INTERDISCIPLINARY RESEARCHES

CREATION AND CREATIVITY IN THE 21st CENTURY

2

Sebastian CHIRIMBU, Maria ALEXE, Adina BARBU-CHIRIMBU Georgeta COSTACHE, Eduard IONESCU, Ramona SIMUŢ, Denisa DRĂGUŞIN, Alexandru BURDA (coordonatori ediţie)

INTERDISCIPLINARY RESEARCHES CREATION AND CREATIVITY IN THE 21st CENTURY Versiune electronică

Editura STEF Iaşi, 2012
3

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Creation and creativity in the 21st century : Interdisciplinary Researches; coord.: Sebastian Chirimbu, Maria Alexe, Adina BarbuChirimbu, ....- Iaşi : Stef, 2012 Bibliogr. ISBN 978-606-575-184-2 I.Chirimbu, Sebastian (coord.) II. Alexe, Maria (coord.) III. Barbu-Chirimbu, Adina (coord.) 81

Coordonator colecţie Interdisciplinaritatea: Lect. univ. dr. Sebastian CHIRIMBU Lucrarea este publicată cu avizul CENTRULUI DE CERCETĂRI, RESURSE şi STUDII EUROPENE din cadrul Parteneriatului Instituţional „Îmbunătăţirea capacităţii de inserţie a tinerilor pe piaţa europeană a forţei de muncă prin intermediul programelor de formare, tehnologiei informaţiei şi comunicării” dezvoltat între Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni” (MAE), Fundaţia „Generation Europe Romania”, Centrul „Pro Europa”, Centrul de Formare în Alternanţă „Cefora”, DPIPP-Crevedia şi Fundaţia” Profesia 2000+” (Liceul Teoretic „Ecoprof”) cu sprijinul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (Direcţia Alternative Educaţionale) şi Editurii Stef ( Iaşi).

Editura STEF este acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior. Mai multe detalii puteţi obţine la adresa: www.cncsis.ro.

Toate drepturile rezervate. Autorii sunt direct responsabili de alegerea şi prezentarea datelor conţinute în articole, de autenticitatea şi originalitatea acestora, cât şi de opiniile exprimate în articolele din volumul de faţă. Conţinutul acestei lucrări este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996.

4

MULŢUMIRI SPECIALE:
Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti – d-nei Inspector General Adj. Crenguţa PASCALE Departamentului de Limbi Străine ( Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti) – d-nei Director prof. univ. dr. Zoia MANOLESCU Inspectoratului Şcolar – sector 2 – Invăţământ preprimar – Inspector prof. drd. Georgeta IORDACHE Facultăţii de Utilaj Tehnologic (Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti) – d-lui Decan prof. univ. dr. ing. Ion DAVID Centrului de Cercetare TSCI ( Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti) – d-nei director conf. univ. dr. Carmen ARDELEAN Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni”- d-lui Director Cristinel DUMITRU Centrului de Conferinţe SIQUA – d-lui Director Florin TUDOR Editurii STEf, Iaşi

Organizatori-parteneri în proiectele de cercetare şi manifestările ştiinţifice dedicate INTERDISCIPLINARITĂŢII IN EDUCAŢIE:
Centrul de Cercetări, Resurse şi Studii Europene - Parteneriatul Instituţional ICIATPEFMPIPFTIC Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni” Facultatea de Utilaj Tehnologic şi Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare- UTCB Centrul de Cercetare „Religie şi Ştiinţă” – Editura Universităţii Emanuel din Oradea Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (Direcţia Alternative Educaţionale) Editura Stef, Iaşi

5

COMITETUL ŞTIINŢIFIC (RECENZORI ŞTIINŢIFICI) Prof. univ. dr. Floare CHIPEA, Universitatea din Oradea Conf. univ. dr. Eduard IONESCU, Universitatea „Spiru Haret” Conf. univ. dr. Jose VILA , ERI-CES – University of Valencia, Spain Conf. univ. dr. Felix NICOLAU , Universitatea Hyperion Conf. univ. dr. Tamara CEBAN , Facultatea de Litere, Universitatea „Spiru Haret” Conf. univ. dr. Elena GURGU, Universitatea „Spiru Haret” Conf. univ. dr. Vihren BOUZOV, St. Cyril and St. Methodius University of Veliko Turnovo, Bulgaria Conf. univ. dr. Carmen ARDELEAN, Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti Lect. Director Dara TAFAZOLI, Culture & Art Research & Training Centre, University of Applied Science & Technology Culture & Art, Mashhad Iran Lect. univ. dr. Maria ALEXE – Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti / Universitatea Naţională de Arte Lect. univ. dr. Ramona SIMUŢ, Facultatea de Litere, Universitatea Emanuel din Oradea Lect. univ. dr. Sebastian CHIRIMBU – coordonator parteneriat instituţional / Dept. Limbaje Specializate Universitatea „Spiru Haret” Lect.univ. dr. Denisa DRĂGUŞIN, Facultatea de Litere, Universitatea „Spiru Haret” Lect. dr. Silvia RAŞCU PISTOL, Facultatea de Litere, Universitatea”Spiru Haret” Lect. dr. Viorica BANCIU, Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, Universitatea din Oradea Mls. Amalia LEITES, Universidade Federal de SantaMaria Prof. Mariana CROITORU, Centrul CRED, Târgovişte (Dâmboviţa)

6

SECŢIUNEA : EDUCAŢIE, INTERDISCIPLINARITATE ŞI COMUNICARE EDUCATION, INTERDISCIPLINARITY AND COMMUNICATION

7

Asistenţa psiho-pedagogică a studenţilor din învățământul la distanţă. Între creativitate și suport tehnologic

Lector drd. Beatrice ALMĂŞAN Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei – Departament CREDIS Universitatea Bucureşti

Abstract Modern digital technology offers a large numbers of opportunities to develop our pedagogical skills and curricula, but does it help us to have a close connection with our student?. Virtual campus helps us to be in touch with our students permanently and to ignore distance. The main research question is: How can a professional psychological assistance develop on virtual campus. A research sub-question refers to the differences that should be taken into consideration due to the students various professional background and age. The second one concerns the way in which tutor – student relationship evolves during the eLearning process. Practice proved that just giving and receiving materials is not enough for most of the learners and that they need psychological assistance. The author experience is based on The Program for Pre-schools and Primary Schools Teachers, a program that started in 2005 the first students graduating in 2008. Most of the examples concern the academic subject Foreign languages because it is one which is quite embarrassing for adult students. The research methodology is that used for a case study. Key words: psychological assistance, eLearning methodology, tutorstudent relationship Aspecte generale Tema pusă în discuție de acest studiu abordează abordează abordează o problemă legată de educația la distanță, un tip de educație modern a cărui dezvoltare a apărut ca necesară în contextul globalizării și tehnologizării. Dezvoltarea sa a devenit posibilă datorită utilizării pe scară largă a internetului și thnologiilor digitale. Deși învățământul superior la distanță s-a dezvoltat în România în ultimii 15 ani sub toate formele – studii 1.

8

de licență, master, programe de perfecționare. În campul educațional românesc această temă este încă puțin explorată, dar la nivel international se incearca adaptarea şi descoperiresa unor noi perspective de abordare teoretica şi practica. Departamentul Credis al Universității București este printre instituțiile care au contribuit la dezvoltarea programelor de învățământ la distanță atât prin înființarea unor facultăți și masterate cât și prin inițerea unor abordări teoretice. Un rol important în dezvoltarea și perfecționarea pregătirii studenților l-a avut înființarea Campusului Virtual care se folosește începând cu anul 2003. Campusul Virtual UniBuc. Acesta reprezinta o platforma electronica foarte eficienta atat in pregatirea studentilor la forma de invatamant la distanta dar şi pentru evaluarea acestora. El oferă informatii rapide, actualizate şi structurate, intr-o forma accesibila studentilor de toate categoriile. În anul 2005 a debutat în cadrul Departamentului Credis al Universităţii Bucureşti programul de studiu Pregătirea Personalului Didactic pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar, prima promoţie a absolvit în 2008 şi de atunci tot mai mulţi studenţi au optat pentru el. Programul de studiu este de tip învăţământ la distanţă şi se adresează, cadrelor didactice deja existente în sistem dar care nu au o pregătire de specialitate de tip universitar sau celor care vor să devină educatori şi învăţători. Curriculumul acestuia este complex, adecvat cerinţelor unui învăţământ modern şi performant. Studiul de caz pe care îl propunem se referă la învăţarea limbilor străine. Am ales acest subiect al curricumului, fiindcă am considerat că prin prin complexitatea problemelor pe care le ridică este ilustrativ pentru necesitatea asistenţei psihologice în învăţământul la distanţă. Aspecte ale învățământului ID în cadrul Universității București Învățământul la distanță este un sistem complet de învățare, ce îndemplinește o serie de funcții care sunt evidențiate in activitatea ID și care contribuie și la dezvoltarea unor programe conexe cum sunt cele de tip Life Long Learning. Gestionarea sistemului, evaluată în acest moment prin Comisia ARACIS și se realizează practic printr-o coordonare pe mai multe paliere. a. Managementul/ concepția învătământului la distanță 2.

9

b. Producția de cursuri c. Difuzarea de materiale , suport de curs, ghiduri şi auxiliare d. Sprijinirea învățării e. Certificarea /recunoașterea studiilor. Unele dintre cele mai răspândite aplicaţii ale programelor de tip eLearning se adresează adulţilor, mai ales celor care doresc să se perfecţioneze să îşi ridice gradul de pregătire profesională printr/un program ce asigură o abordare flexibilă. Aceştia utilizează acest tip de programe, fiindcă trebuie să muncească şi să înveţe în acelaşi timp. Aproape toţi participanţii sunt foarte entuziaşti la începutul perioadei de studiu dar, din păcate descoperă destul de repede ce greu este să lucreze şi să muncească în acelaşi timp, să nu îşi abandoneze familia, să relaţioneze cu colegi de vârste foarte diferite, mulţi dintre ei mai tineri. Sunt moment dificile, derutante, peste care nu toţi cei înscrişi în program pot trece fără ajutorul tutorelui de an, ajutor care trebuie să vină mai ales din partea unui cadru specializat (psiholog, specialist în metodologia predării la adulţi, pedagogi) şi care trebuie să se realizeze în colaborare cu profesorul de specialitate. În acest tip de învăţământ Campusul Virtual este de un real ajutor, menţinând o legătură constantă între managerul de curs, profesorul de specialitate şi cursanţi. 3. Ipoteze de lucru Inițierea unei cercetări privind asistența psihologică pe care echipa din cadrul Facultății de Pregătire a Personalului pentru Învățământul Primar și Preșcolar (PPP) o poate acorda studenților săi s-a datorat necesității de a răspunde la anumite întrebări. Întrebarea principal în jurul căreia s-a dezvoltat cercetarea a fost următoarea: Se poate acorda o asistență psihopedagogică eficientă cu ajutorul Campusului Virtual al departamentului? Au rezultat o serie de întrbării secundare ce au conturat cercetarea. A stabili relaţii corecte şi dinamice prin campusul virtual pare ceva foarte simplu. Este oare aşa? Aceasta este una dintre întrebările la care ne propunem să răspundem. Ceea de a două se referă la modul în care relaţia formator- student trebuie construită şi supravegheată astfel încât studentul să primească, atunci când este cazul ajutor psiho-pedagogic specializat. Simpla postare la timp a materialelor şi verificarea temelor s-au dovedit acţiuni insuficiente pentru a-i ajuta pe studenţi să parcurgă în condiţii optime cei trei ani de studiu. S-a dovedit că unii dintre ei nu ştiau cum să utilizeze informaţiile ceea ce ducea la eşecuri dezamăgitoare. Incapabili să înţeleagă

10

singuri ce se întămplă, cum să îşi ordoneze priorităţile şi să îşi evalueze munca, unii studenţi abandonau studiul chair după prima sesiune. Asistența pedagogică oferită de Campusul Virtual se referă și la modul în care studenții, mai ales cei din anul I învață să folosească multitudinea de material bibliografice. Studenții de la ID erau derutaţi şi de faptul că profesorii le indicau materiale provenite din mai multe surse. Mulţi profesori înainte de a redacta un curs sau un manual constriesc un Reader adică o culegere de texte şi exerciţii pe care le consideră importante, selecţia este făcută în funcţie de necesităţile fiecărei grupe în concordanţa cu abilităţile lor de învăţare şi cu nivelul de cunoştinţe. În învăţământul la distanţa, în lipsa mai multor întâlniri directe, evaluarea profesorului de specialitate este greu de făcut la început și de aceea se poate întâmpla ca el să nu corespundă în totalitate nevoilor studenților. Acest Reader reflectă concepţia profesorului despre nevoile studenţilor săi [Underhill, 2002, dar manualul care trebuie să urmeze se poate îmbunătăţii prin feed-backul realizat prin diversele secţiuni ale campusului virtual. 4. Aspecte teoretice și metodologice Aşa cum am stabilit deja în capitolul anterior, un formator implicat în învăţământul la distanţa are nevoie, pentru a obţine rezultate satisfăcătoare de o pregătire psiho-pedagogică de specialitate. În cazul particular al limbilor străine cea mai mare parte a materialelor metodologice sunt orienate spre utilizatorii tineri sau în cazul cursurilor pentru adulţi spre cursurile specializate (limbaj econimic, juridic, cursuri de îmbunătăţire a competenţei de scriere etc). Cursanţii specializării Pregătirea Personalului Didactic pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar sunt în cea mai mare parte utilizatori de nivel începător sau mediu general, categorie pentru care oferta nu este foarte generoasă. Acesta este încă un motiv care conduce la instalarea unui sentiment de anxietate, datorat faptului că nu se regăsesc uşor într-un grup ţintă. Formatorii au considerat necesar să le explice cursanţilor cum să înveţe, să le crească impicarea insistând asupra faptului că învăţarea unei limbi străine(L2) este un proces în dezvoltare [Hutchinson, Waters: 1987; 128]..Au fost discutate şi strategiile adoptate şi baza lor teoretică. Cele mai importante au fost următoarele: a. Învăţarea centrată pe student aspect metodologic ce permite studenţilor să profite de un număr mare şi variat de activităţi şi să devină

11

mai încrezători în propriile forţe, fiindcă fiecare poate învăţa aşa cum doreşte, exprimându-se cum şi când doreşte, Este cunoscut faptul că adulţii au deja anumite deprinderi formate şi faptul că profesorul ţine seama de aceste deprinderi şi îi ajută să se integreze în colectiv, adaptându-se metodei generale de învăţare contribuie la depăşirea stresului provocat de învăţarea unei limbi străine. Profesorul devine faciltator şi coordonator al activităţii studenţilor şi îi ajută să îşi formeze deprinderi de învăţare independentă. Pentru a acorda o asistenţă corectă şi eficientă trebuie să monitorizeze feedbackul şi să folosescă în mod craetiv dialogul cu studenţii. Campusul virtual poate reprezenta un avantaj pentru că permite monitorizarea unor acţiuni multiplr, creative şi diferenţiate, permiţând alternarea unor sarcini de lucru mai tradiţionale (cu care studenţii sunt deja familiarizaţi) cu alte în care se utilizează metodologia modernă. Datorită posibilităţii de a folosi materiale de diferite tipuri îl poate ajuta pe student să se situeze într-o situaţie de comunicare cât mai apropiată de cea reală. b. Învăţarea prin crearea unor contexte lingvistice. În cazul studenţilor care se înscriu în învăţământul la distanţă cei mai mulţi au deja nişte cunoştinţe, chiar dacă neconsolidate şi haotice. Profesorul de limbă străină trebuie să creeze situaţii atractive de învăţare care să-i ajute să îşi organizeze cunoştinţele şi să le amplifice. Se grupează cunoştinţele de vocabular sub anumite etichete sau se dezvoltă o reţea de ip mindmaping. c. Abordarea psihologică Practica adovedit că în cazul grupurilor de adulţi cu vârste diferite, înscrise în învăţământul la distanţă acest tip de abordare este chiar mai necesar decât în clasele tradiţionale. Această abordare se poate realiza datorită multiplelor forme de comunicare pe care le oferă spaţiul virtual, unde discuţiile pot fi individuale, specialistul ajutând-l pe student să îşi evalueze potenţialul de învăţare şi resursele. d. Metoda etnografică. Considerată mai ales o metodă de evaluare calitativă a procesului de învăţare interactivă [Scollon, Ronald T. 1979], metoda este de mare ajutor, fiindcă permite o participare largă şi interpretarea datelor procesului de învăţare. În timpul primei întâlniri cu studenţii aceştia sunt încurajaţi să ţină un jurnal în care să-şi noteze progresele, exerienţele lingvistice, problemele pe care le întâpină în învăţare [Chaudon: 1998; 46-47].Acest exerciţiu ce a părut la început foarte cidat pentru studenţi, a permis formatorilor identificarea şi ulterior soluţionarea diferitelor probleme. Un dezavantaj ar fi timpul pe care aplicarae metodei îl necesită. Rezulatele au fost însă foarte încurajatoare.

12

5. Obiective Obiectivele prezentei cercetări au fost : Folosirea facilităţilor oferite de campusul virtual pentru a ajuta studenţii să treacă peste momentele de anxietate şi să îşi continue studiile. Explorarea și identificarea nevoilor studenților Flexibilizarea campuslui virtual pentru a-I ajuta să se familiarizeze cu metodologiile moderne de predare. Foloseirea consilierii psiho-pedagogice pentru eficentizarea achizițiilor învățării Toate aceste obiective au fost dezvoltate şi urmărite atât de profesorul de specialitate cât şi de specialistul în consiliere pentru a putea atinge unl dinobiectivele majore ale prgramului de consiliere pentru a reduce abandonul şcolar. 6. Prezentarea experimentului Iniţial nimeni nu şi-a dat seama că studenţii vor avea nevoie de consiliere psiho-pedagogică şi că acesta va fi una din principalele sarcini ale managerului de curs. [Alexe, 324]. Organizarea activitatilor s-a făcut conform specificului învăţământului la distanţă din cadrul departamentului CREDIS al UB Acesta se bazează pe întâlniri faţă în faţă cu rolul de a prezenta cerintele, obiectivele activitatii, distribuirea informatiilor şi recomadari privind modul de parcurgere a materilelor şi mai apoi de solutionare a intrebarilor ridicate de studenti. Materialele sunt prezentate şi prin intermediul campusului virtual –iar in cadrul forumurilor de discutie sunt făcute recomandari. Odată cu desfăşurarea primului semestru a devenit evident că activitatea de consiliere din timpul întâlnirilor faţă în faţă nu era suficientă şi atunci a apărut ideea de a desfăşura o activitate de consiliere şi pe Campusul Virtual. Platforma Campus Virtual este astfel dezvoltată, încât poate raspunde nevoilor de interacţie profesor – studenti- tutori. Alaturi de tutorii de specialitate există şi tutori consilieri care au rolul de a motiva – susţine –sprijini pe studenţi în achiziţia unor abilităti şi competente practice sau de a-i motiva,oferindu-le suportul necesar pentru comunicarea cu ceilalaţi studenţi. Pentru cei timizi sau pentru cei care din cauza vârstei nu îndrăzneau să adreseze întrebări în cadrul întâlnirilor directe, extinderea consilierii în spaţiul generos al campusului virtual a reprezentat o soluţie salvatoare. Mai ales în primul an este important să simtă că cineva este alături de ei şi să afle datorită discuţiilor de pe forum că nu sunt singurii care au anumite probleme.

13

aplicării directe a unor metode coercitive. În cazul lor anxietatea se poate datora şi schimbării de roluri. faţă de alte specialităţi. Supravegherea modului în care anxietatea datorată dificultăţilor de învăţare a unei limbi străine. îndrumare. ceea ce înseamnă evaluare. fiindcă problemele de metodologie a învăţării sunt mai complexe.Serviciile de consiliere oferite studenților de la ID sunt organizate astfel încât se desfășoară pe mai multe paliere de comunicare. fapt dovedit şi de extinderea reţelelor de socializare. Grupele de începători prezintă un risc mai ridicat. Liniile de comunicare deschise în aceste întâniri se dezvoltă prin intermediul Campusului Virtual. chiar atunci când ştiu răspunsul. Tipurile de support oferite sunt: de informare. cât și de consiliere psihologică prin diferite mijloace. mai ales în cazul anumitor discipline (limbile străine) mangerii de curs au considerat necesar să analizeze situația și să găsească o rezolvare care să fie eficientă pentru toți studenții și de aceea aceasta a însemnat și utilizarea Campusului Virtual. Acest aspect este amplificat în cazul secţiei de pregătire a personalului pentru învăţământul preşcolar şi preprimar. existând riscul unor observaţii neplăcute. În fiecare semestru există două întâlniri tutoriale în cadrul cărora are loc o comunicare sincronă. mai ales în cazul începătorilor este un aspect cheie al obţinerii succesului în învăţare. Studenţii pot alege cu cine comunică şi în ce fel. deoarece învăţarea unei limbi străine presupune folosirea altor strategii didactice. orientare profesională. de faptul că aceşti studenţi sunt la rândul lor formatori pentru elevii lor. activităților de socializare. negociere a conținutului și de monitorizarea a progresului. videoconferințelor. Studenților li se facilitează accesul la centrul de resurse atât prin acces direct (permis de bibliotecă) cât și on line. Se dezvoltă o anumită frică de a răspunde. Probleme de anxietate pot apărea în cazul oricărui process de învăţare. față în față. dar riscul apariţiei lor este amplificat de vârsta cursanţilor şi de lipsa lor de deprinderi şi de competenţe lingvistice. Este deja un fapt cunoscut că unul din motivele pentru care studenţii se înscriu în învăţământul la distanţ este şi posibilitatea de a evita întânirile directe în care să fie supuşi judecăţii profesorilor şi colegilor. Pe de altă parte tutorii pot 14 . Le este frică să nu se facă de râs în faţa colegilor şi a profesorilor. Observând creșterea gradului de anxietate a studenților. În spaţiul virtual comunicarea se face mai uşor. dacă nu sunt mulţumiţi de modul în care se defăşoară comunicarea o pot întrerupe. Acestea din urmă au fost cele pe care prezentul studiu le-a analizat prioritar. care va fi subiecul comunicării. Atribuțiile de suport ale tutorelui sunt atât de tip academic.

de aceea abandonul poate surveni datorită suprasolicitării datorate gestiunii defectuoase a timpului şi resurselor de învăţare. În vederea reducerii abandonului şcolar. de sanatate .avea la rândul lor anumite probleme privind buna defăşurare acestui proces. pentru studenţii secţiei Pregătirea Personalului Didactic pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar. 15 . Pentru fiecare student ce se constituie intr-o situatie individualizata este nevoie de un set de metode de cunoastere a intereselor/ motivatiilor. Ajutorul psihologic este mai puţin vizibil. ajutându-i să-şi formeze deprinderi de învăţare corectă. Aceste aspecte de natură a asigura integritatea morala şi psihică a studenţilor permit canalizarea energiilor psihonervoase în organizarea activitaţii de învaţare şi obţinerea unor rezultarte bune şi chiar a performanţelor şcolare. dar şi de de discutii individualizate (ce se pot desfăşura ăn mediul virtual pentru cei din alte localităţi) cu privire la probleme administrative (inclusiv financiare. Formatul Forumului permite studenţilor să se organizeze în anumite grupuri. mai deschise şi mai diversificate. dificultăţile de deplasare şi de încadrare în programul de lucru al personalului departamentul sunt elemente care au redus efectul acestor măsuri. În cadrul Departamentului CREDIS procesul de comunicare este supervisat de doi tutori. conducerea Departamentului CREDIS a considerat necesar să implementeze un program de asistenţă psihologică realizată prin mijloacele specifice învăţământului la distanţă. Sarcina profesorului de limbi străine este mai clară. încarcă materialele pe campus şi oferă soluţii pentru parcurgerea lor corectă. socială şi profesională. In cadrul specializarii PPP aşa cum a fost deja menţionat grupul de studenţi este format din adulţi implicaţi în activităţi sociale cu responsabilităţi de natură familială. Datorită asistenţei consilierilor de psiho-pedagogie dicuţiile pe forum au devenit mult mai active. Inţial în sprijinul învăţării unei limbi străine –în cadrul Departamentului s-a creat posibilitate a ca studentul să îşi îmbunătăţească activitatea prin împrumutul unor carti/CD/casete de la biblioteca sau pentru cei cu acces mai greu la internet în staţiile de lucru din cadrul departamentului. afective şi de invatare. Atunci s-a recurs la materialele – suporturile de curs – prezentate online care permit studentului să primească un feedback rapid şi eficient prin intermediul chat-ul sau a formului de discuţii. dar cel puţin tot aşa de important şi nu doar pentru studenţii mai slabi. Timpul limitat al studenţilor. unul se ocupă de cunoştinţele de specialitate (un profesor de limbi străine) al doilea este un specialist cu o serioasă pregătire psiho – pedagogică.

permiţând intervenţii rapide şi corecturi în cazul unor neînţelegeri. La aceste discuţii pot participa. de aceea conluziile acestui studiu nu sunt decât concluzii parţiale. să iniţieze dezbateri legate de probleme de studiu sau modalităţi de abordare. conştierntizarea şi autoreglarea comportamentului studenţilor . de aceea am făcut o evaluare a studenţilor la sfârşitul primului semestru şi apoi după cel de al doilea. Compararea rezultatelor a evidenţiat o sădere a stării de anxietate la studenţii care au fost activi în cadrul Campusului Virtual.relevanţa currciculară –curricula răspunde nevoilor actuale de pregătire în domeniul şi este corelată cu activităţile /cerinţele învăţământului românesc şi european.să urmărească fire de discuţii specifice. Datorită calităţilor tehnice ale Campusului Virtual. Concluzii Considerăm că rezultatele obținute aduc noi puncte de reper și valori ce sunt evidețiate printr un aparat metodologic complex și variat care a permis soluționarea principalei ipoteze de cercetare. Le vom enumera pe cele mai importante : 16 . atât profesori cât şi studenţi. Unii dintre studenţi au devenit mai ales pe parcursul semestrului al doilea foarte motivaţi şi activi. ajungând chiar să îi îndrume pe colegii lor. Limba străină este o disiplină care se studiază în cadrul Departamentului CREDIS pe parcursul anului I. Succesul acestui program de formare initiala pentru specializarea PPP se datoreaza şi elaborarii şi constructiei unui plan de studiu tinand cont de factori pedagogici cum ar fi. • stilul educaţional al profesorului adecvat grupului şi cu deschidre spre fiecare cursant adaptat învăţământului online • nivelul de aşteptare şi interesul faţă de rezultatele la învăţătură –sunt prezentate la începutul şi sfârşitul fiecărui semestru prin sesiuni speciale de consliere şi îndrumare pentru încurajarea .calitatea proiectării şi desfăşurării situaţiilor de învăţare . Campusul virtual poate fi utilizat în asistența psihologică a studenților de la ID : Experimentul descris anterior nu s-a încheiat. fapt ce permite profesorilor să înţeleagă problemele cu care se confruntă studenţii. prin recunoaşterea diplomeleor şi a suplimentelor de diplomă. feedbackul este aproape instantaneu.

3. Cambridge Applied Linguistics Series. Vivian . Craig . Maria . Totodată varietatea datelor teoretice trebuie să fie amplificată printr-o activitatea de rafinare și îmbogatire a taxonomiilor și chiar print-o fundamnetare și diferențiere mai clară a metodologiei privind consilierea și orientarea profesională. consolidarea și dezvoltarea modalităților și serviciilor de asistentă psihopedagogica care să răspundă nevoilor individuale și de grup.Second Language Learning and Language Teaching. Krakow.Values and Tasks for Coordinating Specialists in ID – Procedings of the 7th. Great Britain. Bucureşti 2011 Chaudon. 1991 Cook. vol 1 Editura Universitară. Bibliografie Alexe. Prezentarea unor mijloace facile de comunicare și îndrumare a studenților vor conduce în timp la implementarea cât mai corecta a conceptelor de educație pe tot parcursul vieții și trecând dincolo de activitățile punctuale se poate construi și imaginea unei universități deschise învățării la orice vârstă în condițiile îmbătrânirii active Datele teoretice și de cercetare analizate vin și in sprijinul universitatilor care doresc să-și construiască o strategie viabila în domeniul alternativei educaționale: învățământ la distanță. Editor: Michel H. La nivel practic va fi necesară construirea. EUROSLA 10. Book of Abstracts. 2011. Discuţiile de tip consiliere din cadrul Campusului sunt un instrument eficient în evaluarea aşteptărilor studenţilor ceea ce duce la o mai corectă evaluare a rezultatelor. Comunicarea în cadrul Campusului fiind o comunicare asincronă şi sincronă s-a dovedit foarte eficientă în activitatea de consiliere 2. 1998 Cook.1. 2000 17 . Vivian . Consilierea psiho-pedagogică contribuie la dezvoltarea unor strategii de predare specifice învăţământului la distanţă. Edward Arnold.International Scientific Conference „eLearning andSoftware for Education” Bucharest. Research on teaching and learning.Starting from the L2 User. Long and Jack C Richards.Second Language Classrooms. April 28-29.

Principles and Practice in Second Language Acquisition. Editura Universității Naționale de Apărare București București. 2005 Logofătu. S. Facultatea de Psihologie şi ştiinţele educaţiei. Ronald T. 1982 Logofătu. Editura Universității Naționale de Apărare București. New York Academic Press.realizări și perspective la Universitatea București. Pergamon. Ioan – Invăţarea academică independentă – Ghid metodologic Universitatea din Bucureşti.1997 18 . – Linguistic convergence and Ethnography of Speaking. Mihaela – Questionnaire as a Tool for Quality Assurance in Distance Learning – vol E-learning and Software for Education. Bogdan – Universitatea virtuală. 2006 Scollon. Bucureşti. 2007 Neacşu. . în vol E-learning și software educațional.Krashen.D.

structură. publicaţii de specialitate) sau superior ierarhice (inspectorat. minister). resurse materiale. negative sensationalism is more and more spread. fie prin intermediul unor structuri informaţionale specializate (mass-media. techniques to address the world press. Astfel. 19 . cultura organizaţiei şcolare şi atributele procesului educaţional oferit de şcoală. image. obiective. having as main characters teachers. Acele şcoli care deţin tehnici avansate de promovare a imaginii şcolii. cum ar fi restructurarea de posturi sau completări de norme. internet. parents or anyone related to school. It is obvious that. fie prin experienţă directă. becomes nowadays more and more difficult. în cazul profesorilor titulari. media. we find the same approach techniques within the world press. sunt şi şcolile care au un număr rezonabil de mare de copii. de-a lungul timpului.Promovarea imaginii şcolii Prof. pupils. Promovarea imaginii şcolii este reprezentată de o multitudine de elemente: scop. Imaginea şcolii constituie un element de bază în funcţionarea unei unităţi şcolare. aceste şcoli nu-şi pun probleme de fond. creating the false impression that certain news or reports are critical and objective. Promovarea imaginii şcolii ar fi bine să aibă ca principale repere următoarele criterii: Crearea şi promovarea unei imagini pozitive. since there are various educational institutions which had to cope with unpleasant incidents brought in by the mass. More often than not. too. Acestea sunt cunoscute de public.media. Diana Marina FLOREA Inspector pentru monitorizarea curriculumului descentralizat Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti Abstract The school’s approach on promoting self image. Key words: Romanian school.

Organizarea intr-o zi cu semnificaţie pentru unitatea şcolară a „Zilei porţilor deschise”. părinţi sau oameni aflaţi într-o relaţie cu şcoala. De cele mai multe ori. prin diversificarea şi flexibilizarea acesteia. Este adevărat că nu numai învăţământul are probleme de imagine astăzi. în funcţie de nevoile şi interesele partenerilor şi beneficiarilor procesului educaţional. particulare. Promovarea unor proiecte care să aibă ca principal scop. În contextul actual. în vederea obţinerii de către aceştia de premii şi distincţii la olimpiade şi concursuri şcolare. în care protagoniştii au fost: profesori.Elaborarea unor proiecte locale. să poată să popularizeze tot ceea ce se petrece pozitiv în propria unitate de învăţământ. ştiut fiind faptul că. reducerea abandonului şcolar. elevi. de ştirile cu caracter negativ şi nu de lecţiile de cerc pedagogic sau alte activităţi didactice model. Promovarea imaginii şcolii prin intermediul acelor persoane care promovează şi asigură calitatea în actul educaţional. Realizarea unei reviste a şcolii. creându-se astfel impresia. deoarece sunt instituţii de învăţământ care au avut de suferit în urma prezentării de către mass-media a unor incidente nefericite. a unui pliant cu oferta educaţională. susţinerea elevilor care provin din medii defavorizate din punct de vedere social şi a elevilor cu un potenţial ridicat. Demersul pe care îl face şcoala în promovarea propriei imagini. comunitatea. cu precădere. în managementul educaţional. devine în contextul societăţii actuale. opinia publică este interesată. care să urmărească multiplicarea experienţei pozitive şi a exemplelor de bună practică. se caută a fi mediatizat senzaţionalul negativ. devine o adevărată provocare pentru managerul unei şcoli. Personalizarea ofertei educaţionale la nivel instituţional. se doresc a fi critice şi obiective. 20 . dar trebuie să admitem că aceste întâmplări cotidiene sunt izolate. prilej cu care şcoala va relaţiona cu părinţii. din păcate. şcolile partenere în proiectele educative derulate. din ce în ce mai dificil. Armonizarea ofertei educaţionale şi a formării continue cu nevoile specifice care au fost identificate în unitatea şcolară. integrarea elevilor în colectivitate. a unui album cu activităţile derulate în timpul unui an şcolar. că acele ştiri sau reportaje. Devine evident faptul că. Ele nu reprezintă întregul proces didactic şi nu pot fi generalizate. descoperim aceleaşi tehnici de abordare şi în lumea presei.

spectacole. Astfel. în care imaginea dascălului să fie centrală. Un rol important în sensibilizarea comunităţii locale la problemele şcolii îl are şi găsirea de sponsori. faţă de o problemă importantă a vieţii. în deplin acord cu timpurile pe care le trăim. Aceasta presupune punerea în evidenţă a câtorva aspecte dominante. figura unui bun dascăl. dar şi o bună pregătire a elevilor pentru viitor. scaner. dar mai ales. pentru a uşura accesul la informaţiile legate de şcoală. printre care. am putea enumera: colaborarea şcoală – grădiniţă. Tema şcolii apare frecvent în operele literare ale unor autori care aparţin unor momente istorice diferite. Rolul managerului constă în asigurarea unei dotări corespunzătoare a celor două cabinete cu: calculatoare. literară. procesul de formare şi cunoaştere. să pună şcoala într-o lumină favorabilă. asigură nu numai un învăţământ de calitate. îl constituie cabinetul de informatică şi Ael-ul. Nu ne rămâne decât să le citim din nou operele şi să ne străduim să-i facem cunoscuţi şi să punem în valoare noi modele demne de urmat şi de compus o operă. Astfel. videoproiector. asemenea domnului Trandafir şi a elevului model. popularizarea unei reviste a şcolii. printre care: creşterea numărului de copii la clasa I. avem dovada clară a interesului acestora. care poate de asemenea să contribuie la promovarea imaginii şcolii. dar care au reuşit prin operele lor. iar acest lucru poate fi cunoscut prin elaborarea şi completarea unor chestionare. îl reprezintă utilizarea în procesul didactic. acces la reţeaua de internet. Acestea două. imprimantă. 21 . că odată realizată baza materială. devine o adevărată provocare. un rol important îl ocupă şi crearea unui site al şcolii. punctele cheie ale unui proces didactic modern. la care să poată participa şi părinţii. de la serbări. devotat misiunii sale. diminuarea migraţiei şcolare la sfârşit de clasa a IV-a. realizarea de albume cu imagini din interiorul sălilor de clasă. în cea mai mare măsură. Un rol deosebit de important în formarea copiilor.pe care îl face posibil. de ce nu. Colaborarea dintre învăţător şi profesor se poate concretiza prin susţinerea unor lecţii demonstrative. ar trebui să ţină seama de mai multe aspecte. şi anume. doar şcoala. În acest sens. care să răspundă exigenţelor părinţilor. O promovare corectă a imaginii unei şcoli. Pentru realizarea acestor obiective este necesară elaborarea unei oferte educaţionale. în număr suficient de mare. Printre activităţile care ar putea fi întreprinse la nivelul şcolii.Dezvoltarea imaginii pozitive a şcolii. a calculatorului. acestea sunt şi utilizate în predarea la ore de către cadrele didactice ale unităţii. să se asigure.

elevi. Copiii pot să-şi completeze temele on-line. care trebuie să aibă o înaltă valoare educativă şi să pună în valoare talentul şi particularităţile individuale ale copiilor. Pentru a reuşi menţinerea elevilor în şcoala noastră. deci iată şi modul cel mai sigur. Reuşita unei serbări şcolare constă şi în alegerea din timp a tematicii. cu implicarea activă a tuturor factorilor: părinţi. am căutat parteneri de acţiune prin şcolile din vecinătatea noastră. unde părinţii îşi pot exprima punctele de vedere cu privire la activitatea instructiv educativă a elevilor şi se poate iniţia un sistem de vot cu ajutorul căruia să se poată adapta activitatea didactică. aceştia pot să-şi găsească temele din ziua respectivă. iar dacă din motive obiective. Un rol important în reuşita promovării imaginii unei şcoli îl joacă organizarea unei serbări şcolare. care este în beneficiul ambelor părţi se poate folosi şi site-ul şcolii. texte ale unor scenete. Cadrele didactice care participă la realizarea serbării şcolare. alegerea de texte accesibile interpretării acestora. la trecerea acestora de la clasa a IV-a la a V-a. La şcoală sau acasă. 22 . Pentru promovarea acestui proiect. Pentru a obţine rezultatul scontat va trebui să se ţină seama de câteva aspecte. fără o obosire excesivă a acestora. Evidenţierea talentului fiecărui copil se va face în mod discret. în scopul menţinerii copiilor în şcoală. acesta este un instrument de lucru ideal. Prin intermediul acesteia. publicate pe site-ul şcolii. iar activităţile de pregătire să se desfăşoare pe o perioadă mai lungă de timp. învăţători şi diriginţi. în urma analizării chestionarelor. Hotărâtoare în luarea deciziilor.Astăzi. care este condiţionată şi de dezvoltarea atenţiei. cât şi copiilor. dar şi cadrelor didactice ale şcolii. cu cea mai largă utilizare. copiii îşi vor lărgi orizontul cunoaşterii. a programului artistic. iar treptat vor deveni mici artişti. cântece. ei îşi vor dezvolta memoria şi limbajul. care trebuie să fie cât mai relaxant. Prin el avem posibilitatea să primim sau să transmitem informaţii. Concomitent cu elaborarea acestui proiect de studiu. Prin interpretarea de poezii. unii dintre ei au lipsit de la şcoală. care se adresează atât părinţilor. la trecerea la un nou ciclu de învăţământ. aflate în acelaşi impas ca şi noi. am realizat un proiect de acţiune concretă. se vor ocupa în egală măsură şi de confecţionarea/procurarea materialului artistic. de a ne promova imaginea şcolii. calculatorul este prezent în viaţa fiecărui copil. printre care: alegerea de dansuri care să nu depăşească posibilităţile de afirmare ale copiilor. Participarea la serbările şcolare poate fi considerată o formă de învăţare. vor fi rezultatele obţinute.

Dacă apar acte de indisciplină este o dovadă că programul nu este suficient de distractiv. Toate activităţile trebuie încununate prin organizarea. Tendinţa de a prelungi serbările oboseşte peste măsură copiii. organizatorul trebuie să explice motivul pentru care se pregăteşte serbarea. Într-o serbare este nevoie de atâta disciplină încât copiii să poată urmări programul să ştie când le vine rândul pentru susţinerea rolului primit. Renunţarea la serbări sau organizarea lor formală înseamnă o pierdere pentru viaţa sufletească a copiilor. la înclinaţiile spre desen . Un alt aspect important în organizarea serbărilor şcolare este stabilirea şi respectarea duratei serbării. însemnătatea evenimentului sărbătorit ca şi necesitatea unei munci disciplinate şi consecvente pentru ca rezultatul să mulţumească în final pe toţi. în perfectă armonie cu al celorlalţi participanţi. dacă se apelează la talentul de recitare. prilej prin intermediul căruia. sporesc şansele de reuşită ale serbării. variat şi accesibil.astfel încât fiecare copil să-şi cunoască rolul său. astfel încât fiecare dintre aceştia să-şi cunoască talentul cu care este înzestrat. ritm sau graţie. comunitatea locală va vedea progresul şcolar înregistrat de la an la an. decorului. Cu acest prilej vor fi mobilizaţi toţi copiii. duce la pregătirea lor superficială şi la diminuarea trăirilor afective. a independenţei în acţiune. fiecare dintre participanţi va căpăta un plus de încredere în forţele proprii. iar numărul prea mare a acestora. Astfel. astfel încât şi cei conştienţi de talentul pe care îl au. O problemă deosebită în reuşita unei serbări este asigurarea unei atmosfere de calm şi bună dispoziţie şi mai ales disciplina. a mândriei de a realiza cu forţe proprii spectacolul. Se poate solicita în asemenea cazuri participarea copiilor sau a părinţilor acestora la confecţionarea costumelor. a „Zilei Porţilor Deschise”. dar şi cei timizi să poată fi puşi în egală măsură în valoare. Se va proceda cu tact pedagogic. Urmărind cele de mai sus. alternate cu recitări sau scurte dialoguri. de accesibil. În momentele propice de relaxare şi bucurie pentru copii. ceea ce duce la diminuarea interesului şi la apariţia oboselii. Pentru asigurarea disciplinei programul trebuie să fie bogat. mai ales dacă sunt vegheaţi din umbră cu răbdare şi discreţie. Când sunt antrenaţi copiii în toate acestea se contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere. se poate spune că prin intermediul unei serbări şcolare se realizează o acţiune educativă. măştilor. Vor fi 23 . Pentru începutul serbărilor sunt indicate în genere corurile. la calităţile sportive. Astfel. o dată pe an şcolar.

Universitatea din Bucureşti. Managementul educaţional pentru instituţiile de învăţământ. 2001. proiectele derulate. câştigătorii la diferitele concursuri şi competiţii. implementarea şi managementul învăţământului la distanţă.ro http://www. Tipogrup Press. Bucureşti. Materiale suport la disciplinele Proiectarea. Iosifescu.evidenţiate punctele tari ale şcolii.edu.didactic.. Ioan. http://www.ro 24 . Bibliografie: Cerghit. Metode de învăţământ – ediţia a IV-a revizuită şi adăugită. se va crea oportunitatea realizării de noi parteneriate. managementul programelor ID. Editura Polirom. Logofătu. Iaşi.. M. 2006. Astfel. copii talentaţi. S.

Problematica educaţiei speciale Prof.Trebuie întreprinse măsuri pentru asigurarea accesului la educație fiecărei categorii de persoane deficiente. socială și profesională a tuturor copiilor(elevilor) cu deficiențe și/sau tulburări ori dificultăți de învățare. Disabled. The purpose of special education is teaching and training. cerute de învățământul obișnuit. socială.Nevoile școlare ale persoanelor deficiente/cu handicap cer o atenție specială. culturală) destinată persoanelor care nu reușesc să atingă temporar sau pe toată durata școlarizării nivelurile instructiv-educative corespunzătoare vârstei. recuperarea și integrarea școlară. În Declarația Mondială asupra.Educației pentru toți”.. cultural) for people who temporarily or permanently are not able to reach the proper level of education that is age appropriate. social and professional integrating children/pupils with learning deficiency and/or disorders. MECTS Abstract Special education is an adapted form of school teaching and complex assistance (medical. nr. educational. Integration Educația specială este o formă adaptată de pregătire școlară și asistență complexă(medicală. through special groups and classes integrated in public schools. Scopul educației speciale este instruirea și educarea. educațională..” Educația specială trebuie practicată de cadre didactice calificate. recovering and school. School education of childern with special educational needs (CES) is achieved through special educational units. se afirmă:. social. trebuie să corespundă nevoilor copiilor cu CES. Disorders. including the ones theaching in minority languages. Key words: Disability. specializate. Valorisation. ca parte integrantă a sistemului de învățământ. în articolul 3. and also through usual kindergardens and schools. Incapacity. ajutându-i să 25 . required by the regular education. psiholog Carmen GRIGORE Centrul de Consiliere Şcoala gen. 168.

asigurarea șanselor și a condițiilor pentru continuarea pregătirii pe tot parcursul vieții. țiganilor și emigranților) criteriul rasei(transformarea populației de culoare în sclavi și îngrădirea a numeroase derepturi și libertăți) criteriul social(împărțirea în clase sociale a oamenilor și disprețuirea celor . etc. Segregarea a continuat și s-a perpetuat de-a lungul timpului.în al doilea război mondial-exterminarea populației evreiești). persoanele cu deficiențe erau stigmatizate de societate și considerate nevindecabile. criteriul normalității psiho-fizicointelectuale(marginalizarea persoanelor cu diferite deficiențe. în general. pentru ca.. în consecință erau exterminate fizic. O altă practică destul de răspândită a fost izolarea persoanelor cu deficiențe de privirile celorlalți membrii ai societății. în numele unui ideal de perfecțiune.. fie chiar de propriile familii. fie de către stat(în instituții specializate). aveau mai puține șanse de promovare în plan profesional și social putând suferi chiar și condamnări dacă aveau alte opțiuni politice). cancer. însușirea cunoștințelor.săraci”) criteriul religios(în Evul Mediu-arderea pe rug a .atingă nivelul posibil de dezvoltare individuală cât mai aproape de dezvoltarea normală prin: acumularea experienței necesare învățării școlare și sociale.Plecând de la acestea. unde. variind dupa criteriul prin care se făceau deosebirile: criteriul etnic(aplicat. criteriul politic(în țările socialiste.. între oameni au existat numeroase diferențe. formarea abilităților necesare învățării în școală. De-a lungul istoriei. HIV-SIDA. boli incurabile-lepră. formarea de priceperi și deprinderi utile integrării în viața socială. profesională și culturală. societatea să nu-i stigmatizeze numindu-i . s-au născut o serie de practici sociale care au evoluat istoric de la segregare la integrarea oamenilor diferiți printre ceilalți.ereticilor”. La spartani au aparut primele manifestări de tip segregaționist.handicapați” 26 . persoanele care nu făceau parte din Partidul Comunist.

constiința identității de sine. argumentul valorii – orice copil aduce o contribuție benefică în grupul său. egalitate.Mai trebuie să ne gândim și la faptul că.Unii au nevoi mai mari.azilului” în care persoanele cu deficiențe erau tratate în masă..În secolul al-XIX-lea și începutul secolului XX au fost înființate numeroase instituții de tipul. etc. Febra segregaționistă a existat cu adevărat însă în anii 50 ai secolului trecut. argumentul controlului social – instituțiile au fost acuzate de a fi principalul instrument de control a populației în surplus. 27 .dupa Gunnar Stangvik. când. inființarea multor instituții speciale a dus la considerarea unui numar mare de copii ca fiind . etc) argumentul psihosocial – relevă absența. ar fi: argumentul eficienței . Diferențele între copii sunt de cele mai multe ori prilej de învățare și dezvoltare. anii ’90 aducând o acceptare generalizată a viziunii de integrare și normalizare. iar comunitatea îi poate ajuta fiind mai puțin discriminativă și segregatoare cu ei.anormali” și excluși din mediile obișnuite de viață și educație.). copiii cu nevoi speciale au o evoluție mult mai bună în școlile obișnuite decât în școlile speciale. Zece ani mai târziu. stimulării satisfacerii nevoilor elementare ale omului ale omului(apartenența la un grup social.instituțiile separate nu ofera o educație eficientă în comparație cu cele obișnuite. pe plan mondial începe să se contureze tot mai puternic recunoașterea drepturilor acestor persoane. argumentul calității vieții – persoanele cu cerințe educative speciale sunt private de condițiile normale de viață ale oamenilor obișnuiți. fiecare având de învățat de la ceilalți și fiecare oferind ceva valoros celorlalți. argumentul drepturilor civile – instituțiile speciale privează subiecții de drepturile lor civile(participare.Argumentele pro-integrare. argumentul progresului – sub aspectul achizițiilor și dezvoltării sociale. determinate de particularități care îi diferențiază de ceilalți mai mult decât ne-am obișnuit noi să acceptăm. care nu pot fi atinse în afara unui mediu obișnuit de viață sau educație. nevoi speciale față de educație au și familiile acestor copii.Fiecare copil are dreptul de a i se acorda șansa unei vieți cât mai aproape de normalitate și integrare socială. fără a se ține cont de interesele individuale..

termeni folosiți pentru a determina problemele speciale ale copiilor. doar să-l sprijine în dezvoltarea sa și să potențeze la maxim abilitățile existente. ci unul care să corespundă nevoilor de dezvoltare a copiilor prin evaluarea adecvată a potențialului de învățare/dezvoltare și prin asigurarea reabilitării/compensării deficiențelor. mentale severe). religios.Dacă acesta nu vine la timp. război sau abuz). tulburare. dificultăților de învățare.Riscuri biologice – se referă la copiii care au la naștere probleme fizice care pot fi remediate(de exemplu prematurii). unitatea de învățământ. etc. care influențează educația timpurie: dezvoltarea copilului își determină direcțiile și bazele la vârste foarte mici.Orice copil are nevoie în anumite perioade ale vieții lui de atenție specială și sprijin special. se pune astăzi accentul pe termeni ca cerințe educative speciale și situații de risc. educația din primii ani nu se poate realiza fără implicarea tuturor factorilor responsabili(familie. în strânsă legătură cu cercetările din domeniul psihopedagogiei copilului. deficiență.determinate de zestrea cu care copiii vin pe lume și care se manifestă încă de la început sub forma diferitelor dizabilități(deficiențe senzoriale. aparținând diferitelor grupuri marginalizate social.etnic.. tulburărilor. în direcția formării capacităților generale de adaptare psihoindividuală și socială.. crescuți în condiții de violență. 3.Riscurile determinate de mediul de dezvoltare(copiii care cresc în sărăcie. oricât de bun ar fi un program de educație. organice neurologice.probleme”. incapacitate. dizabilitate.Riscuri stabilite . 2. intervenția timpurie este hotărâtoare dacă se face adecvat. Pentru aceste grupuri de probleme este cert că. comunitate).1998): 1. O asemenea manieră de înțelegere este mai aproape de idealul școlii viitorului. 28 . în același timp trebuie specificat că. se pot enumera o serie de teze și argumente teoretice. el nu poate să schimbe un copil cu probleme. de aici și importanța hotărâtoare a primilor ani de viață. un copil considerat.Riscurile se referă la trei grupuri de probleme(Evans.J.normal” poate ajunge ușor în categoria celor cu .Copiii cu CES cer atenție specială și necesită sprijin pe tot parcursul dezvoltării lor. cadre didactice. care nu se mai vrea un mediu exclusivist. dar. Pornind de la politica de incluziune. În literatura de specialitate de la conceptele de handicap.

Perspectiva individuală a copilului – se referă la modul în care caracteristicile individuale ale copiilor(deficiențe. context social). acest lucru nu indică în mod special că sunt probleme cu el. ca și cea incluzivă. decizii.educația timpurie. învățarea activă și eficientă care își are bazele în educația timpurie. al motivației. profesorii trebuie sprijiniți în demersul lor de toți factorii responsabili(părinți. de independență. resurse oferite de profesori insuficient adaptate nevoilor copiilor). specialiști în domeniul psihopedagogiei. de încredere în sine. prin explorarea resurselor pe care fiecare la are. Toate categoriile de copii au aceleași trebuințe de bază în creștere și dezvoltare ca și ceilalți:nevoia de apreciere și întărire pozitivă. este extrem de necesară în educația incluzivă. particularități psihice. evidențiază nevoia de accentuare a dezvoltării sociale a copilului și de focalizare pe procesele învățării.Important pentru ei este să crească și să se dezvolte împreună. primul pas în educația timpurie și care ulterior reprezintă cărămida de bază a incluziunii este recunoașterea importanței diferențelor individuale și planificarea activităților educaționale în funcție de particularitățile și nevoile copilului. dificultățile în învățare pot sugera modalități de ameliorare. care să ducă la condiții mai bune de învățat pentru toți elevii și la o implicare mai consistentă a cadrelor didactice. în care să se 29 . fără a transforma diferențele în bariere. al capacității de învățare.Educația incluzivă se referă tocmai la ridicarea acestor bariere în învățare și la asigurarea participării tuturor celor vulnerabili la excludere și marginalizare la o educație accesibilă. afecțiunii. Problematica educației speciale este abordată în prezant prin două perspective: 1. 2. etc).Perspectiva curriculară – definește dificultățile școlare în termeni de sarcini și activități furnizate copiilor și de condiții create în clasă. de calitate. dificultățile în învățare pot indica anumite disfuncții în procesul de predare-învățare(sarcini. de afecțiune și securitate. etc. Această perspectivă are la bază câteva ipoteze: orice copil poate întâmpina dificultăți în școală. voinței.Școlile incluzive trebuie să fie școli deschise.Copiii sunt diferiți din punct de vedere temperamental. afectează invățarea scolară. prietenoase.

Planul de intervenție personalizat(PIP). se precizează intervenții. Secretul integrării și chiar al incluziunii copiilor cu CES constă în a nu le refuza șansa la educație și de a căuta împreună cu familia sprijinul necesar învățării lor adecvate.Perspectiva de ansamblu a planului de servicii dă o coerență intervențiilor. asigurarea de șanse egale pentru toți. se determină criterii de evaluare. etc. complementarității și calității serviciilor ca răspuns la cerințele multiple și complexe ale copilului cu CES. în acest sens preocupările în domeniu disting între două tipuri de planuri: 1. 30 . 1991). etc..Planul de servicii personalizat(PSP).(Vrășmaș. Prin această modalitate se stabilesc obiectivele învățării și inserției sociale. predării-învățării. 2. care vizează asigurarea continuității. asigură urmările și vizează a da răspunsuri cât mai personalizate nevoilor fiecăruia într-o manieră continuă. echipamentele specializate necesare.urmărească flexibilizarea curriculumului. nevoii de abordare cât mai personalizată. în funcțiile de obiectivele fixate: nivelul de integrare dorit/urmărit. responsabilizarea colectivă. corespunde în fapt. Planul de intervenție în serviciile educative trebuie să indice pentru copil/elev. evită dedublarea evaluării. individualizată a problemelor de învățare și identifică teza conform căreia fiecare copil trebuie tratat diferit în funcție de problemele pe care le are. nevoile individuale.1999). adaptările necesare le ritmul învățării și respectarea principiilor pedagogice. calitatea evaluarea permanentă și parteneriatul educațional.E. Conceptele fundamentale care stau la baza incluziunii au în vedere valorizarea diversității. transport. este completat de Comisia pentru Protecția Copilului și este un instrument de planificare și coordonare a serviciilor individuale. serviciile complementare și personalul solicitat. demnitatea ființei umane. dreptul de a fi respectat. se descriu modalitățile și resursele necesare pentru a sprijinii copilul aflat în dificultate(Goupil. El este un instrument conceput să răspundă nevoilor personale ale unui copil aflat în dificultate. resursele financiare necesare pentru mijloace.

În opinia lui E. anticiparea unor rezultate prin prognosticul inițial şi prin descrierea momentelor cheie ale intervenției. Alter și Goldestein(1985) și este transpus în limba franceză de canadiana Goupil(1991) ca . etapele individualizate ale intervenției. CINE ÎNCĂ-consilierul.. poate fi unul 6-C.planul este instrument de participare. aparține lui Henderson.Cele 6 întrebări”(Qui. consemnarea rezultatelor. CE-ce învață. concentrare a influențelor și coordonare a resurselor și acțiunilor.În limba română. alegerea formelor de sprijin în parteneriat cu familia. CARE LOC-UNDE – mediul educativ necesar. concentrare. periodice şi finale. CÂND-calendarul și etapele necesare. etc.Vrăsmaș.Orice plan de intervenții în dificultăți de învățare are următoarele componente: testarea inițială a copilului prin instrumente variate. stabilind etapele necesare și fragmentând pașii în intervenție. acest model. logopedul. referindu-se la: CINE-elevul. . Quelle facon). pentru a afla informatii despre el și problemele care constituie cerințele educative speciale.Se realizează astfel evitarea conflictelor între tipurile de intervenții și se 31 .. retroacțiune. CUM-prin ce mijloace și cu ce resurse. specialiștii. Quel. profesorul de sprijin. descrierea metodelor de intervenție și a mijloacelor folosite. formularea unui diagnostic prescriptiv. Modelul cel mai cunoscut este la acest nivel denumit 6S. participare. comunicare. coordonare.Planul permite stabilirea unui calendar al realizării obiectivelor şi la ordonarea priorităților. consemnarea examinărilor inițiale. Quand. Planul de intervenție joacă după Goupil(1991) rolul de planificare. înregistrarea progreselor. școala.

1999). copiii cu cerințe educative speciale să fie identificați. comunicarea se realizează ca obiectiv și ca mijloc. nu pot fi înlăturate cu măsuri pedagogige obișnuite și constituie piedici serioase în învățare.Planul facilitează urmărirea progreselor copilului/elevului. să fie obiectul unor revizuiri periodice”.El trebuie astfel. etc”(E. făcând împreună cu specialiștii o evaluare mai profundă a nevoilor educative ale copilului și căutând soluții satisfăcătoare.Acest proces trebuie să urmărească copilul în mod global. Etapa2-constă în observarea organizată și analizarea problemelor semnalate în vederea desprinderii unor soluții satisfăcătoare de intervenție.. 32 . fișe de observație. dezvoltare. Etapa 4-de evaluare a nevoilor copilului realizată de specialiști. teste simple. care să le asigure integrarea școlară reală. dar și la completarea lui curentă.Este etapa în care se realizează planul de intervenție personalizată.Dacă problemele sunt repetabile. Completarea planului se realizează într-o succesiune de etape. scale de dezvoltere.Goupil(1991) identifică 5 etape în elaborarea acestuia: Etapa1-constatarea dificultăților de către cadrul didactic(învățător..favorizează împărțirea responsabilităților ca și determinarea rolurilor și responsabilităților fiecărui participant. Etapa 3-este etapa în care profesorul face apel la un sprijin specializat. Procesul de evaluare educațională.Vrăsmaș. cognitiv. Etapa6-se referă la aplicarea și evaluarea efectelor planului propus. se trece la primele intervenții și spre următoarea etapă-cea a analizei și a observației. este un proces care se referă la profilul motor.G.În cursul elaborării planului. compensare. evaluați și stimulați să beneficieze de programe de recuperare. Etapa5-schițarea planului de intervenție. a scopului și a obiectivelor pe termen scurt. comprehensiv și să includă o varietate de măsurători-probe. Multe țări au acordat o atenție sporită depistării precoce și intervenției timpurii a copilului cu dizabilități prin crearea unor parteneriate solide între serviciile medicale și cele educaționale. afectiv și psiho-social al copilului. profesor).Pentru a putea realiza debutul școlar al tuturor copiilor este necesar ca până la vârsta școlarității.

Ed. Ed. Bucuresti.Pro Humanitate RUSU. VERZA. integrare. Pro Humanitate. cadrele didacice.(1998). Învățarea scrisului..Pro Humanitate. Le Plan d′Entervention personalisé en milieu scolaire. (coord.(1997). POPESCU. specialiștii. cu atât se poate interveni mai adecvat și chiar se pot înlătura riscurile de dezvoltare care apar.. G.Quebec. handicap. Ed . C. trebuie implicați părinții.(1991).. București 33 . O. E. Ed..Evaluarea cât mai timpurie reprezintă o condiție a intervenției adecvate.Pentru sprijinul adecvat acordat copiilor aflați în situații de risc. VRĂSMAȘ. readaptare. Educatia integrata a copiilor cu handicap... Cu cît se cunoaște mai devreme problema copilului. prin introducerea copilului într-un program de intervenție personalizat care să ajute la remedierea problemelor sale.(1998) Handicap. E. incapacitate.(1999).O perspectivă comprehensivă și integrativă. E. PLEȘA..). Deficiență. G. PĂUN. Bibliografie GOUPIL. Unicef. Canada.

învățarea creativă și pregătirea psihologică pentru abordarea testului Prof. În acest sens. concomitent cu dezvoltarea unor capacități și deprinderi etapa formării este asigurată de succesul cu care abordăm învățarea creativă și testele. flexibility thinkingcould be seen as the main creative cognitive psychological factor.1974. ipoteze îndrâznete. personalitatea elevilor. Aprecierea rezultatelor prin evaluarea strategiei abordate ce a condus la finalitate implică o evaluare a conținutului. centrarea evaluarii asupra rezultatelor pozitive. interevaluare și evaluare controlată. talent. procedee originale. p. diversificarea tehnicilor de evaluare și creşterea gradului de adecvare a acestora la situaţii didactice concrete. prin efecte de 34 . psychological preparation. Keywords: creative learning. creative imagination Deoarece societatea umană este un sistem socio-economic care generează o infinitate de roluri și profesiuni. gradul de încorporare a unor valori.Talentul. integrarea socială a individului generează necesitatea de “functionare armonioasă a individualității înăuntrul tiparelor reprezentate de mediul social”(D. în vederea formării unui orizont cultural și tehnologic cu privire la o anumită profesiune. Produsul imaginației creatoare se caracterizează prin varietate și ingeniozitate. a metodelor folosite a situației de învățare. Temperamental qualities of a personality is manifested in the work of pedagogical thinking.59 București Abstract Teacher reveals endowment of talent and motivation high. transformarea elevului într-un partener autentic al profesorului în evaluare. conduita. căi și metode până atunci necunoscute. Reli-Daniela VOICU Învăţământ primar Școala nr. atitudinile. Todoran.198). Imaginația creatoare este sursa care favorizeaza inovări și transformarea unor realităti ce se cer depășite. luarea în calcul a altor indicatori precum achizițiile cognitive.

Numai supus exercițiului controlat. începeţi să repetaţi este nevoie atât de muncă. Efortul de a lămuri natura talentului este unul interdisciplinar. Deoarece învățarea creativă are precedente în activitățile de joc. creativitatea. “Talentul ar fi concretizarea într-o anume formă de reprezentare a unui efort constant de perfecţionare într-un anumit domeniu. O finalitate în învățarea creativă poate fi considerată expresivitatea limbajului ca dovadă concludentă a învățării raționale sub impactul actelor de instruire. improvizând. ca zestre nativă cu care elevul intră în câmpul educației. formulând mesaje în actul comunicării și utilizând limbajul în exprimarea artistică. Învățarea condusă pas cu pas de către educatorul abil și inspirat dezvoltă gândirea creatoare. psihologia motivaţională sunt o parte dintre domeniile ştiinţei care trebui să ofere inputuri solide pentru a completa marele puzzle pe care-l reprezintă răspunsul la întrebarea privind natura talentului. 35 . reversul demersului imaginativ sau slaba manifestare a imaginației în efortul intelectual poate fi recunoscut în comportamente ale elevului de felul: dificultăți în însușirea temelor noi cu grad crescut de dificultate școlare sau extrașcolare.000 de ore pentru repetiţie.de a se raporta creator la sarcina de învățare și nu dominat de obligații și constrângeri. impinge în mod voit limitele inteligenței și dezvăluie înzestrările de talent asociindu-le acelor trăsături de personalitate care să îl așeze în valoare. Psihologii vă vor lăsa 10. Imaginația creatoare se constituie pe componenta talentului și susține alături de inteligență și motivație.” Aşadar este o întrebare cu răspunsuri diverse. iar până ce știința va găsi un răspuns cuprinzător. dar şi de o înzestrare genetică pe măsură. Pe de altă parte. neurologia. psihologia cognitivă. respectiv de a învăța pentru sine și nu doar pentru o convenție de moment. realizează lucrări cu slabă expresivitate. Genetica.surpriza și inedit șocante uneori prin noutate şi originalitate. se creaza premisele jocului de creație ce faciliteaza copilului manifestarea creativitații. unde trăirea se detașează de rigori găsind forme noi de manifestare. supravegheat și cultivat cu răbdare talentul copilului este capabil de evoluție și performanță. Un rol aparte în acest complex de concepte îl ocupă talentul. orice elev are șansa de a învăța logic și nu mecanic – migălos și repetitiv.Astfel cel ce învață reușește să redea cu claritate ceea ce ți-a însușit și să transmită la rândul său cunoștințe și informatți. Astfel. manifestă preferință pentru căile cunoscute.

modalitatea simbolică. afectivi-atitudinali și caracteriali. fixarea în memorie. dialogul didactic cu profesorul destinat să-l instruiască și nu cel pe care elevul și l-ar putea alege după gustul său. În Teoria învăţării cumulativ-ierarhice. modalitatea iconică. În Teoria operaţională a învăţării. în care elevii înşişi execută operaţia. pentru ca treptat acestea să poată fi efectuate mental. copilul descoperă lumea dinafara lui în trei moduri: modalitatea activă realizată prin acţiunea sa. se dovedește satisfăcător și deosebit de util. precum talent. În Teoria genetic-cognitivă şi structurală a lui Bruner. Piaget a studiat în Teoria psihogenezei operaţiilor intelectuale evoluţia gândirii. rezistență la solicitări. îndeplinind un rol activator și dinamizator în reușita școlară a elevilor. apoi din ce în ce mai rapid). sau inhibată de o fragilitate a echilibrului afectiv or de o timiditate excesivă. R. prin exersare. principii etc. iar când ajunge la deplina stăpânire a modalităţii verbale înseamnă că a ajuns la maturitate 36 . faza acţiunii reale. să fie pus în faţa unor probleme. motivație superioară. inteligență școlară. actualizarea prin reproducere a cunoştinţelor şi transferul acestora. Gagne păstrează influenţe din gândirea asociaţionistă. înţelegerea şi generalizarea prin formarea de noţiuni. prin manipulare liberă.Un rol important în abordarea creativă a învățării îl ocupă intervenția factorilor motivaționali. învățarea creativă se produce inevitabil pe fondul unor trăsături psihoindividuale cu care elevul este aptitudinal înzestrat. demonstrând cum gândirea are loc mai întâi în planul acţiunilor reale. În situațiile în care creativitatea este estompată sau împiedicată de factori de natură psihosocială precum o atmosferă tensionată în familie. Meritul său este de a atrage atenţia că nu putem aborda o anumită temă. mobilizându-i toate resursele existente pentru formarea şi dezvoltarea de operaţii mentale. faza verbalizării. Activizarea elevului este necesară dacă dorim ca gândirea să se dezvolte. dacă elevii nu şi-au format în prealabil asociaţiile. Pornind analiza de la procesul învăţării școlare constatăm că se desfăşoară în mai multe faze ce cuprind receptarea şi înregistrarea materialului pe fondul unei stări de atenţie şi activare cerebrală. de asemenea etape importante: faza de orientare. formarea operaţiunilor mentale parcurge. climat conflictual. discriminările. faza interiorizării (operația mentală . profesori conformiști.la început mai încet.demonstrativă. De altfel. Copilul utilizează treptat aceste modalităţi. cel puţin în vârsta şcolară mică. conceptele pe care ea le presupune. bazată pe imagini. formarea gândirii abstracte.

(Al. Roșca). etc. de exemplu. şi a învăţării prin descoperire este subliniată astfel de Bruner printre primii teoreticieni. flexibilitatea gândirii ca rezultat al experienței formate în procesul rezolvării problemelor independent şi creator. experiența se formează în procesul exersării și al rezolvării problemelor independent și creator. Raportandu-ne la activitatea matematică. în primul rând de nivelul de asimilare a cunoștințelor de către subiect. dar și respectarea voinței elevului de a participa la o situație de competiție. Necesitatea problematizării. 37 . de profil. evaluare curentă. într-un domeniu al cunoașterii generale. O reușită atitudine în fața provocărilor ridicate de test privit ca instrument de evaluare generic. totuși. in timp ce rigiditatea/inertia se constituie ca forma de comportament în procesul rezolvării stereotipe a problemelor. de scurtă durată. Flexibilitatea gândirii fiind privită sub acest aspect ca principal factor psihic cognitiv al creativitatii. diminuarea emoției. concursuri scolare. pregătirea pentru situații probabile ce se pot ivi. Nu uităm nici însușirile temperamentale caracteristice personalității. ateliere de lucru. sub diferitele sale forme. flexibilitatea și inerția gândirii în rezolvarea problemelor depinzând iată. nestereotip și divers. de specialitate. tehnicii și culturii. reducerea presiunii responsabilității. analiză și sinteză a informației. Neignorând nici rolul formativ al evaluării vom aborda și ne vom opri asupra rolului important jucat în elaborarea obiectivele testelor pedagogice ce vizează măsurarea cunoștințelor și a capacităților fundamentale proiectate în cadrul programelor școlare. evaluare sumativă. ca metodă. concurs. rolul psiho-pedagogic se manifestă în sensul dezvoltării flexibilității și creativitații de la vârste școlare. are în vedere mai multi factori hotărâtori : pregătirea temeinică și prealabilă pe specialitate în domeniul pentru care se organizează concursul. distractive. sau activități muzicale etc. aplicare. sub aspect psihopedagogic ce se manifestă în activitatea gândirii. desen. prin apelare la modalitați oferite și de mediul socio-cultural și educativ: programe artistice și sportiv-educative. dobândită într-o anumită perioadă de timp determinată. Pe fondul dezvoltării impetuoase a științei. În acest sens. teatru.intelectuală. Această acțiune presupune implicit aprecierea gradului de înțelegere.

avantajează elevi timizi sau care se exprimă defectuos pe cale verbală de exemplu. teste de diagnoză. constituit din conținutul lucrării scrise. în absenta unui contact direct cu acesta. ca teste de cunoștințe. aptitudini și atitudini care conduc la performanțe așteptate. îngăduie o diminuare a subiectvității profesorului.Utilizate în procesul de instruire. permite un diagnostic al reușitei sau o inventariere a achiziției. 38 . performanțele nu pot fi evaluate într-un timp scurt. Un elev obține rezultate superioare numai pornind de la un mobil precum o motivație superioară și un interes specific. localizând o dificultate și. nici secvențial prin metode și instrumente de evaluare punctuale. obișnuite ale verificării scrise. pentru optimizarea perspectivei elevului orientat către performanță. În acest sens. În aceasta accepție testele pedagogice pot fi definite ca teste de prognoză. aplicabile în calitate de teste de cunoștinte instrumentale sau de teste de cunoștinte profesionale. pe termen lung. un examen de selecție sau concurs extrașcolar. Interpretarea testelor pedagogice. Testele curente pedagogice măsoară progresele sau dificultățile din activitatea de învățare. dar și acelor cadre didactice care doresc să valorifice potențialul excepțional al unor elevi. teste de achiziţii. eventual “indicând sursa". sub aspect motivațional. aduce o provocare în câmpul abordării testului. conceptul de calificativ “excelent “ ca finalitate a unui tip de evaluare. concretizate în lucrări de control sau teze dau șansa elevilor să-și prezinte achizițiile educației fără intervenția profesorului. În acest sens evaluăm. În acest sens. Dintr-un alt punct de vedere. Anonimatul lucrării. Acest tip de evaluare se adreseaza acelor elevi puternic motivați și capabili de performanțe deosebite. Raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare. Nu este de ignorat nici aspectul psihologic al importanței momentului pentru care tânărul aflat în situația de pregătire va aborda un examen de absolvire sau de admitere într-o formă de învățământ. Ca o observație reținem că verificarea scrisă implică un feed-back mai slab. ușor de realizat. capacități. pregătirea psihologică pentru examen pornește de la sondarea atitudinii elevului față de examen și continuă cu îndrumarea pregătirii școlare temeinice corespunzător exigențelor și criteriilor prevăzute pentru examen. în sensul ca unele erori sau neimplicări nu pot fi eliminate operativ prin intervenția profesorului. Suporturile curente. într-o manieră complexă.

Bibliografie Howard Gardner. Didactică și pedagogică. Repere psihologice în cunoașterea și descoperirea elevului. Ed. Aramis. Calificativul . Bucureşti. Polirom.scientia. 1999. Biblioteca pentru cadrele didactice.Excelent . Evaluare. 2009 Constantin Cucoş. Ed Sigma. Cracking open the lockbox of talent(http://www.ro/homo-humanus/75-granitele-gandirii/441-care-estenatura-talentului. 2008 Ioan Nicola. Ed. 1992 Adrian Stoica. Ed.html) Eugenia Enăchescu.în învățământul primar. Pedagogie. 39 . Teoria și metodologia evaluării.

Bucureşti Abstract The recognition and the protection of human rights and liberties must represent a fundamental element within early education. schimbărilor insidioase sau brutale şi oportunităţilor 40 . Provocările lumii contemporane sunt marcate de extrema lor mobilitate.Educaţia pentru drepturile omului şi societate în cadrul grădiniţelor de copiii Educatoare Gina SEBE Învăţământ preşcolar Grădiniţa nr. de modificarea permanentă a acestora. ca şi societate. multiculturalism. Keywords: democracy. provocări cărora trebuie să le facem faţă împreună. În acest sens educaţia pentru societate devine extrem de importantă cu atât mai mult cu cât în grădiniţele de copiii se pun bazele cetăţenilor de mâine. 185. citizen’s rights. noilor dimensiuni ale complexităţii. by structuring itself into a distinct course within children’s framework program. de dimensiunea lor variabilă şi de caracterul uneori obscur al acestora. cei care vor crea noua societate. tolerance. By the early creation of the democratic values we shall ensure the creation of responsible citizens. The involvement of kindergarten teachers ensures the promotion of these noble values both within the ranks of the children but also of the families. „Exprimă necesitatea de a trăi într-o permanenţă stare de adaptare pentru a putea astfel face faţă incertitudinii. a unor provocări fără precedent în istoria umanităţii. well informed that know their rights and shall defend the democratic values. children Societatea contemporană se află în faţa unor transformări dramatice.

O altă caracteristică a acestor provocări contemporane se referă la efectul lor de cumulare. Vârsta preşcolară. Această vârstă este marcată de o serie de trăsături de mare importanţă. precum Elena Ciolan identifică o serie de şapte provocări: Globalizarea. Introducere în pedagogia preşcolară. Dezvoltarea tehnologică. ci adesea se petrec simultan. care vor influenţa evoluţia copiilor pe tot parcursul vieţii lor ulterioare. Terorismul2. Ca modalitate de răspuns se impune o diversificare a câmpului educaţional şi metodelor utilizate în cadrul educaţiei pentru societate efectuate în grădiniţe. Programele de educaţie preşcolară urmăresc două 1 Laura Elena CIOLAN. Editura Universităţii din Bucureşti. Dar care sunt aceste provocări ale lumii contemporane care creează o atât de mare îngrijorare? O parte din autorii preocupaţi de subiect. pp. Editura Dacia. 2006. afectând mase mari de oameni. „vârsta preşcolară este o perioadă a descoperirii” B. „este perioada apariţiei competenţelor”3.potenţiale care afectează lumea noastră ca întreg şi pe fiinţele umane în mediul lor imediat. acestea nu au loc separat în spaţiu şi timp. Discrepanţele socio-economice. Aplicaţii privind managementul proiectelor. Avem astfel de-a face cu o trecere în revistă aproape completă a factorilor care ameninţă dezvoltarea societăţii umane şi care trebuiesc combătuţi. 9 41 . pe teritorii întinse. Aceste trăsături ale vârstei preşcolare presupun un proces educativ pe mai multe niveluri. pp. A. Tehnologiile informatice. Poluarea mediului. în scopul asigurării unui viitor mai sigur. „este perioada conturării primelor elemente ale conştiinţei de sine şi a socializării” C. Ameninţările la adresa terorismului.”1. Cătălin GLAVA. 17 . adaptate acestui specific.19 2 Ibidem. şi utilizarea unor metode şi procedee didactice aparte. p. Bucureşti. 2002. Imigraţia şi interculturalismul. care definesc procesul educaţional. cuprinsă între 3 – 6/7 ani este o vârsta la care au loc achiziţii comportamentale şi de educaţie fundamentale.31 3 Adina GLAVA. 18 . ClujNapoca. Dezvoltarea educaţiei timpurii.

pp. Copilul cuprins în mediul grădiniţei se poate manifesta liber în siguranţa şi securitatea dată de prezenţa şi supravegherea educatoarei. ce pot fi uşor accesaţi şi manipulaţi de copii. Aceste scopuri nobile ale educaţiei pentru societate presupun o serie de metode şi procedee didactice specifice printre care putem enumera: 4 5 Ibidem. p.finalităţi principale. îi tratează pe copii cu respect. Aceasta permite integrarea copiilor cu diverse grade de rămânere în urmă în dezvoltare. Mediul grădiniţei este tolerant. el creând tranziţia necesară către mediul şcolar. promovează independenţa copiilor. Acest mod de lucru poate fi un simbol şi un instrument pedagogic de promovare a comportamentului democratic în măsura în care educatoarea: „mediază mai degrabă decât direcţionează. prin promovarea unei educaţii pentru comportament democratic menită să îi facă pe copii să îşi conştientizeze drepturile şi responsabilităţile pe care le implică traiul în societate şi relaţionarea cu cei din jur. 51 .52 Ibidem. Un rol important îl are aşa numita programă informală. 163 42 .”4. Aşa-numita dezvoltare normală este privită într-un sens mult mai larg aici decât mai târziu în şcoală. oferindu-le libertatea de decizie şi încurajându-i să-şi asume responsabilităţi. În plus. apreciere şi integrare a celor care sunt „diferiţi”. Un bun exemplu oferite de literatura de specialitate este acela al manierei în care educatoare interacţionează cu preşcolarii. Scopul ultim al educaţiei pentru drepturile omului şi pentru societate trebuie să fie formarea unui bun cetăţean. acceptând că aceştia pot greşi uneori”5. mult mai normativ şi mai exigent. le oferă copiilor alternative. Aceste finalităţi se obţin într-un mediu având o serie de particularităţi: „Mediul grădiniţei este mai formalizat decât cel familial. lăsându-le libertatea de a alege. şi anume socializarea şi dezvoltarea personalităţii. Mediul grădiniţei este unul educogen prin prezenţa unei varietăţi de stimuli vizuali şi auditivi. copiii preşcolari au ei înşişi o capacitate crescută de acceptare.

Editura Dacia. Metodele şi procedeele didactice sunt completate de o serie de mijloace didactice adaptate specificului vârstei preşcolarilor. Societatea nu trebuie să neglijeze educaţia preşcolară care asigură fundamentele unei lumi mai bune şi formarea unor cetăţeni activi şi instruiţi. jetoane. diapozitive. 2007 6 Monica LESPEZEANU. Bucureşti. 1977 GLAVA. Editura Omfal Esenţial. Introducere în pedagogia preşcolară. aprecierea se completează cu sancţiunea pozitivă şi negativă” d) Convingerea – „este metoda prin care se asigură înţelegerea necesităţii cunoaşterii şi respectării normelor morale”6. 2002 LESPEZEANU. Editura Didactică şi Pedagogică.. Adina. Pedagogie generală. bogate în mesaje de interes educativ. Managementul educaţiei. 1996 GEISSLER. Bucureşti. c) Aprecierea şi sancţionarea – „aprecierea include judecata morală şi ea constă în prelucrarea rezultatelor comportamentului moral. p. care au ca rezultat final realizarea unui comportament civic şi moral adaptat idealurilor sociale. b) Exemplul – „au o mare valoare educativă şi răspunde nevoii copilului de a imita un comportament. 58-59 7 Ibidem. Editura Universităţii din Bucureşti. filme didactice. având o funcţie de corectare a conduite. Bucureşti. siluete. E. Putem astfel enumera: planşe. Monica. Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar. p. machete. Bibliografie CIOLAN.)7. povestiri. Activităţile desfăşurate în cadrul educaţiei pentru societate sunt activităţi variate. de a urma un model”. cântece etc. 2006 CRISTEA.a) Supravegherea – „prima care intervine în educaţia morală şi oferă o bază pentru însuşirea normelor morale”. imagini. S. Dezvoltarea educaţiei timpurii. Editura Omfal Esenţial. Cluj-Napoca. 2007. Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar. Editura Didactică şi Pedagogică. Mijloace de educaţie. poveşti. 59 43 . Cătălin GLAVA.. Laura Elena. desene. Bucureşti. Bucureşti. Aplicaţii privind managementul proiectelor.

within 44 .as students. as technological innovations become part of the instructional mode of educational delivery. “High Quality Education and Training” has become a powerful leitmotif in discussions about a “Europe of Knowledge. This study is based on the author’s experience of 20 years teaching at primary and secondary schools .31. The rise of new educational environments. Bucureşti Abstract Schools in Romania are undergoing a series of fundamental changes. Towards a Europe of knowledge Prof.Most of the examples concern activities used in class. teachers and staff alike must assume new adapted roles . poses a need for the school of the 21st century to be learner-centered . as technological innovations become part of the instructional mode of educational delivery.Teachers’ Challenge in the 21st Century. poses a need for the school of the 21stst century to be learner-centered . driven by the information and communication technologies.Students are increasingly more and more responsible for their own learning and teachers must respond to these changes by developing new models based on facilitation and interaction. teachers and staff alike must assume new adapted roles These changes have an impact on the professional tasks and roles of the teaching profession and call for more substantial reforms of education and training in general and teacher education in particular.Education and training will have to play a key role in order to meet these changes adequately. High quality teachers and teacher education are central components. driven by the information and communication technologies. Ioana DUGAN Scoala nr.as students. The rise of new educational environments. Key words: technological innovations. language learning General aspects Schools in Romania are undergoing a series of fundamental changes. teacher education.

establish priorities and plan their actions. . The role of school in today’s world needs to change so as to help students develop the faculty of using language as a tool for learning and for acquiring social and communicative competence beyond language competence.g. the diversity of language and cultures moving closer together puts a challenge on school as an educational environment.further education for teachers. The increasing amount of information.initial teacher education.induction into the professional cultures of schools. who has the capacity and conditions for reflect and self evaluation . The overall framework of present-day language education needs constant and careful reconsideration in order to meet the needs of the students faced with the demands of an ever-changing society. learning environments.school development and improvement. aims. . curricula and contents of teaching and learning.g. curricula. patterns of organization).has the ability to make rational choices.in-service teacher education and/or continuous professional development. The autonomous learner is the one who wants to learn. structures). Recent studies show that learning is successful only when students takeresponsibility for their own learning. Curricula and instructions attempt to become more student centered than teacher centered .a heterogeneous pool of measures necessary to make high quality education and training and a “Europe of Knowledge” a reality. and teacher education in particular (e. . . is aware of his needs and of what he wants to achieve through language learning. connect the school to real life situations and focus on understanding and thinking rather than on memorization and drill practice. Any 45 . These changes have an impact on the professional tasks and roles of the teaching profession and call for more substantial reforms of education and training in general (e.research Theoretical and methodological aspects The use of information and communication techniques to support learning is becoming very important in the schools of today.Teacher education has to be conceived as an open and dynamic system and as a continuous processconsisting of the closely interrelated components : . the explosion of media techniques. .

use a variety of techniques. In our century. Language learning is a complex process and not a very easy one. promote a deep level of processing. almost without realizing what is happening with them. TV and new electronic modes of communication . Knowing a word requires more than just familiarity with its meaning and form. facilitate imaging and concreteness . association. frequency and register. provide a number of encounters with words.After this. that teaching and learning English should be fun and this self-developing motivation can be enhanced by the use of games in the classroom. have such a high competitive spirit that nearly any type of practice can become a contest in which the participants learn. the classroom teacher is faced with the challenge of how best to help students store and retrieve words in the target language. at least at an earlier stage. . Young learners. Explicit teaching can be a very good first introduction to a word . meanings. For most people.To present different aspects useful to encourage self-developing motivation by the use of games in the classroom.otherwise this is incidental or at random. collocations. the context encountered when reading can lead to new knowledge of its collocations. is becoming more globally available. An enterprising teacher can also use planned games as an enjoyable and profitable form of practice to reinforce what has already been taught in a more formal way. acquisition of vocabulary has assumed a more important role. and is thus the main engine for language change and dynamism.additional meanings and other higher level knowledge. The teacher should organize a balanced exposure to spoken and written language . Build a large sight vocabulary.To present examples of language-practice in class. Objectives This study has the following objectives : . It includes knowledge of its phonological form. 46 . grammatical behaviour. encourage independent learner strategies – all these and even more will be discussed in the pedagogical section of the work. Spoken input. integrate new words with the old. But written language remains a fundamental source of input for language learning in most formal contexts around the world. With this shift in emphasis.teacher should encourage and help his students to become autonomous. in the form of films. that's why I believe. especially.even a central one. Spoken language has become more important in language teaching with the emphasis on communication. the spoken language is the main source of exposure to language .

If be fails to do so. the players will say Fizz. he is eliminated from the game. The play begins with IT spinning the plate on its rim in the centre of the circle and calling a number. as I have selected those games which proved mostly to the liking of my pupils. The following are the language-practice games which I have been using for years in my teaching of English as a second language. Instead. Buzz.g. For a number that involves both. like 28. grammar and vocabulary. with the entire class participating at one time. The group decided upon a "forbidden number". he becomes IT. If he fails to do this. for instance.g. . The grouping of this games is obviously arbitrary. Any player may begin the game.. In place of 4 or multiples of it. 6. 13. 15. etc. the pupils can practice pronunciation. 4 and 7. The players begin to count in turn. If the player is successful in picking up the plate before it stops spinning. The players are numbered from 1 up to around the circle. IT also having a number. Presenting the activities By using linguistic games.To present aspects and innovations in teacher education in order to make high quality education and training . e. IT in the middle with the plate in his hand. 3. e. Buzz. he must say BUZZ.. They may be played in the classroom. Then the players begin to count in turn. spelling. they will say Buzz-Fizz. 7. SPIN THE PLATE Level: any Type: oral For this game you need a tin or plastic plate or lid. 11. The game may continue until all but one player have been eliminated. such games develop the pupils' ability to speak and write the language correctly. 5. 2. Example: If the forbidden number is 4. Variation The game may be made more complicated by having two forbidden numbers. Buzz. Buzz. IT has another turn. SPELLING GUESS Level: any Type: blackboard 47 . BUZZ Level: any Type: oral The students may be seated in a circle or in their places in the classroom.. The player whose number is called must pick up the plate from the floor while it is spinning. 10. the counting will go like this: 1. The games are also useful for English-club meetings and other such extracurricular activities. 9. the players will say Buzz. in place of 7 and multiples of it. but no player must ever mention any number containing 4 or being multiple of 4. 4. Buzz.

VOCABULARY ON THE DOUBLE Level: any Type: oral The person who was been chose IT gives a three-letter word like hat or bag and then begins to count to 12. Arm. Gum". the next member of the teams calls a letter. before the count of 12. For the second word. prepare a list of words. difference (different). Apple. The player puts on the blackboard--------------------(nine dashes). pronounce (pronunciation).Choose two teams of not more than 10 members each for this game. Since there is no A in the word. Because E was correct. Score correct answer accordingly. The object of the game is for the players to circle the word on the right in each 48 . that is in the same family. with the words that they suggest in parentheses: law (lawyer). If the word is completed before or by the time each member of the team has called out a letter. the team scores one point. "Beam. The letter is put in its proper place if it belongs in the word. Here are some words that might be in the list. if the word is hat. One team decides on a word. and the player at the blackboard puts it in its proper place: — E------------. the player might say. Suppose the word chosen is chemistry. science (scientist). also known to the students. For example. Suppose the first player says A. If the word is bag. give words beginning with each of the three letters in the word given or become IT. Toe". the teams reverse their roles. WHICH SOUNDS ARE ALIKE? Level: intermediate to advanced Type: paper Prepare in advance and give each student a list like the one bellow. The games continue in this way to any number of words the group decides on. etc. the player gets another turn. The words may be given to the students one by one either orally or in a list on paper. each of which will suggest at least one other word. "Hand. The game continues with each player of the opposite team in turn calling out a letter. He says E. WORD FAMILIES Level: intermediate to advanced Type: oral or paper Within the limits of the vocabulary the students have studied. the player might say. and one of its members puts dashes on the blackboard to represent the number of letters in the word. The person addressed must.

on the grounds. on a high shelf. etc. The play begins with the leader reading the first half of the proverb on the list. The second halves of all the proverbs on the list should be written on cards ahead of time. Most oral work is directed towards someone and asks for a response from someone. Teddy means that you don't have to present oral work by yourself. this. Pupils don't just use words. the player may be hiding behind a picture. such as in the building. kind. in a desk. the group should decide on the limits of the territory to be considered in the game . Since the game is imaginative. but also all the other parts of speaking a language : tone of voice. play his -sister. The student who gets the most correct is the winner.line which has the same sound as the letter or letters underlined in the word on the left. The other try to guess where he is hiding and the player who guesses correctly becomes the next one to hide. Before the play begins. "A stitch in time/saves nine". will. try -winter. fifty. time MENTAL HIDE-AND-SEEK Level: any Type: oral Structure emphasized: use of prepositions First. BROKEN PROVERBS Level: advanced Type: paper The leader should have a master list of proverbs with the division into halves indicated. facial expressions. in the room. They can be used to encourage natural 'chat' in the classroom. making up dialogues about the little things which have happened and which occupy the children at that moment. g. soon little -machine. in other words hides himself mentally. Note that a mascot should belong to only one class. Then one player thinks of a hiding place. e. intonation. perhaps taking place between the teacher and Teddy in the very beginning. zoo. But if the atmosphere in the classroom is relaxed and nobody worries too much about formal mistakes or using the mother tongue now and then. the player with the most cards at the end being the winner. stress. At first these conversations will be a bit one-sided.. in the city. line. then even beginners can have great fun trying out the little language they know 49 . and having another speaker of English around can make ail sorts of situations easier to get across. etc. these cards should be spread out so that all the members of the group can see them. The play continues in this way. The members of the group who recognize it grab for the card containing the other half.

Let's look first at some characteristics of free activities.and they let us know that we can communicate in the foreign language.There is a very narrow dividing line between guided activities about things which you want to talk about and actually talking about them.My pet. One of the most successful ways of presenting language to young children is through puppets or a class mascot. My favourite meal. but the teacher must be sure that the pupils have enough language to do the task. All pupils 'win'.Sunday at home.They focus attention on the message/content and not on the language as such.Suggestions for mini-talks: My room. Free activities concentrate on meaning more than on correctness. Free activities Using controlled and guided activities which have choices wherever possible provides a good background for activities where children say what they want to say. conducted and implemented in order to improve teaching. everything we do in the classroom is artificial .The atmosphere should be informal and non-competitive. Formal mistakes don't really matter too much unless it means your pupils can't be understood. There is often a game element in the activity. although the language will usually be limited by the activity itself. leave correction until afterwards. My family.with what is called fluency . identifying the students' needs. so. Conlusions This research has been designed. But free activities are one step nearer real life . Having someone' familiar constantly on hand with whom you can have conversations about anything and everything is a wonderful way of introducing new subjects and new language to young children.this is something which you cannot be sure of if you only do guided activities. In free activities we're trying to get the pupils to use the language with a natural flow . Teacher control is minimal during the activity. Pocket money.we do it to prepare pupils for their lives outside the classroom. assessing the 50 . In a way.There is genuine communication even though the situations are sometimes artificial.and so fluency is more important than accuracy at this stage.Free activities will really show that pupils can or cannot use the language .The range of free activities is endless and goes from playing card games to giving mini-talks or presenting personal or school news in English to working out what your partner had for breakfast.

Sweden. J. Craig .The most important aim of this research has been to find the best way to teach the students . Codruţa Mirela-The Language of Teaching and Learning. Edward Arnold.Metodica predării limbii engleze . Ed.Strategies of Teaching and Testing English as a Foreign Language.Second Language Classrooms. 1998 Cook.Second Language Learning and Language Teaching. It affects how their thinking is directed as they learn grammar rules and what kind of sense they make of it.2000 51 . Cambridge Applied Linguistics Series. Stephenson-Green Paper on Teacher Education in Europe. 2008 Vizenthal. Kallos. 1991 D. Ed. Participating in this action research we have become more critical and reflective about our own practice. This action has been a great opportunity to gain knowledge and skill in research methods and applications and to become more aware of the options and possibilities for change. The expectations and interpretive processes students bring to the material and the expectations and understandings which they develop on their way through the material are directly related to their attitudes and values. Bibliography Stănioara. Polirom. Editor: Michel H. as well as to their previous experience with the given grammatical problem. Didactică şi Pedagogică RA. Great Britain. and evaluating the results. A Guide to English Language Teaching Terms. Umea Univeristy. Research on teaching and learning. we have attended more carefully to our perceptions and understandings to the methods we use and our whole approach to the teaching process. how they use language as a tool in acquiring knowledge and in performing analytic processes. Adriana. Background knowledge has a direct impact on how students interact with what they are taught. Prior experience and expectations have a significant effect. Bucureşti. 2007 Chaudon. Iasi. Vivian .development process. Long and Jack C Richards.

J. 52 . înserat în matricea socială.afirmativă Prof. A trăi echivalează cu a acționa. una data de alții și alta. este unică și constituie o valoare supremă. So education will nurture the creative spirit of man. 46. Activity. Education provides to human being independency. Potential “Educația trebuie să-l pregateasăa pe copil să traiască prin el însuși. Behavior. Development. To adapt the world to himself man needs to be creative and to adapt oneself to the world he needs to be open to the society and life. pe care și-o face singur. mult mai importantă. Edgar Faure afirma că “orice om primește două feluri de educație. De-a lungul întregii vieți. respect for self. for nature and cultural values of the world he lives in. nr. responsibility and spiritual creativity. omul urmează o serie de etape distincte către integrarea și dezvoltarea cât mai deplină a personalității. freedom. its ability to adapt to culture and civilization.” În procesul educației cel educat este totodată subiect și obiect. Educația este cel mai important factor prin care mediul influențează dezvoltarea.Educaţia democratic. ca realitate și potențialitate. MECT Abstract Every human being as a reality and potentiality is unique and represents the supreme value. Through education man acquires the ability to anticipate the consequences of their acts so they can freely and consciously assume them.” J. Key words: Education. for others. psiholog Marilena PETCULESCU Centrul de Consiliere şi Orientare Şcolară Şcoala Gen. Rousseau Fiecare persoană umană.

dăruire de sine. Educarea lor sănătoasă. cât și ca grup. are responsabilitatea îngrijirii copiilor. Înscris pe o traiectorie aflată în slujba vieții și orientat către un scop. Independența nu inseamnă numai libertate . intelectuală. să raspundă nevoilor sale. să-l conducă treptat spre autonomie. a flexibilității și adaptabilității în situații de criză. cultivării comunicării interpersonale și relațiilor responsabile cu comunitatea. ca esență a preocuparilor unei societăți. Ei sunt însuși rostul nostru de a fi. stima de sine. Nimic din ceea ce făurește omul în efemera sa experiență pe acest pămant nu se ridică la sublim. De buna creștere. Cea mai importantă parte a meseriei de părinte este dragostea precum și timpul și energia pe care le cheltuiește ca să-și ajute copilul. cultivării respectului pentru individualitatea fiecărui membru . Intr-o democrație în care fiecare membru al societății are demnitate și dreptul de a se considera de aceeași valoare cu ceilalți . orice individ trece inițial prin etapa în care nu este capabil să se definească și să-și precizeze ce dorește să fie. a loialității. ca generație. Modul de a dezvolta responsabilitatea este prin a acorda o sarcină. cea mai deplină și sensibilă bucurie a vieții. jertfă și împlinire. Această sarcină nobilă revine în primul rând părinților care au dat viață copilului. a spiritului de cooperare și întrajutorare. nu doar a discuta despre ea. nu numai ca subiecți individuali. Auto disciplina este o modalitate de conduită liber consimțită care respectă anumite hotărâri și reguli. formare și cultivare depinde viitorul umanității însăși. trebuie să constitutie o prioritate a tuturor factorilor implicați și responsabili cu protecția lui. O educație bună are ca scop să dezvolte auto-disciplina. educarea și dezvoltarea copiilor. ea implică și responsabilitate. pe cât este creșterea. nici permisivitatea 53 . voința și conștiința de sine a copilului. ci și valori vitale fundamentale ale existenței naționale și planetare. Educatorii trebuie să gandească în locul său.Centrarea pe copil. Iubirea este cel mai important vehicul prin care părinții dăruiesc copiilor ceea ce au nevoie pentru dezvoltarea lor ulterioară. la creație. fizică și morală reprezintă nu numai obiective universale umane. Familia asigură necesitățile fizice. Ea este sinonimă cu autonomia și este în stransă legatură cu buna funcționare a voinței și asumarea responsabilității. emoționale și spirituale ale membrilor săi.

Modelul/stilul democratic afirmativ este caracterizat prin aceea că. ale conduitei unei familii cu copii care operează împreună sau individual fie pentru a determina. Participarea este cuvantul cheie. rezultate și valori constante. pe participarea copilului la deciziile care-l privesc. părinții stabilesc și împărtășesc liniile de bază ale conduitei copilului. copilul experimentează independența între anumite limite bine definite. A. fie a influența conduita în formare. In ultimii ani s-a acordat o atenție deosebită factorilor care determină calitatea relațiilor interpersonale și participă la dezvoltarea unei personalități armonioase. cât și moral de acțiunile copiilor lor. îi oferă situații în care poate face opțiuni. vârstă sau nivelul intelectual. îl orientează în a identifica unele consecințe imediate. ea asigurand succesul unei comunicari interumane din ce în ce mai complexe. caracteristicile de comportare vor deveni obișnuințe pentru copil. acea abilitate de a învăța înca din copilarie și poate fi cultivată. Stilurile/modelele comportamentale parentale sunt o construcție sintetică și generativă. răzbunare. Astfel. Când climatul este democratic.nici recompensa nu au sens. fie pentru a condiționa. definind setul articulat de scopuri. iubirea copilului nu cunoaște limite. rebeliune iar permisivitatea este resimțită ca și devalorizare. acțiuni practici. îl invață să fie responsabil pentru acțiunile lui. Pentru revizuirea acelor tipare de educație care sunt disfuncționale este necesară o bună cunoaștere a acestora și bunavoința de a schimba ceea ce nu este benefic cu însușirea acelor abilități care promovează sănătatea mentală a copiilor și adulților. Pedeapsa duce la opunere. Timpul educațional este bine drămuit. cu focalizare pe valoarea de utilitate a deciziei. Berge spunea că “formarea constituie un soi de personalitate colectivă a cărei armonie generală influențează armonia fiecareia dintre părți”. specifice. apoi trăsături de caracter. Printre acestea se numara inteligenta emotională. independentă de pregatirea profesională. interacționează în clarificarea problemelor. oferă motivație și argumente pentru limitele stabilite. Bazele construirii unei personalități echilibrate se pun încă din perioada copilăriei. îl ajută în raport cu propriile dorințe. Părinții sunt adesea din plin preocupați atât material. interese și puteri. modelul relațional intrafamilial și stilul educațional adoptat de părinți devenind la rândul lor modele înscrise și perpetuate din generație în generație. reușind să 54 . Trăind zilnic într-o anume atmosferă.

directori și părinți”. de a alege drumul corect în abordarea și rezolvarea cu responsabilitate a problemelor. București ROTARU.. a interesului societății de a educa pentru cetățenie democratică. Iași WALTON. Modelul/stilul parental afirmativ-democratic este recomandat și dintr-un motiv ce ține atât de ritmul rapid al schimbărilor în zona cunoașterii psihoeducaționale. “Câștigarea copiilor de partea noastră. Un manual pentru profesori.internalizeze mai repede și mai firesc normele care îi guvernează comportamentul.. “Interacțiunea părinți-copii”. Editura Alex-Alex 2001 & Leri Pres. L. de a fi bine echipat pentru echilibrul între succes-insucces. STĂNCIULESCU. Craiova. (2001). “Metode şi tehnici de învățare eficientă”. de a putea lucra în echipă. București PAI. Editura RO-4000 Sfântul Gheorghe 55 . (2003). (1990). Bibliografie CIOFU. (1997)..M. “Succesul copilului nostru”. Editura Militară. E. București NEACȘU. “Sociologia educației familiale”.A. C. de a coopera. Editura Arves. Editura Medicală Almatea. consilieri. POWERS. de a face opțiuni înțelepte și pozitive.. (2002).. A. A. a consecințelor stresului cotidian asupra reactivității copilului. Editura Polirom. (1998). de a se adapta la schimbări. “Consiliere şi orientare”. I. R... F.

between instructing and imparting. as Oakeshout thought of it? I used to teach in highschool and I have been teaching at the university. I. the richer ones. women’s rights. following the distinctions that I stated. and between information and judgement. so there is no question of forgetting about everyday problems and dedicate their first three years to entering the inheritance of the human world. though they are deeply anchored in the practical world: they parents go to work abroad and they have to take their lives into their own hands or. Dana ŢABREA Facultatea de Filosofie și Ştiințe Social-Politice Universitatea ”Al. too. Perhaps highschool pupils could be kept away from practicalities if they have a solid good material position. Which could serve us today in a contemporary globalized society in our country? Keywords: university education. poverty. are preoccupied to change their cars and mobile phones to the latest fashion. Such a distinction was at the heart of Michael Oakeshott’s philosophy of education together with his other important distinctions between text (literature) and language. Contemporary world has to face problems such as globalization. the American). Should we the curriculum in highschools and universities contain such issues? Or should education be an oasis. Next I am exploring two different traditions in education (the British vs. Michael Oakeshott education. vocational contemporary world. education. Cuza”. how to prevent racism. Iași Abstract Nowadays education has to face contemporary problems such as globalization. how to save the environment. how to diminish corruption. Most of the university students today have to work.Contemporary World of Education Cercetător postdoctoral dr. consumer rights etc. 56 . The distinction between academic and vocational education tends to disappear. liberated from all actual and practical considerabilities.

Without disfavouring any of the ways of understanding. encyclopedias) and. students get instructed (teaching seen as an activity of communicating information . How do we manage to keep our promises that we made them on their very first day? The crucial points that I sketched above become important features in Oakeshott’s pilosophy. later in his writings Oakeshott changes his mind: Philosophy cannot be seen anymore as the critical eye that examines the orher modes.We. doctrines. textbooks. a guiding towards undogmatization. In Oakeshott’s view a university displays a conversation between different ways of understanding – and this determines the character of the education it offers. We also accommodate with the manner of thinking that generated the current ‘literature’ (as part of a truly academic or university education). On the one hand. The different modes (science. philosophically etc. We come across different theories. As we promise them when they start studying Philosophy that they will shape their abilities of critical thinking. but it becomes an equal voice among the others within the conversation of the human world. scientifically. but treating them as equal. researchers. develop their analitycal skills. and that can be found in manuals. an academic liberal institution has to offer some understanding of what it is to think historically. an openess to the speculative spirit. make up a creative thinking. Critical thinking explores the conditions of possibility of something. we become part of a community of scholars. practice. Moreover. a university is a place where we learn to think conversationally. their teachers and professors. and a thinking without presuppositions. ideologies. they are the subjects of imparting (teaching seen as an activity of communicating 57 . play the hardest part. scientifically. As we enter a university. history) offer us but limited perspectives of the world. a disponibility for dialogue and debate. A university is a community of scholars who get some practice in thinking historically. or students. But could a critical thinking in its absolute meaning (without presuppotions) be possible? In Experience and its Modes (1933) Oakeshott understands Philosophy as an experience liberated from all presuppossitions. Philosophy aims at an unconditional presupposition free understanding. philosophically etc. professors. on the other hand. and we acquire different skills (as part of a vocational education). dictionaries. However.the explicit component of knowledge that can be itemized.

the activity of coming to possess judgement8. 1967. Because education is exercised in a different manner in England and America. 8 58 . Students are not a depository of the pieces of information that each discipline in their curriculum presents in front of them. but about teaching him how to think artistically. some authors and philosophical theories. scientifically. and that cannot appear as a rule). in The Voice of Liberal Learning. but as means to decipher the mode of thinking that underlie them9. historically. In a university education. particular branches of science. the type of man that each produces is different. that cannot be resolved to information or itemized. I will consider Collingwood’s comparing of the perspective of the Americans on English university education (as “narrow”) to the perspective of the English on American university education (as “superficial”) in First Mate’s Log. 57. “Learning and Teaching”. 312-313. in Rationalism in Politics. and students are not expected to just inactively accept what they get. knowledge is not passively acquired as pieces of information contained within the ‘texts’ of the day. New Haven and London. 1989. Correspondingly. or philosophically. We study. Michael Oakeshott.and this is what imparting judgement means. 9 Michael Oakeshott. Yale University Press. pp. learning means on the one hand the activity of acquiring information. ‘Texts’ are studied not for their own sake. so that we arrive at the distinct manners of thinking that they represent. and on the other hand. Methuen & CO LTD.the implicit component of knowledge. consequently. “The Study of Politics in a University”. they should be taught how to think . Therefore. it is never about teaching the student how to think in general. but they first of all must learn how to think and. the specific ingredient that cannot be caught in propositions.judgement . As an illustration. These manners of thinking are also representative for the specific and distinctiveness of a certain university from the others (it confers its traditional character). London. for example. but to explore the manner of thinking that generated the respective ‘literature’. p.

so that the general public derives no profit from the work of these specialists. Chapter X. English education “seems to consist in forcing a blinkered pupil to dig himself into a ridiculously small subject whose vital relations with other subjects he is elaborately trained to ignore”12. is inadequately grounded in it and thinks himself an advanced student when in fact he is not. and a fatal chasm exists between the learned world and the world of educated persons who are left ignorant of what the learned world is doing”13. it produces “a type of man who can see nothing outside his own little ring-fence. and the learned world is flooded with publications whose intrinsic value is very small”11. so that the student wastes his energies in a pettifogging logomachy by which his subject is not really advanced. and no importance whatever to the publication of results. The First Mate’s Log. 84. Collingwood. It seems to attach an altogether exaggerated importance to the production of 'papers' published or deemed fit for publication. Oxford University Press. 13 Ibidem. And it seems to attach an exaggerated importance to the technique of this logomachy. G. p.American education “seems to glide with ridiculous rapidity over a ridiculously large number of subjects. the importance of instructing and imparting within the educational system. it produces “a type of man who. Consequently. Now I will take into consideration the Oakeshottian distinctions that I mentioned above between vocational and university (academic) education. 85. so that the pupil sets before himself the ideal of becoming not so much a student of his subject as a writer upon it. As a consequence. 59 . when he settles down to serious work in any one of these subjects. and the emphasizing of ‘language’ (manner of thinking). p. all imperfectly grasped”10. 1940. 12 Ibidem. and even inside that ring fence cannot distinguish what is important from what is not. Ibidem. in the detriment of ‘text’ or ‘literature’ (what has been said from 10 11 R. because that importance depends on relations between the subject and broader human issues of which he knows nothing.

textbooks. but it accomplishes its goal if its enemies are neutralized as much as possible. recorded in encyclopedias. Imprint Academic. American and English education as Collingwood saw them. and therefore he is of no use to the public. First. Liberal education is neither American nor English. whereas English education is more specialized. 2004 Michael Oakeshott. internet sources) or the authority of tutors. offering his contribution to ‘literature’. the tutorial system based on communicating results of research and discussing with professors and fellow students or researchers is specific to the English educational system. Second. by communicating results. 1985 60 . Which of the two models of education should we adopt? How can we avoid specialization and authority? How can we keep our educational promises of shaping critical thinking and yet help our students face contemporary world problems. The Voice of Liberal Learning. and creating new ‘texts’. London. 1989 Michael Oakeshott. Experience and its Modes. What is History? and other essays. 1967 Michael Oakeshott. New Haven and London. whereas professorial lectures and seminars are more favoured within American university education. Rationalism in Politics and other essays. manuals. Cambridge University Press. Methuen & CO LTD.time to time in a language) and consider. Yale University Press. American education tends to stress less on the vocational. by comparison. Third. the English specialist is more concerned with ways of thinking and speaking. among the enemies of liberal education I name specialization and the authority of ‘literature’ (an already achieved body of information. as well? Bibliografie: Michael Oakeshott. whereas the American scholar tends to establish a better relationship with the public.

61 . Oxford University Press. Education and The Voice of Michael Oakeshott.R. 2007 Acknowledgements: This paper (Contemporary World of Education) is part of a research financed by The Operational Sectorial Programme for The Development of Human Resources through the Project “Developing the Innovation Capacity and Improving the Impact of Research through Post-doctoral Programmes” POSDRU/89/1.5/S/49944. 1940 Kevin Williams. G. Collingwood. The First Mate’s Log. Imprint Academic. Chapter X.

cât şi asupra mediului în care evolueaza participantii. different perceptions of reality. director Viorica BELU Fundaţia Profesia 2000+. different provisions). Physical violence is a topical issue among both teachers and among students who learn in Romanian schools. violentă şi mediere în unităţile şcolare Prof. Etimologic. o lupta între indivizi sau grupuri cu interese divergente sau incompatibile. inhibând procesul comunicarii. dat fiind ca o situaţie conflictuala are implicatii atât asupra canalelor de comunicare. Bucureşti Abstract Conflict is a normal fact of everyday life. student Comunicarea interpersonală realizată în diverse situaţii didactice are loc într-un mediu deosebit (mediul elev/student) şi într-un context specific (şcoală sau un spaţiu adiacent acesteia). Acest context poate bloca procesul de comunicare. inherent in human relationships (mentor and student could have different life experiences. situaţiile conflictuale constituie unele dintre cele mai grele teste de abilitate şi deontologie profesionala.Conflicte. Key words: educational system. ducând la eşecul / insuccesul acesteia. conflict înseamnă lovire reciproca. Pentru mentori. De aceea este important să studiem factorii care altereaza relatia mentor – elev/student – elev/student. violence. mentor. 62 . Liceul Teoretic „Ecoprof”. înfruntare (conflictus = a se lovi unul pe altul). cu efecte distructive (de ce mai multe ori) asupra interactiunii sociale”. Este caracterizat drept o “opozitie deschisa.

schimbarea sociala.Grafic. inerenţa în relatiile interumane (mentorul şi elevul/studentul au experiente de viata diferite. afirmarea creativitatii. fizicului. umorile. în esenţă. spiritului (tensiunea nervoasa este mare. patimile. (îndeosebi cele neconstientizate. e) Conflictul din mediul elev/student trebuie neapărat negociat. daca se respecta cele trei principii strategice de rezolvare şi daca se doreste efectiv dezamorsarea şi instalarea armoniei (printr-un management corespunzator). c) Într-un conflict. sentimentele sunt foarte importante pentru ca nu pot fi controlate. vanitatea etc. 63 . § Abordat negativ. conflictul are rezultate distructive asupra psihicului. dispozitii diferite) b) Conflictul poate fi tratat pe cai pozitive sau negative: § Abordat pozitiv . poate determina dezvoltarea personala. de regula ideatic. nemultumirile şi reprosurile sporesc). încercând să se ajungă la o soluţie acceptabilă pentru ambele părţi. din aceasta perspectiva este respins principiul acceptarii reciproce. d) Întotdeauna. este constructiv. un conflict poate fi solutionat daca se cunosc sursele. sfera de cuprindere a termenului poate fi reprezentată astfel: Deoarece mentorul şi elevul/studentul – ca parteneri educaţionali – dezvoltă activitati comune bazate. conflictul. perceptii ale realitatii diferite. este important de cunoscut şi acceptat următoarele: a) Conflictul este o realitate fireasca a vieţii cotidiene.). pe comunicare didactică.

dar şi de mobilizarea corpului social. Globalizarea interesului pentru manifestările de violenţă socială este consecinţa unei conştientizări generalizate privind necesitatea punerii violenţei pe agendele de lucru ale diferiţilor actori sociali . Violenţa umană este.una din temele recurente ale societăţii contemporane. fără îndoială. responsabili de găsirea unor soluţii . a 64 .Violenţa în şcoli este un fenomen întâlnit şi în şcolile din România.

precum : toleranţa scăzută la frustrare .medierea conflictelor scolare este un procedeu care constă în soluţionarea disputelor prin intervenţia unei persoane neimplicată în conflict. În acest sens . slaba capacitate empatică. acestă procedură trebuie urmată de un psiholog sau de un consilier pedagogic. Una dintre aceste soluţii este prezenţa unui psiholog care să consilieze elevii şi să colaboreze cu cadrele didactice în vederea reducerii riscului de violenţă. Pentru soluţionarea problemelor conflictuale există numeroase metode. ale căror efecte se cumulează şi se potenţează reciproc. Sensibilizarea faţă de fenomenul violenţei şcolare ar trebui . În unele situaţii. instabilitatea emoţională . motiv pentru care sistemul educaţional ar trebui să intervină prin măsuri de soluţionare a conflictelor şcolare. Violenţa în şcoală este determinată de multiple aspecte: caracteristici individuale . Elevilor violenţi le sunt asociaţi cu preponderenţă o serie de factori individuali . cazul acelor elevi “incomozi” . ţara noastră trebuie să se implice în prevenirea şi combaterea violenţei . firesc . dificultăţile de adaptare la disciplina şcolară . care au o atitudine mai deschis critică şi reactivă . lipsa sau insuficienta dezvoltare a mecanismelor de autocontrol . să ducă la creşterea eforturilor depuse pentru ameliorarea situaţiei prezente.implicarea şi participarea la prevenirea şi/sau combaterea acestui fenomen social. Există diferenţe majore de percepţie a cadrelor didactice în ceea ce priveşte gravitatea unor comportamente de natură violentă a elevilor. Există diferenţe interindividuale la nivelul elevilor cuprinşi într-o instituţie şcolară .în ceea ce priveşte adoptarea comportamentelor violente. 65 . factori de mediu şcolar . prin introducerea unor cursuri care să ofere sprijin atât părinţilor cât şi elevilor-problemă. mai mult sau mai puţin folositoare în funcţie de gravitatea situaţiei: . tendinţa către comportament adictiv . în general . şi să dispună de o cunoaştere la nivel naţional a fenomenului violenţei şcolare. cauze sociale . Violenţa fizică este o problemă de actualitate atât în rândul cadrelor didactice cât şi în rândul elevilor care învaţă în şcolile româneşti. dar fără a fi propriu-zis violenţi. şi a celei şcolare în special . Violenţa verbală dă naştere violentei fizice.societăţilor civile pentru luarea de poziţie . profesorii propun spre exemplificare comportamente ale elevilor care nu se înscriu propriu-zis în aria manifestărilor de tip violent . imaginea de sine negativă . In cadrul şcoliilor. de exemplu . determinanţi socio-familiali .

-echilibrarea intereselor poate diminua riscul apariţiei conflictelor şcolare prin acordarea aceluiaşi statut ambelor persoane participante la conflict. Ramona. In acest sens.html Vătavu. Donna.cjraebacau. -corectarea climatului conflictual în familie reduce numărul elevilor-problemă. Crawford.info-ghid. prin aceasta procedură fiecare elev învaţă că este egal în drepturi indiferent de situaţia financiară sau de statutul social al părinţilor. Manualul educaţiei pentru rezolvarea conflictelor în şcoală. Richard.com/violenta-in-scoli-sistemul-educational-siimplicarea-acestuia-in-solutionarea-conflictelor-scolare-s. soluţionarea problemei este mult mai simplă. sursă online http://www. -realizarea unui echilibru al statutului elevilor în şcoala.scribd. principalii „suspecţi” în declanşarea actelor violente. iar conflictul poate fi „stins” mai uşor. http://www.ro/attachments/Studiuprivindconflictulînmediulscola r. Studiu privind conflictul în mediul şcolar. Bibliografie: Bodine.pdf 66 .com/doc/34052077/ManualulEducatiei-Pt-Rezolvarea-Conflictelor-in-Scoala http://www.

obiectivele. In acest context. la diversitate. impunându-se ca denumire a unui fenomen social şi psihologic complex şi controversat In acelaşi timp. comunicarea interculturală reprezintă un imperativ in contextul unei observaţii care nu poate fi negată: in societatea modernă. communication and. generate de insăşi natura societăţii contemporane: multiculturală in structura ei . Conceptul de ICL devine preocupare a unor organizaţii internaţionale desi incercările de a-i circumscrie particularităţile. forma cea mai raspandită de conflict este cel de tip intercultural. pedagogiei interculturale. establishing himself as a name of a social phenomenon and psychologically complex and controversial the same time becoming increasingly research object of science such as sociology. intercultural pedagog. psihologia.Educaţia interculturală în societatea contemporanărealitate sau utopie? Prof. metodele şi chiar mijloacele de evaluare s-au confruntat cu probleme generate de insăşi natura complexă şi conflictuală a fenomenului. comunicarea sau. la propria indentitate. integration.y. Airinei” . Bucureşti Abstract Interculturality is a concept commonly used today. Angela TURCULEŢ Colegiul Tehnic „Gh. punând in discuţie nu numai valori sociale. authentic Interculturalitatea este un concept frecvent folosit astăzi. 67 . devine treptat obiect de cercetare a unor stiinte precum sociologia. dreptul omului la libertate. Prin urmare. al contactului direct intre culturi. last but not least. educatia interculturalăse impune ca o necesitate. dar şi importante valori umane . ci efectul perceperii cu acuitate a unei realităţi conflictuale puternice. dar definită de o dinamica a diferenţelor şi similitudinilor interculturale. psychology. Această preocupare nu este un accident şi nu trebuie să fie un lux în cadrul unei societăţi. Interculturalitatea este un fenomen viu. Keywords: interculturality. nu in ultimul rand. communication assimilation.

celălalt. negativ şi pozitiv: tolerantă. care nu se vrea completă. ilustrarea Asimilarii poate fi “Il accept pe Celălalt dacă renunţă la valorile proprii. o realitate extrem de dureroasă este figurată aici. chiar unor direcţii diferite in inţelegerea şi realizarea comunicării interculturale in procesul educativ. Scoţând in evidentă implicaţiile şi enunţând indirect riscurile şi variabilele care intervin in procesul educaţiei interculturale pentru dezvoltarea unei comunicari autentice. ridicând o multitudine de intrebări. subliniind atitudinile potenţial generatoare de conflictualitate. dinamica acestora in funcţie de timp. spaţiu. relaţii sociale şi personale. schema Assimilation/Insertion/Integration propune trei atitudini prin aducerea in discuţie a unor componente care pot funcţiona cel puţin ambivalent. diferenţe etc. respectând diversitatea. Celălat este acceptat fără rezerve sau discriminare . adevarata atitudine . depinzând de timp. In acest context. Conflictul care ţine de insăşi natura 68 . printr-o rapidă selectare. Discutarea celor trei concepte este impusă de nevoia disocierii. Astfel. de fapt. un proces deschis. in absenţa căreia apare confuzia. poate fi urmărit in dinamica sa parcursul spre o autentică comunicare interculturala şi problemele pe care acesta le poate intâmpina. Vom porni prin introducerea unei triade care exprimă succint dar sugestiv complexitatea unui fenomen cultural contemporan.Perspectiva utilizată este aceea a unei problematici a conflictului şi eşecului în abordarea educaţiei interculturale. Celălalt are dreptul de a munci şi de a face parte din societate. Integrarea este reprezentată de o frază de tipul ‘Miaş dori să poţi crede in valorile mele. generatoare de neaşteptate conflicte. dinamic. In primul rând. dificultatea majoră in realizarea comunicarii interculturale este generată de insăşi natura conflictuală a fenomenului: varietatea percepţiilor in diferitele culturi. in limitările dar şi in incercările sale de a gasi soluţii unui fenomen care este al lumii in care trăim şi care produce incredibile manifestări de violenţă. la ceea ce il face să fie diferit”.valori. Din această perspectivă comunicarea interculturală devine un demers anevoios. respect. Cea a Inserţiei poate fi “Il tolerez pe Celălalt cu caracteristicile sale cultural. total şi fără ezitare. Astfel. dar cu o condiţie: el trebuie să renunţe la propria personalitate şi să adopte valorile şi comportamentul societăţii in care se află. Dincolo de cuvinte.” Prin urmare. dar el este un străin. a câtorva elemente care au suscitat controverse dând naştere unor abordări diverse. diferit şi va rămâne astfel pentru totdeauna.’ Aceasta este. dar el rămâne pentru totdeauna diferit. dar nu te voi obliga să renunţi la ale tale.Demersul nostru urmăreşte o circumscriere. In această accepţie .

