ÎNTÂLNIREA SCRIITORILOR

de Iordache Elena, Colegiul Național Iași

Era o dimineață însorită de primăvară. Piatra aurie a cerului încălzea Copoul cufundat în liniște.
Copacii mândrii de a lor înflorire parcă îmi zâmbesc din parc. Toate păsările se ascund în cuibul
lor călduros, nevrând să înfrunte dimineața. Numai cucul îndurerat de a sa singurătate îndrăznea
să mai scoată vreun sunet. Eu am ieșit la o plimbare liniștită, doar eu si frumosul Copou al
Iașiului.
Mergând pe bulevard aud copite de cal. Pe cealaltă parte a străzii, polițiști pe cai albi patrulau
mândrii. Doar uitându-mă m-a cuprins un sentiment de iubire față de patrie și oraș. În acel
moment nu mai voiam decât să îi urmăresc, să le copiez pașii țanțoși și să mă bucur de atenția
celor din jur.
Nici nu mi-am dat seama că m-am oprit în fața unei cafenele. Un domn foarte drăguț, puțintel
mai plinuț, care avea o cafea cu mult lapte și care stătea la una dintre mese zice:
-E uimitor, nu-i așa?
Eu mi-am întors capul nedumerită și m-am uitat la el. Semăna foarte bine cu vestitul Ion
Creangă.
-Chiar e foarte frumos, spun eu.
-N-ai vrea să stai cu mine la masă? Pari foarte drăguță, mă invită el politicos.
N-aveam cum să refuz o astfel de persoană blândă și veselă ca el, așa că am acceptat.
-Dorești să-ți comand un ceai? întreabă bărbatul.
-Nu, mulțumesc.
-Atunci ce-ai vrea să-ți comand?
-Nimic. Nu e nevoie, spun eu.
După ce mai soarbe din cafea zice:
-Cum te numeşti?
-Elena.
-Încântat de cunoştință! Sunt Ion Creangă, spune el.
Nu-mi credeam urechilor. El era chiar Ion Creangă? Cum era posibil?
 -De ce eşti aşa uimită? întreabă el nedumerit.
-Păi...Sunteți unul dintre cei mai cunoscuți scriitori!
-Ai dreptate.
-Nu-mi vine să cred că stau la masă cu Ion Creangă, un scriitor talentat şi creativ, ale cărui
poveşti mi-au marcat copilăria!
-Car de atâția ani minunata povară de a fi iubit de oameni care tine.
-Dar cumde sunteți în anul 2023?
-Călătorie in timp, normal. Credeam că şti de maşina mea ultra-specială de călătorire în timp.
-Există aşa ceva? Şi cumde sunteți fix în Copou? Cum e posibil?
-Cam multe întrebări, Elena, zise el amuzat.
M-am ruşinat. Am uitat c-a-i pune atâtea întrebări celebrului Creangă poate fi obositor.
-Mă scuzați!
-Nu-i nicio problemă. Eram doar amuzat de mutra ta, zise el. Poți să mă întrebi, dar pe rând.
Şi am tot vorbit despre maşina sa de călătorire în timp, despre cum e viața de scriitor, despre
adevărurile din spatele poveştilor sale şi despre tehnologie. Chiar atunci când îmi arăta telefonul
lui, l-a sunat cineva. Contactul se numea ,,Mihai Eminescu". Acesta răspunde, vorbeşte ceva şi
închide.
-Nu te-ai supăra dacă ar veni un prieten drag de al meu, nu-i așa? Vine pentru c-ar vrea să
vorbească cu tine, zice Ion Creangă.
-Nu mă supăr deloc, zic eu.
-Sunt sigur c-ai vrea să-l cunoști. Este foarte prietenos. S-ar putea să mai aducă pe cineva
N-am mai întrebat cum a ajuns Eminescu în anul 2023, dar era clar că e tot mâna lui Ion
Creangă.
După jumătate de oră vine și Mihai Eminescu însoțit de prietenul său, Ion Luca Caragiale.
Revederea celor trei prieteni m-a emoționat, deoarece se simțea dorul pe care l-au dus și bucuria
de a se revedea, din nou.
Am stat împreuna până la ora șapte, fără să ne dăm seama cât de repede trece timpul. Eminescu
și Caragiale au fost nevoiți să plece primi și am rămas, din nou, doar eu cu Creangă.
-Ce companie frumoasă, spun eu. Ești foarte avamtajat să ai prieteni atât de amuzanți, politicoși
și iubitori.
În seara aceea a înțeles că e un norocos.