Alchimia este o ș tiință ocultă apărută în Egiptul antic și răspândită în evul
mediu, care urmărea găsirea „elixirului vieții” pentru a obține tinere țea veșnică.
Achimia avea 3 obiective principale: transformarea metalelor în aur şi argint;
crearea unui om artificial şi obţinerea unei substanţe magice care care să vindece toate bolile.
Alchimia nu era doar o formă de investigare a naturii, ci şi o disciplină
filozofică şi spirituală. Noţiuni din chimie, metalurgie, fizică, medicină (ştiinţe aflate în fază incipientă) se combinau cu cele din astrologie, religie, spiritualism, misticism, semiotică şi artă. În epoca actuală, alchimia prezintă interes doar pentru istoria ştiinţei, pentru dimensiunile ei mistice, ezoterice şi pentru artă, ca generatoare de motive şi subiecte.
PIATRA FILOZOFALĂ
Piatra filozofală este o substanţă miraculoasă, căreia alchimiştii Evului
Mediu îi atribuiau puterea de a transforma metalele inferioare în aur şi argint, dar şi un elixir care vindeca orice boală şi prin care oamenii puteau obţine tinereţea veşnică.
“Timaios”/”Timeu” – consideră că cele patru elemente primordiale, din care s-
a născut totul – aerul/vântul, apa, pământul, focul – au o sursă comună, numită “Materia prima”, asociată haosului initial. “Materia prima” este, de asemenea, numele pe care alchimiştii îl atribuie substanţei din care poate fi creată Piatra filosofală, la care se adăugă “Anima mundi” (Sufletul lumii), simbolizat de Uroboros (reprezentat sub forma unui şarpe care-şi înghite coada) – o putere cu o dublă natură, corespunzând “suflului vital” al Universului. O astfel de concepţie filosofică a fost constantă şi esenţială în istoria alchimiei.” – Platon (personalitate marcantă a antichităţii greceşti) în unul dintre Dialogurile sale