Under the surface Intercultural learning aims at very deep processes and changes of attitudes and behaviours. In accepţie comună. est şi vest europeană. franceză.” Not every conflict has necessarily a solution. but it certainly needs to be expressed. Council of Europe . fiind integrate in procesul educaţiei interculturale: dezvoltarea unei gândiri critice. trebuie figurate in mod hotărât abilităţile obţinute prin educatie in sensul dezvoltării 69 . many things beneath the “water surface” are unconscious and cannot be expressed clearly. diferenţa de percepţie interior/exterior la nivelul înţelegerii mecanismului cultural şi valorificarea. patru obiective complementare s-au impus atenţiei. de comportament şi limbaj care exclud diferenţele. atribuindu-i-se caracteristici precum naţional. It means to deal a good part with the invisible forces and elements of our culture. November 2000).impune ca o prima etapă in configurarea oricărei posibile soluţii recunoaşterea şi exprimarea lui. internaţional. Ca rezultat al acestei cercetări. of our inner self (see: Iceberg Model). Criteriile care au stat la baza acestei selecţii au fost de exemplu: o cultură trebuie văzută ca un proces caracterizat de dinamism. devine inoperantă in momentul in care aplicată realităţii concrete anulează diversitatea. inţelegerea culturii ca un proces. într-o schimbare şi dezvoltare permanent. In mediile academice. asiatică. etnic implicand totodată şi diferenţele intre acestea. generalizând. percepute ca entităţi: britanică. respectul particularului. mergând până la a cuprinde continente intregi. Acest tip de a utiliza termenul este pândit de pericolul vagului. dar nu numai.. Educaţia interculturală in sine presupe o serie de practici. De altfel.educaţiei interculturale. termenul denumeşte cultura natională. publishingF-67075 Strasbourg Cedex. ulterior explorarea lui. nu în ultimul rând. în incercarea de a găsi metode de rezolvare. într-o permanentă schimbare.”/( LearningT-kit . O alta problemă este generată de folosirea inadecvată a notiunii de cultură. de metode care pot fi puse in discuţie.realizarea şi utilizarea unor reale abilitati de comunicare interculturale in procesul de invatare impun mereu noi metode. este o entitate complex. Justificată ca imperative cerut de un demers teoretic.Este foarte important să explorăm şi să inţelegem care este concepţia noastră despre ce inseamnă o cultură pentru a inţelege cu claritate ce vrem să spunem când utilizăm termenul. a experientei. Council of Europe and European Commission. termenul este utilizat frecvent pentru a numi mari arii culturale. pericolul fiind acela al dezvoltării unor obişnuinţe psihice.

activitatea criticilor culturii tinteşte să sensibilizeze prezenţa acestor diferente. in special pe aceia din 70 . In inţelegerea acestora. sa recunoasca oportunitatile in a construi relatii sau comportamente. Vom încerca a le pune în discuţie în continuare urmărind constant elementele de risc pe care le implică. Poate de asemeni să ajute anumiti indivizi. să le izoleze şi să le transforme in subiecte de cercetare asupra interacţiunii transculturale. Criticismul cultural caută să identifice punctele de conflict. să identifice zonele de conflict. subliniind faptul că scoaterea în evidentă a asemănărilor conduce la construirea unei autentice relaţii în comunicare. sa le descrie si. pot fi sursele intreruperii oricărei comunicări de tip cultural. pe de alta parte cei care incurajează dialogul intre diferitele culturi.Prin urmare. căutarea similitudinilor culturale poate inarma pe cei interesaţi cu o folositoare unealtă pentru a investiga o cultură pe o largă varietate de niveluri. respectândule.unei comunicări interpersonal care trebuie să includă o dezvoltare personală şi social. Adepţii perspectivei critice asupra culturii insist asupra diferenţelor pe care le privesc ca potenţiale bariere. pe de altă parte. Urmărind cele două directii. trebuie să le permită celor care invaţă oportunităţi de a analiza şi reflecta. prin urmare. Metodele utilizate în cazul acesta sunt acelea constând in a explica. a ilustra or a exemplifica diferenţele specifice existente. atât in teorie cât şi in practică. există două perspective de bază asupra a ceea ce presupune teoria comunicării interculturale. o descoperire a specificului cultural şi o concentrare pe un grup urmărindu-i particularitatile. Anumiţi autori in domeniu accentuează însă importanţa perceperii similitudinilor intre culturi. abilitatile educationale trebuie să ajute pe cei care invaţă in dezvoltarea unei intelegeri a proceselor implicate când aceia din medii cultural diferite interacţionează şi produc sau construiesc o situaţie de comunicare. ei promovează reprezentări care să ducă la conştientizarea faptului că acestea pot constitui adevărate rupturi intre diversele culturi. in urma experientei. considerând că observarea diferentelor ar conduce doar la dezvoltarea unei baze pentru a fi eliminat dintr-un grup.Sustinătorii acestor două direcţii sunt pe de o parte critici . abilitatile educationale trebuie să echipeze pe cei care invată cu mijloace de a accesa şi înţelege o foarte mare diversitate de practice culturale şi inţelesuri indiferent de statutul lor. In ceea ce priveste dezvoltarea gândirii de tip critic. Dar. putem spune că există intotdeauna un avantaj in a inţelege de ce se produce eşecul continuu in comunicare când oamenii interacţionează şi care sunt diferenţele care aduc acest esec. Această direcţie presupune.

sociologice. de grup sau personale. să recunoască faptul că indivizii aparţinând unor culturi diferite pot deţine valori personale. combinând observaţiile de tip general cu cele de tip particular. O alta practică utilizată in studiul fenomenului intercultural care necesită a fi pusă în discuţie din perspectiva unei problematici a conflictului şi eşecului. Ceea ce avem in comun poate depăşi graniţele cultural naţionale. indiferent de statut.culturi in care invăţatul noţiunii de exclusivitate cultural este o realitate. Culturile sunt dinamice. profesorii vor trebui să ofere studentilor uneltele critice necesare pentru a analiza procese sociale şi să încurajeze dezvoltarea gândirii critice asupra propriei societati şi a altora pe trei niveluri:naţional. comparându-le prin folosirea unor caracteristici predeterminate.Prin urmare. ar fi ceea ce a fost numită pe scurt emic şi etic. Atât una cât şi cealaltă au la bază cercetări antropologice. intr-o continuă schimbare. Pe de altă parte. al grupului şi al individului. noţiunea de etic se concentrează pe o inţelegere a culturilor din exterior. cultura nu mai trebuie văzută ca o entitate monolitică determinând comportamentul unui individ sau grup. In schimb. ţintind să inteleagă culturile aşa cum membrii acestora le inţeleg. etnic. in schimbare şi complexe. in plan secund apărând o selecţie a reprezentărilor vieţii de fiecare zi. acestea contribuind la realizarea unei reale comunicări doar in momentul in care sunt utilizate ca demersuri complementare. Astfel. In contrast. Această practică de a aborda o cultura se opune în mod evident tradiţionalei concepţii a unei lumi a marilor culturi. Dificultăţile apar odată cu abordarea dintr-o perspectivă unică. Utilizarea acestei metode pentru a inţelege problema interculturalităţii şi pentru a 71 . naţional sau internaţional care sunt implicate în situaţia de comunicare.Utilizarea conceptului emic presupune o concentrare asupra studiului culturilor din interior. cu multiple forme. se impune a fi înţeleasă ca un amestec al tuturor aporturilor individuale sau de tip social. Aceasta practică avertizeazaă asupra unui pericol evident in cercetarea şi educaţia interculturală fiind o pledoarie pentru o comunicare care ar trebui să nu piardă niciodata din vedere individualul-dacă o vom face vom fi in pericolul de a reprima reprezentările individului pe fundalul valorile culturale ale comunitatii. lingvistice şi etnografice. vor determina o concentrare pe a oferi mijloace diverse de a accesa şi analiza o varietate a practicilor culturale şi a inţelesurilor. înţelegerea şi investigarea culturii şi comunicării sub semnul dinamicului. educaţional. dar şi percepţii care să fie similare cu ale lor. Asta ar insemna o completă schimbare a practicii curente care tinde in a propune informaţii despre o societate institutional recunoscută a unei ţări.

evaluandu-le critic in contextul ipotezei care propune ca postulat al acestei abordări starea de 72 . cum vede lumea şi cultura proprie celălalt şi a-ţi da posibilitatea de a trece dincolo de propriile frici. Este adevărat că este dificil să evităm toate formele de stereotip. Ca imperativ in realizarea unei comunicări interculturale reale reţinem şi pe acela de a invăţa cu oameni care aparţin altor ţări. trebuie supuse discuţiei metodele propuse pentru atingerea obiectivelor comunicării interculturale. Pentru un individ este necesar să trăiască experienţa de a se confrunta cu situaţii noi. increderea şi aprecierea pentru a le înţelege.studia comunicarea de acest tip face posibilă evitarea simplificărilor. de multe ori confruntându-ne cu problema pseudocapacităţii de a auzi şi inţelege.Asa cum se poate uşor observa. Acesta este contextul favorabil apariţiei unui alt pericol in realizarea unei reale comunicări: stereotipul. Insăşi noţiunea de cultură utilizată in sensul menţionat mai sus este un stereotip. se impune atentiei importanta experientei in dezvoltarea unor abilităţi de comunicare intercultural. A asculta este esenţial in dezvoltarea comunicării interculturale şi presupune un angajament şi o apreciere a celuilalt-presupune a inţelege in mod real cum se simte.individul trebuie să fie angajat in această experienţă cognitiv. Aşa cum s-a observant. trebuie mentionata şi necesitatea de a dezvoltarea o autentică abilitate de a sculta. şi nu de puţine ori. de multe ori ignorată sau minimalizată. dar conştientizarea existenţei acestuia ne poate ajuta să recunoaştem complexitatea şi diversitatea a ceea ce vedem. nu este suficient să citesti despre cultură. Nu in ultimul rând. să simtă nesiguranţa. Există o foarte răspândită tendinţă de a ignora sau a reduce diversitatea când privim spre o alta cultura-este intotdeauna mai uşor să vorbim. frica. respingerea celorlalţi la fel ca şi siguranţa.. de cultura franceză.In acest context. numai astfel putem descoperi probleme de multe ori necunoscute chiar de noi inşine. arabă sau japoneză ignorandu-i astfel complexitatea. credinţe. afectiv dar şi ca reacţie comportamentală. de exemplu. naţionalismelor sau internaţionalismelor in explicaţii care fac posibilă utilizarea unui singur argument in explicarea unei realităţi extrem de complexe. Nu in ultimul rând. să asculţi prelegeri despre alte culturi sau să fii provocat la susţinerea unui asemenea subiect exclusiv la nivel intelectual. este extrem de important să recunoaştem şi să respectăm diversitatea altfel vom risca să credem şi să enunţăm judecăţi de tipul: toţi indivizii aparţinând unei culturi sunt la fel şi fiecare cultură poate fi descrisă prin utiliarea unui sumar set de caracteristici. interese pentru a vedea prin ochii celui de lângă tine. etnicităţii. Prin urmare.

1. Council of Europe . In concluzie. 73 . acestea sunt aplicate de multe ori în mod mechanic. Din păcate.Vol. coordonatori Liviu Plugaru. importanţa într-o lume configurată esenţialmente de fenomenul intercultural. al riscului reprezintă un demers necesar de conştientizare a dificultăţilor. nu o negare a necesităţii ei. Acestea sunt concepute ca modele pe baza cărora se poate lucra ţinandu-se cont de faptul ca fiecare situaţie e diferită. Bibliografie Educaţie interculturală. funciară fenomenului insuşi. November 2000 Handbook of cross-cultural psychology .2 Boston: Allyn & Bacon. Mariela Pavalache. generând adevărate stări de conflict şi confuzie.conflictualitate inerentă. Editura Psihomedia . că trebuie avute în vedere particularităţile grupului. Council of Europe and European Commission. mai ales. comunicarea interculturală pusă sub semnul utopiei. 2007 Intercultural LearningT-kit . publishingF-67075 Strasbourg Cedex. Efortul sisific nu-i anulează viabilitatea şi.

Dar este ignorat faptul că factorul determinant al formării comportamentelor viitorilor adulţi este mediul familial. to be initiated in this regard. mai ales în mediile sociale defavorizate. Aceste exprimări redau de fapt o concepţie arhaică despre relaţiile părinţi-copii. acquisition. ever. începerea vieţii sexuale la o vârsta din ce în ce mai mică. cauzele acestora sunt căutate în mediul grupurilor de egali. children A fi părinte este o sarcină deosebit de dificilă şi presupune permanent găsirea unui echilibru între bunele intenţii ale părinţilor şi ceea ce este bine pentru copilul respectiv. De cele mai multe ori părinţii. Dacă a conduce o maşină este condiţionat de obţinerea permisului de conducere. Key words: parenting. in any one year of school at any level of education. Carmen DUMITRU Învăţământ preşcolar Grădiniţa . neglijarea faptului că şi copilul poate fi partener într-o relaţie care îl priveşte în cea mai mare măsură. sarcini nedorite în rândul adolescentelor. education. „Cum m-au crescut ai mei pe mine şi eu te pot creşte pe tine!“. la nici un nivel al învăţământului.Educaţia parentală – un demers necesar? Prof. prostituţie. „Eu te-am făcut. a creşte un copil nu este condiţionat de nimic. să ne fi iniţiat în acest sens. se conduc după principii de genul: „Ştiu eu cel mai bine ce e bine pentru copilul meu!“. Totul se bazează pe imitaţia modelelor propriilor părinţi sau a celor din jurul nostru.Rază de Soare” – Târgovişte (DB) Abstract We meet most of the times the role of parent without anyone. se înregistrează tot mai multe probleme cu care se confruntă unii tineri (consumul de droguri. niciodată... De cele mai multe ori. În ultima perioadă. etc). 74 . Parental skills acquisition is not found as a purpose in any subject. Rolul de părinte îl îndeplineşte fiecare dintre noi fără ca nimeni. pe bunul-simţ al fiecăruia. eu te omor!“. pe lecturi (dacă ele există) sau pe vizionarea unor emisiuni gen „Super Nany“. Dobândirea competenţelor parentale nu se găseşte ca finalitate în nici un obiect de studiu. o posesie şi o superioritate a părintelui asupra copilului. în nici un an de şcoală.

Adesea. părinţii nu deţin abilităţile. Creşte gradul de responsabilitate al ambilor părinţi faţă de educaţia şi devenirea personală a copilului. părinţii se confruntă cu obstacole greu de depăşit. cum ar fi efectele HIV/SIDA. cunoştinţele sau resursele necesare pentru a-şi creşte copiii astfel încât să asigure dezvoltarea lor la potenţial maxim .d. a locuinţei şi a îmbrăcămintei. De ce este necesară educaţia parentală? Putem contura mai multe variante de răspuns: 1. sărăcia extremă. Mai mult decât acestea contează foarte mult securizarea 75 . devine evidentă nevoia socială de educare a părinţilor pentru a deveni parteneri reali. educaţia înseamnă mai mult decât simpla asigurare a dezvoltării fizice. la specificul psihologic al diferitelor vârste. Implicarea părinţilor în educaţia propriilor copii şi corelarea eforturilor cu cele ale grădiniţei / şcolii amplifică rezultatele pozitive obţinute sau îi face pe aceştia parteneri în mod obligatoriu atunci când apar tulburări afective sau de altă natură . la rolurile pe care le au din punct de vedere educativ. 2. decât grija primară de asigurare a hranei.Îngrijirea şi sprijinul acordat permanent de părinţi joacă un rol crucial în dezvoltarea copilului la potenţial maxim. consumul de droguri. Există părinţi care vor să se informeze cu privire la procesul de dezvoltare a copilului. Părinţii trebuie atraşi şi conştientizaţi asupra beneficiilor unui program de educaţie parentală prin argumente de tipul: dezvoltarea copilului este direct proporţională cu calitatea relaţiilor dintre el şi părinţii lui. Educaţia părinţilor este o cale prin care se asigură respectarea drepturilor copiilor şi se flexibilizează legăturile între generaţii.a. În acest context. consecinţele conflictelor armate ş. Se recunoaşte importanţa rolului pe care îl au parinţii în educaţie şi trebuie sprijiniţi să şi-l asume . Educaţia părintilor este o dovadă de emancipare a adulţilor. 5. 3.m. O relaţie de calitate presupune cunoaşterea de către părinţi a nevoilor copiilor lor. de conectare a lor la cunoaştere şi descoperire de sine . Cu toate acestea. valoroşi într-un complex proces de educaţie ce are o componentă extrem de importantă în mediul familial . părăsirea comunităţii în căutarea unui loc de muncă. 4.

Vom concluziona că educaţia parentală este un demers necesar în actualul context social . o întreprindere dificilă. iar resentimentele se instalează iremediabil . asigurând dezvoltarea şi integrarea socială adecvată a viitorului adult. Şi totuşi. de sprijin şi consiliere. iar acesta este lăsat. iar sarcinile educative privind copiii lor le transferă în totalitate grădiniţei sau şcolii. marea trebuie încercată cu degetul. mai veseli. Orice început este dificil. atunci când copilul va fi adult. sociale şi economice.umane. cea mai mare satisfacţie va fi aceea de a vedea că rezultatele încep să apară. Relaţia părinte-copil. la un anumit moment. De cele mai multe ori la acest moment lucrurile nu mai pot fi reparate. toţi părinţii au nevoie. mai senini..afectivă a copilului (a se vedea cazurile dramatice în care părinţii pleacă la muncă în străinătate. 76 .. uneori involuntare. cu mai puţine complexe şi cu o mai mare capacitate de comunicare.. cu implicaţii enorme . Există o evoluţie a vârstelor şi a problemelor educaţionale pe care acestea le presupun. dezvoltarea personalităţii copilului. deoarece mentalităţile se schimbă foarte greu. Trebuie să înţelegem că orice intervenţie educaţională la nivelul copilăriei generează beneficii durabile pe parcursul întregii vieţi. evident. departe de copil. De aceea soluţiile şi căile pentru rezolvarea lor sunt diferite. pentru perioade foarte lungi de timp. iar copiii sunt mai fericiţi. prin forţa exemplului. ca educatori.. A iniţia un program de educaţie parentală este. prejudecăţile sunt greu de înlaturat. Chiar dacă la început grupul de lucru cu părinţii nu va fi de mare consistenţă. dar nu imposibil. lasă urme adânci asupra copilului. este posibil ca pe parcurs. Dezvoltarea unui părinte se face odată cu dezvoltarea copilului său. trebuie să ne asumăm acest demers . Noi. în grija altor membri ai familiei). greşelile făcute de părinţi în copilărie. Părinţii sunt prinşi în capcana grijilor zilnice de asigurare materială a familiei. fiind cei care venim zilnic în contact cu părinţii şi având abilităţile necesare susţinerii acestei activităţi . rândurile părinţilor dornici de a învăţa să facă lucrurile mai bine să se înmultească. va revela efectele unei relaţii defectuoase în copilărie.

Biddulph Shaaron (2005). Secretul copiilor fericiţi. Bunescu Gheorghe. Parenting-An introduction Ionescu Mihaela. (2004) . Editura Aramis. Bucureşti. Educaţia viitorilor părinţi. Bucureşti Editura MarLink 77 .. Velea Simona.Bibliografie Băran Pescaru Adina. Biddulph Steve. Dan Badea (1997). Editura Cosmos. Sabriela Alecu. Ciolan Laura. Bucureşti. Bucureşti. Strategii şi programe. O perspectivă psihipedagogică. Educaţia părinţilor. Grunberg Laura. (2004). Familia azi. (2007). Fumarel Steliana. Editura Didactică şi Pedagogică Hoghughi Masud .

la combaterea excluderii. evelopment of society În demersurile de integrare în Uniunea Europeană. the school as a provider of education and family . the approach of introducing management systems and quality assurance company may induce more confidence in education. Director Consuela ROŞU Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”. ale cărui obiective sunt dezvoltarea personalităţii. o mai bună preţuire a educaţiei ca serviciu public. rights and obligations of partners. realizare profesională.Calitatea în educaţie. quality. Bucureşti Abstract Given the openness and formative assessment and the spirit of personal commitment that quality management can result in school communities. Astfel. o mobilitate socială şi ocupaţională. O premiză a dezvoltării învăţământului în context european Prof.as beneficiary educational service. obţinerea unor şanse profesionale mai bune. dintre principiile generale şi realităţile identificate.eforturile depuse pentru implementarea şi asigurarea calităţii în educaţie. A quality educational system requires the integration of values and democratic principles. demersul de introducere a sistemelor de management şi asigurarea calităţii poate induce societăţii mai multă încredere în educaţie. is designed in a spirit of transparency. pot fi amintite: 78 .students and parents . Key words: education. contribuind la creşterea coeziunii sociale. ce continuă să reprezinte provocări pentru viitor. Educaţia trebuie să se desfăşoare pe tot parcursul vieţii. accountability and involvement. community. a dificultăţilor demografice şi de dezvoltare. România a sprijinit şi continuă să sprijine chiar şi la 5 ani de la aderare . în cursul unei multitudini de experienţe de învăţare. Ţinând cont de caracterul deschis şi formativ al evaluării şi de spiritul de angajare personală pe care managementul calităţii îl poate determina în comunităţile şcolare.

a formării profesionale şi a tineretului. de dezvoltarea unei culturi a calităţii. evaluarea elevilor pe baza unor criterii şi proceduri publice aplicate în mod consecvent. obligativitatea asigurării de personal didactic suficient. Deşi cea mai largă idee răspândită cu privire la calitate este ca aceasta costă scump în ultimă instanţă. calitatea educaţiei a devenit un domeniu de interes deosebit având în vedere în primul rând decalajul naţional faţă de ţările dezvoltate şi necesitatea obtinerii unor finalitati integrate in context european. în mod autonom. tehnici şi practici consecvent aplicate şi temeinic documentate pentru obţinerea acelor rezultate/performanţe care sunt concordante cu obiectivele fixate. În acest sens s-a trecut la promovarea unor politici şi proceduri compatibile de asigurare a calităţii predării şi învăţării în vederea creşterii competitivităţii globale a învăţământului european. ocupaţiilor şi meseriilor acreditate. Curriculum-ul predat trebuie corelat cu dezvoltarea societăţii. toate preocupările factorilor decizionali naţionali sunt focalizate pe implementarea reformelor sistemelor de educaţie. metodelor şi nevoilor diferite. resursele de învăţare oferite elevilor să fie adecvate iar instituţiile să dispună de sisteme de date şi informaţii care să probeaze calitatea. Printre standardele instituţionale ale asigurării calităţii dintr-o unitate de învăţământ se regăsesc: existenţa unor mecanisme specifice de aprobare. inclusiv la nivelul obiectivelor. iar contribuţia sa la creşterea eficienţei de ansamblu a economiei este hotărâtore. Sistemele de asigurare a calităţii trebuie să fie flexibile şi adaptabile la nou. monitorizare şi evaluare a programelor de studii. La fel ca în toate ţările europene şi în România. Calitatea serviciilor educaţionale este un obiectiv social dorit. În virtutea finalităţilor urmărite. orice instituţie de învăţământ este responsabilă. adică a unor politici. cercetările în domeniu au demonstrat că aceasta concepţie este falsă. Calitatea educaţiei înseamnă calitatea serviciilor oferite. 79 . Având în vedere importanţa realizării acestor obiective majore.Calitatea educaţiei trebuie să fie asigurată la toate nivelele şi în toate domeniile educaţionale. competent şi calificat care să gestioneze predarea şi învăţarea.

calitatea şi inventivitatea resurselor umane sunt principalii factori care stau la baza decalajelor esenţiale între state. Provocarea principală pentru specialiştii în educaţie din România a reprezentat-o elaborarea propriu-zisă a standardelor şi indicatorilor de performanţă pentru fiecare domeniu şi arie de evaluat. b) Calitatea serviciilor furnizorilor. Pornind de la afirmatia lui Alfred Marshall ”cel mai de preţ din tot capitalul este acela investit în fiinţa umană”. cultural. a metodelor de predare şi învăţare. a evaluării examinrii şi certificării. În actualul context al dezvoltării economice. Prin aprobarea Legii calităţii au fost definite şi delimitate clar conceptele de Standard de referinţă. normelor şi indicatorilor de performanţă în sistemul naţional de învăţământ având în vedere următoarele aspecte: a) Calitatea sistemului naţional de învăţământ. atât la nivel naţional cât şi internaţional. Specialiştii în domeniu apreciază că există o relaţie foarte stransă între progresul tehnologic şi investiţia în educaţie cu implicaţii în toate domeniile vieţii: economic. 80 . În competiţia globală a economiei informatizate. pe dualitatea structurilor organizatorice în învăţământ şi tendinţa de autoizolare a personalului şi subdiviziunilor funcţionale. considerăm calitatea resurselor umane în general şi a celor educaţionale în special ca fiind factor hotărâtor al creşterii economice de ansamblu. pe imperfecţiunea proceselor de analiză şi măsurare a calităţii managementului instituţiei şi soluţionarea problemelor calităţii în frecvente cazuri după un model „de modernizare întârziată”. reprezentanţi de unităţi şi instituţii de învăţământ. Deficienţele constatate în domeniul managementului instituţiilor şi unităţilor de învăţământ reies din orientarea acestuia spre soluţionarea şi atenuarea problemelor calităţii pe măsura apariţiei lor şi nu pe sporirea continuă a calităţii proceselor şi activităţilor ce generează aceste probleme. c) Calitatea procesului de instruire şi de educare a elevilor este demonstrată de rezultatele învăţării. social. politic. pe baza aplicării metodologiilor de dezvoltare a curriculumului.Asigurarea calităţii în educaţie presupune elaborarea standardelor de referinţă. resursele umane reprezintă elementul esenţial al competiţiei. norme şi indici de performanţă.

81 . precum şi datele relevante pentru deciziile la nivel local şi naţional. la valorile societãtii romanesti. informaţiile locale şi naţionale pentru planificare. calitatea învãtãmântului românesc a fost definitã ca prioritate şi pentru învãtãmântul preuniversitar. la perspectivele lor de viitor. respectiv de indicatori referitori la modul de organizare a cunoasterii şi a învãtãrii. a culturii. şcoala ca instituţie a cunoaşterii deţine o pozitie fundamentalã. Dascãlii au un rol central în dezvoltarea unei educatii de calitate. Mãsura dezvoltãrii unei societãţi poate fi relevatã nu numai de indicatori economici şi de calitate a vietii. atât a scolii ca furnizor de educaţie. Un sistem de management al informaţiei educaţionale trebuie să acopere indicatorii interni de performanţă şcolară. a capacitãtilor şi înclinatiilor sale cãtre anumite domenii. a drepturilor şi obligatiilor partenerilor. responsabilizare şi implicare. fiind conceput într-un spirit de transparenţã. de calitatea activitãtii educative şi de modalitãtile de distribuire în societate a educatiei. Învãtarea centratã pe elev. Aceastã calitate a învãtãmântului preuniversitar este asiguratã prin coalizarea mai multor factori dintre care un rol important îl au dascãlii. În societatea postmodernã. care presupune cunoaşterea îndeaproape a acestuia. dar abia recent. la nevoile elevilor. Pornind de la cuvintele lui Nicolas Poussin şi pãtrunzând în domeniul educatiei. Sistemul de evaluare a performanţei unei şcoli a fost necesar pentru evaluarea elevilor şi pentru stabilirea stimulentelor şi premierilor pentru echipele de predare care prezintă rezultate îmbunătăţite ale predării. Dimensiunea europeanã a calitãtii a fost completatã cu cerinte ale societãtii românesti. Reforma învãtãmântului a inclus şi pânã acum elemente ale asigurãrii calitãtii în educatie. Un învãtãmânt preuniversitar de calitate presupune integrarea valorilor şi principiilor democratice.Numai introducând calitatea educaţiei ca temă centrală şi permanentă pe ordinea de dezbatere actuală se va putea elabora un sistem de asigurare a calităţii educaţiei eficient şi adaptat la cerinţele naţionale şi europene. la stilurile lor de învãtare. etc. indicatorii judeţeni de performanţă inter-şcolară. de tipurile de performante asteptate. ci şi de cei care privesc educatia şi calitatea scolii. împlinindu-se astfel cerinta de „a gândi global şi a actiona local”. observãm cã se acordã tot mai multã atentie calitãtii. cât şi a familiei – elev şi pãrinte – ca beneficiar al serviciului educaţional. Cheia spre calitatea învãţãmântului preuniversitar constã în termenul de “adaptare”: o adaptare la vârsta elevilor.

la asigurarea drepturilor de dezvoltare a minorilor ca o garanţie a calitãtii instruirii.. Ghidul directorului de scoala. Ed.S. E. Spiru Haret. Mateescu E. 2011 Nicola. D. S. Managementul organizaţiei şcolare. Interdisciplinary Researches. asigurarea serviciilor de calitate în bibliotecile scolare (aceasta fiind o cerintã majorã a învãtãmântului modern).reprezintã o metodã actualã care dã posibilitatea profesorului sã rãspundã cerinţelor şi nevoilor sale de culturã.). Iasi. utilizarea tehnologiilor media precum şi dreptul copiilor dotati la o educaţie de calitate. În Revista de Pedagogie nr. Elemente de management scolar. precum şi să-l evalueze corect. Managementul şcolii. 1995 Marin. Bucureşti: I. premisã a formãrii unei personalitãti integre. Problemele învăţământului românesc în oglinda cercetării ştiinţifice – întrebări şi răspunsuri în perspectiva învăţământului românesc. S (coord.3/1991 Cherchez N.D. Doiniţa. EUO: Oradea. responsabilitãtile şi drepturile copiilor. Tratat de pedagogie şcolară. Bibliografie Bazac. 1996 Crişan. Concluzii: Calitatea învăţământului este un deziderat în cadrul fiecãrei unitãţi şcolare prin problemele caracteristice: pornind de la dezvoltarea multilateralã a elevului. CCRSE – Parteneriat Instituţional. (coord.). Elemente de planificare managerială. Editura didactică şi pedagogică.. I. (1996). Bucureşti 82 .E. O posibilă şi necesară structurare a unei politici educaţionale viabile. 1990 Chirimbu. la modernizarea învãtãmântului preşcolar... Alexandru. Bucureşti.. 2012 Cristea. Bucureşti.P.

83 . Ilie Popescu”. formează şi-l ajuta pe individ să-şi exprime logic.” A cunoaşte limba. întregul produs ideatic şi emoţional în limbaj scris sau oral.Rolul manualelor alternative în dezvoltarea vocabularului elevilor Prof. Vorbirea orală şi scrisă ocupă un loc central în cadrul sistemului informaţional. coerent. trecerea experienţei în cuvânt necesitând efortul viu al actului comunicării. vocabulary. motiv pentru care perfecţionarea acesteia trebuie să constituie pentru educator un obiectiv prioritar şi de ce nu. nu se poate lipsi. prin activităţile şcolare. „Prof. Key words: alternative schoolbooks. îmbogăţirea vocabularului se face pe două căi: dirijată. folosind cuvintele vocabularului. Dezvoltarea exprimării orale. Şotânga Abstract The alternative schoolbooks remains the main tool for both teachers and students and teaching vocabulary concepts should be treated with utmost seriousness over all branches of learning. lăsând cu largheţe noul să se manifeste ca o expresie sintetică a progresului social. unde îşi aduc contribuţia toate disciplinele şi spontan prin ceea ce oferă familia şi mijloacele de culturalizare. în general. expresiv. a fi capabil să exprimi corect şi precis ceea ce gândeşti şi simţi. Elena Carmen STEREA Şc. analysis. înseamnă a da dovada unei bune educaţii şi nu în ultimul rând a da dovadă de respect pentru propria-ţi limbă. o sarcina patriotică. Vocabularul este elementul de care informaţia. Şcoala a fost şi va rămâne ansamblul instrumental de bază care stilează. Şcoala rămâne “pivotul” central în ce priveşte procesul de îmbogăţire a vocabularului. de a împărtăşi semenilor ideile despre univers. indiferent de natura ei. ne-au lăsat moştenire: “Creşterea limbii românesti Ş-a patriei cinstire. de a transmite generaţiilor următoare roadele căutarii. propia persoană. communication Limba s-a născut din necesitatea de a comunica. el fiind un sistem deschis. Marii noştri cărturari au vegheat asupra limbii.

miraculos. Se recomandă ca abordarea acestor aspecte să fie corelată cu studiul textului literar şi nonliterar. în cazul elementelor de lexic. respectând anumite etape: observarea textului prin lectura explicativă şi cu ajutorul exerciţiilor de vocabular şi morfologie. El era la început la Dumnezeu. . de ordonare. Toate prin El au luat fiinţă.” Trecerea de la textul-suport la elementele de teorie literară şi noţiunile de limbă se face gradual. 3.. precizând că toate textele-suport sunt însoţite de exerciţii de vocabular care au rolul de a-i face pe elevi să înţeleagă importanţa acestuia. Fiecare unitate cuprinde un text suport. greutate. 1-3 folosit moto: „ La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. a cerne. răgaz. Vom exemplifica unitatea ce cuprinde vocabularul. Vocabularul e harta prescurtată şi esenţială a naturii şi a omului care poate crea din cuvinte.Miracolul suprem: cuvântul . toată natura din nou. Manualele alternative au organizate unităţile în concordanţă cu structura unei planificări calendaristice. E miraculos cuvântul pentru că la fiecare obiect din natură şi din închipuire corespunde un cuvânt.. . modalitatea tradiţională sau de altă natură.. 84 .Arta cuvântului. inclusiv din punctul de vedere al valorilor stilistice. Evanghelia după Ioan1. din simboale. Daţi sinonime pentru sensurile din text ale cuvintelor: miracol. dureros.. iar în afara lui nimic ce există nu a luat fiinţă” şi un fragment din Scrisoare cu tibişirul de Tudor Arghezi: „Miracole nesfârşite zac în noi şi împrejurul nostru. închipuire.. de combinare şi de tratare didactică a unităţilor de conţinut din acest capitol ţine exclusiv de opţiunea autorului de manual şi a profesorului. Exemplu de cerinţe: 1..În toate clasele gimnaziului. Arătaţi felul în care s-au format cuvintele: nesfârşit. copilărie. Autorii ne introduc în lumea cărţii reamintind elevilor care sunt părţile componente ale acesteia după care oferă două teste – suport. gingaş. conţinuturile de teorie literară. un citat din Noul Testament. În manualul Humanitas.. 2. exigenţă absolut necesară. noţiunile de limbă şi situaţii de comunicare. scriitor. vocabularul apare în unitatea .. Scrieţi în caiete antonimele adjectivelor: frumos. Meşteşugul cuvântului a cernut şi cerne fără răgaz lumea şi sufletul ei – şi a dat naştere literaturii. mai ales.

Ce putere are cuvântul în general şi cuvântul folosit de scriitori în special? 5. Cârpa de praf a gospodinei şi-a făcut datoria 85 . fericit. Partea de comunicare face referire la relaţia imagine – simbol – cuvânt. În manualul EDP şi în manualul ALL abordarea este oarecum diferită. rămân neprimitoare. deşi conţin numeroase cărţi. De ce autorul consideră cuvântul drept „miracol suprem”. Apoi se trece la interpretarea acestuia punând în paralel informaţiile transmise de autor pin intermediul fragmentului selectat. Există încăperi care. blestemat. printre miracolele nesfârşite care „zac în noi şi împrejurul nostru”? 4. De ce arta cuvântului apare. Pasul următor este explorarea textului. Arta lui este o industrie genială” Având în centrul discuţiei – meşteşugul cuvântului. Nu ne pretind în schimb decât să ne facem.bogat. trecerea către noţiunile de limbă se face într-un mod logic şi accesibil. Explicaţi titlul textului. simţi o ostilitate surdă. lucruri mai în stare să-ţi ţină tovărăşie. fără să pună accentul pe rolul dezvoltării vocabularului. ideile centrale. la atelierul său. cald şi familiar. şi nu un ceas de călătorie. 3. Noul conţinut este structurat astfel: teorie. sentimentele transmise de acesta. identificând anumite secvenţe. La finalul lecţiilor de limbă autorii propun un set de exerciţii care îl ajută pe elev să conştientizeze nivelul achiziţiilor până în acel moment. Exemplu de cerinţe: 1. ci şi un lucru viu. exerciţii aplicative. un adevărat lucrător care stă atâtea ceasuri pe zi înaintea strungului. dureros. Prin intermediul lecţiilor anterioare de literatură. Intrând în ele. ci o întreagă viaţă. ca un „meşteşug blestemat şi totodată fericit”? Folosiţi în argumentarea voastră şi citatul din George Călinescu cu referire la autor: „Nu cunosc artist care să fie mai disciplinat şi mai exact. elevul îşi reaminteşte noţiunile de vocabular însuşite în clasa a V-a. Nu te simţi niciodată singur printre cărţi. parfum. exemple. autorul. tema. Nu există prezenţe mai prietenoase. în viziunea autorului. Indică forma literară actuală de plural a substantivelor: simbol. timp pentru ele. Autorii celor două manuale pornesc de la următoarele texte-suport „O bibliotecă nu e pur şi simplu un loc de depozitare a câtorva mii de volume. Ce legătură există între fragmentul din Evanghelie şi textul lui Tudor Arghezi? 2. mesajul textului şi opinia elevului faţa de mesajul textului. la rândul nostru. 4. exerciţii de verificare.

Prezentarea. ”(Cărţile au suflet de Nicolae Manolescu ) Cel de-al doilea text este un fragment din Cea dintâi învăţătură de Nicolae Iorga în care autorul relatează fascinaţia cu care a descoperit. lectura cărţilor înseamnă o călătorie într-o lume „trăită cu un veac. copil fiind. Autorii celor două manuale se opresc asupra foneticii. modalităţile de evaluare şi de feedback nu sunt inter-relaţionate corect. şi atât. De la sunet se ajunge la grupuri de sunete. în rafturi. căci ştiu că o mână expertă le va adăposti într-un târziu. Cărţile au ochii stinşi. Logica trecerii de la literatură la gramatică şi comunicare nu justifică consistenţa internă a conţinutului. silabe şi cuvinte. lumea cărţilor. aceea a broaştei ţestoase sau a stejarului este derizorie. Deşi prezente în manuale diferite. le va făsfoi sau le va muta pe noptieră. Ce aşteaptă o carte din bibliotecă? 3. exerciţiile. le-am pus la dispoziţia lor. reamintind elevilor noţiunile învăţate în clasa a V-a. informaţiile sunt corecte. Pentru copilul N. cu mai multe în urmă”. cum călătorea pretutindeni şi lua parte la evenimentele istorice alături de personajele întâlnite. Ele s-au obişnuit să vadă chiar şi secolele scurgându-se unele după altele. Sunt. O bibliotecă frecventată zilnic este cu totul altceva. dar care nu se plictisesc aşteptând. Autorii nu insistă foarte mult asupra interpretării textelor. 86 . Fiecare volum pare treaz şi în aşteptare. Ce este biblioteca? 4. Faţă de longevitatea cărţilor. Cotoarele colorate şi-au pierdut strălucirea. deoarece asupra elevilor mei ele au avut avut efectul dorit. cărţi necitite de mult. Iorga. Răbdarea cărţilor e infinit mai mare decât a oamenilor. În schimb manualul este unitar sub aspectul limbajului şi stilului. cu două.periodic. Astfel elevul percepe noţiunea de cuvânt şi poate ajunge cu uşurinţă la importanţa acestuia în comunicare. ci doar fac referiri la mesajul transmis de scriitor. explicaţiile. Ce îl atrage şi îl farmecă într-un asemenea univers? Ce scriitori i-au fost călăuze? Am insistat asupra fragmentelor oferite de autori. activităţile practice. Ce înseamnă cărţile au ochii stinşi? 2. încercând să le dezvolt dragostea pentru lectură. Trecerea la noţiunile de vocabular nu se face ca în celelalte manuale. pornind de la cuvânt ca principal instrument al comunicării. lăsănd elevii să aprofundeze individual conţinutul. Exemple de cerinţe: 1.

Dindelegan. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. încât celebrul lingvist francez Antoine Meillet afirmă că „orice vocabular exprimă. Bucureşti. in schimb. pe bună dreptate. 1981. Legatura dintre istoria lexicului şi istoria societaţii este atât de strâns legată şi de evidentă. Gabriela.EDP. Ed. de fapt. Sfinx 2000 PANĂ. exerciţiile aplicative. Enciclopedia DINU. o civilizaţie”. exerciţiile de evaluare şi autoevaluare. 1996. Bucureşti. Ed. TULAI. Perosnalitatea limbii române. Noţiuni de vocabular. Sinteze de limba romană.Grai şi Suflet – Cultura naţională. 2000. ca fiind compartimentul limbii cel mai labil şi mai deschis influenţelor din afară. Sinteze de limba română. 2009. Este mult mai uşor de realizat însuşirea noţiunilor şi regulilor gramaticale decât îmbogăţirea şi perfecţionarea vocabularului. mult mai greu achiziţionează cuvinte noi pe care să le folosească ulterior în vorbirea curentă. Vocabularul este considerat. permiţând factorilor implicaţi să aleagă instrumentul de lucru potrivit particularităţilor intelectuale şi de vârstă ale clasei. precizarea şi îmbogăţirea vocabularului elevilor şi a exprimării acestora. cât şi a elevilor. Bucureşti. iar existenţa manualelor alternative demonstrează că individualizează procesul instruciv-educativ. Hristea .14 Preocuparea permanentă a profesorului de limba română trebuie să fie activizarea.ALL – Cartea Româneacă HRISTEA. Încă de la vărsta preşcolara copilul începe sa asimileze regulile gramaticale. Ed. deoarece nu va reuşi niciodată să rezolve exerciţiile din manual. Spre exemplu. p. Theodor. EDP 14 Th. Ed. 5 87 . un elev de nivel minim va fi total descurajat. Mihai. Bucureşti. (coordonator). Târgovişte. Predarea-învăţarea noţiunilor de vocabular la clasele gimnaziale necesită atenţie sporită atât din partea profesorilor. temele propuse pentru munca în echipă sau pentru acasă nu sunt constituite pe baza criteriilor de notare şi a standardelor de evaluare. va fi marginalizat de grupul în care lucrează pentru că sarcinile de lucru nu cuprind şi cerinţe adaptate nivelului său de performanţă. Limba Română Contemporană. Petre Gheorghe. 1981. 2002. Bibliografie: BÂRLEA. Bucureşti. Iosefina.Materialele teoretice.

Airinei”-Bucureşti Abstract The e-learning models of Romanian educational system today have their roots in the older type of distance learning. Initially introduced to allow individuals in distant areas access to (higher) education. While it is impossible to consider the internet as a whole a source of reliable. pe masura diversităţii cererii de 88 . creşterii numărului de elevi şi studenţi. honest information there is however a certain part of it which offers the guarantee of a quality at least equal to that of a large academic library. research institutes.Învăţământul şi noile tehnologii informaţionale Prof. Un tip nou de activitate instructiv-educativă este învăţarea electronică care prinde tot mai mult teren în lumea civilizată şi avansată din punct de vedere al tehnologiei informaţiei. Claudia STAN Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. creşterii necesităţilor impuse de evoluţia pietei muncii dar mai ales de explozia informaţională. scientific and cultural publishing houses. Acolo unde educaţia tradiţională realizează uniformizare şi încearcă să le formeze celor care învaţă comportamente conforme cu cerinţele sociale sau cu cerintele specifice unei profesiuni. distance learning has evolved significantly in Romania in the last two decades. academic libraries. objective. educaţia la distanţă îşi asumă o mare provocare. în mod individual. IT tools. anume adaptarea educaţiei la cerinţele celor care învaţă. Solicitările de servicii venite din partea comunităţii impun intervenţii educaţionale diferite de cele tradiţionale. Dificultăţile financiare ale instituţiilor şcolare au dus la necesitatea de a descoperi noi surse de finanţare şi canale noi de transmitere a cunostinţelor. This part consists of the web sites and portals of prestigious academic institutions. învăţământul european şi nord american continuă să fie marcat de multiple modificari datorate prezentei ample a noilor tehnologii de informare. făcând din instruire o activitate foarte diversificată. Key words: education. teaching process La început de secolul XXI. communication.

între cel care învaţă şi instructori. constructivism). relevă faptul că nu există diferenţe semnificative între rezultatele obţinute prin învăţământ tradiţional. Învăţământul virtual este reprezentat de interacţiunea dintre procesul de predare – învăţare şi tehnologiile informaţionale. mentori.autonomie în învăţare (cursantii îşi petrec timpul utilizând informaţia. care se creează între cel care învaţă şi cel care reprezintă organizaţia de suport. Cercetările făcute în mod repetat privind eficienţa învăţarii. poate asigura motivaţia învăţarii. . respectarea ritmului propriu de lucru al fiecăruia.comunicarea în ambele sensuri (ceea ce face deosebirea între invatamantul la distanta si utilizarea tehnologiei pentru a ajuta învăţarea tradiţională). Termenul. 89 . vizualizate. sau prin învăţământ la distanţa şi în mod special prin învăţare electronică. simulate procesual. presupune transferul cunostinţelor prin reţea folosind aplicaţii şi procese electronice. 2003): .individualizarea învăţarii. . .varietate pedagogică (se poate utiliza pentru aplicarea diverselor paradigme educationale: behaviorism. cognitivism. nu căutând-o). pornind de la aceste caracteristici. sentimentul de empatie şi de apartenenţă. Un studiu experimental este realizat de Borje Holmberg. deci materialul devine mai atractiv şi mai uor de inteles). consilieri şi alte persoane din organizaţia care oferă educaţie electronică. absenta grupurilor de elevi/studenţi care învaţă împreună (caracteristica depăşită în prezent cu ajutorul teleconferinţelor sau cu ajutorul discuţiilor on-line). prin acest studiu autorul încearcă să îşi demonstreze teoria conform careia un element central al educaţiei electronice este relaţia personală. aşa cum prezenţa faţă în faţă a profesorului are rol motivant în învăţământul tradiţional. Oportunităţile frecvente de comunicare bidirecţională cu profesorul favorizează învaţarea. chiar daca acesta din urmă este o prezenţă aparent impersonală. uman. sa fie accesibilizate.spaţiu de învăţare virtual (mult mai eficient decat spatiul de invatare real. explicitat ca o învăţare prin internet.educaţie. creeaza posibilitatea ca informatiile de transmis să fie scoase din context. Tehnologia digitală produce anumite schimbări ale mediului de învăţare prin posibilităţile de utilizare a dimensiunilor sale pedagogice (Peters. Interacţiunea mediată prietenos. . Otto. apropiat. „faţă în faţă“.

experienţe de învăţare de o calitate mai bună.flexibilitate şi adaptabilitate la nevoile utilizatorilor. dintr-un mediu familiar.adaptarea învăţării la ritmul propriu al fiecarui elev/ student/ cursant (dezideratul învăţământului modern). ca o condiţie prealabilă a unei abordări creative privind activităţile şi proiectele din ariile curriculare. Dintre acestea se remarcă: . accesibil nu doar elevilor şi studenţilor înscrişi la seral sau fără frecvenţă ci şi pentru învăţământul la distanţă şi zi. . cercetările au evidenţiat faptul că mediul de comunicare este un factor de mult mai mică importanţă în predarea şi învăţarea la distanţă decât calitatea instruirii. Încă din 1970. .lipsa de interacţiune cu grupul.Instituţiile de învăţământ din România şi-au reorganizat şi reconsiderat oferta educaţională achiziţionând sau proiectând propriul sistem de e-learning. . Pe langă aceste avantaje se remarcă o serie de dezavantaje ale utilizării e-learningului la clasa de elevi su grupul de studenţi: . .nu implică un orar rigid. Multe cadre didactice au putut observa că această metoda de predare încurajează o participare mai mare şi o atitudine pro-activa.neobisnuinţa de a fi autodidact .un utilizator al acestui tip de program de pregătire trebuie să dezvolte o serie de abilităţi cum ar fi organizare şi autodisciplina. . portofoliile recomandate. a unui instructor. ce nu necesită deplasari.permite învăţarea de acasă. a fost confirmat faptul că instrumentele şi activităţile de elearning bine elaborate sunt folositoare în promovarea auto-învăţării. .lipsa unui profesor. punctează avantajele utilizării unei astfel de metode. Majoritatea studiilor referitoare la e-learning din literatura de specialitate. . Mai mult decât atât. Această observaţie a determinat o reorientare a atenţiei pedagogilor şi cercetătorilor de la mediul de distribuţie a materialelor suport pentru învăţare la proiectarea programelor de instruire şi designul materialelor în termeni didactici şi de psihologia educaţiei. 90 .accesibilitatea – conectarea este posibilă de la orice calculator cu acces la Internet. .

Elloumi F.ca/online_book Banciu V. promovând studiul independent şi colaborarea la distanţă cu profesorul / tutorele.. tot mai mulţi cercetători şi specialişti încep să susţină şi să direcţioneze practica educativă/ învăţarea prin alternanţă care este orientată spre elaborarea principiilor învăţării eficiente după material de pe suport tipărit. Barbu-Chirimbu A.. ch. participare şi achiziţie. 18 (July 2011) Cartelli A. New Skills and Instrument for Teachers. I.În contextul educativ. Information Society Publishing Chirimbu S. Tertiary Education and Management 5. Vârgolici N. Corbu. Conference Procedings .. Chipea F. New ways of learning in higher education: Managing the Change. (2006) Teaching in the Knowledge Society. Athabaska Canada (http://cde. Iasi Elton L. S.. Bibliografie Anderson T. C.. Dumitru.Theoretical and Practical Approaches in the field of Education. pp. susţinut de interacţiuni profesor-elev mediate. În ultimul timp.. audio sau digital. 1999.athabascau.. Dintr-o anumită perspectivă procesul de învaţare intotdeauna are loc în contextul proceselor de comunicare. Didactics. Stanciu S. Theory and Practics of Online Learning. ed. Chelemen I. Herhey. coord. coord. Sebe M.Chirimbu. Stef Publishing.207 – 225 European Citizen Magazine (Europeea). noiembrie 2011 91 . (2011) The sociolinguistic and educational approach of Romanian migration in TRANS: InternetZeitschrift für Kulturwissenschaften no.. există numeroase dovezi ca factorul cheie în procesul de comunicare şi învăţare este modul în care este transmis mesajul pentru a avea sensul dorit. specială. (2011). (2004).

92 . psihologii au denumit această nevoie socializare şi au explicat-o ca rezultatul existenţei a trei trebuinţe: de incluziune (acceptare). Socialization is just the first step to determine the relationship of communication. activity in kindergarten Nevoia de a intra în legătură cu semenii noştri este inerentă speciei umane. O privire specială asupra comunicării dintre educator şi copilul preşcolar Prof. sociologi. Fiind un domeniu generos de studiu pentru psihologi. Constanţa ACHIMOV Manager inst. As a process of communication. De aici. antropologi. control and affection. Iar primul pas către socializare este tocmai stabilirea relaţiei de comunicare. education./ Dept. însă pot fi grupate în două categorii: I Prima categorie defineşte comunicarea ca fiind un proces fără o intenţionalitate anume. language. Key words: communication. Secretariat şi Management Abstract The need to get in touch with our fellow human species is inherent. de control şi de afecţiune. the language transmits semantic and information content. definiţiile comunicării abundă. Cuvântul comunicare provine din limba latină: communis se traduce prin a pune în legătură. II A doua categorie priveşte comunicarea ca pe un proces ce are ca finalitate influenţarea comportamentului celui căruia i se adresează secvenţa de comunicare. Buftea Dir. social psychologists have named this need and have explained it as the result of the existence of three necessities: the inclusion (acceptance). 2. o primă definiţie: comunicarea este procesul prin intermediul căruia intrăm în legătură unii cu ceilalţi. lingvişti. Language is closely related to thought and that interact.Aspecte ale comunicării. teachers. învăţământ preşcolar Tatiana MANEA Grădiniţa cu program prelungit nr.

Mesajul codificat se propagă printr-un canal. . Comunicarea ideală se realizează atunci când mesajul transmis de emiţător este recepţionat integral de cel căruia îi este destinat. Prin raportarea la elementele procesului de comunicare. care poate fi informal (creat spontan) sau formal (prestabilit). sau concepţie). centrată pe receptor.emiţătorul este activ.Funcţia referenţială. . COMUNICAREA .presupune feedback. .relaţionare oameni-fapte.fără feedback. centrată pe forma mesajului 4. relaţionare interpersonală.Funcţia conativă. centrată pe conţinutul mesajului. . cunoscut atât de el. Preocupări pentru identificare funcţiilor comunicării există din Antichitate. trăiri).unidirecţională. caracterizat de formă şi conţinut. . sentimente. Emiţătorul codifică mesajul printr-un cod. şi acesta transmite emiţătorului reacţia sa de răspuns (feed-back-ul). care iniţiază comunicarea prin transmiterea către un receptor a unui mesaj (gânduri.Funcţia emotivă. În timpul propagării. de la emiţător către receptor.bidirecţională: în cadrul aceleiaşi secvenţe de comunicare emiţătorul şi receptorul îşi schimbă rolurile. orice proces de comunicare presupune o îmbinare a următoarelor elemente: un emiţător. fiind caracterizată de o putere mare 93 . Rolul său este de exprimare a stării interne a emiţătorului 2. Odată ajuns la receptor. termeni care sunt consideraţi în mod eronat ca fiind sinonimi. receptorul pasiv. mesajul poate suferi distorsionări din cauza bruiajului (bariere de mediu. este cel mai bine ilustrată în comunicările ştiinţifice. limbaj. INFORMAREA .relaţie interactivă între emiţător şi receptor. însă cel care a stabilit tabloul complet al acestora a fost Roman Jakobson. mesajul este decodificat.Indiferent dacă are sau nu o finalitate intenţională. în anii’40. cel de la care dorim să obţinem un răspuns 3. cât şi de receptor (ex: alfabetul Morse). acesta a identificat următoarele şase funcţii: 1. exclusiv transfer de conţinut.Funcţia poetică. Se cuvine a face distincţia între comunicare şi informare.

în spatele cuvintelor şi simbolurilor aflându-se multe înţelesuri. nevoia de a înţelege 3. în funcţie de importanţa pe care o au.Un zâmbet. Funcţia de divertisment O comunicare corectă trebuie să satisfacă următoarele nevoi fundamentale: 1. . nevoia de a şti 2. Clasificarea lui Jakobson nu este singura clasificare a funcţiilor comunicării. nevoia de a se exprima .Funcţia fatică. asigură controlul asupra canalului . o strângere de mână. cât şi cu ajutorul limbajului. tonuri ale vocii. Funcţia de informare 2. preşcolarul îşi dezvoltă limbajul sub toate aspectele prin procesul de comunicare cu cei din jur. îmbogăţindu-şi în acelaşi timp vocabularul activ care se ştie că la preşcolarul mic este sărac. De exemplu. Funcţia de interpretare 3. 94 . un strigăt. alt tip de canal etc.de codificare. Toate aceste şase funcţii coexistă în orice proces de comunicare. .Procesul de comunicare să fie fluent (fără blocaje) şi să se desfăşoare în ambele sensuri (să permită feed-back-ul). Funcţia de liant.culturalizatoare 4.Mesajul trebuie să fie formulat clar şi concis. de la caz la caz diferind ierarhizarea lor.Funcţia metalingvistică este centrată pe cod. 6. Rolul său este de a atrage atenţia asupra codului prin: gesturi. Pe baza acestei experienţe cognitive dobândite. chiar dacă este cea mai completă. 5. funcţiile predominante sunt funcţia fatică şi funcţia poetică. timbru etc. Copilul preşcolar se dezvoltă print-un process complex de cunoaştere continuă care acţionează asupra conştiinţei acestuia atât prin stimuli concreţi. în articolele de presă. mai relevantă pare a fi următoarea clasificare: 1. 5. Funcţia instructiv .Mesajul trebuie să fie transmis rapid şi nedeformat. centrată pe canal. deschid un fel canal de comunicare. Din punct de vedere al comunicării de masă. fiind pretabilă la orice tip de comunicare.

Adina Barbu-Chirimbu. 2011 95 . . educatoarea are în vedere verificarea nivelului evoluţiei limbajului copiilor. Cunoscând faptul că întreaga activitate de la grădiniţă se axează pe comunicare orală.A comunica presupune a înţelege personalitatea unei relaţii. normal.Fundaţia Copiii Nostri 2011 Suport de curs Comunicare în limba oficială. pe de altă parte.A comunica presupune a şti să-ţi exprimi sentimentele.A comunica presupune a înţelege mesajele. Chirimbu Sebastian (coord. .La gradiniţă limbajul este considerat ca ar avea dublu sens. Desigur. . Cu cat îl înveţi pe preşcolar mai bine un limbaj pur. deoarece în procesul instructiv. limbajul transmite un conţinut informaţional si semantic. Niculina Vârgolici. aplicaţii şi aspecte terminologice.A comunica presupune a accepta conflictele. cu atât acesta se va concretiza într-un comportament bine educat. îngrădeste relaţiile cu cei din jur şi cu cei care intră în contact. găsinduse mereu noi strategii de dezvoltare. .Prof. Bacău : Docucenter. . Andrada Brezaie Management şi comunicare în organizaţie : teorie. Imposibilitatea de comunicare orală duce la o stagnare în dezvoltarea personalitătii acestuia. ca mijloc de cunoaştere.Nu poţi să nu comunici. În cadrul grădiniţei se pune accentul şi pe comunicarea orală. cu realitatea inconjuratoare. Vom încheia prezentarea cu decalogul comunicării: . civilizat .A comunica presupune asumarea rezolvării conflictelor. izolându-l în mare masură. limbajul se dezvoltă în strânsă legatură cu gândirea şi aceasta interacţionează reciproc. şi anume pe de o parte ca mijloc de comunicare iar. . Bibliografie Ghid practic de comunicare pentru părinţi .A comunica presupune a da feed-back-uri. .A comunica presupune cunoaştere de sine şi stimă de sine. Ca proces comunicaţional. .educativ se realizează lărgirea orizontului cu noi reprezentări.A comunica presupune conştientizarea nevoilor celuilalt.A comunica presupune a şti să asculţi.). Cristina Călinoiu. .

Literatura de specialitate la nivel naţional şi internaţional. cercetările americane . în ultimii ani aparţin faptelor ce aduc atingere regulilor morale sau sociale. Politicile naţionale educaţionale au poziţionat central. the academic literature brought the attention of societies. în atenţia societăţilor. educaţia timpurie . Key words: early education. Recently.în ultimii ani. The state of a society depends largely on the education received at ages as low. strengthening child deviant behavior introducing a world of facts sanctioned by society. educational policies. Corelaţii şi delimitări Prof.dar se constată şi o scădere a vârstei făptuitorului. different specialized studies that highlights the important place it has or should have it early education in each state educational policy. sunt în creştere numeric. Cazurile care. Un nou fenomen al societăţilor actuale este devianţa juvenilă. investiţia în aceasta. Georgeta IORDACHE Inspector de Specialitate. behavior Starea unei societăţi depinde în mare măsură de educaţia primită de la vârste cât mai mici. în creşterea rezistenţei fizice şi psihice a fiecărui individ. este importantă şi rezultatele se regăsesc în scăderea faptelor antisociale. Învăţământ Preprimar Inspectoratul Şcolar al Sectorului 2. aceste date fiind date de Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului( fapte antisociale în 2008-11641 cazuri . aduce în ultimii ani. delinquency. studii care reliefează locul important pe care îl are sau trebuie sa-l aibe educaţia timpurie în politica educaţională a fiecărui stat.căută sursa acestora şi încearcă să stabilească măsuri ce ar putea fi utilizate în diminuarea lor.dovedit fiind faptul că. drd.Educaţia timpurie şi delicvenţa juvenilă.româneşti şi nu numai . Bucureşti Abstract The lack of education and its bad implementation can generate deviant behavior .iar în 2009-11686 cazuri ) 96 .

În multe situaţii.părinţi şomeri.element determinant al apariţiei unor fapte pedepsite de lege. copiii sunt traficaţi şi puşi să săvârşească fapte incriminate de legea românească. În cuprinsul prezentului material voi incerca să prezint date şi aspecte care încearcă să demonstreze corelaţia dintre lipsa educaţiei şi faptele care contravin normelor stabilite în societatea românească şi nu numai.etc).dar şi tipurile de fapte antisociale la care aceştia au luat parte .dar nu se regăsesc măsuri de diminuare a fenomenului în care preşcolarii sunt ei . cercetătorii americani au început studii care încearcă să evidenţieze valorile fenomenului. pentru persoane mai mari ca vârsta cu care aceştia intră în contact prin diferite căi( fraţi.fară a coborâ fenomenul pentru perioada preşcolarităţii. printre alţii. în unele state.unde faptele antisociale sunt mai crescute numeric. un plan de combatere a violenţei asupra copilului. La nivelul Bucureştiului se vor putea vedea sectoarele unde numarul de fapte săvârşite de minori este mare . pentru prevenirea violenţei în rândul şcolarilor. Din datele ce vor fi prezentate în cuprinsul materialului . Există programe în România. În materialele internaţionale. 97 . Precizam anterior faptul că. ci vom încerca să aducem argumente în vederea extinderii acestor programe care pot duce la prevenirea unor fapte de la vârste cât mai mici.făptuitori. unele vor arăta situaţii ale unor fapte săvârşite de minori.mai ales de cei sub 7 ani.prin efectul integrării în programe specializate a copiilor din familii cu risc ridicat în săvârşirea unor fapte antisociale.dar şi măsuri de scădere ale acestuia .din datele regasite în statistici realizate de instituţii abilitate. şi nici cauzele creşterii fenomenului. se fac studii care încearcă să facă o conexiune între cele doua concepte şi anume lipsa educaţiei.Programele şi materialele care fac obiectul devianţei juvenile se referă şi se adresează cu precădere vârstei şcolarităţii.dar programele nu se adresează copiilor preşcolari din motive ce ţin de aspecte pe care nu le vom analiza .ştiut fiind că. ce au început pe fonduri POSDRU.cât şi situaţii ale participării la cursurile unor grădiniţe din diferite zone . prin joc se pot forma deprinderi de comportare socială corecte. Agenţia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului a realizat in 2009.care s-a adresat cadrelor didactice din şcoli şi licee.

furtul unei pâini era considerat un fapt foarte grav şi era pedepsit grav .de dezvoltare fizică şi educaţională .tipul de conduită care se abate de la regulile admise de societate”.În programul Perry Preschool s-a evidenţiat că educaţia începută de la vârste mici.punitive. PhD.. a dus la scăderea arestărilor. a crimelor în perioada maturităţii.funcţie de criteriile stabilite în perioadele respective. Delincvenţa conform DEX-ului este . Dacă într-o societate unele norme sunt valabile. 98 .deviante.fapt ce poate duce la o evoluţie favorabilă în interiorul ei.fapt ce determină reacţia organelor abilitate să ia măsruri coercitive.( Steve Barnett.iar fapta deviantă este pedepsită diferit în cele doua situaţii.migraţia este crescută. în altele. Am menţionat anterior faptul că societatea umană a stabilit regulinorme de conduită pentru toţi indivizii perioadei din evoluţia societăţii la un anumit moment.iar devianţa este .dar nu de toţi.faptele antisociale care apar în unele societăţi pot fi în creştere..la un anumit moment dat. adică a perioadei preşcolare. dar gradul de pericol este considerat mai mic faţă de perioada amintită iniţial.2008). ansamblu de delicte comise într-un anumit mediu pe parcursul unei perioade”.astăzi o faptă de acest gen rămâne în categoria faptelor pedepsibile . Sunt situaţii când individul se abate de la normele sociale . locul de manifestare. Devianţa/ delincvenţa juvenilă-concepte şi aspecte specifice Societatea oferă membrilor săi. În societăţile în care şomajul este în creştere.iar participarea copiilor la procesul educaţional este în scădere . cât şi . motiv pentru care programe de integrare a copiilor de la vârste cât mai mici în activităţi desfaşurate de grădiniţe sunt foarte importante. În evoluţia umanităţii normele stabilite de societăţile de la un anumit moment dat s-au modificat.pe care societăţile le au în momente ale evoluţei sale pe care le consideră ca repere normative pentru membrii săi şi care sunt acceptate de unii membrii. Dacă în evoluţia societăţii .. Faptele sau acţiunile care nu se încadrau în aceste norme erau considerate . acestea pot fi încălcări ale normelor existente la un anumit moment dat. fenomenul social care constă în săvârşirea de delicte”.

are un sens mai larg şi include în conţinutul ei comportamentul unui copil ce încalcă norme cu caracter de dispoziţie impuse de societate.dezorganizare a activităţii ~ pot coincide cu predelincvenţa” Definiţia anterioară aduce în atenţie faptul că.. tulburări ale conduitei social-morale. Delincvenţa reprezintă ansamblul actelor şi faptelor care violează regulile penale şi care impun adoptarea unor sancţiuni negative. Delincvenţa este o formă de devianţă cu caracter penal.în bună măsură.unei influenţe ambientale negative.. justiţie.Batâr.”( Todorel Butoi.. comportamentul deviant se poate datora în unele cazuri.În concepţia lui D. Batâr în .. unor activităţi educative greşite.prin abateri grave de la disciplină.abandon şcolar. atitudini agresive. .Sociologia devianţei” precizează că devianţa .. nu se confundă cu noţiunea de „devianţă” sfera conceptului de „devianţă” este mai largă şi cuprinde ca formă particulară noţiunea de „delincvenţă”.Sociologia devianţei) Un alt punct de vedere în ceea ce priveşte acest aspect este dat de Dan Banciu atunci când subliniază că :. afectând evolutţia normală a ordinii publice”. instituţii de recluziune etc.Conceptul de „delincvenţă” nu este sinonim.Rădulescu consideră că .acte.absenteism. Această formă de devianţă afectează cele mai importante valorişi relaţii sociale protejate de normele juridice cu caracter penal. 99 . uneori având la bază tulburări de caracter. O altă definiţie formulată de S.În ansamblul formelor de devianţă este inclusă şi delincvenţa (criminalitatea).datorate.cuprinde în sfera conceptului acele fapte.).realizate greşit şi care sunt manifeste în cadrul şcolii şi nu numai.devianţa cuprinde o diversitate de manifestări: actele şi conduitele sancţionate sau nu legi”(D. Sociologia devianţei). organizate de către agenţii specializaţi ai controlului social (poliţie. Devianţa este o deviere comportamentală a individului .unor înrâuriri educative inadecvate.conduite care ăncalcă voluntar sau involuntar normele scrise sau nescrise şi care se opun comportamentului convenţional prescris sau nu juridic .dezechilibru moral.conduită promiscuă.iar Lexiconul pedagogic defineşte aceasta reprezintă ..în cadrul şcolar.”( Dan Banciu-Introducere în sociologia devianţei juvenile) Ambele definiţii ale noţiunii de devianţă. Se manifestă.

Tudorel Butoi în lucrarea .” Societatea sancţionează încălcarea normelor stabilite de ea funcţie de pericolul social pe care îl reprezintă faptul săvârşit de individ sau grupul de indivizi..echilibrul. etc. în ansamblul ei.dar vârsta individului fiind sub cea a majoratului intră în conţinutul conceptului de delincvenţă juvenilă. devenind un pericol social. Prof.. a eşecului activităţii de educaţie primită în şcoala.o coborâre a vârstei la care se manifestă delincvenţa.Delicvenţa juvenilă. fiind punctul de vedere al lui E.. În conţinutul acestei definiţii . .Delincvenţa este un fenomen deosebit de complex. Albu.Sociologia devianţei” marca faptul că . “(Dan Banciu-Introducere……) În rândurile de mai sus am dat definiţii ale delincvenţei juvenile.în ultimul deceniu. psihologică.care se manifestă prin abatere de la normele socio-culturale existente şi încalcarea legilor.ce intră sub incidenţa legii penale.Se remarcă ..În lucrarea doamnei profesor universitar Maria Voinea. Astfel. incluzând o serie de aspecte şi dimensiuni de natură statistică. date care sunt confirmate de situaţii oficiale pe care le vom prezenta în acest material într-un alt capitol. sociologică. 100 .să asigure funcţionare tuturor instituţiilor. o creştere a numărului infractorilor minori( mulţi fiind preadolescenţi)”.. emite ideea că ..Delincvenţa juvenilă” .societatea este interesată să-şi păstreze ordinea .( Maria Voinea .să-şi menţină structurile şi formele proprii de organizare.deviere comportamentală gravă. . a lipsei de protecţie şi îngrijire primite în familie. 2000) Abaterile de comportament pot îmbrăca forme grave . desfăşurare normală a acţiunilor indivizilor şi grupurilor. nu este altceva decat consecinţa absenţei sprijinului moral oferit de adult. de conducere. se menţionează că vârsta la care se comit fapte antisociale a coborât .iar în acest caz pedepsele sunt stabilite de legiuitor funcţie de vârsta făptuitorului.ea fiind mai amplu explicitată în Lexiconul pedagogic. Dintre aceste dimensiuni în cercetarea pe care o realizez numai la cea economică o să fac referire deoarece încerc să arat că această latură la care se poate adăuga şi cea educativă. economică şi prospectivă”. juridică. delincvenţa juvenilă este o .pot duce la creşterea fenomenului delincvenţei într-o societate.

Batâr.viclenie. (D. caracterul primar sau transgresor . devianţa indivizilor cu tulburări de comportament. Graham W. 2. administraţia şi educaţia pot juca rolurile 101 . acestea fiind urmare a lipsei educaţiei corecte în medii familiale sau şcolare adecvate şi în raport cu specificul vârstei. Legislaţia.Sociologia educaţiei” a lui D.. handicapaţii fizic sau mintal. Batâr . lăcomie.extrase din ..despre care am vorbit. Cercetări şi studii în România despre devianţa/delincvenţa juvenilă În ultimii ani fenomenul devianţei juvenile a crescut.Sociologia educaţiei” a lui D. În lucrarea . 3. fapt precizat de diferite organisme abilitate în domeniu. Autorul apreciază faptul că. Batâr sunt precizate categoriile deviante: devianţi subculturali-cei care pun în cumpănă caracterul legitim al normelor pe care le violează promovând norme şi valori substitutive. GILES. motivarea su nemitivarea devianţei.deşi îi cunosc legitimitatea şi rolul social ca şi realitatea .Intervenind cât mai de timpuriu. oportunism.autorul ei Dr. transgresori – violează deliberat norme sau legi. Atunci când clasificăm comportamentele deviante.deoarece în prezentul referat vom aborda numai primele doua comportamente deviante sau fapte ce se încadrează în fapte de delincvenţă juvenilă.Delincvenţă şi justiţie în România” aparută în 2002.îşi începe lucrarea cu o atenţionare asupra fenomenului adresată oficialităţilor statului.există posibilitatea ca prin participarea la cursuri într-o instituţie de învăţmânt să scadă acest fenomen sancţionat de societate. Sociologia devianţei) În . caracterul voluntar sau involuntar al devianţei. Am prezentat categoriile deviante în paragraful anterior . facem referire la: 1.Tranziţii turbulente.dar o fac din interese prsonale(unele materiale) pasiuni...

acest lucru fiind posibil numai prin schimbarea mentalităţii societăţii care trebuie să . . atunci când nu sunt aduse la cunoştiinţa organelor abilitate .” (Dan Banciu-Introducere……) În paragrafele ulterioare vor fi prezentate statisticile despre diferite delicte săvârşite de minori. la care se adaugă interdicţiile severe instituite de părinţi asupra unor acţiuni sau preferinţe care impiedică dezvoltarea sociabilităţii şi a autonomiei morale.faptele antisociale săvârşite. Cercetările realizate în România privind faptele deviante comise de minori( referire făcând la minori sub 14 ani) sunt relativ puţine date publicităţii . considerând că tendinţa spre delicvenţa este rezultatul manifest al eşecului. asimilării şi internalizării normelor de conduită de către subiecţii educaţiei.date oficiale de la Agenţia Naţională Pentru Protecţia Drepturilor Copilului..referitoare la acest aspect (Rezoluţia Parlamentului European-21 iulie 2007 privind delicvenţa juvenilă). În conţinutul raportului realizat de Graham W. GILES se precizează că trebuie să avem o justiţie .”.care introduc copilul înt-o lume a faptelor sancţionate de societate.măsurabilă şi posibilă” .poliţie sau protecţia copilului. iar unele dintre ele.inclusiv în documentele UE. În multe materiale se face referire la creşterea faptelor antisociale făptuite de copii cu vârste care coboară mult către 10-11 ani.. acest eşec datorându-se în mare masură unei educaţii greşit orientate care ignoră motivaţiile personale ale tânărului şi aplică un sistem defectuos de sancţiuni. deşi provin din date oferite de Agenţia Naţionala Pentru Drepturile Copilului sau Institutul Naţional de Statistică. vizibilă. Lipsa educaţiei sau realizarea ei deficitară pot genera comportamente deviante.O alta direcţie de abordare este aşa-numita abordare „psihopedagogica” a comportamentului care evaluează cauzele delicvenţei juvenile din perspectiva erorilor educaţiei şi socializării morale.conştientizeze şi să coopereze” . Tabelele de mai jos realizate în cadrul cercetării făcută de Graham Giles prezintă situaţia delictelor comise de minori în mai multe ţări 102 .pot fi relevante deoarece multe din aceste dat pot fi subdimensionate prin lipsa de reacţie a societăţii .complementare în crearea unei noi paradigme a justiţiei juvenile..

(vezi tabel 1) În următorul tabel care analizează delictele comise de sau cu minori se păstrează aceeaşi diferentă . se constată că la nivelul anului 1998 acestea erau de aproximativ 5 ori mai multe.Europene . Dacă în 1990 delictele comise de minorii între 14 şi 17 ani erau foarte puţine.iar România în cele trei tabele ocupă după cum se poate observa un loc cam la mijlocul graficelor.adică de 5 ori mai multe delicte la nivelul anului 1998 faţă de anul 1990 TABEL 1 103 .

GILES.(Graham W. 2002) TABEL 2 104 .

2002) TABEL 3 105 . GILES.(Graham W.

de prevenire a delincvenţei.2011). procurorilor. Radiografia fenomenului delincvenţei juvenile româneşti făcută de Giles .magistraţilor şi personalului corecţional la suta de mii de locuitori”(Graham Giles.(Graham W. protituţia şi o faptă gravă de genul .. măsuri educative concretizate în diverse programe. omucideri. Prevenirea delicvenţei juvenile şi a victimizării minorilor” . sunt infracţiuni care se regăsesc în tipurile de infracţiuni la care minorii sunt autori sau victime. România dispune de cele mai limitate resurse de aplicare a legii:ele reprezintă o şesime din media pentru întreaga regiune a numărului poliţiştilor. Se trage un semnal de alarmă în ceea ce priveşte modul de pregătire a societăţii româneşti pentru a face faţă delincventei juvenile. campanie care s-a desfăşurat sub sloganul.furtul. 106 . GILES.. faţă de celelalte 9 ţări.Faţă de alte ţări din Europa Occidentală. situându-se cam pe locul trei .2002). cu fapte din categoria cerşitului.turismului pedofil”. în tabelul 3 se poate observa rata crescută a acestor acte . Din datele regăsite pe sit-ul poliţiei române se constată începerea unor campanii pentru elevii din gimnaziu şi liceu .Răsăriteană şi Centrală.. care a avut o durată de trei ani începând din 2007( sit-ul poliţiei române. 2002) Dacă în tabelele 1 şi 2 creşterea delictelor au fost în creştere.

servicii care în acest moment nu sunt oferite de statul român. Raportul este structurat pe 13 capitole. Materialul face o evaluare a fenomenului delincvenţei juvenile româneşti . consolidarea mecanismelor de respectare şi aplicare a legilor.afirmă Gheorghe Florian în preambulul materialului.Vergil Voineagu.care în anul 2005 publică materialul .. Giles. legislaţia care regelemtează încadrarea faptelor. formarea şi solidarizarea publicului la acţiunile preventive. Este de adus în atenţie de asemenea un studiu realizat de Gheorghe Florian . iar Capitolul 3 face referire la . De remarcat ideea raportului UNICEF de înfiinţare a unor servicii rezidenţiale pentru delicvenţii minori.apare raportul editat sub UNICEF şi Innocenti Research Centre de către o echipă coordonată de prof.. din materialul prezentat anterior.Minori.dar şi propuneri pentru diminuarea fenomenului. . supravegherea şi evaluarea riscurilor în timp şi spaţiu” . acest raport analizează fenomenul ca fiind posibil de prevenit 107 . Autorul.directorul Institutului Naţional de Statistică. Multe din observaţii sunt apropiate ca incidenţă de raportul prof.. prevenirea criminalităţii minorilor devine un imperativ al acestei perioade pentru Romania.Plan naţional de prevenire şi combatere a violenţei asupra copilului 2009-2013”. în care obiectivele principale sunt ordinea socială. în debutul materialului atinge conceptul devianţei juvenile pe care îl consideră un fenomen ce ar trebui să fie în atenţia Ministerului Justiţiei în vederea realizării unei strategii naţionale.Teorie şi practică”..care statuează direcţiile şi obiectivele ce ţin de acest fenomen. aspectele sunt abordate numai pentru minorii care se află în perioada şcolarităţii. Ca urmare. iar în Capitolul 6 abordează noţiuni despre .În noiembrie 2006.dar şi evoluţia faptelor antisociale în ultimii ani.familie şi şcoală”. de la Institutul Naţional de Criminologie.Costurile criminalităţii”. Ambele materiale aduc în atenţie radiografia fenomenului delincvenţei juvenile în ultimii 20 de ani.fără a face referire la minorii sub 14 ani .. Agenţia Naţională Pentru Propecţia Copilului a realizat în baza statisticilor un . Măsurile propuse sunt generale .Prevenirea criminalităţii. Faţă de rapoartele anterioare când delincvenţa este generic prezentată.

acesta a motivat ca investiţia în educaţia timpurie este benefică deoarece sumele se reîntoarce în educaţie .cât şi in familie putem forma deprinderi de comportare civilizată care îi marchează pe indivizi pentru toată viaţa. Florian. cercetările făcute în SUA pe grupuri de copii aflate în situaţii de risc şi care au avut rezultate în momentul ajungerii la maturitate prin scăderea delincvenţei celor din program în comparaţie cu alţii.În acelaşi sens amintim şi programul desfăşurat în 1962 în oraşul american Michingan.plăţile pentru ajutoare sociale scad şi altele. Senatul american a calculat că fiecare dolar investit a economisit 5 dolari din alocaţiile pentru securitate socială.2005) Cercetările americane făcute la nivelul anilor 1962. victime şi conservarea calităţii vieţii “.acestea sunt capabile să facă faţă schimbărilor societăţii. Programul a durat 2 ani iar copiii au fost urmăriţi până au împlinit 19 ani: s-a constatat că la cei cuprinşi în program.prin intervenţie în perioada preşcolară. Din chestionarele aplicate putem presupune că acei părinţi care au beneficiat de educaţie timpurie au avut formate competenţe sociale corecte. economie . 108 .5 ore pe zi şi erau vizitaţi săptămânal la domiciliu de un lucrător social. Copiii aveau vârsta cuprinsă între 3 şi 5 ani şi au fost repartizaţi în două grupe . care prezentau un risc înalt de a deveni delincvenţi din cauza situaţiei părinţilor lor. Primul grup a beneficiat de pregătire pentru şcoală 2.dar şi social. În materialul prezentat de John Benett la a Xa Conferintă Anuala a ISSA de la Bucureşti .( G.atăt în grădiniţă. aşa cum au făcut cercetătorii americani. au evidenţiat ( am mai menţionat) că educaţia timpurie poate scădea fenomenul delincvenţei juvenile.una experimentală şi alta martor. Plecând de la această cercetare încercăm să demonstram că pe un grup de indivizi care beneficiază de educaţie corectă.referindu-se la presiunea scăzută pe bugetele sociale dacă sunt mai puţini şomeri. cheltuieli judiciare. . au dus la existenţa unor familii omogene sau în cazul femeilor care îşi cresc singure copiii.dar şi creşterile economice pentru societate în ceea ce-i privea pe respectivii subiecţi. Autorul aduce în atenţie în paragraful despre prevenirea socială..fapt ce a permis adaptarea cu uşurinţă la schimbări. incidentele infracţionale au scăzut cu 20% iar eşecul şcolar a fost redus. pentru copii preşcolari.

Politicile educaţionale româneşti în ceea ce priveşte educaţia timpurie s-au schimbat. de creşterea fenomenului delincvenţei juvenile. Butoi.. Polirom Nistoreanu.a scăderii puterii de cumpărare. Bucureşti. Sibiu .S.T.Ed.D ( 2000) .M.EDP 109 ... Universităţii "Lucian.Lumina Lex Batâr . Cred că. Blaga” Beleiu. (2005) Prevenirea criminalităţii.Şansa” Voinea . C.Delincvenţă şi justiţie în România. V.Şansa” Moscovici. Iaşi.dar şi realizând programe ţintite pe grupurile supuse riscului . în sensul că această periodă este poziţionată în documente pe un loc semnificativ . (2000)Psihologie judiciară.regăsindu-se în manifestările corecte ale tinerilor. Bucureşti.G.G. Bucureşti.. (1997). Sociologie generală şi juridică.Concluzii Gradul delictelor săvârşite în ultimii ani este semificativ iar in unele ţări fenomenul este monitorizat cu atenţie în vederea realizării de programe amelirative.D. România nu este nici ea ferită în contextul creşterii şomajului .Teorie şi practică.Păun.Ed. asigurând un buget corect în investiţia în educaţie timpurie . Bibliografie Banciu. Zdrenghea.G.. Ed. Casa de editură şi presă.. Elemente de sociologie juridică. Bucureşti. a migraţiei din ce în ce mai crescute sau a plecării la muncă în strainătate a prinţilor .N. Tranziţii turbulente. Bucureşti. (2009) Sociologia devianţei.Ed. Casa de editură şi presă.(1995) Drept civil român..Expert Florian..(2011) Influenţă socială şi schimbare socială.. Bucureşti.Oscar Print Mitrofan.. (1995)Criminologie.G.dar cel mai important cred că este răspunsul societăţii care este receptivă la beneficiile pe care le are educaţia timpurie pentru individ.Holding Reperter Giles. Ed. Ed. (2002).există posibilitatea scăderii fenomenelor antisociale săvârşite de minori.. analizând fenomenul.

Violenţa în şcoli.ISE.Evoluţii ale delincvenţei juvenile în România.. 110 .D.2006 European Sourcebook of Crime and Criminal Justice Statistics – 2010.. Fourth Edition.. Children in conflict with the law in Romania. al familiei și al societăţii (2007/2011(INI) Avizul Comitetului Economic şi Social European privind spaţiile urbane şi violenţa juvenile (2009/C 317/06) Juvenile offenders and victims: 2006 National Report..S.SUA..Rădulescu. Cercetare şi prevenire socială.S. Bucureşti.Lausanne Rezoluţia Parlamentului European din 21 iunie 2007 privind delincvenţa juvenilă: rolul femeilor.Ed. UNICEF .2006 Report evaluation of antitrafficking policies in Romania. Innocenti Research Centre. UNICEF. Lumina Lex . UNICEF.UNICEF Practici şi norme privind sistemul de justiţie juvenilă din România.Department of Justice. ( 2002).Ministerul Justiţiei. Banciu. U.2006 ..

coordonarea oculo-motorie etc..Particularităţile psihologice ale învăţării problemelor de vocabular la vârsta şcolară mică Prof. percepţia discriminativă a formelor. their cognitive experience.”1. Exprimarea verbală zilnică se perfecţionează prin apropierea de exprimarea 111 .Târgovişte (DB) Abstract: The entire educational process of words entering the vocabulary of the student's active can be easily learned.Mihai Viteazul”. organization. cuvânt. Pentru educarea auzului fonematic. implementation. începătorul învaţă să descompună propoziţiile în cuvinte şi cuvintele în silabe şi sunete. Conform particularităţilor fonetice ale limbii române se foloseşte metoda fonetică. Rolul analizatorului auditiv apare pregnant în însuşirea acelor cuvinte care se scriu aşa cum se pronunţă. La început. dar pe măsură ce se automatizează citit-scrisul. el începe să vorbească aşa cum „se scrie”. propoziţie. variate. sistematice efectuate din perioada preabecedară restructurează şi ridică la un nivel superior atât auzul (recepţia fonetică). Gheorghiţa STANCU Învăţământ primar Şcoala . analitico-sintetică. if they are related to the field of observation. Sensibilitatea sa vizuală şi kinestezică cunoaşte acum o evoluţie specifică. auzul elevului devine din ce în ce mai analitic. cât şi aparatul verbo-motor. Analiza acustică fină a elementelor componente ale cuvintelor atrage după sine dezvoltarea aparatului verbo-motor. familiarity. copilul tinde să scrie aşa cum vorbeşte. „Însuşirea citit-scrisului revoluţionează întreaga activitate psihică a copilului. În procesul însuşirii vorbirii corecte aceşti analizatori au un rol primordial : elevul-începător trebuie să-şi dezvolte bine auzul fonematic. Prin astfel de activităţi. care asigură astfel producerea şi pronunţarea corectă a sunetelor şi cuvintelor conform regulilor ortoepice ale limbii materne. operation perceptions. apoi să realizeze pe plan auditiv sinteza sunet.Exerciţiile repetate. Keywords: sensations. … fără de care însuşirea cititscrisului nu este posibilă. dezvoltându-se mai ales auzul fonematic.

le-am selectat. ei bazându-se pe elementele înţelese. Deprinderile vorbirii corecte se formează deci. În munca la clasă. devine un bun al elevilor. momentului etapei parcurse. şi în funcţie de acest lucru. ceea ce a contribuit la reducerea efortului elevilor de a le învăţa.În decursul întregii activităţi desfăşurate. urmărim îmbogăţirea vocabularului. pot fi uşor însuşite. care intră în vocabularul activ al elevului. de a-l vedea scris pe tablă. respectând particularităţile psiho-individuale ale elevilor. de îmbogăţire a vieţii spirituale.literară. Cunoaşterea realităţii înconjurătoare începe prin senzaţii şi percepţii. prin includerea unui mare număr de analizatori. un instrument de lucru. iar cuvintele . pe baza interacţiunii dintre analizatorii auditivi. Încetul cu încetul. în şcoală. un mijloc de însuşire a cunoştinţelor. în interacţiune cu cel verbo-motor. care la început este o activitate impusă. vizuali. Copilul. Limbajul este în dezvoltare continuă. numai dacă sunt legate de câmpul de observaţie. Aceste cuvinte au fost repetate. imaginea lumii exterioare devine mai completă. Senzaţiile şi percepţiile iau naştere prin activitatea analizatorilor în urma acţiunii obiectelor şi fenomenelor asupra lor. Această îmbogăţire nu trebuie înţeleasă numai ca un spor numeric la fondul de cuvinte. sub aspectul formă-fond. La cuvintele noi am făcut analiza şi sinteza lor. dar nu le folosea. care formează treapta senzorială a cunoaşterii. asistăm la formarea stereotipilor dinamici şi exprimării corecte. Cuvintele. Însuşirea corectă şi completă a cuvintelor noi. dascălii. În întregul proces instructiv-educativ. citit-scrisul. integrându-se în noi sisteme pentru a preveni uitarea şi a le fixa mai bine. să se exprime. Pe baza analizatorului auditiv. începe să utilizeze cu mai multă uşurinţă cuvintele pe care înainte le înţelegea. Astfel. munca cu vocabularul are o importanţă covârşitoare. se stabileşte un echilibru mai adecvat între vocabularul activ şi cel pasiv al şcolarului. percepţia sa păstrează 112 . fiind mereu solicitat să vorbească. de a-l scrie în caiet şi a-l exprima prin citire şi vorbire. precum şi asocierea cu alte cuvinte. este mult uşurată prin perceperea lor activă şi completă. Reflectarea senzorială este capabilă de analiză. am urmărit să cunosc fondul lexical al fiecărui elev în parte şi al clasei în ansamblu. verbo-motori. Cu ajutorul analizatorilor.care aveau nevoie de explicaţii. Percepţia este constituită din senzaţie. Elevii au fost puşi mereu în situaţia de a auzi cuvântul nou. de aceea. Când copilul intră clasa I . indiferent de forma şi fondul activităţii. noi. copilul capătă mereu impresii noi. ci şi ca o adăugire de noi sensuri la cuvinte vechi. de experienţa lor cognitivă.

evitând acţiunile care inhibă cortexul elevilor. Orice comunicare îşi atinge scopul când mesajul interceptat. Privirea ochilor se deplasează în direcţia rândului. s-au instaurat în clasă relaţii de cooperare. de exemplu. ori între mai multe grupuri de indivizi. Unii elevi întâmpină o serie de dificultăţi: confundă anumite litere. Înţelegerea mesajului nu este întotdeauna uşoară. Revenirile sunt determinate adeseori de neînţelegerea sensului cuvintelor.Privind prin prisma învăţătorului. Când sunt puşi în situaţia de a observa anumite obiecte. ceea ce 113 . îi lipseşte supleţea şi mobilitatea. elementele perturbatoare. Elevii au adesea greutăţi în recepţionarea corectă a mesajului ori de câte ori învăţătorul nu ţine cont de experienţa verbală anterioară a elevilor. nu pot citi cuvinte cu aglomerări de consoane sau pe cele formate din mai multe silabe. de tendinţele lor de interpretare. îi interesează. dacă apar cuvinte necunoscute. trebuie insistat ca parcurgerea orizontală a rândurilor să nu se realizeze literă cu literă. observarea materialului intuitiv trebuie să se facă în mod organizat. sănătoasă. în acelaşi fel de către receptor ca şi de către emiţător. Încălcarea unor principii pedagogice. sub îndrumarea directă a învăţătorului. cu mici pauze şi reveniri. Astfel că în perioada formării deprinderilor de citire corectă. „rea”. Am acordat permanent o atenţie deosebită creării unei atmosfere de lucru proprie.„era”. La citire. Prin comunicare se înţelege un schimb de mesaje cu semnificaţie sau cu sens ce are loc între doi sau mai mulţi indivizi. trebuie să se ţină seama şi de atmosfera generală în care are loc comunicarea. unii elevi confundă literele care sunt asemănătoare ca formă: „nu”„un”. de la stânga la dreapta. De aceea. Receptarea corectă a mesajului înseamnă înţelegerea lui fidelă. leagă cuvintele în timpul lecturii etc. ci pe silabe. procesul instructiv este un proces de comunicare de cunoştinţe. prin lecţiile desfăşurate. ei se opresc mai mult asupra celor care îi atrag mai mult. poate constitui o frână în atingerea obiectivului respectiv. condiţia folosirii unor cuvinte cunoscute sau. eliminând lecţiile autoritare care măresc influenţa stresantă. sistematizat. dar nu este necesar ca receptorul să fie de acord cu emiţătorul.A individualiza instruirea în condiţiile exprimării înseamnă şi a insista asupra cauzelor care determină astfel de deficienţe şi de a le înlătura cu ajutorul unor exerciţii diferenţiate. De asemenea. acestea să fie explicate înainte de a fi citite. în etapa formării deprinderilor de citire corectă. ci dimpotrivă. de nivelul lor de înţelegere. De aici.unele trăsături ale perioadei anterioare: globală. superficială. Fără a slăbi ritmul muncii. Gândirea elevilor de vârstă şcolară mică are un caracter concret-intutiv. Ritmul individual al citirii trebuie respectat.

le găsim în ceea ce se numeşte context. în munca instructiv-educativă. Contextul sau. În literatură nu demonstrăm. În momentul intrării în şcoală. Lexicul limbii noastre se caracterizează prin bogăţia şi varietatea elementelor care îl compun. Funcţia de cunoaştere asigură însuşirea de către elevi a tezaurului spiritual. în timpul căreia elevul să simtă sprijinul apropiat şi plin de căldură al colegilor şi al meu. Înţelegerea acestui lucru este un prim pas care duce la generalizări superioare. folosit şi consemnat în dicţionarele uzuale. şi. mai ales cea beletristică. de relaţia socială în care se află interlocutorii. creat de omenire. urmărim ca elevii să poată beneficia de principalele funcţii ale limbajului de comandă. Funcţia de comandă a limbajului este un mijloc de a determina pe elevi să efectueze anumite mişcări sau să adopte o conduită corespunzătoare. o diversitate de forme pentru aceleaşi noţiuni. 114 . eliminând repetiţiile. mesajul pe care îl poartă depind. cultural. abundă în utilizarea cuvintelor cu efecte conotative. mai precis. Dincolo de context. spre abstracţiune şi stă la baza înţelegerii gramaticii. Orice cuvânt are un rol denotativ (sensul obişnuit). şi de tonul cu care se pronunţă. eliminând pseudocomunicarea. unanim acceptat. a sentimentelor. contextul verbal este acela care dirijează cel mai adesea sensul cuvintelor. de comunicare şi de cunoaştere. ci convingem mai ales pe plan afectiv. atunci când vrem şi trebuie să atingem „coarda sensibilă” a elevilor. sporeşte energia necesară muncii. Unele cuvinte au rol conotativ destul de variabil (extinderea sensului strict al cuvântului prin alăturarea unor subînţelesuri de natură afectivă). în mare măsură. În cursul vieţii copilului se consolidează legătura dintre cuvânt şi obiectul corespunzător. pe lângă nuanţarea cea mai subtilă a ideilor. cu grijă. acestea conferă exprimării. această legătură li se pare copiilor cu totul firească. Deci. De exemplu propoziţiile : „Este prima pălărie a omului” şi „Este pălăria primului om” au cuvinte cu acelaşi înţeles. Totuşi. li se pare indisolubilă. mai mult chiar. Pe asemenea sensuri se întemeiază şi efectul educativ în şcoală. Mânuite cu pricepere. Cuvintele sunt legate în propoziţii sau în fraze. Ei trebuie să înţeleagă că obiectul şi cuvântul care îl denumeşte sunt realităţi distincte. de gestul însoţitor. Comunicarea prin limbaj transmite de la învăţător la elevi materialul de învăţământ. sensul unui cuvânt.înlătură teama. monotonia. evitând. Trezirea unor sentimente mai profunde se bazează şi pe arta de a folosi cu măiestrie astfel de cuvinte. transformându-se treptat în deprinderi puternice de învăţare în clasă. înţelesul celor două propoziţii diferă datorită modului de aşezare a cuvintelor. Literatura.

îndrumat către evaluarea informaţiei obţinute. Posibilitatea elevilor de a aplica şi opera cu noţiunile anterioare Pentru dezvoltarea vocabularului şi nuanţarea sa este necesar să cerem elevilor să folosească expresii şi cuvinte în structuri noi. C. Se impune realizarea unei etape noi şi anume latura critică. „ Este suficient ajutorul pe care i-l dăm spre a se descurca în vastul şi complicatul proces al formării sale ?” 115 . prin noi propoziţii . ne punem oare suficient de des întrebările: „Îl învăţăm pe elev cum să înveţe?”. obişnuindu-i pe elevi să utilizeze corect acest instrument al activităţii intelectuale. sistem care să asigure stocarea. dar şi în clasele primare elevul trebuie orientat. stăpân pe el. cu diferite sensuri (când este posibil). modern.perceperea şi recunoaşterea cuvintelor. Plecând de la un material verbal inteligibil şi pe deplin cunoscut. acordul atât de complex. învăţătorul a devenit coordonator al unui proces nou. În avalanşa de informaţii şi cerinţe adresate elevilor. În procesul atât de sinuos. în care trebuie să orienteze elevul în descoperirea cunoştinţelor şi valorificarea acestora. în complicatul proces al învăţării. asupra existenţei unui S şi P gramatical în propoziţie. Familiarizarea conştientă a elevilor cu fenomenul de limbă datintuirea să se facă prin cuvinte. înţelegerea conţinutului textului. neobosit al formării. nuanţării vocabularului se disting trei etape : A.De la rolul de transmiţător de informaţii. urmând să desprindă mesajul acestuia. dar atât de necesar unei exprimări corecte.lectura funcţională. În acest scop se impune consultarea dicţionarelor. S-ar putea spune că în această etapă se cere prea mult de la învăţământul primar. şcolarii sunt orientaţi asupra unor noi relaţii dintre cuvinte.Organizarea planului funcţional. dezvoltării. Elevul trebuie pus în situaţia de a fi un bun autodidact. de exemplu cele ştiinţifice. De calitatea deprinderilor însuşite în această perioadă depinde formarea elevului ca cititor. B. Din experienţa proprie am constatat că se pot obţine foarte bune rezultate dacă se discută probleme de limbaj cu mult înainte de ajunge la noţiuni distincte. să-şi formeze un sistem de deprinderi intelectuale necesare acumulării. ordonarea şi înregistrarea informaţiilor. dar atât de pasionant. ordonarea şi valorificarea informaţiei pe tot parcursul vieţii. activizării.în care elevul este preocupat de reţinerea informaţiei.

Bucureşti. Editura Universităţii din Piteşti. Vocabularul. Bucureşti. Psychologie de l’enfant. Cadru de referinţă. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Didactică şi Pedagogică.. 116 . 5. OSTERRIETH. HRISTEA. Limba română contemporană. MOCANU. Editura Didactică şi Pedagogică.Traducere de Constantin Urmă.. Consiliul Naţional pentru Curriculum. M.Curriculum Naţional pentru învăţământul obligatoriu. 1976. 1997. Ministerul Educaţiei Naţionale. BĂNICĂ. Edouarde. Bucureşti. Theodor. 1981. 1971.Bibliografie CLAPAREDE. Introducere în psihologia copilului. 2004. Sinteze de limba română. Paul A. Bucureşti. Gheorghe.

În procesul de învăţământ se regăsesc demersuri interdisciplinare la nivelul corelaţiilor minimale obligatorii. Airinei”-Bucureşti Abstract Interdisciplinarity is one of the most important and complex theoretical and practical development of science. a capacităţii lor de a aplica cunoştinţele în practică. corelarea noțiunilor fixează şi 117 . Încep oare şcolile să nu mai fie potrivite pentru nevoile viitorului cetăţean? Consider că o abordare transdisciplinară și interdisciplinară a conceptelor este o soluţie. modificarea permanentă a programelor şcolare impun o atenţie sporită asupra problemelor actuale. înfăptuirea unui învăţământ modern. dintr-un anumit punct de vedere. Explozia de cunoştinţe. economic issues. formativ. Într-o societate a schimbărilor rapide. Am putea spune că majoritatea disciplinelor pot fi abordate din perspectiva altor discipline. la răscruce. sugerate chiar de planul de În învăţământ sau de programele disciplinelor sau ariilor curriculare. oamenii au nevoie de noi deprinderi pentru o mai bună înţelegere a complexităţii relaţiilor sociale. for a new teaching unit. tot aşa cum o anumită disciplină se poate referi la o anumită varietate de probleme şi preocupări. Key words: interdisciplinarity.Interdisciplinaritatea – rezolvarea unei crize? Prof. moral or aesthetic lends itself to a very special interdisciplinary treatment. la formarea şi dezvoltarea flexibilităţii gândirii. Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiecte de învăţământ contribuie substanţial la realizarea educaţiei elevilor. Mădălina BONDOC Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. consider predarea – învăţarea interdisciplinară o condiţie importantă. diferite de ele. Major problems of the contemporary world. progress of knowledge Lumea contemporană reprezintă o permanentă şi inedită provocare pentru educaţie. Educaţia se află. politice şi economice. education. while interdisciplinarity appears as a logical consequence of the integration of all types of content in the perspective of lifelong education.

Astăzi disciplinele sunt invadate de un gigantism care le înăbuşă. Promovarea interdisciplinarităţii constituie un element definitoriu al progresului cunoaşterii. Articulându-se între ele. Găvănescu şi. interdisciplinaritatea reprezintă una din cele mai importante şi complexe probleme teoretice şi practice pentru dezvoltarea ştiinţei. pentru o nouă pedagogie a unităţii. dintre numeroşii pedagogici ai perioadei contemporane. ca şi utilizarea unui limbaj comun permiţând schimburi de ordin conceptual şi metodologic”. cu scopul diminuării diferenţelor care apar între disciplinele de invăţământ. fiind “ o măsură de apărare disperată care vizează păstrarea caracterului global al intelectului” (Mohammed Allal Sinaceur. necesitatea unor perspective globale şi contestarea unui devotament faţă de obiect au dus treptat la conceperea şi la promovarea a ceea ce s-a numit interdisciplinaritate”. G. Interdisciplinaritatea a apărut ca reacţie la dezintegrarea spaţiului intelectual modern. Hainault aprecia că: „Se acordă mai multă importanţă omului care merge decât drumului pe care îl urmează. Interdisciplinaritatea este „o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică. iar la noi Spiru Haret. le abate de la rolul lor simplificator şi le închide în impasul hiperspecializării. Văideanu. În opinia acestuia. clasice. integrându-se. Iosif Gabrea. 118 .sistematizează mai bine cunoştinţele. Istoria ştiinţei cunoaşte încercări de cooperare şi întrepătrunderi. Comenius şi Leibnitz. ca şi strădanii de a le dezvolta. În lucrarea „Programe de învăţământ şi educaţie permanentă” autorul L. ci în aceea că ele nu ne dau (şi nu ne dau niciodată) imaginea completă a lucrurilor privite izolat. G. o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită. ele îşi îndeplinesc rolul într-un mod eficace”. Hughes Philip trage concluzia că „ argumentul care pledează pentru interdisciplinaritate nu constă în faptul că disciplinele ar reprezenta o teorie eronată a cunoaşterii. a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere.” (Cucoş Constantin „Pedagogie”).D. Interdisciplinaritatea implică stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje explicative sau operaţii. Problema interdisciplinarităţii a preocupat filisofii şi pedagogii încă din cele mai vechi timpuri: sofiştii greci. Inconvenientele tot mai evidente ale compartimentării. intredisciplinaritatea „impică un anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoaşterii şi între diferite abordări. Plinius. Astăzi.

Perspectiva s-a schimbat: se acordă mai multă atenţie omului care urcă decât drumului pe care-l urmează. Ştiinţifică. Prin gradul său de complexitate. 1986. 640/3. pentru ca. spunea el. pe dinamică. totuşi disciplinele de studiu constituie şi astăzi în multe sisteme şcolare axele curriculum-ului şi rămân în continuare principiile organizatoare cele mai pregnante în învăţământ. fizică şi estetică. să-i antrenezi în dezbateri pe diferite teme. o combinaţie între aceste două formule. în acelaşi timp interdisciplinaritatea apare ca o consecinţă logică a integrării tuturor tipurilor de conţinuturi în perspectiva educaţiei permanente. Colecţia Idei contemporane. 76/Conf. ei să valorifice cunoştinţele dobândite. abordarea interdisciplinară presupune un demers bazat. realizată în funcţie atât de exigenţele ştiinţelor contemporane şi de diferite activităţi sociale cât şi de exigenţele psihologice ale diferitelor vârste pare mai realistă şi mai eficace” (UNESCO. în special. Din acest motiv este necesară realizarea unor conexiuni. Bucureşti. pentru parcurgerea cu succes a treptelor următoare în învăţare. perpetuarea cunoaşterii a găsit alte suporturi decât memoria oamenilor. Ed. soluţia de aplicat nu este nici interdisciplinaritatea totală. problematica economică. Predarea interdisciplinară pune accentul simultan pe aspectele multiple ale dezvoltării copilului: intelectuală. ulterior. pedagogia unităţii (pansophia). nici învăţământul pe materii concepute în maniera tradiţională. Predarea şi învăţarea unei discipline au dezavantajul că folosesc perceperea secvenţială şi insulară a realităţii unice făcând-o artificială. pag. Astăzi. pentru învăţarea permanentă. Trebuie să amintim că. Reunion sur la methodologie de la reforme des programes scolaires. morală sau estetică se pretează în mod cu totul special la o tratare interdisciplinară. emoţională. Interdisciplinaritatea asigură formarea sistematică şi progresivă a unei culturi comunicative necesare elevului în învăţare. Remediul la această dezbinare internă ar fi. pentru interrelaţionarea cu semenii. între anumite discipline şcolare pentru o percepere unitară şi coerentă a fenomenologiei existenţiale.) “Marile probleme ale lumii contemporane. chiar Comenius a denunţat cu tărie încă din 1657 tendinţa de fărâmiţare a ştiinţei în discipline fără legătură între ele. Doc. Pentru a contura 119 . de fapt. socială.Interdisciplinaritatea şi ştiinţele umane. ED. Probabil. E foarte important să ştii să stârneşti interesul elevilor. 18) Deşi avantajele unei asemenea abordări sunt evidente.

în special. indivizii trebuie să dobândească o anumită cunoaştere a disciplinelor. Lucrurile ar trebui să se schimbe. a fi dintr-o generaţie nouă înseamnă a fi contemporan cu tine însuţi”. puterea analitică a mai multor modalităţi de a aborda lumea. acela de a dezvolta oameni de ştiinţă. şcoala românească are un profund caracter teoretic. cei care au o mare importanţă in desfăşurarea demersului didactic sunt profesorii. dar nu se aseamănă. de modul în care profesorul serveşte elevilor săi materialul pe care îl are de prezentat. Lectura. După părerea mea. oricât de puţin perene ar fi ele.finalitatea şcolii trebuie. Cum pregăteşte scoala elevul pentru viaţa? Cu ce îl ajută? Nu e suficient ca un elev să-şi însuşească diferite noţiuni pe care ulterior este incapabil să le aplice. aceasta fiind o cale sigură de a descoperi lucruri. Studiul transdisciplinar şi interdisciplinar nu se poate aborda de la început. trebuie să recunoaştem. ci mai degrabă o cale privilegiată de acces spre înţelegerea diferitelor fenomene. Trebuie. A fi dintr-o generaţie nouă înseamnă. De regulă. Scopul interdisciplinarităţii nu este. Domeniile fundamentale de cunoaştere reprezintă eforturi concentrate făcute de indivizi de-a lungul timpului de a răspunde unor întrebări esenţiale. în sensul că accentul ar trebui pus pe activităţile practice care să-l determine pe elev să înfrunte situaţii concrete şi să-şi descopere înclinaţiile. mijloacele şi scopurile se confundă. de a găsi răspunsuri. este privită cu reticenţă. nu a fi tânăr – mulţi dintre tineri fiind bătrâni – ci a participa activ la elaborarea sensibilităţii epocii şi la fixarea stilului ei. din câte am înţeles eu. astfel încât să poţi relaţiona în mod productiv disciplinele cunoscute. accesul spre cunoaştere. să defineşti în mod clar scopul. Mult prea des. obiectivul ei este să-i facă pe tineri să simtă în mod firesc esenţa intelectualităţii. elevii sunt receptivi şi. să 120 . în primul rând. O problemă cu care se confruntă şcoala este aceea a seriozităţii cu care o tratează elevii. astfel încât să poată participa ca observatori sau ca participanţi activi. Începând din primii ani de şcoală. aşadar. De ce? Elevii ar trebui să fie motivaţi să citească. Disciplinele n-ar trebui să fie un scop în sine. Mai degrabă. Eugen Lovinescu vorbind despre progresul în educaţie afirma: „Generaţiile se succed. Înţelegerea diverselor mecanisme depinde. mai întâi de toate să stăpâneşti mai mult de o disciplină. mijlocul de formare a unei culturi generale ridicate. Urmează întrebarea firească: Sunt oare profesorii pregătiţi pentru un învăţământ modern şi activ? Un profesor bun înseamnă un profesor care ştie să-şi prezinte materia elevilor neiniţiaţi în aşa manieră încât să-i implice.

noiembrie 2012 Chirimbu . Tradiţional şi modem în învăţământul preşcolar-o metodică a activităţilor instructiv-educative.) (1981). Ed. Corbu. Omfal Esenţial. Bucureşti 121 . Constantin. Ramona. Maria. 2007 Văideanu. (coord. Barbu. E. spre un tip de învăţare eficient. Bucureşti. ediţia a-II-a revăzută şi adăugită. specială. Simuţ.. Dumitru. 2002 Chirimbu. Bucureşti Lespezeanu.distrugă concepţiile evident greşite şi să construiască înţelegeri mai flexibile şi mai puternice. Bibliografie Cucoş. Perspective şi provocări ale lumii contemporane şi spaţiului european în European Citizen Magazine (Europeea).. Interdisciplinary Researches in the 21st century. Ed. 2012 D'Hainaut. interdisciplinaritatea presupune evitarea unui model conservator. G. Educaţia la frontiera dintre milenii. Universităţii Emanuel din Oradea. Monica.P. Pedagogie.P. (1988). Alexe. Ion. Adina. E. L. ed. spre schimbare. Ed. Cristinel. Prin urmare. Sebastian. Sebastian. rigid şi deschiderea spre nou.D.D. Programe de învăţământ şi educaţie permanentă. Polirom.

soil. biogeochimice. environmental protection. a stabilirii măsurilor de control .nu se cunosc limitele accesibile ale poluării ( pentru securitatea omului. circulaţia aerului. între pătrunderea poluanţilor în mediu şi efectele lor ecologice . poluarea creşte datorită creşterii numerice a omenirii.există o tendinţă generală de subestimare a poluării. Key words: pollution. air. fighting. Poluarea reprezintă o modificare mai mult sau mai puţin dăunatoare pentru om şi speciile din ecosistemele naturale şi artificiale .care se datorează modului de desfăşurare a proceselor ecologice (circuitele geochimice. . datorită dezvoltării de noi tehnologii. concentrarea unor poluanţi de-a lungul unor lanţuri trofice. radionuclizi) şi ignorarea proceselor ecologice care determină amânarea procesului apariţiei acestor efecte creează impresia falsă a caracterului inofensiv al factorilor respectivi. pollutants. . Veronica MOŢOC Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. a ecosistemelor majore şi a ecosferei ) deoarece nu cunoaştem capacitatea de suport a ecosistemelor şi cu atat mai puţin a ecosferei. 122 . în timp şi în spaţiu . datorită creşterii necesităţilor umane în ritm mai accelerat decât al creşterii numerice. chemical. apei) -lipsa unor efecte imediate a deversării unor poluanţi ( pesticide. Airinei”-Bucureşti Abstract Pollution is a change more or less harmful to humans and species of natural and artificial ecosystems. environmental factors as a result of the release of pollutants that are waste of human activity. metale grele.Fiind consecinţa activităţii umane. biological effects.Poluarea mediului –una din problemele secolului XXI Prof. discharge. physical. . water. gaze din atmosfera. -există un decalaj . a factorilor mediului (abiotic şi biotic) ca rezultat al introducerii în mediu a poluanţilor care reprezintă deşeuri ale activităţii umane. ca şi a limitelor admisibile. ecological processes. environmental factors. Caracteristicile poluării .

metale. radiaţii ionizante c) poluanţi biologici : virusuri. căderea dinţilor) apariţia mutaţiilor modificarea culorii la ouă şi blocarea ecloziunii acestora asfixierea organismelor acvatice prin dezvoltarea bacteriilor anaerobe dispariţia unor specii de animale şi distrugerea unor lanţuri trofice sterilitate la păsări şi mamiferele acvatice moartea păsărilor acvatice prin acoperirea penajului cu petrol La om . anemii Măsuri de combatere a poluării 123 . zgomote. dizenteria. b) poluanţi fizici : caldură. bacterii.Clasificarea poluanţilor : a) poluanţi chimici : pesticide. holera. febra tifoida tulburări de somn saturnism ( intoxicaţie cronică cu plumb) cancer. diaree reducerea memoriei şi atenţiei colibaciloza. ţitei (petrol). gaze. animalelor şi omului : La plante inhibă fotosinteza . hepatita virala. substanţe organice. manifestată prin greaţă .inhibă procesele respiratorii fluoroza ( deformarea oaselor.afecţiuni respiratorii şi cardiace simptome neurologice afectează organele de simţ afecţiuni ale sistemului digestiv şi neuro-endocrin « boala apei » (intoxicaţie cronică) . având ca rezultat reducerea biomasei blochează respiraţia prin astuparea stomatelor determină arsuri (necroze) ale frunzelor de-a lungul nervurilor blochează creşterea rădăcinilor determină mutaţii şi recombinări moartea florei acvatice uscarea plantelor La animale . paraziţi Efectele poluării asupra plantelor.

Poluanţii industriali pot fi la rândul lor captaţi în filtre. Metode de controlare a poluării atmosferice includ şi îndepartarea materialelor poluante direct din produsul brut. astfel încât produşii poluanţi să nu se formeze sau să se formeze la nivele scăzute.epurarea apelor limitarea poluării agricole prin combaterea integrată introducerea de tehnologii moderne în industria constructoare de maşini folosirea filtrelor la instalaţiile industriale folosirea unor produse casnice şi cosmetice ecologice controlul riguros al traficului naval utilizarea căstilor de protectie limitarea folosirii walkmanului de către tineri şi a telefoanelor mobile plantarea de spaţii varzi . Potenţiali poluanţi pot exista în materialele ce intră în procese chimice sau în procese de combustie (ca de exemplu plumbul din benzină). Reducerea emisiilor de gaze din arderea combustibililor folosiţi de către automobile este posibilă şi prin realizarea unei combustii cât mai complete a carburantului sau prin recircularea gazelor provenite de la rezervor. precum arderea de mai puţin combustibil ar fi strategia preferată. captează sau reţin poluanţii înainte ca ei să intre în atmosferă. dar şi prin descompunerea gazelor în elemente puţin poluante cu ajutorul proceselor catalitice. colectează. Standardele privind sursele de emisie au de asemenea specificate 124 . precipitatori electrostatici. carburator şi motor. reducerea emisiilor poluante cu o mărire a randamentului energetic şi măsuri de conservare. Diferite ţări au impus standarde în legislaţie cu privire la nivelele de concentraţie ce se cred a fi suficient de scăzute pentru a proteja sănătatea publică.construirea unor zone de depozitare a gunoiului bine delimitate Combaterea poluării Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce reduc. Influenţarea oamenilor sa folosească transportul în comun în locul autovehiculelor personale ar ajuta de asemenea la îmbunătaţirea calităţii aerului urban. Din punct de vedere ecologic. înainte ca acesta să fie folosit sau imediat după ce s-a format dar şi alterarea proceselor chimice ce duc la obţinerea produsului finit.

dar şi de a le recicla. In plus. 125 . Afla ce facilitati de reciclare sunt disponibile in zona ta. 1977 şi 1990 este baza legala a controlarii poluării atmosferice. Măsuri pentru combaterea poluării ? • Folosirea mai rară a automobilelor: mersul. Agentia de Protţie a Mediului are ca responsabilitate primara indeplinirea cererilor acestui act. In Statele Unite. Actul Aerului Curat din 1967. Amendamentele din 1990 identifică ozonul. Un robinet stricat poate consuma aproximativ 30 de litri de apa pe zi. • Evitarea cumpărarii bunurilor care sunt împachetate excesiv. • Foloseşte aparatura electrica casnică care nu consumă multă energie (tip A+): când cumperi noi aparate electrocasnice întreabă care modele consumă mai puţină energie. • Reciclează cât mai mult posibil. • Economiseşte apa: este necesară o mare cantitate de energie pentru a purifica apa. Este necesară energie pentru a confecţiona ambalajele. monoxidul de carbon. • Izolează-ţi casa. ploaia acidă şi noxele atmosferice ca fiind cele mai grave probleme ale poluării aerului. aşa cum a fost amendat în 1970. care specifică să se stabilească standarde privind calitatea aerului în cazul diferitelor substanţe. Incearca sa nu arunci lucrurile daca acestea ar mai putea avea o altă folosinţă.limitele de emisie a substanţelor poluante în atmosfera astfel încat standardele de calitate ale aerului să fie atinse. mai multe tratate internationale au fost semnate in scopul reducerii incidentei ploii acide. "Protocolul de la Montreal". aşa cum a fost numită această convenţie renegociată în 1990 apela la îndepartarea anumitor clorocarburi şi fluorocarburi pana la sfarsitul secolului şi asigura ajutor in vederea dezvoltarii tarilor in realizarea acestor tranzitii. • Foloseşte becuri cu un consum scăzut de energie şi baterii reîncărcabile. natura problemei necesită implementarea tratatelor internaţionale ale mediului. Cu toate acestea însă. ciclismul sau transporturile publice. şi până în acest moment 49 de ţări au aprobat în Martie 1985 Convenţia Natiunilor Unite cu privire la stratul de ozon. Actul a fost de asemenea destinat prevenirii deteriorării calităţii aerului în arealele unde aerul este în prezent mai curat decât impun standardele.

