcându-i să creadă într-o transformare profundă și permanentă. dar nu și explica. dar și implicată subiectiv în evoluția lumii acesteia. care a sporit interesul față de religie. extirparea lor irațională fiind privită ca cea mai rațională soluție posibilă pentru o societate hăituită de spectrele terifiante ale trecutului. de unde și frustrarea cercetătorilor cu privire la autenticitatea ei. conform lui Max Horkheimer în Theism and Atheism (2009). unde „cuvântul și conceptul erau diferite unul de celălalt și simultan. pe care îl poate desemna. 113: “… word and content were at once different from each other and indissolubly linked. cu alte cuvinte deconstruite ireversibil – succesiunea de litere care formează un cuvânt poate fi asociată arbitrar cu orice obiect. Theodor W. ci incompetența noastră de a o defini conform percepției realității. în loc să-l diminueze cu sloganele lor nihiliste. ierarhiei metafizice sedimentate în 152 Max Horkheimer. militantismul ateist. Schimbarea atitudinii. Industria reclamei a preluat metafizica cuvintelor și s-a raliat magiei produse de experiența mistică. Iluminismul a fost marcat de radicalism extrem față de religie și formele sale de manifestare mistică. însă o poate neglija voit sau i se sustrage voluntar. Dialectic of Enlightenment (2002). în timp ce fixația superstițioasă pe acel obiect este întărită ca formulă magică.” 321 . În final. Dar o atitudine indusă cu un anumit scop nu neagă realitatea. La supraviețuirea religiei de-a lungul traumatizantului secol XIX a mai contribuit. i-ar fi răspuns pe calea unei entități superioare.

marxists. nu mai satisfac foamea după senzaţional care caracterizează prin excelenţă societatea postmodernă. În concluzie. „(…) credincioşii naivi. arta elitistă şi religia raţională. accesat la 15. deoarece extazul facil în faţa religiei artistic elaborate a prevalat întotdeauna asupra ritualului sobru şi sec din catedrala cunoaşterii raţionale. abilitatea de a reacţiona prompt la stimuli.mentalitatea individului. traducerea în limba engleză pe site-ul www. Theodor W. Sacrul şi profanul. 1995. 153 Max Horkheimer. Adorno. Benjamin. ar fi reuşit să instaureze un sistem paralel competitiv. deci se pretează corect la nisipurile mişcătoare ale economiei contemporane.marxists.2011 “(…) the decisive qualities are now versatility. Religia postmodernă trebuie practicată artistic. probabil. Mircea.”153 Am stabilit însă că religia are principii versatile. accesat la 15.02. Bucureşti: Humanitas. Bibliografie Adorno. Toate aceste lacune au propulsat religia spre un viitor fortuit. dar nu şi efemere. Traducerea în limba engleză pe site-ul www. The Culture Industry. 322 .2011. 2005.org. Late Capitalism or Industrial Society? Traducerea în limba engleză pe site-ul www. The Work of Art in the Age of Mechanical Reproduction. Pericolul cel mare azi.02. Adorno. 146. care să ademenească adepţii creştinismului spre alte orizonturi existenţiale. şi. ability to react precisely to stimuli. accesat la 15. proiecte salutare la vremea lor.02. constă în provocările unei economii instabile. afirmă Horkheimer.org . devin un ritual magic.” 154 Max Horkheimer. supranaturalismul. Walter. unde „calităţile decisive sunt acum versatilitatea. Theodor W. pentru care creştinismul.org. Eliade. Dialectic of Enlightenment (2002). Theism and Atheism.2011. Theodor W.marxists. adăugând un spor artistic ritualului. o religie a naturii (…) cred numai uitând de credinţa lor”154. London: Routledge.

Gablik. Stanford: Stanford University Press. Max. Herbert. 323 . Sociologia religiilor – Tipuri de organizări comunitare religioase. “Postmodernism and Consumer Society. London: Pluto. Theism and Atheism. Contextualism and Post-Modernist Thought. Marcuse. The End of Utopia. Kristina Karin. Adorno.org. Shull. Weber.2011. Horkheimer. București: Humanitas.02. ed. Jameson. ed. “Secularism .” Anamesa: An Interdisciplinary Journal (2005).The Disenchantment of Art. Australia: Palgrave Macmillan.marxists. Suzi.” În Sally Everett Jefferson.02. accesat la 15. NC: McFarland. Dialectic of Enlightenment. 1985. Jefferson. Max. 1995. 2003. “Is the Magic Gone? Weber’s ‘Disenchantment of the World’ and its Implications for Art in Today’s World. Bucureşti: Teora. Art and Humanist Ideals (Contamporary Perspectives with Artworks Selected from the Collection of the Archive of Humanist Art: An Anthology). accesat la 15. “The Reenchantment of Art. Traducerea în limba engleză pe site-ul www.Gablik. Avant-Garde.” În Hal Foster. Max.org. Postmodern Culture. Weber. ed.marxists. Etica protestantă şi spiritul capitalismului. Max şi Theodor W.2011. Traducerea în limba engleză pe site-ul www. Horkheimer.. Art Theory and Criticism: An Anthology of Formalist. 1998. Frederic Jameson. Suzi..” În William Kelly. 2007. 2002.

Therefore. At present he is Professor in Religion. atonement. 324 . 2002). The main purpose of this new theological perspective is to bring a dramatic critique of any modern ideas that are claimed to have corrupted the authentic Christian thought. but in order to criticize modern and post-modern philosophies that degraded authentic Christianity. the critique is aimed at philosophy. as well as against the combinations of these. ii. In other words. Milbank argues that modernity should not set the agenda of Christianity and that Christianity should not try to adapt to any change that threatens its authenticity. Ciprian SIMUŢ Universitatea Babeş-Bolyai. The dialogue presented in the series of books that were published over the years is highly constructive and it presents levels of complexity that attest to the ideological maturity of its writers. and its consequences for man. The atonement of Christ is one of the main features of Christianity. Key words: gift. This essay presents Milbank’s perspective on the atonement of Christ. together with its meanings as found in Scripture. Cluj-Napoca Abstract John Milbank argues that authentic Christianity must not shape itself to any theologies. Milbank explains it from the perspective of early Christian writings.The Atonement of Christ from the Perspective of John Milbank’s Radical Orthodoxy Drd. or influences that result in its degradation. political thought and social sciences. but it does focus on the ideas proposed by modern theologians.155 155 John Milbank. This does not mean any idea termed modern is bad for theology. Radical orthodoxy spans over different areas of knowledge which interact with theology.K. Catherine Pickstock and Graham Ward. Radical Orthodoxy: A New Theology (London: Routledge. philosophies. U. theology. death. sacrifice John Milbank is a contemporary theologian well known for the radical orthodoxy project. resurrection. Politics and Ethics at the Faculty of Arts within the University of Nottingham.

art and sociality find their meaning and worth only in their participation in the transcendent. the body. Radical orthodoxy goes against postmodern nihilism. Pickstock.The argument offered to counteract the negative influence of modernity on authentic Christian thought is that accommodating theology to prevailing wisdom is unacceptable. or that its lack o meaning and values are considered worth itself. This new theology is not negative theology. Christology. or human value. politics. but not from a correct theological perspective. The first argues that secular modernity is the creation of a perverse theology. but it does transcend confessional boundaries. humanism and postmodernism are rejected. Radical orthodoxy is radical in arguing for a return to 156 157 Milbank. if in the beginning modernity was worried with its lack of ultimate ground.157 Radical orthodoxy needs to be explained in order to understand the concept of gift and atonement. Graham Ward and Catherine Pickstock argue that. from a theology and acknowledges the Trinity. transcendentalist or neo-orthodox theology. promoted through cyberspace and theme parks. Radical Orthodoxy. It is put to the wall by contrast with the message and meaningfulness of authentic Christianity. personhood. which try to find meaning in humanism itself. Therefore. It does try to reconfigure theology from rational perspective. 1. sex. 325 . The four ideological pillars of radical orthodoxy define the margins of this new theology and are the strong-points on which all argumentation is built upon. which this paper will present. and Ward. but it does not agree with liberal. the Church and the Eucharist as carriers of reality. The new theology is orthodox in relation to the Christian theology based on the creeds and the patristic matrix.156 Milbank and his associates. Pickstock and Ward. The second is that the opposition of reason to revelation is a modern corruption. He disagrees and rejects Protestant Biblicism and post-tridentine Catholic authoritarianism. meaning and truth. These realms are valued by modernity. ii. aggressive and nihilistic materialism. The fourth argues that the material and temporal realms of bodies. sex. The third is that any kind of thought that limits God is nihilistic. is powerful and precise. today it presents the same lack as a virtue. Radical Orthodoxy. Milbank defines orthodoxy as Christianity before the late Middle Ages. Radical orthodoxy re-places and re-values aesthetics. The critique of soulless. visibility and space. Milbank.

If there is the category of gift. defined as a presence or as the existence of something. which he defines as the supreme gift. Milbank points out that creation and grace can be defined as such. sexuality. Gift. one must reanalyze and rethink the Christian tradition. but in truth do not. The subject of this paper is atonement. culture. self-expression. 2–3. Milbank argues for an integration of language. however. Jacobi. in particular Augustine’s perspective of knowledge as divine illumination. Man can be defined as a being that is. science and philosophy. These predecessors criticized then the very things Milbank criticizes today. time and historicity. similar to that of the word. which was developed from the medieval times up to modern times. He supports the critique of Hamann. Pickstock. which is defined as a hyperbolic and renewed gift. history and culture in the process of participation.158 Following the definition of Radical Orthodoxy. or the lack of the presence of the gift. Milbank refers to radical in the sense of using the knowledge acquired in the above mentioned way and deploying it to criticize modern society. through the interaction of theology with philosophy and culture. in relation to all theological elements. but re-analyzes its elements in light of authentic Christianity. In a series of gifts.patristic and medieval roots. namely embodied life. or as philosophical category as being. in the context of radical orthodoxy. another meaning of radical which Milbank argues for. one which interacts in all spheres of life. to life. However. Participation and gift are related by the experience of the Trinity and humanity. 326 . participation can be defined as a sharing of being and knowledge in the divine. There is. God is also a being 158 Milbank. refers to a transcendental category. The natural result is a denial of the importance of elements such as language. Radical Orthodoxy. aesthetic experience. and Ward. an overemphasis of the later will lead to the denial of any metaphysical order. politics. Is refers to existence. the incarnation of Christ is the extreme of this element. Kierkegaard and Chesterton of the Enlightenment. art. From a human perspective. namely the elements that the Enlightenment and Modernity in general claim to celebrate. However. radical orthodoxy argues for a more participative Christianity. Another application of radical is that by using such criticism. evil and violence are the refusal of the gift. one needs to define the element of gift. thus keeping together faith and reason. Therefore. as well as grace and nature. which is the basis of atonement theology. culture. and human political community.

186. In this way. He also understands man. one must study context. In this context. He interacts with humans. Encounter Between Eastern Orthodoxy and Radical Orthodoxy: Transfiguring the World Through the Word (Farnham: Ashgate. These define one another simultaneously. Christ does not use examples and images of the glory of God. and all apply or are relevant to man’s life. This event must be understood from the perspective that all of Christ’s imaginings has meaning. 2004). 2009). meaning and events are inseparable.159 The atonement of Christ is considered to have a strict connection to the way it is depicted in the writings of Scripture. Christ comes half way to meet humanity on humanity’s ground. Smith. with the added bonus that these 159 John Milbank. Milbank defines Christ. which proves that it was taken from within reality. just as humans interact with God. However. All of Christ’s actions have consequences and these are full and meaningful for humanity. as presented in the Gospels and connect the events in order to create a full image of meanings and events or actions that are intertwined to give the full and realistic event of Christ. and one cannot be without the other. One must look at all his life. 80. Milbank argues that the depth of Christ is God Himself.161 the human and the divine. Christ cannot be understood only through His death on the cross. Milbank points out that in order to understand atonement. which man could never have understood. meaning and historical events. ix. A pure theory is meaningless without some sort of application in real life. even if the meaning is missed by man. MI: Baker Academic. 2003).that is. is God. again. Christ unites the impossible to understand realities of God with the examples spoken to man. 161 Adrian Pabst and Christoph Schneider. 160 327 . Introducing Radical Orthodoxy: Mapping a Post-Secular Theology (Grand Rapids. A.160 Milbank is keen on showing that the literary structure of the Gospels and the Epistles are important in understanding the meaning of the various theological teachings found within them. Being Reconciled: Ontology and Pardon (London: Routledge. thus linking man’s creativity to God’s creativity. and man cannot connect to that fullness and understand its depth. For Milbank Jesus Christ presents Himself as a being that has simultaneously two personhoods. In His divine personhood Christ has no example. God can be defined as a being. the focal point of the Gospels is the incarnation of the Logos. Therefore. due to the fact that Christ’s depth. James K. the second Person of the Trinity as the infinite poetic utterance. Any kind of exaggerations of meanings and events to the detriment of each other is parasitic. and a participatory being.

Precisely this lack of any glory. In Christ’s case God inspired ontological envy. but without sin. 94–95. Milbank explains that Christ’s death lacked any kind of glory. In a more specific way. which was not in Christ’s intention and it was a misunderstanding of His claim. Christ revealed violence and terror within the society He lived in. 328 . Christ died a divine death. violence and terror are renounced. precisely. Christ was unreachable. but also a purely human death. There was no glory from the perspective of the crowd. However. Christ died because the high priests could not reach him. Being reconciled. one could say Christ died a sub-human death due to the mocking and the meanings of such death to the Jewish society. thus changing the political and social structure of any system that promotes them. or a kenotic death. however dim. is the one that proves Christ’s solidarity with mankind. and it cannot be understood without His death. Therefore the images used by Christ are not singular or exceptional because they use everyday imagery. Sin is clearly shown to blind reason and the vision of truth. Being reconciled. Christ was envied because He was God in the flesh. asked for Christ’s death out of fear He would destroy the Temple. He effects changes in man’s life in such a way that through one’s actions. Christ presented the images as paths towards man’s understanding of His work and the efficiency of the salvation He would bring through this work.163 Atonement could not happen without Christ’s death. From this perspective. to Christ’s resurrection. Christ also died a human death.162 The images used by Christ before His death and resurrection become effective in generating change in man’s life due. apparently. and as a result of His death and resurrection. even the lowest in importance. The efficiency of Christ’s sacrifice was that He created an alternative to the existing political and social structures. 95. But Milbank goes one step further and argues that Christ did not die a martyr’s death (a witness for a universal cause). The people. He did come to be like any human being. for people wanted to kill Him because He was God. but they are exceptional in the fact that they are able to create meaning for an unseen and most powerful action of God. which emptied out his humanity. which offered the ground for salvation. In fact. Milbank argues that Christ died a purely divine. From the perspective of the crowds Christ was a mere troublemaker and they killed Him out of a whim. 162 163 Milbank. Milbank. In other words. In fact.examples have full relevance in His presentation of God’s plan for salvation.

Jesus. Evil. even if God does not miss anything. Jesus cries out in His humanity. in Luke 23:46. This is due to incarnation of the Logos. in fact. or anything else. offers Himself. These govern man’s life. Milbank argues that His death cannot be understood in the rabbinic way of death atoning for sins. regardless whether it is wealth. even if the text formula is as such. 96. Therefore. Milbank. Romans 6:5-6 and Colossians 1-2. as Son of God. nor did He come to destroy the will of man. argues Milbank. Christ’s death cannot be seen as suicide. 165. We. by the Roman Law which did not allow any other man besides the emperor to call oneself as such. man is the recipient of a gift: the hypostatic indwelling of the Spirit. On the other hand. man’s death in Christ is a passing into a new sort of life. by Christ’s death He delivers humanity from these powers. as well. in a spiritual togetherness. Being reconciled. Here Milbank quotes the Apostle Paul’s writings in 2 Corinthians 5:14. Mark 15:34). presents Himself in complete serenity to the Father. is nothing. Being reconciled. Interpreting the Postmodern: Responses to “Radical Orthodoxy” (New York: Continuum. 165 164 329 . therefore dying towards evil is dying towards nothing. Jesus cried “My God” not “My Father” (Matthew 27:46. Further. Any kind of human desire for materiality.165 When Christ dies and is resurrected. as humans. The powers which govern man are invisible angelic or spiritual forces. by God’s Milbank. is our recognition of Him. Christ shows His ultimate power against the futile and weak spiritual forces that can influence man. Milbank argues that God did not abandon Christ. Christ did not suffer the ontological abandonment. Our gift to God166. 2006). Even if Christ did not break any of the above laws. which did not allow any man to call oneself God. He became an ultimate sacrifice without exposing or using any kind of violence. 100. This means that man must die with Christ.Christ’s inglorious death is probably the main fulfillment of His salvation plan: becoming the least man of all humanity.164 The death of Christ on the cross depicts a triple abandonment: first of the Jewish law. 166 Rosemary Radford Ruether and Marion Grau. dying means automatic resurrection to a new life. argues Milbank. Due to His consciousness of resurrection. He. towards all that is finite. On the cross. and by the democratic will of the mob. Jesus is not handed over. but have no power of God. Christ entered the self-separation of sinful humanity from God. However. start a process of deification.

Here Milbank presents an image which goes against a popular image that considers Christ to be the one all-sufficient sacrifice. The purification of conscience refers to the removal of the illusion that any sacrificial work is needed. Christ is the true Priest. 100. and the reception of the genuine life. Milbank considers this perspective to be an over-literal and naïve interpretation of Scripture. and perfect. Milbank’s final advice is that. any logic of exclusion based on race. but the relations are different. even if he does not know when this would happen. living in his genuine life through Christ. the cleansing. What he says is that Christ passes into the heavenly sanctuary as priest and victim. means death towards any meaningless thing. The atoning offering is brought in a place where it is in fact not needed. man. 167 Milbank. redemption consists in Christ’s transition from shadow (earth) to reality (heaven). 330 . or death. The sacrifices take place only on earth. where Christ solves the problem of sin in the heavenly tabernacle. but the inter-human relations are different. Based on the implications of Christ’s incarnation. and are visible. His death and resurrection. Christ’s death is also a sacrifice.exclusive indwelling. flawless. our offering to Him. in Christ’s blood. The heavenly sanctuary is pure. but to keep on giving the gift until our refusal is overcome. For man. for those in Christ they mean nothing. Milbank points out that in Christ masters and slaves still exist. as well as social systems. This implies repetition and appeasement. man must be ready for Christ’s return. In the end. and by giving Himself for us. argues Milbank. Christ is the genuine life. Therefore. In spite of the fact that these barriers remain. if the body of Christ is the true universality. However. the offering of life. in no need of a sacrifice. finds it natural to wait for his Creator to take him into the real life in the heavenly tabernacle. economics or gender is annulled.167 Christ’s self-sacrifice cleanses also the all that is not God in the heavenly realms. is of the conscience. The death on the Cross is a mere shadow image of the action that takes place in the sublime reality of the heavens. Being reconciled. Political systems still remain. Milbank argues that God’s way of solving man’s refusal of His gift is not to require sacrifice.

John. 2006. 331 . London: Routledge. 2003. and Christoph Schneider. 2004. New York: Continuum International Publishing Group. Smith. London: Routledge. Farnham: Ashgate. Grand Rapids. and Marion Grau. 2002. Rosemary. Pabst. 2009. Adrian. Introducing Radical Orthodoxy: Mapping a PostSecular Theology. Catherine Pickstock and Graham Ward. Ruether Radford. James K. MI: Baker Academic. Milbank.References Milbank. Radical Orthodoxy: A New Theology. John. Being Reconciled: Ontology and Pardon. Interpreting the Postmodern: Responses to “Radical Orthodoxy”. Encounter Between Eastern Orthodoxy and Radical Orthodoxy: Transfiguring the World Through the Word. A.

e. 1984 Distopia sau anti-utopia este opusul utopiei (starea ideală a unei societăți) și reprezintă în primul rând ideea existenței unei societăți într-un sistem represiv în cadrul unor state deseori polițienești. Key words: dystopian societies. The paper also shows that Brave New World is a prophecy of the degringolade of future societies that were going to shackle Europe after the Second Wold War. while 1984 is a satire of an already installed regime that foretells the flaws and absurdity of these systems based on annihilation of identity and the adulation of the new man. dar această societate este de fapt nu o utopie. namely 1984 and Brave New World. After an analysis of the “man predestined by man” concept as it appears in the two novels. 1984 și Brave New World ne oferă prin excelență o imagine a societății ideale a viitorului pentru care omenirea se zbate de atâta vreme. utopias. ci o distopie în care idealul absolut al umanității devine absurd absolut. cele mai semnificative distopii sociale sunt prezentate de Aldous 332 . care dețin puterea absolută controlând și manipulând cetățenii până în initimitatea vieții lor. Deși există mai mulți autori care au scris despre societățile distopice. A comparison between the two novels and We written by Evgheni Zamyatin shows that. proletariat. Big Brother. that foretell during the first half of the XXth century the future of “ideal” societies and satirize proletarian dictatorship and totalitarian regimes. i. the semantics and philosophy behind the two dystopian societies is discussed. We did not have a direct influence on Brave New World. although the three novels share the same premise. Samuil MARUŞCA Department of Speech. the more restricted the individual freedom is. the fact that the more organised and complex a society is.Distopii sociale în 1984 și în Brave New World Drd. Hearing and Phonetic Sciences University College London Abstract This paper describes dystopian societies as seen in two novels that are representative for this theme.

. Prin expunerea la mii de repetiții a unor informații atent alese. Şi pe urmă noi o ducem mult mai bine decât copiii Gama şi copiii Delta. De fapt. un veac în care intelectualii şi pătura cultivată vor visa la mijloacele de a evita utopiile şi de a reveni la o societate neutopică. iar copiii Delta sunt îmbrăcaţi în kaki. În această lume închipuită. nu. care se ocupă de industrializarea individului și predestinarea/condiționarea lui. Statul are puterea de a crea și a programa omul nou. Gama și Delta (proletariatul) și Epsilon (care nu ajung la nivelul intelectual al cetățeanului obișnuit). tată sau familie. întocmai ca în Republica lui Platon). Copiii Gama sunt proşti. statul deține puterea absolută. și de George Orwell în 1984. Ei muncesc mult mai mult decât noi. copiii își amintesc că știu mecanic din senin o 168 Aldous Huxley.“ Motto-ul acestei societăţi ideale este: „Comunitate. identitate. Epsilonii sunt încă şi mai răi. pentru că nu trebuie să fac o muncă atât de grea. 245. carte publicată în 1949. pentru că sunt extraordinar de deştepţi. ci la inițiala unei cifre din alfabetul grecesc. stabilitate“. anume Alfa (intelectualii care se află la putere. Ah. devenind astfel slujitorul statului. care nu vor avea dreptul să spună cuvinte ca mamă. Şi poate că începe un veac nou. automatism prin care omul este predestinat de om. operă terminată în 1931 și publicată în 1932. adică vor fi învățați în timpul somnului prin expunerea la numeroase repetiții. Beta (tehnicienii calificați). Acești copii vor fi apoi educați prin procedeul numit hipnopedie. mie nu-mi place să mă joc cu copiii Delta. Viaţa se îndreaptă către utopii. Cetățenii acestei societăți sunt reduși nu la un număr. dar mai liberă. Sunt aşa de proşti că nici nu ştiu să scrie ori să citească.Huxley în Minunata lume nouă. Statul poate crea copii în eprubetă în cantități industriale. Toţi sunt îmbrăcaţi în verde.“168 Embrionii se dezvoltă în Centrul de Incubație. omul de mâine.. Minunata lume nouă. mai puţin perfectă. 333 . acești oameni nu vor îmbătrâni niciodată fizic. iar oamenii neprogramați trăiesc în Rezervații: „Copiii Alfa sunt îmbrăcaţi în gri. 1997). În această lume minunată. În acest sistem. mie îmi pare grozav de bine că sunt Beta. ca apoi să-i facă plăcere să lucreze și să ducă existența pentru care a fost ales. el este dumnezeul cetățeanului prin controlarea demografică și educațională a populației. omul renunță la libertate pentru binele comun. Huxley își începe romanul cu un cunoscut citat din Nikolai Berdiaev: „Utopiile sunt realizabile. Reîntoarcerea în Minunata lume nouă (București: Univers.

statul îi administrează un drog euforic numit soma. Dacă Minunata lume nouă reprezintă în mare parte o profeție a societăților totalitare care aveau să bântuie Europa secolului XX. Ministerul Păcii. copiii din eprubetă prevestesc noua societate în care fertilizarea poate fi efectuată în laborator. a devenit mai târziu utopie. care menține starea de război permanent. Orwell a descris răul și prostia perfectă a unor societăți utopice conturate îndată după terminarea războiului. Ignoranţa este putere şi Libertatea este sclavie. Terminat după Al Doilea Război Mondial. medicina doar alinarea durerilor. pentru că psihologia este doar o „inginerie emoțională“. 1984 nu este întru totul o profeţie. Partidul a conceput ministere ca Ministerul Abundenței. Tot astfel.sumedenie de lucruri. ceea ce este distopie pentru anumite societăţi. Profețiile lui Huxley s-au împlinit în mare parte. Însă totul depinde de ceea ce este tolerat de societate şi de ce se înţelege prin normalitate. sau Ministerul Iubirii. chiar dacă nu cred în ele și trebuie să susțină infailibilitatea sistemului totalitar. sistemul oligarhic controlând până și gândurile cetățenilor. pentru altele este o stare normală. pentru a controla și acorda fericirea individuală. dar tragedia stă în faptul că nu pot face conexiuni între ele. Cele două romane descriu în miniatură universul societăților ce aveau să se dezvolte în a doua jumătate a secolului XX. Trădarea doctrinelor partidului devine în aceste circumstanțe trădare de țară. Cultura populară din Minunata lume nouă capătă nuanțe vulgare. romanul se inspiră dintr-un model social real: stalinismul. Prin acest procedeu literar. printre care și tarele multor societăți contemporane. care se ocupă de neajunsurile cetățenilor. Orwell prezintă o distopie satirică în care se descifrează dictatura perfectă. Ceea ce la începutul secolului XX era considerat distopie. pentru bunăstarea psihică și fericirea cetățeanului. deoarece profețiile au devenit realitate mult mai devreme decât anticipase. Controlorul Mondial este cel ce asigură echilibrul mondial și are grijă ca toată lumea să primească ce-și dorește. De asemenea. care falsifică trecutul și are următoarele lozinci: Războiul este pace. iar despre ele avea să afirme după douăzeci de ani de la terminarea romanului că a fost optimist când a scris. 334 . în timp ce educația este redusă la hipnopedie. Pentru a manipula cât mai ușor ființa umană. iar bărbatul nu mai are decât rol de impregnator. iar cetățenii trebuie să fie oricând gata să moară pentru idealurile partidului. În acest context. Spre exemplu.

Pe de altă parte. Aceste trei romane împărtășesc aceeași premisă. o veţi face din proprie iniţiativă. considerând că de fapt Huxley s-a folosit de romanul Noi. Taylor sau a extremiștilor proletari. au avut un impact foarte puternic. cu atât se reduce libertatea individuală. „plăcerea de a trage în jug va putea fi obţinută doar prin profunda transformare a trupurilor şi minţilor umane. anume: cu cât o societate este mai organizată și complexă. Prin urmare. de Evgheni Zamyatin. ca sursă pentru romanul său.“ Pe de altă parte. Lucrarea respectivă a fost finalizată în 1920. care descriu distopiile sociale și viitorul unor societăți totalitare. există o altă operă.În ce privește ineficienţa statului totalitar. dar nu sunt nicidecum identice. o lucrare ce descrie mugurii totalitarismului și are precedent față de celelalte două romane în ce privește abordarea problemei dictaturii. Noi nu-i distrugem pe rebeli pentru faptul că ni se opun [. le ocupăm mintea. Deși aceste două opere. dragostea se păstrează doar în societățile inferioare. care se bazează pe puterea violenţei şi distrugerii personalităţilor individuale. fără a recunoaște. Orwell a contestat această idee. dar date fiind numeroasele asemănări izbitoare. dar a apărut abia în 1927 într-un jurnal din Rusia. 335 . iar de Orwell prin Big Brother (Fratele cel mare). Cele două opere prezintă mai multe puncte comune cu lucrarea Noi a lui Zamyatin. Cu cât societatea modernă europeană se îndreaptă spre o organizare complexă și rigidă. G. și vom urmări cum a fost el văzut de către unii gînditori şi cum trebuie să funcţioneze. la fel de profetică. cu atât este mai anihilată individualitatea umană în fața primatului maselor. dictatorul binevoitor din opera lui Zamyatin este portretizat de Huxley prin Controlorul Mondial. precum lumea lui Ford. îi remodelăm. nici măcar cu cea mai abjectă obedienţă. În primă instanță.“ Aceste două citate din cele două romane arată organizarea fiinţei statului în sine. comunist. care sunt prost organizate și dispar la nivelul societăților superioare. Orwell observa în 1984: „Noi nu ne mulţumim cu supunerea negativă.. mephi dinafara zidului din Noi este echivalentul rezervației de sălbatici din Minunata lume nouă și al proliilor lui Orwell. deoarece Huxley și-a scris romanul ca reacție la utopiile sociale descrise de H. Noi nu a influențat în mod direct Minunata lume nouă.. Când în final o să vă predaţi nouă. Există dovezi istorice care arată că Huxley nu citise Noi până în momentul în care sria Minunata lume nouă. Wells în operele sale. în Minunata Lume Nouă imaginată de Huxley. onoarea.] Îi convertim. Noi. în toate cele trei opere virtuți umane ca respectul față de ființa umană.

Aici Platon insistă că republica sau statul ideal are la bază dreptatea (respinge ideea că dreptatea înseamnă să faci bine cui îţi face bine şi rău cui îţi face rău. stat sau formă ideală de conducere şi guvernământ a pornit de la Republica lui Platon. prin satira făcută societății omului nou.“169 Astfel. pentru că Republica este într-adevăr statul ideal preînchipuit de Platon. 405.În 1984. nu se pot face comparaţii între Republică şi cele două utopii sociale. Întreaga idee de republică. în timp ce utopiile moderne sunt distopii. Republica mai putea fi tradusă şi ca Republica interioară. virtutea. adică Anglia din timpul și imediat de după cel de-Al Doilea Război Mondial. lideri la care se face aluzie prin imaginea Fratelui mai mare. sunt anti-utopii.. respinge dreptatea ca folos al celui mai tare).. În Cuvântul prevenitor la Republica lui Platon. despre regi. După ce vorbeşte despre formele de guvernămînt. cu sublinierea sumbră că republicile viitorului vor fi niște distopii. Opere V. nu-i aşa că e cu neputinţă de spus cu cât îl va înfrânge în buna orînduire a vieţii. mai presus de toate. dar deja instaurat. Interesant este faptul că la el oamenii au totul în comun. 9.. nu ca masă în societate. Constantin Noica arăta că „Platon nu-şi propune să ofere un tip ideal de stat. Deasupra tuturor trebuie să domnească însă ratiunea şi.. așadar o satiră persiflând statul comunist pe atunci încă în faşă. dacă omul bun şi drept îl înfrânge pe cel rău şi nedrept. Ea trebuie să existe mai întâi în cetate şi apoi în suflet. Orwell lasă să transpară nemulțumirea față de societatea contemporană lui. spune el. Cele trei romane reprezintă o profeție a viitorului prin denunțarea filozofiei societăților contemporane autorilor în termeni satirici. amenințată de dictatura impusă de Stalin și Hitler. care trebuie să fie lăudată şi apărată. Platon îl situează pe rege ca om bun pe primul loc: el este omul ideal: „Aşadar. Republica. oligarhia. acesta fiind un principiu al republicii. omul trebuie privit în primul rând ca individ în societate. Fratele cel mare (Big Brother) din 1984 şi Controlorul Mondial din Minunata lume nouă sunt opusul idealului sau 169 170 Platon. tirani (plăcerea tiranică) şi omul oligarhic într-o ierarhie făcută de Socrate. Ibid. ci un tip ideal de om. Cu alte cuvinte. Totuși. demagogia. în frumuseţe şi în virtute?“170 Prin contrast. 336 . Totul este o profeţie a marii degringolade ce avea să continue înlănţuirea Europei: comunismul.

luând ca martor aici al vorbelor pe Dumnezeu însuşi. cu tot ce implică el). perfect. ca omul. Probabil am vedea republica interioară ideală. Oricum. Partidul are lozinca „războiul este pace. nici din beţia orgiastică a unor fapte de arme. libertatea este sclavie. De aceea. conducerea autoritară se compune din indivizi care trebuie să aibă viaţa scrutată. unde 171 Aristotel. dimpotrivă. Aşadar. şi în primul rînd de calea astăzi în general părăsită a renovării interioare personale. Iată ce spune vizavi de acest lucru Aristotel în Politica. înţelept şi cumpătat. ci este toată în el însuşi şi în esenţa naturii sale proprii{. scrie el. virtutea au loc cu aceleaşi urmări şi în aceleaşi forme pe care le au şi în individ. The Bullet's Song: Romantic Violence And Utopia: „Soluţia răului existent în lume şi în sânul omenirii nu poate veni. înţelepciunea trebuie să fie superioară raţiunii şi are a face cu virtutea. 337 . a cărui fericire supremă nu depinde de bunuri exterioare. Politica. nu izbuteşte decît cu condiţia să aibă virtute şi înţelepciune. nici statul. prin generalul viziunii asupra distopiei ce influenţează interiorul. Toate valorile sunt întoarse pe dos. autorii nu fac decât să deseneze tabloul satiric negativ al puterii distructive a omului (printre care și comunismul. pentru stat. Aici este argumentul distopiei. ci. trebuie să fie înţelepţi.} Fericirea nu poate urma niciodată viciul. care poate fi întâlnită la ambii scriitori (reieșind şi din simplul fapt că Watson ţinea un jurnal). prin metoda introspectivă. Şi acesta este Unul singur.“171 Aşadar. şi tocmai pentru că individul le posedă este numit just.virtuţii. atunci şi individul trebuie să aibă exemplul ceresc de urmat. la scara corpului social. Forma de guvernare. Despre virtute şi violenţă vorbeşte şi scriitorul Andrei Brezianu în lucrarea despre William Pfaff. Aceasta pentru că societatea este compusă din indivizi cu identităţi particulare.. ţine de ea. cu înţelepciunea şi cu supunerea la legile lor. de care trebuie să ne păzim: de virtuţile întoarse. cu virtuţi. ignoranţa este putere“. Dacă am vedea lucrurile opuse modului în care ni le descriu Huxley şi Orwell. am vedea republica ideală. nici din aplicarea din exterior a unor constrîngeri urmărind – la nevoie prin moarte de om – schimbări ale conştiinţei altora prin siluire. remarcând (de fapt din concepţiile lui Socrate la Platon) în capitolul despre republica ideală: „Vom privi ca un punct perfect admis că fericirea este întotdeauna în proporţie cu virtutea. 137. pînă la eşaloanele cele mai de sus. nici din teorii melioriste profane.. înţelepciunea. propagată şi cultivată exponenţial om cu om. dacă Platon descrie cetatea ideală ca având origini cereşti.

care împreună cu ceilalţi oameni ai muncii lichidează capitalismul şi creează comunismul – societatea nouă. Aceasta reprezintă un tip de stat calitativ nou. deosebindu-se radical de toate celelalte tipuri anterioare de state atât prin natura sa de clasă. arăta Marx.“173 Despre dictatura proletariatului Afganasiev spune: Măreaţa misiune istorică a proletariatului este lichidarea capitalismului şi construirea societăţii comuniste fără clase. Avem obligaţia intelectuală de a ne consacra energiile situaţiilor existente. G. eternizarea împărţirii societăţii în asupritori şi asupriţi. G. F.. Societatea are datoria să se preocupe de propria ei virtute şi perfecţionare. 359. A sacrifica alte fiinţe umane pentru a crea o lume mai bună este un act tipic de moralitate totalitară. Filozofia marxistă. apetituri oarbe. care se regăsește în cele două romane amintite. să visăm. Acestei perioade îi corespunde şi o perioadă de tranziție politică.. Toate celelalte tipuri de stat au fost un instrument al claselor exploatatoare. a întregii democraţii. Societatea totalitară recunoaște că este împotriva democrației: „E incontestabil faptul că imperialismul este negarea democraţiei în general. 355. un instrument de reprimare a oamenilor muncii.marile decizii să fie ghidate nu de năluci ideologice universaliste. F. Ibid. William Pfaff numeşte fără înconjur această cale: calea revenirii personale la virtute. cât şi prin formele sale de organizare. Între societatea capitalistă şi cea comunistă. se află perioada transformării revoluţionare a uneia în cealaltă.“174 172 173 174 Vezi Brezianu în Idei în dialog. al cărei stat nu poate fi altceva decît dictatura revoluționară a proletariatului. 338 . nu celor la care am fi înclinaţi.. mituri..19. a cărei societate a fost invadată de marxism. Dictatura proletariatului înseamnă puterea clasei muncitoare.. prin rolul pe care este chemată sa-l joace.. le-am putea încadra în perioada stalinistă. după ce îi discută originea și subliniază importanța dictaturii proletariatului. şi totodată o întreprindere futilă. Afganasiev vorbește în Filzofia Marxistă despre stat. Singurul lucru care ne rămîne de făcut este să ne reînnoim din interior pe noi înşine. Afganisiev. utopii şi violenţă. Însă comunismul nu creşte din capitalism dintr-o dată.. în dorinţele noastre. societatea fără exploatare şi fără clase. direct. Nu există soluţie de tip colectiv aplicabilă condiţiei umane. ci de reflecţie sobră şi de înţelegerea realistă a naturii umane în diversitatea şi modulaţiile ei nesfîrşite.“172 Dacă avem în vedere contextul în care au fost scrise cele două romane. avînd ca scop consolidarea orînduirii exploatatoare.

