Enunțuri pentru testare la disciplina IGIENA

Facultatea Medicina nr.1

2022-2023 (semestrul IV)

IGIENA MUNCII
1. Igiena muncii funcțiile, sarcinile.
Ce acţiuni sunt caracteristice igienei muncii
a) [x] Examenul medical la incadrarea in muncă;
b) [x] Controlul medical periodic;
c) [x] Profilaxia bolilor profesionale şi a bolilor in relaţie cu profesia;
d) [x] Educaţia sanitară;
e) [ ] Tratamentul bolilor cardiovasculare.

Scopul IM:
• Stabilirea unor indici, norme fiziologice, complexe de măsuri care să asigure comfortul la locul de muncă,
prevenirea oboselii şi îmbolnăvirilor profesionale.

Sarcinile igienei muncii

• Sa promoveze si sa mentina gradul maxim de bunastare fizica, mintala si sociala a muncitorilor din toate
profesiile;
• Sa previna aparitia devierilor de la starea optima de sanatate a muncitorilor din cauza conditiilor nefavorabile
de munca;
• Sa protejeze muncitorii in exercitarea profesiei impotriva agentilor nocivi pentru sanatate;
• Determinarea modificarilor fiziologice, care au loc in procesul de munca.
• De a identifica si elimina din zonele de productie agentii nocivi;
• De a asigura astfel de conditii, incât eforturile fizice si mintale impuse muncitorilor sa corespunda structurilor
lor anatomice, fiziologice si starii psihologice;
• Profilaxia traumatismului de productie.
Igiena muncii elaboreaza:
• Cerinte si normative igienice ca baza a legitatilor de asanare a conditiilor de munca.
• Aplica in intreprinderi programe largi sanitare, care sa acopere toate aspectele sanatatii.
• Elaboreaza masuri pentru organizarea rationala a regimului de munca si odihna.
• Reguli sanitare pentru amenajarea si intretinerea intreprinderilor industriale
2. Scopul examenelor medicale.
Scopul examenului medical la incadrarea in muncă este
a) [ ] Depistarea imbolnăvirilor;
b) [x] Incadrarea fiecărei persoane in raport de capacităţile fizice, senzoriale şi neuropsihice;
c) [ ] Tratarea bolilor depistate;
d) [ ] Monitorizarea condiţiilor de muncă şi a noxelor profesionale;
e) [ ] Recomandarea de măsuri pentru imbunătăţirea condiţiilor de muncă .

Ce scop are controlul medical periodic

a) [ ] Depistarea noxelor profesionale;
b) [ ] Respectarea normelor de igienă a muncii;
c) [x] Stabilirea bilanţului stării de sănătate in relaţii cu condiţiile de muncă şi noxele
profesionale;
d) [x] Depistarea bolilor profesionale;
e) [x] Reevaluarea aptitudinilor pentru muncă.

3. Clasificarea condițiilor de muncă.

a) [x] optime;
b) [x] admisibile;
c) [ ] nefavorabile;
d) [x] nocive;
e) [x] periculoase.

4. Măsuri de optimizare a procesului de muncă la activităţi intelectuale.

 a) [x] Începerea treptată a lucrului şi menţinerea unui ritm optim a lui;
b) [ ] Executarea lucrului preponderent în prima jumătate a zilei;
c) [x] Respectarea unei anumite consecutivităţi a operaţiilor executate şi alternarea corectă a lucrului cu
odihna;
d) [ ] Folosirea ceaiului şi cafelei;
e) [x] O activitate sistematică, uniform

Munca intelectuală intensă şi iraţional organizată poate fi urmată de oboseală şi de surmenaj. De aceea,
ea trebuie începută zilnic la aceiaşi oră, oferind, totodată, organismului o perioadă de includere treptată în
lucru. Numai după această perioadă capacitatea de muncă ajunge la valoarea ei maximă.

5. Măsuri legislative în combaterea acţiunii nocive a prafului.

a) [x] Respectarea CMA;
b) [ ] Folosirea inhalatoarelor;
c) [ ] Ermetizarea proceselor tehnologice;
d) [ ] Amenajarea spaţiilor verzi;
e) [ ] Ventilaţia locală.

6. Măsuri curativ-profilactice în combaterea acţiunii nocive a prafului.

a) [ ] Ventilaţia locală;
b) [x] Examenele medicale;
c) [x] Folosirea mijloacelor de protecţie individuală;
d) [ ] Utilizarea inhalatoarelor;
e) [ ] Transportul pneumatic.
7. Gradul de pericol al prafului, factorii ce-l determină
a) [x] de componenţa chimică;
b) [x] de gradul de solubilitate in apă;
c) [x] de dispersie;
d) [x] de structura şi forma particulelor;
e) [ ] de starea sursei de praf.

a) [x] Dimensiuni;
b) [x] Dispersie;
c) [x] Origine;
d) [x] Componenţă chimică;
e) [ ] Forma sursei de emanare.

8. Măsuri tehnologice în combaterea acţiunii nocive a prafului.

a) [ ] Sistematizarea incăperilor de producere;
b) [x] Elaborarea ciclurilor tehnologice inchise;
c) [ ] Ventilaţia locală;
d) [x] Ermetizarea proceselor de producere;
e) [x] Transportul pneumatic.

9. Caracteristica aerosolilor de praf.

a) [x] Precipitaţie slabă;
b) [ ] Rapid se precipită;
c) [ ] Sunt reţinuţi in căile respiratorii superioare;
d) [x] Pătrund pană la alveole;
e) [ ] Se dizolvă in apă.

10. Măsuri de sistematizare în combaterea acţiunii nocive a prafului.

a) [x] Zonarea localităţilor;
b) [ ] Ermetizarea procesului de producere;
c) [x] Amenajarea spaţiilor verzi;
d) [x] Respectarea zonelor de protecţie sanitară;
 e) [ ] Amenajarea ventilaţiei.

11. Măsuri sanitar-tehnice în combaterea acţiunii nocive a prafului.

a) [ ] Respectarea zonelor de protecţie sanitară;
b) [x] Ventilaţia locală;
c) [x] Deriticarea umedă, cu aspiratoare;
d) [x] Instalarea mijloacelor de captare a deşeurilor;
e) [ ] Examenele medicale periodice.

12. Acţiunea prafului asupra organismului.

a) [x] Iritantă;
b) [x] Alergizantă;
c) [x] Fibrozantă;
d) [ ] Statica;
e) [x] Cancerigenă.

13. Caracteristica zgomotului.

a) [x] Suprapunere dezordonată de sunete de diferită frecvenţă şi intensitate;
b) [x] Vibraţii mecanice cu frecvenţă de 16-20000 HZ;
c) [x] Succesiune de sunete cu o anumită frecvenţă;
d) [x] Orice sunet nedorit;
e) [ ] Vibraţii mecanice cu frecvente mai mari de 20000 Hz.

14. Măsurile de combatere ale zgomotului.

a) [x] Modificări tehnologice de reducere a zgomotului;
b) [x] Folosirea materialelor fonoabsorbante;
c) [ ] Fundamente şi dispozitive amortizatoare;
d) [x] Sistematizarea raţională a incăperilor de producere;
e) [x] Folosirea căştilor antifoane.

15. Influența zgomotului asupra organismului.

Dacă zgomotul influenţează un timp îndelungat, la mecanizatori se observă:
• micşorarea atenţiei,
• sporirea excitabilităţii,
• apariţia cefaleei,
• modificarea tensiunii arteriale,
• scăderea capacităţii şi productivităţii muncii,
• creşterea traumatismului,
• dereglarea somnului.
• Deseori au loc dereglări ale sistemelor nervos şi circulator,
• tractului digestiv
• afectează analizatorul auditiv, înregistrându-se senzaţii subiective neplăcute (vâjâituri în urechi, stare
de asurzire) şi surditate profesională (scăderea parţială, iar uneori completă a auzului).

16. Factorii principali în dezvoltarea surdităţii profesionale.

a) [x] Perioada de expunere la zgomot;
b) [x] Intensitatea zgomotului;
c) [x] Frecvenţa zgomotului;
d) [ ] Receptivitatea organismului;
e) [ ] Adaptarea organismului.

a) [ ] Varsta muncitorului;
b) [x] Expunerea indelungată la zgomot intens;
c) [x] Caracteristicile fizice ale zgomotului;
d) [ ] Adaptarea organismului la agresiunea sonoră;
 e) [ ] Sexul muncitorului.

17. Domeniul de studiu al fiziologiei muncii.

[x] studiază reacţiile adaptative ale organismului la diferite procese de muncă în raport cu diverşi
factori specifici ai locului de muncă.
[ ] studiază reacțiile adaptative ale organismului la factorii climatici
[ ] studiază reacțiile adaptative ale organismului la schimbările produse de încălzirea globală
[ ] studiază reacțiile adaptative ale organismului la situații stresante

18. Caracteristica principală a muncii fizice, mecanizate, automatizate, intelectuale.

Caracteristica principală a muncii fizice:
[x] Solicitarea preponderentă a aparatului locomotor
[x] Cheltueli considerabile de energie
[ ] Micșorarea activității musculare
[ ] implicarea mușchilor mici ai sectoarelor distale ale membrelor
[ ] încordările sensibilității auditive și vizuale

Se caracterizează prin solicitarea preponderentă a aparatului locomotor, prin cheltueli considerabile de

energie 17-25 MJ. (4000-6000 kcal) și mai mult în 24 ore

Munca fizică are un șir de influențe negative,se caracterizează prin:

• Neeficacitate socială din cauza productivității mici, necesității eforturilor majorate și a perioadelor
îndelungate de odihnă.
• •Este răspândită în unele ramuri ale economiei naționale slab mecanizate: construcții, agricultură,
extragerea minereurilor
Caracteristica principală a muncii mecanizate:
[ ] Solicitarea preponderentă a aparatului locomotor
[ ] Cheltueli considerabile de energie
[x] Micșorarea activității musculare
[x] implicarea mușchilor mici ai sectoarelor distale ale membrelor
[x] încordările sensibilității auditive și vizuale
Se caracterizează prin modificarea eforturilor musculare și complicarea programului de activitate.
Cheltuelile de energie sunt mai mici decât la efortul fizic și constitue 12,5-17 MJ (3000-4000kcal) în 24
ore.
Caracteristica principală a muncii automatizate:
[ ] Solicitarea preponderentă a aparatului locomotor
[ ] Cheltueli considerabile de energie
[x] este îndeplinită de totalitatea de mecanisme
[ ] implicarea mușchilor mici ai sectoarelor distale ale membrelor
[ ] încordările sensibilității auditive și vizuale

Este îndeplinită de totalitatea de mecanisme, cu supravegheerea procesului tehnologic de cître operatori,

care sunt incluși în sistemul de conducere ca un element indispensabil al lanțului tehnologic.
Din punct de vedere fiziologic se disting două forme de conducere cu procesul tehnologic. Într-un caz,
panoul de comandă necesită acţiuni frecvente ale omului, în alt caz acţiuni mai rare. În primul caz,
atenţia permanentă a angajatului se manifestă prin mişcări multiple sau activităţi locomotorii, în al doilea
- operatorul se află în aşteptarea activităţii, cu puţine reacţii.

Caracteristica principală a muncii intelectuale:

[ ] solicitarea preponderentă a aparatului locomotor
[ ] cheltueli considerabile de energie
[x] necesitatea de a prelucra un volum foarte mare de informație cu mobilizarea memoriei
[x] stări stresante frecvente
[x] cheltuieli de nergie minime
 Efortul fizic, este neânsemnat și constitue 10-11,7 MJ, (2000- 2400kcal) în 24 ore.
• In producție (constructorii, inginerii, tehnicienii, dispecerii, operatorii, etc.)
• În afara ei (medicii, profesorii, scriitorii, redactorii, artiștii, pictorii, etc.)
• Necesitatea de a prelucra un volum foarte mare de informație cu mobilizarea memoriei, atenției cât și
prin stări stresante frecvente.
• Este caracteristică hipochinezia, adică scăderea foarte mare a activității motorii, ceea ce contribue la
înrăutățirea reactivității organismului și creșterea încordărilor emoționale.

19. Etapele capacității de muncă.

[x] Etapa de întrare în muncă sau de creștere a capacității de muncă
[x] Etapa capacității înalte de muncă
[ ] Etapa analizei muncii
[x] Etapa de scădere a capacității de muncă
[ ] Etapa de încadrare în muncă

20. Metodele fiziologice de organizare a procesului de muncă.

• Munca cu efort fizic;
• Munca mecanizată;
• Munca semiautomată;
• Munca automatizată;
• Munca intelectuală.

21. Definiția fiziologiei muncii.

Studierea modificărilor funcţionaleale organismului în timpul muncii posibilităţii de adaptare a
organismului întreg sau a unor organe şi grupe de organe la condiţii speciale de muncă în raport cu
diverşi factori specifici ai locului de muncă; elaborează metode, fiziologic argumentate, de organizare a
procesului de muncă, ce contribuie la prevenirea oboselii şi la menţinerea unui nivel înalt de capacitate
de muncă .

22. Indicii modificărilor stării funcţionale al sistemului nervos central în timpul lucrului.
a) [x] Memoria operativă;
b) [x] Concentraţia atenţiei;
c) [ ] Tremorul fiziologic;
d) [ ] Rezistenţa musculară;
e) [x] Perioada latentă a reacţiei videomotorii.

23. Adaptarea funcţiei cardiace în efort.

a) [x] Creşterea debitului cardiac;
b) [x] Creşterea frecvenţei cardiace;
c) [ ] Scăderea volumului sistolic;
d) [ ] Creşterea frecvenţei cardiace e un mecanism mai econom de adaptare decat creşterea
volumului sistolic;
e) [x] Creşterea presiunii pulsatile.

a) [x] Sporeşte frecvenţa pulsului;

b) [x] Creşte volumul sistolic;
c) [x] Creşte minut volumul cardiac;
d) [x] Creşte presiunea arterială sistolică;
e) [ ] Scade presiunea diferenţială.

24. Oboseala – caracteristica, tipurile ei.

a) [x] Micşorarea capacităţii de muncă;
b) [x] Senzaţie de epuizare;
 c) [x] Cefalee;
d) [x] Insomnie;
e) [ ] Ireversibilitate după odihnă.

a) [x] scăderea capacităţii de muncă;

b) [x] Diminuarea atenţiei;
c) [x] Creşterea timpului de latentă a reacţiilor motrice ;
d) [ ] Ireversibilitate ;
e) [ ] excitabilitate psihică crescută.

Tipurile de oboseala:
a) oboseala acuta
b) oboseala cronica
c) oboseala locala
d) oboseala generala

25. Hidrocarburile alifatice - caracteristica.

a) [ ] Toxicitatea scade odată cu creşterea numărului atomilor de carbon;
b) [x] Dau sindrom narcotic;
c) [x] Acţiunea narcotică devine mai intensă odată cu creşterea numărului atomilor de carbon;
d) [ ] Dau iritaţie puternică a căilor respiratorii;
e) [ ] Influenţează selectiv.

26. Munca fizică grea, caracteristica.

a) [x] Sporeşte termogeneza;
b) [ ] Scade termogeneza;
c) [x] Creşte termoliza prin evaporare;
d) [x] Din organism se elimină săruri minerale, vitamine;
e) [x] Se accelerează metabolismul.

27. Clasificarea muncilor după consumul de energie.

a) [x] Fizice uşoare;
b) [x] Cu eforturi fizice medii;
c) [x] Cu eforturi fizice mari;
d) [x] Cu eforturi fizice foarte mari;
e) [ ] Cu eforturi fizice optimale.

28. Surmenajul – caracteristica.

a) [x] Apariţia şi acutizarea afecţiunilor cardiovasculare;
b) [ ] E reversibil după odihnă scurtă;
c) [x] E reversibil după odihnă indelungată;
d) [x] E reversibil după tratament specific;
e) [x] Micşorarea rezistenţei organismului.

29. Caracterul acţiunii toxicelor industriale.

De ce depinde caracterul acţiunii toxicelor industriale
a) [x] Structura chimică;
b) [x] Gradul de dispersie;
c) [x] Solubilitatea in apă;
d) [x] Căile de pătrundere;
e) [ ] Domeniul de utilizare.

Factori ce ţin de substanţa la acţiunea toxicelor asupra organismului sunt

a) [ ] to aerului;
b) [x] Volatilitatea;
c) [x] Solubilitatea in apă;
 d) [ ] Umiditatea aerului;
e) [x] Proprietăţile chimice.

30. Gradul de toxicitate a substanţelor chimice.

a) [x] Proprietăţile fizice;
b) [x] Solubilitatea in lichide biologice;
c) [x] Gradul de volatilitate;
d) [x] Starea de agregare;
e) [ ] Concentraţia in ficat.

31. Căile de pătrundere a toxicelor industriale în organism .

a) [x] Respiratorie;
b) [x] Tub digestiv;
c) [x] Tegumente;
d) [ ] Intravenoasă;
e) [ ] Intraperitonială.

Calea de pătrundere a toxicelor industriale influenţează

a) [x] Caracterul acţiunii toxicului;
b) [x] Gradul de toxicitate;
c) [ ] Concentraţia toxicului in aer;
d) [ ] Concentraţia toxicului in organe;
e) [ ] Concentraţia toxicului in sange.

32. Caracteristica intoxicaţiilor cu plumb.

a) [x] Depunerea Pb in oase;
b) [x] Depunerea Pb in ficat;
c) [ ] Depunerea Pb in ţesutul nervos;
d) [ ] Este prezent permanent in sange;
e) [ ] Depunerea Pb in muşchi.

33. Caracteristica acţiunii radiaţiilor infraroşii în mediul de producere.

a) [ ] Produc cancer cutanat;
b) [ ] Produc fotooftalmie;
c) [x] Produc cataractă;
d) [x] Produc arsuri cutanate;
e) [ ] Provoacă sindrom astenovegetativ.