Editura Dacia. Meyers (Ed. devin reziduuri care pot să incomodeze bunul trai în funcţie de natura şi cantitatea lor. solul) se pot modifică. Se poate spune că poluarea a însoţit omul încă de la apariţia lui pe Terra. Astfel apare poluarea.. Bringmark. Water.• Invaţă cât mai mult posibil despre problemele energetice ale Pământului şi cauzele ce le determină. existenţa omului fiind dependentă de mediu. Air and Soil Pollution. Bibliografie Palmborg. Dan Carmen-Eva. iar factorii de mediu (aerul. E. în desfăşurarea căreia unele produse. de aceea ne aflăm în faţa unui subiect atât de vast şi de complex. Bringmark.A. C. Encyclopedia of Analytical Chemistry: Instrumentation and Applications.. John Wiley & Sons Ltd. poluare.. Chichester. rezultate din procesele fiziologice şi din activitatea omului şi a animalelor. Poluarea şi protectia mediului. 2009 Dan Florian.. Concluzii: Omul şi mediul sunt entităţi inseparabile. Află dacă sunt grupări ecologice în zona ta care te-ar putea informa. L.). Ana Maria Socolescu. mediu. 2000 Virginia Ciobotaru . 2001 Anderson Kim A. în urma folosirii lor de către om. Combustibili. apa. Editura Editura Economica. aspect implicit al vieţii. R. 2009 126 . Poluarea mediului a devenit una din cele mai dezbătute probleme ale contemporaneităţii şi una de prim ordin pentru conducerea societăţii.

obiective şi rezultate. for their active involvement in learning. Functia normativă – cea de a arata cum sa se predea. by promoting teaching methodology . The entire teaching process will focus on improving the learning experiences of students.Îmbunătăţirea experienţelor de învăţare ale elevilor şi metodele didactice Prof.obiectivi (natura finalitatilor.. Bucureşti Abstract: The teacher's role is changing in a world where there are no absolute truths and the unexpected and uncertainty are always present. 46.) . learning process Întregul proces de formare s-a orientat spre îmbunătăţirea experienţelor de învăţare ale elevilor. psihologia elevului /a clasei). mecanismele învăţării etc. in becoming a mentor and researcher. prin promovarea unei metodologii de predare-învăţare centrată pe elev. Alegerea metodei de instruire se face în funcţie de două categorii de factori: . personalitatea profesorului. Funcţia cognitivă: vizeaza organizarea şi dirijarea învăţării. Pentru profesor. c. spre implicarea lor activă în procesul de învăţare. Key words: education. Funcţia instrumentală (operaţionala) – cea de intermediar între elev şi materia de studiat.subiectivi (contextul uman şi didactic în care se aplica metoda. stilurile de învatare ale elevilor. cum să se învete – astfel încât sa se atingă performantele stabilite 127 . One might even say that the teacher work turns from being a database. logica internă a ştiinţei. Future testing will provide high school practice and teacher role. Funcţiile metodelor de instruire – generale şi specifice A.student-centered learning. Funcţiile generale: a. metoda didactica este un plan de acţiune conceput pentru iniţierea şi derularea situaţiilor de învăţare. b. etc. teacher. director Ruxandra SAMOILĂ Şcoala Generală nr.

concomitent cu însusirea cunostintelor şi formarea deprinderilor. atunci distingem urmatoarele variante: • conversaţia de comunicare • conversaţia de repetare şi sistematizare • conversaţia de fixare şi consolidare • conversaţia de verificare şi apreciere • conversaţia introductiva • conversaţia finala Conversaţia poate lua forma discutiilor individuale sau a discuţiilor colective (dezbaterile).d. Descrierea principalelor metode didactice 1. sa sesizeze legaturile cauzale dintre cunostinte / fenomene 2. sa motiveze raspunsurile date. stimularea gândirii elevilor. verbale–intuitive. formarea gândirii logice a elevilor astfel încât ei sa poata sesiza care este esenţa problemei. aprofundarea cunostintelor. 128 . după criterii viabile. a problemelor supuse discutiei şi chiar. Scopurile metodelor conversative (dialogate): 1. în care profesorul pune întrebari pentru: a stimula gândirea elevilor. precum: tradiţionale–moderne. B. generale–particulare. nu apar în stare pură. generale–moderne. de stârnire a curiozitatii şi interesului pentru cunoastere (întarirea psihologica a învatarii) e. Metode dialogate (conversative) – constau în stabilirea unui dialog între profesor şi elevi. Există o multitudine de clasificări toate argumentate în mod adecvat. Funcţia motivatională – cea de stimulare a creativitatii. ci sub forma unor variante determinate de situaţiile concrete ale procesului didactic. sentimentelor şi calitatilor morale ale elevilor. De altfel. Daca se ia drept criteriu functia didactica pe care o poate îndeplini conversaţia. a asigura însusirea cunostintelor. în modelarea atitudinilor. convingerilor. metodele. determinând specificul fiecăreia (vor fi precizate în cadrul metodelor descrise în cele ce urmează). precum şi logica interna a unei discipline. astfel încât acestia sa poata descoperi şi singuri adevarul. Funcţiile particulare sunt proprii fiecarei metode în parte. avansarea de noi explicaţii / soluţii de rezolvare 3. Funcţia formativă – care consta în exersarea şi dezvoltarea proceselor psihice şi motorii. expozitive sau pasive–active etc. ca atare. a fixa cunoştinţele noi predate.

Tipurile de întrebari se stabilesc în funcţie de următoarele criterii: A.... Întrebarile pot fi spontane sau premeditate.. numite „episoade”.Cere să fie stabilite asemănarile / deosebirile dintre 2 obiecte. în general o întrebare cu rol diferit de la caz la caz. • De completare . 129 . categorica: ..adresata unui elev anume: Pe ce te bazezi când afirmi că ? • Nedirijată . Conversaţia euristica (de descoperire) presupune schimburi verbale între parteneri.adresata întregii clase: De ce ? Din ce motiv ? Care ? Cum ? • Directă . informatii. fenomene.? • Factuale .adresata de un elev profesorului şi retransmisa elevului de catre profesor • De releu . • De controversă . deprinderea elevilor de a rezolva şi singuri o problema de învăţare... Dupa nivelul şi modul de adresare: • Frontală . identificarea unui element • De interpretare .? • De comparare .Presupune formularea de argumente/a raţiunilor care au stat la baza unor fapte/manifestări...Solicita recunoasterea /descrierea unui obiect.4.Formulata ca o solicitare expresa.Raspunsul la o întrebare pusa de profesor este completată de mai multi elevi • Imperativă .. determinându-l pe elev sa învinga dificultatile inerente cunoasterii. Fiecare episod este initiat printr-o operatie verbala.Ce este …? Care sunt atributele.Profesorul preia întrebarea unui elev o dirijeaza spre un alt elev. în alternanta cu raspunsuri de la elevi. destinate descoperirii de noi date.I se solicită elevului să găseasca echivalente verbale care să exprime sensul celor învatate: Cum interpretati. fenomen..întrebari mascate care solicită elevului un punct de vedere personal B. evenimente. Metoda constă în formularea cu abilitate a unor întrebari. Dupa obiective urmărite • De definire .Se solicită un punct de vedere personal • De justificare ... • De opinie . Cea mai solicitata metoda este conversaţia euristică..

Problematizarea presupune patru momente fundamentale: I.Cer o descriere.Dupa efortul intelectual solicitat elevului: • Reproductive Solicită mai ales memoria şi vizează răspunsuri simple • Reproductiv. să plaseze cunoştintele în alt context. analizează atent şi cu discernamânt materialul faptic b).Sugerează sau răspunsul. Punctul de pornire îl constituie crearea situţtiei – problema.C.Cum prefiguraţi evoluţia • De evaluare . 130 . insistând pe puterea de reactualizare şi redare a cunoştintelor • Productiv – Cognitive . 2. Utilizând metoda în discutie. să argumenteze.Activează imaginaţia .Cer elevului să explice.formulează ipoteze privind solutionarea problemei şi le verifica pe fiecare în parte. Problematizarea (metoda rezolvării de probleme) Problematizarea este considerată una dintre cele mai valoroase metode deoarece orienteaza gândirea scolarilor spre rezolvarea independenţa de probleme. să compare • Anticipative . o soluţie pentru problema cu care se confruntă. studierea aprofundata şi restructurarea datelor problemei III.Solicită emiterea de judecăţi de valoare cu privire la o stare de fapt • Sugestivă . sa afle soluţii. profesorul pune pe scolar în situaţia de a căuta un răspuns pertinent. care desemnează o situaţie contradictorie.Cognitive . rezolvarea acesteia necesitând un efort real de gândire • să trezeasca interesul şcolarului • să orienteze activitatea şcolarului în directia rezolvarii problemei prin activarea cunoştintelor şi experientelor dobândite anterior. Situaţia – problema este necesar să prezinte urmatoarele caracteristici: • să reprezinte o dificultate cognitiva pentru şcolar. punerea problemei şi perceperea ei de catre elevi (inclusiv primii indici orientativi pentru rezolvare). sau modul de rezolvare.cautarea solutiilor posibile la problema pusa a). II. conflictuală între experienţa de cunoaştere anterioară şi elementul de noutate cu care se confruntă şcolarul. să se mobilizeze.

captând atentia şi mobilizând la efort b) cultivă autonomia acţională c) formează un stil activ de muncă d) asigură sustinerea motivatiei învăţării e) dă încrederea în sine. • se exprimă liber orice idee care-i trece elevului prin minte (pentru a stimula imaginatia) • se cere producerea unei cantităţi cât mai mari de idei • se încurajează asociaţiile originale de idei (pentru a afla raspunsul / solutia) • fiecare grup va emite câte o idee la o interventie d) alegerea problemei şi prezentarea ei de catre profesor 131 . Caracteristici: • Se poate organiza cu toată clasa sau doar cu un grup special selectat. cenzurarile. curajul de a exprima un punct de vedere. afectivitatea). • Ideile sunt avansate (produse) în cadrul discutiilor sau dezbaterilor. Metoda are un pronuntat caracter formativ deoarece: a) antreneaza întreaga personalitate a elevului (intelectul.IV. ironizarile. obtinerea rezultatului final şi evaluarea acestuia. valorizarea (evaluarea) lor având loc la sfârsitul lectiei. prin participarea membrilor grupului. a unor trasături de personalitate cum ar fi spontaneitatea.elevul compara rezultatele obtinute prin rezolvarea fiecarei ipoteze. Fazele activităţii didactice axate pe aceasta strategie: a) împartirea clasei în grupuri de elevi (maxim 10) b) alegerea unui secretar (care va contabiliza ideile în ordinea emiterii lor) c) comunicarea regulilor de desfăşurare a activităţii: • se interzic aprecierile critice. Metoda asaltului de idei (Brainstorming – ul) Este o variantă a discuţiei în grup.obstrucţionările. • Metoda oferă elevilor posibilitatea să se exprime în mod liber.contrazicerile. voinţa etc. calităţile volitionale. având ca obiectiv producerea de idei noi sau găsirea celei mai bune soluţii pentru o problemă de rezolvat. 3. contribuind la formarea şi dezvoltarea calităţilor imaginativ creative.

Editura Fundaţiei România de Mâine.e) stabilirea. le vor prezenta Mijloacele de învăţământ constituie una din componentele procesului de învăţământ. teoriile. să se dezvaluie. le vor ierarhiza functie de valoarea lor. să se construiască noţiunile. 2002 Florea M. 2007 132 . M.. de catre profesor. Iaşi. facilitând comunicarea. Bucureşti. Bibliografie Cristea Sorin. Bucuresti. pentru realizarea eficientă a sarcinilor proiectate la nivelul activităţii de predare-învăţare-evaluare. Conceperea şi calitatea realizării lor contribuie la însuşirea cunoştintelor. În procesul didactic trebuie să se elaboreze. confruntarea şi luarea deciziilor.N. mai cu seamă. Mijloacele informatice sunt absolut necesare învatamântului. conceptele.. la sfârsitul actiunii a unui grup de evaluare care vor prelucra ideile. cu toate avantajele incontestabile. C. Editura Didactică şi Pedagogică. Ţăranu A. Aceasta modalitate de lucru asigură abordarea într-un timp limitat a mai multor aspecte ale unei probleme. Transferurile cognitive fac posibile colaborările interdisciplinare. Pedagogie. la formarea atitudinilor de cunoaştere. rămâne un mijloc de învatamânt integrat sistemului uman de învăţare. conţinutul şi sfera lor. formarea priceperilor şi deprinderilor şi.. Pedagogie (Ediţia a II-a revăzută şi adăugită). pe plan mintal. Editura Polirom. Curriculum pedagogic. ramâne un auxiliar preţios. Constituie un subsistem cu funcţionalitate precisă. ulterior numai se definesc şi se clasifică (daca este cazul). al căror potenţial pedagogic este valorificat în funcţie de metodele şi procedeele de instruire. Profesorul are rolul de a dirija învaţarea. 2008 Cucoş. Calculatorul.

Prin alegerea unor astfel de surse de energie regenerabila consumatorii pot susţine dezvoltarea unor energii curate care vor reduce impactul asupra mediului asociat generării energiei convenţionale şi vor creşte independenţa energetică. Aceste resurse energetice mai sunt cunoscute şi sub numele de ”energie verde”. energia eoliană. not once. practic nu se consumă. ceea ce a declansat procese (poate ireversibile). Mai sunt cunoscute şi ca surse alternative sau neconventionale. geographic areas În ultimul secol. hidroenergia. Produc emisii mult mai puţine. Developed economies depend on different energy resources unevenly distributed worldwide. termică. folosirea energiei din combustibili fosili (petrol. Electricitatea generată din surse regenerabile devine din ce în mai disponibilă. Mihaela ENEA Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. a avut efecte dezastruoase asupra mediului. mai mari decât orice activitate umană din istorie: acumularea de gaze nocive în atmosfera. încalizirea globală. gaz. with the different forms of energy. precum: soarele vântul. devine tot mai importantă/relevanta pentru lumea de azi. radioactivă şi sunt disponibile. Tipurile de energie alternativa sunt: energia solară. precum: subţierea stratului de ozon. energia valurilor şi a curentilor. 133 . energia geotermală bioenergia (biocombustibili. Aceste surse. Surse de energie Prof. utilizarea unor surse alternative de energie.Each of us has to do daily. Key words: energy. hidrogenul. şi se numesc: energii regenerabile. De aceea. teoretic oriunde pe glob. resources. cabuni: prin ardere). etc. reziduri animale).valurile.Resursele energetice. Airinei”-Bucureşti Abstract The growth of population and the economic development around the world are inevitably accompanied by increased consumption of increasingly scarce energy resources. acesta fiind un termen care se referă la surse de energie regenerabila şi nepoluantă. reduc poluarea chimică. biodiesel(dintr-o anumita perspectiva).

Ea este transmisă pe Pământ într-o cuantă de energie numită foton. Energia solară este energia radiantă produsă în interiorul Soarelui în urma reacţiilor de fuziune nucleară.pentru cele mai variate scopuri. apa. îndatoritoare. Deseori. Încet de tot s-a lărgit cercul izvoarelor de energie utilizate de om. Energia solară care ajunge pe Pământ în 40 de minute ar fi de ajuns pentru a acoperi nevoia de enrgie pe un an a intregii omeniri. Noi creăm rezervoare artificialeacumulatoare de energie. Focul a sporit într-o masură uriaşă puterea omului asupra naturii. spre deosebire de vânt. focul. de exemplu. pe suprafaţa solului ajung doar 50% din ea. acestora li s-a adaugat şi energia nucleară. Numai în ultimii ani. era un lucrător a cărui acomodare se facea mult mai usor. sunt rezervoare de energie. astfel. cel mai preţios metal al zilelor noastre. i le-a pregătit. în industrie trebuie create rezervoare artificiale de energie. noi trecând energia dintr-un loc în altul. Omul o preia din rezervoarele pe care natura. de petrol. aceasta trece în veacul electricităţii. energia necesară nevoilor sale. cu cele mai diferite forme de energie. Pe nesimţite. în tehnică. dar este sursa de energie a tuturor fiinţelor vii de pe intregul Pământ. şisturile bituminoase. şi nu o dată. posibilitatea de a înfaptui cu ajutorul lui lucru mecanic a fost foarte limitată. într-o măsură mai mare sau mai mică.De la vechii greci ne-a ramas minunata legendă despre titanul Prometeu. Ce este energia? Fiecare dintre noi avem de-a face zilnic. dar până la inventarea substanţelor explozive cu ardere rapidă şi a maşinii cu abur. Rezervoare de energie Energia nu poate fi obţinută "din nimic". care interacţionează cu atmosfera şi suprafaţa Pământului. dar sigur.iată cele trei puternice forte ale naturii de la care omul sa invatat sa obţină. Chiar şi aşa însă 134 . de asemenea este unul din cele mai bogate rezervoare de energie. Uraniul. Vântul. Roata hidraulică a fost de-a lungul multor veacuri principala maşină universală de forţă folosită în industrie. Zăcămintele de cărbune. şi care este urmat de era energiei atomice. Atmosfera reflectă aproximativ 30% şi absoarbe 20% din radiaţia solară. Apa. care a răpit cerurilor focul şi l-a adus oamenilor. în care trăim astăzi. Energia solară Soarele este doar una dintre miliardele de stele.

aproape nu necesită revizie în continuare. Încă din anii 60 sateliţii artificiali de telecomunicaţii sunt alimentaţi cu ajutorul unor panouri solare enorme. Deşi încă o sursă relativ minoră de energie electrică pentru majoritatea ţărilor. în unele ţări. ajungându-se ca.e. Într-o fotocelulă se generează o tensiune mică. În anul 200 i. dar unele dintre ele sunt proiectate pentru a folosi cât mai bine această sursă de energie gratuită. Bateriile solare oferă o siguranţă mare. 135 . folosind globuri de sticlă pline cu apă. În zonele tropicale aceasta cauzează arderea tufişurilor. de obicei siliciu. nu caldură. Curent fără reţea de transport la distanţă În locurile mai putin accesibile. care utilizează fenomenul fotoelectric pentru producerea energiei electrice. capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 73904 MW. La sfârşitul anului 2006. producţia energiei eoliene a crescut practic de cinci ori între 1999 şi 2006. Grecii au utilizat energia solară încă din anul 400 i. Germania (6%).e. focul izbucnind datorită focalizării razelor solare prin picaturile de rouă. Odată montate. Într-o oarecare masură orice casă este încalzită de Soare. acestea producând ceva mai mult de 1% din necesarul mondial de energie electrică. de aceea poate funcţiona farul de 360 kw al unei piste de aterizare în mijlocul unei pustietăţi îngheţate din Alaska. pentru ca bateria solară să se poată folosi ca sursă de energie. Energia eoliană este o sursă de energie regenerabilă generată din puterea vântului. de aceea trebuie legate mai multe astfel de celule în serie. Pentru a genera curent fotocelulele necesită lumină.n pentru aprinderea focului. Fototcelulele sunt nişte plăci subţiri din materiale semiconductoare. Spania (8%).n ei foloseau oglinzi concave în acest scop.această cantitate este de 170 de milioane de ori mai mare decât productivitatea marilor centrale. ponderea energiei eoliene în consumul total de energie să fie semnificativ: Danemarca (23%). Bateriile solare Bateriile solare sunt nişte instrumente electronice. cea mai mare parte a curentului necesar unei gospodării este furnizată de panourile solare. mai izolate de lume. care se comportă ca nişte lentile optice.

îngropat în partea superioară a scoarţei terestre în apropierea cladirilor. care se găsesc la câţiva kilometri în adancul scoarţei terestre. Primii trei metri ai scoarţei terestre au o temperatură constantă de 10°-16°C.de regulă apă sau o soluţie de apă şi antigel . Energia cinetică din vânt poate fi folosită pentru a roti nişte turbine.Vânturile sunt formate din cauză că soarele nu încălzeşte Pământul uniform. sau chiar cea din magmă. Aproape 8000 MW sunt produşi de-a lungul mapamondului. industrial sau pentru producerea de electricitate. când vânturile sunt mai puternice. Este nepoluantă. În ziua de azi există două tipuri de uzine electrice geotermale: binare şi pe bază de aburi. fapt care creează mişcări de aer. acest procent crescând iarna. şi turbine noi de vânt se construiesc în toată lumea. iar un alt ansamblu o reintroduce în puţ după răcire. Tenhologia de azi utilizează resursele hidrotermale. Rezervoarele geotermale. care sunt capabile de a genera electricitate Energia eoliană este folosită extensiv în ziua de astăzi. 136 . Unitatea de schimb este un ansamblu de ţevi aranjate în spirală. Pompele geotermale se folosesc de această proprietate pentru a încălzi şi răci clădirile. energia eoliană fiind sursa de energie cu cea mai rapidă creştere în ultimii ani. Energia geotermală are un potential uriaş pentru producerea de electricitate. aplicaţii ce poartă numele de utilizare directă a energiei geotermale În sistemele moderne. Energia geotermală reprezintă caldura continută în fluidele şi rocile subterane. regenerabilă şi poate fi folosită în scopuri diverse: încălzirea locuinţelor. Majoritatea turbinelor produc energie peste 25% din timp. în viitor. dar. Pompele termice geotermale sunt compuse din trei părti: unitatea de schimb de căldură cu solul. Precum într-o pesteră. se construiesc fântâni în rezervoarele geotermale şi se obţine un flux continuu de apă fierbinte.circulă prin ţevi şi absoarbe sau cedează căldura solului. pot fi folosite pentru încălzire directă. poate vom putea folosi caldura conţinută în adâncul scoarţei terestre în roci uscate. temperatura aceasta e puţin mai ridicată decât a aerului din timpul iernii şi mai scazută decât a aerului vara. Apa este adusă la suprafaţă printr-un sistem mecanic. sau o evacuează la suprafaţă. Un fluid . pompa termică propriu-zisă şi sistemul de alimentare cu aer.

Vaporii pun în funcţiune turbinele şi generează electricitate. Acest proces constă în absorbirea unui neutron de către un nucleu atomic de dimensiuni 137 .53 metri se datorează influenţei Lunii şi 0. Aburul e obţinut dintr-o sursă directă sau prin depresurizarea şi vaporizarea apei fierbinţi. râurile devin treptat tot mai largi. Nu există emisii toxice semnificative. Dintr-o valoare teoretică calculată a mareei de 0. Energia nucleară Fuziunea stă la baza obţinerii energiei nucleare. Opt mii de miliarde kW este puterea fluxului pe globul pamântesc. Energia mareelor şi a valurilor Vărsându-se unul în altul. se scurg spre mări şi oceane.77 metri.Uzinele pe bază de aburi folosesc apa la temperaturi foarte mari mai mult de 182 °C. Energia mareelor este un izvor de energie ce se reînoieşte mereu.24 metri influenţei Soarelui. tot mai bogate în apă. iar urmele de dioxid de carbon. dioxid de azot şi sulf care apar sunt de 50 de ori mai mici decât în uzinele ce utilizează combustibili fosili. ca şi în curgerea lină a râurilor de stepă este ascunsă o mare cantitate de energie. Energia fluxului şi refluxului este una dintre puţinele forme ale energiei care nu se datoresc căldurii razelor solare. 0. Energia produsă astfel costă aproximativ 4-6 centi/KWh. În iureşul săriturilor din povârniş în povârniş al apelor de munte.

Editura Științifică.jpg http://en. Resurse web http://www. El se va sparge în mai multe fragmente.hielscher. Resurse energetice alternative. Zaharia Vasile. Resursele energetice ale României. Bibliografie Constantin Herbst.5min. metanolul şi biogazul. cu degajare mare de energie termică. 1974.wikispaces. Ion Lețea.google. unde provoacă alte fisiuni.wikipedia. la rândul lor în alţi atomi. biodisel.html http://en.instalatiebiodiesel.org/wikipedia/commons/2/22/PS20andPS10.gif http://www.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=28&ve d=0CFIQFjAHOBQ&url=http%3A%2F%2Fmultitouch. solară. hidroenergia. ceea ce accelareză puternic fragmentele rezultate.ro/page2. București.wikipedia.wikimedia. care ating viteze foarte mari.Au fost identificati noi combustibili hidrogenl.jpg http://da. valurile.org/wiki/Fil:PS10_solar_power_tower_2. sursă online http://www. aceste fragmente.jpg 138 .com/Video/Biodiesel-from-Palm-Oil-5843 http://www.org/wiki/File:Puhagan_geothermal_plant. Concluzii Perspectiva epuizării combustibililor minerali şi preţul mereu in crestere al acestora au accelerat căutările şi valorificarea unor surse alternative de energie. Datorită vitezei lor mari.wikipedia.cabanova.com/image/biodiesel_process_chart_p0500.Asfel s-au construit centrale electrice care valorifică energia geotermică.org/wiki/Hydroelectricity http://upload. care va deveni astfel instabil. în urma fisiunii pot pătrunde. eoliană.mari cum este cel de uraniu. curenţii oceanici.

strategy. bulba. DESTINO BENIN Abstract In Benin there are a large number of native languages. ditammari. German. Por otra parte. None of them. the presence of different native languages that students use daily. etc…) faces in the classroom. is considered the official national language. definirlos y contabilizarlos. Arabic. batombu. This paper proposes an empirical view of the transfer of learning strategies of Spanish in the context of multilingualism and multiculturalism. Chinese. Keywords: teaching. Roméo GBAGUIDI Asoc.Teaching and learning strategies in a multilingual classroom: case of Spanish as Foreign Language in Benin (Francophone western Africa) Med. Benín presenta una situación lingüística donde la existencia de varios dialectos alimenta.763 km2 y una población de 8. foreign language. que se podrían repartir en tres grandes entidades lingüísticas: Las lenguas “Gur” o Voltaicas habladas en dos regiones del norte (Atacora y Borgou): anii. con una superficie de 114. 139 . la competición entre estos dialectos de manera cotidiana lleva a una diversidad de posicionamientos epilingüísticos por parte de sus usuarios. learning. la discusión entre los lingüistas y estudiosos de la lengua para nombrarlos. Teaching and learning of foreign languages (English. French is the only official language and has a monopoly and a significant influence on the educational system and the country’s language policy. Spanish. Introducción La República de Benín es un país de África occidental que se extiende sobre 750 km del Océano Atlántico (en el sur) al Río Níger (en el norte). El Centro Nacional de Lingüística Aplicada (CENALA) precisa en el Atlas Sociolingüistique du Bénin (1980) que existen 57 idiomas locales.9 millones de habitantes según el censo de 2009. Al igual que otros países plurilingües. distributed in twenty sociolinguistic groups. por una parte. biali. positive transfer. Russian. however. Cult.

instalando la primera escuela misionera en 140 . kogbe. tofingbe. kufalu. maxigbe. yom. portugueses. waama. por la fuerte inter-comprensión existente entre las lenguas del Sur de Benín. Zou) que se pueden dividir en lenguas “gbe” y en lenguas “ede”: ajagbe. Pero los portugueses y los franceses fueron los únicos en establecerse en el siglo XVI. etc. A continuación. nateni. En este contexto sociolingüístico fueron introducidos varios idiomas extranjeros de los cuales el español ocupa una posición bastante privilegiada en la enseñanza secundaria. gengbe. cigbe. Collines. setogbe. Presencia de las lenguas extranjeras en Benín Los europeos (ingleses. ede ife. mbelime. saxwegbe.gulmancema. lekpa. ede yoruba. ayizogbe. ede idaca. moore. wemegbe. dendi y zerma (grupo songhaï). Al principio fue con el objetivo de desarrollar el comercio de distintos productos y el trueque de armas por esclavos de los reinos sometidos por el de Dahomey. holandeses. foodo. Los segundos se impusieron como colonizadores. ede nago. desde mi propia experiencia. ede ica. sola.) empezaron a llegar a la región del “Golfo de Benín” hacia el siglo XV. kabye. hausa (grupo chádico) y cenka. fulfulde (grupo oeste atlántico). ede cabe. Plateau. xwedagbe y xwlagbe. Littoral. la tendencia sería pensar que el francés se presta perfectamente no sólo como lengua de comunicación a nivel internacional sino también a nivel nacional. ede ije. fongbe. Couffo. Las lenguas “Kwa” en las regiones del Sur (Atlantique. gungbe. describiré brevemente la presencia de las lenguas extranjeras en Benín para poder enfatizar sobre las estrategias de enseñanzaaprendizaje del Español como Lengua Extranjera en colegios e institutos de Benín. basa. Los primeros dieron el nombre de Porto-Novo a la capital política del país y siguieron con su comercio. looso. Ouémé. Considerando esta multitud de dialectos autóctonos. Sin embargo. nadie se atrevería a afirmarlo y tampoco sería conforme a la realidad. La tercera entidad está formada por grupos lingüísticos que no tienen ningún tipo de lazo con las dos anteriores: boko (grupo mande). Además sería simplificar demasiado la situación lingüística de Benín. dado que la tasa nacional de analfabetismo (del francés) está todavía por encima de los 40%. ya que algunos lingüistas intentan quitarle importancia al multilingüismo en este país. Mono. makale. toligbe. cokosi. wacigbe. kotokoli. franceses.

El primero es obviamente el inglés. Las estrategias de aprendizaje son mecanismos psicolingüísticos que se conocen también como “técnicas”. cuando el país accedió a la independencia política. el alumno entra en contacto con el francés por primera vez cuando empieza la escuela. sino mostrar algunas estrategias que ayudan a evitar muchos errores cuando se utilizan correctamente. por ser la primera lengua a nivel internacional. de l’administration. Estrategias de aprendizaje del español y transferencia positiva Mi intención no es dar pautas para el tratamiento didáctico de los errores en este artículo. a partir de la enseñanza secundaria. Sin embargo. entre el alemán y el español. el inglés es la primera Lengua Viva (LV1) que se estudia obligatoriamente además del francés. Benín tiene fronteras con Nigeria. como se puede ver en el Marco Común Europeo de Referencia. […] La langue officielle est le Français. Por lo tanto. Después del inglés. estableciéndose como “[…] langue de l’enseignement. Siendo dicha lengua extranjera el principal médium de la enseñanza formal. en la mayoría de los casos. el sistema educativo cuenta con la enseñanza de varios idiomas extranjeros. “planes potencialmente 141 . “tácticas”. el país más poblado de África y económicamente poderoso dentro del continente que tiene el inglés como lengua oficial y de comercio. el primer contacto con este idioma por el alumno determina su orientación intelectual futura. una segunda Lengua Viva (LV2). lo subraya en su artículo 1º: “L’Etat béninois est une république indépendante et souveraine. aun vigente. El francés es desde entonces la única lengua oficial de Benín. de la politique. Aunque la constitución no pone ningún énfasis en la presencia de otras lenguas extranjeras. art. La capitale de la République du Bénin est Porto-Novo. Está también muy cerca de Ghana de habla inglesa.Porto-Novo y reinaron sobre el país desde 1894 hasta 1960. 98) La ley constitucional de diciembre de 1990. las medidas por tomar como la utilización de los errores varían según la situación de enseñanza/aprendizaje y los objetivos pedagógicos del profesor. el alumnado tiene la posibilidad de elegir. Ambos idiomas están incluidos en el programa curricular.1) Conviene indicar que. et des relations internationales” (BLANCPAIN: 1976. Además. […]” (CONSTITUTION DE LA RÉPUBLIQUE DU BENIN: 11-12-1990. con el que mantiene muchos intercambios tantos comerciales como socioculturales. las actitudes frente al error.

Las estrategias de aprendizaje socioafectivas implican la comunicación con los demás (compañeros. Existe un gran número de estrategias cuya categorización no resulta fácil. solo me interesaré brevemente por las tres primeras grandes categorías de estrategias. la atención selectiva. dejando las estrategias de comunicación para otro estudio más profundizado. etc. la utilización de técnicas de memorización. RUBIN (1987). Incluyen las formulaciones de preguntas de clarificación o verificación. la identificación de un problema.turistas. No obstante.conscientes”. (WENDEN. HABLA =otra comida típica del Sur de Benín diferente de la primera). 2004). De igual modo. la inferencia o adivinación etc. la concentración en la tarea. La estrategia didáctica debe. etc. 142 . “capacidades cognitivas”. “operaciones conscientemente utilizadas”. Las estrategias de aprendizaje metacognitivas que se emplean se refieren más a la reflexión sobre el aprendizaje. en diferentes cursos de aprendizaje del español. el refuerzo positivo mediante el estímulo. A todos los alumnos les hace especial gracia el presente del indicativo del verbo Hablar (HABLO = comida típica del Sur de Benín. la utilización de modelos lingüísticos.) para favorecer el aprendizaje de la lengua extranjera. la autocorrección y autoevaluación. a saber: Las estrategias cognitivas. etc. 1987c). lo que suele dar buenos resultados en este contexto. nativos . Por ejemplo. Las estrategias de aprendizaje cognitivas son las que integran en la práctica de la lengua extranjera la repetición. información y orientación. la cooperación en la resolución de tareas. las metacognitivas y las socioafectivas. la similitud fonológica (tonalidad) de algunas palabras de la lengua Fon y de la lengua Gen ayuda en la conjugación de algunos verbos. la aplicación de reglas. Para el profesor. les resulta fácil recordar el verbo Comer (COME = nombre de ciudad y COM = comida típica). para alcanzar sus aprendizajes (PONS. la planificación y programación de actividades que permiten aprender. Me apoyaré simplemente en la síntesis de las estrategias de aprendizaje que hizo MALDONADO (2002) a partir de las tipologías de J. el desarrollo de la empatía. O’MALLEY y CHAMOT (1990) y OXFORD (1990). profesores. sin duda ninguna proporcionar a los estudiantes: motivación. Resulta difícil obtener una definición común o concertada de Estrategias de aprendizaje. “procedimientos de resolución de problemas”. es una forma de transferencia positiva el pedir a los alumnos que saquen provecho de estas similitudes.

J. 2001. R. llevan indudablemente a interferencias lingüísticas y a cometer errores fosilizados incluso por los propios docentes. L. como una prueba de que los sistemas educativos donde existe el pluralismo lingüístico y social facilitan la transferencia de estrategias de enseñanza-aprendizaje de otros idiomas. Sin embargo. La presencia y el uso diario de las diferentes lenguas autóctonas en el aula. y en consecuencia similar al francés. Ed. Language and Communication. tanto la música hispano-iberoamericana como las telenovelas de origen latinoamericano principalmente. M. Arco/libros. y Smith. (1957) Lingüística contrastiva. (2001) Teoría lingüística y enseñanza de la lengua (lingüística para profesores). provocan el amor por esta Lengua extranjera y motivan el deseo de afianzar su estudio y comprensión en las aulas.W. (2005) Lingüística aplicada a la enseñanza del español como 2/L. R. évaluer. 143 . Cadre européen commun de référence pour les langues : apprendre.Conclusión Los alumnos de Español/Lengua Extranjera en la educación secundaria de Benín tienen dos grandes ventajas. Por otra parte. lenguas y culturas. Madrid. K. considero esta situación de multilingüismo tanto en el aula como en el contexto sociocultural citado. (1983) “From communicative competence to communicative language pedagogy”. La primera es que el castellano es una lengua latina. Conseil de l’Europe (2001). y la omnipresencia del francés como lengua de enseñanza y de la administración. Lado. La segunda ventaja es que la mayoría sino todos los alumnos. enseigner. Griffin. en Richards. Ediciones Cátedra S. Madrid. Alcalá.A. Paris.C. Referencias Bibliográficas Canale. Didier. González Nieto. Madrid. viven en un contexto de multilingüismo y multiculturalidad comprobado. lengua oficial del país africano.

144 . Porto-Novo. W. T. Oxford. (2002) El error en las producciones escritas de francés lengua extranjera: análisis de interferencias léxicas y propuestas para su tratamiento didáctico (Tesis doctoral). F. Cambridge University Press. Cambridge. New York. Newbury House Publishers.L.J. Odlin.Mackey. Cross-linguistic influence in language learning. Paris. Universidad de Valladolid. Santos Maldonado. M. Klincksieck Ministère de l’Éducation National et de la Recherche Scientifique (Avril 2001). R. Rapport national sur le développement de l'éducation. Institut national pour la formation et de la recherche en éducation. (1989) Language transfer. (1976). Bilingüisme et contact des langues. (1990) Language learning strategies. What every teacher should know.

child. owing to the diversity of the human being (the color of skin. Key words: life. pornind de la diversitatea fiinţei umane (culoarea pielii. al tuturor : OM! Învăţător Valerica COMAN Şcoala „Radu cel Mare” Târgovişte (Dâmboviţa) Abstract In a world built on diversity. replica cea mai sclipitore. intelligence) and going up to the diversity of human concerns. a ochilor. mai mica sau mai marea ei valoare. aşa cum ne-am născut. we are all PEOPLE. soluţia cea mai exactă. 1 – Declaraţia Universală a Drepturilor Omului) Desăvârşită nu este nicio fiinţă umană. Pe aceasta trebuie să o cunoaştem. Nu. chiar şi acolo unde ne este mai greu. de exemplu. „Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. pentru a arăta cunoaşterea a ceea ce putem face. pe fărâma de ogor a însuşirilor sale. 145 . locul şi modul de existenţă. accomplishment Omul a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi deci toţi. there is an element of uniqueness: God and conscience. inteligenţa) şi mergând până la diversitatea preocupărilor umane. Într-o lume creată pe diversitate.Un cuvânt cu multiple sensuri şi totuşi al nostru. suntem una dintre infinitele feţe ale divinului. există un element de unicitate: în faţa lui Dumnezeu şi a conştiinţei fiecăruia. place and way of existence. hope. dar poate avea puterea de a munci tenace. fiecare copil are strălucirea spiritului foarte la suprafaţă. eyes. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii. alături de aceasta trebuie să luptăm. unicitatea sa. pentru a ne da măsura noastră adevărată. oricare ar fi ele. a cât putem face. dar fiecare are momentul său de har.” (Art. hair. a părului. dream. încăpăţânat. toţi suntem OAMENI.

de a fi acceptaţi şi consideraţi egalii celorlalţi. 146 . şansa de a se forma ca membri ai unei societăţi normale. sub motivaţia de „a-i proteja” de atitudinea celor din jur. la care România e parte semnatară. izolaţi. Persoanele suferind de diferite deficienţe (fizice. prevede la art.2 nondiscriminarea: toate drepturile trebuie să fie aplicate tuturor copiilor. . indiferent de rasă. uneori chiar de propria familie . dar către aceeaşi direcţie). de a dobândi cunoştinţe . Şcoala actuală. 23 din Constituţia cu privire la drepturile copilului). Descoperirea a ceea ce este bun în fiecare pui de om ne revine cu precădere nouă. cu orientările sale către practicile inclusive acordă copiilor aflaţi în dificultate şansa de a fi acceptaţi în colectivităţii normale. Atât cât putem trebuie să distingem în gunoaie frumuseţea şi în aceşti copii. deprinderi. dar OAMENI. sex. Convenţia cu privire la drepturile copilului. religie.Educaţia este un drept esenţial al fiecărui copil şi trebuie să se adreseze tuturor. posibilităţi de învăţare sau tulburări intervenite în procesul dezvoltării individuale. iar unul din categoria de mai sus să fie privit ca un „blestemat” ce trebuie ocolit şi izolat de oameni? Arghezi a reuşit să creeze „frumuseţi şi lucruri noi” din „bube . Pentru copiii în dificultate e nevoie de: . există încă tendinţa de a fi marginalizaţi. „Pentru copiii handicapaţi fizic şi mental trebuie să se asigure o viaţă plină de decenţă in condiţii care să le garanteze demnitatea să le favorizeze autonomia şi să le faciliteze participarea lor activă la viaţa colectivităţii” ( art. cadrelor didactice şi reprezintă o caracteristică a reuşitei în educaţie. cu deficienţe sau handicap sunt încă consideraţi specimene aparte . măsura propriei noastre valori. însuşiri neaşteptate. intelectuale) sunt fiinţe umane înainte de a fi handicapate De ce un copil bolnav de hepatită este compătimit. fără excepţie. senzoriale. gata să fie arătaţi cu degetul sau daţi ca exemplu negativ celorlalţi copii. de cele mai multe ori nefericiţi. ascunşi de ochii celorlalţi. Atitudinea faţă de copiii cu deficienţe indică gradul de civilizaţie a unei societăţi. ce ne surprind şi ne uimesc.o mână întinsă de către copii pentru a se integra în viaţa grupului pentru a face aceiaşi paşi ca şi ceilalţi pe calea instruirii şi educării (e drept că la alt nivel. de a fi priviţi drept oameni cu anumite particularităţi. Copiii cu dizabilități fizice . mucegaiuri şi noroi”.o mână întinsă din partea cadrului didactic în demersul de a-şi forma abilităţi.

eu sunt un copil normal?" Ce om a putut sădi un asemenea gând în mintea unui copil de şapte ani? Ce şanse ar fi avut Adrian dacă ar fi rămas în primul colectiv? Cine este cu adevărat în dificultate: puiul de om ce îşi caută drumul sau omul neom ce-i barează drumul ? Pentru a forma oameni trebuie să dovedim în primul rând că noi suntem oameni.puterea de a persevera chiar şi în acele momente când alte persoane ar renunţa . Copiii etichetaţi.dragoste nemărginită faţă de copii. va fi îndrumat. să creadă în reuşită. . să reuşim noi pentru a-i face pe ei să reuşească. .credinţă în necesitatea de a face ceea ce trebuie. .atitudine pozitivă faţă de copii şi problemele lor.Doamna învăţătoare . unde a fost marginalizat şi având probleme de adaptare. Dar atitudinea grupului faţă de unul din membri este. . înregistrate de copii.Orice copil trebuie să se simtă în siguranţă şi acceptat în cadrul unui grup. venit din alt colectiv. copilul va învăţa să spere. Un dascăl ce are misiunea de a lucra cu copii percepuţi ca diferiţi şi care crede şi vrea să le acorde şi lor şanse egale cu ale celorlalţi ar trebui să dovedească: . marginalizai vor deveni introvertiţi. puterea exemplului nostru este mai eficientă decât toate regulile pe care am încerca să le impunem Aşadar. reflectarea conduitei noastre faţă de acel membru. . nu putem cere copiilor să accepte şi să înţeleagă pe un coleg. conştienţi şi marcaţi de aşazisa lor anormalitate. .entuziasmul faţă de progresele. cât de mici. va fi ajutat. 147 . că are pe cineva alături de el şi atunci încrederea în sine şi încrederea de sine vor spori: dacă greşeşte. noi reprezentând modelul moral pentru toţi. de cele mai multe ori. încrederea în sine va creşte . dacă nu ştie . respectiv în cadrul unei clase. dacă nu poate.încredere în şansele copiilor . că este susţinut. la câteva zile o întrebă pe noua învăţătoare: (în care are deja încredere): ". dacă atitudinea noastră nu se înscrie pe această linie. să aspire către succes. În final în acest fel va parcurge drumul pe care ceilalţi de seama lui l-au parcurs singuri. Exemplu : Adrian. De aceea ar trebui depistate acele cuvinte care rănesc şi transformate în cuvinte interzise în vocabularul grupului. Fiecare copil trebuie să ştie că este înţeles. va fi iertat.flexibilitate în organizarea şi adaptarea metodelor de lucru.

a. Ascultarea şi a opiniilor lor. Şi tot rolul învăţătorului. corectarea fără a nega total răspunsurile („nu e bine”. Şi el.Inteligentele se remarcă. Exemplu: Aurelia are mari dificultăţi de învăţare. Ideile preconcepute că nu se poate face mare lucru cu şi pentru el. ei care nu ştiu. În clasa. iată calea firească de urmat ! Fiecare sarcină dusă la bun sfârşit. de a-i antrena în exersarea unor abilităţi. Şansele reale de formare a unui copil cu deficienţe depind în mare măsură de gradul de solicitare constantă a acestuia în şcoală. Cine nu a văzut bucuria pe faţa unui copil ce primeşte o vorbă bună mai ales atunci când e obişnuit cu reproşurile? Să reţinem că timpul trecut fără un cuvânt bun nu-l mai întoarce nimeni. Efortul independent al elevului îi dă cadrului didactic posibilitatea de a se mişca liber în clasa şi de a acorda sprijin efectiv acestora. „încearcă încă o dată”. Ritmul ei de lucru este foarte lent. „să încercăm împreună”). spune tuturor: „Am citit de mai multe ori lecţia singură !” Acum îi place să arate colegilor că ştie să citească. fiecare deprindere formată. încep şi trebuie să dispară. ei care nu pot. „ai greşit”. A fost lăudată. cu ei ce facem? Dacă ştim să căutăm vom găsi în fiecare din ei ceva pozitiv. ce minunat compune altul. cumva exagerat. un element de stagnare pentru restul colectivului. realizând ceea ce în condiţiile unui climat afectiv arid nu s-ar putea. a lll-a a reuşit în sfârşit sa citească aproape cursiv. că ar reprezenta un balast. A doua zi. care să fie fundamentul pe care vom aşeza demersul de educaţie cu şanse egale pentru toţi. facem constant trimiteri la cât de frumos se exprimă unul. De multe ori uităm că pentru copiii aflaţi în dificultate motorul mobilizator neputând fi calităţile şi capacităţile proprii. al profesorului este hotărâtor în aceasta problemă. „nu ştii”.) şi încurajarea de a găsi alte soluţii („mai gândeşte-te”. ei care sunt „altfel”. fericită. Cu atât mai mult copiii cu deficienţe au nevoie de laudă şi încurajare cu cât ei dovedesc mai multă sensibilitate şi nevoie de afecţiune faţă de ceilalţi. ş. copilul acesta mai „altfel” este OM şi trebuie să fie lăsat şi ajutat să crească asemenea unui om. Utilizarea cât mai eficientă a timpului presupune găsirea unor strategii de lucru şi pentru astfel de copil. Dar ei. acesta nu are alt substitut decât afectivitatea. 148 . ce soluţie ingenioasă de a rezolva problema a descoperit un altul. Atingem permanent corzile sensibilităţii şi ei vor vibra la cerinţele noastre . fiecare nouă achiziţie. Fără să vrem. trebuie evidenţiate.

Învaţă să fie timid. Se surprinde în acest context distincţia kantiana între „A FI” şi „TREBUIE SĂ FIE” ce acoperă întreg arealul manifestărilor de natură socială. Învaţă să aprecieze.Să nu uităm:„FERICIREA E OBIECTIVUL TUTUROR! SĂ AJUTĂM COPIII SĂ CREASCĂ FERICIŢI” COPIII TRĂIESC CEEA CE ÎNVAŢĂ Dorothy Law Notle Dacă un copil trăieşte într-o atmosferă critică. ÎNVAŢĂ SĂ IUBEASCĂ LUMEA. căci ar însemna anularea tuturor şanselor unei fiinţe umane. Dacă un copil trăieşte în încurajări. Învaţă să condamne pe toată lumea Dacă un copil trăieşte într-o atmosferă ostilă Învaţă să fie violent. cu precădere cele legate de simţul datoriei împlinite în conformitate cu "legile dreptăţii " ancestrale ale umanităţi. bine înţeles. Dacă un copil trăieşte în acceptare şi prietenie. Învaţă să aibă încredere în el. Chestiunea obiectivării şanselor ca şi dimensiunea sa etică au suscitat opinii ce converg către valori perene. Dacă un copil trăieşte într-un spirit de corectitudine. Dacă un copil trăieşte în laude . Învaţă să fie drept. 149 . Învaţă să aibă încredere. Învaţă să fie încrezător. Dacă un copil trăieşte într-un mediu ridicol.morale ca ideal. ci este strict legată de apariţia umanităţi Astăzi ne pare inadmisibilă neînţelegerea simţului dreptăţii. Fără excepţie suportul obiectivării rezidă tocmai în simţul dreptăţii etico . Dacă un copil trăieşte în ruşine. Dacă un copil trăieşte într-un mediu stimulativ. Învaţă să se simtă vinovat. Partea morală a dreptăţii sociale nu prezintă interes de putină vreme. Dacă un copil trăieşte în siguranţă .

ro/programe/parteneriat/respdf/Raport. . . ar presupune: . Putem creşte copii buni intr-o lume negativă.continuitatea existenţei învăţământului de stat.crearea de parteneriate eficiente cu părinţii. E NECESAR CA EI SĂ FIE TRATAŢI ÎN MOD DIFERIT" Aşadar. în care educaţia să se bazeze prioritar de nevoile indivizilor.Morala socială reprezintă sintagma: „PENTRU A PRODUCE ACELAŞI REZULTAT PENTRU OAMENI DIFERIŢI. prin care copilul să fie în prim plan în elaborarea programelor sociale de învăţământ. 2000 Strategii ale educaţiei inclusive.pdf „Învăţământul primar” 2000-2001 150 . cu comunitatea. ŞANSE EGALE PENTRU TOŢI. Ed. Iaşi. Bucureşti. sursă online:. . . Pedagogie.ameliorarea mediului de învăţare .cedu. Polirom. Ed.să se militeze pentru o societate incluzivă care să ofere posibilităţi egale de acces la învăţare tuturor persoanelor. . 1996 Zig Ziglar. Curtea Veche.amplasarea situaţiei învăţământului într-un cadru legislativ corect. Bibliografie Constantin Cucoş .o îmbunătăţire a practicilor didactice. http://www.

Având calitatea unei ştiinţe pedagogice fundamentale. care dezvoltă următoarea problematică pedagogică: . Key words: education.Scopurile instrucţiei. În spiritul paradigmei curriculumului. aflată în plină tendinţă de afirmare. Sebastian CHIRIMBU Departamentul de Limbaje Specializate. . Crenguţa PASCALE Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti Lect. etc.Principiile didactice. Universitatea „Spiru Haret” Abstract The article analyzes the theoretical process of learning from the point of view of the general didactic.Conţinutul învăţământului. instruction.Procesul de învăţământ (a cărui analiză pleacă de la “explicarea scopurilor şi sarcinilor învăţământului” în raport de care se asigură elaborarea şi generalizarea noilor cunoştinţe” dar şi “controlul şi aprecierea rezultatelor la învăţătură”). pedagogy Teoriile ştiinţifice s-au dezvoltatşi continuă să se dezvolte în secolul al XXI-lea într-un ritm neprevăzut. univ.). .Secolul XXI şi reperele sale în teoria şi metoda instruirii Insp. activity of the laboratory. dr. skills and strategies under objectives included in the school curricula.. dezvoltată în cea de-a doua jumătate a secolului XX. with an emphasis on school learning involves the acquisition of knowledge. “didactica generală în versiunea programată cuprinde teoria generală a procesului de învăţământ”. Prof. teacher "translated" at the level of each task teaching (lesson. în literatura de specialitate din străinătate. teoria şi metodologia instruirii este inclusă – de regulă sub numele de didactica generală – în structura pedagogiei generale (alături de fundamentele pedagogiei şi de teoria educaţiei). teaching. Sub impulsul pedagogiei prin obiective. . este promovată o didactică generală bazată pe “instruirea programată”. 151 . learning.

din contră. b. De remarcat caracterul deschis al contextului în care are loc procesul de învăţământ în societăţile moderne şi postmoderne. intern (ambianţa educaţional a şcolii. . Structura de bază a procesului de învăţământ (obiective – conţinuturi – metode – evaluare).Organizarea activităţii şcolare (apud Okon. gândit în perspectiva teoriei şi metodologiei curriculumului are ca punct de plecare stabilirea şi urmărirea consecventă a obiectivelor. iar ca punct final. Procesul de învăţământ – obiect de studiu specific didacticii generale (teoriei generale a instruirii) – reprezintă principalul subsistem al sistemului de învăţământ şi asigură realizarea funcţiilor generale ale educaţiei în cadrul unor activităţi specifice de instruire şi învăţare realizate la nivelul corelaţiei profesor-elev. social). rezultatele elevilor. 1974).. reuniţi în acelaşi efort convergent”. stilul – pedagogic) care intervin în plan intern (mediul clasei şi al grupei de elevi/studenţi) şi extern (mediul şcolar. include un ansamblu de variabile (vezi spaţiul. este realizabilă la nivelul corelaţiei dintre profesor şi elev. cu privire la judecăţile de valoare şi comportamentul acestora”. în alte situaţii. Componentele principale ale procesului de învăţământ – definitorii pentru explicarea esenţei procesului de învăţământ – sunt confirmate şi de didactica modernă. “Obiectivele care condensează cerinţele de instruire şi educaţie puse de societate (. Contextul care facilitează sau. 152 . îngreuiază organizarea optimă a procesului de învăţământ. într-un context extern (sistemul de învăţământ şi de educaţie) şi unul deschis. care susţine orice proiect de activitate de instruire/învăţare. o variantă particulară a corelaţiei dintre educator şi educat (vezi modulul I al cursului. care permite perfecţionarea permanentă a activităţilor specifice organizate la acest nivel. climatul psihosocial al clasei de elevi). Vicenty. Definirea procesului de învăţământ poate fi conturată astfel conform următoarelor componente principale: a. Introducere în pedagogie / Fundamentele pedagogiei). fiind plasate pe acelaşi circuit al interdependenţelor dintre societate – sistem – proces de învăţământ.. Astfel procesul de învăţământ. care corespund unor opţiuni şi priorităţi sociale majore cu privire la informaţia şi deprinderile pe care trebuie să le privească elevii.. comunitar.Metodele de învăţământ. timpul. extraşcolar. “Agenţii acţiunii – profesorii şi elevii la care se adaugă şi aportul părinţilor.). în raport de funcţia centrală prezentată anterior.

cicluri. realizată de elev. învăţarea. activităţi educative (ora de dirigenţie. deprinderi. cerc de dezbatere …). dependente de structura de organizare a sistemului de învăţământ. aflate în continuă evoluţie. Câmpul relaţional – format la nivelul mai multor tipuri de relaţii: profesori – elevi. cercuri de elevi. atelier şcolar. ca efect direct şi indirect al instruirii. care trebuie receptat de elev în vederea stimulării 153 . arii curriculare. activitate de consiliere. predarea este interpretată ca acţiune de instruire a profesorului. microgrup – clasă. f. asimilarea. activitate în: cabinet. elevi – elevi. în diferite situaţii. laborator. predarea priveşte în mod special acţiunea de comunicare pedagogică a mesajului pedagogic.n. Formele de organizare – pe clase şi lecţii. excursii didactice. evaluarea. activităţi practice. g. Relaţia complexă existentă între profesor şi elev. Predarea este acţiunea de comunicare pedagogică (didactică) propusă de profesor în diferite variante şi forme de organizare. pedagogică) şi nivele de dificultate” (vezi organizarea pe trepte şi discipline dar şi mijloacele de diferenţiere şi de diversificare a instruirii). Timpul disponibil – care impune o anumită “segmentare” a conţinuturilor conform obiectivelor. pentru stimularea acţiunilor specifice oricărei activităţi de învăţare (receptarea cunoştinţelor. În sens restrâns. strategii de rezolvare a problemelor şi a situaţiilor-problemă etc. excursii didactice …). în calitate de: informaţii logice.. e. de la cele tradiţionale la cele tehnice audio-vizuale şi informatizate. implică prezenţa următoarelor acţiuni principale: predarea. d. b) formele de realizare: activităţi didactice (lecţia. realizabilă pe diferite planuri la nivelul procesului de învăţământ. interiorizarea şi aplicarea lor. trepte. “Mijloacele de învăţământ şi materialul didactic”. prelucrarea.. adresată elevului. valorificând diferite metode şi mijloace didactice. La nivel macrostructural avem în vedere organizarea procesului de învăţământ pe niveluri. În sens larg. pentru atingerea celor mai bune rezultate Structura de organizare a procesului de învăţământ intervine la nivel macro şi micro – structural. gup. la nivel microstructural avem în vedere: a) formele de organizare: învăţământ frontal – învăţământ pe grupe – învăţământ individual. diferite forme de organizare a activităţii.c. vizite etc. Structura de acţiune a procesului de învăţământ vizează activitatea de instruire proiectată de profesor şi cea de învăţare.) programate după o anumită logică (n. discipline şcolare etc.. ani de studii. “Conţinuturile – suportul de bază al instruirii – format din bazele ştiinţei şi ale culturii (.

Evaluarea este acţiunea iniţiată de profesor special pentru verificarea gradului de îndeplinire a sarcinilor de predare-învăţare. teme şi subiecte de lecţie etc. Rolul prioritar 154 .În această perspectivă.activităţi de învăţare (iniţial ca învăţare dirijată. teste de cunoştinţe. Pot fi semnalate trei momente semnificative. la diferite intervale de timp (evaluare iniţială. mai ales. învăţarea are o finalitate adaptativă realizabilă în mediul şcolar prin acţiunile dirijate de profesor pentru asimilarea. în mod special. proiectată pe discipline şcolare. proprie omului.). identificabile din punct de vedere istoric. odată cu afirmarea curentului denumit generic Educaţia nouă – concepe procesul de învăţământ. prin tehnici specifice (orale. care este centrat aproape exclusiv asupra transmiterii cunoştinţelor în vederea memorării şi a reproducerii acestora de către elevi şi studenţi. grupuri de lecţii. învăţarea.). module de studiu. procesul de învăţământ poate fi analizat ca proces instructiv-educativ sau educativ-instructiv. Rolul prioritar revine cadrului didactic. Didactica modernă – pe care o putem plasa convenţional între sfârşitul secolului XIX şi prima jumătate a secolului XX. lucrări practice. subcapitole. interiorizarea şi valorificarea materiei şcolare. activitate de laborator etc. Învăţarea şcolară presupune dobândirea unor cunoştinţe. ca activitate de predare-învăţare. Învăţarea este acţiunea elevului. deprinderi şi strategii conform obiectivelor incluse în cadrul programelor şcolare. corespunzător unor stadii de evoluţie a teoriei generale a instruirii: Didactica tradiţională – pe care o putem plasa convenţional între secolele XVII-XIX .concepe procesul de învăţământ. ulterior ca autoînvăţare sau ca învăţare autodirijată). ca activitate de predare. evaluarea – şi raporturilor dintre ele în cadrul procesului de învăţământ diferă de-a lungul istoriei pedagogiei. în funcţie de concepţia didactică dezvoltată şi afirmată la scară socială. evaluare continuă.) vizează reglarea-autoreglarea permanentă a activităţilor didactice. capitole. Ca activitate psihică fundamentală. proiectate şi realizate conform obiectivelor programelor şcolare “traduse” de profesor la nivelul fiecărei activităţi didactice (lecţie etc. examene etc. scrise. realizabilă sub diferite forme. “traduse” de profesor la nivelul fiecărei activităţi didactice (lecţie. Această acţiune. Procesul de învăţământ ca activitate de predare-învăţare-evaluare Rolul acordat celor trei acţiuni – predarea. realizată iniţial în mod dirijat. ca efect direct al instruirii proiectată de profesor la diferite niveluri de competenţă pedagogică. evaluare finală).

depăşind “cadrul restrictiv al interacţiunii directe a profesorului ce elevii. ceea ce înseamnă “conştientizarea şi păstrarea continuă a obiectivelor ca punct de plecare şi sosire”. în direcţia transformării personalităţii (pre)şcolarului/studentului. calitatea predării-învăţării fiind (auto)reglabilă prin integrarea deplină a evaluării în termeni de evaluare continuă / formativă. dezvoltată în spiritul teoriei curriculumului. Modelele de predare. Didactica postmodernă – pe care o putem plasa convenţional în cea dea doua jumătate a secolului XX. Modelele de predare raţionale sunt orientate prioritar asupra proceselor cognitive logice (gândirea şi memoria subordonate gândirii) care stimulează corelaţia dintre mesajul pedagogic transmis de profesor şi acţiunea de învăţare eficientă a elevului. orientată. Modelele de predare bazate pe programare acordă o atenţie specială mesajelor pedagogice dirijate la nivelul raporturilor dintre variabilele de intrare şi cele de ieşire dirijate în termeni de algoritmizare. În sens larg. în interdependenţă cu învăţarea şi evaluarea. defineşte predarea în sens restrâns şi în sens larg. semialgoritmizare. 155 . proiectată în sens curricular prin centrarea pe obiective şi realizarea corespondenţei pedagogice dintre obiective-conţinuturi-metodologie-evaluare. odată cu afirmarea paradigmei curriculumului – concepe procesul de învăţământ. predarea defineşte o parte importantă din structura instruirii aflată “în cadrul interacţiunii directe a profesorului ce elevii”. În cazul acestor modele de predare o importanţă aparte revine evaluării iniţiale şi finale.revine cadrului didactic care este centrat asupra corelaţiei dintre acţiunea iniţială de predare şi acţiunea. de învăţare. predarea defineşte o componentă a instruirii care orientează dirijarea învăţării în raport de obiectivele pedagogice asumate. Didactica postmodernă. organizată. identificabile din perspectiva proiectării curriculare sunt: Modelele de predare comportamentale au ca particularitate orientarea predominantă a mesajului pedagogic în direcţia atingerii unor performanţe finale. simulare. Modelele de predare interacţionale sunt orientate prioritar în direcţia valorificării structurii de funcţionare a activităţii de instruire. ca activitate de predare-învăţare-evaluare. în mod special. în termeni de deprinderi intelectuale sau psihomotorii şi de strategii de rezolvare a unor probleme şi situaţii-problemă. incluzând şi seria de acţiuni sau operaţii destinate pregătirii şi organizării lecţiei”. acţiune declanşată. În sens restrâns. simultană sau ulterioară.

Boboilă. Formarea pedagogică a profesorului. Bucureşti. gradării sarcinilor.Modelele de predare formativ-persuasive acordă o atenţie prioritară factorilor psihologici. realizarea efectivă a corelaţiei dintre profesor şi elev. Predarea atinge astfel condiţia sa pedagogică esenţială. formative. Editura Didactică şi Pedagogică. respectiv a determina învăţarea la nivelul stabilirii obiectivelor. Frăsineanu. Bucureşti. cu implicarea resurselor (auto)reglatorii proprii evaluării continue. de natură empatică angajaţi la nivelul repertoriului comun care construieşte continuă eficienţa comunicării pedagogice. elaborării strategiilor. Ecaterina. Didactica generală. Vicenty. definitorie în dicţionarele de specialitate: "a învăţa pe altul". 2008 Cristea. Bibliografie Okon. Editura Didactică şi Pedagogică. ca parte integrată deplin în structura de funcţionare a oricărei activităţi de educaţie/instruire. 2008 156 . Editura Didactică şi Pedagogică. Gabriela. Pedagogie generală. Bucureşti 1974 Cristea.

una ca semn al bagatelizării şi ignoranţei. Skills and attitudes. dar din păcate . Adaptation.peste conceptul de “curriculum la decizia şcolii” . Intervening in time.Proiectarea şi realizarea curriculum-ului la decizia şcolii – modalitate de optimizare a predării şi învăţării la biologie/educaţie tehnologică Prof. imaginat-şi a fost firesc să fie aşa-acum. Şotânga Abstract We are in an area where voices more or less authorized whispered or flat out say that one of the weaknesses of the National Curriculum scale represents just the school curriculum. dorit. dimpotrivă. s-a aşternut liniştea. nu una creatoare de progres ci. în masura în care avem acces la ceea ce se cheama informaţie esenţială pe tema pusă în discuţie . a way to increase students' adaptation to what is a modern society. cred că disciplinele opţionale se pliază pe o structură slăbită de câteva prejudecăţi pe baza cărora s-au dezvoltat. să contribuie din ce în ce mai mult la personalizarea şcolii. mai bine individualizat. asteptat. Primit pe bună dreptate ca un element de mare modernitate didactică. dimpotrivă. curriculum-ul la decizia şcolii este o structură uşor detensionată. Un moment de reflexivitate asupra unui concept didactic atat de complex nu inhibă niciodată. you still can make the necessary corrections. adesea autarhic. altele foarte interesante şi moderne.Curriculum. the decision of the school curriculum should be a well done part of the national curriculum. un concept departe de a fi istovit.De asemenea. După o serie de texte. căruia în anii din urmă doar i s-a dat contur. Key words: Projection. Lăsat adesea doar la voia unor directori lipsiţi de viziune 157 . În loc să devină cu fiecare an şcolar mai puternic. Cred că avem de-a face cu un concept plin de virtualităţi. unele banale. Crenguţa Cristina MARINESCU Scoala cu clasele I-VIII „Prof. forme malformante. în ultimii ani curriculum-ul la decizia şcolii nu prea a interesat. Ilie Popescu”.

abilităţile se deprind în mediul de lucru. vorbim despre aceeaşi persoană. Sintagma “decizia şcolii” . din cauza felului în care se realizează practic predarea. Ceea ce s-a omis in toate aceste perspective este că. chimie. pentru ca învăţăm să cunoaştem oamenii. să fim mai buni. pe care o considerăm esentială în dezvoltarea unui curriculum modern. Ne învaţă să comunicăm . Elevul poate rămîne cu impresia că lumea se împarte în unităţi distincte. judeţul Dâmboviţa). de fapt. îşi diminuează importanţa. iar ceea ce se întâmplă în realitate este total diferit. etc. să ne spunem părerea. să ştim să ne apreciem şi chiar să înţelegem că nu întotdeauna avem dreptate. care se manifestă în toate aceste ipostaze şi care trăieste toate aceste experienţe de învăţare. literatură. meşteşugurile. sau poate rămîne cu impresia că învăţarea care are loc în şcoală este una oarecum artificial şi valabilă doar în spatiul şcolii. să înlăturăm barierele din comunicare.D. adică profesia se învaţă la şcoală. care ne duc cu gândul la disocierea unor laturi ale personalităţii. tradiţiile. Atunci când predarea se realizează doar din perspective disciplinei de studiu şi doar din pespectiva disciplinei de studiu şi doar din perspectiva a ceea ce se învaţă la lecţii. sunt omise fie legăturile dintre cunoştinţe . mai ales. De exemplu. se poate evoca nereprezentarea orizontului local in această structură atât de generoasă pentru personalizarea scolii.. pe de o parte. În practica şcolară se întâmplă adesea. Din astfel de percepţii au apărut expresii precum – şcoala vieţii-. mai îngăduitori cu cei de lângă noi.Ş. Ilie Popescu. pespectiva asupra vieţii apare din situaţiile cotidiene la care individual este expus. Ne învată să rezolvăm un conflict. din numeroasele elemente malformante. care se numesc: fizică. Şotânga. 158 . ne invaţă că orice părere contează”(elev de la Şcoala Prof. istoria. să ne cunoaştem pe noi. fie legătura cu realitatea concretă şi experienţele acumulate de elevi . Provocarea in alegerea acestei teme a fost reprezentată de afirmaţia unui elev al şcolii în care imi desfăşor activitatea:”Opţionalul ne place pentru că nu memorăm lecţii.pedagogică modernă . C. Geografia. ca experienţele de învăţare să fie insuficient corelate unele cu celelalte. devine adesea goală de conţinut . biologie. tot ce leagă un om de locul formării sale este încă o sursă de înaltă valoare formativă parţial valorizată din punct de vedere didactic. comportamentul se învaţă în familie. atunci cand el apare şi.

De exemplu. Cel de-al treilea proces adaptativ presupune flexibilizarea programelor de studiu şi a strategiilor de predare-învatare. Transdisciplinaritatea reprezintă o abordare globală a cunoasterii . înspre unele alternative(internetul. Extinderea surselor de informaţie tradiţionale(profesorul. ale mai multor discipline de studio. transdisciplinaritate. Interdisciplinaritatea presupune întrepatrunderea dintre două sau mai multe discipline pe domenii commune. Cel de-al doilea proces adaptativ se referă la crearea unei relaţii mai puternice între realitatea concretă şi ceea ce învaţă în şcoală prin integrarea informaţiilor din afara manualelor şi a lecţiilor. Primul dintre aceste procese presupune modele de abordare a conţinuturilor: multidisciplinaritate. în acest fel ţinându+se mai mult seama de particularităţile şi de nevoile de învăţare ale elevilor. -flexibilizarea orarului şi a formelor de realizare a procesului de predareînvăţare. Tot aici se include şi transferul de metodologie dintr-un domeniu de cunoaştere în altul. În privinţa strategiilor de predare şi învăţare accentual se pune mai degrabă pe proces. Multidisciplinaritatea se referă la tratarea uni teme din perspective multiple. decât pe produs. adică active şi interactive.O astfel de abordare presupune gândirea curriculum+ului astfel încât să includă strategii de învăţare centrate pe elev. gândirea fondată pe sentimente. 159 . gândirea strategic.Procesele adaptative prin care se construieşte curriculum-ul integrat sunt: -o combinaţie tematică şi transpunerea acesteia intr-un program de studiu coerent. metoda experimentului la biologie a fost transferată la psihologie şi de aici in pedagigia experimental. colegii. experienţa personal) conduc la o îmbunătăţire a cunoştinţelor pe care un elev le are. interdisciplinaritate. cartea). comunitatea. există o serie de abilităţi care se dezvoltă în cadrul oricărei discipline : gândirea critic. gândirea creativă. -identificarea altor surse de informaţie decât cele din mediul şcolar.

E. Editura Aramis. Bucureşti. Bucureşti.Bibliografie: Ciolac. Bucureşti. Giurgea.. M. Disciplinele opţionale-Ghid pentru profesori. Metode de învăţământ aplicate în studiul biologiei în şcoală.C. 1979. 2006. Eficient. Bucureşti. Ed.-Ghid metodologic de aplicare a programei de biologie. M. Kovacs. învăţământ obligatoriu.. Anca.N. 1999. EDP . Virginia. 2001. Bucureşti.Russu. Centrul Step by Step . elevi . Todor. C. 160 .C. EDP . Curriculum la decizia şcolii în mediul incluziv-Ghid pentru cadrele didactice.părinţi. 1983. D. Metodica predării biologiei la clasele V-VIII .

într-o societate care le pretinde din ce în ce mai mult. Fenomenul globalizării şi crearea sistemelor transnaţionale au determinat schimbări evidente în toate sferele de activitate. social. Iaşi Abstract Learning in its three dimensions – life-long. societatea progresului tehnic şi ştiinţific. excluderea. definită ca „societate a cunoaşterii”. life-deep. A învăţa să înveţi a devenit imperativul sistemelor educaţionale actuale. Învăţarea a fost resemnificată şi înţeleasă în strânsă legătură cu evoluţia ştiinţifică.Învăţarea în dimensiunile lifelong. scrie Jacques Delors. O abordare conceptuală Prof. necunoaşterea regulilor democratice şi lipsa educaţiei civice sunt factori care pot genera prăpastia dintre oamenii capabili să-şi găsească un drum de succes şi cei care se simt manipulaţi de evenimente. Societatea în continuă evoluţie. cultural environment. ca proces care începe în copilărie şi continuă pe tot parcursul vieţii. din perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii. life.deep learning will essentially intermingle. din ce în ce mai aglomerată. life-wide and life-deep . în care politicile educaţionale trebuie să reflecte responsabilitatea unor sisteme educaţionale care să susţină şi să răspundă nevoilor tuturor.concerns the human being living in a challenging economic. The three concepts define learning as a journey. Key words: globalization. cu avantajele şi dezavantajele pe care le implică. life-deep. inclusiv în domeniul educaţiei. economică. sintagma întemeietorului didacticii. learning. Jan Amos Comenius . culturală. Oferind tuturor acces la 161 . life-wide. lifelong.tota vita scola est . knowledge society. Marginalizarea. life-wide. în care indivizii trebuie să cunoască cât mai mult despre cât mai multe şi să îşi asume roluri variate.va fi legată de realităţile lumii globalizate. ca o arenă globală. Alexandra PEPELEA Şcoala cu clasele I-VIII Bivolari.wide În termenii pedagogiei contemporane. Lumea în care în prezent trăim poate fi definită. necesită şi un efort de regândire a traseelor educaţionale. where the timeframes of lifelong learning and the spaces of life wide and life.

depăşindu-l şi accentuând asupra ideii că niciun talent care se ascunde în fiinţa umană. dar şi în diversitatea situaţiilor de viaţă . după finalizarea studiilor obligatorii. la naştere.. într-o lume dominată de tehnologie. de surprizele profesionale neplăcute(. 162 . nu trebuie lăsat nedescoperit. Ani mai târziu. Demersul s-a bazat pe ideea legăturii intrinseci dintre educaţie şi societate şi a erorii de a considera educaţia ca subsistem al societăţii. Profesorul Văideanu defineşte educaţia ca „un mod al omului de a se elibera de tensiuni. Două dintre conceptele-cheie ale Raportului din 1972 au fost educaţia pe tot parcursul vieţii/lifelong education şi societatea care învaţă /the learning society.. de fapt. în timp şi în spaţiu. abilităţi. Perspectiva enunţată este aceea a înţelegerii educaţiei nu numai ca proces în care individul se implică pentru a dobândi deprinderi.au devenit esenţiale pentru elaborarea politicilor educaţionale europene. ci şi ca parcurs al desăvârşirii omului complet. al cărei preşedinte era Ministrul de atunci al Educaţiei din Franţa. atrage atenţia Faure. atenţionând asupra faptului că învăţarea trebuie să fie o preocupare pentru toată viaţa şi nu un proces care se încheie la o anumită vârstă. atenţiona asupra pericolului alienării şi dezumanizării personalităţii umane. 1972). asemenea unei comori. Jacques Delors propune o perspectivă largă.. un scut şi un sprijin care întăreşte încrederea în viitor şi în progres(. formelor de expresie şi multiplelor roluri pe care şi le va asuma. dar pe care se poate scrie totul.cunoaştere.). în toată complexitatea personalităţii. principiul învăţării permanente enunţat de Comenius şi se situează în favoarea ideii că. Acest raport. este împlinirea completă a fiinţei umane.)” Lifelong şi life-wide learning . să scoată la iveală comoara dinlăuntru. Raportul Delors va susţine principiul învăţării întru devenire. cuprinzătoare asupra educaţiei.. Educaţia singură nu va fi suficientă pentru devenirea individului. pe durata vârstelor de şcolarizare. Scopul dezvoltării. Insistând asupra importanţei învăţării pe tot parcursul vieţii şi nu numai până la un punct al ei. de crize. potenţial financiar. care învaţă să fie. intuitulat semnificativ Learning to Be: the World of Education Today and Tomorrow(UNESCO. politicile educaţionale contemporane continuă. o tablă pe care nu s-a scris încă nimic. a cărei ţintă este ideea necesităţii ca fiecare să-şi descopere şi să-şi îmbogăţească potenţialul creator.concepte ale învăţării pe tot parcursul vieţii. psihicul copilului este o tabula rasa. Edgar Faure. Learning to be/A învăţa să fii este un principiu enunţat pentru prima dată în Raportul Comisiei Internaţionale pentru Dezvoltarea Educaţiei. educaţia are rolul de a-i ajuta pe oameni să înţeleagă lumea şi să-i înţeleagă pe ceilalţi şi poate constitui un răspuns la dinamismul existenţial.

în situaţii şi medii dintre cele mai diferite. la rostul ei.întrucât el va trebui să se integreze. cultural sau informaţional. Faure se referea la importanţa învăţării ca proces pe toată durata vieţii. intitulată „Tot mai înveţi. esenţială pentru devenirea fiinţei rămâne educaţia de bază de calitate. Călinescu. lingvistică. până când a isprăvit cartea. lua aspirină şi citea. un principiu care redistribuie învăţarea nu numai în timp. maică? Nu-ţi ajunge atâta şcoală? Şcoală primară. Importantă este componenta motivaţională. efort şi bani pentru învăţare. Aşa cum se arată în Memorandumul asupra Învăţării Permanente. liceu. Existenţa lui nu va putea fi divizată într-un timp destinat învăţării/a learning time şi unul al traiului propriu-zis/a time for living. în dimensiunea sa temporală.. etnică. Evoluţia ştiinţei şi tehnicii va determina şi o pregătire dincolo de cadrul educaţiei tradiţionale. ţi s-o fi acrit şi dumitale(. Copiii citesc. Datorită complexităţii lumii de azi. ci şi în spaţiu. exprimă tocmai mentalitatea celor pentru care experienţa învăţatului este limitată în timp şi în spaţiu. întrucât personajul. Învăţarea pe tot parcursul vieţii este. în acest context.evidenţiază diferenţa pe care femeia o face între „ponosul” pe care îl presupune învăţătura şi „rostul” care. Sfatul bâtrînei pentru tânărul chiriaş devenit între timp profesor . dar şi ca diversitatea ei (‘Learning is a process that lasts a lifetime. indiferent de domeniul de competenţă . instituţionalizate.„Acum mai pune-te şi dumneata pe trai. d-ta citeşti!” Fundamental. să investească timp. să îşi dorească să înveţe. înseamnă mariaj şi „trai”. a terminat şi s-a măritat şi acum e bine.pot 163 .’).. în 1972. both in its duration and in its diversity. maică?”. în accepţiunea ei. studentă fiind. pe durata vieţii. aflat la senectute. „citea şi lua aspirină. care îi va determina pe indivizi să îşi planifice activităţile. toate instituţiile. social. Identificarea aici a unui aspect actual al politicilor învăţării pe tot parcursul vieţii nu apare ca exgerată.)”. Călinescu prezintă ironic percepţia bătrânei asupra meseriei de profesor: „Grea meserie şi profesoratul ăsta dacă trebuie să citeşti mereu. Astfel. pentru că acesta „stă toată ziua cu nasul în cărţi”. exemplul altei chiariaşe care. Valorificată literar. Bătrîna îl agasează pe tânărul chiriaş cu întrebări şi consideraţii precum „Tot mai înveţi. E. c-a trecut vremea învăţăturii!”. o necesitate individuală. oamenii vor trebui să accepte diversitatea culturală. ideea se regăseşte într-o tabletă a scriitorului G. universitate. Tot în tableta din 1938. să confrunte şi adeseori să înfrunte mediul social.economic. exemplificând printr-o altă situaţie de viaţă. Ea poate chiar să argumenteze inutilitatea demersului. dobândirea ştiinţei de a învăţa să înveţi şi a atitudinii pozitive asupra învăţării.

reuneşte valorile religioase. este o succesiune de noi începuturi. sporturile şi activităţile recreative. etice şi pe cele sociale. biserica şi alte insituţii religioase. locul de muncă. care reflectă credinţele oamenilor. domeniul informatic şi alte medii culturale populare. astăzi. metaforic înţeleasă ca o călătorie pe durata întregii vieţi. culturale. liquid society. este o sumă de provocări. modul lor de a acţiona. instituţiile în care învaţă. liquid university). lifewide . mediile în care îşi petrec timpul liber constituie tot atâtea spaţii şi contexte pentru învăţare. Studenţii sunt asemenea unor nomazi ai învăţării.fi folosite în scop educaţional. 164 . neapărat. statici. lăsînd studenţilor libertatea de mişcare. Progresul informatic a determinat adaptarea curriculumului la nevoile tinerilor. valori. Lifewide apare. într-o viziune holistică asupra învăţării. care odată erau concepute ca spaţii închise. Prin interracţiune. universităţile. Aceasta este consecinţa unei existenţei lichide. etc. într-o diversitate de contexte şi medii (sociale. formând ceea ce E. care dau şi cele mai mari dureri de cap. dimensiunea lifelong se referă la ceea ce se învaţă pe durata întregii vieţi. comunitar. care reuneşte toate experienţele de învăţare. Aceste contexte pot fi mediul familial. pentru că. vecinătatea. Nu putem rămâne. caracterizată prin precaritate şi nesiguranţă. dar fără de care începuturile n-ar mai fi posibile. evidenţele vor deveni probabilităţi şi abilităţile dizabilităţi.life-deep . astfel. într-o clipă. unidirecţionaţi. Prin urmare. Viaţa lichidă. Familia. muzica.) Procesul nu este limitat la cadrul formal de învăţare şi nu este. familiale. sunt astăzi deschise. care pot fi consideraţi nativi digitali în epoca hip-hopului. care generează sfârşituri dureroase.ceea ce se învaţă. experienţa unor spaţii şi contexte diverse. Zygmunt Bauman avansează ideea unei societăţi şi. a unei învăţări lichide (liquid life. Conceptualizând. în simultaneitate. morale. grupul de prieteni. moduri particulare de a înţelege şi de a aborda realitatea înconjurătoare. comunitatăţile din care fac parte. de a se autoevalua şi de a-i evalua pe ceilalţi. ca un concept al „educaţiei complete”. unul intenţionat. care permit accesul la profunzimile vieţii. populând continuu spaţii variate. care constituie tot atâtea ocazii de învăţare. dependenţi de achiziţiile individuale care nu vor putea fi niciodată solidificate în posesiuni de durată. O a treia dimensiune . implicit. Faure numea societate conştientă de propria învăţare/a self-aware learning society. scrie Bauman. claustrante ca nişte turnuri de fildeş. tinerii îşi formează convingeri.

Eşafodajul se ridică. Pedagogie.Cele trei dimensiuni ale învăţării . www. scria Paul Lengrand. care pot alege să lucreze în mai multe domenii.org/docs/Banks_etal-LIFE-DiversityReport. ci îi antrenează. A. a remixa texte multimedia şi a le configura altfel.se reflectă în practicile noilor învăţări. să-şi întemeieze o familie mai devreme sau să urmeze un traseu profesional inedit. J. noile forme de configurare a sensului legate de noutatea informaţională oferă posibilităţi inovatoare de învăţare. interactive. Banks. pe cei patru stâlpi ai educaţiei. life-wide. Iaşi.. exact cum face un DJ în arta sa. G. La scară largă. a învăţa să faci. folosesc resursele IT pentru a demonstra. în termeni metaforici. Z. jocurile video. a învăţa să trăieşti împreună şi a învăţa să fii. instrumentele de înregistrare şi redare a muzicii şi filmelor şi. Noile tehnologii nu generează noi tipuri de învăţare doar pentru cei din generaţia foarte tânără. Rolul profesorului va fi unul major mai ales în asumarea responsabilităţii de a-şi încuraja elevii să devină „voci noi”. Didactica Magna. A. „Polirom”. 2002 Comenius. 1938 Cucoş. a tăia şi a lipi. lifedeep . Tot mai înveţi.A. 1970 165 . în „Jurnalul literar”.. „Existenţa umană într-o stare de devenire la fiecare stadiu şi în situaţii variate.books. Learning in and out of school in diverse environments. Liquid Life. capabile să ţină cont de rolurile şi responsabilităţile în schimbare ale tinerilor de acum. Bucureşti. facilitate de multiplele resurse culturale şi textuale pe care tinerii de azi le folosesc pentru a-şi defini identitatea culturală. cuvintele şi sunetele. se afirmă în lucrarea coordonată de J. iPodurile. computerele. Ediţia a II-a. preferinţele şi plăcerile personale.lifelong. precum telefonia celulară.” Bibliografie Banks. reţelistice. Lifelong. Noile pedagogii vor trebui să încorporeze tipuri diferite de evaluări.pdf Bauman. de a le oferi sprijin şi încredere în propriile forţe. organizează educaţia în ceea ce Dewey numea unitatea organică a vieţii de zi cu zi. mai ales. http://life-slc.com Călinescu. implicit. Tinerii de azi. lifewide. întrucât toţi folosesc tehnologiile digitale. maică?. C. life-deep.google.. J... este esenţa reală a educaţiei. pe toţi. Practic. cele trei dimeniuni unifică. prin care Jacques Delors înţelegea a învăţa să ştii. atunci când reconfigurează imaginile.

Introducere în educaţia permanentă..org 166 .. Comoara lăuntrică. J. 2000 Lengrand. Universitatea „Al.. . G. 1986 Learning to Be: the World of Education Today and Tomorrow. Iaşi. 2000. 1973 Văideanu. www. www.Delors. Facultatea de Istorie.ro Recommendation on the Development of Adult Education (adopted by the General Conference at its nineteenth session. „Polirom” . Cuza”. 26 November 1976).edu.Filosofie. Brussels. I. 1972 Memorandumul asupra Învăţării Permanente. P. Educaţia permanentă. EDP. UNESCO. Raportul către UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie în secolul XXI.unesco. Nairobi.

Key words: interdisciplinarity. transfer of concepts. geografia. chimia. The disciplinary connection can be realized through: multidisciplinarity. etc. ca: individualizarea procesului de predare–învăţare. în bună măsură imprevizibil" (Jacques Delors) Interdisciplinaritatea15 este transferul conceptelor şi metodologiei dintr-o disciplină în alta.intertwining more subjects.the juxtaposition of certain elements of diverse subjects in order to emphasize some common aspects. fizica. modificarea 15 Interdisciplinaritatea = cooperare între discipline diferite cu privire la o problematica 167 . which lead to the appearance of new disciplines or other domains of knowledge.chimie Prof. correlations among disciplines „Educaţia are dificila misiune de a transmite o cultură acumulată de secole. Etapa actuală de dezvoltare a unei ştiinţe se caracterizează prin legătura şi întrepătrunderea mereu crescândă a ştiinţelor.the transfer of methods from one subject to another. dar şi o pregătire pentru un viitor.Interdisciplinaritatea în procesul de predare-învăţare. Conexiuni între obiectele de studiu: fizică-biologie. Bucureşti Abstract The interdisciplinarity is the transfer of the concepts and methodology from one subject to another.based on symmetric communication-. Interdisciplinaritatea oferă unele aspecte pozitive ale învătării. al interdisciplinarităţii biologiei cu alte discipline ca: matematica.and transdisciplinarity. the pluridisciplinarity. It offers some positive aspects of learning. interdiscilpinarity. Angelica MIHĂILESCU Colegiul National “ George Coşbuc”.

pluridisciplinaritatea 18bazată pe comunicarea simetrică-. Interdisciplinaritatea ca demers epistemic. geografia. între anumite discipline şcolare pentru o percepere unitară şi coerentă a fenomenologiei existenţiale.părerii elevilor. necesare pentru muncă şi la studierea altor discipline. Din acest motiv este necesară realizarea unor conexiuni. a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere". geografie. care duc la apariţia unor discipline noi sau la alte domenii de cunoaştere -. cu scopul diminuării diferenţelor care apar între disciplinele de învăţământ. chimie. permite concentrarea conţinuturilor în perspectivă interdisciplinară. Predarea şi învăţarea unei discipline pot realiza dezavantajul de a folosi perceperea secvenţială şi insulară a realităţii unice facând-o artificială. Interdisciplinaritatea este "o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică. Profesorii de 16 Multidisciplinaritate= suprapunerea unor elemente ale diverselor discipline pentru a pune în lumină aspecte comune 17 Juxtapunerea= este alăturarea a două entități care se află într-un anumit raport sintactic una cu cealaltă 18 Pluridisciplinaritatea = integrarea interdisciplinară 19 Transdisciplinaritatea= întrepătrunderea mai multor discipline 168 . profesorul se bazează pe includerea elevului la predarea temei noi. în domeniul educaţiei. cît şi a elevului. etc. etc. biologia cu chimia.transferul metodelor dintr-o disciplină la alta . Tot la lecţiile de biologie elevii capătă o mulţime de priceperi şi deprinderi practice. Astfel elevul obţine cunoştinţe temeinice. Conexiunea disciplinară se poate concretiza prin: multidisciplinaritate16 . proiectarea şi organizarea proceselor didactice în viziune interdisciplinară. ce pot fi utilizate cu succes în cadrul diverselor activităţi. cunoscând deja unele informaţii învăţate la alte discipline. motivaţia învăţării – atît de greu de realizat astăzi la lecţie. precum că matematica nu are nimic comun cu fizica. interdisciplinaritatea . Lecţiile de biologie permit utilizarea cu succes a cunoştinţelor elevilor de la orele de fizică. permite trezirea interesului faţă de obiect. Interdisciplinaritatea vine în ajutorul atît a profesorului. matematică. clasice.şi transdisciplinaritatea19 întrepătrunderea mai multor discipline.juxtapunerea17 unor elemente ale diverselor discipline pentru a pune în lumină aspecte comune. Interdisciplinaritatea implică stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje explicative sau operaţii.

În 1665. ascendentă a acestor ştiinţe (fig. respiraţia etc.1).discipline diferite ar trebui să realizeze planificări şi proiecte de activitate didactică în comun. folosind un microscop rudimentar. care include ştiinţa şi arta creativităţii este reprezentată prin zona haşurată. Investigaţii similare. medicină. până în zilele noastre. Dacă interfaţa acestor discipline. Această întrepătrundere a chimiei în special cu biologia şi medicina a continuat. au pus bazele entomologiei. nu pot fi explicate decât în corelaţie cu chimia. La începutul secolului al XVII-lea. cu perioade de avânt şi stagnare caracteristice istoriei ştiinţelor. Robert Hooke observă. acordat în anul 1962. ştiinţe agricole şi cele derivate din acestea) sunt vechi şi bine cunoscute. Lavoisier şi alţi savanţi încep să realizeze legătura dintre materia vie şi cea fără viaţă prin intermediul fizicii şi chimiei. a disecţiei microscopice şi a tehnicii colorării pentru observaţii microscopice mai fine. obţinând Premiul Nobel pentru medicină. dezvoltarea biologiei ca ştiinţă nici nu a fost posibilă atâta vreme cât ştiinţa şi tehnica nu erau dezvoltate. celula vegetală. Ulterior. atunci sensul evoluţiei poate fi cel reprezentat de săgeata unificatoare. Dar mecanismul eredităţii era încă un mister. Lehn a prezentat într-o diagramă simplă şi sugestivă corelaţia dintre biologie şi chimie . De altfel. îmbunătăţirile aduse microscopului de către Antonie van Leeuwenhoek au permis descoperirea spermatozoidului. fizica. etc. pentru a elimina dificultăţile în lipsa competenţelor de colaborare. Genetica ca ştiinţă a apărut la începutul secolului XX. ştiinţe ca botanica şi zoologia au devenit discipline ştiinţifice. În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Ei au elaborat modelul structurii de dublă elice a acidului dezoxiribonucleic. fotosinteza. a bacteriei. Biologia nu poate fi studiată decât în strânsă legătură cu chimia. a infuzoarelor şi a altor minuscule organisme. până când James D. Procese biologice ca digestia intestinală. de cooperare şi de lucru în echipă. 169 . Watson şi Francis Crick descifrează structura ADN-ului. Modelul de dublă elice a ADN. efectuate de Jan Swammerdam. Legăturile chimiei cu ştiinţele vieţii (biologie. metabolismul intermediar. este cel care a creat cea mai durabilă punte între chimia organică şi biologie. apariţia microscopului deschide drumul unei noi ştiinţe.

O frumoasă lecţie interdisciplinară poate fi cea de extragere a ADN-ului dintr-o celulă provenită chiar din mucoasa obrajilor. componente esenţiale ale tuturor celulelor. Structura chimică a acizilor nucleici 170 . ce va fi observat la microscop.2. eliberând ADN-ul.ul şi se face un preparat miscroscopic. clorură de sodiu spargem membrana celulară. care participă la sinteza proteinelor şi au calitatea unică de a se reproduce întocmai.Corelaţia chimie – biologie. Aceasta constă în studiul structurii acizilor nucleici. alcool etilic. echipele de cercetători urmăresc rezolvarea unor probleme esenţiale legate de ereditate şi de viaţă în general. Se ia ADN. Acesta fiind solubil în apă dar insolubil în alcool va pluti deasupra soluţiei.Fig. Fig. În prezent.1. Prin simpla clătire a gurii se colectează celule din mucoasa obrajilor şi cu substanţe simple ca: săpun lichid.

După cum se observă (Fig. Fig. Prin cumularea informaţiilor furnizate de un număr imens de determinări a fost posibilă asamblarea aşa-numitei hărţi genetice a omului. S-a demonstrat că ADNul fiecărei celule conţine circa 3.3). legarea făcându-se prin aşa-numitele legături de hidrogen. aceea de a „dezvălui marile secrete chimice ale vieţii”. Chimia organică a reuşit să îndeplinească în parte dorinţa exprimată acum un secol de către Emil Fischer. se acumulează în celulă o cantitate mare de acid lactic. în perechi complementare strict determinate: adenina cu timina şi citosina cu guanina.3. în segmentele bine determinate ale acestora. cromosomii şi genele În timpul unui efort muscular intens.viaţa! Explicarea unor procese fiziologice la plante şi la animale. hemoglobinei. de durată. respiraţia. după cum se ştie încă de mult. mai precis. Iată că înţelegerea fenomenelor vieţii nu este posibilă fără o bună pregătire în domeniul chimiei. ATP-ului – principala monedă de schimb a celulei. numite gene (Fig. nu sunt posibile fără cunoaşterea clară a structurii moleculare a clorofilei. în componente structurale numite cromosomi.2). în nucleul celulelor.4). ce produce febra musculară. în fiecare celulă umană.2 miliarde de astfel de perechi de baze! Informaţia genetică este conţinută. ca fotosinteza. în prezenţa enzimelor oxido-reducătoare aflate pe membrana internă mitocondrială. dubla elice a ADN include întotdeauna patru baze azotate. Numai 171 . Energia celulară şi energia organismului sunt furnizate în două etape: cea a respiraţiei anaerobe – realizată în citoplasmă (glicoliza) cu furnizarea unei cantităţi mici de energie (2 ATP) şi etapa finală –oxidarea completă în prezenţa oxigenului. cu furnizarea unei cantităţi mari (36 molecule ATP) de energie. circulaţia.Celula. dar ea nu a putut creea ceea ce creează natura –celula vie . la nivelul mitocondriei (Fig.

Fig.5). demonstrată pentru prima dată de Mayer.aprovizionarea organismului cu o cantitate suficientă de oxigen în procesul respiraţiei. presiune.4. legatură prin care biologia a ajutat fizica la descoperirea conversiei energiei. Explicarea proprietăţilor membranei plasmatice a fost posibilă numai prin explicarea funcţionării acestor pompe (canale) ionice (Fig.ro/imgres? Un ajutor imens în predarea biologie îl are şi fizica. vedem multe fenomene fizice ca: circulaţia sângelui. astfel încât există ioni pozitivi în afară şi ioni negativi înăuntru. Prin acest perete. locomoţia şi susţinerea organismului (sisteme de pîrghii). ca într-un condensator. acomodarea pentru vederea de aproape. Fig. cu eliberarea unei cantităţi normale de energie. în legatură cu cantitatea de căldură primită de o fiinţă vie. În studiul nervilor. etc.5. dar foarte subţire. Încă din gimnaziu profesorii de biologie folosesc cunoştinţele acumulate la orele de fizică în explicarea unor procese fiziologice ca: mecanismul vederii. Canalele ionice voltaj-dependente. pompe ionice. Dacă privim mai de aproape problemele biologiei animalelor vii. 172 . duce la oxidarea completă a glucozei. celula pompeză ioni.google.Celula şi mitocondria http://www. biologii au ajuns la concluzia ca aceştia sunt tuburi foarte fine cu un perete complex. A existat de timpuriu o interesantă legatură între fizică şi biologie.

Chemoluminescenţa (Fig. care se echilibrează eliberând 173 . Pompa de reabsorbite a mediatorului. chemoluminescenţa. Autoreceptor 4. repolarizare. Alteori procesele biologice pot fi explicate prin acţiunea conjugată a fizicii şi chimiei.7) constă în producerea de lumină printr-o reacţie chimică. transmiterea impulsului nervos de la un neuron la altul sau de la un neuron la un efector se realizează la nivelul unei structuri denumite sinapse. Fig. ce eliberează mediatorul 8. fără marea dezvoltare a fizicii experimentale toate schemele biochimice nu ar fi cunoscute astăzi. Vezicule mediator 3. Fizica este de mare importanţă în biologie şi în alte ştiinţe pentru încă un motiv. Două substanţe chimice reacţionează şi ajung într-o stare intermediară excitată (de energie ridicată).6. etc. De fapt.De asemenea. ca de exemplu. meduzele şi beţele luminoase produc lumină. depolarizare. difuzie. În explicarea acestui proces se operează cu termeni fizici precum: ciocniri. legat de tehnica experimentală. Canal ionic Ca++ 7.Transmiterea sinaptică A) Componenta presinaptică B) Componenta postsinaptică cu sinaptică Vezicula 1. Fanta 5. Licuricii. Receptor 6. Mitocondrie 2.

Electronul revine în poziţia sa iniţială de echilibru stabil (respectiv pe stratul n = 1). interesant şi atractiv se poate preda biologie.energie sub formă de fotoni de lumină. el trece într-o stare de energie superioară (stratul n = 2) aflându-se într-o stare excitată (energie înaltă). dar toate poartă numele de luciferine. în interacţiune cu celelalte discipline. Se poate folosi şi computerul în predarea bilogiei. similar reacţiei chemoluminescente. Dacă lungimea de undă se află în spectrul vizibil. De obicei reacţiile chemoluminescente nu eliberează căldură tocmai pentru că energia este eliberată sub formă de lumină. Iată cât de frumos. emiţându-se o mică cantitate de energie (un foton) sub formă de radiaţie electromagnetică.7. poate interveni în procesul instructiv în două moduri: direct. Un licurici luminând Sursa imaginii: Flickr Reacţiile bioluminescente folosesc ATP (trifosfatul de adenozină) ca sursă de energie. ajungându-se astfel într-o stare de echilibru . în acest proces. luciferina este oxidată pentru a produce un complex biochimic excitat. Când licuriciul luminează. Lungimea de undă determină culoarea emisă. atunci tranziţia electronului va fi percepută ca o lumină de o anumită culoare. Un atom de hidrogen în stare de echilibru neutru. când 174 . Licuricii utilizează molecula de oxigen şi o enzimă numită luciferază (şi acesta este un nume generic – luciferazele diferă de la o specie la alta). Structura moleculelor producătoare-de-lumină variază de la o specie la alta. Se produc mişcări între straturile de electroni. care va emite un foton când revine în starea neutră. Are un singur electron pe stratul n = 1. Fig. Când atomul de hidrogen absoarbe o cuantă de energie (o anume cantitate discretă de energie). Luminolul produce lumină când reacţionează cu un agent oxidant. Lungimea de undă a energiei emise depinde de cantitatea de energie eliberată.

când computerul este managerul instruirii. Se pot „realiza în clasă” procese cum ar fi creşterea. AEL-ul este un mod de învăţare mai eficient. se atribuie sarcini de lucru specifice. înţelegând mai bine informaţia. mişcările plantelor. Astfel elevii îşi pot creea o imagine mai vastă. În AEL se pot observa reacţiile şi transformările la nivel de celulă. cu ochiul liber nu le putem observa. În acest caz se prezintă elevului obiectivele de atins. Deosebit de utile pentru învăţământ sunt softurile de simulare a unui fenomen real (ciclul cardiac. adică experimente la calculator şi profesorul care este ghidul cel mai bun în lumea cunoaşterii. Nu se compară imaginile văzute în carte cu cele văzute la monitor. în final se prescrie ce secvenţe va studia elevul în funcţie de rezultatele testului anterior. permeabilitatea selectivă a membranei celulare. pe care. Orele studiate în AEL la biologie sunt un ajutor elevului în cunoaşterea eficientă şi mai detaliată a materiei. fecundaţia. Calculatorul nu este utilizat pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic. imaginile ilustrate provoacă imaginaţia astfel facilitându-se înţelegerea temei. Aceasta constă în distribuirea materialului de studiu în unităţi sau „cuante de informaţii” care să poată fi asimilate dintr-o dată. Realizarea softurilor reprezintă o muncă în echipă a informaticienilor şi a biologilor. Însă. Într-un timp mai scurt elevul poate reţine mai mulă informaţie. fără de profesor elevul nu poate primi răspunsuri la unele întrebări la care calculatorul nu poate răspunde. mitoza şi meioza ş. AEL este bun. punând în faţa elevului probleme şi cerându-i o activitate îndreptată spre rezolvarea lor. În general orele petrecute la AEL sunt mai interesante şi mai atrăgătoare (culorile. observăm unele reacţii de moment ale organismului în timp foarte scurt. ajutându-l 175 . se administrează teste pentru determinarea progresului elevului în raport cu obiectivele prestabilite. Uneori ordinea de afişare a informaţiei este încurcată sau se afişează în timp îndelungat. imaginile sunt de nedescris).poate îndeplini sarcina de predare a profesorului. Programul AEL ne oferă posibilitatea să analizăm evolutiv nişte fenomene din interiorul organismului nostru. însă mai calitativă ar fi o lecţie combinată. circulaţia sevei brute şi a sevei elaborate. Instruirea asistată de calculator constituie la ora actuală una dintre principalele preocupări ale dascălilor. ci pentru a veni tocmai în sprijinul predării. Modificînd unii parametri.a. şi indirect. fotosinteza) prin intermediul unui model care are un comportament analog. se înregistrează şi se raportează rezultatele obţinute. polaritatea acesteia.

Formarea viziunii interdisciplinare asupra lumii şi în acelaşi timp formarea elevilor pentru a fi apţi să realizeze abordări de acest fel.central.google. Polirom. Iasi.S-uri.astfel să-şi îndeplinească mai bine funcţia sa didactică fundamentală.ro/Impactul-matematicii-asupra-altorstiinte/Utilizarea-modelelor-matematice-in-biologie/menu-id-128.ro/eurocomp/Matematici_aplicate_in_biologie.ucv.Bontaş.wikipedia. Este un instrument absolut necesar care valorifică capacitatea de muncă şi creativitatea elevilor şi profesorilor. Ed. În condiţiile actuale. Bucureşti.google. Bucureşti. Metodica predării biologiei la clasele V-VIII . informatizarea a devenit o strategie naţională.ro/imgres?q=Canalele+ionice+voltaj-dependente http://www. interdisciplinaritatea în cadrul unei arii curriculare poate constitui un punct de plecare. în care profesorii trebuie să creeze programe. Realizarea interdisciplinarităţii presupune aportul creator al profesorului. fără de care nu este posibilă cunoaşterea multiplelor şi variatelor interdependenţe dintre fenomenele lumii reale Bibliografie I. În învăţământul românesc. reducând în acelaşi timp volumul de muncă. 1983.referatele.ro/imgres?q=Transmiterea+sinaptic%C4%83& http://www. cât şi pentru diferite momente din acestea. 1998. Pedagogie.com/referate/fizica/online2/LEGATURA-DINTREFIZICA-SI-BIOLOGIE-referatelecom.pagini-scolare..Editura Didactica şi Pedagogica . necesită apelul la modalităţi de lucru care prilejuiesc exersarea principalelor procese ale gândirii. Calculatorul este un mijloc tot mai folosit în procesul didactic atât pentru lecţii in ansamblul lor. o modalitate de gândire şi acţiune. Pedagogie. 1996 (ed.:Proiectarea lecţiei.phphttp://ro. Surse online: http://www. Editura Polirom. 2006 Cerghit I. Bucureşti.ro/cercetare/pimm/genomica_functionala http://www.imgenis. Interdisciplinaritatea constituie un principiu ce trebuie aplicat. Bucureşti. ce decurge din evoluţia ştiinţei şi a vieţii economico-sociale.P.: Metode de învăţământ. E.html http://cis01.pdf http://www.D.1982 Cerghit I. a II-a) Constantin Cucos.org/wiki/Istoria_biologiei 176 .D. Virginia Todor.google.ro/imgres?q=respiratia+celulara http://www. realizând C.

Copper is a trace metal essential for living organisms but at high concentrations it becomes one of the most toxic heavy metals to fish and are bio-accumulate. Department of Ecology. cooper. respiratory rhythm. Singh et al. 2008) Fishes are 177 . Faculty of Science. oxygen consumption. Balambigai &Aruna (2011) said that Ahmad and Afzal (2001) showed that the highest concentration of copper found in liver of the fish. MARINESCU University of Piteşti.. Gabriela ZGURSCHI Drd. Carbonell & Tarazona. after 24 hours of immersion. (Singh et al. produces.. Alina ANDRONESCU Prof. number of erythrocytes. Balambigai &Aruna . (Balambigai &Aruna. (Effler et al. 1980. 2011). used in aquatic weed control since 1882. Key words: prussian carp. dr. Romania Abstract: The copper. a significant increased of the fish oxygen consumption. The copper has changed the fish respiratory rhythm in investigated concentration after 7 days of exposure. The number of erythrocytes has significantly decreased after 7 days of immersion at copper concentration. univ. Piteşti.. including runoff from mineral deposits.001g Copper/l water.The Changes of Some Physiological Parameters in Prussian Carp under the Action of the Cooper Drd. 1993. under the concentration 0.. Introduction Copper enters the aquatic environment through several pathways. 2008) Copper sulphate has many industrial applications including the preparation of Bordeaux mixture (a fungicide) and the manufacturing of other copper compounds. G.2011). Copper sulphate is widely used as an algaecide for controlling phytoplankton in fish ponds and lakes as well as an herbicide. Al. mining operations and industrial activities. 2009. Fish are the final trophic link of hydro ecosystems which most easily accumulates pollutants (Cepanko et al.

breathing frequency. Singh et al.the simple and reliable biomarker of copper pollution of aquatic bodies.. 48. Shukla et al. (Singh et al. (Singh. number of red blood cells) in prussian carp (Carassius auratus gibelio Bloch). The aim of this study is to analyze the influence of Copper upon some physiological parameters (oxygen consumption. Water temperature in the test ranged from 18. etc. biocides. when they were not fed during experiments to avoid further intervention of this factor. 96 and 168 hours on all samples of these lots. was determined by using the closed respiratory chamber method (the oxygen dose in the water was established by using the 178 . (Taylor et al... Lodhi et al. Copper concentration was determined by preliminary tests of survival. The test was performed semi statically with the bath exchange every 24 hours in 40 l aquaria. James & Sampath. Materials and Methods Determinations were made between September and November 2010 on prussian carp (Carassius auratus gibelio Bloch). chemical industrial effluents.. James et al. stage.. 2008) hence the blood parameters get affected on account of metal toxicity. The introduction of fish in solution was done after their mixing and aeration for ten minutes. 1995) The metal entering into fish system are slowly eliminated. 2008). (Al-Mohanna.2008).2 to 19. 2006. the fish were separated in lots (of ten fish). habits and environmental conditions. 1994. The oxygen carrying capacity of blood at 95% saturation. 2007. the iron content of the blood and number of red blood cells in fishes often vary with life history. caught in the surrounding lakes and rivers of Piteşti city. 1996.. After 10 days of adaptation in the lab. 72. (Newman & Mitz. 2008) The blood parameters have been used as sensitive indicator of stress in fish exposed to different water pollutants and toxicants. 1988. expressed by the oxygen consumption. such as metals. The metallic ion present in water enters the fish body and gets accumulated in various organs like liver and kidney. Transport of oxygen in the blood depends on the amount of haemoglobin. Singh et al. Singh et al. a respiratory pigment found in the blood of all vertebrates. We choose this species of fish because these are the most frequent in Arges River. pesticides.8˚C. There have been made determinations of oxygen consumption and frequency of respiratory movements at intervals of 24..1996. The energetic metabolism.

direct contact between the aquatic environment and the gill epithelium may cause these surfaces to become sensitive to environmental alteration in the presence of toxic materials or other irritants. they swam upside down. 179 . 1988). also appear to cause changes in fish haematological indices. Results and Discussion In fish. Haematological analysis can provide important information about the internal environment of the organism.14 % of the values recorded prior to fish exposure to copper. the copper had an significant effect on respiratory rhythm on prussian carp for the 120 hours. Haematological studies in fishes have assumed greater significance because these parameters were to be used as an effective and sensitive index to monitor physiological and pathological changes induced by natural or anthropometric factors. The values of this physiological index recorded after 120 hours of exposure rised compared with control values to 15. breathing frequency. as they were calm due to low temperature and there was no handling stress. Fish were not anaesthetised prior to blood sampling. the copper modified the values of breathing frequency as shown in figure 1.001g Copper/l water). such as transport and handling.In this study.001g Copper/l water. At the concentration of 0. number of erythrocytes). Other stress effects. This may result in a decrease in the dissolved oxygen at the gill surface. The copper is toxic to Prussian carp because it change the level of some physiological indices (oxygen consumption. initiating the cough reflex which is an attempt to clean the respiratory surface. In studied concentration (0. the fish exposed to copper were observed to be highly irritable and displayed frenzied swimming when approached.Winkler chemical method) (Picos and Năstăsescu. The use of respiratory stress to monitor sublethal effects of intoxication was previously applied to a variety of toxicants and subjects. Respiratory irregularities are thought to be caused by mucus precipitation on the gill epithelium in response to a toxicant. by using a small amount of blood collected from the caudal artery. The number of erythrocytes was microscopically determined with a Thoma cells numbering chamber.

2. The influence of the copper upon oxygen consumption on prussian carp Fig. The influence of copper upon breathing frequency on prussian carp Fig.Fig. The influence of copper upon number of erythrocytes on prussian carp 180 . 3. 1.

001 g Cu/l water was also significantly affected. Concentration levels of heavy and trace metals in the fish and relevant water from Rawal and Mangla lakes.These values were found to stabilize during the next days to 204. an average decrease of 34 % was found in the treated fish individuals. Biol. after 24 hours oxygen consumption decreases significantly .001g Cu/l water) an increased effect on the energetic metabolism and the breathing frequency in the fish species investigated (prussian carp).001 g Copper/l water. an Essential Micronutrient on ACh. The number of erythrocytes in the fish individuals subjected for seven days to immersion into water with 0. Saudi Arabia. 2011.).G. A concentration of 0.001 g/l of copper caused a decrease by 34% in the number of erythrocytes in the prussian carp. AChE and Na+K+ATPase in Various Tissues of the Fish Cyprinus carpio (L. The copper’s toxic effect was proven to be more powerful in the first 24 hours from the fish’s immersion.M.135. J. a certain degree of ‘adaptation’ was observed.200 per ml) and the ‘treated’ lot (739. this index increases first 24 hours of immersion the respiratory metabolism ranged to 154. as shown in Figure 2. Aruna. Conclusions The copper have had in the experimented concentration (0. 15. at a concentration of 0. J. The difference between the number of erythrocytes which was determined for the control (1. Research Journal of Environmental Toxicology 5 (2):141-146.75 % of the control value..T. & D.The oxygen consumption was found to be significantly influenced by the concentration of the used copper into the water.89 ml O2/kg/h. Biol. which seemed to be related to the acute decrease in the oxygen consumption. 1: 414-416. after this period of time. Impact of Copper Sulphate.200 per ml). 181 . Afzal (2001). Thus. Al-Mohanna M. Environ. (1994). Sci. Residues of some heavy metals in fishes collected from (Red Sea coast) Jizan. However. Bibliografie Ahmad M. 149-157 Balambigai N. after seven days of immersion. & H..

V. Total Environ.W. Meyer & M. R.. T. Mc Geer. (1995). J. 16. co-financed by the European Social Fund – Investing in people. Effects of lead on respiratory enzyme activity glycogen and blood sugar levels of the teleost. Radiological investigation of roach and perch from some lakes in Lithuania.A. (2008). 2. 14. 122-123. Asian Fish.. J.Journal of Environmental Bology. Eng.. C. & J.P.D.. &Sharma Y.Toxicol. Field. Oreochromis mossambicus (Peters) during accumulation and depuration. Acknowledgements: This work (The Changes of Some Physiological Parameters in Prussian Carp under the Action of the Cooper) was partially supported by the strategic grant POSDRU 107/1.. Mc Donald (2000). Toxicol. Haematological responses in a fresh water teleost. 2298-2308. evaluation of chronic indicators.. M. Whole lake response to low-level copper sulfate treatment. 14: 199-205. 2006. S. Ladigiene.. Gambusia affinis (Baird and Girard).C.N. Romania. 9. Taylor L. Trivedi S. M. Singh M. Sci. Channa punctatus to experimental cooper and Cr poisoning . Litten. A proposed method to diagnose acute copper poisoning in cultured rainbow trout (Oncorhynchus mykiss). 1329-1334.M. Quirk (1980). Environ. Singh D. G. Hale. Idzelis. 107. Alagurathinam (1996). University of Bucharest Press. F. 192195 Effler S. Tong-Ngork. V. & S. 339-341. Environ. Cepanko V. Gh.Nath K. Newman. J. Sampath & S..Environ. Physiological effects of chronic copper exposure to rainbow trout ( Oncorhychus mykiss) in hand and soft water . Wood & D. Picoş C. pp. Water Res. & Năstăsescu. Tarazona (1993). Chem.Biol. Kesminas & R. 86-99.29(2) 253 -257. 12. (1988).L.. 19. Impact of cooper on haematological profile of freshwater fish. Lucrări practice de fiziologie animală. Size dependence of zinc elimination and uptake from water by mosquito fish . Mitz (1988).. Aquat... Channa punctatus.G.. Family and Social Protection.V. Sci. S.5/S/77265 (2010) of the Ministry of Labor.17-32. 1489-1499 James R.K. K. Landscape Manage.Carbonell.C.. 182 .

applications. instrumentele specifice comunicării online sunt poşta electronică. organizaţionale. 183 . comerciale.0 Prof. discussion groups. Internet and Web 2.0. which will inaugurate a new stage in the evolution of Internet and online communication. Keywords: communication. forumurile de discuţie.0 era. interactive advertising. internet.Instrumente de comunicare şi generaţia Web 2. web seminars. profesionale) etc. This explains the fact that although we are in full development of Web 2. „serviciile de mediu” precum directoarele şi motoarele de căutare.0. online.0 generation have made available for the internet users many innovative tools: social networks. Unul dintre cele mai importante instrumente de comunicare online o reprezintă blog-ul. thoughts have already been expressed that the next step in the journey is the establishment of Web 3. user. web 2. Introducere În cadrul Internetului.0. This turns into a concept better and better shaped. ce pot fi: personale. chat-urile. regulată şi cronologică de însemnări (posts) despre un subiect sau o multitudine de subiecte.. fiind considerat de asemenea şi principalul instrument de comunicare web 2. Cristiana-Roxana NEACŞU „Kemal Ataturk” National College Abstract: When scholars study communication on the Internet. virtual worlds. blogs. site-urile web. conferinţele web. comunităţile virtuale. they agree on the fact that it as a continuously changing and evolving medium. videos. blogurile (jurnale pe web. Blogul reprezintă o pagină web cu o serie constantă.

ro. preferinţele acestora. imagini şi linkuri către alte bloguri.Website-ul Totalitatea site-urilor accesibile publicului. 184 . cu toate că hyperlinkurile dintre ele controlează modul în care cititorul percepe structura generală şi modul în care traficul curge între diferite părţi ale site-ului. site-uri sau alte canale 20 Andrei Găitănaru. Bucureşti. Multe bloguri conţin comentarii sau ştiri despre un subiect anume. Bucureşti. Blogul ”În sine. Primul lucru care trebuie stabilit într-o comunicare online sunt obiectivele. p. Editura Tritonic. şi acţiunea de a scrie pe bloguri.33. denumită homepage (pagină de start) şi de obicei există pe acelaşi server fizic. Editura comunicare. Site-ul este varianta de bază de la care se porneşte o comunicare online. ce se aşteaptă de la acest site. comportamentul şi dorinţele lor22. Puterea blogului.”21 Blogul este unul dintre cele mai cunoscute şi folosite instrumente de comunicare.111 21 Guţu-Tudor. cât şi verb.2. altele funcţionează ca jurnale personale online. Jeremy. în mod normal. personalităţi marcante. cui i se adresează. Un blog obişnuit combină texte. şi desemnează şi instrumentul de comunicare. p. Editura McGraw-Hill . accesate dintr-o rădăcină comună URL. mediu si canal de comunicare. care se folosesc din plin de această nouă metodă de a îşi face cunoscute opiniile şi punctele de vedere. şi le poţi utiliza pentru a determina nevoile clienţilor. Dorina. p. termenul blog este atât substantiv. constituie World Wide Web-ul20. văzute în mod colectiv. atât de companii. Blog marketing. iar pasul următor constă în stabilirea obiectivelor site-ului: ce îşi propune. Unele site-uri cer abonare pentru a putea fi accesat o parte din conţinut sau chiar tot conţinutul. 2002. Calculatorul. 2005. 22 Wright. 2008. URL-urile paginilor le organizează într-o ierarhie. iar în funcţie de acestea se va decide care sunt următorii paşi. Paginile unui site pot fi. vedete şi politicieni cât are şi un succes foarte mare în rândul tinerilor. de la mai multe tipuri de persoane şi entităţi menţionate anterior. în viziunea lui Jeremy Wirght constă în faptul că poţi aduna toate informaţiile despre afacerea ta. New Media. De cele mai multe ori comunicarea pe Internet are ca punct de pornire website-ul.

185 . Diana Cismaru a realizat un studiu din care a rezultat o împărţire a blogosferei în 8 categorii24: 1. 2. muzică (MP3 blog). bloguri preluare (3%). d.6%). e. În decembrie 2007.5%) 4. cu toate ca unele sunt centrate pe artă (artlog). şi Hinson. 24 http://dianacismaru. fotografie (photoblog). Bloguri “hobby” (8. Bloguri profesionale (4. pornind de la bloguri personale generale. Donald. Majoritatea blogurilor sunt în primul rând formate din texte.4%) 6. Blogurile “revistă online” (4%) 8.5%) 5. înregistrări video (vlog).4%) 3. 2009. motorul de căutare de bloguri Technorati urmărea peste 112 milioane de bloguri. c. “filosofie de viaţă” (4%). Bloguri colective “de nişă” (13.media relevante pentru subiectul principal al blogului. b. Revenind la o clasificare mai generală a blogurilor. este o parte esenţială a celor mai multe bloguri. bloguri “comentariu personal” (20. narative (7%). Bloguri personale (41. Bloguri de tip religios (3. Technocrati a definit blogul ca fiind un jurnal actualizat cu regularitate şi publicat pe Internet. Bloguri colective profesionale (sau bloguri de organizaţie) (1.2%) 23 Wright. An Analysis of the Increasing Impact of Social and Other New Media on Public Relations Practice. Michelle. desen (sketchblog). bloguri comentariu de viaţă publică (6. De-a lungul timpului au fost realizare numeroase clasificări complexe ale blogurilor.7%) 7. În aceste condiţii. 4-5. pp. Posibilitatea ca cititorii să lase comentarii într-un format interactiv. audio (podcasting). până la bloguri extrem de specializate.com. Bloguri temporare (2. Unul dintre criteriile folosite este comportamentul autorului (intenţiile sale)23.7%). Institute for Public Relations. Tipologia blogurilor este foarte variată.wordpress.3 %): a.

cel puţin formal. In prezent sunt destul de multe companii care şi-au deschis.68% 5. unul general şi mai multe specializate sau numai bloguri tematice.76% 5. 186 .78% 52. Deşi nu am făcut o analiză cantitativă.Clasificare a blogurilor 4. 1 Studiul amintit a fost realizat în ianuarie 2008. observarea blogosferei româneşti arată o creştere a ponderii acestora.57% Bloguri personale Bloguri “hobby” Bloguri colective profesionale (sau bloguri de organizaţie) Blogurile “rev istă online” Bloguri profesionale Bloguri colective “de nişă” Bloguri de tip religios Bloguri temporare Grafic nr.06% 1.28% 10. un blog şi organizaţii care au chiar mai multe bloguri.77% 17.09% 2. Se observă un număr mic al blogurilor profesionale şi mai ales al celor de organizaţii. inclusiv şi atenţia companiilor româneşti. Twitter Twitter – noua reţea socială şi de micro-blogging a atras foarte mulţi membri din toată lumea.