în forma în care era el promulgat (minciuna). spuse lordul Ancton. 120. virtuţii sau înţelepciunii în ultimă instanţă în ambele distopii. bineînţeles. Aceasta este esenţa 175 176 George Orwell.. lucrurile stau altfel. gîndirea în distopie este cu adevărat distrusă.Marx şi marxismul. raţiunii. Ascunderea adevărului de către autorități de ochii proletarilor este limpede: „Trecutul nu este numai modificat: trecutul este modificat în continuu. Aceasta. chiar şi expresia feţei a ajuns să nu fie în acord cu sentimentele interioare. Oricum. în aceeaşi fracţiune de secundă în care Dumnezeu şi-ar retrage puterea {. singura putere care ar putea răsturna Partidul și de care nu sunt conştienţi. Dumnezeu creează ex nihilo. iar puterea absolută corupe în mod absolut {. Despre puterea liderilor.} Puterea nu poate fi înţeleasă adecvat decât prin referire la principiul puterii creaţiei lui Dumnezeu. 1984. în care intrau cuvinte cât mai puţine. totul se reîntoarce în neant.“ În semantica acestei lumi.. Prin dicţionarul anarhic Nouvorba. epsylonii lui Huxley sunt cei mai de jos.. Dar prolii au cea mai mare putere. adică numai Dumnezeu. se căuta anularea sferei de exprimare a oamenilor: „Nu-nţelegi că singurul scop al Nouvorbei este de a limita aria de gîndire?“176 Aici se poate face o paralelă între filozofia limbajului la Orwell și Wittgenstein. era total neconform realității pe care o contrazicea. Ibid.“175 Termenul proletar are în componenţă cuvîntul prol.} Cunoaşte un lucru numai cine ştie cum poate fi acesta făcut: de cunoscut în mod absolut cunoaşte numai cine poate crea în mod absolut. Dictatura proletariatului este societatea pe care o persiflează Orwell în 1984 şi pe care o profețește Huxley în Minunata lume nouă. lideri. care susține în Tractatus Logico-Philosophicus că „limitele limbajului meu înseamnă limitele lumii mele. Puterea tinde să corupă. Patapievici afirmă: „Se spune că ţine de esenţa puterii să tindă spre absolut şi perturbabilitate indefinită. astfel că Orwell ne spune că prolii sunt 85% din populaţie și.. toate în detrimentul populației. Aceştia sunt asupriţii. La conducători. care distruge personalităţi. Aici avem a face cu asuprirea. 75. în paralel. la omul comun. Pierderea și distrugerea sistematică a identităţii este o nouă problemă ce se ridică în societatea distopică. ceea ce înseamnă că fără puterea sa egală şi permanentă. forţarea supunerii în rigiditatea dogmatismului irațional al „sistemului“.. Totul este pervers şi opus moralităţii. Aceasta este masa. chiar şi a face dragoste cu Julia „a fost un gest politic“. 339 .

Platon. Gabriel Liiceanu. Îl inhibă. Opere V.“177 Aici se poate face legătura cu puterea preasumată a celor ce făceau copii în eprubetă din Minunata lume nouă (adjectivul minunată fiind o ironizare fină a lui Huxley). la fel cum Platon leagă Republica ideala de ceresc: „Eu cred că ea nu se află nicăieri pe pămînt. îl nivelează cu masa.“178 Iată totuşi cum spune Biblia că va fi cetatea cerească. R. iar arhitecţii clădiri luminoase – omului de mâine. El va avea sănătate. Jurnalul de la Păltiniş. confort. Probabil însă că celui ce vrea so vadă şi care. oare mai poate la urmă gîndi? Acestor întrebări le răspunde Noica în 1934 în articolul Moartea omului de mâine. unde omul de mâine va păşi higienic în viaţă. şi ei vor fi poporul Lui. şi zicea: Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei. Puterea de a coordona creatul. 177 178 179 H. îi stă la îndemînă un model ceresc. 451. 389. omule de mâine? Nu. convenabilitate şi radio.puterii. Doctorii descoperă leacul tuturor bolilor – pentru el. şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. şi marea nu mai era. Republica. care pentru om este o anomalie. 340 . Ele sunt distopii. Aici este evidentă aluzia la puterea de a crea. de divin. Inginerii fac şosele. foarte sugestiv în discuția profeţiilor satirice fine aduse la degringolada momentului din viitor: „Știţi ce facem noi? Slujim pe omul de mâine. Te simţi bine. Atunci va gândi. Societăţile de binefacere au creat dispensare speciale. 135. gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. noul Ierusalim. Întrebarea esențială este: oare se mai poate el regăsi? Oare mai are identitate? Oare mai are etică. vrea să se zidească pe sine. nu poate fi decît absolută. Până atunci nu se poate gîndi. îl reduc. virtutea despre care vorbește Platon. Patapievici leagă puterea de Dumnezeu. fiind putere de a crea.“179 Utopiile sociale desfiinţează omul comun. Patapievici. Liiceanu afirmă că „omul e ceea ce rămâne din el după ce lumea din jur îl desfiinţează. pentru că cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieiseră. și mergeau pe bandă fiind predestinaţi înainte de a se naşte pentru o cauză anume. care ieşea din scaunul de domnie. cetatea sfîntă. Omul recent. El va fi Dumnezeul lor“ (Apocalipsa 21:1-3). Am amânat toate problemele şi pregătim febril condiţii mai bune de viaţă pentru omul de mâine. Oamenii vieţii publice creează cadre ideale pentru trăirea sa în societate. nu se simte încă. Puterea. văzînd-o. Şi am auzit un glas tare. Şi eu am văzut coborîndu-se din cer de la Dumnezeu. la care probabil Platon ar fi făcut referire dacă ar fi trăit după Cristos: „Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou. Îi mai trebuie o pernă sub cotul mâinii drepte. îl minimalizează.

Bucureşti. Politica.-R. Patapievici. Republica. Afganisev. că ne batem joc de viaţa asta. Idei în dialog 4. Acum te simţi bine. Aldous. câteodată. 1997. 2004. Opere V. Liiceanu. Orwell. George. O mie nouă sute optzeci şi patru.Lumina electrică îl bate prea mult în ochi. 1961. omule de mâine? Mă întreb. Moartea omului de mîine. Gabriel. 1986. 2004. Jurnalul de la Păltiniş. 180 Constantin Noica. A. H. 1997. Publicistică III. Daţi mai tare drumul la radio. București: EȘE. Publicistică III. 2002. G. București: Humanitas. 2005. București: Editura Politică. atunci. Moartea omului de mîine. Constantin. Noica. Platon. București: Humanitas. 2004. Mulțumiri Autorul dorește să mulțumească Fundației Dinu Patriciu pentru sprijinul financiar în apariția acestei lucrări. Dacă nu va fi apucat nici el să gîndească? Mi se pare. Huxley. București: Polirom. care îi va fi sfârşitul. București: Univers. 6. București: Antet. București: Humanitas. Filozofia marxistă. 341 .“180 Bibliografie Academia Caţavencu. Minunata lume nouă. Aristotel. Omul recent.

neliniştitoare . un neobosit cărturar şi îndrumător culturar Prof. Este.Rădulescu. Comişani (Dâmboviţa) Abstract Wishing to know better our nature. îşi adună producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I.ar trebui să ştim cele mai multe lucruri despre el.reazim neclintit şi veridic oricând rămâne istoria . în care firescul pare nefiresc şi moralitatea înjosită . as they overcome the difficult times of our ancient history and culture. Among them it is included I.H. urmat de suplimentul literar Curierul de ambe sexe (1837). library.P. the man who contributed both literally and figuratively to the formation of Romanian national conscience. Key words: cultural guide. Maria Magdalena GHIŢĂ Şcoala Generală cu clasele I-VIII. Urmează Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu.H. genius În vremurile acestea efemere .Rădulescu.Ion Heliade Rădulescu. Puţini sunt cei care mai ştiu că el se înscrie în linia glorioasă deschisă de D. national culture. Vede lumina zilei la Târgoviste. cea care ne va spune mereu cine suntem şi cine putem deveni”. Publică la Sibiu Gramatica Româneasca (1828).Cantemir şi continuată de B. Calinescu). Istoria este o lecţie permanentă de virtuţi şi exemple omeneşti . Trece la Colegiul Sf. Sava unde va preda româna şi matematica.un stâlp . and so we made acquaintance with the personalities of the Romanian spirituality. Înfiinteaza primul ziar Curierul românesc (1829). deoarece este născut în Cetatea Târgoviştei şi de aici va începe lupta pentru dezvoltarea culturală ţării sale.Hasdeu. I s-a zis părintele literaturii române şi i s-a ridicat o statuie la Bucuresti. poet. Cantemir" (în viziunea lui G. ca fiu al lui Ilie Rădulescu. Eliad de proze şi de poezie. it arose the need to know who were our ancestors. Iar noi târgoviştenii.nestabile. Participă la pregătirea Revolutiei 342 . În 1836.cu atât mai mult. a doua mare personalitate a literaturii române după D. iar o personalitate românească ce poate fi oricând un model de românism este I.

Mai putem vorbi cu aceeaşi tărie şi despre munca intensă dusă pe tărâmul de creator şi traducător.Lazăr din 1811 şi după moartea lui Lazăr (1822) conduce singur şcoala. S-a dovedit înzestrat pentru poezia satirică şi fabula. Scriitor.Golescu) apoi în Societatea filarmonică 1833 sau despre activitatea publicistică prin publicarea celor trei ziare primele din Ţara Românească: Curierul românesc cu suplimentul Curier de ambe sexe. dar nu le duce la îndeplinire. Un foc s-aprinde-n mine.de aceea este imposibil de delimitat sau clasificat cel mai important domeniu de activitate al său. prima schiţă românească a unui sistem filosofic. Îşi face planuri mari. obraji-mi se pălesc! 343 .Voltaire. Marmontel etc. Nu rămâne mai lipsită de importanţă munca depusă de marele Heliade în domeniul traducerilor din La Martin. însă productiile literare sunt inegale: unele excelente. mamă. violente ale confraţilor politici. Constantinopol şi Insula Chios. redactează proclamaţia ce s-a citit la Izlaz. Vezi. Mulţimi de vineţele pe sân mi se ivesc. altele slabe. unde are talent. pentru a feri ţara de intervenţia străină. A luptat şi lucrat pe mai multe linii culturale . Cea mai importantă operă este Echilibru între antiteze. Încearcă toate speciile genului liric. mama. se distinge spiritul sau satiric. Un alt capitol în munca de titan al dezvoltării culturale româneşti. Cel care pregătise revolutia n-a împărtaşit ideile radicale.Gazeta teatrului. Heliade Rădulescu era adept al acţiunilor moderate. Abia în 1859 se înapoiază din exil. ce mă doare! şi pieptul mi se bate. Vorbim despre munca neobosită dusă împreună cu cărturarul ardelean Gh. În opozitie cu aripa radicală a revoluţionarilor. trăind 10 ani departe de ţară la Paris.de la 1848. Heliade domină o jumătate de secol de poezie românească. deoarece au deschis orizontul cultural al tinerei intelectualităţi româneşti. şi în proza. Îmi ard buzele. favorizată şi de faptul că în 1830 devenise proprietarul unei tipografii. I. lipsite de culoare. filolog şi îndrumător cultural. răcori ma iau din spate.îl constituie editarea Gramaticii româneşti de la 1828 în care a promovat câteva noi direcţii ( cum ar fi principiul fonetic de ortografiere)ce şi-a păstrat actualitatea peste ani . Mai vorbim despre munca depusă în cadrul Societăţii literare (înfiinţată în 1827 împreună cu D. e membru al guvernului provizoriu şi e silit a se expatria.

cade într-o stare de visare şi pierde sensul realităţii. Munte cu capul de piatră de furtune detunată. 344 . . Heliade Rădulescu porneste de la mitul folcloric." Dar e un vânt usor! Există în aceasta mărturisire un amestec de teamă şi euforie ca expresii generice ale condiţiei de îndrăgostit. Şi vegheaz-o stânca arsă dintre nouri de eres. /Mă sperii.. Pregatită să-şi aştepte perechea destinată (scrisul). experienţa este devastatoare pentru fiinţa omenească. vântul. Stă şi azi în faţa lumii o enigmă nesplicată. Mitul care explică apariţia sentimentelor de iubire a fost prelucrat în numeroase opere din literatura noastra cultă. când vantulţt adie. / Eu parcă-mi auz scrisul pe sus cu vântu-n zbor. căci orice apariţie reconfigurează viaţa celui care accepta un nou-venit. /Sunt eu. Florica speră într-o întâlnire fericită şi se cutremură la gândul oricarei tulburări a intimităţii ei. profeţiilor amare. cuprinsă într-un discurs persuasiv. I." Motivul iubirii demonice a unor zmei sau a zburătorilor pentru fiinţe pământeşti apare adeseori în legendele apocrife şi în basmele românesti .Adevăr scăldat în mite. apariţia unui duh seducător constituie o probă şi o ispitire şi de aceea este asociată cu o boală. Florica. în multe legende despre zburător. printre care şi în poemele eminesciene Călin (File din poveste) şi Luceafărul. / Cand pleopul a sa frunza o tremula uşor / Şi-n tot crângul o şoapta s-ardica şi-l invie.În Zburătorul. dar îmi place. dar tranşante: mă sperii. De aceea. discursul personajului este fixat între speranţa unei intalniri fericite şi teroarea ieşirii spre lume şi este clădit pe afirmaţii contradictorii. personajul din aceasta baladă.. receptarea fantasmatică a unui spirit străin sunt întemeiate pe miscarea generala a lumii. cosiţa se ridică. de care vorbeste şi Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae. Acelasi mit îl inspira şi pe Eminescu în Calin (File de poveste) şi în Luceafarul. dar îimi place -prin vine un fior / imi fulgeră şi-mi zice: „Deşteaptă-te. /Şi când îmi mişcă topul. Poetul nostru national îl admira astfel în Epigonii: "Eliad zidea din visuri şi din basme seculare Delta biblicelor sfinte. Confesiunea ei. Iluzia comunicării. care anunţă prin expresivitate fragmentele plastice din cea de-a doua secvenţăa baladei. materia toata iau parte la aceasta emoţie inopinată. Florica. sfinx pătrunsa de-nţeles. iar. exprimă presentimentul că sufletul şi mintea îi sunt invadate de un spirit straniu şi amăgitor: In arşiţa căldurei. frunzele. viu să te mângâi. este cuprinsă de un dor nespus. Ameninţare dramatică. Balada lui Heliade Rădulescu înfăţisează povestea unei stări omeneşti: starea de îndrăgostit. Este interesant ca aceasta lamentaţie a personajului cuprinde şi elemente de pastel.

Dacă în Moldova începuturile mişcării teatrale în limba română se datoresc lui GH. dar lasă posibilităţi de interpretare diverse. de altfel. aproape întotdeauna finalul este dramatic. şi tacerea mamei devine semnificativă în acest context.. I Heliade Rădulescu este şi un important sprijinitor al mişcării teatrale prin care acesta a văzut un alt mijloc de educare a poporului. împotriva zburătorului nu există leac: nici descântătura. este creatorul României moderne. Fereasca Dumnezeul in legendele romanesti despre zburator. Chiar şi dialogul celor două surate se înglobează în acest vis al întregului sat.Heliade Rădulescu. de la grafică la ilustraţia de carte unde să nu-i întîlnim fapta. de la editură la tipografie. imaginea zburătorului se revelează doar în detaliile oferite de aceste personaje. El singur şi-a scris nemurirea devenind Zburătorul literaturii române. Nu există domeniu al istoriei cărtii. în Muntenia este indisolubil legată de numele lui I. Florica cere sprijin de la toate instanţele şi nu exclude nici posibilitatea unei intruziuni demonice: Oar ce să fie asta? întreaba pe bunica:/ O şti vrun leac ea doara. dincolo de emoţia binefacătoare. Există în balada lui Heliade Radulescu sugestia unui deznodământ nefericit. naltă. Nu se cunoaşte o 345 . ceea ce restrânge arhetipul seducţiei doar la imaginea generică: balaur de lumină în noaptea naltă.considerând că fără scenă :”Literatura este ca moartă şi nu va face isprava unui trup însufleţit „ Ar fi păcat să nu amintim deloc rolul politic al lui Heliade – participant activ la revoluţia de la 1848. pentru că. De altfel. Asachi. se instalează groaza şi presentimentul unui pericol iminent. Heliade păstreaza sensul credinţei. / Or du-te la moş popa. spaţiul magic al nopţii creează sugestia unei apariţii coşmăreşti. ca în cazul oricărei evadari din realitate.în mod definitiv. / Nici rugi nu te mai scapa. . or mergi la vrăjitor.o fi vrun zburator! / Or aide l-alde baba Comana. a vrăjitorului şi a descântatoarelor dovedeşte că. Ca om a avut şi poziţii echivoce sau retrograde. or Sorica. la urma urmei. Schimbând registrul .Invocarea preotului. dar tot ceea ce a realizat în viaţă pentru poporul şi cultura română. Vom împărtăşi şi noi părerea criticilor contemporani: Ion Heliade Radulescu. A fost atât de devotat de a da viaţă scenei încât a editat şi o gazetă a teatrului . din perspectiva cuvîntului scris. aşa cum avertizează cele două personaje. îl fac să fie demn de aprecierea lui Eminescu şi a noastră. martore ale magicei apariţii. Din visul de iubire nu există cale de întoarcere.

Compendiu. Personalitate homerică. 1995.pdf 346 . asemenea lui Rădulescu. București. Țările române la începutul epocii moderne. În drumul său navalnic a investit întreaga sa capacitate intelectuală.. Constantin Măciucă: Prefață la volumul Ion Heliade-Rădulescu . Constantin C. Editura Minerva. Din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre.. 1983 Neagu Djuvara: Între Orient și Occident.ro/Uploads/Ion%20Eliade%20Radulesc u. Editura Albatros. Editura Humanitas. București. 1978 http://www. energie vitală şi resurse materiale.personalitate contemporana a culturii europene care să se fi manifestat ca iniţiator al atâtor domenii. Editura Pentru Literatură. Heliade a proiectat imens şi s-a străduit să ţină ritmul vieţii cu visurile.Scrieri alese. Bibliografie George Călinescu: Istoria literaturii române. București.bibliotecametropolitana. Giurescu: Istoria Bucureștilor. 1966.

It goes beyond and it is about. respectively. will create a unique hybrid discourse. the doctrine was forcibly assimilated. and how the relation with the frontier interferes in their concepts of life and death. “A voz do coração” and “Los mensú”. subjugate and “civilize” the barbarian original people. In South America. as affirmed by Edward Said (1994). a fight for ideas and images. the colonizer wanted to dominate. Centuries later. South America could never go back to its original state.Power relations in South America in HORACIO QUIROGA and SERGIO FARACO Mls. loose their condition of purity and go through deep transformations. The violent imposition of the European ideology showed that. before the colonizer. But the neocolonialism will find a different society. frontier. Key words: authoritarianism. now it is about the gradual and slow absorption of the “metropolis” values – whatever they are European or North-American. until they are no longer recognized. The “barbarian” is influenced by the “civilized”. This condition is symbolized by the local artist that. more than to know. More subtle and more dangerous. South America The fight for geographical territories is not only about space. Through religion and force. in the middle of European and Latin influences. the expansion of the Portuguese and Spanish crown brought more than exploration and death through the colonization process. We will try to see how the historical context and the authoritarianism in South America influence the society and the behavior of the people who live in such regions. but the opposite occurs. Amalia LEITES Universidade Federal de SantaMaria Abstract This paper aims to perform a comparative study between Sergio Faraco’s and Horacio Quiroga’s short stories. the colonialism was replaced by the neocolonialism. too. with soldiers and guns. in which the transmission of the European mentality and way of life will not happen in pacific means as it was five hundred years ago. The reason is because the South American neocolonial society is essentially mixed and is inserted in a reality in which the European and original elements are blended. 347 . Since it is impossible to ignore the European influence.

the protagonist kills one of the landlord’s employees. between the obedience and the rebellion. the primitive logic of “an eye for an eye. are forced to deal with activities as contraband or hunting to feed their families. As revenge. would be exactly in those points where it is more different than the rest of the metropolis. he decides to run away with a partner. although the captured animals were not his property. where the boss worries more about how much an employee owes than with his life quality. but the one who stays is killed by the landlord. When one of them gets sick and is not allowed to travel to receive a decent treatment. and linked by the presence of authoritarian scenarios. alcohol. and the militarization of the social life is much more common than in other regions of Brazil. In this scape. On the forgotten frontiers of Rio Grande do Sul the possibility of dying in the next minute is habitual. it is impossible to disagree with the authority or try to do things in a different 348 . which were typical in that area. we read the story about three hunters at the countryside of Brazilian pampa who are chased for the death of some wild animals. Two of them escape. In “A voz do coração”. So.between the submission to the code and the aggression. His partner survives a few more days eating worms and roots. the protagonists are two workers who travel across the region in temporary jobs. Here. from Brazilian author Sergio Faraco. In this short story. until he is saved and goes back to another work in the countryside. respectively. where Paraná river sets the frontier between Argentina and Paraguay. and “Los mensú”. is contrasted with the protagonist sensibility and humanity towards his friends. In this repressor environment. especially to those miserable inhabitants of the countryside who. to at least reckon what was done to his friend. Both narratives are placed at frontier regions of Brazil and Argentina. So. in this paper we connect the history with the literature to analyze two short stories: “A voz do coração”. They are worried only about spending the little money they make with women. Hundreds of kilometers away. the act of kill and the possibility of being killed are seen as natural. a tooth for a tooth”. his health deteriorates and he dies. therefore. we realize that the historical context plays a very important role. Any classification of his act as cruelty is superficial and does not comprehend the question of power relations in the narrative. The value of this discourse. Horacio Quiroga placed the short story “Los mensú”. The region where the story takes place was historically characterized by wars and conflicts. When we focus the literary analysis in this difference. cigarettes and card games. from the Uruguayan Horacio Quiroga. without a decent work.

the Argentinian frontier was also marked by permanent wars and negotiations. CARVALHAL. Raul. The lack of awareness of the oppressed individual sets the basis to the continuation of the authority’s power. The relation of the short stories with the reality of the frontier environment in South America are undeniable.way. above all. 349 . The question of the frontier cannot be seen only by the geographical or political point of view anymore. The characters have intense contact with the nature and survive from it. But we cannot judge such positions. does not change their conditions. until nowadays. Such definition would not make any difference to Faraco’s or Quiroga’s protagonists. In: O discurso crítico na América Latina. Their misery is. References ANTELO.abralic. COUTINHO. in both short stories is possible to establish a relation between the constant conflict state and the acceptance of violence and death. and any transgression to the social order can be paid with the employee’s life. It does not determines their behaviors. The modernization occurred in 20th century brought also the social exclusion of those who did not adapt themselves. Tania Franco (org. Maybe they even feel that they deserve all that suffering. Available in: <http://www.. common in both authors.pdf>. Porto Alegre: IEL. and is not so different from the Brazilian .br/download/revista/Revista_Brasileira_de_Literatu ra_Comparada_-_08. After all. But the result is not a bucolic picture of rural regions in South America. and different profiles were approximated. non-educated and that sometimes need to commit crimes to survive. we find demystified figures who are extremely poor.Rio de Janeiro: 2006. If we briefly analyze the history of both regions. The poverty and the miserable existence of the protagonists approaches and resembles each other. The injustice predominates at the employee-employer relationship. The precarious urban development in peripheral cities is. Os confins como reconfiguração das fronteiras. On the contrary.). here it does not exist – the frontier was transformed and its limits were overthrown by literature. A crítica litéraria na América Latina e os novos rumos do comparatismo. In: Revista Brasileira de Literatura Comparada.1996. Thereby.org. The frontiers turned up to be reconfigured. we will see that since always they have been marked by violence and the presence of unquestionably authorities that kept the social order. Eduardo. evident to any traveler or tourist.Uruguayan frontier where Sergio Faraco’s story is located. cultural. Actually.

SANTIAGO.142. 1994.p. Horacio. 2004.org/Publicacoes/62_Cached. São Paulo: Perspectiva. SCHWARTZMAN.FARACO. p. Um diálogo memorável nos pampas. Estudio preliminar.13-44. In: QUIROGA. 1978. SAID.Edward. Sandra Jatahy. Cuentos de Amor de Locura y de Muerte.11-28. Contos completos. Culture and Imperialism. 2004. In: QUIROGA. Porto Alegre:UFRGS. In: Pampa e Cultura – de Fierro a Neto. de Erico Verissimo. Las raíces de Horacio Quiroga.pdf>. Bases do Autoritarismo Brasileiro. Horacio. Fronteiras e intertextualidade em O continente. Emir Rodríguez. Ángel.2007.p. Sergio. Simon. NUÑEZ. In: Pampa e Cultura –de Fierro a Neto.p.2 ed.25-36 PESAVENTO.plataformademocratica. 1987. O entre-lugar do discurso latino-americano. Buenos Aires: Kapelusz. Buenos Aires: Kapelusz. 2004. New York: Vintage Books. Los desterrados. Fernando. Horacio. Available in: < http://www.Buenos Aires: Flor Negra. QUIROGA. MONEGAL. 350 .Porto Alegre: L&PM. Los desterrados.p. ROSEMBERG. In: Uma literatura nos trópicos. 1987.109-128. Silviano.Porto Alegre:UFRGS.

forms. we can make an analysis of our contemporary society and of the values that it proposes and promotes. Romanian literature. etc. and 351 . L. organic development of its own powers. local politics is the politics of ethnicity. but each nation has its own civilization. in fact. identity “The true civilization of a people does not consist in the convinced adoption of laws.Rediscovering the classical authors of Romanian literature Asist. univ. e-learning.. culture. Mihai Eminescu..” Mihai Eminescu “In the world after the Cold War. Caragiale. There isn’t a general human civilization accessible to all people in the same degree and in the same way. labels. I. culture is a force that both divides and unites . although it is made of a lot of elements common too to other peoples. natural. In an era of speed and transformation. dr. bound and impose by the uniqueness of its culture. itself being deeply involved in this process? What are those parts of the works of the classics of Romanian literature that succeed in defeating time and defying major. nowadays where the access to information and knowledge is only one click away. foreign clothes. Ioan Slavici. It consists in the natural. Oana STĂNCULESCU ILIE Facultatea de Litere. Ion Creanga. its own skills. Universitatea din Craiova Abstract Based on these famous statements about the culture and identity of a people who assert. e-books and e-shopping generation still can and need to rediscover the old values? Are names like Titu Maiorescu. in a high tech computerized century. (only to refer to the classics of the Romanian literature) synonyms for examples of life and creation? Can such values be updated and can they be quite prophets for the young neophytes of our times? To what extent the works of these sacred names of the genre are a real and viable option to the generation that is the adept and militates for radical changes and transformations in any field. changes to which every nation is subjected to? Key words: classics. In this new world. institutions. in a time of redefinition and recreation of a new social myself.

but it is thus corruptible. Thus.. The clash of civilizations and restoration of the global order.] “form without substance not only that brings no benefit. And therefore we will say that it is better not to make a school at all than to make a bad school. fully authentic and long lasting one. The rivalry between the superpowers is replaced by the clash of civilizations. better not to make a house of paintings at all than to make it lacking its beautiful art. attempting the analysis and comment of the literary and aesthetic ideas formulated by Titu Maiorescu. 153. outstanding or unimportant members of the association than to make it without its proper spirit of the association that should have taken expression clearly within the 181 Samuel P.global politics is the politics of civilizations. p.. talking about Caragiale’s exemplary plays. And yet there are parts in the creation of these maîtres a penser which assure the continuity of their ideas and spirituality. the Romanian culture and civilization has preferred for centuries to import culture in any form than to create an original. because it destroys a powerful means of culture. The challenge of their rediscovering and readjustment of their creation. organization. better not to make at all the statutes. Talking about Eminescu and his philosophical ideas contained in his poetic or prose works or in his manuscripts. p. in Works.1998. Against the Romanian way wihin nowadays culture. 352 . Bucharest. even within a society deeply characterized by transience and superficiality. Huntington. 2 Titu Maiorescu. Antet Publishing House. noticing the German structure and pattern of Ioan Slavici’s short stories and novels or even less. 36. 1978. Titu Maiorescu explains in a fully convincing and detailed manner which can be the consequences of such an easily adopted mirage by its nationals: [.”181 We intend to approach briefly a debate under the title: The present Romanian society and Romanian literature classics. trying to achieve a deep analysis of the pure Moldovan language found at Ion Creanga is considered to be a true obsolete element in a powerful trend of globalization and fast rhythm modernization. Titu Maiorescu’s theory of forms without substance developed for more than a century and half ago and summarized in his article from 1868 Against the Romanian way within nowadays culture continues to be as current today as it was on its creation time.

a Ph. our teenagers generation must be protected of today. but also the start of a new chapter within the Romanian culture named Junimea and its junimists. academician at his 27’s.individuals composing it.182 Maiorescu’s refusal for the culture “import” should not be understood as a total. with their solemn meetings with their welcoming speech. lawyer. Maria Theresa Academy’s valedictorian only in his 18’s.D. Titu Maiorescu is not only a remarkable personality of late XIX century and beginning of XX century Romania. better not make any academies. Academician. without appealing one. Titu Maiorescu is within the Romanian culture and society the model of a selfmade man. politician and Romanian writer. deputy at his 30’s. It is the eloquent proof of knowledge that can be achieved at any age and of the activity which can be successfully reached in any field. with their sections. Romania’s Prime Minister between 1912 and 1914. dean and rector at his 23’s. 353 . aesthetician. trainer. Minister for Internal Affairs. minister at his 34’s is the orbit of a real and profound scholar difficult to overcome (unless impossible!) by a Romanian representative of our present society. magna cum laude owner. essayist. absolutely. Titu Maiorescu’s name is synonymous with the Romanian erudition. but as a criticism against that “cultural import” which does not match to the Romanian way of be and feel.” The very example of the personality of the creator of this theory is in reality a part of the direction theoretically drawn and he should be one of the life models greatly to be followed by the young generations. bachelor of Letters and Philosophy at the Sorbonne after another year of intense study and boundless devotion towards culture. with their annals for development than to make all these without the scientific maturity that it is the only giving their reason to exist”. philosopher. Academy professor and attorney at his only 22’s. founding member of the Romanian Academy. bachelor degree of Law after only one year at Paris. literary critic. Maiorescu tries to avoid what today's most society has turned into a real trend: superficiality and mediocrity promotion: “The first mistake. is the gentle encouraging for mediocrity. after only one year of study in Berlin.

) is also given by his Philosophy lectures on a true cornerstone in the field of Romanian philosophy. Schelling. J. L. his work being a true range of vivid.). But they all have the same regret: that fact that the playwright no longer physically exist in nowadays reality when he would have had enough material to inspire for shaping his so alive and necessary characters. 354 . people bearing Caragiale’s characters typology being a considerable one. etc. etc. On the issue of folk poetry ─ 1909. being true modern frescos of the contemporary human typology. etc. cartoonists. Octavian Goga's poems. François Maine de Biran . Eminescu and his poems ─ 1889. W.. Sadoveanu’s stories ─ 1906. Mr. history of English philosophy (John Stuart Mill. William Hamilton. Garabet Ibraileanu in his study said that the playwright “competes with the authorities that provide marital statuses”. The new direction within Romanian poetry and prose ─ 1872. He is the culture personality who probably best represents the Romanian spirit. G. authentic well defined characters. Auguste Comte. sarcasm and bantering are the playwright’s preferred means by which he manages to underline and emphasize to the grotesque manner the lack of any backbone of the human being. Dugald Stewart. but especially of the epigraphists that live in times which Caragiale described in his plays are to be found in reality.. Johann Gottlieb Fichte. Hegel. Victor Cousin. history of French philosophy (names like Royer Collard. Thomas Carlyle. Caragiale’s comedies ─ 1885. Satire. are just a few names on whom Maiorescu focuses). Herbert Spencer. The number of literary critics. his studies being true enlightening starting points for any neophyte who wants to create for himself a philosophical culture and aims to outline a real image on the history of philosophy as it was shaped in the main countries of that time. I. among which the most popular titles are those in the literature field as A critical research on Romanian Poetry since 1867. I. W. journalists. Caragiale and his comedies (which can be easily understood as true dramas of a society devoid of morality and “principles”) represent perhaps the timeliest pages of stigmatization of some “non-healthy” human habits. F. poets. There are gathered Titu Maiorescu’s lectures on the history of German philosophy (there are analyzed and commented German philosophers such as Immanuel Kant. Theodore Simon Jouffroy. F.Another element of Maiorescu’s creation which manages to assure and maintain his contemporary ideology (in addition to his large number of articles devoted to the diverse socio-cultural activity fields. Herbart and Schopenhauer).. L.

in the rare word. Memories from childhood is as a critic relevantly noted: “. [This] Homer of ours. in fixity. customs. Ibraileanu). but also the exceptional narrator of some unique stories. 355 . making impossible any other edition. he is and will always be the author who was able to give childhood its fantastic-imaginary size. “Realism resulted from detail growing and stylistic highlighting of individuality belongs to Creanga’s art as a writer. Calinescu: “Creanga is the Romanian people itself caught in a brilliant moment of expansion”. The Moldavian author remains inevitably the creator of a reality of Moldavian character. uniqueness and importance of the creation of Ion Creanga.” (G. childhood and the path to reach another age stages.” (G. Critical statements of one of the most knowledgeable critics of the Romanian literature come to strengthen the depth. The book of an age with the feeling of coming back home from a far away exile”.. which include in themselves the whole saga of the Romanian people. Creanga's secret lies in the study of the effects. (Jean Bautiere).. poetry. And Creanga had such great talent that in all his stories people live with an amazing individuality and an extraordinary power of life.. the writer always focused on the detail that always succeeds by its force to outline the whole picture of the story and render it priceless value. namely maturity. The one who created the “epic of the Romanian people. If we take into consideration consider the statement of G. we can more easily appreciate the value and importance of an author as Ion Creanga. traditions. where we can find complete harmony between what is told and how it is told: “In Creanga there live beliefs. Calinescu) “What is new and unlike any other in the era of his beginnings is the psychological analysis which Slavici performs in an abstract language. language. people‘s philosophy. The story is worth the talent of the person who tells the story.” (Tudor Vianu) It is the assertion that may be our starting point when analyzing the importance of Ioan Slavici works’ impact upon the Romanian literature. remains himself the personification of modesty and human measure in an age strongly preoccupied with asserting talent and genius. First Creanga fixes once and for all the text.” (Garabet Ibraileanu) But Creanga is not only the author to describe emotions.I Creangă in his turn has the great merit of (still!) remaining the writer who gave childhood its eternal size. feelings and adventures of the “golden age”.

the junimist par excellence. I think nevertheless that I managed to sketch an overview image of the modernity of these “classics”. Mihai Zamfir. to be an unhappy Socrates rather than a satisfied idiot. Mihai Eminescu. the poet. on a previously fully unexplored area. “better an unsatisfied man dissatisfied than a satisfied pig. represents the image of the misunderstood and unaccepted genius by common people. poetic. He is a pioneer in our literature in terms of achieving social observation and analysis. but also the challenge that exists for each generation of discovering and especially rediscovering them. Slavici quickly succeeds in becoming himself. is because they only know one side of the matter”). prose. who manages to escape any literary form of frame. 356 .The one who synthesized the Transylvanian writer's best contribution in shaping and defining the Romanian literature and culture is Pompiliu Marcea: “Slavici's short stories are as important for the prose as Eminescu had for poetry.183 Many things can and should be said about these Romanian literature guides’ creation but our approach does not allow us a thorough analysis. The last but the most important of the classical writers. Balzacian type novel autobiography. unique. Caragiale for theatre and Creanga for stories. The idea of genius is to be found in all Eminescu's poetry or prose works. If at the beginning of his literary career seems in search of a model and he finds that in the writings of Creanga. novelist. he can’t be wholly included in any of the literary canon. in Literary Romania. authentic and soon to offer us a true lesson of a lyrical. but especially in his manuscripts. creating a real bridge between our Romanian national literature and the European one.” But Slavici is one of the unique authors of our literature. journalist and pamphleteer representing the perfect and perpetual representation of the scholar in conflict with the majority. all these elements appearing as a completely innovative element in our literature field. 30/2009. Literary History. however strongly interested in the material side of things and its acquisition by any means (or in John Stuart Mill’s terms. Biedermayer writer: Slavici. where the existence of genius and the conditions under which these “kings of thought (who) provide us work for 183 See. and if the pig or the idiot disagree. without any philosophical concerns.