34. Cele mai frecvente boli profesionale prin agenţi biologici.

Cele mai frecvente boli profesionale prin agenţi biologici se intalnesc la
a) [ ] Personalul din industrie;
b) [x] Personalul din zootehnie;
c) [x] Personalul sanitar şi veterinar;
d) [ ] Mineri;
e) [ ] Personalul din transporturi care transportă unelte.

35. Cea mai periculoasă cale de pătrundere a toxicelor în organism în mediul de producere.
a) [ ] Intravenoasă;
b) [ ] Cutanată;
c) [ ] Subcutanată;
d) [x] Pulmonară;
e) [ ] Intraperitonială.

36. Toxicitatea substanţei chimicefactorii ce o determină.

a) [x] Caracteristicile chimice şi fizico-chimice ale toxicului;
b) [x] Sensibilitatea organismului;
 c) [x] Factorii mediului de muncă;
d) [ ] Asistenţa medicală;
e) [x] Factorii mediului ambiant.

37. Intoxicaţia cu oxid de carbon, cauza, manifestări.

a) [x] La lucrul in cazangerii, secţii de turnare a metalului;
b) [ ] La folosirea vopselelor de ulei;
c) [ ] La lucrul cu benzina etilată;
d) [ ] La sinteza acidului sulfuric;
e) [x] In autobuse, la incercarea motorului.

Intoxicaţia cu CO e cauzată de
a) [x] Arderea incompletă a combustibilului;
b) [ ] Varsta adultă;
c) [ ] Bolile care determină hipoxie tisulară;
d) [ ] Concentraţia CO2 in aer;
e) [ ] Presiunea atmosferică.
In patogenia intoxicaţiilor cu CO intervin
a) [ ] Inhibiţia enzimelor cu conţinut de Cu şi Zn;
b) [ ] Efecte asupra acizilor nucleici;
c) [ ] Formarea de methemoglobină;
d) [x] Formarea de carboxihemoglobină;
e) [ ] Inhibiţia citocromoxidazei.

Manifestări
• cianoză – coloraţia albastră a pielii
• astenie
• cefalee
• convulsii
• comă
• stop cardiac
• deces
• expunere cronică la doze mai mici de cianură cauzează neuropatie optică

38. Boala de vibraţie, cauza, profilaxie.

a) [ ] Oboseală generală;
b) [x] Atonie vasculară;
c) [x] Scăderea sensibilităţii tactile;
d) [ ] Hipertenzie arterială;
e) [x] Hipotonie arterială.

• Controlul expunerii la vibrații: Reduceți timpul petrecut în medii cu vibrații și evitați utilizarea
uneltelor sau echipamentelor care generează vibrații în mod excesiv.
• Utilizați echipament de protecție: Purtați mănuși și alte echipamente de protecție adecvate pentru a
absorbi sau reduce vibrațiile transmise la nivelul mâinilor și brațelor.
• Pauze regulate: Faceți pauze regulate în timpul activităților care implică expunerea la vibrații, pentru a
permite recuperarea organismului.
• Ergonomie adecvată: Asigurați-vă că echipamentul și instrumentele pe care le utilizați sunt
ergonomice și adecvate pentru activitățile desfășurate.
• Examinări medicale regulate: Pentru persoanele expuse în mod frecvent la vibrații mecanice, este
recomandat să se efectueze examinări medicale regulate pentru depistarea precoce a oricăror
simptome sau semne ale bolii de vibrații albe.

39. Proprietăţi fizice a zgomotului.

a) [x] Intensitatea;
b) [ ] Vechimea in muncă cu zgomot;
 c) [x] Stabilitatea in timp;
d) [x] Componenţa spectrală a frecvenţei;
e) [ ] Distanţa de la sursa de zgomot.

40. Unităţi de măsură a zgomotului.

Unităţi de măsură a intensităţii a zgomotului sunt
a) [ ] Hertz;
b) [x] Decibel;
c) [ ] Erg/cm2 sec;
d) [ ] Pascal;
e) [x] Fon.
Unitatea de măsură a frecvenţei zgomotului
a) [x] Hertz;
b) [ ] Bel;
c) [ ] Decibel;
d) [ ] Fon;
e) [ ] Pascal.

41. Pneumoconiozele, clasificare.

Anatomopatologic:
colagene
necolagene
mixte
După etiologie:
silicoză, silicatoze (azbestoză, talcoză) (Cea mai raspandita forma)
metaloconioze (berilioză, sideroză, aluminoză, baritoză)
carboconioze (antracoză, grafitoză)
pneumoconioze cauzate de pulberi mixte.

Factorii determinanţi ai dezvoltării pneumoconiozelor

a) [x] Vechimea in muncă in condiţii caracteristice;
b) [x] Starea de sănătate a muncitorului angajat;
c) [x] Concentraţia pulberilor in aerul mediului de lucru;
d) [x] Caracterul muncii;
e) [ ] Varsta muncitorului.

42. Măsurile de profilaxie a pneumoconiozelor.

a) [x] Forarea umedă;
b) [x] Controlul concentraţiilor de pulberi in aerul mediului de producţie;
c) [x] Mijloacele de protecţie individuală;
d) [x] Controale medicale periodice;
e) [ ] Folosirea inhalatoarelor.

43. Noxele profesionale caracteristica.

a) [ ] mecanice;
b) [x] fizice;
c) [x] chimice;
d) [x] biologice ;
e) [x] psiho-fiziologice.

Noxele profesionale sunt factori ai condiţiilor de muncă ce influenţează negativ starea de sănătate a
persoanelor expuse, favorizând sau determinând starea de boală şi/sau scăderea capacităţii de muncă.
Noxele profesionale se caracterizează prin diversitate şi specificitate. Diversitatea lor este marcată de
varietatea excepţională, originea şi proliferarea explozivă care fac, adesea, imposibilă cercetarea
toxicologică înainte de a fi introduce în procesele tehnologice.
44. Toxicele industriale, definiţie.
Toxicele industrial- este substanţa din mediul industrial care, dupa patrunderea în organism în doză relativ ridicată
(unică sau repetată la intervale scurte), sau în doze mici (repetate timp îndelungat), determină, imediat sau dupa o
perioada de latenţă, în mod trecător sau persistent, alterarea uneia sau mai multor funcţii ale organismului, putând
duce la deces.

45. Obiectul de studiu al igienei muncii în agricultură.

Igiena muncii în agricultură ca disciplină prezintă un compartiment de sine stătător ce studiază acţiunea
factorilor de mediu şi a mediului de producere asupra organismului, elaborează măsuri de ameliorare a
condiţiilor de muncă necesare pentru menţinerea şi fortificarea sănătăţii lucrătorilor, stabileşte pentru
organism nivelurile inofensive şi admisibile ale substanţelor toxice din mediul de producere.

Specificati ce stabilește disciplina „Igiena muncii în agricultură":

a) [ ] volumul necesar de apă pentru irigarea culturilor
b) [ ] cantitatea necesară de substanțe toxice pentru culturi
c) [x] nivelul admisibil de substanțe toxice din mediul de producere
d) [x] nivelul inofensiv al factorilor de mediu
e) [x] nivelul inofensiv al factorilor mediului de producere

46. Măsuri elaborate de igiena muncii în agricultură.

a) [x] Utilizarea noilor pesticide mai puţin toxice;
b) [x] Perfecţionarea utilajului tehnico-agricol;
c) [x] Diminuarea nivelului zgomotului şi vibraţiei;
d) [x] Diminuarea nivelului de pulberi;
e) [ ] Construcţia cabinelor deschise.

47. Sarcinile igienei muncii în agricultură.

• studiază acţiunea factorilor de mediu şi a mediului de producere asupra organismului,
• elaborează măsuri de ameliorare a condiţiilor de muncă necesare pentru menţinerea şi fortificarea
sănătăţii lucrătorilor,
• stabileşte pentru organism nivelurile inofensive şi admisibile ale substanţelor toxice din mediul de
producere.

48. Particularitățile muncii agricole.

a) [x] Caracter sezonier;
b) [x] Efort fizic sporit;
c) [x] Prezenţa factorului biologic;
d) [ ] Regim de muncă raţional;
e) [x] Folosirea pesticidelor.

49. Consecințele discordanței sarcinilor în cadrul muncii agricole.

a) [x] traumatizarea organismului
b) [ ] poluarea mediului de producere
c) [x] suprasolicitarea organismului
d) [ ] suprasolicitarea tehnicii agricole
e) [ ] alergizarea organismului

50. Consecințele acțiunii factorilor de mediu în cadrul muncii agricole.

a) [x] pneumoconioze
b) [x] suprasolicitarea organismului
c) [x] supraîncălzirea organismului
d) [x] suprarăcirea organismului
e) [ ] traumatizare
51. Consecințele tehnologizării muncii agricole.
a) [ ] suprasolicitarea fizică
b) [x] suprasolicitarea neuroemoțională
c) [x] acțiunea zgomotului
d) [x] acțiunea vibrației
e) [ ] zooantroponoze

52. Consecințele utilizării pesticidelor și îngrășămintelor minerale în cadrul muncii agricole.

a) [x] poluarea mediului ambiant
b) [x] acțiunea nocivă asupra organismului
c) [x] sensibilizarea organismului
d) [x] boli alergice
e) [ ] zooantroponoze

53. Consecințele noxelor biologice în cadrul muncii agricole.

a) [ ] mecanizarea complexă a muncii agricole
b) [x] sensibilizarea organismului
c) [x] apariția bolilor alergice
d) [x] zooantroponoze
e) [ ] insolație

54. Clasificarea muncii în gospodăria sătească.

a) [x] prelucrarea primară a produselor de origine vegetală
b) [ ] prelucrarea primară a produselor de origine chimică
c) [x] prelucrarea primară a produselor de origine animalieră
d) [x] agricultură
e) [x] zootehnie

55. Factorii de care depind condițiile de muncă în agricultură.

a) [x] organizarea lucrului
b) [x] tehnologia prelucrării culturilor
c) [ ] amplasarea și sistematizarea încăperilor administrative
d) [x] tehnologizarea agriculturii
e) [x] mecanizarea agriculturii

56. Categoria de bază a lucrătorilor în agricultură.

a) [ ] mecanicii
b) [ ] conducătorii auto
c) [ ] agronomii
d) [ ] biologii
e) [x] mecanizatorii

57. Factorii care acționează asupra condițiilor de muncă a mecanizatorilor.

a) [x] microclimatul
b) [ ] nivelul iluminării artificiale
c) [x] poluarea sonoră
d) [x] componența chimică a aerului
e) [x] vibrația

În timpul muncii, mecanizatorii sunt supuşi acţiunii nefavorabile a mai multor factori nocivi, precum:
microclima din cabină, poziţia incomodă a corpului, încordarea atenţiei, hipodinamia, riscul traumelor.
 În comparaţie cu munca manual apar factori specifici nefavorabili ca zgomotul, vibraţia, gazele de
eşapament, praful etc.

1. Bolile profesionale ale mecanizatorilor.

a) [x] Lumbago;
b) [x] Radiculita lombo-sacrală;
c) [x] Boala de vibraţie;
d) [x] Bronşita cronică;
e) [ ] Berilioza.
Osteocondroza coloanei vertebrale, encefalopatie, osteoartrita, polineuropatie, hepatită toxică, nevrită cohleară,
lumbago, radiculita lombo-sacrală, nevrita nervului auditiv, boala de vibrație, bronșita cronică.
2. Bolile cu incapacitate temporară de muncă a mecanizatorilor.
boli respiratorii
traumele
bolile sistemului nervos periferic
3. Măsurile de ameliorare a condițiilor de muncă în agricultură.
a) [x] Utilizarea noilor pesticide mai puţin toxice;
b) [x] Perfecţionarea utilajului tehnico-agricol;
c) [x] Diminuarea nivelului zgomotului şi vibraţiei;
d) [x] Diminuarea nivelului de pulberi;
e) [ ] Construcţia cabinelor deschise.

4. Măsurile de diminuare a conținutului de pulberi în zona de respirație a mecanizatorilor.

a) !ventilația
b) !ermetizarea cabinei
c)iluminarea cabinei d)încălzirea cabinei
e) !curățenia umedă sistematică
• ermetizarea cabinei
• ventilaţia - în cabine este creată o presiune pozitivă.
• curăţenia umedă sistematică a locului de lucru.
5. Factorii care acționează asupra condițiilor de muncă în sere cu încălzire cu gaz, cu
a) !microclimatul
b) !concentrația oxidului de carbon
c) !suprasolicitarea fizică
d) !suprasolicitarea psihoemoțională
e) biomaterial infectat
6. bioîncălzire.
a)radiația ionizantă
b) !biomaterial infectat
c) !suprasolicitarea fizică
d)microclimatul
e) !utilizarea pesticidelor
• temperatura înaltă a aerului; • umiditatea înaltă a aerului; 6 • viteza minimă a curenţilor de aer; • poluarea aerului
cu oxid de carbon (pînă la 250 mg/m3 ), în cazul încălzirii serelor cu gaz; • risc crescut de acţiune a pesticidelor
asupra organismului; • suprasolicitare fizică - peste 85% din lucrările efectuate în sere sînt manuale, iar după
greutatea muncii cca 50% din acestea se referă la categoriile medii şi grele; • suprasolicitarea sistemului
psihoemoţional, senzitiv şi motor. In cazul serelor cu bioîncălzire, la factorii sus menţionaţi se mai anexează: •
suprasolicitarea fizică (cheltuielile de energie pentru unele operaţii constituie 7,7 kcal/min); • biomaterial infectat
(sa depistat 81% cazuri cu colibacili pe mîini, 16% purtători de helminţi); • suprasolicitarea funcţiilor fiziologice se
traduc prin: - devieri patologice în dinamica indicilor de producere; - un surmenaj precoce manifestat prin scăderea
productivităţii pe parcursul zilei şi a săptămînii; - poziţia de muncă forţată (şezînd), încordarea statică, mişcări
monotone ale mîinilor cu supraîncordarea muşchilor mici.
7. Maladiile evidențiate în structura morbidității lucrătorilor din sere.
• sistemului respirator,
• aparatului neuro-muscular,
 • organelor de simţ,
• pielii şi ţesutului subcutanat,
• sistemului urinar,
• sistemului circulator sangvin.
a) [x] sistemului respirator

b) [x] aparatul neuro-muscular

c) [ ] sistemul nervos central

d) [x] sistemului circulator sanguine

e) [x] pielii si tesutului subcutanat

8. Factorii care acționează asupra condițiilor de muncă în zootehnie.

a) [x] Umiditatea crescută a aerului;
b) [x] Efort fizic sporit;
c) [x] Pulberile;
d) [x] Mirosul specific;
e) [ ] Folosirea pesticidelor
9. Factorii de care depinde gradul de impurificare microbiană a locului de lucru în zootehnie.
a)!întreținerea animalelor
b) !anotimp
c) !întreținerea încăperilor principale și auxiliare
d) !dezinfecția încăperilor
e) vârsta animalelor
10. Substanțele care condiționează mirosul specific neplăcut prezent la locul de lucru al
11. zootehnicienilor.
- mercaptanul
- indolul
- scatolul
- aminele
- aldehidele
- cetonele
- amoniacul
- hidrogenul sulfurat

a) Hidrocarburi alifatice

b) !indol

c) !aldehide

d) Uleiuri eterice

e) !cetone

12. Bolile profesionale de etiologie infecțioasă şi neinfecțioasă în zootehnie.

a) [x] Neuromiozitele;
b) [x] Angioneurozele periferice;
c) [x] Boala Rosenbach;
d) [x] Bruceloza;
e) [ ] Hepatita virală A.
Precizati bolile profesionale de etiologie infectioasa in zootehnie:
a) [x] antrax
 b) [ ] osteoartroza
c) [x] bruceloza
d) [x] tularemia
e) [x] boala Rosenbach

.Precizati bolile profesionale de etiologie neinfectioasa in zootehnie:

a) [ ] hepatita toxica
b) [x] angeoneuroze periferice
c) [x] radiculita lombo-sacrala
d) [x] nevralgii
e) [ ] miopia

13. Bolile cu incapacitate temporară de muncă în zootehnie.

• boli ale sistemului respirator;
• boli ale sistemului cardiovascular;
• boli ale sistemului nervos periferic (nevralgii, neuromiozite, polineuropatii);
• boli ale aparatului locomotor (maladii ale mîinilor, radiculită lombo-sacrală);
• boli de piele şi ale ţesutului subcutanat;
• boli ginecologice

Precizati bolile cu incapacitate temporara de munca in zootehnie

a) [x] sistemului respirator

b) [x] sistemului cardiovascular
c) [x] sistemului nervos periferic
d) [ ] sistemului digestiv
e) [ ] sistemului nervos central

14. Caracteristica fabricilor avicole.

Prezintă întreprinderi de tip industrial

Selectati ce prezinta fabricile avicole

a) [x] intreprinderi de tip industrial

b) [ ] intreprinderi de tip neindustrial

c) [ ] intreprinderi agricole

d) [ ] intreprinderi de prelucrare a materiei prime

e) [ ] complexe agrochimice
15. Factorii care acționează asupra condițiilor de muncă la fabricile avicole.
a) !microclimatul
b) !poluarea aerului cu substanțe chimice
c) !poluarea sonoră
d) !pulberile
e) poluarea produselor alimentare
16. Structura morbidității în avicultură.
a) !alergice
b) !zooantroponoze
c) !pielii
d) !sistemului respirator
e) pneumoconioze

17. Măsurile de ameliorare a condițiilor de muncă în zootehnie, în avicultură.

utilarea încăperilor cu sisteme efective de ventilare
curăţenia umedă sistematică şi dezinfecţia
asigurarea lucrătorilor cu îmbrăcăminte specială
respectarea regulilor de igienă personală
dotarea încăperilor sanitare cu apă caldă şi rece, a punctului sanitar cu baie, a WC cu lavoar
un regim de lucru în două schimburi ( operatorii mulsului)
gimnastica de corecţie a degetelor

Indicati masurile de ameliorare a conditiilor de munca in avicultură:

a)!utilarea încăperilor cu sisteme efective de ventilare

b) !curățenia umedă sistematică și dezinfecția
c) !asigurarea lucrătorilor cu îmbrăcăminte specială
d) !respectarea regulilor de igienă personală
e) băi călduțe pentru mâini
 în ZOOTEHNIE:

a)!utilarea încăperilor cu sisteme efective de ventilație

b)utilizarea pesticidelor mai puțin toxice

c)!gimnastica de corecție a degetelor

d) !folosirea scaunelor cu spetează mobile

e) perfecționarea tehnicii agricole

SCHIMBAREA CLIMEI
18. Efectele larg metiatizate ale încălzirii globale.