Reţelele sociale sunt în multe feluri cela mai haotice şi mai greu de înţeles părţi ale web-ului. la fel ca prin intermediul unui blog. afirmă unii. How to use New Media. 36 26 Caplan. Li. Google Talk etc. Goldring. vol. stă tot potenţialul acestora.7 187 . London. în MIT SLOAN Management Review. Paul. care au multe legături redundante. servicii şi mesaje promoţionale în conformitate cu punctul lor propriu de vedere asupra a ceea ce consumatorii îşi doresc. doar ca limita unui mesaj este de 140 de caractere. 2008. exista posibilitatea de a personaliza modul în care arată pagina de profil și poza de avatar.0 a adus multe schimbări în vieţile tuturor utilizatorilor de Internet. nr. Cu alte cuvinte. prieteni cu care poţi 25 Bernoff. 49.prin sistemul de comunicare foarte eficient şi rapid pe care îl pune la dispoziţie. Media Trust. Companiile obişnuiau să deţină puterea: fabricau produse. preocupări şi valori nu îşi îmbogăţeşte membrii în măsura în care o fac grupurile de indivizi care au conexiuni în alte lumi sociale şi acces la o varietate mai largă de informaţii. o reţea de prieteni apropiaţi. Harnessing the Power of the Oh-So-Social Web. Avantajul Twitter-ului în fata serviciilor de mesagerie instantanee. 30. Reţelele deschise. Forma reţelelor sociale este un factor-cheie al utilităţii reţelei pentru indivizii incluşi. ce împărtăşesc aceleaşi credinţe. Ca în orice rețea socială. Susie. p. e ca poți comunica cu mai multe persoane în același timp. Reţele sociale Revoluţia Web 2. gen Yahoo Messenger. atât pe plan personal cât şi profesional. cu legături slabe şi spaţii sociale goale introduc noi idei şi oportunităţi pentru membrii lor în măsură mai mare decât reţelele închise.26 Aceste reţele sunt construite în jurul ideii de ”prieteni” fie ei prieteni adevăraţi (din viaţa reală) sau doar virtuali. Josh. 25 O reţea socială este o hartă a relaţiilor dintre indivizi ce indică modurile în care ei sunt conectaţi prin diverse grade de familiaritate socială pornind de la cunoştinţe întâmplătoare până la legături familiale puternice. şi tocmai aici. p. 2008. Este mai bine pentru succesul individual să existe conexiuni cu o varietate de reţele decât multe conexiuni într-o singură reţea. Reţelele dense sunt mai puţin utile pentru membri decât reţelele cu multe spaţii libere şi cu numeroase conexiuni slabe cu indivizi din afara reţelei principale.Charlene.

în reţeaua Facebook. iar cât de curând se vor converti în instrumente omniprezente şi universale. inclusiv atenţia companiilor româneşti. Există şi o reţea socială dedicată special domeniului business – LinkedIn.0 au pus la dispoziţia companiilor foarte multe noi instrumente: reţele sociale. generațiile viitoare le vor primi în viața lor și cel mai probabil vor petrece ziua bând cafeaua virtuală de dimineață cu prietenii din Paris. Evoluţiile de excepție viitoare ale web-ului vor conduce la noi legături între utilizatori şi date făcând cu atât mai lentă trnaziția către Web 3. mai ales în reţelele cunoscute precum Facebook sau Youtube.10. Reţelele sociale sunt diferite prin specificul lor: dacă într-o reţea precum Hi5 se vor întâlni preponderent tineri (13 -29 ani)27. reclame interactive. data accesării: 25.comunica. Puterea acestor reţele constă în faptul că printr-un singur click. sau reclame. 27 Cashmore Pete. Concluzii Internetul şi generaţia Web 2. mesajul poate ajunge la mii de oameni.0 și probabil Web 5. seminarii web.0. fragmente din filme. Serviciile Web 2. prin sistemul de comunicare foarte eficient şi rapid pe care îl pune la dispoziţie. Hi5 –Another Massive Social Network. de videouri. Prin intermediul acestei reţele. grupuri de discuţie. iar pe site-uri precum YouTube principala activitate este publicarea de clipuri cu muzică. http://mashable. filmări. care permite utilizatorilor să se înregistreze şi să îşi creeze un profil profesional. de opinii şi mesaje. deşi pornită iniţial de la ideea de reţea a studenţilor. denumit și web-ul semantic. Este mai mult decât sigur că evoluția internetului nu încetează aici. se înregistrează o creştere a utilizatorilor tineri dar interesaţi de partea profesională şi carieră. lumi virtuale. jucând o partidă de șah vitual cu fratele din Londra și seara ieșind la plimbare pe malul Nilului. Twitter – noua reţea socială şi de micro-blogging a atras foarte mulţi membri din toată lumea.0 se află în prezent plină dezvoltare şi evoluie. aplicaţii. Va urma Web 4.2011 188 .com/2006/07/16/hi5another-massive-social-network/. face schimb de poze.0. indivizii pot gestiona o listă de contacte de afaceri. bloguri.

Charlene. Wright. 2009. nr. Blog marketing. How to use New Media. Media Trust. Goldring. Bernoff. 2008. New Media. London. An Analysis of the Increasing Impact of Social and Other New Media on Public Relations Practice. Harnessing the Power of the Oh-So-Social Web. Jeremy.com/2006/07/16/hi5-another-massive-social-network/ 189 . mediu și canal de comunicare.Bibliografie Andrei Găitănaru. şi Hinson. Bucureşti. Surse online: http://dianacismaru. vol. Wright.ro. 2008. 2002. Guţu-Tudor. Editura Tritonic. Michelle. Josh. Institute for Public Relations. Calculatorul. Dorina.wordpress. Editura comunicare. 30. Caplan. Li. Editura McGraw-Hill . Donald. 2008. 2005. 49. Bucureşti. http://mashable. în MIT SLOAN Management Review. Susie.com. Paul.

Key words: mass media. Internet and new media are the global medium to the sociallife. univ. comunicarea şi interacţiunile sociale aveau un grad restrâns de diseminare datorită schimburilor limitate dintre oameni. the number of custumers increased lately in our society. În istoria civilizaţiei umane au existat diverse modele de organizare socială corespunzătoare fiecărei epoci istorice. Cuza. Dar. rolul acestora în schimbările produse în structura şi relaţiile sociale arată importanţa sistemelor mass-media în societatea contemporană. Evoluţia societăţii moderne poate fi analizată pe fondul dezvoltării mijloacelor de comunicare de masă. People from all over the world are interested about electronic or digital mass-media. Extinderea sistemelor mass-media a supus mediul social unor presiuni interne şi a creat o serie de interogaţii legate de tehnicile de manipulare şi sugestionare media.I.Rolul sistemelor mass-media în cultura globală contemporană Asist. which is influenced from media and electronic media system. ceea ce demonstrează importanţa mijloacelor de comunicare în procesul de evoluţie socio-culturală al vremurilor noastre. drd. Diaconu Răzvan POPOVICI Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Social Politice Universitatea A. Sistemul mediatic modern a devenit un factor de propagare al valorilor culturale iar diversele tipuri de mass-media. social network. dar şi ansamblul social în general. a new reality of our days. Today. Problematica comunicării şi interacţiunii de masă a adus în discuţie însuşi sensul culturii contemporane. global culture. Iaşi Abstract The article deals with global culture. televiziune sau media electronică influenţează viaţa fiecăruia dintre noi. Odată cu apariţia tiparului s-a trecut la un model de comunicare şi transmitere a informaţiei mult mai rapid. de la presa scrisă la radio. În epoca arhaică. globalization. ce pot influenţa 190 . marele salt s-a produs în ultimul secol. electronic media. MarshallMcluhan spoke about global village. când dezvoltarea rapidă a mijloacelor de comunicare de masă a generat procesul de masificare socială aşa cum îl cunoaştem astăzi.

tehnologia reprezintă modul de exprimare al 191 .circulaţia informaţiei la nivel planetar. sociali sau politici aflaţi în interacţiune profundă în viaţa societăţii. principala întrebare care intervine este în ce măsură noile sisteme media online vor înlocui omniprezenta televiziune. O teză fundamentală în acest sens este dezvoltată de Ignacio Ramonet. în ultimii ani asimilând segmente de public tot mai numeroase. una dintre acestea se referă la conceptul de Societate.”1 Interacţiunea comunicaţional-informaţională de care vorbeşte Ramonet. Accesibilitatea mediei televizuale a devenit un element uzual în viaţa de zi cu zi. ceea ce însemnă mai multe mijloace de comunicare (aşa cum arată avântul actual al telefonului mobil sau internetul) şi dezvoltarea unor domenii noi de activitate. profitând în special de progresul în materie de digitalizare şi favorizând interconexiunea tuturor serviciilor din domeniul comunicaţiei şi informaţiei. Marshall McLuhan. Asistăm în zilele noastre la “Mariajul informaţiei cu telecomunicaţiile şi cu televiziunea care provoacă o adevărată revoluţie. aşa cum aceasta din urmă a înlocuit radioul în preferinţele diverselor categorii de public? Dacă analizăm impactul produs de internet şi de noile media în sensul utilizării acestora ca forme sau modalităţi de cunoaştere şi divertisment.într-un mod negativ omul. Acesta susţine concepţia de societate a informaţiei globale. de fapt un efect al ceea ce este definit drept world cultură sau cultura globală: “O infrastructură la scară planetară ca o imensă pânză de păianjen. creatorul conceptului de “sat global” consideră mass-media modernă un factor de influenţă în universul cultural de a fi şi gândi al omului contemporan. are drept caracteristici: . chiar dacă noi simţim omniprezenţa acesteia în viaţa de zi cu zi. presupun interacţiuni tridimensionale: televiziune. internetul fiind de fapt vârful de lance al acestui proces global. economici. Desigur. . devenit spectator sau participant interactiv la noua realitate mass-media.noile sisteme multimedia. Există numeroşi factori culturali. telefonie.reţea3. iar internetul şi noile media îşi fac loc. Ce înseamnă de fapt acest concept dezvoltat de Manuel Castells în anii ’90? Tehnologia nu reprezintă absolutul.”2 Dezvoltarea sistemelor mass-media este în strânsă corelaţie cu evoluţia tehnologiilor informatice din ultimele decenii. reţele net. atunci avem în vedere concurenţa dintre mass-media televizuală şi noile media. Există o serie de teoretizări interesante pe această temă. posibilă graţie tehnologiilor digitale.

Sistemele mass-media au avut o influenţă profundă asupra societăţii şi a culturii contemporane. comportamentelor. Observăm că influenţa generată de mass-media înseamnă o schimbare a percepţiilor. radio sau televiziune. mass-media. Întrucât principalul consumator de mass-media este individul sau receptorul în sensul cel mai general al termenului. în general promovează o cultură de consum şi. standardizare. în acelaşi timp. mărirea capacităţii de consum este în acest sens o prioritate. Trăim într-o societate a informaţiei globale: “Societatea informaţională este când o societate în care tehnicile de informare şi comunicare au devenit dominante sau foarte prezente.fiecărei structuri sau grup social. publicitatea. o industrie specifică axată pe un model de dezvoltare de tip social. universal. politice instituţionale şi culturale. Imaginea. conceptul a fost extrapolat în planul vieţii sociale.”5 Definirea culturii globale înseamnă fundamentarea la nivelul unor repere valorice proprii a conceptului intitulat ”mcdonaldizarea lumii”6. propriu unei societăţi de consum. Acest rol trebuie în permanenţă reînnoit şi regândit. vizualizarea unui 192 . Teza lui Ritzer înseamnă o lume fundamentată pe trei piloni: uniformizare. şi predictibilizare. de reţeaua internet şi noile media. Să fie în permanenţă ţinuţi în priză. mai rar. când o societate în care aceleaşi tehnici se află la originea creşterii productivităţii şi reprezintă deci un mijloc nou de producere a valorii. uniformizator.”4 În lumea contemporană există schimbări spectaculoase. vorbim de formarea unui standard comun. Acest model teoretic se fundamentează pe gradul ridicat de interacţiune în ceea ce priveşte schimbările produse în societatea contemporană. indiferent că discutăm despre cinematografie. expuşi în mod constant celor mai mari tentaţii şi să nu părăsească astfel starea de excitare şi efectele sale – suspiciunea şi nemulţumirea. “Consumatorilor nu trebuie să li se îngăduie niciun răgaz. Rolul mass-mediei în această lume este fundamental. o societate în care paradigma informaţională s-a extins la ansamblul activităţilor sociale. Expunerea la diversele mesaje media. atitudinilor diverselor categorii de public în conformitate cu valorile acceptate în societatea contemporană. sistemele mass-media au un rol fundamental iar fenomenul de masificare socială a generat în ultimele decenii o cultură de tip consumerist. ea devine practic vectorul de penetrare al modelelor culturale acceptate în societatea contemporană şi produce în aceeaşi măsură consecinţe sociale. rolul canalelor de transmitere a informaţiei este fundamental pentru promovarea sistemelor de valori proprii diverselor categorii de public existente. cu alte cuvinte. când.

atitudinilor diverselor categorii de public.anumit program determină receptarea şi ulterior posibila acceptare a acestuia. 2000.în societatea contemporană sistemele mass-media. şi acceptat în mod favorabil de public. constituie astfel un argument în acest sens. comportamentelor. Zygmund. televiziune sau internet au un rol fundamental în modelarea percepţiilor. Globalizarea şi efectele sociale. Editura Doina. Globalizarea şi efectele ei sociale. Cluj-Napoca. pag. Editura Univers enciclopedic. Bernard. 63. Informaţie şi comunicare.sistemele mass-media. 2008. iar fenomenul de masificare socială se manifestă prin standardizarea şi uniformizarea stilurilor şi opţiunilor valorice ale publicului. Zygmund. . 4 Miege. Ritzer.mesajele promovate de canalele media sunt vizualizate şi receptate de public. 3 Castells. Editura Antet. Iaşi. Editura Dacia. 1998. 2003. internet au rolul de a transmite valori şi modele culturale diverselor categorii de public. precum şi apartenenţa acesteia la un anumit segment de public divers din societate. apud. Editura Antet. Ion. televiziune. 336 . influenţează capacităţile şi nivelul de raţionare al persoanei. respectiv: radio. 6 Conceptul de macdonaldizare a lumii a fost folosit pentru prima dată în eseul The Macdonaldization of Society scris de G. Manuel. Educaţia şi mass-media. Orice mesaj mass-media difuzat. Bucureşti. 2003 Bauman. Rise of The network Society. Ignatio. Dicţionar de Sociologie. Bucureşti. . pag. 2 1 Bibliografie Albulescu. 80. pag. 2005 193 . Tirania comunicării. respectiv: radio.. Editura Antet. 133. Ramonet. Geopolitica haosului. 14. În ceea ce priveşte fenomenul de influenţă socială produs de massmedia distingem următoarele concluzii: . Bucureşti. 1996.sistemele noilor media s-au dezvoltat pe baza tehnologiei informatizate din ultimele decenii. Bloxwell Publisher. pag. pag. _____________________ Ramonet. 5 Bauman. Bucureşti. aceasta arată forţa simbolică a sistemelor mass-media. . Ltd. Oxford.societatea contemporană este o lume a informaţiei globale. Bucureşti. Mesajele media constituie practic realitatea socială. . aceasta reprezentând în fapt baza societăţii informaţionale contemporane. Ignacio. 2003. Editura Polirom.

Marshall McLuhan în era digitală. Informaţie şi comunicare. Editura Nemira. 1998 Ramonet. Editura comunicare. Bucureşti. Iaşi. Geopolitica haosului. Bucureşti.Castells. 2006 194 . 2002 Sartori. Editura Antet. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Mass-media şi mediul invizibil. Sven. Dennis. Editura Humanitas. Windhall. 2001 Levinson. Tirania comunicării. La galaxie Internet. Bucureşti. Homo Videns. Editura Doina. 2001 Miege. 2001 Ramonet. 2008 McLuhan. 1997 McQuail. Giovani. Imbecilizarea prin televiziune şi postgândirea. Editura Incitatus. Paul. Bernard. Marshall. Manuel. Editura Polirom. Paris. Fayard. Ignacio. Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă. Ignatio.

the Western Hills are typical deciduous forests. Prin poziţia pe latitudine a României. prin specificul său este o componentă esenţială a peisajelor geografice. ape. contribuţia sa în modificarea aspectelor reliefului fiind hotărâtoare în cele mai multe cazuri. but also swamps occur in some meadow areas (the transformation of meadows into swamps). aceasta se află plasată în zona de dezvoltare a stepei. termofilă (paduri de stejar.Aspecte actuale ale vegetaţiei existente în dealurile de vest cuprinse între Crişul Repede şi Crişul Negru Drd. vetre de asezări etc. aceasta aflându-se la interferenţa vegetaţiei vest-europene (gorunete. Eugen Remus FŐLDVARI Universitatea din Oradea Abstract By their altitude. perioada contemporană inregiatrează “fenomene” de lichidare a suprafeţelor întinse de pădure cu toate consecinţele actuale si următoare. garniţă etc. The reforestation causes the cease of some erosion processes on slope. silvostepei şi stejăretelor. Face parte din acel complex geografic alături de climă. aflată la confluenţa mai multor tipuri. La fel ca şi clima. There are also leared large forest areas. Se constată la nivelul Dealurilor de Vest ample procese de alunecări de teren atât la nivelul terenurilor agricole cât si a celor destinate altor obiective precum căi de comunicaţie. 195 . soluri. fagete) cu cea est-europeană (de stepă şi silvostepă cu stejar pedunculat) şi cea sud-estică. there occurred an important process of natural reforestation due to the abandonment of large agricultural areas (pastures and meadows). deforestation – defrişare. şi vegetaţia are o evoluţie asemănătoare. Lately. cer. Dacă în trecut suprafeţele ocupate cu vegetaţie forestieră erau substanţial mai mari decât cele de astăzi. swamp transformation –înmlăştiniri Vegetaţia. Key words: reforestation – reîmpadurire.). relief. stejar brumăriu.

influenţat de condiţiile locale. Stejarul( Qercus robur) este de altfel caracteristic exclusiv zonei dealurilor. aninul negru (Alnus glutinosa). în cea mai mare parte masive de padure întinse. Acest proces contribuie la diminuarea riscului declanşării unor inundaţii şi a eroziunii liniare. Pădurea contribuie cel mai mult la protejarea versanţilor atât prin intermediul rădăcinilor cât şi prin procesul de încetinire a scurgerii bruşte a apei provenită din precipitaţii. eroziunea areolară este aproape imperceptibilă. Pe lângă aspectele semnalate anterior. aspect important în condiţiile în care aproape jumătate din materialul erodat în zona temperată se datorează tipului de eroziune amintit mai sus. frecvente mai ales în vestul ţării (stejarete. fagul (Fagus silvatica) având totuşi o specificitate la nivelul zonelor de relief cu înăltimi de peste 500m. doar pe alocuri adauganduse: plopul tremurator. gorunete. cele mai multe. Pădurilor de fag le este puţin caracteristic aspectul de mozaic. atât sub forma unor păduri compacte cât şi în combinaţie cu stejarul şi carpenul (Carpenus betulus). pot determina iniţierea unor alunecări de teren. 1) Etajul făgetelor înregistrează o prezenţa insulară la nivelul acestora. mesteacanul. Specific Dealurilor Crişene este etajul pădurii de foioase(Fig. arborii fiind cei care reţin. 196 . în cazul ploilor. Acestea se pot manifesta uneori brusc mai ales atunci când solul este supraumectat perioadă care coincide cu o activitate seismică sau cu un alt stimul extern sub forma unei explozii ce provine de la o oarecare activitate antropică. unde vegetaţia prezintă o mult mai mare diferenţiere pe orizontală sub influenţa mai directă a componentelor climatice externe. zonele împădurite cu arbori de vârstă înaintată ce au un coronament bogat şi poziţionat la nivelul unor pante cu înclinări accentuate pe un strat de sol cu grosimi relativ mari. La nivelul pădurii. În acest caz se înregistrează inversiuni de vegetaţie pe versanţii mai reci. în funcţie de specie. Celalalt volum de apă rezultat este reţinut de litieră pentru ca apoi să între treptat în sol sau să se scurgă. fagul putând forma singur.Flora tarii noastre cuprinde 3339 specii. aproximativ 40% având origine euroasiatică. până la 23% din cantitatea de precipitaţii de valoare medie. 539 hibrizi şi 184 specii subspontane. făgete) Tipurile de vegetaţie au rol deosebit prin prezenţa s-au absenţa acesteia în declanşarea sau încetarea proceselor ce au loc la nivelul terenurilor.

Nu întâmplător a fost introdus în acest areal. In acest caz a contribuit la fenomenul amintit şi substratul pe care a fost amplasată plantaţia. în vara anului 2000. părul pădureţ (Pirus piraster) Reprezentativ pentru acest subetaj este stejarul pedunculat (Quercus robur) şi cerul (Quercus cerris). originar din zona mediteraneană a fost introdus cu rezultate bune. Ceica s-a uscat. şi a poziţionării la altitudini de aproximativ 500 m a plantaţiilor. pe Valea Râului. rezistenţa sa în condiţii de umiditate şi presiune facându-l căutat în zonele cu exploatări miniere.Pădurile de stejar. de amintit distrugerea câtorva hectare de conifere prin incendiere accidentală. Mai predomină pe suprafeţe relativ reduse şi gorunul(Quercus petraea) de origine central-europeană. mai umbroase decît cele de fag. Ramânând tot la zona de mai sus. La ora actuală este cel mai important aport adus de aceasta specie. rezultat tot din lipsa altor posibilităţi se înregistrează aici. carpenul (Carpenus betulus). paltinul (Acer platanoides). reuşind să se aclimatizeze rapid în zona pădurii Dobreştilor. versantul cu expozitie vestica fiind în cea mai mare parte stâncos. în unele zile de pâna la 400C. Castanul comestibil. acesta fiind alcătuit dintr-un strat superficial se sol. Nu în toate cazurile introducerea acestor specii a reprezentat şi un succes. desfiintarea exploatării miniere de la Dobreşti ne mai solicitând lemnul de castan în acest scop. 197 . frasinul (Fraxinus excelsior). mărul padureţ (Malus silvestris). anume exploatarea sa ca lemn de foc. pe fondul temperaturilor foarte mari. Astfel. Com. Un element important în cadrul vegetaţiei este acela al vegeţatiei azonale. ajung într-un amestec destul de mare cu teiul (Tilia ordata). din necesităţi economice. Valoarea sa economică rezidă şi din valorificarea fructelor. Căderea economică a zonei Dobreşti. mult sub limita inferioară a pădurilor de conifere. sub forma plantaţiilor de pin si molid (Picea excelsa) precum şi castan comestibil. introdusă artificial în perioada contemporană. depărtarea destul de mare de oricare centru industrial precum şi lipsa altor posibilităţi financiare au dus la căutarea acestestor păduri de un numar foarte mare de locuitori din zonă în perioada de toamna imediat dupa coacerea fructelor. Un fenomen paradoxal. ulmul (Ulmus procera). o suprafaţă de aproximativ 10 hectare de plantaţie de pin din zona localităţii Corbeşti.

Arbuştii sunt bine reprezentaţi. drobul (Cytisus leucotrichus). dar şi datorită lipsei unor măsuri de întreţinere a acestor pajisti. măr. rogozul (Carex pilosa). călinul (Viburnum apulus). păducelul(Crategus monogina) Stratul ierbos specific pajiştilor naturale. urzica moartă galbenă (Lamium galeobdolon). vişin. horstia (luzula nemorosa). În culturile agricole predomină unele specii de buruieni cum sunt: volbura (Convolvulus arvensis). 198 . socul (Sambacus nigra). iar dintre speciile pomicole prun. murul (Rubus hirtus). ogsiga (Brachipidium silvaticum). amintind prezenţa: cucutei (Galium schultestii). trifoi.Pe alocuri mai este prezent mesteacănul. lipitoarea (Asperula taurina). mărul pădureţ. mohorul (Setaria glauca). loboda (Chenopodium album). porumb. este deosebit de variat. laptele câinelui (Euphorbia amygdaloides). firuţei de pădure (Poa nemoralis). vinariţa (Asperula odorata). plante cu flori precum: fraga de câmp (Fragaria viridis) sau lacrimioarele (Galium aparine). nuc etc. Compoziţia floristică a pajiştilor este destul de slabă. drobiţa (Genista tinctoria). datorată unor cauze naturale precum: flora de valoare scazută. salcia. măceşul (Rosa canina). ovăz. ciocul berzei (Geranium robertianum). salba ryioasă(Evonimus verrucosa). păiuşca (Agrostis tenuis). iarba fiarelor (Cynanchum vincentoxium). costreiul (Echinocloua crus-gali). păr. coada şoricelului (Achilleamilefolium). firuţei de livadă (Poa pratensis). pălămida (Cirsium arvense). sângerul (Cornus sanguinea). cornul (Cornus mas). secară.socul roşu (Sambacus racemosa) porumbarul (Prunus spinosa). condiţii pedogeomorfologice. pieptănăriţa (Cynosorus cristatus). Plantele de cultură întălnite sunt reprezentate de: grâu. mai frecvent întâlnindu-se: alunul (Corylus avelana). pădurea continuă să rămână un element important al peisajului natural al României în general şi al Dealurilor Crişene în special. Deşi restrânsă mult în urma exploatării neraţionale. lemnul câinesc (Ligustrum vulgare).cartof. cireş. feriga (Dryopterix filix mas). floarea paştelui (Anemone nemorosa).

Eroziunea regresivă inregistrată în evoluţia rigolelor. 199 .1 . setul Corine Land Cover 2000 Utilizarea defectuoasă a terenurilor din ultimii ani a determinat instalarea la nivelul acestora a unor fenomene de eroziune sub diferite aspecte: alunecări de teren. sângerul etc. Părăsirea păşunilor sau schimbarea destinaţiei acestora a dus la un proces accentuat de reîmpădurire. şovarul etc În cea mai mare parte. pe fondul neutilizării lor în ultimii ani. ogaşelor. ravenelor şi organismelor torenţiale cu efecte negative în evoluţia versanţilor. Speciile care s-au reinstalat au fost influenţate şi de lipsa unor lucrări de amenajare. vegetaţia lemnosă instalată recent. Blocarea canalelor de scurgere. Lipsa vegetaţiei lemnoase de la nivelul versanţilor.org. 2) Pe lângă aspectul de reîmpădurire. stagnarea apei timp mai indelungat în anumite zone. brusturele. pipirigul.Dealurile dintre Crişul Repede şi Crişul Negru. păducelul. prăbuşiri etc. instalarea organismelor torenţiale. Harta vegetaţiei Sursa: www. papura. ravinări.Fig. desţeleniri etc. murul. 3). (fig. din multe puncte de vedere aceasta a fost benefică. înmlăştinirile. păşunile au fost invadate de vegetaţie reprezentată de arbuşti. jneapănul. Sub aspectul vegetaţiei. suprapuse peste fostele şanţuri despărţitoare a parcelelor de teren. contribuie la oprirea proceselor de eroziune existente la nivelul versantilor. a determinat instalarea unor sisteme de ravene. drenaj.geo-sptial. a fost încetinită sau chiar oprită(fig. au favorizat instalarea vegetatiei azonale prin plantele iubitoare de apă: trestia. folosiţi pentru terenurile arabile. Amintim aici măceşul.

Chiar dacă nu în toate cazurile greutatea cu care aceştia apasă asupra solului si rocii sunt benefice. în cele mai multe cazuri aceştia stabilizează o serie de terenuri aflate pe versanţii cu pantă accentuată. Holod) Fig. 3 Incetinirea eroziunii regresive de către vegetaţia proaspăt instalată (loc. Uneori declanşarea unor alunecări de teren de mai mică sau de mai mare amploare este încetinită s-au chiar oprită definitiv sau parţial de 200 . Acest fenomen a contribiut la scoaterea din circuitul agricol a mari suprafeţe de teren.Reîmpădurirea păşunilor şi în multe cazuri a terenurilor agricole se înregistrează pe fondul depărtării masive a populaţiei de sectorul primar reprezentat în acest caz de agricultură. Practic sute de hectare de terenuri agricole cu diferite destinaţii au fost acoperite de vegetaţie lemnoasă de diferite tipuri după cum am amintit mai sus. Rapa) Un rol deosebit în păstrarea echilibrului versantilor îl au copacii cu vârstă înaintată. Fig. 2 Proces de reîmpădurirea păşunilor (Loc. Acestea vor putea fi redate agriculturii doar prin lucrări de mare amploare a căror costuri vor fi pe masură.

5 Lunca împadurită a Văii Holodului 201 . Topa(fig. Hidişel. arinul. plopul. fie că este vorba de luncile celor două Crişuri: Negru si Repede. au suferit modificări importante în ultimele decenii în ce priveşte gradul de acoperire cu vegetatie. Prezenta lor precum şi lipsa unor lucrări de drenaj. 6).Cârpeşti Mici. trestia. La ora actuală ele au aspectul unor adevarate zăvoaie. (fig. Evidenţiem în acest sens cazul alunecării de teren declanşată pe raza localităţii Mierlău a carei evoluţie este încetinită până în prezent de către un număr de câtiva fagi cu varsta estimată la aproximativ 80 de ani. sau de cele ale râurilor mai mici precum Holod(fig. 4) Fig. 5).catre copacii batrâni. au dus la înmlăştinirea suprafeţei luncilor în măsură importantă. S-au reinstalat pe suprafata lor plantele adaptate zonelor umede precum salcia. 4 Stabilizarea frunţii alunecării de catre copacii cu vȃrsta inaintată Luncile râurilor . papura. Fig. pipirigul.

Ed. Bucureşti 202 .S. Ed.. Ed. Pop. raţe sălbatice dar şi mistreţi şi vulpi.. Măhăra Gh.. Crişul Repede. (1996). ţara Beiuşului. Posea Aurora (1977). pentru diferite specii de animale este un câştig. Bibliografie Berindei I. fondurile de vânătoare sunt favorizate. Câmpia Crişurilor. Academiei R. Bucureşti Berindei.V.R. înmulţirea naturală a diferitelor specii contribuind la scăderea costurilor de populare si exploatare. Q. Mencl. (1972). Bucureşti Zaruba. Amintim în acest sens stabilirea şi înmulţirea unor importante efective de fazani. I. reîmpădurirea luncilor este o pierdere.O. Stiinţifică. Dealurile şi câmpiile României.. potârnichi. 4 Lunca împadurită a Văii Topa Chiar dacă pentru agricultură..(1974).O. În aceste conditii. Tehnică.Fig. Alunecările de teren şi stabilitatea lor. Bucureşti Mihăilescu. Judetul Bihor. Gr. V..

Dar munca de educaţie trece dincolo de graniţele fiecărei clase către nişte comunităţi mai largi de învăţare. problems of society. profesorii au anumite îndatoriri şi sarcini dincolo de instruirea curentă a elevilor.Cea de-a doua implică angajarea părinţilor şi a altora din comunitate în educarea tinerei generaţii. society. 203 . faţă de care acesta depune efort continuu de adaptare. In an attempt to work energetically and creatively with students and their families.Pentru a beneficia de o gamă largă de cunoştinţe profesionale şi o expertiză existentă în şcoală. se înscriu ca probleme ale formării personalităţii individului. Sunt două zone largi de responsabilitate. problemele majore ale societăţii. ceea ce contribuie în mod important la calitatea şcolii şi a învăţării elevilor. Airinei”-Bucureşti Abstract For today's society. The effects of extensive transformations taking place in the dynamics of the social causes of this change in attitude. În acelaşi timp. multe din problemele individului tind să devină din ce în ce mai mult. many of the individual issues tend to become increasingly more. education. teachers Educaţia este în mod obişnuit privită ca organizarea zilnică a unor lecţii şi a prevederilor pentru experienţele de învăţare. the main responsibility of a teacher is work for their intellectual development incorporating their needs (care and understanding). Simona IONESCU Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. Se are în vedere faptul că fiecare copil are un fond propriu ereditar şi că dezvoltarea lui are loc în condiţiile specifice de mediu. probleme ale societăţii.Educaţie. O meserie. Respectarea individualităţii elevului. în special problemele cu caracter prospectiv. Key words: family. Tineri. These are a set of obligations particularly hard. formarea şi dezvoltarea în concordanţă cu liniile proprii de dezvoltare ale acestuia devin deziderate cu tendinţa de accentuare permanentă.Una implică particitarea la eforturile colaborative de a îmbunătăţi eficienţa şcolii.profesorul de matematică Prof. Efectele extinse ale transformarilor care au loc in dinamica socială determină această schimbare de atitudine. Pentru societatea de astăzi.

în ansamblu. Paralel cu metoda longitudinală se poate folosi şi metoda investigaţiei transversale.a procesului de socializare. 204 . conform căreia evoluţia copilului este urmărită în succesiunea anilor. sub aspectul caracteristicilor sale de personalitate. de structurare specifică a caracteristicilor de personalitate. adoptarea unui punct de vedere funcţional. neinformării sau a capriciilor în alegerea profesiunii. prin care mica fiinţă asimilează experienţa social şi istorică. a datelor obţinute prin investigaţii profunde şi formularea unor concluzii fundamentate pe aprecierea obiectivă a tuturor factorilor implicaţi în dezvoltarea copilului. ca o consecinţă a dependenţei individului de mediul în care se dezvoltă. pe două linii de evoluţie : . Elevul este considerat. . O cunoastere corectă a elevului în vederea înţelegerii lui şi a organizării unei acţiuni de conducere implică o prelucrare.Preocupările de identificare şi cultivare a specificului individual al copilului sunt justificate şi de prezenţa ştiinţei în acţiunea de orientare şcolară şi profesională care contribuie la înlăturarea întâmplării.Se adoptă. prin care se pot face sondaje asupra aspectelor caracteristice ale anumitor categorii de copii sau cu privire la anumite procese psihice. în investigaţie. astfel. un punct de vedere sintetic şi dinamic. copilul fiind privit în interdependenţa factorilor care alcătuiesc personalitatea sau prin caracteristicile vieţii sale. dogmatic şi statistic la unul formativ dinamic şi interpretativ. condiţiile de mediu în care se dezvoltă şi acţiunile educative exercitate asupra sa. precum şi a metodei longitudinale. înlesneste în acelaşi timp trecerea de la un criteriu constatativ. Necesitatea de a înţelege copilul în ansamblul personalităţii sale impune. şcoală reprezentând pentru elevi un cadru de viaţă şi de muncă în care formele de solicitare condiţionează exprimarea unor aptitudini sau moduri de conduită dintre cele mai variate.a procesului de individualizare. Copilul şi mediul său alcătuiesc o unitate dinamică în interiorul cărora se desăvârşeşte procesul de maturizare. ca fiind rezultatul interacţiunii dintre fondul său ereditar. Cunoaşterea elevului se realizează prin intermediul procesului de învăţământ. Studiile transversale permit aprecierea gradului de dezvoltare prezent la anumiţi copii prin raportarea la dezvoltarea copiilor cu care se găseşte în situaţii identice.Cercetarile psihologice evidenţiază necesitatea de a cerceta copilul în dependenţă cu condiţiile în interiorul cărora se desăvârşeşte procesul de maturizare.

căutând să afle cât mai multe despre mediul social din care provine. consultaţii. . Dacă această lipsă de interes este urmată de insucces şcolar. olimpiade) astfel încât aceste calităţi ale elevului să fie valorificate . profesorul sfătuieşte părinţii în legătură cu măsurile care se impun pentru remedierea situaţiei elevului .matematica creează o disciplină a muncii. În ceea ce priveşte legătura profesorului de matematică cu familia şi comunitatea : profesorul este conştient de importanţa familiei în susţinerea şi încurajarea elevului pentru învăţarea matematicii. particularităţile de comportament.El încearcă să-şi facă din familie un partener cu care să colaboreze pentru a-l face să îndrăgească şi să înveţe matematica.Activitatea profesorului de matematică nu se reduce la asimilarea de cunoştinţe sau formarea de capacităţi cognitive la elevi. Profesorul descoperă elevii cu aptitudini deosebite pentru matematică şi implică familia în încurajarea lor pentru a participa la diferite activităţi (cercuri.În acest scop ţine o legătură strânsă cu familia elevului. fiind o piatră de temelie în sistemul de cunoştinţe generale al fiecărui om şi totodată constituie o cerinţă de bază pentru finalizarea studiilor gimnaziale . profesorul intervine încercând să-i lămurească pe aceştia de beneficiile pe termen lung ale învăţării matematicii cum ar fi : ordonarea gândirii.Profesorul de matematică trebuie să pună in evidenţă multiplele avantaje care se obţin prin studierea matematicii : . ci presupune şi dezvoltarea unui stil de muncă intelectuală.Rolul profesorului este acela de a construi punşi între ceea ce ştiu elevii şi ceea ce pot face. dezvoltarea raţionamentului. meditaţii. a capacităţilor de analiză şi sinteză. dar nu întotdeauna învăţarea este un lucru uşor sau pe care elevul îl face cu plăcere. interesele. situaţia familială. dezvoltă logica şi flexibilitatea în gândire.îndrumă elevul să aibă aşteptări realiste de la viaţă. obiceiurile şi alţi factori care ar putea influenţa randamentul şcolar al copilului. evoluţia lui şi atitudinea sa faţă de matematică.El atrage atenţia familiei în cazul în 205 . a imaginaţiei. Profesorul informează familia despre rezultatele elevului. a perspicacităţii.cunoştinţele matematice au o mare importanţă pentru viaţă în general.Pune în evidenţă rolul matematicii ca instrument şi fundament pentru alte discipline şi importanţa ei în viaţa de zi cu zi.În cazul în care sesizează un slab interes din partea elevului sau a familiei faţă de matematică. a curajului de a lua decizii etc. Profesorul de matematică trebuie să plece de la ideea că toţi elevii pot învăţa.

solicitând profesorilor să analizeze cum să îşi îndeplinească obligaţiile atât faţă de elevi cât şi faţă de părinţii acestora. profesorii şi părinţii sunt parteneri care se sprijină reciproc în educarea tinerilor. venitul şi aspiraţiile influenţează pe fiecare elev. Există totuşi trei circumstanţe complică acest parteneriat : . crearea unui parteneriat cămin –şcoală a devenit din ce în ce mai dificilă pentru profesori şi părinţi. 206 . iar şcolile uneori subminează potenţialul familiei de a contribui la dezvoltarea intelectuală a copiilor.Elevii sunt prinşi la mijloc. participări la sesiuni de comunicări etc. nu ştie să înveţe sau nu îşi face temele şi îi evidenţiază pe aceia care se remarcă prin rezultate deosebite . elevii sunt diferiţi prin gradul şi tipul de sprijin pe care îl primesc acasă pentru activitatea lor şcolară.Profesorii urmăresc cu atenţie aceste efecte şi îşi croiesc practica didactică adecvat pentru a creşte progresul elevilor. În cea mai bună dintre lumi.În încercarea de a lucra energic şi creativ cu familiile în interesul dezvoltării elevilor. şi solicită sprijinul acesteia în organizarea unor activităţi .Mai întâi. .Profesorul rămâne în permanentă legătură cu interesele. Astfel. nevoile şi idealurile comunităţii în care trăieţte. interesele părinţilor şi ale elevilor sunt uneori divergente. comportamentul şi gândirea familiilor poate fi opusă şcolii. profesorii capabili dobândesc o cunoaştere şi o înţelegere a vieţii fiecărui elev dincolo de şcoală. Schimbarea de structură a familiei în societatea noastră creează noi provocări pentru că sunt acum mai mulţi tineri cu un singur părinte. cu părinţi care lucrează amândoi şi cu părinţi cu venituri insuficiente. limbajului şi educaţiei părinţilor.În al doilea rând.Unii părinţi nu au încredere în valorile şcolii.Efectele culturii. profesorul trebuie să aibă în vedere cu precădere interesul elevului şi scopurile şcolii. afecţiunea şi devotamentul pentru fiecare dintre părţi fiind contrazise de cealaltă. .Totuşi. în multe comunităţi.În al treilea rând. Profesorii împreună cu părinţii participă la educarea tinerilor. când se confruntă cu un conflict de neevitat.care elevul absentează nemotivat. .Profesorul informează comunitatea locală despre rezultatele elevilor la concursurile şcolare. .Profesorii trebuie să dezvolte abilităţi şi modalităţi de înţelegere pentru a evita aceste capcane tipice şi depun o activitate pentru a genera relaţii de colaborare între şcoală şi familie.

Pe de o parte. 2006 Stan.L. Constanţa. nici prin rol să servească drept înlocuitor de părinţi sau asistent social.Iaşi.. A. Pe de altă parte.Ed. Bucuresti.A. Ghidul tânărului professor .. Polirom. Misiunea distinctă a profesorului este să promoveze învăţarea. A. Structura personalităţii profesorului. 1996 Iucu.Responsabilitatea principală a unui profesor este faţă de dezvoltarea intelectuală a tinerilor noştri.. Cristea.Spiru Haret. Bibliografie Dragu. Ed. Ed.A. S. umane ale educaţiei nu admit specializare îngustă. scopurile largi. R. Didactică şi Pedagogică. 207 . Romiţă. Psihologie şi pedagogie şcolară. profesorii nu sunt pregătiţi nici prin instruire.1997.. Andrei. incluzând şi nevoia de a fi îndrumaţi şi a unei persoane adulte plină de grijă şi înţelegere.. Ed.. 2003 Dragu. Acestea sunt un set de obligaţii deosebit de greu de îndeplinit. Managementul clasei de elevi. B. dar el trebuie să aibă în vedere o paletă largă de nevoi ale elevilor. Ovidius. o sarcină complexă în ea însăşi.

Alţii.Alexandru Ioan Cuza”. delimitată în timp. For the PhD candidates’ professional formation. performance.Tendinţe actuale în educaţia doctorală. and this would determine the sustainability of the university system. obtaining a PhD as a result of publishing. cu secvenţe controlate riguros pe perioada derulării. new assessment ways or cooperation forms. universities test diverse forms of doctoral education (research doctoral education. etc. mai ales în componenta sa de cercetare. Cristina-Georgiana VOICU Universitatea . industrial doctoral education..factor de accelerare a performanţei în învăţământul superior Dr. Prin formarea profesională a doctoranzilor. un rezultat important va fi cresterea semnificativă a capacităţii de valorificare a cunoaşterii ştiintifice din universităţi. Iaşi Abstract More than ever public’s eyes are on doctoral education as it is the object of analysis in universities and for those in charge of educational policies. professional doctoral education. Key words: excellence. scientific authorship Educaţia doctorală Unii teoreticieni ai domeniului atrag atenţia asupra impactului pe care un mediu de politici educaţionale tot mai conştient la risc. cu standarde ridicate de calitate şi cu grijă la aspectele de comparabilitate internaţională ca fiind formula potivită pentru a servi nevoilor societăţii cunoaşterii. As traditional doctoral education is contested.). consideră conturarea doctoratului ca o experienţă profesională structurată. an important result would be the significant increase of the capacity to capitalise scientific knowledge in universities.diverse financing formulas. Complexitatea şi interdependenţa problemelor cu care ne confruntăm astăzi cer de la sine în întregul proces educaţional şi în special în componenţa lui de cercetare pregătirea de viitori specialişti (cercetători şi policy makers) care să poată lucra în medii 208 . fapt ce va determina sustenabilitatea sistemului de învăţămînt superior şi cercetare. şi implicit mai predispus la contracararea riscului prin instrumente regulatorii de tot felul. majoritari. îl poate avea asupra managementului educaţiei doctorale.

să analizeze şi să rezolve eficient problemele sociale. cine şi cum se confirmă calitatea de absolvent. medii de desfăşurare propice. Evoluţia naturală spre societatea bazată pe cunoaştere impune o noua viziune asupra formării deprinderilor noastre de a achiziţiona şi manipula cunoştinţele. doctoratul îşi caută la acest moment formule optime de organizare. depus şi cîştigat la prima competiţie de proiecte finanţate prin Fondul Social European. la găsirea de puncte de consens şi mai puţin de divergenţă în ceea ce priveşte sensul de dezvoltare al studiilor doctorale Se conturează tot mai clar atitudini consensuale asupra direcţiilor de evoluţie a studiilor doctorale începând cu redefinirea conceptului de studii doctorale şi terminând cu aspectele formale ca: cine acordă titlul. pentru a servi mai bine nevoile societăţii cunoaşterii de astăzi şi pentru a fi în acord cu noile cerinţe de pe piaţa muncii. conţinuturi adecvate. În acest context se impune o analiză de fond a rolului universităţilor în 209 . testarea şi implementarea unei metodologii care să asigure evaluarea internaţională a calităţii cercetării în universităţi. Existenţa unei pieţe globale de talente. Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. La nivel european.culturale diferite. Cercetării şi Inovării. susţinerea şcolilor de excelenţă precum şi creşterea capacităţii de publicare ştiinţifică la nivel instituţional şi individual cu impact asupra calităţii programelor doctorale. modalităţi de finanţare eficiente. de către Ministerul Educaţiei. parteneri potriviţi. Proiectul a fost pregătit. Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior – CNCSIS şi Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior – CNFIS. prin Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţămîntului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare – UEFISCSU. Exemple de proiecte doctorale Proiectul strategic “Doctoratul in Scoli de Excelenta – Evaluarea calităţii cercetării în universităţi şi creşterea vizibilităţii prin publicare stiinţifică” are drept obiectiv general elaborarea. să se adapteze eficient la noile contexte. nevoia de colaborare în această lume globală determină în ultima perioadă atitudini tot mai dispuse la negocieri. de a valorifica acumulările cognitive în scopul dezvoltării societăţii şi economiei bazate predominant pe cunoştinte. economice şi politice dintr-o perspectivă transnaţională. etc. dar şi international.. alături de alte patru mari proiecte destinate îmbunătăţirii sistemului universitar românesc.

universităţile trebuie să facă faţă unei competiţii din ce în ce mai dure la nivel internaţional. Odata cu internaţionalizarea educaţiei şi cercetării. asigurând creşterile economice competitive în contextul globalizării. produse şi tehnologii în mediul economic reprezintă unul dintre factorii determinanţi ai menirii socio-economice a universităţilor. avansată dinamic în evoluţia societăţii şi economiei. prin impactul asupra dezvoltării cunoaşterii şi a resurselor umane pentru o economie în esenţă cognitivă. în domeniul cercetării. prin specificul funcţiilor asumate în societate. sunt chemate să dezvolte programe de cercetare ştiinţifică orientate spre noi direcţii şi priorităţi în ştiinţă. în care cele trei funcţii sunt realizate simultan cu eficienţă şi utilitate mai mare sau mai redusă. fiind astăzi plasată cu rol definitoriu în societatea cunoaşterii. la nivelul acestora derulându-se 80% din cercetarea fundamentală la nivel european. educaţiei şi inovaţiei cheia dezvoltării unei economii şi a unei societăţi bazată pe cunoaştere. Cercetarea ştiinţifică în universităţi. a rolului cercetării ştiinţifice si inovării. Funcţia de formare a resurselor umane a fost extinsă cu funcţia de cercetare ştiinţifică şi funcţia de servicii publice. Universităţile. Universităţile deţin. competiţia cu alte instituţii de cercetare şi necesitatea implementării de mecanisme de transfer tehnologic şi de transfer de cunoştinţe rapide şi eficiente. fiind parte componentă a progresului ştiinţei şi culturii şi beneficiind în acelaşi timp de progresele ştiinţei şi tehnologiei. Grecia – 70%). Japonia şi Europa să plece de aici fie că este 210 . să gestioneze colective de cercetare şi şcoli de excelenţă. cu puternice valenţe creative. Creşterea capacităţii inovative. datorită poziţiei lor dominante în domeniul cercetării. Universităţile au în consecinţă un rol major în competiţia internaţională – se asteaptă ca importante soluţii în depăşirea discrepanţelor dintre SUA. reprezintă unul din pilonii esenţiali ai dezvoltării socioeconomice.formarea viitorilor producători şi utilizatori de cunoştinţe. la această competiţie adăugându-se. Ştiinţa şi educaţia se impun ca factori determinanţi pentru economiile avansate şi inovaţiile tehnologice generatoare de progres şi bunăstare. Spania – 55%. Actualmente universităţile europene angajează în medie 34% din numărul total al cercetătorilor din Europa (Germania – 26%. Conceptul de universitate a evoluat continuu în strânsa corelaţie cu evoluţia societăţii şi a economiei. Universitatea care se prefigurează pentru acest mileniu va fi cu certitudine o instituţie inovativă. valorificarea capacităţii creatoare a profesorilor şi a studenţilor prin transferul de cunoştinte.

Obiectivele specifice ale proiectului sunt: 1. Pentru a putea fi competitive la nivel internaţional. universităţile europene trebuie să găsească soluţii pentru depăşirea efectelor negative ale discrepanţelor majore existente deja între Europa. timp şi spatiu. factorilor de decizie responsabili cu elaborarea politicilor pentru învăţământul superior. susţinerea şcolilor de excelenţă. Rolul cercetărilor ştiinţifice. SUA şi Japonia: resurse financiare şi tipuri de finanţare a cercetării. Dezvoltarea cercetării ştiinţifice în universitate creşte sursele de finanţare. prestigiul şi rolul lor social şi economic în comunitatea din care fac parte. Dezvoltarea. Universităţile care au reuşit să transforme cercetarea ştiinţifică într-o componentă fundamentală sunt încadrate în categoria universităţilor de cercetare. Cercetarea ştiinţifică face parte din misiunea universităţii. testarea şi implementarea unei metodologii de evaluare internaţională. relaţia universităţilor cu mediul economic.vorba despre cercetare ştiinţifică fundamentală. a calităţii cercetării ştiinţifice în 211 . cu un nivel de atractivitate ridicat şi un prestigiu deosebit pentru comunitatea academică. constituind complementaritatea necesară procesului de învăţare. cel putin a marilor universităţi. dar şi pentru sectoarele socio-economice. Obiectivul general al proiectului este elaborarea. testarea şi implementarea unei metodologii care să asigure evaluarea internaţională a calităţii cercetării în universităţi. resursele umane implicate în cercetare şi atractivitatea carierei de cercetător. fie că este vorba despre dezvoltare economică sustenabilă. precum şi creşterea capacităţii de publicare ştiinţifică la nivel instituţional şi individual. creşte nivelul de atractivitate pentru absolvenţii de liceu. Proiectul se adresează personalului din universităţi implicat în organizarea studiilor doctorale şi a cercetării ştiinţifice. pe domenii. cercetarea ştiinţifică reprezentând un factor important în atragerea de resurse financiare şi materiale. a rezultatelor şi impactului acestora asupra dezvoltării cunoaşterii şi dezvoltării socio-economice în asigurarea prestigiului şi atractivităţii universităţilor va creşte. cercetării ştiinţifice şi sistemului de doctorat şi doctoranzilor care se află în etapa publicării primelor rezultate ştiinţifice. O reală reformă în învăţământul superior presupune o regândire a rolului şi a comportamentului organizaţional al universităţilor în societatea bazată pe cunoaştere care operează cu dimensiuni semantice noi pentru conceptele de cunoştinţe.

Parteneri instituţionali ai proiectului: Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare – UEFISCSU – Coordonator. un rezultat important va fi creşterea semnificativă a capacităţii de valorificare a cunoaşterii ştiinţifice din universităţi. Se are în vedere elaborarea unui model care. fapt ce va determina sustenabilitatea sistemului de învăţământ superior şi cercetare prin formarea resurselor umane pentru dezvoltarea societăţii cunoaşterii în România. împreună cu CNCSIS şi CNFIS. cu impact asupra vizibilităţii ştiinţifice. platforma compatibilă cu platforme de prestigiu internaţional (SpringerLink. Agenţia Română de Asigurare a Calităţii din Învăţământul Superior (ARACIS). ScienceDirect. UNESCO – European Centre for Higher Education (UNESCO-CEPES) . 2. Se doreşte crearea platformei REP (Romanian Editorial Portal). 4. Consiliul Naţional al Rectorilor (CNR). 212 .). Prin formarea profesională a doctoranzilor. Se are în vedere propunerea unui model de finanţare care să susţină performanţa. pentru a publica în reviste ştiinţifice din fluxul principal de cunoaştere. Dezvoltarea şi testarea cadrului metodologic pentru implementarea unui program de excelenţă în universităţile din România.000 tineri cercetători doctoranzi. Training pe autorat ştiinţific. Rezultatele proiectului sunt următoarele: Clasamente ale performanţei cercetării ştiinţifice din universităţi. Creşterea numărului de reviste româneşti din fluxul principal de cunoaştere. Întarirea capacităţii editoriale a unui grup de 30 de publicaţii româneşti pentru a intra în fluxul principal de cunoaştere prin indexarea în baze de date scientometrice. Academia Română (AR). Creşterea capacităţii de autorat ştiinţific se va realiza prin sesiuni generale şi specifice de training. să permită unor universităţi din România plasarea în topul 500 al celor mai performante universităţi. pe domenii. Dezvoltarea capacităţii de autorat ştiinţific a peste 1. etc. Un model de excelenţă pentru finanţarea unor programe strategice. Platforma editorială “Romanian Editorial Platform” – REP ce va găzdui minimum 400 de reviste. pe baza performanţei universităţilor şi a unui proiect strategic instituţional pe termen lung.• • • • • universităţile româneşti. 3.

S. Wilson. Doctorate Education”. Park. Bound. http://www. Higher Education in Europe 33.1: 27-34. June 2008. “Quo Vadis Doctoral Education? New European Approaches in the Context of Global Changes”.nber. 213 . Kehm.heacademy.. “Internationalization of U. National Bureau of Economic Research Working Paper. Gardner.care vor aborda cazuri concrete de prelucrare a datelor în vederea alcătuirii unui articol ştiintific de înaltă ţinută.pdf. (2009). Assessment and Doctoral Education: recommendations for moving forward”. Learning Accountability from Bologna: A Higher Education Policy Primer. (2009). (2007). (2007). San Francisco: Josey-Bass. Colaborarea în domeniul cercetării ştiintifice a unui număr mare de utilizatori la nivel naţional va fi realizată prin intermediul platformei informatice de “Knowledge Sharing”. “Accountability. L. “The International Max Planck Research Schools for Molecular Biology and Neurosciences in Göttingen (Germany) as Examples for Joint Doctoral Training by a German University and its Non-university Partners”. http://www. S. in. Doctoranzii contribuie la diseminarea cunoaşterii prin colaborare şi crearea de reţele tematice cu alţi cercetatori în cadrul sistemului de cercetare din universităţi. P. Berlin: EUA Publications. Washington.K. D. (2009).L. B. ASHE Higher Education Report 34. DC: Institute for Higher Education Policy. Burkhardt.. European Journal of Education 42. “Redefining the Doctorate”. J. (2008).ac. “Implementing Bologna: Lesson Learning and ongoing Challenges for post 2010”.org/papers/w14792. (2008).3: 307-319. (2008). Brooks.M. The Development of Doctoral Students: Phases of Challenge and Support. The Higher Education Academy. S. C. E. Bologna Handbook – 10. Bibliografie Adelman.S. and Neher. and Heiland. Walsh and Turner.3: 351-362. C. R. European Journal of Education 42.uk/assets/York/documents/ourwork/rese arch/redefining_the_doctorate.

214 . calitatea resurselor umane (profesori şi elevi).Analiza structural-sistemică a clasei de elevi Drd. Analiza de liceu este efectuată prin prisma structurilor şi proceselor care o caracterizează. contributing to the formulation of hypotheses. grup) reprezintă. de inspiraţie marxistă. Aceasta este un grup relativ omogen ca vârstă şi ca nivel de pregătire şcolară. documentation. student group. Dicţionar de psihologie. p. and data analysis has been done through thematic analysis which has a heuristic value. human resource quality (teachers and students). Key words: role. ca parte a organizaţiei mai largi care este şcoala. I. student-student and studentteacher interactions În acest articol. Universitatea . 117. unitatea de analiză este clasa şcolară. the exigencies related to the completion of the tasks included in the official documents. classis . o categorie socială caracterizată prin acelaşi raport faţă de mijloacele de producţie din sistemul şcolar28. dar şi clasei în ansamblul ei. emphasizing: the main formative-instructional tasks that are assigned each student and the group as a whole. 1972. Clasa şcolară (lat. and semi-directive interviews. This study has been carried out based on participative observation. school norm. evidenţiind: principalele sarcini instructiv-formative ce îi revin fiecărui elev în parte. conform unei definiţii mai vechi. Iaşi Abstract The unit of analysis in this article is the student group as part of a larger organization which is the school.. reunit să lucreze după aceeaşi programă şi cu acelaşi 28 Paul Popescu Neveanu. structura clasei de liceu (numărul şi calitatea membrilor care o compun). high-school classroom structure (the number and quality of the members that make it up). exigenţele referitoare la realizarea sarcinilor înscrise în documentele oficiale. The high-school analysis is done from the angle of the structures and processes which characterize it.clasa de elevi. Maria ALEXANDRESCU Şcoala Doctorală. Editura Albatros.Al. Cuza”.

budişti. în care rolul activ în şcolarizarea elevilor nu este îndeplinit de ambii părinţi. Psihomedia. La grupul de familii din România se disting două caracteristici. cea mai mare parte sunt creştini (catolici. grup formal (pentru că este organizată după regulamente şi programe stabilite din exterior şi pe care elevii trebuie să le respecte) şi grup de lucru29 (pentru că sarcina clasei şcolare este să instruiască şi să permită pătrunderea marilor dimensiuni ale educaţiei necesare formării profesionale şi pregătirii pentru viaţă). juridică. părinţii lui ajung la şcoală doar când sunt solicitaţi sau când „au nevoie de adeverinţe de elev”). comparativ cu clasele din România. 169. unde rolul este îndeplinit de bunică. Grupuri de adolescenţi. Editura Didactică şţi pedagogică. iar restul. de ea se interesează doar sora sau prietenul. Bucureşti. Interviul semi-directiv a fost realizat pe două eşantioane. clasele cuprind elevi imigranţi de diferite naţionalităţi. în care majoritatea sunt de confesiune ortodoxă (excepţie făcând unele clase). economică).învăţător sau profesori. p. Adela Ştefania David. Familiile din clasa mijlocie sunt reprezentate de 3 elevi ai căror părinţi ocupă profesii relativ sigure în învăţământ şi se implică în viaţa lor şcolară. Clasa de elevi poate fi caracterizată ca grup instituţional (pentru că se prezintă ca o organizaţie socială. în departamentul Seine-Saint-Denis (SSD) unde a fost realizată o mare parte din interviuri există o mare concentrare de imigranţi. islamici. 30 Eugen David. o a doua grupă (tot 3 elevi). deşi au un capital economic redus. Adrian Neculau. 29 215 . iar în ceea ce priveşte cea de-a treia grupă. sprijinul familial este minim (în cazul unei eleve. p. de alte religii (iudaici. 2008. Sibiu. ci doar de unul dintre aceştia. Prima cuprinde o parte dintre familii care. Un prim aspect care iese în evidenţă de la primul contact cu clasa de elevi îl constituie numărul şi calitatea membrilor care o compun30. 1977. iar cealaltă categorie de familii se împarte în trei grupe: una reprezentată de 3 elevi. ortodocşi şi protestanţi). în special de mamă. Primul eşantion cuprinde 12 elevi din România (9 elevi din clasa populară şi 3 elevi din clasa mijlocie) şi al doilea eşantion cuprinde 6 elevi români emigraţi împreună cu familiile în Franţa (4 din clasa mijlocie şi 2 din clasa populară). Din lectura interviurilor celor două eşantioane de elevi se evidenţiază că: în eşantionul din Franţa. în clasele intervievaţilor din Franţa. totuşi au un rol activ în ceea ce priveşte şcolarizarea copiilor lor (se întâlneşte la 3 elevi). iar cât priveşte un alt elev. Sociologia educaţiei. 33. hinduşi) şi atei.

L. Moreno propune spontaneitatea ca explicaţie a atracţiei între indivizi. 12.fiecare caută să pară altceva decât este şi încearcă să imite persoanele pe care le văd la televizor”. nu au respect faţă de cadrele didactice sau alte persoane” şi „fac doar ce le convine”. intervievaţii din ambele ţări sunt de acord ca uniforma şcolară să fie reintrodusă în şcoală.ca fiind bune”. Al doilea aspect al analizei clasei priveşte relaţiile dintre elevi. Elevii intervievaţi din România descriu relaţiile dintre ei astfel:. Sociologia educaţiei. elevii din România observă la unii dintre colegii lor că nu-şi îndeplinesc sarcinile şcolare. p. în Franta cele mai multe conflicte apar în şcolile publice între imigranţi. apar tot felul de rivalităţi între cartiere şi între sate pe care încearcă să le rezolve la şcoală. 273. grupul nu numai că asigură solidaritatea membrilor. Realizarea eficientă a sarcinilor şcolare este condiţionată de coordonarea raţională şi distribuţia conştientă a rolurilor membrilor clasei de 31 32 Dumitru Popovici..lucru foarte cunoscut în Franţa. 33 Adrian Neculau. Moreno apud Adrian Neculau.. minţindu-şi părinţii că lucrează la referate pentru şcoală”. Solidaritatea membrilor este exprimată de sprijinul mutual pe care îl aşteaptă cu toţii de la grup. op. se adresează într-un mod necuviincios profesorilor”. părinţii unor colegi lasă o libertate exagerată copiilor.. J. dar facilitează şi adaptarea acestora la mediu. această atracţie putând fi mai intensă sau mai puţin intensă32. Institutul European. Iaşi.L.16. . vin în stare de ebrietate la ore. „vorbesc pe Messenger. mai ales în situaţiile în care mediul înconjurător oferă prilej apariţiei sentimentului de frustrare33. devin mai siguri pe ei în relaţiile cu exteriorul. Elevii români intervievaţi observă la câţiva dintre colegii lor că nuşi îndeplinesc sarcinile şcolare: „o parte dintre elevi sunt vulgari. „conflictele dintre elevi sunt generate de lipsa de educaţie din familie. Relaţiile dintre ei sunt descrise ca relativ bune. J. Indivizii îşi apară mai viguros poziţiile când se ştiu în grup. 216 . Relaţiile la nivelul clasei de elevi se manifestă la două niveluri care se întrepătrund: cel al relaţiilor dintre profesor şi elev şi cel al relaţiilor dintre elevi. 2003. părinţii nu sunt confidenţii elevilor. op. Aşadar. p. Prieteniile se leagă mai uşor când există interese comune legate de preocupări asemănătoare.cit. Comunicarea dintre elevi este dependentă de poziţiile ocupate de aceştia în structura clasei31.. p.cit.

aceştia din urmă preferând să-şi încredinţeze problemele intime prietenilor din şcoală. p.elevi. România ar putea lua exemplul Franţei unde există uniforme de vară şi de iarnă. Copiii sunt scutiţi de stresul de a se hotărî zilnic cu ce să se îmbrace şi sunt feriţi de tentaţia de a purta o ţinută indecentă. intervievaţii din ambele ţări şi din majoritatea categoriilor identificate în această cercetare sunt de acord ca aceasta să fie reintrodusă în şcoala. În general. ci şi în funcţie de statusurile reale percepute pe care le ocupă în clasă la un moment dat36. este respins). aceasta se caracterizează prin patru trăsături primare: egalizarea statusurilor prin vârsta şi originea socială familială. op. iniţial nu există nicio bază formală pentru o diferenţiere de status în cadrul clasei şcolare. nu se implică în viaţa lor şcolară şi că. în unele şcoli de prestigiu elevii recunosc impactul pozitiv al uniformelor şcolare asupra personalităţii lor. dar şi în regulamente şcolare care precizează aşteptările legate de comportamentul elevilor în şcoală35. negativ (este respins de majoritatea elevilor) sau mixt (atunci când este simpatizat de unii colegi. După Parsons. Părinţii nu sunt confidenţii elevilor. mai mult. în afară de sex. Acest status poate fi predominant pozitiv (când majoritatea colegilor săi îl preferă pentru diferite activităţi comune). Adela Ştefania David. 36 Ibidem 217 . în cazul unor colegi. obligativitatea unui set comun de sarcini 34 35 Eugen David.Diaconu apud Eugen David. Prin lipsa uniformelor din şcoală se creează o ierarhizare a elevilor în funcţie de resursele financiare. pentru altele. 171. Principala diferenţiere care se dezvoltă treptat este performanţa. M. Referitor la părinţii colegilor. marginalizând pe cei care nu au”. cumpărându-le haine de firmă. în timp ce.cit. p. dar şi respins de alţii sau atunci când. deoarece unii dintre părinţi le fac copiilor mofturile. de la alte şcoli din cartier sau altor membri din familia lărgită apropiaţi de vârsta. pentru anumite tipuri de activităţi. Aşteptările privind rolul de elev sunt standardizate pe cicluri şi niveluri de învăţământ şi sunt prevăzute în diferite standarde de performanţă şcolară care însoţesc curricularele. În prezent. se poate observa chiar un abandon din partea părinţilor. Elevii clasei îşi îndeplinesc rolurile nu numai pentru motivaţia lor pentru învăţare. este preferat. elevii din România şi cei din Franţa consideră că părinţii colegilor lor le lasă copiilor o libertate exagerată.. În privinţa purtării uniformei şcolare.cit. dar şi a resurselor materiale existente34. op. Adela Ştefania David. 170..

cât şi în Franţa clasele sunt alcătuite din 30-35 de copii. în schimb. Efectivul de elevi la nivel liceal a scăzut de la 995.). şi anume 1948. 38 Adrian Miroiu (coord. Editura Didactică şi Pedagogică. Atât în România. trad. ci şi al pierderii interesului pentru participarea la educaţie. fiind urmat de Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi“. În România. În ultimii 20 de ani. 1977.3. Iaşi. clasa şcolară cuprinde 15 elevi. p.6 milioane41. Arad. în Elveţia. polarizarea între elevi (iniţial în situaţie de egalitate) şi procesul relativ sistematic de evaluare a performanţelor37. Concluzii În Franţa există clase omogene în învăţământul privat (şcoli confesionale) şi clase eterogene în învăţământul public. numărul elevilor a scăzut la nivel naţional cu 1. 40 Cf. Clasa şcolară ca sistem social în Sociologia educaţiei şi învăţământului. volumul II. faţă de 37 de elevi la un cadru didactic în 198938. 125. şi un număr de 70 de cadre didactice.(nediferenţiat). Polirom. 42 Dumitru Sandu. 39 Cf. 2004. Învăţământul românesc azi. datelor de la ComisiaNaţională de Statistică (perioada 1989-1993 ) şi de la Institutul Naţional de Statistică (1995-2007). 46. Polirom. Iaşi.689 de elevi în anii 1990-1991 la 788.827 în anii 2007-200839.compusnews.ro.consultat la data de 22 mai 2011. Braşov. Hunedoara. Ilfov şi Constanţa) . datelor de la Departamentul de Statistică al Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi (200920101). 1998. 41 http://www. În România se află clase omogene în învăţământul privat şi în cel public (există libertate în studierea confesiunii de care aparţine elevul) şi clase eterogene sunt în judeţele în care există mai multe comunităţi de imigranţi42 (Timiş. Clasa este alcătuită din 30-35 de elevi. Situaţia a început să se degradeze însă după anul 2004. În anul şcolar 20092010. Tolcott Parsons. 37 218 . Bucureşti. cu un număr de 1458 de elevi şi 90 de cadre didactice40. nr. Rola Mahler. Cultură şi experienţă de migraţie în satele româneşti în Revista „Sociologie Românească”. Mahler Fred. p. după 1989. Scăderea generală a efectivelor de elevi nu este doar rezultatul scăderii demografice. creşterea efectivelor de personal didactic a îmbunătăţit situaţia din învăţământul liceal: în anul 1996 existau doar 15 elevi la un cadru didactic. Colegiul Naţional “Emil Racoviţă” avea cel mai mare număr de elevi dintre liceele ieşene.

Iaşi. Editura Albatros. Dicţionar de psihologie. Bibliografie David Eugen. volumul II. 1977. părinţii unor colegi lasă o libertate exagerată copiilor. Grupuri de adolescenţi. Neveanu Paul Popescu. 1972. 1998. Miroiu Adrian (coord.Elevii din România observă la unii dintre colegii lor că nu-şi îndeplinesc sarcinile şcolare.compusnews. 2004. părinţii nu sunt confidenţii elevilor.). 1977. Cultură şi experienţă de migraţie în satele româneşti în Revista „Sociologie Românească”. Sandu Dumitru. Sociologia educaţiei. Psihomedia. Bucureşti. Popovici Dumitru. Bucureşti. David Adela Ştefania. Sibiu. Polirom. Mahler Fred. Editura Didactică şi Pedagogică. Sociologia educaţiei şi învăţământului. 2008. Institutul European. Bucureşti. Polirom. http://www. Învăţământul românesc azi.ro.consultat la data de 22 mai 2011. Iaşi. Editura Didactică şi Pedagogică. Rola Mahler. 219 . 2003. Iaşi. nr. Neculau Adrian.3. intervievaţii din ambele ţări sunt de acord ca uniforma şcolară să fie reintrodusă în şcoală. trad. Sociologia educaţiei.

they are drawn into the education act as participants active and interested in environmental awareness in general and in particular the local horizon. 220 . As in other areas. Key words: national curriculum. noua programă de geografie. Constanţa Abstract The information sources for children are various. reform. so the teacher must find new paths. Limita exterioară a orizontului local ar putea să fie situată la 40 – 50 km distanţă de un privitor situat în centru. Orizontul local se desfăşoară până la limita de vizibilitate.observarea dirijată prin care observatorul analizează un anumit element din realitatea obiectivă. Orizontul local are o extensie mai mare decât orizontul imediat şi orizontul apropiat. elevul devine un participant activ la propria sa formare. schools. teaching methodology Prin utilizarea unor activităţi de investigaţie a orizontului local. prin care sunt selectate şi analizate anumite elemente. învăţământ primar Şcoala cu clasele I-VIII „Dr Constantin Angelescu”. Daniela MATEI Prof. rapid changes occurred in education from the learning environment to efficient learning techniques and intellectual work. Paradigma programei arată că învăţarea geografiei trebuie să pornească de la elementele observate direct. La clasa a IV-a.observarea selectivă. .observarea spontană. Orizontul local se poate observa în mai multe moduri. methods. Acestea sunt: . iar prima metodă de abordarea a fenomenelor geografice o reprezinte observarea realităţii obiective. îşi propune ca învăţarea acestei discipline şcolare să pornească de la orizontul local.Geografia orizontului local în curriculumul de geografie Drd. „Introducere în geografie – de la localitatea natală la planetă”. în care orizontul local reprezintă doar un cadru exterior. .

Există suprafeţe în care se evidenţiază întinderile de ape. Tematica poate să fie extrem de vastă. pe măsurarea unor parametri cantitativi şi notarea lor. structura demografică a localităţii natale. interviuri. de la orizontul local la regiunea în care se află situat acesta. Există posibilitatea ca o anumită întindere care formează un orizont local să cuprindă una sau mai multe unităţi sau părţi din unităţi învecinate. În cercetările de geografie umană se utilizează: chestionare. În această etapă are loc colectarea unor date geografice prin observarea. Acestea sunt: evoluţia învelişului vegetal. aspectul vegetaţiei sau forme de relief. stabilirea unui minim de materiale necesare cercetării în cabinet şi pe teren. prezentate pe scurt în cele ce urmează. Există de asemenea localităţi relativ mari situate la contactul dintre două sau trei unităţi regionale. orizontul local păstrează o parte din caracteristicile regiunii.observarea exploratorie. studii de caz. modificarea stărilor de vreme. Pot exista şi alte metode (înregistrări video. Alegerea temei este urmată apoi de evaluarea resurselor materiale. elemente de etnografie şi geografie culturală. reportofon). umane şi de timp necesare pentru realizarea ei. Aspectul se schimbă de la un moment la altul al anului.. iar alegerea unui element de investigaţie presupune o decizie importantă. ce au menirea de a completa observarea directă. Există o serie de teme. Orizontul local poate să cuprindă un spaţiu care să acopere una sau mai multe regiuni. procesele actuale din orizontul local. organizarea colectivului. transformări ale activităţilor economice. Caracteristicile geografice ale unor spaţii. cercetări asupra reţelei hidrografice. transformarea peisajului geografic. Pentru enumerarea unor caracteristici ale orizontului local este necesară amplasarea corectă a acestuia într-o anumită regiune geografică. evoluţia unor elemente de relief. diferă foarte mult. elemente de degradare a mediului înconjurător. Sub raportul diversităţii caracteristicilor geografice. evoluţia perimetrului construit. Acestea se referă la: precizarea intervalului de timp în care urmează să se desfăşoare investigaţie. Activitatea principală este bazată pe realizarea unor schiţe de hartă. 221 . Regiunea este o sinteză a unor caracteristici aflate în continuitate teritorială. din cauza modificării stării vremii. toponimia orizontului local. analiza şi măsurarea unor elemente situate pe teren. Există următoarea taxonomie orizontul imediat – orizontul apropiat – orizontul local – regiune.

În orizontul local există anumite elemente ale hidrografiei specifice unui anumit teritoriu. sporul natural şi evoluţia lui. Investigarea acestor elemente se poate realiza într-un mod specific pentru fiecare unitate a hidrosferei: . evoluţia numerică a populaţiei.în cazul râurilor: debitul.în cazul lacurilor: suprafaţa. aşezările omeneşti şi activităţile economice. izvoare. permanenţa acestui fenomen şi influenţa deplasărilor migratorii asupra structurii populaţiei din localităţile respective. alunecările de teren. Aceste „procese actuale” sunt: eroziunea torenţială. acumularea deluvială. modul de abordare a populaţiei diferă faţă de felul în care aceasta constituie subiect pentru regiuni mai întinse sau pentru teritoriul ţării. ravenare.Cercetarea de teren trebuie să identifice şi să localizeze tipurile genetice de relief. mişcarea migratorie. ne interesează următoarele elemente: numărul de locuitori. eroziunea areolară. Caracterizarea climatică a orizontului local şi apropiat se poate baza pe interpretarea unor date provenite de l staţiile meteorologice. oscilaţiile de nivel. . În cercetările de teren pot fi identificate anumite legături între fenomenele naturale observate: grosimea şi permanenţa stratului de zăpadă şi forma de relief în care este situat. fenomenele de pluviodenudare. adâncimea. apele de adâncime Geografia orizontului local studiază vegetaţia şi a fauna. mineralizaţia. Ansamblul de particularităţi pe care îl introduce orizontul local în cadrul elementelor climatice generale se referă la factorii genetici. În contextul orizontului apropiat şi local. Pentru un teritoriu relativ restrâns ca întindere. un element de interes îl constituie felul în care are loc deplasarea populaţiei în alte localităţi.în cazul apelor subterane-pânza freatică. raportul dintre componentele hidrografice staţionare şi relieful de subsidenţă sau de luncă. formele pe care le au şi sistemul de agenţi şi procese care acţionează pentru formarea lor. elementele climatice şi îndeosebi la regionarea topoclimatică. În cazul orizontului apropiat şi local. variaţia de nivel în cursul unui an. repartiţia teritorială a locuitorilor. direcţia lor de scurgere. 222 . tasarea. . prăbuşirile. structura profesională. oscilaţiile accidentale. Un deosebit interes în cercetarea orizontului local îl are evidenţierea unor procese care au loc la suprafaţa reliefului. modelarea albiei majore sub influenţa oscilaţiilor de debit ale râului principal. Componentele antropice analizate vizate sunt: populaţia. structura pe grupe de vârstă a populaţiei. fenomene de colmatare şi acumulări pe versanţii sau în albie. etajarea vegetaţiei în raport cu modificarea altitudinii reliefului.

Proiect pentru învăţământul rural. Acestea pot fi construite pornind de la o hartă cu un anumit grad de generalitate. Iaşi Cucoş C. 2002. Perfectionarea lecţiei în şcoala modernă. Pedagogie. 1998. pot fi realizate o serie de hărţi speciale care pot fi ulterior comparate. Bucureşti Comenius J A. Ice breakers on line. pentru a crea alte hărţi. Bibliografie Bouillerce B. Bucuresşti Cerghit. cu un caracter mai complex. Concluzii Cercetarea orizontului local trebuie să aibă ca scop şi realizarea unor hărţi cu diferite conţinuturi. principalelor culturi agricole. Ed Polirom. Orizontul local în învăţarea geografiei. coord. Harta de bază provine dintr-o hartă anterioară. Bucureşti 223 .). EDP. 1970. Sisteme de instruire alternative şi complementare. 2007. ramurile şi centrele industriale principale. activităţile de transport şi de turism. home. Psihopedagogie. Pedagogie. Iaşi Carothers Lisa. Bucureşti Cucos C. Iaşi Mândruţ O. 2002. 2002. Ed Polirom. Pornind de la această hartă. 1997.carthlink.Activităţile economice pot fi tratate pentru evidenţierea caracteristicilor fondului funciar. I. Ed Polirom. Iaşi Cucoş C. Editura Aramis. 1983. Ed Polirom. În anumite situaţii. localităţile etc. 1996. denumită hartă de bază.net Cerghit I. pot fi chiar suprapuse. de unde au fost selecţionate o serie de elemente invariante şi reprezentative (reţeaua hidrografică. creşterea animalelor. Cum să dezvoltăm cretivitatea. EDP. Didactica magna. Carre E.

după care s-a inspirat scenaristul filmului. născută din inteligenţa lui Sir Arthur Conan Doyle.. Convins ca Hollywood-ul nu şi-a luat doctoratul în matematici am făcut câteva investigaţii. intrigă şi ingeniozitate în dezvoltarea acţiunii. Dar cealaltă jumătate este luptă intelectuală.Matematică şi film Prof. weapons and explosions." În decembrie 2011 a apărut filmul Sherlock Holmes: Jocul Umbrelor. mystery. The film is built on two levels and as usual in a Hollywood movie half is brute force. Filmul este construit pe două planuri şi ca de obicei într-un film marca Hollywood jumătate este forţă brută. Pascal's triangle and Fibonacci numbers . Motivul jocului de şah ca joc al vieţii şi al morţii este minunat şi oferă motive de răzbunare. 224 . fil. autorul romanelor poliţiste pline de originalitate.Profesorul Moriarty: Sunteţi sigur ca doriţi să jucăm acest joc? Sherlock Holmes: Mi-e frică că vă v-a aduce pierzania. Key words: mathematics. a film that turns the mind game since the eternal enemy of Detective Holmes is brilliant and evil mathematician Professor James Moriarty. arme şi explozii. Cătălin NIŢICĂ Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”. O secvenţă inedită îi prezintă pe cei doi protagonişti ai filmului stând de vorbă în faţa unei imense table plină cu formule matematice. film ce se dovedește şi un joc al minţii din moment ce veșnicul inamic al detectivului Holmes este genialul şi diabolicul matematician profesorul James Moriarty. director adj. Bucureşti Abstract: The article analyzes the link between mathematics and be held on the reopening film Sherlock Holmes: A Game of Shadows. Dar nu e cazul aici să vă povestesc tot filmul ci doar câteva secvenţe pe care le-am observat şi care mi s-au părut de remarcat.

singularitatea Painleve. ecuaţiile ciocnirii a două corpuri. intersecţiile homoclinice ale lui Poincaré. se poate întreba oricare dintre spectatori? Sunt ele scrise doar de formă sau au un fond ştiinţific? Răspunsul este lesne de dat deoarece acolo sunt câteva dintre studiile matematice din anii 1890 dar nu numai. Pentru codificarea informaţiilor. cartea de Horticultură din biroul sau. Să aruncăm o privire mai atentă asupra tablei şi vom recunoaşte elementele de matematică ce sunt menţionate de-a lungul scenariului: ecuaţiile diferenţiale ale unui laser elaborat în zilele noastre se află alături de p-codul numerelor Fibonacci. Fiecărei litere a mesajului îi vor corespunde trei numere de câte două cifre: numărul de pagina. Pe parcursul filmului aceste ecuaţii vor dezvălui planurile malefice ale lui Moriarty. Codul are trei elemente: o cheie publica . Acest cod se inspira din obsesia lui Moriarty pentru triunghiul coeficienților binomiali al lui Pascal. Tot mesajul se transforma într-un şir de numere de 225 . de problema celor n-puncte materiale ce se atrag după legile lui Newton. Unul dintre elementele cheie de pe tablă este codul secret pe care protagonistul filmului îl foloseşte pentru a lua legătura cu acoliţii săi precum şi pentru a cripta informaţiile despre propriul imperiu mondial.1 1 1 1 2 1 1 3 3 1 1 4 6 4 1 1 5 10 10 5 1 Ce formule fundamentale sunt scrise pe acea tablă. o formulă de codificare şi un cifru. din diverse locuri. de linie şi numărul caracterului în alfabet. personajul negativ îşi construiește mesajul cu literele luate dintr-o carte.

iar pentru p = 1 se obţine şirul Fibonacci uzual (se aduna de-a lungul primei diagonale în triunghiul lui Pascal). Holmes a observat o mică diferenţă în conferinţele lui Moriarty. 18. Codul descris mai sus este folosit pentru ambele codificări. Pentru un mesaj adresat asociaţilor săi.. să presupunem că cheia publică este p = 3. prin schimbarea unei variabile.. se obţin puterile lui 2 (se aduna de-a lungul liniilor orizontale în triunghiul lui Pascal).p . observăm că numerele 3. 33 şi 12.. pentru fiecare întreg N. Pentru p = 0. Moriarty codifică acest şir utilizând triunghiul lui Pascal. = Fp(p +1) = 1. Deci codul pentru numărul 23 este 0409. "şirul din carte" devine: 0409 07 07 05 03 0109 0409 0308 04 0408 0610 0207. Mai târziu. caracterele 10. care adunate dau 23. Să presupunem că prima linie a mesajului secret este transformata într-un şir de numere din carte alegând litere din pagina 23 a cărţii: din linia 10 a paginii. Acest număr înteg este inclus în conferinţa lui Moriarty la un moment cheie.Fibonacci de pe poziţiile 4 şi 9 sunt 4 şi 19. De exemplu. Moriarty le transmite acestora cheia publică care este numărul Fibonacci folosit pentru codificarea mesajului. Moriarty face două feluri de codificări: El codifică mesajele pe care le transmite asociaţilor lui când acordă autografe. codificat. caracterele 4. singura diferenţă fiind cheia publică. care l-au condus la 226 . Odată ales p.1) + Fp(i . "Şirul din carte" devine: 23 10 10 05 03 20 23 17 04 18 33 12. cu x < Fp(n — p). Mai precis. şi codifică informaţia despre imperiul său în carnetul roşu. exista o reprezentare unica de forma N = Fp(n) + x. Şirul de numere 3-Fibonacci este 1 2 3 4 5 7 10 14 19 26 36 50. fiecare număr cu două cifre este determinat de poziţiile numerelor Fibonacci care au suma numărul dat în reprezentarea minimală. 5. Folosind aceasta regula. 3.câte două cifre. Holmes a observat întâi notele despre triunghiul lui Pascal şi numerele lui Fibonacci scrise pe tabla din biroul lui Moriarty.. Considerând poziţiile reprezentării minimale. De exemplu. Fp(1) = Fp (2) = . Acestea se obţin prin adunarea numerelor de-a lungul diagonalei p în triunghiul lui Pascal. Moriarty transforma şirul din carte într-un nou şir de numere. i > p + 1.1). Mesajul mai necesită şi o cheie publică. Pentru fiecare număr natural p se poate construi o secvenţă de p-numere Fibonacci notate Fp Fp(i) = Fp(i . pentru a codifica numărul 23 cu numere 3-Fibonacci. şi 20 din linia 17 a paginii. secvența cărţii.

Le mulţumim pentru inspiraţie şi pentru contribuţia lor la promovarea matematicii şi sper ca aceste lămuriri să deschidă ochii minţii celor ce vor vedea sau revedea filmul.ideea că un număr întreg este transmis asociaţilor în timpul conferinţelor. Spin Off Online. Tribune Company. Holmes înţelege că numărul întreg este un număr p-Fibonacci. "Sherlock Holmes: A Game of Shadows (2011)". IGN. Ben (15 December 2011). 227 . şi mai târziu. Bibliografie Oxford Student Journall (Mar2012) Siam News (Apr2012) "Sherlock Holmes: A Game of Shadows (12A)". Inteligenţa deosebita a lui Holmes rezolvă restul misterului. Retrieved 16 December 2011. Rotten Tomatoes. Sherlock Holmes: A Game of Shadows Box Office Mojo. Retrieved 15 December 2011.' 'Alvin' sequels kick off holiday season". Alain Gorilely şi Derek Moutlon. Melrose. "Movie Projector: 'Sherlock. Kaufman. "Sherlock Holmes: A Game of Shadows Preview". Retrieved 1 December 2011. Retrieved 28 November 2010. lată câteva din secretele acestui film de aventuri. El deduce că manualul de horticultură din biroul lui Moriarty serveşte ca cifru. British Board of Film Classification. Kevin (23 November 2010). bazat pe faptul că floarea din biroul lui Moriarty este pe moarte. Los Angeles Times. Amy. Fritz. "Noomi Rapace to play Sim the Gypsy in ‘Sherlock Holmes 2′". Retrieved 9 March 2011. Cei care au ajutat producătorul şi regizorul acestui film cu suportul matematic nu sunt decât doi prestigioşi profesori de matematică de la Centrul de matematici aplicate colaborative al Universităţii Oxford. deosebit de captivant şi inedit. Tilly. Chris (22 February 2011).

SECŢIUNEA : STUDII CULTURALE ŞI LITERATURĂ CULTURAL STUDIES AND LITERATURE 228 .

Edward N. equilibrium. Legitimacy. one of the most important we know today. was chosen in recognition of Henry Kissinger's contribution to a new understanding of world politics. Zalta (ed. as the abilities of “the many and the poor”. Politics: "An oligarchy is said to be that in which the few and the wealthy. Book VI) was rather suspicious with reference to this topic. cultural challenge 1. univ.before becoming a form of government and decision making in See Tom Christiano and his essay Democracy. in Aristotle’s words44. It was inspired by the title of Kissinger's doctoral thesis of 1954: „Peace. legitimacy. one may add. to Athens and to Plato’s imagined ideal state. Key words: democracy. Legitimacy and the Equilibrium under Doubt Modern „Christian” Democracy faced with the cultural and political challenges of the Muslim world Conf. dr. Plato himself (Republic. not necessarily a positive one. and various scholars are of the opinion that he considered democracy “inferior to various forms of monarchy.stanford.edu/archives/fall2008/entries/democracy . by far.4] for further details (http://plato. X. 2011) 44 Aristotle. p. Democracy was initially conceived as a concept – and. Carmen ARDELEAN Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare Universitatea Tehnică de Construcţii. The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Fall 2008 Edition). retrieved on June 27. modern history stands as proof of the fact that all major concepts underlying human relationships at international level need legitimacy in order to be accepted by large groups of people. Introduction: motivation and main concepts Any discussion in connection with democracy is bound to take us back several millennia. 210 43 229 ." In Collected Works of John Stuart Mill. were generally viewed with contempt . besides rendering the very core of the author's view. vol. Indeed. Bucureşti Abstract: The above title.) [p.Democracy. and a democracy that in which the many and the poor are the rulers. Democracy itself is one of them – though. aristocracy and even oligarchy on the grounds that democracy tends to undermine the expertise necessary to properly governed societies”43. and the Equilibrium”.

come what may. or equilibrium.its own right. The twofold polarity is being slowly replaced by what Brzezinski calls a “multiple political polarity” which threatens to destroy the world order as we know it. consecutive holders of world supremacy made good use of the power of words and concepts while they sought the top position and after. translated into Romanian as Marea dilemă: a domina sau a conduce. political or structural "exports" need to be carefully evaluated if full acceptance is at stake. to the USA and the former USSR. and in which the diversity of norms and traditions makes it difficult to find common traits with global value.military. More to the point. 2005.ix 230 . The Choice: Global Domination or Global Leadership. in which each country supposedly knows what it can or cannot do or hope for. seemingly dominated a “fragmented world” with no interconnections. p. especially in culturally sensitive geopolitical areas. it was the fight between democracy and autocracy. therefore the truth of his words should not always be taken for granted. political and cultural. however. Generally speaking. Indeed. In modern terms. Both democratic and authoritarian governments are seeking legitimacy as a proof of the fact that their position is accepted at local or regional level. economic and cultural structures and has emphasized the need for complex interrelations and regulations at world level. later replaced by Russia – so vividly described by Brzezinski as "the two scorpions in a bottle"45 who. Ed Scripta. economic. in the same author’s view. From Locke’s idea of “consent” to Brzezinski’s “hegemony”. Bucuresti. Kissinger focused on 45 Brzezinski. The traditional dichotomy between “good” and “bad” has been a constant feature throughout the political history of mankind. In other words. this tradition is broken by alternative forces coming into play at all levels . One other concept which is considered important for the present essay is that of legitimacy. But Brzezinski has always been. while the Russians stood for the “bad boys”. one can refer to the poles of power which have governed decisions at world level for the last two centuries – more recently. In his study. an advocate of the American democracy and hegemony. nevertheless. we live in a world in which only some values are shared. Nowadays. the USA has often played the part of the positive alternative. It has brought along a general tendency towards harmonizing political. But modern democracy has somewhat different foundations and is loosely akin to what it meant for ancient Europe and the world. This brings us to the concept of “balance”. Z.

and which later spread into Protestant and even Orthodox political circles. partially institutionalized Europe during the Enlightenment. however. from representative to participatory or even socialist – to quote only a few examples of doctrines and political projects connected with the renewal of this concept. aiming to implement a new social and political order. Christian Democratic parties continue to exist throughout Europe and around the world. It is. reform seeking. from direct to liberal. At best. our intention to propose a new approach to it. based mainly on the author’s interest in the Christian specificity of democracy. Our interest in the Christian touch of modern democracy has sprung from the awareness of contemporary clashes between “Western-type democracies” and countries with alternative dominant religions. The concept itself was forgotten and put aside for many centuries. the present study refers to equilibrium as a major goal in today's geopolitical frame. Democracy as a “Christian” concept The Athenian democracy was a trademark of an ancient way of life carrying the specific features of a socially fragmented. conflict-aware and culture-bound society which still had no interest in “exporting" its ideals beyond borders. The term “Christian democracy” does indeed exist. then re-discovered by the human-centered. in which not only world leaders alone. but rather leaders and political deciders together may find the right answers for the future in a better understanding of cultural diversity. Alternatively. it is not the intended purpose of this essay to discuss . as noted from various sources and rendered in a personalized reading. It was an attempt to bring the practice of Christian teachings into the pragmatic area of politics. with reference to a (conservative) political ideology born in awe of Roman-Catholic norms.the impact of charismatic political leaders on the fragile balance of power.even comparatively . the 231 .the characteristics of the above mentioned types of democracy. However. although their strength has decreased in step with certain Christian norms being turned into commonplace political strategies. in Europe of the first decades of the 20th century. yet reluctant to adopt the Western (read: mainly American) lifestyle instead of their own. Modern democracy takes many forms. 2.

in the complex contemporary world we live in. and so is tradition. culture in its extended understanding (according to Hofstede) plays an important part. Ed. “world politics agenda has become like a three-dimensional chess game in which one can only win only by playing vertically as well as horizontally. In his book Soft Power. permissive character of essentially Christian societies is not welcome in more conservative nonChristian areas. So. Indeed. Traditional. The invisible threads which link the members of a community and preserve a unitary identity are hard to break. laissez aller" at social. 2011) 2005: 232 . Nye refers to the frailty of power if it is imposed by coercion. largely based on the local observance of traditions and culture 47 46 Nye. Brzezinski’s question about whether or not the American culture is compatible with the “imperial responsibility" becomes a worrying chapter in global politics today. In less than a century. Joseph S. Iaşi 2009). Most political analysts today point out the military and economic factors which define existing and potential "superpowers". among which the religious specificity plays an important part. closed communities based on religious stability can hardly live in harmony with the new “religion” of consumerism and (if one were allowed to say so) with a sort of "laissez-faire. The Means to Success in World Politics (Romanian translation Puterea blândă. how could some of the despotic monarchies in the Far East . political and cultural level.educause. http://net.edu/ir/library/pdf/FFP0502S. as a consequence. mancentered society? It often happens that the open. Soft Power and Higher Education. America itself has become a multicultural. though never embraced. multi-religious country – a tendency which sometimes comes into conflict with the constant need to expand its influence.”47 Only the possessor of what he calls a “soft power” – that is. as well as to the opposition to American politics in various areas of the world. Joseph. he states. no longer is "the only superpower" in a “unipolar” world which does not seem to display any potential rival and.American “soft power”46 is tolerated. all of a sudden. In all cases. but often ignore the relevance of cultural factors.let alone autocratic China – accept to play by the rule of the libertarian free will (understood as a socio-political determinism)? And who would expect the Islam-dominated absolute monarchies of the Middle East to accept an egalitarian. Institutul European.pdf (retrieved on July 14. Nye [2008] emphasizes America's role but follows the same coordinates in his assessment: the USA.

thus becoming a heartfelt way of life. The main difference is that. Islamic tradition has had the same unifying effect in large areas from the Middle East and the Far East. In search of global legitimacy In post-war Western Europe. Today. the religion of Islam went deeper. being conveniently chosen as the lingua franca for communities aiming to enter the modern world. as English in the British Empire. the rise of the “four tigers" or the economic boom of non-Christian areas are never viewed according to their cultural causality. New issues and new 233 . was based on fundamental Christian morals. largely based on the Christian communities which had migrated from Europe in search of a new life.including religion . democracy became a major objective and five decades later Eastern Europe freely joined in. from a cultural point of view. into the soul and feelings of millions of people.from a typical European standpoint – it is a fact that this conservative way of life influences all international relationships and any infringement of its rules is perceived as inappropriate behaviour. In the 20th century. to say the least. America finds it harder to cope with deeper conceptual changes at home. but rather as the effect of new political or economic frames.a world leader able to “shape the preference of others” can hope to gain global recognition (in other words. nobody would have guessed the deep qualitative changes it would go through. Even so. Among the major resources which may turn any country into a "soft power".” No mention whatsoever about potential reactions of the local cultures. Some two hundred years ago. especially in geographical areas in which “it is attractive to others. Neither would anyone have guessed the fact that it would become a world leader or. legitimacy under the terms of this essay). 3. while its military domination abroad is placed under question. or about a convergence to any extent. political values and on what dominated communities imagined about its culture and freedom. Yet it should be clear for all that everything related to local culture . To a certain degree. American leadership was mainly based on military force. Democracy. Good or bad . some 150 years ago. while English (the language) has had only superficial effects.is held high in non-Christian areas. the most complex “melting pot” in human history. Nye also includes the culture of that country. when the United States emerged as a new country. as imagined by American forefathers. with an increasing Muslim population at home.

In http://www. As part of the system of international relations.asp (retrieved on July 15. But in order to reach its goals. rather than alienate it. or to what others can benefit from some.goals set in.or. for the time being.”48 Yet these strategies are still seen as all-engulfing.. nonChristian cultural frames seeking world domination. they now require the power to adapt old concepts to new strategies . Yet. Yet again. In a 2003 speech49. instead of taking into account cultural ones. With the watchword now being globalization. All empires used the military force for expansion. cutting deep into the 21st century after having been the major military stake throughout the second half of the 20th century was only the first spark in a growing assertion of alternative. notwithstanding the rise and fall of empires or world leaders. 5 Brzezinski. 2011) 234 . The Middle East conflict. meant to raise the awareness of countries. “a long term strategy is needed in order to mobilise international support. democracy has become a global objective. p. democracy is called upon to give the right answer. to the extent to which the world was known at each respective stage. As it is. rather than co-operational.” Throughout the history of mankind. quoted above. 2003. In a world of unsolved. while largely ignoring the cultural specificity of conquered communities. latent or emerging conflicts. Speech held at the Center for American Progress. the “balance of power” has constantly been a fundamental. Z.org/transcripts/Brzezinski. 48 49 Brzezinski. They focus on ideological differences. major political actors aspired for global legitimacy. for the time being. the same author underlines the need for cooperation with “a larger Europe” – but only for the purpose of enhancing its own global status and legitimacy: "We should be therefore supporting a larger Europe. the balance of power was always kept alive. globalization must solve all incompatibilities and (geo)political doubts. as Brzezinski puts it. Having reached maturity. with reference to what some can do for others. We are living in an insecure world. Oct. Z. though controversial concept.newamericanstrategies. globalization seems to be a yet imperfect project. and in so doing we should strive to expand the zone of peace and prosperity in the world which is the necessary foundation for a stable international system in which our leadership could be fruitfully exercised. democracy aspires for legitimacy and asserts its right to survive for at least another century.

and theorists have a hard time demonstrating that the only variables that count are politics and economics In our opinion. In agreement with other theorists (e. M. a capacity to match a greater-than-anticipated threat. 1996 Sheenan. political and military dominance was founded on the widespread acknowledgement of cultural legitimacy.g. in what the balance of power is concerned. without leading to a convincing set of rules that would apply in all cases. There is a logical (and historically confirmed) relationship between power – balance – prestige – authority – security and survival. By comparison. Nobody is really holding the reins at that level. whereas “prestige or authority constitute only the probability that a command will be obeyed. as Michael Sheenan points out in his book50 dedicated to this topic. “weakness” are not constant in historical terms. But the ingredients of “power" vs. J. for security and survival.in other words. inequality (therefore the dichotomy between power and weakness) is a historic reality. complex as it is.But. p. for a long time. Is that really all? A number of terms seem to be inextricably interconnected. History and Theory. perceived as the opposite of international anarchy. Michael J. 50 51 Sheenan.. Sheenan (p. from the Roman Empire to the empire of the British Crown. More or less. Gilpin. Cultural and political challenges When speaking about power. 8 235 . History (political or otherwise) gives us a number of relevant examples. some are not satisfied with the “balance”. 4. Routledge. today’s major political actors do not display any convincing proofs of cultural legitimacy. And that remains the source of major conflicts around the world. quoted above. it has been interpreted in various ways.”51 At the other end. in international terms.” In this continuous game. global legitimacy can only be achieved if cultural legitimacy is first gained. recipients of authoritarian effects are bound to struggle to secure their own interests . in all cases. Therefore. The Balance of Power. 1981) Sheenan defines power as “an actor’s ability to impose his or her will without resistance”. any theoretical approach is still far from historical reality. 9) also mentions potential threats: “Balancing power is difficult because power defies exact measurements and states will tend to insure themselves against underestimating their opponents’ power or overestimating their own by acquiring a margin of safety. Though being.

but few actually realize that it is the more dangerous as it springs from true passion and the belief in preserving one’s right to a culture. 14). all political actors are again in search of resources which can bring power – but for some. Can the consumerist culture in which. in turn. everything is for sale. trying to raise the bid . stand up and protect the Christian world as we know it? The time of the Crusaders is long gone. In contemporary times. we are not talking about a war between enemy armies. or have no true culture to protect anymore are bound to lose this war. They are not using military force in its traditional understanding. Muslim communities are now expanding beyond any expectation. but not least in communications) has determined an increased interaction among states sometimes thousands of miles away from each other.involved in constructing the world map for the future . excessive amounts of military power raise suspicion in others.to lay the foundation of a 236 . but rather a guerrilla type of small-scale yet highly damaging war against the Western culture. But what are the real geopolitical threats in the world today? Common terms refer to them as conflict. who are. Terrorism is inhuman and criminal. political and technological changes around the world has yet to find the right answer to this question. Laws. for some. The dominating American hegemony which has led to economic. to account for the decrease or lack of them at home. This time. Today. it was all about conquering new territories and resources. but between cultures. the massive development of high technologies in all areas (and last. In the first case. The world is undergoing deep changes. however permissive cannot alone ensure stability.instead looking for “preponderance” and thus undermining "the fabric of the international society of which states form a part” (p. and those who cannot protect their culture. and so are the values they strongly believed in. The distribution of military power can be seen as both a cause and an effect of the above. cultural resistance has been replaced by an aspiration for cultural dominance. Having slowly but surely infiltrated the greatest power of all – America – Muslims assert their culture and need legitimacy at world level. The threat of being overpowered has gained in importance. Several centuries ago. and it is the duty of politics and politicians .thus confirming the second case. which is perceived as dangerous for their safety and survival. racism or terrorism. The decades to come will probably continue to be witness to a clash between tradition and modernity.

The present essay was conceived as an unconventional approach to geopolitics and conflict-prone matters. and an open “sharing of values and interests”. convincing and legitimate alternative. they may also focus on devising a whole range of means to change mentalities. instead of engaging in unrealistic battles. is fundamental. Over a couple of centuries. or to awaken the sense of duty or pride. the sensitive point. It was built on strong beliefs which now seem to fade away and need to be replaced or regained quickly. the Western type of democracy has yet to discover the power of unity in cultural diversity. modern democracy has gained legitimacy and the reputation of ensuring a certain level of equilibrium among conflicting forces. instead of making efforts to standardize them and ignore differences. But the world will never cease to think in terms of dominance and power – be it soft or not. it increases the probability of achieving desired outcomes because of the relationship of attraction and duty that its culture creates. Alternatives and choices for the next decades: by way of a conclusion The road map for tomorrow needs to be sketched as soon as possible. Good strategies may focus on asserting political values or foreign policies. on improving communication channels or inventing new technologies or warfare.renewed. […] When a country’s culture includes values and its policies promote values and interests that others share. Nye (2006: 2) refers to culture as “the set of values and practices that create meaning for a society. But all these may not be enough if deep. starting from the assumption that the Christian foundations of modern democracy may be the cause for its inability to gain legitimacy in non-Christian geographical areas. and so will the excesses of political correctness. innate cultural trends are not perceived and appreciated for their diversity. In spite of the important values that it states. as Brzezinski puts it. legitimacy or balance of power can only be achieved through education and the constant exercising of an open mind. indeed. And cultural frustrations will continue to exist inevitably. 237 . Christian morals and values have not spoken their last word yet. 5. Political actors today focus on finding highly complicated means to achieve their goals." Culture is. A better understanding of concepts such as democracy. so as not to lose the battle forever.

in which concepts such as social and political status. Joseph. Z. This is the image of the world map today.stanford. We are living in an insecure world. at all levels. The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Fall 2008 Edition). Speech held at the Center for American Progress. And it would be wise for political deciders to find the appropriate means to spread out those elements of Western culture which have already proved their validity through centuries. The following decades will give an answer to all questions regarding politics and cultures. Z.asp Christiano.edu/ir/library/pdf/FFP0502S. Ed. and to find appropriate ways to preserve its values. Oct. Routledge. and achieving a better balance of hard and soft power in our foreign policy. Smart power is neither hard nor soft. Institutul European.” Bibliography and references Brzezinski. or human rights are understood differently. Joseph S. T.newamericanstrategies. Nye (2005: 4) gives a potential solution to this riddle: “Americans – and others – face an unprecedented challenge from the dark side of globalization and the privatization of war that have accompanied new technologies. 1996 238 . Soft Power. And the gap between them seems to deepen. 2005 Brzezinski. History and Theory. Iaşi 2009) Nye. Conflict and the thirst for dominance seem to be innate in our human genes. and political leadership often expands them beyond limits. Our success in this changed world will depend upon developing a deeper understanding of the nature of power and the role of soft power.A great deal of these battles today are fought on the territory of culture.pdf Sheenan. It is both.) (http://plato. according to different cultures. Edward N. Democracy. For the time being. 2003.educause. Ed Scripta. Bucuresti. 2005: http://net. Soft Power and Higher Education. The Choice: Global Domination or Global Leadership. The Christian type of democracy needs to regain its role of peacemaker in today's conflicting world. The Means to Success in World Politics (Romanian translation Puterea blândă. Michael J.org/transcripts/Brzezinski. Zalta (ed.edu/archives/fall2008/entries/democracy) Nye. The Balance of Power. In http://www. Basic Books (March 2004) – translation into Romanian: Marea dilemă: a domina sau a conduce.

dr. asupra faptului că „Titlul cărţii nu conţine nici o metaforă şi nici o ironie”53. să-i amuze. Royal cook book. written by Laura Esquivel. intertextuality.56 Chiar dacă aparent reţetele culinare sunt distinct prezentate de portretele nobiliare ale personalităţilor care le preferă sau generează (personalităţi care. contrastive study. 6 55 idem 56 ibidem. Carte regală de bucate. p. în spiritul textualismului. un cititor 52 53 În genul „Orice asemănare cu fapte sau personaje cunoscute este întâmplătoare” Principesa Margareta a României. p. să fie o referinţă pentru ei”55. Ed. să-i intereseze. textualizate. univ. in our opinion.] cât mai apropiată de savoarea şi adevărul momentelor reflectate în volum. 2010. Curtea Veche. autoarea îşi exprimă speranţa „ca volumul să le placă. totodată. că această carte „este un fel diferit de a cunoaşte Familiile Regale ale lumii”54. Bucureşti. ca ea să devină preferata multor mii de români”. Deşi ne previne. Key-words: literariness. au devenit personaje literare). 5 54 ibidem. the portraits of public figures evoked here give belletristic aspect and put it together with the book Like Water for Chocolate. Larisa Ileana CASANGIU Universitatea Ovidius Constanţa Abstract Although apparently Royal Cook Book by Princess Margareta talks about cuisine. De altfel. asemenea unui regizor care dă în vileag anumite aspecte delicate ale unor evenimente atestate social-istoric52. citim afirmaţia: „Radu şi cu mine am încercat. adică exact năzuinţe de scriitor beletristic şi nu de bucătar dornic să-i fie gustate deliciile.Literaritate şi intertext în Cartea regală de bucate a Principesei Margareta a României Lect. 7 239 .n. să dăm cărţii o formă literară [s. p. recunoscând. să-i informeze pe oameni. /…/. la urmă.

paradoxul/contradicţiile58. cititorii. În plus. cât şi planurile epice specific romaneşti redând parcă o confruntare directă a discursului artei (fie ea şi culinară) cu acela al istoriei contemporane în derulare. vizând însă o accepţie nouă. calitatea nobiliară presupune „sânge albastru” atestat de arbore genealogic şi. Bucate. iar pe de altă parte. ci cu bucate dintre cele mai comune. asemenea zânelor. putem afirma despre volumul la care ne referim: „Cartea aceasta o fi ea de bucate. Trecutul este şi el valorizat contradictoriu: pe de o parte. 1998. 13 60 Radu Anton Roman.avizat vede cu uşurinţă atât o conexiune puternică între respectivul fel de mâncare şi personajul-pretext narativ pentru care funcţionează ca o adevărată emblemă57. cu hidromel. un anumit topos. în cartea regală există un joc al „convenţiilor realismului literar şi cu acelea ale facticităţii jurnalistice: textul este acompaniat de fotografii ale autorului şi ale subiectului. chiar dacă prepararea acestora solicită adesea un rafinament artistic). Dan Popescu). este confirmată şi constatarea conform căreia „Postmodernismul ne învaţă că toate practicile culturale au un subtext ideologic care determină condiţiile posibilităţii reale pentru ca ele să producă semnificaţii. vinuri şi obiceiuri româneşti. prin trăsături dintre cele mai actuale. metaficţiunea istoriografică. implicit. intertextualitatea. Bucureşti. Comentariul foloseşte aceste fotografii pentru a ne face pe noi. alături însă de alte elemente uşor reperabile în cartea regală: autoreferenţialitatea (decurgând din apelul la mise en abîme). între gusturile cultivate de convenţiile literaturii populare şi cele ale literaturii elitelor (Aflăm cu stupoare că înaltele feţe regale nu se hrănesc. în construirea personajelor (prin prosopografie şi ethopee). Bucureşti. relaţia dintre fapt istoric şi eveniment ca experienţă. 17 58 57 240 . conştienţi de aşteptările noastre în ce priveşte interpretarea naraţiunii şi a imaginilor. Ed. Paideia.”59 În termenii lui Radu Anton Roman. p. pare să fie anulată orice reminiscenţă paseistă. ci văzută ca pe o universalie a oricărei scrieri). semnat de Jerzy Kozinski. 2002. incluzând aici încrederea naivă. dar nu de toate bucatele!”60… Ca şi în documentarul „Moarte la Cannes". de incursiunea în timp. Ed. Univers. p. fragmentarismul (aparent) al cărţii se constituie într-una dintre cele mai frecvente trăsături estetice ale postmodernismului. dar obiect al personajului. Poetica postmodernismului (trad. chiar păstrând observaţiile asupra texului la nivelul structurii sale de suprafaţă. 59 Linda Hutcheon. un timp semnificativ Spre exemplu. dacă avem în vedere funcţia propagandistică a cărţii (care nu trebuie suspectată de macchiavellism. detaliu individualizator. De altfel.

şi de ceea ce personajul preferă. 2002. altele. şansele de retenţie a conţinutului vizat cresc. tata (Regele Mihai). Maria. Granny (Principesa Margareta a Danemarcei). Tita. Univers.amama (Regina Elena a României). Irina. Principe de Wales. vândut în peste 4. Regina Sofia a Spaniei. mai mulţi receptori/analizatori în actul cunoaşterii. cu studii de psihopedagogie.”61. se simte aceeaşi pulsiune sentimentală în asocierea unei reţete culinare cu un anumit chip. mama (Regina Ana a României). exclusiv aureolară. devenit în scurt timp după publicare un best seller. * Dacă în cartea autoarei mexicane Tita plânge ori de câte ori toacă ceapa (adică la prepararea fiecărei reţete care conţine acest ingredient). devenind emblema sa.5 milioane de exemplare (până în anul 2004. Formula aceasta estetică particulară a Cărţii regale nu este însă nouă. în 1989. Charles. în Cartea regală de bucate. unele din ele sugerate de textul artistic. catharsisul îi este indus cititorului odată cu frumuseţea pe care o descoperă în ochii estetei-principese care alcătuieşte fiecare portret astfel încât să ne facă să îndrăgim personajul prezentat . iar în 1994 primeşte Premiul ABBY (American Bestsellers Book of the Year). 241 . în 1993. prin volumul Ca apa pentru ciocolată. Sofia. pur şi simplu. şi în Cartea regală de bucate. mai ales prin spaţiile alveolare presupuse de construcţia fiecărui homo fictus. probează faptul că ştiu cu prisosinţă faptul că dacă implicăm. Elena. trimiţând la „autoficţiune". de fotografiile inserate. p. duce de Aosta. 28 62 Conform prezentării realizate de editura Humanitas. asigurându-i totodată autoarei o notorietate mondială62. Ca şi în cazul protagonistei Laurei Esquivel. Ambele autoare menţionate. care îşi sublima toate trăirile emoţionale (în special pe cele erotice) în mâncarea pe care o gătea. uneori chiar găteşte sau. Laura Esquivel este declarată. Bucureşti. Principele Amedeo de Savoia. când Editura Humanitas redă această statistică). Dan Popescu). lăsând cititorul să le umple cu imaginaţia sa. Femeia Anului. Ed. prin conexiunile pe care acesta le identifică între anumite trăsături de personalitate. ci a fost măiestrit adusă în literatură de scriitoarea mexicană Laura Esquivel. prin asociere. plânsul fiind aici mai degrabă unul cathartic.comună în veracitatea reprezentaţională a fotografiei. concomitent. 61 Linda Hutcheon. Poetica postmodernismului (trad. odată cu debutul său editorial. fiind pentru prima dată când acest premiu este primit de un autor străin.

Bucureşti. Tita. /Iată de ce analiza unei opere literare este analiza sufletului omenesc”. urmând grila de lectură propusă de doctorul Justin Neuman în Studiul psihanalitic al romanului Adela de G. întocmai cum ar fi făcut cu propriul fiu. / Personajul – în aparenţă – este o himeră livrescă. Poetica postmodernismului (trad. prin prisma cu care îşi prezintă personajele. obsesiilor. în beletristică. în fapt. Principesa Tatiana Radziwill -. Univers. creaţia literară este un document uman. Dan Popescu) Ed. Studiu psihanalitic al romanului Adela de G. Markgraf de Baden. conturează unitatea de viziune ce caracterizează caracterul proteic al prototipului ficţional profund pozitiv pe care esteta îl are permanent în vedere. Ibrăileanu. fiecare portret reprezintă. a cărei frumuseţe lăuntrică se revarsă. trăind chinul de a locui în aceeaşi casă cu bărbatul iubit care i-a devenit cumnat. se găseşte simbolic în alegoria chibriturilor. Atelierele Cartea Românească. fiind evident faptul că „Toate retuşările sunt reconfortante şi iluzorii. / Structura sufletească a unui personaj este – aşadar – confecţionată arbitrar: reeditează. o formă manifestă a trăirilor autorului: „Fantezia literară utilizează tensiunile afective ale autorului. nu atât despre o serie de figuri istorice. citim în cartea principesei Margareta.64 Aşadar. În acelaşi chip. împotriva oricărei raţiuni. Şi în acest caz. mai ales în cea postmodernistă (neconsumată la nivelul formulei estetice). Bucureşti. spunea că deşi ne naştem cu o cutie de chibrituri în noi. 24 64 Dr. şi chiar să-l alăpteze (miraculos). exprimată de vocea doctorului John Brown: „Bunică-mea avea o teorie foarte interesantă.”63 Din acest punct de vedere. deşi rănită în dragostea sa faţă de Pedro. a ezitărilor. tensiunilor anxioase din sufletul inconştient. p. în ciuda diversităţii trăsăturilor care le dau specificitate. sufletesc. protagonista Laurei Esquivel. nobiliare. cât despre autoare.. concretizează procesele sufleteşti abstracte – latente – ale autorului. în ceea ce priveşte abordarea psihologică a personajului-narator. p. Ibrăileanu. şi. pentru ca mai târziu să-şi urmeze sentimentele.Maximilian II. f. înfăţişate aureolar. nu putem s-o 63 Linda Hutcheon. întreaga ardere lăuntrică sublimată prin arta culinară.a. reprimat. le concretizează sub forma personajelor .şi în acest mod. dramatizează frământările lui interioare. găseşte forţa de a-i iubi copilul acestuia. în realitate e obiectivarea spontană a frământărilor lăuntrice. 17 242 . al autorului. asupra acestora. 2002. atruizează. Justin Neuman.

Astfel. luminarea poate fi orice fel de mâncare. l pithaya 68 „Sosul: 243 . de la răsuflarea persoanei iubite. ea a trăit mereu intens”66. 2 linguri de unt. se aprind toate deodată. mângâiere. 12 castane. Sufletul doreşte să reintre în locul de unde a venit. rătăceşte prin locuri întunecate încercând în zadar să-şi găsească hrana. reţeta de prepeliţe pe petale de trandafir67 a scriitoarei mexicane se situează în acelaşi context al semnificaţiilor cu cea de sos de mango şi rodii cu somon la cuptor68 a principesei. muzică. pentru că dacă. neştiind că doar trupul pe care l-a lăsat în urmă.. 2 picături de esenţă de trandafir.”65 Tot la combustia erotică a unor personaje apar unele sugestii şi referiri în Cartea regală de bucate. Orice om trebuie să descopere care-i sunt detonatorii pentru ca să trăiască. 2010. exact ca în experiment. Dacă nu descoperim la timp care ne sunt detonatorii. de oxigen şi de ajutorul unei luminări. 87-88 Principesa Margareta a României. până când altă emoţie vine să o reînvie. 2 linguri de feculă de porumb. 65 66 Laura Esquivel.. lăsând trupul inert. Numai că în acest caz oxigenul trebuie să provină. Carte regală de bucate. că lumina produsă e mai presus de ceea ce putem vedea în mod obişnuit şiatunci în faţa ochilor ne apare un tunel minunat care ne arată drumul pe care l-am uitat în clipa în care ne-am născut şi care ne cheamă ca să ne reîntâlnim cu originea divină pe care am pierdut-o. la o emoţie puternică. Humanitas. Ed.„caracterizată printr-o adevărată sete de viaţă. /…/ Sigur că mai trebuie să fii atentă să aprinzi chibriturile unul după altul. e singurul care l-ar putea hrăni. Ca apa pentru ciocolată. p. 2 căpăţâni de usturoi. Iar dacă se întâmplă asta. produc o strălucire atât de mare. combustia aceasta este hrana sufletului. precum cea despre Sofia . avem nevoie. cutia cu chibrituri se umezeşte şi nu vom putea aprinde niciodată nici măcar unul singur. Ed.aprindem singuri. de exemplu. pp. de preferinţă roşii. Ne cuprinde brusc o emoţie intensă. pe măsură ce trece timpul. căci combustia care se produce la orice aprindere este ceea ce dă energie sufletului. 2 linguri de anason.. 2004. simţim în noi o căldură plăcută care. sufletul ne părăseşte trupul. cuvânt sau sunet care să acţioneze ca un detonator şi să aprindă unul din chibrituri. Curtea Veche. 56 67 12 trandafiri. 6 prepeliţe. 2 linguri de miere. dispare treptat. neînarmat şi cuprins de frig. Bucureşti. dar şi cu O mâncare de peşte prezentată într-o carte de bucate din vremea hegemoniei brâncovenilor.. Bucureşti. Cu alte cuvinte.

simbolizând „toate energiile. înlesneşte menţinerea castităţii. Ed. p. Bucureşti. ele se substitue fazanilor) în raport cu cei „12 trandafiri. este un element esenţial al jertfirii. sacre.”71 Porumbul. „energie vitală fixată”. în vreme ce untul. în vreme ce. fie ea şi domnească. în O lume într-o carte de bucate. fiind un simbol al Soarelui. Humanitas. chiar în cultura mexicană. ale sufletului. prin faptul că sunt consumate în special iarna.”70 De altfel. p. Ed. Pedro receptorul. iar Gertrudis fericita în care se sintetiza această rară atracţie sexuală. Deşi titlul trimite mai degrabă la sintagma idiomatică „altă mâncare de peşte” decât la o reţetă culinară. deşi se situează pe poziţia primă în cadrul titlului reţetei. are semnificaţii paradoxale. care par să constituie un decor al baldachinului destinat consumării erosului. Castanele. 408 244 . totodată. de la care se recoltează cu deosebită grijă petalele „încercând să nu te înţepi”69. Alain Gheerbrant. sunt simboluri ale prevederii. se crede că pot fi găsite sufletele morţilor. în folclorul grecesc. Dicţionar de simboluri. pe lângă semnificaţiile mistice şi religioase. vol. 41 71 Jean Chevalier. decât unei mâncări în care ele îşi pierd identitatea. cu proprietăţi magice.În volumul Ca apa pentru ciocolată. III. aşa cum apare la Dante. ale zeilor şi ale oamenilor pe care se crede că îi întremează. este greu de imaginat. dacă este consumat de femei. reiterator al respectivei acţiuni. o varietate a mirodeniilor utilizate în bucătărie. mai ales că provin de la bărbatul iubit.. sfârâind în focul jertfelor. măcinate într-un mojar.a. p. în Borneo. efectul afrodiziac pe care îl are produsul gastronomic rezultat este unul uimitor asupra consumatorilor locuiţi de tensiuni erotice: „Părea că descoperiseră un nou cod de comunicare. ale Cosmosului. mâncarea de peşte prezentată 69 70 Laura Esquivel. dar şi „şuvoiul vieţii”. în care Tita era emiţătorul. fiind o pasăre călătoare. sugerând. în absenţa mijloacelor de transport de astăzi. f. a sudului şi a focului. iar în medievalitate. se consideră că. prin intermediul mâncării. chiar al celei paradisiace. 2004. Artemis. Totuşi. Ca apa pentru ciocolată. al Lunii şi al Omului. 33 ibidem. prepeliţele par insignifiante (de altfel. de când este reconstituită. forţă cathartică. Usturoiul are clar un rol apotropaic.. de preferinţă roşii”. având aproape un rol minor în reţeta culinară care vectorizează acţiunea la un anumit moment dat (dacă avem în vedere poziţia ocupată în succesiunea ingredientelor). dar cu ajutorul lui. Prepeliţa. trandafirul este şi un simbol al iubirii. Bucureşti. simbolizează caracterul ciclic.