1968. 2008. Ion Creanga. 1981. with variants. 178. Ion Creanga among the world's great storytellers. Vatamaniuc. Buşulenga. 1974. geniuses in science. Memory space. 1972. geniuses in arts are born every 3400 years. Romanian Book. every one thousand year that I don’t really know if from Adam to Pope Leo IX have there been all a dozen. Dumitrescu. 357 . Călinescu. the masterpiece of the Königsberg’ philosopher seems to have been for the Romanian romantic his Bible. our Earth is poorer in geniuses than the Universe in fixed stars and it is easier born in the immeasurable valleys of chaos a new solar system than on Earth a genius. Titu Maiorescu. if at the age of 20 he makes the decision to translate it and his plan succeeds but only in its third part. 2010. 1967. Eminescu. G. Bucharest. Caragiale. “For my children. Kant or Darwin. Mihai.. Bucharest. Saeculum Publishing House. Ioan. manuscript edition. Eminescu Publishing House. addenda and indicators by Magdalena D. Cioculescu. Holban. Fragmentarium . Scientific and Aencyclopedic Publishing House. Simon. Bratu. Ion Creanga. Domnica. Bucharest.”184 Eminescu’s deep attachment to the philosophical ideas and concepts seems to have roots from an early age. Zoe. Vatamaniuc. 1978. Homer and Shakespeare. Young Maiorescu. Life of Ion Creanga. 1990. References: Apostolescu.. Minerva Publishing House. addenda and indicators by Magdalena D. The Critique of Pure Reason. Niculescu Publishing House. manuscript edition. The history of the Romanian literature from its origins until today. Şerban. Mihai. Life of I. Fragmentarium…. notes. Ion. Ghita. Albatros Publishing House. Filimon. Newton and Galileo. Scientific Publishing House. L. Savin. Eminescu and German Romanticism. with variants. Raphael. 1974. Youth Publishing House. p.forward generations” appear being thoroughly researched and analyzed by the Romanian scholar.. Scientific and Aencyclopedic Publishing House. 184 Mihai Eminescu.. 1981. Minerva Publishing House. notes. Balu.

1968. Zamfir. Acknowledgements This work (Rediscovering the classical authors of Romanian literature) was partially funded by contract HRD / 88 / 1. 1998. 1975. Maiorescu. Ioan Slavici. Ioan Slavici and the world he went through. strategic project ID 49516 (2009). Romanian Academy. 358 . in Works. Marcea.. co-financed by European Social Fund . Ornea. D. Against the Romanian way within nowadays culture. Operational Programme Human Resources Development from 2007 to 2013. Literary History: Biedermayer author: Slavici.. Z. Glory in Literary Romania. Michael. Pompiliu. Eminescu Publishing House.. Clash of Civilizations and the restoration of world order. Titu. Header. Vatamaniuc. Literature Publishing House.Invest in People.Huntington. 30/2009. Bucharest. 1965. Junimea and junimism.5 / S / 49516. Samuel P. 1978.

duc astfel procedeul digresiunii până la limita lui ultimă. la Hugo. sociologist and historiographer. fiind destinat să ocupe întreg capitolul V din volumul IV.ulterior eliminată. Deşi simţim că ne-am 359 . Pentru a scoate în evidenţă aspectul de autonomie. Passages like Storia della Colonna Infame by Alessandro Manzoni and L’Archipel de la Manche by Victor Hugo bring the digression process to its ultimate limit. procesele şi execuţiile atroce ale poporului precedau procesele şi execuţiile şi mai atroce ale magistraţilor.a capitolului precedent: Astfel. Bucureşti Abstract Manzoni and Hugo’s digressions are sometimes so extensive that they extrapolate the novel content. dr. Roxana TOMA Facultatea de Litere. şi se vor demonstraţii obiective ale unui narator ce adoptă o poziţie autoritară. şi Arhipelagul Mânecii. these digressions are compact blocks. aceste digresiuni se prezintă sub forma unor blocuri compacte. univ.Alessandro Manzoni şi Victor Hugo: digresiuni transformate în opere de sine stătătoare Lect. La Manzoni. aşa cum reiese din încheierea . In order to highlight the impression of autonomy. autonomous work. de gânditor. sociolog şi istoriograf. appendix. are closed and self-sufficient and want to be objective demonstrations of a narrator who takes a position of authority and that of a philosopher. la Manzoni. they get detached from the story and become an independent work. Universitatea " Spiru Haret " . Keywords: excursus. Apendicele istoric asupra Coloanei Infame a fost gândit iniţial ca parte integrantă a episodului ciumei din romanul Fermo şi Lucia. preface Amplificările digresive la Manzoni şi la Hugo sunt uneori atât de extinse încât extrapolează conţinutul romanului şi se detaşează de povestire pentru a se transforma în opere de sine stătătoare. închise şi autosuficiente. Pasaje precum Istoria Coloanei Infame.

la superstiţii sau la influenţele astrale în care credea don Ferrante. să sară următorul capitol. Pe de altă parte. şi aceste indicii nu au o legătură necesară cu aceasta. Credinţa că aceşti untori au răspândit ciuma a provocat o persecuţie atroce asupra lor. a le povesti ne-ar conduce sau ne-ar îndepărta prea mult din drumul nostru. IV. Ca parte desprinsă din roman. Le-am pus deoparte însă într-un apendice. la care ne întoarcem acum cu adevărat. importanţa lor ne obligă să abordăm câteva întâmplări răsunătoare. mai studiate. Manzoni alege atunci singura soluţie posibilă şi anume transformarea pasajului în apendice. (Fermo e Lucia. închide capitolul IV cu aceste cuvinte: Magistraţii. de “ungerea” cu o substanţă gălbuie a mânerelor uşilor pentru a contagia locuitorii oraşului. cu torturi mai lente. Cititorul care. A trece aceste procese sub tăcere ar însemna să omitem o parte esenţială din istoria acelor timpuri tulburi. acuzaţi de răspândirea ciumei în Milano. 185 360 . Dacă el nu ar fi explicat motivele pentru care nu credea în realitatea şi în vinovăţia acestor untori. care va urma povestirii noastre. fragmentul dădea totală libertate cititorului care putea evita lectura acestui pasaj destul de consistent ca volum. care urma după un alt excursus detaliat referitor la tragicele evenimente din timpul ciumei. în timpul ciumei de la Milano din 1630. o imitară şi o întrecură cu procese la fel de motivate şi ponderate ca şi cele ale oamenilor despre care am vorbit. Manzoni. ar mai păstra încă vreo urmă de curiozitate pentru sfârşitul naraţiunii principale. întregul subiect al ciumei din roman şi-ar fi pierdut semnificaţia. 859) Aflat în faza de elaborare a romanului. Astfel. referindu-se la erorile judiciare ale magistraţilor faţă de presupuşii untori. plictisit deja de această lungă naraţiune secundară. IV.îndepărtat deja prea mult de povestirea noastră. 585) Termenul untore defineşte persoana suspectată. care ar fi trebuit să reprime şi să pedepsească acea nedreaptă furie a populaţiei. în care voia să prezinte propriul punct de vedere în contrast cu ceea ce se scrisese până atunci. mai infernale. în anul 1630. 185 nici nu intenţiona să renunţe la abordarea procesului untorilor . Manzoni înţelege inconvenienţa unei digresiuni aşa de ample. şi explicaţia flagelului s-ar fi redus la teoriile învăţaţilor vremii. (Fermo e Lucia.

în mod riguros vorbind. XXXII. De aceea. e totuşi adevărat că. cititorul ar putea să piardă interesul de a cunoaşte cele câte ne-au mai rămas de spus din povestea noastră. şi nici nu vrem atât de repede să renunţăm la cuvânt. Manzoni modifică titlul apendicelui în Istoria Coloanei Infame. Până acum. din motive editoriale.Tensiunea digresivă specifică romanului Fermo şi Lucia continuă şi în Apendice. deşi la sfîrşitul capitolului XXXII. introducând şi alte schimbări cu intenţia de a o publica sub forma unei lucrări autonome. cea a aventurilor lui Renzo şi ale Luciei. (Promessi Sposi. (Appendice su la Colonna Infame. se încheie istoria. 725) În Logodnicii. pentru a se concentra asupra finalului istoriei mai mici. ne vom lăsa în voia a tot felul de vorbării fără nici un inconvenient. sau că neam abătut în tot felul de gânduri. Istoria Coloanei Infame apare ca apendice la Logodnicii. nimic altceva decât o altă istorie. lăsând istoria şi cercetarea acestor evenimente pentru o altă scriere. Spre deosebire de ediţia din 1827. am omis şi am sacrificat multe altele pentru a nu pierde firul povestirii. nu a fost nici măcar nevoie ca Manzoni să modifice finalul capitolului XXXII pentru a avertiza cititorii de prezenţa Istoriei Coloanei Infame: a fost suficientă adăugarea. Manzoni simte nevoia introducerii unui nou pasaj reflexiv pe care îl legitimează anticipat: Aici. Istoria Coloanei Infame nu apare. dacă ne-am opri la asemenea evenimente. şi deci. chiar în locul unde 361 . În afară de aceasta. în ediţia din 1827. cînd. istoria opiniilor contemporanilor şi urmaşilor despre acel proces. dacă nu acela de a rămâne fără nici un cititor. dar noi nu credem de cuviinţă ca ea să se termine. la eroii noştri şi să nu-i mai părăsim până la sfârşitul povestirii. Manzoni promite cititorilor o altă lucrare: Considerăm că această istorie ar putea fi obiectul unei noi lucrări. a cărui publicare începe în 1840 şi se va încheia în 1842. când. scriitorul meditează din nou asupra întregului roman. după încheierea relatării procesului. în schimb. Nu este însă o problemă pe care s-o putem rezolva în câteva cuvinte şi nu e nici locul potrivit să-i putem da toată extinderea pe care o merită. chiar dacă cititorului poate i s-a părut că ne-am rătăcit de mai multe ori cu tot felul de tărăgăneli. 552) (sublinierea îmi aparţine) Scriitorul îşi dă seama că Marea Istorie riscă să înnăbuşe ficţiunea şi decide să o deplaseze în altă parte. în sfârşit. să ne întoarcem. Datorită materialului bogat avut la dispoziţie şi examinării unor documente până atunci ignorate. în sfârşit. o dată încheiată povestirea. Dar acum. Avem mai întâi câteva gânduri de adăugat despre procesul senatului.

să fie considerată de scriitor chiar volum. ciuma. Parte externă dar în acelaşi timp puternic integrată în textul romanului. o incizie puternică trezeşte cititorul. în La dissimulazione romanzesca. iată că se redeschide violent. I ed. opusculul de la sfârşitul volumului” (Promessi Sposi. p. XXXII. Manzoni scrie un roman-eseu în care îmbină momente de povestire cu reflecţii juridice şi meditaţii morale. cu un alt tablou teribil: Istoria Coloanei Infame. ci al unei întregi epoci în care un flagel al naturii. se întoarce în carte . adevărat holocaust al inocenţilor. de la ediţie la ediţie. nedrepte. devine obiect al unei cruzimi atroce. Fără a inventa nimic. dacă romanul se încheie cu ilustraţia puţin nătângă în care Agnese ţine în braţe fetiţa şi Lucia. ceva ce nu face corp comun cu cartea dar îi aparţine şi.. a unei note care spunea: „v. Scenari secenteschi. pentru a arăta că. Antropologia manzoniana. poate deja obosită. Şi astfel. De aceea. 1840. sfârşitul fericit al celor doi protagonişti distona puternic. imediat după aceea. Il Mulino. pentru a aminti de condamnarea untorilor. p. 25 187 362 . Manzoni. pe următoarea pagină. Istoriei Coloanei Infame ajunge la forma ei definitivă. motivat de voinţa judecătorilor procesului de a înălţa la Milano o coloană infamă. Între case sărmane şi ajunse într-o stare 186 Ezio Raimondi. 2004. În ediţia din 1840-1842. adaugă cuvântul sfârşit nu în concluzia romanului. urmărind pas cu pas fazele procesului untorilor. Nascita e morte della digressione: da „Fermo e Lucia” alla „ Storia della Colonna Infame”. 1989. ed. El devine astfel acuzatorul nu doar al unei judecăţi oarbe. Milano.. are în spatele ei un coş mic cu rufe de spălat (. 1990) Giovanni Macchia. Adelphi Edizioni. Bologna. in Tra don Giovanni e don Rodrigo. 563). în căutarea disperată a unui vinovat. dacă pentru protagonişti. Într-un roman ce se voia tablou al crudei istorii lombarde din secolul al XVII-lea. într-o lume 186 creştină . Istoria Coloanei Infame lărgeşte şi aprofundează reprezentarea societăţii din secolul al XVII-lea. în ediţia din 1840 a Logodnicilor. digresiunea s-a transformat în apendice. Şi în ediţia din 1840.apare promisiunea reluării istoriei procesului într-o altă lucrare. La storia e l’olocausto. ci pe ultima pagină a Istoriei Coloanei Infame. finalul a fost unul fericit. 194 (ediţie adăugită. pentru ca. fiind structurată în şapte capitole precedate de o Introducere în care este explicată originea titlului.). în cele din urmă. când romanul se încheie cu un final fericit. născut din 187 carte. Astfel. ei şi cei care citesc povestea lor nu trebuie să uite istoria delictelor din acele timpuri.

la Hugo. după încheierea redactării romanului Oamenii mării. şi. mărturie a scriitorului exilat. Les Travailleurs de la mer. Gallimard. referat susţinut în cadrul Grupului Hugo. Istoria cea mare înghite faptele mărunte ale fiecărui personaj. capitol preliminar. p. transformată apoi într-o scriere autonomă. satiră. în iarbă. Arhipelagul Mânecii concentrează descrierea insulelor anglonormande. (Texte établi. la fel ca în cazul scriitorului italian. se citesc cuvintele fatidice: Istoria Coloanei Infame. diseminată în roman. Prél. atât datorită instabilităţii poziţionării sale în text cât şi dificultăţii de a fi clasat într-o tipologie a genurilor. Monografie geografică şi istorică despre insulele anglo-normande. ghid turistic. toate se îmbină în douăzeci 188 şi patru de capitole care se desprind din romanul Oamenii mării prin tonalitate. Verboeckhoven et Cie: L’Affaire „Chap. Hugo scrie prima versiune a 189 Arhipelagului Mânecii în 1865. se naşte dintr-o digresiune excedentară aparţinând romanului. În final. "Bibliothèque de la Pléiade. exultând. internet 189 188 363 . 2000. 25 nov. cu o mulţime de oameni furioşi care strigă şi se agită. iată scena demolării casei presupusului untore. volum în sine. urmează aproape acelaşi parcurs editorial ca şi Istoria Coloanei Infame la Manzoni şi. atitudinea lor anti-voltairiană etc). Arhipelagul este un caz aparte. 1638 (manuscris citat) Istoricul publicării Arhipelagului Mânecii este admirabil descris de Claude Millet în Hugo. în pagina introductivă. prefaţă. toate acestea sunt variante luate în calcul Legătura între dramă şi subiect a fost formulată într-o schiţă de prefaţă pentru romanul Omul care râde. De fapt. présenté et annoté pour "Notre-Dame de Paris" par Jacques Seebacher et pour "Les Travailleurs de la mer" par Yves Gohin).”. Arhipelagul Mânecii. Lacroix. Din punct de vedere genetic. prin impresia de densitate suscitată de mulţimea informaţiilor. 1975. accentuând anumite aspecte care vor fi reluate în ficţiune (superstiţiile locuitorilor. Paris. Notre-Dame de Paris . şi pregătind astfel cadrul în care se va desfăşura acţiunea. pe lespezi de piatră. prin proliferarea detaliilor pitoreşti şi prin atenţia acordată infimului. Victor Hugo.de plâns. Statutul cărţii este însă fluctuant şi se modifică de la un an la altul: carte în roman. textul autonom fiind publicat abia în 1883.

p. întrebarea care se impune. mai ales că primele patru cărţi ale romanului propriu-zis erau structurate sub forma unor capitole de „expoziţie” şi nu de acţiune. atunci când afirmă că textul liminar este în afara dramei. toate celelalte variante mizând pe o poziţie liminară. Sublinierea autonomiei pasajului digresiv. Poziţia liminară este însă o zonă periculoasă.. şi Hugo conştientizează foarte bine acest aspect. putea fi considerată o invitaţie pentru cititor de a sări digresiunea pentru a-şi concentra atenţia asupra romanului. Soluţia propusă de Hugo pentru a neutraliza acest inconvenient al capitolului preliminar este una tipografică: scriitorul îi propune editorului său încă din 1865 să „dilate” textul romanului şi să „restrângă” prin caractere mai mici textul Arhipelagului. V. chronologique publiée sous la direction de Jean Massin) 191 190 364 . XIV. de fragment în afara subiectului. soluţie pe care v-o arată clar şi ultima mea 190 ibid. Paris. din cele patru posibilităţi. Victor Hugo. 55 pensif este un adjectiv frecvent sub pana lui Hugo. Club français du livre. introducerea unei ierarhii între cele două texte în defavoarea Arhipelagului. şi Il n’y a de lecteur que le lecteur pensif. A restrânge însă capitolul preliminar însemna a-i minimaliza importanţa şi a-l desprinde întrucâtva de roman. emoţie. într-un alt context însă. şi anume cea care aşeza Arhipelagul în partea I. Răspunsul îl dă chiar Hugo. 391 (éd. Într-o scrisoare către editor.de autor şi de editorii săi . cartea a II-a a romanului. romanesc. de digresiune. Ca scriitor. doar una este exclusă definitiv. dar nu a subiectului. cred că soluţia ar fi aceasta. Œuvres complètes. De fapt. A publica Arhipelagul ca pe un capitol preliminar însemna a creşte efectul static al romanului şi implicit a întârzia începutul acţiunii. Calitatea de prefaţă era însă greu de atribuit acestui text care nu conţinea nici cea mai vagă referire la ideea de roman sau la poetica scriitorului (dacă nu cumva Hugo ar fi vrut să sugereze că descrierea procesului de geneză geologică a insulelor reproduce geneza operei literare. Hugo afirmă: Romanul având în sine o lungime suficientă pentru trei volume. Tocmai existenţa acestor posibilităţi subliniează caracterul de grefă. cât şi de cel care voia acţiune. 1967-1969. În acest sens. Hugo 191 trebuia să ţină cont atît de cititorul „gânditor” . p. această reflecţie constituind chiar miezul problematicii digresiunii. ce lasă să se întrevadă în ţesătura ei straturi succesive ce se suprapun şi se modifică). datorită ambiguităţii naturii acestui text. este dacă el aparţine sau nu romanului. Vol. Hugo se temea ca acest capitol să nu blocheze încă de la început curiozitatea cititorului.

transition. în La dissimulazione romanzesca. publicul. pp. Adelphi Edizioni. 2000. de l’École des Hautes Études en Sciences Sociales. compus separat. http://groupugo. Cu toate acestea. Antropologia manzoniana. 1989. într-o broşură de 80 de pagini. lizibilitatea romanului nu depinde de el decât în parte. fără hârtie frumoasă. decupat în capitole scurte. la Calmann Lévy. (1883) ca text de sine stătător şi autosuficient. dar cu litere mici. Tot în 1883. Stratégies discursives: digression. în raport cu romanul. Arhipelagul Mânecii. Bibliografie Grimaldi Emma. Il Mulino. Strutture narrative e registri simbolici tra il Fermo e Lucia e I Promessi Sposi. 19-56 Millet Claude. Paris. Nascita e morte della digressione: da „Fermo e Lucia” alla „ Storia della Colonna Infame”. apare separat. într-o poziţie ambiguă. 1992 365 .scrisoare: Să publicaţi pur şi simplu capitolul preliminar în fruntea primei ediţii. 25 nov.”.pdf Raimondi Ezio. I ed. Prél. 2004. Vor trece însă mulţi ani până când Arhipelagul Mânecii. Scenari secenteschi. Lacroix. Dentro il romanzo. astfel încât să ocupe cât mai puţin volum şi să aibă aspectul simplu al unei note introductive. Hugo. 193-202 Sabry Randa. in Tra don Giovanni e don Rodrigo. va fi lansat în foileton. 1992 Macchia Giovanni. Bologna. după încheierea romanului. în ziarul Le Rappel. neglijează această notă şi intră imediat în roman. Soluţia tipografică este aşadar o soluţie de compromis între scriitor şi publicul său. Milano.div. dar şi între scriitor şi eventualii critici care l-ar putea acuza că acest capitol îngroaşă volumul romanului. nesigură chiar pentru Hugo. 1990). Messina. La storia e l’olocausto.fr/groupugo/doc/00-11-25Millet. Verboeckhoven et Cie: L’Affaire „Chap. dacă vrea. fără ca drama să-şi piardă vreun pic din interes. strategia folosită de scriitor induce ideea de autonomie a romanului: atâta timp cât Arhipelagul este un capitol preliminar.jussieu. Sicania. În acest fel. totodată de interioritate şi de exterioritate. internet. Nota nu pierde nimic din valoare şi în acest fel adaugă importanţă cărţii. Éd. Arhipelagul este. (ediţie adăugită. suspens. pp.

respect pentru diversitate. The Romanian Language and Literature classes can be efficient in promoting the intercultural education. interest for diversity. Educaţia interculturală este o sintagmă destul de des folosită în societatea românească actuală. În cadrul educaţiei formale trebuie gândită o strategie care să evidenţieze rolul interculturalităţii prin activităţi desfăşurate în cadrul tuturor orelor de curs. informală). Limba şi literatura română este o materie şcolară care are caracteristici interculturale încă neexploatate. Ideile promovate prin educaţia de acest tip nu pot fi decât apreciate: respect pentru ceilalţi.Dimensiunea interculturală a curriculumului din perspectiva limbii şi literaturii române. În şcoala românească există obiecte şcolare care promovează valorile educaţiei interculturale. Nonformal education is promoting values like: tolerance. The intercultural curriculum is a part of our formal curriculum. Universitatea Bucureşti Abstract The idea of conecting the intercultural education with formal education is not a preocupation in our country. 2004. but is still excluding some school classes which could be a great help in understanding the intercultural problem . respect for the others. Principiile organizării curriculumului intercultural (Nedelcu. Keywords: intercultural education. Pentru ca acest aspect să fie relevant este necesară o reorganizare a curriculumului. capacitatea de a înţelege şi accepta valori culturale diferite de cele proprii. p 41-42). etc. intercultural curriculum. Drd. elaborat şi aplicat încă din anii 70 în SUA şi revizuit în anii 90(Consiliul Naţional pentru Studii Sociale din SUA) sunt următoarele: 366 . Raluca Ştefania SUCIU Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei. Romanian Language and Literature. nonformală. Astfel ar fi indicat să se realizeze o promovare a valorilor sale prin toate tipurile de educaţie (formală. care trebuie să vizeze scopuri interculturale. În acelaşi timp trebuie menţionat faptul că educaţia interculturală este un stil de gândire şi un stil de viaţă.

metodelor şi materialelor didactice de suport folosite în predarea diversităţii etnice şi culturale. Principiul 5: personalul didactic şi nedidactic al unei şcoli trebuie să reflecte diversitatea etnică a societăţii. bibliotecă.Principiul 1: pluralismul cultural trebuie să se reflecte în tot mediul educativ (curriculum formal. în primul rând. Observând aceste principii se poate să aducem un argument în susţinerea faptului că limba şi literatura română. Educaţia „ inter” priveşte: 367 . programele sistematice de formare a cadrelor didactice. comunitate etc. Educaţia interculturală nu poate fi interiorizată prin activităţile desfăşurate în cadrul unui obiect şcolar. Fără politici educaţionale în domeniul educativ. fără planuri de acţiune pe termen scurt. hidden curriculum. poate fi un promotor al educaţiei interculturale. să folosească eficient resursele comunităţii locale. Ea este o entitate multidimensională într-o continuă construcţie şi reconstrucţie. organizarea şi decorarea spaţiilor de învăţământ) Principiul 2: curriculum intercultural trebuie să fie cuprinzător în scop şi succesiune. la nivel microstructural. personal administrativ. Principiul 8: curriculum intercultural trebuie să valorizeze cunoştinţele despre comunitate şi. profesor. centrul de documentare şcolară. Principiul 6: curriculum intercultural trebuie să folosească la maximum învăţarea experimentală. mediu şi lung. inclusiv în domeniul educaţiei interculturale trebuie să fie o realitate permanentă a activităţii şcolii. Se ştie că toate aspectele gândite pentru activitatea din clasă trebuie să fie gestionate. în egală măsură. de la nivelul macroeducativ. fără o atentă raportare la societatea românească aceste aspecte „din clasă” nu pot fi realizate cu succes decât pentru o perioadă scurtă de timp şi nu vor fi benefice decât pentru lărgirea culturii generale şi foarte puţin pentru formarea competenţelor interculturale. să prezinte concepţiile şi valorile diferitelor grupuri etnice şi culturale Principiul 3: curriculum intercultural trebuie să îi susţină pe elevi în dezvoltarea încrederii în sine şi în dobândirea unei atitudini pozitive faţă de propria identitate Principiul 4: politicile şi procedurile şcolare trebuie să întărească interacţiunile interculturale pozitive şi înţelegerea între elevi. continue ale obiectivelor. Este un mod de viaţă. abordările inter şi multidisciplinare trebuie să fie o practică didactică curentă în studiul grupurilor etnice şi culturale. Principiul 7: şcolile trebuie să iniţieze evaluări sistematice.

dizabilităţi. . De la logica “mono” la logica de tip “ïnter”.Politica educativă şi lingvistică (adesea depinzând de politica economică). determinând calitatea modului de transmitere a cunoştinţelor. selecţia şi repartizarea elevilor.Discuţiile din ore care să ore care să presupună. discriminare. drepturi umane şi cetăţeneşti etc. oameni cu dizabilităţi..Coordonarea diferitelor instituţii şi gestionarea fiecăreia dintre ele. secretare.Criteriile de evaluare a competenţelor şi comportamentelor. 1999. asistenţi sociali. „Ion” de Liviu Rebreanu: discriminare etnică. Operele literare studiate sau diferitele teme pot fi un prilej de înţelegere propriei culturi şi a culturii celorlalţi: 1. cu universitatea şi comunitatea ştiinţifică. Rey. 165-166) Aşa cum s-a menţionat un singur obiect şcolar nu poate crea contextul interiorizării educaţiei interculturale.Viaţa clasei şi a şcolii. obiceiuri. . relaţia bărbat . tradiţii. gestiunea timpului de muncă.Activităţile extraşcolare. orarele.a. . Dar fiecare obiect şcolar în parte poate contribui la obţinerea competenţelor interculturale. Obiectul de studiu limba şi literatura română poate contribui la susţinerea educaţiei interculturale prin: . după o atentă formare a cadrelor didactice. permiţând sau nu activităţi diversificate şi cooperarea interdisciplinară. . nu sunt indiferente. Rey. diferenţe culturale.Relaţiile cu părinţii şi comunitatea socială.Relaţiile internaţionale. portari ). . Acestea antrenează compartimentări care favorizează comunicarea. .Formarea dascălilor şi a altor persoane (cadre şi autorităţi şcolare. Piste pentru o educaţie interculturală şi solidară în Dasen şi Perregaux.Alegerea priorităţilor educative. . cu educatorii din sectorul educaţiei informaţionale. de formarea continuă şi de piaţa muncii. p. psihologi. mijloacele de învăţământ. relaţia dintre clasele sociale. Câteva exemple pot fi susţinute din manual de clasa a X. legislaţia şcolară. .Organizarea şcolilor. obiceiuri. tradiţii 368 . gestionarea conflictelor. cu instanţele ce se ocupă de formarea profesională. . etc. (M.femeie în societate. personal sanitar. evidenţierea unor aspecte ca: noi – eu şi ceilalţi. localurile.

(2007) completând o listă a trăsăturilor educaţiei interculturale prezentată de Consiliul Naţional pentru Curriculum şi evaluare din Irlanda (NCCA): conştiinţa diferenţelor culturale. 5. respectul diferenţelor culturale. În ceea ce priveşte manualele de limba şi literatura română acestea au puţine referiri la interculturalitate ( manualele pentru ciclul primar au abordări interculturale). obiceiuri. L. idei provenite de la elevi din toată ţara. În varianta virtuală ar fi mai uşor de accesat.Crearea unor culegeri (virtuale sau reale) în care să se prezinte aceeaşi temă literară din multiple perspective. Toate aceste teme vor fi abordate plecând de la subiecte ale textelor literare. relaţii majoritate minoritate. mentalităţi.Introducerea studiului de caz începând cu clasa a X-a. . conştiinţa propriei culturi. acceptarea diferenţelor culturale. Rezultatele ar putea fi evaluate la orele de limba română după expuneri orale şi scrise. familia şi rolul ei în societate 3.) şi realizarea de site-uri sau bloguri care să fie corelate cu tematica şi obiectivele studierii limbii şi literaturii române în liceu. gestionarea conflictelor. . „Moara cu noroc” de Ioan Slavici: tradiţii. relaţia cu divinitatea 4. mail etc.2. drepturi umane şi cetăţeneşti etc. etc. care se articulează indisolubil una cu 369 . Caragiale: conflict.Realizarea de proiecte de colaborare prin contact virtual (Facebook. discriminare. acceptarea diversităţii. cunoaştere se sine. dar şi cu obiectivele educaţiei interculturale. interesul faţă de temele generale ale educaţiei interculturale. interesul faţă de alte culturi. cunoaşterea alterităţii.Interacţiunea cu organizaţii ce promovează literatura română sau alte literaturi. . . „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă: colectivitatea. „O scrisoare pierdută” de I. .Interacţiunea cu alte comunităţi. cunoaştere de sine. În favoarea promovării educaţiei interculturale în învăţământul formal se poate aminti faptul că „educaţia interculturală prezintă cel puţin două dimensiuni. Curentele studiate pun în evidenţă caracteristici culturale din diferite ţări (asemănări şi deosebiri). Studiile să se ocupe de prezentări referitoare la societate. Twitter. Aceste elemente pot conduce la ceea ce spuneau Gobell şi colab. 6. studiul scriitorilor poate fi o modalitate de promovare a diversităţii (mulţi dintre scriitorii români sunt de altă etnie) aspect ce susţine ideea adaptării la diversitate.

contactul în orice mediu cu alteritatea). viitoare. Cozărescu. în Banks. De la logica “mono” la logica de tip “ïnter”. Educaţia interculturală şi multimedia. Bibliografie Banks. Educaţia interculturală.C. (coord) (2010). G.A.:National Education Association. (1993). Piste pentru o educaţie interculturală şi solidară în Dasen. Ideea de a promova educaţia interculturală în şcoală nu este nouă şi nu va fi niciodată o inovaţie. pag 180). J. (ed) (2010). Fundamentele ştiinţifice ale unei pedagogii interculturale. M. Bucureşti: Editura Corint Dasen.L. Multicultural education: Issues and perspectives. Boston: Allyn and Bacon. 2nd ed. Approaches to multicultural curriculum reform. O. Cluj: Editura Presa Universitară Clujeană. D. Intercultural Communication. Banks. Sage Publications Ciascai. Rey..A. Bucureşti: Editura ASE Ciolan.M. în P. & Banks. Manual de educaţie interculturală. Brzam. (1997). Marchiş I (2008).(a nu se uita de faptul că dimensiunea relaţională implică şi alte aspecte. L. Multiethnic Education. G. J. Ambele dimensiuni pot fi dezvoltate şi prin discuţiile şi metodele prezente în cadrul orelor de curs din fiecare şcoală. Bryam. objectives and assessment of sociocultural competence în M.. Educaţia interculturală prezentată şi interiorizată prin intermediul activităţilor corelate cu ora de limba şi literatura română nu este o idee prea des vehiculată şi poate fi de un real ajutor în deciziile de a transforma şcoala românească întro instituţie care se ocupă nu numai cu promovarea culturii ci şi cu promovarea unei transmiteri interesante a culturii şi a valorilor societăţii contemporane şi. (M Rey. Rey. P. poate. Zarate.(Eds. Council of Europe. (1999). Perregaux. Perregaux. Zarate. C. M. Ciobanu. Strasbourg Cai.. Paşi către şcoala interculturală. C. Dasen. D. Theory& Practice.cealaltă: o dimensiune a “cunoştinţelor” (pe cât posibil obiectivă şi construită din multiple unghiuri) şi o dimensiune a “experienţei” (subiectivă şi relaţională)”. Iaşi:Editura Polirom 370 . 1999. M.(2000).A.(1981). Sociocultural Competence in Language Learning and Teaching. Totuşi corelaţia cu diferite obiecte de studiu nu este încă realizată în învăţământul românesc contemporan..). J. Definitions. Boston Washington.

Ch. Perregaux.(1999). Ph. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. Theory & Practice.Conceptualizarea curriculumului. pag 11-16 Potolea.Dobridor. (1999).. Proiectul pentru învăţământ rural. Educaţia interculturală. Un cadru operaţional. Boston Jonnaert. I.. M. G. (119120). Editura ASCR Nedelcu.(2002). (2011). Ettayebi. M. (1984). M.(2006).Dasen. Bucureşti: EDP Demeuse... Des options politiques au pilotage. Bucureşti Negreţ. Développer un curriculum d 'enseignement ou de formation. P. (2007). M.D.(1976). M.. Budapest. Potolea şi E.(2008). (1992).. Manolescu. A. Programe de învăţământ şi educaţie permanentă. nr 8-12/ 1976. în Banks. L'education et l'information.. Iaşi: Editura Polirom Potolea. Strauven. Pedagogie.(1981). Iaşi : Editura Polirom Gobell. Învăţarea interculturală în şcoală. C. (2006). August 29th 2007 Jeffcoate.. L. D′ Hainaut. Paper presented at the Congress of the European Association of Research on Learning and Instruction.Napoca. Multicultural Curriculum: Beyond the Orthodoxy. De Landsheere. Paris: Presses universitaires de France. K and all. (2010). PUF. Iaşi: Editura Polirom Panchaud. Multiethnic Education. Teoria şi metodologia curriculumului.(2004). Cluj. Trends în Education. A. J. Psihologie interculturală. (2005). Iaşi: Editura Polirom De Landsheere. Defise R. Rey. MEC 371 . Dictionnaire de l'évaluation et de la recherche en éducation.Curriculum şi competenţe. pg 4. Promoting Intercultural Learning in English as a Foreing Language: The Interplay of Teacher’ s and Student’ s Experience in Class. O abordare multidimensională în D. Păun (coord) (2002). Bruxelles : De Boeck Université Gavreliuc A. Bucureşti: Humanitas.. V. D. Teoria generală a curriculumului educaţional. Comment le curriculum pourrait-il mieux contribuer à la lutte contre la pauvreté? Information et innovation en education.

denaturarea. Posibilităţile de manifestare a sarcasmului sunt: jocurile de cuvinte. caracterizarea printr-un stil de vorbire notoriu (întrebuinţarea unui citat anapoda dintr-o personalitate care trebuie batjocorită). allusion. înlocuirea sensului propriu al unui obiect prin unul figurat. sau. Elena-Alina GRECU Şcoala Doctorală a Facultăţii de Litere. printr-o poantă comutativă (elogiul fizic şi sufletesc 192 193 Hőffding 2007: 57. but the goal is achieved through processes of the comic. fundamental. mai exact. iar căţelul simbolizează un individ concret ⁄ un tip funcţional. Universitatea din Piteşti Abstract: The purpose of satire is not laugh. prin care humorul poate să treacă în ironie. Blândeţea prezintă mai multe trepte. 372 . de vizare a răului din lume. o stare totală la care îşi aduc contribuţia toate trăirile şi străduinţele”192. Satira este un mod intenţional. Satirist hides the truth behind comic. orientat asupra unui comportament individual şi colectiv. Însuşirea comică serveşte la disocierea satirei de cinism.o concepţie despre viaţă. de unde: râsul sarcastic. De pildă. omofonia. pamphlet. Key words: satire.Comicitatea satirei Drd. aglomerarea afirmaţiilor de acelaşi fel asupra unui individ. furios. sarcasm. Popa 2010: 143. este reducţia193.. având aceeaşi valoare cu gluma mai mult sau mai puţin blândă şi marele humor. un personaj dintr-o fabulă este căţelul. Există micul humor. Procedeul satirei. cu menţinerea relativă a omofoniei. characterology. definit de seriozitate. . uzează de comicul violent. adică vehement. ea ascunde adevărul în spatele comicului. o mentalitate în faţa vieţii. Un individ este redus la un defect. Sarcasmul denumeşte batjocura necruţătoare. în satiră ori în batjocură. 194 Ibidem. Reducţia are ca scop egalizarea194. trecerea de la simpatie la batjocură.

terminat cu o anume propoziţie). oneşti sau delincvenţi. curte şi aristocraţie. meseriaşi. Din practica satirică tradiţională s-au desprins următoarele categorii socioprofesionale: suveran. jocul batjocoritor cu numele cuiva.superlativ al unei femei. cărturari.d. în care se condamnă atitudini. este aluzia196. Se poate spune că orice scriere cu pregnant caracter satiric. hangii şi călători. prin intermediul unui mesaj se poate transmite o informaţie. 373 . Astfel. teologi şi clerici. medici şi pacienţi. defecte morale. Priest. determinarea noţională. Aceasta evidenţiază un aspect dezagreabil. represiune ⁄ răzbunare – egalizare (retaliatory. ilustrarea urâţeniei cuiva sau a vestimentaţiei prin redarea caracteristicilor relevante ale imaginii aceleiaşi persoane prin mijlocirea cifrelor. 197 Ibidem: 150. se poate reda starea de supărare a vorbitorului. absolutizarea în negativ a ceva deja definit negativ. angajarea celor sfinte. avocaţi. ulterior va desemna o scriere de dimensiuni reduse.equity. cu un ton combativ faţă de un obiect concret. lingvistul Peter Matthews propune următoarea definiţie: . Popa 2010: 149. S-a constatat că pamfletul înfăţişează cel mai bine comicul orientat politic: superioritate – represiune ⁄ răzbunare (over-retaliation). Unele grupuri sunt prezentate în mod satiric prin relaţiile sociale ale activităţii propriu-zise. ce se opune formal sarcasmului. Satira dă coloratura unei opere. Bryant ş. Iniţial a denumit o comedie latină în versuri din secolul al XII-lea.)..a. Se apelează la expresii violente directe.Funcţie a limbajului: Orice tip de situaţie care poate fi realizată în interiorul limbajului sau folosindu-se de acesta. se poate încerca să impui cuiva să facă ceva ş. anacronismul sarcastic. concepţii.a. judecători. clienţii lor. este pamflet. vicios.m. aspecte negative ale realităţii sociale. trăsături de caracter ale unei persoane. Cu referire la funcţiile limbajului. altele – evaluate şi condamnate după consecinţele extraprofesionale198. aparent ascuns de enunţ. Pamfletul este o variantă de optimizare pragmatică şi formală a satirei şi sarcasmului197. atribuirea de nume sarcastice. inferioritate – represiune ⁄ răzbunare (under-retaliation) (Gutman. amuzament maxim). O satiră indirectă. de obicei în proză.”195. după aceea făcea referire la un volum de text scurt. 195 196 Matthews 1997: 139. licenţios. 198 Ibidem: 154.