19. Opiniile Comitetului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice al ONU (IPCC) asupra cauzelor
încălzirii globale.

-creșterea concentratiei gazelor cu efect de seră, de provinență antropică, din a 2 jumat a sec xx

20. Fundamentele sănătăţii umane puse în pericol de schimbările climei.

21. Consecințele expunerii prelungite la temperaturi ridicate, condiționate de schimbarea climei.
Hipertermia,
Deshidrtarea
Intoxicatii alimentare
Migrena
Stres termic
Crampe de caldură
Insolatie
Socul hipetermic

Pag 45(carte)
22. Modificările apărute în organismul uman în rezultatul muncii fizice grele în condiții de temperaturi ridicate,
condiționate de schimbarea climei.
23. Modificările apărute în organismul uman în rezultatul muncii fizice grele în condiții de temperaturi ridicate,
condiționate de schimbarea climei.

24. Consecința dereglării echilibrului hidrosalin în condițiile temperaturi ridicate, condiționate de schimbarea
climei.

Convulsii
25. Consecința expunerii prelungite la temperaturi joase, condiționate de schimbarea climei.
Hipotermia????
26. Mecanismul de micșorare a pierderilor de căldură, condiționate de temperaturile joase impuse de
schimbarea climei.
Vasoconstricție cutanată
27. Consecința influenței temperaturilor joase impuse de schimbarea climei.
Hipotermia

ILUMINAREA
28. Indicii iluminării artificiale determinați prin metoda tehnică.
-intensitatea iluminării aritificiale
-uniformitatea luminii artificiale
-coeficientul de reflexie a fondului
-luxmetria
29. Valorile corespunzătoare normelor igienice ale indicilor iluminatului natural
CIN

Gradul de absorbție a luminii de către sticlă-geamuri cu 1 singur rand-25%, iar cu 2 randuri-40%

coeficient de luminozitate
 unghiul de incidenţă – nu mai mic de 27 gr
nghiul de deschidere-cel puțin 5gr
coeficientul de adâncime

Coefficient de reflexive a fondului

Coefficient de neuformitate

30. Parametrii care pot ajuta la aprecierea iluminării existente şi la căutarea metodelor de optimizare în
activitatea muncitorilor.
-acuitatea vizuală
-sensibilitatea de contrast
-viteza e percepție vizuală
-stabilitatea clarviziunii
-vizibilitatea obiectelor
-performanța optică
-solicitarea convergenței
-solicitarea acomodației
-frecvența critică de fuziune a imaginilor optice
-perioada de latență vizuală
-timpul de clarviziune
-randamentul analizatorului vizual

31. Indicii determinați în scopul aprecierii influenţei condiţiilor de iluminare asupra văzului.
-acuitatea vizuală
-sensibilitatea de contrast
-viteza e percepție vizuală
-stabilitatea clarviziunii
-vizibilitatea obiectelor
-performanța optică
-solicitarea convergenței
-solicitarea acomodației
-frecvența critică de fuziune a imaginilor optice
-perioada de latență vizuală
-timpul de clarviziune
-randamentul analizatorului vizual

32. Componentele (din punct de vedere igienic) iluminării naturale care o fac mai importantă ca cea artificială.
Din punct de vedere igienic , iluminarea naturală este recomandată datorită prezenței readiației
ultraviolete(acțiune bactericidă asupra florei bacteriene din aerul incăperilor) și prezenței radiației calorice
iarna.

33. Consecințele influenţei spectrului galben al luminii asupra organismului.

-dă senzațuia de căldură
-tonizează
-ridică dispoziția
-ridică capacitatea de muncă
34. Parametrul ce contribuie la o penetrare mai profundă a luminii naturale în cameră.
-marginea superioară a ferestrei trebuie să se apropie de tavan (15-30 cm)
35. Consecința expunerii prelungite la temperaturi joase, condiționate de schimbarea climei.
Hipotermia???
36. Influenţa compoziţiei spectrale a luminii asupra organismului.

37. Efect produs de lumina naturală asupra organismului.

-bunăstarea organismului
-productivitatea muncii crescută
-calitatea muncii sunt crescute

VENTILAȚIA
38. Indicii evaluării eficacității funcționării sistemelor artificiale de ventilație determinați prin metoda de calcul.
-volumul de ventilație
-multiplul schimbului de aer
39. Informațiile despre indicatorul de viciere a aerului.
-se determină concentrația de bioxid de carbon, acest indicatopr nu trebuie să depășească 0,07-0,1%
Vicierea aerului este rezultatul proceselor fiziologice
Vicierea aeruluise produce numai în spații închise
a) [x] Vicierea aerului se produce numai în spaţii închise.
b) [ ] Vicierea aerului se produce numai оn aerul atmosferic.
c) [x] Vicierea aerului este rezultatul unor procese fiziologice
. d) [ ] Vicierea aerului este rezultatul unor activităţi economico-sociale.
 e) [ ] Vicierea aerului se produce numai în spaţii ocupaţionale
40. Caracteristicile ventilației generale.
-oferă schimb de aer în întreaga încăpere ventilată, creând condiții optime în toată încăperea
41. Indicii aplicați în metoda de laborator a evaluării eficacității funcționării sistemelor de ventilație.
-indicatorul de viciere a aerului

42. Indicii aplicați în metoda de calcul a evaluării eficacității funcționării sistemelor de ventilație.
-volumul de ventilație
-multiplul schimbului de aer

43. Metodele evaluării eficacității funcționării sistemelor de ventilație.

a) [x] de laborator;
b) [x] de calcul;
c) [ ] de observaţie;
d) [ ] chestionare;
e) [ ] experimentului cronic.
44. Mecanismul de acțiune al ventilației prin aspirație.
-repetă procesul inversat, realizându-se eliminarea aerului poluat.
*se creazăă p presiune scăzută negativă.

45. Mecanismul de acțiune al ventilației prin refulare.

-debitarea forțată a aerului curat, prin instalații special amenajate.

*se creează o preisune crescută pozitivă
46. Scopul ventilației sistematice a încăperilor.

47. Unul din principalele condiții pentru combaterea poluării aerului din interior.

Schimbul de aer (ventilația)

ÎNCĂLZIREA
48. Cerințele sanitaro-igienice față de sistemele de încălzire.
-Să creeze condiții optime ale ambianței termice
-Să încălzească uniform aerul din încăpere
-Să poată fi controlate sau dirijate automat, central sau individual gradul de încălzire
-Temperatura medie a dispozitivelor de încălzire nu trebuie să depășească 80 grade C pentru a evita arderea
prafului și a vopselei de pe calorifer
-Să nu constituie o sursă de poluare a aeruluidin interior prin produsele arderii incomplete a combustibulului
-Să fie simple, comode în exploatare, să fie antiincendiare, să lucreze în liniște
-Să corespundă cerințelor estetice

CM Marcaţi cerinţele igienice faţă de sistemele termice locale:

a) temperatură uniformă numai pe verticală

b) temperatură uniformă numai pe orizontală
c) !să asigure temperatură uniformă pe verticală şi orizontală
d) !să asigure temperatură uniformă în decursul zilei de muncă
e) !suprafaţa încălzită să nu acumuleze praf

49. Caracteristicile sistemelor de încălzire în care predomină cedarea de căldură prin radiații.
-Igienic, căldura radiantă are un efect mai favorabil asupra corpului.
-Se reduc radiațiile negative de la suprafețele exterioare, ceea ce face posibilă asigurarea condițiilor confortabile
la temperaturi mai scăzute ale aerului
-Dispozitivele de încălzire radiantă au temperatură a suprafeței relativ moderată (25-50 grade C), astefel
prevenind disconfortul termic asociat cu temperatura crescuta a suprafețelor înconjurătoare.
-Încălzirea radiantă oferă o temperatură uniformă în încăpere, atât pe verticală, cât și pe orizontală, este
avantajoasă din punct de vedere tehnico economic
50. Caracteristicile încălzirii prin panouri radiante.
Încălzirea prin panouri radiante, amplasate în pereți, podea, tavan, se bazează prin transferul de căldură de pe
suprafețe, în care există conducte spiralate prin care circulă agentul termic (apă sau abur).

Încălzirea radiantă oferă încălzire uniformă a aerului din interior, creează o senzație confortabilă la temperaturi mai
scăzute.

Din cauza complexității întreținerii aceste sisteme nu sunt utilizate pe scară largă.

51. Avantajele sistemelor centrale de încălzire cu aer.

Încălzirea aerului exterior filtrat până la 45 - 50 grade C în camerele situate în subsolul clădirii, de unde, prin canale din
interiorul pereților, ajunge la deschiderile din partea superioară a pereților încăperii.

Agent termic -aerul.

Avantaje:

este economă;
nu necesită conducte și dispozitive de încălzire
permite combinarae încălzirii cu ventilația și este uțor de utilizat
este utilizată pentru încăperile cu umiditate ridicată

Este sistem econom

Gradul înalt de automatizare permite de a genera energie termică, în strictă conformitate cu cerințele

Se exclud pierderile de căldură prin conducte

Posibilitatea de a fi combinat cu sistemul de ventilație prin refulare

52. Avantajele sistemelor centrale de încălzire.

În sistemele centrale de încălzire, agentul termic, (apă, abur sau aer) este încălzit în afara încăperilor încălzite, apoi
este furnizat prin conducte la dispozitivele de încălzire sau prin canale direct în încăpere.

Avantaje:

- Asigurarea unui regim termic uniform

- Lipsa poluării cu produse de ardere și cu combustibil
- Dirijare sigură
- Temperatură uniformă a aeruluipe parcursul zilei
- Cost mai mic
53. Dezavantajele sistemelor de încălzire locală.
Sistemul de încălzire locală generează și utilizează căldura dintr-o încăpere. Se realizează cu utilizarea sobelor,
șemineelor.

Dezavantaje:

- Ocupă spațiu și reduce volumul încăperii;

- Temperatura aerului este neuniformă în timpul zilei;
- Prezența radiațiilor negative în încăperea încălzită; (de la pereții exteriori și ferestre;
- Temperatura relativ ridicată în anumite zone ale suprafeței încălzite, ceea ce determină arderea prafului și
deteriorarea compoziției aerului din interior
- Poluarea încăperii (dacă este încălzită cu lemn, turbă sau cărbune) cu combustbil, cenușă, fum
- Pericol de intoxicații cu monoxid de carbon (CO)
- Dificultăți de deservire, în reglarea cedării de căldură de pe suprafețele încălzite
- Pericol de incendii

54. Cel mai recomandat sistem central de încălzire în instituțiile medico-sanitare.

Sistemul central de încălzire cu apă este cel mai utilizat, deoarece îndeplinește toate cerințele igience.

55. Tipul sistemului de încălzire care generează și utilizată căldura într-o încăpere.
Sistemul de încălzire local

56. Aspectul ce elucidează necesitatea menținerii parametrilor microclimatici în limitele normelor igienice.
Reglarea pierderilor de căldură de către organism

57. Scopul sistemelor de încălzire utilizate în instituțiile medico-sanitare.

De a menține parametrii microclimatici în limitele normelor igienice, pentru reglarea pierderilor de căldură de către
organism

58. Distanța de la hotarul instituției medicale până la alte obiective.

 a) 3 m
b) 5 m
c) 10 m
d) 20 m
e) !30 m

59. Surse de poluare a mediului de care se va ține cont la proiectarea și construcția instituțiilor medicale.
a) !căi ferate
b) !magistrale auto
c) !întreprinderi industriale
d) zone forestiere
e) zone locative

La proiectarea şi construcţia spitalului se va avea în vedere distanţarea de calea ferată, de aerogări şi de

autogări, de magistralele auto, de întreprinderile industriale şi de alte surse de poluare a mediului cu noxe,
cu radiaţii ionizante și neionizante, cu zgomot.

60. Zonele funcționale a instituțiilor medicale.

a) !zona blocurilor curative
b) !zona pediatrică
c) !zona morfopatologică
d) parking
e) !zona gospodărească

Pe terenul spitalului sunt create zone:

Blocurilor curative necontagioase.
Blocurilor curative contagioase.
Policlinicii.
Blocului de morfopatologie.
De gospodărie.
Verde.

61. Funcțiile instituțiilor obstetricale și încăperile instituțiilor de obstetrică.

Funcțiile instituțiilor obstetricale.
--- zonarea strictă a secţiilor,
--- ciclicitatea încărcării şi prelucrării sanitare,
--- dirijarea fluxului intraspitalicesc la internare-externare şi condiţii optime de muncă
pentru personal.

a) fiziologie prenatală
b) !fiziologie postnatală
c) !patologie a gravidităţii
d) !de observare
e) !blocul de naştere

Secţiile obstetricale, separate ori în componenţa spitalelor poliprofilate, trebuie să asigure: zonarea trictă a
secţiilor, ciclicitatea încărcării şi prelucrării sanitare, dirijarea fluxului intraspitalicesc la internare-
externare şi condiţii optime de muncă pentru personal.
In secţiile de obstetrică, toate încăperile ( cu excepţia vestibulului) trebuie să fie separate: pentru secţia
fiziologică (,,flux curat'') şi pentru secţia de observare (,,flux murdar").
În componenţa maternităţii sunt trei grupe de încăperi: de primire şi de examinare, de naştere şi postnatale.

62. Încăperile care trebuie să fie prevăzute în secțiile de boli infecțioase pentru internarea pacienților.
a) !boxe
b) culoare
c) !semiboxe
 d) holuri
e) !boxe de primire si triaj

63. Încăperile boxei, capacitatea saloanelor.

a) !grup sanitar
b) !salon
c) !ecluză
d) !antreu
e) coridor

Capacitatea maximă a saloanelor (pentru copii cu vârsta peste un an și maturi)

a) !4 paturi
b) 5 paturi
c) 6 paturi
d) 7 paturi
e) 8 paturi

Capacitatea maximă a saloanelor pentru copii de până la un an și a saloanelor pentru observație în secțiile
obstetricale
a) !2 paturi
b) 3 paturi
c) 4 paturi
d) 5 paturi
e) 6 paturi

Numărul de paturi în saloane este determinat de profilul spitalului şi de mărimea secţiei. Capacitatea
saloanelor, atât pentru copii în vârstă de peste un an, cât şi pentru maturi, nu trebuie să depăşească patru
paturi. Capacitatea saloanelor pentru copiii de până la un an şi a saloanelor pentru observaţie în secţiile
obstetricale nu va depăşi două paturi.

64. Tipul de ventilație în sălile de operații.

a) aeratia
b) !refulare aspiraţie cu predominarea refulării
c) refulare aspiraţie cu predominarea aspiraţiei
d) naturală
e) poate fi diferită

În sălile de operaţii şi în cele preoperatorii, iniţial se conectează sistemele de ventilare, de refulare, apoi de
aspiraţie sau ambele simultan.

65. Configurația terenului spitalicesc și *avantajele respectării procentului de construcție al spitalului.

a) romb
b) !dreptunghiulară
c) oricare
d) triunghiulară
e) trapez

a) !extinderea construcției spitalului

b) fluxul bolnavilor
c) !aeroterapia
d) reducerea spațiului verde
e) !helioterapia ????

Configuraţia teritoriului, pentru a asigura amplasarea optimă a întregului complex de blocuri, trebuie să
aibă forma dreptunghiulară, cu raportul părţilor de 1:2- 2:3, cu acces din două străzi cu intrări separate
pentru personal, bolnavi şi scopuri gospodăreşti.
66. Căile de acces a teritoriului spitalului, valoarea recomandată de spațiu verde a teritoriului spitalicesc
pentru un pat.
a) !în zona blocurilor curative
b) !către blocul morfopatologic
c) !în zona de gospodărie
d) în blocul administrativ
e) pentru toate blocurile prezente pe teritoriul spitalului

a) 7 m
b) 14 m
c) !25 m
d) 35 m
e) 45 m

67. Funcțiile secției de internare.

a) prescrierea tratamentului
b) !examinarea bolnavului
c) interogarea bolnavului
d) !prelucrarea sanitară a bolnavului
e) !întocmirea documentelor medicale primare

Funcţiile serviciului de internare:

~ Înregistrarea,
~ examenul medical,
~ prelucrarea sanitară,
~ acordarea primului ajutor medical

68. Suprafața pentru saloanele pediatrice cu 2 și mai multe paturi.

a) 5 m2 pentru un pat
b) !6 m2 pentru un pat
c) 9 m2 pentru un pat
d) 10 m2 pentru un pat
e) 12 m2 pentru un pat

Pentru a asigura condiţii necesare, salonul trebuie să aibă o suprafaţă suficientă pentru amplasarea liberă a
mobilierului, pentru treceri. Suprafaţa diferă în funcţie de destinaţia salonului: infecţioase şi de
tuberculoză pentru maturi - 8,0 m2 la un pat, infecţioase şi de tuberculoză pentru copii (fără prezenţa
mamelor) - 7,0 m2 la un pat, traumatologie şi ortopedie pentru maturi - 10,0 m2 la un pat, terapie
intensivă şi postoperatorie - 13,0 m2 la un pat, somatice pentru copii - 6,0 m la un pat, pentru nou-născuti
- 3,0 m2 la un pat, saloane cu 2 si mai multe paturi - 7,0 m la un pat, saloane cu un pat- 9,0 m-la un pat. În
saloane, paturile vor fi amplasate paralel cu geamul, câte două în rând. Distanţa dintre
paturi nu va fi mai mică de 0,8 m, dintre pat şi peretele cu geam - 0,9 m, în saloanele cu 4 paturi, şi de 1,2
m în cele cu 2-3 paturi.