Indicaţiile sunt precise. cât şi zahărul. dar şi să oculteze cititorului neofit literaritatea structurii de adâncime a textului. vectorizând totodată lectura cititorului iniţiat. Voievodul dincolo de sala tronului. Iaşi. 222 Laura Esquivel. grăitor în sensul celor afirmate: «„Să iai peştile dupre ce-l vei griji. nucşoară. cimbir. însă la fieştecare litră de vin să pui 32 de dram[uri] de zahăr şi 16 de oţet şi sare den destul. constituiau ingrediente pe care doar pătura socială superioară şi le permitea să le procure. Prezentăm astfel reţetarul Curţii brâncoveneşti. sarea se pune „den destul”. piper. Şi când va fierbe mai tare vinul. 175 245 . Polirom. p. Şi aşa îl fierbe până să va ca-ngroşa zeama”»72 Deşi redat în limbajul colocvial al vremii marelui patriot muntean. fără ca vreuna dintre lucrări să fie şi beletristică. Bucureşti. atunci când. iar prin intermediul personajului său porte-parole Tita. cât al meseanului căruia îi erau destinate bucatele.”73. atât scorţişoara. cuişoare. doar cu volumul Ca apa pentru ciocolată prezintă drept trăsătură comună literaritatea. Şi după ce va fiarbe câtvaş. lăsându-se totuşi loc preferinţelor individuale. p. chiar în structura de suprafaţă a textului ia drept pretext narativ prepararea diverselor mâncăruri. spre exemplu. oţet. atuncea pune bucăţile de ştucă în tingire spălate bine. Principesa Margareta porneşte tot de la arta culinară ca pretext literar menit motiveze introducerea portretelor memorabilelor personaje prezente. scorţişoară. şi apoi îl fierbe. 2003. La vremea respectivă. „şi-a asumat misiunea de a o învăţa ceva la fel de valoros: secretele vieţii şi ale dragostei prin prisma bucătăriei. Ed. mărunţel şi să-l îndulceşti cu sare şi lasă-l să stea. şi fierbând. cantităţile sunt clar precizate. pune untdelemn. 72 73 apud Dan Horia Mazilu. ceapă prăjită. * Deşi din punct de vedere gastronomic Cartea regală… se angajează într-un intertext uriaş. Ca apa pentru ciocolată. realizată la peste trei secole distanţă în timp. Astfel. 2004. întorcând peştile câteodată. Deci pune într-o tingire vin. piperul şi cuişoarele. iar combinarea acestora în mâncarea de peşte constituie chiar şi astăzi un indiciu al rafinamentului nu doar al bucătarului. şi-l fierbe. Ed. Humanitas. ca să să amestice mirodiile. când şi când tot întoarce bucăţile de peşte în vin. gătitul peştelui (în speţă al ştiucii) nu lasă loc echivocului. să-l tai bucăţi. nucşoara. şi să fie toate bine pisate.presupune acelaşi rafinament nobiliar ca şi prepararea oricărei reţete din Cartea regală de bucate. dacă Laura Esquivel. zahăr.

Bucureşti. vol. Bucureşti. Humanitas. Gheerbrant. Paideia. 2002 Mazilu. Bucureşti. Bucureşti. Iaşi. Dan Popescu) Ed. f. Jean. Laura. Artemis.a. Alain. I-III Esquivel. Carte regală de bucate. Linda. Ed. Bucureşti. Atelierele Cartea Românească. Ibrăileanu. 1998 246 . 2010 Roman. vinuri şi obiceiuri româneşti. 2003 Neuman.. Ed. Ed. Principesa Margareta a României. Bucureşti. Polirom. Justin (Dr. f. Poetica postmodernismului (trad. Ed. Radu Anton. Ca apa pentru ciocolată (trad. Ed. Cornelia Rădulescu). Studiu psihanalitic al romanului Adela de G.Bibliografie Chevalier. Univers.a. Dan Horia.). Dicţionar de simboluri. Bucate. Curtea Veche. Voievodul dincolo de sala tronului. 2004 Hutcheon.

Daniela BĂDESCU Colegiul de Poştă şi Telecomunicaţii. communism. Key words: feminine literature. femeile continuă să scrie literatura.Herta Müller şi literatura femină de azi Prof. originally from Romania is currently a valued presence in the German space. Romanians. şi încă una de reală valoare artistică. a ideii propuse de autoare ca premisă a lucrării sale:” Conştiinta existenţei unei componente feminine a literaturii române demne de inters şi publicitate s-a materializat foarte puţin de-a lungul celor două secole de literatură română modernă”. but it is a testament to the experiences of a female soul artist. oarecum. În cele ce urmează încercăm să continuăm. Airinei”. S-a schimbat acum percepţia asupra fenomenului literar feminin? În viziunea Elenei Zaharia Filipas „preocuparea pentru studiile de gen începe încet-incet să dobândească şi în spaţiul cultural românesc o oarecare consistenţă” şi de aceea lucrarea domniei sale realizează o analiză extrem de valoroasă a începuturilor literaturii feminine româneşti.” Este la fel de adevărat că însuşi criticul Eugen Lovinescu (altfel susţinător al multor scriitoare) afirmă că „literatura nu e o vocaţie feminină ci bărbateasca” şi. oprinduse la perioada comunistă. d-na Elena Zaharia Filipas. permanentă timp de două secole. lucrare în care domnia sa pleca de la o veche prejudecată. aceea că literatura feminină a stat multă vreme „aruncată la marginea canonului masculin. space and feeling of fear Un studiu interesant a publicat. Bucureşti Abstract Herta Müller. Este vorba despre lucrarea intitulată „Studii de literatura feminină”. but also in other European countries. de aici. cu ceva timp în urma. prezentarea peisajului literar feminin românesc prin aducerea în prim plan a unei 247 . Dar şi în prezent. „Gh. This article aims to briefly present a creation that deserves to be read not only because it is a reconstruction of historical periods that have been frightening us.

Ambele creaţii recompun un univers terifiant în care dominant este sentimentul de frică. în care binele nu îşi găseşte locul. sau. Herta Müller este“ scriitoare germană de origine română” . în care nu există nici măcar un licăr de speranţă. În această lume. o lume în care oamenii se împart în două categorii: vânător şi vânat.scriitoarea HERTA MULLERcâştigatoare. Încă de la început romanul propune o lectură problematizată. reprezintă ea (autoarea şi opera) spaţiul românesc? Răspundem “DA” acestei intrebări deşi o mare parte a reprezentanţilor culturii române actuale sunt de cu totul altă părere. activă. E clar că este vorba despre supravieţuire într-o lume a mizeriei interioare. citim în mai toate prezentările făcute scriitoarei. o succesiune de parabole care obligă lectorul la un efort suplimentar de gândire şi mai ales de simtire. sau nu (îi este dat) să trăiască într-o lume putredă moral. „Încă de pe atunci vulpea era vânator” este o superbă alegorie despre supravieţuire într-un univers al durerii şi fricii. Sigur. efort necesar pentru a recompune ideea din spatele imaginii. universul beznei totalitare a regimului comunist. mai bine zis. deşi „spaţiul” în care se desfăşoară cele două poveşti este total diferit ca modalitate narativă aleasă de autoare. ar trebui să răspundem unei întrebari cât se poate de fireşti : este opera sciitoarei parte integrantă a literaturii române. Poate mai interesant ar fi să analizăm dacă opera ei . înainte de a prezenta activitatea literară a Hertei Muller.personalităţi a literelor contemporane. a premiului Nobel pentru Literatură. Dramatic este însă şirul de întrebări pe care romanul îl pune (superba metaforă ce sugereaza în titlu două ipostaze umane) în legătură cu condiţia omului în comunism atunci când acesta alege.distinsă cu un premiu atât de valoros în 2009 pentru “densitatea poeziei şi sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezmoşteniţilor". omul din spatele măştii pe care o poartă. reprezintă sufletul feminin şi percepţia acestuia asupra vieţii trăite. când „până şi vulpea devine vânător”. M-aş opri la două dintre operele prozatoarei:”Încă de pe atunci vulpea era vânătorul” şi „Animalul inimii’. în 2009. omul nu este decât o unealtă socială iar romanul nu face altceva decât o radiografie a acestui univers în care „nimicul e slujit cu pompa”. Întreaga carte este un şir de metafore. 248 .

relatează povestea ei şi a altor trei prieteni. Sigur. însă ceea ce surprinde aici este „povestea”. tânara care se 249 . conflictele personale. camera pe care eul narator o împarte cu Lola. N-am simtit ca importante în această carte “condamnarea comunismului’. Etalarea acestei senzoriale înţelegeri oferă spectacolul cărtii. mai ”la îndemână”. Decăderea oamenilor. Interesantă şi îngrozitoare în acelaşi timp este metafora „pătratului”. în regimul totalitar ceauşist şi care îşi trăiesc drama în România şi chiar în afara ei. ba chiar a unei întregi ţări. „Animalul inimii”.Aşez aici. Edgar. Încă de pe atunci vulpea era vânătorul este probabil cartea cea mai românească a acestei mari autoare de limbă germană. că sensurile sunt mai „facil” de interpretat. “Când e atâta spaima pe lume” (citatul e din Gellu Naum care deschide cartea) dispariţia prietenilor dragi reprezintă motivaţia şi sursa de energie a actului artistic.“ Despre celălalt roman . cauza principala a staţionării Nobelului la autoarea de origine română este neîndoielnicul său talent literar. Iar spaimele năvălesc peste om oriunde – poate şi acesta este una din cauzele pentru care Nobelul s-a oprit la Herta Müller. ar sugera cu totul altceva (să amintim doar mitul zeului egiptean Ptah). Liviu Drugă (2009) consideră că desi mediul în care se mişcă personajele cărtii este sistemul opresiv al comunismului ceausist. Naratoarea. metaforic. o poveste despre idealuri sfărâmate. re-modelatoare. ca o concluzie. Este vorba despre patru tineri care trăiesc în comunism. miza romanului stă în felul în care sensibilitatea individului se implică în viaţa din jur. angajările politice. despre condiţia intelectualului tânăr într-un regim în care „a scrie”(poezie. ceea ce Ernest Wichner spunea despre această carte: „O blană de vulpe în apartamentul profesoarei Adina devine un simbol al ameninţărilor unei Securităţi omniprezente pe când regimul începe deja să se clatine. Herta Müller reconstituie panorama crudă şi înspăimântătoare a dictaturii şi a unei societăţi distruse până la rădăcină. tânara de etnie germană. se poate spune că nu mai îndeamnă la o lectură atât de problematizată. publicat în 1993. este redată aici până în cele mai mici detalii – în toată această suferinţă pare că natura însăşi trece de partea terorii. nu remomorarea documentaristă a unei epoci. Atât: o supersensibilitate. un jurnal) înseamnă activitate subversivă şi chiar propria ta condamnare la moarte. a unei lumi plină de spaime. „nararea” în sine deşi titlul. Kurt şi Georg. distorsiunile etnice (oricum rar menţionate). În imagini expresive şi de o frumuseţe înfricoşătoare.

Ed. Humanitas. cadre şi concepte. o creaţie care merită să fie citită nu doar pentru că este o reconstituire a unei perioade istorice înspăimântătoare prin care am trecut noi. Acest articol nu şi-a propus decât să prezinte foarte pe scurt. Animalul inimii – cărţi. 2009 Muller.blogspot. Animalul inimii. românii.sinucide şi care lasă un jurnal-„document” pe care cei patru îl citesc după moartea ei. Polirom. Herta. Încă de pe atunci vulpea era vânător. Drugă.Paideia. 1996 Filipas. Studii de literatură feminină.com/2009/11/animalul-inimii-hertamuller. Este acest pătrat simbolul unei lumi ce îngrădeşte orice libertate a individului ce trăieşte în el? Răspunsul pe care romanul îl propune în finalul său este:DA. Elena. Bibliografie Muller . Putem considera aceasta mărturie punct de plecare pentru a argumenta faptul că opera Hertei Müller aparţine deopotrivă literaturii române şi literaturii universale? Este o întrebare la care probabil timpul va fi acela care va da un răspuns unanim acceptat. Ed. Zaharia. Autoarea însăşi a mărturisit că a scris acest roman în amintirea prietenilor români ucişi sub regimul „Ceauşescu”. Herta. 2009 – sursă online: http://liviudruga. Ed.html 250 . 2003 Liviu. ci pentru că este o mărturie a trăirilor unui suflet de femeie-artist.

fragment din discursul Excelenţei Sale Ambasadorul Franţei în România. dintre care peste 200 au beneficiat de finanţare din partea Statului francez. bazat două sentimente extrem de importante pentru această colaborare: fidelitatea şi constanta relaţiei noastre. Keywords: cooperation. the process of Francophonie unites the two peoples. după cele din Marea Britanie. Punerea în aplicare a descentralizării de mai bine de 20 de ani a permis colectivităţilor franceze să dobândească cunoştinţe şi o vastă 251 . Al treilea factor este acela al complementarităţii şi diversităţii acţiunilor înregistrate”. acţiunea internaţională a departamentelor franceze s-a dezvoltat considerabil. Germania şi Italia. Projects and actions developed to be aimed at meeting the needs of local communities in a manner that will ensure the participation of civil society and local and central public institutions for the achievement of the objectives. Herve BOLOT. Cluj Napoca. 25-26 noiembrie 2006 De mai bine de 10 ani. Airinei”-Bucureşti Abstract The article examines the French-Romanian decentralized cooperation and partnerships concluded as part of a common history. international agreements Cooperarea descentralizată franco-română cuprinde peste 600 de parteneriate.Francofonia şi cooperarea descentralizată franco-română Prof. descentralization. este una dintre cele mai importante şi de succes acţiuni duse de către colectivităţile locale în străinătate. Al doilea factor se situează pe plan instituţional şi administrativ. la deschiderea Forumului cooperării descentralizate. Cornelia DORÎNGA Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii “ Gh. „Există trei factori care au asigurat acest succes : în primul rând factorul uman. în special. partnerships. rădăcina acestuia a fost elanul de solidaritate de la începutul anilor ’90 şi marele entuziasm al multor colectivităţi locale franceze. În mod incontestabil. în cadrul cooperării descentralizate. Tările noastre au cunoscut evoluţii paralele în ceea ce priveşte raportul dintre Stat şi cetăţeni… .

majoritatea parteneriatelor transformându-se în cooperări mult mai structurate. « Este deja o tradiţie ca o dată la doi ani ăa organizăm alternativ în Franţa. dar în egală măsura. Diverse întâlniri ale actorilor cooperării descentralizate francoromane au fost organizate în România cu sprijinul Ambasadei Franţei şi colectivităţilor teritoriale din România : la Timişoara (4-5 iulie 2001). Alt Forum a fost organizat la Cluj-Napoca. care poate fi considerat ca fiind al doilea Forum al cooperării descentralizate franco-române. numărul fiind în raport cu creşterea importanţei şi consistenţei proiectelor comune. Primarul Municipiului Baia Mare. cadre teritoriale. care permit colectivităţilor locale din cele doua ţări să întreprindă acţiuni şi proiecte durabile. după cel de la Villefranche-de-Rouergue.experienţă în materie de gestiune publică. In începutul cooperării descentralizate franco-romane a contant şi un puternic sentiment de solidaritate care a condus colectivităţile franceze sa-si aducă aportul în deschiderea României după evenimentele din ’89. ceea ce constituie o reuşita a cooperării descentralizate franco-romane şi subliniază actualitatea tradiţiei de prietenie franco-română. reprezentanţi ai guvernelor celor două tări. în septembrie 2003. în noiembrie 2005. Iaşi (21-23 septembrie 2002) şi Sinaia (5-6 mai 2003). la fel şi reprezentativitatea : aleşi locali. structurilor asociative ale autorităţilor publice locale din cele două ţări. Acest entuziasm s-a menţinut şi ulterior. Alba Iulia (mai 2006). ea aparţine celor doua guverne. care reunit un număr mare de participanţi francezi şi români şi a permis identificarea perspectivelor pentru acţiunile comune. Numărul participanţilor prezenţi la aceste întâlniri este unul important. acest forum al cooperării descentralizate franco-române. Preşedintele Federaţiei Autorităţilor Locale din România intervenţie în cadrul forumului La întâlnirea de la Cluj Napoca din 2005 au fost reuniţi peste 300 de participanţi .reprezentanţi ai colectivităţilor locale şi reprezentanţi ai organizaţiilor non-guvernamentale. permiţând astăzi să se acţioneze într-un mod mai structurat în domeniul cooperării. Ca urmare a acestor întâlniri naţionale. 252 . Cred eu căa această relaţie dintre structurile noastre. precum şi acţiunile pe care le facem împreună reprezintă modele de colaborare la nivel european pentru multe ţări » Cristian ANGHEL. Iniţiativa este lăudabilă. s-a organizat prima ediţie a Forumului cooperării descentralizate (« les assises de la cooperation décentralisée ») la Villefranche-de-Rouergue – Franţa. respectiv în România.

principiul continuităţii. ale legislaţiilor 253 . Reprezentantul Adunării Departamentelor din Franţa (ADF) Privind retrospectiv. educaţie. după cum urmează: 1. care sa angajeze colectivităţile locale în vederea înscrierii cooperării ca fiind un adevărat proiect politic al teritoriilor reprezentate -definirea obiectivelor. putem aprecia că pe parcursul cooperării româno-franceze. francofonia ne uneşte. educaţionale şi altele între comunităţile locale. condiţii indispensabile unei bune cooperări. într-un demers de dezvoltare durabilă pentru ca : . culturale. care asigură un caracter permanent al activităţilor desfăşurate de parteneri.principiul abordării globale. de definire a axelor şi priorităţilor de colaborare. 3. Scopul acestor întâlniri este şi o ocazie de bilanţ. Aceasta şi datorită faptului că « împărtăşim o istorie comună. dar şi de apropiere între ONG şi colectivităţile locale. s-a conturat un set de principii în baza cărora s-au dezvoltat activităţi menite să conducă la atingerea graduală a obiectivelor acordului de cooperare.acţiunile cooperării descentralizate sa fie construite în jurul unor proiecte adevărate de dezvoltare.principiul democraţiei şi legalităţii în baza căruia întreaga activitate de cooperare se desfăşoară cu respectarea prevederilor Constituţiilor celor doua ţări şi a reglementărilor Europene. ceea ce presupune utilizarea unor metode şi tehnici variate care se încadrează în concepţia de regionalizare şi mondializare a relaţiilor administrative. urbanism. cu privire la acţiunile în care cooperarea descentralizată intervine : sociale. membrii asociativi sau ai societăţii civile). economice. patrimoniu. reprezentanţi ai colectivităţilor locale. descentralizarea şi autonomia locală. uniforme şi echilibrate. politici locale şi regionale. S-a dorit ca Forumul organizat la Cluj Napoca să dea un nou elan cooperării franco-române. sociale. dezvoltare durabila. priorităţilor şi modului de evaluare şi comunicare să se facă de comun acord pentru a ajunge la proiecte împărtăşite şi o coordonare reală între actorii implicaţi (fie ei reprezentanţi ai statului.In cadrul întâlnirilor generale « assises de la cooperation décentralisée » au fost dezbătute numeroase teme. Vicepreşedintele Consiliului General Manche. 2. de promovare a activităţii colectivităţilor locale. utilizând experienţa dobândita anterior. avem o organizare teritorială similară şi casa noastră mamă se numeşte Europa» fragment din intervenţia dlui Gilles QUINQUENEL.

Bucureşti.cuf. p.fr 254 . Comitetul 21.principiul dezvoltării durabile în baza căruia proiectele şi acţiunile dezvoltate trebuie să urmărească satisfacerea nevoilor comunităţilor locale într-o manieră care va garanta libertatea de decizie a viitorilor aleşi.naţionale şi europene. precum şi a prevederilor tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care Franţa şi România sunt părţi semnatare 4. 2006. Bibliografie Comunicate de presaă ale Ambasadei Franţei la Bucureşti 2002-2006. AFCCRE. www. www. Carta cooperării descentralizate şi a dezvoltării durabile inţiativa CUF.org Ghidul cooperării descentralizate franco-romane. SCAC. 5.principiul transparentei şi participării în baza căruia elaborarea şi implementarea strategiei de cooperare se face în mod transparent cu participarea societăţii civile alături de instituţiile publice locale şi centrale pentru realizarea obiectivelor asumate. 32.ambafrance.

le grandiose. 255 .cu timpul și spațiul.locuri. Mariana CROITORU Centrul CRED. Honoré de Balzac. mon aîme est plus en harmonie avec tes sites charmant.o acțiune finalizatăprin povestirea. culture „C'est sur ton ciel pur que mes premiers ont vu fuir des premiers nuages..Evidențierea pluralității relațiilor dintre acești doi poli reprezintă posibilitatea unei revigorări a relațiilor și cei care. the writers show that they left their own lives (daily living). E minunat când se crează legături de comunicare între om și contextul de referință spațiu-timp. balance lost... Târgovişte (Dâmboviţa) Abstract The trip is synonymous with a rediscovery of self. values.istorie și tradiție.sensibilitatea lor și spiritul epocii lor.știință. their sensitivity and spirit of their age. où règne mon pois laudace.Patrimoniul cultural şi natural.Din păcate în contemporaneitate.turiști).Există o legătură foarte veche între umanitate..realitatea virtuală încearcă să le erodeze treptat. to find harmony. Din vremuri imemoriale.a unei experiențe unice în locuri cruciale ale culturii. scientists.locul de origine ori cel de ședere a constituit pentru om o legătură cu veșnicia. time.mais la bonté naive de la nature:je suis chez mai. Great personalities. Grădiniţa Rază de Soare. artists.urme valoroaseale geniului lor. Oui. space.cu ajutorul imaginilor. Mari personalități. Keywords: heritage.sau în spații naturale mirifice.. scriitori au lăsat în fiecare țară europeană.a peisajelor.istorie. oameni de știință. and experiences of artists..Voiajul fizic devine ocazia unui voiaj intelectual și afectiv în artă.. valuable trace their genius..ton air est plus parfums qui celui que je respirai.a textelor. writers have left every European country. Călătoria fizică și descoperirea reprezintă momente foarte importante pentru cunoașterea naturii și culturii locurilor. artiști.sufletul oricărui loc Prof.din diferite motive locuiesc acolo(rezidenți.

Călătoria este o fascinație și o metaforă existențială,ca și cum limita dintre țărm și mare,ne-ar îndemna să reflectăm la enigmele propriei vieți. Călătoria este sinonimă cu o redescoperire a sinelui,iar experiențele artiștilor,ale scriitorilor arată că și-au părăsit propriile vieți (traiul de zi cu zi),pentru a găsi armonia,echilibrul pierdut. Călătorul descoperă nu numai spiritul locului, dar redescoperă propriul său suflet.Într-un peisaj montan,de exemplu,trăirile emoționale sunt profunde,iar gândurile se îndreaptă ancestral. „Descălecătorii au venit de la munte.De nicăieri nu ai mai clară viziunea sensurilor,decât de la munte.Muntele inspiră simțiri grandioase (Zaharia Sângeorzan).Formula „oameni și locuri definește o profundă legătură între sufletul locului și spiritualitate,un conglomerat realizat prin comuniunea oamenilor cu natura,cu tradițiile și cultura locurilor.Se știe că„omul sfințește locul ,dar și locul îl „sfințește pe om la rândul său.A cunoaște spiritul locurilor și mentalitatea oamenilor a reprezentat fir călăuzitor atât pentru reporteri de marcă,scriitori,istorici dar și pentru diplomați,oameni de cultură și oameni obișnuiți. Veșnicia poate fi tradusă prin păstrarea și evident transmiterea tradiției.Despre tradițiile românilor Lucian Blaga spunea: „Tradiția noastră e fără vârstă,ca frunza verde .Cultura noastră românească a fost solidară cu orizontul spiritualității folclorice.Această solidaritate a fost menită să promoveze posibilitățile de creație ale poporului nostru.Din vremuri străvechi,neamul nostru românesc și-a concentrat forțele lui de creație aproape exclusiv în universul spiritualității populare.Istoria a silit neamul românesc să-și adâncească propriile sale tradiții latine și pro-latine împiedicându-ltotodată să participe la mișcarea culturală inaugurată de Renaștere și Iluminism.Pentru că istoria i-a fost potrivnică,geniul popular sa solidarizat cu acele realități vii pe care niciun șuvoi potrivnic nu le poate atinge:Cosmosul și ritmurile cosmice.Este deja cunoscut faptul că strămoșii românilor erau deja creștini,în timp ce neamul românesc„se plăsmuia întra catastrofe istorice .Astfel simpatia față de Cosmos,atât de specifică geniului românesc nu poate fi catalogată drept un sentiment păgânesc – ci ca o formă a spiritului liturgic creștin.Multă vreme s-a crezut că sentimentul Naturii și solidaritatea cu ritmurile cosmice trădează o spiritualitate necreștină.Această prejudecată era generată de o insuficientă cunoaștere a creștinismului ,mai ales a celui răsăritean,care a păstrat în întregime spiritul liturgic al primelor

256

veacuri.Pentru noi,românii,spiritul creștin a considerat totdeauna Cosmosul ca fiind o creație alui Dumnezeu,iar ritmurile cosmice au fost comparate cu o liturghie sfântă.Solidarizați spiritualicește cu Natura, românii au prelungit până în zilele noastre„acea magnifică încercare de încreștinare a Cosmosului (Mircea Eliade). Dacă ținem seama de ceremonialul pascal,de exemplu,devine simplu de înțeles cât de solidară este Natura cu misterul cristologic:Natura toată este cernită în Săptămâna Patimilor,dar renaște triumfătoare prin învierea lui Isus.Această liturghie cosmică este regăsită în folclorul românesc.Poporul român s-a retras în el însuși,s-a concentrat asupra propriilor tradiții,apărându-se împotriva popoarelor (influențelor potrivnice).Astfel românii au păstrat,au adâncit și au valorificat o viziune creștină a Naturii,așa cum fusese ea exprimată în primele secole ale creștinismului.Se poate spune pe bună dreptate că arhaismul și conservatorismul folclorului românesc au salvat un patrimoniu care aparținea creștinismului în genere,dar,pe care procesele istorice l-au anihilat.Cle mai bune exemple pentru a înțelege că spiritualitatea populară românească este solidară cu liturghia cosmică sunt baladele populare„Miorița și „Meșterul Manole .Aceste creații reprezintă piese de aur ale patrimoniului cultural,al spiritualității românești,sunt valori ale geniului creator popular. Creaţia spiritualităţii populare arată constantele geniului creator românesc.” Acolo unde moartea e încă valorificată ca o nuntă, izvoarele spirituale sunt intacte” (Mircea Eliade). De-a lungul timpului, aproape tot ceea ce a dat mai bun geniul românesc, l-a dat pe nivelul creaţiei folclorice. În orizontul spiritual care este propriu folclorului trecerea timpului este comparată cu apa care trece, iar tradiţiile reprezintă pietrele:”Apa trece, pietrele rămân”. Pietrele semnifică imaginea arhitipică a realităţii antologice. Când sfintele sărbători de iarnă bat la poarta sufletelor noastre de români, fiecare dintre noi se întoarce în povestea de iarnă a copilăriei. Iarna copilăriei, de-o veşnicie deapănă poveşti. În iarnă, povestilor ascultate cândva la gura sobei devin fotografii făcute cu inima, imagini în care apar bunicii ori părinţii plecaţi în iarna veşniciei. În iarnă, aproape de

257

Sfintele Sărbători, tradiţiile ne cheamă cu şoapta vântului dintre ACUM şi ALTĂDATĂ. Cu smerenie ne închinăm amintirilor din iarna copilăriei. Pe acest fir (al amintirilor) călăuză este pâlpâiala timidă a lumânării aprinse lângă coşul cu covrigi. Aşa începea colindul în copilăria mea. Bunicul spunea că Irod poruncise să fie ucisi pruncii..., şi de aceea copii primesc la colind mere, covrigi, nuci … aşa spunea el. În noaptea amintirii, luminată de strălucirea zăpezii ori de licărul stelelor, parcă drumul nu mai era drum, ci un pod de argint, sclipitor, care ducea, parcă spre o grădină a Edenului. Noi copiii, parcă nu mai eram cei din fiecare zi, părea că suntem nişte îngeri. Oricum eram cuminţi şi fericiţi. Ca în colindele străvechi “parcă se coboară” acea pace a serilor de colind de altădată, ne-nvaluie şi acum la ceas de Sfinte Sărbătoari. Ideea pe care doresc aici să o evidenţiez este aceea că “sufletul locului se îngemănează cu sufletul omului, care, copil fiind cândva, a luat cu sine prin lume Sfinţenia copilăriei. Fiecare iarnă a copilăriei am trăit-o ca pe o poveste. Personajele bune erau toţi cei apropiaţi, iar personajele rele nu erau plăsmuite niciodată, de teamă să nu apară. Minuni se întâmplau: începeau “ pe la cântători”, când veneau copii mari cu “Steaua”, când sărutam icoana în Ajun. Minunea se continua în somnul adâncit de mirosul bunătăţilor pregătite. Am visat că fiecare copil are o stea, şi că pe drumul stelelor vine Crăciunul. Era întruchiparea văzută în icoane, la Sfânta Biserică.Peste ani uitarea nu se poate aşterne, căci cea ce un copil a fotografiat cu inima, rămâne în veşnicie. Tradiţiile înseamnă nemurire, integrare de valori, fac parte din patrimoniul nostru cultural. In concluzie patrimoniul nostru cultural integrează valori ce aparţine şi folclorului, într-o varietate de manifestări. Nu întâmplător şi literatura noastră îşi are origine în folclor. Alături de patrimoniul cultural, patrimoniul natural, defineşte “ l'âme de lieu”. Într-un loc încărcat de istorie, aşa cum este Târgovişte, şi-au pus amprenta personalităţi de seamă ale religiei, literaturii şi artei, istorici de renume. ”Curtea Domnească” de altădată, străjuită de Turnul Chindiei parcă par că trezesc ecourile unor vremi apuse. În spiritualitatea şi conştiinţa târgoviştenilor sunt puternic împregnate imagini ale voievozilor şi domnitorilor, dar şi ale sfinţilor canonizaţi, pentru care au manifestat evlavie, până în zilele noastre. Primul sfânt canonizat pe pământ românesc a fost Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Tării Româneşti, care şi-a manifestat cu putere, darurile sale divine, aici, pe aceste meleaguri. A promovat întotdeauna buna şi necesara colaborare între credinţă şi cultură,

258

adresând îndemnuri pentru tipărirea de carte. Istoria a aratat că roadele îndrumării sale duhovniceşti s-au văzut cel mai bine în viaţa şi activitatea Sfântului Voievod Neagoe Basarab, primul mare erudit. Prin scrierea sa “ Învăţăturile catre fiul său Teodosie” promovează o politică statală autentic creştină, întemeiată pe valorile fundamentale şi nepieritoare ale Evangheliei.

Ca o concluzie, Mircea Eliade atribuie sufletului fiecărui loc „sufletul neamului, care este înpărtit în spiritualitatea oamenilor din cele mai vechi timpuri şi până azi”. Noi suntem sufletul locului. Ţara noastră este un loc “binecuvântat de Dumnezeu, iar noi românii ne tragem seva de la pământenii Daciei de demult, care au făcut din acest loc hotar al împărăţiei basmului, iar din credinţă si-au făcut o lege”.

Bibliografie M.Eliade, Profetism românesc, Ed. Roza Vânturilor, Bucureşti, 1990 Viaţa Sfântului Ierarh Nifon, Arhiepiscopia Târgoviştei, 2010 Cugetări şi reflecţii despre cultură şi civilizaţie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1984 H.de Balzac, La Loire et les collines de la Touraine, journal Z.Sângeorzan, Teme fundamentale (M. Sadoveanu), Ed. Minerva, Bucureşti, 1976 P.Nistor, A.Bogdan Ceobanu (coord.), Diplomaţie şi destine diplomatice în lumea românească, Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2011 C. Sandache, Literatură şi politică: Paul Morand , sursă online: http://www.dacialiterara.ro/6-2010/DL-06-2010.pdf

259

Spaţiul românesc şi influenţa elenă Lect. univ. drd. Adina BARBU -CHIRIMBU Facultatea de Litere, Universitatea „ Spiru Haret” Abstract This article discusses the Greek influence on Romanian culture, trying to prove that this is one of the most stable, strong, long and not least beneficial foreign influences on our culture. Preferential relations between Greek and Romanian are based on spiritual affinity, religious, cultural followed the natural course by World War II. After the Revolution of 1989, there was a new beginning of the cultivation of traditional Romanian-Greek relations, a new development of the expression of ethnic Greek, learning the ancient Greek and a powerful rediscovery of Greek ethnic identity. Key words: Greek, identity, culture, Romanian civilization

Chiar şi o simplă privire asupra devenirii noastre istorice relevă o strânsă şi permanentă legătură între poporul român şi cel grec. De la perioada veche invăluită în legendă de când datează povestea Insulei Şerpilor – cunoscută în antichitate ca insula lui Ahile până la povestea mult mai nouă a Jocurilor Olimpice moderne reînviate de Ev. Zappas – român de origine greacă, de la pământul primitor şi noua patrie reprezentată de Ţările Române pentru greci după căderea Constantinopolului până la reluarea strânselor legături între Grecia şi România după 1989, istoria grecilor şi a românilor se întâlnesc şi se împletesc întotdeauna în mod pozitiv şi ascendent. „Nici un al popor nu a avut o influenţă atât de constantă şi de benefică asupra noastră precum grecii. Dar – se întreabă cercetătoarea Georgeta Filitti, distinsă fiică a poporului grec şi promotoare a culturii acestuia in România – ce i-a făcut pe geto-daci apoi pe români, mai întotdeauna in stare să se scuture de năvălitori, de intruşi, să-i primească pe greci, sa le folosească alfabetul, cum atestă o inscripţie din sec. III î. Hr., să

260

se inteleagă de cele mai multe ori cu ei, să găsească instinctiv acele modele de cooperare râvnite de toate popoarele în căutarea păcii universale?”74 Originile legăturilor româno-elene se găsesc în zorii istoriei, în îndepărtata Preistorie. În neolitic, apoi în epoca bronzului în nenumărate situri arheologice de pe teritoriul ţării noastre au fost descoperite artefacte aproape similare cu cele descoperite la Mycene, Kakovatos, Ciclade. La rândul ei, ceramica de provenienţă greacă sugerează intense relaţii de schimb cu corăbierii greci care ajungeau în ţinuturile pontice, aşa cum reiese din versurile primilor poeţi greci. „Theogonia” lui Hesiod, datată – ca şi faimoasa legendă a argonautilor – din secolul 8 î.Hr. mentiona Istrul iar poetul Arktinos din Milet amintea insula Leuke75. În Antichitate, dorinţa de aventură şi de colonizare a unor noi teritorii i-a mânat pe greci până catre gurile Dunării; aici ridică cetăţi pe ţărmul Mării Negre (ca de altfel în tot bazinul acesteia) şi în Dobrogea, făcând această zonă să pulseze de o viaţă economică şi culturală deosebită. Izvoarele arheologice stau mărturie acestui lucru. Grecii ne-au oferit cele mai vechi informaţii despre strămoşii noştri, istoricii greci antici facând referire la triburile de la nordul Dunării; lui Herodot îi datorăm cea mai cunoscută descriere a geţilor, numiţi de acesta “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Tot grecilor le datorăm fondarea cetăţilor Tomis, Callatis, Istros (Histria); podul lui Traian de peste Dunăre este opera grecului Apollodor din Damasc. Datorăm aceluiaşi faimos arhitect antic grec monumentul considerat în unanimitate de specialişti actul de naştere al poporului român – Columna din Forul lui Traian din Roma. Adoptarea creştinismului ca religie comună va face martiri în rândul ambelor popoare. In necropolele de la Basarab sau Niculiţel se găsesc înmormântaţi geţi şi greci, fraţi întru aceeaşi credinţă care îi va uni vreme de secole. Grecii ne-au oferit cele mai vechi informaţii despre strămoşii noştri, istoricii greci antici facând referire la triburile de la nordul Dunării; lui Herodot îi datorăm cea mai cunoscută descriere a geţilor, numiţi de acesta “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Tot grecilor le datorăm fondarea cetăţilor Tomis, Callatis, Istros (Histria); podul lui Traian de peste Dunăre este opera grecului Apollodor din Damasc. Datorăm aceluiaşi faimos

74

Filitti, Georgeta, „Cuvânt înainte” la lucrarea Paulei Scalcău “Elenismul în România. O istorie cronologică”, Ed. Omonia, Bucureşti, 2006, p.5 75 Actuala Insulă a Şerpilor

261

arhitect antic grec monumentul considerat în unanimitate de specialişti actul de naştere al poporului român – Columna din Forul lui Traian din Roma. Multe cetăţi geto-dace au fost construite după planurile unor arhitecti greci iar alfabetul grec este folosit în Dacia. Majoritatea monumentelor religioase din provincia romană Dacia sunt dedicate unor zeităţi greco-romane iar iconografia de la inceputul primului mileniu d.Hr. are ca temă principală mitologia greacă. Nu putem continua sa vorbim despre secolele urmatoare fără a-l aminti pe istoricul Dio Cassius, provenind dintr-o familie de aristocraţi greci, autorul unei istorii de dimensiuni impresionante a Romei, în care îi aminteşte pe geto-daci. Apariţia şi răspândirea creştinismului în Dacia se leagă tot de prezenţa greacă. Gemma datând din secolul al II-lea d.Hr. descoperită la Constanţa în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (şi aflată în prezent la British Museum) are gravate pe ea scena răstignirii şi cuvântul simbolic ichtis în greceşte, fiind considerată drept mărturia cea mai veche a prezenţei creştinismului în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Nu lipsit de importanţă ni se pare să îl amintim pe învăţatul grec Dionisie cel Mic, născut in secolul VI pe teritoriul Scythiei Minor, creatorul sistemului cronologic ce porneşte de la naşterea lui Hristos şi folosit astăzi în întreaga lume. Timp de mai bine de un mileniu, Imperiul Bizantin – şi prin el cultura elenă – a reprezentat cea mai importantă sursă de influenţă în întreaga zonă orientală a Europei. O dată cu ridicarea „celei de-a doua Rome”, a Constantinopolului, cultura bizantină se răspândeşte inclusiv în spaţiul de la nordul Dunării şi va rămâne o influenţă permanentă în acest teritoriu timp de multe secole, teritoriu devenit o prelungire a Elladei. În secolele X-XI prezenţa meşterilor bizantini în spaţiul românesc e atestată de ornamentele specifice de pe capitelurile de piatră ale cetăţilor de la Dăbâca, Alba Iulia, Slon (Prahova) sau Moldoveneşti (Cluj), de literele greceşti cu care erau însemnate cărămizile, de provenienţa bizantină a materialelor de construcţie şi de modul în care sunt îmbinate. Cucerirea Constantinopolului în 1204 de către cavalerii celei de-a patra cruciade declanşează emigrări importante ale grecilor către zona dunăreano-pontică. Prelaţi de origine greacă ajung să fie o prezenţă des întâlnită la nordul Dunării. La începutul secolului al XIII-lea cneazul Balea şi urmaşii săi aveau un episcop de rit grec iar către sfârşitul secolului întemeierea

262

Mitropoliei de la Vicina reprezintă o strângere a relaţiilor între statele feudale române şi Imperiul Bizantin. Această nouă Mitropolie va fi păstorită de ierarhi greci: Teodor, despre care izvoarele istorice menţionează că a participat la un sinod în capitala imperiului în 1285, Luca, Macarie, Iachint. Integrarea civilizaţiei româneşti în cea sud-est europeană de influenţă bizantină se simte cu precădere în arhitectura religioasă, încă din secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, pentru a culmina în secolele al XV-lea şi al XVI-lea. În secolul al XIV-lea, formaţiunile statale româneşti, aflate la începutul organizarii lor, stabilesc relaţii politice cu Bizanţul; Dobrotiţă, întemeietorul statului dintre Dunăre şi mare primeşte în 1357 titlul de despot, cea mai înaltă demnitate la Curtea bizantină, din partea împăratului Ioan V Paleologul pe care îl susţinuse împotriva rivalului său Ioan VI Cantacuzino. El însuşi căsătorit cu o aristocrată constantinopolitană, Dobrotiţă intră în relaţii de rudenie cu împaratul bizantin prin căstoria fiicei sale cu moştenitorul împăratului. Către sfârşitul secolului, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân sunt menţionaţi primii dregători greci în Muntenia; tot in aceeaşi perioadă prezenţa grecilor la curtea domnească se face simţită şi în Moldova. În secolele ce vor urma prezenţa greacă se va intensifica nu numai la nivel politic ci şi - mai ales – în sfera religioasă. Încă înainte de mijlocul secolului al XV-lea atât pe scaunul mitropolitan al Munteniei cât şi al Moldovei se află înalţi prelaţi de origine greacă. În momentul prăbuşirii Constantinopolului în 1453, mitropolitul grec al Moldovei, Ioachim, îi îndeamna printr-o enciclică pe toţi creştinii să îi ajute pe fraţii lor fugiţi din faţa urgiei turceşti. Începând cu această dată emigraţia greacă spre Ţările Române se intensifică, impactul prezenţei greceşti asupra vieţii economice, politice, culturale a acestora intensificându-se în secolele următoare. În familiile domnitoare române se continuă politica de înrudire cu bizantinii. În paralel, toţi domnitorii români ajută cu daruri bogate mănăstiri din Orient sau de la Muntele Athos. Fenomenul de pătrundere a elementului cultural grec în Tările române atinge un punct culminant la sfărşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de-al XVIII-lea, în timpul domniei lui Brâncoveanu şi va rămâne la un nivel ridicat pe tot parcursul secolului al XVIII-lea marcat de prezenţa domnitorilor fanarioţi. Încă din prima parte a secolului al XVII-lea în Principatele Române se constituie şcoli cu predare în limba greacă. „Profesori, filosofi, preceptori, secretari domneşti, medici, jurişti din spaţiul de expresie grecească se refugiază la Bucureşti şi Iaşi. Toţi aceşti greci care

263

dau strălucire învăţământului, tiparului, practicării diferitelor profesiuni liberale sunt nişte cosmopoliţi. S-au format in marile universităţi italiene, la Ioannina, la Constantinopol; îi ajută pe domnii români să-şi constituie biblioteci ce vor fi curând invidiate de occidentali. Această pleiadă irepetabilă de invaţaţi greci, susţinuţi din plin de domnii pământeni, apoi de cei fanarioţi are meritul de necontestat de a fi introdus Principatele Române, fie şi vremelnic, în sistemul de valori academice creatoare, de rezonanţă europeană.”76 Nu trebuie să ignorăm sentimentul de împamântenire atotputernică a grecilor încercat de contemporani în secolele respective; uneori aceştia reacţionează însă răscoalele antigreceşti şi măsurile restrictive luate de unii domni la adresa grecilor nu au urmări semnificative. Perioada de maximă afirmare a elenismului în Tările Române rămâne cel al domniilor fanariote. Folosit de Imperiul Otoman ca mod de supunere şi administrare eficientă a provinciilor româneşti cu ajutorul unor funcţionari greci, provenind în majoritate din cartierul constantinopolitan Fanar, sistemul a funcţionat – cu părţile lui pozitive şi negative – timp de un secol. Deşi istoriografia din secolele urmatoare, influenţată de curentul naţionalist care va domina întreaga Europă s-a grăbit să prezinte perioada fanariotă în cele mai negre culori nu putem ignora faptul că secolul al XVIII-lea a reprezentat zorii modernitaţii pentru Principatele Române, principii fanarioţi contribuind în mod decisiv la desprinderea de medieval şi intrarea în modern a provinciilor pe care le conduceau. Considerăm important să subliniem această diferenţă între imaginea pe care grecii fanarioţi au avut-o în epoca în care au condus Muntenia şi Moldova şi imaginea profund negativă, denigratoare creată după consumarea efectivă a acestei perioade din istoria noastră77. Fără a încerca să ignorăm aspectele negative inerente ale epocii fanariote este totuşi evident ca aceasta a avut certe elemente pozitive, benefice pentru Tările Române. Nu trebuie să uităm faptul că introducerea de către otomani a sistemului de guvernare prin intermediul înalţilor dregători greci proveniţi în majoritate din cartierul Constantinopolitan al Fanarului a reprezentat

76

Filitti, Georgeta, Cuvânt înainte la lucrarea Paulei Scalcău, “Grecii din România”, Ed. Omnonia, Bucureşti, 2003, p. 8-9. 77 Istorici ca Bălcescu, Quinet, Kogălniceanu, Bariţiu se încadrează în acest curent.

264

varianta cea mai puţin negativă pentru viitorul Principatelor Române, alternativa fiind transformarea acestora în paşalâcuri. Guvernarea prin intermediul grecilor fanarioţi a permis Moldovei şi Munteniei să îşi păstreze un grad destul de însemnat de indenpendenţă, susţinut chiar şi de unii dintre principi – care, deşi străini, ajung să acţioneze în favoarea noilor lor patrii adoptive vremelnice. Despoţi luminaţi, cu o educaţie inaltă, grecii fanarioţi au introdus reforme care au schimbat faţa Principatelor. Majoritatea celor 32 de domni fanarioţi se dovedesc buni administratori, codificând şi modificând în sens iluminist raporturile sociale, creând o administraţie provincială eficientă, fiind de asemenea preocupaţi de urbanism şi fondatori şi sprijinători de şcoli, spitale, tipografii, lăcaşuri de cult. Aceastia au operat restructurarea instituţiilor, au introdus şcolarizarea şi salarizarea slujbaşilor, au produs legislaţie nouă şi modernă, au reformat fiscalitatea, au desfiinţat şerbia78. Este suficient sa amintim faimoasa Constituţie din 1746 a lui Constantin Mavrocordat, publicată în “Mercure de France”, anterioară cu aproape cinci decenii măsurilor juridice şi administrative care au reformat Franţa începând cu 1789. Este de asemenea de remarcat că principii greci din secolul luminilor au fost atât consumatori cât şi producători de cultură. Au încurajat istoriografia şi au fost ei înşişi scriitori dăruiţi cu talent, ca Nicolae Mavrocordat, Nicolae Caragea sau Alexandru Hangerli. Dominatia culturală greacă nu a reprezentat în secolul al XVIII-lea un proces forţat. Aşa cum vom remarca în primul capitol al acestei lucrări, în mod paradoxal aceasta nici macar nu atinge un apogeu în epoca fanariotă ci în cea premergatoare acesteia.79 Prezenţa greacă era deja de multe secole o realitate puternică în peisajul cultural al Tărilor Române şi va rămâne aşa şi după încheierea epocii fanariote, când cele două popoare, grec şi român găsesc noi puncte de afinitate. Români şi greci vor lupta contra unui duşman comun, Imperiul Otoman, susţinându-se reciproc în lupta de eliberare naţională, şi paşind în modernitate în acelaşi timp.80 După un oarecare recul în perioada

Djuvara, Neagu – „Intre Orient şi Occident. Tările române la începutul epocii moderne”, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2009, p. 64, p.71. 79 Ne referim in special la cultura scrisă. 80 Cf. Bouchard, Jacques – „Les grecs phanariotes et la formation de la conscience nationale roumaine ”, în „Închinare lui Petre Năsturel la 80 de ani”, volum îngrijit de Ionel Cândea şi Paul Cernovodeanu, Brăila, 2003 , p.3

78

265

conflictului dintre Alexandru Ipsilanti şi a Păcii de la Adrianopol, o dată cu liberalizarea comerţului pe Dunăre numărul grecilor care aleg să se stabilească în Principate este din nou în creştere. Negustori, marinari, mesteşugari, foşti luptatori în războiul pentru independenţa Greciei se stabilesc în nenumărate oraşe din Muntenia şi Moldova, contribuind la inflorirea vieţii economice şi culturale a acestora. “La inţiativa comunităţilor greceşti – remarcă cercetătoarea Paula Scalcău – se constituie acele organisme care îi vor defini mai apoi din punct de vedere identitar: publicaţiile diverse, societăţile, bisericile consulatele. La a doua generaţie acest val de după războiul pentru independenţa Elladei dă profesori, avocaţi, artişti, ziarişti, medici, mari proprietari preocupaţi mai puţin de grecitatea lor şi mai mult de afirmarea socială într-o Românie ce se modernizează rapid. Ea absoarbe ca un burete noutatea, deschizând generoasă portile celor dornici să se realizeze. E un creuzet unde toleranţa, pasivitatea, rezerva unora se acordă perfect cu mobilitatea, spiritul de întreprindere, de risc, al «străinilor». Rezultatul este o ţară prosperă care la cumpăna veacurilor 1920 arbitrează politica sud-estului european.”81 Pe întreg parcursul secolului al XIX-lea grecii îşi vor pune amprenta asupra patriei lor de adopţie. Prima tipografie muzicală din lumea orientală, întemeiată de Petru Manuil din Efes la biserica Sfântul Nicolae Şelari din Bucureşti şi condusă de grecul Antonios Pantoleon, cunoscut posterităţii cu numele de Anton Pann, şi ca autor al versurilor imnului naţional al României. Tot unui grec îi datorăm utilizarea pentru prima dată intr-o lucrare ştiiţifică a numelui actual al ţării noastre. Lucrările “Istoria României” şi ulterior “Geografia României” aparţinând lui Daniil Filippidis (1750-1832), profesor la Academia domnească din Iaşia au fost publicate în 1816 la Leipzig; foarte recent, în 2004 apare o ediţie în limba română la Bucureşti a “Istoriei României”, sub îngrijirea cercetătoarei Olga Cicanci. Cele două lucrări dedicate patriei sale adoptive de Filippidis, “cel devenit «român cu trup şi suflet» după expresia lui Constantin Erbiceanu”82 Încă de la începutul secolului al XIX-lea Grigore Ghica remarca relaţia strânsă dintre greci şi români care se formase pe tot parcursul secolului anterior: “Cele două naţiuni s-au amestecat atât de intim în timpul

81 82

Scalcău, Paula – „Grecii din România”, Ed. Omonia, Bucuresti, 2003, p. 11-12 Lazăr, Elena – „Cărturari greci în Tările Române”, Ed. Omonia, Bucureşti, 2009, p. 81.

266

guvernării precedente încât niciodată nu se va putea trage o linie de demarcaţie între ele”.83 În contextul marcat de naţionalism din prima parte a secolului al XIX-lea, care a determinat şi o reacţie împotriva fenomenului fanariot, primii domni pământeni (care de altfel se înrudeau cu cei precedenţi) sunt nevoiţi sa ia măsuri prin care să stopeze emigraţia grecească spre Moldova şi Muntenia, însă decretarea libertăţii comerţului şi deschiderea Dunării ca rută comercială internaţională a condus la patrunderea unui mare numar de greci în special în oraşele legate de fluviu: Tulcea, Sulina, Brăila, Galaţi, Giurgiu, Constanţa. În 1860 comunitătile greceşti sunt recunoscute oficial de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, probabil nu întâmplător fiind faptul că mama domnitorului, Sultana Kozadini provenea dintr-o familie grecoitaliană din Constantinopol (iar Cuza fiind cunoscător de limbă şi cultură elină datorită acesteia) Grecii din România se vor manifesta şi ca generoşi donatori (E. Zappas, V. Adamachi, P. Harokopos), sau se afirmă pe plan international ca oameni de ştiinţă, de cultură, medici etc. Până la mijlocul secolului XX nu va mai exista probabil nici o dimensiune a societăţii româneşti in care români de naţionalitate greacă să nu îşi facă simţită prezenţa în mod remarcabil. Anexa 2 încearcă să menţioneze o parte dintre acei grecii care au avut un impact deosebit în domeniile în care au activat. Relaţiile preferenţiale între greci şi români bazate pe afinitate sufletească, religioasă, culturală şi-au urmat cursul firesc până la al doilea război mondial. În prima parte a secolului XX personalităţi de origine greacă vor comtinua să se împună în cele mai diverse domenii. În 1901, de ziua Elladei este inaugurată Biserica grecească din Bucureşti în prezenţa ministrului plenipotenţiar al Greciei la Bucureşti. În acelaşi an se naştea la Brăila Andreas Embirikos, unul dintre marii poeţi ai secolului XX şi iniţiatorul suprarealismului în poezia greacă. Soprana Haricleea Darclee, actorul Aristide Demetriade ajung să fie cunoscuţi dincolo de graniţele ţării. La sfârşitul secolului al XIX-lea românca de naţionalitate greacă Maria Koutsarida devine prima femeie cu titlul de doctor în medicină din România, în urma sustinerii tezei de doctoral la facultatea de Medicină din Paris. Aceasta s-a implicat ulterior în organizarea primelor structuri de ocrotire a copilului din ţara noastră. În prima parte a secolului XX tot un

83

Scalcău, Paula – „Grecii din România”, Ed. Omonia, Bucuresti, 2003, p. 145

267

grec, Odysseu Apostol era medicul şef al armatei române şi autor al unor studii de psihologie şcolară, medicină interna şi medicină militară, decorat pentru activitatea sa În 1921 au loc două importante evenimente care spun totul despre relaţia strânsă de prietenie dintre naţiunile greacă şi română: căsătoria prinţului moştenitor al României, Carol, cu Elena, prinţesă a Greciei la Bucureşti şi respectiv căsătoria lui George, prinţul moştenitor al Greciei cu Elisabeta, prinţesă a României. Aceştia doi din urmă vor veni în 1922 în România să participe la botezul lui Mihai, fiul prinţului moştenitor al României şi al prinţesei Elena iar un an mai târziu vor găsi în ţara noastră refugiu după câstigarea alegerilor parlamentare din grecia de către republicani. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi În prima parte a secolului XX curentul filo-elen, care debutase prin publicarea de către Nicolae Iorga a Conferinţei sale “Cultura românilor supt fanarioţi” 84 îşi face simţită prezenţa în cultura română din ce în ce mai puternic. Alături de Nicolae Iorga, care nu întâmplător le atribuie în studiile sale principilor fanarioţi caracterul de “reformatori”85, marii elenişti Nikolaos Dossios, Constantin Erbiceanu, Demostene Russo vor schimba în mod hotărâtor vizunea despre rolul grecilor şi al culturii greceşti asupra culturii române, accentuând în mod special aspectele pozitive ale atât de hulitei epoci fanariote. Continuatorii acestora, Ariadna Camariano-Cioran, Nestor Camariano Nicolae Cartojan vor scrie noua istorie culturală a secolului al XVIII-lea.86 Ceea ce nimeni nu ar fi crezut a fi vreodată posibil s-a întâmplat în anii comunismului. Mii de greci aleg să părăsească România şi au loc repatrieri masive în ţara de origine a stramoşilor lor. In paralel are loc dislocarea a mii de copii greci aflaţi în zone de conflict civil şi găzduirea lor in tabere-colonii din ţara noastră. Această “comoţie socială fără precedent în dialogul peste timp al românilor şi grecilor”87 se oglindeşte în mod dramatic in statistici. In 1930 în România se declaraseră 17606 cetăteni greci şi 26495

84

Iorga, Nicolae – Cultura româna supt fanarioţi, conferinţă ţinută la Ateneul Român, 8 feb. 1898, Ed. Librăriei Socecu, Bucuresci, 1898 85 Iorga, Nicolae – “Istoria românilor”, Cartea a VII-a, “Reformatorii”, Bucureşti, 1937 86 Preocupările eleniştilor din această generaţie – ca şi din cea precedentă se concentrează asupra acestei epoci însă nu se limitează la aceasta. 87 Filitti, Georgeta – “ Cuvânt înainte” la lucrarea Paulei Scalcău, “Grecii din România”, Ed. Omonia, Bucureşti, 2003, p. 12

268

Piatra Neamţ. Recensământul general al populaţiei României din 29 decembrie 1930. redobândirea proprietăţilor fostelor comunităţi elene. însă – îmbucurător – zece ani mai târziu recensamântul populaţiei relevă o creştere semnificativă a numarului acestora. învăţarea limbii strămoşeşti. Valeriu Mardare. dezvoltarea şi exprimarea identităţii etniei elene. 88 269 . Tulcea. precum al treilea Congres Peneuropean al Societăţii Europene de Studii Neoelene. păstrarea. după 1989 în România se publică volume de referinţă în domeniul istoriei.88 La recensământul din 1992 numărul grecilor din ţara noastră era de numai 3940 de persoane89. în primele două luni ale anului 1990 au loc două evenimente importante pentru conturarea relaţiilor viitoare româno-elene: în luna ianuarie are loc vizita la Bucureşti a Ministrului de Externe al Greciei. 2004 91 Cercetători precum Olga Cicanci. acest lucru însemnând o recunoaştere a importanţei avute de spaţiul românesc în devenirea culturii elene şi a locului ocupat de elenismul din România in istoria diasporei elene. contribuind la reluarea şi mentinerea unor strânse relaţii de prietenie. vol. Au loc manifestări importante pentru întregul spaţiu bacanic. Zalău. 1940. Roman. Institutul Naţional de Statistică. Iaşi. Călăraşi.90 Imediat după revoluţia din 1989. 89 Recensământul populaţiei şi locuitorilor din 7 ianuarie 1992. Treptat. Pe plan cultural. Cornelia Papacostea-Danielopolu. Sulina. Comisia Naţională pentru Statistică. la 6513 reprezentanţi. Piteşti. vol. la 6 februarie 1990 are loc constituirea Uniunii Elene din România. Oneşti. Elena Lazăr. Institutul Central de Statistică. Leonidas Rados. Galaţi. vor apărea comunităţi elene reprezentate în mod oficial în multe oraşe din România: Constanţa. I.români de naţionalitate greacă. Paula Scalcău contribuie la acest proces de renaştere a culturii grece în România. vol. Inalţi reprezentanţi ai Greciei de la preşedinte la membri ai guvernului. studiului limbii şi culturii grece91. IX. 1994 90 Recensământul populaţiei şi locuitorilor din 18 – 27 martie 2002. Andreas Rados. cu personalitate juridică şi având ca obiective esenţiale cultivarea relaţiilor tradiţionale româno-elene şi a raporturilor de prietenie cu toate minorităţile din România. Bucureşti. Apoi. primul deminitar străin care a vizitat România după evenimentele din decembrie 1989. Georgeta Filitti. Lia Brad-Chisacof. Târgovişte. reprezentanţi ai armatei dar şi înalţi prelaţi vor vizita în mod periodic România. Brăila. Antonis Samaras. I.

N. p.. Iaşi. Omonia. Ed. 2009. “Reformatorii”. 2011 Djuvara. Bucuresti. A.. 2006 Scalcău. 2009 Scalcău. 64 Iorga. Humanitas. Omonia. îndelungate şi nu în ultimul rând benefice influenţe străine asupra culturii noastre. Cartea a VII-a.. 2003 270 . Elenismul în România. puternice. Intre Orient şi Occident. Ed. Bibliografie Barbu-Chirimbu. Istoria românilor. E. 1937 Lazăr. O istorie cronologică. Impactul culturii greceşti asupra evoluţiei culturale a Principatelor Române în perioada fanariotă. Ed.Concluzii Influenţa greacă asupra culturii române este – aşa cum am încercat să demonstăm în paginile anterioare – una dintre cele mai constante. Stef. Ed. Cărturari greci în Tările Române. Ed. Bucureşti. Neagu. Nicolae Mavrocordat.. P. P. . Bucureşti. Bucureşti. Tările române la începutul epocii moderne. Grecii din România. Bucureşti. Omonia.

Aceştia vor tinde să respecte valorile. or contempt or fear. Over time they made all kinds of prejudices and stereotypes that affect the relationship between them and members of the majority. care funcţionează bine. sentimentul de a fi important și util pentru cei asemenea lui. drd. Dana Bianca ALBUŢ Universitatea din Oradea Abstract This paper is a bibliographic study author referring to concerns regarding stereotypical thinking and prejudice against Roma minority. simţind permanent nevoia de înţelegere. creşte numărul oamenilor care cad pradă unei vieţi „de mizerie”.Preocupări privind stigmatizarea. cu resurse la limita subzistenţei. social identity Introducere Prin definiţie. omul este o fiinţă socială. se simt incluşi. Roma minority. crescând în acelaşi timp stima de sine şi sentimentul securităţii sociale Membrii unei societăţi sănătoase. Key words: prejudices. asumându-şi responsabilităţile care le revin. stereotypes. Însă. few are those who remain indifferent. „Persoanele şi grupurile dezavantajate nu vor putea depăşi singure situaţia în care se află. se vor simţi datori să se implice în viaţa societăţii. va duce la respingerea proiectelor. a valorilor şi normelor societăţii. într-o societate în care este deficitar procesul de incluziune socială. mânie. nivel scăzut de educaţie şi asistenţă socială. Acest stil de viaţă va genera şi hrăni frustrări. toate acestea duc la formarea identităţii sociale. deci el nu poate trăi. univ. a instituţiilor. întăresc ataşamentul faţă de grup. gândirea stereotipică şi prejudecăţile faţă de etnia romă Asist. interacţiunea cu ceilalţi membri. normele societăţii respective. pentru că sunt lipsite de resursele necesare (resurse 271 . Exersarea diferitelor statusuri şi roluri în grup. acceptare şi chiar de apreciere din partea semenilor săi. The Roma are an ethnic group that wherever they find raises or fascination. supravieţui şi dezvolta normal fără societate. acceptaţi din punct de vedere social. incluziunea socială având deci un rol foarte important în viaţa omului.

12) „Stereotipul se referă la dimensiunea cognitivă sau raportarea preponderent cognitivă la un grup sau reprezentanţi ai acestuia. educaţionale. grupurilor vizate. În acest eveniment au avut rol important şi rromii. care afectează relaţia dintre ei şi membrii grupului majoritar. Nicolae Gheorghe afirmă că denumirea de ţigan a devenit o noţiune.. Cine nu a auzit de sintagmele: „ţiganii fură”. 1996. sau chiar deviante. 2007. Datorită faptului că se simt părăsite de societate. p. prin aceasta accentuându-şi şi mai mult condiţia periferică. „negrii sunt mai buni atleţi decât albii” etc. 2003. „românii sunt leneşi”. În lipsa luării unor măsuri adecvate. 8-10) „Atunci când nonromii identifică cine este rom. ironii şi apelative. infracţionale. D. De-a lungul timpului s-au format tot felul de prejudecăţi şi stereotipii. politice etc.economice. Romii sunt consideraţi ca fiind persoane cu un ten mai închis decât al persoanelor din populaţia majoritară. ca rezultat al unui eveniment lung istoric. pp. dacă aceste sintagme aparţin persoanelor. reprezintă un grup etnic care oriunde s-ar afla stârneşte fie fascinaţie. Nicolae Gheorghe. sau sunt nişte erori de percepţie. pe când ei sunt „toţi o apă şi-un pământ”. din respect pentru cei de lângă noi.. p.. fie dispreţ sau teamă. nu ne-am lăsat pradă unor astfel de catalogări. puţini fiind aceia care rămân indiferenţi. Ne punem însă întrebarea. caracteristica cea mai des citată este culoarea pielii. iar raportarea preponderent afectivă şi discriminarea – la componenta comportamentală sau la consecințele comportamentale determinate de stereotipuri şi prejudecăţi”2 (Neculau. căci au preluat parcă şi au realizat ilustraţia stereotipelor. Există 272 .-P. de cele mai multe ori tolerate de subiecţii în cauză. probabil că nu am făcut altceva decât să conştientizăm stereotipul în cauză şi să-l ocolim cu diplomaţie. Romii. J.3 (Liegeosi. şi chiar atunci când. trezind un interes deosebit sau constituind obiectul unor glume. eventual prejudecăţi? Oamenii au tendinţa de a accentua diferenţierile din grupul de apartenenţă şi omogenitatea grupurilor ţintă: noi suntem diferiţi unii de alţii. ele tind să se izoleze tot mai mult de aceasta. adoptând comportamente şi moduri de viaţă diferite. care a fost creată de populaţia majoritară pe baza unor prejudecăţi şi stereotipe. prejudecata – la dimensiunea afectivă. 256) Problematica stereotipurilor şi prejudecăţilor face parte din discuţiile noastre zilnice. A. însă uneori generează conflicte tacite greu de gestionat. ele pot deveni în timp adevărate pericole pentru societate”1 (Nedelcu. suntem „unicat”.).

considerate de mulţi ca fiind „determinate etnic”. lipsa de civilizaţie. o imagine de sine negativă. Copiii care sunt diferiţi de majoritate în vreun fel pot începe să aibă sentimente negative faţă de ei înşişi. Cei care nu au un loc de muncă. şi faţă de societate în general. de către subiecţii inferiorizaţi a unor strategii 273 . fie pentru că cerşesc.. 50) Există multe situaţii în care elevii romi sunt etichetaţi drept „proşti. romii contribuie la stereotipizarea colectivă a nonromilor. copiii încep să aibă opinii legate de acest lucru. p. imoralitatea. şi mai ales de la adulţii importanţi din viaţa lor. Fiind conştienţi că aceste stereotipii îi vor împiedica să-şi găsească de lucru. M.. Se spune că merită să fie săraci. Identităţile atribuite lor sunt deseori stereotipuri negative. incapabili”. I. şi vor rămâne săraci. ei sunt „alţii”. fie că fură. forma ochilor. 95) Datorită acestor prejudecăţi şi stereotipii negative. Ei absorb foarte repede informaţii despre discriminare şi stereotipuri de la cei de o vârstă cu ei. p.”4 (Szeleny. fapt ce contribuie semnificativ la formarea percepţiilor negative ale populaţiei majoritare cu privire la atitudine romilor faţă de muncă.mai multe practici şi caracteristici atribuite romilor. că trăiesc pe spinarea altora. dar cert este că ei obţin tot mai greu un loc de muncă stabil. formându-se astfel la un cerc vicios care antrenează atât atitudinile romilor cât şi ale nonromilor. şi de multe ori acestea ajung să fie însuşite chiar de romi. Câteva dintre acestea sunt: murdăria. 2002.”5 (Andruskiewicz. sau ceva rău. Chiar înainte de a putea vorbi. rataţi. „Şcoala face necesară adoptarea. mulţi dintre părinţii romi nu-şi mai trimit copiii la şcoală. Mulţi îi consideră hoţi. 2007. Aceasta nu înseamnă însă că toţi romii sunt în căutarea unui loc de muncă legal. chiar dacă ar avea un anumit nivel de educaţie. fie că trăiesc din asistenţa socială. asistenţa socială rămâne principala sursă de venit. de subzistenţă. lenea. copiii încep să observe diferenţele legate de culoarea pielii. dacă simt că deosebirea aceasta este perpetuată ca ceva mai puţin normal. atât de către profesor cât şi de către colegii lor.. Am putea spune pe scurt că romii sunt văzuţi ca fiind un popor diferit de toate celelalte. limba vorbită etc. care tind să favorizeze ierarhic nonromii. Realizând că alţi oameni sau copii sunt diferiţi de ei. „Stereotipiile şi discriminările încep chiar de la intrarea celor mai mici copii în sistemul de învăţământ. Prenton. li se reproşează că nu se poate avea încredere în ei.. şi ar putea începe să aibă sentimente negative faţă de cei care sunt altfel decât ei. este foarte greu pentru romi să-şi găsească un loc de muncă. La rândul lor. şi astfel se ajunge la situaţii de abandon şcolar. pentru că nu muncesc. K.

pot renunţa să lupte împotriva acestor etichete. p. Nu este complet imposibil pentru un elev să scape de o etichetă. consum de alcool şi tutun.”7 (idem. mai ales dacă în mediul de acasă şcoala nu este percepută ca o valoare în sine. Elevii se bazează pe profesori să le furnizeze un concept despre sine. În acest caz. 73) Pentru a-şi conserva stima de sine aceşti elevi vor reacţiona într-unul din următoarele moduri: unii vor încerca să introducă criterii de comparare socială diferite de cele ale şcolii.M.” De aceea profesorul trebuie să dea elevilor impresia că sunt capabili să rezolve anumite probleme de raţionament. Lucrul acesta le va da elevilor încredere. aceştia interiorizează imaginea pe care o primesc despre ei de la alte persoane importante. să le spună cât sunt de buni. 158) Stadiul actual cu privire la gândirea stereotipică şi prejudecăţile faţă de etnia romă În „Dicţionar de sociologie”. iar într-un final la abandon şcolar.. şi să renunţe să mai frecventeze şcoala. Apariţia stereotipurilor poate fi analizată şi din perspectivă cognitivă. J. Gérard Lemaine (1966) semnala faptul că procesul de comparare socială generează eterogenitate. p. Unii renunţă la orice strategie şi recurg la chiul. un rol deosebit de important îi revine profesorului. Cercetătorii vorbesc de o activare automată a stereotipurilor atunci când întâlnim un anumit membru al unui grup social.comportamentale susceptibile de a menţine o imagine favorabilă de sine”6 (Monteil. Pe lângă asta. drept „tocilari”. se arată că multe analize sociologice sunt convergente în a susţine că un prim stadiu în construirea unei naţiuni este 274 . alţi elevi şi profesori vor ajunge să recunoască eticheta pe care un copil şi-a atras-o.8 (Monteil. afectându-le pozitiv comportamentul.-M. Alţii răspund prin a-i eticheta la rândul lor pe cei buni la învăţătură. 1997. sau cât de prost se descurcă. Prea puţini sunt aceia care sunt motivaţi să se mobilizeze pentru a-i ajunge pe cei fruntaşi din clasă.. J. ca de exemplu „curajul” de a-l înfrunta sau ignora pe profesor. şi se vor purta faţă de elev pe baza acestei etichete existente. dar acest lucru devine extrem de greu odată ce eticheta devine foarte cunoscută. „Deoarece elevii (în special cei foarte tineri) se raportează la comportamentul celorlalţi faţă de ei pentru a obţine o imagine despre cât succes au. având ca şi coordonatori pe Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu. „Compararea socială poate să participe la determinarea comportamentelor. 1997. 62) Unii elevi care ajung să fie astfel etichetaţi. p.

cât şi cel care încalcă normele şi valorile sociale. sub forma reprezentărilor sociale. tradiţională şi dificil de integrat. 1998. marcatorii de identitate. care permit unei colectivităţi să se definească şi să se facă recunoscută de alţii. apartenenţa la gen. Romii fac parte dintr-un grup etnic stigmatizat. caz în care individul este posibil subiect al stigmatizării. simboluri. ce ţine de o „proastă reputaţie” sau reputaţie negativă.identitatea: „capacitatea unui grup de a gândi despre sine ca aparţinând unei naţiuni”9 (Zamfir C. aceste reprezentări sunt formate din imagini. profesia. mituri originale şi legende istorice”10 (Chelcea S. Sunt aproximativ 12 milioane de romi în Europa şi principalele lor caracteristici12 (vezi p. de regulă. Mesajul campaniei realizată de Consiliul Europei şi Uniunea europeană este:„există o nevoie de a îmbunătăţi imaginea socială a romilor”. Vlăsceanu L. precum infractorul sau dacă vreţi criminalul au prestigiu social. stereotipuri. însă el are şi o componentă negativă. p 263) I. 6 – Laura Surdu) sunt că. naţionalitatea. 275 . Prestigiul presupune o funcţie de evaluare. trăiesc în condiţii dificile şi că adesea sunt discriminaţi. dar şi pe elemente subiective.). şi identitatea socială (statusul social. (coord. (marquers d’identité) sau identiţialii. pp. în primul rând. însă şi infractorul/criminalul se pot mândri cu acţiunile lor. Stigmatizarea este un proces de interacţiune socială care presupune un subiect (un individ.. însă este un prestigiu ce contribuie la conturarea unei identităţi negative. putând fi întâlnit la orice nivel al structurii sociale. o persoană sau un actor social) şi un agent al stigmatizării ce poate fi difuz sau explicit. care „există. acele atribute ce definesc identitatea personală a individului ca entitate unică (ansamblul calităţilor şi defectelor). Discriminarea lor se datorează stereotipurilor şi prejudecăţilor despre romi. 14) Prestigiul social este un fenomen care la prima vedere aparţine unei identităţi sociale pozitive a individului în general. Taboada-Leonetti defineşte elementele identitare. comunitatea romă fiind adesea considerată marginală. prin acţiunile sale de cercetare este mândru de aportul pe care-l aduce ştiinţei prin descoperirile datorate muncii sale. religia)”11 (idem. 1993. Omul de ştiinţă. p. putem spune că atât omul de ştiinţă. contribuind astfel la formarea unei identităţi sociale pozitive. 384-385) Identitatea se construieşte pe baza factorilor obiectivi. Astfel. pot dispune aşadar şi ei de un prestigiu..

Astfel. se referă la însemnele efectuate pe corpul unei persoane ca indiciu al unei moralităţi îndoielnice a persoanei respective. durabile. ci doar cele care nu corespund cu stereotipurile noastre. Page. Dicţionarul de sociologie defineşte stereotipiile ca fiind: „credinţe despre caracteristici psihologice şi/sau comportamentale ale unor categorii de indivizi. Goffman subliniază că nu toate atributele indezirabile sunt stigmatizante. poveste concretizată mai apoi în diverse opere literare. povestea având la bază un comportament indezirabil. rutinizate. M. dar care-i reduc sistematic şansele în viaţă. Goofman (1963). De cele mai multe ori ne construim o teorie despre stigmat prin care încercăm explicarea stării de inferioritate a individului stigmatizat şi încercăm să ne convingem prin această construcţie de pericolul pe care îl reprezintă. având meritul de a teoretiza stereotipurile ca elemente ale cogniţiei sociale. Studiul cel mai reprezentativ în acest sens este cel al lui Ervin Goffman din 1963. Un exemplu în acest sens. deseori arbitrare . constructe mentale care ne ajută să interpretăm realitatea socială. devenind în acelaşi timp şi o pildă educativă destul de des întâlnită atât la nivelul socializării primare cât şi la familiile cu un nivel educaţional înalt. grupuri sociale.Stigmat – este un cuvânt de origine greacă. evident. plasându-i o poziţie mult mai potrivită pentru a cetegoriza o persoană. unele chiar neintenţionate. ci pe moduri de gândire apriorice. este reprezentat de caracterul iniţial nomad al romilor care a născut povestea conform căreia ţiganii fură copiii şi-i bagă în sac. Termenul „stereotip” a fost consacrat de lucrarea jurnalistului şi analistului american Walter Lippmann. fiind considerat un atribut vizibil.5) spunea: „Credem că un individ care are un stigmat nici măcar nu este o fiinţă umană”. cu aşteptările noastre despre cum ar trebui să fie un anumit individ. a devenit un stereotip negativ la adresa romilor. astfel de credinţe sunt fixate în imagini şablonizate. proaspătă a fenomenelor. De aici îşi are originea stigma „stigma” (R. care pune cuvântul stigmă în legătură cu conceptul de identitate socială. Vechii greci însemnau cu fierul roşu pe sclavii fugari sau pe criminali. credinţă ce duce la diferite tipuri de discriminare cu privire la persoana respectivă. (p. 1984). fie că are la bază un caracter intenţionat sau neintenţionat. în sensul că nu se bazează pe observarea directă. fără legătură cu indivizii sau 276 . preconcepute. intitulată Public Opinion (1922) în care relata că stereotipurile sunt „imagini în mintea noastră”.

pe care o folosim deoarece ne aduce beneficii cognitive („mijloace de economisire cognitivă” – este mult mai uşor şi rapid să gândim în stereotipuri). fie dispreţ sau teamă.”13 (Cătălin Zamfir. Duckitt (1992. De asemenea. justifică discriminarea.grupurile sociale evaluate. 2005. Babel. poate fi direcţionată către un grup ca întreg sau către un individ. sunt un popor care oriunde s-ar afla stârneşte fie fascinaţie. 3. dar puţini sunt aceia care rămân indiferenţi. p. p. este o atitudine care nu se bazează pe experienţa actuală sau pe evidenţe obiective. Duckitt: Credinţe stereotipizate atitudine intenţii → stereotipă → comportamentale → comportament discriminatoriu În urma unei analize ample a literaturii de specialitate privind stereotipurile. Dicţionar de sociologie. 603) Gordon Allport (1956) defineşte stereotipul etnic: „antipatia bazată pe o generalizare greşită şi inflexibilă. este o atitudine iraţională. 6. Antipatia poate fi simţită sau poate fi exprimată. este o atitudine rigidă sau inflexibilă. 1998. De-a lungul timpului s-au format tot felul de prejudecăţi şi stereotipii. este o atitudine nejustă. se bazează pe o generalizare greşită sau incorectă. deoarece este membru al acelui grup. 4. este o atitudine suprageneralizată. 7. ne oferă explicaţii ştiinţifice privind gândirea stereotipă care ne caracterizează în situaţiile cotidiene. 5. 2. la manifestările de 277 . care afectează relaţia dintre ei şi membrii grupului majoritar. 15) concluzionează că stereotipul este „rău”: 1. autorul priveşte stereotipurile „ca elemente ale unor programe socio-politice elaborate de elitele sociale şi răspândite ulterior în rândul maselor”15 (Cernat V. La nivel societal. studiul amplu al lui Vasile Cernat (2005) cu privire la stereotipuri. Ţiganii sau rromii.”14 (p. Lazăr Vlăsceanu.. p. Bucureşti. 62). J. Ed. 10) Un model unidimensional despre cum funcţionează stereotipul este cel propus de J. Prin prejudecată „înţelegem orice informaţie sau generalizare neverificată şi neverificabilă cu privire la relaţiile umane. Stereotipurile reprezintă o formă de procesare euristică a informaţiei sociale.

Ed. Cu cât mai importante sunt.comportament ale indivizilor. peiorativă. credinţele membrilor unor grupuri faţă de alte grupuri. Humanitas. Utilizat masiv în antropologie şi etnologie. determinată de mediul cultural în care apare. Etimologic. Bucureşti. având strămoşi comuni. Imaginea evreului în cultura română. Lazăr Vlăsceanu.”16 (Tucicov. 1998. deoarece se manifestă la nivelul gândurilor. p. Aceste caracteristici pot fi antropologice. dar cele două fenomene pot exista şi separat. Bucureşti. Prejudecata diferă de noţiunea de discriminare. În sens larg. etnia desemnează un grup de indivizi. în frunte cu Fredrik Barth. Clişeul este o imagine ultrasimplificată a unui fenomen.”17 (Cătălin Zamfir. care ajută la autoidentificarea grupurilor. Există două tipuri de prejudecăţi: prejudecăţi care au la bază cunoştinţe limitate şi prejudecăţi care se cuplează cu ignorarea anumitor cunoştinţe importante. lingvistice. desemnând o comunitate cu aceeaşi origine. a arătat că etniile sunt menţinute prin existenţa unor frontiere. mai mult sau mai puţin implicită. În sens restrâns. şi cum coordonatele acestui mediu îşi au 278 . De multe ori prejudecăţile constituie baza discriminărilor. în schimb. A. provine din grecescul „ethnos”. Ed. este efectul unei gândiri stereotipe şi comode. care are dimensiuni mai reduse. opinie. definit de aceeaşi limbă maternă. Dicţionar de sociologie. la calităţile personale sau de grup ale oamenilor. Klaus Heitman consideră că „la fel ca toate imaginile despre naţiuni. Babel. 9) A atribui unei întregi categorii de fiinţe o trăsătură pe care o are doar o parte a acestora. informaţiile pe care le oferă ele despre zămislitorii imaginilor. 441) Antony Giddens pune în evidenţă faptul că prejudecata funcţionează în primul rând pe baza gândirii steretipice. Dicţionar de psihologie socială). putem defini etnia ca un grup de indivizi legaţi printr-un complex de caracteristici comune. S. concepţiile.. în general. fără verificare sau control critic. conceptul „etnie” este de dată recentă. Chelcea. iar cea din urmă se referă la punerea în practică a acestor concepţii. Giddens defineşte prejudecăţile ca fiind opiniile. O categorie aparte de cercetători. stereotipiile etnice nu îngăduie o temeinică reprezentare a ceea ce exprimă. politico-istorice şi care constituie o structură culturală.. 2001. p. A. şi mai ales cu formele lor deformate.”18 (Andrei Oişteanu. Dicţionarul de sociologie defineşte prejudecata ca fiind „o judecată care nu are o justificare raţională şi care de obicei este eronată. diferită de trib. accepţiunea sa fiind însă discutabilă şi multiplă.

şi în special ceea ce se ştie şi se crede despre aceasta. Influenţa socială exercitată de grupurile etnice. 4. • Acceptarea şi valorificarea de către populaţia majoritară a „părţii pline a paharului”. tipul de conflict cognitiv declanşat. p. precise despre etnia romă. Influenţa are arii de aplicabilitate diferite în funcţie de natura sursei care propune schimbarea. care este arhaică şi profundă. caracteristicile populaţiei ţintă. Konruk Baráti Társaság. Bucureşti. sau doar parţial confirmate de realitate. Trebuie impuse stereotipurile pozitive şi reduse stereotipurile negative în ceea ce priveşte etnia romă. 3.rădăcină de regulă în cultura tradiţională. natura atitudinilor. Humanitas. 2. Aşa cum spunea şi Lucian Blaga: „prejudecăţile au de obicei un substrat metafizic. adică trebuie identificate şi fructificate calităţile etniei rome. ce militează pentru îmbunătăţirea imaginii sociale. populaţia majoritară nu poate să nu recurgă la stereotipuri şi prejudecăţi faţă de etnicii romi. la obiect. Nicolae Gheorghe: Romák/cigányok: egy európai kisebbség (Rromi/ţigani: o minoritate europeană). prin însăşi gândirea umană. 2001. Nagyvárad 1996. Minority Right Group (Grupul pentru drepturile Minorităților) 279 . De aceea nu pot fi sfărâmate şi înlocuite decât cu alte prejudecăţi. Bibliografie Jean-Pierre Liegeosi. 1. aceste stereotipuri neputând fi complet eliminate. Imaginea evreului în cultura română. 15) Concluzii Există câteva principii de natură psiho-socială de care trebuie să se ţină seama atunci când se are în vedere un studiu asupra unei minorităţi. Prejudecăţile pot fi schimbate doar dacă: • Avem informaţii concrete. Jelentes (Raport). ne putem imagina cât de profunde sunt clişeele şi cât de rezistente sunt ele la schimbare. chiar şi atunci când sunt infirmate. Ed.”19 (Andrei Oişteanu. depind şi sunt influenţate de efectele ei.

2001 280 . Iaşi. Dicţionar de psihologie socială Oişteanu Andrei. Ed. M. Stratégies identitaire et minorités le point de vue du sociologue. Cătălin Zamfir. Humanitas.Cătălin Zamfir. Ed. 2005 Tucicov.. 1993 Ladmiral. Bucureşti. E. Peris. A. Babel. A. Armand Colin. Polirom. Bucureşti.. 1989..F. Chelcea. Jean-René şi Lipiansky. TaboadaLeonetti. S. Lazăr Vlăsceanu (coord. Imaginea evreului în cultura română. Psihologia stereotipurilor. 1998 Cernat V. 1990. Bucureşti.U. p. Dicţionar de sociologie. 9 – cartea S. în Stratégies identitaires. Lazăr Vlăsceanu. Nat. La Communication interculturelle. I. Edmond Marc. 45) – cartea S. Paris. p. I. Lipiansky.. P. Dicţionar de sociologie.). Chelcea Memorie sociala şi id.. Ed. Babel. şi Vasquez. Chelcea Memorie sociala şi identitate Naţională Taboada-Leonetti..

in perspective of a return to the genuine knowledge.Criza sentimentului religios în contemporaneitate Drd. Editura Polirom. iar o anumită schimbare ar aduce probabil pierderi privind autenticitatea şi valoarea. de cele mai multe ori. today is less dead that it has told”92. antrenând omul contemporan. beyond the huge force of synthesis and amalgamation. Mesia of Andrei Codrescu). 11. the end of the twentieth century tries to tell that God hasn’t born yet. Jean. spiritual values. otherwise. în termenii 92 Delumeau. giving credibility of the paradoxically idea told by the French teacher of Religious History: „God. problemele vor creşte în încercarea de a aşeza unele elemente culturale lângă cele religioase şi invers. In terms of culture. this idea floats everywhere (in the novel Orbitor of Mircea Cărtărescu. obişnuite să se manifeste într-un cadru. once less alive than it has thought. religion. confronting ourselves. Irina IOJĂ (ZAMFIR) Universitatea „ Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Abstract If the twenty-first century ended in the terrible nietzschean anathema that God is dead. care. involving increasing. determined by the vacuum of the inside universe. întrucât cele două aspecte sunt. În aşteptarea zorilor. Even if it is not formulated clearly. trebuie să-şi pervertească simţurile ori. 2006. invisible. Keywords: culture. hard. p. The fact is that we are modern survivors of a century of transition and. Sensul unei crize cultural. pentru a ieşi învingător. vizibile sau invizibile. simplicity. the approach of the crisis religious feeling in the present represents an attempt in which there is nothing to discover. Cum o realitate culturală nu se poate manifesta corect fără sentimentul religios. ia forma crucii şi răscrucii timpului nostru. knowledge. anxiety floats. Iaşi. 281 . rediscovering with discernment the spiritual values and the lost divinity. crisis. the price paid for the outdoor comfort. but everything to demonstrate for the one who passes through it.religioase.

Este o criză a omului recent care trăieşte sub domnia inteligenţei şi a raţiunii. au intrat în eclipsă. Bucureşti.95 Valorile religioase şi cele morale. 184.lui H. prin Care viaţa lui căpăta sens. 2001. care au fost coloana vertebrală a culturilor premoderne. care este forma creatoare a lumii. Omul modern cu cine vorbeşte? Omul antic se înţelegea pe sine ca fiind un microcosmos. un univers axiologic. H. Cultura şi civilizaţia. deşi spiritul se creează pe sine însuşi prin cunoaştere. Omul antic vorbea cu universul. Şi asta din cauză că omul modern a rupt legătua cu Dumnezeu. cultura fiind un patrimoniu al valorilor. iar istoria va zâmbi la gândul că Socrate şi Iisus Hristos au murit pentru această specie”. Julia. acum stând deznădăjduit în faţa nimicului.93 Criza sentimentului religios în contemporaneitate poate fi văzută metaforic drept crucea şi răscrucea timpului nostru. 282 . 416. ajungând să fie considerate de către omul recent. p. p. Editura Politică. Se pare că omul trăieşte pe treapta nihilistă a existenţei lui. Omul recent clădeşte biserici care nu se deosebesc întru nimic de studiouri de filmat ori amfiteatre. rutină sistematică şi nu acţiune carismatică sau tradiţională – iată imperativele care se impun în zone tot mai largi ale vieţii publice contemporane. Viziunea asupra acestei lumi este sumbră. iar omul Evului Mediu vorbea cu Dumnezeu. cel al Evului Mediu ca fiind creatura lui Dumnezeu. Bucureşti. Alexandru. negându-şi paternitatea. ordine raţională şi nu inspiraţie. Omul Evului Mediu clădea biserici care trădează neliniştea sufletului său după Dumnezeu. 1993. Trăim ca în timpul unui cutremur. Tănase. p.-Roman. „să redevină alchimişti în chimie.-Roman Patapievici. domenii în care se exercită liberul arbitru şi impulsul mercantil. Ironia poate fi cu atât mai crudă atunci când se afirmă că „specia umană se va extermina pe sine. în care omul îşi dobândeşte demnitatea sa: „În cultură omul se întâlneşte mereu cu sine însuşi”. Editura Humanitas. tradiţionalişti în modernitate. Omul recent. Trădarea cărturarilor. aspecte ale lumii private. Privatizarea moralei şi a sentimentului 93 94 Patapievici. moderni în postmodernism şi imobili în plină mişcare”.94 Dumnezeu devine pentru omul veacului modern o simplă ficţiune. Bucureşti. Planificare şi nu revelaţie. 95 Brenda. cel modern crede că el este punctul central al lumii şi cheia de înţelegere a istoriei şi a universului. când stabilitatea pământului începe să fie nesigură şi oamenii fug într-o panică de nedescris. nemaiştiind unde sau cum să se salveze. 1977. Editura Humanitas. 13. Recurgem la reţetarul religios doar când suntem prinşi de nevoi. Omul postmodern crede numai în conştiinţa sa.

religios reprezintă un semn clar al schimbărilor pe care le trăieşte contemporaneitatea. Mircea Eliade a ţinut să specifice expres această acest lucru: „Sacrul este un element în structura conştiinţei şi nu un stadiu în istoria acestei conştiinţe. vol. dar nu se vede. Altfel spus. Bucureşti. Bryan. pp. Modernitatea actuală coincide cu întronarea individului şi a drepturilor sale. pe lângă faptul că generează un individualism exacerbat . filosofia sau istoria. VIII. intermitent şi interesat. Editura Antet. prin ceea ce simţim. având potenţialul de a promova cauze politice. aduce cu sine şi o serie întreagă de probleme în ceea ce priveşte rolul religiei în viaţa individului şi în societate. într-un mod calculat. Bucureşti. în diversitatea istorică a organizării lor. Editura Trei. 1981. Samuel. Religia a devenit un bun oarecare supus legilor economiei de piaţă: „Se consumă precum o hrană oarecare sau un medicament. Bucureşti. programat”.96 Religia ca şi arta . religioasă a fenomenelor culturale. au operat în în reprezentările lor colective cu o zonă a sacralităţii pe care au folosit-o ca funcţie şi sistem de referinţă pentru sensurile conferite istoriei şi vieţii umane.”98 Suntem prinşi în concret. la 96 Huntington. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 84-85. p. De fapt. dar trăim prin spirit. 98 Eliade. 97 283 . P. Această idee ar putea constitui punctul de plecare spre înţelegerea spirituală. Mircea. Wilson. a fi sau mai degrabă a deveni om înseamnă a fi religios. Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale. Aceasă separare constantă între public şi privat. Ea reprezintă legătura liberă şi conştientă a omului cu o instanţă superioară. 36. 1998. încât până în momentul de faţă. Religia din perspectivă sociologică. nicio societate nu s-a putut lipsi de ea: „Religia îşi poate pune amprenta asupra culturii şi prin modelarea instrumentelor statului. Istoria credinţelor şi ideilor religioase. viaţa sexuală au o valoare sacramentală. a trăi ca fiinţă umană este un act religios. p. 2000. căci alimentaţia. este o atitudine în faţa lumii şi a vieţii. dintotdeauna religia a fost dintotdeauna esenţială pentru manifestarea fiinţei umane. Vremurile noastre se caracterizează printr-o sustinere a religiilor fragmentare. Libertatea omului pare a nu mai avea margini.Este adevărat că de-a lungul istoriei s-au lansat tot felul de opinii legate de religie. I. sincretice şi personale. La nivelurile cele mai arhaice ale ale culturii. cel puţin în ceea ce priveşte menţinerii ordinii şi posibilitatea de a-i predispune pe oameni să manifeste reţinere şi autocontrol”.97 Toate societăţile şi culturile. Raportul cu divinitatea e fragmentar.

Religiei i se reproşează faptul de a fi fost o frână a progresului intelectual. proporţia celor fără religie depăşeşte 50%). bravând chiar prin dezvoltarea fără precedent a tehnicii. de vizibil. În acest sens. încât ş-a pierdut orice urmă de mister. 6. cel puţin încurajatoare: 76% din europeni cred că Biserica traversează o criză. a civilizaţiei înfloritoare. p. Oricât de performantă ar fi ştiinţa şi oricât ar fi de spectaculoase 99 100 Tănase. Criza sentimentului religios devine o heroglifă. devine un accident. Editura Politică. dar şi capacitatea sa de a fonda o adevărată morală şi ordine politică justă”99. numărul botezurilor scade în medie cu 1% din 1960 în coace. sexuale. Cioran despre Dumnezeu. Ochiul mefistotelic al lumii contemporane. şiau ignorat gramatica discursului existenţei lor. studii. iubire. din păcate. orice dimensiune cosmică. dar cu siguranţă absorbiţi de prezent. dar nici să realizeze un ateism conscvent. într-o ierarhie de 12 valori (familie. rătăciţi în căutarea identităţii spirituale. IFOP). pentru 70% duminica nu are nicio semnificaţie religioasă. prieteni. Sondajele ne oferă estimări dacă nu liniştitoare. Alexandru. rupându-se astfel de de zona privilegiată a transcendentului. Ca fenomen cultural. un suport psihologic oarecare. apariţia religiei a constituit o necesitate istorică şi nu un produs al hazardului. Editura Humanitas. 1973. 16. etc. morale sociale. dezorientaţi în bâlciul deşertăciunilor contemporaneităţii. Bucureşti. Religia societăţilor s-a intelectualizat. 11% afirmă că se roagă în fiecare zi.Nu suntem nici vrăjiţi nici dezvrăjiţi. a mijloacelor materiale. Divinitatea este adumbrită. deşi „Nu dăinuie decât ceea ce afost conceput în singurătate. slujbă. a pierdut pudoarea de odinioară. De aici rezultă întrebarea ca o provocare deghizată: ce se pierde când se câştigă enorm şi rapid? Omul nu poate trăi fără credinţă. atât de mult. a cărei interpretere e inaccesibilă trăitorilor în cotidian. oamenilor care şi-au trădat destinul. 284 .). de importanţa aspectelor culturale pe care ea le creează. afirma Emil Cioran. Cultură şi religie. Antologiile Humanitas. religie.implicaţiile ei în viaţa obişnuită. 36% au considerat religia „deloc importantă” (cf. etnice. fie că eşti sau nu eşti credincios”100. cu faţa la Dumnezeu. clipind cu satisfacţie. 1977. împinsă la periferia preocupărior noastre. 49% se declară fără religie (dacă se are în vedere doar segmentul de vârstă 20-30 de ani. la care recurgem pentru a ne simţi bine. Alexandru Tănase afirma: „Religia este o formă a conştiinţei sociale şi a culturii spirituale. Bucureşti. 54% cred că Biblia este o carte depăşită. p.

apoi să apară în spatele vostru ca să vă ia prin surprindere. 233. 1995. la fel cum rănile mântuitorului. dar pe verticală nu veţi scăpa!”102 În acest sens. care simţea nevoia de Tot. În Fenomenologia spiritului. Aşadar.. Nu modernitatea trebuie schimbată. Dieu. Régis Debray într-un post-scriptum în cartea sa Dieu. Dumnezeu al cerului şi al pământului. toţi oamenii o numesc Dumnezeu. p. Este o şansă dată omului. o oglindire a structurii universului în om.. Iisus a exprimat acest adevăr în mod voit provocator. Găsiţi alţi dumnezei. magnetismul acestei zone de iraţionalitate este o atracţie din interior. pe care. inclusiv acea exigenţă interioară. ea nu va rezolva niciodată enigma condiţiei umane. une itinéraire. Hegel. este stupid prin raţiunea înţeleasă ca limită. paradoxal. Modernitatea e crucea şi răscrucea timpului nostru. dincolo de semnalarea crizei sentimentului religios.progresele sale. 155. apud Delumeau. face parte din istoria mântuirii noastre. căci ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor” (Matei 11. În aşteptarea zorilor. Cele două tipuri de cunoaştere nu se situează pe acelaşi plan. mileniu după mileniu. Debray. Filosofia nuanţelor. conştient fiind de distanţa ce-l desparte de împlinire. care. se poate spune că nu vom scăpa de mister. Iaşi. atunci când a exclamat: „Te slăvesc pe Tine. se reveleză contemporaneităţii Ţuţea. Misterul e o componentă a structurii umane. a făurit termenul de „conştiinţă nefericită”. din cea mai adâncă vechime. ci ca să-i acceptăm prezenţa şi să-i intuim bogăţia. Iată de ce. p.25). tainele întregesc omul. ci ideea greşită că modernităţii trebuie să-i subordonăm totul. Misterul este forma eliberatoare de mărginirea umană”101. Să acceptăm evidenţa: ştiinţa nu va rezolva enigma condiţiei umane. din toate stigmatele sfinţilor. Petre. Iaşi. 102 101 285 . necesitând două abordări diferite. fiind în noi şi în afara noastră. Părinte. iar tânjirea după aceasta este sensul vieţii în drumul către totalitate. 2006. Avem nevoie de revelaţie nu ca să-l epuizăm. Régis. Editura Polirom. Petre Ţuţea scria că „Misterul. Editura Timpul. Jean. care a devenit rezultatul acestei oglindiri. Redescoperirea lui Dumnezeu ar putea aduce crucii şi răscrucii timpului nostru echilibrul sau mântuirea neştiutorilor de direcţie. să-şi ascundă chipul de voi. în termenii blagieni situându-se „între mister şi revelare”. une itinéraire atribuie lui Iahve următoarele cuvinte: „Eu sunt Fiinţa a cărei esenţă e să se joace de-a v-aţi ascunselea.

avertismentul deopotrivă teologic şi istoric: „Dumnezeu îşi exercită virtualităţile şi în epocile când este ostracizat sau dat uitării”103. Bibliografie Antologiile Humanitas, Cioran despre Dumnezeu, Bucureşti, Editura Humanitas, 1977. Brenda, Julia, Trădarea cărturarilor, Bucureşti, Editura Humanitas, 1993. Delumeau, Jean, În aşteptarea zorilor, Iaşi, Editura Polirom, 2006. Eliade, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981. Huntington, P. Samuel, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, Bucureşti, Editura Antet, 1998. Patapievici, H.-Roman, Omul recent, Bucureşti, Editura Humanitas, 2001. Tănase, Alexandru, Cultura şi civilizaţia, Bucureşti, Editura Politică, 1977. Tănase, Alexandru, Cultură şi religie, Bucureşti, Editura Politică, 1973. Ţuţea, Petre, Filosofia nuanţelor, Iaşi, Editura Timpul, 1995. Wilson, Bryan, Religia din perspectivă sociologică, Bucureşti, Editura Trei, 2000.

Acknowledgements: Cercetările au fost finanţate din Fondul Social European de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 [proiect POSDRU/CPP 107/DMI 1.5/S/78342]

103

Patapievici, H.-Roman, op. cit. , p. 408

286

Murim de râs? Exp. Gigi MIHĂIŢĂ Şef serviciu, Institutul European din România

Abstract Today, journalism totally belongs to techocracy, and our weekly press is the judicature of Conscience and of Consel, just like in the good old days of the Jesuits. Without this last comparison, the claim could as well have suited Romania press, especially after 1989, but the one saying it is Roland Barthes. He continues: It is a modern morality,that is not an emancipated one but one guaranteed by science, and one that requires less the opinion of a universal sage, yet that of a specialist. Keywords: journalism, philosophy, language, speech, propaganda Astăzi, jurnalismul aparţine în totalitate tehnocraţiei, iar presa noastră săptămânală este sediul unei veritabile autorităţi a Conştiinţei şi a Consiliului, la fel ca în frumoasele vremuri ale iezuiţilor. În afara acestei ultime comparaţii, aserţiunea ar fi putut la fel de bine să se potrivească şi presei româneşti, în mod deosebit după 1989, dar cel care o spune este Roland Barthes104. Acesta continuă: Este vorba de o morală modernă, adică nu una emancipată, ci una garantată de ştiinţă şi care nu necesită opinia unui înţelept universal, ci a unui specialist. În asemenea condiţii, un jurnalist (şi nu numai) ca Octavian Paler, recent dispărut dintre noi, este o prezenţă rară, dar poate este mai bine aşa. Cu toate acestea, aşa cum se ştie din teoriile şi practicile monetare/monetariste, nici

104

Roland Barthes, Mythologies, Éditions du Seuil, Points, Paris, 1970, p. 125

287

inflaţia nu este un semn bun, dar şi dezinflaţia poate avea consecinţe negative. În mod paradoxal, astăzi, la modul declarativ, cel puţin, se caută „dialogul social”, jurnalistul, fie el intelectual sau nu, „stă de vorbă cu oamenii”. S-ar spune că îl contrazic pe Hans Belting care afirma că: este vremea monologului, nu a dialogului.105 Dar, de fapt, jurnaliştii nu fac decât să-i dea dreptate, nu avem de-a face decât cu o serie de monologuri, care nu prea au nimic în comun cu o comunicare biunivocă (chiar dacă asincronă), vom încerca mai jos să vedem de ce, şi cum. Grupările de dialog social, prin partie pris-uri în special, funcţionează autarhic, dialogul ia forme monologale, iar unele ieşiri pe scena publică frizează ridicolul. Imaginea intelectualului implicat este jalnică prin „producţiile” submediocre, prin lipsa de adevăr al gestului. Ori filosofia, care, desigur, se învaţă, cere mai mult decât percepţii intelectuale şi mai mult decât o utilizare rezonabilă a cuvintelor. Este atât de abstractă şi atât de concretă, în acelaşi timp, încât dintotdeauna a existat o strictă relaţie între filozofie şi geometrie. „Geometrie” înseamnă „măsurarea pământului”. În Egiptul antic, de la care au moştenit grecii această ştiinţă, Nilul inunda malurile în fiecare an, acoperind pământul şi distrugând marcarea ordonată a terenurilor agricole. Aceste inundaţii simbolizau la egipteni reîntoarcerea ciclică a haosului acvatic primar, iar atunci când se retrăgeau apele, începea munca de redefinire şi restabilire a hotarelor. Această activitate se numea geometrie şi era văzută ca o restabilire a principiilor de ordine şi lege pe pământ.106 Platon considera geometria şi numerele ca reprezentând esenţe şi deci constituiau limbajul filozofic ideal. Înţelegerea abstractului este calea spre înţelegerea concretului, pare a ne spune filosofia, iar geometria acoperă drumul invers. Munca filozofului, la fel ca şi a geometrului, nu este una de echipă, dar se adresează grupului, grupurilor, publicului, publicurilor, unei audienţe,

apud Horst Karl Unterkofler, „Comunicarea transdisciplinară”, in Hans Belting, Das Ende der Kunstgeschichte 106 Robert Lawlor, Sacred Geometry, Thames & Hudson, London, 2002, p. 7

105

288

audienţelor.107 Tocmai de aceea monologul său primeşte forme dialogale, o comunicare biunivocă (chiar dacă asincronă). Filozoful primeşte un răspuns, pentru că el pune întrebări, chiar şi atunci când pare a da o sentinţă – poate nu un verdict (verus dictum), pentru că un filosof are îndoieli. Dar atunci apare întrebarea dacă un filosof este dispus să facă pasul către mass media, iar dacă o face mai este filosof? În ce măsură se diluează ori dimpotrivă ajunge la o mai bună capacitate de a concentra, de a ajunge la esenţe, dar în acest caz mai este el „digerabil”? Cei ce rămân verticali, rămân filosofi şi în spaţiul restrâns al presei scrise ori audiovizuale, nu se diluează şi se pot exprima astfel încât să poată fi înţeleşi. Marile idei nu au nevoie de un limbaj sofisticat, care nu poate funcţiona decât ca o „ceaţă a războiului” (Klausewitz), în timp ce un filosof în presă este un Sun Tzu, foloseşte „forţa inamicului” în „arta proprie a războiului”. Se foloseşte de mijloace simple, directe şi eficiente şi, în ciuda reticenţelor, ajung să facă un rating bun. Oamenii pot fi mai puţin inteligenţi, dar nu toţi şi nu tot timpul. Civilizaţia noastră este decadentă, iar limba noastră – astfel sună argumentaţia – în mod necesar împărtăşeşte aceeaşi prăbuşire generală. Pe cale de consecinţă orice efort împotriva abuzării limbii este un arhaism sentimental, la fel cum ar fi să preferi lumânări în loc de becuri sau cabriolete în loc de avioane. În subteran se află credinţa pe jumătate conştientizată că limba suportă o dezvoltare naturală şi nu este un instrument pe care îl concepem conform necesităţilor noastre, spunea Orwell, la intersecţia dintre Animal Farm (1945) şi 1984 (1949).108 Pentru Orwell, cel care avea să scrie, un an mai târziu, „Toward European Unity”109, este limpede că declinul limbii se datorează unor cauze sau condiţii politice şi economice, „nu se datorează pur şi simplu influenţei nefaste a unui sau a altui scriitor”. Este o formă de feedback în care efectul devine cauză, amplificând cauza originală şi producând acelaşi efect într-o formă la rândul său intensificat şi tot aşa la nesfârşit. Cauza şi efectul la care se referă Orwell, sunt ideile stupide care duc la o sărăcire a limbajului, care la rândul său bătătoreşte calea către alte idei stupide. Totuşi, Orwell nu crede că procesul este ireversibil.

107 108

A se vedea şi Robert L. Heath, Encyclopedia of Public Relations, Sage Publications George Orwell, „Politics and the English Language”, Horizon, Londra, aprilie 1946 ; Mount Holyoke College, (http://www.mtholyoke.edu/acad/intrel/orwell46.htm) 109 Partisan Review, iulie-august 1947; World Policy Institute (http://www.worldpolicy.org/globalrights/europe/Orwell-Toward%20European%20Unity.html)

289

În cazul în care ne debarasăm de acest prost obicei, spune Orwell, putem gândi mai limpede, iar o gândire clară este un prim pas necesar către o înnoire politică. În consecinţă, lupta împotriva unei proaste utilizări a limbii nu este un gest frivol şi nu aparţine doar scriitorului profesionist, dar acesta poate fi un model. Dar ce ne facem dacă agora este înlocuită cu bodega, când chiar Oda bucuriei devine o manea – mai bine nici nu mai amintim că azi este vorba de imnul Uniunii Europene –, limbajul şi presa nu pot decât să urmărească docil „trendul”. Limbajul din presa „de consum” este o hilară şi păguboasă combinaţie de limbaj suburban (ca dicţiune, corpus etc.) şi o engleză uneori extrem de aproximativă.110 Nu putem decât să fim de acord cu Orwell că în atare situaţii fie autorul are ceva de spus, dar nu reuşeşte, fie fără să-şi dea seama ajunge să spună altceva sau poate îi este indiferent dacă spune ceva sau nu – articolele se plătesc la cuadraţi. Discursul filozofic ordonează, organizează nu doar cuvântul, ci şi ideile, în acelaşi timp oferind distanţa necesară pentru o abordare cel puţin adecvată dacă nu optimă. The eternal child leafs through his War magazine And his kind Uncle Sam feeds ten trillion in Change into the total entertainment Combat video game (Late Home Tonight, Part I) Este o recidivă în spiritul Pink Floyd; albumul Animals (1977) a fost o replică la Animal Farm a lui George Orwell. De această dată versurile sunt de pe albumul Amused to Death (1992) al lui Roger Waters (Pink Floyd) inspirat de cartea lui Neil Postman, Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business (1985). Postman face o distincţie între viziunea asupra viitorului al lui Orwell din 1984, conform căreia guvernele privează persoana de drepturi individuale, şi viziunea oferită de Aldous Huxley111 din Brave New World (1932), în care oamenii iau tot felul de medicamente şi renunţă, în mod voluntar, la drepturile lor de dragul fericirii sau, mai exact, al plăcerii, în

110 Undeva „piaţă cu amănuntul” devenise în engleză nici mai mult nici mai puţin „piss market”, probabil pe filiera „cu amănuntul” = „cu bucata”, „bucata” = „piece” pronunţat [pi:s] paronimul său fiind [pis] transcris „piss”. 111 Orwell/Blair l-a avut pe Huxley profesor de franceză la Eton.

290

favoarea divertismentului. Pentru Postman, „opiul pentru popor” este televiziunea ca divertisment. El arată că dacă la Orwell suntem obligaţi să renunţăm la drepturile noastre, la Huxley renunţăm de bună voie. Dacă ne uităm în jur vedem prin presă unele texte ce tind către aşa ceva începând cu mai puţin ofensivul: unde eşti tu, Ţepeş doamne? până la strigătul de luptă (mai de după blocuri): la ţepe! La fel ca la Huxley, oamenii noştri ajung să iubească tehnologia pentru capacitatea ei de demotiva gândirea. Postman comentează: ştirea zilei nu există în afara mijlocului de comunicare în masă care să-i dea forma, aceasta nu a făcut parte din cultura publică înainte de apariţia telegrafului etc.112 Iar mai departe: pe măsură ce cultura face tranziţia de la oralitate la scris, la tipar, la televiziune, ideile sale despre adevăr suportă aceeaşi tranziţie.113 Dacă la început cuvântul spus avea valoare epistemologică, aceasta a fost apoi preluată de cuvântul scris, mai apoi de către documentul tipărit, iar azi de către „cuvântul” televizat. Ceva există dacă s-a spus la televizor. Dar se prefigurează: ceva există dacă se găseşte pe Internet. Această tranziţie epistemologică a dat senzaţia, mitul urban, mitul deliberat politic, că presa este a patra putere în stat, când ea este de cele mai multe ori fie puterea unu bis, fie doi bis, fie trei bis. Presa are tentaţia puterii şi este fascinată de aceasta. O interesantă analiză este oferită de documentarul Outfoxed: Rupert Murdoch's War on Journalism. Filmul este o analiză a Fox News şi a pericolelor la care suntem expuşi de către corporaţiile din ce în ce mai mari, care preiau controlul asupra drepturilor publicului de a fi informat, de a şti. Fenomen de care nu suntem nici noi străini. Iar într-un război nu ai nevoie de filosofi, ci de propagandă, mai mult sau mai puţin abil mascată, cu un limbaj „adecvat”, cu mijloace „adecvate”. „Noul” discurs jurnalistic vechi este vizibil inclusiv în imageria folosită. Discursul jurnalistic şi cel publicitar nu pot fi decât sinonime în momentul care ţinta este clară. Filosofia aceasta (în cunoştinţă de cauză sau nu) a făcut un recurs la retorica de război114, la Howard Lasswell şi lucrarea sa clasică: Propaganda techniques in the World War (1927), care constă din câteva trucuri infailibile: demonizarea liderului inamic, centrarea discursului pe

112

Neil Postman, Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business, 1985, Cap. „The Medium is the Metaphor”, p. 8 113 op.cit., p. 24 114 Encyclopedia of Language and Linguistics, Elsevier, 2005, vol. 2, p. 516

291

defensivă, exagerarea atrocităţilor, precum şi găsirea unor justificări diferenţiate pe grupuri de publicuri (grupuri ţintă) sau audienţe (receptori intenţionaţi ai mesajului) – de la pensionarul pauperizat până la mogulul care îţi oferă canalul de comunicare – şi, nu în ultimul rând, diferenţa dintre noi şi ei. Pentru noi, discursul rămâne, în general, în zona abstractă: popor, ţară, binele general etc., pentru ei, discursul este mai concret, de exemplu o listă cu o sută de nume. Victor Klemperer face o analiză a acestui tip de limbaj în LTI – Lingua Tertii Imperii, despre limbajul celui de al treilea Reich, o lucrare foarte utilă şi pentru limbajul pre şi post 1990. Puterea negativului […] devine un factor de coeziune şi afirmare […] indivizii şi clasele reproduc represiunea pe care o suferă […] procesul de integrare se desfăşoară […] fără teroare făţişă, ne avertizează Marcuse115 în Omul unidimensional şi ajunge la o concluzie terifiantă: democraţia întăreşte stăpânirea mai puternic decât absolutismul; libertatea administrată şi represiunea instinctuală devin izvoare mereu înnoite ale productivităţii. Productivitate ce se preschimbă în distrugere până la scară planetară. Deşi scrisă în 1964 şi apărută pe continentul american (Boston), Marcuse anticipează ceea ce se întâmplă acum la noi: brutalităţii neocolonialismului îi corespunde brutalitatea metropolei: grosolănia pe şosele şi pe stadioane, violenţa vorbei şi a imaginii, neruşinarea politicii, care a depăşit cu mult limbajul orwellian […]116, alte fenomene surprinse şi surprinzătoare pentru noi: acceptarea generală a noţiunii de „interes naţional” ca expresie a voinţei generale, sistemul bipartit,, declinul pluralismului, cârdăşia dintre cercurile de afaceri şi sindicate […]117 În ce abundă presa românească astăzi găsim tot la Marcuse: vampa, eroul naţional, beatnik-ul, gospodina nevrozată, gangsterul, starul, magnatul charismatic.118 Fiind atât de prezenţi şi de vizibili nu este nevoie să îi mai şi numim, Preferăm să le „spargem cartuşul”, la fel ca la vechii egipteni, pentru nu li se mai şti numele şi a li se pierde urma – ceea ce încearcă să facă şi singuri, din cu totul alte motive. Ceea ce ar trebui să facă presa este să sesizeze (în cazul în care nu este aservită) că: faptul că majoritatea populaţiei acceptă şi este făcută să accepte această societate, nu suprimă caracterul ei iraţional şi

115 116

Herbert Marcuse, Scrieri filozofice, Editura Politică, Bucureşti, 1977, p. 287 op.cit. p. 288 117 op.cit. p. 298 118 op.cit. p. 308

292

condamnabil. Distincţia dintre conştiinţa falsă şi cea adevărată, dintre interesul real şi cel imediat îşi păstrează întreaga semnificaţie. Dar această distincţie trebuie să fie ea însăşi validă. Oamenii trebuie să o descopere […]. Ei pot face acest lucru numai dacă resimt nevoie să-şi schimbe modul de viaţă […].119 Ori presa poate crea nevoi, are aceste mijloace. Orwell s-a temut că adevărul poate fi ocultat, Huxley, că acesta poate fi înecat într-o masă de informaţii irelevante. Orwell s-a temut că vom avea parte de o cultură captivă, Huxley, că vom avea o cultură a trivialului. Noi, cei de o anumită vârstă am trecut prin zona Orwell şi am aterizat în zona Huxley, la fel ca Dedal am schimbat un labirint cu un altul, iar presa a urmărit acelaşi traseu, dar poate cine ştie, putem avea parte de un reviriment, dacă este să-l ascultăm pe Orwell. Încheiem cu cele şase reguli practice (pragmatismul anglo-saxon nu se dezice) care, după Orwell, pot duce la o presă mai sănătoasă, la o zicere mai frumoasă şi la idei mai consistente: 1. Niciodată nu folosiţi, metafore, comparaţii sau alte figuri de stil pe care le-aţi mai întâlnit tipărite. 2. Niciodată nu folosiţi un cuvânt lung acolo unde puteţi folosi unul scurt. 3. Dacă un cuvânt poate fi tăiat, tăiaţi-l! 4. Niciodată nu folosiţi diateza pasivă acolo unde puteţi folosi diateza activă. 5. Niciodată nu folosiţi un cuvânt străin, ştiinţific sau jargon dacă există un echivalent mai uzual. 6. Mai degrabă nu respectaţi niciuna dintre aceste reguli decât să spuneţi ceva ce într-adevăr produce durere sau suferinţă.120 Desigur pentru un jurnalist sau un specialist în comunicare acestea nu sunt lucruri noi, dar sunt genul de lucruri de care nu trebuie să ne plictisim spunându-le şi poate va răsări un jurnalist cu un limbaj adecvat şi o gândire filosofică, un philosophos, un iubitor de înţelepciune. Prin plecarea lui Octavian Paler a rămas un vid, Petre Ţuţea ne-a părăsit mai demult (1991), Emil Cioran ne-a părăsit de două ori, odată în 1937 (prin strămutarea la Paris), iar apoi, definitiv, în 1995, iar Constantin Noica, deja în 1987. Lista ar fi mai lungă, dar ne rezumăm la aceştia. Tocmai lungimea

119 120

op.cit. p. 300 George Orwell, „Politics and the English Language” in Horizon, London, April 1946

293

acestei posibile liste de eseişti români trebuie să fie speranţa de mai bine pentru presa românească post-decembristă. Un alt rol al limbajului filosofic este unul contrar limbajului propagandistic, care este unul „mobilizator”, dar conform lui Morris Janowitz: nu mai puţin periculoasă ar fi însă şi lipsa de apatie.121 Discursul de tip filosofic este cel care, direct sau indirect – prin forţa exemplului personal –, poate revela faptul că participarea politică este sinonimă cu autodeterminarea şi trebuie să fie o trăsătură atât reală cât şi dominantă întro democraţie reală şi adevărată.122

Bibliografie Roland Barthes, Mythologies, Éditions du Seuil, Points, Paris, 1970 Horst Karl Unterkofler, „Comunicarea transdisciplinară”, in Hans Belting, Das Ende der Kunstgeschichte George Orwell, „Politics and the English Language” in Horizon, London, April 1946 Jurgen Habermas, Cunoaştere şi comunicare, Editura politică, Bucureşti, 1983 Herbert Marcuse, Scrieri filozofice, Editura Politică, Bucureşti, 1977 Neil Postman, Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business, 1985, Cap. „The Medium is the Metaphor” Encyclopedia of Language and Linguistics, Elsevier, 2005 George Orwell, „Politics and the English Language”, Horizon, Londra, aprilie 1946; Mount Holyoke College, (http://www.mtholyoke.edu/acad/intrel/orwell46.htm)

121 122

apud Jurgen Habermas, Cunoaştere şi comunicare, Editura politică, Bucureşti, 1983, p. 34 op.cit., p. 35

294

Comunicarea prin reţelele de socializare. O nouă provocare pentru mediul academic

Lector univ. dr. Maria ALEXE Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare, UTCB Mls.pgd. Iulia ALEXE Maastricht University Graduate School of Governance Abstract Contemporary society is based on knowledge and communication. Old good things are no more working for students and the new technology and an open communicative attitude is the key of an efficient learning process. If an educator wants to motivate his students he has to use their tools, in this case the large networks provided by the Internet. Students are spending a lot of time chatting and this gave us the idea to offer them information on a very visible place, so that they would be able to access it very easy. The present paper presents the experiments and some of the partial results of using the tools that Facebook may offer for teaching English. The students involved in this experiment are from different universities (ASE, National University of Arts Bucharest, Technical University of Civil Engineering, Credis Department – Bucharest University, Maastricht University). Key words: communication, networking, collaborative learning, e-learning approach

1. Aspecte generale Societatea de azi nu poate exista fără net, fără minunata lume virtuală. Chiar un domeniu, pe care în mod tradiţional îl considerăm în relaţie dihotomiocă cu tehnica, cel artistic s-a transformat datorită lumii digitale şi are forme de manifestare specifice noilor media [Alexe 2010]. Toţi cei care sunt implicaţi în procesul de predare, fie că este de tip clasic sau de la distanţă folosesc metodologii aparţinând sistemului eLearning şi se confruntă cu o problemă majoră: modul de distribuire a informaţiei şi de valorificare a rezultatelor la nivelul general. Avantajele sistemului

295

eLearning sunt bine cunoscute şi de aceea nu le vom aminti pe toate. Nu trebuie însă ignorat faptul că eficienţa sa este condiţionată de dotarea tehnică şi de competenţele digitale (profesor şi student)123. Faptul că cei mai mulți studenți predau temele prin intermediul platformelor universitare124 eficientizează feedback-ul. Aspecte specifice eLeraningului se integrează în sistemul tradiţional face-to face şi de fapt se utilizează un tip de instruire combinat, definit ca blend learning125. În condiţiile în care studenţii înscrişi la seminarul de engleză sau la cursul de Tehnici de comunicare provin din diferite licee, ceea ce conduce la nivele de competenţă lingvistică diferite, în aceste condiţii flexibilitatea şi diversitatea mijloacelor de instuire este o componentă obligatorie ce conduce la un feedback rapid şi sontan. Dorind să avem o comunicare flexibilă, informală şi cât mai aproape de realitate nu puteam să nu folosim cel mai utilizat instrument de social media – rețelele de socializare (ex: Facebook) Lumea virtuală a utilizatorilor Facebook e un loc care dovedeşte cât de democratică este lumea virtuală, fiindcă se află pe aceeaşi listă, Librăria Humanitas, colegul din şcoala generală, Mircea Cărtărescu, situl unei reviste economice și cel al unor organizații UE şi mulţi din profesorii din facultate. Noutatea experimentului care va fi prezentat în această lucrare constă în faptul că educatorul a încearcat să folosească instrumentele de comunicare, unele cunoscute sub numele de social media utilizate în mod frecvent de studenţii săi pentru a pătrunde în universul lor comunicaţional, pentru ca în final să-i atragă spre acele domenii de interes despre care presupune că ar putea contribui la creşterea competenţelor lingvistice și spre o instruire colaborativă126, implicit la creşterea motivaţiei. Faptul că timp de decenii s-a predat într-un anumit fel, pornind de la un sistem de învăţământ general, având la bază manualul proiectat de Comenius, sistem ce a fost înlocuit de altele datorate dezvoltării rapide a

Din fericire competenţa digitală de un anumit nivel a devenit o condiţie obligatorie pentru absolvirea liceului aşa ca nu există studenţi fără competenţe digitale. 124 La universitatea din Maastricht toate temele se predau on-line, după ce au fost verificate pentru a elimina plagiatul. 125 Blended Learning este forma de instruire în care metodele tradiţionale de instruire sunt combinate cu cele care utilizează tehnologia 126 Instruirea colaborativă este forma de instruire care utilizează tehnologia prin implicarea mai multor persoane în atingerea obiectivelor educaţionale. În cazul utilizării Facebook educatorul implică un număr de studenţi care pot forma apoi un grup şi stabili comunicare cu alte grupuri.