Ei ajung obiectele răzbunărilor comice ale supuşilor. pentru mizeria localurilor în care se bea şi se mănâncă prost. venetici. . Meseriaşii sunt satirizabili când nu îşi onorează profesiunea. afemeiaţi şi paraziţi. Pacienţii devin ridicoli prin ignoranţă. ţărani. Medicul este un fel de asasin. iubirea de pământ şi de neam sau faptele sunt monstruoase şi nu pot fi prelucrate satiric. 199 Ibidem. farmecelor ori leacurilor vechi. măreţia. sinceritatea. pentru necinstea lor. Cărturarii sunt satirizabili. Toate viciile îi sunt atribuite aristocraţiei. vagabonzi. Satira teologilor şi clericilor vizează nepotrivirea dintre pretenţiile spirituale şi slăbiciunile omeneşti ale indivizilor cu roluri religioase exponenţiale. de preocuparea pentru câştigul material. superstiţiilor. indivizi marginali. Au fost satirizaţi hangii. în contradicţie cu onorabilitatea profesională (soţi încornoraţi). ei îşi folosesc inteligenţa punând la cale excrocherii pentru întreţinerea existenţei de beţivi. Raportate la infracţiuni. exploatatori.militari. păgâni. jefuitori. Acţiunile reale ori atribuite unora evidenţiază virtuţi ca înţelepciunea. 374 . sancţiunile disproporţionate atrag comicul. Suveranul este cel mai puţin satirizat. cinică. nepriceperea medicilor. evlavia. corupţi. ca falşi erudiţi. incapabili. Satira este îndreptată şi spre cerşetori. lacomi. Când nu sunt proşti. satirizabili ca ucigaşi. prin neînţelegerea şi interpretarea greşită a explicaţiilor. Oamenii legii sunt corupţi. căci prea multă minte strică. Aristocraţii apar ca fiind intriganţi. terapii. mincinoşi. nedrepţi. violatori. cărturarii sunt socotiţi nebuni. indicaţiilor medicilor. Meseriile penibile provoacă de asemenea râsul. un experimentator iresponsabil. străini. afirmă românul. eroismul. Satira medicală este virulentă. oportunişti cinici.pentru că nimic nu-i mai criticabil decât ceea ce se află între suveran şi omul de rând”199. hoţi. beţivi. În secolele al XIXlea şi al XX-lea se reprelucrează categoriile clasice ale deţinătorilor puterii pentru satirizarea politicianului. în tradiţia comică – posesori de ştiinţă fără legătură cu realitatea sau contrazisă de aceasta. nobili. Până în secolul al XX-lea este satirizată inutilitatea limbii latine în viaţa de fiecare zi.. negustori. Uneori. Ei sunt satirizabili când acordă atenţie prejudecăţilor. Ţăranii sunt satirizaţi pentru naivitate şi lipsă de maniere. bandiţi. terminologie şi argumentaţie sofisticată. Se râde şi de ultimele descoperiri ştiinţifice din domeniu. se doarme promiscuu. inutili. falşi. proşti. Călătorii sunt aventurieri. Se râde de diagnostice. Militarii se găsesc în aceeaşi categorie cu infractorii. capricioşi. vitejia. Adesea apar ridicoli sub raport familial. decizia. generozitatea.

2010. H. Bucureşti. nepriceperea... o . Bibliografie Hőffding. Iaşi. cu o reprezentare dinamizată în comedii. Panaitescu. Oxford University Press.Dacă satira socioprofesională şi politică vizează bărbaţii. 200 Ibidem: 158.5/S/77265. Acknowlegements This work (Comicitatea satirei) was partially supported by the strategic project POSDRU 107/1. Matthews.acumulare de detalii exemplificatoare”200. pantomime şi drame. The Concise Oxford Dictionary of Linguistics. traducere şi postfaţă de Val.. Humorul ca sentiment vital (marele humor): un studiu psihologic. podoabelor. în general a prezenţei fizice exterioare. 1997. P. satira femeilor are în vedere superficialitatea. Comicologia. lenea. Implicaţii satirice sunt detectabile în începuturile tuturor literaturilor. 2007. Popa. coafurii. New York.. Institutul European. instabilitatea morală şi comportamentală. O formă a satirei este caracterologia. inside POSDRU Romania 2007-2013 co-financed by the European Social Fund – Investing in People. Editura Semne. cosmeticii. 375 . M. absolutizarea vestimentarului. prostia.

Solemnitatea invectivei bogziene Drd. Limbajul acestui volum era considerat un limbaj pornografic. a fost asemănător cu destinul autorului care a scris volumul Florilor raului (Les fleurs de mal). Aderea – „Poetul la puşcărie” în Geo Bozga interpret de …. unfolds the devastation of dominant instinct. cu pumnul”202. 5112/1935.Bucureşti. deoarece a jignit şi ultragiat codul penal. din Văcăreşti.The devine. anxiety. În 1929. prin limbajul direct. masturbarea. Destinul tânărului Bogza închis ca un asasin în închisoarea. woman faded Geo Bogza introduce o dată cu volumul Poemul Invectivă sexualitatea în lirica română. p. Poemul Invectivă a şocat literatura română prin versurile „brutal priapice şi cu totul deşănţate”203. p.1976 . tender woman becomes a long expected victim for rebellious thoughts. „singurul care nu F. cu piatra. Key words: Geo Bogza. under a cznical sign.1985. which placed the poetic message under the sign of indignation „The Invective Poem”.815 201 376 . instinct.p. cu puţine perifraze poetice. Versurile bogziene erau foarte asemănătoare versurilor whitmaniene şi baudelairene.Editura Minerva.Bucureşti. tânărul Bogza declara în articolul Crezul publicat în revista Unu: „Cred într-o viziune sexuală a întregului univers” Îndrăznea să descrie violurile.The negative effects of the depraved body lead to a „faded” woman.Facultatea de Litere Abstract The entire volume was created on the basis of some grave soul anxiety. cântând cu asprime tristeţea unui adolescent „Invectiva poetului încearcă să purifice. nr.1 203 George Călinescu – Istoria literaturii române de la origini până în prezent. incesturile.42 202 Mihail Sebastian – „Procesul Bogza” în Rampa.Editura Eminescu. Volumul Poemul Invectivă a fost distribuit numai printre prietenii scriitori ai poetului. sexul cu animale. Aurelia Mihaela NĂSTASE MICU Universitatea Piteşti. Cuprindea foarte multe „cântări furioase cu imprecaţie”201. un limbaj insultă. Delincventul Bogza a fost un poet primejdios.

Azi l-am realizat atât de dur. Editura Adevărul Holding. 2007. de destrăbălatele frumoase dar. Poemele sale ilustrează dramele oamenilor simpli. de acum înainte. La sfârşitul lunii august 1933.811 206 Geo Bogza – Poezii. Bucureşti. În 1930 la 12 iunie.putea fi comercializat”. Pe prima pagină a volumului apăreau amprentele digitale ale poetului. p. cerând ca dezgustul faţă de instituţiile sterile să fie manifestat descriind viaţa aspră. Bucureşti. de dedesubtul convenţiilor încât „acesta să cadă subminate autentic nu numai împroşcate la suprafaţă cum erau până acum”(12 octombrie 1935)207. oricât l-aş scruta. pe tot traiectul (…) gândesc mereu la realizarea Poemului Invectivă”204. mărturisind: „De mult îmi propusesem să scriu un elogiu al invectivei. Scris la 11 iunie 1932 poemul Prefaţă la un roman de dragoste deschide volumul Poemul Invectivă.102 207 Ion Pop – op cit. Toate întâmplările sunt relatate într-un limbaj dur şi foarte agresiv. 2007. Rezistă. Personajele bogziene sunt reprezentate de servitoare. cu pulpe suave devine pradă mult aşteptată pentru nişte gânduri dezlănţuite infernal. de cioban. 2010. Femeia divină. Invectivele erau mult mai brutale şi necenzurate faţă de poemele anterioare din volumul Jurnal de sex. poemul ilustrează ravagiile instinctului dominator. precum: incestul. Editura Pontica. cât nu m-aş fi aşteptat. Îmbrăcat într-o mască cinică. Mincu – O panoramă critica a poeziei române din secolul al XX lea. amorurile şi frustrările sexuale. apărut prima dată în anul 1929. Întreg volumul Poemul Invectivă este alcătuit din 23 de poeme. de cizmarul Gheorghiţă. p. iar pe ultima pagină apărea mottoul: „…Şi ca un zâmbet de provocare azvârlit continentelor.poetul aducea un elogiu limbajului trivial. p. volum care a deschis drumul unui limbaj obscen. de Anica nebuna. gingaşă. În noaptea M. poetul dorea să „se consacre în întregimea poemului.. ori de câte ori l-aş citi. de feciorii de bani gata. Nopţile de chin şi delir se pot transforma în unele fericite o dată cu prima ejaculare. de efebii vânaţi şi de doamne burgheze şi marinarii venerici.p. ce angaja o definiţie a poeziei sub semnul revoltei ca „deschidere a unui ochi crud asupra vieţii”.811 204 377 . invectivele urmează mai departe sub degetul de gheaţă al profeţilor viitori”206. Cluj Napoca. Volumul era constituit „pe fondul unor frământări sufleteşti grave.417 205 Ion Pop – Dicţionar analitic de opere literare româneşti. poemului corosiv.. poemului ultragiant”205.Edit casa cărţii de Ştiinţă .

Substantivul comun „sex” este prezent de două ori şi în Poemul marinarilor venerici şi al femeii depravate. Adolescentul căruia se vânduse „fugi afară peste câmpuri”. Femeia depravată. duc la o femeie „veştejită cu cărăbuşi grefaţi pe ovare”. sexul devine complicele sălbatic care va lăsa „urme de nedescris”. Prezenţa sexului stăpânit de dorinţă sălbatică. practica vechea meserie în fiecare seară. Geo Bogza valorifică în poemele invective „carnea trupească”. calmarea tensiunii. oarbă şi ticăloasă. 1994.deprimantă.211Poetul a introdus realitatea în literatură. femeia „leoarcă de sudoare s-a deşteptat ţipând speriată”. măreşte tensiunea lăuntrică. Alain Gheerbrant– op cit p. cât şi de oasele care împing la desăvârşirea trupească.222 209 Ibidem.cit.210 Carnea trupească era vinovată pentru orgiile „flămânde” ale „marinarilor cu voci de bariton”.252 211 M. realizarea plenară a unei singure fiinţe”. Chevalier . de febră şi delir”. fără a înfrumuseţa şi 208 Jean. Chevalier. dezlănţuită. spărgând brutal „limbajul convenţional şi supunându-l la crude violentări”. Tensiunea interioară dezlănţuită în sânge şi în oase împinge la acte de violenţă şi ticăloşenie: „Privesc trupul tău fraged de fată tânără/ Şi o furtună de gânduri infernale se dezlănţuie în mine/ Sângele şi oasele mele îmi dictează tot ce trebuie să fac/N-am să mă dau în lături de la nicio ticăloşie” (Prefaţă la un roman de dragoste).Alain Gheerbarnt – Dicţionar de simboluri.Edit Artemis. creând un puternic efect al obscenităţii:„De fiecare dată cu un câştig cinstit/Vindea o pulpă veche şi-un sex cam paradit/La sexul meu de domnişoară/ Veniţi cu bani rotunzi de aur/ Să mă plătiţi ca un tezaur/ La sexul ca un cucuruz/ Venim flămânzi încă o dată/Priveşte-ne deci depravată” (Poemul marinarilor venerici şi al femeii depravate). p. dezgustat de carnea smintită. vânzându-şi trupul cu „ţâţe tari şi imaculate ca de ceară”. Trupul este cel care este înclinat spre ispită.208Impulsul sexual este dat atât de sânge. şi este considerat „elementul carnal robit păcatului… natura umană care şi-a pierdut spiritul de dreptate prin greşeala originală”. Obsedată de poftele trupeşti. p. deoarece „visase un bivol ros cu sexul pus în coarne”. Bucureşti. Efectele nefaste ale trupului lăsat pradă depravării. vestită pentru ceea ce făcea. Uniunea sexuală a celor doi simbolizează „căutarea purităţii. „declanşator al căldurii vitale şi vehiculat pasiunilor”209. Prezenţa femeii cu pulpe suave redă fericirea după „atâtea nopţi de chin. Mincu – op. 417 378 . p232 210 J.

obscen. Dacă Arghezi căuta „realitatea abjecţiei într-o terapeutică transcedentală. Anica nebuna. Solemnitatea versurilor ilustrează teribilismul juvenil.stiliza versul. Dorinţele interioare sunt îndeplinite de „bărbaţii care-şi dau coate” şi râd de ocări făcând „semne de batjocură”. De cele mai multe ori poemul arghezian utilizează sintagmele obscene pentru a sparge vechile tipare ale poeziei tradiţionale şi a deschide un nou ev poeziei moderne.Trupul carnal este plin de dorinţe. de factură senzaţional dramatică şi să transcrie în cod obiectual portretul grotesc al femeii obsedate sexual”212. cu pantofii. Invectivele bogziene au foarte multe note comune cu „urâtul” arghezian. Poftele trupeşti sunt dezvăluite de „vocile indecente”. Tam-tamul paparudelor apropiate. Prezentarea eroului legendar. Fără nici un fel de sfială şi cu gingăşie egală caută „pântecul” împreunării. dar nu îi lipseşte nici îndemânarea de regizor. Balada tatălui denaturat. de conţinut şi de expresie cu Florile de mucegai. pe când trupul „dinafară” pare a fi dumnezeiesc îmbălsămat de rugăciuni şi crezuri. Utilizează „clişee poetizante puse în vecinătăţi inconfortabile cu elemente de poezie. Poeme ca: La închisoare de hoţi din Doftana. Tânărul poet ştia „să exploateze cu efect virtuţile schematizării accentuate. relatări de fiecare zi şi relatări ale faptelor de viaţă. de relatare a faptelor sexuale. satisfacţia”214. Balada ucigaşului Maruth îl apropie foarte mult de lirica argheziană. Gheorghiţă cizmarul. care îşi înscenează şi montează reportajul”213. chiar suburban dau o pată de culoare în toate poemele. ci doar a transpus simplu în cuvânt expresii triviale. cu câinii de vânătoare. Acuzat pentru încălcarea bunelor moravuri şi pentru limbajul utilizat Bogza consideră că „violenţa de expresie presupune o violenţă de suferinţă care exclude. pipăind cartilajele şi zgârciurile putrede ale unei materii imune şi coborând ad inferos cât mai profund 212 213 Ibidem Ibidem 214 Ibidem 379 . de cele mai multe ori autentice prin limbajul atipic. În invectivele bogziene personajele cheie apar iubindu-se cu raţele. Limbajul colorat. Majoritatea poemelor din Poemul Invectivă au comune nota de oralitate. Poetul descrie evenimente foarte concrete. Poemul Invectivă are foarte multe asemănări de formă. cu vacile. în condiţia ei esenţială. Atingerea fiecărei părticele provoacă minuni. pornografic implicând. de la început orice element pornografic. .

Edit casa cărţii de Ştiinţă . 215 M. M– O panoramă critica a poeziei române din secolul al XX lea. 2010 Călinescu. 2007 Pop. Editura Pontica.1985 Chevalier.419 216 Ibidem. 5112/1935 Acknowlegements This work (Solemnitatea invectivei bogziene) was partially supported by the strategic grant POSDRU/88/1. F – „Poetul la puşcărie” în Geo Bozga interpret de …. I – Dicţionar analitic de opere literare româneşti.5/S/52826.Bucureşti. nr. A– Dicţionar de simboluri. 2007.222 Mincu.G – Istoria literaturii române de la origini până în prezent.Bucureşti. 420 380 . Editura Adevărul Holding. Project ID52826 (2009). within the Sectoral Operational Programme Human Resources Development 20072013.J Gheerbarnt . 1994.pentru a accede la o metafizicizante simbolică”215. Bucureşti. Bibliografie Aderea. p. Bucureşti. M – „Procesul Bogza” în Rampa.1976 Bogza . Bucureşti.Editura Minerva. Editura Pontica. Bucureşti. Bogza se „lasă furat transfigurând materia atunci când recurgea la formele prozodice tradiţionale”216. Geo– Poezii. p. p.Edit Artemis. cofinanced by the European Social Fund – Investing in People.Editura Eminescu. Mincu – O panoramă critică a poeziei româneşti din secolul al XX-lea. 2007 Sebastian. Cluj Napoca.

Nae Ionescu. l’Université de Bucarest 217 Doina MEZDREA. [„categoriilor polare ale filosofiei sale politice”] * 381 . « Antisémite – c’est une définition par négation. Mots clefs: démocratie. Cela signifierait que je n’existe qu’en fonction de mon ennemi. volume II. 2002. Etre antisémite signifie pour lui accepter d’être inférieur et c’est une situation humiliante pour un nationaliste. la Roumanie de l’entre-deuxguerres . être purement et simplement antisémite Le présent ouvrage fait partie d’un projet doctoral de recherche en sciences politiques sous la direction du professeur Florin TURCANU. Nae Ionescu. A fist antinomy category is that of nationalism vs. We are dealing here with a radical thinking that has the tendency to classify all in various categories in order to better explain the historical evolution. totalitarisme. anti-Semitism. nationalisme . Une première catégorie antinomique est celle du nationalismeantisémitisme. p. Faculté de Sciences Politiques. Situation humiliante et du point de vue tactique dangereuse. 418. pour un intellectuel. Biografia. à la différence de ses contemporains. extrême . which will allow us to identify « the main fundamental categories of his political philosophy”. ne se considère pas être un antisémite. Institutul European din România Abstract From his early articles Nae Ionescu tries to achieve a systematization of his main ideas.Les catégories antinomiques fondamentales chez Nae Ionescu* Drd. Another antinomy documented by professor Florin Ţurcanu is between culture and democracy. Mihai SEBE Expert. Maison d’edition Acvila. Another important category for the political thinking of Nae Ionescu is that between traditionalism and democracy.droite De ses premiers articles Nae Ionescu entame une systématisation de ses principales idées ce qui nous permet d’identifier « les catégories fondamentales de sa philosophie politique »217.

„Reacţiune şi altceva”. primejdioasă. într-o accepţie apropiată de cea utilizată de Moeller van den Bruck. visant « l’économie de l’énergie nationale »221. 2005. Îl prefera pe cel de «conservator». mais il refusait l’épithète de « réactionnaire » Il préfère celui de « conservateur ».”] 222 Ibidem. Maison d’edition Humanitas. le 3 septembre 1926. a fi pur şi simplu antisemit înseamnă a-ţi crea din capul locului o poziţie inferioară. el se definea ca «naţionalist». Prizonierul istoriei. nationaliste et garde la liaison avec le passé »222. désireux de garder l’ordre social et institutionnel de son temps – « conserver les institutions sociales relève de l’ankylose » – mais dynamique. Son conservatorisme n’est pas statique. [„desprinderea individului din cadrul funcţiunilor lui naturale şi decolorarea lui de orice calitate şi preocupare proprie”.”] 219 Ibidem. şi din punct de vedere tactic. Le désire même de comprendre le sens de l’accélération de l’histoire dans la manière d’un « conservateur » fasciné par la révolution trahit chez Nae Ionescu l’influence de l’auteur du Troisième Reich et celle de Oswald Spengler » [„Nae Ionescu era convins că dezvoltarea capitalismului şi a democraţiei în România se petrecea împotriva cursului istoriei. Antidémocrate par tempérament. şi statornicesc că celelalte neamuri au a se acomoda naţiei majoritare. pp. il se définissait comme « nationaliste ». dans une acception proche de celle utilisée par Moeller van den Bruck. et qu’on passe en défensive »218. menace l’être organique de la nation. „Reacţiune şi altceva”. favorisant la dispersion des ressources et l’individualisation. [„Naţionalismul e în schimb o atitudine de afirmaţie: eu afirm drepturile la desăvârşită dezvoltare a naţiei mele. Fondé sur cette règle le conservatorisme de Nae Ionescu ne peut être que « monarchiste.219 mais conservateur220. Antidemocrat prin temperament. dar refuza epitetul de «reacţionar». Cette „économie” est en flagrante contradiction avec la démocratie qui. 549. Însăşi dorinţa de a înţelege sensul accelerării istoriei în maniera unui «conservator» fascinat de revoluţie trădează la Nae Ionescu influenţa autorului celui de-Al Treilea Reich şi pe cea a lui Oswald Spengler.cela signifie qu’on se situe dès le début sur une position inférieure. Cuvântul. le 3 septembre 1926. 549. no. [„conservarea instituţiilor sociale este anchiloz㔄economisirea energiei naţionale. Une autre catégorie importante est celle de conservateurreactionnaire. Nae IONESCU. Cuvântul. [„Antisemit – aceasta este o definiţie prin negaţie. naţionalist şi păstrează legătura cu trecutul”] 218 382 . Nae Ionescu ne se considère pas être un réactionnaire mais un conservatoire car être réactionnaire représente un essai « au moins anormal d’arrêter l’écoulement de l’histoire ». no. trecând în defensivă. Mircea Eliade. în cadrul statului nostru. Ar însemna că eu nu exist decât în funcţie de duşmanul meu.”] 221 Nae IONESCU. Situaţie umilitoare. Bucarest.”. „cel puţin anormală de a zăgăzui curgerea istoriei”] 220 Florin ŢURCANU.„monarhist. 106-107: « Nae Ionescu était convaincu que le developpement du capitalisme et de la démocratie en Roumanie avait lieu contre le sens de l’histoire. « la sortie de l’individu du cadre de ses fonctions naturelles et sa dépigmentation de toute qualité et préoccupation propre ».

Les politiciens qui soutenaient la démocratie affirmaient notamment que « il est impossible de suivre le fil du temps en arrière” et que „la démocratie reconnaît une tradition mais seulement celle de 1848 ». Ces opinions paraissent illogiques à Nae Ionescu car pour lui « une tradition qui commence à une date fixe. „[.. e o contradicţie in adjecto fiindcă „în esenţa tradiţiei stă perfecta continuitate în timp şi lipsa de începuturi cari să se poată stabili pe calendar.]”] 383 . signifie spécialisation et approfondissement et pas une simple popularisation de quelques connaissances générales: « la culture personnelle est une oeuvre d’approfondissement et par conséquent de différenciation » C’est comme ça qu’on explique pourquoi « les grands hommes de la culture. les grands créateurs dans l’ordre spirituel n’ont été 223 SKYTHES.] nu se poate urca înapoi cursul vremii şi reînvia timpurile de acum trei sute de ani [. 532. „o tradiţie care începe dela o dată fixă.”. qui manque de la profusion nécessaire à un véritable changement qui comporte vulgarisation et simplification: « […] elle a comme instrument une vulgarisation superficielle et non assimilée de quelques connaissances élémentaires. La culture associée à la démocratie est plutôt une culture pratique. dar numai pe aceea de la 1848”. ca simpla apariţie a unui ziar. ».. qui vise « d’élargir les commodités de la vie » C’est une culture superficielle. La véritable culture est en échange aristocratique et élitiste. Nae Ionescu pense identifier une pseudo culture (celle démocratique) à coté de la véritable culture (élitiste). „Tradiţionalism şi democraţie”. [„este imposibil a urca înapoi cursul vremii”. comme la simple parution d’un journal. „democraţia recunoaşte o tradiţie. c’est une culture des individus et pas des masses: « la culture est de par son essence et ses conséquences décidément aristocratique » La culture signifie différenciation.. Influencé par les idées de Spengler. utilitaire. Cuvântul. no.Une autre catégorie importante pour la pensée politique de Nae Ionescu est celle de traditionalisme-démocratie. le 14 août 1926.. est une contradiction « in adjecto » car « l’essence même de la tradition est sa parfaite continuité dans le temps et l’absence des débuts qu’on peut établir dans un calendrier « Le traditionalisme défendu par Nae Ionescu est autre chose qu’un retour au passé « […] on ne peut pas remonter au fil du temps et faire revivre le temps d’il y a trois cent ans […] »223 Une autre antinomie soulignée par le professeur Florin Ţurcanu est celle entre culture et démocratie.

ils n’ont été démocrates ni par tempérament ni par pratique politique »224. essentiellement individualiste et aristocratique. « Néo-traditionalisme et politique dans la Roumanie des années ‘20 ». Cuvântul. „ [. Très différent de Nichifor Crainic par son tempérament et son style il rejoint le groupe néo-traditionaliste en 1926. L’opposition entre culture et démocratie n’est qu’une manifestation de cette incompatibilité. 684 : « Aux yeux de Nae Ionescu. Cultura stearpă. Este cultura a cărui summum se atinge în aşa numitele universităţi populare. Bibliographie La presse Cuvântul. de démontrer l’inadéquation fondamentale de la démocratie aux besoins de la société roumaine et à ses traditions. „Cultură şi democraţie”. telles quelles seront reflétées dans sa vie publique et privée. Nae Ionescu tentera. şi prin urmare de diferenţiere”. nici prin practică politică. marii creatori în ordinea spirituală nu au fost niciodată democraţi. îndrăzneaţă şi mărginită a mentalităţii anchilozată în cl.”226 On peut avoir ainsi une avant première des idées qui affecteront les ouvrages et les articles de Nae Ionescu dans la période de l’entre-deuxguerres et on peut envisager les conclusions logiques de toutes ses actions. nu au fost democraţi nici prin temperament. „instrumentul tehnic al unei forme speciale – foarte aproximative – de civilizaţie. VI de liceu. la culture de masse reste une illusion. no. téméraire et limitée de la mentalité ankylosée dans la VIe classe de lycée... dans le régime démocratique on peut identifier une culture plus répandue » cela n’est pas une culture mais c’est plutôt „l’instrument technique d’une forme spéciale – très approximative – de civilisation. professeur de philosophie à l’Université de Bucarest.”] 225 Florin ŢURCANU. 1937-1938 224 Idem. no. 1924 – 1933. » 226 SKYTHES. un phénomène culturel. le 3 septembre 1926.”. un tel processus ne pouvait être à proprement parler.jamais des démocrates. le 3 septembre 1926. 556. 2001.] are ca instrument o vulgarizare superficială şi neasimilată a câtorva cunoştinţe elementare. […] Même si la démocratie pouvait diffuser des notions culturelles dans les masses. Studia Politica. Par son essence même.”] 384 . p. Culture stérile. C’est la culture dont le summum est atteint dans les soi-disant universités populaires. [„e adevărat. Cuvântul. La véritable culture n’est jamais une culture des masses. par la suite. l’acte culturel étant. no.225 Meme şi devant la realité présente il est forcé de reconnaître le fait que dans les démocraties avancées la culture est plus répandue: „il est vrai. „Cultură şi democraţie”. une plaie paralysante de la vraie culture. 3. [„lărgirea comodităţilor vieţii”. „marii oameni de cultură. la démocratie n’est pas créatrice de culture. plagă paralizantă a adevăratei culturi. volume I. 556. în regimul democratic se poate identifica o mai mare răspândire a culturii”. „cultura este în esenţa şi urmările ei hotărât aristocratic㔄cultura personală este operă de adâncire personală.

2002 MEZDREA. O contribuţie la problema fascismului internaţional. Dennis DELETANT. "Néo-traditionalisme et politique dans la Roumanie des années ‘20". volumul I. 1999 MEZDREA. Mircea Eliade. nr. Biografia. Biografia. Anii treizeci. Doina. Muzeul Brailă şi Maison d’edition Istros. Maison d’edition Acvila. 2005 HEINEN. Muzeul Brailă şi Maison d’edition Istros. Keith HITCHINS. Florin. 2001 ŢURCANU. Istoria României. 1995 ŢURCANU. Bucarest. 2001 MEZDREA. Nae Ionescu. 2005 ORNEA. traduction par Monica Anghel et Dragos Dodu. Maison d’edition Fundaţia Culturală Română. Maison d’edition Corint.Livres et articles des revues de spécialité BĂRBULESCU. traduction par Cornelia et Delia Esianu. Doina. Legiunea « Arhanghelul Mihail ». Biografia. Doina. Nae Ionescu. volumul IV. Zigu. Bucarest. Extrema dreaptă românească. 3. Studia Politica. Armin. 2005 385 . volumul II. 2003 MEZDREA. Mihai. Maison d’edition Universal Dalsi. Bucarest. Florin. Şerban PAPACOSTEA. I. Nae Ionescu. volumul III. Doina. Bucarest. Biografia. Prizonierul istoriei. vol. Pompiliu TEODOR. Nae Ionescu. Maison d’edition Humanitas. Maison d’edition Humanitas. Miscare socială şi organizaţie politică.

El choque entre la cultura europea e indígena y las relaciones conflictivas de la alteridad entre los primeros pioneros del "Nuevo Mundo" son la base para el análisis que tiene como base teórica autores como Sidekum. la cultura encontró su lugar en las teorías sociales más importantes. en el sureste de Brasil.) La cultura también puede ser la portadora de una forma de dominación sobre otros grupos de personas o de la cultura en un contexto social y el fundamento ideológico de otros seres humanos (SIDEKUM.. El encuentro entre el europeo y el indio americano: una historia de alteridad y asimilación Durante el siglo XX. interculturalidad. la cultura siempre es tratada como una síntesis de toda la actividad histórica del ser humano. Key words: Cultura. materializada por los Estudios Culturales.entre los individuos: Por un lado. alteridad. p. Landowski y Todorov. 386 . pero sin embargo puede ser revelado a la luz de las teorías que abarcan las relaciones . todas intrínsecamente ligadas a la cultura. A Muralha es una novela histórica clásica y cuenta la historia de la fundación de la ciudad y la lucha por la posesión de la tierra durante el siglo XVII y XVIII. (. Como lo demuestra Sidekum. diferencia. 101-102). 2006. la cultura puede ser vista desde la perspectiva de las prácticas de un grupo social.Cultura y juegos de alteridad en la novela A MURALHA Mls. de Dinah Silveira de Queiroz. Samantha BORGES Universidade Federal de Santa Maria Abstract El artículo tiene como objeto de análisis la obra A Muralha (1954).. Escrito en honor del Cuarto Centenario de la ciudad de Sao Paulo. Surgen los conceptos de multiculturalidad. y por lo tanto también se benefician las principales cuestiones relacionadas con la formación de la identidad y la alteridad.sobre todo por el poder y la dominación .

en un mundo acuñado como multicultural. Todorov describe. hay que volver un poco en el tiempo que se puede encontrar uno de los momentos más memorables con el otro . constituye el marco básico para las relaciones de alteridad en el momento del descubrimiento.considerado el único modelo de sujeto civilizado . pero continuó por siglos de colonización y. intermedia el contacto entre las personas principalmente de los países más ricos en relación con los países históricamente más necesitados. el diferente es más evidente y múltiplo que nunca.que se puede comprender un poco más las relaciones sociales problemáticas entre el yo y lo otro. 34). con pasajes de las cartas de Colón. para que a través de los preceptos y valores cristianos establecidos en el Viejo Mundo. La llegada de los europeos a América se configura en un complejo proyecto de dominación y sometimiento de las personas involucradas. El pueblo de América había sido considerado aculturado. Para el español. pero esta falta de cultura está directamente relacionada con el hecho de que las prácticas indígenas eran diferentes de la práctica europea. que ha tenido reflejos hasta hoy en el mundo y las culturas contemporáneas. 387 . que acepta al otro. Sin embargo. Landowski señala que "el surgimiento de un sentimiento de" identidad "parece pasar necesariamente por la intermediación de una “alteridad” que se construirá (Landowski. que los españoles inserían a los indios en una banda situada entre el hombre europeo . p.y los animales. La forma en que la alteridad se constituye en un grupo social y entre este y otros grupos sociales actúa directamente en la formación de la identidad de los sujetos involucrados. por lo que potencialmente susceptibles a la domesticación. con características primitivas y salvajes. Los españoles sólo reconocían al indio como a un igual. el indio pertenece a la raza humana. En la actualidad. pero es culturalmente inferior. considerada por los españoles como la legítima.Es desde esta perspectiva . la llegada de los europeos en América se llevó a cabo con el fin de ratificar una actitud prejuiciosa y de abuso de poder sobre los nativos americanos. şi fuera capaz de ser esclavizado y cristianizado. aún hoy. Según Todorov. Esta actitud de asimilación. 1997. el extranjero – que la humanidad ha experimentado alguna vez: el "descubrimiento" del Nuevo Mundo. en el mundo contemporáneo.la alteridad . para asimilar las características del medio ambiente o del grupo social dominante. desde que el renuncie a sus propias características.el diferente. se convirtiera en más similar al español. que analiza a los registros de Colón.

Procedente de Portugal. prima lejana de Tiago. Una lucha sangrienta y la aparición de una "tierra de nadie". y estos demonios sin Ley ni Rey. hijo de Don Braz. en 1954. cuenta la historia de las luchas. constituyen el contexto de la historia de Cristina y Tiago y la trágica saga de la familia de Don Braz Olinto. Es la relación de alteridad entre los blancos y los indígenas. 12). es prometida en matrimonio al joven. blancos sucios. Pero en este contexto. La novela presenta una compleja red de personajes que ocupan lugares diferentes en una jerarquía muy marcada. formada en conformidad con el punto de vista del pensamiento predominante en Europa Si supieras lo que es esta tierra.. Este es el escenario que se despliega la historia de los personajes de la familia. A comienzos de la historia. llega en el Puerto de San Vicente llena de sueños. al aterrizar en Brasil. como Don Braz y su familia. La novela. ya que los hombres pasan largos meses en la región del “Sertão”.. La historia es protagonizada por el hombre blanco. narrada en tercera persona.) Cúrense las ilusiones de la niña. p. donde el primero que llegó construyó su propia ley de privilegios. especialmente las mujeres. los negros haciendo lo que les enseñan. tanto los recién llegados europeos y Cristina. la visión romántica de Cristina ya es confrontada por la observación egocéntrica del Capitán Mor-barco. La pobreza arrogante de la tierra! Los indios feos como Judas. las conquistas y masacres del pueblo de Sao Paulo a finales del siglo XVII y principios del XVIII. de Dinah Silveira de Queiroz. fanfarrones y pendencieros. llena de la educación del Reino y con la esperanza de encontrar un amor romántico en el "Nuevo Mundo". como monos.El colonizador y los colonizados en A Muralha La novela A Muralha. 2000. fue escrita en honor de la celebración de los 400 años de la fundación de la ciudad brasileña de Sao Paulo. hay un discurso de autoridad que impregna la narración a través de la presencia de los personajes secundarios. ignorantes y obstinadas (QUEIROZ. pero les diciendo a las masas. expuesta en la trama que automáticamente muestra cómo la relación que se desarrolló en los primeros contactos entre Colón y los indios de América Central se ha convertido en inherente a la ideología del 388 . no gastaríais aquí su amable presencia (. Sacerdotes que compiten con los blancos. Y las mujeres en las casas escondidas en sus madrigueras como conejos. Cristina. que a menudo luchan por sobrevivir solas. cuanto por el que ya había hecho un poco de historia aquí.

se coloca como un sirviente de la familia del Lago Serena. se los comen los animales. Al igual que las cartas de Colón. no valen ni el pué que mastican. 2000. hay una relación. 15-16). y en segundo lugar entre el criollo y el auténtico nativo. jura que suelta este demonio en el bosque de nuevo. Por lo tanto. a recoger un puñado de puré amarillo. Aimbe devota al blanco. porque aquí hay muchos del mismo animal.toda su servidumbre. En la narrativa los indígenas son a menudo tratados como animales: Fuera del hogar. el criollo. Sin embargo. tres de los otros siervos se inclinaron sobre el cuenco. los trata con la misma violencia y la repugnancia que un blanco trataría. Mi dueña no tendrá lástima por algo malo así como él. Pero los hombres comían allí! Además de dos indios. cuando se refiere a la mujer indígena es la violencia sexual que se les presentó. Ellos no pagan nada. los esclavos eran tres: un negro y dos criollos. con orgullo . que se muestra de una manera más sutil. Aimbe descarga todos sus supuestos "poderes". p. enojado con los esclavos del lago Serena. el patio había un tazón grande. Aimbé hablaba fuerte. en el lago Serena. no es ni blanco ni indio. haz lo que quiera. Mientras le respondían. y para el indio. que es el desprecio con que las indias son tratadas. entre Aimbe y el hombre blanco. porque parece que no importa tanto. Para no gastar el dinero de usted. Aimbe. Como un hijo bastardo. pero es como un jefe de los indios "puros" tratados como esclavos. p. una diferente "cepa" de la jerarquía social de Sao Paulo en aquel tiempo. como algo muy natural. devorando la comida codiciosos como perros humanos (QUEIROZ. Está presente tanto en la idea de la novela de la presentación de las indias a los placeres de 389 . Es interesante como el juego se trabajó a partir de la alteridad en primer lugar. como se muestra en el fragmento siguiente: .como şi le fuese concedido reconocimiento . donde Aimbe tiene su voluntad propia. Aimbe para llegar a casa. lo mejor es dejarlo caer en el bosque de nuevo (QUEIROZ. muestra preocupación por la "responsabilidad" para llevar a los esclavos de la finca y busca ser representativo de su señor.colonizador. A Muralha aporta los pasajes de trabajo que revelan el carácter peyorativo con que son caracterizados los indígenas europeos. En la alteridad entre los personajes presentados. 2000. hijo de don Braz con alguna india. Ya aparece en el texto anterior el representante principal de la narración. donde. 34). en su jueves. La principal diferencia en el trato con los demás. la misma cuenca excavada en la madera.Mi señor me dijo que hiciera la voluntad de su dueño.

