Modernismul este o mișcare culturală, artistică și ideatică ce include artele
vizuale, arhitectura, muzica și literatura progresivă care s-a conturat în circa trei decenii înainte de anii 1910 - 1914, când artiștii s-au revoltat tradițiilor academice și istorice impuse și considerate standard ale secolelor anterioare, începând cu cele ale secolului al XIV-lea și culminând cu rigiditatea și „osificarea” academismului secolului al 19-lea.
Unii istorici ai artei împart secolul al XX-lea în perioada modernă și cea
postmodernă, pe când alții le văd ca două perioade ale aceleiași ere artistice. Prezentul articol prezintă mișcarea care a început la finele secolului al XIX- lea; pentru arta după anii 1970, vedeți articolul despre postmodernism. z Edward Munch- Țipătul
Țipătul (în norvegiană și original Skrik) este
titlul a patru tablouri ale pictorului norvegian Edvard Munch realizate între 1893 și 1910. Versiunea cea mai faimoasă se găsește la Galeria Națională a Norvegiei și a fost terminată în 1893. Alte două versiuni se află la Muzeul Munch din Oslo în timp ce una se află într-o colecție particulară. În 1895 Edvard Munch a realizat și o litografie cu același titlu. z DESCRIEREA LUCRARII
Tabloul este considerat o expresie a anxietății omului modern. Autorul
relatează modul cum a ajuns la realizarea acestuia:
"Mă plimbam cu doi prieteni la apus de soare. Cerul a devenit roșu ca
sângele. M-am oprit și m-am sprijinit de un gard, simțindu-mă, în mod inexplicabil, extrem de obosit. Limbi de foc și sânge se întindeau pe fiordul albastru. Prietenii mei au continuat să se plimbe, în timp ce eu am rămas în urmă, tremurând de spaimă. Atunci am auzit țipătul enorm, infinit al naturii" z DESCRIERE
Tabloul lui Edvard Munch reprezintă, în toate variantele sale, un om
cu un chip cadaveric, aflat pe un drum pustiu, cu gura larg deschisă într-un ţipăt mut, înconjurat de linii ameninţătoare de foc. Avem în faţă expresia absolută a fricii, realitatea brută, compactă, aproape materială a spaimei şi anxietăţii.
Liniile şi culoarea, toate spre roşu-sângeriu tremură înspre
depărtare. z BIBLIOGRAFIE. MUNCH. Edvard Munch (/mʉŋk/, n. 12 decembrie 1863, Løten, Norvegia – d. 23 ianuarie 1944, Ekely, Oslo) a fost un pictor norvegian, unul dintre pionierii artei moderne, considerat precursor al expresionismului, mai cu seamă un reprezentant al tradiției artistice europene decât a celei norvegiene.
În 1881 intră la Școala Regală de Desen din Christiania (astăzi Oslo) și se formează
sub îndrumarea sculptorului Julius Middelthun.
În 1889 organizează la Christiania prima sa expoziție personală iar în 1892
participă la expoziția Asociației Artiștilor Berlinezi. În Berlin, realizează primele gravuri și litografii. În timpul următoarei călătorii la Paris (1896) își expune lucrările la Salonul Artiștilor Independenți și la galeria Bing.
În 1910 începe lucrările de decorare a Universității din Christiania. Timp de șapte
ani pictează 11 pânze monumentale care ilustrează forțele eterne, dătătoare de viață: Soarele Istoria, Alma Mater (Universitatea, simbolul Științei).
Între timp, - după 1933 - în Germania, autoritățile naziste îi consideră operele drept
"degenerate" și sunt retrase din muzeele germane. În perioada de ocupație a Norvegiei, Munch trăiește retras pe moșia sa Ekely din Oslo, unde moare la 23 ianuarie 1944, la o lună după ce împlinise 80 de ani.