123

296

sistemelor electronice de calcul şi evoluţiei sistemelor informatice şi de socializare a exercitat presiuni asupra terminologiei utilizate într-un domeniu, prin excelentă, transdisciplinar, şi anume didactica127.[Dobre, 9]. În epoca actuală învăţarea este centrată pe formarea de deprinderi şi acest lucru se realizează cu dificultate utilizând doar timpul limitat al seminarului de limbi străine. Folosirea mediilor de socializare permite amplificarea timpului convenţional, diversificarea metodelor şi a tipurilor de aplicaţii practice, în consecinţă se iniţiază o învăţare personalizată. 2. Ipoteze de lucru Stilul de predare şi gradul de însuşire al cunoştinţelor reprezintă un factor important al eficientizării procesului de învăţare. Aceasta înseamnă şi folosirea unor formate pentru suporturile de învăţare (cursuri, caiete de execiţii, reader, teste, articole din lista bibliografică) specifice informaţiei didactice online, chiar dacă se adreseză studenţilor de la cursurile de zi. Materialele concepute pentru a fi accesate online trebuie să se adapteze cunoştinţelor subiecţilor şi să nu ignore modalităţile de învăţare cu care aceştia sunt familiarizaţi. În realizarea experimentului am pornit de la o evaluare iniţială ce a generat următoarele constatări: • Siturile oficiale ale universităţilor sunt instrumente greoaie şi relativ ineficiente. Caracterul lor oficial îngreunează accesul şi necesitatea obţinerii diverselor aprobări încetineşte ritmul comunicării. În București singurul site universitar ce este folosit eficient de studenţi este cel al ASEului, tocmai fiindcă are informaţii la zi şi de interes general128.cum ar fi: pagina personală a studentului –informaţie securizată şi actualizată permanent, avizier digital cuprinzând: informaţii generale, orar, evenimente, conferinţe expoziţii, la care se adaugă biblioteca digitală, accesibilă de la domiciliul utilizatorului. Un format asemănător este și cel al programului de master de la Maastricht University. • Lipsa de interes a studenţilor faţa de site-ul oficial al unităţii pe care o frecventeză este din păcate o realitate. Se caută forme

După 1990, învăţarea se face prin programe tutoriale, ce înlocuiesc imaginea profesoruluimentor. Sunt dezvoltate sistemele multimedia si instrumentele software de proiectare pedagogică. Aplicaţiile sunt realizate şi difuzate pe compact-discuri (sistemele Learningware şi Authorware). 128 Pe siturile multor universităţi se găsesc note din anii trecuţi, programe învechite etc.

127

297

alternative de comunicare - grupuri, platforme etc.care permit, în anumite cazuri şi o comunicare sincronă și asiconă • Profesorii care lucrează cu mai multe grupe paralele au nevoie de un canal de comunicare pe care să-l folosească toţii studenţii.129 Plecând de la aceste constatări am emis următoarele ipoteze de lucru: 1. Folosirea unui instrument familiar de lucru – Facebook contribuie la eliminarea unor bariere de comunicare, accelerează comunicarea şi eficientizează feedback-ul ceea ce înseamnă creşterea calităţii procesului de învăţare prin coborârea filtrului afectiv130. 2. Creşterea motivaţiei permite implicarea studenţilor în elaborarea unor suporturi de învăţare – portofolii, baze de date. Materialele rezulatae ca urmare a colaborării dintre profesori şi studenţi pot fi folosite chiar de aceştia sau pot deveni punct de pornire/modele pentru seriile următoare. 3. Metode de cercetare Analiza unui astfel de experiment presupune folosirea unor anumite metode de cercetare şi analiză, uneori chiar formarea unor echipe mixte de cercetători. În acest caz Iulia a reprezentat nu doar “vocea studenţilor” ci şi persoana care a înregistrat datele şi le-a prelucrat statistic. Pentru a stabili deficienţele pe care am dorit să le corectăm şi a stabili care sunt aşteptările studenţilor am elaborate chestionare ce a fost prelucrate prin metode ce ţin de statistica economică. Metoda etnografică131 a fost utilizată pentru a putea compara rezultatele şi reacţiile studenţilor de la diferite facultăţi. Cadrele didactice implicate în experiment au ţinut un jurnal în care au notat observaţii privind tipologia materialelor postate, reacţiile şi comentariile studenţilor şi dificultăţile întâpinate în utilizarea materialelor sau a tehnologiei. Iulia, studentă la începutul experimentului a aplicat chestionarul colegilor săi de la

129

Cu alte cuvinte să nu fie nevoit să posteze acelaşi material pe diferite grupuri şi să poată evalua impactul solicitărilor sale. 130 Filtrul afectiv este un concept prezentat de Krashen încă din 1982 şi care a evoluat, dovedindu-se o componentă esenţială a motivaţiei învăţării. Dacă filtrul afectiv este coborât învăţarea se face cu plăcere şi eficienţa creşte. 131 Metoda etnografică a constat în înregistrarea rezultatelor şi notarea observaţiilor – Chaudon Craig

298

Dezavantajul ar fi că anumite informaţii cu caracter mai personal pot deveni publice. coordonând şi facilitând accesul la informaţia corectă. Întotdeauna trebuie pus în balanţă ceea ce este posibil şi este facilitat prin tehnologie. Tutorii reprezintă o nouă generaţie de profesori. către crearea unei echipe virtuale eficiente. către gestionarea relaţiilor sociale în mediul de învăţare online. Acest lucru nu înseamnă că el nu are în continuare rolul de a motiva studentul pentru a învăţa. de practică) în mediul tehnologic. Există nenumărate proiecte la nivel european care vizează utilizarea noilor tehnologii în învăţământul superior. rolurile şi responsabilităţile cadrelor didactice şi formatorilor se deplasează de la nivelul motivaţional şi de suport teoretic. 4.ASE. iar câteva dintre acestea vizează şi îmbunătăţirea sau eficientizarea practicilor de evaluare a studenţilor. Observând cât de bine şi de repede comunică studenţii între ei pe Facebook şi cât de variată şi complexă este informaţia am început să ne gândim. Un avantaj major este faptul că acesta permite postarea imaginilor. Punctul de plecare îl constituie metodele tradiţionale de evaluare de performanţe. daca nu putem folosi acest mediu de socializare pentru a comunica cu studenţii. Astfel. care sunt preluate şi validate (de cele mai multe ori. care lucrează online cu cei care învaţă. dar acest lucru se face datorită unui întreg complex de legături relaţionale. este un tutore nu un magister.Facultatea de Relaţii Internaţionale şi a continuat cercetarea în cadrul programului de master din cadrul Universității din Maastricht. Tehnologiile moderne oferă câteva oportunităţi pentru evaluarea performanţei în învăţare. Am ales Facebok dintre toate reţelele de socializare pentru că 299 . pe de o parte. Un profesor care se decide să folosescă Facebook pentru a comunica cu studenţii trebuie să fie atent ce postează şi cui permite accesul la informaţie. şi ceea ce este făcut mai dificil sau inhibat de către mediul nou folosit. exprimarea opiniei (sincron şi asincron). .Descrierea experimentului În învăţământul actual roul profesorului este acela de moderator/facilzator al actului învăţării. pe de altă parte. Comunicarea realizată pe grupuri mare de utilizatori a fost şi ea analizată din perspective filtrului afectiv. Se cofirmă şi în acest caz faptul că utilizatorul este cel care poate face diferenţa. un canal de comunicare nespecializat. linkurilor. Prin utilizarea acestor metode şi facilităţi tehnice am încercat să observăm în ce măsură filtrul afectiv este influenţat de comunicarea pe Facebook.

Facebook – este un instrument mai interactiv ce permite construirea unei reţele de comunicare prin care persoanele interesate îşi pot împărtăşi foarte rapid informaţiile. numărul lor crescând. Primul pas a fost reprezentat de faptul ca am postat pe Facebook serie de întrebări postate la categoria share. în ultima perioadă extrem de mult132. a deschiderii spre acest experiment. Etapa 2 A fost o etapa în care Facebook a devenit o prelungire a salii de clasă.fiindcă textul are un caracter deschis. iar după o lună am evaluat conţinutul lor. Permite inversarea rolurilor . Prima întrebare a fost Ce părere aveţi despre site-ul facultăţii voastre. Etapa 1 pe care o putem nuni de prospectare a durat aproape o lună şi a constat în sondarea opiniei studenţilor. argumentele au fost diverse. Profesorul a stabilit anumite teme. prin care un student mai avansat îşi ajută colegul să recupereze anumite rămâneri în urmă. o structură în care să se încadreze informaţia.potrivit datelor statistice are cel mai mare număr de utilizatori. editurilor. Reprezintă un mijloc de comunicare reală şi stimulează asumarea de opinii. La acest nivel nu există diferenţe majore între studenţii de la UTCB. Fiecare grupă de studenţi a primit materiale suplimentare şi particularizate şi li s-a cerut să contribuie cu propriile lor materiale Studenţii au lucrat în grup pentru a elabora un proiect 132 Majoritatea publicaţiilor. în Romania. cei de la Credis sau studenții de la Universitatea din Maastricht. Schimburile de opinii au avut loc aproape zilnic. Universitatea de Arte. fiindcă pot deveni mai vizibile. Nu în ultimul rând trebuie subliniat faptul că prin acest tip de comunicare aspectele multiculturale sunt mai uşor de explicat. unii studenţi oferindu-se să gestioneze anumite fire de discuţii şi să îşi ofere ajutorul colegilor lor133. Acest sistem împiedică mărirea decalajelor între studenţi şi contribuie la implicarea activă a celor avansaţi. Am continuat întrebându-i dacă nu cred că am putea folosi Facebook pentru a rezolva anumite teme şi dacă nu consideră această iniţiativă o invadare a spaţiului lor privat (un loc unde se întâlnesc cu prietenii şi îşi exprimă opinii personale) Spre bucuria noastră iniţiativa a fost primită cu entuziasm. le pot comenta şi corecta. un cadru de lucru particularizat pentru o grupă/an şi a oferit studenţilor un plan de lucru. posturilor de televizine au şi un profil pe Facebook 133 În general am încurajat în cadrul grupelor sistemul Reciprocal Teaching. Vă este util? Deşi răspunsul a fost în general negativ pentru studenții români. 300 .

Cei mai colaborativi au fost studenţii de la UTCB. elaborarea unui portofoliu tematic şi a unui eseu pe una din temele propuse de studenţi. La grupele inscrise în experiment rezulatele au fost net superioare. Etapa 3 – Evaluarea Orice experiment pedagogic trebuie să se încheie obligatoriu cu evaluarea rezultatelor134. deşi nu au fost foarte dispuşi să colaboreze în grupuri mai mari de 3 studenţi. inerente unor utilizatori mai puţin experimentaţi. La acest nivel Facebook poate fi considerată o sursă bibliografică. Dupa ce mai mult de un an Facebook a constituit o prelungire a activităţii de semniar am putut evalua rezulatatele acestui nou mod de deseminare a informaţiei. o mai bună structurare a materialului şi mai puţine greşeli. Rezultatele sunt cu aproximativ 20% mai bune decât anul trecut. cei care la sfârşitul semestrului IV încheie studiul limbii engleze. CREDIS. Aceste diferenţe comportamentale sunt datorate şi specificului fiecărei facultăţi. atât în ceea ce priveşte vocabularul de specialitate cât şi competenţa de exprimare în scris. Testarea din cadrul UTCB a fost realizată printr-un examen unitar. Cei care au fost cei mai generoşi în a oferi informaţii colegilor au fost studenţii Facultăţii de Tehnologia Informaţiei. surse de lectură În această etapă comportamentul studenţilor a fost diferit. UNAB) 301 . Imagini ce nu pot fi vizionate în clasă pot fi postate şi devin accesibile unui mare număr de studenţi. În cazul în care există neclarităţi sau chiar anumite greşeli. Un material elaborat de studenţii unei grupe poate fi comentat/folosit de un numar mai mare de colegi. Studenții de la Universitatea din Maastricht au fost generoși în oferirea informațiilor. dar pentru cei mai mulți dintre ei învățarea colaborativă este déjà o obișnuință. Analiza portofoliilor şi eseurilor a evidenţiat o mai mare varietate tematică. Evaluarea a fost făcută prin testare în cadrul seminarului. probabil şi datorită faptului că au fost corectate în primul rând de colegi. aceleaşi subiecte pentru toţi studenţii anului II. Profesorul poate recomanda vizionarea unor materiale postate de colegi. în timp ce atiştii s-au dovedit greu de convins să lucreze în grup şi să colaboreze.şi astfel au putut să îşi formeze deprinderea de a învăţa prin colaborare. corectarea/ completarea unui material se face foarte rapid. 134 Cum este și normal acest capitol se referă la studenții care participă la cursurile și seminariile pe care le conduc (UTCB. poate indica link-uri.

Bibliografie Adăscăliţei. Bucureşti Avram. 01-03 June. Maria – 2009. in Proceedings of International Conference. Almăşan Beatrice Alexe. A. International Scientific Conference eLSE .Folosirea unor medii neconvenţionale induce creşterea motivaţiei prin implicarea activă a studenţilor.Comunicarea sincronă/asincronă profesor-student conduce la dezvoltarea creativităţii. vol 47. English Teaching Forum. Anne Hammond – 2009. de aceea concluziile sunt parţiale. Stoicescu. Edu-World Pitesti. Some Psychological Aspects of Adults eLearning Process. Ovidiu. . fiindcă contribuie la eficentizarea învăţării şi la creşterea interesului studenţilor.Folosirea resurselor oferite de Facebook permite limitarea neajunsurilor datorate unor condiţii tehnice inadecvat. Proceedings of the 5th. . . Efortul este răsplătit. În general s-a constat o abordare mai personală şi mai creativă. Folosirea resurselor oferite de reţele de socializare de tip Facebook presupune adaptarea profesorului la un mod de exprimare specific studenţesc ceea este în sine o provocare.Cantitatea de informaţii şi diversificarea surselor – reprezintă o provocare pentru profesorii şi pentru studenţi în egală măsură. nr4 302 . editura Universitatii Nationale de Apărare Carol I. Learning to Learn Cooperatively. Polirom. Galaveanu Simona – The Professional Perspectives in the Actual Socio-Economic Context – 2003 A Study on Students’ Perceptions.eLearning and Software for Education (eLSE). Instruire asistată de calculator: didactică informatică.. Editura Universitatii din Pitesti Byrd.Modul de prezentare a fost mai îngrijit şi informaţia mai corectă. Eugen. Concluzii Experimentul pe care am dorit să îl prezentăm ca fiind o nouă provocare pentru profesorii de limbi străine din facultăţile nefilologice nu sa încheiat. Am constat că: . 2007.

303 . Institutul pentru inteligenţă artificială. Apostol. Iuliana – Studiul critic al actualelor sisteme de e-learning. Long and Jack C. London Ionescu. 2001 Punch. E-learning. Bucureşti. G. nr. Jeremy & Lethabz Carol – 2005. Editor Michael H. Proceedings of the 8th.. Academia română. Research on teaching and learning. p. 2012 Dobre.Chaudon. Richards. Carol I National Defence University P.H. Just –Reading and Writing . in Communication Studies: The Essential Resource.G. Routlege. D Second language Aquisition and Second Language Learning. International Scientific Conference eLSE . Craig – Second Language Classrooms. 1998 Chirimbu Sebastian.ro Harmer.. Marshall Cavendish. Pergamon.Zamfir. editura Universitară. Cambridge Applided Linguistics Series. The Importance of IT Technologies in Individual Oriented Learning în vol.www. 2 (22)/2002.eLearning and Software for Education (eLSE). Revista Informatica Economica. I. a key tool in today’s Romanian higher education. E-learning – paradigma a instruirii asistate. Keith 2004. C. eLearning and Software for Education.. Introduction to Social Research. Bucureşti. Barbu Adina. 2009. Mihaela.. London – New York Roşca. 407-413 Krashen. S.racai.

reducerea drastică a influenţelor limbii neogreceşti odată cu căderea domniilor fanariote. în Transilvania.Modernizarea culturii româneşti în perioada 1836-1881. cu aceasta. diminuarea severă a influenţelor otomane în limbajul economic şi administrativ. marcat de evenimente istorice importante. marked by important historical events. creatoare a unui tezaur folcloric milenar şi identitar. Key words: culture. deodată cu deschiderea schimburilor comerciale şi culturale cu centrul şi apusul 304 . dr. în Muntenia. ceea ce se răsfrânge inerent în configurarea profilului modern al limbii române literare. social şi cultural pentru această devenire a culturii ca şi a limbii noastre literare s-a dovedit a fi deosebit de dinamic. în acelaşi timp temelie pentru limba literară unitară scrisă. laicizarea treptată a limbii literare faţă de aceea din evul mediu. Contextul politic. Cloşca şi Crişan. economic. Silvia RAŞCU PISTOL Facultatea de Litere. economic.1881 when our language as literature has proven to be very dynamic. literature. social and cultural context and the emerging culture in the 1836. şi tratatul de la Adrianopole din 1829) au avut drept consecinţe: promovarea limbii populare. Nicolae Filimon Lect. ştiinţific. juridic-administrativ. destrămarea rânduielilor feudale şi. Semnificativ pentru spiritul general care domină epoca este voinţa oamenilor de carte de a depăşi condiţia regională a culturii şi de a pune bazele unei culturi panromâneşti – subliniază Ion Gheţie şi primul exemplu peremptoriu este programul revistei „Dacia literară” (1840). cele dinainte (răscoala lui Horea. ca şi în opera primilor noştri mari scriitori. revoluţia lui Tudor Vladimirescu. univ. capabilă acum de structurări suple în limbajul politic. Romanian language. continuity Perioada istorică dintre 1836 şi 1881 este aceea în care cultura românească continuă şi duce la capăt procesul de modernizare inaugurat în intervalul de dinainte de 1870-1836. Universitatea “Spiru Haret” Abstract The article analyzes the political.

referindu-se la câteva dintre ideile lui fructuoase din prima perioadă a activităţii pe acest plan. cu unele amendamente. îndeosebi munteni. Cât priveşte modernizarea limbii noastre literare prin împrumuturi din alte limbi. . cum s-a întâmplat cu Toscana în Italia şi Castilia în Spania. dacă nu se regăseau în latină. . .n.] Odată împrumutaţi. între care revoluţia de la 1848. care. Heliade Rădulescu. deopotrivă cu noile tendinţe lingvistice jalonate prin evenimentele politice ale acestui nou interval.Europei – toate acestea reprezentând cele mai importante tendinţe din perioada anterioară. .) unică trebuia să se realizeze acceptându-se ca punct de pornire limba bisericească. desfăşurată în toate cele trei provincii istorice româneşti. (ibidem: 149). el a subliniat imperativul unificării lingvistice. Dimpotrivă. aveau calitatea de a fi mai „gramaticale” sau de a fi răspândite pe teritorii mai largi. se îndrumează. Cei ce recomandă să ne adresăm limbii greceşti (cum face Şt. Episcopescu) sunt rari [. sub raportul vocabularului. de celelalte limbi neolatine. consideră că procesul trebuie realizat prin intermediul francezei. alţii. situaţia se prezenta. . nu poate fi centrul de coagulare şi dezvoltare a structurii limbii literare. În sfârşit: Cel mai important dintre criteriile care urmau să decidă trierea fenomenelor populare demne de a figura în limba literară era cel al latinităţii – opţiune identitară conformă cu a Şcolii Ardelene. în cea de a doua parte a activităţii sale. Astfel. În al doilea rând: Limba (literară – n. acceptate de majoritatea filologilor şi scriitorilor vremii. În al treilea rând: Acestei limbi trebuia să i se aducă o serie de corecţiuni prin introducerea de termeni neologici. arătând că niciuna dintre provinciile româneşti nu se poate socoti Toscana sau Castilia României. V. care avea avantajul de a fi unitară. şi Unirea Principatelor (Moldova şi Muntenia).] unele fonetisme sau forme. admiţând necesitatea de a ne apropia. 305 . care au intensificat tendinţele de modernizare şi unificare lingvistică la nivelul supradialectal al limbii literare. noii termeni trebuiau adaptaţi sistemului fonetic şi morfologic al limbii române. Cei mai mulţi – rezumă acelaşi Ion Gheţie (ibidem 149-150) – socotesc drept firesc apelul la limba latină. Ele vor continua să se accentueze în noua perioadă. Un merit excepţional revine în această privinţă lui Ion Heliade Rădulescu – afirmă acelaşi istoric al limbii române Ion Gheţie (1978:148). formelor şi cuvintelor având circulaţie în graiuri. însă: Nu trebuiau neglijate [. urmat de numeroşi intelectuali. în perioada 1836-1881 într-un mod sensibil diferit faţă de aceea din perioada anterioară. . I. spre italiană. precum şi printr-o largă selecţie a fonetismelor.

Ion Heliade Rădulescu a polarizat. activitatea lui Titu Maiorescu pentru ceea ce numim cultivarea limbii. Petrache Poenaru. ca atare. prin corespondenţe şi dezbateri publice în presă. constituit în a doua parte a acestuia – pe când Heliade Rădulescu.) şi pregătind trecerea de la predominanţa criteriului etimologic la aceea a criteriului fonetic şi. cum spunea Eminescu. deosebit de importantă a fost. Al doilea pol al intervalului. mai ales în privinţa adoptării şi adaptării neologismelor. în care se includ: Curentul latinist Influenţa franceză Tendinţa italienizată Tendinţa analogistă (pumnistă) Direcţia naţională. de asemenea. iar nu pentru cei morţi – o spune. Bolintineanu. prin eşecul de italienizare. în tratatul lor de Istoria limbii române literare. . reforma ortografiei româneşti [. adoptat de către Academia Română în 1881. Ţâra 1983: 221-233). cu plusuri şi cu minusuri. rămăsese. respectiv: Direcţia latino-romanică. îl reprezintă direcţia lingvistică a Societăţii „Junimea”. Mihail Kogălniceanu. prezintă cele două mari direcţii în dezvoltarea limbii române literare moderne (1983: 149-150). „o enigmă nesplicată” –. definită prin personalitatea mentorului său drept „momentul Titu Maiorescu” (Şt. V. Munteanu. Gheorghe Bariţiu ş.Eliad 1828:XVIII). care. dar şi D. 306 . în privinţa combaterii influenţelor străine în presă şi a limbajului retoric excesiv („beţia de cuvinte”). în care se includ: Întoarcerea la izvoarele limbii naţionale (Curentul istoric şi popular) Momentul Maiorescu Marii clasici sau biruinţa deplină a direcţiei naţionale Fără îndoială. . antrenând. când scrim pentru cei carii trăesc. pentru ce să nu scrim după cum pronunţăm.a. adeziunea principalilor filologi şi scriitori (între care Costache Negruzzi. Heliade (I.Mult mai în detaliu înfăţişează această problematică Ştefan Munteanu şi Vasile Ţâra. Contribuţia capitală a criticului este impunerea principiului fonetic în ortografie şi promovarea primului sistem ortografic coerent al limbii române literare moderne. chiar în 1828. pentru prima parte a intervalului 1836-1881. tendinţele lingvistice ce se vehiculau în ţările române.

astfel. precum şi urmaşii lui). în multe aspecte analoge. pe care le-a aplicat în practica scriiturii.Nicolae Filimon moare în 1865. de la muntenii Dim. Al. destul de stabil şi la nivelul limbii literare scrise – întrucât aceasta se bazează pe tradiţia a limbii populare – se va resimţi şi el de confruntările de idei (filologice) din prima parte a intervalului 1836/1840-1881. ca o caracteristică a noii perioade. În acest sens. Munteanu (1860-1861) (Ion Gheţie 1978: 151). la fel ca el se comportă. Pe acest temei. de altfel. a. şi alţi scriitori ai vremii. Gramatica română de G. I. pentru că era mei aproape cronologic de epoca pe care o evoca. adoptarea neologismelor şi adaptarea lor prin încadrarea în categorii gramaticale şi anexarea de afixe şi 307 . la fel de firesc. N. 1835). caracteristici proprii perioadei literare de care aparţine. configurat de către Heliade Rădulescu (dimpreună cu înaintaşii. sistemul gramatical al limbii române. care „frământă” tendinţele conservatoare ca şi pe cele novatoare. la fel de net. Odobescu la moldovenii C. în romanul „Ciocoii vechi şi noi”. este confirmat şi nuanţat de acţiunea scriitorilor şi a jurnaliştilor. El rămâne. firesc în evoluţia oricărei limbi (orale sau scrise) -. contribuind la procesul de cristalizare a limbii literare moderne. un adept al ideilor şi normelor lui Heliade. Russo ş. Nicolae Filimon nu va manifesta suficient discernământ pentru integrarea în tendinţele mai noi ce aveau să se impună până la sfârşitul intervalului. Mai mult decât ne-am fi aşteptat. Deopotrivă cu continuitatea tranzitorie de la o perioadă la alta – ceea ce este. „vocea auctorială”). şi nu beneficiază de progresul limbii literare româneşti moderne din a doua parte a perioadei 1836-1881. Al. V. Bălăşescu (1848). Gramatica română de N. Bălcescu. în care se formează şi scrie Nicolae Filimon. Bolintineanu. însă. la începutul momentului Titu Maiorescu. şi noutatea. În sub-perioada 1836-1865. ţinând seama totodată şi de contribuţia adusă la procesul de unificare şi normare supradialectală a limbii române literare de către alte gramatici adiacente: Gramatica rumânească anonimă (Bucureşti. dar. vom spune. Sistemul gramatical. în genere. Folosirea mai rară a formelor învechite. desigur. că Nicolae Filimon nu este singurul. Alecsandri. întâlnim. I. va fi mai conservator decât ar fi trebuit: în „vocea” lui „auctorială” vom regăsi – continuate – multe din trăsăturile fonetice şi morfosintactice ale limbii din „vocile” personajelor sale aparţinând net de perioada 17801840 (după cum şi acestea vor împrumuta. retipărită „în repetate rânduri”. totuşi. Negruzzi. îndeosebi în organizarea frazării. impunerea prin frecvenţă a formelor viabile.

1982 308 .desinenţe specifice a acestora. odată constituită în tradiţie şi continuată. B. Istoria limbii române literare. folosind materialul literar al textului prin care se exprimă „vocea auctorială” din romanul „Ciocoii vechi şi noi” de Nicolae Filimon. numai forma de adaptare a acestora producând noutăţi. ruinele. conştientizarea şi exersarea structurilor sintactice şi a construcţiilor perifrastice pentru asigurarea clarităţii şi fluenţei textului au contribuit la constituirea treptată a unei noi „imagini” a limbii noastre literare. 1983 Ion Gheţie. vom prezenta „tabloul” sistemului gramatical din subperioada respectivă. O nouă „imagine” se configurează şi pentru sistemul gramatical. pregătind terenul pentru capodoperele marilor scriitori ai generaţiei eminesciene. Privire sintetică. 1971 Ştefan Munteanu şi Vasile Ţâra. ca element de continuitate şi pl. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bibliografie Al. Istoria limbii române literare. care se corelează firesc cu majoritatea celor prezentate la nivelul foneticii limbii române în răstimpul menţionat. se aplică şi neologismelor. o imagine „în mişcare” şi dezvoltare. Bucureşti: „Minerva”. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea. I. însă. Introducere în studiul limbii române moderne. 1978 Ion Gheţie. implicând aspecte de continuitate întreţesute cu cele de noutate. ambele rezultând din aplicarea aceleiaşi reguli morfologice: desinenţa – e pentru pluralul unor substantive feminine ori neutre). Liviu Onu. intrigele. printr-o juxtapunere selectivă a datelor clasate în categorii morfologice şi funcţiuni sintactice. De aceea. Cazacu. deoarece o regulă gramaticală. ceva mai dificilă decât în cazul foneticii. Istoria limbii române literare. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Rosetti. Disocierea acestor aspecte este. vol. ca element de noutate. recte „imagini” noi (a se compara pl. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.

only days before the dawn of 2010) the most prominent of the “new wave” Catholic theologians in the Netherlands and a distinguished Professor of Dogmatics and History of Theology at Radbound University in Nijmegen. who questioned his orthodoxy and parts of his understanding of Christian dogma. philosophy. Among his hundreds of books and written articles and lectures which have been 135 Because of his unrepressed position on the rational-historical grounds of the Christian faith in God and Jesus (doctrines that for him have no ontological dimensions in the traditional definition of Catholicism). a philosopher and theologian altogether.The call for cultural resurrection in the 21st century: the case of Edward Schillebeeckx Lect. this means that Schillebeeckx was an extremely controversial figure within Roman Catholic Church135 and that he taught everything in terms of the content of religious faith and Christian creeds from the standpoint of a historically informed training. and economics have forced them into sub-domains such as literature and theology. Ramona SIMUŢ Department of Letters Emanuel University of Oradea Abstract. Key words: Schillebeeckx. its influence on various domains like literature. 309 . As our present culture is progressively driven to new meanings in everything pertaining to human life and experience. Jesus. and Terrence Merrigan. whose existentialist reflection of contemporary culture in best expressed in his idea of resurrection. Lieven Boeve. Schillebeeckx was banned from his teaching position in the university and summoned to the Congregation for the Doctrine of Faith in 1975. dr. For those who benefitted of a humanistic education. We will examine traces of Schillebeeckx's concern for culture and society within the evolution of this doctrine and determine the breaches that his symbolism opens to ontology. Theology and the Quest for Truth (Leuven: Peeters. theology and politics. 2007). One example of a close connection between these sub-domains is the thinking of Edward Schillebeeckx. humanum Edward Schillebeeckx was until recently (he died at 95. theology. See Mathijs Lamberigts. literature and philosophy. theology and economics. politics. resurrection. experience.

The Experience of Jesus as Lord (New York: Seabury Press. apart from these titles. Schreiter. A Theologian in His History (New York: Continuum. Robert J. etc. This feeling still rests with me. 1995). Albert Camus. Looking at the way in which Schillebeeck ordains his ideas. An Interview with Edward Schillebeeckx”. Erik Borgman. However. 1980). 1979). it seems that the resurrection has rather a spiritual than a historical character. and Jesus in Our Western Culture: Mysticism. 2004). Edward Schillebeeckx. 1984). Schillebeeckx's Language of Faith: Essays on Jesus. his ideas on contemporary culture and the whereabouts of important Christian doctrines in this context came as a shock from the moment I started asking what he thought about the resurrection of Jesus and the eschaton. 1993). “Reinterpreting Traditional Theology. in Phillip Kennedy. OP. It was in his memory that God decided to act for the last time within human history in an eschatological manner. Theology. Schillebeeckx (Collegeville. and Mary Catherine Hilkert.translated into various languages over the years. 1995). The resurrection raises many controversies because of the way the post-Easter events. The biographies and extended explanations of Schillebeeckx’s thought are best represented by Robert J. we need to mention some titles which make for a portrait of himself as a phenomenologist and a historical theologian much influenced by thinkers such as Merleau-Ponty. 137 See Ramona Simuț. Christ. 136 310 . An Introduction to the Theology of Edward Schillebeeckx (New York: Fordham University Press. 1984).. and Politics (New York: Crossroad. Ethics. I was utterly impressed with his kind attitude and humble sort of presence despite his fame and prestige worldwide. where human redemption is at stake. Rudolph Bultmann. 2003).2 (2007): 275-283. Schillebeeckx infers that the only aspect related to Jesus’ personality that has been preserved after his crucifixion was the memory of him. The Praxis of the Reign of God.. MN: The Liturgical Press. and the Church (Maryknoll. Schreiter's The Schillebeeckx Reader (New York: Crossroad. Jean-Paul Sartre. Martin Heidegger. The resurrection of Jesus is the second most controversial aspect in Schillebeeckx’s work after the doctrine of Trinity. Perichoresis 5.136 Coming from a predominant literary formation when I first met Schillebeeckx at his place in the small town of Berg-en-Dal near Nijmegen in 2002 for a first hand interview137. Ted Schoof's The Schillebeeckx Case (New York: Paulist Press. NY: Orbis. and Schilebeeckx's own Jesus: An Experiment in Christology (New York: Seabury Press. eds. God has finally proved to the See details on the corpus of Schillebeeckx’s work and books.

With this we face once again the Gnostic faith-model born out of understanding. 1985). according to Schillebeeckx. but peoples’ faith in him insofar as he was the only one that has been found perfect by God. Consequently the evaluation or the judgment of Jesus’ life and ministry was the only eschatological act in the course of human history and for the sake of Christian faith. In other words. Faith in resurrection is strongly connected with the eschatological hope of Christian believers. Secondly. Schillebeeckx brings to us a model of the church which stands as it does mainly because it was once confronted with the challenge of comparing Jesus’ life with the Old Testament prophecies about Christ. men and women have been confronted with the alternative to his death: the resurrection. the church is the church of Christ because Jesus’ “spiritual” presence is still alive in it: Just as the death of Jesus cannot be detached from his life. the need for resurrection was a priority because it kept Christian hope vigilant. One may say that Schillebeeckx fails to detach himself from the existential view on Jesus as the man of God who lives in our souls due to the great significance of his life. and death was complete and that his career matched perfectly with Messiah’s portrait from the Hebrew prophecies.”138 From the event of Jesus’ death on. Thus. Consequently. faith in Jesus meant the identification with the irresistible experience with God offered by contact with Jesus in his earthly life: “In the resurrection from the dead God’s own judgment on. This is the way the Christ of the church was first perceived. 311 . so too his resurrection cannot be detached from his career and death… All this remains an abstraction if we live it out of the living “spiritual” presence of 138 Edward Schillebeeckx. 33. A New and Expanded Theology of Ministry (New York: Crossroad. after the Easter events. work. The striking thing is how Schillebeeckx makes clear that it was not the person of Jesus that had to be resurrected. In conclusion. an important observation in addition to this would be that what the resurrection brought into the disciples’ life was just another experience of faith in Jesus. the disciples did not need Jesus to appear before them in flesh. It is as if the disciples’ intellect has once again won the battle over their doubts concerning Jesus.world that the evaluation of Jesus’ entire life. The Church with a human face. Jesus and his message… become clear to the believer. and also his relationship to.

Jesus’ entire existence up to his death was a sign for the disciples that Jesus was the messenger of the Kingdom of God. First of all. the resurrection of Jesus in itself is connected directly with the role of Jesus as proclaimer of the Kingdom of God. Jesus in Our Western Culture. It is eschatological.140 But while Catholic faith in the resurrection of Jesus gives full credit to the Gospel’ s testimony about the post-Easter appearances of Jesus alive to his disciples. Faith in the resurrection has to do with our daily strive to believe in the outcome of Jesus’ death and is not concerned with making a notion like “faith in resurrection” “acceptable” to modern men and women. Through this communion he entered into the “eternal life” of divine grace where death cannot reach. In conclusion. More encouraging is the fact that Schillebeeckx relates the resurrection to the three aspects of Jesus’ earthly existence. 192-194. Those three aspects form the core of the Christian faith in Jesus as Christ. The church in itself is a living testimony of the real presence of Jesus who was crucified but now is confessed by the church as alive. 312 . Thirdly. it is an important proclamation of the Christian creeds that right after his death Jesus was glorified to God.139 In other words. Here and after JOWC.Jesus in his church. 26. He claims that there is a break between the appearances of Jesus after his death and the faith in Jesus’ resurrection. These three points are also the object of strong Catholic faith in the resurrection of Jesus. Schillebeeckx approaches the information differently. on the other hand. Schillebeeckx. This is an encouraging thing to know. In the same way. IL: Tan Books. even when he was ready to die on the cross. Fundamentals of Catholic Dogma (Rockford. Through and in this Christian belief in the resurrection of Jesus the crucified but risen Jesus remains at work in our history. Schillebeeckx maintains that the church is built on the foundations of Jesus’ resurrection. the church authenticates the message of Jesus about God and his Kingdom as true due to the power God disclosed in the act of Jesus’ resurrection. Jesus expressed a strong communion with God. though connected with what the apostles sought as the real event of Jesus’ resurrection. Faith in the resurrection. Secondly. This faith is concerned with the suffering of oppressed and “dehumanized” people of the 139 140 E. 2009). Ludwig Ott. is nevertheless described more appropriately in soteriological terms. On this belief the foundation of God’s Kingdom has been settled on earth.

on the other hand. is the outcome Jesus wished for from his entire career and death and has greater significance than the attempts of defining God for nowadays Western society. theologians in the Third World. Christians. Schillebeeckx reckons. address dehumanized people. However. better not to believe in eternal life. But the ethical message of Jesus was not only socially orientated. and aesthetics are interconnected in Schillebeeckx’ mind. keeps down and humiliates men and women with an eye to a better hereafter… In the West we seek as Christians. politics. As it was shown before. This part of Jesus’ message is thus ontological and it envisages human sin and rehabilitation. the church 141 E.e. The proclamation of this faith to the poor and oppressed. 313 . 28. Here the kingdom is perceived as the voice of the “dehumanized” or the outcast of society. and it appears that soteriology. I think that this last approach is closer to Jesus’ concern than the first. He was the Messiah who was to bring peace and freedom in human history. i.141 Schillebeeckx’s point here is that the ethical message in Jesus’ career has great implications in the Christian faith in resurrection. rather. Schillebeeckx. What might come out of this view on the Kingdom of God is that this kingdom is already a historical institution. the Kingdom of God.. it was strongly ecological also. Schillebeeckx emphasizes that Jesus was greatly concerned with men exploitation by men. who ask. to address modern secularized men and women in order to make this faith in Jesus Christ acceptable. If this was Jesus’ greatest concern for humanity throughout his career. which sometimes turns into slavery. Jesus’ concern for making people equal is thus the other face of the “humanum” or the new man in a new society. theologians.Third World. liberating God in a world of suffering and oppression. …It is better not to think that God is true. Jesus addressed his message from a social and supernatural perspective when it came to men and women. how one can believe in a good. non-persons. JOWC. than to believe in a God who belittles. The difference between the proclamation of the resurrection and the faith in the resurrection at Schillebeeckx would then be the difference between a social situation and a political implication. because it is politically structured to represent the symbol of humanity.

Schillebeeckx.. because we are bound by our historical situation to live in one and the same body received by natural birth. Schillebeeckx is not very keen on saying that a bodily resurrection necessarily implies a real body. From Schillebeeckx’s description of this ecological milieu it is obvious that he not only associates it with the idea of perfection represented by God’s kingdom. it is not very different from what Schillebeeckx describes as the resurrection of nature or “the ecological milieu”. It is a body with the same characteristics “of the individual (called sarx. Insofar as the Kingdom of God is a perfect community. The second metaphor which goes hand in hand with and is the condition for this first perfect estate is thus the “resurrection of the body”. 29. This calling is the equivalent of the resurrection of the body at Schillebeeckx. JOWC. including his or her human corporeality as a visible orchestration. It is the “humanum”. or flesh. 29. which is the first metaphor describing how the future of our history will be. men and women living in it are called to be completely saved and happy. 314 . The bodily resurrection presupposes the “human person. Schillebeeckx. body. i. However.e. One should only hope that in today’s church it is not the case for political separation into middle-classes and low-classes of Christians. rationally. the distinctive melody of a person which others enjoy”142. the possibility to gain freedom and to be converted from the previous way of life.was also meant to support the battle for human freedom with political leaders of the day. JOWC. the “humanum” at Schillebeeckx is the Kingdom of God. This subject offers Schillebeeckx another occasion to talk about the outcome of Christ’s resurrection for modern men and women. In other words. If the resurrection of the body implies only a person’s transformation in accordance with human ethics and expectations. spiritually. yet transformed to please our fellow human beings. but analyzed on a different basis. There's not the place here to detail the relationship between church and state. but he also identifies it with the Kingdom of God: “The consummation of the undamaged “ecological milieu” which human beings need to live in is suggested by the great 142 143 E.. the perfect human society formed out of men and women liberated of all social and political barriers. E.e. The bodily resurrection rather means an elevation to the “humanum” with the same body. in the Bible)”143. i.

we do not have a really resurrected spiritual and moral society. An Interview with Edward Schillebeeckx. Leuven: Peeters. 2007. MN: The Liturgical Press. Schillebeeckx. Simuț. 144 E. IL: Tan Books. 2004. Mary Catherine. Erik.2 (2007): 275-283. Rockford. A Theologian in His History. Schillebeeckx. New York: Fordham University Press. however.” Perichoresis 5. 315 . Edward. JOWC. eds. 1985. OP. Ott. 2009. Lieven Boeve. Collegeville. Mathijs. Fundamentals of Catholic Dogma. Edward Schillebeeckx. 2003.metaphor of the ‘new heaven and the new earth. New York: Crossroad. and Robert J. If we do not stick to the real ontological meaning of resurrection. Phillip. The Church with a human face. Jesus in Our Western Culture: Mysticism. New York: Continuum. 29-30. Hilkert. Ludwig. I should think that the need to constantly zero it in on the mundane aspects of Jesus’ resurrection only to define the humanum or the perils of ecological distress do not take us very far as to how determined nowadays people will be to secure the spiritual relevance of Jesus’ being and work in a spending driven society. even if we try relentlessly to bring it to its full potential. and Terrence Merrigan.”144 To conclude. Lamberigts. Ethics. An Introduction to the Theology of Edward Schillebeeckx. Schillebeeckx. Edward. A New and Expanded Theology of Ministry. Schreiter. 1995. Theology and the Quest for Truth. Kennedy. The Praxis of the Reign of God. “Reinterpreting Traditional Theology. Ramona. and Politics. References Borgman. Schillebeeckx. New York: Crossroad. 1993.

ca fiind elemente exemplare ale etosului unei națiuni. 217-218. o dispersie voită în Suzi Gablick. aura Datorită paralelismului generat de relaționarea continuă dintre artă și religie de-a lungul istoriei moderne. “The Reenchantment of Art.Relația dintre artă și religie în cultura industrială Asist. This work tries to set the relationship between art and religion as an important milestone in the ceaseless progression of religion through this harsh historical period. capitalism. furnizor de valori durabile și metodă sigură de reîncântare pentru lumea postmodernă. Suzi Gablik. univ. Key words: art. transformările suferite de artă sunt urmările progresului spiritual al omenirii și ale deschiderii spre zonele marginale ale civilizației. în The Reenchantment of Art. Ileana VESA Universitatea Emanuel din Oradea Abstract The theory of a disenchanted world stated the total devaluation of religion in late capitalism. 145 316 . ca să găsim prin artă calea spre mântuirea religiei de sub verdictul funebru cu care a diagnosticat-o sceptic Max Weber în scrierile sale. 2003).145 Capitalismul nu poate afecta experiența artistică decât superficial. religion. le putem substitui lucrativ și doar formal una celeilalte.” Art and Humanist Ideals (Contamporary Perspectives with Artworks Selected from the Collection of the Archive of Humanist Art: An Anthology. drd. se face vocea auzită a artiștilor nemulțumiți de comodificarea totală a artei și susțin credința tot mai răspândită că arta trebuie reabilitată ca bun spiritual al întregii societăți. but the rise of new postmodern spiritualities proves the opposite.

2011. principiile religioase.146 Autenticitatea și cadrul primordial al operei de artă – generatorii aurei artistice – au fost eclipsate în complexitate. pe de altă parte.org . la fel cum era percepută arta în romantism. Weber și-a articulat teoria despre religie pe fundalul societății tehnologizate cu care și-a țesut tapiseria operei. Dimpotrivă. totuși. posibil de compensat alternativ cu punerea în ramă istorică. rezultatul obținut înseamnă emanciparea artei din dependența parazitară la care fusese supusă față de ritual. The Work of Art in the Age of Mechanical Reproduction. sunt versatile. ci și în rândul apologeților săi. fie prin adăugarea unor conotații ulterioare. creând confuzie nu numai în rândul agnosticilor religioși. la fel ca în secolele trecute. Formula contextuală în care s-a exprimat propice creația artistică tradițională s-a transcris între limitele ritualului magic și religios. Ascendența originalului asupra reproducerii mecanice constă de asemenea în ancadramentul specific – o operă de artă își confirmă azi autenticitatea prin locul expoziției. 317 . un fenomen tipic detașării critice de obiectul contemplației și considerat indispensabil în recunoașterea aurei. dar nu și în autoritate. unde s-a încununat cu aura reglată la calapodul imitațiilor mecanice de către Walter Benjamin. nu atât de ambițioase și idealizate ca în mai vechea lor înțelegere. Însă privind-o ca pe o structură organică independentă. astăzi. dincolo de orice percepție iluzorie asupra stereotipiei și universalității artei. Prin urmare.02. religia nu mai este deloc independentă. Benjamin consideră însă că valoarea cultică a unei opere de artă nu e anihilată complet de reproducerile tehnice: ștergerea profesionistă a granițelor dintre original și copie așterne doar o lumină difuză asupra valențelor sale spirituale. suficientă sieși ca expresie distinctă a etosului național. la fel ca cele artistice. dar nu și efemere. traducerea în limba engleză pe site-ul www. iar în al doilea rând din cauza independenței față de original fie prin prelucrarea detaliilor. de reproducerile tehnologice actuale. ea a fost integrată și amalgamată eclectic cu alte aspecte culturale.toate sferele culturii postmoderne. când creațiile artistice primeau un surplus de valoare 146 Walter Benjamin. Epoca tehnologizată în care trăim a pervertit sentimentul artistic. pentru a subzista noilor provocări.marxists. audiția unui cor în oricare parte a lumii prin televiziune sau prin înregistrările vândute). accesat la 15. la fel ca arta. refuzând aurei dreptul la supremație. în primul rând din cauza circumstanțelor suplimentare permise de copiile originalului (de exemplu.

Theodor W. înlocuite de-acum de pseudo-idealuri și falsul cu rost de scop – divertismentul. stigmatul care a predestinat societatea unei schizofrenii ireversibile. Ce se întâmplă însă când ne confruntăm cu o situație răsturnată. Adorno. Odată înstrăinat. clientului i s-a furat libertatea de care tocmai credea că se bucură. iar provocările clientului au fost depășite de intensitatea acestora. un astfel de obiect artistic legat intrinsec de spațiul căruia îi fusese dăruit își pierdea aura sacră și devenea pasibil de reproduceri profane. 148 Max Horkheimer. copia devine deseori mai originală decât originalul. traducerea în limba engleză pe site-ul www. și Theodor W.simbolică în funcție de spațiul cărora le era încredințat. Theodor W. Adorno. monstrul industriei a pus capăt hegemoniei clientului și a preferințelor sale asupra pieței. astfel încât din central cum era obișnuit să fie. În The End of Utopia. accesat la 15. Oferindu-i-se tot ce avea nevoie sau își dorea.org.147 Devenit prin urmare un produs pe banda rulantă al culturii industriale. Dialectic of Enlightenment (2002). este aceea de a 147 Max Horkheimer. 318 . dar totuși o opțiune printre atâtea altele. când copia detronează originalul în ochii maselor? Parodia. Herbert Marcuse lansa provocarea astfel: Eu cred că una dintre noile posibilităţi. Filozofii Școlii de la Frankfurt au căzut de acord în studiile lor că vinovat de aceste erori caustice imputate artei este capitalismul târziu cu varianta sa postmodernă – cultura industrială. însușită și acceptată ca atare.marxists.2011. 118. Dialectic of Enlightenment (2002).02. Clientul a fost prins în chiar sentimentul libertății sale. Adorno. Sunt prea multe voci care se cer ascultate. clientul devine nu marginal. adică singura incidență artistică cunoscută publicului. 118. repetându-se în nenumărate ipostaze pliate peste cerințele impersonale ale acesteia. pastișa și chiar autopersiflarea artiștilor sunt locuri comune în societatea contemporană. frământat după canoanele organizației raționale în care este silit să-și găsească locul. în ambele cazuri un obiect maleabil. care oferă indicaţii despre diferenţa calitativă dintre societatea liberă și cea neliberă.148 Înarmat astfel. Axioma sa exhaustivă calculează omul în termenii de consumator și angajat. a fost sărăcit de scopuri ultime și valori universale. Late Capitalism or Industrial Society?. mult mai accesibile individului decât producția elitistă și paradoxal. De asemenea. prin prisma relațiilor de producție. omul se confundă cu ceea ce consumă sau produce.

. aş spune că trebuie să facem față posibilității ca drumul spre socialism să treacă de la ştiinţă la utopie. caracterul fetiș al operei de artă – azi valoare economică.marxists. arta nu se mai poate defini prin ceea ce este. Astfel. traducerea în limba engleză pe site-ul www. Pentru a pune într-o formă provocatoare această idee speculativă.150 Omul ca obiect.02. Marcuse speră chiar în abolirea sclaviei capitaliste.” 150 Max Horkheimer. dar nu printr-o regresie romantică. arta ca valoare de schimb. ci prin direcționarea eficace a acestor forțe și dedicarea industrializării și tehnologiei unor scopuri mai înalte.2011. pseudo-idealurile încăpute pe mâna jonglerilor ideologici. transformând tranzacția din simplu mijloc de transfer al unui bun spiritual într-un principiu în sine. expoziții șocante și nonconformism artistic.lăsa tărâmul libertăţii să se producă în domeniul necesității . Dar în reificările postmoderne. 4 “.org. împreună cu alte câteva aspecte sociale esențiale. to the standard of calculability and utility must be viewed with suspicion (…) anything which cannot be resolved into numbers (…) is illusion. până la restabilirea relațiilor interumane aglutinate de capitalism. În felul acesta. care afirmă că tot ce nu corespunde „standardelor calculabilității și utilității trebuie privit cu suspiciune” și „tot ce nu poate fi rezolvat în numere (…) este o iluzie”. which gives an indication of the qualitative difference between the free and the unfree society. au continuat să Herbert Marcuse. plină de omisiuni și contradicții. Theodor W. arta ca bun de consum perisabil își croiește drum către entuziasmul public în licitații exorbitante.în muncă şi nu numai dincolo de muncă. Dialectic of Enlightenment (2002).” 149 319 . is that of letting the realm of freedom appear within the realm of necessity – in labor and not only beyond labor.149 Ieșirea societății de sub spectrul culturii industriale cere filtrarea nevoilor individuale vitale – negate acum datorită declanșării instinctului de conservare în fața dominației sistemului neîndurător al rațiunii robotizate – prin „forțele productive sociale”. iar activarea lor ar putea conduce la o reorganizare totală a vieții omenești. “I believe that one of the new possibilities. şi nu de la utopie la știință. o conformare tacită la spiritul iluminismului secular. oferindu-ne o definiție cenzurată. ci prin ceea ce reprezintă. The End of Utopia. 3. To put this speculative idea in a provocative form. I would say that we must face the possibility that the path to socialism may proceed from science to utopia and not from utopia to science. nu merit estetic – ar evolua iarăși spre ritualul magico-religios. Adorno. accesat la 15..

iluminismul este . asemănătoare cu cea din care provine el. întorc intenția destructivă a iluminismului151 cu privire la mituri asupra propriului sistem – judecătorul intransigent cade sub blestemul mitului. pe căi sensibile. Răspunsul la denaturările realizate de cultura industrială trebuie însă să submineze bazele. 66. între cele două s-a sudat din nou legătura trainică preexistentă industrializării. aura. Conform definiţiei oferite de Adorno şi Horkheimer în Dialectic of Enlightenment. duplicatul palpabil al Ideii transcendentului sau. însă când manifestările transcendenței ca instanță superioară de acțiune asupra umanului au fost denunțate.filozofia care egalează adevărul cu sistemul ştiinţific. 151 320 . Preconcepția cu care eroul mitologic Ulise pleacă la drum se destramă când „descoperă” că lumea necunoscută până atunci este lipsită de magie.” Vezi p. ca să nu mai vorbim de carotările la care au fost supuse din interior cu insistență obstinată – limbajul rigid al puterii a tulburat excesul de expresivitate al ideilor. în Dialectic of Enlightenment. Iluminismul nu lăsase nimic pe dinafară. aura permite operei artistice să traverseze nestingherită granițele religiei spre ritualul mistic de experimentare al Celuilalt fără pretențiile imperialiste ale rațiunii și științei asupra spațiului în care acesta se reproduce. de apropierea inexplicabilului metafizic. Adorno și Horkheimer. o jurisdicție mult mai drastică. tot ce nu se încadra tiparelor sale trebuia să fie distrus sau negat. pentru a dărâma tot eșafodajul de idei construit deasupra. Teama colectivă de imprevizibilul divin nu l-a împiedicat pe om să se lase ademenit în cele din urmă către zona interzisă. Punctul de atracție irezistibilă spre nebulosul experiențelor neautorizate rațional l-a constituit opera de artă. Trecând împreună pe sub furcile caudine ale culturii industriale. regula nu a mai funcționat fără erată și s-a creat o falie pe unde s-au strecurat „exteriorul” și „celălalt” ca să pândească la granița refulărilor omului modern și să-i incomodeze cu forma lor latentă fobiile ascunse.producă ravagii inevitabile. în termenii lui Horkheimer.. care conferă o simbolistică spirituală oricărei creații artistice și conștientizează omul. cu transfer mutual de caracteristici de pe tărâmul încântat al uneia spre domeniul celeilalte. Astfel. dar și mai puternică decât a sa. înrobindu-le vitalitatea la jugul intereselor sale pervertite. Parabola călătoriei inițiatice din care Ulise se întoarce dezîncântat reprezintă preludiul literar la critica societății iluminate intelectual în care trăim.

făcându-i să creadă într-o transformare profundă și permanentă. în care străvechiul panteon al zeilor mărunți și măcinați de gelozie a fost dărâmat și înlocuit cu un singur templu închinat Rațiunii sau Puterii. conform intenției lui Nietzsche de a planifica supraomul vremurilor noastre. ci incompetența noastră de a o defini conform percepției realității. mai ales pe cale verbală. Theodor W. militantismul ateist. o altă autoamăgire poncifă în iluminism. care a sporit interesul față de religie. ierarhiei metafizice sedimentate în 152 Max Horkheimer. Ascetismul religiei raționale. a funcționat până când consumerismul a transformat-o în eudemonism cu îndoită doză agnostică.Spre deosebire de celelalte demitologizări istorice. pe care îl poate desemna. În final. dar nu și explica. Articularea organizată a unei viziuni idealist-mesianice asupra istoriei ar fi constituit o amenințare serioasă pentru creștinism. 113: “… word and content were at once different from each other and indissolubly linked. conform lui Max Horkheimer în Theism and Atheism (2009). Industria reclamei a preluat metafizica cuvintelor și s-a raliat magiei produse de experiența mistică. cu alte cuvinte deconstruite ireversibil – succesiunea de litere care formează un cuvânt poate fi asociată arbitrar cu orice obiect. din fobie reverențioasă în satiră violentă. Dar nu imposibilitatea de a descrie nominal ceva dă adevărata măsură a existenței acelui obiect. de unde și frustrarea cercetătorilor cu privire la autenticitatea ei. însă o poate neglija voit sau i se sustrage voluntar. Schimbarea atitudinii. extirparea lor irațională fiind privită ca cea mai rațională soluție posibilă pentru o societate hăituită de spectrele terifiante ale trecutului. în loc să-l diminueze cu sloganele lor nihiliste. dar și implicată subiectiv în evoluția lumii acesteia. i-ar fi răspuns pe calea unei entități superioare. La supraviețuirea religiei de-a lungul traumatizantului secol XIX a mai contribuit. Iluminismul a fost marcat de radicalism extrem față de religie și formele sale de manifestare mistică. Dialectic of Enlightenment (2002). Dar o atitudine indusă cu un anumit scop nu neagă realitatea. a amăgit subtil mințile înțelepților.” 321 . legate indisolubil”152. limbajul puterii a căzut din nou în magicul desuet. Adorno. unde „cuvântul și conceptul erau diferite unul de celălalt și simultan. în timp ce fixația superstițioasă pe acel obiect este întărită ca formulă magică. Bătălia pe două fronturi – raționalizările seculare și manifestările carismei mistice – s-a soldat cu înfrângeri dureroase și cu o concluzie lapidară: nu experiența mistică e baricada care trebuie cucerită.

ar fi reuşit să instaureze un sistem paralel competitiv. deci se pretează corect la nisipurile mişcătoare ale economiei contemporane. „(…) credincioşii naivi.org. Benjamin.marxists. The Work of Art in the Age of Mechanical Reproduction.org . şi. deoarece extazul facil în faţa religiei artistic elaborate a prevalat întotdeauna asupra ritualului sobru şi sec din catedrala cunoaşterii raţionale. afirmă Horkheimer. Mircea. devin un ritual magic. proiecte salutare la vremea lor. 322 .marxists.02. 1995. 146. Traducerea în limba engleză pe site-ul www. pentru care creştinismul. adăugând un spor artistic ritualului.org. constă în provocările unei economii instabile. ability to react precisely to stimuli. Pericolul cel mare azi. traducerea în limba engleză pe site-ul www. Bibliografie Adorno.marxists. Eliade. probabil. accesat la 15.mentalitatea individului. Theodor W. London: Routledge.02. nu mai satisfac foamea după senzaţional care caracterizează prin excelenţă societatea postmodernă.02. În concluzie. Adorno. Religia postmodernă trebuie practicată artistic. unde „calităţile decisive sunt acum versatilitatea.” 154 Max Horkheimer. care să ademenească adepţii creştinismului spre alte orizonturi existenţiale. Dialectic of Enlightenment (2002).2011 “(…) the decisive qualities are now versatility. abilitatea de a reacţiona prompt la stimuli. Sacrul şi profanul.2011.2011. accesat la 15. Toate aceste lacune au propulsat religia spre un viitor fortuit. Late Capitalism or Industrial Society? Traducerea în limba engleză pe site-ul www. dar nu şi efemere. The Culture Industry.”153 Am stabilit însă că religia are principii versatile. supranaturalismul. Adorno. 2005. Walter. Theism and Atheism. Theodor W. arta elitistă şi religia raţională. Theodor W. Bucureşti: Humanitas. 153 Max Horkheimer. accesat la 15. o religie a naturii (…) cred numai uitând de credinţa lor”154.

Postmodern Culture.” În William Kelly. ed. Max.org. Dialectic of Enlightenment.02. 1985. Gablik. “The Reenchantment of Art. 1995. 323 . Max. ed. 2002. ed. Adorno. 1998. Horkheimer. “Is the Magic Gone? Weber’s ‘Disenchantment of the World’ and its Implications for Art in Today’s World. Kristina Karin. Jefferson. accesat la 15. Traducerea în limba engleză pe site-ul www.” În Hal Foster. Weber.” Anamesa: An Interdisciplinary Journal (2005). Etica protestantă şi spiritul capitalismului.02. Suzi. 2007. Contextualism and Post-Modernist Thought.marxists. “Secularism . Avant-Garde. Stanford: Stanford University Press. Theism and Atheism. accesat la 15.The Disenchantment of Art.marxists.. Jameson. Suzi. Horkheimer. Shull.” În Sally Everett Jefferson.org. Weber. Max. Art and Humanist Ideals (Contamporary Perspectives with Artworks Selected from the Collection of the Archive of Humanist Art: An Anthology). NC: McFarland. Marcuse. Frederic Jameson. Traducerea în limba engleză pe site-ul www. Australia: Palgrave Macmillan. Herbert.Gablik. București: Humanitas. London: Pluto. 2003..2011. Max şi Theodor W.2011. Art Theory and Criticism: An Anthology of Formalist. Sociologia religiilor – Tipuri de organizări comunitare religioase. The End of Utopia. “Postmodernism and Consumer Society. Bucureşti: Teora.

324 . Milbank explains it from the perspective of early Christian writings.K.The Atonement of Christ from the Perspective of John Milbank’s Radical Orthodoxy Drd. The atonement of Christ is one of the main features of Christianity. sacrifice John Milbank is a contemporary theologian well known for the radical orthodoxy project. ii. Radical orthodoxy spans over different areas of knowledge which interact with theology. together with its meanings as found in Scripture. theology. Milbank argues that modernity should not set the agenda of Christianity and that Christianity should not try to adapt to any change that threatens its authenticity. but in order to criticize modern and post-modern philosophies that degraded authentic Christianity. The main purpose of this new theological perspective is to bring a dramatic critique of any modern ideas that are claimed to have corrupted the authentic Christian thought. the critique is aimed at philosophy. but it does focus on the ideas proposed by modern theologians. and its consequences for man. In other words. Key words: gift. philosophies. 2002). U. Cluj-Napoca Abstract John Milbank argues that authentic Christianity must not shape itself to any theologies. Politics and Ethics at the Faculty of Arts within the University of Nottingham. political thought and social sciences. resurrection. as well as against the combinations of these. Radical Orthodoxy: A New Theology (London: Routledge. death. Therefore. or influences that result in its degradation. Catherine Pickstock and Graham Ward. Ciprian SIMUŢ Universitatea Babeş-Bolyai. This essay presents Milbank’s perspective on the atonement of Christ. At present he is Professor in Religion. This does not mean any idea termed modern is bad for theology. The dialogue presented in the series of books that were published over the years is highly constructive and it presents levels of complexity that attest to the ideological maturity of its writers.155 155 John Milbank. atonement.

The new theology is orthodox in relation to the Christian theology based on the creeds and the patristic matrix. ii. politics. but not from a correct theological perspective. The second is that the opposition of reason to revelation is a modern corruption. Radical Orthodoxy. but it does not agree with liberal. or that its lack o meaning and values are considered worth itself. 1. meaning and truth. Pickstock. the body. Radical orthodoxy re-places and re-values aesthetics. sex. The four ideological pillars of radical orthodoxy define the margins of this new theology and are the strong-points on which all argumentation is built upon. from a theology and acknowledges the Trinity.The argument offered to counteract the negative influence of modernity on authentic Christian thought is that accommodating theology to prevailing wisdom is unacceptable. Milbank defines orthodoxy as Christianity before the late Middle Ages. It is put to the wall by contrast with the message and meaningfulness of authentic Christianity. Graham Ward and Catherine Pickstock argue that. This new theology is not negative theology. if in the beginning modernity was worried with its lack of ultimate ground. promoted through cyberspace and theme parks. and Ward. art and sociality find their meaning and worth only in their participation in the transcendent. It does try to reconfigure theology from rational perspective. 325 . The third is that any kind of thought that limits God is nihilistic. Radical Orthodoxy. humanism and postmodernism are rejected. today it presents the same lack as a virtue. He disagrees and rejects Protestant Biblicism and post-tridentine Catholic authoritarianism. The fourth argues that the material and temporal realms of bodies. personhood. Milbank. transcendentalist or neo-orthodox theology. visibility and space. Radical orthodoxy goes against postmodern nihilism. the Church and the Eucharist as carriers of reality. The critique of soulless. Christology. These realms are valued by modernity. is powerful and precise. Pickstock and Ward. but it does transcend confessional boundaries. sex. or human value. Radical orthodoxy is radical in arguing for a return to 156 157 Milbank. which try to find meaning in humanism itself. aggressive and nihilistic materialism.156 Milbank and his associates. which this paper will present. Therefore.157 Radical orthodoxy needs to be explained in order to understand the concept of gift and atonement. The first argues that secular modernity is the creation of a perverse theology.

in relation to all theological elements. refers to a transcendental category. politics. If there is the category of gift. one which interacts in all spheres of life. 2–3. similar to that of the word. but re-analyzes its elements in light of authentic Christianity. God is also a being 158 Milbank. or the lack of the presence of the gift. The subject of this paper is atonement. However. Kierkegaard and Chesterton of the Enlightenment. Pickstock. culture. and human political community. which he defines as the supreme gift. namely embodied life. Jacobi. as well as grace and nature. Gift. Therefore. There is. The natural result is a denial of the importance of elements such as language. another meaning of radical which Milbank argues for. Man can be defined as a being that is.patristic and medieval roots. and Ward. but in truth do not. one must reanalyze and rethink the Christian tradition. thus keeping together faith and reason. sexuality. science and philosophy. the incarnation of Christ is the extreme of this element. participation can be defined as a sharing of being and knowledge in the divine. to life. Another application of radical is that by using such criticism. evil and violence are the refusal of the gift. which was developed from the medieval times up to modern times. namely the elements that the Enlightenment and Modernity in general claim to celebrate.158 Following the definition of Radical Orthodoxy. self-expression. Milbank refers to radical in the sense of using the knowledge acquired in the above mentioned way and deploying it to criticize modern society. or as philosophical category as being. However. These predecessors criticized then the very things Milbank criticizes today. In a series of gifts. one needs to define the element of gift. in the context of radical orthodoxy. Is refers to existence. From a human perspective. Milbank points out that creation and grace can be defined as such. which is the basis of atonement theology. an overemphasis of the later will lead to the denial of any metaphysical order. Milbank argues for an integration of language. Participation and gift are related by the experience of the Trinity and humanity. through the interaction of theology with philosophy and culture. in particular Augustine’s perspective of knowledge as divine illumination. which is defined as a hyperbolic and renewed gift. time and historicity. culture. defined as a presence or as the existence of something. Radical Orthodoxy. 326 . aesthetic experience. He supports the critique of Hamann. however. history and culture in the process of participation. art. radical orthodoxy argues for a more participative Christianity.

even if the meaning is missed by man. 161 Adrian Pabst and Christoph Schneider. MI: Baker Academic.161 the human and the divine. Milbank defines Christ. Therefore. A pure theory is meaningless without some sort of application in real life. meaning and historical events. thus linking man’s creativity to God’s creativity. A. 2003). Smith. Introducing Radical Orthodoxy: Mapping a Post-Secular Theology (Grand Rapids. In His divine personhood Christ has no example. and all apply or are relevant to man’s life. James K. One must look at all his life.that is. Any kind of exaggerations of meanings and events to the detriment of each other is parasitic. which man could never have understood. This event must be understood from the perspective that all of Christ’s imaginings has meaning. 2009). 2004). Christ comes half way to meet humanity on humanity’s ground.160 Milbank is keen on showing that the literary structure of the Gospels and the Epistles are important in understanding the meaning of the various theological teachings found within them. meaning and events are inseparable. For Milbank Jesus Christ presents Himself as a being that has simultaneously two personhoods. Encounter Between Eastern Orthodoxy and Radical Orthodoxy: Transfiguring the World Through the Word (Farnham: Ashgate. and one cannot be without the other. However. All of Christ’s actions have consequences and these are full and meaningful for humanity. due to the fact that Christ’s depth. 160 327 . Christ unites the impossible to understand realities of God with the examples spoken to man. 186.159 The atonement of Christ is considered to have a strict connection to the way it is depicted in the writings of Scripture. just as humans interact with God. He also understands man. the focal point of the Gospels is the incarnation of the Logos. and man cannot connect to that fullness and understand its depth. again. Christ does not use examples and images of the glory of God. which proves that it was taken from within reality. 80. as presented in the Gospels and connect the events in order to create a full image of meanings and events or actions that are intertwined to give the full and realistic event of Christ. Milbank argues that the depth of Christ is God Himself. God can be defined as a being. ix. is God. In this way. the second Person of the Trinity as the infinite poetic utterance. Being Reconciled: Ontology and Pardon (London: Routledge. Christ cannot be understood only through His death on the cross. with the added bonus that these 159 John Milbank. Milbank points out that in order to understand atonement. These define one another simultaneously. In this context. and a participatory being. one must study context. He interacts with humans.

Milbank explains that Christ’s death lacked any kind of glory. 328 . In Christ’s case God inspired ontological envy.162 The images used by Christ before His death and resurrection become effective in generating change in man’s life due. Christ died because the high priests could not reach him. for people wanted to kill Him because He was God. and as a result of His death and resurrection.163 Atonement could not happen without Christ’s death. In fact. Sin is clearly shown to blind reason and the vision of truth. Being reconciled. Christ revealed violence and terror within the society He lived in. In a more specific way. one could say Christ died a sub-human death due to the mocking and the meanings of such death to the Jewish society.examples have full relevance in His presentation of God’s plan for salvation. even the lowest in importance. From the perspective of the crowds Christ was a mere troublemaker and they killed Him out of a whim. violence and terror are renounced. and it cannot be understood without His death. He did come to be like any human being. which offered the ground for salvation. From this perspective. which was not in Christ’s intention and it was a misunderstanding of His claim. or a kenotic death. The people. There was no glory from the perspective of the crowd. Milbank argues that Christ died a purely divine. But Milbank goes one step further and argues that Christ did not die a martyr’s death (a witness for a universal cause). Christ also died a human death. which emptied out his humanity. but they are exceptional in the fact that they are able to create meaning for an unseen and most powerful action of God. Christ was unreachable. In other words. Christ presented the images as paths towards man’s understanding of His work and the efficiency of the salvation He would bring through this work. however dim. to Christ’s resurrection. 95. thus changing the political and social structure of any system that promotes them. Christ died a divine death. He effects changes in man’s life in such a way that through one’s actions. The efficiency of Christ’s sacrifice was that He created an alternative to the existing political and social structures. Therefore the images used by Christ are not singular or exceptional because they use everyday imagery. but without sin. Being reconciled. In fact. 94–95. apparently. Precisely this lack of any glory. is the one that proves Christ’s solidarity with mankind. asked for Christ’s death out of fear He would destroy the Temple. However. 162 163 Milbank. Milbank. precisely. but also a purely human death. Christ was envied because He was God in the flesh.

This means that man must die with Christ. but have no power of God. in Luke 23:46. These govern man’s life. 165. Jesus is not handed over.Christ’s inglorious death is probably the main fulfillment of His salvation plan: becoming the least man of all humanity. presents Himself in complete serenity to the Father. which did not allow any man to call oneself God. Christ entered the self-separation of sinful humanity from God. argues Milbank. offers Himself. 100. Jesus cries out in His humanity. 165 164 329 . by Christ’s death He delivers humanity from these powers. dying means automatic resurrection to a new life. Mark 15:34). Even if Christ did not break any of the above laws. regardless whether it is wealth. 166 Rosemary Radford Ruether and Marion Grau. 2006). Christ shows His ultimate power against the futile and weak spiritual forces that can influence man. Romans 6:5-6 and Colossians 1-2. However. Christ’s death cannot be seen as suicide. Due to His consciousness of resurrection. is our recognition of Him. as Son of God. Being reconciled. as humans. Milbank argues that His death cannot be understood in the rabbinic way of death atoning for sins. Milbank argues that God did not abandon Christ. On the cross. is nothing.164 The death of Christ on the cross depicts a triple abandonment: first of the Jewish law. On the other hand. This is due to incarnation of the Logos. in fact. Interpreting the Postmodern: Responses to “Radical Orthodoxy” (New York: Continuum. He became an ultimate sacrifice without exposing or using any kind of violence. Being reconciled. start a process of deification. Milbank. by the Roman Law which did not allow any other man besides the emperor to call oneself as such. Any kind of human desire for materiality. or anything else. as well. Evil. Our gift to God166. even if the text formula is as such. We. Here Milbank quotes the Apostle Paul’s writings in 2 Corinthians 5:14. man is the recipient of a gift: the hypostatic indwelling of the Spirit. He. The powers which govern man are invisible angelic or spiritual forces. Christ did not suffer the ontological abandonment. nor did He come to destroy the will of man. in a spiritual togetherness. Further.165 When Christ dies and is resurrected. argues Milbank. Therefore. man’s death in Christ is a passing into a new sort of life. and by the democratic will of the mob. even if God does not miss anything. Jesus. 96. therefore dying towards evil is dying towards nothing. towards all that is finite. by God’s Milbank. Jesus cried “My God” not “My Father” (Matthew 27:46.

Milbank’s final advice is that. Christ is the genuine life. and perfect. The heavenly sanctuary is pure. finds it natural to wait for his Creator to take him into the real life in the heavenly tabernacle. However. Here Milbank presents an image which goes against a popular image that considers Christ to be the one all-sufficient sacrifice. Milbank points out that in Christ masters and slaves still exist. and by giving Himself for us. 330 . economics or gender is annulled. but to keep on giving the gift until our refusal is overcome. Christ’s death is also a sacrifice. argues Milbank. man must be ready for Christ’s return. even if he does not know when this would happen. and the reception of the genuine life. living in his genuine life through Christ.exclusive indwelling. The purification of conscience refers to the removal of the illusion that any sacrificial work is needed. Milbank considers this perspective to be an over-literal and naïve interpretation of Scripture. For man. 100. or death. means death towards any meaningless thing. as well as social systems. In spite of the fact that these barriers remain. and are visible. What he says is that Christ passes into the heavenly sanctuary as priest and victim. Therefore. Being reconciled. but the relations are different. This implies repetition and appeasement. our offering to Him. In the end.167 Christ’s self-sacrifice cleanses also the all that is not God in the heavenly realms. the cleansing. flawless. man. Milbank argues that God’s way of solving man’s refusal of His gift is not to require sacrifice. any logic of exclusion based on race. redemption consists in Christ’s transition from shadow (earth) to reality (heaven). Political systems still remain. where Christ solves the problem of sin in the heavenly tabernacle. the offering of life. Based on the implications of Christ’s incarnation. in Christ’s blood. in no need of a sacrifice. 167 Milbank. is of the conscience. but the inter-human relations are different. if the body of Christ is the true universality. for those in Christ they mean nothing. The sacrifices take place only on earth. Christ is the true Priest. The atoning offering is brought in a place where it is in fact not needed. His death and resurrection. The death on the Cross is a mere shadow image of the action that takes place in the sublime reality of the heavens.

Rosemary. 2004. Interpreting the Postmodern: Responses to “Radical Orthodoxy”. MI: Baker Academic. Radical Orthodoxy: A New Theology. Adrian. Smith. 331 . A. Being Reconciled: Ontology and Pardon. and Marion Grau. London: Routledge. London: Routledge. Pabst. and Christoph Schneider. Grand Rapids. Catherine Pickstock and Graham Ward. Milbank. Introducing Radical Orthodoxy: Mapping a PostSecular Theology. John. 2006. 2009. Encounter Between Eastern Orthodoxy and Radical Orthodoxy: Transfiguring the World Through the Word. New York: Continuum International Publishing Group.References Milbank. John. Farnham: Ashgate. 2002. 2003. James K. Ruether Radford.

We did not have a direct influence on Brave New World. the fact that the more organised and complex a society is.e. Key words: dystopian societies. the semantics and philosophy behind the two dystopian societies is discussed. After an analysis of the “man predestined by man” concept as it appears in the two novels. Deși există mai mulți autori care au scris despre societățile distopice. cele mai semnificative distopii sociale sunt prezentate de Aldous 332 . the more restricted the individual freedom is. Samuil MARUŞCA Department of Speech. care dețin puterea absolută controlând și manipulând cetățenii până în initimitatea vieții lor. utopias. ci o distopie în care idealul absolut al umanității devine absurd absolut. dar această societate este de fapt nu o utopie. Big Brother. although the three novels share the same premise. while 1984 is a satire of an already installed regime that foretells the flaws and absurdity of these systems based on annihilation of identity and the adulation of the new man. 1984 Distopia sau anti-utopia este opusul utopiei (starea ideală a unei societăți) și reprezintă în primul rând ideea existenței unei societăți într-un sistem represiv în cadrul unor state deseori polițienești. proletariat.Distopii sociale în 1984 și în Brave New World Drd. i. A comparison between the two novels and We written by Evgheni Zamyatin shows that. that foretell during the first half of the XXth century the future of “ideal” societies and satirize proletarian dictatorship and totalitarian regimes. namely 1984 and Brave New World. 1984 și Brave New World ne oferă prin excelență o imagine a societății ideale a viitorului pentru care omenirea se zbate de atâta vreme. Hearing and Phonetic Sciences University College London Abstract This paper describes dystopian societies as seen in two novels that are representative for this theme. The paper also shows that Brave New World is a prophecy of the degringolade of future societies that were going to shackle Europe after the Second Wold War.

devenind astfel slujitorul statului. Huxley își începe romanul cu un cunoscut citat din Nikolai Berdiaev: „Utopiile sunt realizabile. nu..Huxley în Minunata lume nouă. omul renunță la libertate pentru binele comun. ca apoi să-i facă plăcere să lucreze și să ducă existența pentru care a fost ales. 1997). pentru că nu trebuie să fac o muncă atât de grea. anume Alfa (intelectualii care se află la putere. Viaţa se îndreaptă către utopii. Reîntoarcerea în Minunata lume nouă (București: Univers. adică vor fi învățați în timpul somnului prin expunerea la numeroase repetiții. acești oameni nu vor îmbătrâni niciodată fizic. Ah. ci la inițiala unei cifre din alfabetul grecesc. operă terminată în 1931 și publicată în 1932. De fapt. dar mai liberă. iar copiii Delta sunt îmbrăcaţi în kaki. Beta (tehnicienii calificați). un veac în care intelectualii şi pătura cultivată vor visa la mijloacele de a evita utopiile şi de a reveni la o societate neutopică. Epsilonii sunt încă şi mai răi. mie nu-mi place să mă joc cu copiii Delta. tată sau familie. carte publicată în 1949. În această lume minunată. Ei muncesc mult mai mult decât noi. 245. mai puţin perfectă. În această lume închipuită. și de George Orwell în 1984. pentru că sunt extraordinar de deştepţi. stabilitate“.“168 Embrionii se dezvoltă în Centrul de Incubație. Prin expunerea la mii de repetiții a unor informații atent alese. mie îmi pare grozav de bine că sunt Beta. 333 . Şi poate că începe un veac nou. În acest sistem. iar oamenii neprogramați trăiesc în Rezervații: „Copiii Alfa sunt îmbrăcaţi în gri. copiii își amintesc că știu mecanic din senin o 168 Aldous Huxley. Şi pe urmă noi o ducem mult mai bine decât copiii Gama şi copiii Delta. Copiii Gama sunt proşti. Cetățenii acestei societăți sunt reduși nu la un număr.“ Motto-ul acestei societăţi ideale este: „Comunitate. Statul are puterea de a crea și a programa omul nou.. Sunt aşa de proşti că nici nu ştiu să scrie ori să citească. Gama și Delta (proletariatul) și Epsilon (care nu ajung la nivelul intelectual al cetățeanului obișnuit). el este dumnezeul cetățeanului prin controlarea demografică și educațională a populației. omul de mâine. întocmai ca în Republica lui Platon). Minunata lume nouă. Toţi sunt îmbrăcaţi în verde. Statul poate crea copii în eprubetă în cantități industriale. statul deține puterea absolută. care nu vor avea dreptul să spună cuvinte ca mamă. identitate. care se ocupă de industrializarea individului și predestinarea/condiționarea lui. automatism prin care omul este predestinat de om. Acești copii vor fi apoi educați prin procedeul numit hipnopedie.

ceea ce este distopie pentru anumite societăţi. romanul se inspiră dintr-un model social real: stalinismul. Trădarea doctrinelor partidului devine în aceste circumstanțe trădare de țară. care menține starea de război permanent. Orwell prezintă o distopie satirică în care se descifrează dictatura perfectă. Controlorul Mondial este cel ce asigură echilibrul mondial și are grijă ca toată lumea să primească ce-și dorește. Partidul a conceput ministere ca Ministerul Abundenței. Pentru a manipula cât mai ușor ființa umană. care se ocupă de neajunsurile cetățenilor. Spre exemplu. pentru altele este o stare normală.sumedenie de lucruri. Dacă Minunata lume nouă reprezintă în mare parte o profeție a societăților totalitare care aveau să bântuie Europa secolului XX. Orwell a descris răul și prostia perfectă a unor societăți utopice conturate îndată după terminarea războiului. iar cetățenii trebuie să fie oricând gata să moară pentru idealurile partidului. deoarece profețiile au devenit realitate mult mai devreme decât anticipase. iar bărbatul nu mai are decât rol de impregnator. 334 . sau Ministerul Iubirii. Prin acest procedeu literar. Cultura populară din Minunata lume nouă capătă nuanțe vulgare. pentru că psihologia este doar o „inginerie emoțională“. iar despre ele avea să afirme după douăzeci de ani de la terminarea romanului că a fost optimist când a scris. Însă totul depinde de ceea ce este tolerat de societate şi de ce se înţelege prin normalitate. pentru a controla și acorda fericirea individuală. în timp ce educația este redusă la hipnopedie. printre care și tarele multor societăți contemporane. care falsifică trecutul și are următoarele lozinci: Războiul este pace. De asemenea. chiar dacă nu cred în ele și trebuie să susțină infailibilitatea sistemului totalitar. Profețiile lui Huxley s-au împlinit în mare parte. copiii din eprubetă prevestesc noua societate în care fertilizarea poate fi efectuată în laborator. Ceea ce la începutul secolului XX era considerat distopie. Ignoranţa este putere şi Libertatea este sclavie. Cele două romane descriu în miniatură universul societăților ce aveau să se dezvolte în a doua jumătate a secolului XX. În acest context. Tot astfel. medicina doar alinarea durerilor. 1984 nu este întru totul o profeţie. pentru bunăstarea psihică și fericirea cetățeanului. Ministerul Păcii. a devenit mai târziu utopie. Terminat după Al Doilea Război Mondial. dar tragedia stă în faptul că nu pot face conexiuni între ele. sistemul oligarhic controlând până și gândurile cetățenilor. statul îi administrează un drog euforic numit soma.

au avut un impact foarte puternic. Prin urmare. iar de Orwell prin Big Brother (Fratele cel mare). anume: cu cât o societate este mai organizată și complexă. le ocupăm mintea. Există dovezi istorice care arată că Huxley nu citise Noi până în momentul în care sria Minunata lume nouă. considerând că de fapt Huxley s-a folosit de romanul Noi. Pe de altă parte. Taylor sau a extremiștilor proletari. fără a recunoaște. 335 . mephi dinafara zidului din Noi este echivalentul rezervației de sălbatici din Minunata lume nouă și al proliilor lui Orwell. Noi.] Îi convertim. o lucrare ce descrie mugurii totalitarismului și are precedent față de celelalte două romane în ce privește abordarea problemei dictaturii. care se bazează pe puterea violenţei şi distrugerii personalităţilor individuale. deoarece Huxley și-a scris romanul ca reacție la utopiile sociale descrise de H. și vom urmări cum a fost el văzut de către unii gînditori şi cum trebuie să funcţioneze. la fel de profetică. Lucrarea respectivă a fost finalizată în 1920. dragostea se păstrează doar în societățile inferioare..“ Aceste două citate din cele două romane arată organizarea fiinţei statului în sine. dar a apărut abia în 1927 într-un jurnal din Rusia. nici măcar cu cea mai abjectă obedienţă. în Minunata Lume Nouă imaginată de Huxley. Wells în operele sale.În ce privește ineficienţa statului totalitar. comunist. care descriu distopiile sociale și viitorul unor societăți totalitare. Când în final o să vă predaţi nouă. Orwell observa în 1984: „Noi nu ne mulţumim cu supunerea negativă. Cu cât societatea modernă europeană se îndreaptă spre o organizare complexă și rigidă. onoarea. îi remodelăm. Noi nu a influențat în mod direct Minunata lume nouă. există o altă operă. precum lumea lui Ford. G. dar nu sunt nicidecum identice. dar date fiind numeroasele asemănări izbitoare. Cele două opere prezintă mai multe puncte comune cu lucrarea Noi a lui Zamyatin. dictatorul binevoitor din opera lui Zamyatin este portretizat de Huxley prin Controlorul Mondial. care sunt prost organizate și dispar la nivelul societăților superioare. ca sursă pentru romanul său. Aceste trei romane împărtășesc aceeași premisă. în toate cele trei opere virtuți umane ca respectul față de ființa umană.. Deși aceste două opere. „plăcerea de a trage în jug va putea fi obţinută doar prin profunda transformare a trupurilor şi minţilor umane.“ Pe de altă parte. de Evgheni Zamyatin. cu atât se reduce libertatea individuală. o veţi face din proprie iniţiativă. Noi nu-i distrugem pe rebeli pentru faptul că ni se opun [. cu atât este mai anihilată individualitatea umană în fața primatului maselor. În primă instanță. Orwell a contestat această idee.

cu sublinierea sumbră că republicile viitorului vor fi niște distopii. nu ca masă în societate. Ibid. care trebuie să fie lăudată şi apărată..În 1984. Cu alte cuvinte. adică Anglia din timpul și imediat de după cel de-Al Doilea Război Mondial. acesta fiind un principiu al republicii. Totul este o profeţie a marii degringolade ce avea să continue înlănţuirea Europei: comunismul. prin satira făcută societății omului nou. Orwell lasă să transpară nemulțumirea față de societatea contemporană lui. despre regi. amenințată de dictatura impusă de Stalin și Hitler. Cele trei romane reprezintă o profeție a viitorului prin denunțarea filozofiei societăților contemporane autorilor în termeni satirici. mai presus de toate. Totuși. stat sau formă ideală de conducere şi guvernământ a pornit de la Republica lui Platon. în frumuseţe şi în virtute?“170 Prin contrast. așadar o satiră persiflând statul comunist pe atunci încă în faşă. Platon îl situează pe rege ca om bun pe primul loc: el este omul ideal: „Aşadar. Constantin Noica arăta că „Platon nu-şi propune să ofere un tip ideal de stat. în timp ce utopiile moderne sunt distopii. tirani (plăcerea tiranică) şi omul oligarhic într-o ierarhie făcută de Socrate. 336 . Aici Platon insistă că republica sau statul ideal are la bază dreptatea (respinge ideea că dreptatea înseamnă să faci bine cui îţi face bine şi rău cui îţi face rău. Deasupra tuturor trebuie să domnească însă ratiunea şi. oligarhia. dar deja instaurat.“169 Astfel. În Cuvântul prevenitor la Republica lui Platon. Interesant este faptul că la el oamenii au totul în comun. respinge dreptatea ca folos al celui mai tare). nu se pot face comparaţii între Republică şi cele două utopii sociale. 9.. ci un tip ideal de om. spune el. Republica mai putea fi tradusă şi ca Republica interioară. pentru că Republica este într-adevăr statul ideal preînchipuit de Platon. După ce vorbeşte despre formele de guvernămînt. Fratele cel mare (Big Brother) din 1984 şi Controlorul Mondial din Minunata lume nouă sunt opusul idealului sau 169 170 Platon. dacă omul bun şi drept îl înfrânge pe cel rău şi nedrept. demagogia. lideri la care se face aluzie prin imaginea Fratelui mai mare. 405... Întreaga idee de republică. nu-i aşa că e cu neputinţă de spus cu cât îl va înfrânge în buna orînduire a vieţii. sunt anti-utopii. omul trebuie privit în primul rând ca individ în societate. Opere V. Republica. virtutea. Ea trebuie să existe mai întâi în cetate şi apoi în suflet.

cu virtuţi. înţelepciunea trebuie să fie superioară raţiunii şi are a face cu virtutea. conducerea autoritară se compune din indivizi care trebuie să aibă viaţa scrutată. nici statul. Aici este argumentul distopiei. dacă Platon descrie cetatea ideală ca având origini cereşti. Şi acesta este Unul singur. ci. autorii nu fac decât să deseneze tabloul satiric negativ al puterii distructive a omului (printre care și comunismul. am vedea republica ideală. Iată ce spune vizavi de acest lucru Aristotel în Politica.} Fericirea nu poate urma niciodată viciul.“171 Aşadar. dimpotrivă. pentru stat. De aceea. nici din teorii melioriste profane. scrie el. unde 171 Aristotel. propagată şi cultivată exponenţial om cu om. nici din beţia orgiastică a unor fapte de arme. 137. şi tocmai pentru că individul le posedă este numit just. înţelept şi cumpătat. ci este toată în el însuşi şi în esenţa naturii sale proprii{. cu tot ce implică el). The Bullet's Song: Romantic Violence And Utopia: „Soluţia răului existent în lume şi în sânul omenirii nu poate veni. libertatea este sclavie. perfect. Politica. Toate valorile sunt întoarse pe dos. Dacă am vedea lucrurile opuse modului în care ni le descriu Huxley şi Orwell. nici din aplicarea din exterior a unor constrîngeri urmărind – la nevoie prin moarte de om – schimbări ale conştiinţei altora prin siluire. virtutea au loc cu aceleaşi urmări şi în aceleaşi forme pe care le au şi în individ. prin generalul viziunii asupra distopiei ce influenţează interiorul. a cărui fericire supremă nu depinde de bunuri exterioare. care poate fi întâlnită la ambii scriitori (reieșind şi din simplul fapt că Watson ţinea un jurnal). 337 . înţelepciunea. ca omul. la scara corpului social. Oricum. luând ca martor aici al vorbelor pe Dumnezeu însuşi. cu înţelepciunea şi cu supunerea la legile lor. prin metoda introspectivă.virtuţii. trebuie să fie înţelepţi. pînă la eşaloanele cele mai de sus. Aşadar. Forma de guvernare.. remarcând (de fapt din concepţiile lui Socrate la Platon) în capitolul despre republica ideală: „Vom privi ca un punct perfect admis că fericirea este întotdeauna în proporţie cu virtutea. Despre virtute şi violenţă vorbeşte şi scriitorul Andrei Brezianu în lucrarea despre William Pfaff. şi în primul rînd de calea astăzi în general părăsită a renovării interioare personale.. Aceasta pentru că societatea este compusă din indivizi cu identităţi particulare. Partidul are lozinca „războiul este pace. nu izbuteşte decît cu condiţia să aibă virtute şi înţelepciune. de care trebuie să ne păzim: de virtuţile întoarse. ignoranţa este putere“. Probabil am vedea republica interioară ideală. atunci şi individul trebuie să aibă exemplul ceresc de urmat. ţine de ea.

Aceasta reprezintă un tip de stat calitativ nou. şi totodată o întreprindere futilă.“172 Dacă avem în vedere contextul în care au fost scrise cele două romane. al cărei stat nu poate fi altceva decît dictatura revoluționară a proletariatului. utopii şi violenţă.marile decizii să fie ghidate nu de năluci ideologice universaliste.. Avem obligaţia intelectuală de a ne consacra energiile situaţiilor existente. 355. Societatea are datoria să se preocupe de propria ei virtute şi perfecţionare. A sacrifica alte fiinţe umane pentru a crea o lume mai bună este un act tipic de moralitate totalitară.19. F. F. se află perioada transformării revoluţionare a uneia în cealaltă. societatea fără exploatare şi fără clase.. Acestei perioade îi corespunde şi o perioadă de tranziție politică.. Societatea totalitară recunoaște că este împotriva democrației: „E incontestabil faptul că imperialismul este negarea democraţiei în general. G. le-am putea încadra în perioada stalinistă. G. un instrument de reprimare a oamenilor muncii. eternizarea împărţirii societăţii în asupritori şi asupriţi. care împreună cu ceilalţi oameni ai muncii lichidează capitalismul şi creează comunismul – societatea nouă. a cărei societate a fost invadată de marxism.“174 172 173 174 Vezi Brezianu în Idei în dialog. a întregii democraţii. Toate celelalte tipuri de stat au fost un instrument al claselor exploatatoare. cât şi prin formele sale de organizare. Dictatura proletariatului înseamnă puterea clasei muncitoare. 338 . în dorinţele noastre. 359. Singurul lucru care ne rămîne de făcut este să ne reînnoim din interior pe noi înşine. direct. Filozofia marxistă. după ce îi discută originea și subliniază importanța dictaturii proletariatului. William Pfaff numeşte fără înconjur această cale: calea revenirii personale la virtute.“173 Despre dictatura proletariatului Afganasiev spune: Măreaţa misiune istorică a proletariatului este lichidarea capitalismului şi construirea societăţii comuniste fără clase. care se regăsește în cele două romane amintite. avînd ca scop consolidarea orînduirii exploatatoare... nu celor la care am fi înclinaţi. prin rolul pe care este chemată sa-l joace.. deosebindu-se radical de toate celelalte tipuri anterioare de state atât prin natura sa de clasă. mituri. ci de reflecţie sobră şi de înţelegerea realistă a naturii umane în diversitatea şi modulaţiile ei nesfîrşite. Afganisiev. Între societatea capitalistă şi cea comunistă. Nu există soluţie de tip colectiv aplicabilă condiţiei umane. Afganasiev vorbește în Filzofia Marxistă despre stat. arăta Marx. apetituri oarbe. să visăm. Ibid.. Însă comunismul nu creşte din capitalism dintr-o dată.

1984. Pierderea și distrugerea sistematică a identităţii este o nouă problemă ce se ridică în societatea distopică. lideri. singura putere care ar putea răsturna Partidul și de care nu sunt conştienţi. chiar şi a face dragoste cu Julia „a fost un gest politic“. la omul comun. se căuta anularea sferei de exprimare a oamenilor: „Nu-nţelegi că singurul scop al Nouvorbei este de a limita aria de gîndire?“176 Aici se poate face o paralelă între filozofia limbajului la Orwell și Wittgenstein. adică numai Dumnezeu. Aceasta. 120. în forma în care era el promulgat (minciuna). Totul este pervers şi opus moralităţii. forţarea supunerii în rigiditatea dogmatismului irațional al „sistemului“. chiar şi expresia feţei a ajuns să nu fie în acord cu sentimentele interioare. Dar prolii au cea mai mare putere. Despre puterea liderilor. Aceasta este masa. lucrurile stau altfel.“ În semantica acestei lumi. La conducători. bineînţeles. Dictatura proletariatului este societatea pe care o persiflează Orwell în 1984 şi pe care o profețește Huxley în Minunata lume nouă. totul se reîntoarce în neant. care distruge personalităţi. Aceştia sunt asupriţii. Patapievici afirmă: „Se spune că ţine de esenţa puterii să tindă spre absolut şi perturbabilitate indefinită. virtuţii sau înţelepciunii în ultimă instanţă în ambele distopii. toate în detrimentul populației. care susține în Tractatus Logico-Philosophicus că „limitele limbajului meu înseamnă limitele lumii mele. Ibid. gîndirea în distopie este cu adevărat distrusă. Ascunderea adevărului de către autorități de ochii proletarilor este limpede: „Trecutul nu este numai modificat: trecutul este modificat în continuu. ceea ce înseamnă că fără puterea sa egală şi permanentă..Marx şi marxismul. Dumnezeu creează ex nihilo. Aceasta este esenţa 175 176 George Orwell. raţiunii. în aceeaşi fracţiune de secundă în care Dumnezeu şi-ar retrage puterea {. 75. Puterea tinde să corupă. Aici avem a face cu asuprirea.} Cunoaşte un lucru numai cine ştie cum poate fi acesta făcut: de cunoscut în mod absolut cunoaşte numai cine poate crea în mod absolut. spuse lordul Ancton. Oricum. epsylonii lui Huxley sunt cei mai de jos.} Puterea nu poate fi înţeleasă adecvat decât prin referire la principiul puterii creaţiei lui Dumnezeu. 339 .“175 Termenul proletar are în componenţă cuvîntul prol. în paralel.. Prin dicţionarul anarhic Nouvorba. în care intrau cuvinte cât mai puţine. era total neconform realității pe care o contrazicea.... astfel că Orwell ne spune că prolii sunt 85% din populaţie și. iar puterea absolută corupe în mod absolut {.

135. Probabil însă că celui ce vrea so vadă şi care. de divin. convenabilitate şi radio. pentru că cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieiseră. omule de mâine? Nu. şi zicea: Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei. El va fi Dumnezeul lor“ (Apocalipsa 21:1-3).“178 Iată totuşi cum spune Biblia că va fi cetatea cerească. iar arhitecţii clădiri luminoase – omului de mâine. noul Ierusalim. Aici este evidentă aluzia la puterea de a crea. Îl inhibă. vrea să se zidească pe sine. Liiceanu afirmă că „omul e ceea ce rămâne din el după ce lumea din jur îl desfiinţează. Îi mai trebuie o pernă sub cotul mâinii drepte. Patapievici. oare mai poate la urmă gîndi? Acestor întrebări le răspunde Noica în 1934 în articolul Moartea omului de mâine. R. şi marea nu mai era. cetatea sfîntă. la care probabil Platon ar fi făcut referire dacă ar fi trăit după Cristos: „Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou. gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. confort. care pentru om este o anomalie. îl minimalizează. Am amânat toate problemele şi pregătim febril condiţii mai bune de viaţă pentru omul de mâine. 451. Şi am auzit un glas tare. Patapievici leagă puterea de Dumnezeu. Te simţi bine. Jurnalul de la Păltiniş. foarte sugestiv în discuția profeţiilor satirice fine aduse la degringolada momentului din viitor: „Știţi ce facem noi? Slujim pe omul de mâine. îl reduc. Oamenii vieţii publice creează cadre ideale pentru trăirea sa în societate. 389. Doctorii descoperă leacul tuturor bolilor – pentru el. virtutea despre care vorbește Platon. Puterea de a coordona creatul. nu poate fi decît absolută. 177 178 179 H. El va avea sănătate. văzînd-o. la fel cum Platon leagă Republica ideala de ceresc: „Eu cred că ea nu se află nicăieri pe pămînt. 340 . Opere V. fiind putere de a crea. Republica. îi stă la îndemînă un model ceresc. Gabriel Liiceanu.“177 Aici se poate face legătura cu puterea preasumată a celor ce făceau copii în eprubetă din Minunata lume nouă (adjectivul minunată fiind o ironizare fină a lui Huxley). Şi eu am văzut coborîndu-se din cer de la Dumnezeu. Omul recent. și mergeau pe bandă fiind predestinaţi înainte de a se naşte pentru o cauză anume. Atunci va gândi. Inginerii fac şosele. nu se simte încă. Puterea. care ieşea din scaunul de domnie. Întrebarea esențială este: oare se mai poate el regăsi? Oare mai are identitate? Oare mai are etică. unde omul de mâine va păşi higienic în viaţă. Platon. Până atunci nu se poate gîndi. Societăţile de binefacere au creat dispensare speciale. îl nivelează cu masa.“179 Utopiile sociale desfiinţează omul comun.puterii. şi ei vor fi poporul Lui. Ele sunt distopii. şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei.

Acum te simţi bine. Politica. București: EȘE. că ne batem joc de viaţa asta. Aristotel. George. București: Univers. Constantin. Publicistică III. Noica. Publicistică III. 180 Constantin Noica. București: Humanitas. Bucureşti. care îi va fi sfârşitul. Daţi mai tare drumul la radio. 2002. Minunata lume nouă. Liiceanu. Orwell. Filozofia marxistă. Moartea omului de mîine. 2005. G. H.Lumina electrică îl bate prea mult în ochi. Idei în dialog 4. Afganisev. Dacă nu va fi apucat nici el să gîndească? Mi se pare. Huxley. București: Humanitas. București: Antet. A. Opere V. atunci. Patapievici. Aldous. București: Polirom. 2004. Mulțumiri Autorul dorește să mulțumească Fundației Dinu Patriciu pentru sprijinul financiar în apariția acestei lucrări. Jurnalul de la Păltiniş. O mie nouă sute optzeci şi patru. 6. Platon.-R. Omul recent. 1961. 341 . 2004. București: Editura Politică. București: Humanitas. 2004. Moartea omului de mîine. 1997. 1997. Gabriel. câteodată. 1986. Republica. omule de mâine? Mă întreb.“180 Bibliografie Academia Caţavencu.

genius În vremurile acestea efemere . it arose the need to know who were our ancestors. Maria Magdalena GHIŢĂ Şcoala Generală cu clasele I-VIII.reazim neclintit şi veridic oricând rămâne istoria . and so we made acquaintance with the personalities of the Romanian spirituality. as they overcome the difficult times of our ancient history and culture. iar o personalitate românească ce poate fi oricând un model de românism este I. cea care ne va spune mereu cine suntem şi cine putem deveni”.H.Rădulescu.H. the man who contributed both literally and figuratively to the formation of Romanian national conscience. Înfiinteaza primul ziar Curierul românesc (1829). în care firescul pare nefiresc şi moralitatea înjosită .Hasdeu. poet. Trece la Colegiul Sf. Publică la Sibiu Gramatica Româneasca (1828).Ion Heliade Rădulescu. Participă la pregătirea Revolutiei 342 . un neobosit cărturar şi îndrumător culturar Prof. Este. Cantemir" (în viziunea lui G.nestabile. îşi adună producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. În 1836. national culture. ca fiu al lui Ilie Rădulescu. Key words: cultural guide.neliniştitoare .Rădulescu. Calinescu).un stâlp . I s-a zis părintele literaturii române şi i s-a ridicat o statuie la Bucuresti.cu atât mai mult.Cantemir şi continuată de B.ar trebui să ştim cele mai multe lucruri despre el. deoarece este născut în Cetatea Târgoviştei şi de aici va începe lupta pentru dezvoltarea culturală ţării sale. Vede lumina zilei la Târgoviste. library. Urmează Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu. Among them it is included I. urmat de suplimentul literar Curierul de ambe sexe (1837). a doua mare personalitate a literaturii române după D. Sava unde va preda româna şi matematica. Eliad de proze şi de poezie. Istoria este o lecţie permanentă de virtuţi şi exemple omeneşti . Comişani (Dâmboviţa) Abstract Wishing to know better our nature.P. Iar noi târgoviştenii. Puţini sunt cei care mai ştiu că el se înscrie în linia glorioasă deschisă de D.

A luptat şi lucrat pe mai multe linii culturale . I.de aceea este imposibil de delimitat sau clasificat cel mai important domeniu de activitate al său. Vezi. deoarece au deschis orizontul cultural al tinerei intelectualităţi româneşti. S-a dovedit înzestrat pentru poezia satirică şi fabula. Nu rămâne mai lipsită de importanţă munca depusă de marele Heliade în domeniul traducerilor din La Martin.îl constituie editarea Gramaticii româneşti de la 1828 în care a promovat câteva noi direcţii ( cum ar fi principiul fonetic de ortografiere)ce şi-a păstrat actualitatea peste ani . Un foc s-aprinde-n mine. altele slabe. trăind 10 ani departe de ţară la Paris. Un alt capitol în munca de titan al dezvoltării culturale româneşti.Golescu) apoi în Societatea filarmonică 1833 sau despre activitatea publicistică prin publicarea celor trei ziare primele din Ţara Românească: Curierul românesc cu suplimentul Curier de ambe sexe. unde are talent. ce mă doare! şi pieptul mi se bate. Cel care pregătise revolutia n-a împărtaşit ideile radicale. prima schiţă românească a unui sistem filosofic. se distinge spiritul sau satiric.Lazăr din 1811 şi după moartea lui Lazăr (1822) conduce singur şcoala. lipsite de culoare. Marmontel etc. mama. Abia în 1859 se înapoiază din exil. Heliade domină o jumătate de secol de poezie românească.de la 1848.Voltaire. În opozitie cu aripa radicală a revoluţionarilor. Scriitor. e membru al guvernului provizoriu şi e silit a se expatria. răcori ma iau din spate. obraji-mi se pălesc! 343 . Constantinopol şi Insula Chios. Încearcă toate speciile genului liric. Îşi face planuri mari. favorizată şi de faptul că în 1830 devenise proprietarul unei tipografii. dar nu le duce la îndeplinire. mamă. şi în proza. Cea mai importantă operă este Echilibru între antiteze. Îmi ard buzele. filolog şi îndrumător cultural. violente ale confraţilor politici. Mai putem vorbi cu aceeaşi tărie şi despre munca intensă dusă pe tărâmul de creator şi traducător. Heliade Rădulescu era adept al acţiunilor moderate. Vorbim despre munca neobosită dusă împreună cu cărturarul ardelean Gh. însă productiile literare sunt inegale: unele excelente. pentru a feri ţara de intervenţia străină.Gazeta teatrului. Mulţimi de vineţele pe sân mi se ivesc. Mai vorbim despre munca depusă în cadrul Societăţii literare (înfiinţată în 1827 împreună cu D. redactează proclamaţia ce s-a citit la Izlaz.

Poetul nostru national îl admira astfel în Epigonii: "Eliad zidea din visuri şi din basme seculare Delta biblicelor sfinte.Adevăr scăldat în mite. Confesiunea ei. căci orice apariţie reconfigurează viaţa celui care accepta un nou-venit. /Mă sperii. cosiţa se ridică. Pregatită să-şi aştepte perechea destinată (scrisul)." Dar e un vânt usor! Există în aceasta mărturisire un amestec de teamă şi euforie ca expresii generice ale condiţiei de îndrăgostit. apariţia unui duh seducător constituie o probă şi o ispitire şi de aceea este asociată cu o boală.. / Eu parcă-mi auz scrisul pe sus cu vântu-n zbor. Florica speră într-o întâlnire fericită şi se cutremură la gândul oricarei tulburări a intimităţii ei. de care vorbeste şi Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae. De aceea. Este interesant ca aceasta lamentaţie a personajului cuprinde şi elemente de pastel. în multe legende despre zburător. Balada lui Heliade Rădulescu înfăţisează povestea unei stări omeneşti: starea de îndrăgostit. discursul personajului este fixat între speranţa unei intalniri fericite şi teroarea ieşirii spre lume şi este clădit pe afirmaţii contradictorii. Şi vegheaz-o stânca arsă dintre nouri de eres. experienţa este devastatoare pentru fiinţa omenească. Acelasi mit îl inspira şi pe Eminescu în Calin (File de poveste) şi în Luceafarul. Ameninţare dramatică. dar îmi place. Mitul care explică apariţia sentimentelor de iubire a fost prelucrat în numeroase opere din literatura noastra cultă. / Cand pleopul a sa frunza o tremula uşor / Şi-n tot crângul o şoapta s-ardica şi-l invie.În Zburătorul. Iluzia comunicării. este cuprinsă de un dor nespus. I. cade într-o stare de visare şi pierde sensul realităţii. profeţiilor amare. ." Motivul iubirii demonice a unor zmei sau a zburătorilor pentru fiinţe pământeşti apare adeseori în legendele apocrife şi în basmele românesti . /Şi când îmi mişcă topul. care anunţă prin expresivitate fragmentele plastice din cea de-a doua secvenţăa baladei. Munte cu capul de piatră de furtune detunată. personajul din aceasta baladă. printre care şi în poemele eminesciene Călin (File din poveste) şi Luceafărul. /Sunt eu. exprimă presentimentul că sufletul şi mintea îi sunt invadate de un spirit straniu şi amăgitor: In arşiţa căldurei. când vantulţt adie. materia toata iau parte la aceasta emoţie inopinată. viu să te mângâi. sfinx pătrunsa de-nţeles. frunzele. vântul. receptarea fantasmatică a unui spirit străin sunt întemeiate pe miscarea generala a lumii. Heliade Rădulescu porneste de la mitul folcloric. iar. dar îimi place -prin vine un fior / imi fulgeră şi-mi zice: „Deşteaptă-te. 344 . dar tranşante: mă sperii.. cuprinsă într-un discurs persuasiv. Florica. Florica. Stă şi azi în faţa lumii o enigmă nesplicată.

Invocarea preotului. este creatorul României moderne. A fost atât de devotat de a da viaţă scenei încât a editat şi o gazetă a teatrului . De altfel. de la grafică la ilustraţia de carte unde să nu-i întîlnim fapta. îl fac să fie demn de aprecierea lui Eminescu şi a noastră.în mod definitiv. aproape întotdeauna finalul este dramatic. Florica cere sprijin de la toate instanţele şi nu exclude nici posibilitatea unei intruziuni demonice: Oar ce să fie asta? întreaba pe bunica:/ O şti vrun leac ea doara. Fereasca Dumnezeul in legendele romanesti despre zburator. Există în balada lui Heliade Radulescu sugestia unui deznodământ nefericit. Nu se cunoaşte o 345 . Vom împărtăşi şi noi părerea criticilor contemporani: Ion Heliade Radulescu. martore ale magicei apariţii. împotriva zburătorului nu există leac: nici descântătura.. Din visul de iubire nu există cale de întoarcere. Dacă în Moldova începuturile mişcării teatrale în limba română se datoresc lui GH. Heliade păstreaza sensul credinţei. I Heliade Rădulescu este şi un important sprijinitor al mişcării teatrale prin care acesta a văzut un alt mijloc de educare a poporului. de altfel. Chiar şi dialogul celor două surate se înglobează în acest vis al întregului sat. dincolo de emoţia binefacătoare. din perspectiva cuvîntului scris. ca în cazul oricărei evadari din realitate. aşa cum avertizează cele două personaje.Heliade Rădulescu.o fi vrun zburator! / Or aide l-alde baba Comana. Asachi. Ca om a avut şi poziţii echivoce sau retrograde. a vrăjitorului şi a descântatoarelor dovedeşte că. ceea ce restrânge arhetipul seducţiei doar la imaginea generică: balaur de lumină în noaptea naltă. naltă. dar lasă posibilităţi de interpretare diverse. / Or du-te la moş popa. or mergi la vrăjitor. în Muntenia este indisolubil legată de numele lui I. imaginea zburătorului se revelează doar în detaliile oferite de aceste personaje. Schimbând registrul . şi tacerea mamei devine semnificativă în acest context. de la editură la tipografie. pentru că. spaţiul magic al nopţii creează sugestia unei apariţii coşmăreşti. dar tot ceea ce a realizat în viaţă pentru poporul şi cultura română. Nu există domeniu al istoriei cărtii.considerând că fără scenă :”Literatura este ca moartă şi nu va face isprava unui trup însufleţit „ Ar fi păcat să nu amintim deloc rolul politic al lui Heliade – participant activ la revoluţia de la 1848. la urma urmei. or Sorica. / Nici rugi nu te mai scapa. se instalează groaza şi presentimentul unui pericol iminent. El singur şi-a scris nemurirea devenind Zburătorul literaturii române. .

Giurescu: Istoria Bucureștilor. asemenea lui Rădulescu. 1966. Heliade a proiectat imens şi s-a străduit să ţină ritmul vieţii cu visurile. 1983 Neagu Djuvara: Între Orient și Occident. Editura Humanitas. București.ro/Uploads/Ion%20Eliade%20Radulesc u. Constantin Măciucă: Prefață la volumul Ion Heliade-Rădulescu . Editura Minerva.pdf 346 . București..bibliotecametropolitana. 1978 http://www. Personalitate homerică. 1995. Bibliografie George Călinescu: Istoria literaturii române. energie vitală şi resurse materiale. Editura Albatros. În drumul său navalnic a investit întreaga sa capacitate intelectuală. București. Constantin C. Editura Pentru Literatură. Compendiu. Țările române la începutul epocii moderne.Scrieri alese. Din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre..personalitate contemporana a culturii europene care să se fi manifestat ca iniţiator al atâtor domenii.

now it is about the gradual and slow absorption of the “metropolis” values – whatever they are European or North-American. This condition is symbolized by the local artist that. Centuries later. the expansion of the Portuguese and Spanish crown brought more than exploration and death through the colonization process. But the neocolonialism will find a different society. but the opposite occurs. Since it is impossible to ignore the European influence. in which the transmission of the European mentality and way of life will not happen in pacific means as it was five hundred years ago. frontier. will create a unique hybrid discourse. a fight for ideas and images. Key words: authoritarianism. the colonizer wanted to dominate. before the colonizer. The reason is because the South American neocolonial society is essentially mixed and is inserted in a reality in which the European and original elements are blended. too. It goes beyond and it is about. “A voz do coração” and “Los mensú”. subjugate and “civilize” the barbarian original people. Amalia LEITES Universidade Federal de SantaMaria Abstract This paper aims to perform a comparative study between Sergio Faraco’s and Horacio Quiroga’s short stories. with soldiers and guns. We will try to see how the historical context and the authoritarianism in South America influence the society and the behavior of the people who live in such regions. More subtle and more dangerous. Through religion and force. In South America.Power relations in South America in HORACIO QUIROGA and SERGIO FARACO Mls. The “barbarian” is influenced by the “civilized”. loose their condition of purity and go through deep transformations. the doctrine was forcibly assimilated. in the middle of European and Latin influences. until they are no longer recognized. the colonialism was replaced by the neocolonialism. South America could never go back to its original state. 347 . South America The fight for geographical territories is not only about space. as affirmed by Edward Said (1994). The violent imposition of the European ideology showed that. more than to know. and how the relation with the frontier interferes in their concepts of life and death. respectively.

the act of kill and the possibility of being killed are seen as natural. but the one who stays is killed by the landlord. His partner survives a few more days eating worms and roots. Any classification of his act as cruelty is superficial and does not comprehend the question of power relations in the narrative. it is impossible to disagree with the authority or try to do things in a different 348 . we read the story about three hunters at the countryside of Brazilian pampa who are chased for the death of some wild animals. would be exactly in those points where it is more different than the rest of the metropolis. although the captured animals were not his property. the protagonists are two workers who travel across the region in temporary jobs. On the forgotten frontiers of Rio Grande do Sul the possibility of dying in the next minute is habitual. a tooth for a tooth”. When we focus the literary analysis in this difference. The value of this discourse. from Brazilian author Sergio Faraco.between the submission to the code and the aggression. Both narratives are placed at frontier regions of Brazil and Argentina. When one of them gets sick and is not allowed to travel to receive a decent treatment. we realize that the historical context plays a very important role. alcohol. In this scape. Here. and the militarization of the social life is much more common than in other regions of Brazil. he decides to run away with a partner. is contrasted with the protagonist sensibility and humanity towards his friends. from the Uruguayan Horacio Quiroga. where Paraná river sets the frontier between Argentina and Paraguay. without a decent work. Hundreds of kilometers away. to at least reckon what was done to his friend. and “Los mensú”. As revenge. Two of them escape. In this repressor environment. In “A voz do coração”. his health deteriorates and he dies. the protagonist kills one of the landlord’s employees. especially to those miserable inhabitants of the countryside who. which were typical in that area. cigarettes and card games. They are worried only about spending the little money they make with women. in this paper we connect the history with the literature to analyze two short stories: “A voz do coração”. until he is saved and goes back to another work in the countryside. are forced to deal with activities as contraband or hunting to feed their families. and linked by the presence of authoritarian scenarios. So. Horacio Quiroga placed the short story “Los mensú”. therefore. So. In this short story. between the obedience and the rebellion. The region where the story takes place was historically characterized by wars and conflicts. the primitive logic of “an eye for an eye. respectively. where the boss worries more about how much an employee owes than with his life quality.

Rio de Janeiro: 2006. 349 . On the contrary. The lack of awareness of the oppressed individual sets the basis to the continuation of the authority’s power. in both short stories is possible to establish a relation between the constant conflict state and the acceptance of violence and death. Os confins como reconfiguração das fronteiras. If we briefly analyze the history of both regions. The injustice predominates at the employee-employer relationship. Tania Franco (org. Available in: <http://www. cultural.Uruguayan frontier where Sergio Faraco’s story is located. The precarious urban development in peripheral cities is. Actually. CARVALHAL. COUTINHO. The poverty and the miserable existence of the protagonists approaches and resembles each other. we will see that since always they have been marked by violence and the presence of unquestionably authorities that kept the social order. The characters have intense contact with the nature and survive from it. The relation of the short stories with the reality of the frontier environment in South America are undeniable. common in both authors. and different profiles were approximated.org. does not change their conditions.br/download/revista/Revista_Brasileira_de_Literatu ra_Comparada_-_08. non-educated and that sometimes need to commit crimes to survive. the Argentinian frontier was also marked by permanent wars and negotiations. In: Revista Brasileira de Literatura Comparada.pdf>. Porto Alegre: IEL. But the result is not a bucolic picture of rural regions in South America. It does not determines their behaviors. and is not so different from the Brazilian . above all. But we cannot judge such positions.). Maybe they even feel that they deserve all that suffering. Thereby. After all.way. References ANTELO.abralic. evident to any traveler or tourist. Their misery is. The frontiers turned up to be reconfigured. The question of the frontier cannot be seen only by the geographical or political point of view anymore. Raul. A crítica litéraria na América Latina e os novos rumos do comparatismo. Such definition would not make any difference to Faraco’s or Quiroga’s protagonists. until nowadays. and any transgression to the social order can be paid with the employee’s life.. The modernization occurred in 20th century brought also the social exclusion of those who did not adapt themselves. In: O discurso crítico na América Latina.1996. we find demystified figures who are extremely poor. here it does not exist – the frontier was transformed and its limits were overthrown by literature. Eduardo.