La novela A Muralha. completamente desnudo. (. y su seno izquierdo..replicó . Llevaba ropa limpia y blanca. y muestra como este proceso estuvo marcado por las ideologías dominantes de los colonizadores sobre los colonizados y del hombre que se constituye este contexto como un sujeto. Él demuestra la subyugación a que se somete la mujer indígena. como su servidumbre y sometimiento a las leyes de "dicho" civilizado.. para colocarse en una interacción entre el yo y el otro. Así sucedió en la relación de alteridad en el encuentro de españoles e indígenas de América Central y también lo fue en el contacto entre los indios de Portugal y Brasil. el sufrimiento del negro y. que se puede entender como el nacimiento simbólico del país. 27). relaciones practicadas en el territorio nacional. Él derramó su ira: . cuando las indias son sirvientes de la casa y por lo tanto. Y en un segundo momento. Entender cómo esta relación de dominación se da. se hace casi inevitable crear un juego de dominación y poder. vista como construcción representante de los tiempos del nacimiento del Brasil. abrazado a dos indias también desnudas "(QUEIROZ. vio a Don Guilherme pasar. trae en su relato las relaciones de alteridad entre personas de origen diferente. deben seguir las convenciones y las costumbres de los colonizadores: Una india llegó a retirar los restos de la cena. sólo en su habitación. Don Guilherme es un solitario que recibe Cristina en su casa durante su viaje a Lago Serena. p. desabrochado.la carne del hombre blanco. Primero durante el día.) En la confusión de la sombra y la luz.usted sabe que su amo quiere decencia en esta casa! Componer usted mismo. apareció. esencialmente. la de criollo. la sumisión de los indígenas. la historia del nacimiento de Sao Paulo. Dos pasajes del libro ilustran estos dos polos. india tonta! (QUEIROZ. Cristina se sorprende cuando. es importante no sólo para conocer el pasado. la sensación de no ser esclavo ni amo cuando está en su más expresiva condición. que son sometidas al yugo de su amo: "Hubo un tumulto de la risa de los niños y la voz de Don Guilherme borracho cantando la misma canción aburrida y bárbara. en la noche. 2000. es una amalgama de diferentes identidades: lleva el arrogancia del hombre europeo. cuando ella se inclinó. 390 . Al confrontar las diferentes culturas. Sujeto este que se conoce. p. pero su vestido estaba abierto por delante.Pagana infeliz . 2000. ve el decente y cristiano Don Guilherme unirse a las indias. pero sobre todo es necesario para entenderse que es el actual Brasil y qué cargas de identidad lleva hasta hoy. 28).

M. Tzvetan. Sao Paulo: Perspectiva. 2010. 2002. In: Cultura e Alteridade: consenso / Org Luiz Amarildo Trevisan. Conceito de cultura. A Muralha. Dinah Silveira. QUEIROZ. Anthony. Presença do outro: ensaios de sociosemiótica.Referencias Bibliográficas LANDOWSKI. 2000. Eric. A conquista da América: a questão do outro. Ijuí: Unijuí. Sao Paulo: Martins Fontes WMF. SIDEKUM. 2006. Sao Paulo: Record. TODOROV. 391 . Elisete Tomazetti.

SECŢIUNEA : LINGVISTICĂ ŞI TRADUCTOLOGIE 392 .

Conceptual Metaphors and Their Linguistic Expression in English and Romanian Lect. linguistic expression. There are studies which have revealed both differences and similarities in the linguistic expression of conceptual metaphors. Denisa DRĂGUŞIN Facultatea de Litere. 393 . The analysis is based on one of the mostly common conceptual metaphor that exists in English and Romanian: TIME IS MONEY (more largely. with focus on English and Romanian. A variety of different metaphorical examples are analyzed in this respect. Our study investigates the ways the linguistic expression of the shared conceptual metaphors differs or is similar across languages. univ. 1. and more specifically. Thus. The expression of the same figurative meaning It is common-knowledge that there are several possibilities to translate a metaphorical expression from one language to another. VALUABLE RESOURCES) (Lakoff and Johnson. we will look at the figurative meaning and its possibility of being expressed by a different / similar word form within the same (or different) conceptual metaphor. cultural context Introduction The present study attempts at describing the ways in which the linguistic expression of shared conceptual metaphors differs or is similar across English and Romanian languages. Universitatea « Spiru Haret » Abstract The present paper addresses the regularities of the ways conceptual metaphors are expressed linguistically in different languages. The question the article attempts to clarify is whether the linguistic expression of shared conceptual metaphors is also the same or it differs from language to language. dr. 1980). in what ways it differs and why. figurative meaning. Key words: conceptual metaphor. In order to answer these questions.

and it takes the form of a clitic in the Dative-Possessive case preceding the verb and modifying the NP subcategorized by the latter. and the linguistic form that is used. Instead of the 394 . 1.2. the time Both Romanian sentences drop the Subject as the inflection of the verb surfaces all the necessary morphological features. In the Romanian sentence.1. As far as the last parameter is concerned. the NP-DO subcategorized for by the verb has a possessive pronominal adjective in the specifier position. In what follows. we will consider several varieties of the TIME IS MONEY metaphor in English and Romanian. (a) Îmi pierzi vremea (de pomană). this will CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS save-3rd PERS some hours Again the English and the Romanian sentences differ in terms of the morpho-syntactic constructions used. However. (2) This device will save you hours. CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS waste-2nd PERS.establishing the “equivalent” of a particular metaphorical expression in a certain language becomes problematic. the following parameters should be taken into consideration: the literal meaning of the expression used. the possessive pronominal adjective disappears from the specifier position of the head noun. 1. In the English sentence. CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS waste-2nd PERS. we would expect it to be different in the case of two different languages. the word form that literally means the same as save is used in Romanian as well. When examining the similarities and differences in the metaphorical expression of a conceptual metaphor. and the particular patterns produced by the English expressions in Romanian. (a) Aparatul acesta o să-ţi economisească timp. Device-ART. the conceptual metaphor(s) on the basis of which the figurative meaning is composed. the time (for nothing) (b) Îmi consumi timpul. (1) You’re wasting my time. the figurative meaning that is to be expressed. this will CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS save-3rd PERS time (b) Aparatul acesta o să-ţi economisească câteva ore bune. Device-ART.

1. In order to express the meaning of the English sentence. (3) I don’t have the time to give you. this idea can be seen in the third (c) Romanian variant Nu pot să-mi rup timp pentru tine (‘I can’t tear off time for you’). the Romanian resorts to the sentence Nu am timp pentru tine (‘I don’t have time for you’). 1. The basic conceptual metaphor read in this Romanian metaphorical expression is related to TIME IS A SOLID MASS OR OBJECT. as in (2)(b).4. the Romanian sentence can make use of the word meaning ‘time’. cannot be used with both a Complement (‘your time’) and an Adverbial (‘these days’). 395 . never in a relation of subordination: Nu am timp (‘I don’t have time’) and O să îţi dau timp (‘I’ll give you time’). The word ‘hour’ can be used if and only if it is quantified. The Romanian accepts the two English sentences independently. (5) That flat tire cost me two hours. (4) How do you spend your time these days? (a) Cum îti petreci timpul liber? How CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS spend-1st PERS the time spare (b) Ce faci zilele astea? What do-1st PERS days these The Romanian literal equivalent of spend. NEG can-1st PERS CONJ CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS tear1st PERS time for you-ACC Although the Romanian language allows the sentence Nu am bani să-ţi dau (‘I don’t have money to give you’). 1.5. which actually leads to a concealed linguistic metaphor based on the TIME-AS-A-VALUABLE COMMODITY metaphor.word meaning ‘hour’. NEG-have-1st PERS time of you-ACC (c) Nu pot să-mi rup timp pentru tine. (a) Nu am timp pentru tine. More explicitly. it does not allow Nu am timp să-ţi dau (‘I don’t have the time to give you’). NEG-have-1st PERS time for you-ACC (b) Nu am timp de tine. petrece. so time seems to inherit the features of a [-abstract] object.3. a mass or object from which one can tear off a piece.

8. 1. (a) Am investit mult timp în ea. it does not accept a literal translation of the sentence in (5) which leads to a different reading of the conceptual metaphor underlying the metaphorical expression TIME IS AN OBJECT.(a)Mi-a luat două ore pana de cauciuc. NEG have-1st PERS time to waste for this Irrespective of the fact that due to syntactic reasons there are major differences between the English and the Romanian sentences. (a) Nu am suficient timp pentru asta. 1. Be-1st PERS SG PRES in crisis of time (b) Nu îmi ajunge timpul. NEG have-1st PERS enough time for this (b) Nu am timp de pierdut pentru asta. AUX-have-1st PERS invest-PAST much time in PRON-3rd PERS SG ACC The Romanian word that etymologically derives from the same Latin word as the English word invest does is investi. (7) I don’t have enough time to spare for that. semantically speaking they are equivalent and converge to the same conceptual metaphor. (a) Sunt în criză de timp. The two literally the same verbs can be used in the figurative meaning. The English sentence is translated into Romanian without difficulty. CLITIC-1stPERS-DATIVE-POSS AUX-have-3rd PERS take-1st PERS-PAST two hours the flat tire Although the Romanian language allows the use of the figurative meaning of the verb cost as in M-a costat două săptămâni de durere (‘It cost me two weeks of pain’).6. 1. Consequently. we may say that it is both similar to and different from the English one. (6) I have invested a lot of time in her.7. (8) I am running out of time. NEG CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS be enough the time 396 .

(a) E timpul să-ţi gestionezi timpul.9. imposing the use of different literal expressions. We can either preserve the same conceptual metaphor as in (10) (a) and (c) by using the Romanian verbs păstra (‘keep’) and face (‘make’). The Romanian language does not accept a-ţi bugeta timpul (‘to budget one’s time’).10. 1. (a) Păstrează timp şi pentru mine. Tear-2nd PERS CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS time for me (c) Fă-ţi timp şi pentru mine. (10) Put aside some time for me. Word Literal Figurative Conceptual form meaning meaning metaphor 397 . Were we to schematize our findings we would comprise the following distinctions: Eg. Be-3rd PERS SG PRES need CONJ CLITIC-2nd PERS-DATIVEPOSS plan-2nd PERS the time The Romanian word bugeta corresponding to the English budget cannot be used with the same figurative meaning. Keep-2nd PERS time for me (b) Rupe-ţi timp şi pentru mine.The English sentence does not translate easily into Romanian. a-ţi bugeta salariul (to budget one’s salary). It can only accept [+concrete] entities: a-ţi bugeta călătoriile (to budget one’s travels). as the latter does not accept the figurative meaning of the English verb run. Make-2nd PERS CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS time for me When it refers to time. a-ţi bugeta achiziţiile (to budget one’s acquisitions) 1. or we can relate to the conceptual metaphor TIME IS A SOLID MASS OR OBJECT as in (10) (b). Be-3rd PERS SG PRES time CONJ CLITIC-2nd PERS-DATIVEPOSS manage-2nd PERS the time (b) E nevoie să-ţi planifici timpul. the English verb put aside cannot be literally translated into Romanian. (9) You need to budget your time.

1a 1b 2a 2b 3a 3b 3c 4a 4b 5a 6a 7a different different different different different different different different different different different different same same same same different different different same different different same partly different partly different different different different different same same same same same same same same same same same same same same same same same same different same same different same same 7b different same same 8a 8b 9a 9b different different different different same same same same same same same same 398 .

Oxford: Clarendon Press. yielding the same figurative meaning within the same conceptual metaphor. University of Chicago Press. different word forms have different primary literal meanings. but similar figurative meanings within the framework of the shared conceptual metaphor. Johnson. In metaphors and their linguistic expression. This implies that both conceptual and linguistic metaphors may be not only cognitively. same. same. the least frequent pattern is “different. different. Its Cognitive Force and Linguistic Structure. Here. Chicago. Selected Bibliography Kittay. 399 . Metaphors We Live By. same” which occurs 6 times out of 20. same. Less frequent is the pattern “different.10a 10b 10c different different different different different different same same same same different same Conclusions On the basis of the comparison of the TIME IS MONEY metaphor in English and Romanian. the cognitive and the cultural merge into a single conceptual complex. Mark. George. same. Lakoff. Metaphor. different” in which the same figurative meaning is rendered by different word forms that have different literal meanings within different conceptual metaphors. it seems that the most common case for the expression of the same figurative meaning is the pattern “different.. In this pattern. The analysed examples lead to the conclusion that two languages may have the same conceptual metaphor. 1980. but the linguistic expression of the same conceptual metaphor may be affected or fashioned by differences in cultural-ideological characteristics and conjectures describing the different cultures. Eva F. different. different word forms have the same primary literal meanings. but also culturally motivated. same” which occurs 11 times out of 20. Finally. 1987.

Rodica.). 1993 (2nd ed. Bucureşti. George. 202-251 Stoichiţoiu Ichim. 2006.Lakoff. Zafiu. 2003. pp. “The contemporary theory of metaphor”. and Dangerous Things. Metaphor and Thought. Editura Universităţii Bucureşti. Chicago. Editura Rocambole. Editura Vox. Third Edition. Editura Universităţii Bucureşti. Cambridge Advanced Learner’s Dictionary. 2001. 2008 Constantinescu. Andrew (ed. Bucureşti.). Diversitate stilistică în româna actuală. University of Chicago Press. Cambridge: Cambridge University Press. Dictionaries Buca. George. Cambridge University Press. Bucureşti. 2001. in: Ortony. Bucureşti. Adriana. 400 . Silviu. Dicţionar de cuvinte polisemantice. Women. Creativitate lexicală în România actuală. Dicţionar de metafore. Lakoff. 1987. Marin. Fire.

Petit à petit. Quelques caractéristiques de redaction Conf. correspondance 1. dont un était la procuration donnée aux messagers et l’autre était gardé dans l’archive. tantôt science.La correspondance diplomatique entre lettre et acte. le mot est entré dans le vocabulaire de la politique diplomatique moderne. la signification du mot „diplôme” s’est élargie désignant d’autres documents officiels. Repères historiques . Tamara CEBAN Lect. dr. social. Mots-clés: diplomatie. Pris des Grecs antiques. Celui qui gardait l’exemplaire dans l’archive était appelé diplomate et son activité s’appelait diplomatie. on s’arrêtera sur la définition conformément à laquelle la diplomatie est la science qui gère les rapports et 401 . La diplomatie La diplomatie retrouve ses racines dans le passé des conventions territoriales et de la bonne foi existantes même dans le règne animalier. dr. culturel et scientifique – implique que les institutions européennes et les méthodes diplomatiques des États membres aient connu un processus de transformation accélérée et substantielle. La notion de „diplomatie” dérive du mot grec « diplóô » qui signifie „doubler” et qui désigne l’action de rédiger des actes officiels ou des diplômes en deux exemplaires. (Iacob 1997 et 2005 :5). Sebastian CHIRIMBU Facultatea de Litere. partie de grandes mutations de l’évolution internationale. Cet article se propose d’analyser les dix principaux documents diplomatiques et les particularités de la rédaction des notes diplomatiques. univ.univ. diplomatique correspondance officielle. économique. le développement toujours plus accru des formes d’activité humaine dans les domaines politique. Universitatea « Spiru Haret » Abstract Au XXIème siècle. Parmi les nombreuses définitions de la diplomatie considérée tantôt art. ce qui a fait que la diplomatie se transforme dans une institution sociale et politique.

Les forces de paix. Jean Dumont publie la collection de traité intitulée Corps universel diplomatique du droit des gens. n’est pas pratique et naît toujours des dangers. la diplomatie c’est la science ou l’art de la négociation. Dans l’Empire Romain. En 1693. La profession diplomatique est très ancienne (Maliţa 1975:13): des traités de paix ou des alliances inscrites sur les monuments historiques. Dans les deux cas. Un moment important de l’histoire de la diplomatie est l’apparition de premières missions permanentes. comme moyen de solution des litiges.les intérêts entre les États ou l’art de concilier les intérêts des peuples ou. Mais le terme a commencé à faire référence aussi aux personnes qui s’en occupaient. La diplomatie constitue le meilleur moyen que la civilisation ait inventé pour veiller à ce que la force ne gère pas les relations internationales car la guerre. on les pliait en deux et on les collait d’une manière spéciale. ont créé les prémices d’un nouvel ordre politique et économique européen. on timbrait les listes sur les deux feuilles en métal. le terme fait référence aux collections de documents sur les relations internationales. l’activité diplomatique désigne la science auxiliaire de l’histoire consacrée à la manière de rédaction des documents et à leur authenticité. aux diplomates ad-hoc de la préhistoire et aux divers documents de principaux États européens qui reflètent une position commune au sein de l’Union européenne. des armistices négociés dans les luttes entre les tribus (Nicolson 1955:17). caractère secret et esprit de caste. Leibniz publie Codex juris gentium diplomaticus et en 1726. „une vraie révolution dans le développement de la diplomatie” (Maliţa 1975:13). le progrès et la généralisation des relations entre les États européens du XXème siècle. 402 . Le Congrès de Vienne de 1815 a représenté une cristallisation de l’activité diplomatique et a établi des règles caractérisant ce qu’on appelle la diplomatie classique: autonomie. Le terme „diplomatie” a été utilisé en anglais à partir de 1645. dans une acception plus restreinte. le mot „diplôme” a désigné d’autres documents officiels (Nicolson 1955:19). Petit à petit. On les appelait des „diplômes”. Les méthodes diplomatiques se sont élargies avec le développement de la société. enregistrant une permanente tendance d’institutionnalisation et de perfectionnement selon le processus général d’évolution des rapports entre les individus et les collectivités. la démocratie. Aujourd’hui. au XXème siècle.

Dans un sens plus rigoureux. En tant que discipline. il faut souligner plutôt le caractère pacificateur de l’action. on rencontre en fait la rigueur scientifique et l’art du diplomate. • L’acte spécifie le titulaire auquel on fait le constat. on gère une obligation etc. Sterian. • La plupart des actes sont tapés à la machine tandis que la plupart des lettres sont écrites à la main. • Les lettres peuvent être rédigées et signées par toute personne ayant la délégation de correspondant tandis que les actes sont rédigés et 403 . Iliuţă. on considère que la diplomatie représente la conduite des relations internationales par l’intermédiaire des négociations auxquelles les ambassadeurs et les envoyés participent. La correspondance officielle désigne la totalité des lettres et des documents circulant entre les personnes juridiques ou entre une personne physique et une personne juridique afin d’établir des rapports entre ces personnes (Ceban. la diplomatie n’est pas une science telle les mathématiques et on ne peut pas préciser combien elle est proche à l’art. à savoir elle doit gérer les rapports existants entre les États. 2. • L’acte a un titre tandis que la lettre contient rarement un titre. Chirimbu 2008 :12).” Dans la pratique. À mentionner le fait que dans plusieurs définitions on utilise simultanément les termes „science” et „art.Dans le Dictionnaire Oxford. L’acte constitue une preuve écrite par laquelle on constat un fait. En fonction de l’envoi des lettres à une personne juridique ou physique. Entre une lettre et un acte il y a les distinctions suivantes: • La lettre est une communication adressée par écrit à une personne. créant les meilleures conditions pour le bon déroulement de ces rapports. la diplomatie a des principes déterminés car elle est régie par certaines notions ayant un but précis et distinct. La correspondance entre lettre et acte La notion de correspondance signifie la forme écrite que les rapports entre deux ou plusieurs personnes supposent (d’habitude la forme de lettre). celles-ci font l’objet de la correspondance officielle ou privée. Le concept de diplomatie équivaut à celui de dialogue. Il faut souligner que la diplomatie est une activité qui sert et qui assure le bon fonctionnement des relations internationales. Bien que certains auteurs considèrent que la diplomatie gère aussi les rapports hostiles entre les États.

envoyée par la mission diplomatique. La correspondance diplomatique dans le contexte de la démarche diplomatique. à savoir des secrétariats des organisations internationales. Celui-ci 404 . On tape la note sur une feuille de papier avec l’en-tête de l’émetteur. diplomatique etc. On utilise les formules de politesse consacrée au début et à la fin de la lettre. Types de correspondance On peut utiliser la correspondance commerciale à l’occasion de la démarche diplomatique ou indépendamment. Les notes diplomatiques sont des communications officielles qu’un État ou une organisation envoie à un autre État ou à une autre organisation internationale. par courriel spécial ou par la poste normale. administratif. Elle se réalise par des notes diplomatiques. rédigée à la IIIème personne. l’acte sera consigné au bénéficiaire sous signature. Un type important de note verbale est la note circulaire. Quand on n’utilise pas cette lettre. La pratique des notes verbales est tellement utilisée que. par le Ministère des Affaires Etrangères ou par le secrétariat d’une organisation internationale. à savoir une note verbale ayant le même contenu que le Ministère des Affaires étrangères ou le secrétariat d’une organisation internationale envoie à plusieurs ou à toutes les missions diplomatiques accréditées auprès de l’État respectif ou auprès l’organisation respective. elle contiendra le timbre de l’institution et les initiales du nom de celui qui a approuvé l’envoi de la note. par l’intermédiaire de l’échange des notes verbales avec un contenu identique. La technique d’un accord par échange de notes verbales consiste dans le fait qu’un État présente à un autre État une proposition dans une note verbale transmise à la mission diplomatique de ce dernier État. on utilise une disposition légale ou d’autres communications d’intérêt général. Elles sont divisées dans plusieurs catégories. La note verbale est une communication écrite non signée. juridique. • L’acte circule entre auteur et bénéficiaire accompagné par une lettre. On ne signe pas la note verbale. Afin de transmettre des informations dans des situations de protocole. deux États puissent conclure des accords bilatéraux dans le droit international public. La sphère de la correspondance officielle est très vaste et elle suppose aussi des problèmes avec contenu économique. 3. par l’intermédiaire des ministères des affaires étrangères et des missions diplomatiques.signés par des fonctionnaires nommés par une disposition expresse ou par un acte normatif.

il n’y a aucune différence entre la note verbale et la note signée. La note collective représente une forme de correspondance extrêmement solennelle. La note signée est rédigée à la Ière personne et elle commence par la formule: „Au Monsieur le Ministre. qui vise à mettre en évidence qu’elle a été élaborée de commun accord et que le problème abordé dans la note est signée par tous les chefs des missions diplomatiques. la répétant textuellement dans une note verbale de réponse. rédigées dans une langue étrangère. comme dans le cas des notes verbales et des notes signées. Dans ce cas. Du point de vue juridique. Elle peut être 405 . au chef exécutif de l’organisation internationale ou au chef de la mission diplomatique selon le cas. Toutes les deux produisent des effets dès le moment quand le destinataire les reçoit. la pratique consiste dans le fait que les deux États se consultent et se mettent d’accord sur le texte de la proposition proprement dite figurant dans les notes verbales. elle est remise durant une audience à laquelle tous ceux qui l’ont signée assistent. Monsieur le Ministre.accepte la proposition. l’échange de notes verbales constitue un accord entre les deux États. au ministre des affaires étrangères ou au chef exécutif d’une organisation internationale ou vice-versa. Au moment de la réception de la réponse. l'expression de ma très haute considération” en ce qui concerne les notes signées. Dans de telles situations. Ce type de correspondance est utilisé lorsqu’entre l’émetteur et le destinataire il y a des rapports de travail plus familiers et la nature des problèmes abordés ne réclame nécessairement une communication officielle. C’est une communication écrite que les représentants diplomatiques de plusieurs États adressent solidairement au ministre des affaires étrangères ou au secrétariat d’une organisation internationale. les formules de courtoisie doivent être effectuées selon les normes de cette langue dans le domaine de la correspondance diplomatique. au Monsieur le Secrétaire Général ou au Monsieur l’Ambassadeur” selon le cas. ou simplement „À Son Excellence” et elle finit par une formule telle: „Je vous prie d'agréer. La lettre personnelle est un document moins formel que la note verbale et la note signée et elle est adressée au chef de la mission. La lettre personnelle n’implique pas l’État ou l’organisation internationale. La note signée est un document diplomatique plus solennel. Elle est signée par l’expéditeur et elle est adressée personnellement au ministre des affaires étrangères.

adressée au ministre des Affaires étrangères de l’État accrédité. mais la forme et la rédaction peuvent être différentes. Il est présenté sur un papier sans en-tête.envoyée séparément mais simultanément par chaque chef de mission et rédigée dans des termes tout à fait identiques. Par cet acte. l’ultimatum implique la menace de l’utilisation de la force au cas où les exigences formulées ne soient pas accomplies. il constitue une déclaration conditionnelle de guerre. L’ultimatum est un document par lequel un État exprime sa position ultime et irrévocable envers un autre État. Maintes fois. il n’est pas signé et il ne contient aucune forme de courtoisie. ce document est connu aussi sous le nom de pour mémoire ou pro memoria. C’est l’agent diplomatique qui consigne d’habitude ce type de document à la fin des entretiens officiels. 406 . il n’a pas d’adresse. Ce document est une forme de démarche collective moins solennelle de la part de plusieurs chefs de mission. Aussi est-il possible que les notes ne soient pas présentées simultanément. C’est un document qui résume un problème qui a été ou qui sera discuté dans une démarche diplomatique ou qui précise certains aspects du problème discuté. mais pas toujours. dans une question qui fait l’objet des préoccupations dans l’activité diplomatique. Maintes fois les grands pouvoirs ont utilisé l’ultimatum comme moyen de contrainte des États plus petits. lorsque l’ultimatum comprend la menace avec le début des hostilités. l’aide-mémoire a pour mentions la date et éventuellement le lieu. L’ultimatum contient d’habitude une demande expresse de réponse prompte. Son but est d’éviter d’éventuelles erreurs d’interprétation ou des malentendus que l’interlocuteur pourrait avoir suite à l’exposition orale. claire et catégorique. Il peut indiquer aussi un délai jusqu’auquel on attende la réponse. Conformément à la IIIème Convention adoptée par la Conférence de La Haye de 1907. Du point de vue de la forme. Le contenu du document est le même. L’aide-mémoire. La note identique. Dans la pratique de certains pays. Le mémorandum est un document identique en forme à l’aidemémoire et la différence consiste dans le contenu qui est encore plus vaste. l’État émetteur demande à l’État destinataire l’accomplissement de certaines sollicitations sous la menace qu’en cas contraire il adoptera les mesures nécessaires pour satisfaire ses exigences. Le Livre blanc est un document souvent utilisé dans la diplomatie pour des présentations des données et des faits du gouvernement.

dans l’écriture des documents. Le mémorandum est transmis par une note diplomatique. verbale ou signée. des taches ou des suppressions. la multiplication.. des droits. Ce trait stylistique peut se réaliser par la mise des idées dans des propositions courtes. La clarté représente une particularité commune de tout style. par l’utilisation obligatoire des unités de mesure officielles. logiquement groupées dans des paragraphes et par l’utilisation obligatoire de la terminologie de spécialité. La clarté est assurée aussi par la manière d’éluder tous les mots. Le mémorandum est parfois adressé aux États tiers afin d’expliquer la position de l’État émetteur s’il s’agit d’un problème susceptible d’un intérêt international plus vaste. mais dans la correspondance. 4. La sobriété 407 . elle exprime le degré de politesse de l’expéditeur envers le destinataire. des situations. des sommes. La concision est une condition spécifique au style de la correspondance car l’écriture. ils peuvent causer des préjudices aux Parties. La précision est assurée par l’utilisation de la terminologie de spécialité. de l’indécision. La sobriété et l’officialité sont imposées par le fait que les actes officiels doivent avoir un caractère objectif. elle est suivie avec soin car il s’agit des faits. sans parler des erreurs de dactylographie. etc.Le but du mémorandum est de présenter de manière exhaustive la position de l’État émetteur dans une question donnée. des obligations et des responsabilités sui. la correspondance diplomatique constitue une „carte de visite” pour l’expéditeur ou l’émetteur et. impersonnel. etc. s’ils ne sont clairement présentés. réalisant l’historique des problèmes et présentant des arguments politiques. la lecture. par l’expression dans les lettres et dans les chiffres des quantités. Particularités de la rédaction de la correspondance diplomatique Quelle que soit la nature des notes diplomatiques. des sens ambigus. expressions et formes grammaticales qui n’aient pas une circulation générale ou qui expriment des approximations. juridiques et d’autre nature qui rendent compte de sa position. des phénomènes. nécessitent temps et frais matériels. par la manière dont on la rédige. La courtoisie internationale demande que les notes diplomatiques soient présentées dans une forme impeccable et rédigées sans erreurs grammaticales ou de vocabulaire.

).ch/themen/lang/04929/05490/index. Ed.. 1997. 1950. source en ligne: http://www. T. Discours diplomatique.admin.gutenberg. Bibliographie Bertrand de Salignac.. Ed. Gh. Bucarest. Iliuţă. Diplomaţia. şcoli şi instituţii. G. 2008. La communication des actes officiels ne doit pas avoir une charge affective.bk. Maliţa.org/ebooks/39201 Ceban. Nicolson. Sterian. source en ligne: http://www. C. Diplomacy. 1975.html?lang=fr# 408 .. Didactică şi Pedagogică. Iacob. Ed. mais elle s’approche en plus de l’aspect officiel que les certifications et les contenus de la correspondance doivent donner. Chirimbu. S. Correspondance Diplomatique. Protocole épistolaire et correspondance diplomatique. Projet Gutenberg. Fundaţiei Axis. Introducere în diplomatie. FRM. M. H.. Londres..s’apparente avec la concision.(coord.. Bucarest. Iassy.

Universitatea din Piteşti Abstract Beyond the legendary conflict which opposed the Greeks and Trojans. Dans le théâtre. Virgile conte dans son Enéide le récit d’un des héros troyens. elle a constitué le sujet de nombreux films. face. à l’époque classique. Key words: speech act. La guerre de Troie a inspiré également des peintres. exploiting in a finesse mood the discursive mechanisms of expressing the politeness. Il s’agit du conflit provoqué par l’enlèvement d’Hélène. The problem of politeness represents the spring of the play. Euripide. compliment. la guerre de Troie a été source d’inspiration pour de nombreux tragédiens: Sophocle. reine de Sparte. avec une insistance sur les sentiments et sur les aspects polémiques. qui suit les traces d’Ulysse et fonde une nouvelle ville. 409 . Par la suite. Ménélas. l’histoire de cette guerre a constitué une source féconde d’inspiration dans tous les domaines de l’art. des sculpteurs. des musiciens. par le prince troyen Pâris. Robert Garnier à l’époque de la Renaissance. La pièce de Giroudoux reprend sous une nouvelle forme l’histoire de la guerre de Troie racontée pour la première fois par Homer dans Iliade et Odyssée. et même de plusieurs bandes dessinées. Florinela ŞERBĂNICĂ Facultatea de Litere. the pretence and eventually her reason for being. organise avec son frère Agamemnon une expédition contre Troie et finit par remporter la victoire. fils de Priam. A l’époque classique. space I. En rétorsion. Rome. dr. Giroudoux brings the conflict on the dialogue scene. le thème est repris. Enée.Et şi la guerre de Troie n'avait pas eu lieu? La question de la politesse dans La guerre de Troie n'aura pas lieu de Jean Giroudoux Lect. par exemple. dans l’Antiquité. excuse. mais sous un angle nouveau. l’époux d’Hélène. A partir du XIX-ème siècle. A l’époque moderne. Racine. univ.

faveur. De cette manière. excuse. 410 . l’excuse et le compliment nous semblent jouer un rôle important dans la pièce que nous étudions. Elle opte pour une acception restreinte du terme ”réparateur”. honneur. le dramaturge a employé dans sa pièce un nombre important de termes qui sont liés à la problématique de la politesse: noms: gloire. Le compliment est un acte de langage complémentaire à l’excuse. Les positions des auteurs quant au rôle de ces deux actes de langage dans les interactions et de leur place dans les descriptions théoriques sont relativement différentes. injurier. louer. en exploitant avec finesse les mécanismes discursifs d'expression de la politesse. Nous constatons que ces termes illustrent les deux directions dans lesquelles un conflit peut évoluer: la résolution du conflit et son aggravation. en se limitant uniquement aux échanges centrés autour d’une intervention d’excuse. elle prête moins d’importance au thème de la guerre et évoque surtout le cynisme du monde politique et défend le pacifisme. calomnie. qui témoignent de l’importance de ce phénomène dans l’économie de la pièce. son prétexte et sa raison d'être finalement. amour-propre. pardon. fierté. en préparant. soit appuyer l’excuse. II. La question de la politesse constitue le ressort même de la pièce. Il peut soit permettre d’éviter le conflit. l’introduction de celle-ci. Le meilleur moyen pour régler un conflit déjà déclenché est l’excuse. la risée du monde. III. position morale. honte.En ce qui concerne la pièce de Giroudoux. Kerbrat-Orecchioni oppose deux types d’échanges rituels: les échanges réparateurs (l’excuse) et l’échange complimenteur (le compliment). impolitesse. aduler. De plus. Ces deux actes de langage sont aussi fondamentaux pour la question de la politesse. dédaigner. cette question est abordée dans toute une série d’énoncés métadiscursifs. déshonoré. flatter adjectifs: offensé. orgueil. menace verbes: insulter. mais il ne peut à lui seul régler un conflit. par exemple. Pour ce qui du domaine des actes de langage. compliment. D’ailleurs. Giroudoux amène le conflit sur la scène du dialogue.

Leur permettre de débarquer serait vous retirer cette qualité d’offensés qui vous vaudra. c’est-à-dire tous les procédés qui relèvent de la figuration. elle cache un paradoxe. Par rapport à l’acte d’offense. En effet. pour qui la notion de réparation est plus large. ces deux actes ne diffèrrent pas quant à leur fonction: ils visent. (1) Busiris: Mon avis.Sa position diffère de celle de Goffman. à corriger l’offense et à rétablir l’équilibre détruit. (2) Demokos: Je la connais. est que les Grecs se sont rendus vis-à-vis de Troie coupables de trois manquements aux règles internationales. tant que les portes sont fermées. Elle dédaigne les 411 . il est vrai. Le paradoxe consiste dans le fait qu’après la production de l’offense c’est la partie offensée qui détient la position haute. IV. celui qui l’a produite doit se placer sur une position inférieure et produire un acte de langage – l’excuse – qui menace ses deux faces. même si. pour la résolution de l’offense. Nous discutons dans ce qui suit quelques interventions qui illustrent la place centrale que la question de la politesse occupe dans la pièce étudiée. Dans la classe des échanges réparateurs. tout en valorisant celles de son interlocuteur. princes. par des procédés différents. L’intervention ci-dessus montre la fine connaissance que Giroudoux possède du fonctionnement des interactions verbales. après constat de visu et enquête subséquente. Kerbrat-Orecchioni signale elle aussi à plusieurs reprises la parenté de ces deux actes. Elle parle d’ailleurs de la fonction commune de ces deux actes de langage par rapport à la question de la politesse. libre à chacun de l’insulter et de la honnir. Goffman prend en consideration l’existence de deux classes d’échanges: les échanges confirmatifs et les échanges réparateurs. Tant qu’elle n’est pas là. apparemment. D’ailleurs. la guerre. la sympathie universelle. mais elle doit les séparer pour des raisons qui tiennent à la finesse de la description. il place les excuses et les prières. dans le conflit. Les compliments entreraient eux aussi dans cette classe.

que ses enfants adoptent une mauvaise turbulence. C’est alors la mission de ceux qui savent parler et écrire. sa caisse abondante.affronts du temps de paix. Les nations. il est perdu. c’est par les mêmes mécanismes que l’on peut aussi bien apaiser une guerre ou l’attiser. de la flatter sans arrêt aux places claires ou équivoques de son énorme corps. c’est la devise des vrais généraux. mais par des fautes. le dramaturge a la possibilité de créer la confusion entre ceux qui provoquent la guerre et ceux qui la subissent. son orgueil est à vif. De la même manière. Son armée est forte. De plus. Au lieu 412 . du fait que ces citoyens coupent méchamment les arbres. Dans cette intervention. Giroudoux discute effectivement le rôle que peut jouer un discours approprié dans la gestion d’un conflit. de louer la guerre. C’est à leur façon d’éternuer ou d’éculer leurs talons que se reconnaissent les peuples condamnés. de l’aduler à chaque heure du jour. quelle que soit sa nature. on ne sait pourquoi. comme les hommes. En effet. on ne la gagne que şi on la complimente et la caresse. que son prince enlève vilainement une femme. Conclusion La lecture de la pièce de Giroudoux nous semble devoir prendre en considération deux plans: celui des événements et celui du discours. ses poètes en plein fonctionnement. Tout conflit. meures d’imperceptibles impolitesses. Mais dès qu’elle est présente. sinon on s’aliène. implique le discours et c’est toujours au niveau du discours qu’il peut trouver sa solution. Mais un jour. Voyez les officiers: braves devant l’ennemi. lâches devant la guerre. l’intervention suivante montre que c’est vraiment une question de politesse qui constitue l’enjeu de la guerre: (3) Ulysse: Ce n’est pas par des crimes qu’un peuple se met en situation fausse avec son destin. Cette intervention montre la vraie nature du conflit opposant les deux peuples: une erreur sur le plan des interactions. on ne gagne pas sa faveur. par l’emploi du nom guerre.