69. *Caracteristica blocului policlinicii și instituțiilor medico-sanitare.

70. Factorii de care depinde eficacitatea procesului de tratament în spitale și crearea condițiilor igienice
în spitale.
Eficacitatea procesului de tratament
 a) !locul amplasării în localitate
b) !sistematizarea terenului destinat spitalului
c) !planificarea unităților medicale
d) nu influențează nici un factor
e) !salubrizarea sanitartehnică

Crearea condițiilor igienice

a) !alegerea corectă a terenului pentru construcție
b) !funcționalitate
c) durata tratamentului
d) !amenajarea fiecărei unități
e) !salubrizarea sanitartehnică

Condiţiile igienice depind de: sistemul de planificare şi de construcţie a spitalului, de particularităţile

solului pe care se va construi spitalul, de amplasarea lui în localitate, de tipul de construcţie şi de
sistematizarea interioară a clădirilor spitaliceşti, de gradul de salubrizare sanitar-tehnică, de utilarea şi de
condiţiile
sanitare.

71. Cerințele igienice către amplasarea sectorului de spital și sistematizarea terenului spitalului.
Amplasare
a) !factorii naturali
b) !dimensiunile terenului
c) !perspectiva dezvoltării localității
d) !terenul din împrejurime
e) durata tratamentului

Sistematizare
a) planificarea localității
b) !planificarea complexului spitalicesc
c) !zonarea terenului
d) sistematizarea interioară a spitalului
e) expertiza proiectului de spital

Pentru asigurarea unor condiţii optime de tratament şi pentru crearea unui regim curativ-protectoriu
sectorul de construcţie va fi ales luându-se în consideraţie: factorii naturali, dimensiunile terenului, terenul
din împrejurime şi perspectiva dezvoltării localităţii .

72. Avantajele sistemului bloc centralizat (polibloc).

a) !proiectarea spitalului pe o tehnologie mobilă
b) !posibilitatea de a mări numărul de etaje a blocului
c) tendința de diminuare a numărului de etaje a blocului
d) !spitalele pot fi ușor reprofilate
e) proiectarea spitalului pe o tehnologie fixă

*Asigurarea unei bune funcţionalităţi.

*Proiectarea spitalului pe o tehnologie mobilă.
*Posibilitatea de a mări numărul de etaje a blocului.
*Mai adecvat se înscriu în peizajul natural şi de arhitectură.
*Spitalele pot fi uşor modernizate, reprofilate

73. Direcțiile principale de proiectare și construcție a instituțiilor medico-sanitare.

a) crearea instituțiilor medicale, secțiilor nu după gravitate ci după profil
b) !crearea instituțiilor medicale, secțiilor nu după profil ci după gravitate
c) !industrializarea procesului curativ diagnostic
d) !centralizarea și cooperarea între spitale în limitele localității a serviciilor de diagnostic
 e) !construcție extinsă a blocurilor cu saloane

1. Asigurarea unei structuri mobile a complexului spitalicesc, care ar permite dezmembrarea lui într-un şir
de blocuri funcţionale.
2. Construcţia extinsă a blocurilor cu saloane şi folosirea iluminatului artificial într-un şir de încăperi
auxiliare. Orientarea liberă a saloanelor.
3.Centralizarea serviciilor de diagnostic, curative şi auxiliare în limitele instituţiei.
4. Centralizarea şi cooperarea între spitale în limitele localităţii a serviciilor de diagnostic, auxiliar
(laborator, farmacie, spălătorie, de sterilizare).
5. Crearea complexelor spitaliceşti.
6. Organizarea centrelor medicale: oncologic, cardiologic, a mamei şi copilului unde în baza
programelor complexe medicii de diferite specialităţi efectuează profilaxia şi tratamentul patologiilor
respective.
7. Industrializarea procesului curativ-diagnostic, dotarea cu tehnică medicală nouă care prezintă anumite
cerinţe către planificare, suprafeţe suplimentare.
8. Crearea instituţiilor medicale, secţiilor nu după profil ci după gravitate

74. *Secția de internare - principiul de funcționare.

Secţia de internare este o subdiviziune structurală a spitalului.
Internarea bolnavilor poate fi efectuată:
~ centralizat (pentru toate unităţile, cu excepţia bolnavilor cu boli
infecţioase, pediatrie, obstetrică) sau
~ decentralizat când fiecare secţie îşi are încăperile sale de internare.

75. *Particularitățile instituției medico-sanitare.

La formarea IMS se va ţine cont de 3 momente:
- Nivelul contemporan de organizare şi tehnologia serviciului medical.
- Problemele igienice.
- Cerinţele arhitecturii, esteticii sanitar-tehnice, economice.

IMS contemporană va corespunde celor mai stricte cerinţe igienice.

1. Igiena IMS e necesară pentru procesul de tratament. Termenul de cazare, calitatea îngrijirilor depind în
aceeași măsură de procesul de tratament, cât şi de regimul igienic. Componenta igienică este o parte
indispensabilă a întregului complex de măsuri curativ-profilactice.
2. Condiţiile igienice sunt necesare la formarea regimului curativ protectoriu.
3. Condiţiile igienice sunt necesare pentru prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti.
4. Igiena IMS e necesară pentru a crea condiţii optime de lucru personalului medical:
- pentru prevenirea acţiunii negative a factorilor profesionali,
- pentru menţinerea unei bune capacităţi de muncă,
- pentru a uşura îngrijirea bolnavilor.
5. Igiena IMS e necesară pentru introducerea în procesul de diagnostic şi tratament a noilor tehnologii
medicale.
6. IMS este pentru bolnavi o şcoală de educaţie igienică.

76. Unitatea de îngrijire medicală și secția medicală - definiție.

Principala unitate de structură a spitalului este unitatea de îngrijire medicală. Prin aceasta se înţelege un
număr de paturi, care depind de o echipă de lucru şi presupune o autonomie de servire. Ea este o
subdiviziune funcţională de planificare de care depinde planificarea internă a întregului bloc.
Secţia medicală - este o unitate administrativă.
Sunt situaţii însă, când unitatea de îngrijire coincide cu secţia ca număr de paturi.

77. Cerințele către planificarea unității de îngrijire medicală, zonele unității de îngrijire medicală.
- Componenţa încăperilor va corespunde specificului bolii.
- Asigurarea unei serii de circuite salubre. Prin ele înţelegem traseul pe care-l parcurge un
obiect, o persoană sau alimentul în spital, urmărindu-se interferenţa cu sursa de contaminare.
- Planificarea uşor mobilă, care ar permite o modernizare datorită descoperirilor ştiinţei şi tehnicii.
 1. zona cu saloane:
- saloane şi săli de tratamente,
- cabinetul medicilor,
- camera de gardă,
- încăperea pentru zi.
2. zona încăperilor auxiliare (blocul sanitar);
3. zona încăperilor comune (sala de masă, bufetul, cabinetul şefului, depozitele de albituri), un hol
comun.

78. Factorii ce influențează condițiile în saloanele spitalicești.

a) !numărul de paturi
b) !suprafața la un pat
c) sistematizarea secției de internare
d) !ambianța termică
e) !puritatea chimică și bacteriologică a mediului

79. Salubrizarea sanitar-tehnică a instituțiilor medico-sanitare.

a) !încălzirea
b) !ventilația
c) !aprovizionarea cu apă
d) dezinfecția
e) iluminarea sanitară

80. Densitatea de construcţie (recomandată) a terenului spitalului.

a) nu mai puțin de 15%
b) nu mai mult de 10%
c) nu mai puțin de 10%
d) !nu mai mult de 15%
e) 50% din suprafața terenului
81. Particularități de internare a bolnavilor în secţiile de obstetrică, ginecologie, chirurgie.
a) !prezenţa filtrului
b) !prezenţa a 2 încăperi de examinare
c) prezenţa a unei încăperi de examinare
d) internare centralizată pentru toate unităţile de obstetrică
e) internare centralizată pentru unităţile de obstetrică şi ginecologie

Internarea bolnavilor poate fi efectuată centralizat (pentru toate secţiile, cu excepţia secţiilor de boli
infecţioase, pediatrie, obstetrică) sau decentralizat, când fiecare secţie are încăperile sale de internare.

În secţiile de internare, obstetrică şi pediatrie trebuie să fie amenajate filtre sanitare pentru personal, cu
vestiar şi duş (nu mai puţin de o cabină pentru cinci persoane).

Subdiviziunea primară a staţionarului de obstetrică este serviciul de primire şi de examinare cu anumite

particularităţi. Acest serviciu include: sala de aşteptare, filtrul, încăperi pentru examinare, pentru
prelucrare sanitară (duş, WC). Încăperi pentru examinare vor fi două: pentiu primirea gravidelor şi a
pacientelor în unitatea fiziologie şi pentru observare. Dacă în componenţa maternităţii este unitatea de
ginecologie, ea va avea încăperi de primire şi de examinare separate.

82. Particularități de primire şi examinare pentru parturientele care se vor interna în unitatea de
observare şi unitatea-patologie a gravidităţii.
(conform documentelor) –nu pot fi comune

Subdiviziunea primară a staţionarului de obstetrică este serviciul de primire şi de examinare cu anumite

particularităţi. Acest serviciu include: sala de aşteptare, filtrul, încăperi pentru examinare, pentru
prelucrare sanitară (duş, WC). Încăperi pentru examinare vor fi două: pentiu primirea gravidelor şi a
 pacientelor în unitatea fiziologie şi pentru observare. Dacă în componenţa maternităţii este unitatea de
ginecologie, ea va avea încăperi de primire şi de examinare separate.
Dacă gravida examinată nu are simptome de boli contagioase, nu a fost în contact cu bolnavi contagioşi
este îndreptată în prima sală de primire şi de examinare; dacă au fost depistate semne de boli contagioase -
în a doua sală de primire şi de examinare, apoi în secţia de observare. Sala de examinare trebuie să dispună
de încăperi pentru prelucrarea sanitară, de unde parturienta trece în salonul prenatal (bloc de naştere), iar
gravida în unitatea patologia gravidităţii.

83. Amplasarea blocului de operaţie, secţiei de boli contagioase a spitalului de profil larg.
Blocul de operație
a) la acelaşi etaj cu secţia de internare
b) la unul din etajul blocului cu saloane
c) !izolat de unităţile de îngrijire medicală, în formă de unitate separată
d) la acelaşi etaj cu secţia curativdiagnostică
e) întrun bloc separat al spitalului

Secția de boli contagioase

a) în blocul central
b) la oricare etaj al unui bloc
c) la etajele de sus al blocului curativ
d) !în bloc separat
e) în aripă separată al blocului curativ

84. Suprafaţa recomandată pentru zona verde a sectorului spitalicesc, pentru un pat în salon de 4 locuri
(profil terapeutic).
Pentru zona verde
a) [ ] Nu mai mică de 45%;
b) [x] Nu mai mică de 60%;
c) [ ] 20-30%;
d) [ ] 10-15%;
e) [ ] 5-10%

Pentru un pat
a) [ ] 4m2;
b) [ ] 5 m2;
c) [ ] 6 m2 ;
d) [x] 7 m2;
e) [ ] 8 m2.

85. Încăperile de internare și externare a bolnavilor necontagioşi.

(conform documentului) –încăperile de internare a bolnavilor necontagioși NU pot fi folosite pentru
externarea bolnavilor.

86. Particularitățile suprafeţei sectorului spitalicesc.

Suprafaţa sectorului spitalicesc va depinde de
a) [x] Numărul de paturi;
b) [ ] Dimensiunile centrului locativ;
c) [ ] Sistemul de construcţie al spitalului;
d) [ ] Îndepărtarea de la centrul locativ;
e) [ ] Profilul spitalului.

87. Suprafaţa minimă la un pat în saloanele de profil terapeutic.

a) 4 m2
b) 5 m2
c) 6 m2
d) !7 m2
 e) 8 m2

88. Orientarea recomandată a ferestrelor pentru sala de operaţii a blocului operator.

a) sudică
b) !nordestică
c) !nordică
d) !nordvestică
e) sudestică

Pentru sălile de operaţii, reanimare, naşteri se recomandă ca ferestrele să fie orientate spre nord, nord-
vest, nord-est; pentru laboratorul bacteriologic - nord, nord-vest, nord-est, sud-vest, vest; pentru saloanele
pentru bolnavi de tuberculoză și boli infecţioase - sud, sud-vest, vest, nord-vest.

89. Particularitățile amenajării încăperilor comune pentru bolnavi în unităţile de boli contagioase.
-nu sunt admise încăperile comune

90. Particularitățile încăperilor comune pentru internarea şi externarea bolnavilor din unităţile de
pediatrie şi alte unităţi.
-nu se admit

91. Caracteristica boxei și semiboxei.

O izolare mai bună va fi în saloane speciale - boxe care pot fi complete, semiboxe, izolate. Boxa
completă este compusă din (infecţii aerogene): ecluză, salon, grup sanitar, antreu cu ieşire afară.
Semiboxa este alcătuită din aceleaşi încăperi ca şi boxa completă, cu excepţia antreului cu ieşire separată,
bolnavii si personalul intrând din coridor. In ambele tipuri de boxe, vor fi maxim două paturi. Pentru
internarea bolnavilor cu boli infecţioase extrem de contagioase sunt prevăzute boxele de izolare, alcătuite
din antreu, salon şi grup sanitar.

92. Viteza de mişcare a aerului normată în saloanele spitaliceşti.

a) !0,15 m/s
b) 0,25 m/s
c) 0,35 m/s
d) 0,45 m/s
e) 0,6 m/s

93. Temperatura optimă în saloane pentru bolnavii de tireotoxicoză, hipotireoză.

Tireotoxicoză
a) !15 C̊
b) 20 C̊
c) 22 C̊
d) 24 C̊
e) 25

Hipotireoză
a) 15 C̊
b) 20 C̊
c) 22 C̊
d) !24 C̊
e) 25 C̊

94. Temperatura aerului normată în sălile de operaţie, de naştere, saloanele de terapie intensivă.
a) 15 C̊
b) 20 C̊
c) !22 C̊
d) 24 C̊
e) 25
95. Internarea parturientelor febrile, cu anamneză epidemiologică suspectă.
a) patologia gravidităţii
b) fiziologie postnatală
c) în toate unităţile
d) !observare
e) în blocul de naştere

Dacă gravida examinată nu are simptome de boli contagioase, nu a fost în contact cu bolnavi contagioşi
este îndreptată în prima sală de primire şi de examinare; dacă au fost depistate semne de boli contagioase -
în a doua sală de primire şi de examinare, apoi în secţia de observare.

96. Unitatea de structură principală a blocului spitalicesc.

a) secţia medicală
b) !unitatea de îngrijire medicală
c) salonul
d) încăperea pentru zi a bolnavilor
e) sala de proceduri

97. Informații prezentate de planul situaţional al spitalului.

a) !amplasarea spitalului în centrul locativ
b) amplasarea spitalului pe terenul sectorului spitalicesc
c) !amplasarea spitalului şi a surselor de poluare a mediului conform ,,rozei vânturilor"
d) !comunicările, reţetele de transport între spital şi populaţie
e) !prezenţa zonei verzi şi altor factori naturali favorabili

În planul situaţional sunt reflectate condiţiile naturale şi de sistematizare a localităţii referitoare la obiectul
în cauză (străzile, magistralele de transport, râurile, dealurile, pădurile, comunităţile etc.).

98. Criteriile de amplasare a spitalelor la periferia oraşului.

a) spitale mari de profil larg
b) !spitale de tuberculoză
c) !spitale de psihiatrie
d) spitale de boli infecțioase
e) policlinici stomatologice

În unele cazuri, spitalele de psihiatrie şi de ftiziopneumologie pot fi amplasate în afara localităţii, primele
având nevoie de existenţa unor posibilităţi de ergoterapie, iar cele de ftiziopneumologie de condiţii climatice
deosebite, cu precădere în cazul sanatoriilor.

99. Secţii medicale ce se vor amplasa în blocuri separate.

a) ginecologie
b) !chirurgie
c) !obstetrica
d) pediatrie
e) terapie

În spitalele poliprofilate, secţiile de boli infecţioase, dermatovenerologice, ftiziopneumologice,

psihosomatice, radiologice se vor amplasa în clădiri separate.

100.Încăperile semiboxei.
a) !ecluză
b) antreu
c) !grup sanitar
d) !salon
e) coridor
101.Tipul ventilației în secţiile de boli contagioase.
a) !naturală
b) refular easpiraţie cu predominarea refulării
c) !refular easpiraţie cu predominarea aspiraţiei
d) aeratia
e) poate fi diferită

Încăperile spitaliceşti, cu excepţia sălilor de operaţii, pe lângă sistemul de ventilare mecanică, vor avea şi
ventilaţie naturală.