In: QUIROGA. In: Pampa e Cultura – de Fierro a Neto. Contos completos. Porto Alegre:UFRGS.25-36 PESAVENTO. 350 . 2004.org/Publicacoes/62_Cached. Fronteiras e intertextualidade em O continente. Estudio preliminar. Sandra Jatahy. 1978.Porto Alegre: L&PM. Buenos Aires: Kapelusz. SANTIAGO.2 ed. In: QUIROGA.13-44. Horacio. São Paulo: Perspectiva. Emir Rodríguez. SCHWARTZMAN. Horacio. 2004. MONEGAL.Buenos Aires: Flor Negra. Simon.p.109-128. O entre-lugar do discurso latino-americano. Sergio. Horacio. ROSEMBERG. Los desterrados.p. In: Uma literatura nos trópicos. Silviano.2007.Porto Alegre:UFRGS. Buenos Aires: Kapelusz.p.142. Ángel.Edward. 1994. de Erico Verissimo. In: Pampa e Cultura –de Fierro a Neto. New York: Vintage Books. p. QUIROGA.11-28. NUÑEZ. Cuentos de Amor de Locura y de Muerte. Culture and Imperialism. 2004.plataformademocratica.pdf>. Bases do Autoritarismo Brasileiro. Available in: < http://www. SAID.p. Los desterrados. 1987. Las raíces de Horacio Quiroga. Fernando. Um diálogo memorável nos pampas.FARACO. 1987.

culture. local politics is the politics of ethnicity. itself being deeply involved in this process? What are those parts of the works of the classics of Romanian literature that succeed in defeating time and defying major.” Mihai Eminescu “In the world after the Cold War. organic development of its own powers. we can make an analysis of our contemporary society and of the values that it proposes and promotes. (only to refer to the classics of the Romanian literature) synonyms for examples of life and creation? Can such values be updated and can they be quite prophets for the young neophytes of our times? To what extent the works of these sacred names of the genre are a real and viable option to the generation that is the adept and militates for radical changes and transformations in any field. forms... but each nation has its own civilization. L. e-learning. foreign clothes. e-books and e-shopping generation still can and need to rediscover the old values? Are names like Titu Maiorescu. In this new world. Ion Creanga. bound and impose by the uniqueness of its culture. in fact. labels. in a high tech computerized century.Rediscovering the classical authors of Romanian literature Asist. It consists in the natural. Ioan Slavici. although it is made of a lot of elements common too to other peoples. Romanian literature. institutions. In an era of speed and transformation. in a time of redefinition and recreation of a new social myself. Universitatea din Craiova Abstract Based on these famous statements about the culture and identity of a people who assert. its own skills. culture is a force that both divides and unites . nowadays where the access to information and knowledge is only one click away. Caragiale. I. identity “The true civilization of a people does not consist in the convinced adoption of laws. changes to which every nation is subjected to? Key words: classics. and 351 . dr. There isn’t a general human civilization accessible to all people in the same degree and in the same way. Oana STĂNCULESCU ILIE Facultatea de Litere. Mihai Eminescu. etc. univ. natural.

Thus. attempting the analysis and comment of the literary and aesthetic ideas formulated by Titu Maiorescu. The challenge of their rediscovering and readjustment of their creation. Huntington. the Romanian culture and civilization has preferred for centuries to import culture in any form than to create an original. even within a society deeply characterized by transience and superficiality. trying to achieve a deep analysis of the pure Moldovan language found at Ion Creanga is considered to be a true obsolete element in a powerful trend of globalization and fast rhythm modernization. better not to make a house of paintings at all than to make it lacking its beautiful art. fully authentic and long lasting one. Talking about Eminescu and his philosophical ideas contained in his poetic or prose works or in his manuscripts. 352 . but it is thus corruptible. p. 1978. The clash of civilizations and restoration of the global order..1998. 2 Titu Maiorescu. 153..] “form without substance not only that brings no benefit. 36. Titu Maiorescu’s theory of forms without substance developed for more than a century and half ago and summarized in his article from 1868 Against the Romanian way within nowadays culture continues to be as current today as it was on its creation time. Bucharest. noticing the German structure and pattern of Ioan Slavici’s short stories and novels or even less. better not to make at all the statutes. in Works. And therefore we will say that it is better not to make a school at all than to make a bad school. Titu Maiorescu explains in a fully convincing and detailed manner which can be the consequences of such an easily adopted mirage by its nationals: [. The rivalry between the superpowers is replaced by the clash of civilizations. Antet Publishing House.”181 We intend to approach briefly a debate under the title: The present Romanian society and Romanian literature classics. p. organization. outstanding or unimportant members of the association than to make it without its proper spirit of the association that should have taken expression clearly within the 181 Samuel P. because it destroys a powerful means of culture. Against the Romanian way wihin nowadays culture.global politics is the politics of civilizations. And yet there are parts in the creation of these maîtres a penser which assure the continuity of their ideas and spirituality. talking about Caragiale’s exemplary plays.

lawyer.182 Maiorescu’s refusal for the culture “import” should not be understood as a total. Romania’s Prime Minister between 1912 and 1914. a Ph. magna cum laude owner.D.” The very example of the personality of the creator of this theory is in reality a part of the direction theoretically drawn and he should be one of the life models greatly to be followed by the young generations. bachelor of Letters and Philosophy at the Sorbonne after another year of intense study and boundless devotion towards culture. philosopher. It is the eloquent proof of knowledge that can be achieved at any age and of the activity which can be successfully reached in any field. Maria Theresa Academy’s valedictorian only in his 18’s. with their solemn meetings with their welcoming speech.individuals composing it. our teenagers generation must be protected of today. literary critic. Titu Maiorescu’s name is synonymous with the Romanian erudition. is the gentle encouraging for mediocrity. Maiorescu tries to avoid what today's most society has turned into a real trend: superficiality and mediocrity promotion: “The first mistake. academician at his 27’s. politician and Romanian writer. trainer. but as a criticism against that “cultural import” which does not match to the Romanian way of be and feel. dean and rector at his 23’s. Titu Maiorescu is within the Romanian culture and society the model of a selfmade man. Academy professor and attorney at his only 22’s. but also the start of a new chapter within the Romanian culture named Junimea and its junimists. with their sections. essayist. founding member of the Romanian Academy. 353 . after only one year of study in Berlin. aesthetician. deputy at his 30’s. with their annals for development than to make all these without the scientific maturity that it is the only giving their reason to exist”. Academician. Minister for Internal Affairs. better not make any academies. without appealing one. Titu Maiorescu is not only a remarkable personality of late XIX century and beginning of XX century Romania. absolutely. bachelor degree of Law after only one year at Paris. minister at his 34’s is the orbit of a real and profound scholar difficult to overcome (unless impossible!) by a Romanian representative of our present society.

among which the most popular titles are those in the literature field as A critical research on Romanian Poetry since 1867. Johann Gottlieb Fichte. Auguste Comte. G. F. Octavian Goga's poems. There are gathered Titu Maiorescu’s lectures on the history of German philosophy (there are analyzed and commented German philosophers such as Immanuel Kant. etc. Mr. sarcasm and bantering are the playwright’s preferred means by which he manages to underline and emphasize to the grotesque manner the lack of any backbone of the human being. The new direction within Romanian poetry and prose ─ 1872. Theodore Simon Jouffroy. Caragiale’s comedies ─ 1885. journalists. but especially of the epigraphists that live in times which Caragiale described in his plays are to be found in reality. Herbert Spencer. François Maine de Biran . On the issue of folk poetry ─ 1909. etc. his work being a true range of vivid.Another element of Maiorescu’s creation which manages to assure and maintain his contemporary ideology (in addition to his large number of articles devoted to the diverse socio-cultural activity fields. Herbart and Schopenhauer). his studies being true enlightening starting points for any neophyte who wants to create for himself a philosophical culture and aims to outline a real image on the history of philosophy as it was shaped in the main countries of that time. Dugald Stewart. people bearing Caragiale’s characters typology being a considerable one. I. history of English philosophy (John Stuart Mill. But they all have the same regret: that fact that the playwright no longer physically exist in nowadays reality when he would have had enough material to inspire for shaping his so alive and necessary characters. cartoonists. 354 . history of French philosophy (names like Royer Collard. Schelling. F.). Satire. The number of literary critics. I. J. Garabet Ibraileanu in his study said that the playwright “competes with the authorities that provide marital statuses”. etc. William Hamilton. L. Sadoveanu’s stories ─ 1906.) is also given by his Philosophy lectures on a true cornerstone in the field of Romanian philosophy. Caragiale and his comedies (which can be easily understood as true dramas of a society devoid of morality and “principles”) represent perhaps the timeliest pages of stigmatization of some “non-healthy” human habits. being true modern frescos of the contemporary human typology. authentic well defined characters. W. Hegel. Eminescu and his poems ─ 1889. are just a few names on whom Maiorescu focuses). L.. He is the culture personality who probably best represents the Romanian spirit. Victor Cousin.. Thomas Carlyle.. poets. W.

” (Garabet Ibraileanu) But Creanga is not only the author to describe emotions.” (G. 355 . making impossible any other edition. The story is worth the talent of the person who tells the story. language. he is and will always be the author who was able to give childhood its fantastic-imaginary size. but also the exceptional narrator of some unique stories. people‘s philosophy. Memories from childhood is as a critic relevantly noted: “.” (Tudor Vianu) It is the assertion that may be our starting point when analyzing the importance of Ioan Slavici works’ impact upon the Romanian literature. childhood and the path to reach another age stages. Calinescu) “What is new and unlike any other in the era of his beginnings is the psychological analysis which Slavici performs in an abstract language. Creanga's secret lies in the study of the effects. which include in themselves the whole saga of the Romanian people. where we can find complete harmony between what is told and how it is told: “In Creanga there live beliefs. remains himself the personification of modesty and human measure in an age strongly preoccupied with asserting talent and genius. If we take into consideration consider the statement of G. feelings and adventures of the “golden age”. in the rare word. The book of an age with the feeling of coming back home from a far away exile”.. Critical statements of one of the most knowledgeable critics of the Romanian literature come to strengthen the depth. The one who created the “epic of the Romanian people. Calinescu: “Creanga is the Romanian people itself caught in a brilliant moment of expansion”. Ibraileanu). we can more easily appreciate the value and importance of an author as Ion Creanga. First Creanga fixes once and for all the text.” (G.I Creangă in his turn has the great merit of (still!) remaining the writer who gave childhood its eternal size. customs. “Realism resulted from detail growing and stylistic highlighting of individuality belongs to Creanga’s art as a writer. traditions. in fixity. The Moldavian author remains inevitably the creator of a reality of Moldavian character. (Jean Bautiere). [This] Homer of ours. uniqueness and importance of the creation of Ion Creanga. And Creanga had such great talent that in all his stories people live with an amazing individuality and an extraordinary power of life. poetry. the writer always focused on the detail that always succeeds by its force to outline the whole picture of the story and render it priceless value... namely maturity.

novelist. and if the pig or the idiot disagree. the poet. Mihai Zamfir. where the existence of genius and the conditions under which these “kings of thought (who) provide us work for 183 See. Slavici quickly succeeds in becoming himself. all these elements appearing as a completely innovative element in our literature field. Balzacian type novel autobiography. however strongly interested in the material side of things and its acquisition by any means (or in John Stuart Mill’s terms. I think nevertheless that I managed to sketch an overview image of the modernity of these “classics”. “better an unsatisfied man dissatisfied than a satisfied pig. in Literary Romania. to be an unhappy Socrates rather than a satisfied idiot. poetic. on a previously fully unexplored area. The last but the most important of the classical writers. 30/2009. unique. is because they only know one side of the matter”).The one who synthesized the Transylvanian writer's best contribution in shaping and defining the Romanian literature and culture is Pompiliu Marcea: “Slavici's short stories are as important for the prose as Eminescu had for poetry. He is a pioneer in our literature in terms of achieving social observation and analysis. 356 . Caragiale for theatre and Creanga for stories. the junimist par excellence. without any philosophical concerns. creating a real bridge between our Romanian national literature and the European one.” But Slavici is one of the unique authors of our literature. prose. authentic and soon to offer us a true lesson of a lyrical. Biedermayer writer: Slavici. If at the beginning of his literary career seems in search of a model and he finds that in the writings of Creanga. Mihai Eminescu. journalist and pamphleteer representing the perfect and perpetual representation of the scholar in conflict with the majority. he can’t be wholly included in any of the literary canon. but also the challenge that exists for each generation of discovering and especially rediscovering them.183 Many things can and should be said about these Romanian literature guides’ creation but our approach does not allow us a thorough analysis. but especially in his manuscripts. The idea of genius is to be found in all Eminescu's poetry or prose works. represents the image of the misunderstood and unaccepted genius by common people. Literary History. who manages to escape any literary form of frame.

Dumitrescu. Ion Creanga. References: Apostolescu.. G. “For my children. Bucharest. The history of the Romanian literature from its origins until today. Ion. Newton and Galileo. 2008. Ion Creanga. 184 Mihai Eminescu. Vatamaniuc. Life of Ion Creanga. Cioculescu. Călinescu. our Earth is poorer in geniuses than the Universe in fixed stars and it is easier born in the immeasurable valleys of chaos a new solar system than on Earth a genius. Niculescu Publishing House. 1981. L. with variants. 1978. Bucharest. The Critique of Pure Reason. 1990. 1972. Bratu. 1967. Holban.. Savin. Saeculum Publishing House. Ion Creanga among the world's great storytellers. Caragiale. Mihai. addenda and indicators by Magdalena D. 1981. Minerva Publishing House. Balu. Eminescu Publishing House.. if at the age of 20 he makes the decision to translate it and his plan succeeds but only in its third part. Eminescu. geniuses in arts are born every 3400 years. 178. Romanian Book. Life of I. Scientific and Aencyclopedic Publishing House. Memory space. 1974. Buşulenga. addenda and indicators by Magdalena D. geniuses in science. with variants. Homer and Shakespeare. Kant or Darwin. Mihai. Domnica. Young Maiorescu. manuscript edition. the masterpiece of the Königsberg’ philosopher seems to have been for the Romanian romantic his Bible. Youth Publishing House. Eminescu and German Romanticism. Zoe. Scientific Publishing House. Filimon. Scientific and Aencyclopedic Publishing House. 357 . Ghita. Fragmentarium….forward generations” appear being thoroughly researched and analyzed by the Romanian scholar. Bucharest. every one thousand year that I don’t really know if from Adam to Pope Leo IX have there been all a dozen.. Vatamaniuc. p. Minerva Publishing House. Titu Maiorescu. 1974. manuscript edition. Albatros Publishing House.”184 Eminescu’s deep attachment to the philosophical ideas and concepts seems to have roots from an early age. Şerban. 2010. 1968. notes. Raphael. Simon. Fragmentarium . notes. Ioan.

1978. Literature Publishing House.. 1965. 1968. Titu. 1975. Acknowledgements This work (Rediscovering the classical authors of Romanian literature) was partially funded by contract HRD / 88 / 1. Header. Romanian Academy.Huntington. Eminescu Publishing House. Vatamaniuc. 30/2009. D. Clash of Civilizations and the restoration of world order.5 / S / 49516. Operational Programme Human Resources Development from 2007 to 2013. Pompiliu. in Works. Marcea. Michael. Samuel P. co-financed by European Social Fund .. Literary History: Biedermayer author: Slavici. Z. Zamfir.Invest in People. Glory in Literary Romania. Against the Romanian way within nowadays culture. Maiorescu. strategic project ID 49516 (2009). Ioan Slavici. Junimea and junimism. Bucharest. 358 . Ornea.. Ioan Slavici and the world he went through. 1998.

ulterior eliminată. Pentru a scoate în evidenţă aspectul de autonomie. dr. Pasaje precum Istoria Coloanei Infame. Bucureşti Abstract Manzoni and Hugo’s digressions are sometimes so extensive that they extrapolate the novel content. La Manzoni. de gânditor. închise şi autosuficiente. autonomous work.a capitolului precedent: Astfel. are closed and self-sufficient and want to be objective demonstrations of a narrator who takes a position of authority and that of a philosopher. Universitatea " Spiru Haret " . appendix. these digressions are compact blocks. they get detached from the story and become an independent work. Passages like Storia della Colonna Infame by Alessandro Manzoni and L’Archipel de la Manche by Victor Hugo bring the digression process to its ultimate limit. preface Amplificările digresive la Manzoni şi la Hugo sunt uneori atât de extinse încât extrapolează conţinutul romanului şi se detaşează de povestire pentru a se transforma în opere de sine stătătoare. sociolog şi istoriograf. Roxana TOMA Facultatea de Litere. şi Arhipelagul Mânecii. duc astfel procedeul digresiunii până la limita lui ultimă. aşa cum reiese din încheierea . la Manzoni. Deşi simţim că ne-am 359 . In order to highlight the impression of autonomy.Alessandro Manzoni şi Victor Hugo: digresiuni transformate în opere de sine stătătoare Lect. fiind destinat să ocupe întreg capitolul V din volumul IV. şi se vor demonstraţii obiective ale unui narator ce adoptă o poziţie autoritară. aceste digresiuni se prezintă sub forma unor blocuri compacte. sociologist and historiographer. procesele şi execuţiile atroce ale poporului precedau procesele şi execuţiile şi mai atroce ale magistraţilor. univ. la Hugo. Keywords: excursus. Apendicele istoric asupra Coloanei Infame a fost gândit iniţial ca parte integrantă a episodului ciumei din romanul Fermo şi Lucia.

referindu-se la erorile judiciare ale magistraţilor faţă de presupuşii untori. Manzoni înţelege inconvenienţa unei digresiuni aşa de ample. plictisit deja de această lungă naraţiune secundară. care urma după un alt excursus detaliat referitor la tragicele evenimente din timpul ciumei. cu torturi mai lente. Ca parte desprinsă din roman. (Fermo e Lucia. acuzaţi de răspândirea ciumei în Milano. ar mai păstra încă vreo urmă de curiozitate pentru sfârşitul naraţiunii principale.îndepărtat deja prea mult de povestirea noastră. Manzoni alege atunci singura soluţie posibilă şi anume transformarea pasajului în apendice. care va urma povestirii noastre. la care ne întoarcem acum cu adevărat. Manzoni. în care voia să prezinte propriul punct de vedere în contrast cu ceea ce se scrisese până atunci. IV. Credinţa că aceşti untori au răspândit ciuma a provocat o persecuţie atroce asupra lor. 185 nici nu intenţiona să renunţe la abordarea procesului untorilor . în anul 1630. a le povesti ne-ar conduce sau ne-ar îndepărta prea mult din drumul nostru. 585) Termenul untore defineşte persoana suspectată. de “ungerea” cu o substanţă gălbuie a mânerelor uşilor pentru a contagia locuitorii oraşului. IV. Cititorul care. la superstiţii sau la influenţele astrale în care credea don Ferrante. Pe de altă parte. întregul subiect al ciumei din roman şi-ar fi pierdut semnificaţia. Dacă el nu ar fi explicat motivele pentru care nu credea în realitatea şi în vinovăţia acestor untori. şi explicaţia flagelului s-ar fi redus la teoriile învăţaţilor vremii. mai infernale. A trece aceste procese sub tăcere ar însemna să omitem o parte esenţială din istoria acelor timpuri tulburi. şi aceste indicii nu au o legătură necesară cu aceasta. 185 360 . (Fermo e Lucia. care ar fi trebuit să reprime şi să pedepsească acea nedreaptă furie a populaţiei. 859) Aflat în faza de elaborare a romanului. să sară următorul capitol. în timpul ciumei de la Milano din 1630. o imitară şi o întrecură cu procese la fel de motivate şi ponderate ca şi cele ale oamenilor despre care am vorbit. fragmentul dădea totală libertate cititorului care putea evita lectura acestui pasaj destul de consistent ca volum. Astfel. închide capitolul IV cu aceste cuvinte: Magistraţii. importanţa lor ne obligă să abordăm câteva întâmplări răsunătoare. Le-am pus deoparte însă într-un apendice. mai studiate.

sau că neam abătut în tot felul de gânduri. Nu este însă o problemă pe care s-o putem rezolva în câteva cuvinte şi nu e nici locul potrivit să-i putem da toată extinderea pe care o merită. nimic altceva decât o altă istorie. cea a aventurilor lui Renzo şi ale Luciei. Avem mai întâi câteva gânduri de adăugat despre procesul senatului. Manzoni modifică titlul apendicelui în Istoria Coloanei Infame. Istoria Coloanei Infame nu apare. Până acum. e totuşi adevărat că. Dar acum. a cărui publicare începe în 1840 şi se va încheia în 1842. Datorită materialului bogat avut la dispoziţie şi examinării unor documente până atunci ignorate. Istoria Coloanei Infame apare ca apendice la Logodnicii. nu a fost nici măcar nevoie ca Manzoni să modifice finalul capitolului XXXII pentru a avertiza cititorii de prezenţa Istoriei Coloanei Infame: a fost suficientă adăugarea. deşi la sfîrşitul capitolului XXXII. în sfârşit. De aceea. când. În afară de aceasta. XXXII. Manzoni simte nevoia introducerii unui nou pasaj reflexiv pe care îl legitimează anticipat: Aici. scriitorul meditează din nou asupra întregului roman. în ediţia din 1827. (Appendice su la Colonna Infame. (Promessi Sposi. cînd.Tensiunea digresivă specifică romanului Fermo şi Lucia continuă şi în Apendice. din motive editoriale. după încheierea relatării procesului. istoria opiniilor contemporanilor şi urmaşilor despre acel proces. să ne întoarcem. lăsând istoria şi cercetarea acestor evenimente pentru o altă scriere. chiar dacă cititorului poate i s-a părut că ne-am rătăcit de mai multe ori cu tot felul de tărăgăneli. în mod riguros vorbind. Manzoni promite cititorilor o altă lucrare: Considerăm că această istorie ar putea fi obiectul unei noi lucrări. o dată încheiată povestirea. ne vom lăsa în voia a tot felul de vorbării fără nici un inconvenient. şi deci. am omis şi am sacrificat multe altele pentru a nu pierde firul povestirii. pentru a se concentra asupra finalului istoriei mai mici. în schimb. şi nici nu vrem atât de repede să renunţăm la cuvânt. dar noi nu credem de cuviinţă ca ea să se termine. 725) În Logodnicii. dacă ne-am opri la asemenea evenimente. la eroii noştri şi să nu-i mai părăsim până la sfârşitul povestirii. cititorul ar putea să piardă interesul de a cunoaşte cele câte ne-au mai rămas de spus din povestea noastră. 552) (sublinierea îmi aparţine) Scriitorul îşi dă seama că Marea Istorie riscă să înnăbuşe ficţiunea şi decide să o deplaseze în altă parte. introducând şi alte schimbări cu intenţia de a o publica sub forma unei lucrări autonome. chiar în locul unde 361 . în sfârşit. Spre deosebire de ediţia din 1827. dacă nu acela de a rămâne fără nici un cititor. se încheie istoria.

Şi în ediţia din 1840. motivat de voinţa judecătorilor procesului de a înălţa la Milano o coloană infamă. Între case sărmane şi ajunse într-o stare 186 Ezio Raimondi. În ediţia din 1840-1842. a unei note care spunea: „v. p. 1840. nedrepte. Bologna. digresiunea s-a transformat în apendice.apare promisiunea reluării istoriei procesului într-o altă lucrare. in Tra don Giovanni e don Rodrigo. XXXII. dacă romanul se încheie cu ilustraţia puţin nătângă în care Agnese ţine în braţe fetiţa şi Lucia. pentru ca. Adelphi Edizioni. ci pe ultima pagină a Istoriei Coloanei Infame. 1990) Giovanni Macchia. în La dissimulazione romanzesca.). să fie considerată de scriitor chiar volum. cu un alt tablou teribil: Istoria Coloanei Infame. în ediţia din 1840 a Logodnicilor. o incizie puternică trezeşte cititorul.. Manzoni scrie un roman-eseu în care îmbină momente de povestire cu reflecţii juridice şi meditaţii morale. De aceea. ei şi cei care citesc povestea lor nu trebuie să uite istoria delictelor din acele timpuri. Astfel. când romanul se încheie cu un final fericit. în căutarea disperată a unui vinovat. Într-un roman ce se voia tablou al crudei istorii lombarde din secolul al XVII-lea. poate deja obosită. într-o lume 186 creştină . pe următoarea pagină. ed. opusculul de la sfârşitul volumului” (Promessi Sposi. imediat după aceea. adevărat holocaust al inocenţilor. Fără a inventa nimic. Nascita e morte della digressione: da „Fermo e Lucia” alla „ Storia della Colonna Infame”. p. Manzoni. fiind structurată în şapte capitole precedate de o Introducere în care este explicată originea titlului. El devine astfel acuzatorul nu doar al unei judecăţi oarbe. I ed. 1989. Istoria Coloanei Infame lărgeşte şi aprofundează reprezentarea societăţii din secolul al XVII-lea. dacă pentru protagonişti. are în spatele ei un coş mic cu rufe de spălat (. Scenari secenteschi. de la ediţie la ediţie. sfârşitul fericit al celor doi protagonişti distona puternic. Parte externă dar în acelaşi timp puternic integrată în textul romanului. 563). Şi astfel.. Istoriei Coloanei Infame ajunge la forma ei definitivă. născut din 187 carte. 25 187 362 . Milano. în cele din urmă. La storia e l’olocausto. pentru a arăta că. devine obiect al unei cruzimi atroce. 194 (ediţie adăugită. Antropologia manzoniana. se întoarce în carte . finalul a fost unul fericit. ciuma. pentru a aminti de condamnarea untorilor. ci al unei întregi epoci în care un flagel al naturii. urmărind pas cu pas fazele procesului untorilor. adaugă cuvântul sfârşit nu în concluzia romanului. iată că se redeschide violent. Il Mulino. ceva ce nu face corp comun cu cartea dar îi aparţine şi. 2004.

p. În final. prin impresia de densitate suscitată de mulţimea informaţiilor.”. Arhipelagul este un caz aparte. Arhipelagul Mânecii concentrează descrierea insulelor anglonormande. 1975. atât datorită instabilităţii poziţionării sale în text cât şi dificultăţii de a fi clasat într-o tipologie a genurilor. referat susţinut în cadrul Grupului Hugo. (Texte établi. se citesc cuvintele fatidice: Istoria Coloanei Infame. 1638 (manuscris citat) Istoricul publicării Arhipelagului Mânecii este admirabil descris de Claude Millet în Hugo. pe lespezi de piatră. şi pregătind astfel cadrul în care se va desfăşura acţiunea.de plâns. 2000. toate acestea sunt variante luate în calcul Legătura între dramă şi subiect a fost formulată într-o schiţă de prefaţă pentru romanul Omul care râde. satiră. exultând. urmează aproape acelaşi parcurs editorial ca şi Istoria Coloanei Infame la Manzoni şi. volum în sine. iată scena demolării casei presupusului untore. Monografie geografică şi istorică despre insulele anglo-normande. Notre-Dame de Paris . în pagina introductivă. după încheierea redactării romanului Oamenii mării. transformată apoi într-o scriere autonomă. Arhipelagul Mânecii. atitudinea lor anti-voltairiană etc). "Bibliothèque de la Pléiade. 25 nov. textul autonom fiind publicat abia în 1883. Prél. Verboeckhoven et Cie: L’Affaire „Chap. cu o mulţime de oameni furioşi care strigă şi se agită. Hugo scrie prima versiune a 189 Arhipelagului Mânecii în 1865. în iarbă. Victor Hugo. prin proliferarea detaliilor pitoreşti şi prin atenţia acordată infimului. Paris. Gallimard. toate se îmbină în douăzeci 188 şi patru de capitole care se desprind din romanul Oamenii mării prin tonalitate. De fapt. mărturie a scriitorului exilat. capitol preliminar. Statutul cărţii este însă fluctuant şi se modifică de la un an la altul: carte în roman. prefaţă. diseminată în roman. ghid turistic. Istoria cea mare înghite faptele mărunte ale fiecărui personaj. accentuând anumite aspecte care vor fi reluate în ficţiune (superstiţiile locuitorilor. se naşte dintr-o digresiune excedentară aparţinând romanului. Les Travailleurs de la mer. la fel ca în cazul scriitorului italian. Lacroix. présenté et annoté pour "Notre-Dame de Paris" par Jacques Seebacher et pour "Les Travailleurs de la mer" par Yves Gohin). Din punct de vedere genetic. la Hugo. internet 189 188 363 . şi.

de autor şi de editorii săi . dar nu a subiectului. datorită ambiguităţii naturii acestui text. XIV. cartea a II-a a romanului. din cele patru posibilităţi. de digresiune. chronologique publiée sous la direction de Jean Massin) 191 190 364 . Victor Hugo. mai ales că primele patru cărţi ale romanului propriu-zis erau structurate sub forma unor capitole de „expoziţie” şi nu de acţiune. întrebarea care se impune. emoţie. Club français du livre. introducerea unei ierarhii între cele două texte în defavoarea Arhipelagului. romanesc. doar una este exclusă definitiv. În acest sens. Vol. această reflecţie constituind chiar miezul problematicii digresiunii. 1967-1969. A restrânge însă capitolul preliminar însemna a-i minimaliza importanţa şi a-l desprinde întrucâtva de roman. p. Într-o scrisoare către editor. soluţie pe care v-o arată clar şi ultima mea 190 ibid. Răspunsul îl dă chiar Hugo. V. De fapt. Hugo 191 trebuia să ţină cont atît de cititorul „gânditor” . Hugo se temea ca acest capitol să nu blocheze încă de la început curiozitatea cititorului. Poziţia liminară este însă o zonă periculoasă. Œuvres complètes. şi Hugo conştientizează foarte bine acest aspect. şi anume cea care aşeza Arhipelagul în partea I. A publica Arhipelagul ca pe un capitol preliminar însemna a creşte efectul static al romanului şi implicit a întârzia începutul acţiunii. cred că soluţia ar fi aceasta. toate celelalte variante mizând pe o poziţie liminară. Paris. Hugo afirmă: Romanul având în sine o lungime suficientă pentru trei volume. 55 pensif este un adjectiv frecvent sub pana lui Hugo. ce lasă să se întrevadă în ţesătura ei straturi succesive ce se suprapun şi se modifică). atunci când afirmă că textul liminar este în afara dramei. Soluţia propusă de Hugo pentru a neutraliza acest inconvenient al capitolului preliminar este una tipografică: scriitorul îi propune editorului său încă din 1865 să „dilate” textul romanului şi să „restrângă” prin caractere mai mici textul Arhipelagului. Calitatea de prefaţă era însă greu de atribuit acestui text care nu conţinea nici cea mai vagă referire la ideea de roman sau la poetica scriitorului (dacă nu cumva Hugo ar fi vrut să sugereze că descrierea procesului de geneză geologică a insulelor reproduce geneza operei literare. este dacă el aparţine sau nu romanului. 391 (éd. de fragment în afara subiectului. Sublinierea autonomiei pasajului digresiv.. cât şi de cel care voia acţiune. într-un alt context însă. p. şi Il n’y a de lecteur que le lecteur pensif. Tocmai existenţa acestor posibilităţi subliniează caracterul de grefă. putea fi considerată o invitaţie pentru cititor de a sări digresiunea pentru a-şi concentra atenţia asupra romanului. Ca scriitor.

Vor trece însă mulţi ani până când Arhipelagul Mânecii. după încheierea romanului. pp. de l’École des Hautes Études en Sciences Sociales. transition. la Calmann Lévy. http://groupugo. Stratégies discursives: digression. într-o broşură de 80 de pagini.fr/groupugo/doc/00-11-25Millet.scrisoare: Să publicaţi pur şi simplu capitolul preliminar în fruntea primei ediţii. totodată de interioritate şi de exterioritate. în La dissimulazione romanzesca. Bologna. într-o poziţie ambiguă. 2004. în ziarul Le Rappel. (ediţie adăugită. La storia e l’olocausto. Nota nu pierde nimic din valoare şi în acest fel adaugă importanţă cărţii. Arhipelagul Mânecii. astfel încât să ocupe cât mai puţin volum şi să aibă aspectul simplu al unei note introductive. (1883) ca text de sine stătător şi autosuficient. Sicania. 1990). lizibilitatea romanului nu depinde de el decât în parte. internet. dar şi între scriitor şi eventualii critici care l-ar putea acuza că acest capitol îngroaşă volumul romanului. Dentro il romanzo. Verboeckhoven et Cie: L’Affaire „Chap. Prél. Milano.jussieu. strategia folosită de scriitor induce ideea de autonomie a romanului: atâta timp cât Arhipelagul este un capitol preliminar. Scenari secenteschi. in Tra don Giovanni e don Rodrigo. fără ca drama să-şi piardă vreun pic din interes. 2000. I ed. Tot în 1883. suspens. 1992 Macchia Giovanni. neglijează această notă şi intră imediat în roman. 193-202 Sabry Randa. apare separat. pp. dar cu litere mici. Bibliografie Grimaldi Emma. Hugo.div. publicul. Cu toate acestea.pdf Raimondi Ezio. Éd. decupat în capitole scurte. Messina. Lacroix. 1989. Strutture narrative e registri simbolici tra il Fermo e Lucia e I Promessi Sposi. Paris. Adelphi Edizioni. în raport cu romanul. În acest fel. Antropologia manzoniana. nesigură chiar pentru Hugo.”. fără hârtie frumoasă. Nascita e morte della digressione: da „Fermo e Lucia” alla „ Storia della Colonna Infame”. 1992 365 . Arhipelagul este. dacă vrea. va fi lansat în foileton. Soluţia tipografică este aşadar o soluţie de compromis între scriitor şi publicul său. compus separat. 25 nov. 19-56 Millet Claude. Il Mulino.

Astfel ar fi indicat să se realizeze o promovare a valorilor sale prin toate tipurile de educaţie (formală. În cadrul educaţiei formale trebuie gândită o strategie care să evidenţieze rolul interculturalităţii prin activităţi desfăşurate în cadrul tuturor orelor de curs. 2004. The Romanian Language and Literature classes can be efficient in promoting the intercultural education. The intercultural curriculum is a part of our formal curriculum. informală). interest for diversity. Principiile organizării curriculumului intercultural (Nedelcu. În acelaşi timp trebuie menţionat faptul că educaţia interculturală este un stil de gândire şi un stil de viaţă. Keywords: intercultural education. but is still excluding some school classes which could be a great help in understanding the intercultural problem . Nonformal education is promoting values like: tolerance. care trebuie să vizeze scopuri interculturale. Universitatea Bucureşti Abstract The idea of conecting the intercultural education with formal education is not a preocupation in our country. Ideile promovate prin educaţia de acest tip nu pot fi decât apreciate: respect pentru ceilalţi. În şcoala românească există obiecte şcolare care promovează valorile educaţiei interculturale. nonformală. etc. intercultural curriculum. Limba şi literatura română este o materie şcolară care are caracteristici interculturale încă neexploatate. Drd. Raluca Ştefania SUCIU Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei. Educaţia interculturală este o sintagmă destul de des folosită în societatea românească actuală.Dimensiunea interculturală a curriculumului din perspectiva limbii şi literaturii române. respect pentru diversitate. elaborat şi aplicat încă din anii 70 în SUA şi revizuit în anii 90(Consiliul Naţional pentru Studii Sociale din SUA) sunt următoarele: 366 . respect for the others. Pentru ca acest aspect să fie relevant este necesară o reorganizare a curriculumului. capacitatea de a înţelege şi accepta valori culturale diferite de cele proprii. Romanian Language and Literature. p 41-42).

organizarea şi decorarea spaţiilor de învăţământ) Principiul 2: curriculum intercultural trebuie să fie cuprinzător în scop şi succesiune. poate fi un promotor al educaţiei interculturale. metodelor şi materialelor didactice de suport folosite în predarea diversităţii etnice şi culturale. fără planuri de acţiune pe termen scurt. comunitate etc. fără o atentă raportare la societatea românească aceste aspecte „din clasă” nu pot fi realizate cu succes decât pentru o perioadă scurtă de timp şi nu vor fi benefice decât pentru lărgirea culturii generale şi foarte puţin pentru formarea competenţelor interculturale. Ea este o entitate multidimensională într-o continuă construcţie şi reconstrucţie. continue ale obiectivelor. programele sistematice de formare a cadrelor didactice. Se ştie că toate aspectele gândite pentru activitatea din clasă trebuie să fie gestionate. Principiul 8: curriculum intercultural trebuie să valorizeze cunoştinţele despre comunitate şi. în egală măsură. centrul de documentare şcolară. Principiul 7: şcolile trebuie să iniţieze evaluări sistematice. la nivel microstructural. Educaţia interculturală nu poate fi interiorizată prin activităţile desfăşurate în cadrul unui obiect şcolar. Fără politici educaţionale în domeniul educativ. Principiul 5: personalul didactic şi nedidactic al unei şcoli trebuie să reflecte diversitatea etnică a societăţii. în primul rând. de la nivelul macroeducativ. bibliotecă. Principiul 6: curriculum intercultural trebuie să folosească la maximum învăţarea experimentală. Este un mod de viaţă.Principiul 1: pluralismul cultural trebuie să se reflecte în tot mediul educativ (curriculum formal. Observând aceste principii se poate să aducem un argument în susţinerea faptului că limba şi literatura română. mediu şi lung. personal administrativ. abordările inter şi multidisciplinare trebuie să fie o practică didactică curentă în studiul grupurilor etnice şi culturale. să folosească eficient resursele comunităţii locale. profesor. inclusiv în domeniul educaţiei interculturale trebuie să fie o realitate permanentă a activităţii şcolii. hidden curriculum. să prezinte concepţiile şi valorile diferitelor grupuri etnice şi culturale Principiul 3: curriculum intercultural trebuie să îi susţină pe elevi în dezvoltarea încrederii în sine şi în dobândirea unei atitudini pozitive faţă de propria identitate Principiul 4: politicile şi procedurile şcolare trebuie să întărească interacţiunile interculturale pozitive şi înţelegerea între elevi. Educaţia „ inter” priveşte: 367 .

etc. . asistenţi sociali. tradiţii. relaţia dintre clasele sociale. relaţia bărbat . „Ion” de Liviu Rebreanu: discriminare etnică. localurile.Relaţiile internaţionale. Acestea antrenează compartimentări care favorizează comunicarea. selecţia şi repartizarea elevilor. drepturi umane şi cetăţeneşti etc. Câteva exemple pot fi susţinute din manual de clasa a X. oameni cu dizabilităţi. . după o atentă formare a cadrelor didactice. (M.Discuţiile din ore care să ore care să presupună.Formarea dascălilor şi a altor persoane (cadre şi autorităţi şcolare. Piste pentru o educaţie interculturală şi solidară în Dasen şi Perregaux. cu universitatea şi comunitatea ştiinţifică. orarele. p.Organizarea şcolilor. portari ).a. obiceiuri.Viaţa clasei şi a şcolii.Politica educativă şi lingvistică (adesea depinzând de politica economică).Coordonarea diferitelor instituţii şi gestionarea fiecăreia dintre ele. Operele literare studiate sau diferitele teme pot fi un prilej de înţelegere propriei culturi şi a culturii celorlalţi: 1. permiţând sau nu activităţi diversificate şi cooperarea interdisciplinară. psihologi. legislaţia şcolară. cu instanţele ce se ocupă de formarea profesională. Rey.femeie în societate. mijloacele de învăţământ. gestiunea timpului de muncă. De la logica “mono” la logica de tip “ïnter”.Criteriile de evaluare a competenţelor şi comportamentelor. . discriminare. secretare. dizabilităţi. Rey. obiceiuri. personal sanitar. nu sunt indiferente.Relaţiile cu părinţii şi comunitatea socială. . . evidenţierea unor aspecte ca: noi – eu şi ceilalţi. cu educatorii din sectorul educaţiei informaţionale. . . tradiţii 368 . . 1999.. Obiectul de studiu limba şi literatura română poate contribui la susţinerea educaţiei interculturale prin: . Dar fiecare obiect şcolar în parte poate contribui la obţinerea competenţelor interculturale. diferenţe culturale. de formarea continuă şi de piaţa muncii. determinând calitatea modului de transmitere a cunoştinţelor. .Activităţile extraşcolare. gestionarea conflictelor. 165-166) Aşa cum s-a menţionat un singur obiect şcolar nu poate crea contextul interiorizării educaţiei interculturale.Alegerea priorităţilor educative.

studiul scriitorilor poate fi o modalitate de promovare a diversităţii (mulţi dintre scriitorii români sunt de altă etnie) aspect ce susţine ideea adaptării la diversitate.Introducerea studiului de caz începând cu clasa a X-a. 5. etc. relaţii majoritate minoritate. . acceptarea diferenţelor culturale. respectul diferenţelor culturale. Rezultatele ar putea fi evaluate la orele de limba română după expuneri orale şi scrise. obiceiuri. idei provenite de la elevi din toată ţara. În favoarea promovării educaţiei interculturale în învăţământul formal se poate aminti faptul că „educaţia interculturală prezintă cel puţin două dimensiuni. . relaţia cu divinitatea 4. Caragiale: conflict. mail etc. . Toate aceste teme vor fi abordate plecând de la subiecte ale textelor literare. drepturi umane şi cetăţeneşti etc. conştiinţa propriei culturi. 6. În ceea ce priveşte manualele de limba şi literatura română acestea au puţine referiri la interculturalitate ( manualele pentru ciclul primar au abordări interculturale). . L. În varianta virtuală ar fi mai uşor de accesat. dar şi cu obiectivele educaţiei interculturale. cunoaştere de sine. . Curentele studiate pun în evidenţă caracteristici culturale din diferite ţări (asemănări şi deosebiri).Interacţiunea cu organizaţii ce promovează literatura română sau alte literaturi. „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă: colectivitatea. interesul faţă de alte culturi. „O scrisoare pierdută” de I. cunoaşterea alterităţii. Studiile să se ocupe de prezentări referitoare la societate. Twitter. Aceste elemente pot conduce la ceea ce spuneau Gobell şi colab.2.Crearea unor culegeri (virtuale sau reale) în care să se prezinte aceeaşi temă literară din multiple perspective. cunoaştere se sine. discriminare.Realizarea de proiecte de colaborare prin contact virtual (Facebook. care se articulează indisolubil una cu 369 . interesul faţă de temele generale ale educaţiei interculturale.(2007) completând o listă a trăsăturilor educaţiei interculturale prezentată de Consiliul Naţional pentru Curriculum şi evaluare din Irlanda (NCCA): conştiinţa diferenţelor culturale.) şi realizarea de site-uri sau bloguri care să fie corelate cu tematica şi obiectivele studierii limbii şi literaturii române în liceu. familia şi rolul ei în societate 3. „Moara cu noroc” de Ioan Slavici: tradiţii. acceptarea diversităţii.Interacţiunea cu alte comunităţi. mentalităţi. gestionarea conflictelor.

Educaţia interculturală şi multimedia. Multicultural education: Issues and perspectives. Definitions. Fundamentele ştiinţifice ale unei pedagogii interculturale.:National Education Association. G. Cluj: Editura Presa Universitară Clujeană. (ed) (2010).A. Educaţia interculturală prezentată şi interiorizată prin intermediul activităţilor corelate cu ora de limba şi literatura română nu este o idee prea des vehiculată şi poate fi de un real ajutor în deciziile de a transforma şcoala românească întro instituţie care se ocupă nu numai cu promovarea culturii ci şi cu promovarea unei transmiteri interesante a culturii şi a valorilor societăţii contemporane şi. Perregaux.(Eds.cealaltă: o dimensiune a “cunoştinţelor” (pe cât posibil obiectivă şi construită din multiple unghiuri) şi o dimensiune a “experienţei” (subiectivă şi relaţională)”. J. Multiethnic Education. pag 180). Boston Washington. L. D. Rey. viitoare. Bryam. contactul în orice mediu cu alteritatea). (coord) (2010). Sage Publications Ciascai. în Banks. Paşi către şcoala interculturală. poate. Zarate. M. Bucureşti: Editura ASE Ciolan. Intercultural Communication.(1981). Zarate. M. (M Rey. Perregaux.L. Piste pentru o educaţie interculturală şi solidară în Dasen. (1993).M. D. Theory& Practice. Manual de educaţie interculturală. Sociocultural Competence in Language Learning and Teaching. J. Bibliografie Banks. Totuşi corelaţia cu diferite obiecte de studiu nu este încă realizată în învăţământul românesc contemporan. Boston: Allyn and Bacon. Ambele dimensiuni pot fi dezvoltate şi prin discuţiile şi metodele prezente în cadrul orelor de curs din fiecare şcoală.A. (1997). 1999. Brzam. 2nd ed.A. Strasbourg Cai. J. O. (1999).. Educaţia interculturală. objectives and assessment of sociocultural competence în M. Dasen. Bucureşti: Editura Corint Dasen. Rey. M. P. De la logica “mono” la logica de tip “ïnter”. Approaches to multicultural curriculum reform. C. Cozărescu. G. Iaşi:Editura Polirom 370 .(a nu se uita de faptul că dimensiunea relaţională implică şi alte aspecte.(2000).. & Banks. Marchiş I (2008). Ciobanu.)... în P. C. Ideea de a promova educaţia interculturală în şcoală nu este nouă şi nu va fi niciodată o inovaţie. Council of Europe.C. Banks.

Multiethnic Education. J. Boston Jonnaert. MEC 371 . Développer un curriculum d 'enseignement ou de formation. (2010). Promoting Intercultural Learning in English as a Foreing Language: The Interplay of Teacher’ s and Student’ s Experience in Class.Dobridor. Defise R. Manolescu. Psihologie interculturală.. C. M. (2011). Bucureşti Negreţ. Potolea şi E. M. A.(1981). Trends în Education. (2007).(2008).(1976). Dictionnaire de l'évaluation et de la recherche en éducation. M. Ch. pag 11-16 Potolea. Teoria şi metodologia curriculumului.Curriculum şi competenţe. Perregaux..D. I. O abordare multidimensională în D. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. Ettayebi... (1984).(2004). Un cadru operaţional. G.Conceptualizarea curriculumului. Educaţia interculturală. Proiectul pentru învăţământ rural. Iaşi: Editura Polirom Potolea. Cluj. Theory & Practice. (1992). D.. PUF. Budapest.Napoca. Paris: Presses universitaires de France. Editura ASCR Nedelcu. P. V. A. (1999).(1999).. August 29th 2007 Jeffcoate. L. Teoria generală a curriculumului educaţional. D′ Hainaut... K and all. Bucureşti: EDP Demeuse. (2006). Bruxelles : De Boeck Université Gavreliuc A. Iaşi: Editura Polirom De Landsheere. Comment le curriculum pourrait-il mieux contribuer à la lutte contre la pauvreté? Information et innovation en education. Păun (coord) (2002). Ph. Programe de învăţământ şi educaţie permanentă. Multicultural Curriculum: Beyond the Orthodoxy.Dasen.(2002). Iaşi : Editura Polirom Gobell. nr 8-12/ 1976. M. Iaşi: Editura Polirom Panchaud. Strauven. Paper presented at the Congress of the European Association of Research on Learning and Instruction. Pedagogie.. (2005). L'education et l'information. (119120). în Banks. Rey. Des options politiques au pilotage. M. pg 4. Învăţarea interculturală în şcoală. Bucureşti: Humanitas.(2006). De Landsheere.

sarcasm.Comicitatea satirei Drd. Procedeul satirei. Blândeţea prezintă mai multe trepte. omofonia. orientat asupra unui comportament individual şi colectiv. de vizare a răului din lume. în satiră ori în batjocură. prin care humorul poate să treacă în ironie. Key words: satire. este reducţia193. uzează de comicul violent. o mentalitate în faţa vieţii. sau. mai exact. cu menţinerea relativă a omofoniei. but the goal is achieved through processes of the comic. definit de seriozitate. Popa 2010: 143. Însuşirea comică serveşte la disocierea satirei de cinism. . printr-o poantă comutativă (elogiul fizic şi sufletesc 192 193 Hőffding 2007: 57. Reducţia are ca scop egalizarea194. Satira este un mod intenţional. furios..o concepţie despre viaţă. de unde: râsul sarcastic. aglomerarea afirmaţiilor de acelaşi fel asupra unui individ. Satirist hides the truth behind comic. Un individ este redus la un defect. ea ascunde adevărul în spatele comicului. characterology. fundamental. denaturarea. Sarcasmul denumeşte batjocura necruţătoare. Posibilităţile de manifestare a sarcasmului sunt: jocurile de cuvinte. Elena-Alina GRECU Şcoala Doctorală a Facultăţii de Litere. De pildă. trecerea de la simpatie la batjocură. înlocuirea sensului propriu al unui obiect prin unul figurat. 372 . 194 Ibidem. iar căţelul simbolizează un individ concret ⁄ un tip funcţional. pamphlet. un personaj dintr-o fabulă este căţelul. Există micul humor. caracterizarea printr-un stil de vorbire notoriu (întrebuinţarea unui citat anapoda dintr-o personalitate care trebuie batjocorită). având aceeaşi valoare cu gluma mai mult sau mai puţin blândă şi marele humor. allusion. adică vehement. Universitatea din Piteşti Abstract: The purpose of satire is not laugh. o stare totală la care îşi aduc contribuţia toate trăirile şi străduinţele”192.

Se poate spune că orice scriere cu pregnant caracter satiric. Priest. O satiră indirectă. Astfel. după aceea făcea referire la un volum de text scurt. inferioritate – represiune ⁄ răzbunare (under-retaliation) (Gutman. jocul batjocoritor cu numele cuiva. avocaţi. în care se condamnă atitudini. hangii şi călători. lingvistul Peter Matthews propune următoarea definiţie: . de obicei în proză. Din practica satirică tradiţională s-au desprins următoarele categorii socioprofesionale: suveran. determinarea noţională. meseriaşi. 198 Ibidem: 154. Se apelează la expresii violente directe. Iniţial a denumit o comedie latină în versuri din secolul al XII-lea. este pamflet. este aluzia196. 195 196 Matthews 1997: 139. judecători. ce se opune formal sarcasmului. 373 . trăsături de caracter ale unei persoane. curte şi aristocraţie. cu un ton combativ faţă de un obiect concret. atribuirea de nume sarcastice. Satira dă coloratura unei opere. medici şi pacienţi. oneşti sau delincvenţi. anacronismul sarcastic. ulterior va desemna o scriere de dimensiuni reduse. absolutizarea în negativ a ceva deja definit negativ. Cu referire la funcţiile limbajului. vicios. 197 Ibidem: 150. defecte morale. S-a constatat că pamfletul înfăţişează cel mai bine comicul orientat politic: superioritate – represiune ⁄ răzbunare (over-retaliation).m. Pamfletul este o variantă de optimizare pragmatică şi formală a satirei şi sarcasmului197. Unele grupuri sunt prezentate în mod satiric prin relaţiile sociale ale activităţii propriu-zise. licenţios..”195. amuzament maxim). cărturari. represiune ⁄ răzbunare – egalizare (retaliatory.superlativ al unei femei.a. altele – evaluate şi condamnate după consecinţele extraprofesionale198.equity. Popa 2010: 149. Bryant ş.). teologi şi clerici. ilustrarea urâţeniei cuiva sau a vestimentaţiei prin redarea caracteristicilor relevante ale imaginii aceleiaşi persoane prin mijlocirea cifrelor. prin intermediul unui mesaj se poate transmite o informaţie. se poate reda starea de supărare a vorbitorului. se poate încerca să impui cuiva să facă ceva ş. concepţii. clienţii lor. terminat cu o anume propoziţie). aparent ascuns de enunţ. Aceasta evidenţiază un aspect dezagreabil.a. aspecte negative ale realităţii sociale.d.Funcţie a limbajului: Orice tip de situaţie care poate fi realizată în interiorul limbajului sau folosindu-se de acesta. angajarea celor sfinte.

Cărturarii sunt satirizabili. pentru mizeria localurilor în care se bea şi se mănâncă prost. Uneori. Pacienţii devin ridicoli prin ignoranţă. măreţia. prin neînţelegerea şi interpretarea greşită a explicaţiilor. evlavia. oportunişti cinici. incapabili. afirmă românul. nedrepţi. Satira medicală este virulentă. Când nu sunt proşti. Până în secolul al XX-lea este satirizată inutilitatea limbii latine în viaţa de fiecare zi. în tradiţia comică – posesori de ştiinţă fără legătură cu realitatea sau contrazisă de aceasta. farmecelor ori leacurilor vechi. Meseriaşii sunt satirizabili când nu îşi onorează profesiunea. Medicul este un fel de asasin. corupţi. se doarme promiscuu. nobili. hoţi. vagabonzi. capricioşi. Suveranul este cel mai puţin satirizat. superstiţiilor. străini. Toate viciile îi sunt atribuite aristocraţiei. eroismul.pentru că nimic nu-i mai criticabil decât ceea ce se află între suveran şi omul de rând”199. vitejia. violatori. Ţăranii sunt satirizaţi pentru naivitate şi lipsă de maniere. în contradicţie cu onorabilitatea profesională (soţi încornoraţi).militari. de preocuparea pentru câştigul material. Ei sunt satirizabili când acordă atenţie prejudecăţilor. proşti. Au fost satirizaţi hangii. . Se râde de diagnostice. păgâni. afemeiaţi şi paraziţi. ei îşi folosesc inteligenţa punând la cale excrocherii pentru întreţinerea existenţei de beţivi. Militarii se găsesc în aceeaşi categorie cu infractorii. generozitatea. Raportate la infracţiuni. jefuitori. Satira teologilor şi clericilor vizează nepotrivirea dintre pretenţiile spirituale şi slăbiciunile omeneşti ale indivizilor cu roluri religioase exponenţiale. cinică. decizia. mincinoşi. venetici. ţărani. căci prea multă minte strică. sancţiunile disproporţionate atrag comicul. pentru necinstea lor. exploatatori. indicaţiilor medicilor. nepriceperea medicilor. cărturarii sunt socotiţi nebuni. sinceritatea.. Călătorii sunt aventurieri. lacomi. 374 . satirizabili ca ucigaşi. Acţiunile reale ori atribuite unora evidenţiază virtuţi ca înţelepciunea. inutili. indivizi marginali. Aristocraţii apar ca fiind intriganţi. terminologie şi argumentaţie sofisticată. Satira este îndreptată şi spre cerşetori. În secolele al XIXlea şi al XX-lea se reprelucrează categoriile clasice ale deţinătorilor puterii pentru satirizarea politicianului. Adesea apar ridicoli sub raport familial. beţivi. 199 Ibidem. iubirea de pământ şi de neam sau faptele sunt monstruoase şi nu pot fi prelucrate satiric. ca falşi erudiţi. Meseriile penibile provoacă de asemenea râsul. Ei ajung obiectele răzbunărilor comice ale supuşilor. falşi. terapii. bandiţi. un experimentator iresponsabil. Se râde şi de ultimele descoperiri ştiinţifice din domeniu. negustori. Oamenii legii sunt corupţi.

Comicologia.acumulare de detalii exemplificatoare”200. M. O formă a satirei este caracterologia. 375 .Dacă satira socioprofesională şi politică vizează bărbaţii. Institutul European. New York. pantomime şi drame. instabilitatea morală şi comportamentală.. The Concise Oxford Dictionary of Linguistics. cosmeticii. Panaitescu. traducere şi postfaţă de Val. în general a prezenţei fizice exterioare. inside POSDRU Romania 2007-2013 co-financed by the European Social Fund – Investing in People. Editura Semne. cu o reprezentare dinamizată în comedii. H.. satira femeilor are în vedere superficialitatea. podoabelor. Matthews. Bucureşti.. Implicaţii satirice sunt detectabile în începuturile tuturor literaturilor. Oxford University Press. 1997. 2007. Bibliografie Hőffding. nepriceperea. 200 Ibidem: 158. o . coafurii. Popa. Acknowlegements This work (Comicitatea satirei) was partially supported by the strategic project POSDRU 107/1. Iaşi.5/S/77265. Humorul ca sentiment vital (marele humor): un studiu psihologic. lenea.. 2010. prostia. absolutizarea vestimentarului. P.

un limbaj insultă.Solemnitatea invectivei bogziene Drd. Aurelia Mihaela NĂSTASE MICU Universitatea Piteşti. „singurul care nu F. Limbajul acestui volum era considerat un limbaj pornografic.Facultatea de Litere Abstract The entire volume was created on the basis of some grave soul anxiety. 5112/1935. anxiety.1985.Bucureşti. unfolds the devastation of dominant instinct.Editura Minerva. p. deoarece a jignit şi ultragiat codul penal. Cuprindea foarte multe „cântări furioase cu imprecaţie”201. cu piatra. p. woman faded Geo Bogza introduce o dată cu volumul Poemul Invectivă sexualitatea în lirica română. under a cznical sign. Volumul Poemul Invectivă a fost distribuit numai printre prietenii scriitori ai poetului. Poemul Invectivă a şocat literatura română prin versurile „brutal priapice şi cu totul deşănţate”203. instinct. Delincventul Bogza a fost un poet primejdios.Editura Eminescu.42 202 Mihail Sebastian – „Procesul Bogza” în Rampa. a fost asemănător cu destinul autorului care a scris volumul Florilor raului (Les fleurs de mal).The devine. nr. prin limbajul direct.p. which placed the poetic message under the sign of indignation „The Invective Poem”. incesturile. În 1929. Aderea – „Poetul la puşcărie” în Geo Bozga interpret de …. cântând cu asprime tristeţea unui adolescent „Invectiva poetului încearcă să purifice. masturbarea. Versurile bogziene erau foarte asemănătoare versurilor whitmaniene şi baudelairene. sexul cu animale.1 203 George Călinescu – Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Key words: Geo Bogza.The negative effects of the depraved body lead to a „faded” woman.815 201 376 .Bucureşti. cu puţine perifraze poetice. din Văcăreşti. cu pumnul”202. tânărul Bogza declara în articolul Crezul publicat în revista Unu: „Cred într-o viziune sexuală a întregului univers” Îndrăznea să descrie violurile.1976 . tender woman becomes a long expected victim for rebellious thoughts. Destinul tânărului Bogza închis ca un asasin în închisoarea.

2007. În 1930 la 12 iunie.811 206 Geo Bogza – Poezii. Îmbrăcat într-o mască cinică. La sfârşitul lunii august 1933.. pe tot traiectul (…) gândesc mereu la realizarea Poemului Invectivă”204. de cizmarul Gheorghiţă. p. oricât l-aş scruta. de cioban. invectivele urmează mai departe sub degetul de gheaţă al profeţilor viitori”206. precum: incestul. Scris la 11 iunie 1932 poemul Prefaţă la un roman de dragoste deschide volumul Poemul Invectivă. gingaşă. amorurile şi frustrările sexuale. poemului corosiv. 2010. cu pulpe suave devine pradă mult aşteptată pentru nişte gânduri dezlănţuite infernal. Mincu – O panoramă critica a poeziei române din secolul al XX lea. Rezistă. ce angaja o definiţie a poeziei sub semnul revoltei ca „deschidere a unui ochi crud asupra vieţii”. Întreg volumul Poemul Invectivă este alcătuit din 23 de poeme. de dedesubtul convenţiilor încât „acesta să cadă subminate autentic nu numai împroşcate la suprafaţă cum erau până acum”(12 octombrie 1935)207. ori de câte ori l-aş citi. poetul dorea să „se consacre în întregimea poemului. Personajele bogziene sunt reprezentate de servitoare.811 204 377 . poemului ultragiant”205. cât nu m-aş fi aşteptat. Invectivele erau mult mai brutale şi necenzurate faţă de poemele anterioare din volumul Jurnal de sex. Toate întâmplările sunt relatate într-un limbaj dur şi foarte agresiv. Pe prima pagină a volumului apăreau amprentele digitale ale poetului. Poemele sale ilustrează dramele oamenilor simpli. poemul ilustrează ravagiile instinctului dominator. iar pe ultima pagină apărea mottoul: „…Şi ca un zâmbet de provocare azvârlit continentelor. de Anica nebuna. de feciorii de bani gata. Editura Pontica. Bucureşti.Edit casa cărţii de Ştiinţă . de efebii vânaţi şi de doamne burgheze şi marinarii venerici. Azi l-am realizat atât de dur. Nopţile de chin şi delir se pot transforma în unele fericite o dată cu prima ejaculare. Editura Adevărul Holding. de acum înainte. Volumul era constituit „pe fondul unor frământări sufleteşti grave. Femeia divină.p. p. În noaptea M.. 2007. Bucureşti.417 205 Ion Pop – Dicţionar analitic de opere literare româneşti.poetul aducea un elogiu limbajului trivial.putea fi comercializat”. cerând ca dezgustul faţă de instituţiile sterile să fie manifestat descriind viaţa aspră. Cluj Napoca. mărturisind: „De mult îmi propusesem să scriu un elogiu al invectivei.102 207 Ion Pop – op cit. de destrăbălatele frumoase dar. volum care a deschis drumul unui limbaj obscen. apărut prima dată în anul 1929. p.

Bucureşti. Prezenţa sexului stăpânit de dorinţă sălbatică. calmarea tensiunii. Tensiunea interioară dezlănţuită în sânge şi în oase împinge la acte de violenţă şi ticăloşenie: „Privesc trupul tău fraged de fată tânără/ Şi o furtună de gânduri infernale se dezlănţuie în mine/ Sângele şi oasele mele îmi dictează tot ce trebuie să fac/N-am să mă dau în lături de la nicio ticăloşie” (Prefaţă la un roman de dragoste). 417 378 . măreşte tensiunea lăuntrică. Mincu – op.211Poetul a introdus realitatea în literatură. practica vechea meserie în fiecare seară. dezgustat de carnea smintită. deoarece „visase un bivol ros cu sexul pus în coarne”. spărgând brutal „limbajul convenţional şi supunându-l la crude violentări”. vânzându-şi trupul cu „ţâţe tari şi imaculate ca de ceară”. Obsedată de poftele trupeşti. 1994. sexul devine complicele sălbatic care va lăsa „urme de nedescris”.Alain Gheerbarnt – Dicţionar de simboluri. Geo Bogza valorifică în poemele invective „carnea trupească”.210 Carnea trupească era vinovată pentru orgiile „flămânde” ale „marinarilor cu voci de bariton”. duc la o femeie „veştejită cu cărăbuşi grefaţi pe ovare”. realizarea plenară a unei singure fiinţe”.cit. şi este considerat „elementul carnal robit păcatului… natura umană care şi-a pierdut spiritul de dreptate prin greşeala originală”. Chevalier . fără a înfrumuseţa şi 208 Jean.deprimantă. creând un puternic efect al obscenităţii:„De fiecare dată cu un câştig cinstit/Vindea o pulpă veche şi-un sex cam paradit/La sexul meu de domnişoară/ Veniţi cu bani rotunzi de aur/ Să mă plătiţi ca un tezaur/ La sexul ca un cucuruz/ Venim flămânzi încă o dată/Priveşte-ne deci depravată” (Poemul marinarilor venerici şi al femeii depravate). Adolescentul căruia se vânduse „fugi afară peste câmpuri”. Trupul este cel care este înclinat spre ispită. femeia „leoarcă de sudoare s-a deşteptat ţipând speriată”. Substantivul comun „sex” este prezent de două ori şi în Poemul marinarilor venerici şi al femeii depravate. de febră şi delir”. Alain Gheerbrant– op cit p.Edit Artemis.252 211 M. dezlănţuită.208Impulsul sexual este dat atât de sânge. cât şi de oasele care împing la desăvârşirea trupească. Chevalier. Efectele nefaste ale trupului lăsat pradă depravării. Prezenţa femeii cu pulpe suave redă fericirea după „atâtea nopţi de chin. „declanşator al căldurii vitale şi vehiculat pasiunilor”209. p.222 209 Ibidem. p232 210 J. oarbă şi ticăloasă. Uniunea sexuală a celor doi simbolizează „căutarea purităţii. Femeia depravată. p. vestită pentru ceea ce făcea.

pipăind cartilajele şi zgârciurile putrede ale unei materii imune şi coborând ad inferos cât mai profund 212 213 Ibidem Ibidem 214 Ibidem 379 . pornografic implicând. Gheorghiţă cizmarul. Atingerea fiecărei părticele provoacă minuni. ci doar a transpus simplu în cuvânt expresii triviale. satisfacţia”214. obscen. Poeme ca: La închisoare de hoţi din Doftana. Anica nebuna. Dorinţele interioare sunt îndeplinite de „bărbaţii care-şi dau coate” şi râd de ocări făcând „semne de batjocură”. Tam-tamul paparudelor apropiate. cu pantofii. Invectivele bogziene au foarte multe note comune cu „urâtul” arghezian. Balada ucigaşului Maruth îl apropie foarte mult de lirica argheziană. Poetul descrie evenimente foarte concrete. cu câinii de vânătoare. Balada tatălui denaturat. Poftele trupeşti sunt dezvăluite de „vocile indecente”. de conţinut şi de expresie cu Florile de mucegai. Majoritatea poemelor din Poemul Invectivă au comune nota de oralitate. Tânărul poet ştia „să exploateze cu efect virtuţile schematizării accentuate. Dacă Arghezi căuta „realitatea abjecţiei într-o terapeutică transcedentală. Poemul Invectivă are foarte multe asemănări de formă. relatări de fiecare zi şi relatări ale faptelor de viaţă. pe când trupul „dinafară” pare a fi dumnezeiesc îmbălsămat de rugăciuni şi crezuri. cu vacile. chiar suburban dau o pată de culoare în toate poemele. Limbajul colorat. Fără nici un fel de sfială şi cu gingăşie egală caută „pântecul” împreunării.Trupul carnal este plin de dorinţe. de cele mai multe ori autentice prin limbajul atipic. . Utilizează „clişee poetizante puse în vecinătăţi inconfortabile cu elemente de poezie.stiliza versul. care îşi înscenează şi montează reportajul”213. de la început orice element pornografic. în condiţia ei esenţială. De cele mai multe ori poemul arghezian utilizează sintagmele obscene pentru a sparge vechile tipare ale poeziei tradiţionale şi a deschide un nou ev poeziei moderne. Prezentarea eroului legendar. de factură senzaţional dramatică şi să transcrie în cod obiectual portretul grotesc al femeii obsedate sexual”212. Acuzat pentru încălcarea bunelor moravuri şi pentru limbajul utilizat Bogza consideră că „violenţa de expresie presupune o violenţă de suferinţă care exclude. Solemnitatea versurilor ilustrează teribilismul juvenil. de relatare a faptelor sexuale. dar nu îi lipseşte nici îndemânarea de regizor. În invectivele bogziene personajele cheie apar iubindu-se cu raţele.

5/S/52826.J Gheerbarnt . 2007 Sebastian. nr. within the Sectoral Operational Programme Human Resources Development 20072013.Edit Artemis. I – Dicţionar analitic de opere literare româneşti. M – „Procesul Bogza” în Rampa. Project ID52826 (2009).Editura Eminescu. 420 380 . 2007 Pop. Bucureşti. Bibliografie Aderea.222 Mincu. Editura Pontica.Edit casa cărţii de Ştiinţă .419 216 Ibidem. 5112/1935 Acknowlegements This work (Solemnitatea invectivei bogziene) was partially supported by the strategic grant POSDRU/88/1. p. 215 M.Editura Minerva. p.1976 Bogza . Geo– Poezii.Bucureşti. Cluj Napoca. Editura Pontica.Bucureşti. Bucureşti.pentru a accede la o metafizicizante simbolică”215. 2010 Călinescu.G – Istoria literaturii române de la origini până în prezent. p. M– O panoramă critica a poeziei române din secolul al XX lea. A– Dicţionar de simboluri. Editura Adevărul Holding. 2007. Mincu – O panoramă critică a poeziei româneşti din secolul al XX-lea. cofinanced by the European Social Fund – Investing in People. 1994. F – „Poetul la puşcărie” în Geo Bozga interpret de …. Bucureşti. Bucureşti.1985 Chevalier. Bogza se „lasă furat transfigurând materia atunci când recurgea la formele prozodice tradiţionale”216.

p. 418. Biografia. être purement et simplement antisémite Le présent ouvrage fait partie d’un projet doctoral de recherche en sciences politiques sous la direction du professeur Florin TURCANU. A fist antinomy category is that of nationalism vs. Another important category for the political thinking of Nae Ionescu is that between traditionalism and democracy. Nae Ionescu. « Antisémite – c’est une définition par négation. We are dealing here with a radical thinking that has the tendency to classify all in various categories in order to better explain the historical evolution. ne se considère pas être un antisémite. à la différence de ses contemporains. nationalisme . Maison d’edition Acvila. anti-Semitism. l’Université de Bucarest 217 Doina MEZDREA. [„categoriilor polare ale filosofiei sale politice”] * 381 .Les catégories antinomiques fondamentales chez Nae Ionescu* Drd. totalitarisme. Une première catégorie antinomique est celle du nationalismeantisémitisme. Institutul European din România Abstract From his early articles Nae Ionescu tries to achieve a systematization of his main ideas. Cela signifierait que je n’existe qu’en fonction de mon ennemi. Etre antisémite signifie pour lui accepter d’être inférieur et c’est une situation humiliante pour un nationaliste. Another antinomy documented by professor Florin Ţurcanu is between culture and democracy. Mihai SEBE Expert. Situation humiliante et du point de vue tactique dangereuse.droite De ses premiers articles Nae Ionescu entame une systématisation de ses principales idées ce qui nous permet d’identifier « les catégories fondamentales de sa philosophie politique »217. Faculté de Sciences Politiques. 2002. pour un intellectuel. which will allow us to identify « the main fundamental categories of his political philosophy”. extrême . volume II. la Roumanie de l’entre-deuxguerres . Mots clefs: démocratie. Nae Ionescu.

[„Naţionalismul e în schimb o atitudine de afirmaţie: eu afirm drepturile la desăvârşită dezvoltare a naţiei mele. Situaţie umilitoare. primejdioasă. şi statornicesc că celelalte neamuri au a se acomoda naţiei majoritare. şi din punct de vedere tactic. în cadrul statului nostru.„monarhist. Antidémocrate par tempérament. Ar însemna că eu nu exist decât în funcţie de duşmanul meu. Fondé sur cette règle le conservatorisme de Nae Ionescu ne peut être que « monarchiste. dar refuza epitetul de «reacţionar». Nae Ionescu ne se considère pas être un réactionnaire mais un conservatoire car être réactionnaire représente un essai « au moins anormal d’arrêter l’écoulement de l’histoire ». [„desprinderea individului din cadrul funcţiunilor lui naturale şi decolorarea lui de orice calitate şi preocupare proprie”. Îl prefera pe cel de «conservator». Cuvântul.”] 222 Ibidem. favorisant la dispersion des ressources et l’individualisation. menace l’être organique de la nation. Însăşi dorinţa de a înţelege sensul accelerării istoriei în maniera unui «conservator» fascinat de revoluţie trădează la Nae Ionescu influenţa autorului celui de-Al Treilea Reich şi pe cea a lui Oswald Spengler. 106-107: « Nae Ionescu était convaincu que le developpement du capitalisme et de la démocratie en Roumanie avait lieu contre le sens de l’histoire. trecând în defensivă.”] 219 Ibidem. Son conservatorisme n’est pas statique. « la sortie de l’individu du cadre de ses fonctions naturelles et sa dépigmentation de toute qualité et préoccupation propre ». no. 549. 2005. Le désire même de comprendre le sens de l’accélération de l’histoire dans la manière d’un « conservateur » fasciné par la révolution trahit chez Nae Ionescu l’influence de l’auteur du Troisième Reich et celle de Oswald Spengler » [„Nae Ionescu era convins că dezvoltarea capitalismului şi a democraţiei în România se petrecea împotriva cursului istoriei. [„conservarea instituţiilor sociale este anchiloz㔄economisirea energiei naţionale. Une autre catégorie importante est celle de conservateurreactionnaire.”] 221 Nae IONESCU. „Reacţiune şi altceva”. mais il refusait l’épithète de « réactionnaire » Il préfère celui de « conservateur ». el se definea ca «naţionalist».cela signifie qu’on se situe dès le début sur une position inférieure. désireux de garder l’ordre social et institutionnel de son temps – « conserver les institutions sociales relève de l’ankylose » – mais dynamique. Mircea Eliade. le 3 septembre 1926.219 mais conservateur220. într-o accepţie apropiată de cea utilizată de Moeller van den Bruck. Prizonierul istoriei. Maison d’edition Humanitas. pp. no. „cel puţin anormală de a zăgăzui curgerea istoriei”] 220 Florin ŢURCANU. le 3 septembre 1926. a fi pur şi simplu antisemit înseamnă a-ţi crea din capul locului o poziţie inferioară. visant « l’économie de l’énergie nationale »221. Nae IONESCU. Cuvântul.”. naţionalist şi păstrează legătura cu trecutul”] 218 382 . nationaliste et garde la liaison avec le passé »222. Cette „économie” est en flagrante contradiction avec la démocratie qui. Bucarest. Antidemocrat prin temperament. et qu’on passe en défensive »218. il se définissait comme « nationaliste ». 549. [„Antisemit – aceasta este o definiţie prin negaţie. „Reacţiune şi altceva”. dans une acception proche de celle utilisée par Moeller van den Bruck.

„o tradiţie care începe dela o dată fixă. signifie spécialisation et approfondissement et pas une simple popularisation de quelques connaissances générales: « la culture personnelle est une oeuvre d’approfondissement et par conséquent de différenciation » C’est comme ça qu’on explique pourquoi « les grands hommes de la culture.. les grands créateurs dans l’ordre spirituel n’ont été 223 SKYTHES. La véritable culture est en échange aristocratique et élitiste. le 14 août 1926.”. Influencé par les idées de Spengler. Les politiciens qui soutenaient la démocratie affirmaient notamment que « il est impossible de suivre le fil du temps en arrière” et que „la démocratie reconnaît une tradition mais seulement celle de 1848 ».. ca simpla apariţie a unui ziar.] nu se poate urca înapoi cursul vremii şi reînvia timpurile de acum trei sute de ani [.Une autre catégorie importante pour la pensée politique de Nae Ionescu est celle de traditionalisme-démocratie. 532. La culture associée à la démocratie est plutôt une culture pratique. utilitaire. c’est une culture des individus et pas des masses: « la culture est de par son essence et ses conséquences décidément aristocratique » La culture signifie différenciation. est une contradiction « in adjecto » car « l’essence même de la tradition est sa parfaite continuité dans le temps et l’absence des débuts qu’on peut établir dans un calendrier « Le traditionalisme défendu par Nae Ionescu est autre chose qu’un retour au passé « […] on ne peut pas remonter au fil du temps et faire revivre le temps d’il y a trois cent ans […] »223 Une autre antinomie soulignée par le professeur Florin Ţurcanu est celle entre culture et démocratie. „democraţia recunoaşte o tradiţie.. e o contradicţie in adjecto fiindcă „în esenţa tradiţiei stă perfecta continuitate în timp şi lipsa de începuturi cari să se poată stabili pe calendar.]”] 383 . „Tradiţionalism şi democraţie”. comme la simple parution d’un journal. dar numai pe aceea de la 1848”. [„este imposibil a urca înapoi cursul vremii”. Nae Ionescu pense identifier une pseudo culture (celle démocratique) à coté de la véritable culture (élitiste). qui manque de la profusion nécessaire à un véritable changement qui comporte vulgarisation et simplification: « […] elle a comme instrument une vulgarisation superficielle et non assimilée de quelques connaissances élémentaires. „[. qui vise « d’élargir les commodités de la vie » C’est une culture superficielle. Ces opinions paraissent illogiques à Nae Ionescu car pour lui « une tradition qui commence à une date fixe.. ». Cuvântul. no.

Par son essence même. „marii oameni de cultură. la démocratie n’est pas créatrice de culture. „Cultură şi democraţie”. Très différent de Nichifor Crainic par son tempérament et son style il rejoint le groupe néo-traditionaliste en 1926. Bibliographie La presse Cuvântul. 556. dans le régime démocratique on peut identifier une culture plus répandue » cela n’est pas une culture mais c’est plutôt „l’instrument technique d’une forme spéciale – très approximative – de civilisation. [„lărgirea comodităţilor vieţii”. 684 : « Aux yeux de Nae Ionescu. nici prin practică politică. plagă paralizantă a adevăratei culturi.. VI de liceu.. l’acte culturel étant. 1924 – 1933. Cuvântul. volume I. 2001. no. Cultura stearpă. [„e adevărat.”. în regimul democratic se poate identifica o mai mare răspândire a culturii”. Nae Ionescu tentera. une plaie paralysante de la vraie culture. le 3 septembre 1926. şi prin urmare de diferenţiere”. Culture stérile. de démontrer l’inadéquation fondamentale de la démocratie aux besoins de la société roumaine et à ses traditions. 3. un tel processus ne pouvait être à proprement parler. nu au fost democraţi nici prin temperament. „cultura este în esenţa şi urmările ei hotărât aristocratic㔄cultura personală este operă de adâncire personală. marii creatori în ordinea spirituală nu au fost niciodată democraţi.”] 225 Florin ŢURCANU. » 226 SKYTHES. professeur de philosophie à l’Université de Bucarest. téméraire et limitée de la mentalité ankylosée dans la VIe classe de lycée. L’opposition entre culture et démocratie n’est qu’une manifestation de cette incompatibilité. îndrăzneaţă şi mărginită a mentalităţii anchilozată în cl.] are ca instrument o vulgarizare superficială şi neasimilată a câtorva cunoştinţe elementare. „Cultură şi democraţie”. „instrumentul tehnic al unei forme speciale – foarte aproximative – de civilizaţie. Studia Politica. no. no. Este cultura a cărui summum se atinge în aşa numitele universităţi populare. C’est la culture dont le summum est atteint dans les soi-disant universités populaires. La véritable culture n’est jamais une culture des masses. « Néo-traditionalisme et politique dans la Roumanie des années ‘20 ». […] Même si la démocratie pouvait diffuser des notions culturelles dans les masses. le 3 septembre 1926. ils n’ont été démocrates ni par tempérament ni par pratique politique »224. p.jamais des démocrates. telles quelles seront reflétées dans sa vie publique et privée.225 Meme şi devant la realité présente il est forcé de reconnaître le fait que dans les démocraties avancées la culture est plus répandue: „il est vrai. essentiellement individualiste et aristocratique. un phénomène culturel. par la suite.”226 On peut avoir ainsi une avant première des idées qui affecteront les ouvrages et les articles de Nae Ionescu dans la période de l’entre-deuxguerres et on peut envisager les conclusions logiques de toutes ses actions. 556. „ [. Cuvântul. 1937-1938 224 Idem. la culture de masse reste une illusion.”] 384 .

Maison d’edition Humanitas.Livres et articles des revues de spécialité BĂRBULESCU. 1995 ŢURCANU. Extrema dreaptă românească. Maison d’edition Universal Dalsi. Florin. Bucarest. Biografia. Legiunea « Arhanghelul Mihail ». Biografia. Bucarest. Bucarest. Armin. traduction par Cornelia et Delia Esianu. Maison d’edition Corint. O contribuţie la problema fascismului internaţional. Prizonierul istoriei. 2005 385 . 2003 MEZDREA. vol. Dennis DELETANT. Mircea Eliade. Studia Politica. Pompiliu TEODOR. Keith HITCHINS. 3. Doina. 2005 HEINEN. Doina. Muzeul Brailă şi Maison d’edition Istros. Maison d’edition Fundaţia Culturală Română. Muzeul Brailă şi Maison d’edition Istros. 2001 ŢURCANU. Şerban PAPACOSTEA. Doina. Anii treizeci. Mihai. Miscare socială şi organizaţie politică. volumul I. 2005 ORNEA. Biografia. Nae Ionescu. Istoria României. traduction par Monica Anghel et Dragos Dodu. nr. volumul III. Nae Ionescu. 2002 MEZDREA. Florin. Maison d’edition Acvila. volumul II. Doina. Biografia. 1999 MEZDREA. Zigu. Nae Ionescu. volumul IV. I. 2001 MEZDREA. Nae Ionescu. Maison d’edition Humanitas. Bucarest. "Néo-traditionalisme et politique dans la Roumanie des années ‘20".

Escrito en honor del Cuarto Centenario de la ciudad de Sao Paulo. alteridad. A Muralha es una novela histórica clásica y cuenta la historia de la fundación de la ciudad y la lucha por la posesión de la tierra durante el siglo XVII y XVIII. (.Cultura y juegos de alteridad en la novela A MURALHA Mls. todas intrínsecamente ligadas a la cultura..sobre todo por el poder y la dominación . 101-102). en el sureste de Brasil. la cultura encontró su lugar en las teorías sociales más importantes. la cultura puede ser vista desde la perspectiva de las prácticas de un grupo social. Key words: Cultura. Como lo demuestra Sidekum. El choque entre la cultura europea e indígena y las relaciones conflictivas de la alteridad entre los primeros pioneros del "Nuevo Mundo" son la base para el análisis que tiene como base teórica autores como Sidekum.entre los individuos: Por un lado. Samantha BORGES Universidade Federal de Santa Maria Abstract El artículo tiene como objeto de análisis la obra A Muralha (1954).. materializada por los Estudios Culturales. pero sin embargo puede ser revelado a la luz de las teorías que abarcan las relaciones . la cultura siempre es tratada como una síntesis de toda la actividad histórica del ser humano. Landowski y Todorov. y por lo tanto también se benefician las principales cuestiones relacionadas con la formación de la identidad y la alteridad. 386 . El encuentro entre el europeo y el indio americano: una historia de alteridad y asimilación Durante el siglo XX. diferencia. interculturalidad. Surgen los conceptos de multiculturalidad. p.) La cultura también puede ser la portadora de una forma de dominación sobre otros grupos de personas o de la cultura en un contexto social y el fundamento ideológico de otros seres humanos (SIDEKUM. de Dinah Silveira de Queiroz. 2006.

şi fuera capaz de ser esclavizado y cristianizado. Esta actitud de asimilación. pero esta falta de cultura está directamente relacionada con el hecho de que las prácticas indígenas eran diferentes de la práctica europea.Es desde esta perspectiva . que analiza a los registros de Colón. en el mundo contemporáneo. por lo que potencialmente susceptibles a la domesticación. el indio pertenece a la raza humana. La llegada de los europeos a América se configura en un complejo proyecto de dominación y sometimiento de las personas involucradas. constituye el marco básico para las relaciones de alteridad en el momento del descubrimiento. Landowski señala que "el surgimiento de un sentimiento de" identidad "parece pasar necesariamente por la intermediación de una “alteridad” que se construirá (Landowski. para que a través de los preceptos y valores cristianos establecidos en el Viejo Mundo. Los españoles sólo reconocían al indio como a un igual. pero es culturalmente inferior. en un mundo acuñado como multicultural. intermedia el contacto entre las personas principalmente de los países más ricos en relación con los países históricamente más necesitados. hay que volver un poco en el tiempo que se puede encontrar uno de los momentos más memorables con el otro .la alteridad . La forma en que la alteridad se constituye en un grupo social y entre este y otros grupos sociales actúa directamente en la formación de la identidad de los sujetos involucrados. con características primitivas y salvajes. desde que el renuncie a sus propias características. que acepta al otro. con pasajes de las cartas de Colón. Todorov describe. la llegada de los europeos en América se llevó a cabo con el fin de ratificar una actitud prejuiciosa y de abuso de poder sobre los nativos americanos. 1997. Según Todorov. se convirtiera en más similar al español.considerado el único modelo de sujeto civilizado . el diferente es más evidente y múltiplo que nunca. Para el español. aún hoy. para asimilar las características del medio ambiente o del grupo social dominante. el extranjero – que la humanidad ha experimentado alguna vez: el "descubrimiento" del Nuevo Mundo.y los animales. pero continuó por siglos de colonización y.el diferente. Sin embargo. 387 . considerada por los españoles como la legítima. En la actualidad. 34). El pueblo de América había sido considerado aculturado.que se puede comprender un poco más las relaciones sociales problemáticas entre el yo y lo otro. que los españoles inserían a los indios en una banda situada entre el hombre europeo . p. que ha tenido reflejos hasta hoy en el mundo y las culturas contemporáneas.

p. cuanto por el que ya había hecho un poco de historia aquí. pero les diciendo a las masas. la visión romántica de Cristina ya es confrontada por la observación egocéntrica del Capitán Mor-barco. La novela presenta una compleja red de personajes que ocupan lugares diferentes en una jerarquía muy marcada. Cristina. que a menudo luchan por sobrevivir solas. blancos sucios. constituyen el contexto de la historia de Cristina y Tiago y la trágica saga de la familia de Don Braz Olinto. expuesta en la trama que automáticamente muestra cómo la relación que se desarrolló en los primeros contactos entre Colón y los indios de América Central se ha convertido en inherente a la ideología del 388 . Sacerdotes que compiten con los blancos. cuenta la historia de las luchas. fue escrita en honor de la celebración de los 400 años de la fundación de la ciudad brasileña de Sao Paulo.) Cúrense las ilusiones de la niña. Pero en este contexto. La novela. La pobreza arrogante de la tierra! Los indios feos como Judas. prima lejana de Tiago. Es la relación de alteridad entre los blancos y los indígenas. 2000. 12). ignorantes y obstinadas (QUEIROZ. tanto los recién llegados europeos y Cristina. es prometida en matrimonio al joven. no gastaríais aquí su amable presencia (.El colonizador y los colonizados en A Muralha La novela A Muralha. los negros haciendo lo que les enseñan. formada en conformidad con el punto de vista del pensamiento predominante en Europa Si supieras lo que es esta tierra. Y las mujeres en las casas escondidas en sus madrigueras como conejos. especialmente las mujeres. y estos demonios sin Ley ni Rey. las conquistas y masacres del pueblo de Sao Paulo a finales del siglo XVII y principios del XVIII.. de Dinah Silveira de Queiroz. La historia es protagonizada por el hombre blanco. A comienzos de la historia. Una lucha sangrienta y la aparición de una "tierra de nadie". llega en el Puerto de San Vicente llena de sueños. como Don Braz y su familia. llena de la educación del Reino y con la esperanza de encontrar un amor romántico en el "Nuevo Mundo". donde el primero que llegó construyó su propia ley de privilegios. al aterrizar en Brasil. como monos. hay un discurso de autoridad que impregna la narración a través de la presencia de los personajes secundarios. narrada en tercera persona. ya que los hombres pasan largos meses en la región del “Sertão”.. en 1954. hijo de Don Braz. fanfarrones y pendencieros. Este es el escenario que se despliega la historia de los personajes de la familia. Procedente de Portugal.

2000. p. tres de los otros siervos se inclinaron sobre el cuenco. con orgullo . entre Aimbe y el hombre blanco. Pero los hombres comían allí! Además de dos indios. el criollo. hijo de don Braz con alguna india. en su jueves. enojado con los esclavos del lago Serena. Como un hijo bastardo. jura que suelta este demonio en el bosque de nuevo. A Muralha aporta los pasajes de trabajo que revelan el carácter peyorativo con que son caracterizados los indígenas europeos. no valen ni el pué que mastican. la misma cuenca excavada en la madera. Mientras le respondían. 2000. a recoger un puñado de puré amarillo.como şi le fuese concedido reconocimiento . Aimbe para llegar a casa. Aimbe.Mi señor me dijo que hiciera la voluntad de su dueño. que se muestra de una manera más sutil. muestra preocupación por la "responsabilidad" para llevar a los esclavos de la finca y busca ser representativo de su señor. hay una relación.toda su servidumbre.colonizador. que es el desprecio con que las indias son tratadas. Ya aparece en el texto anterior el representante principal de la narración. Para no gastar el dinero de usted. Es interesante como el juego se trabajó a partir de la alteridad en primer lugar. donde. En la alteridad entre los personajes presentados. una diferente "cepa" de la jerarquía social de Sao Paulo en aquel tiempo. en el lago Serena. Aimbe descarga todos sus supuestos "poderes". se coloca como un sirviente de la familia del Lago Serena. Por lo tanto. los esclavos eran tres: un negro y dos criollos. pero es como un jefe de los indios "puros" tratados como esclavos. el patio había un tazón grande. Al igual que las cartas de Colón. cuando se refiere a la mujer indígena es la violencia sexual que se les presentó. haz lo que quiera. porque parece que no importa tanto. En la narrativa los indígenas son a menudo tratados como animales: Fuera del hogar. Mi dueña no tendrá lástima por algo malo así como él. Está presente tanto en la idea de la novela de la presentación de las indias a los placeres de 389 . y para el indio. lo mejor es dejarlo caer en el bosque de nuevo (QUEIROZ. no es ni blanco ni indio. Sin embargo. como algo muy natural. donde Aimbe tiene su voluntad propia. se los comen los animales. Aimbé hablaba fuerte. los trata con la misma violencia y la repugnancia que un blanco trataría. 15-16). Ellos no pagan nada. 34). La principal diferencia en el trato con los demás. Aimbe devota al blanco. p. como se muestra en el fragmento siguiente: . porque aquí hay muchos del mismo animal. y en segundo lugar entre el criollo y el auténtico nativo. devorando la comida codiciosos como perros humanos (QUEIROZ.

p. que son sometidas al yugo de su amo: "Hubo un tumulto de la risa de los niños y la voz de Don Guilherme borracho cantando la misma canción aburrida y bárbara. pero su vestido estaba abierto por delante. Llevaba ropa limpia y blanca.) En la confusión de la sombra y la luz. relaciones practicadas en el territorio nacional.la carne del hombre blanco. 2000. desabrochado. la de criollo. 2000. Cristina se sorprende cuando. 390 . Él demuestra la subyugación a que se somete la mujer indígena.replicó . cuando las indias son sirvientes de la casa y por lo tanto. india tonta! (QUEIROZ. la historia del nacimiento de Sao Paulo. y su seno izquierdo. Primero durante el día. completamente desnudo. apareció.usted sabe que su amo quiere decencia en esta casa! Componer usted mismo. 28). Don Guilherme es un solitario que recibe Cristina en su casa durante su viaje a Lago Serena. Sujeto este que se conoce. Entender cómo esta relación de dominación se da. abrazado a dos indias también desnudas "(QUEIROZ. vio a Don Guilherme pasar. sólo en su habitación. Dos pasajes del libro ilustran estos dos polos. vista como construcción representante de los tiempos del nacimiento del Brasil. que se puede entender como el nacimiento simbólico del país. 27). la sumisión de los indígenas. Al confrontar las diferentes culturas. cuando ella se inclinó.. trae en su relato las relaciones de alteridad entre personas de origen diferente. es importante no sólo para conocer el pasado. como su servidumbre y sometimiento a las leyes de "dicho" civilizado. p. es una amalgama de diferentes identidades: lleva el arrogancia del hombre europeo.. Él derramó su ira: . Así sucedió en la relación de alteridad en el encuentro de españoles e indígenas de América Central y también lo fue en el contacto entre los indios de Portugal y Brasil. y muestra como este proceso estuvo marcado por las ideologías dominantes de los colonizadores sobre los colonizados y del hombre que se constituye este contexto como un sujeto. Y en un segundo momento. para colocarse en una interacción entre el yo y el otro. el sufrimiento del negro y. ve el decente y cristiano Don Guilherme unirse a las indias. La novela A Muralha. la sensación de no ser esclavo ni amo cuando está en su más expresiva condición. esencialmente. pero sobre todo es necesario para entenderse que es el actual Brasil y qué cargas de identidad lleva hasta hoy. deben seguir las convenciones y las costumbres de los colonizadores: Una india llegó a retirar los restos de la cena.Pagana infeliz . (. se hace casi inevitable crear un juego de dominación y poder. en la noche.

TODOROV. Dinah Silveira. M. Eric. 2000. Ijuí: Unijuí. Sao Paulo: Martins Fontes WMF. Presença do outro: ensaios de sociosemiótica. 2002. 2006. Conceito de cultura. SIDEKUM. A conquista da América: a questão do outro. Sao Paulo: Record. 2010. QUEIROZ. Anthony. A Muralha. Elisete Tomazetti. Tzvetan. In: Cultura e Alteridade: consenso / Org Luiz Amarildo Trevisan. Sao Paulo: Perspectiva.Referencias Bibliográficas LANDOWSKI. 391 .

SECŢIUNEA : LINGVISTICĂ ŞI TRADUCTOLOGIE 392 .

The analysis is based on one of the mostly common conceptual metaphor that exists in English and Romanian: TIME IS MONEY (more largely. we will look at the figurative meaning and its possibility of being expressed by a different / similar word form within the same (or different) conceptual metaphor. Thus. 393 . A variety of different metaphorical examples are analyzed in this respect. and more specifically. Denisa DRĂGUŞIN Facultatea de Litere. Universitatea « Spiru Haret » Abstract The present paper addresses the regularities of the ways conceptual metaphors are expressed linguistically in different languages. 1. Key words: conceptual metaphor. in what ways it differs and why. univ. figurative meaning. In order to answer these questions. linguistic expression. The question the article attempts to clarify is whether the linguistic expression of shared conceptual metaphors is also the same or it differs from language to language. dr. VALUABLE RESOURCES) (Lakoff and Johnson. 1980). The expression of the same figurative meaning It is common-knowledge that there are several possibilities to translate a metaphorical expression from one language to another. Our study investigates the ways the linguistic expression of the shared conceptual metaphors differs or is similar across languages. cultural context Introduction The present study attempts at describing the ways in which the linguistic expression of shared conceptual metaphors differs or is similar across English and Romanian languages. There are studies which have revealed both differences and similarities in the linguistic expression of conceptual metaphors.Conceptual Metaphors and Their Linguistic Expression in English and Romanian Lect. with focus on English and Romanian.

the time Both Romanian sentences drop the Subject as the inflection of the verb surfaces all the necessary morphological features. When examining the similarities and differences in the metaphorical expression of a conceptual metaphor. the conceptual metaphor(s) on the basis of which the figurative meaning is composed. and it takes the form of a clitic in the Dative-Possessive case preceding the verb and modifying the NP subcategorized by the latter. (1) You’re wasting my time. CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS waste-2nd PERS. (a) Aparatul acesta o să-ţi economisească timp. CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS waste-2nd PERS. the word form that literally means the same as save is used in Romanian as well. In the English sentence. In the Romanian sentence.establishing the “equivalent” of a particular metaphorical expression in a certain language becomes problematic. 1. this will CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS save-3rd PERS some hours Again the English and the Romanian sentences differ in terms of the morpho-syntactic constructions used. Device-ART. this will CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS save-3rd PERS time (b) Aparatul acesta o să-ţi economisească câteva ore bune. As far as the last parameter is concerned. However. (a) Îmi pierzi vremea (de pomană). we would expect it to be different in the case of two different languages. Device-ART. the NP-DO subcategorized for by the verb has a possessive pronominal adjective in the specifier position. Instead of the 394 . the time (for nothing) (b) Îmi consumi timpul. the possessive pronominal adjective disappears from the specifier position of the head noun. and the linguistic form that is used. the following parameters should be taken into consideration: the literal meaning of the expression used.2. (2) This device will save you hours. In what follows. 1. we will consider several varieties of the TIME IS MONEY metaphor in English and Romanian. and the particular patterns produced by the English expressions in Romanian.1. the figurative meaning that is to be expressed.

The basic conceptual metaphor read in this Romanian metaphorical expression is related to TIME IS A SOLID MASS OR OBJECT. (3) I don’t have the time to give you. In order to express the meaning of the English sentence. it does not allow Nu am timp să-ţi dau (‘I don’t have the time to give you’). 1. petrece. so time seems to inherit the features of a [-abstract] object. a mass or object from which one can tear off a piece. this idea can be seen in the third (c) Romanian variant Nu pot să-mi rup timp pentru tine (‘I can’t tear off time for you’). (5) That flat tire cost me two hours. cannot be used with both a Complement (‘your time’) and an Adverbial (‘these days’). NEG-have-1st PERS time of you-ACC (c) Nu pot să-mi rup timp pentru tine. the Romanian sentence can make use of the word meaning ‘time’. as in (2)(b). 395 .4. More explicitly. The Romanian accepts the two English sentences independently.3.word meaning ‘hour’. which actually leads to a concealed linguistic metaphor based on the TIME-AS-A-VALUABLE COMMODITY metaphor. (a) Nu am timp pentru tine.5. 1. (4) How do you spend your time these days? (a) Cum îti petreci timpul liber? How CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS spend-1st PERS the time spare (b) Ce faci zilele astea? What do-1st PERS days these The Romanian literal equivalent of spend. NEG-have-1st PERS time for you-ACC (b) Nu am timp de tine. The word ‘hour’ can be used if and only if it is quantified. the Romanian resorts to the sentence Nu am timp pentru tine (‘I don’t have time for you’). 1. NEG can-1st PERS CONJ CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS tear1st PERS time for you-ACC Although the Romanian language allows the sentence Nu am bani să-ţi dau (‘I don’t have money to give you’). never in a relation of subordination: Nu am timp (‘I don’t have time’) and O să îţi dau timp (‘I’ll give you time’).

7. NEG have-1st PERS enough time for this (b) Nu am timp de pierdut pentru asta. 1. (8) I am running out of time. CLITIC-1stPERS-DATIVE-POSS AUX-have-3rd PERS take-1st PERS-PAST two hours the flat tire Although the Romanian language allows the use of the figurative meaning of the verb cost as in M-a costat două săptămâni de durere (‘It cost me two weeks of pain’). 1. NEG CLITIC-1st PERS-DATIVE-POSS be enough the time 396 . (a) Sunt în criză de timp.(a)Mi-a luat două ore pana de cauciuc. we may say that it is both similar to and different from the English one. (7) I don’t have enough time to spare for that. AUX-have-1st PERS invest-PAST much time in PRON-3rd PERS SG ACC The Romanian word that etymologically derives from the same Latin word as the English word invest does is investi. 1.6. Consequently. it does not accept a literal translation of the sentence in (5) which leads to a different reading of the conceptual metaphor underlying the metaphorical expression TIME IS AN OBJECT. The two literally the same verbs can be used in the figurative meaning. NEG have-1st PERS time to waste for this Irrespective of the fact that due to syntactic reasons there are major differences between the English and the Romanian sentences.8. (a) Nu am suficient timp pentru asta. (6) I have invested a lot of time in her. Be-1st PERS SG PRES in crisis of time (b) Nu îmi ajunge timpul. (a) Am investit mult timp în ea. The English sentence is translated into Romanian without difficulty. semantically speaking they are equivalent and converge to the same conceptual metaphor.

a-ţi bugeta salariul (to budget one’s salary). Word Literal Figurative Conceptual form meaning meaning metaphor 397 . or we can relate to the conceptual metaphor TIME IS A SOLID MASS OR OBJECT as in (10) (b). Were we to schematize our findings we would comprise the following distinctions: Eg. (10) Put aside some time for me. Be-3rd PERS SG PRES time CONJ CLITIC-2nd PERS-DATIVEPOSS manage-2nd PERS the time (b) E nevoie să-ţi planifici timpul. Keep-2nd PERS time for me (b) Rupe-ţi timp şi pentru mine. (9) You need to budget your time. the English verb put aside cannot be literally translated into Romanian. Tear-2nd PERS CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS time for me (c) Fă-ţi timp şi pentru mine. as the latter does not accept the figurative meaning of the English verb run. imposing the use of different literal expressions.9. a-ţi bugeta achiziţiile (to budget one’s acquisitions) 1. 1. Make-2nd PERS CLITIC-2nd PERS-DATIVE-POSS time for me When it refers to time.The English sentence does not translate easily into Romanian. (a) Păstrează timp şi pentru mine. Be-3rd PERS SG PRES need CONJ CLITIC-2nd PERS-DATIVEPOSS plan-2nd PERS the time The Romanian word bugeta corresponding to the English budget cannot be used with the same figurative meaning.10. The Romanian language does not accept a-ţi bugeta timpul (‘to budget one’s time’). It can only accept [+concrete] entities: a-ţi bugeta călătoriile (to budget one’s travels). We can either preserve the same conceptual metaphor as in (10) (a) and (c) by using the Romanian verbs păstra (‘keep’) and face (‘make’). (a) E timpul să-ţi gestionezi timpul.

1a 1b 2a 2b 3a 3b 3c 4a 4b 5a 6a 7a different different different different different different different different different different different different same same same same different different different same different different same partly different partly different different different different different same same same same same same same same same same same same same same same same same same different same same different same same 7b different same same 8a 8b 9a 9b different different different different same same same same same same same same 398 .

Eva F. same” which occurs 6 times out of 20. In this pattern. same.10a 10b 10c different different different different different different same same same same different same Conclusions On the basis of the comparison of the TIME IS MONEY metaphor in English and Romanian. Metaphors We Live By. 1980. In metaphors and their linguistic expression. Oxford: Clarendon Press. the least frequent pattern is “different. same” which occurs 11 times out of 20. Here. University of Chicago Press. Metaphor. Selected Bibliography Kittay. different” in which the same figurative meaning is rendered by different word forms that have different literal meanings within different conceptual metaphors. 399 . Mark. Less frequent is the pattern “different. but similar figurative meanings within the framework of the shared conceptual metaphor. different word forms have the same primary literal meanings. same. 1987. different. Chicago. This implies that both conceptual and linguistic metaphors may be not only cognitively.. same. Its Cognitive Force and Linguistic Structure. Lakoff. but the linguistic expression of the same conceptual metaphor may be affected or fashioned by differences in cultural-ideological characteristics and conjectures describing the different cultures. The analysed examples lead to the conclusion that two languages may have the same conceptual metaphor. Johnson. different word forms have different primary literal meanings. the cognitive and the cultural merge into a single conceptual complex. different. Finally. same. but also culturally motivated. it seems that the most common case for the expression of the same figurative meaning is the pattern “different. George. yielding the same figurative meaning within the same conceptual metaphor.

Bucureşti. Fire. 2003. Adriana. and Dangerous Things. Editura Universităţii Bucureşti. Lakoff. Zafiu. 400 . University of Chicago Press. Diversitate stilistică în româna actuală. 1993 (2nd ed. Bucureşti. Marin. 1987. Cambridge: Cambridge University Press.). Cambridge University Press. Rodica. Dicţionar de cuvinte polisemantice. Silviu. Andrew (ed. 2001. Editura Vox. in: Ortony.). “The contemporary theory of metaphor”. Chicago. 2008 Constantinescu. George. Dicţionar de metafore. Cambridge Advanced Learner’s Dictionary. Bucureşti. Metaphor and Thought. Bucureşti. Dictionaries Buca. 202-251 Stoichiţoiu Ichim.Lakoff. Editura Rocambole. 2001. 2006. Editura Universităţii Bucureşti. George. Women. pp. Third Edition. Creativitate lexicală în România actuală.

(Iacob 1997 et 2005 :5). Tamara CEBAN Lect. social.La correspondance diplomatique entre lettre et acte. ce qui a fait que la diplomatie se transforme dans une institution sociale et politique. diplomatique correspondance officielle. correspondance 1. la signification du mot „diplôme” s’est élargie désignant d’autres documents officiels. le développement toujours plus accru des formes d’activité humaine dans les domaines politique. Quelques caractéristiques de redaction Conf. La diplomatie La diplomatie retrouve ses racines dans le passé des conventions territoriales et de la bonne foi existantes même dans le règne animalier. partie de grandes mutations de l’évolution internationale. dr. on s’arrêtera sur la définition conformément à laquelle la diplomatie est la science qui gère les rapports et 401 . Repères historiques . Celui qui gardait l’exemplaire dans l’archive était appelé diplomate et son activité s’appelait diplomatie. le mot est entré dans le vocabulaire de la politique diplomatique moderne. Parmi les nombreuses définitions de la diplomatie considérée tantôt art.univ. La notion de „diplomatie” dérive du mot grec « diplóô » qui signifie „doubler” et qui désigne l’action de rédiger des actes officiels ou des diplômes en deux exemplaires. Mots-clés: diplomatie. Universitatea « Spiru Haret » Abstract Au XXIème siècle. dr. tantôt science. Cet article se propose d’analyser les dix principaux documents diplomatiques et les particularités de la rédaction des notes diplomatiques. Pris des Grecs antiques. dont un était la procuration donnée aux messagers et l’autre était gardé dans l’archive. économique. univ. Petit à petit. Sebastian CHIRIMBU Facultatea de Litere. culturel et scientifique – implique que les institutions européennes et les méthodes diplomatiques des États membres aient connu un processus de transformation accélérée et substantielle.

ont créé les prémices d’un nouvel ordre politique et économique européen. on timbrait les listes sur les deux feuilles en métal. Mais le terme a commencé à faire référence aussi aux personnes qui s’en occupaient. Leibniz publie Codex juris gentium diplomaticus et en 1726. le progrès et la généralisation des relations entre les États européens du XXème siècle. La diplomatie constitue le meilleur moyen que la civilisation ait inventé pour veiller à ce que la force ne gère pas les relations internationales car la guerre. le terme fait référence aux collections de documents sur les relations internationales. caractère secret et esprit de caste. on les pliait en deux et on les collait d’une manière spéciale. Un moment important de l’histoire de la diplomatie est l’apparition de premières missions permanentes. 402 . aux diplomates ad-hoc de la préhistoire et aux divers documents de principaux États européens qui reflètent une position commune au sein de l’Union européenne. Jean Dumont publie la collection de traité intitulée Corps universel diplomatique du droit des gens. le mot „diplôme” a désigné d’autres documents officiels (Nicolson 1955:19). Le Congrès de Vienne de 1815 a représenté une cristallisation de l’activité diplomatique et a établi des règles caractérisant ce qu’on appelle la diplomatie classique: autonomie. Les méthodes diplomatiques se sont élargies avec le développement de la société. Dans l’Empire Romain. Dans les deux cas. des armistices négociés dans les luttes entre les tribus (Nicolson 1955:17). au XXème siècle. l’activité diplomatique désigne la science auxiliaire de l’histoire consacrée à la manière de rédaction des documents et à leur authenticité. Le terme „diplomatie” a été utilisé en anglais à partir de 1645.les intérêts entre les États ou l’art de concilier les intérêts des peuples ou. La profession diplomatique est très ancienne (Maliţa 1975:13): des traités de paix ou des alliances inscrites sur les monuments historiques. Petit à petit. la démocratie. n’est pas pratique et naît toujours des dangers. On les appelait des „diplômes”. enregistrant une permanente tendance d’institutionnalisation et de perfectionnement selon le processus général d’évolution des rapports entre les individus et les collectivités. dans une acception plus restreinte. „une vraie révolution dans le développement de la diplomatie” (Maliţa 1975:13). comme moyen de solution des litiges. Aujourd’hui. En 1693. Les forces de paix. la diplomatie c’est la science ou l’art de la négociation.

la diplomatie n’est pas une science telle les mathématiques et on ne peut pas préciser combien elle est proche à l’art. il faut souligner plutôt le caractère pacificateur de l’action. La correspondance entre lettre et acte La notion de correspondance signifie la forme écrite que les rapports entre deux ou plusieurs personnes supposent (d’habitude la forme de lettre). on considère que la diplomatie représente la conduite des relations internationales par l’intermédiaire des négociations auxquelles les ambassadeurs et les envoyés participent.” Dans la pratique. À mentionner le fait que dans plusieurs définitions on utilise simultanément les termes „science” et „art. à savoir elle doit gérer les rapports existants entre les États. celles-ci font l’objet de la correspondance officielle ou privée. En tant que discipline. • L’acte a un titre tandis que la lettre contient rarement un titre. • La plupart des actes sont tapés à la machine tandis que la plupart des lettres sont écrites à la main. Le concept de diplomatie équivaut à celui de dialogue. Dans un sens plus rigoureux. la diplomatie a des principes déterminés car elle est régie par certaines notions ayant un but précis et distinct. • Les lettres peuvent être rédigées et signées par toute personne ayant la délégation de correspondant tandis que les actes sont rédigés et 403 . on rencontre en fait la rigueur scientifique et l’art du diplomate. créant les meilleures conditions pour le bon déroulement de ces rapports. on gère une obligation etc. La correspondance officielle désigne la totalité des lettres et des documents circulant entre les personnes juridiques ou entre une personne physique et une personne juridique afin d’établir des rapports entre ces personnes (Ceban.Dans le Dictionnaire Oxford. 2. Chirimbu 2008 :12). Bien que certains auteurs considèrent que la diplomatie gère aussi les rapports hostiles entre les États. • L’acte spécifie le titulaire auquel on fait le constat. Il faut souligner que la diplomatie est une activité qui sert et qui assure le bon fonctionnement des relations internationales. En fonction de l’envoi des lettres à une personne juridique ou physique. L’acte constitue une preuve écrite par laquelle on constat un fait. Sterian. Entre une lettre et un acte il y a les distinctions suivantes: • La lettre est une communication adressée par écrit à une personne. Iliuţă.

Les notes diplomatiques sont des communications officielles qu’un État ou une organisation envoie à un autre État ou à une autre organisation internationale. l’acte sera consigné au bénéficiaire sous signature. à savoir des secrétariats des organisations internationales. Types de correspondance On peut utiliser la correspondance commerciale à l’occasion de la démarche diplomatique ou indépendamment. par courriel spécial ou par la poste normale. La pratique des notes verbales est tellement utilisée que. La note verbale est une communication écrite non signée. Celui-ci 404 . Elle se réalise par des notes diplomatiques. rédigée à la IIIème personne. Afin de transmettre des informations dans des situations de protocole. 3.signés par des fonctionnaires nommés par une disposition expresse ou par un acte normatif. diplomatique etc. juridique. La sphère de la correspondance officielle est très vaste et elle suppose aussi des problèmes avec contenu économique. Un type important de note verbale est la note circulaire. La technique d’un accord par échange de notes verbales consiste dans le fait qu’un État présente à un autre État une proposition dans une note verbale transmise à la mission diplomatique de ce dernier État. par l’intermédiaire de l’échange des notes verbales avec un contenu identique. Elles sont divisées dans plusieurs catégories. Quand on n’utilise pas cette lettre. par l’intermédiaire des ministères des affaires étrangères et des missions diplomatiques. elle contiendra le timbre de l’institution et les initiales du nom de celui qui a approuvé l’envoi de la note. administratif. par le Ministère des Affaires Etrangères ou par le secrétariat d’une organisation internationale. • L’acte circule entre auteur et bénéficiaire accompagné par une lettre. On ne signe pas la note verbale. On utilise les formules de politesse consacrée au début et à la fin de la lettre. On tape la note sur une feuille de papier avec l’en-tête de l’émetteur. on utilise une disposition légale ou d’autres communications d’intérêt général. deux États puissent conclure des accords bilatéraux dans le droit international public. envoyée par la mission diplomatique. La correspondance diplomatique dans le contexte de la démarche diplomatique. à savoir une note verbale ayant le même contenu que le Ministère des Affaires étrangères ou le secrétariat d’une organisation internationale envoie à plusieurs ou à toutes les missions diplomatiques accréditées auprès de l’État respectif ou auprès l’organisation respective.

la répétant textuellement dans une note verbale de réponse. il n’y a aucune différence entre la note verbale et la note signée. comme dans le cas des notes verbales et des notes signées. La note signée est un document diplomatique plus solennel. Elle peut être 405 . Dans ce cas. C’est une communication écrite que les représentants diplomatiques de plusieurs États adressent solidairement au ministre des affaires étrangères ou au secrétariat d’une organisation internationale. La note signée est rédigée à la Ière personne et elle commence par la formule: „Au Monsieur le Ministre. Toutes les deux produisent des effets dès le moment quand le destinataire les reçoit.accepte la proposition. rédigées dans une langue étrangère. ou simplement „À Son Excellence” et elle finit par une formule telle: „Je vous prie d'agréer. Dans de telles situations. la pratique consiste dans le fait que les deux États se consultent et se mettent d’accord sur le texte de la proposition proprement dite figurant dans les notes verbales. elle est remise durant une audience à laquelle tous ceux qui l’ont signée assistent. qui vise à mettre en évidence qu’elle a été élaborée de commun accord et que le problème abordé dans la note est signée par tous les chefs des missions diplomatiques. au ministre des affaires étrangères ou au chef exécutif d’une organisation internationale ou vice-versa. La note collective représente une forme de correspondance extrêmement solennelle. au Monsieur le Secrétaire Général ou au Monsieur l’Ambassadeur” selon le cas. l’échange de notes verbales constitue un accord entre les deux États. l'expression de ma très haute considération” en ce qui concerne les notes signées. Elle est signée par l’expéditeur et elle est adressée personnellement au ministre des affaires étrangères. Ce type de correspondance est utilisé lorsqu’entre l’émetteur et le destinataire il y a des rapports de travail plus familiers et la nature des problèmes abordés ne réclame nécessairement une communication officielle. Au moment de la réception de la réponse. Monsieur le Ministre. au chef exécutif de l’organisation internationale ou au chef de la mission diplomatique selon le cas. Du point de vue juridique. La lettre personnelle est un document moins formel que la note verbale et la note signée et elle est adressée au chef de la mission. La lettre personnelle n’implique pas l’État ou l’organisation internationale. les formules de courtoisie doivent être effectuées selon les normes de cette langue dans le domaine de la correspondance diplomatique.

Par cet acte. il constitue une déclaration conditionnelle de guerre. L’ultimatum contient d’habitude une demande expresse de réponse prompte. Maintes fois.envoyée séparément mais simultanément par chaque chef de mission et rédigée dans des termes tout à fait identiques. Maintes fois les grands pouvoirs ont utilisé l’ultimatum comme moyen de contrainte des États plus petits. ce document est connu aussi sous le nom de pour mémoire ou pro memoria. Le contenu du document est le même. l’ultimatum implique la menace de l’utilisation de la force au cas où les exigences formulées ne soient pas accomplies. il n’a pas d’adresse. L’aide-mémoire. Le mémorandum est un document identique en forme à l’aidemémoire et la différence consiste dans le contenu qui est encore plus vaste. C’est l’agent diplomatique qui consigne d’habitude ce type de document à la fin des entretiens officiels. l’aide-mémoire a pour mentions la date et éventuellement le lieu. mais pas toujours. adressée au ministre des Affaires étrangères de l’État accrédité. L’ultimatum est un document par lequel un État exprime sa position ultime et irrévocable envers un autre État. l’État émetteur demande à l’État destinataire l’accomplissement de certaines sollicitations sous la menace qu’en cas contraire il adoptera les mesures nécessaires pour satisfaire ses exigences. dans une question qui fait l’objet des préoccupations dans l’activité diplomatique. Conformément à la IIIème Convention adoptée par la Conférence de La Haye de 1907. il n’est pas signé et il ne contient aucune forme de courtoisie. La note identique. Ce document est une forme de démarche collective moins solennelle de la part de plusieurs chefs de mission. mais la forme et la rédaction peuvent être différentes. C’est un document qui résume un problème qui a été ou qui sera discuté dans une démarche diplomatique ou qui précise certains aspects du problème discuté. lorsque l’ultimatum comprend la menace avec le début des hostilités. Dans la pratique de certains pays. Il est présenté sur un papier sans en-tête. claire et catégorique. Il peut indiquer aussi un délai jusqu’auquel on attende la réponse. Du point de vue de la forme. Son but est d’éviter d’éventuelles erreurs d’interprétation ou des malentendus que l’interlocuteur pourrait avoir suite à l’exposition orale. Le Livre blanc est un document souvent utilisé dans la diplomatie pour des présentations des données et des faits du gouvernement. 406 . Aussi est-il possible que les notes ne soient pas présentées simultanément.

la correspondance diplomatique constitue une „carte de visite” pour l’expéditeur ou l’émetteur et. 4. elle est suivie avec soin car il s’agit des faits. par l’expression dans les lettres et dans les chiffres des quantités. juridiques et d’autre nature qui rendent compte de sa position. s’ils ne sont clairement présentés. verbale ou signée. de l’indécision. des situations. la multiplication. etc. La précision est assurée par l’utilisation de la terminologie de spécialité. elle exprime le degré de politesse de l’expéditeur envers le destinataire.Le but du mémorandum est de présenter de manière exhaustive la position de l’État émetteur dans une question donnée. sans parler des erreurs de dactylographie. La clarté représente une particularité commune de tout style. des sommes. réalisant l’historique des problèmes et présentant des arguments politiques. etc. par la manière dont on la rédige.. La sobriété 407 . ils peuvent causer des préjudices aux Parties. nécessitent temps et frais matériels. des taches ou des suppressions. la lecture. des phénomènes. La courtoisie internationale demande que les notes diplomatiques soient présentées dans une forme impeccable et rédigées sans erreurs grammaticales ou de vocabulaire. des obligations et des responsabilités sui. logiquement groupées dans des paragraphes et par l’utilisation obligatoire de la terminologie de spécialité. mais dans la correspondance. Le mémorandum est parfois adressé aux États tiers afin d’expliquer la position de l’État émetteur s’il s’agit d’un problème susceptible d’un intérêt international plus vaste. dans l’écriture des documents. impersonnel. expressions et formes grammaticales qui n’aient pas une circulation générale ou qui expriment des approximations. des sens ambigus. Le mémorandum est transmis par une note diplomatique. Ce trait stylistique peut se réaliser par la mise des idées dans des propositions courtes. La sobriété et l’officialité sont imposées par le fait que les actes officiels doivent avoir un caractère objectif. des droits. La concision est une condition spécifique au style de la correspondance car l’écriture. par l’utilisation obligatoire des unités de mesure officielles. La clarté est assurée aussi par la manière d’éluder tous les mots. Particularités de la rédaction de la correspondance diplomatique Quelle que soit la nature des notes diplomatiques.