1990-1994 Kerbrat-Orecchioni (Catherine). Les termes clés de l’analyse du discours. Piteşti. Analyses de textes. Nathan. 1998 413 . Bibliographie: Comănescu (Florinela). Paris. 2004 Goffman (Erving). Editura Universitatii. 1991 Tuţescu (Mariana). 1979 Kerbrat-Orecchioni (Catherine). La mise en scène de la vie quotidienne. Théorie et fonctionnement. Paris. Paris. Editura Pygmalion. Seuil. Les actes de langage dans le discours. Dans ce but. il amène le conflit sur la scène du dialogue et exploite avec finesse les mécanismes discursifs d'expression de la politesse. Paris. les effets subtils qu’il produit sur le comportement des gens. Armand Colin. L’argumentation. Bucureşti. tomes I-II-III.d’être tout simplement décrits par le discours. Editions de Minuit. 2001 Maingueneau (Dominique). les événements sont purement et simplement déclenchés par le discours. son double tranchant. tout comme ils pourraient très bien en être empêchés. Les Interactions verbales. Nous pensons que c’est justement cela que Giroudoux souhaite nous montrer: la force du discours.

fact that resulted in the criminal rationalistic excesses of the 20th century. and an immoral one in politics? Is the political fiction a lie? Should an ethical literature de-fictionalize itself as much as possible? Should literature unmask the political carnival? Key words: dialectics. fiction. The sanitizing function of the imaginary is backed up by the aggressive ingredient in the structure of whatever social organization. The philosopher is perfectly conscious of the rigidity of the utopian projects of the past. I cannot figure out how enchanted would be the pontiff of the absolute aestheticism if he could see that fantastic apparatus of lying relocated in the political realm. The great liars of universal literature – the baron Münchhausen. Păcală etc – developed their creative qualities as a reaction against the aggressiveness of the system towards the free individual. imaginary. politics. The Irish-British writer targeted in his essay the quality of artistic aestheticism. Jean-Jacques Wunenburger comes up with “another hermeneutics of politics. a defending wall against perverted ways of thinking” (Ibid 11). more complex” (translation mine) (9). Bucureşti Abstract The French philosopher Jean-Jacques Wunenburger questions our attraction to binary structures. simultaneously. Oscar Wilde was writing about the decaying of lie. Felix NICOLAU Facultatea de Litere. is a plea for a more tolerant “trialectics”. The intention is to re-legitimate the non-rational. Pinocchio. the dwindling of the fantasizing capacity. This attraction has proved to be tragic as it generated all sorts of conflicts. The source of evil is our narrow-mindedness and refuse to apprehend the multi-dimensional nature of reality. To lie means practising subtlety with the purpose of 414 .Imagination between fiction and lie. In The Imaginaries of Politics. rationality. univ. The Contradictory Rationality. This is the reason why he wonders whether “the imaginary weren’t the best supporter of rationality and. Universitatea Hyperion. His book. dr. lie. His second book quoted in my article is The Imaginaries of Politics and my research focuses on the double-faced nature of fiction. Thinking in triads and not in dyads Conf. milder. Could we speak about an amoral fiction in arts. with a view to make room for a sanitizing imaginary.

it ceased long ago to be preoccupied with generosity and improvement. charisma is a strictly individual attribute. The sublimity of power is paradoxical. omnipotence that connects power with something superhuman” (Ibid 16). Politics is a chameleon – its ambitions camouflage in altruistic scenery. Nowadays its interests are strictly captivated by the advantages of a faction. Simultaneously. above political games. The postmodernists. “Poets went out of their way to create a gulf between themselves and their public” (Stanciu 18). so to speak. Or. Behind the frontiers of arts. A makeshift faith! If “the political liturgy overlaps oftentimes the religious ritual” (Ibid 20). in Jean Jacques Wunenburger’s opinion. to support the royal ointment. are interested in public as long as they can put up a show with their views and obsessions. is divided between artistic fiction and political fiction. in their turn. The lie. starting with modernism. majesty. Wunenburger’s idea is that the individual attitude and charisma come in the first place when we speak about politics as a system. But this can stay amoral only in arts. The prejudicial legitimacy To what extent does lie cover the perimeter of the imaginary? A function of the imaginary is. because its spectacular range of manifestation is limited. seeks shelter in the ivory tower. Its implications are so intricate that some people could invoke the sanctity of the legislator. an inspired figure free of human frailties. but it becomes completely immoral. he tries to legitimate politics by identifying a sublime dimension of power. lie can be useful. because art is pure fiction. In order to instil life into the altruistic illusion one needs legitimacy and faith. while politics does whatever possible to manipulate through fiction. that of the power to make justice” (Wunenburger. This would insure the sacredness of the one in charge with justice: “there is an imaginary even more archaic than the political power’s one. “The sacred 415 . one has to be charismatic. because it legalizes punishment: a violence which is to fight the violence directed against state system. this is possible only because the cunning politicians understood that reason by itself cannot seduce for long. but tracing back the romantics. The law-maker is a genuine individual.persuasion. The artist. The Imaginaries of Politics 24). Literature progressively manifests the tendency to raise reality from the spell put on it. To be followed. This can be visualized during the enthronement ceremony and in the divine protection: “The people have needed since immemorial times the incarnated image of grandeur.

Characteristic to the degradation of fiction down to the level of lie is the disappearance of middle class. In this fashion. cultural-sportive festivals where the stress is put on consumerism etc. later replaced by the haute bourgeoisie. But this sacredness requires a set of adjacent rituals. Superstition and manipulation The looming question: which is the strict difference between fiction and lie? More exactly: do we witness a moral and an immoral imaginary? The French philosopher warns: the loss or decline of the religious imaginary either triggers chronic crises in the sphere of politics. fiction becomes a set of lies which comes in handy when the slaves are supposed to elect their masters through vote – if we resort to the Nietzschean paradigm. the class of intellectual workers. but to those qualities fit for assuring success in a profit-oriented. 416 . Charisma continues to be as important in the postindustrial society as it has been throughout history. at the time being. we can debate upon Jean-Jacque Wunenburger’s question. In broad lines. Owing to the fact that between the religious imaginary –such an awkward formulation – and the political imaginary has always existed an uninterrupted connection. philanthropic soirées. and this is the most dazzling hypothesis. . Starting from this polarization of social classes.connotation of law” (Ibid 32) is a guaranty for its observance. The intellectual-artistical activities are approached today only as a background for social events: fashion parades. is formed by the salient members of business and political milieu. Only that people don’t look up anymore to the human qualities helpful to society. it comes naturally that the decaying of one should influence the situation of the other. able to ceaselessly remind the superhuman –that is objectivity. and the closest to the condition of religious imaginary.as it was expectable in a society interested only in image. we are left with two classes: the one who. and a second class comprising corporatists and proletarians. Specific to middle class was the investment of their pastime in intellectual-artistical activities. engenders resurgences of the same imaginaries of substitution? (Ibid 34). and which. The two classes left are interested exclusively in entertainment. constituted the gentry. and not in text any longer – the political imaginary is confined to strategies of manipulation by the advancement of makeshift myths. once upon a time. The judiciary fiction is maybe the only one distant from lie – in an ideal society. mercantile society. or. put in The Contradictory Reason. If the religious imaginary has progressively diluted in superstition.

Slowly but irreversibly. The system postpones. on one side. that is the heuristic ways. binary system which had been his referential cardinal point when he worked as a programmer. the one specialized in analytical understanding (Ibid 11). In order to promote such thinking we need to invest in the courage of contradiction and of understanding reality as unitas multiplex. but becomes toxic in this way for human nature and for the environment we inhabit. After one year he had a nervous breakdown. don’t they often have their origin in the incapacity of binary schemes to apprehend 417 . palpable results is a symptom of non-philosophical thinking. the excess of identity. but further than Kantism and Hegelian dialectic as well. the classificatory approach and around a nucleus of substances” (Wunenburger The Contradictory Reason 9). All these demands are propounded in an epoch in which social sciences proliferate and education is distorted by the imperatives of efficiency and exactitude. If these are true. the numen vanishes from the pragmatist thinking as it is considered a “rationality of the shadow” (Ibid 13) which damages the perspectives of social success. so much confusing if compared to the efficient.whether the western thinking got stuck into “an Aristotelian and Cartesian orthodoxy”. thus. The acceptance of a hermeneutic state of conflict means going further than Aristotelianism and Cartesianism. which wouldn’t “highlight the multiform animation of differences” (Ibid 10) is more spread than we should imagine. had a real capacity of assimilating foreign languages and he even read a lot. Wunenburger believes that modernity hyperbolised the left brain hemisphere. it means the difference is consciously underestimated with the view of attaining a utilitarian comfort lucrative in the worldly order. The author of The Contradictory Reason supports the festering of “some ways of thinking contradictory and paradoxical” (Ibid 14). The cause was the plurality of the humanistic approaches. on the other side. He had graduated from Polytechnics. worked as a programmer. the essential in order to faster obtain economic advantages. I remember the case of a remarkable student at Foreign Languages. Nostalgia after a logic of conjunction. one which crammes “all determinations under the sign of the Same or Another”. The attraction to simplification and the focus on strategies conceived to yield fast. The n-dimensional geometry Wunenburger questions the nature of contemporary excesses: “The excess of alterity. He confessed to me that he was completely baffled and he longed for straight and limited thinking directions. because “thinking nestles around the non-contradiction principle.

It would be a naivety. from what Plato transmitted us. The horizontal duality victim – assailant would thus be surpassed by transferring the hubris to a transcendent tertium (Ibid 72). in the last stage of constructing his system. the triangle being their core. that Plato. He only promotes the triad as the perfect structure from the point of view of the energy. The word “high-brow”. was fascinated by geometrical bodies. was a dispute or a debate with the purpose of filtering out the truth. The move from 1 to 2 is the first step in splitting the monad. These mirages generated by “speculum” emerge from a “paradigm of reflection” (Ibid 38) that doesn’t take into account the geometrical irregularity of creation. and that Plotinus derived the world. The philosopher doesn’t reject in any way the ndimensional space of modern physics. Or. the British literary critic F. This happens because the structures of reality never confine to binarity.the many-headed structure of forms? “ (Ibid 24). The tetraktys compensates for “the insufficiency of the dyad” (Ibid 60). the scapegoat. Guillaume Apollinaire bemoaned in his poem Zone the end of an aesthetic world: “c’était et je voudrais ne pas m’en souvenir c’était au déclin de la beauté” 418 . The true creative tension which generates a “space of mediations” (Ibid 38) is provoked by the existence of a tertium quid able to relativize “the alternation from simple unity to fragmented duality” (Ibid 56). but it simultaneously charges a relation. which appeared in that period. Even the Socratic maieutics. as we are lured to organize them. by way of emanation. Civilization overtakes culture In his book from 1930. Leavis warned about the dangers of industrialization. to believe that the binary representation of reality is a characteristic of modernism. Only the curve allows for that special judgement of what is behind good and evil. though. if we want. that is of creativity. Much in the same vein. The uncultivated majority started deriding the values of the refined minority. out of gnoseological comfort. He overtakes its antagonisms by introducing into equation the excluded tertium. We very well know that Heraclitus saw the universe as a result of attraction between opposites. from the One. the divine geometry is infinitely more complex than the one we know and doesn’t rely on the straight line. This third dimension discharges the tensions of bipolarity. Mass Civilization and Minority Culture. was indicative of this aggressive mockery. Symmetry would be a maniacal reflex of identitary thinking.R. but not such a dramatic step in Wunenburger’s opinion: “The homogeneous treatment of dyads assures the status of epithetic correlates of the Unity” (Ibid 32).

alarm’ ” (Rothenberg 17). ‘terror. shoulders hunched. Superstitious people are easier to manipulate and. as it happens in Harold Pinter’s theatre. He does all these things in order to impress his tormenter so that he will not fire him. to sleep while standing loaded with the bags of his master Pozzo. We have the famous couple in Samuel Beckett’s Waiting for Godot. Superstition proves very useful for what Bogdan Ghiu. the menace was obliterated by pleasure. The first step in advancing political “reforms” is to twist the meaning of such words as 419 . The defenceless victim resists the impending danger by ignoring it. the individual depends upon the relations of power with other individuals. Even the multiples of 2 seem to be menacing in the opinion of the American writer Jerome Rothenberg: “I found that the letters in the Hebrew god-name aleph-lamed-vav-hey (eloha) add up numerically (=42) to the Hebrew word bet-hey-lamed-hey (behalah). The more modernism melted into postmodernism. Of course. Pozzo and Lucky. even if holy. Slavery can be assumed as a job. panic. begets superstition. on the other hand the slave. they need the strong presence of a master. Terror.(Apollinaire 12). An indefinite and looming threat triggers unexpected reactions. Sadism and masochism swap roles in order to insure the contemporary imperative of pleasure. The latter progressively invades the former and subsequently assumes its status as well. In terms of identity. This is Jahve of the Old Testament and he becomes more and more the God worshipped by the masses: a civilized. Beckett imagined the two beggars that wait for Godot: “Huddled together. Identity could be perceived as a twofold condition: on the one hand the master. who spent several years in the communist jails. Every victim nurtures the desire to dominate and every executioner longs for the pleasure to be dominated. but not a cultural God. cringing away from the menace they wait” (Pinter 22). The contemporary slave becomes prostrate if he is not used as a tool by his owner. describes the logic of annihilating identities while preserving people’s attachment to the unique party in his novel The Crayfish. in his book Dadasein. Terror is gradually replaced by hysterical fun. these apparently opposed conditions can be whimsically inverted. The tense dyad is now represented by the conflict between culture and civilization. more than this. The ironical shade of the name Lucky is obvious when we realize it is used for a slave who is happy to carry in his mouth the whip with which he is flogged. The aleatory technicalities Alexandru Ivasiuc. called the necropolitics.

To secure their positions. The notion of aleatory. pentru că adevăratul criteriu va rămâne sau va părea ascuns”. Its effects are artistic as long as they correspond to Jed Rasula’s theorizing on tropes: “Privileging tropes. something of the old mystery it lost with the advent of the rationalist in-di-vi-du-a-lism. These microunits would coordinate “the connectivity of texts to form an intertextual network of meaning” (Idem). ceva din vechiul mister pe care l-a pierdut odata cu in-di-vi-du-a-lis-mul raţionalist” 228 „Puterea statului va fi pe deplin arbitrară şi misterioasă. Noi vom reda lumii. Don Fernando has the intuition of political power as natural and unpredictable revelation. The operation will have an en-gi-ne-er like precision. 227 420 . obscur resimţită. we shall replace it with the all-inclusive notion of technique. Clearly thought. The meaningful clusters of sense functioning like some astrocytes fictionalize politics and embellish all sorts of atrocities. the smallest ideological component in a system” (in Lane 189). and justice: “By eliminating from our vocabulary the option of individuality. chance and subjectivity: “The state power shall be completely arbitrary and mysterious. We shall re-offer the world. obscurely felt. o vom înlocui cu noţiunea atotcuprinzătoare de tehnică. The self-deceived deceiver The same Jerome Rothenberg warned that “mythology always „Scoţând deci din vocabularul nostru opţiunea de individ.”227 (translation mine) (Ivasiuc 8). in accord with the most modern techniques. pentru a o putea eficient guverna. responsibility. justiţie. as it punishes in conformity with the political reason of appalling people.honour. responsibility. în acord cu tehnicile cele mai moderne. Noţiunea de aleatoriu. justice. răspundere. The judiciary chaos cannot go totally berserk. Nobody shall feel sheltered because the real criterion shall remain or seem hidden”228 (Idem). This is a poetic justice in the end. But it will bring forth a new ingredient. sifting rule into detour” (Rasula 137). the manipulators strew the contradictory reason with what Julia Kristeva coined as ideologemes: “The micrological unit known as the ideologeme. This is the contradictory reason in Jean-Jacques Wunenburger’s terminology. Nimeni nu se va simţi la adăpost. Clar gândită. the poet turns screen into filter. care o va face misterioasă. Însă va aduce şi un element nou. Terror becomes sacred and the awestricken people worship the guillotine. which will make it mysterious. as well. Operaţia va avea o precizie in-gi-ne-reas-că. Justice and rightfulness are replaced in the limelight by aberration. in order to more efficiently govern it.

2008. J.]. Put simply. Piteşti: Paralela 45. Ghiu. Works cited: Apollinaire. 50 Key Literary Theorists. 421 . Rasula. Editura Paideia. U. Alcools. Bloom. Lane. traducere de Ionel Buşe şi Laurenţiu Ciontescu-Samfireag. in its broadest sense that the contradictions of economic and political power and inequity can be dynamically yet unconsciously reconciled. Stephen Paul Miller approaches the equation from the opposite end: “all literature is primarily political because it is only through the language of culture. 2007. Jean-Jacques. 1980-2005. This kinship is not an innocent merry-go-round. Bucureşti. Owing to such a reflecting phenomenon. 2006. Editura Paideia.A. No one can stand at an angle too oblique from a convex mirror’s perimeter to avoid being observed by another occupant of the same room. Poetics & Polemics. Politics. Virgil. Guillaume. The automythologizing illusion has the efficiency of a convex mirror. 2008. the manipulators manipulate themselves until they completely annihilate their lucidity. The convex room therefore conveys a notion of supreme “surveillance” (in Bloom 32). Dadasein. Ivasiuc. [. ed. This Compost: Ecological Imperatives in American Poetry. 2011. ClujNapoca: Editura Limes. culture is a cover-up” (Ibid 33).. Bogdan.. London: Routledge. The Transition to Modernism in English Literature.: University of Alabama Press.S. Filosofia şi ştiinţele moderne: gândirea complexităţii. Racul. through its inherent pragmatism and cynicism. Richard. Wunenburger. Raţiunea contradictorie. 2005. Imaginariile politicului. Alexandru. falls short of understanding the economic uselessness of literature. 2010. 2002. Bucureşti: Tracus Arte. 1994. Jed. Wunenburger. Stanciu. Athens: Uiversity of Georgia Press. Harold.carries with it an element of automythology” (Rothenberg 44). New York: Infobase Publishing. The researcher even spots the kinship between poetry and politics as he constantly reports his considerations to the Watergate scandal and the controversial figure of President Richard Nixon.. Al dictators end up believing in their godly nature and in their benign role in history. Rothenberg. Bloom’s Modern Critical Views: Contemporary Poets – New Edition. Jerome. Analyzing Francesco Parmigianino’s Self-portrait in a convex mirror Stephen Paul Miller concludes: “A convex mirror is a perfect surveillance mechanism. Bucureşti: Editura Albatros. 2006. Jean-Jacques. Bucureşti.

2008 [1]. The user can alter the colors. 422 . The study also provides further recommendations for English teachers in using Wordle as a teaching tool. 2009 [3]. the larger its size in the visual design.net as one of the most useful tools for English teachers. Dara TAFAZOLI University of Applied Science & Technology. 2009 [5]. 2009 [2]. 2010 [6]. English teaching. This paper is going to discuss the place and role of Wordle in CALL and present some techniques in foreign or second language teaching and learning classrooms. Incorporating Wordle into English classes is quick and easy. Key words: wordling. Levy. Mashhad. Godwin-Jones. INTRODUCTION There are a large number of online tools that can be used for second/foreign language learning and teaching (Chapelle & Jamieson. English language classrooms. Iran Abstract Wordle is a free word art tool that mixes any chunk of text in production of a visual representation of the content and creates word clouds from text Word clouds visually highlight the most often used words in the passage. Meskill & Anthony. style and layout of the word collage. The more frequently a word appears in the text. Culture & Art (1). teaching vocabulary. We are going to present different usages of wordling in teaching language skills – reading. Garrett. The awareness of teachers about these tools is the necessity of education system. Warschauer. Wordle as a web 2. 2010 [7]).0 tool is one of the fruitful visualized teaching and learning tool. writing. Wordle has so many advantages and benefits in many fields of study. speaking and listening. teaching language skills. 2010 [4]. This study aims to introduce Wordle.Wordling: using words clouds in teaching English language Dir.

Tinzman (1998) [15] believed that “technology use tends to foster collaboration among students in the classroom”.0 is a term which is commonly associated with applications on the internet which facilitate interactive information sharing. in one hand. draw inferences. Kulik and Bangert-Downs (1991) [9] and Kulik and Kulik (1991) [10] claimed that “students in classes that use computer aided instruction outperformed their peers on standardized test of basic skills achievement by 30 percent on average”. Tafazoli (2011) [14] mentioned that “in classrooms integrated with technology. Web 2. (3) instructor center. blogs. Corley and Remz. (2) informal. Baron and Goldman (1994) [11] mentioned that “student with access to technology learn how to organize complex information. is: (1) passive. 423 . confidence and self-esteem in their works. (3) student center. web applications. Kargozari and Tafazoli (2011) [8] in a study mentioned that “vodcast” is a valuable means of instruction. They believed that by using some tools such as vodcasts. 1994 [12]). and (4) time dependant. Integrating technology into classroom instruction had so many advantages for classrooms as well as students. Technology-rich schools report higher attendance and lower dropout rates than in the past. Wordle is a web application which is useful for language teaching and learning.EDUCATIONAL TECHNOLOGY & LANGUAGE TEACHING Using technology in education in general and in language teaching in particular has lots of benefits to students. and (4) time independent. Kulik. hosted services and many others are tools which give its users the ability to communicate with others in a virtual context. classroom and community. they benefit more from pride. “students have access to the material of instruction whenever and wherever they liked”. and communicate findings”. the role of a teacher changed from merely an authority or lecturer to a facilitator or coach”. students who use technology.0 tools include wikis. Education without technology. David Dwyer (1994) [13] in his article mentioned that “the use of technology in the classroom improves students’ motivation and attitudes about themselves and about learning. recognize patterns. “Studies of students with disabilities show that technology can expand access to educational resources and enhance students’ ability to process and remember information” (Zorfass.” In psychological point of view. (2) formal. Web 2. collaboration and learning on the World Wide Web. and on the other hand. social-networking sites. education with technology is: (1) active. we can say that.

and (3) enter a del.icio. Figure 1: The paper abstract is converted by authors into word cloud by Wordle.net. or any other web page that has an Atom or RSS feed.us user name. Tagxedo. blog feed. Word clouds are one of the most popular forms of data visualization. They stated that word clouds can be use to examine 424 . The frequency of the words in a text determines the size of a word in a cloud.0 tools on the internet by users without needing to know the technology leads to wide application of data visualization tools. Friendly (2008) [17] mentioned that data visualization serves as a way to communicate information clearly and effectively through visual representation. maps. tag clouds. Tag Crowd and Wordle. These tools can help to make the understanding of complex thing easier because they provide data in multi aspects incorporating visual. There are some tools on the internet to provide such word clouds such as Wordsift. textual animated input and etc. animation or any graphical means that make content easier to understand. Easy access to web 2. Wordle which is created by IBM developer Jonathan Feinberg in 2009 is one of the most popular tools on the internet for generating word clouds.net Some researches have conducted on the base of word clouds. Barret (2010) [16]define data visualization tools as devices which use for representing information in the form of charts. Tagul. (2) enter the URL of any blog. Ramsden and Bate (2008) [18] mentioned that word clouds has some benefits to education. As mentioned in wordle. it is really easy to make word clouds you can (1) paste a bunch of text. You may heard text cloud or tag cloud instead of word cloud which is a representation of word frequency. The following figure shows a word cloud by using Wordle.WORDLE Wordle is a kind of data visualization tool.

teachers can use Wordle in prelistening stage. a computer and a data projector. in a research which they used Wordle. argued that word clouds can be used as supplementary research tools for the triangulation of data. Listening: For listening skill. Wordle can be substitute as a teaching and learning medium instead. These types of activities encourage students to react to topics or concepts and produce their own understanding based on that reaction. About Pendergast research in 2010. By wordling. (2) help the learners to develop their vocabulary related to the topic. WORDLING & ENGLISH LANGUAGE TEACHING Wordle is fun. we can enlarge a Wordle picture on a screen or a white wall. (3) give learners information about the context. She showed that the clouds revealed a visual hierarchy of text. If we use only two pieces of hardware. activating knowledge they have about the topic and providing clear view of learners about what they are going to do. according to her. 2011 [20] stated that: Pendergast (2010) used “tag clouds” to perform an analysis of the most commonly used terms from documents published by the American Association for Family and Consumer Sciences (AAFCS).teacher responses to a survey about podcasting in educational contexts. creating what she referred to as a “folksonomy” of texts. Wordle can be used for instructional purposes.” Baralt. This stage helps learners by focusing on the topic. and concluded by suggesting that tag clouds be included on Websites next to the published documents. While overusing presentation software such as PowerPoint is not much more effective anymore. 12).” who. Pennestri and Selvandin (op cit) have conducted an action research on using wordless to teach foreign language writing in which they mentioned Wordle can facilitate the teaching of foreign language writing within a dual coding theoretical framework. visual and entertaining. teachers can (1) discuss topic with the learners. In this section authors are going to provide some techniques for teaching different language skills and components in which teachers benefit from and use them in their classes. McNaught and Lam (2010) [19]. including the “millennials. are multiliterate and tend to prefer visual over textual information (p. Pendergast argued that doing so would appeal to multiple generations. This provides an opportunity for all students to benefit from projected picture. Baralt. and (4) get the 425 . Pennestri and Selvandin.

(2) provide them with background information that they need before they read. and one aspect of register is the choice of topic vocabulary. The authors recommend using this new mixture of technology and teaching tool in English as foreign / second language classes. providing some relevant vocabulary to trigger writing. Writing: In writing skill. so they may stop and pause in their speeches and even try to refer to their mother tongue to remember the necessary words. By wordling listening text to word clouds and displaying it before task. providing word clouds before and during speaking can be beneficial. To prevent this pauses and stops. Teachers can use Wordle to improve their instruction performances. in which learners prepare for what they will write. In this case. we can reach the goals of pre-listening stage which Saetti (2009) [21] mentioned the goals of pre-listening stage is “to activate the learners` linguistic knowledge and background information. 2006) [22]. and (4) final version. Harmer (2004) [23] mentioned that “writing process has four main elements: (1) planning. (3) editing. Teacher can create a series of word clouds using individual questions or sentences. and (3) help them with words and phrases they will need to know before doing an activity. The incorporation of wordle into classroom act as an instructional tool which help students using more varied vocabulary in new style which is new to them. Some techniques are provided as follow: For teaching word order and part of speech.learners to predict what they will hear. One of the main elements in writing is register.228). The pre-reading activities are designed to “set a task for the learners. scrambled questions and sentences are useful technique. These word clouds can be 426 . Pre-reading activities should help the learners to achieve the aim of the reading activity such as: (1) stimulate what they already know about the topic. help the learners prepare for the task and motivate the learners to read” (Lindsay and Knight. the teacher expected to help the learners with unknown vocabulary and grammatical structures and to familiarize them with the topic of the input” (p. Most of the time learners can not remember the exact words about the topic. Reading: Word clouds can also be used as part of a reading. (2) drafting. learners are benefits from provided vocabulary which are exactly relevant to the topic. In planning stage or we can call it pre-writing stage we can use word clouds to brainstorm. Wordling can provide such a topic vocabulary in which improves learners’ performance in writing. Speaking: One of the crucial problems of students in speaking is the lack of vocabulary knowledge.

after teacher wordling key words of a reading text. The source of text could derive from blog posts as opposed to essays. 21)” CONCLUSIONS With the widespread use of the Internet. Students also may use visual word cloud to ask about new vocabulary which provides input to them. and Selvandin (op cit) argued that word cloud also can be use as an assessment tool. it should be fruitful to introduce new and useful tools that can be used for language learning and teaching. use and evaluate educational tools for further development and implementation of CALL. brainstorming is one of the key techniques. Our teachers should be well-equipped with new technologies and update themselves with new tools in language teaching. Students can use word clouds to generate ideas for new writing topics and/or themes. Teachers and students are benefit from in many ways. Another use of word clouds is as simple vocabulary exercises. Before engaging students in speaking. In this paper.printed or projected. students can talk about these new words and predict the content of reading. For this reason we are decided to present Wordle. choose. They mentioned that “instructors can create word clouds from students’ individual essays and use them for selfassessment purposes. The learners have to unscramble the words.net. Baralt. (p.net as a useful web 2. In pre-reading stage. this could be especially relevant for online classes. the authors have introduced the wordle. We can use word clouds for words that have to be joined together to form collocations.0 tool for English for foreign or second language classes. For teaching writing. Similar to the present study. many online tools are increasingly available for use in educational and non-educational settings. Teachers can create a word cloud from a news article and use it to start a conversation. Acknowledgement I have to thank Jeremy Harmer and Hanna Kryszewska for their impressive paper presentations about integrating technology in education at 427 . In view of the need for CALL researchers and practitioners to find. We concluded that using wordle is a necessity in teaching all four skills and also language components. Pennestri. by wordling key words teacher can increase the vocabulary knowledge of students about the conversation. the resulting word clouds as well as word frequency counts can show students’ individual progress towards improving their vocabulary.

retrieved May 18. Language Learning & Technology. C. [4] Godwin-Jones. Kulik (1991) Effectiveness of Computer-Based Instruction: An Updated Analysis. Bristol. [2] Garrett. [10] Kulik. (pp. Pearson Education. [5] Levy. Kulik. from http://llt. (pp. CA: Jossey-Bass. C. [11] Barron.msu. 62-66). The Modern Language Journal.msu. (pp. Goldman (1994) Integrating Technology with Teacher Preparation. Tafazoli D.edu/vol14num1/commentary. 7. 2011. Educational Leadership. Bangert-Downs (1991) Effectiveness of Computer-Based Education in Elementary Schools. The Modern Language Journal.edu/vol13num2/emerging. San Francisco. 14(3). Language Learning & Technology. Educational Leadership 51. References [1] Chappelle. (pp. R (2009) Personal Learning Environment. (pp. (pp. [9] Kulik. Corley. (2011) Vodcasting: A Reusable Learning Object to Teach Writing. D (1994) Apple Classrooms of Tomorrow: What We’ve Learned.pdf. 7.pdf.. M (2009) Technologies in Use for Second Language Learning. editor. 428 . (pp. 13 (2). M (2010) New Tools for Teaching Writing.R.edu/issues/october2010/emerging.the 4th Annual ELT Conference in Turkey which generates the idea of this paper. N (2010) Teaching Languages Online. 4-10). Retrieved May 18. 93 (Focus Issue). Remz (1994) Helping Students with Disabilities Become Writers. Computers in Human Behavior. Computers in Human Behavior. [7] Warschauer. 7. J (2008) Tips for Teaching with CALL: Practical Approaches to Computer-Assisted Language Learning. 2011. (pp. 769-782). Anthony. (pp. (pp. 3-9). from http://llt. 67-89).1 . 8-9). R (2010) Literacies and Technologies Revisited. [6] Meskill.msu. Jamieson.. N (2009) Computer-Assisted Language Learning Trends and Issues Revisited: Integration Innovation. proceedings of the 4th International ELT Conference on practical aspects of ELT.719-740). Technology and Education Reform: The Rreality Behind the Promise. 93 (Focus Issue). from http://llt. White Plains. [8] Kargozari H. 3-8). 59-74). (pp. 2011. 75-94). 51. Retrieved May 20. [12] Zorfass. 14(1). Turkey.. Language Learning & Technology. In: Means. 2-9). [13] Dwyer. NY. [3] God-win-Jones.pdf. UK: Multilingual Matters.

Bate. Chen. Language Learning & Technology.).ac. [15] Tinzman.edu/ssss/QR/ [20] Baralt. W. 15–56). 630–643). Pennestri. (pp. Iran. J (2004) How to Teach Writing. England. 7th Edition. [23] Harmer.B (1998) How Does Technology Affect Students` Learning and Engagement in Collaborative Activities? Unpublished manuscript. K. Unwin (Eds. Lam.msu. 15(3). Retrieved from http://llt. T (2009) Teaching Methodology. M. [17] Friendly.. Pearson Education LTD. C.[14] Tafazoli D (2011). The Qualitative Report. M (2011) Action Research: Using Wordles to Teach Foreign Language Writing. A. Knight.nova. Retrieved from http://www. in C. M (2008) A Brief History of Data Visualization. 429 . Handbook of Computational Statistics: Data Visualization (pp.edu/issues/june2011/actionresearch. New York: Springer. [18] Ramsden.uk/474/1/using%2520word%2520clouds%2520in%2520t eachi ng%2520and%2520learning. Retrieved from http://opus. Retrieved from http://www. proceedings of the 6th international conference of Iranian society for the promotion of Persian language and literature.. P (2006) Learning and Teaching English. 2. Selvandin. Tehran: Khane Ketab Publications. Härdle. T (2010) Forty-five Interesting Ways to Use Wordle in the Classroom [Slideshare slides].. 12-22).net/boazchoi/fortyfive-interesting-ways-to-usewordle-in-the-classroom.pdf [19] McNaught.bath. Iran. A (2008) Using Word Clouds in Teaching and Learning.-H. (pp. (pp.. [22] Lindsay. Oxford University Press. M. (p. S. 15.pdf [21] Saetti. 81-91). P (2010) Using Wordle as a Supplementary Research Tool. 228} Pouran Pajouhesh. Online Grammar Corrector: the Employment of Educational Technology to Persian Language Grammar.slideshare. & A. [16] Barret. C.

fiind de fiecare dată nerăbdătoare de a afla cât mai multe cunoştinţe din acest domeniu fascinant şi. Bucureşti Abstract Transmission of the information is through language. ce răspund 430 . cum se întâmpla în vremurile trecute iar acest fapt reprezintă un minus în planificarea normelor învăţământului. observ că în zilele noastre. By speaking the language correctly. In the following we make some observations on determiners (rom. în licee nu se mai pune accent pe limba română. Studiul limbii române ajută la cultivarea atât a limbajului oral. we have an obligation to speak correctly and we respect each other. Studierea limbii române ne ajută să cunoaştem şi să folosim corect această limbă. with an exchange of information between speaker and interlocutor between the transmitter and receiver. Aşa cum spunea Lucian Blaga. Ca absolventă a şcolii normale. teaching."to teach students to learn".Observaţii asupra atributului în limba română Prof. Key words: communication. ajutându-ne totodată să comunicăm cu ceilalţi oameni (unii fiind persoane şcolite) şi să ne exprimăm corect. Atribut) rankings and teaching in school. „limba este întîiul mare poem al unui popor”. Airinei” . totodată. cât şi a limbajului scris. syntaxe. Prin vorbirea corectă a limbii. some techniques of our own intellectual activity. ne însuşim unele tehnici ale muncii intelectuale. that lead to acquisition of skills that meet the fundamental requirement of modern school . determiners (rom. Atribut). Thus. s-a ajuns să se facă foarte multe dezacorduri atât în discuţiile tinerilor cât şi în emisiunile prezentate la televizor. Nicoleta Violeta IVAN Colegiul Tehnic „Gh. Din acest punct de vedere. language Limba română reprezintă o adevărată pasiune pentru mine. emisiunile televizate nu mai reprezintă un mod de educare. De aceea. foarte important pentru vorbitorii de limba română. care ne conduc spre însuşirea unor deprinderi.

ne cultivăm şi ne deschidem noi orizonturi.. ca sursă de informare. adică în propoziţii şi în fraze. Amintiri crîncene răscoliră deodată mintea şi sufletul lui Tudor (M. Neamul Şoimăreştilor) . Această comunicare devine posibilă numai atunci când cele două repertorii au ceva comun. coerent şi concis a observaţiilor. având loc un schimb de informaţii între locutor şi interlocutor. Cu cât spaţiul care se suprapune este mai mare. Sadoveanu. în al doilea rând. al interesului şi dragostei pentru cunoaştere. logic. între emiţător şi receptor. avem obligaţia de a vorbi corect şi de a ne respecta unii pe ceilalţi. Şt. Studiul limbii române ne ajută în formarea şi dezvoltarea deprinderilor de exprimare în mod corect. Transmiterea celor mai multe informaţii se realizează prin intermediul limbajului. astfel. pentru a cultiva capacitate de exprimare corectă oral şi în scris. În cele ce urmează vom face câteva observaţii cu privire la clasificările şi predarea atributului în şcoală. cu atât valoarea pozitivă a repertoriului comun este mai ridicată. Sintaxa reprezintă partea gramaticii care cuprinde regulile privitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze. al spiritului de observaţie şi investigaţie. sentimentelor.. să înveţe”. scrierii şi exprimării corecte. Comunicarea între oameni se face cu ajutorul cuvintelor. Domnul Vucea) 431 . În acest sens se pun în mişcare valorile formativ-superioare. ajută şi la conştientizarea treptată a îndatoririi de perfecţionare continuă a procesului comunicării şi cultivării vorbirii. ideilor.iar comunicarea bilaterală mai bună. Prin intermediul cărţii. mesajul ce vrea să fie transmis de locutor trezeşte interes din partea interlocutorului. Delavrancea. şi. erau trei „monitori generali”: doi de învăţătură şi unul de ordine (B. clare şi expresive. şi. cartea ca sursă de formare şi informare. Atributul este partea secundară de propoziţie care determină un substantiv sau un înlocuitor al acestuia – orice partea de vorbire cu valoare de substantiv: pronume sau numeral. Tehnicile muncii intelectuale contribuie în vederea propriei noastre formări. Astfel. Totodată. gândirii. se intercalează.cerinţei fundamentale a şcolii moderne – „a-i învăţa pe elevi. Cum? Folosind. de tipul creativităţii. în primul rând. Între cei doi poli se realizează o comunicare. pătrundem în lumea fascinantă a ei. acestea fiind îmbinate în unităţi sintactice. gândurilor.