102.Sistemă de construcţie ce asigură amplasarea compactă a unităţilor de îngrijire medicală,

modernizarea secţiilor curativ-diagnostice, dirijarea efectivă a procesului de muncă a lucrătorilor
medicali.
a) !centralizată
b) decentralizată
c) liberă
d) !bloc centralizată
e) mixtă

103.Secţii medicale pentru care se vor amenaja încăperi separate de primire şi examinare a bolnavilor.
a) !pediatrie
b) !obstetrică
c) !contagioase
d) chirurgie
e) terapie

104.Încăperi a unităţilor de îngrijire medicală care necesită iluminare naturală

a) !sălile de proceduri
b) !camerele de zi pentru bolnavi
c) grupurile sanitare
d) !saloanele
e) coridoarele

105.Locul de prelucrare sanitară a bolnavilor internaţi în secţiile de boli contagioase.

a) în secţia de internare a spitalului
b) !în boxa de internare examinare
c) !în boxa pentru infecţia respectivă
d) nu se va face prelucrare sanitară
e) în blocul sanitar liber a oricărei unităţi contagioase

106.Informații ce prezintă planul general al spitalului.

a) amplasarea spitalului în centrul locativ
b) !amplasarea complexului spitalicesc pe terenul spitalului
c) !zonele funcţionale ale terenului spitalicesc
d) !accesele pe terenul spitalicesc
e) !densitatea de construcţie a sectorului

Planul general este o prezentare grafică a terenului obiectului din care se vede configuraţia, topografia
terenului, amplasarea obiectelor de pe teren unul faţă de altul, zonele funcţionale, zonele verzi etc.
Pe planul general trebuie să fie indicate clădirile şi edificiile existente, proiectate, reconstruite şi cele ce
urmează a fi demolate, obiectivele de înverzire şi amenajare a teritoriului, comunicaţiile inginereşti şi de
transport.

107.Cerinţele către planificarea sectorului spitalicesc.

a) !zonarea funcţională a terenului
 b) prezenţa unei căi de acces pe teren
c) !suprafaţa suficientă a terenului
d) !densitatea de construcţie nu va depăşi 15%
e) !zona verde nu va fi mai mică de 60%

108.Rolul medicului curativ în supravegherea sanitară preventivă și curentă a spitalelor.

Supravegherea sanitară preventivă
a) elaborează problema proiectului
b) !analizează proiectul
c) reprezintă prin desen proiectul
d) !participă la alegerea terenului pentru construcţia spitalului
e) !efectuează supravegherea sanitară asupra construcţiei spitalului

1. Medicii şefi elaborează problema proiectului indicând în ea condiţiile climaterice, patologia

preponderentă, grupurile de vârstă, profilul necesar etc.
2. Analizează proiectul.
3. Participă la alegerea terenului de construcţie având în vedere factorii naturali (relief, sol, masive verzi,
bazine de apă), dimensiunea, asistenţa medicală în caz de urgenţă, reţelele de comunicaţie, posibilităţile
de conectare la reţelele de apă, canalizare, termice, electrice.
4. În perioada construcţiei urmăreşte respectarea normelor igienice în vigoare.
5. Darea în exploatare a IMS şi supravegherea sanitară în cazul reconstrucţiei.

Supravegherea sanitară curentă

a) participă la elaborarea problemei proiectului
b) determină acțiunea factorilor mediului înconjurător asupra manifestării bolii și efectelor de tratament
c) determină acțiunea factorilor de mediu asupra terenului spitalului
d) !determină influența mediului spitalicesc asupra duratei de cazare
e) !creează condiții de muncă pentru personalul medical

1. Controlul sanitar curent începe îndată după darea în exploatare a obiectivului.

2. Controlând permanent condiţiile de mediu medicul trebuie să aprecieze corect:
acţiunea factorilor mediului înconjurător asupra manifestării bolii şi efectelor de tratament, posibilitatea
apariţiei complicaţiilor sub influenţa factorilor înconjurători; la timp să-i prevină, influenţa mediului
spitalicesc asupra duratei de cazare,
3. va organiza condiţiile de muncă pentru personalul medical, regimul şi alimentaţia bolnavilor.

109.Criteriile de determinare a volumului necesar de ventilaţie pentru un bolnav în salon și de normare

a microclimatului din încăperile spitaliceşti.
a) [x] Concentraţia admisibilă a CO2 în aerul atmosferic;
b) [ ] Concentraţia admisibilă a CO2 în aerul încăperilor de locuit;
c) [ ] CMA a amoniacului în aerul locului de muncă;
d) [ ] CMA a benzenului în aerul locului de muncă;
e) [x] CMA a diferitor poluanţi ai aerului pentru aerul atmosferic

a) [x] Temperatura aerului;

b) [ ] Radiaţiile calorice;
c) [x] Umiditatea relativă a aerului;
d) [ ] Umiditatea absolută a aerului;
e) [x] Viteza de mişcare a aerului.

110.Particularităţile serviciului de internare în maternităţi, unitățile maternităţii.

Particularitățile serviciului de internare
a) !prezenţa filtrului
b) !prezenţa a 2 încăperi de examinare
c) prezenţa a unei încăperi de examinare
d) internare centralizată pentru toate unităţile de obstetrică
 e) internare centralizată pentru unităţile de obstetrică şi ginecologie

Unitățile maternității
a) fiziologie prenatală
b) !fiziologie postnatală
c) !patologie a gravidităţii
d) !de observare
e) !blocul de naştere

111.Sistemele de construcţie ale spitalelor.

a) centre de diagnostic
b) !decentralizate
c) !centralizate
d) !mixte
e) !bloc centralizate

112.Necesitatea asigurării condiţiilor igienice în spitale.

a) !pentru crearea regimului curativ protectoriu
b) !pentru profilaxia infecţiilor nozocomiale
c) pentru crearea unui regim stimulator, de călire
d) !pentru educaţia igienică a populaţiei
e) !pentru grăbirea procesului de tratament

113.Factorii de microclimat care sunt normaţi pentru încăperile instituţiilor curative.

a) radiaţiile calorice
b) !temperatura aerului
c) !umiditatea relativă a aerului
d) umiditatea absolută a aerului
e) !viteza de mişcare a aerului

114.Indicatori de poluare a aerului din instituţiile curative.

a) [x] Proprietăţile fizice ale aerului;
b) [x] Cantitatea de CO2;
c) [ ] Cantitatea de N2 ;
d) [x] Numărul total de germeni;
e) [x] Numărul de aeroioni uşori

Cu galben este ce am gasit in prezentari

a) [x] Excludă posibilitatea apariţiei infecţiilor intraspitaliceşti;
b) [x] Asigure principiul de flux în funcţionare;
c) [ ] Să fie numai centralizată;
d) [ ] Să fie numai decentralizată;
e) [x] Să corespundă specificului spitalului.

115.Tipurile de construcție a coridoarelor încăperilor spitalicești.

a) cu un coridor construit unilateral
b) cu un coridor construit bilateral
c) cu doua coridoare
d) sub forma de patrat, ???????ppt 429
e) partial bilaterale

116.Noţiune de infecţii nosocomiale.

a) toate maladiile infectioase suportate de bolnav in afara spitalului
b) toate maladiile neinfectioase suportate de bolnav în spital
 c) toate maladiile cauzate de microorganisme suportate de bolnav in copilärie
d) toate maladiile contractate in cadrul spitalului, cauzate de microorganisme,
clinic sau microbiologic recunoscute
e) toate maladiile somatice cronice suportate de bolnav

117.Factorii ce duc la apariția infecţiilor intraspitaliceşti.

a) scàderea reactivitátii
b) acumulării si circulatiei germenilor patogeni
c) actiunea factorilor microclimatici
d) selecției germenilor forte virulenti si rezistenti la antibiotice
e) eventualitatea sporità de contractare si infectare

118.Cauzele apariţiei infecţiilor intraspitalicești.

a) a crescut contingentul de risc
b) profilaxia specifica
c) intrebuintarea irationalà a antibioticelor
d) incălcarea regulilor sanitaroigienice
e) alergizarea populatiei

creşte numărul de pacienţi de o vârstă înaintată şi infantilă; se complică tehnologia medicală (transplantarea
organelor, operaţii de diagnostic şi tratament complicate, traumatice - endoscopia); a crescut contingentul de risc
– persoane cu rezistenţa scăzută, imunodeficit, diabet zaharat;
119.Deficienţele combaterii infecţiilor intraspitalicești.
a) circulatia vastà a germenilor in mediul spitalicesc
b) multitudinea cailor de transmitere
c) receptivitatea sporità a bolnavilor
d) folosirea metodelor efective a profilaxiei specifice
e) persistenta crescutà a germenilor la factorii de mediu

Lipsa metodelor efective a profilaxiei specifice

Deficienţele combaterii infecţiilor nozocomiale: Sursa – curs

a) [x] Circulaţia vastă a germenilor în mediul spitalicesc;
b) [x] Multitudinea căilor de transmitere;
c) [x] Receptivitatea sporită a bolnavilor;
d) [x] Persistenţa crescută a germenilor la factorii de mediu;
e) [ ] Profilaxia specifică efectivă
120.Surse ale infecţiilor intraspitaliceşti.
a) bolnavii infectați care au fost internati în perioada de incubare
b) bolnavi care au respectat termenul de carantina
c) bolnavii cu infectii mixte
d) purtätori de germeni patogeni
e) vizitatorii bolnavilor

1. a) Bolnavii infectaţi, care au fost internaţi în perioada de incubare;

2. b) Bolnavii cu infecţii mixte;
3. c) Purtători de germeni patogeni;
4. d) Vizitatorii bolnavilor;
5. e) Bolnavii, care nu au respectat termenul de carantină.

121.Clasificarea infecțiilor intraspitalicești după locul apariției, etiologie, componența microflorei.

Clasificarea infecțiilor intraspitalicești după locul apariției,
A) in ambulator
 b) infectii extraspitalicesti

C) infectii care apar in rezultatul interventiilor cu scop de profilaxie

d) infectii in conditii de casà
e) infectii spitalicesti propriu-zise

Clasificarea infecțiilor intraspitalicești după etiologie,

(a) boli transmisibile contractate in spital, determinate de obicei de germeni patogeni

b) infectii cauzate de „germeni conditionat patogeni"
c) infectii cauzate de macroorganisme
d) maladii somatice
e) infectii cauzate de ,,oportunisti"

Clasificarea infecțiilor intraspitalicești după componența microflorei.

a) [x] Monoinfecţie;
b) [x] Poliinnfecţie;
c) [x] Superinfecţie;
d) [ ] Autoinfecţie;
e) [ ] Exoinfecţie.

122.Calea de transmitere a infecţiilor nosocomiale.

[x] Aeroportată
[x] Manuportată;
[x] Prin implantare;
[ ] Colaterală;
[ ] Unilaterală.

123.Particularităţile „microflorei contemporane”.

a) [x] Instabilitate;
b) [x] Invazivitate;
c) [x] Acţiune toxică;
d) [x] Acţiune alergică;
e) [ ] Acţiune mutagenă

124.Direcțiile de efectuare a măsurilor de profilaxie a infecţiilor intraspitaliceşti.

a) [x] Crearea unui regim antimicrobian;
b) [x] Sporirea rezistenţei organismului;
c) [x] Optimizarea factorilor de mediu;
d) [ ] Aprovizionarea cu utilaje medicale;
e) [ ] Dirijarea răspândirii infecţiei.

125.Factorii de care depinde eficacitatea măsurilor de profilaxie a infecţiilor nosocomiale.

a) [x] Planificarea şi utilizarea unităţilor de îngrijire medicală;
b) [x] Organizarea lucrului;
c) [x] Comportamentul personalului, cunoştinţele şi deprinderile lor igienice;
d) [ ] Regimul de muncă al personalului;
e) [ ] Numărul unităţilor de îngrijire medicală.

126.Clasificarea pe categorii a deşeurilor medicale solide.

a) [x] Periculoase;
b) [x] Nepericuloase;
c) [ ] Lichide;
d) [ ] Semilichide;
e) [ ] Comune.
127.Etapele gestionării deşeurilor solide periculoase.
f) [x] Periculoase;
g) [x] Nepericuloase;
h) [ ] Lichide;
i) [ ] Semilichide;
j) [ ] Comune.

128.Îndepărtarea apelor reziduale din unităţile de îngrijire medicală.

a) [x] Prin reţeaua de canalizare generală;
b) [x] Prin instalaţii locale;
c) [ ] Manual;
d) [ ] Selectiv;
e) [ ] Nu se îndepărtează.

129.Procedeele la care sunt supuse apele reziduale din secţiile contagioase.

a) [ ] Reţeaua de canalizare generală;
b) [ ] Instalaţii locale;
c) [x] Dezinfecţia locală;
d) [x] Dezinfectarea şi înlăturarea apelor reziduale;
e) [ ] Nu se îndepărtează.
“Instrucţia despre regimul spitalelor de boli infecţioase şi secţiilor de boli infecţioase” reglementează
dezinfectarea eliminărilor bolnavilor pe loc înainte de a fi îndepărtate prin canalizare. Dar mai raţională
va fi o epurare centralizată a apelor reziduale din aceste spitale şi apoi evacuarea lor prin canalizare
(sedimentare → clorinare cu doze mari de Cl2 ; clorinare electrolitică).

130.Importanţa infecţiilor nosocomiale.

a) [ ] Au tendinţă de micşorare în lume;
b) [x] Îngreunează decurgerea bolii;
c) [x] Măresc perioada de tratament;
d) [x] Măresc mortalitatea;
e) [x] Măresc costul legat de îngrijiri, alimentare, preparate medicamentoase.

131.Scopul studierii problemei infecțiilor nosocomiale.

a) diminuarea morbiditatii si mortalitatii pacientilor spitalizati
b) prevenirea si controlul situatiilor epidemice
c) prelungirea duratei de sejur, ingrijirilor si tratamentului
d) regresul calitatii ingrijirilor medicale
e) facilitarea procesului de acreditare a institutiilor de ingrijire medicala

Obligaţia morală de a diminua morbiditatea şi mortalitatea pacienţilor spitalizaţi

Emergenţa noilor probleme infecţioase (rezistenţa la antibiotice ...)
Prevenirea şi controlul situaţiilor epidemice
Majorarea costului legat de: o antibioterapie inadecvată, nejustificată; reutilizarea
materialului; prelungirea duratei de sejur, îngrijirilor şi tratamentului .
Progresarea calităţii îngrijirilor medicale .
Facilitarea procesului de acreditare a instituţiilor de îngrijire medicală.
Protecţia vs de urmăririle (demersurile, procedurile) legale .

132.Cauzele apariției infecțiilor intraspitalicești.

Se repeta intrebarea 176
133.Principala măsură a regimului antimicrobian în cadrul infecțiilor nosocomiale.
a) administrare de antibiotice
b) epurarea apelor
c) separarea alb negru
d) reutilizarea materialului
 e) separarea deseurilor
Principala măsură din regimul antimicrobian este distanţarea, separarea. Ea include separarea
alb-negru, adică separarea zonelor, materialelor, instrumentelor, utilajului totodată şi a
persoanelor contaminate de cele necontaminate

134.Protecția față de infecțiile aerogene în încăperile spitalicești.

a) aplicarea másurilor de ventilatie naturalà
b) aplicarea másurilor de ventilatie artificiala
c) crearea confortului termic
d) crearea unui schimb suficient de aer
e) crearea iluminatului artificial

135.Tipurile de ventilație care asigură o puritate deosebită în încăperile de spital.

a) sistemul de ventilație prin recirculare
b) sistem de ventilație cu curent laminar de aer dezinfectat
c) ventilație naturală organizată.
d) ventilație naturală neorganizată
e) ventilație artificială prin aspirație/refulare

136.Factorii care asigură puritatea aerului și confortul termic în încăperile spitalicești.

a) volumul de aer
b) concentrația bioxidului de carbon in prezentari aceasta varianta nu este(slide 425)
c) multiplul schimbului de aer
d) iluminatul natural
e) iluminatul artificial

137.Factorii de care depinde volumul de aer în saloanele spitalicești.

a) regimul de insolație
b) numărul de ferestre
c) suprafața încăperii
d) înălțimea încăperii
e) anotimp.

138.Factorii care asigură volumul de ventilație în încăperile spitalicești.

a) [ ] ventilatia naturala neorganizata
b) [ ] ventilatia naturala organizata
c) [x] ventilatie prin aspiratie- refulare
d) [ ] ventilatie artificiala prin aspiratie
e) [ ] ventilatie artificiala prin refulare
Acest volum de ventilaţie poate fi asigurat numai datorită unui schimb de aer organizat – ventilaţie artificială
(aspiraţierefulare)
139.Multiplul schimbului de aer în saloanele spitalicești.
a) [ ] maxim de 4 ori
b) [ ] maxim de 2 ori
c) [ ] minim de 2 ori
d) [x] minim de 4 ori
e) [ ] maxim de 3 ori

140.Indicii de care se ține cont la calcularea volumului optim de ventilație pentru încăperile spitalicești.
a) bioxidul de carbon
b) microflora
c) noxe chimice
d) microclimat
e) nivelul iluminarii
r – cantitatea de substanţe nocive eliminate în decurs de o oră (ml)CMA
– pentru aerul atmosferic % (ml/l).
141.Metodele de epurare a apelor reziduale spitalicești, în instalațiile locale.
573. Metodele de epurare a apelor reziduale spitalicești, în instalațiile locale.
a) In conditii naturale
b) In conditii artificiale

Metodele de epurare a apelor reziduale spitalicești, în instalațiile locale.

a) [x] Prin reţeaua de canalizare generală;
b) [x] Prin instalaţii locale;
c) [ ] Manual;
d) [ ] Selectiv;
e) [ ] Nu se îndepărtează

142.Mijloace prin care poate fi efectuată dezinfecția aerului în încăperile spitalicești.

a) razelor ultraviolete
b) substanțelor chimice
c) radiatie ionizata
d) unde electromagnetice
e) incalzirea aerului
substanţelor chimice: acidul lactic, glicolii, apa oxigenată, nitrana (3% soluţie), amfolana (2%) soluţia electrolizată
de NaCl (0,25%).
143.Surse de raze ultraviolete cu acțiune bactericidă, pentru încăperile spitalicești.
a) lămpile eritem- uviolă,
b) lămpile de mercur-cuarţ,
c) lămpile bactericid uviolă (BUV).
d) lampile incandescente
e) lampile fluorescente

Razele ultraviolete – cu o lungime de undă 200-295 nm cel mai intens distrug flora microbiană. Mecanismul lor de
acţiune constă în coagularea rapidă a citoplazmei celulei bacteriene. Ca surse de raze ultraviolete cu acţiune bactericidă
sînt (lămpile eritemuviolă, lămpile de mercur-cuarţ, lămpile bactericid uviolă (BUV).

