TIPURI DE COMPORTAMENT: HIPOCRATE SI

GALENUS
PREZENTARE DE BURLACU MARIA
CELE 4 TIPURI
HIPPOCRATE: TEORIA UMORALA

 Humorismul, teoria umorală sau umoralismul, era un

sistem de medicină care detaliea o presupusă machiație
și funcționare a corpului uman, adoptat de vechii medici
și filozofi greci și romani.
 Teoria celor patru umori își are originea în Egiptul antic
 și în Mesopotamia. Este sistematizată apoi de vechii
greci în jurul anului 400 î.Hr.
 În sec. al IV-lea îHr., Hipocrate a dezvoltat o
Hippocrate teorie referitoare la umorile organismului, care pot
asigura sănătatea sau îmbolnăvirea individului
Date personale uman. Hipocrate a pornit de la teoria
Născut 460 î.Hr. 
Kos, Perifereia Notiou Aigaiou, Grecia  lui Empedocle, referitoare la cele patru elemente
Decedat 370 î.Hr. (90 de ani)  primare ale universului (pământ, aer, foc și apă),
Larisa, Grecia 
Copii Thessalus[*] 
extrăgând din acestea patru calități: uscăciune,
Ocupație medic umezeală, căldură și răceală – cele patru umori ale
filozof organismului uman.
scriitor 
CONTRIBUTIE IN MEDICINA

 Hippocrate a fost primul chirurg cardiotoracic documentat, iar descoperirile și tehnicile sale, deși brute, precum
utilizarea țevilor de plumb pentru eliminarea peretelui de puroi din piept, sunt încă valabile. Școala hipocratică a
dat importanță doctrinelor clinice ale observației și documentării. 
 Hippocrate este considerat pe scară largă „Părintele medicinei”.Contribuțiile sale au revoluționat practica
medicinei; dar după moartea sa, progresul a stagnat. Atât de respectat era Hippocrate încât învățăturile sale erau în
mare măsură considerate ca fiind prea înalte pentru a fi dezvoltate și nu s-au făcut progrese semnificative pentru o
perioadă lungă de timp.
 După Hippocrate, următorul medic de o importanță considerabilă a fost Galenus, grec care a trăit din 129 î.e.n.
până în 200 î.e.n. Galenus a perpetuat tradiția medicinei hipocratice, făcând anumite progre.se
 Galen a identificat patru temperamente în care dominau una
dintre calitățile (caldă, rece, umedă sau uscată) și încă patru în
care dominau o combinație de două (caldă și umedă, caldă și
uscată, rece și uscată sau rece și umedă).
 Galen a contribuit substanțial la înțelegerea hipocratică a
patologiei. Sub teoria umorilor trupești ai lui Hippocrates,
diferențele de dispoziție umană vin ca o consecință a
dezechilibrelor în unul din cele patru fluide corporale: Sânge, bilă
galbenă, bilă neagră și flegm. Galen a promovat această teorie și
tipologia temperamentelor umane. În opinia lui Galen, un
Date personale
dezechilibru al fiecărui umor corespundea cu un temperament Născut
secolul al II-lea d.Hr.[1][2] 
uman particular. Pergamon, praefectura Orientis, Roma Antică 

Decedat secolul al III-lea d.Hr.[3] 

 Galen credea că nu există nici o distincție între mental și fizic. Roma, Roma Antică 

Acesta a fost un argument controversat al timpului, iar Galen a Părinți Aelius Nicon[*][2] 
Cetățenie
căzut de acord cu grecii crezând că mintea și corpul nu erau Roma Antică 
Etnie greacă 
lucruri separate. El credea că acest lucru ar putea fi dovedit Ocupație medic scriitor[*]
științific. chirurg[*]
biolog
neuroscientist[*] 
CONTINUAREA REVOLUTIONARII IN MEDICINA

 Rapoartele sale anatomice s-au bazat în principal pe disecția maimuțelor. Cu toate acestea, în timp ce le diseca, el
a descoperit că expresiile lor faciale erau prea asemănătoare cu cele ale oamenilor; astfel, el a trecut la alte
animale, în special porci.
 Motivul pentru care au fost folosite animale pentru a descoperi corpul uman s-a datorat faptului că disecarea și
viziunile asupra oamenilor au fost strict interzise în acel moment. Galen îi încuraja pe elevii săi să se uite la
gladiatori morți sau la cadavre care s-au spălat pentru a se familiariza mai bine cu corpul uman.
 Galen s-a văzut atât ca medic cât și ca filozof, așa cum a scris în Tratatul său intitulat că cel mai bun medic este și
filozof. Galen a fost foarte interesat de dezbaterea dintre sectele medicale raționaliste și empirice, și de utilizarea
observației directe, disecția și vivisecția reprezintă un teren de mijloc complex între extremele celor două puncte
de vedere.
O întâlnire a minților de Medici : Hippocrates & Galen, care oferă o
perspectivă esențială generațiilor de medici, au fost purtători
respectați ai înțelepciunii medicale antice, al cărei impact filosofic și
practic poate fi urmărit de la Roma până la Orientul Mijlociu.