Atributul adjectival poate sta după substantiv sau în faţa acestuia. atributele sunt: adjectivale. pronominale. verbale. A. Atributul adjectival este cel mai frecvent tip de atribut întâlnit în comunicare şi este exprimat printr-un adjectiv propriu-zis sau prin alte părţi de vorbire cu valoare de adjectiv: numeral. 432 .Flăcăii ceilalţi pe dată s-au făcut nevăzuţi. număr şi caz. prin pustiile Bărăganului. (G.comparativ: Oare ce desfătare vînătorească mai deplină. bun sau netrebnic. interjecţionale.pozitiv: Peste firea mută doarme Cerul plin de stele. a) Atributul adjectival exprimat printr-un adjectiv propriu-zis Atributul adjectival poate fi exprimat prin adjective la diferite grade de comparaţie: . adjectiv pronominal. valori expresive. poate fi pe lume decît aceea care o gustă cineva cînd. Blaga. Meşterul Manole) A fost odată ca-n poveşti. Topârceanu. iară noi copiii ne-am întors plîngînd pe la casele noastre (Ion Creangă. de cele mai multe ori. căruţa în care stă culcat abia înaintează pe căi fără nume? (Al. A fost ca niciodată. care se acordă cu substantivul determinat în gen. adverbiale. În drum) . Odobescu) . substantivale. verb la participiu sau la gerunziu. adăugându-i. După părţile de vorbire prin care sunt exprimate. Din rude mari împărăteşti. fiecare – lăcaşul e ceea ce unuia singur îi e dat să înfăptuiască pătruns de cea mai înaltă taină cerească! (L. … mai senină şi mai legănată în dulci şi duioase visări. Amintiri din copilărie) Atributul reprezintă partea de propoziţie secundară deosebit de importantă care întregeşte comunicarea.superlativ: Omul e ceea ce suntem.

La Mestecănei) Articolul demonstrativ. Patria română) Alexa cel chior. mai blînd. în barba-i mare (M. constituie un ajutor preţios în operaţia de identificare a atributului adjectival. Luceafărul) Aceste toate singur nu le judic. în mod obişnuit. Coşbuc. (G. vizitiul bunicului. (M. Moartea lui Gelu) b) Atributul adjectival exprimat printr-un numeral cu valoare adjectivală 433 . Jderul cel bătrîn rîdea pentru întîia oară în acea duminică. a umplut săniuţa cu paie. (M. Iar veşnicul apelor şopot Să-mi pară ca-n ceasul vecernii O rugă de clopot.O prea frumoasă fată. Sadoveanu. cine ştie cînd. care. adjectivul poate fi articulat cu articolul hotărât: Jelească-mă apele Cernii! Să-mi duduie crivăţul iernii Ca-n taberi al cailor tropot. m-a învălit bine într-o blăniţă. Iona) Notă: Uneori. adjectivul este însoţit de articolul demonstrativ (adjectival): La zăvoarele porţii. Eminescu. a hrănit pe Sura cea bătrînă. (M. Eminescu. Iambul) O să mă bucur pentru clipele acestea. Când precedă substantivul. Fraţii Jderi) Asta-i patria cea dragă Şi dăm patriei române Inima şi viaţa-ntreagă. atît de importante. poate fi confundat cu adjectivul pronominal demonstrativ. Dar versul cel mai plin. Puternic iar – de-o vrea – e pururi iambul. (Marin Sorescu. s-a cuibărit lîngă mine şi am pornit-o pe o vreme cu soare. Sadoveanu. (G. mai pudic. Coşbuc.

. 89 434 . iar de studenţi devine atribut substantival.Numeral multiplicativ: A fost un geamăt întreit Din totul inimii pornit.229 . p. Sintaxa limbii române. băncile aveau şaisprezece „primi” şi şaisprezece „monitori”. L. în care optsprezece este atribut adjectival al substantivului studenţi. smulsă de pe băncile şcolii…(Camil Petrescu. Ideal) 229 Apud Florin D. distributive şi colective cu valoare de adjectiv. Jocul ielelor) Atunci află că cer un bob de grîu pentru cea dintîi căsuţă a acestei table de joc. aceasta din cauza apariţiei prepoziţiei de de la numeralul douăzeci în sus. peste monitori erau trei „monitori generali”…(B. ordinale. care mă măritasem din clasa a şaptea de liceu. Delavrancea. Om cu noroc) Numeralul ordinal poate fi articulat cu articolul demonstrativ cel urmat de prepoziţia de: Ne-am jurat că vom avea tăria să ne sinucidem la cel dintîi semn al capitulării noastre… (Camil Petrescu.Atributele adjectivale pot fi exprimate prin numerale cardinale propriu-zise. Dar în: În grupă sunt douăzeci de studenţi. multiplicative. (M. eu. Domnul Vucea) Notă: Atributul exprimat prin numerale cardinale până la nouăsprezece inclusiv este atribut adjectival: În grupă sunt optsprezece studenţi. Caragiale. Popescu. Divanul persian) . Jocul ielelor) …şi eu muşcam din bucuria asta ca dintr-un măr. (I.Numeral cardinal propriu-zis: Clasa avea şaisprezece bănci. Jocul ielelor) Guvidi…a rămas în gară să apuce trenul ce venea din Bucureşti şi cu care noi ne încrucişam la întîia staţie. două boabe pentru a doua căsuţă… şi tot aşa dublînd numerele pînă la a şaizeci şi patra căsuţă. Şt.Numeral ordinal: Ne-am speriat…că tocmai venise şi responsabilul de la Internaţionala a doua…(Camil Petrescu. (G. Sadoveanu. raportul sintactic este invers: numeralul douăzeci este subiect. Coşbuc.

şi care limbă e-ndestul de bogată. Sfîrşit de toamnă) Din amîndouă părţile Se-ncep ostilităţile.Adjective relativ-interogative (numai care. (G. de întărire şi negative: . Creangă. ce. (M. el a greşit-o. spunînd nu. . Meşterul Manole) . cât): Ah! cine o spune. (Camil Petrescu.Adjective posesive: Nu ne mai chinui cu tăcerea ta. relativinterogative. Ca balaur din poveste nouri negri plini de geruri. Iona) . cine-o poate spune. care se îngrămădesc nu în amor însuşi. Un duel) c) Atributul adjectival exprimat prin adjective pronominale În grupa atributelor exprimate prin adjective pronominale. Amintiri din copilărie) S-au format rânduri de câte trei. nehotărâte.Numeral distributiv: S-a tăiat fiecare pîne în cîte trei bucăţi deopotrivă de mari. Alecsandri. ci în setea de amor. ca să poată exprima acea nemărginire de simţiri. Trebuia s-o ia în partea cealaltă. Porunceşte sufletelor noastre să uite. Jocul ielelor) 435 . Jocul ielelor) Dar drumul. (L. vrea să înţeleagă faptul că el nu convine să se facă din această împrejurare o afacere intimă a regimului. Cezara) Pînă la ce josnicie se poate coborî un om din patimă politică… (Camil Petrescu. demonstrative. Blaga. (I.. intră atributele reprezentate de adjectivele posesive. (Marin Sorescu.Numeral colectiv: Din tuspatru părţi a lumii se ridică-nalt pe ceruri. Topârceanu. Eminescu. (V. să slujească drept instrument al unui partid împotriva celuilalt.Adjective demonstrative: …cred că tovarăşul Ruscanu. porunceşte ochilor noştri să nu mai aiureze.

Atîtor doruri fără leacu. Unirea principatelor) Într-o pădure deasă. Sadoveanu. de cetăţi depărtată. Jocul ielelor) E o nevoie de viată şi de moarte pentru mine să ştiu dacă trecutul însuşi a existat… dacă am fost cu adevărat iubită. avea fiecare lumînarea sa. Care inimă stă rece? Care suflet nemişcat? (Gr.Adjective de întărire: Am socotit totdeauna că dreptatea e absolută. Oameni din lună) . Budulea Taichii) d) Atributul adjectival exprimat printr-un verb la participiu cu valoare adjectivală Participiile care se acordă cu termenul determinat sunt atribute adjectivale.Adjective nehotărâte: Dă-mi tot amarul. Cînd citim în vechea carte a istoriei străbune Virtuţi mari. (O. Jocul ielelor) . aceasta este dreptatea însăşi. Mierla se întîlni seara cu bufniţa umflată. Alexandrescu. Maria. toţi au turbat. ilustre fapte ale naţiei române. în fiecare zi şi în fiecare noapte se întîmplă ceva nou. (Camil Petrescu. Agârbiceanu.Ascultă. (M. Rugăciune) Orice om cuminte strînge bani albi pentru zile negre. Lada) De-o bucată de vreme. ştiu eu o vorbă de la tata: cîţi cîini m-au lătrat. Mierla şi bufniţa) 436 . Slavici. Alexandrescu. Goga.Adjective negative: Pentru ca să nu fie nicio supărare. (Gr. Dacă lupt pentru o cauză. (Camil Petrescu. (Camil Petrescu. (I. toată truda. (I. Jocul ielelor) .

„rană sângerândă”. p. ale) cui? şi poate sta după sau înaintea substantivului determinat. Pe drumuri de munte) Ş-ale valurilor mîndre generaţii spumegate (Gr. un coleg al lui Mircea. Locul obişnuit al atributului substantival genitival este după substantivul determinat. categoria atributului substantival în dativ este învechită. „ruini fumegânde”. Umbra lui Mircea. (C. Graur. Gramatica azi.e) Atributul adjectival exprimat printr-un verb la gerunziu cu valoare adjectivală Dimineaţa era măreaţă. b) atributul substantival în dativ. miresme 230 apud Al. El poate sta imediat după substantivul determinat sau poate fi despărţit de acesta prin alte atribute: miresmele florilor. „buze sângerânde”. a. a) Atributul substantival în genitiv (atributul genitival) răspunde la întrebările (al. Hogaş. Puterile adîncului se treziră de pretutindeni (C. Atributul substantival După mijloacele de exprimare. c) atributul substantival prepoziţional. Alexandrescu. cartea lui Tudor. ca „ordine descrescândă”230. La Cozia) Atributul genitival poate fi precedat sau nu de articolul posesiv al / a / ai / ale sau de articolul hotărât lui: O carte a colegei mele. ai. atributul substantival este de mai multe feluri: a) atributul substantival în genitiv (numit şi atribut genitival). d) atributul substantival apoziţional (apoziţia). „forme născânde” etc. Hogaş. „mâini tremurânde”. Pe drumuri de munte) Notă: Gerunziile acordate sunt folosite în limba literară contemporană în unele îmbinări: „ordine crescândă / descrescândă”. 186 437 . „inimi fremătânde”. Forma feminină este astăzi învechită şi nu o mai folosim decât în anumite formule fixe. Dintre acestea. neguri fumegînde pluteau în văzduhul adînc al văilor. „femeie suferindă”. B.

prietenul bun şi nepreţuit al lui Mircea. ale clopotului…şi parcă se deschid pagini măreţe în inima mea şi în vreme. Cronica) 438 . (M. (Gr. Alecsandri. solemne. (I. Lupul. şi mai ales în poezie. Neculce. fecior lui Gavriliţă vornicul. La Cozia) Stau în amurg şi ascult dangătele rare. şi alţii… au alergat la Constantin-vodă. (C.ale florilor. atributele frumoasei şi noastre s-au intercalat între articolul posesiv ale şi atributul genitival văi. atributul genitival apare înaintea substantivului determinat. folosit mai rar astăzi. grade de rudenie sau atribuţii sociale. Uneori. Umbra lui Mircea. Clopote în amurg) În trecătoarea aceea printre ape şi prin lunca nestatornică a rîului. (M. Fraţii Jderi) Substantivul cu funcţia de atribut genitival poate fi determinat la rândul lui de unul sau mai multe atribute genitivale. adjectivale sau de alt tip: Un pîlc de cavaleri cu zale şi coif au trecut în pas domol către acea tabără a coconului împărăţiei. Sadoveanu. Ş-ale valurilor mîndre. Alexandrescu. în al treilea exemplu. generaţii spumegate. b) Atributul substantival în dativ are un caracter arhaic. Pe drumuri de munte) Observăm că. Avem deci un atribut genitival ale văi(i) şi două atribute adjectivale care determină substantivul la genitiv. Roxelana) În poiana tăinuită unde zbor luciri de lună Floarea oaspeţilor luncii în grăbire se adună. Camilar. era partea cea mai primejdioasă a drumului. (G. Sadoveanu. Hogaş. Concertul în luncă) Veneam din regiunile fericite ale frumoasei noastre văi. (E. Acest fel de atribut determină un substantiv nearticulat care denumeşte. în general. aceste miresme îmbătătoare ale florilor. în operele literare.

Iţic Ştrul dezertor) d) Atributul substantival apoziţional reprezintă atributul pus în cazul nominativ. Iosif. Sintaxa limbii române. (G. se adînci vădit. şi s-au pustiit prin locuri ferite. cu termenul la care se referă. cu capul în pămînt. Eminescu.substantiv precedat de prepoziţie. cu soare de primăvară. de exemplu: Conferirea de medalii / premii unor sportivi231. Sadoveanu. (M. O. Cîntec de primăvară) . frumoasă doamnă. Mi-ai dăruit. ieşind din sat. (M. c) Atributul substantival prepoziţional se exprimă prin: . 231 Apud Florin D. au încălecat iar. cu inima ca plumbul.substantiv precedat de locuţiune prepoziţională Trăsura cea fină şi amară dimprejurul gurei lui. care stabileşte un raport de echivalenţă.substantiv precedat de un adverb de comparaţie cu valoare de prepoziţie: Porni singur pe calea pe care au venit amîndoi. Călimara) După aceea. Judeţ al sărmanilor) Vii să-mi baţi iar la fereastră. Popescu. Şi zăpada de pe coastă Fuge ca argintul viu. ştiinţific şi administrativ se întâlnesc cu o oarecare frecvenţă şi unele formulări moderne. Sărmanul Dionis) . Tînăr soare auriu. Topârceanu. Apoziţia este exprimată printr-un substantiv. (Şt. o călimară de argint. Ea poate determina un substantiv sau un pronume. (M. Eminescu. Atribuirea de valori unor variabile.Preot deşteptării noastre. fiind o vreme frumoasă. (L. Epigonii) Notă: În stilul publicistic. p. Rebreanu. semnelor vremii profet. 87 439 .

Eminescu. socru-mare. ne ieşi înainte cu plin. Măria ta. fii bun. (M.Apoi dar mai rămîi sănătoasă. Doamna Chiajna) Tu. voi. tu. Călin .. Pătru. Balada chiriaşului grăbit) . ca domn. Călin (file din poveste)) Socru roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare. rezemat în jilţ cu spată. El pe capu-i poartă mitră şi-i cu barba pieptănată. un pronume sau o locuţiune pronominală de persoana a II-a (tu. Creangă. Amintiri din copilărie) . cucoană.… înainta cu greu sprijinindu-se într-o cîrjă. adică Liliana. Eminescu. Oltule. fii blînd. Sadoveanu. (Al. domnule subprefect. mîndra lună. Oltul) 440 . anume Liliana. Ioan Cuza) Iată craiul. arendaşul.Descălecai la flăcăraia trosnitoare a brazilor şi domnul Sterie. Că-mi iau geamantanul şi plec! (G. numai să-mi daţi voie să-mi îngrop omul. Pseudo-kineghetikos) . apoziţia este precedată de un adverb explicativ – adică sau anume: Sora mea. când vocativul determină un substantiv la vocativ. Discurs la înscăunarea lui Al. mîndrul soare şi pe nună. Odobescu. Apoziţia poate fi exprimată şi prin substantiv în cazul vocativ (singur sau urmat de determinări). Domnia ta etc. sora mea. Topârceanu. dumneavoastră.. (M. (I. (M. Kogălniceanu. (M. mătuşă Mărioară. Goga. să ne răzbuni! (O. Fratele său Alexandru îl însoţea. Baltagul) Apoziţia poate fi: simplă – când este exprimată printr-un substantiv sau adjectiv cu valoare substantivală în cazul nominativ sau în cazul regentului: Cel mai mare de ani. dumneata. Odobescu.Dumneavoastră. veţi face cum veţi crede căi mai bine. (Al.) Rămîi sănătoasă.file din poveste) Uneori.

Alexandru. era voinic şi rumăn şi creştea ca din apă. Apoziţia dezvoltată se desparte prin virgulă de regent sau se izolează prin virgule de restul propoziţiei sau al frazei: 441 . căprarul Păvăloae. Note: 1. Hogaş. (G. Paşa Hassan) Sînt dator să însămn în treacăt că Zamfira lui Ilie Filipoiu. crîşmarul de la Mircu. priceputul. întreaga combinare de cuvinte. Stînd de strajă noaptea-n ploaie. un român. se scuză cu un surîs jenat şi totuşi galant. Semnul Domnului zărea. Apoziţia simplă poate fi izolată de regentul ei şi atunci se desparte de acesta prin virgulă: Crîşmarul. Semn călăului făcea. tatăl logodnicei şi amfitrionul. Şi din gură-aşa grăia. (C.Domnul că se speria. Pe drumuri de munte) Copilul. ca o unitate sintactică – apoziţie dezvoltată. Termenii care intră în alcătuirea ei sunt însă analizabili. Colecţia Alecsandri) . care formează o apoziţie dezvoltată. (G. se consideră ca un tot. de altă dată. Sadoveanu. Iar Codreanul. (Poezie populară. Hogaş. Coşbuc.dezvoltată – când este exprimată printr-un grup de cuvinte (un substantiv urmat de un atribut sau chiar de una sau mai multe propoziţii atributive): Dar iată-l! E vodă. se deosebea mult de Sura lui Avrum din Şeştină. (C. ghiaurul Mihai! Aleargă năvală nebună Împrăştie singur pe cîţi îi adună. Răzbunarea lui Nour) 2. (L. Coşbuc. Cîntecul redutei) În analiza sintactică a propoziţiei. Priceputul şi păţitul. Pe drumuri de munte) Constantin Rotaru. Rebreanu. răsărea ca de obicei pe jumătate de sub tejghea. (M. Gorila) Acest cîntec îl făcui Eu.

Bălcescu. avînd un cocon anume Ştefan şi Duca vodă din Moldova avînd o cocoană anume Catrina. (Radu Popescu. 509 idem 233 442 . dragul maichii” tocmai aşa să scrii…(I. p. Românii supt Mihai-Voievod Viteazul) 3. Vasile şi Andrei. când termenul la care se referă apoziţiile coordonate este un pronume negativ. (M. anume. Masa umbrelor) Fraţi… am avut trei: Dimitrie. Nu se simţise nimeni şi nu se ivise nimeni: nici păgîni. Gramatica practică a limbii române. Radu vodă. Apoziţia (simplă. Întru aceste vremi. Galaction. (V. Eftimiu. dragul taichii. ceea ce arată intenţia autorului de a pune în evidenţă pe cel denumit prin substantivul respectiv232. dezvoltată) poate fi introdusă şi prin adverbele adică. Semnul [:] este folosit uneori şi înaintea unei singure apoziţii (simple sau dezvoltate). s-au ajuns în cuvinte şi au logodit pre coconi. Slavici. gîdele obişnuit al locului. Budulea Taichii) Un ţigan. (I. (G. Teodoreanu. nici de-ai noştri. Atributul pronominal 232 apud Ştefania Popescu. Istoriile domnilor Ţării Româneşti) 4. Şi iată că la intrarea peşterii se ivi o fiinţă măreaţă: omul. Vulpea păcălită) Au venit odată… doi colaboratori intermitenţi ai Vieţii Româneşti: Ion Marin Sadoveanu şi Tudor Vianu. (N. Evocări) În propoziţiile negative. Zile şi necazuri din Zavera) C.„Huţule. Sadoveanu. veni cu o sabie şi tăie capul lui Alexandru Kendi. şi Huţule. apoziţiile sunt legate prin conjuncţia nici233.

(M. (I. Eminescu. Toamna cu-a-ei albă frunte Şi cu galbenii conduri. Eminescu. El nu se mai întrebuinţează decât în poezie. Atributul pronominal este de patru feluri: a) atributul pronominal în genitiv (genitival) poate fi exprimat prin pronume care au formă pentru cazul genitiv: personale (la persoana a III-a). şi atunci mai mult la singular. Despot vodă) Nu vezi că gura-mi arsă e de sete. Topârceanu. de politeţe. Comoara) Şi ea arde de dragostea dumitale. (V. (G. demonstrative. neputînd s-auză plînsu-şi. Ea nici poate să-nţeleagă… C-acel demon plînge. Slavici. dar nu nevinovat. Romînia pitorească) Destul că el nu punea nici un preţ pe averea altora. (Al. Atras în calea-mi lungă de-un tainic viitor. Faţa ei lucesc în lună.Pronumele ca substitut al substantivului are aceleaşi posibilităţi de exprimare ca şi atributul substantival. (M. (M. şi voi depune mărturie împotriva dumneavoastră. Preda. Crăiasa din poveşti) b) atributul pronominal în dativ este cunoscut şi sub numele de dativ posesiv şi se exprimă prin forma neaccentuată de dativ a pronumelui personal sau reflexiv. Iar în ochii ei albaştri Toate basmele s-adună. nehotărâte şi negative. Sadoveanu. Alecsandri. Balada munţilor) Înaintăm mai bine de o jumătate de ceas în uriaşa hrubă. Vlahuţă. (M. Întîia iubire) O să vie o zi… cînd o să fiţi în locul meu. relative. Eu sînt în voia soartei un veşnic călător. Cel mai iubit dintre pămînteni) Ea se uită… păru-i galben. ale cărei bolţi răsună fioros de paşii şi de glasurile noastre. rîde. posesive. Scrisoarea IV) Atributul pronominal în dativ este astăzi pe cale de dispariţie. 443 .

mie şi dumneavoastră. o mierlă. sus. relativ. (M. Ion) 444 . c) atributul pronominal prepoziţional se exprimă prin pronume personal. de.locuţiune prepoziţională (faţă de): Părerea mea faţă de celălalt este bună. (M. (Cezar Petrescu. că puţine jupînese pot să se laude c-un obraz ca al meu. îşi fluieră neastîmpărul. de la. dar în exemplul „Îmi planific excursia”.Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi? (M. ne place cîntecul…. şi eu. Scrisorile unui răzeş) Tuturor… la tot norodul. numai dumnealui. demonstrativ.Unul din noi trebuie să părăsească sala. între crengi. pronumele îmi. L. reflexiv. Iubind în taină) Şi de crunta-mi vitejie tu te aperi c-un toiag? (M. suntem nişte proşti. Poezia poporală) Notă: În exemplul „Îmi planific o excursie”. nană Chiră. spre. pentru. cu substantivul articulat hotărât. Eminescu.prepoziţie (dintre. Sadoveanu. alta. (I. Sadoveanu. Fraţii Jderi) . ca şi odinioară. Anii de ucenicie) Desenul de la tine m-a binedispus. Caragiale. Fraţii Jderi) d) apoziţia pronominală are un caracter expresiv. Sadoveanu.adverb de comparaţie cu valoare de prepoziţie (ca): Cred. Eminescu. procopsitul! e mai cu moţ. numai dumnealui nu-i place! Toţi. Scrisoarea III) Apariţia lui în proză este rară şi arhaizantă: Şi cînd el sfîrşeşte. . negativ precedat de: . toată nedumerirea s-a şters din minte-mi (Alecu Russo. are funcţia de atribut. şi dumneavoastră. nehotărât. pronumele îmi îndeplineşte funcţia de complement indirect. (M. Dansul cu tine mă face să plutesc. de lângă) Domnul Vasiliu a şuierat cu fălcile încleştate: . presupunând construcţia paralelă „Planific excursia mea”. Nici acuma nu mi-ai mărturisit dacă maica lui a fost moldoveancă de-a noastră ori tătăroaică. având o valoare de precizare şi e folosită rar Şi astăzi.

Şi să-mi fac bani de iernat. Iarna pe uliţă) c) prin verb la supin.Marinescu şi Ionescu. Atributul verbal Este exprimat prin verbe la moduri nepersonale: a) prin verb la infinitiv: Mă simţii nenorocit că nu am prilejul de a pofti la masa mea pe un nevoiaş. Nicoară Potcoavă) 445 . (G. nişte boieri sosind acum cer voie să se înfăţişeze la măria-ta. precedat de prepoziţiile (de. Alexandru Lăpuşneanu) Haina-i măturînd pămîntul Şi-o tîrăşte-abia. astfel: a) adverb şi locuţiune adverbiala fără prepoziţie: Şi cum a venit în ţară n-a avut stare pe loc nici cu stăpînirea dinlăuntru a boierilor. pe lîngă care marile stele trec fără s-o vadă. Negruzzi. (M. pentru): Să-mi fac cerc astă rugină. adică voi. Atributul adverbial Atributul adverbial se exprimă printr-un adverb sau printr-o locuţiune adverbială cu sau fără prepoziţie. Cîntec haiducesc) Iată-l lui. Steaua fără nume) Orice încercare de-a o răpi a fost deşartă. Hogaş. FătFrumos din lacrimă) b) verb la gerunziu (neacordat): Doamne. Coşbuc. aţi luat examenul. Colecţia Alecsandri) E. toată dizgraţia de a locui pe o biată planetă mizerabilă. zise un aprod apropriindu-se. La tabără de ieşit.Sadoveanu. (M. că i-au sosit. (C. Carte mare de pornit. Eminescu. abia. (C. Alecsandi. În munţii Neamţului) Şi atunci parcă simt toată umilinţa. (Mihail Sebastian. D. (V. (Poezie populară.

Doamna Catalina) Atributul exprimat prin interjecţia halal poate să aibă un sens apreciativ: „Halal oameni! n-am ce zice. (M. Brătescu-Voineşti. doamna Catalina. dă ordin… şi scapă năduşit cîte un geamăt „uiu-iuuuu”! apoi doarme dus… (B. Nicoară Potcoavă) Se aşezară pe prispa de dindărăt în bătaia soarelui. Al. călare pe un cal mic de munte. Scrisorile lui Mişu Gerescu) …rumînii rămîn drepţi. apare totdeauna după substantivul determinat şi primeşte în urma lui semnul exclamării (care nu are valoare de punct. primitori. Este menţionat mai rar în lucrări de specialitate. marcând doar intonaţia şi din această cauză scrierea se continuă cu literă mică). colo. Şt. fiiiir-fiiiir. (M. şi 446 . (I. pretutindeni…(I. deschişi…” . Taină) În ceasurile dintîi se-ncruntă în vis. auzim strigăte: „Ura! Trăiască!”… Şi numai iată că s-apropie de noi. Strigoii) b) adverb şi locuţiune adverbială precedate de prepoziţie: Şi cum a venit în ţară n-a avut stare pe loc nici cu stăpînirea dinlăuntru a boierilor. Atributul interjecţional determină un substantiv şi se exprimă de obicei prin interjecţii care imită sunete sau zgomote ori redau diferite strigăte. Stăpînea odată…) M-au trezit glasurile scutarilor din fundul depărtat al pădurii: „hăă-ăp!… hăă-ăp!… ăp…” (I. Brătescu-Voineşti. Sadoveanu. Fraţii Jderi) F. Sadoveanu. Agârbiceanu. Atributul interjecţional se exprimă prin interjecţii şi onomatopee şi este apropiat de atributul adjectival: …nu se auzea decît cîntecul greierilor: fiiiir-fiiiir.Eminescu. (M. ici. Al. virgulă. aceleaşi două note lungi şi tremurate.Atributul adverbial exprimat prin adverbe de mod se întrebuinţează fără prepoziţie: Prin frunze aiurează şoptirile-i alene.Sadoveanu. cu securea pe umăr şi întru tîrziu. nici cu stăpînirea din afară a ismailitenilor. O zi ca altele) Ofta şi se tînguia încet împotriva unor ţînci din ziua de azi. (M. Delavrancea.

compoziţie. Bucureşti. Editura Junimea. 1984 Irimia Dumitru. Bucureşti. Editura Fundaţiei România de Mâine. Cu o culegere de exerciţii. 1973 Graur Alexandru. Rodica Bogza-Irimie. 1995. Editura Echinocţiu. Gramatică. Gramatica azi. p. stilitică. 1980 Popescu Florin. 197 apud Florin D. Editura Fundaţiei România de Mâine. Sintaxa. 1994 Hristea Theodor (coordonator). Gramatica practică a limbii române. Bucureşti. Sintaxa limbii române. 1997 Diaconescu Ion. Sinteze de limba română. 89 447 . Cluj-Napoca. Editura Academiei. Editura Didactică şi Pedagogică. 1982 Graur Alexandru. Flora Şuteu.. Editura Albatros. Sintaxa limbii române – Curs practic. Ion Diaconescu. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Gramatica normativă. 1968 Gruiţă G. Ediţia a III-a revăzută şi din nou îmbogăţită. Compendiu. Structura gramaticală a limbii române. Bibliografie Bejan Dumitru. Bucureşti. Sintaxa limbii române. Editura Enciclopedică. Theodor Hristea. Editura Albatros. Editura Didactică şi Pedagogică. 1983 Popescu Florin. Se observă că interjecţia halal este amplasată înaintea substantivului după care se pune semnul exclamării235. autori: Mioara Avram. Sintaxa limbii române. Bucureşti. Bucureşti. 1992 Şerban Vasile. Gramatica de bază a limbii române. Sintaxa. Iaşi. Gramatica limbii române explicată. 1995 Dimitriu Corneliu. Tendinţe actuale ale limbii române. Cluj-Napoca. Limba română (Sintaxa). p. Bucureşti. Georgeta Ciompec. Bucureşti. Coteanu Ion. Sintaxa limbii române. Ediţia a II-a revizuită şi completată. 1970 234 235 apud Vasile Şerban. 2003 Popescu Ştefania. Editura Ştiinţifică. Editura Junimea. Gheorghe Bulgăre. Editura Dacia. 1982 Coteanu Ion. Bucureşti. Gramatica limbii române. Grigore Brâncuşi.depreciativ: „Halal oameni! Te-au lăsat la nevoie”234. Popescu . Iaşi.

Limba română. Însuşirea corectă a limbii române de către elevi devine condiţia de bază în vederea realizării obiectivului fundamental al învăţământului de cultură generală . Studierea limbii române în şcoală prezintă o importanţă inestimabilă. because not stimulates creativity. cu modul lui particular de a înţelege existenţa. cum atât de inspirat spune poetul: ”Limba noastră-i o comoară/În adâncuri înfundată. momentele istorice cruciale prin care i-a fost dat să treacă. predicate./Un şirag de piatră rară. Key words: alternative schoolbooks.” Limba română asigură dobândirea cunostinţelor din sfera tuturor celorlalte obiecte de învăţământ. propoziţiilor şi frazelor. a gândirii elevilor. pentru că este expresia milenară a acestui popor. cu bucuriile şi tristeţile trăite din plin într-un spatiu geopolitic destul de vitreg. bine cunoscută de către elevi. contribuie la dezvoltarea laturilor conştiinţei lor ( spirit de observaţie. etc. Alternative schoolbooks approach this theoretical concept complies with the requirements of today students. capacitate creatoare. Anca Raluca TEODORESCU Şcoala “Mihai Viteazul”. comparative analysis. imaginatie./Pe moşie revarsată.formarea omului în perspectiva integrării lui rapide în societate./Te-nfiori adânc şi tremuri./Povestiri din alte vremuri!/Şi cetindu-le-nşirate. Procesul studierii limbii române în şcoală este parte integranta a acţiunii. Târgovişte Abstract The article presents in terms of comparative / critical teaching predicate structures in contemporary Romanian language.!/Limba noastră-s vechi izvoare. ştiut fiind adevărul că ideile se prefigurează şi persistă în mintea omului pe baza cuvintelor. thinking and self-competition.) şi la cultivarea disponibilităţii de a colabora cu 448 .O altă viziune asupra manualelor alternative în predarea propoziţiei predicative Prof.

în mod logic. ceea ce constituie o primă condiţie a corectitudinii ei. ce nu trezeşte niciun interes informativ elevilor. consider că este absolut necesar ca elevii să-şi însuşescă noţiunile de sintaxă pentru că înţelegerea modului de funcţionare a limbii.” Cerinţele propuse de manual nu respectă criteriul de flexibilitate. Exemplu: 449 . are drept consecinţă directă perfeţionarea capacităţii de exprimare. autori -Alexandru Crişan. adică nu confirmă experinţele de învăţare anterioare. are o grădiniţă ale cărei flori au fost pălite de bruma toamnei. Exemplu: “ Bunica stă într-o casă care. pe care îl folosesc la clasă. N-o văzusem de mult şi. De bună seamă că am ajutato. cărţi. într-o mare măsura. neavând exerciţii cu dificultate progresivă: cerinţe accesibile. la concluzia că aceste elemente nu trebuie să lipsească din exprimarea proprie. Hai să coborâm şi o să vă istorisesc viaţa fiecăruia. dar am găsit-o în pod printre mobile stricate.Ar fi vrut să deretice singură.semenii. ritmul diferit de asimilare. I-am spus că am dori să ştim cine sunt rudele din fotogrfie. prin crearea obişnuinţei de a respecta regulile acordului şi ale regimului diverselor cuvinte. de a întreţine relatii interumane eficiente pe diverse planuri de activitate. grele sau foarte grele. imperativ categoric al dezvoltării vieţii moderne. la sfârşitul săptămânii. manualul de la editura Humanitas Educaţional. fotografii vechi. la nuantarea exprimării lor (orale sau scrise). prin cunoşterea posibilităţilor topicii ( ordinea cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază ) şi a măsurii în care ea poate contribui la clarificarea comunicării. există un fragment propus ca text suport pentru verificarea cunostinţelor anterior dobândite. în faţă. a mecanismului general şi a procedeelor speciale de formulare a oricărui gând sau mesaj. pe care pesemne că îl uitase . Când am deschis portiţa. de asemenea. Nu urmăreşte axa dificultate redusă-performanţă. rochii demodate. Sofia Dobra şi Florentina Sâmihăian. Astfel. Prin virtuţiile ei deosebit de expresive. limba română contribuie. Exprimarea corecta se realizează. Nu uita pe nimeni!Ei sunt familia noastră. pe care le evidenţiază studiul acesteia. ni s-a părut că nu era acasă. ne-am gândit să lăsăm baltă toate treburile şi să o vizităm. Înţelegerea regulilor de organizare a enunţului în jurul PREDICATULUI în propoziţie şi al propoziţiilor în frază duce. reviste. În manualul. la cultivarea sensibilitatii elevilor. Printre lucruri am descoperit un album de familie. prin evitarea anacoluturilor. neatrăgându-le atenţia sau curiozitatea.

Copiază. sunt cele de consolidare a informaţiilor. în ceea ce priveşte captarea atenţiei. Arătaţi ce valori sintactice are verbul “ a fi “ în textul dat.Călinescu) “ Eu zvârr! chibriturile din mână. respectând doar aici criteriul flexibilităţii. având cerinţe foarte diverse. neavând un text suport şi cerinţele bazate pe acesta. 5 predicate.Călinescu) Apoi. bazându-se pe metoda expunerii făcutăde către cadrul didactic.”(I.Creangă) “ Poate că te aşteaptă tatăl tău. Reciteşte textele de la ex. Alege din text şi analizează. Singurele exerciţii. ritmul diferit de asimilare cu dificultate progresivă. Eminescu) “ El era mâhnit pentru pierderea lui Chirică. ţustiu! la spatele lui Zaharia.” (M.Identifică predicatele din textul de mai sus şi indică felul lor. Analizează părţile de vorbire prin care se exprimă predicatele găsite. Învăţarea nu se face prin descoperire. Nu se realizează reactualizarea informaţiilor pe baza unui text suport. începând cu expunerea informaţiilor despre predicat şi propoziţia predicativă. la alegere. Itemii formulaţi abordează toate problemele impuse de acesta: respectă experienţele de învăţare anterioare. în caiet. În manualul editurii Corint. Nu apare niciun text suport.”(G. schematic şi pe coloane. de la pagina 68.. Manualul de la editura All de autoarea Andra Vasilescu nu respectă. 450 . este prezentată informaţia ştiinţifică foarte bine structurată. Creangă) “Nu voi face apel la părinţii denaturaţi. Formulează reguli de topică şi punctuaţie privind predicatul. cu autorul Marin Iancu abordarea informaţiilor este puţin diferită. Reactualizarea cunostinţelor anterior dobândite se face la sfârşitul acestei prezentări de informaţii.”( G. nicio cerinţă. niciun criteriu. Exemplu: Extrage într-un tabel predicatele.”( I. care apar. ce sunt schematice şi putin numeroase şi nu asigură o însuşire temeinică de cunoştinţe. Exerciţiile lipsind cu desăvârşire.2. ci numai câteva fragmente extrase din operele unor scriitori celebri: “ Te întreabă şi socoate Ce e rău şi ce e bun. prin ce se exprimă predicatul.