144.Variante în care pot fi folosite razele ultraviolete în încăperile spitalicești.

a) raze directe
b) reflectate
c) prelucrarea cu ultraviolet a aerului debitat în dispozitivele de ventilare.
d) raze difuze
e) prelucrarea cu ultraviolet a aerului aspirat in dispozitivele de ventilare

145.Semne clinice ce pot apărea la persoane la o iradiere prelungită și intensivă a lămpilor cu raze ultraviolete
a) inflamaţie a mucoaselor ochilor,
b) arsuri dureroase a pielii mîinilor şi feţei
c) oboseală pronunţată
d) dispoziţie minoră = indispozitie
e) pneumonie

146.Eficacitatea tratării cu raze ultraviolete a aerului din încăperile spitalicești.

a) puterea lămpi
b) distanța de la sursă
c) durata tratării
d) numărul de persoane
e) volumul încăperii

147.Neutralizarea apelor reziduale din spitale.

a) [x] Amenagarea sistemului de canalizare locală;
b) [ ] Deversarea în bazine de apă;
c) [x] Tratarea la staţiile biologice de epurare;
d) [x] Evacuarea în sistemele de canalizare din localitate cu neutralizarea ulterioară;
 e) [ ] Colectarea apelor reziduale în bazine special amenajate.

148.Volumul minim de ventilație a aerului pentru un bolnav în saloane.

a) [ ] 37m3
b) [ ] 7m3 ;
c) [ ] 90m3 ;
d) [x] 80 m3 ;
e) [ ] 100m3 .

149.Multiplul schimbului de aer minim pentru sala de operație.

a) [ ] ± 2;
b) [ ] ±2,5
c) [ ] +5–6
 d) [x] +10–8
e) [ ] ±6.

150. Dezinfecția aerului în prezența bolnavilor.

a) [x] Raze ultraviolete reflectate;
b) [ ] Raze ultraviolete directe;
c) [ ] Metoda de explozie;
d) [ ] Cu aerosoli dezinfectanţi;
e) [ ] Cu soluţii dezinfectante pulverizate.
In prezenţa oamenilor pot fi folosite numai lămpi cu raze ultraviolete reflectate (1vt/m3 ). În sălile de operaţii (3vt/m3
) se folosesc raze ultraviolete directe în lipsa oamenilor. Deasupra uşilor în saloane pot fi folosite lămpi bactericide
montate în ţevi metalice cu o deschizătură îngustă, care formează o perdea bactericidă.
151. Generator cu radiații ultraviolete scurte cu randament sporit.
a) [ ] Lampa eritem uveolă;
b) [ ] Lampa de mercur şi cuarţ;
c) [x] Lampa bactericid uveolă;
d) [ ] Lampa luminiscentă cu lumină albă;
e) [ ] Lampa luminiscentă cu lumină albastră .

152. Măsurile de profilaxie a infecțiilor intraspitalicești.

Se repeta intrebarea 182
153. Care încăperi pot fi amplasate în clădiri cu destinație publică, locativă și necolativă.

Ordin nr 07 din capitolul1

1. Locativa: (dormitoare, camere, sufragerie, cabinetelor în cadrul casei de locuit);
2. Încăpere comună a clădirii – cameră de uz comun, amplasată în exteriorul apartamentului /încăperii
izolate nelocative, destinată pentru asigurarea exploatării blocului locativ/clădirii (vestibul, coridor, galerii de
trecere, palierul scării, holuri, etc.);
Încăpere comună a încăperii izolate (locative/nelocative) – încăpere de uz comun în interiorul
apartamentului/încăperii izolate nelocative, destinată pentru satisfacerea necesităţilor coproprietarilor;
Încăpere izolată – parte a unei clădiri, separată de alte părţi adiacente ale acestei clădiri, prin pereţi sau
prin despărţituri fără goluri pentru uşi, având ieşire separată pe palierul scării, în coridor comun, în curte sau în
stradă;
Suprafaţa totală a încăperii izolate – este suma suprafeţelor orizontale a tuturor spaţiilor dintr-o încăpere izolată.
Aceasta cuprinde totalitatea suprafeţelor tuturor încăperilor, dulapurilor încorporate, a logiilor, balcoanelor, verandelor,
teraselor şi cămărilor. Pentru calcularea suprafeţei totale a încăperii izolate integrată în clădire se utilizează coeficienţi
de reducere aprobaţi prin NCM C.01.08:2016 Blocuri Locative*;

154. Amplasarea instituțiile medicale pe diferite teritorii.

Din carte, 340
155. Amplasarea zonei morfopatologice și altor încăperi cu destinație specială.
Carte pagina 340
Zona morfopatologică si pentru funeralii va fi izolată de zonele funcţionale curative printr-un coridor verde
din arbori sau arbuşti şi va fi amplasată la o distanţă de cel puţin 30 m de acestea. Camera ortuară trebuie
sa dispună de acces separat.
156. Dotarea blocului și secției de boli infecțioase. Din HG 663
69. În secţiile de boli infecţioase, pentru internarea bolnavilor se vor prevedea boxe de primire şi examinare,
al căror număr se determină în funcţie de numărul de paturi în secţie: pînă la 60 de paturi – 2 boxe; 61–100
de paturi – 3 boxe; peste 101 paturi – 3% din numărul de paturi.
Particularități de planificare a încăperilor spitalicești.
Carte 335
La organizarea instituţiilor medico-sllllitare se va tine cont de trei momente:
I. Nivelul contemporan de organizare şi tehnologia serviciului medical.
2. Problen1ele igienice.
 3. Cerinţele arhitecturii, esteticii sanitar-tehnice, economice.
Spitalul este principala unitate curativă în sistemul ocrotirii sănătatii

157. Amplasarea cabinetelor de radiodiagnostic.?????????????

Din HG https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=56019&lang=ro
26. Proiectul secţiei (cabinetului) trebuie să ia în considerare clasificarea zonelor, tipul activităţii şi
instalaţiile de radioterapie care se preconizează că vor fi utilizate. Secţiile şi cabinetele pentru
teleterapie trebuie să fie amplasate într-un bloc radiologic separat (anexă) sau într-o aripă separată a
instituţiei medicale. Încăperile pentru aparatele de gama-terapie la distanţă, unde este necesară
fortificarea planşeurilor inferioare din beton sau a fundamentului, trebuie să fie situate la primul etaj
(parter).
27. La proiectarea secţiei de radioterapie se vor prevedea sisteme de securitate conectate cu
instalaţia de radioterapie şi camera de tratament, care vor include sisteme de avertizare şi dispozitive
de blocare.
28. Secţia de radioterapie trebuie să fie dotată obligatoriu cu un sistem de control al accesului,
sistem de alarmă, de avertizare şi de semnalizare a incendiului, sistem de climatizare şi ventilaţie
adecvată.
29. La intrarea în camera de tratament, de simulare sau în depozitul de surse se va afişa
obligatoriu simbolul „Pericol de radiaţii ionizante”. La intrarea în camera de proceduri se va plasa un
avertizor luminos, care va funcţiona în timpul conectării instalaţiei de radioterapie, poziţionării
pacientului, aplicării procedurii şi perioadei de interdicţie.

158. Secțiile blocurilor de operații – particularități.

Blocul operator este o subdiviziune structurală a spitalului constituită din
sala de operaţii şi un complex de încăperi auxiliare şi poate fi de profil general
şi specializat (traumatologie, neurochirurgie, cardiochirurgie etc.). De regulă, blocurile operatorii pot deservi
câteva secţii şi se amplasează în clădiri izolate, blocuri-anexă sau în secţii izolate în componenţa clădirii. La
amplasarea blocului operator în afara clădirilor curative se vor prevedea treceri comode cu încălzire,
care vor face legătura şi cu celelalte subdiviziuni clinice şi curativ-diagnostice.
Suprafaţa minimă a sălii de operaţie în spitalele de profil general va fi de 36 m, iar
dacă sala este prevăzută pentru operaţii complicate (transplant de organe, cardiochi-
rurgie) - 48 m. Sălile de operaţii urgente se amplasează în co1nponenta secţiilor de
internare şi vor fi prevăzute blocuri pentru operaţii septice şi aseptice, cu divizarea
strictă a încăperilor (zona steri , zona de regim strict, zona încăperilor ,,murdare").
La amplasarea sălilor de operaţii pe verticală, să ile septice trebuie să fie situate dea-
supra celor aseptice sau la etajele superioare ale blocurilor de profil terapeutic

159. Structura blocurilor pentru operații septice și aseptice.

Sălile de operaţii urgente se amplasează în co1nponenta secţiilor de
internare şi vor fi prevăzute blocuri pentru operaţii septice şi aseptice, cu divizarea
strictă a încăperilor (zona steri , zona de regim strict, zona încăperilor ,,murdare").
La amplasarea sălilor de operaţii pe verticală, să ile septice trebuie să fie situate dea-
supra celor aseptice sau la etajele superioare ale blocurilor de profil terapeutic

160. Fluxurile în blocul de operații.

Din carte 344
Fluxurile în blocul de operaţii trebuie să fie divizate: ,,steril" - pentru trece-
rea chirurgilor şi asistentelor de operaţii; ,,curat" - penttu transportarea bolnavului,
deplasarea anesteziologilor, personalului medical inferior, personalului tehnic,
îmbrăcămintei curate, medicamentelor; ,,murda1" - penttu evacuarea deşeurilor
 rezultate din activităţi medicale, albiturilor folosite etc. Fluxurile se dotează cu
ascensoare separate şi nu trebuie să se intersecteze.

480. Tipul de ventilație în sălile de operații.

Refulare aspiratie cu predominarea aspiratiei
161. Dotara saloanelor destinat copiilor cu vârsta de peste un an.

79. Capacitatea saloanelor pentru copiii de pînă la un an şi a saloanelor pentru observaţie în secţiile
obstetricale nu va depăşi 2 paturi
162. Particularitățile dezinfecției apelor reziduale din diverse secții spitalcești.
Ppt 468
Colectarea şi neutralizarea apelor reziduale din spitale
Îndepărtarea apelor reziduale din toate UÎM (cu excepţie a secţiilor contagioase) poate fi efectuată prin reţeaua de
canalizare din localitate fără o epurare suplimentară. În lipsa reţelei de canalizare (spitalele săteşti) în localitate apele
reziduale vor fi epurate în instalaţii locale. Pot fi întrebuinţate 2 metode de epurare a apelor reziduale: în condiţii
naturale şi artificiale. 56  În condiţii naturale – apele reziduale se epurează în bazine de sedimentare, după care se
îndepărtează pe câmpurile de filtrare sau irigare. Poate fi folosită irigarea subterană sau canalizarea locală: bazin de
sedimentare, instalaţie de dozare, reţea de ţevi drenate subterane. 57  În condiţii artificiale - apele reziduale din
blocuri sunt înlăturate prin reţea subterană la staţia biologică de epurare (bazinul de repartiţie – distribuitor, decantor,
biofiltru, bazin de sedimentare, camera de clorinare). După concordarea cu serviciul sanitar apele epurate sunt
deversate în bazine sau subteran. 58 În ultimii ani pentru epurare se folosesc larg instalaţiile care lucrează pe principiul
“oxidării sumare”, unde apele reziduale sunt epurate fără a fi sedimentate. Conform legislaţiilor în vigoare apele
reziduale din spitalele de boli infecţioase se dezinfectează obligatoriu. “Instrucţia despre regimul spitalelor de boli
infecţioase şi secţiilor de boli infecţioase” reglementează dezinfectarea eliminărilor bolnavilor pe loc înainte de a fi
îndepărtate prin canalizare. Dar mai raţională va fi o epurare centralizată a apelor reziduale din aceste spitale şi apoi
evacuarea lor prin canalizare (sedimentare → clorinare cu doze mari de Cl2 ; clorina

163. Principiul de proiectare și exploatare a sistemelor de ventilare în spitale.

Din HG, posibil sa fie asta:
159. Proiectarea şi exploatarea sistemelor de ventilare trebuie să excludă direcţia de deplasare a
maselor de aer din zonele “murdare” ale încăperii spre cele “curate”.

Sau

Aspectele de care depinde alegerea sistemului de ventilaţie.

a) Destinația încăperii
b) Columul încăperii
c) Caracterul noxelor emanate
d) Cerințete față de sistemele de ventilație

164. Care este nivelul admisibil al zgomotului pe teritoriul spitalului pe timp de noapte?
165. Care este nivelul admisibil al zgomotului pe timp de zi pe teritoriul spitalului?
166. Suprafața pentru un pat în diverse saloane.
Slide 432 in metri patrati
1. salon de un pat în unităţi necontagioase 9
2. salon de 2-4 paturi în unităţi necontagioase 7
3. în unităţi contagioase 7,5
4. în unităţi necontagioase pediatrice 6
5. în unităţi contagioase pediatrice 6
Suprafaţa minimă la un pat în saloanele de profil terapeutic.
a) [ ] 4m2 ;
b) [ ] 5 m2 ;
c) [ ] 6 m2 ;
d) [x] 7 m2 ;
e) [ ] 8 m2 .
167. Părțile componente ale proiectului de spital.
Manualul vechi, volumul 2, pagina 8
Proiectele de construcţii reprezintă nişte documente şi materiale grafice ale ideii arhitectului, necesare pentru
construcția ulterioară. Proiectele constau din partea explicativă (cu descrierea viitorului obiect, tehnologia,
semnele convenţionale etc.) şi din materialul grafic - planurile blocurilor viitorului obiect etc.

168. Funcțiile medicului clinicist în inspecția sanitară preventivă a spitalului.

Din carte pagina 338
Rolul medicului curativ în supravegherea sanitară preventivă a instituţiilor medico-sanitare:
•Medicul şef elaborează problema proiectului, indicând condiţiile clima- terice, patologia
preponderentă, grupurile de vârstă, profilul necesar etc.
• Analizează proiectul.
• Participă la alegerea terenului de construcţie ţinând cont de factorii na- turali (relief, sol,
masive verzi, bazine de apă), dimensiune, asistenţă medicală în caz de urgenţă, reţelele de
comunicaţie, posibilităţile de co- nectare la reţe ele de apă, canalizare, termice, electrice.
• În perioada construcţiei, urmăreşte respectarea noimelor igienice în vigoare.

Sau
Manualul vechi, volumul 2, pagina 8
 Medicul curant trebuie să se ocupe de problemele inspecției sanitare preventive a spitalelor, una dintre
care este expertiza proiectelor de spitale. Expertiza proiectelor se face cu scopul de a asigura în
viitoarele per Da spitale condiţii igienice optime pentru pacienţi şi pentru activitatea per- po hapur
sonalului medical.

169. Funcțiile medicului clinicist în inspecția sanitară curentă a spitalului.

Rolul medicului curativ în supravegherea sanitară a instituţiilor medico-sanitare
Controlul sanitar curent începe îndată după darea în exploatare a spitalului.
Controlând permanent condiţiile de mediu, medicul trebuie să aprecieze corect
• acţiunea factorilor mediului înconjurător asupra manifestării bolii şi
efectelor de tratament;
• posibilitatea apariţiei con plicaţiilor sub influenţa factorilor ambientali,
la timp să i neutralizeze;
• influenţa mediului spitalicesc asupra duratei de spitalizare;
• organizarea condiţiilor de muncă pentru personalul medical, regimului
şi alimentaţiei bolnavilor.

170. Cerințe igienice față de hainele de protecție a personalului medical.

Personalul medical din instituţii trebuie să fie asigurat cu seturi de haine de protecţie: costume,
halate, bonete sau basmale în cantitatea care asigură schimbul, în conformitate cu pct. 229 din
prezentul Regulament, şi încălţăminte de schimb (ciupici).
227. Permanent trebuie să existe un set de haine de protecţie pentru schimb urgent în caz
de murdărire.
228. Spălarea hainelor de protecţie se va efectua centralizat, separat de lenjeria bolnavilor.
229. Schimbul hainelor de protecţie în secţiile cu profil chirurgical şi obstetrical se
efectuează zilnic şi pe măsura murdăririi, cu profil somatic – de 2 ori pe săptămînă şi pe măsura
murdăririi.
230. Încălţămintea de schimb a personalului din blocurile de operaţii, de naşteri, de
reanimare, de pansament, de proceduri şi din secţiile pentru nou-născuţi trebuie să fie
confecţionată din material care poate fi dezinfectat.
231. Personalul medical ce activează (inclusiv temporar) în subdiviziunile instituţiei şi în
alte subdiviziuni, care oferă ajutor consultativ şi de alt gen, trebuie să utilizeze echipament de
protecţie conform cerinţelor Ministerului Sănătăţii.
232. Nu se admite aflarea în haine de protecţie în afara instituţiei, cu excepţia acordării
asistenţei medicale la domiciliu.
233. Personalul medical trebuie să fie asigurat cu sortimentul şi numărul necesar de
echipament de protecţie, indiferent de profilul instituţiei.
234. Personalul medical este obligat să respecte cerinţele securităţii personale la locul de
muncă.

