ȘTIINȚA ÎN LUMEA GREACĂ

Pe lângă politică, democrație, educație și spirit civic, Grecia antică

a lăsat moștenire Europei moderne știința. Spiritul lor critic, preocuparea
pentru înțelegerea omului, naturii și Universului i-au determinat să
încerce depășirea explicațiilor tradiționale oferite de religie. Grecii au
început să caute explicații în privința vieții și a morții, a existenței
Universului, a destinului oamenilor. Cei care se ocupau de știiință erau
în primul rând filozofii. Pentru ei filozofia era știința științelor.
Heraclit din Efes este autorul unei opere "Despre natura" . El
afirma că există un element primordial – focul, dar care este în continuă
miscare. "Lumea a existat dintotdeauna, ea este și va fi un foc mereu
viu", spunea el.
Spre sfârșitul secolului al V-lea i.Hr, domeniul științei începe să se
separe de cel al filozofiei, iar grecii au mari realizări în știință, fiind
cunoscuți ca buni matematicieni, astronomi și specialiști în medicină.

MATEMATICA

Grecii au înventat o matematică abstractă, bazată pe o structură

logică de definiții, axiome și demonstrații. Totul a început în secolul VI
i.Hr., cu Thales din Milet și cu Pitagora din Samos. În sec. V i.Hr., alți doi
matematicieni au descoperit formula corectă a volumului unei piramide.
Un alt matematician faimos a fost Euclid, el fiind preocupat și de
astronomie și de muzică. După Euclid a urmat un alt geniu matematic -
Arhimede din Siracusa. El a investigat centrele de greutate ale diferitelor
corpuri solide care plutesc în apă. O mare parte din munca sa este o
parte a ceea ce a devenit, mai târziu, în sec. al XVII-lea, analiza
matematică. Contemporanul său, Apolloniu, a scris pentru prima oară
despre elipsă.
ASTRONOMIA

Vechii greci au avut importante contribuții în domeniul astronomiei.

Cartea Odiseea lui Homer face referire la constelații percum: Ursa Mare,
Orion și Pleiade, și descrie cum pot fi folosite stelele ca ghid pentru
navigație.
Poemul “Munci și zile” al lui Hesiod îi informa pe fermieri ce
constelații apar înainte de răsărit, în diferite anotimpuri pentru a ști care
este timpul potrivit pentru arat, semănat și recoltat.

MEDICINA

Cultura greacă a cunoscut, de asemenea, mari desoperiri în

medicină. De precizat este faptul că medicina greacă veche depindea în
mare măsură de magie și de vrăji. Homer îl considera pe Apollo zeul
sănătății. În cartea Iliada, el face dovada cunoașterii tratării chirurgicale
a rănilor și a altor accidente, recunoscută deja, la acel moment, ca o
specialitate distinctă de medicină internă.
Din secolul VI i.Hr. medicina greacă abandonează cadrul magiei și
al religiei în favoarea observațiilor clinice și a experienței. În colonia
greacă Crotona, biologul Alcmaeon a identificat creierul ca centru al
simțurilor.
Filozoful grec Empedocle a elaborat conceptul conform căruia
boala este, în primul rând, o expresie a dereglării armoniei și echilibrului
celor patru elemente primordiale – focul, aerul, apa și pământul.
Medicii greci au introdus idei moderne precum consecințele
îmbolnăvirii și folosirea cazuisticii mai vechi pentru a educa studenții.
Cele mai înalte standarde etice impuse medicilor îi sunt atribuite lui
Hippocrate și constituie jurământul medical, utilizat, într-o formă
modificată, și în zilele noastre.