În toate cele trei manuale, problematica transformării numelui predicativ în propoziţie predicativă nu este, explicit, prezentată. Edificarea, cu privire la acest concept, nu se poate face pe baza manualului, revenind sarcina cadrului didactic de a-şi lămuri elevii. EXPANSIUNEA Expansiunea - constă în transformarea unei părţi de propoziţie în propoziţie subordonată corespunzătoare ( S SB, n.p. PR, A AT, C.d. CD, ... ). Mod de lucru: -introducerea unui element de relaţie subordonator; -introducerea unui predicat sau verb copulativ; -păstrarea întelesului: vb.cop. n.p. PP PR neschimbat. El a rămas / cum l-am ştiut. / El a rămas ( Expansiunea = dezvoltarea, extensia,... ) CONTRAGEREA Contragerea - constă în transformarea unei propoziţii subordonate în parte de propoziţie corespunzătoare ( SB S, PR n.p., AT A, CD C.d., ... ). Mod de lucru: -eliminarea elementului de relaţie subordonator; -eliminarea predicatului / verbului copulativ; -păstrarea înţelesului: PP PR NP Tata a ajuns/ ce şi-a dorit./ Tata a ajuns director ( Contragerea = restrângerea, ... ) Se mai impune precizarea faptului că subiectele oferite de ministerul educaţiei solicită informaţii solide referitoare la acestă problemă. Exemplu: 1. Faceţi expansiunea cuvântului subliniat şi precizaţi ce modificări s-au produs. 2.Contrageţi propoziţia subliniată şi precizaţi modificările produse 3. Identificaţi numele predicativ din text şi realizaţi expansiunea lui. 4. Găsiţi o propoziţie predicativă şi contrageţi-o. Manualul Humanitas este şi la acest capitol deficitar în ceea ce priveşte demersul didactic. Începe cu două exerciţii care nu sunt evidente pentru înţelegerea conţinutului ştiinţific. Exemplu: Indicaţi predicatul din propoziţia de mai jos: „Ea ajunsese o actriţă celebră”. Arătaţi în ce s-a transformat propoziţia de la exerciţiul 1 în enunţul următor: „Ea ajunsese să fie o actriţă celebră”.

451

Apoi este prezentată teoria legată de acestă noţiune. De abia aici, este menţionat termenul de expansiune, dar nu şi cel de contragere, ceea ce face ca elevul să nu fie lămurit cu aceste transformări. Manualul Corint este prezentat în aceeaşi manieră, utilizându-se metoda învăţării prin descoperire. Sunt prezentate, mai întâi câteva fragmente din operele unor scriitori celebrii. Exemplu: „Dacă a lucrat atât de mult însemnă că a avut voinţă” – Marin Preda „Din partea tatei puteam să rămân cum era mai bine” – Ion Creangă „Nu-mi pasă de rămâne cum e şi cum a fost” – Al. Macedonski „Otilia părea că ştie multe” – George Călinescu Urmează prezentarea noţiunilor teoretice, bine structurate: definitia propoziţiei predicative, termeni regenţi, elemente introductive, analize de frază, elemente corelative, topica şi punctuaţia. După fiecare noţiune în parte sunt propuse exerciţii de consolidare respectându-se criteriul validităţii – coerenţă internă (prezentarea teoriei, explicaţiile, activităţile practice, exerciţiile şi modalităţile de evaluare); conţinuturile, activităţile de învăţare respectă programa; - prezintă informaţii corecte; - exerciţiile şi activităţile pot fi efectuate cu succes de elevi, gradul lor de dificultate corespunde nivelului intelectual. De asemenea, se respectă criteriul flexibilităţii, experienţele de învăţare anterioare, ritmul diferit de asimilare fiind gradat de la uşor spre performanţă. Manualul All începe direct noţiunea teoretică legată de predicat şi propoziţie predicativă, neoferind text suport pentru captarea atenţiei sau învăţarea prin descoperire. Se prezintă numai metoda tradiţională, a expunerii de către profesor care este fadă, plictisitoare şi ineficientă. Dar, totuşi, în ceea ce priveşte caracterul aplicativ este bine structurată, atractivă, cu imagini, chenare, exerciţii diverse şi scheme. Se ating criteriile de atractivitate, flexibilitate, caracter deschis, participare, relevanţă, transparenţă şi validitate: atractivitate - ilustraţii plăcute, uşor de folosit, construieşte un dialog cu elevul, stimulează curiozitatea, încurajează progresul elevilor; flexibilitate - respectă experienţele de învăţare anterioare, ritmul diferit de asimilare; caracter deschis - încurajează trecerea de la activităţi controlate la activităţi libere, este construit pe baza cunoştinţelor anterioare, îl învaţă pe elev cum să înveţe;relevanţă- corespunde diferenţelor dintre elevi, respectă programa;

452

transparenţă - claritatea obictivelor învăţării, claritatea formulării rezultatelor pe care trebuie să le obţină elevul, claritatea prezentării; validitatea - coerenţă internă, conţinuturile, activităţile de învăţare respectă programa, prezintă informaţii corecte, exerciţiile pot fi efectuate de elevi, gradul lor de dificultate corespunde nivelului. Înţelegerea regulilor de organizare a enunţului în jurul predicatului în propoziţie şi al propoziţiilor în frază duce, în mod logic, la concluzia că aceste elemente nu trebuie să lipsească din exprimarea proprie, ceea ce constituie o primă condiţie a corectitudinii ei. Exprimarea corectă se realizează, de asemenea, prin crearea obişnuinţei de a respecta regulile acordului şi ale regimului diverselor cuvinte, prin cunoşterea posibilităţiilor topicii ( ordinea cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază ) şi a măsurii în care ea poate contribui la clarificarea comunicării, prin evitarea anacoluturilor. Evident, pentru toate acestea, este necesar să se asigure o permanentă raportare a cunoştinţelor teoretice de sintaxă la sfera lor de aplicare şi să se creeze deprinderea de a medita asupra limbii, de a veghea asupra propriei exprimări. Efectele nu vor întârzia să se facă simţite, întrucât sintaxa ilustrează prin excelenţă adevărul afirmaţiei lui Eminescu conform căreia” limba şi legile ei dezvoltă cugetarea”. Bibliografie: GUŢU ROMALO, Valeria., 1973, Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, Bucureşti, p. 124- 145. PARFENE, Constantin, 1999, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală, Iaşi, Ed. Polirom IRIMIA, Dumitru, 1997, Gramatica limbii române, Iaşi, Ed. Polirom HRISTEA, THEODOR, Structura sintactică a poeziei „Şi dacă", în LR XXIV (1975) nr. 5, p. 475-482. POPESCU, RODICA, Observaţii asupra predicatului nominal şi propoziţiei predicative in limba română, în AUT VII (1969), p. 91-103.

453

Conversiunea părţilor de vorbire Prof. Maria GRECU Grupul Şcolar Agricol Costeşti, Argeş Abstract: An evolved language implies the existence of a rich vocabulary. If the vocabulary is rich, the possibilities of language to express semantic nuances are great. Key words: vocabulary, internal means, external means, conversion, parts of speech. Cu toate că în privinţa predării problemelor referitoare la formarea cuvintelor în limba română au fost înregistrate progrese în ultimii ani, totuşi nu se acordă atenţia cuvenită studiului lexicului, al formării cuvintelor mai ales, supraevaluându-se încă gramatica descriptivă şi analiza gramaticală formală.236 Trebuie reţinute motivele ce fundamentează studierea aprofundată a lexicului şi a procedeelor de formare a cuvintelor237: bogăţia unei limbi este dată de bogăţia şi varietatea vocabularului ei; schimbările din societate, progresele ştiinţei şi tehnicii contemporane se reflectă în lexic, compartimentul cel mai deschis influenţelor din afară (A. Meillet: ,,orice vocabular exprimă, de fapt, o civilizaţie”; G. Matoré: ,,vocabularul este expresia societăţii”, factorii extralingvistici justificând definirea lexicologiei ca o ,,disciplină sociologică”)238; lexicul defineşte, deosebeşte şi caracterizează variantele diferite ale limbii şi stilurile funcţionale ale limbii literare (ştiinţific, administrativ, publicistic şi artistic); însuşirea vocabularului se realizează mai dificil decât însuşirea regulilor gramaticale; studiul lexicului şi al formării cuvintelor, prin mecanismele lor complicate, evidenţiază atât procesul de îmbogăţire a lexicului, cât şi procedeele utilizate pentru sistematizarea vocabularului şi a limbii generalmente; prin analiza elementelor formative ale cuvintelor (prefixe, sufixe, elemente de

236 237

Mocanu, Bănică 1999: 3. Cf. Hristea 1984: 7-8. 238 Ap. Idem 1998: 3-17.

454

compunere savantă, calcuri lingvistice), este cultivat interesul vorbitorilor pentru explicaţia etimologică239, ceea ce contribuie la însuşirea logică a terminologiei ştiinţifice şi tehnice, la precizarea şi unificarea acestei terminologii, la evidenţierea procesului de reromanizare a limbii române contemporane, în paralel cu situaţia similară din limbile europene de mare circulaţie, şi la ridicarea gradului de instrucţie pentru publicul larg. Ţinând cont de faptul că lexicul românesc cuprinde foarte multe cuvinte, s-ar putea zice că limba română este evoluată datorită împrumuturilor neologice de origine latino-romanică, engleză şi germană. Limba română a câştigat astăzi prestigiul unei limbi europene de cultură şi de civilizaţie, care este capabilă să exprime orice idee, începând cu cele mai abstracte idei filozofice şi terminând cu ultimele cuceriri în domeniul tehnicii şi al ştiinţei.240 Necesităţile de îmbogăţire a vocabularului oricărei limbi cu termeni noi sunt satisfăcute prin împrumuturi din alte limbi (calea externă), prin creaţii proprii (calea internă) şi prin calcuri lingvistice (procedeu mixt, adică extern şi intern în acelaşi timp), la care se adaugă valorificarea lexicului din variantele funcţionale şi stilistice ale limbii comune. Graţie acestor modalităţi, româna a evoluat în cursul istoriei sale şi a dobândit prestigiul unei limbi europene de cultură şi civilizaţie.241 Importanţa formării cuvintelor a fost de multe ori subliniată în lingvistica românească, arătându-se că ,,aceasta reprezintă unul dintre capitolele cele mai importante ale unei limbi, deoarece aici se poate vedea mecanismul însuşi al creaţiei lexicale sau felul în care procedează o limbă pentru a-şi crea elemente noi, dotate cu sensuri noi”242. Vocabularul limbii române se îmbogăţeşte prin două modalităţi: prin mijloace interne şi prin mijloace externe243. Mijloacele interne de formare a cuvintelor au în vedere folosirea materialului existent în limbă, pe baza etimologiei interne. Ele sunt: derivarea, compunerea, conversiunea (schimbarea valorii gramaticale), frazeologia şi contextualitatea. Mijloacele externe se referă la împrumuturile din limbile de circulaţie internaţională şi la calcul lingvistic. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea părţilor de vorbire) este un procedeu intern de îmbogăţire a vocabularului, gramatical prin

239 240 241

Mocanu 1971: 27-30. Ţibrian 2004: 141. Cf. Mocanu, Bănică 1999: 5. 242 Rosetti 1968: 319. 243 Hristea 1984: 9.

455

excelenţă. Constă în trecerea unui cuvânt dintr-o parte de vorbire în altă parte de vorbire sau de la o clasă lexico-gramaticală la alta. Mijloacele prin care se realizează schimbarea clasei morfologice sunt: - articularea, cu articol hotărât enclitic şi proclitic, cu articol nehotărât, cu articol demonstrativ ori adjectival: leneş – leneşul – un leneş – cel leneş isteţ – isteţul – un isteţ – cel isteţ - acordul (cuvintele implicate în procesul conversiunii fac acordul cu cuvintele pe lângă care stau şi le determină244): rană sângerând – rană sângerândă, coşuri fumegând – coşuri fumegânde. Atunci când verbul la modul gerunziu este neacordat, are funcţia sintactică de atribut verbal, iar când este acordat, are funcţia sintactică de atribut adjectival. - distribuţia în context: - adjectivul la forma de masculin şi neutru, utilizat ca determinant al verbului, devine adverb: vorbeşte urât, scrie frumos; - adverbul poate deveni adjectiv: apă repede, femeie bine; - unele substantive devin adjective (fus orar, scriitorul poet, colegul vecin) sau adverbe (doarme covrig, slab scândură, prost bâtă, singur cuc, beat turtă, fuge glonţ). Conversiunea cunoaşte trei forme principale: substantivizarea, adjectivizarea, adverbializarea.245 Substantivizarea înseamnă trecerea unei părţi de vorbire în substantiv. Pot deveni substantive: - adjectivele propriu-zise, prin articulare: înaltul cerului, albastrul mării, un albastru infinit; - numeralele, prin articulare: doi – doiul – un doi – cei doi; şase – şasele – un şase – cei şase; - pronumele, prin articulare: eu – eul, sine – sinea, ce – un ce, cineva – un cineva, tot – totul; - verbele la modurile nepersonale; - verbul la infinitivul lung, prin articulare: a mânca – mâncare (a), a pleca – plecare (a), a rupe – rupere (a), a scrie – scriere (a), a sparge – spargere (a); - verbul la supin, prin articulare: a merge – mersul – un mers, a citi – cititul – un citit;

244 245

Ţibrian 2004: 172. Ibidem.

456

- verbul la gerunziu, prin articulare: a suferi – suferindul – un suferind, a intra – intrândul – un intrând. - adverbul, prin articulare sau prin apariţia în contextele sintactice ale acestuia: Binele învinge răul, Ţi-am făcut un bine, Acest bine nu-l meritai, E rău cu rău, dar mai rău e fără rău, Aproapele îţi poate fi vrăjmaş de cele mai multe ori; - interjecţiile, prin articulare: Am un of la inimă, Oful de la inimă nu mi-l poate lua nimeni, I-am spus oful; - prepoziţiile şi conjuncţiile, prin articulare: pe – un pe, să – un să. Adjectivizarea înseamnă trecerea unei părţi de vorbire în adjectiv. Pot deveni adjective: substantivele, în sintagme fixe: elev problemă, problemă cheie, întrebare bombă; articolele nehotărâte: Un copil citeşte, altul scrie; Am auzit nişte aplauze în spate; pronumele determinative, mai puţin pronumele personal şi pronumele reflexiv, când determină substantive: cartea mea, cartea aceasta, ce carte?, fiecare carte, nicio carte, însăşi fata; numeralele: două cărţi, primul volum, întâiul sărut, câştig înzecit, producţie dublă; verbele la participiu: trandafir îmbobocit, salcâm înflorit, casă părăsită; verbele la gerunziu (acordat): mână tremurândă, rană sângerândă, inimi vibrânde; câteva adverbe, când determină substantive: anume, aparte, aşa, asemenea, repede (anume efort, băiat aparte, asemenea problemă, aşa fete, apă repede). Adverbializarea înseamnă trecerea unei părţi de vorbire în adverb. În funcţie de context, pot deveni adverbe: substantivele care participă la exprimarea afectivă a superlativului absolut: sănătos tun, frumoasă foc, beat turtă, bătut măr; substantivele în sintagme de tipul: fuge glonţ, merge ceas, doarme buştean, doarme covrig;

457

substantivele care exprimă unităţi temporale şi răspund la întrebarea când?246: ,,Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară” (V. Alecsandri). Atunci când răspund la întrebarea ce?, substantivele nu mai capătă valoare adverbială247. A se compara: Toamna se numără bobocii şi Toamna este anotimpul meu preferat. În primul enunţ, toamna este adverb, iar în al doilea enunţ, toamna este substantiv. adjectivele propriu-zise, când determină verbe: Doarme profund. A jurat strâmb. Vorbeşte urât cu colegii. verbele la participiu: A răspuns supărat. Vorbeşte răstit. Doarme agitat. prepoziţiile, când nu mai sunt urmate de substantive sau pronume: Merge şi fără. conjuncţiile coordonatoare şi, nici, iar, când nu leagă părţi de propoziţie de acelaşi fel şi au sensul chiar, atunci, din nou: Ieri a trecut şi el pe la mine. Mai există şi alte situaţii, pe lângă cele trei forme principale de conversiune: trecerea substantivelor proprii la substantive comune şi invers: America > americă ,,sortiment de pânză”, Marghiloman > marghiloman ,,cafea pregătită cu rom sau coniac”; adverbul singur devine adjectiv pronominal cu sensul însuţi: ,,Spune-mi dragă copiliţă,/Cu-a ta singură guriţă (Folclor din Argeş); prepoziţia de devine conjuncţie şi pronume relativ: De eşti acasă, trec pe la tine (dacă), Blocul de se vede e nou (care); - prepoziţia până devine conjuncţie: Stau până vine şi el. pronumele relativ ce capătă valoare adverbială în construcţii exclamative, cu sensul cât de: Ce frumos este afară! - numeralul feminin una devine adverb, având sensul împreună: Să fim una amândoi. - pronumele nehotărât ceva devine adverb, când arată cantitatea (mult, destul) şi determină un verb: A aşteptat ceva.

246 247

Ibidem: 174. Cf. Ibidem.

458

- prepoziţiile sub şi peste capătă valoare adverbială, când exprimă aproximaţia: Au venit sub/peste douăzeci de studenţi la cursuri astăzi. - prepoziţia cu genitivul, dedesubtul, devine substantiv, în funcţie de context: Am înţeles dedesubtul afacerii (mecanism). pronumele interogativ ce poate deveni interjecţie, cu sensul poftim, cum adică: -Ce, domnule profesor, nu-mi pasă! - prepoziţia simplă de poate căpăta valoare de interjecţie, când exprimă reproşul, îndoiala, regretul faţă de cineva sau de ceva: De, n-ai fost cuminte! - adverbele unde, când, cum devin conjuncţii când pot fi înlocuite cu fiindcă, dacă: Când aş face totul, aş înnebuni. După cum se observă, conversiunea este un proces complex şi nu în toate cazurile ei este vorba de îmbogăţirea vocabularului.

Bibliografie Hristea, Th., Sinteze de limba română, ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Albatros, 1984. Hristea, Th., Limba română, Bucureşti, Editura Petrion, 1998. Mocanu, M. Z., Împrumuturi latino-romanice în limba română. Folosirea explicaţiei etimologice în procesul formării terminologiei ştiinţifice la elevi, în Tribuna şcolii argeşene, 1971. Mocanu, M. Z., Bănică, Gh. P., Formarea cuvintelor în limba română contemporană, Piteşti, Editura Universităţii din Piteşti, 1999. Rosetti, Al., Istoria limbii române, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1968. Ţibrian, C-tin, Structura vocabularului limbii române în trecut şi în prezent, Piteşti, Editura Universităţii din Piteşti, 2004.

459

Culorile şi rolul lor în comunicarea non-verbală De la basme şi legende la publicitatea globalizantă Lect. univ. dr. Maria ALEXE Asist. drd. Andreea RUSEN Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti Abstract Since early history colours are part of a specific symbolic communication, no matter if personal or at larger levels as social or community level. The specific language of coulors is influenced by the cultural background and its basic significations can be decoded if attentively analysing legends and fairytales. This paper will refer mainly to Romanian and German folklore in order to establish the symbolism defining each culture. The purpose is to decode the main signification in order to turn the non-verbal communication items into words. Coming from early history this type of language has been used by contemporary society, mainly in advertising and non-verbal communication of colours turned into a globalized language. Key words: communication, non-verbal, symbolism, language of colours, linguistics În toate culturile lumii culorile și felul în care acestea se combină contribuie la formarea unui limbaj simbolic cu o semantic diversificată, definitorie pentru tipul de cultură careia îi aparține. Legătura dintre limbajul simbolic al culorilor și înțelegerea culturală a mediului în care circulă poveștile și legendele, cel care l-a generat se datorează faptului că sunt expresia unui anumit tip de afectivitate specifică fiecărui popor.În culturile arhaice și cele tradiționale, culoarea are o vloare ritual-simbolică și religioasă [Evseev, 1999, 127] prin care mesajul verbal este amplificat, uneori diversificat și care contribuie la conturarea unui limbaj de comunicare specific. Spațiul restrâns al acestui articol a necesitat o selecție a numărului mare de simboluri pe care cromatica le dezvoltă la nivelul prozei populare. De aceea atenția noastă s-a oprit în principal asupra semnificațiilor pe care le au în basme culorile alb, negru, roșu și verde. Am

460

ales albul și negru, deși conform specialiștilor în arte vizuale nu sunt culori, fiindcă limajul pe care îl creează este amplu și de multe ori contrastant. Verdele și roșul, culori complementare sunt asociate cu imagini pline de vitalitate și speranță, cu un mesaj pozitiv. În societatea modernă, globalizată acest aspect al comunicării nu a dispărut, culorile continuă să aibă un rol important în decodarea mesajelor și de aceea sunt intens folosite în publicitate. Publicitatea a creat un limbaj globalizant prin utilizarea semnificațiilor simbolice ale culorilor. Felul în care publicul reacționază și interacționază în comunicarea bazată pe simbolistica culorilor își are adeseori originea în simbolistica din basmele populare și legende248, mod de interpretare cu care se familiarizează de la vârste foarte mici. Limbajul pe care îl învață prin aceste texte arhaice devine instrumentul cu care vor opera și mai târziu în descifrarea limbajului publicitar. În cercetarea și analiza limbajului non-verbal dezvoltat de simbolistica cromatică din basmele și legendele populare am avut în vedere unele cercetări anterioare din acest domeniu cum sunt cele ale lui Ernest Bernea, Mircea Eliade, Annold Van Genep, cele mai recente ale lui Mihai Coman și Olga Bălănescu sau dicționarele lui Ivan Evseev, Jean Chevalier și Alan Gheerbrant. Dorind sa subliniem caracterul universal al acestui tip de limbaj am extins cercetarea și asupra culturii germane, cu atât mai mult cu cât în spațiul românesc influențele germane sunt puternice datorită prezenței timp de mai multe sute ani a unui număr semnificativ de etnici germani în Transilvania. Forța limbajului non-verbal dezvoltat prin imginea unor culori se explică prin identificarea acestora cu o seamă de componente esențiale vieții, Roșul este culoarea sângelui a focului deci este asociată vitalității, energiei și acțunii. Albul este culoarea laptelui a hranei inițiale asociate mamei natură, zeitate binevoitoare și protectoare a vieții. Imaginea sa este

Se constată în ultima vreme o creștere a numărului de legende urbane, povești legate de anumite clădiri, locuri sau elemente de vegetație. În București există câte o legendă legată de podul unor licee mai vechi (Mihai Viteazul, Iulia Hasdeu, clădirea veche a Colegiului Spiru Haret) în care este prezentă o fantomă albă, a unui elev care a murit misterios chiar în acel pod. Există legende despre locurile în care au fost spânzurători sau despre viața aventuroasă a unor personalități (C. A. Rosetti, Cuza, Carol al II-lea)

248

461

asociată și purității (a devenit culoarea mireselor) și inocenței249. Înțelesurile adânci ale simbolurilor sunt accentuate sau ascunse de elemente cu care intră în relație, fiindcă ele sunt întotdeauna pluridimensionale. Simbolistica atât de bogată a albului este foarte diferită în funcție de contextul în care apare, Albul Ilenei Cosânzene este albul purității, în timp ce o parte din semnificațiile benefice se pierd în cazul ursitarelor sau fantomelor [Bârlea, 170, 127]. Negrul este culoarea pământului, care înghite orice formă de viață, e culoarea întunericului, nopții, adâncurilor pământului, asociată morții și pustiului. Eroul basmelor populare ajunge în lumea de dincolo, un spațiu dominat de întuneric, de negru în care casele și oamenii sunt negrii. Recent compania Orange folosește negrul pentru promovarea logoului său, pentru care a folosit culoarea portocalie250. Mesajul pe care îl transmite este legat de vechea simbolistică a negrului. La început omenirea trăia în întuneric, incapabilă să comunice în mod eficient, dar a venit Orange, ca o lumină plină de speranța și a luminat acest spațiu. În societățile industrializate semnificația exactă a simbolisticii culorilor s-a pierdut, dar conotațiile obiectuale sunt întreținute în limbă prin intermediul unui bogat sistem de expresii frazeologice și prin adjective cromatice ce devin semne secundare. Interesant este faptul că negrul nu este lipsit nici de conotații pozitive, de aceea Albă ca Zăpada (simbolistica albului pur) este înzestrată cu un par negru de abanos, iar Fat Frumos călărește de multe ori un cal negru. În basme există mereu tărâmul oamenilor, lumea cunoscută, în care operează forțele reale și lumea de dincolo, tărâmul celălalt cel în care domină fantasticul, o lume interzisă oamenilor obișnuiți și în care doar ființe deosebite, ca Făt Frumos sau varianta sa feminină Ileana Cosânzeana pot pătrunde. Lumea de dincolo este fie o lume lipsită de culoare, învăluită în cețuri și dominată cromatic de griuri și negruri, fie o lume foarte colorată, cu vegetație luxuriantă, imagine a Edenului. Verdele, simbol al vieții, tinereții și speranței, bucuriei de a trăi, relxării, implicit stării de bine este culoarea dominantă. Situat între albastru și galben, opus roșului cu care se asociază adeseori pentru a simboliza viața, verdele are în general

Îngerii sunt albi, copiii sunt reprezentați prin nunațe foarte deschise apropiate albului. Portocaliul, culoare derivată din roșu (forță și vitalitate) și galbenul solar induce un mesaj pozitiv prin cumularea acestor semnificații
250

249

462

semnificații benefice, dar conține și o nuanță de mister. În limbajul alchimiștilor desemnează latura fertilității lucrurilor dar este asociată și cunoașterii secrete. Interesant este că în evul mediu era culoarea togii medicilor [Evseev, 1999, 484]. În basme și doine, feciorul frumos și mândru este adeseori asemănat cu un păun și descris în tonuri de verde [Coman, 1999, 1988, 13]. Așa cum remarcă J Chevalier și A. Gheerbrant în Dicționarul de simboluri, verdele este culoarea dragostei tinere, plină de nădejde și speranță. Codrul în care se adăpostesc haiducii este o imgine dominată de verdele vegetal, un spațiu ocrotit și prietenos. Societatea modernă resimte lipsa verdelui și de aceea a ieși la iarbă verde este sinonim cu relaxarea și tinerețea spiritului, asociată tinereții naturii primăvăratice, exprimă nevoia întoarcerii periodice în mediul natural. Reclamele ce sugerează relaxarea, tinerețea, entuziasmul folosesc foarte mult verde. Simbolistica sugerată de cromatica imaginilor se constituie într-un mesaj non-verbal coerent, un mesaj a cărui decodare este facilitată de prezența unor stereotipuri ce intră în relație cu elemente magico-religioase consacrate și cu anumite structuri lingvistice. Felul în care acestea se ordonează crează secvențe narative extrem de coerente cu un mesaj foarte puternic. Forța acestor mesaje au impus folosirea sugestiilor simbolice cromatice și în limbajul universalizat al publicității. Bibliografie Alexe, Maria – Aspecte ale simbolismului culorilor în poveștile și legendele populare, art. Vol Conexiuni și perspective în filologia contemporană, editura Universității de Stat din Moldova, Chișinău, 2002 Bârlea, Ovidiu; Muşlea, Ion - Tipologia folclorului, editura Minerva, Bucureşti, 1970 Bernea, Ernest - Cadre ale gândirii populare românești: contribuții la reprezentarea spațiului, timpului și a cauzalității, București, Editura Cartea Românească, 1985 Chevalier, Jean; Gheerbrant, Alain - Dicționarul de simboluri, editura Artemis, București, 1995 Coman, Mihai Mitologie populară românească, Editura Minerva, București, 1988 Eco, Umberto – Limitele interpretarii – editura Polirom, Iaşi, 2007 Guenon, Rene – Criza lumii moderne – editura Humanitas, Bucureşti, 2008

463

The other is that a language can be characterized as a set of inter-related rules that govern the form and distribution of sounds. If a student is to participate in the communicative act with speakers of another language. includes both linguistic competence and this second kind of knowledge that concerns the appropriate choice of language for the many social situations in which people find themselves. words. knowledge Introduction The essence of language is human activity— activity on the part of one individual to make himself understood by another. Key words: communicative competence. then. and phrases which make up the sentences of that language. and activity on the part of that other to understand what was on the mind of the first. acquisition. written over a half century ago. The most important task language teachers have is the presentation of instructional programs that will permit students to acquire a sense of linguistic and social appropriateness in the use of the language they are striving to learn. language.Linguistic and social aspects of communicative competence Lector univ. in part. Our job as language teachers is. This kind of knowledge has been called linguistic competence. then s/he must acquire linguistic competence in that language. —Jespersen. One is that language is an activity that humans participate in when they wish to communicate with each other. Universitatea din Oradea Abstract This paper has considered two notions about languages. It is a definition that emphasizes the role of language as a means by which human beings communicate with each other. We have pointed out that every normal native speaker of a given language knows—subconsciously—that set of rules for his or her language. Viorica BANCIU Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane. Language learning. to facilitate that acquisition. 1972). rule. 1924 Jespersen's characterization of language. is eloquent in its simplicity.dr. 464 . Together these two kinds of knowledge can be termed communicative competence (Savignon.

Consider the following: 1. and the attempt at communication would have ended in failure. Smith: Can you tell me where the post office is? 4. if Maria had said in the beginning. Two individuals have successfully let each other know what is on their respective minds. Smith would not have known what was on her mind. I appreciate your help.While involved in this human activity. their ambitions. Garcia: iComo? 3. Sr. their feelings about certain objects or events. 10. speakers of English will have noted 465 . One go dis estreet two handred yars. In observing Maria's speech. their plans. their ignorance of certain facts. individuals inform each other of their desires. papa? 6. Mr. Mr. Maria: What you want. Smith: Excuse me. no le entiendo. The first thing that we might notice is that this exchange between Maria and Mr. Sr. Sr. Smith fits Jespersen's characterization of language. Mr. but can you tell me where the post office is? 9. again. Mr.l It is obvious that Mr. guar Jew wan? it may well have been that Mr. Smith: I'm sorry to bother you. turn to the lefta. Jespersen's definition. Maria: For nothing. Jess. But what is language? Perhaps by examining the continuation of the above conversation we can begin to answer that question. We should note that implicit in Jespersen's definition is that the individuals involved in this activity must be speaking the same language. Smith: Thank you very much. Smith and Mr. about what is on their minds. meester? 8. sir. 2. speaks to the role of language. the activity could not succeed in its objective—that is. 11. Garcia: Aqui hay un senor que quiere algo. Maria: iQue quieres. Garcia will not succeed in communicating with each other although each was speaking what is clearly a language. Maria: Yes. However. Parece que no habla espanol. otherwise. to communicate what each individual has on his or her mind. in short. Is dere. 7. Garcia: Ay de mil Lo siento serlor. Maria! Ven aca! 5.

Communication can be accomplished if the interlocutors share at least some of the same rules of a particular language. clearly ungrammatical English. . One goes up this street.. Smith has produced or will produce in the future. This capacity appears to be similar to that of someone who knows the rules of chess and can judge whether or not a particular move made by a player conforms to the rules of the game. that are ungrammatical. One go dis estreet. Smith apparently understood what was on her mind. Rules such as those that determined the grammar (including the pronunciation) of that sentence must also be instrumental in all the English utterances that Mr. . we can easily agree with Jespersen that language is an activity that permits people to communicate with each other. one go.. he followed rules of English that determined the order of the words..that even though the question What you want? communicates. Since your appreciate help I or help appreciate I your or many other arrangements of those four words are non-English.(Delahunty et. It follows that this subconscious knowledge of the rules of English that permits the speaker of English to judge grammaticality is precisely the set of rules that s/he adheres to in producing English utterances. That is. it somehow violates what we know about English. / appreciate your help. This would suggest that speakers of English have some norm or standard of grammaticality against which they can compare utterances to determine whether or not the utterances are like those that a native speaker of English would produce. .al 1994) To summarize these introductory remarks. Maria's instructions. that is. . we must assume that he followed a set of rules which determined that the order should be / appreciate your help. A speaker of English knows that in some way Maria broke the rules of English question formation when she produced the question What you want? This does not mean that the native speaker of English could immediately inform Maria in what way the sentence was ungrammatical. the pronunciation of those words and even the choice of the words. It is apparent that speakers of English have little difficulty recognizing sentences or even parts of sentences. When Mr. English speakers would probably agree that the closest English equivalent to Maria's instructions would be either You go up this street. but intuitively s/he would know that it was ungrammatical. or let us say. s/he might not be able to quote her a rule for question formation. or. less likely. Exactly how 466 .. Smith said. is readily recognized as approximate but clearly non-English. we know that speakers of English would typically have formed that question by asking What do you want? Even though Mr. for example..

was never uttered by anyone before August 1. as suggested by the preceding discussion. Yet anyone who shares the knowledge of the rules of English grammar understands immediately who did what. In the sections that follow we shall briefly examine various kinds of rules found in languages that begin to explain this remarkable capacity that humans have to produce and understand sentences thus making it possible for them to speak and to communicate what is on their minds.much of a common language is required for communication is not known. A suggestion of this difference in distribution of sounds for Spanish as contrasted with English is found in Maria's 467 . helps us to comprehend the remarkable ability which people have to produce the endless number of sentences required to deal with the endless number of situations in which they become involved during their lives. It is almost a certainty that the sentence Richard Nixon resigned from the office of the Presidency of the United States. teeth. Rules of pronunciation The human vocal apparatus-which includes the lungs. Furthermore. the subset of all possible sounds used in one language will not coincide completely with the subset of sounds used in any other language. However. It also helps us understand how it is that we are capable of comprehending sentences that we have never heard before in our entire lives. tongue. vocal cords. Even when certain sounds are used in two or more languages there may be differences in the possible distribution of those sounds in the two languages. it is characteristic of that huge potential that only a small subset of sounds is systematically used in speaking any one language. uvula. We readily understand What you want?but perhaps would not understand Guar jew wan? as equivalent to What do you want? Furthermore. even though we understand What you want? we know that it does not conform to the rules of English which require the addition of do to produce What do you want? If teachers of English to speakers of other languages are to help students acquire the ability to communicate successfully with people who speak English. then they must provide the opportunity for the students to acquire the rules of sentence production and sentence comprehension that native speakers of English possess. the greater becomes the chance that s/he can successfully enter into the communicative activity called language described by Jespersen. 1974. The closer the student comes to complete mastery of those rules. and the oral and nasal cavities-is physically capable of producing a huge variety of sounds. The notion that language is rule-governed.

and stop. The phonological rules of any 468 . stone. it does not conform to the phonological rules of that language.pronunciation of street as estreet.as in star. what we have observed is one of the peculiarities of natural languages. / appreciate your help. There is no question here of a Spanish speaker's physical ability to produce the cluster st. According to the rules of Spanish there are no words that begin with this cluster. According to the rules of English phonology this is an acceptable cluster. The phonological rules of English simply do not permit words that begin with Ip-. and plan. In English there are hundreds of words that begin with the consonantal sequence st. It is apparent that Maria is following Spanish phonological rules when she produces estreet for street] that is. For instance. that differences such as the one described above do exist. steer. Mr. From the above examples we begin to gain some insight into the nature of phonological rules in natural languages. namely. in Spanish the sequence st at the beginning of a syllable is "ungrammatical". Those same consonants. in the order pi are not only possible. Another example of difference in distribution of sounds in two languages can be seen when we consider the last sound in the English word song (spelled ng). that is. She does this by adding a vowel to which the s can be attached in a separate syllable. This combination of sounds conforms to the pronunciation (phonological) rules of English. However. There are many other examples of phonological constraints that are found in natural languages. and sentences of that language. The same cluster at the beginning of a word would be rejected as non-English. According to the phonological rules of English this sound is not used at the beginning of words. play. There are no logical explanations why any sound or combination of sounds that are physiologically possible for any human to produce are employed in some languages but not others. It must be emphasized that we have just barely scratched the surface. Exactly how or why the particular set of rules for each language evolved as it has can only be discussed from an historical point of view. however. that there are rules in each language that restrict or govern the distribution of a limited number of sounds used in the pronunciation of the words. The word help contains the sequence Ip. but are found in hundreds of words such as please. she avoids a combination of sounds that would violate the rules of Spanish by separating the s and the t. rather. however. phrases. Smith said to Maria. but only if it occurs at the end of a syllable. The fact remains.

There might be less agreement on the number of words in I'm sorry he's not here. In spite of possible disagreement on examples such as these. We will look at some of those contexts a little later. and sentences in any one language is relatively small. In spite of this seemingly universal capability. How are the contractions I'm and he's to be counted? And what about words like nevertheless. it remains extremely difficult for linguists or grammarians or lexicographers to give a precise. strawberry. Most speakers of English would agree most. most would readily agree that the sentence. (match box? matchbox?). Chap. c. we can conclude this brief discussion of phonological rules by restating these broad principles: a. John quickly picked six green apples. The subset of all possible sounds and the distribution of the sounds in that subset used in the production of words. Rules of word grammar In the preceding section we freely used the term word when we talked about rules of pronunciation. 3). 1973. scientific definition of word (cf. phrases. contains six words. matchbox. b. succinct. 469 . All normal human beings are capable of producing a very large number of sounds with their vocal apparatus. the concept of word is sufficiently clear that we can consider some aspects of the grammar of words without too much concern for a concrete definition of the term itself. Thus. ice-cream? There would surely be those who would want to count some of these examples as two words. of the time if they were asked to specify the number of words in a given utterance. Part of the complexity lies in the fact that the pronunciation of particular words and phrases depends upon their grammatical function in different contexts. It is