171. Cerințe igienice față de asigurarea personalului din încăperile funcționale principale, de producere și de
gardă și altui personal.
În încăperile funcţionale principale, de producere şi la locurile de muncă ale personalului
medical de gardă şi altui personal trebuie să fie asiguraţi parametrii microclimatului,
componenţa chimică şi bacteriologică a aerului.
172. Cerințe igienice față de suprafața pereților, dușumemelor și tavanelor în încăperile spitalicești.
Suprafaţa pereţilor încăperilor spitaliceşti, dusumnelelor şi tavanelor în încăperi trebuie să fie netedă, usor
accesibilă pentru dereticare umedă şi rezistentă la prelucrarea cu detergenţi şi cu produse dezinfectante. Se
recomandă ca pereţii să fie vopsiţi în culori de tonuri deschise, care vor amplifica reflectarea luminii.
Duşumneaua, în încăperile spitaliceşti, trebuie să fie rezistentă la acţiune mecanică.
Locurile, unde vor fi instalate lavoare şi alte obiecte sanitare sau utilaje care, în timpul exploatării, pot
umezi pereţii şi paravanele, vor fi finisate cu materiale hidrorezistente, cel puţin până la înălţimea de 1,6 m
de la duşumea şi lăţimea de cel puţin 20 cm de la fiecare parte a utilajului Suprafaţa internă şi externă a
mobilierului medical trebuie să fie netedă, confecţionată din materiale rezistente la acţiunea detergenţilor,
substanţelor dezinfectante şi medica111entoase.
173. Cerințe igienice față de încăperile cu regim de lucru uscat.
În saloane, cabinetele medicilor, holuri, vestiare, sufragerie, cabinetele fizioterapeutice şi în alte săli
curativ-diagnostice cu regim de lucru uscat se recomandă următoarele finisaje:
a) pereţilor – vopsea din silicat;
b) tavanului – var sau vopsea de emulsie;
c) duşumelei – materiale cu proprietăţi de termoizolare.
Duşumeaua vestibulului trebuie să fie rezistentă la acţiune mecanică.

174. Cerințe igienice față de încăperile cu regim de lucru umed.

În încăperile cu regim de lucru umed, care se supun dezinfecţiei umede curente vor fi executate
următoarele finisaje:
a) pereţii, la înălţimea încăperii – cu materiale hidrorezistente;
b) tavanul – cu materiale hidrorezistente;
c) duşumeaua – cu materiale hidrorezistente; în sălile de operaţii, pentru anestezie, de naşteri şi
în alte încăperi în care se efectuează anestezia generală, finisajele trebuie să fie antistatice.
La acoperirea duşumelei cu linoleum, marginea de lîngă perete trebuie amplasată sub plintă,
care va fi fixată între perete şi duşumea, conexiunile fiind sudate în mod obligatoriu.

175. Cerințe igienice față de amplasarea obiectelor sanitare.

Locurile unde vor fi instalate lavoare şi alte obiecte sanitare sau utilaje care, în timpul exploatării pot
umezi pereţii şi paravanele, vor fi finisate cu materiale hidrorezistente, cel puţin pînă la înălţimea de 1,6
m de la duşumea şi lăţimea de cel puţin 20 cm de la fiecare parte a utilajului.
Instalarea tavanelor suspendate de diverse construcţii se permite numai în încăperile care nu
necesită respectarea strictă a regimului antiepidemic, aseptic şi antiseptic: vestiare, coridoare şi încăperi
similare.

176. Cerințe igienice față de mobilierul medical.

Suprafaţa internă şi externă a mobilierului medical trebuie să fie netedă şi confecţionată din materiale
rezistente la acţiunea detergenţilor, substanţelor dezinfectante şi medicamentoase.
IGIENA COPIILOR ȘI ADOLESCENȚILOR
177. Definiția igienei copiilor și a adolescenților.
Igiena copiilor şi tinerilor este ştiinţa despre ocrotirea şi fortificarea sănătăţii
generaţiei tinere, o ramură a medicinei preventive, care dezvoltă şi fundamentează
 standardele penhu un mediu de viaţă igienic al organismului în creştere.

Este o ramura a igienei , care studiaza conditiile habituale si de activitate a copiilor si influenta acestora
asupra sanatatii si starii functionale a organismului in crestere.Aceasta elaboreaza bazele teoretice si
masurile practice ,directionate spre pastrarea si fortificarea sanatatii , mentinerea nivelului optim al
functiilor si o dezvoltare armonioasa a organismului copiilor si adolescentilor
178. Obiectul de studiu al igienei copiilor și a adolescenților.
Obiectul de studiu al igienei copiilor si adolescentilor este organismul copilului in crestere si dezvoltare
,supus procesului instructiv-educativ in diferite colectivitati respective varstei.

Ea studiază influenţa factorilor mediului extern asupra organismului copilului, elaborează măsurile necesare
pentru crearea condiţiilor optime de dezvoltare multilaterală a organismului in creştere. Organismul de
vârstă fragedă se acomodează greu la factorii mediului ambiant, dacă ei deviază de cei optimali. Cu
vârsta, mecanismul de adaptare se perfecţionează, organismul devine mai rezistent. Reieşind din aceste
particularităţi biologice, condiţiile igienice de creştere şi de educaţie a copiilor trebuie să se schimbe
conform perioadelor de vârstă.
179. Scopul igienei copiilor și a adolescenților.
Scopul igienei copiilor şi tinerilor este de a normaliza factorii de mediu în institutiile de învătământ si
educatie.

urmărește crearea condițiilor cele mai favorabile de viață și activitate, care să influențeze o dezvoltare
optimă fizică, psihică și socială și să contribuie la formarea deprinderilor igienice;

180. Supravegherea sanitară preventivă.

Face parte din grupa 2 de sarcini.
supravegherea construcţiei şi reconstrucţiei diferitelor instituţii pentru
copii şi adolescenţi;
controlul folosirii materialelor sintetice şi maselor plastice ca materiale de construcţie, la confecţionarea
obiectelor de uz pentru elevi etc.;
181. Supravegherea sanitară curentă.
Face parte din grupa 1 de sarcini si include
Studierea procesului instructiv-educativ al prescolarilor si elevilor (cu scopul de a optimiza regimul
activitatilor ,aplicand diferite masuri de asanare )
Studierea procesului de instruire prin munca si a invatamantului in scolile profesionale (pentru crearea
conditiilor (pentru crearea conditiilor necesare de instruire ,regimului optim de activitate ,profilaxia
traumatismului , organizarea orientarii profesionale )
Studierea folosirii diferitelor forme si mijloace de educatie fizica(tinand cont de faptul ca ea este sursa
principala de asanare a sanatatii , de profilaxie a hipochineziei si de creare a conditiilor necesare pentru
ocupatii )
studierea şi aprecierea organizării alimentaţiei copiilor şi adolescenţilor în funcţie
de vârstă, sex, consum de energie, starea de sănătate, folosirea în raţia zilnică a produselor
alimentare bogate în vitamine şi săruri minerale, produselor cu valoare biologică sporită;
182. Noțiunea de creștere.
Prin creştere se au în vedere modificările cantitative ale organismului corelate cu majorarea dimensiunilor
celulelor, volumului şi masei corpului, cu modificările formei corporale cauzate de schimbarea raportului de
mărime a diferitelor segmente ale corpului.
183. Noțiunea de dezvoltare.
Dezvoltarea este un proces unic, în care schimbările cantitative evoluând treptat se transformă în
modificări calitative (cum sunt formarea noilor celule, funcţii).

184. Care este scopul major al igienei copilului și adolescentului.

 Este de a asigura cresterea si dezvoltarea unei generatii tinere si sanatoase .

185. Caracteristicile supravegherii sanitare curente.

studierea procesului instructiv-educativ al preşcolarilor şi elevilor;
• studierea procesului de instruire prin muncă şi a învăţământului în
şcolile profesionale;
• studierea folosirii diferitelor forme și mijloace de educație fizică;
• studierea și aprecierea organizării alimentației copiilor și adolescenților
în funcție de vârstă, sex, consum de energie, starea de sănătate;
• folosirea în rația zilnică a produselor alimentare bogate în vitamine și
săruri minerale, produselor cu valoare biologică sporită.
186. Sarcinile igienei copiilor și a adolescenților.
Principalele sarcini ale igienei copiilor şi tinerilor:
• studiul influenţei factorilor naturali şi artificiali, generaţi de activită
ţile un1ane, precum şi a condiţiilor de muncă şi de viaţă asupra dezvoltării si sănătătii unui organism în
crestere·,
• elaborarea activităţilor şi normelor menite să protejeze şi să consolideze sănătatea copiilor şi tinerilor
187. Caracteristice noțiunii de creștere.
Creșterea cantitativă:
▪ hiperplazie (proliferare celulara)
▪ hipertrofie (cresterea de volum celular)
▪ Creșterea calitativă(diferențiere celulară)
▪ mitoza (celulelor somatice)
▪ meioza (celulelor sexuale)
Hipertrofia celulară se face prin sinteza proteică.
Diferențierea celulară consta în apariția de celule specializate
pentru o anumita funcție.
188. Caracteristicile noțiunii de dezvoltare.
transformări calitative în organism:
▪ diferențierea țesuturilor și organelor (în procesul de
dezvoltare în celule, inițial omogene, apar diferențe
structurale și funcționale specifice, apare specializarea lor),
▪ complicația și îmbunătățirea funcțiilor tuturor
organelor și sistemelor, mecanismelor de reglare a
funcțiilor, morfogeneză (apariția formelor
caracteristice)
189. Legitățile creșterii și dezvoltării.

Legea alternantei
❖ Legea proporțiilor
❖ Legea antagonismului morfologic și
ponderală
❖ Legea creșterii inegale

1. neuniformitatea ritmului de creştere şi dezvoltare. Cu cât copilul este mai mic,

cu atât mai intens decurg procesele de creştere şi dezvoltare
2. neuniformitatea creşterii şi dezvoltării organelor şi sistemelor de organe
3. creşterea morfofuncţională diferă în raport cu sexul (dimorfismul sexual)
4. siguranţa biologică a sistemelor funcţionale şi a organismului în integritate
5. procesele de creştere şi dezvoltare sunt determinate de factorii ereditari
 6. procesele de creştere şi dezvoltare sunt determinate de factorii de mediu
7. accelerarea ritmului de creştere şi dezvoltare
190. Factorii de mediu ce determină procesele de creştere şi dezvoltare.
❑ Poluarea aerului atmosferic
❑ Compoziția apei potabile
❑ Mărimea radiației solare
❑ Defrișările de păduri
❑ Desecările râurilor și lacurilor
❑ Uraganele ș.a.
191. Caracteristicile noțiunii de accelerare.
Grăbirea ritmului de creştere şidezvoltare a copiilor şi adolescenţilor în corelare cu ritmul generaţiilor
precedente poartă numele de аccelerare, deci, subînţelegem anticiparea termenilor de creştere
şi dezvoltare a copiilor şi adolescenţilor. Esenţa constă în faptul că la generaţia actuală procesele de creştere
şi dezvoltare şi maturizarea biologică se finisează mai repede în comparaţie cu generaţiile precedente

Definiţiile acceleraţiei în dezvoltare a copiilor.

Anticiparea termenilor de creștere a copiilor
Grăbirea proceselor de creștere și dezvoltare
Procesele de creștere și dezvoltare se termină mai devreme în comparație cu generațiile
anterioare
192. Criteriile maturizării școlare.
1. starea de sănătate;
2. vârsta biologică;
3. nivelul de dezvoltare fizică;
4. starea funcţională a organelor şi sistemelor de organe.
193. Metodele de apreciere a dezvoltării fizice.
1. metoda devierii de la sigmă cu reprezentarea grafică a profilului dezvoltării
fizice;
2. metoda tabelelor de regresie (scării de regresie);
3. metoda complexă de apreciere;
4. metoda tabelelor centilice (scării de centile).
194. Care sunt scopurile examenelor medicale sistematice în supravegherea stării de sănătate a copiilor
Depistarea precoce a maladiilor
Depistarea dereglarilor functionale
Stabilirea devierilor in starea de sanatatea a copiilor
195. Măsurile de profilaxie a miopiei și scoliozei la elevi.
Măsurile de profilaxie ale miopiei la elevi- organizarea corectă a locului de muncă;
organizarea raţională a iluminării artificiale generale; dotarea locului de muncă cu
sursă locală de iluminare (la domiciliu); mobilierul şcolar trebuie să corespundă
grupei de înălţime a elevului; respectarea poziţiei corecte în timpul lecţiilor şi
pregătirii temelor..
196. Indicii utilizaţi în studierea dezvoltării fizice a copiilor şi adolescenţilor.
586. Indicii utilizaţi în studierea dezvoltării fizice a copiilor şi adolescenţilor.
Somatoscopici
Somatometrici
Fizicometrici
587. Indicii somatometrici de studiere a dezvoltării fizice a copiilor şi adolescenţilor.
Înălțimea
Masa corporală
Perimetrul cutiei toracice
 588. Indicii somatoscopici de dezvoltare fizică.
Starea tegumentelor și mucoaselor
Gradul de maturizare sexuală
Starea aparatului locomotor
589. Indicii fiziometrici de determinare a dezvoltării fizice.
Capacitatea vitală a plămânilor
197. Metodele de apreciere a dezvoltării fizice a copiilor şi adolescenţilor.
Metoda devierii de la sigmă ale principalilor indicatori de dezvoltare fizică față de valorile medii
pentru un anumit grup de vârstă-sex, cu o reprezentare grafică a profilului (graficului) dezvoltării fizice
❑ Metoda tabelelor de regresie (scării de regresie);
❑ Metoda complexă de apreciere
❑ Metodă de evaluare a dezvoltării fizice conform
tabelelor centilice (scării de centile)
. Metodele de determinare a gradului de proporţionalitate al dezvoltării fizice
1. metoda scării de regresie;
2. metoda complexă
198. Componentele necesare în studiul stării sănătăţii copiilor şi adolescenţilor.
Evidența bolilor cronice
Determinarea stării funcționale a organelor și sistemelor
Studierea nivelului și caracterului de dezvoltare morfologică, funcțională și psihică
Studierea morbidității curente
199. Indicii utilizaţi în aprecierea stării de sănătate a colectivelor de copii.
-natalitatea;
-letalitatea;
-durata medie a vieţii.
II. Morbiditatea:
- totală;
infecţioasă;
-cronică;
- cu pierderea temporară a capacităţii de muncă.
III.Dezvoltarea fizică.
IV. Invaliditatea.

Indicii de apreciere a stării de sănătate a colectivelor de

copii:
➢ medico-demografici (nataliate, mortalitate, creștere
naturală a populației, speranță medie de viață)
➢ indicatori medicalo-statistici de morbiditate (generală,
infecțioasă, neinfecțioasă, pentru nosoforme individuale,
cronică; cu pierderea temporară a capacităţii de muncă.)
➢ dezvoltarea fizică a diferitelor grupe de vârstă și sex;
➢ distribuirea copiilor pe grupe de sănătate;
➢ Handicap /invaliditate
200. Scopurile controalelor medicale periodice a copiilor.
este de a determina: gradul de sănătate; gradul de dezvoltare fizică; grupul de educaţie
fizică ; depistarea precoce a maladiilor;depistarea dereglărilor funcţionale;
stabilirea devierilor în starea de sănătate a copiilor și adolescenţilor.
 Pentru a identifica
Gradul de sanatate
Gradul de dezvoltare fizica
Gradul de educatie fizica

201. Criteriul după care copiii şi adolescenţii se atribuie la grupele de sănătate.

Criteriul după care copiii şi adolescenţii se atribuie la prima grupă de sănătate– copii
sănătoşi: care n-au suportat boli cronice; care n-au fost bolnavi ori rareori au fost
bolnavi de boli acute în timpul anului; cu dezvoltare fizică şi neuropsihică
corespunzătoare vârstei;
Criteriul după care copiii şi adolescenţii se atribuie la grupa a doua de sănătate- copii
sănătoşi, cu devieri morfofuncţionale şi rezistenţă scăzută: copiii şi adolescenţii, care
n-au suportat boli cronice, dar posedă unele devieri morfologice şi funcţionale;
deseori sunt bolnavi în timpul anului (de 4 şi mai multe ori) sau cu o durată a unei
îmbolnăviri mare (mai mult de 25 de zile)

Grupa II – unele tulburări funcționale și

morfofuncționale, convalescenți, în special cei care au
suferit boli infecțioase severe și moderate;
o copii cu subponderalitate sau supraponderalitate;
o copii care adesea au boli respiratorii acute pe termen lung;
o copiii cu dizabilități fizice, consecințele rănilor sau operațiile cu păstrarea funcțiilor corespunzătoare .
Criteriul după care copiii şi adolescenţii se atribuie la grupa a treia de sănătate- copii
bolnavi în perioada de compensaţie: care suferă de boli cronice ori au patologii
congenitale în perioada de compensaţie, la care cazurile de acutizare a bolilor
cronice sunt rare, cu o stare relativ uşoară, în timpul căreia starea totală a
organismului şi dispoziţia nu se schimbă considerabil.