Sterian.bk. S. Ed. Ed. Maliţa. mais elle s’approche en plus de l’aspect officiel que les certifications et les contenus de la correspondance doivent donner... Bucarest. Diplomacy. Fundaţiei Axis. source en ligne: http://www. Chirimbu. 1975. G.. source en ligne: http://www. Bucarest.. C. Bibliographie Bertrand de Salignac. Nicolson. Didactică şi Pedagogică. 1997. Protocole épistolaire et correspondance diplomatique. La communication des actes officiels ne doit pas avoir une charge affective. H.(coord. Projet Gutenberg. 2008.. şcoli şi instituţii. Correspondance Diplomatique. Iassy.. Gh. Discours diplomatique. M. FRM. Londres.). Diplomaţia. T.org/ebooks/39201 Ceban.html?lang=fr# 408 . 1950.s’apparente avec la concision.gutenberg.admin. Iacob. Iliuţă.ch/themen/lang/04929/05490/index. Introducere în diplomatie. Ed.

par le prince troyen Pâris. excuse. The problem of politeness represents the spring of the play. et même de plusieurs bandes dessinées. des sculpteurs. En rétorsion. le thème est repris. la guerre de Troie a été source d’inspiration pour de nombreux tragédiens: Sophocle. 409 . exploiting in a finesse mood the discursive mechanisms of expressing the politeness. avec une insistance sur les sentiments et sur les aspects polémiques. A l’époque moderne. Il s’agit du conflit provoqué par l’enlèvement d’Hélène. l’histoire de cette guerre a constitué une source féconde d’inspiration dans tous les domaines de l’art. A l’époque classique. Dans le théâtre. organise avec son frère Agamemnon une expédition contre Troie et finit par remporter la victoire. Enée. dr. mais sous un angle nouveau.Et şi la guerre de Troie n'avait pas eu lieu? La question de la politesse dans La guerre de Troie n'aura pas lieu de Jean Giroudoux Lect. Key words: speech act. fils de Priam. Rome. Ménélas. A partir du XIX-ème siècle. Virgile conte dans son Enéide le récit d’un des héros troyens. La guerre de Troie a inspiré également des peintres. compliment. Par la suite. Racine. elle a constitué le sujet de nombreux films. reine de Sparte. qui suit les traces d’Ulysse et fonde une nouvelle ville. Universitatea din Piteşti Abstract Beyond the legendary conflict which opposed the Greeks and Trojans. face. Euripide. the pretence and eventually her reason for being. space I. Giroudoux brings the conflict on the dialogue scene. des musiciens. univ. La pièce de Giroudoux reprend sous une nouvelle forme l’histoire de la guerre de Troie racontée pour la première fois par Homer dans Iliade et Odyssée. l’époux d’Hélène. par exemple. Florinela ŞERBĂNICĂ Facultatea de Litere. à l’époque classique. Robert Garnier à l’époque de la Renaissance. dans l’Antiquité.

le dramaturge a employé dans sa pièce un nombre important de termes qui sont liés à la problématique de la politesse: noms: gloire. aduler. qui témoignent de l’importance de ce phénomène dans l’économie de la pièce. position morale. son prétexte et sa raison d'être finalement. menace verbes: insulter. l’introduction de celle-ci. De cette manière. Le meilleur moyen pour régler un conflit déjà déclenché est l’excuse. amour-propre. injurier. excuse. louer.En ce qui concerne la pièce de Giroudoux. faveur. calomnie. par exemple. déshonoré. en se limitant uniquement aux échanges centrés autour d’une intervention d’excuse. Le compliment est un acte de langage complémentaire à l’excuse. l’excuse et le compliment nous semblent jouer un rôle important dans la pièce que nous étudions. fierté. II. soit appuyer l’excuse. en préparant. Elle opte pour une acception restreinte du terme ”réparateur”. La question de la politesse constitue le ressort même de la pièce. Giroudoux amène le conflit sur la scène du dialogue. De plus. 410 . dédaigner. compliment. honte. pardon. mais il ne peut à lui seul régler un conflit. Kerbrat-Orecchioni oppose deux types d’échanges rituels: les échanges réparateurs (l’excuse) et l’échange complimenteur (le compliment). cette question est abordée dans toute une série d’énoncés métadiscursifs. honneur. Pour ce qui du domaine des actes de langage. flatter adjectifs: offensé. Les positions des auteurs quant au rôle de ces deux actes de langage dans les interactions et de leur place dans les descriptions théoriques sont relativement différentes. D’ailleurs. la risée du monde. elle prête moins d’importance au thème de la guerre et évoque surtout le cynisme du monde politique et défend le pacifisme. Ces deux actes de langage sont aussi fondamentaux pour la question de la politesse. III. en exploitant avec finesse les mécanismes discursifs d'expression de la politesse. Nous constatons que ces termes illustrent les deux directions dans lesquelles un conflit peut évoluer: la résolution du conflit et son aggravation. Il peut soit permettre d’éviter le conflit. orgueil. impolitesse.

après constat de visu et enquête subséquente. Nous discutons dans ce qui suit quelques interventions qui illustrent la place centrale que la question de la politesse occupe dans la pièce étudiée. Dans la classe des échanges réparateurs. Les compliments entreraient eux aussi dans cette classe. (2) Demokos: Je la connais. Goffman prend en consideration l’existence de deux classes d’échanges: les échanges confirmatifs et les échanges réparateurs. elle cache un paradoxe. apparemment. mais elle doit les séparer pour des raisons qui tiennent à la finesse de la description. princes. à corriger l’offense et à rétablir l’équilibre détruit. dans le conflit. c’est-à-dire tous les procédés qui relèvent de la figuration. Elle parle d’ailleurs de la fonction commune de ces deux actes de langage par rapport à la question de la politesse. pour la résolution de l’offense. Le paradoxe consiste dans le fait qu’après la production de l’offense c’est la partie offensée qui détient la position haute. Kerbrat-Orecchioni signale elle aussi à plusieurs reprises la parenté de ces deux actes. L’intervention ci-dessus montre la fine connaissance que Giroudoux possède du fonctionnement des interactions verbales. est que les Grecs se sont rendus vis-à-vis de Troie coupables de trois manquements aux règles internationales. Tant qu’elle n’est pas là.Sa position diffère de celle de Goffman. par des procédés différents. la guerre. IV. (1) Busiris: Mon avis. libre à chacun de l’insulter et de la honnir. D’ailleurs. Leur permettre de débarquer serait vous retirer cette qualité d’offensés qui vous vaudra. ces deux actes ne diffèrrent pas quant à leur fonction: ils visent. Par rapport à l’acte d’offense. il place les excuses et les prières. tout en valorisant celles de son interlocuteur. tant que les portes sont fermées. la sympathie universelle. Elle dédaigne les 411 . il est vrai. même si. celui qui l’a produite doit se placer sur une position inférieure et produire un acte de langage – l’excuse – qui menace ses deux faces. pour qui la notion de réparation est plus large. En effet.

comme les hommes. on ne la gagne que şi on la complimente et la caresse. Au lieu 412 . il est perdu. de l’aduler à chaque heure du jour. Mais un jour. Giroudoux discute effectivement le rôle que peut jouer un discours approprié dans la gestion d’un conflit.affronts du temps de paix. Mais dès qu’elle est présente. En effet. lâches devant la guerre. De la même manière. du fait que ces citoyens coupent méchamment les arbres. Tout conflit. C’est alors la mission de ceux qui savent parler et écrire. on ne gagne pas sa faveur. ses poètes en plein fonctionnement. Son armée est forte. mais par des fautes. par l’emploi du nom guerre. Dans cette intervention. C’est à leur façon d’éternuer ou d’éculer leurs talons que se reconnaissent les peuples condamnés. que ses enfants adoptent une mauvaise turbulence. sinon on s’aliène. de louer la guerre. son orgueil est à vif. Conclusion La lecture de la pièce de Giroudoux nous semble devoir prendre en considération deux plans: celui des événements et celui du discours. on ne sait pourquoi. c’est par les mêmes mécanismes que l’on peut aussi bien apaiser une guerre ou l’attiser. Cette intervention montre la vraie nature du conflit opposant les deux peuples: une erreur sur le plan des interactions. de la flatter sans arrêt aux places claires ou équivoques de son énorme corps. meures d’imperceptibles impolitesses. Les nations. De plus. l’intervention suivante montre que c’est vraiment une question de politesse qui constitue l’enjeu de la guerre: (3) Ulysse: Ce n’est pas par des crimes qu’un peuple se met en situation fausse avec son destin. c’est la devise des vrais généraux. que son prince enlève vilainement une femme. le dramaturge a la possibilité de créer la confusion entre ceux qui provoquent la guerre et ceux qui la subissent. quelle que soit sa nature. implique le discours et c’est toujours au niveau du discours qu’il peut trouver sa solution. Voyez les officiers: braves devant l’ennemi. sa caisse abondante.

1998 413 . 2001 Maingueneau (Dominique). Les Interactions verbales. Paris. Nous pensons que c’est justement cela que Giroudoux souhaite nous montrer: la force du discours. son double tranchant. Analyses de textes. 2004 Goffman (Erving). Paris. Dans ce but. Théorie et fonctionnement. Editura Pygmalion. Editions de Minuit. Piteşti. Les termes clés de l’analyse du discours. 1990-1994 Kerbrat-Orecchioni (Catherine). 1979 Kerbrat-Orecchioni (Catherine). La mise en scène de la vie quotidienne. tomes I-II-III. Editura Universitatii. tout comme ils pourraient très bien en être empêchés. Les actes de langage dans le discours. 1991 Tuţescu (Mariana). il amène le conflit sur la scène du dialogue et exploite avec finesse les mécanismes discursifs d'expression de la politesse. Nathan. Seuil. les événements sont purement et simplement déclenchés par le discours. Bucureşti. Paris.d’être tout simplement décrits par le discours. Bibliographie: Comănescu (Florinela). les effets subtils qu’il produit sur le comportement des gens. Armand Colin. L’argumentation. Paris.

His second book quoted in my article is The Imaginaries of Politics and my research focuses on the double-faced nature of fiction. Pinocchio. The philosopher is perfectly conscious of the rigidity of the utopian projects of the past. The Contradictory Rationality. fiction. and an immoral one in politics? Is the political fiction a lie? Should an ethical literature de-fictionalize itself as much as possible? Should literature unmask the political carnival? Key words: dialectics. Thinking in triads and not in dyads Conf. rationality. is a plea for a more tolerant “trialectics”. To lie means practising subtlety with the purpose of 414 . milder. simultaneously. a defending wall against perverted ways of thinking” (Ibid 11).Imagination between fiction and lie. univ. the dwindling of the fantasizing capacity. The intention is to re-legitimate the non-rational. The source of evil is our narrow-mindedness and refuse to apprehend the multi-dimensional nature of reality. Could we speak about an amoral fiction in arts. Felix NICOLAU Facultatea de Litere. dr. fact that resulted in the criminal rationalistic excesses of the 20th century. Universitatea Hyperion. I cannot figure out how enchanted would be the pontiff of the absolute aestheticism if he could see that fantastic apparatus of lying relocated in the political realm. lie. This attraction has proved to be tragic as it generated all sorts of conflicts. The sanitizing function of the imaginary is backed up by the aggressive ingredient in the structure of whatever social organization. Bucureşti Abstract The French philosopher Jean-Jacques Wunenburger questions our attraction to binary structures. His book. imaginary. with a view to make room for a sanitizing imaginary. In The Imaginaries of Politics. The great liars of universal literature – the baron Münchhausen. The Irish-British writer targeted in his essay the quality of artistic aestheticism. Păcală etc – developed their creative qualities as a reaction against the aggressiveness of the system towards the free individual. Jean-Jacques Wunenburger comes up with “another hermeneutics of politics. politics. This is the reason why he wonders whether “the imaginary weren’t the best supporter of rationality and. Oscar Wilde was writing about the decaying of lie. more complex” (translation mine) (9).

because its spectacular range of manifestation is limited. it ceased long ago to be preoccupied with generosity and improvement. so to speak. Literature progressively manifests the tendency to raise reality from the spell put on it. Or. charisma is a strictly individual attribute. Wunenburger’s idea is that the individual attitude and charisma come in the first place when we speak about politics as a system. Its implications are so intricate that some people could invoke the sanctity of the legislator. starting with modernism. This would insure the sacredness of the one in charge with justice: “there is an imaginary even more archaic than the political power’s one. Nowadays its interests are strictly captivated by the advantages of a faction. The postmodernists. is divided between artistic fiction and political fiction. because art is pure fiction. to support the royal ointment. majesty. Politics is a chameleon – its ambitions camouflage in altruistic scenery. above political games. But this can stay amoral only in arts. To be followed. while politics does whatever possible to manipulate through fiction. Behind the frontiers of arts.persuasion. In order to instil life into the altruistic illusion one needs legitimacy and faith. The artist. but tracing back the romantics. The prejudicial legitimacy To what extent does lie cover the perimeter of the imaginary? A function of the imaginary is. A makeshift faith! If “the political liturgy overlaps oftentimes the religious ritual” (Ibid 20). an inspired figure free of human frailties. The sublimity of power is paradoxical. The Imaginaries of Politics 24). “The sacred 415 . in their turn. seeks shelter in the ivory tower. The law-maker is a genuine individual. “Poets went out of their way to create a gulf between themselves and their public” (Stanciu 18). that of the power to make justice” (Wunenburger. but it becomes completely immoral. omnipotence that connects power with something superhuman” (Ibid 16). he tries to legitimate politics by identifying a sublime dimension of power. Simultaneously. lie can be useful. are interested in public as long as they can put up a show with their views and obsessions. one has to be charismatic. this is possible only because the cunning politicians understood that reason by itself cannot seduce for long. The lie. This can be visualized during the enthronement ceremony and in the divine protection: “The people have needed since immemorial times the incarnated image of grandeur. because it legalizes punishment: a violence which is to fight the violence directed against state system. in Jean Jacques Wunenburger’s opinion.

Superstition and manipulation The looming question: which is the strict difference between fiction and lie? More exactly: do we witness a moral and an immoral imaginary? The French philosopher warns: the loss or decline of the religious imaginary either triggers chronic crises in the sphere of politics. In this fashion. is formed by the salient members of business and political milieu.connotation of law” (Ibid 32) is a guaranty for its observance.as it was expectable in a society interested only in image. . but to those qualities fit for assuring success in a profit-oriented. constituted the gentry. philanthropic soirées. and not in text any longer – the political imaginary is confined to strategies of manipulation by the advancement of makeshift myths. later replaced by the haute bourgeoisie. But this sacredness requires a set of adjacent rituals. and which. Starting from this polarization of social classes. mercantile society. and a second class comprising corporatists and proletarians. or. The judiciary fiction is maybe the only one distant from lie – in an ideal society. The intellectual-artistical activities are approached today only as a background for social events: fashion parades. fiction becomes a set of lies which comes in handy when the slaves are supposed to elect their masters through vote – if we resort to the Nietzschean paradigm. we are left with two classes: the one who. In broad lines. able to ceaselessly remind the superhuman –that is objectivity. Characteristic to the degradation of fiction down to the level of lie is the disappearance of middle class. Owing to the fact that between the religious imaginary –such an awkward formulation – and the political imaginary has always existed an uninterrupted connection. and the closest to the condition of religious imaginary. we can debate upon Jean-Jacque Wunenburger’s question. put in The Contradictory Reason. engenders resurgences of the same imaginaries of substitution? (Ibid 34). Only that people don’t look up anymore to the human qualities helpful to society. the class of intellectual workers. 416 . Charisma continues to be as important in the postindustrial society as it has been throughout history. The two classes left are interested exclusively in entertainment. Specific to middle class was the investment of their pastime in intellectual-artistical activities. once upon a time. it comes naturally that the decaying of one should influence the situation of the other. cultural-sportive festivals where the stress is put on consumerism etc. and this is the most dazzling hypothesis. If the religious imaginary has progressively diluted in superstition. at the time being.

on one side. but further than Kantism and Hegelian dialectic as well. the essential in order to faster obtain economic advantages. The acceptance of a hermeneutic state of conflict means going further than Aristotelianism and Cartesianism. because “thinking nestles around the non-contradiction principle. the one specialized in analytical understanding (Ibid 11). Wunenburger believes that modernity hyperbolised the left brain hemisphere. The author of The Contradictory Reason supports the festering of “some ways of thinking contradictory and paradoxical” (Ibid 14). All these demands are propounded in an epoch in which social sciences proliferate and education is distorted by the imperatives of efficiency and exactitude. but becomes toxic in this way for human nature and for the environment we inhabit. the numen vanishes from the pragmatist thinking as it is considered a “rationality of the shadow” (Ibid 13) which damages the perspectives of social success. He had graduated from Polytechnics. In order to promote such thinking we need to invest in the courage of contradiction and of understanding reality as unitas multiplex. The system postpones. on the other side. He confessed to me that he was completely baffled and he longed for straight and limited thinking directions. After one year he had a nervous breakdown. palpable results is a symptom of non-philosophical thinking. The n-dimensional geometry Wunenburger questions the nature of contemporary excesses: “The excess of alterity. don’t they often have their origin in the incapacity of binary schemes to apprehend 417 . the classificatory approach and around a nucleus of substances” (Wunenburger The Contradictory Reason 9). binary system which had been his referential cardinal point when he worked as a programmer. thus. which wouldn’t “highlight the multiform animation of differences” (Ibid 10) is more spread than we should imagine.whether the western thinking got stuck into “an Aristotelian and Cartesian orthodoxy”. The attraction to simplification and the focus on strategies conceived to yield fast. If these are true. that is the heuristic ways. worked as a programmer. it means the difference is consciously underestimated with the view of attaining a utilitarian comfort lucrative in the worldly order. one which crammes “all determinations under the sign of the Same or Another”. so much confusing if compared to the efficient. the excess of identity. had a real capacity of assimilating foreign languages and he even read a lot. The cause was the plurality of the humanistic approaches. Nostalgia after a logic of conjunction. Slowly but irreversibly. I remember the case of a remarkable student at Foreign Languages.

The philosopher doesn’t reject in any way the ndimensional space of modern physics. Leavis warned about the dangers of industrialization. We very well know that Heraclitus saw the universe as a result of attraction between opposites.R. It would be a naivety. as we are lured to organize them. the British literary critic F. Symmetry would be a maniacal reflex of identitary thinking. the divine geometry is infinitely more complex than the one we know and doesn’t rely on the straight line. Mass Civilization and Minority Culture. that is of creativity. which appeared in that period. The word “high-brow”. This third dimension discharges the tensions of bipolarity. Even the Socratic maieutics. to believe that the binary representation of reality is a characteristic of modernism. These mirages generated by “speculum” emerge from a “paradigm of reflection” (Ibid 38) that doesn’t take into account the geometrical irregularity of creation. from the One. out of gnoseological comfort. This happens because the structures of reality never confine to binarity. that Plato. He overtakes its antagonisms by introducing into equation the excluded tertium. Only the curve allows for that special judgement of what is behind good and evil.the many-headed structure of forms? “ (Ibid 24). the triangle being their core. but it simultaneously charges a relation. but not such a dramatic step in Wunenburger’s opinion: “The homogeneous treatment of dyads assures the status of epithetic correlates of the Unity” (Ibid 32). Or. though. was fascinated by geometrical bodies. The tetraktys compensates for “the insufficiency of the dyad” (Ibid 60). was indicative of this aggressive mockery. The uncultivated majority started deriding the values of the refined minority. the scapegoat. The move from 1 to 2 is the first step in splitting the monad. by way of emanation. The true creative tension which generates a “space of mediations” (Ibid 38) is provoked by the existence of a tertium quid able to relativize “the alternation from simple unity to fragmented duality” (Ibid 56). He only promotes the triad as the perfect structure from the point of view of the energy. The horizontal duality victim – assailant would thus be surpassed by transferring the hubris to a transcendent tertium (Ibid 72). from what Plato transmitted us. Civilization overtakes culture In his book from 1930. in the last stage of constructing his system. and that Plotinus derived the world. Guillaume Apollinaire bemoaned in his poem Zone the end of an aesthetic world: “c’était et je voudrais ne pas m’en souvenir c’était au déclin de la beauté” 418 . was a dispute or a debate with the purpose of filtering out the truth. Much in the same vein. if we want.

The more modernism melted into postmodernism. alarm’ ” (Rothenberg 17). The ironical shade of the name Lucky is obvious when we realize it is used for a slave who is happy to carry in his mouth the whip with which he is flogged. Superstition proves very useful for what Bogdan Ghiu. Beckett imagined the two beggars that wait for Godot: “Huddled together. even if holy. begets superstition. Terror is gradually replaced by hysterical fun. describes the logic of annihilating identities while preserving people’s attachment to the unique party in his novel The Crayfish. more than this. In terms of identity. these apparently opposed conditions can be whimsically inverted. Of course. This is Jahve of the Old Testament and he becomes more and more the God worshipped by the masses: a civilized. The latter progressively invades the former and subsequently assumes its status as well. An indefinite and looming threat triggers unexpected reactions. the menace was obliterated by pleasure. Every victim nurtures the desire to dominate and every executioner longs for the pleasure to be dominated. The aleatory technicalities Alexandru Ivasiuc. panic. to sleep while standing loaded with the bags of his master Pozzo. cringing away from the menace they wait” (Pinter 22). We have the famous couple in Samuel Beckett’s Waiting for Godot. Pozzo and Lucky. Slavery can be assumed as a job. Even the multiples of 2 seem to be menacing in the opinion of the American writer Jerome Rothenberg: “I found that the letters in the Hebrew god-name aleph-lamed-vav-hey (eloha) add up numerically (=42) to the Hebrew word bet-hey-lamed-hey (behalah). they need the strong presence of a master. but not a cultural God. the individual depends upon the relations of power with other individuals. on the other hand the slave. ‘terror. Identity could be perceived as a twofold condition: on the one hand the master. Superstitious people are easier to manipulate and. in his book Dadasein. shoulders hunched. as it happens in Harold Pinter’s theatre. Sadism and masochism swap roles in order to insure the contemporary imperative of pleasure. The first step in advancing political “reforms” is to twist the meaning of such words as 419 . who spent several years in the communist jails. The tense dyad is now represented by the conflict between culture and civilization. He does all these things in order to impress his tormenter so that he will not fire him. The defenceless victim resists the impending danger by ignoring it. The contemporary slave becomes prostrate if he is not used as a tool by his owner. Terror.(Apollinaire 12). called the necropolitics.

obscurely felt. the poet turns screen into filter. Its effects are artistic as long as they correspond to Jed Rasula’s theorizing on tropes: “Privileging tropes. as well. Don Fernando has the intuition of political power as natural and unpredictable revelation. care o va face misterioasă.honour. pentru că adevăratul criteriu va rămâne sau va părea ascuns”. We shall re-offer the world. 227 420 . the manipulators strew the contradictory reason with what Julia Kristeva coined as ideologemes: “The micrological unit known as the ideologeme. This is a poetic justice in the end. The judiciary chaos cannot go totally berserk. To secure their positions. Nimeni nu se va simţi la adăpost. responsibility. which will make it mysterious. The operation will have an en-gi-ne-er like precision. The self-deceived deceiver The same Jerome Rothenberg warned that “mythology always „Scoţând deci din vocabularul nostru opţiunea de individ. Nobody shall feel sheltered because the real criterion shall remain or seem hidden”228 (Idem). Clearly thought. But it will bring forth a new ingredient. o vom înlocui cu noţiunea atotcuprinzătoare de tehnică. obscur resimţită. something of the old mystery it lost with the advent of the rationalist in-di-vi-du-a-lism. chance and subjectivity: “The state power shall be completely arbitrary and mysterious. Însă va aduce şi un element nou.”227 (translation mine) (Ivasiuc 8). Noţiunea de aleatoriu. the smallest ideological component in a system” (in Lane 189). in order to more efficiently govern it. Justice and rightfulness are replaced in the limelight by aberration. răspundere. ceva din vechiul mister pe care l-a pierdut odata cu in-di-vi-du-a-lis-mul raţionalist” 228 „Puterea statului va fi pe deplin arbitrară şi misterioasă. The meaningful clusters of sense functioning like some astrocytes fictionalize politics and embellish all sorts of atrocities. as it punishes in conformity with the political reason of appalling people. sifting rule into detour” (Rasula 137). in accord with the most modern techniques. Operaţia va avea o precizie in-gi-ne-reas-că. Terror becomes sacred and the awestricken people worship the guillotine. and justice: “By eliminating from our vocabulary the option of individuality. These microunits would coordinate “the connectivity of texts to form an intertextual network of meaning” (Idem). Noi vom reda lumii. pentru a o putea eficient guverna. we shall replace it with the all-inclusive notion of technique. This is the contradictory reason in Jean-Jacques Wunenburger’s terminology. responsibility. justice. justiţie. în acord cu tehnicile cele mai moderne. Clar gândită. The notion of aleatory.

2008. Poetics & Polemics.carries with it an element of automythology” (Rothenberg 44). Virgil. traducere de Ionel Buşe şi Laurenţiu Ciontescu-Samfireag. Alexandru. 2008. Politics. 2011. ClujNapoca: Editura Limes. Bloom. 2006. The automythologizing illusion has the efficiency of a convex mirror. Jerome. The researcher even spots the kinship between poetry and politics as he constantly reports his considerations to the Watergate scandal and the controversial figure of President Richard Nixon. Jed. Ghiu. Harold. Bucureşti: Tracus Arte. Rothenberg.. in its broadest sense that the contradictions of economic and political power and inequity can be dynamically yet unconsciously reconciled. Dadasein. Guillaume. U. Editura Paideia. This kinship is not an innocent merry-go-round. Richard. Editura Paideia.S. Filosofia şi ştiinţele moderne: gândirea complexităţii. 421 . the manipulators manipulate themselves until they completely annihilate their lucidity. Bucureşti. Wunenburger. 2010. Piteşti: Paralela 45.A. Raţiunea contradictorie.]. Bucureşti. London: Routledge. Bucureşti: Editura Albatros. This Compost: Ecological Imperatives in American Poetry. No one can stand at an angle too oblique from a convex mirror’s perimeter to avoid being observed by another occupant of the same room. The convex room therefore conveys a notion of supreme “surveillance” (in Bloom 32). 50 Key Literary Theorists. Stephen Paul Miller approaches the equation from the opposite end: “all literature is primarily political because it is only through the language of culture. Analyzing Francesco Parmigianino’s Self-portrait in a convex mirror Stephen Paul Miller concludes: “A convex mirror is a perfect surveillance mechanism. 1980-2005.. Racul. ed. through its inherent pragmatism and cynicism. 2006. Lane. Jean-Jacques.. Bloom’s Modern Critical Views: Contemporary Poets – New Edition. Jean-Jacques.: University of Alabama Press. Put simply. New York: Infobase Publishing. [. J. Alcools. culture is a cover-up” (Ibid 33). Bogdan. Wunenburger. Works cited: Apollinaire. The Transition to Modernism in English Literature. 2005. Al dictators end up believing in their godly nature and in their benign role in history. Rasula. Ivasiuc. 2002. Imaginariile politicului. Stanciu. Athens: Uiversity of Georgia Press. 2007. Owing to such a reflecting phenomenon. falls short of understanding the economic uselessness of literature. 1994.

The study also provides further recommendations for English teachers in using Wordle as a teaching tool. English teaching. Mashhad. teaching language skills. English language classrooms. The user can alter the colors.Wordling: using words clouds in teaching English language Dir. Wordle has so many advantages and benefits in many fields of study. Iran Abstract Wordle is a free word art tool that mixes any chunk of text in production of a visual representation of the content and creates word clouds from text Word clouds visually highlight the most often used words in the passage. We are going to present different usages of wordling in teaching language skills – reading. 2010 [6]. Levy. INTRODUCTION There are a large number of online tools that can be used for second/foreign language learning and teaching (Chapelle & Jamieson. 2009 [2]. The awareness of teachers about these tools is the necessity of education system. This paper is going to discuss the place and role of Wordle in CALL and present some techniques in foreign or second language teaching and learning classrooms. speaking and listening. the larger its size in the visual design. 2008 [1]. Incorporating Wordle into English classes is quick and easy. 2009 [3].net as one of the most useful tools for English teachers. Culture & Art (1). This study aims to introduce Wordle. Godwin-Jones.0 tool is one of the fruitful visualized teaching and learning tool. 2009 [5]. style and layout of the word collage. Dara TAFAZOLI University of Applied Science & Technology. Meskill & Anthony. The more frequently a word appears in the text. Wordle as a web 2. Warschauer. 422 . Garrett. teaching vocabulary. writing. Key words: wordling. 2010 [7]). 2010 [4].

in one hand. “students have access to the material of instruction whenever and wherever they liked”. (3) instructor center. 423 . (2) formal. Education without technology. They believed that by using some tools such as vodcasts. (3) student center. we can say that. Kargozari and Tafazoli (2011) [8] in a study mentioned that “vodcast” is a valuable means of instruction. students who use technology. “Studies of students with disabilities show that technology can expand access to educational resources and enhance students’ ability to process and remember information” (Zorfass. Tafazoli (2011) [14] mentioned that “in classrooms integrated with technology.0 tools include wikis. Integrating technology into classroom instruction had so many advantages for classrooms as well as students. social-networking sites. Baron and Goldman (1994) [11] mentioned that “student with access to technology learn how to organize complex information. David Dwyer (1994) [13] in his article mentioned that “the use of technology in the classroom improves students’ motivation and attitudes about themselves and about learning. and on the other hand.” In psychological point of view. Kulik. Web 2. and (4) time independent. Corley and Remz.EDUCATIONAL TECHNOLOGY & LANGUAGE TEACHING Using technology in education in general and in language teaching in particular has lots of benefits to students. Wordle is a web application which is useful for language teaching and learning. blogs. and communicate findings”. collaboration and learning on the World Wide Web. Technology-rich schools report higher attendance and lower dropout rates than in the past. Kulik and Bangert-Downs (1991) [9] and Kulik and Kulik (1991) [10] claimed that “students in classes that use computer aided instruction outperformed their peers on standardized test of basic skills achievement by 30 percent on average”. Tinzman (1998) [15] believed that “technology use tends to foster collaboration among students in the classroom”. is: (1) passive. recognize patterns. they benefit more from pride. web applications. (2) informal. Web 2. the role of a teacher changed from merely an authority or lecturer to a facilitator or coach”.0 is a term which is commonly associated with applications on the internet which facilitate interactive information sharing. confidence and self-esteem in their works. draw inferences. hosted services and many others are tools which give its users the ability to communicate with others in a virtual context. classroom and community. and (4) time dependant. 1994 [12]). education with technology is: (1) active.

animation or any graphical means that make content easier to understand. Easy access to web 2. Wordle which is created by IBM developer Jonathan Feinberg in 2009 is one of the most popular tools on the internet for generating word clouds. The following figure shows a word cloud by using Wordle. Ramsden and Bate (2008) [18] mentioned that word clouds has some benefits to education. blog feed.WORDLE Wordle is a kind of data visualization tool. maps. These tools can help to make the understanding of complex thing easier because they provide data in multi aspects incorporating visual. and (3) enter a del. The frequency of the words in a text determines the size of a word in a cloud. Tagxedo. it is really easy to make word clouds you can (1) paste a bunch of text. Barret (2010) [16]define data visualization tools as devices which use for representing information in the form of charts.net Some researches have conducted on the base of word clouds. Tagul. textual animated input and etc.0 tools on the internet by users without needing to know the technology leads to wide application of data visualization tools. Friendly (2008) [17] mentioned that data visualization serves as a way to communicate information clearly and effectively through visual representation. Tag Crowd and Wordle.icio. Figure 1: The paper abstract is converted by authors into word cloud by Wordle.us user name. They stated that word clouds can be use to examine 424 . or any other web page that has an Atom or RSS feed. tag clouds. You may heard text cloud or tag cloud instead of word cloud which is a representation of word frequency. There are some tools on the internet to provide such word clouds such as Wordsift. (2) enter the URL of any blog.net. As mentioned in wordle. Word clouds are one of the most popular forms of data visualization.

2011 [20] stated that: Pendergast (2010) used “tag clouds” to perform an analysis of the most commonly used terms from documents published by the American Association for Family and Consumer Sciences (AAFCS). and concluded by suggesting that tag clouds be included on Websites next to the published documents. Pennestri and Selvandin (op cit) have conducted an action research on using wordless to teach foreign language writing in which they mentioned Wordle can facilitate the teaching of foreign language writing within a dual coding theoretical framework. visual and entertaining. are multiliterate and tend to prefer visual over textual information (p. Wordle can be used for instructional purposes. according to her. McNaught and Lam (2010) [19]. In this section authors are going to provide some techniques for teaching different language skills and components in which teachers benefit from and use them in their classes. teachers can use Wordle in prelistening stage. 12). While overusing presentation software such as PowerPoint is not much more effective anymore. This stage helps learners by focusing on the topic. including the “millennials. creating what she referred to as a “folksonomy” of texts. in a research which they used Wordle. Pennestri and Selvandin. a computer and a data projector. (2) help the learners to develop their vocabulary related to the topic. argued that word clouds can be used as supplementary research tools for the triangulation of data. She showed that the clouds revealed a visual hierarchy of text.” Baralt. and (4) get the 425 . Pendergast argued that doing so would appeal to multiple generations. WORDLING & ENGLISH LANGUAGE TEACHING Wordle is fun. If we use only two pieces of hardware. activating knowledge they have about the topic and providing clear view of learners about what they are going to do.” who. About Pendergast research in 2010. teachers can (1) discuss topic with the learners. Listening: For listening skill. Wordle can be substitute as a teaching and learning medium instead.teacher responses to a survey about podcasting in educational contexts. we can enlarge a Wordle picture on a screen or a white wall. These types of activities encourage students to react to topics or concepts and produce their own understanding based on that reaction. Baralt. (3) give learners information about the context. By wordling. This provides an opportunity for all students to benefit from projected picture.

(2) drafting. Teachers can use Wordle to improve their instruction performances. In planning stage or we can call it pre-writing stage we can use word clouds to brainstorm. These word clouds can be 426 . and (3) help them with words and phrases they will need to know before doing an activity.228). Harmer (2004) [23] mentioned that “writing process has four main elements: (1) planning. Reading: Word clouds can also be used as part of a reading. Speaking: One of the crucial problems of students in speaking is the lack of vocabulary knowledge. 2006) [22]. Most of the time learners can not remember the exact words about the topic. Teacher can create a series of word clouds using individual questions or sentences. (2) provide them with background information that they need before they read. and one aspect of register is the choice of topic vocabulary. the teacher expected to help the learners with unknown vocabulary and grammatical structures and to familiarize them with the topic of the input” (p. (3) editing. Wordling can provide such a topic vocabulary in which improves learners’ performance in writing. help the learners prepare for the task and motivate the learners to read” (Lindsay and Knight. One of the main elements in writing is register. In this case. providing some relevant vocabulary to trigger writing. providing word clouds before and during speaking can be beneficial. By wordling listening text to word clouds and displaying it before task. The authors recommend using this new mixture of technology and teaching tool in English as foreign / second language classes. To prevent this pauses and stops.learners to predict what they will hear. in which learners prepare for what they will write. we can reach the goals of pre-listening stage which Saetti (2009) [21] mentioned the goals of pre-listening stage is “to activate the learners` linguistic knowledge and background information. and (4) final version. learners are benefits from provided vocabulary which are exactly relevant to the topic. The incorporation of wordle into classroom act as an instructional tool which help students using more varied vocabulary in new style which is new to them. Some techniques are provided as follow: For teaching word order and part of speech. so they may stop and pause in their speeches and even try to refer to their mother tongue to remember the necessary words. Pre-reading activities should help the learners to achieve the aim of the reading activity such as: (1) stimulate what they already know about the topic. Writing: In writing skill. The pre-reading activities are designed to “set a task for the learners. scrambled questions and sentences are useful technique.

For teaching writing. (p. Before engaging students in speaking. choose. In pre-reading stage. Another use of word clouds is as simple vocabulary exercises.net as a useful web 2. many online tools are increasingly available for use in educational and non-educational settings.net. Students also may use visual word cloud to ask about new vocabulary which provides input to them. the authors have introduced the wordle. Acknowledgement I have to thank Jeremy Harmer and Hanna Kryszewska for their impressive paper presentations about integrating technology in education at 427 . Teachers can create a word cloud from a news article and use it to start a conversation. use and evaluate educational tools for further development and implementation of CALL. and Selvandin (op cit) argued that word cloud also can be use as an assessment tool. students can talk about these new words and predict the content of reading. They mentioned that “instructors can create word clouds from students’ individual essays and use them for selfassessment purposes. In view of the need for CALL researchers and practitioners to find. after teacher wordling key words of a reading text. this could be especially relevant for online classes. We concluded that using wordle is a necessity in teaching all four skills and also language components. the resulting word clouds as well as word frequency counts can show students’ individual progress towards improving their vocabulary. Similar to the present study.0 tool for English for foreign or second language classes. Baralt. The learners have to unscramble the words. Students can use word clouds to generate ideas for new writing topics and/or themes.printed or projected. it should be fruitful to introduce new and useful tools that can be used for language learning and teaching. by wordling key words teacher can increase the vocabulary knowledge of students about the conversation. In this paper. Pennestri. 21)” CONCLUSIONS With the widespread use of the Internet. For this reason we are decided to present Wordle. brainstorming is one of the key techniques. Teachers and students are benefit from in many ways. We can use word clouds for words that have to be joined together to form collocations. The source of text could derive from blog posts as opposed to essays. Our teachers should be well-equipped with new technologies and update themselves with new tools in language teaching.

. 4-10). [8] Kargozari H. D (1994) Apple Classrooms of Tomorrow: What We’ve Learned. Computers in Human Behavior. Language Learning & Technology. [2] Garrett. [12] Zorfass.719-740). 13 (2). The Modern Language Journal. 14(1). Remz (1994) Helping Students with Disabilities Become Writers. Computers in Human Behavior. 93 (Focus Issue). [9] Kulik.1 . (2011) Vodcasting: A Reusable Learning Object to Teach Writing. M (2009) Technologies in Use for Second Language Learning. Jamieson. References [1] Chappelle. C. 3-9).msu. Corley. (pp. editor. Tafazoli D. Goldman (1994) Integrating Technology with Teacher Preparation. 14(3). 75-94). 51. [4] Godwin-Jones. [5] Levy. 2011. Turkey. Pearson Education. UK: Multilingual Matters. 59-74). Educational Leadership. 7. Bangert-Downs (1991) Effectiveness of Computer-Based Education in Elementary Schools. In: Means. Language Learning & Technology. The Modern Language Journal. [13] Dwyer.. [6] Meskill. J (2008) Tips for Teaching with CALL: Practical Approaches to Computer-Assisted Language Learning. (pp. 2011. (pp. Kulik (1991) Effectiveness of Computer-Based Instruction: An Updated Analysis. (pp. from http://llt.the 4th Annual ELT Conference in Turkey which generates the idea of this paper. Bristol.edu/vol13num2/emerging. [10] Kulik. [11] Barron. Language Learning & Technology. proceedings of the 4th International ELT Conference on practical aspects of ELT. (pp. retrieved May 18. Retrieved May 20.pdf. (pp. 3-8). 62-66). San Francisco. N (2010) Teaching Languages Online. (pp.edu/issues/october2010/emerging. (pp. (pp. Retrieved May 18. (pp.R. Technology and Education Reform: The Rreality Behind the Promise. from http://llt. 67-89).pdf.msu. 8-9). Kulik.msu. [7] Warschauer. 7. C. 2011. CA: Jossey-Bass. 428 . 7. 93 (Focus Issue).pdf. (pp. Educational Leadership 51.. R (2010) Literacies and Technologies Revisited. M (2010) New Tools for Teaching Writing. 2-9). NY. 769-782).edu/vol14num1/commentary. from http://llt. [3] God-win-Jones. Anthony. White Plains. R (2009) Personal Learning Environment. N (2009) Computer-Assisted Language Learning Trends and Issues Revisited: Integration Innovation.

edu/issues/june2011/actionresearch. 15(3). T (2010) Forty-five Interesting Ways to Use Wordle in the Classroom [Slideshare slides]. M (2011) Action Research: Using Wordles to Teach Foreign Language Writing. Online Grammar Corrector: the Employment of Educational Technology to Persian Language Grammar. M. 81-91). Härdle. [17] Friendly.ac. 429 . P (2006) Learning and Teaching English. Iran. K. England. [16] Barret. (p. Lam. New York: Springer.pdf [19] McNaught. M (2008) A Brief History of Data Visualization. Pearson Education LTD. [22] Lindsay. Selvandin. (pp. Tehran: Khane Ketab Publications. proceedings of the 6th international conference of Iranian society for the promotion of Persian language and literature. A.bath. Retrieved from http://www. S. Unwin (Eds. 15. 630–643). Oxford University Press. C.. M. J (2004) How to Teach Writing.pdf [21] Saetti. Iran. [18] Ramsden. Chen. 7th Edition.B (1998) How Does Technology Affect Students` Learning and Engagement in Collaborative Activities? Unpublished manuscript.nova.msu. T (2009) Teaching Methodology.. The Qualitative Report. in C. 2. Retrieved from http://opus. A (2008) Using Word Clouds in Teaching and Learning. 15–56).net/boazchoi/fortyfive-interesting-ways-to-usewordle-in-the-classroom.slideshare.edu/ssss/QR/ [20] Baralt. 12-22). Handbook of Computational Statistics: Data Visualization (pp. [23] Harmer. Retrieved from http://llt. 228} Pouran Pajouhesh. & A. Knight.-H. Retrieved from http://www.).[14] Tafazoli D (2011). [15] Tinzman..uk/474/1/using%2520word%2520clouds%2520in%2520t eachi ng%2520and%2520learning. Language Learning & Technology. Bate. (pp. C. W.. (pp. P (2010) Using Wordle as a Supplementary Research Tool. Pennestri.

Ca absolventă a şcolii normale. ne însuşim unele tehnici ale muncii intelectuale. determiners (rom. cât şi a limbajului scris. with an exchange of information between speaker and interlocutor between the transmitter and receiver. „limba este întîiul mare poem al unui popor”."to teach students to learn". Airinei” . teaching. some techniques of our own intellectual activity. observ că în zilele noastre. Atribut). totodată. foarte important pentru vorbitorii de limba română. care ne conduc spre însuşirea unor deprinderi. ajutându-ne totodată să comunicăm cu ceilalţi oameni (unii fiind persoane şcolite) şi să ne exprimăm corect. în licee nu se mai pune accent pe limba română. Aşa cum spunea Lucian Blaga. emisiunile televizate nu mai reprezintă un mod de educare. By speaking the language correctly. Studiul limbii române ajută la cultivarea atât a limbajului oral. that lead to acquisition of skills that meet the fundamental requirement of modern school . Key words: communication. In the following we make some observations on determiners (rom. syntaxe. we have an obligation to speak correctly and we respect each other. Thus. Prin vorbirea corectă a limbii. language Limba română reprezintă o adevărată pasiune pentru mine. s-a ajuns să se facă foarte multe dezacorduri atât în discuţiile tinerilor cât şi în emisiunile prezentate la televizor.Observaţii asupra atributului în limba română Prof. Nicoleta Violeta IVAN Colegiul Tehnic „Gh. Atribut) rankings and teaching in school. cum se întâmpla în vremurile trecute iar acest fapt reprezintă un minus în planificarea normelor învăţământului. De aceea. ce răspund 430 . Studierea limbii române ne ajută să cunoaştem şi să folosim corect această limbă. fiind de fiecare dată nerăbdătoare de a afla cât mai multe cunoştinţe din acest domeniu fascinant şi. Bucureşti Abstract Transmission of the information is through language. Din acest punct de vedere.

Atributul este partea secundară de propoziţie care determină un substantiv sau un înlocuitor al acestuia – orice partea de vorbire cu valoare de substantiv: pronume sau numeral.iar comunicarea bilaterală mai bună. Comunicarea între oameni se face cu ajutorul cuvintelor. ajută şi la conştientizarea treptată a îndatoririi de perfecţionare continuă a procesului comunicării şi cultivării vorbirii. Tehnicile muncii intelectuale contribuie în vederea propriei noastre formări. avem obligaţia de a vorbi corect şi de a ne respecta unii pe ceilalţi. pătrundem în lumea fascinantă a ei. adică în propoziţii şi în fraze. mesajul ce vrea să fie transmis de locutor trezeşte interes din partea interlocutorului. logic. În acest sens se pun în mişcare valorile formativ-superioare. Cum? Folosind. Neamul Şoimăreştilor) . şi. în primul rând. Între cei doi poli se realizează o comunicare. în al doilea rând. între emiţător şi receptor. şi. Sintaxa reprezintă partea gramaticii care cuprinde regulile privitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze. Totodată. gândurilor. Delavrancea. Cu cât spaţiul care se suprapune este mai mare. de tipul creativităţii. să înveţe”. se intercalează. cu atât valoarea pozitivă a repertoriului comun este mai ridicată.. Amintiri crîncene răscoliră deodată mintea şi sufletul lui Tudor (M. acestea fiind îmbinate în unităţi sintactice. Domnul Vucea) 431 . astfel. având loc un schimb de informaţii între locutor şi interlocutor.cerinţei fundamentale a şcolii moderne – „a-i învăţa pe elevi. erau trei „monitori generali”: doi de învăţătură şi unul de ordine (B. Această comunicare devine posibilă numai atunci când cele două repertorii au ceva comun. În cele ce urmează vom face câteva observaţii cu privire la clasificările şi predarea atributului în şcoală. gândirii.. Prin intermediul cărţii. Studiul limbii române ne ajută în formarea şi dezvoltarea deprinderilor de exprimare în mod corect. al spiritului de observaţie şi investigaţie. pentru a cultiva capacitate de exprimare corectă oral şi în scris. ne cultivăm şi ne deschidem noi orizonturi. Şt. Transmiterea celor mai multe informaţii se realizează prin intermediul limbajului. ideilor. Astfel. cartea ca sursă de formare şi informare. ca sursă de informare. Sadoveanu. coerent şi concis a observaţiilor. sentimentelor. al interesului şi dragostei pentru cunoaştere. clare şi expresive. scrierii şi exprimării corecte.

superlativ: Omul e ceea ce suntem. număr şi caz. iară noi copiii ne-am întors plîngînd pe la casele noastre (Ion Creangă. A fost ca niciodată. verb la participiu sau la gerunziu.comparativ: Oare ce desfătare vînătorească mai deplină. Atributul adjectival poate sta după substantiv sau în faţa acestuia. valori expresive. adverbiale. substantivale.Flăcăii ceilalţi pe dată s-au făcut nevăzuţi. Amintiri din copilărie) Atributul reprezintă partea de propoziţie secundară deosebit de importantă care întregeşte comunicarea. fiecare – lăcaşul e ceea ce unuia singur îi e dat să înfăptuiască pătruns de cea mai înaltă taină cerească! (L. prin pustiile Bărăganului. adăugându-i. Meşterul Manole) A fost odată ca-n poveşti. Odobescu) . Blaga. … mai senină şi mai legănată în dulci şi duioase visări. de cele mai multe ori. După părţile de vorbire prin care sunt exprimate. 432 . care se acordă cu substantivul determinat în gen. Topârceanu. poate fi pe lume decît aceea care o gustă cineva cînd. atributele sunt: adjectivale. interjecţionale. (G. Atributul adjectival este cel mai frecvent tip de atribut întâlnit în comunicare şi este exprimat printr-un adjectiv propriu-zis sau prin alte părţi de vorbire cu valoare de adjectiv: numeral. adjectiv pronominal. a) Atributul adjectival exprimat printr-un adjectiv propriu-zis Atributul adjectival poate fi exprimat prin adjective la diferite grade de comparaţie: .pozitiv: Peste firea mută doarme Cerul plin de stele. căruţa în care stă culcat abia înaintează pe căi fără nume? (Al. Din rude mari împărăteşti. bun sau netrebnic. pronominale. verbale. În drum) . A.

Dar versul cel mai plin. (Marin Sorescu. atît de importante. s-a cuibărit lîngă mine şi am pornit-o pe o vreme cu soare. a hrănit pe Sura cea bătrînă. Fraţii Jderi) Asta-i patria cea dragă Şi dăm patriei române Inima şi viaţa-ntreagă. (G. Patria română) Alexa cel chior. Sadoveanu. Coşbuc. Când precedă substantivul. mai pudic. Sadoveanu. Eminescu. (M. constituie un ajutor preţios în operaţia de identificare a atributului adjectival. cine ştie cînd. adjectivul este însoţit de articolul demonstrativ (adjectival): La zăvoarele porţii. Puternic iar – de-o vrea – e pururi iambul. mai blînd. m-a învălit bine într-o blăniţă. în mod obişnuit. Coşbuc. Iona) Notă: Uneori. Iar veşnicul apelor şopot Să-mi pară ca-n ceasul vecernii O rugă de clopot. a umplut săniuţa cu paie. care. (G.O prea frumoasă fată. Moartea lui Gelu) b) Atributul adjectival exprimat printr-un numeral cu valoare adjectivală 433 . adjectivul poate fi articulat cu articolul hotărât: Jelească-mă apele Cernii! Să-mi duduie crivăţul iernii Ca-n taberi al cailor tropot. La Mestecănei) Articolul demonstrativ. (M. (M. în barba-i mare (M. Luceafărul) Aceste toate singur nu le judic. poate fi confundat cu adjectivul pronominal demonstrativ. Iambul) O să mă bucur pentru clipele acestea. Eminescu. vizitiul bunicului. Jderul cel bătrîn rîdea pentru întîia oară în acea duminică.

iar de studenţi devine atribut substantival. două boabe pentru a doua căsuţă… şi tot aşa dublînd numerele pînă la a şaizeci şi patra căsuţă. Jocul ielelor) …şi eu muşcam din bucuria asta ca dintr-un măr.Numeral ordinal: Ne-am speriat…că tocmai venise şi responsabilul de la Internaţionala a doua…(Camil Petrescu. Coşbuc. Sintaxa limbii române. L.Atributele adjectivale pot fi exprimate prin numerale cardinale propriu-zise. (M. Caragiale. raportul sintactic este invers: numeralul douăzeci este subiect. Şt. distributive şi colective cu valoare de adjectiv. ordinale. smulsă de pe băncile şcolii…(Camil Petrescu. Delavrancea.Numeral cardinal propriu-zis: Clasa avea şaisprezece bănci. Jocul ielelor) Atunci află că cer un bob de grîu pentru cea dintîi căsuţă a acestei table de joc. 89 434 . peste monitori erau trei „monitori generali”…(B. multiplicative. . Divanul persian) .229 . (I. băncile aveau şaisprezece „primi” şi şaisprezece „monitori”. care mă măritasem din clasa a şaptea de liceu. Jocul ielelor) Guvidi…a rămas în gară să apuce trenul ce venea din Bucureşti şi cu care noi ne încrucişam la întîia staţie. în care optsprezece este atribut adjectival al substantivului studenţi. Ideal) 229 Apud Florin D. Dar în: În grupă sunt douăzeci de studenţi. Sadoveanu. eu.Numeral multiplicativ: A fost un geamăt întreit Din totul inimii pornit. Popescu. Om cu noroc) Numeralul ordinal poate fi articulat cu articolul demonstrativ cel urmat de prepoziţia de: Ne-am jurat că vom avea tăria să ne sinucidem la cel dintîi semn al capitulării noastre… (Camil Petrescu. (G. aceasta din cauza apariţiei prepoziţiei de de la numeralul douăzeci în sus. p. Domnul Vucea) Notă: Atributul exprimat prin numerale cardinale până la nouăsprezece inclusiv este atribut adjectival: În grupă sunt optsprezece studenţi.

cât): Ah! cine o spune. Ca balaur din poveste nouri negri plini de geruri. Jocul ielelor) Dar drumul. Creangă. ce. spunînd nu. . Alecsandri.Numeral colectiv: Din tuspatru părţi a lumii se ridică-nalt pe ceruri. intră atributele reprezentate de adjectivele posesive.Adjective demonstrative: …cred că tovarăşul Ruscanu. relativinterogative.Numeral distributiv: S-a tăiat fiecare pîne în cîte trei bucăţi deopotrivă de mari.Adjective posesive: Nu ne mai chinui cu tăcerea ta. Eminescu.Adjective relativ-interogative (numai care. Meşterul Manole) . cine-o poate spune. Un duel) c) Atributul adjectival exprimat prin adjective pronominale În grupa atributelor exprimate prin adjective pronominale. (L. Trebuia s-o ia în partea cealaltă. care se îngrămădesc nu în amor însuşi. Topârceanu. Porunceşte sufletelor noastre să uite. (M. Blaga. vrea să înţeleagă faptul că el nu convine să se facă din această împrejurare o afacere intimă a regimului. ci în setea de amor. şi care limbă e-ndestul de bogată. (G. (I. (Marin Sorescu. Cezara) Pînă la ce josnicie se poate coborî un om din patimă politică… (Camil Petrescu. porunceşte ochilor noştri să nu mai aiureze. Iona) .. de întărire şi negative: . ca să poată exprima acea nemărginire de simţiri. Sfîrşit de toamnă) Din amîndouă părţile Se-ncep ostilităţile. Jocul ielelor) 435 . (V. demonstrative. (Camil Petrescu. Amintiri din copilărie) S-au format rânduri de câte trei. nehotărâte. el a greşit-o. să slujească drept instrument al unui partid împotriva celuilalt.

Cînd citim în vechea carte a istoriei străbune Virtuţi mari. (Gr. Jocul ielelor) E o nevoie de viată şi de moarte pentru mine să ştiu dacă trecutul însuşi a existat… dacă am fost cu adevărat iubită. toată truda. (Camil Petrescu. avea fiecare lumînarea sa. Unirea principatelor) Într-o pădure deasă. Dacă lupt pentru o cauză. (I.Adjective de întărire: Am socotit totdeauna că dreptatea e absolută. Atîtor doruri fără leacu. toţi au turbat. Alexandrescu. Budulea Taichii) d) Atributul adjectival exprimat printr-un verb la participiu cu valoare adjectivală Participiile care se acordă cu termenul determinat sunt atribute adjectivale.Adjective nehotărâte: Dă-mi tot amarul. Slavici.Ascultă. Sadoveanu. (Camil Petrescu. de cetăţi depărtată. în fiecare zi şi în fiecare noapte se întîmplă ceva nou. Jocul ielelor) . Jocul ielelor) . Care inimă stă rece? Care suflet nemişcat? (Gr. Agârbiceanu. (M. Goga. Mierla se întîlni seara cu bufniţa umflată. aceasta este dreptatea însăşi. ştiu eu o vorbă de la tata: cîţi cîini m-au lătrat. Rugăciune) Orice om cuminte strînge bani albi pentru zile negre. Lada) De-o bucată de vreme. (I. ilustre fapte ale naţiei române. Mierla şi bufniţa) 436 . (Camil Petrescu. (O.Adjective negative: Pentru ca să nu fie nicio supărare. Maria. Alexandrescu. Oameni din lună) .

a. b) atributul substantival în dativ. „femeie suferindă”. Gramatica azi. Alexandrescu. (C. Pe drumuri de munte) Ş-ale valurilor mîndre generaţii spumegate (Gr. Atributul substantival După mijloacele de exprimare. B. c) atributul substantival prepoziţional. p. 186 437 . a) Atributul substantival în genitiv (atributul genitival) răspunde la întrebările (al. Graur. Locul obişnuit al atributului substantival genitival este după substantivul determinat. ai. d) atributul substantival apoziţional (apoziţia).e) Atributul adjectival exprimat printr-un verb la gerunziu cu valoare adjectivală Dimineaţa era măreaţă. miresme 230 apud Al. „forme născânde” etc. „mâini tremurânde”. „rană sângerândă”. El poate sta imediat după substantivul determinat sau poate fi despărţit de acesta prin alte atribute: miresmele florilor. neguri fumegînde pluteau în văzduhul adînc al văilor. Hogaş. „buze sângerânde”. ale) cui? şi poate sta după sau înaintea substantivului determinat. Hogaş. categoria atributului substantival în dativ este învechită. „ruini fumegânde”. Pe drumuri de munte) Notă: Gerunziile acordate sunt folosite în limba literară contemporană în unele îmbinări: „ordine crescândă / descrescândă”. Dintre acestea. La Cozia) Atributul genitival poate fi precedat sau nu de articolul posesiv al / a / ai / ale sau de articolul hotărât lui: O carte a colegei mele. „inimi fremătânde”. un coleg al lui Mircea. cartea lui Tudor. atributul substantival este de mai multe feluri: a) atributul substantival în genitiv (numit şi atribut genitival). ca „ordine descrescândă”230. Umbra lui Mircea. Forma feminină este astăzi învechită şi nu o mai folosim decât în anumite formule fixe. Puterile adîncului se treziră de pretutindeni (C.

Avem deci un atribut genitival ale văi(i) şi două atribute adjectivale care determină substantivul la genitiv. b) Atributul substantival în dativ are un caracter arhaic. Concertul în luncă) Veneam din regiunile fericite ale frumoasei noastre văi. Pe drumuri de munte) Observăm că. (C. Alexandrescu. atributul genitival apare înaintea substantivului determinat. Neculce. Acest fel de atribut determină un substantiv nearticulat care denumeşte. şi mai ales în poezie. Camilar. era partea cea mai primejdioasă a drumului. Sadoveanu. atributele frumoasei şi noastre s-au intercalat între articolul posesiv ale şi atributul genitival văi. în al treilea exemplu. Lupul. solemne. Ş-ale valurilor mîndre. Fraţii Jderi) Substantivul cu funcţia de atribut genitival poate fi determinat la rândul lui de unul sau mai multe atribute genitivale. Roxelana) În poiana tăinuită unde zbor luciri de lună Floarea oaspeţilor luncii în grăbire se adună. Umbra lui Mircea. folosit mai rar astăzi. Alecsandri. în operele literare. ale clopotului…şi parcă se deschid pagini măreţe în inima mea şi în vreme. La Cozia) Stau în amurg şi ascult dangătele rare. aceste miresme îmbătătoare ale florilor. adjectivale sau de alt tip: Un pîlc de cavaleri cu zale şi coif au trecut în pas domol către acea tabără a coconului împărăţiei. Clopote în amurg) În trecătoarea aceea printre ape şi prin lunca nestatornică a rîului.ale florilor. Hogaş. generaţii spumegate. prietenul bun şi nepreţuit al lui Mircea. (E. (Gr. (M. fecior lui Gavriliţă vornicul. (I. Cronica) 438 . Uneori. (G. Sadoveanu. (M. grade de rudenie sau atribuţii sociale. în general. şi alţii… au alergat la Constantin-vodă.

(M.Preot deşteptării noastre. Epigonii) Notă: În stilul publicistic. ştiinţific şi administrativ se întâlnesc cu o oarecare frecvenţă şi unele formulări moderne. Atribuirea de valori unor variabile.substantiv precedat de locuţiune prepoziţională Trăsura cea fină şi amară dimprejurul gurei lui. (Şt. Iţic Ştrul dezertor) d) Atributul substantival apoziţional reprezintă atributul pus în cazul nominativ. Rebreanu. Popescu. Mi-ai dăruit. 231 Apud Florin D. se adînci vădit. Apoziţia este exprimată printr-un substantiv. Eminescu. c) Atributul substantival prepoziţional se exprimă prin: . Călimara) După aceea. Ea poate determina un substantiv sau un pronume. frumoasă doamnă. fiind o vreme frumoasă. (G. O. şi s-au pustiit prin locuri ferite. Eminescu. (L. (M. Sintaxa limbii române. 87 439 . Topârceanu. cu termenul la care se referă. cu capul în pămînt. o călimară de argint. Judeţ al sărmanilor) Vii să-mi baţi iar la fereastră. de exemplu: Conferirea de medalii / premii unor sportivi231. au încălecat iar. Cîntec de primăvară) . Sadoveanu. Sărmanul Dionis) . cu inima ca plumbul. semnelor vremii profet. care stabileşte un raport de echivalenţă. cu soare de primăvară.substantiv precedat de prepoziţie. p. ieşind din sat. Şi zăpada de pe coastă Fuge ca argintul viu. Tînăr soare auriu.substantiv precedat de un adverb de comparaţie cu valoare de prepoziţie: Porni singur pe calea pe care au venit amîndoi. (M. Iosif.

(M. numai să-mi daţi voie să-mi îngrop omul. Oltule. Călin . Călin (file din poveste)) Socru roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare.… înainta cu greu sprijinindu-se într-o cîrjă. domnule subprefect. El pe capu-i poartă mitră şi-i cu barba pieptănată. Amintiri din copilărie) . Domnia ta etc.file din poveste) Uneori.) Rămîi sănătoasă.. Oltul) 440 . tu. veţi face cum veţi crede căi mai bine. (M. Măria ta. voi. Pătru. mătuşă Mărioară. fii bun. Ioan Cuza) Iată craiul. Pseudo-kineghetikos) . Goga.Dumneavoastră. adică Liliana. ca domn. (Al. Baltagul) Apoziţia poate fi: simplă – când este exprimată printr-un substantiv sau adjectiv cu valoare substantivală în cazul nominativ sau în cazul regentului: Cel mai mare de ani. să ne răzbuni! (O. (M. arendaşul. Odobescu. dumneavoastră. (Al. Fratele său Alexandru îl însoţea. Topârceanu. Balada chiriaşului grăbit) . cucoană. Odobescu. dumneata. rezemat în jilţ cu spată. Doamna Chiajna) Tu. (M. fii blînd. Apoziţia poate fi exprimată şi prin substantiv în cazul vocativ (singur sau urmat de determinări). Eminescu. Sadoveanu. apoziţia este precedată de un adverb explicativ – adică sau anume: Sora mea. anume Liliana. Kogălniceanu. ne ieşi înainte cu plin. socru-mare. Eminescu. (I. mîndrul soare şi pe nună. sora mea. Creangă.Apoi dar mai rămîi sănătoasă.Descălecai la flăcăraia trosnitoare a brazilor şi domnul Sterie. Că-mi iau geamantanul şi plec! (G. când vocativul determină un substantiv la vocativ. un pronume sau o locuţiune pronominală de persoana a II-a (tu.. Discurs la înscăunarea lui Al. mîndra lună.

ghiaurul Mihai! Aleargă năvală nebună Împrăştie singur pe cîţi îi adună. Gorila) Acest cîntec îl făcui Eu. Note: 1. Cîntecul redutei) În analiza sintactică a propoziţiei. Rebreanu. Pe drumuri de munte) Copilul. (G. Termenii care intră în alcătuirea ei sunt însă analizabili.Domnul că se speria. era voinic şi rumăn şi creştea ca din apă. căprarul Păvăloae. Colecţia Alecsandri) . (G. (Poezie populară. (C. Hogaş. întreaga combinare de cuvinte. Semnul Domnului zărea. crîşmarul de la Mircu. Sadoveanu. Coşbuc. Pe drumuri de munte) Constantin Rotaru. un român. se deosebea mult de Sura lui Avrum din Şeştină. Stînd de strajă noaptea-n ploaie. răsărea ca de obicei pe jumătate de sub tejghea. se scuză cu un surîs jenat şi totuşi galant. Şi din gură-aşa grăia. (C. se consideră ca un tot. de altă dată. Alexandru. Semn călăului făcea.dezvoltată – când este exprimată printr-un grup de cuvinte (un substantiv urmat de un atribut sau chiar de una sau mai multe propoziţii atributive): Dar iată-l! E vodă. care formează o apoziţie dezvoltată. ca o unitate sintactică – apoziţie dezvoltată. Apoziţia dezvoltată se desparte prin virgulă de regent sau se izolează prin virgule de restul propoziţiei sau al frazei: 441 . Coşbuc. Hogaş. (L. Iar Codreanul. tatăl logodnicei şi amfitrionul. (M. Priceputul şi păţitul. Paşa Hassan) Sînt dator să însămn în treacăt că Zamfira lui Ilie Filipoiu. Apoziţia simplă poate fi izolată de regentul ei şi atunci se desparte de acesta prin virgulă: Crîşmarul. Răzbunarea lui Nour) 2. priceputul.

Vulpea păcălită) Au venit odată… doi colaboratori intermitenţi ai Vieţii Româneşti: Ion Marin Sadoveanu şi Tudor Vianu. avînd un cocon anume Ştefan şi Duca vodă din Moldova avînd o cocoană anume Catrina. Galaction. Nu se simţise nimeni şi nu se ivise nimeni: nici păgîni. Slavici. 509 idem 233 442 . s-au ajuns în cuvinte şi au logodit pre coconi. (N. Bălcescu. (G. şi Huţule. dragul taichii. Şi iată că la intrarea peşterii se ivi o fiinţă măreaţă: omul. Întru aceste vremi. (I. (V. ceea ce arată intenţia autorului de a pune în evidenţă pe cel denumit prin substantivul respectiv232. Sadoveanu. Eftimiu. nici de-ai noştri. Apoziţia (simplă. Românii supt Mihai-Voievod Viteazul) 3. anume. Atributul pronominal 232 apud Ştefania Popescu. Radu vodă. veni cu o sabie şi tăie capul lui Alexandru Kendi. apoziţiile sunt legate prin conjuncţia nici233. Budulea Taichii) Un ţigan. Semnul [:] este folosit uneori şi înaintea unei singure apoziţii (simple sau dezvoltate). Istoriile domnilor Ţării Româneşti) 4. Zile şi necazuri din Zavera) C. dezvoltată) poate fi introdusă şi prin adverbele adică. Gramatica practică a limbii române. Vasile şi Andrei. p. când termenul la care se referă apoziţiile coordonate este un pronume negativ. dragul maichii” tocmai aşa să scrii…(I. gîdele obişnuit al locului. Evocări) În propoziţiile negative. (M.„Huţule. Teodoreanu. Masa umbrelor) Fraţi… am avut trei: Dimitrie. (Radu Popescu.

dar nu nevinovat. Vlahuţă. şi voi depune mărturie împotriva dumneavoastră. relative. rîde. Cel mai iubit dintre pămînteni) Ea se uită… păru-i galben. (G. Slavici. (M. Scrisoarea IV) Atributul pronominal în dativ este astăzi pe cale de dispariţie. nehotărâte şi negative. Preda. Balada munţilor) Înaintăm mai bine de o jumătate de ceas în uriaşa hrubă. (M. Alecsandri. El nu se mai întrebuinţează decât în poezie. (I. posesive. 443 . Întîia iubire) O să vie o zi… cînd o să fiţi în locul meu. (M. Comoara) Şi ea arde de dragostea dumitale. Eu sînt în voia soartei un veşnic călător. Iar în ochii ei albaştri Toate basmele s-adună. ale cărei bolţi răsună fioros de paşii şi de glasurile noastre. (Al. (V. şi atunci mai mult la singular. (M. Faţa ei lucesc în lună. Topârceanu. Ea nici poate să-nţeleagă… C-acel demon plînge.Pronumele ca substitut al substantivului are aceleaşi posibilităţi de exprimare ca şi atributul substantival. Crăiasa din poveşti) b) atributul pronominal în dativ este cunoscut şi sub numele de dativ posesiv şi se exprimă prin forma neaccentuată de dativ a pronumelui personal sau reflexiv. Romînia pitorească) Destul că el nu punea nici un preţ pe averea altora. Atributul pronominal este de patru feluri: a) atributul pronominal în genitiv (genitival) poate fi exprimat prin pronume care au formă pentru cazul genitiv: personale (la persoana a III-a). de politeţe. Atras în calea-mi lungă de-un tainic viitor. Eminescu. Despot vodă) Nu vezi că gura-mi arsă e de sete. demonstrative. neputînd s-auză plînsu-şi. Eminescu. Toamna cu-a-ei albă frunte Şi cu galbenii conduri. Sadoveanu.

mie şi dumneavoastră. nehotărât. (Cezar Petrescu.locuţiune prepoziţională (faţă de): Părerea mea faţă de celălalt este bună. negativ precedat de: . Dansul cu tine mă face să plutesc. Eminescu. Scrisoarea III) Apariţia lui în proză este rară şi arhaizantă: Şi cînd el sfîrşeşte. numai dumnealui nu-i place! Toţi. Caragiale. alta. o mierlă. Sadoveanu. ca şi odinioară. cu substantivul articulat hotărât. are funcţia de atribut. Scrisorile unui răzeş) Tuturor… la tot norodul. relativ. (I. ne place cîntecul…. de la.adverb de comparaţie cu valoare de prepoziţie (ca): Cred. L. (M.prepoziţie (dintre. Nici acuma nu mi-ai mărturisit dacă maica lui a fost moldoveancă de-a noastră ori tătăroaică. numai dumnealui. spre. toată nedumerirea s-a şters din minte-mi (Alecu Russo. Fraţii Jderi) . nană Chiră. pronumele îmi îndeplineşte funcţia de complement indirect. de. (M. . şi eu. Ion) 444 . sus. îşi fluieră neastîmpărul. Poezia poporală) Notă: În exemplul „Îmi planific o excursie”. Anii de ucenicie) Desenul de la tine m-a binedispus. Sadoveanu. procopsitul! e mai cu moţ. dar în exemplul „Îmi planific excursia”. reflexiv. şi dumneavoastră. între crengi. pentru. de lângă) Domnul Vasiliu a şuierat cu fălcile încleştate: . Iubind în taină) Şi de crunta-mi vitejie tu te aperi c-un toiag? (M. (M.Unul din noi trebuie să părăsească sala.Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi? (M. având o valoare de precizare şi e folosită rar Şi astăzi. pronumele îmi. Sadoveanu. presupunând construcţia paralelă „Planific excursia mea”. c) atributul pronominal prepoziţional se exprimă prin pronume personal. suntem nişte proşti. că puţine jupînese pot să se laude c-un obraz ca al meu. Fraţii Jderi) d) apoziţia pronominală are un caracter expresiv. demonstrativ. Eminescu.

Hogaş. (G. D. (M. (Mihail Sebastian. zise un aprod apropriindu-se. abia.Sadoveanu. La tabără de ieşit. Atributul verbal Este exprimat prin verbe la moduri nepersonale: a) prin verb la infinitiv: Mă simţii nenorocit că nu am prilejul de a pofti la masa mea pe un nevoiaş. Steaua fără nume) Orice încercare de-a o răpi a fost deşartă. precedat de prepoziţiile (de. Alexandru Lăpuşneanu) Haina-i măturînd pămîntul Şi-o tîrăşte-abia. toată dizgraţia de a locui pe o biată planetă mizerabilă. Nicoară Potcoavă) 445 . Carte mare de pornit. adică voi. (V. FătFrumos din lacrimă) b) verb la gerunziu (neacordat): Doamne. Negruzzi. Coşbuc. aţi luat examenul. (C. Iarna pe uliţă) c) prin verb la supin. Eminescu. Atributul adverbial Atributul adverbial se exprimă printr-un adverb sau printr-o locuţiune adverbială cu sau fără prepoziţie. pe lîngă care marile stele trec fără s-o vadă. (M. astfel: a) adverb şi locuţiune adverbiala fără prepoziţie: Şi cum a venit în ţară n-a avut stare pe loc nici cu stăpînirea dinlăuntru a boierilor. În munţii Neamţului) Şi atunci parcă simt toată umilinţa. Şi să-mi fac bani de iernat. Colecţia Alecsandri) E. Cîntec haiducesc) Iată-l lui. (Poezie populară. Alecsandi. nişte boieri sosind acum cer voie să se înfăţişeze la măria-ta. pentru): Să-mi fac cerc astă rugină. (C.Marinescu şi Ionescu. că i-au sosit.

Stăpînea odată…) M-au trezit glasurile scutarilor din fundul depărtat al pădurii: „hăă-ăp!… hăă-ăp!… ăp…” (I. primitori. Taină) În ceasurile dintîi se-ncruntă în vis. apare totdeauna după substantivul determinat şi primeşte în urma lui semnul exclamării (care nu are valoare de punct. Nicoară Potcoavă) Se aşezară pe prispa de dindărăt în bătaia soarelui. ici. Brătescu-Voineşti. Atributul interjecţional determină un substantiv şi se exprimă de obicei prin interjecţii care imită sunete sau zgomote ori redau diferite strigăte. Sadoveanu. (M. Doamna Catalina) Atributul exprimat prin interjecţia halal poate să aibă un sens apreciativ: „Halal oameni! n-am ce zice. deschişi…” . (M. dă ordin… şi scapă năduşit cîte un geamăt „uiu-iuuuu”! apoi doarme dus… (B. pretutindeni…(I. nici cu stăpînirea din afară a ismailitenilor. Fraţii Jderi) F. călare pe un cal mic de munte. (M. marcând doar intonaţia şi din această cauză scrierea se continuă cu literă mică). fiiiir-fiiiir. virgulă. şi 446 .Eminescu. auzim strigăte: „Ura! Trăiască!”… Şi numai iată că s-apropie de noi.Sadoveanu. Atributul interjecţional se exprimă prin interjecţii şi onomatopee şi este apropiat de atributul adjectival: …nu se auzea decît cîntecul greierilor: fiiiir-fiiiir. (M. doamna Catalina. aceleaşi două note lungi şi tremurate.Atributul adverbial exprimat prin adverbe de mod se întrebuinţează fără prepoziţie: Prin frunze aiurează şoptirile-i alene. Al. colo. Scrisorile lui Mişu Gerescu) …rumînii rămîn drepţi. Brătescu-Voineşti. (I. Este menţionat mai rar în lucrări de specialitate. Sadoveanu. Şt. Delavrancea. Strigoii) b) adverb şi locuţiune adverbială precedate de prepoziţie: Şi cum a venit în ţară n-a avut stare pe loc nici cu stăpînirea dinlăuntru a boierilor. Al. cu securea pe umăr şi întru tîrziu. O zi ca altele) Ofta şi se tînguia încet împotriva unor ţînci din ziua de azi. Agârbiceanu.

Sinteze de limba română. Editura Junimea. 2003 Popescu Ştefania. Editura Fundaţiei România de Mâine. Sintaxa limbii române. 1992 Şerban Vasile. Bucureşti. Editura Dacia. 1984 Irimia Dumitru. Editura Echinocţiu. Georgeta Ciompec. Sintaxa. stilitică. Gramatica limbii române explicată. Gramatica de bază a limbii române. Cluj-Napoca. Flora Şuteu. Gheorghe Bulgăre. Bucureşti. Sintaxa. Editura Ştiinţifică. Iaşi. Iaşi. Ion Diaconescu. Editura Enciclopedică. 1995. Bucureşti. Compendiu. Gramatică. Editura Albatros. Bucureşti. Editura Fundaţiei România de Mâine. Editura Academiei.depreciativ: „Halal oameni! Te-au lăsat la nevoie”234. Sintaxa limbii române. 197 apud Florin D. Bucureşti. Cu o culegere de exerciţii. p. Tendinţe actuale ale limbii române. Bucureşti. compoziţie. Structura gramaticală a limbii române. Sintaxa limbii române. Popescu . 1982 Graur Alexandru. Rodica Bogza-Irimie. 1994 Hristea Theodor (coordonator). p. 1983 Popescu Florin. 1995 Dimitriu Corneliu. 1980 Popescu Florin. Bibliografie Bejan Dumitru. Bucureşti. Gramatica azi. Coteanu Ion. autori: Mioara Avram. Grigore Brâncuşi. 1973 Graur Alexandru. Theodor Hristea. Gramatica practică a limbii române. Editura Didactică şi Pedagogică. 1982 Coteanu Ion. Ediţia a III-a revăzută şi din nou îmbogăţită. Editura Didactică şi Pedagogică. Limba română (Sintaxa). Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Bucureşti. Editura Junimea. 1970 234 235 apud Vasile Şerban. Cluj-Napoca. Editura Albatros. Gramatica normativă.. Bucureşti. 1997 Diaconescu Ion. 89 447 . 1968 Gruiţă G. Ediţia a II-a revizuită şi completată. Sintaxa limbii române. Gramatica limbii române. Se observă că interjecţia halal este amplasată înaintea substantivului după care se pune semnul exclamării235. Sintaxa limbii române – Curs practic.

Studierea limbii române în şcoală prezintă o importanţă inestimabilă.” Limba română asigură dobândirea cunostinţelor din sfera tuturor celorlalte obiecte de învăţământ.!/Limba noastră-s vechi izvoare. imaginatie. ştiut fiind adevărul că ideile se prefigurează şi persistă în mintea omului pe baza cuvintelor. thinking and self-competition./Povestiri din alte vremuri!/Şi cetindu-le-nşirate. Anca Raluca TEODORESCU Şcoala “Mihai Viteazul”. Alternative schoolbooks approach this theoretical concept complies with the requirements of today students. cu modul lui particular de a înţelege existenţa. cu bucuriile şi tristeţile trăite din plin într-un spatiu geopolitic destul de vitreg.formarea omului în perspectiva integrării lui rapide în societate. capacitate creatoare. Însuşirea corectă a limbii române de către elevi devine condiţia de bază în vederea realizării obiectivului fundamental al învăţământului de cultură generală .) şi la cultivarea disponibilităţii de a colabora cu 448 . etc. Limba română. comparative analysis. Târgovişte Abstract The article presents in terms of comparative / critical teaching predicate structures in contemporary Romanian language. contribuie la dezvoltarea laturilor conştiinţei lor ( spirit de observaţie./Pe moşie revarsată./Te-nfiori adânc şi tremuri. bine cunoscută de către elevi. because not stimulates creativity. a gândirii elevilor.O altă viziune asupra manualelor alternative în predarea propoziţiei predicative Prof./Un şirag de piatră rară. Procesul studierii limbii române în şcoală este parte integranta a acţiunii. pentru că este expresia milenară a acestui popor. momentele istorice cruciale prin care i-a fost dat să treacă. cum atât de inspirat spune poetul: ”Limba noastră-i o comoară/În adâncuri înfundată. propoziţiilor şi frazelor. Key words: alternative schoolbooks. predicate.

consider că este absolut necesar ca elevii să-şi însuşescă noţiunile de sintaxă pentru că înţelegerea modului de funcţionare a limbii. prin cunoşterea posibilităţilor topicii ( ordinea cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază ) şi a măsurii în care ea poate contribui la clarificarea comunicării. adică nu confirmă experinţele de învăţare anterioare. rochii demodate. Exprimarea corecta se realizează. prin evitarea anacoluturilor. neatrăgându-le atenţia sau curiozitatea. prin crearea obişnuinţei de a respecta regulile acordului şi ale regimului diverselor cuvinte. pe care pesemne că îl uitase .Ar fi vrut să deretice singură. Exemplu: 449 .semenii. la sfârşitul săptămânii. În manualul. într-o mare măsura. la nuantarea exprimării lor (orale sau scrise). Hai să coborâm şi o să vă istorisesc viaţa fiecăruia. cărţi. reviste. la concluzia că aceste elemente nu trebuie să lipsească din exprimarea proprie. are drept consecinţă directă perfeţionarea capacităţii de exprimare. Nu uita pe nimeni!Ei sunt familia noastră. în faţă. Astfel. Nu urmăreşte axa dificultate redusă-performanţă. ritmul diferit de asimilare. Sofia Dobra şi Florentina Sâmihăian. Printre lucruri am descoperit un album de familie. ne-am gândit să lăsăm baltă toate treburile şi să o vizităm. la cultivarea sensibilitatii elevilor. în mod logic. grele sau foarte grele. dar am găsit-o în pod printre mobile stricate. Prin virtuţiile ei deosebit de expresive. există un fragment propus ca text suport pentru verificarea cunostinţelor anterior dobândite. de a întreţine relatii interumane eficiente pe diverse planuri de activitate. I-am spus că am dori să ştim cine sunt rudele din fotogrfie. N-o văzusem de mult şi. ceea ce constituie o primă condiţie a corectitudinii ei. limba română contribuie. ni s-a părut că nu era acasă. a mecanismului general şi a procedeelor speciale de formulare a oricărui gând sau mesaj. manualul de la editura Humanitas Educaţional. fotografii vechi. pe care îl folosesc la clasă. de asemenea. Exemplu: “ Bunica stă într-o casă care. ce nu trezeşte niciun interes informativ elevilor. neavând exerciţii cu dificultate progresivă: cerinţe accesibile. imperativ categoric al dezvoltării vieţii moderne. are o grădiniţă ale cărei flori au fost pălite de bruma toamnei. autori -Alexandru Crişan. pe care le evidenţiază studiul acesteia. De bună seamă că am ajutato. Când am deschis portiţa. Înţelegerea regulilor de organizare a enunţului în jurul PREDICATULUI în propoziţie şi al propoziţiilor în frază duce.” Cerinţele propuse de manual nu respectă criteriul de flexibilitate.

este prezentată informaţia ştiinţifică foarte bine structurată.Creangă) “ Poate că te aşteaptă tatăl tău. care apar. niciun criteriu. Arătaţi ce valori sintactice are verbul “ a fi “ în textul dat. respectând doar aici criteriul flexibilităţii. ritmul diferit de asimilare cu dificultate progresivă. Formulează reguli de topică şi punctuaţie privind predicatul. Analizează părţile de vorbire prin care se exprimă predicatele găsite. în ceea ce priveşte captarea atenţiei. 5 predicate. având cerinţe foarte diverse. Nu apare niciun text suport. Manualul de la editura All de autoarea Andra Vasilescu nu respectă. Exemplu: Extrage într-un tabel predicatele.Identifică predicatele din textul de mai sus şi indică felul lor. Alege din text şi analizează. Creangă) “Nu voi face apel la părinţii denaturaţi. Învăţarea nu se face prin descoperire. prin ce se exprimă predicatul.Călinescu) Apoi. schematic şi pe coloane. nicio cerinţă.”( I. ci numai câteva fragmente extrase din operele unor scriitori celebri: “ Te întreabă şi socoate Ce e rău şi ce e bun. Nu se realizează reactualizarea informaţiilor pe baza unui text suport. În manualul editurii Corint. 450 . începând cu expunerea informaţiilor despre predicat şi propoziţia predicativă. Copiază. Reactualizarea cunostinţelor anterior dobândite se face la sfârşitul acestei prezentări de informaţii.2.. în caiet. Eminescu) “ El era mâhnit pentru pierderea lui Chirică. ţustiu! la spatele lui Zaharia. Reciteşte textele de la ex. sunt cele de consolidare a informaţiilor.” (M. Itemii formulaţi abordează toate problemele impuse de acesta: respectă experienţele de învăţare anterioare.”(G. bazându-se pe metoda expunerii făcutăde către cadrul didactic.”(I.Călinescu) “ Eu zvârr! chibriturile din mână. Exerciţiile lipsind cu desăvârşire. la alegere. ce sunt schematice şi putin numeroase şi nu asigură o însuşire temeinică de cunoştinţe. neavând un text suport şi cerinţele bazate pe acesta.”( G. Singurele exerciţii. de la pagina 68. cu autorul Marin Iancu abordarea informaţiilor este puţin diferită.

În toate cele trei manuale, problematica transformării numelui predicativ în propoziţie predicativă nu este, explicit, prezentată. Edificarea, cu privire la acest concept, nu se poate face pe baza manualului, revenind sarcina cadrului didactic de a-şi lămuri elevii. EXPANSIUNEA Expansiunea - constă în transformarea unei părţi de propoziţie în propoziţie subordonată corespunzătoare ( S SB, n.p. PR, A AT, C.d. CD, ... ). Mod de lucru: -introducerea unui element de relaţie subordonator; -introducerea unui predicat sau verb copulativ; -păstrarea întelesului: vb.cop. n.p. PP PR neschimbat. El a rămas / cum l-am ştiut. / El a rămas ( Expansiunea = dezvoltarea, extensia,... ) CONTRAGEREA Contragerea - constă în transformarea unei propoziţii subordonate în parte de propoziţie corespunzătoare ( SB S, PR n.p., AT A, CD C.d., ... ). Mod de lucru: -eliminarea elementului de relaţie subordonator; -eliminarea predicatului / verbului copulativ; -păstrarea înţelesului: PP PR NP Tata a ajuns/ ce şi-a dorit./ Tata a ajuns director ( Contragerea = restrângerea, ... ) Se mai impune precizarea faptului că subiectele oferite de ministerul educaţiei solicită informaţii solide referitoare la acestă problemă. Exemplu: 1. Faceţi expansiunea cuvântului subliniat şi precizaţi ce modificări s-au produs. 2.Contrageţi propoziţia subliniată şi precizaţi modificările produse 3. Identificaţi numele predicativ din text şi realizaţi expansiunea lui. 4. Găsiţi o propoziţie predicativă şi contrageţi-o. Manualul Humanitas este şi la acest capitol deficitar în ceea ce priveşte demersul didactic. Începe cu două exerciţii care nu sunt evidente pentru înţelegerea conţinutului ştiinţific. Exemplu: Indicaţi predicatul din propoziţia de mai jos: „Ea ajunsese o actriţă celebră”. Arătaţi în ce s-a transformat propoziţia de la exerciţiul 1 în enunţul următor: „Ea ajunsese să fie o actriţă celebră”.

451

Apoi este prezentată teoria legată de acestă noţiune. De abia aici, este menţionat termenul de expansiune, dar nu şi cel de contragere, ceea ce face ca elevul să nu fie lămurit cu aceste transformări. Manualul Corint este prezentat în aceeaşi manieră, utilizându-se metoda învăţării prin descoperire. Sunt prezentate, mai întâi câteva fragmente din operele unor scriitori celebrii. Exemplu: „Dacă a lucrat atât de mult însemnă că a avut voinţă” – Marin Preda „Din partea tatei puteam să rămân cum era mai bine” – Ion Creangă „Nu-mi pasă de rămâne cum e şi cum a fost” – Al. Macedonski „Otilia părea că ştie multe” – George Călinescu Urmează prezentarea noţiunilor teoretice, bine structurate: definitia propoziţiei predicative, termeni regenţi, elemente introductive, analize de frază, elemente corelative, topica şi punctuaţia. După fiecare noţiune în parte sunt propuse exerciţii de consolidare respectându-se criteriul validităţii – coerenţă internă (prezentarea teoriei, explicaţiile, activităţile practice, exerciţiile şi modalităţile de evaluare); conţinuturile, activităţile de învăţare respectă programa; - prezintă informaţii corecte; - exerciţiile şi activităţile pot fi efectuate cu succes de elevi, gradul lor de dificultate corespunde nivelului intelectual. De asemenea, se respectă criteriul flexibilităţii, experienţele de învăţare anterioare, ritmul diferit de asimilare fiind gradat de la uşor spre performanţă. Manualul All începe direct noţiunea teoretică legată de predicat şi propoziţie predicativă, neoferind text suport pentru captarea atenţiei sau învăţarea prin descoperire. Se prezintă numai metoda tradiţională, a expunerii de către profesor care este fadă, plictisitoare şi ineficientă. Dar, totuşi, în ceea ce priveşte caracterul aplicativ este bine structurată, atractivă, cu imagini, chenare, exerciţii diverse şi scheme. Se ating criteriile de atractivitate, flexibilitate, caracter deschis, participare, relevanţă, transparenţă şi validitate: atractivitate - ilustraţii plăcute, uşor de folosit, construieşte un dialog cu elevul, stimulează curiozitatea, încurajează progresul elevilor; flexibilitate - respectă experienţele de învăţare anterioare, ritmul diferit de asimilare; caracter deschis - încurajează trecerea de la activităţi controlate la activităţi libere, este construit pe baza cunoştinţelor anterioare, îl învaţă pe elev cum să înveţe;relevanţă- corespunde diferenţelor dintre elevi, respectă programa;

452

transparenţă - claritatea obictivelor învăţării, claritatea formulării rezultatelor pe care trebuie să le obţină elevul, claritatea prezentării; validitatea - coerenţă internă, conţinuturile, activităţile de învăţare respectă programa, prezintă informaţii corecte, exerciţiile pot fi efectuate de elevi, gradul lor de dificultate corespunde nivelului. Înţelegerea regulilor de organizare a enunţului în jurul predicatului în propoziţie şi al propoziţiilor în frază duce, în mod logic, la concluzia că aceste elemente nu trebuie să lipsească din exprimarea proprie, ceea ce constituie o primă condiţie a corectitudinii ei. Exprimarea corectă se realizează, de asemenea, prin crearea obişnuinţei de a respecta regulile acordului şi ale regimului diverselor cuvinte, prin cunoşterea posibilităţiilor topicii ( ordinea cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază ) şi a măsurii în care ea poate contribui la clarificarea comunicării, prin evitarea anacoluturilor. Evident, pentru toate acestea, este necesar să se asigure o permanentă raportare a cunoştinţelor teoretice de sintaxă la sfera lor de aplicare şi să se creeze deprinderea de a medita asupra limbii, de a veghea asupra propriei exprimări. Efectele nu vor întârzia să se facă simţite, întrucât sintaxa ilustrează prin excelenţă adevărul afirmaţiei lui Eminescu conform căreia” limba şi legile ei dezvoltă cugetarea”. Bibliografie: GUŢU ROMALO, Valeria., 1973, Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, Bucureşti, p. 124- 145. PARFENE, Constantin, 1999, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală, Iaşi, Ed. Polirom IRIMIA, Dumitru, 1997, Gramatica limbii române, Iaşi, Ed. Polirom HRISTEA, THEODOR, Structura sintactică a poeziei „Şi dacă", în LR XXIV (1975) nr. 5, p. 475-482. POPESCU, RODICA, Observaţii asupra predicatului nominal şi propoziţiei predicative in limba română, în AUT VII (1969), p. 91-103.

453

Conversiunea părţilor de vorbire Prof. Maria GRECU Grupul Şcolar Agricol Costeşti, Argeş Abstract: An evolved language implies the existence of a rich vocabulary. If the vocabulary is rich, the possibilities of language to express semantic nuances are great. Key words: vocabulary, internal means, external means, conversion, parts of speech. Cu toate că în privinţa predării problemelor referitoare la formarea cuvintelor în limba română au fost înregistrate progrese în ultimii ani, totuşi nu se acordă atenţia cuvenită studiului lexicului, al formării cuvintelor mai ales, supraevaluându-se încă gramatica descriptivă şi analiza gramaticală formală.236 Trebuie reţinute motivele ce fundamentează studierea aprofundată a lexicului şi a procedeelor de formare a cuvintelor237: bogăţia unei limbi este dată de bogăţia şi varietatea vocabularului ei; schimbările din societate, progresele ştiinţei şi tehnicii contemporane se reflectă în lexic, compartimentul cel mai deschis influenţelor din afară (A. Meillet: ,,orice vocabular exprimă, de fapt, o civilizaţie”; G. Matoré: ,,vocabularul este expresia societăţii”, factorii extralingvistici justificând definirea lexicologiei ca o ,,disciplină sociologică”)238; lexicul defineşte, deosebeşte şi caracterizează variantele diferite ale limbii şi stilurile funcţionale ale limbii literare (ştiinţific, administrativ, publicistic şi artistic); însuşirea vocabularului se realizează mai dificil decât însuşirea regulilor gramaticale; studiul lexicului şi al formării cuvintelor, prin mecanismele lor complicate, evidenţiază atât procesul de îmbogăţire a lexicului, cât şi procedeele utilizate pentru sistematizarea vocabularului şi a limbii generalmente; prin analiza elementelor formative ale cuvintelor (prefixe, sufixe, elemente de

236 237

Mocanu, Bănică 1999: 3. Cf. Hristea 1984: 7-8. 238 Ap. Idem 1998: 3-17.

454

compunere savantă, calcuri lingvistice), este cultivat interesul vorbitorilor pentru explicaţia etimologică239, ceea ce contribuie la însuşirea logică a terminologiei ştiinţifice şi tehnice, la precizarea şi unificarea acestei terminologii, la evidenţierea procesului de reromanizare a limbii române contemporane, în paralel cu situaţia similară din limbile europene de mare circulaţie, şi la ridicarea gradului de instrucţie pentru publicul larg. Ţinând cont de faptul că lexicul românesc cuprinde foarte multe cuvinte, s-ar putea zice că limba română este evoluată datorită împrumuturilor neologice de origine latino-romanică, engleză şi germană. Limba română a câştigat astăzi prestigiul unei limbi europene de cultură şi de civilizaţie, care este capabilă să exprime orice idee, începând cu cele mai abstracte idei filozofice şi terminând cu ultimele cuceriri în domeniul tehnicii şi al ştiinţei.240 Necesităţile de îmbogăţire a vocabularului oricărei limbi cu termeni noi sunt satisfăcute prin împrumuturi din alte limbi (calea externă), prin creaţii proprii (calea internă) şi prin calcuri lingvistice (procedeu mixt, adică extern şi intern în acelaşi timp), la care se adaugă valorificarea lexicului din variantele funcţionale şi stilistice ale limbii comune. Graţie acestor modalităţi, româna a evoluat în cursul istoriei sale şi a dobândit prestigiul unei limbi europene de cultură şi civilizaţie.241 Importanţa formării cuvintelor a fost de multe ori subliniată în lingvistica românească, arătându-se că ,,aceasta reprezintă unul dintre capitolele cele mai importante ale unei limbi, deoarece aici se poate vedea mecanismul însuşi al creaţiei lexicale sau felul în care procedează o limbă pentru a-şi crea elemente noi, dotate cu sensuri noi”242. Vocabularul limbii române se îmbogăţeşte prin două modalităţi: prin mijloace interne şi prin mijloace externe243. Mijloacele interne de formare a cuvintelor au în vedere folosirea materialului existent în limbă, pe baza etimologiei interne. Ele sunt: derivarea, compunerea, conversiunea (schimbarea valorii gramaticale), frazeologia şi contextualitatea. Mijloacele externe se referă la împrumuturile din limbile de circulaţie internaţională şi la calcul lingvistic. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea părţilor de vorbire) este un procedeu intern de îmbogăţire a vocabularului, gramatical prin

239 240 241

Mocanu 1971: 27-30. Ţibrian 2004: 141. Cf. Mocanu, Bănică 1999: 5. 242 Rosetti 1968: 319. 243 Hristea 1984: 9.

455

excelenţă. Constă în trecerea unui cuvânt dintr-o parte de vorbire în altă parte de vorbire sau de la o clasă lexico-gramaticală la alta. Mijloacele prin care se realizează schimbarea clasei morfologice sunt: - articularea, cu articol hotărât enclitic şi proclitic, cu articol nehotărât, cu articol demonstrativ ori adjectival: leneş – leneşul – un leneş – cel leneş isteţ – isteţul – un isteţ – cel isteţ - acordul (cuvintele implicate în procesul conversiunii fac acordul cu cuvintele pe lângă care stau şi le determină244): rană sângerând – rană sângerândă, coşuri fumegând – coşuri fumegânde. Atunci când verbul la modul gerunziu este neacordat, are funcţia sintactică de atribut verbal, iar când este acordat, are funcţia sintactică de atribut adjectival. - distribuţia în context: - adjectivul la forma de masculin şi neutru, utilizat ca determinant al verbului, devine adverb: vorbeşte urât, scrie frumos; - adverbul poate deveni adjectiv: apă repede, femeie bine; - unele substantive devin adjective (fus orar, scriitorul poet, colegul vecin) sau adverbe (doarme covrig, slab scândură, prost bâtă, singur cuc, beat turtă, fuge glonţ). Conversiunea cunoaşte trei forme principale: substantivizarea, adjectivizarea, adverbializarea.245 Substantivizarea înseamnă trecerea unei părţi de vorbire în substantiv. Pot deveni substantive: - adjectivele propriu-zise, prin articulare: înaltul cerului, albastrul mării, un albastru infinit; - numeralele, prin articulare: doi – doiul – un doi – cei doi; şase – şasele – un şase – cei şase; - pronumele, prin articulare: eu – eul, sine – sinea, ce – un ce, cineva – un cineva, tot – totul; - verbele la modurile nepersonale; - verbul la infinitivul lung, prin articulare: a mânca – mâncare (a), a pleca – plecare (a), a rupe – rupere (a), a scrie – scriere (a), a sparge – spargere (a); - verbul la supin, prin articulare: a merge – mersul – un mers, a citi – cititul – un citit;

244 245

Ţibrian 2004: 172. Ibidem.

456

- verbul la gerunziu, prin articulare: a suferi – suferindul – un suferind, a intra – intrândul – un intrând. - adverbul, prin articulare sau prin apariţia în contextele sintactice ale acestuia: Binele învinge răul, Ţi-am făcut un bine, Acest bine nu-l meritai, E rău cu rău, dar mai rău e fără rău, Aproapele îţi poate fi vrăjmaş de cele mai multe ori; - interjecţiile, prin articulare: Am un of la inimă, Oful de la inimă nu mi-l poate lua nimeni, I-am spus oful; - prepoziţiile şi conjuncţiile, prin articulare: pe – un pe, să – un să. Adjectivizarea înseamnă trecerea unei părţi de vorbire în adjectiv. Pot deveni adjective: substantivele, în sintagme fixe: elev problemă, problemă cheie, întrebare bombă; articolele nehotărâte: Un copil citeşte, altul scrie; Am auzit nişte aplauze în spate; pronumele determinative, mai puţin pronumele personal şi pronumele reflexiv, când determină substantive: cartea mea, cartea aceasta, ce carte?, fiecare carte, nicio carte, însăşi fata; numeralele: două cărţi, primul volum, întâiul sărut, câştig înzecit, producţie dublă; verbele la participiu: trandafir îmbobocit, salcâm înflorit, casă părăsită; verbele la gerunziu (acordat): mână tremurândă, rană sângerândă, inimi vibrânde; câteva adverbe, când determină substantive: anume, aparte, aşa, asemenea, repede (anume efort, băiat aparte, asemenea problemă, aşa fete, apă repede). Adverbializarea înseamnă trecerea unei părţi de vorbire în adverb. În funcţie de context, pot deveni adverbe: substantivele care participă la exprimarea afectivă a superlativului absolut: sănătos tun, frumoasă foc, beat turtă, bătut măr; substantivele în sintagme de tipul: fuge glonţ, merge ceas, doarme buştean, doarme covrig;

457

substantivele care exprimă unităţi temporale şi răspund la întrebarea când?246: ,,Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară” (V. Alecsandri). Atunci când răspund la întrebarea ce?, substantivele nu mai capătă valoare adverbială247. A se compara: Toamna se numără bobocii şi Toamna este anotimpul meu preferat. În primul enunţ, toamna este adverb, iar în al doilea enunţ, toamna este substantiv. adjectivele propriu-zise, când determină verbe: Doarme profund. A jurat strâmb. Vorbeşte urât cu colegii. verbele la participiu: A răspuns supărat. Vorbeşte răstit. Doarme agitat. prepoziţiile, când nu mai sunt urmate de substantive sau pronume: Merge şi fără. conjuncţiile coordonatoare şi, nici, iar, când nu leagă părţi de propoziţie de acelaşi fel şi au sensul chiar, atunci, din nou: Ieri a trecut şi el pe la mine. Mai există şi alte situaţii, pe lângă cele trei forme principale de conversiune: trecerea substantivelor proprii la substantive comune şi invers: America > americă ,,sortiment de pânză”, Marghiloman > marghiloman ,,cafea pregătită cu rom sau coniac”; adverbul singur devine adjectiv pronominal cu sensul însuţi: ,,Spune-mi dragă copiliţă,/Cu-a ta singură guriţă (Folclor din Argeş); prepoziţia de devine conjuncţie şi pronume relativ: De eşti acasă, trec pe la tine (dacă), Blocul de se vede e nou (care); - prepoziţia până devine conjuncţie: Stau până vine şi el. pronumele relativ ce capătă valoare adverbială în construcţii exclamative, cu sensul cât de: Ce frumos este afară! - numeralul feminin una devine adverb, având sensul împreună: Să fim una amândoi. - pronumele nehotărât ceva devine adverb, când arată cantitatea (mult, destul) şi determină un verb: A aşteptat ceva.

246 247

Ibidem: 174. Cf. Ibidem.

458

- prepoziţiile sub şi peste capătă valoare adverbială, când exprimă aproximaţia: Au venit sub/peste douăzeci de studenţi la cursuri astăzi. - prepoziţia cu genitivul, dedesubtul, devine substantiv, în funcţie de context: Am înţeles dedesubtul afacerii (mecanism). pronumele interogativ ce poate deveni interjecţie, cu sensul poftim, cum adică: -Ce, domnule profesor, nu-mi pasă! - prepoziţia simplă de poate căpăta valoare de interjecţie, când exprimă reproşul, îndoiala, regretul faţă de cineva sau de ceva: De, n-ai fost cuminte! - adverbele unde, când, cum devin conjuncţii când pot fi înlocuite cu fiindcă, dacă: Când aş face totul, aş înnebuni. După cum se observă, conversiunea este un proces complex şi nu în toate cazurile ei este vorba de îmbogăţirea vocabularului.

Bibliografie Hristea, Th., Sinteze de limba română, ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Albatros, 1984. Hristea, Th., Limba română, Bucureşti, Editura Petrion, 1998. Mocanu, M. Z., Împrumuturi latino-romanice în limba română. Folosirea explicaţiei etimologice în procesul formării terminologiei ştiinţifice la elevi, în Tribuna şcolii argeşene, 1971. Mocanu, M. Z., Bănică, Gh. P., Formarea cuvintelor în limba română contemporană, Piteşti, Editura Universităţii din Piteşti, 1999. Rosetti, Al., Istoria limbii române, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1968. Ţibrian, C-tin, Structura vocabularului limbii române în trecut şi în prezent, Piteşti, Editura Universităţii din Piteşti, 2004.

459

Culorile şi rolul lor în comunicarea non-verbală De la basme şi legende la publicitatea globalizantă Lect. univ. dr. Maria ALEXE Asist. drd. Andreea RUSEN Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti Abstract Since early history colours are part of a specific symbolic communication, no matter if personal or at larger levels as social or community level. The specific language of coulors is influenced by the cultural background and its basic significations can be decoded if attentively analysing legends and fairytales. This paper will refer mainly to Romanian and German folklore in order to establish the symbolism defining each culture. The purpose is to decode the main signification in order to turn the non-verbal communication items into words. Coming from early history this type of language has been used by contemporary society, mainly in advertising and non-verbal communication of colours turned into a globalized language. Key words: communication, non-verbal, symbolism, language of colours, linguistics În toate culturile lumii culorile și felul în care acestea se combină contribuie la formarea unui limbaj simbolic cu o semantic diversificată, definitorie pentru tipul de cultură careia îi aparține. Legătura dintre limbajul simbolic al culorilor și înțelegerea culturală a mediului în care circulă poveștile și legendele, cel care l-a generat se datorează faptului că sunt expresia unui anumit tip de afectivitate specifică fiecărui popor.În culturile arhaice și cele tradiționale, culoarea are o vloare ritual-simbolică și religioasă [Evseev, 1999, 127] prin care mesajul verbal este amplificat, uneori diversificat și care contribuie la conturarea unui limbaj de comunicare specific. Spațiul restrâns al acestui articol a necesitat o selecție a numărului mare de simboluri pe care cromatica le dezvoltă la nivelul prozei populare. De aceea atenția noastă s-a oprit în principal asupra semnificațiilor pe care le au în basme culorile alb, negru, roșu și verde. Am

460

ales albul și negru, deși conform specialiștilor în arte vizuale nu sunt culori, fiindcă limajul pe care îl creează este amplu și de multe ori contrastant. Verdele și roșul, culori complementare sunt asociate cu imagini pline de vitalitate și speranță, cu un mesaj pozitiv. În societatea modernă, globalizată acest aspect al comunicării nu a dispărut, culorile continuă să aibă un rol important în decodarea mesajelor și de aceea sunt intens folosite în publicitate. Publicitatea a creat un limbaj globalizant prin utilizarea semnificațiilor simbolice ale culorilor. Felul în care publicul reacționază și interacționază în comunicarea bazată pe simbolistica culorilor își are adeseori originea în simbolistica din basmele populare și legende248, mod de interpretare cu care se familiarizează de la vârste foarte mici. Limbajul pe care îl învață prin aceste texte arhaice devine instrumentul cu care vor opera și mai târziu în descifrarea limbajului publicitar. În cercetarea și analiza limbajului non-verbal dezvoltat de simbolistica cromatică din basmele și legendele populare am avut în vedere unele cercetări anterioare din acest domeniu cum sunt cele ale lui Ernest Bernea, Mircea Eliade, Annold Van Genep, cele mai recente ale lui Mihai Coman și Olga Bălănescu sau dicționarele lui Ivan Evseev, Jean Chevalier și Alan Gheerbrant. Dorind sa subliniem caracterul universal al acestui tip de limbaj am extins cercetarea și asupra culturii germane, cu atât mai mult cu cât în spațiul românesc influențele germane sunt puternice datorită prezenței timp de mai multe sute ani a unui număr semnificativ de etnici germani în Transilvania. Forța limbajului non-verbal dezvoltat prin imginea unor culori se explică prin identificarea acestora cu o seamă de componente esențiale vieții, Roșul este culoarea sângelui a focului deci este asociată vitalității, energiei și acțunii. Albul este culoarea laptelui a hranei inițiale asociate mamei natură, zeitate binevoitoare și protectoare a vieții. Imaginea sa este

Se constată în ultima vreme o creștere a numărului de legende urbane, povești legate de anumite clădiri, locuri sau elemente de vegetație. În București există câte o legendă legată de podul unor licee mai vechi (Mihai Viteazul, Iulia Hasdeu, clădirea veche a Colegiului Spiru Haret) în care este prezentă o fantomă albă, a unui elev care a murit misterios chiar în acel pod. Există legende despre locurile în care au fost spânzurători sau despre viața aventuroasă a unor personalități (C. A. Rosetti, Cuza, Carol al II-lea)

248

461

asociată și purității (a devenit culoarea mireselor) și inocenței249. Înțelesurile adânci ale simbolurilor sunt accentuate sau ascunse de elemente cu care intră în relație, fiindcă ele sunt întotdeauna pluridimensionale. Simbolistica atât de bogată a albului este foarte diferită în funcție de contextul în care apare, Albul Ilenei Cosânzene este albul purității, în timp ce o parte din semnificațiile benefice se pierd în cazul ursitarelor sau fantomelor [Bârlea, 170, 127]. Negrul este culoarea pământului, care înghite orice formă de viață, e culoarea întunericului, nopții, adâncurilor pământului, asociată morții și pustiului. Eroul basmelor populare ajunge în lumea de dincolo, un spațiu dominat de întuneric, de negru în care casele și oamenii sunt negrii. Recent compania Orange folosește negrul pentru promovarea logoului său, pentru care a folosit culoarea portocalie250. Mesajul pe care îl transmite este legat de vechea simbolistică a negrului. La început omenirea trăia în întuneric, incapabilă să comunice în mod eficient, dar a venit Orange, ca o lumină plină de speranța și a luminat acest spațiu. În societățile industrializate semnificația exactă a simbolisticii culorilor s-a pierdut, dar conotațiile obiectuale sunt întreținute în limbă prin intermediul unui bogat sistem de expresii frazeologice și prin adjective cromatice ce devin semne secundare. Interesant este faptul că negrul nu este lipsit nici de conotații pozitive, de aceea Albă ca Zăpada (simbolistica albului pur) este înzestrată cu un par negru de abanos, iar Fat Frumos călărește de multe ori un cal negru. În basme există mereu tărâmul oamenilor, lumea cunoscută, în care operează forțele reale și lumea de dincolo, tărâmul celălalt cel în care domină fantasticul, o lume interzisă oamenilor obișnuiți și în care doar ființe deosebite, ca Făt Frumos sau varianta sa feminină Ileana Cosânzeana pot pătrunde. Lumea de dincolo este fie o lume lipsită de culoare, învăluită în cețuri și dominată cromatic de griuri și negruri, fie o lume foarte colorată, cu vegetație luxuriantă, imagine a Edenului. Verdele, simbol al vieții, tinereții și speranței, bucuriei de a trăi, relxării, implicit stării de bine este culoarea dominantă. Situat între albastru și galben, opus roșului cu care se asociază adeseori pentru a simboliza viața, verdele are în general

Îngerii sunt albi, copiii sunt reprezentați prin nunațe foarte deschise apropiate albului. Portocaliul, culoare derivată din roșu (forță și vitalitate) și galbenul solar induce un mesaj pozitiv prin cumularea acestor semnificații
250

249

462

semnificații benefice, dar conține și o nuanță de mister. În limbajul alchimiștilor desemnează latura fertilității lucrurilor dar este asociată și cunoașterii secrete. Interesant este că în evul mediu era culoarea togii medicilor [Evseev, 1999, 484]. În basme și doine, feciorul frumos și mândru este adeseori asemănat cu un păun și descris în tonuri de verde [Coman, 1999, 1988, 13]. Așa cum remarcă J Chevalier și A. Gheerbrant în Dicționarul de simboluri, verdele este culoarea dragostei tinere, plină de nădejde și speranță. Codrul în care se adăpostesc haiducii este o imgine dominată de verdele vegetal, un spațiu ocrotit și prietenos. Societatea modernă resimte lipsa verdelui și de aceea a ieși la iarbă verde este sinonim cu relaxarea și tinerețea spiritului, asociată tinereții naturii primăvăratice, exprimă nevoia întoarcerii periodice în mediul natural. Reclamele ce sugerează relaxarea, tinerețea, entuziasmul folosesc foarte mult verde. Simbolistica sugerată de cromatica imaginilor se constituie într-un mesaj non-verbal coerent, un mesaj a cărui decodare este facilitată de prezența unor stereotipuri ce intră în relație cu elemente magico-religioase consacrate și cu anumite structuri lingvistice. Felul în care acestea se ordonează crează secvențe narative extrem de coerente cu un mesaj foarte puternic. Forța acestor mesaje au impus folosirea sugestiilor simbolice cromatice și în limbajul universalizat al publicității. Bibliografie Alexe, Maria – Aspecte ale simbolismului culorilor în poveștile și legendele populare, art. Vol Conexiuni și perspective în filologia contemporană, editura Universității de Stat din Moldova, Chișinău, 2002 Bârlea, Ovidiu; Muşlea, Ion - Tipologia folclorului, editura Minerva, Bucureşti, 1970 Bernea, Ernest - Cadre ale gândirii populare românești: contribuții la reprezentarea spațiului, timpului și a cauzalității, București, Editura Cartea Românească, 1985 Chevalier, Jean; Gheerbrant, Alain - Dicționarul de simboluri, editura Artemis, București, 1995 Coman, Mihai Mitologie populară românească, Editura Minerva, București, 1988 Eco, Umberto – Limitele interpretarii – editura Polirom, Iaşi, 2007 Guenon, Rene – Criza lumii moderne – editura Humanitas, Bucureşti, 2008

463

One is that language is an activity that humans participate in when they wish to communicate with each other. acquisition. in part. 1924 Jespersen's characterization of language. —Jespersen. and phrases which make up the sentences of that language. Together these two kinds of knowledge can be termed communicative competence (Savignon. Key words: communicative competence. 1972). It is a definition that emphasizes the role of language as a means by which human beings communicate with each other. then s/he must acquire linguistic competence in that language. knowledge Introduction The essence of language is human activity— activity on the part of one individual to make himself understood by another. If a student is to participate in the communicative act with speakers of another language. written over a half century ago. language. rule. This kind of knowledge has been called linguistic competence. to facilitate that acquisition.Linguistic and social aspects of communicative competence Lector univ.dr. The most important task language teachers have is the presentation of instructional programs that will permit students to acquire a sense of linguistic and social appropriateness in the use of the language they are striving to learn. includes both linguistic competence and this second kind of knowledge that concerns the appropriate choice of language for the many social situations in which people find themselves. We have pointed out that every normal native speaker of a given language knows—subconsciously—that set of rules for his or her language. words. Viorica BANCIU Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane. then. Language learning. 464 . is eloquent in its simplicity. Universitatea din Oradea Abstract This paper has considered two notions about languages. Our job as language teachers is. The other is that a language can be characterized as a set of inter-related rules that govern the form and distribution of sounds. and activity on the part of that other to understand what was on the mind of the first.

The first thing that we might notice is that this exchange between Maria and Mr.l It is obvious that Mr. Smith: Excuse me. Smith: I'm sorry to bother you. the activity could not succeed in its objective—that is. Sr. But what is language? Perhaps by examining the continuation of the above conversation we can begin to answer that question. otherwise. Smith fits Jespersen's characterization of language. if Maria had said in the beginning. Maria! Ven aca! 5. sir. in short. individuals inform each other of their desires. their ignorance of certain facts. 11. again. Garcia will not succeed in communicating with each other although each was speaking what is clearly a language. speaks to the role of language. about what is on their minds. Smith would not have known what was on her mind. speakers of English will have noted 465 . turn to the lefta. I appreciate your help. Garcia: Ay de mil Lo siento serlor. Smith and Mr. Maria: For nothing. no le entiendo. Mr. Mr. Mr. Garcia: iComo? 3. their feelings about certain objects or events. Maria: iQue quieres. However. 10. to communicate what each individual has on his or her mind. Smith: Can you tell me where the post office is? 4. Sr. meester? 8. Two individuals have successfully let each other know what is on their respective minds. but can you tell me where the post office is? 9. Is dere.While involved in this human activity. guar Jew wan? it may well have been that Mr. Smith: Thank you very much. Mr. Parece que no habla espanol. Consider the following: 1. 7. Maria: Yes. and the attempt at communication would have ended in failure. Jespersen's definition. their plans. papa? 6. Jess. We should note that implicit in Jespersen's definition is that the individuals involved in this activity must be speaking the same language. their ambitions. One go dis estreet two handred yars. Maria: What you want. Sr. 2. Garcia: Aqui hay un senor que quiere algo. In observing Maria's speech.

This capacity appears to be similar to that of someone who knows the rules of chess and can judge whether or not a particular move made by a player conforms to the rules of the game. Maria's instructions. Smith apparently understood what was on her mind. When Mr. less likely. he followed rules of English that determined the order of the words.al 1994) To summarize these introductory remarks. . it somehow violates what we know about English. . . or.. we can easily agree with Jespersen that language is an activity that permits people to communicate with each other. we must assume that he followed a set of rules which determined that the order should be / appreciate your help. Smith has produced or will produce in the future. is readily recognized as approximate but clearly non-English. s/he might not be able to quote her a rule for question formation. Since your appreciate help I or help appreciate I your or many other arrangements of those four words are non-English.... Communication can be accomplished if the interlocutors share at least some of the same rules of a particular language. but intuitively s/he would know that it was ungrammatical. This would suggest that speakers of English have some norm or standard of grammaticality against which they can compare utterances to determine whether or not the utterances are like those that a native speaker of English would produce. English speakers would probably agree that the closest English equivalent to Maria's instructions would be either You go up this street. that is. that are ungrammatical. .(Delahunty et. A speaker of English knows that in some way Maria broke the rules of English question formation when she produced the question What you want? This does not mean that the native speaker of English could immediately inform Maria in what way the sentence was ungrammatical. the pronunciation of those words and even the choice of the words. for example. Exactly how 466 . / appreciate your help. or let us say. That is. Rules such as those that determined the grammar (including the pronunciation) of that sentence must also be instrumental in all the English utterances that Mr. Smith said. we know that speakers of English would typically have formed that question by asking What do you want? Even though Mr.. One go dis estreet. It follows that this subconscious knowledge of the rules of English that permits the speaker of English to judge grammaticality is precisely the set of rules that s/he adheres to in producing English utterances. It is apparent that speakers of English have little difficulty recognizing sentences or even parts of sentences.that even though the question What you want? communicates. one go. clearly ungrammatical English. One goes up this street.

vocal cords. then they must provide the opportunity for the students to acquire the rules of sentence production and sentence comprehension that native speakers of English possess. 1974. It also helps us understand how it is that we are capable of comprehending sentences that we have never heard before in our entire lives. Furthermore. The closer the student comes to complete mastery of those rules. However. and the oral and nasal cavities-is physically capable of producing a huge variety of sounds. even though we understand What you want? we know that it does not conform to the rules of English which require the addition of do to produce What do you want? If teachers of English to speakers of other languages are to help students acquire the ability to communicate successfully with people who speak English. as suggested by the preceding discussion. teeth.much of a common language is required for communication is not known. The notion that language is rule-governed. tongue. was never uttered by anyone before August 1. Rules of pronunciation The human vocal apparatus-which includes the lungs. Even when certain sounds are used in two or more languages there may be differences in the possible distribution of those sounds in the two languages. helps us to comprehend the remarkable ability which people have to produce the endless number of sentences required to deal with the endless number of situations in which they become involved during their lives. the greater becomes the chance that s/he can successfully enter into the communicative activity called language described by Jespersen. We readily understand What you want?but perhaps would not understand Guar jew wan? as equivalent to What do you want? Furthermore. A suggestion of this difference in distribution of sounds for Spanish as contrasted with English is found in Maria's 467 . uvula. Yet anyone who shares the knowledge of the rules of English grammar understands immediately who did what. It is almost a certainty that the sentence Richard Nixon resigned from the office of the Presidency of the United States. it is characteristic of that huge potential that only a small subset of sounds is systematically used in speaking any one language. In the sections that follow we shall briefly examine various kinds of rules found in languages that begin to explain this remarkable capacity that humans have to produce and understand sentences thus making it possible for them to speak and to communicate what is on their minds. the subset of all possible sounds used in one language will not coincide completely with the subset of sounds used in any other language.

There are many other examples of phonological constraints that are found in natural languages. but are found in hundreds of words such as please. and plan. It must be emphasized that we have just barely scratched the surface. In English there are hundreds of words that begin with the consonantal sequence st. However. The phonological rules of any 468 . The phonological rules of English simply do not permit words that begin with Ip-. / appreciate your help. The word help contains the sequence Ip. but only if it occurs at the end of a syllable. Exactly how or why the particular set of rules for each language evolved as it has can only be discussed from an historical point of view. The fact remains. stone. that there are rules in each language that restrict or govern the distribution of a limited number of sounds used in the pronunciation of the words. she avoids a combination of sounds that would violate the rules of Spanish by separating the s and the t. phrases. steer.pronunciation of street as estreet. in Spanish the sequence st at the beginning of a syllable is "ungrammatical". and sentences of that language. Another example of difference in distribution of sounds in two languages can be seen when we consider the last sound in the English word song (spelled ng). For instance.as in star. According to the phonological rules of English this sound is not used at the beginning of words. that is. The same cluster at the beginning of a word would be rejected as non-English. however. From the above examples we begin to gain some insight into the nature of phonological rules in natural languages. There is no question here of a Spanish speaker's physical ability to produce the cluster st. it does not conform to the phonological rules of that language. rather. in the order pi are not only possible. what we have observed is one of the peculiarities of natural languages. Mr. She does this by adding a vowel to which the s can be attached in a separate syllable. There are no logical explanations why any sound or combination of sounds that are physiologically possible for any human to produce are employed in some languages but not others. namely. Smith said to Maria. According to the rules of Spanish there are no words that begin with this cluster. and stop. Those same consonants. It is apparent that Maria is following Spanish phonological rules when she produces estreet for street] that is. however. According to the rules of English phonology this is an acceptable cluster. play. that differences such as the one described above do exist. This combination of sounds conforms to the pronunciation (phonological) rules of English.

We will look at some of those contexts a little later. of the time if they were asked to specify the number of words in a given utterance. For now. In spite of possible disagreement on examples such as these. the concept of word is sufficiently clear that we can consider some aspects of the grammar of words without too much concern for a concrete definition of the term itself. phrases. John quickly picked six green apples. strawberry. matchbox. The phonological rules of natural languages are arbitrary in that there is no logical reason why certain sounds and their distribution are in evidence in one language but not another. (match box? matchbox?). The subset of all possible sounds and the distribution of the sounds in that subset used in the production of words. It is doubtful that any reader took exception to this because it appears that speakers of all languages are capable of subdividing their language into linguistic units which they label with terms equivalent to word. ice-cream? There would surely be those who would want to count some of these examples as two words. Most speakers of English would agree most. There might be less agreement on the number of words in I'm sorry he's not here. Rules of word grammar In the preceding section we freely used the term word when we talked about rules of pronunciation. contains six words. Chap.one language as well as those that might apply to all languages are many and they are complex. Thus. Part of the complexity lies in the fact that th