Grupa III - copiii care suferă de boli cronice în

stadiul remisiunii clinice cu exacerbări rare;
o copiii cu dizabilități fizice, consecințele rănilor și
operațiunilor, cu condiția ca funcțiile corespunzătoare
să fie compensate;

Criteriul după care copiii şi adolescenţii se atribuie la grupa a patra de sănătate.–

bolnavi în perioada de subcompensare: cu boli cronice şi patologii congenitale în
perioada de subcompensare; cu schimbări considerabile ale stării generale după
acutizări, cu o perioadă îndelungată de reconvalescenţă după orice îmbolnăvire

600. Criteriul după care copiii şi adolescenţii se atribuie la grupa a cincea de sănătatebolnavi în perioada de
decompensaţie: cu forme grave ale bolilor cronice în
perioada de decompensare; cu funcţii considerabil scăzute ale organismului

Grupa V - copiii care suferă de afecțiuni severe, boli

cronice cu remisii clinice rare, exacerbări frecvente și curs
continuu recidivant, cu o decompensare pronunțată a
capacităților funcționale ale corpului, prezența
complicațiilor bolii de bază care necesită terapie constantă;
 o copii cu dizabilitati, cu funcţii considerabil scăzute ale
organismului. Bolnavii din grupa a V-a nu frecventează
instituţiile preşcolare şi şcolare de profil general şi nu sunt
incluşi în controalele medicale în masă.
o Dacă copilul suferă de mai multe boli, atunci aprecierea
grupei se efectuează după cea mai grea din ele.
202. Indicii pentru determinarea vârstei biologice a copiilor şi adolescenţilor.
1. Înălțimea și adaosul ei anual
2. Osificarea mâinii
3. Numărul dinților permanenți
4. Caracterele sexuale secundare
203. Afecţiunile caracteristice copiilor de vârstă şcolară.
miopie, scolioza
204. Condiţiile favorizante apariţiei miopiei la elevi.
. iluminarea locului de muncă –
insuficientă ca intensitate; iluminare neuniformă; poziţia incorectă la masă; regim
de lucru incorect
205. Cauzele dereglării ţinutei la elevi.
poziţia incorectă a corpului în bancă; purtarea
incorectă a ghiozdanului; necorespunderea mobilierului cu grupa de înălţime a
elevului.
206. Măsurile de profilaxie ale miopiei la elevi.
organizarea corectă a locului de muncă;
organizarea raţională a iluminării artificiale generale; dotarea locului de muncă cu
sursă locală de iluminare (la domiciliu); mobilierul şcolar trebuie să corespundă
grupei de înălţime a elevului; respectarea poziţiei corecte în timpul lecţiilor şi
pregătirii temelor..
207. Definiţiile acceleraţiei în dezvoltare a copiilor.
Grăbirea ritmului de creştere şi
dezvoltare a copiilor şi adolescenţilor în corelare cu ritmul generaţiilor precedente
poartă numele de аccelerare, deci, subînţelegem anticiparea termenilor de creştere
şi dezvoltare a copiilor şi adolescenţilor. Esenţa constă în faptul că la generaţia
actuală procesele de creştere şi dezvoltare şi maturizarea biologică se finisează mai
repede în comparaţie cu generaţiile precedente
208. Criteriile după care se apreciază "maturizarea şcolară".
. Criteriile după care se apreciază "maturizarea şcolară".
Vârsta biologică
Nivelul dezvoltării fizice
Starea sănătății
Nivelul de funcționare al organelor și sistemelor
209. Tipurile de regimuri în educaţia fizică a copiilor.
Tipurile de regimuri în educaţia fizică a copiilor.Tipurile de regimuri în educaţia
copiilor sunt
a) [x] Protector;
b) [x] Istovitor (extenuant);
c) [x] Stimulator, de antrenament;
d) [ ] Uniform;
e) [ ] Excitant .
210. Criteriile de care se va ţine cont la repartizarea copiilor şi adolescenţilor în grupe de educaţie fizică.
Criteriile de care se va ţine cont la repartizarea copiilor şi adolescenţilor în
grupe de educaţie fizică.
 a) [x] Starea de sănătate;
b) [x] Gradul dezvoltării fizice;
c) [x] Gradul de pregătire fizică;
d) [ ] Gradul de dezvoltare sexuală;
e) [x] Starea funcţională a sistemului cardiovascular
211. Grupurile de educaţie fizică a elevilor.
a) [ ] De antrenament;
b) [x] Pregătitor;
c) [x] De bază;
d) [ ] De rezervă;
e) [x] Special.
212. Aspectele după care elevii se vor include în grupul de bază, pregătitor și special de educaţie fizică.
În grupul pregătitor de educaţie fizică se vor repartiza elevii
a) [ ] Sănătoşi;
b) [x] Care au devieri neînsemnate ale stării de sănătate;
c) [x] Din grupul trei de sănătate;
d) [ ] Din grupul patru de sănătate;
e) [x] Care nu au o pregătire fizică suficientă .
În grupul de bază pentru educaţie fizică se vor repartiza elevii
a) [x] Sănătoşi;
b) [x] Din grupul unu de sănătate;
c) [x] Din grupul doi de sănătate;
d) [ ] Din grupul trei de sănătate;
e) [x] Care au o pregătire fizică suficientă.
În grupul special de educaţie fizică se vor repartiza elevii
a) [ ] Din grupul doi de sănătate;
b) [ ] Din grupul trei de sănătate;
c) [x] Din grupul patru de sănătate;
d) [x] Din grupul cinci de sănătate;
e) [ ] Sănătoşi
213. Modificările cauzate de hipodinamia și hiperdinamia copiilor şi adolescenţilor.
CM Numiţi modificările cauzate de hipodinamia copiilor şi adolescenţilor: a)
!scăderea rezistenţei organismului
b) !creşterea morbidităţii
c) sporirea capacităţilor fizice
d) restabilirea rapidă după eforturi fizice
e) !creşterea greutăţii corporale
CM Alegeţi modificările cauzate de hiperdinamia sporită a copiilor şi adolescenţilor:
a) !inhibarea funcţiilor neantrenate în activităţi
b) dezvoltare fizică armonioasă
c) !dezvoltare fizică nearmonioasă
d) accelerarea dezvoltării sexuale
e) !retardarea dezvoltării sexuale
214. Factorii care influenţează dezvoltarea fizică a copiilor şi adolescenţilor.
Factorii care influenţează dezvoltarea fizică a copiilor şi adolescenţilor
a) [x] exogeni naturali
b) [ ] maturizarea şcolară;
c) [x] particularităţi individuale ale copiilor;
d) [x] exogeni economico-sociali;
e) [x] endogeni materni.
215. Factorii endogeni care influenţează dezvoltarea fizică a copiilor şi adolescenţilor.
 Factorii endogeni care influenţează dezvoltarea fizică a copiilor şi adolescenţilor.
a) [x] utilizarea antibioticilor de către femeiele însărcinate;
b) [x] deficienţe morfologiceale uterului la femeia însărcinată;
c) [ ] profesiograma femeilor însărcinate;
d) [x] vârsta mamei şi numărul de naşteri anterioare;
e) [x] boli infecţioase suportate în perioada sarcinii.
216. Factorii endogeni de care depinde dezvoltarea individuală a copilului.
Factorii endogeni de care depinde dezvoltarea individuală a copilului.
a) [x] endocrini
b) [x] metabolici;
c) [ ] alimentari;
d) [ ] ai mediului de trai;
e) [x] genetici.
217. Factorii exogeni naturali care influenţează dezvoltarea fizică a copiilor.
. Factorii exogeni naturali care influenţează dezvoltarea fizică a copiilor
a) [ ] vârsta copilului;
b) [x] condiţiile de habitat;
c) [x] activitatea copilului;
d) [x] clima şi mediul geografic;
e) [x] alimentaţia.
218. Factorii exogeni socio-economici, care influenţează dezvoltarea fizică a copiilor.
Factorii exogeni socio-economici, care influenţează dezvoltarea fizică a copiilor
a) [x] profesia părinţilor;
b) [x] asigurarea materială a familiei;
c) [x] nivelul de instruire şcolară şi educativă;
d) [ ] greutatea corporală;
e) [x] calitatea îngrijirii copilului.
219. Acţiunea factorilor exogeni asupra organismului copilului.
Acţiunea factorilor exogeni asupra organismului copilului.
a) [ ] gradul de accelerare;
b) [x] vârsta copilului;
c) [ ] vârsta mamei;
d) [x] intensitatea şi durata acţiunii factorului;
e) [x] grupa de sănătate.
IGIENA MUNCII MEDICILOR DE DIFERITE SPECIALITĂȚI
220. Caracteristica morbidității medicilor de diferite specialități.
obstetrician ginecolog -acuză surmenaj, dureri în regiunea inimii, excitabilitate, cefalee
anestezist, anesteziolog- : conjunctivita, anghina, infecții respiratorii acute. Indicii biochimici
ai sângelui demonstrează dereglări ale metabolismului pigmenților biliari, fenomene
difuze ale țesutului hepatic
chirurg-
221. Noxele profesionale prezente în munca medicilor de diferite specialități.
Radiatiile ne/ionizante, bisturiul cu laser, ultrasunete, lucrul in barocamere, vapori de
medicamente.
222. Maladiile profesionale ale medicilor de diferite specialități.
Radiatiile ne/ionizante, bisturiul cu laser, ultrasunete, lucrul in barocamere, vapori de
medicamente.
223. Cauzele principale în apariția maladiilor profesionale ale medicilor de diferite specialități.
- nerespectarea tehnicii securității;
- amenajarea incorectă a locului de muncă;
- iluminatul necorespunzător;
 - ventilarea și încălzirea nesatisfăcătoare;
- nerespectarea regimului de muncă (suprasolicitarea);
- lipsa mijloacelor de protecție individuală (măști, mănuși etc.);
- imperfecțiunea tehnologiei
224. Noxe fizice, chimice, biologice, psihogene profesionale prezente la locul de lucru al medicilor de diferite
specialități.
1. 1. radiația - ionizantă (medicii din cabinetele roentgen, spitalele oncologice); - cu
ultrasunet (diagnostica cu ultrasunete); - ultravioletă, electromagnetică (secția de
fizioterapie, în cazurile utilizării laserului în calitate de bisturiu, în cercetări
microscopice).
2. 2. Vibrația;
3. 3. Câmpul magnetic;
4. 4. Electricitatea statică;
5. 5. Curenți de frecvență înaltă;
6. 6. Presiunea înaltă;
7. 7. Zgomot de intensitate mare (de la aparatele și agregatele din secția de distribuire a
oxigenului, compresoare).
8. 8. Microclimatul.
Noxe chimice:
1. 1. Preparate medicamentose;
2. 2. Preparate narcotice;
3. 3. Substanțele dezinfectante, antisepticele;
4. 4. Vitaminele;
5. 5. Vaporii și aerosolii antibioticelor, hormonilor, anestezicilor și analgezicilor;
Noxe biologice:
1. 1. virusurile (gripa, HIV, hepatita infecțioasă etc.);
2. 2. bacteriile (holera etc.);
3. 3. antibioticele;
4. 4. vaccinurile;
5. 5. serurile;
6. 6. alergenii;
7. 7. preparatele vitamino-proteice;
8. 8. preparatele imunologice.
Noxe psihogene:
1. discuția cu pacientul – încordare neuro-emoțională, simțul responsabilității pentru viața
pacientului, pentru diagnosticul corect stabilit și prescrierea tratamentului adecvat;
2. starea de pregătire permanentă pentru luarea deciziilor importante pentru pacient în situații
extremale (în timpul resuscitării, nașterii etc.);
3. regimul de muncă neorganizat – prezența gărzilor de noapte și zilnice, intervențiilor
chirurgicale în timpul nopții, ceea ce duce la perturbarea bioritmului;
4. nerespectarea regimului alimentar;
5. volumul mare de muncă.
225. Particularitățile muncii chirurgului, anestezistului.
. CM Enumerati particularitătile muncii chirurgului:
a) !pozitia fortată a corpului
b) !suprasolicitarea analizatorului vizual
c) câmpul vast al manipulărilor în timpul interventiei
d) suprasolicitarea analizatorului olfactiv
e) încordarea statică îndelungată
CM Precizati abilitătile necesare anestezistului în activitatea profesională:
a) !spirit de observare
 b) !vigilentă
c) !evaluarea rapidă a informatiei
d) forta musculară
e) rezistenta musculară
226. Acțiunea preparatelor anestezice.
a) dezinfectantă
b) !gonadotropă
c) !embriotoxică
d) !sensibilizantă
e) !teratogenă

227. Particularitățile muncii femeilor chirurgi și anesteziste.

VARIANTE DE RASPUNS

a)!pozitia fortată a corpului

b) !suprasolicitarea analizatorului vizual
c) !câmpul vast al manipulărilor în timpul interventiei
d)suprasolicitarea analizatorului olfactiv
e) !încordarea statică îndelungată

CM Stabiliti perioada în care femeile chirurgi si anesteziste trebuie să fie înlăturate de la

lucru din sălile de operatie:
a) !sarcinii
b)lucrului intelectual
c)!alăptării
d)lucrului fizic
e) executării functiei de manager

INFORMAȚIE

Chirurgii sunt supuși stresului, iar particularitățile muncii sunt :poziția forțată a corpului, perioada îndelungată a
încordării statice în timpul intervențiilor chirugicale, purtarea măștii se poate solda cu dermatite,
suprasolicitarea analizatorului vizual și tactil, condiții microclimatice nefavorabile, care nu asigură un schimb
de căldură favorabil organismului.

Anesteziologii-necesită spirit de observare, vigilență și evaluare rapidă a situației, deprinderi practice și

cunoștințe tehnice pentru a mânui aparatajul performant. Ca obstacol în activitate: concentrația înaltă a
anestezicilor(eter, fluoreten) în aerul sălilor de operație ce se menține pe parcursul intervențiilor chirurgicale

Preparatele anestezice posedă acțiune gonadotropă, embriotoxică, sensibilizantă și teratogenă. Acest fapt vizează femeile
medici – chirurgi și anesteziști, deoarece poate fi dereglată graviditatea, deseori sunt înregistrate avorturi spontane,
toxicoze tardive și complicații la naștere. Femeile în perioada gravidității și alăptării trebuie să fie înlăturate de la lucrul
din sălile de operații.

228. Particularitățile muncii medicului ginecolog-obstetrician.

suprasolicitarilor neuroemotionale
suprasolicitarilor fizice
incordarii statice indelungate
actiunii vaporilor substantelor narcotice
variatiei de temperatură

INFORMAȚIE
Activitatea profesională a medicului ginecolog-obstetrician necesită multă vigilenţă, o coordonare exactă şi fină
a funcţiilor senzoriale şi motorii. Deosebit de suprasolicitat este analizatorul tactil.
Fiind expuşi suprasolicitărilor neuroemoţionale, încordării statice îndelungate, acţiunii vaporilor de substanţe
narcotice şi a gazelor în zona de respiraţie, medicii ginecologi-obstetricieni acuză surmenaj,
dureri în regiunea inimii, excitabilitate, cefalee. Starea de oboseală este influenţată de solicitarea neuropsihică,
de nunărul gărzilor de noapte, de caracterul activităţii profesionale (intervenţii chirurgicale cavitare, avorturi,
naşteri, procedee de diagnostic complicate).

229. Acțiunea laserului asupra medicilor chirurgi.

CM Specificati situatiile cînd medicii chirurgi pot fi supusi actiunii nefavorabile a
laserului:
a)!reflectat de pe suprafetele tesutului biologic
b) !reflectat de pe suprafetele instrumentelor medicale
c) !în cazuri accidentale ???
d)în timpul dezinfectiei
e)în timpul procedeelor de diagnostic

230. Acțiunea aparatajului medical cu ultrasunete asupra medicilor.

Alegeti factorii caracterisici activitătii medicilor cu aparatajul medical cu ultrasunete:
a)!încordarea statică si dinamică a muschilor mâinii si umărului
b)!contaminarea mîinilor cu gel de contact
c) !suprasolicitarea aparatului optic
d)efort fizic sporit
e)!afectarea organismului de către ultrasunetul cu transmitere prin contact

231. Factorii nocivi în cabinetele de fizioterapie.

a) aeroioni negativi
b) oxizi de azot
c) vapori de armoniac
d) bioxid de sulf
e) aeroioni pozitivi(particule încărcate pozitiv care există în atmosferă, sunt formați prin procese naturale,
cum ar fi radiația solară, forțele electrice din atmosferă și procesele de dezintegrare radioactivă. Rolul
aeroionilor pozitivi în mediul înconjurător este subiect de cercetare și dezbatere. )
Mai pot fi și : substanțele chimice(solvenții, dezinfectanții și alți agenți de curățare);praful și alergenii,
zgomotul(sunetele aparatelor de terapie sau aparatele de exerciții.), radiațiilor.

232. Terapia în barocamere, factorii nocivi

In barocamere se efectuează oxigenarea hiperbară, necesară pentru intervenţiile chirurgicale pe vase, pe cord, în caz de
gangrene, de intoxicaţii cu monoxid de carbon etc. Această terapie are menirea de a compensa insuficienţa de oxigen a
organismului pe contul compresiei cu oxigen, însoţită de un regim curativ special.
Parti componente:valoarea presiunii partiale, timpul de expozitie selectat de pacient

Definiti scopul terapiei in barocamere

a) compensa insuficienta de oxigen al organismului pe contul efectuării compresiei cu bioxid de
carbon
b) compensa insuficienta de oxigen al organismului pe contul efectuării compresiei cu oxigen
c) compensa insuficienta de oxigen al organismului pe contul efectuării decompresiei rapide
d) compensa insuficienta de oxigen al organismului pe contul efectuării compresiei cu azot
e) compensa insuficienta de oxigen al organismului pe contul efectuării compresiei rapide

De regulă, medicii activează la o presiune de 2-3 atm. La o presiune de 3-4 atm sunt posibile dereglări din partea sistemului
nervos central, eforie, ceea ce poate duce la un comportament neadecvat. În timpul aflării în barocamere poate surveni
disbaria - dureri în urechi, sinusuri, medicul revenind la normal treptat ( decompresiune)

La o presiune a O2 de 3-4 atmosfere pot apărea dereglări ale SNC, euforie

Poate surveni disbaria – dureri de urechi, sinusuri

233. Părțile componente al regimului curativ în barocamere.

a) valoarea presiunii partiale a oxigenului
b) asigurarea timpului de expozitie optim
c) asigurarea timpului de expozitie maxim
d) asigurarea timpului de expozitie minim
e) valoarea presiunii partiale a bioxidului de carbon

234. Măsurile de profilaxie a morbidității și optimizare a condițiilor de muncă a medicilor.

Marcati măsurile de profilaxie si optimizare a conditiilor de muncă a medicilor:
a) alimentatia dietetică
b)!supravegherea sanitară preventivă
c) !supravegherea sanitară curentă
d) !controlul medical preventiv(înainte de încadrare în muncă medicul trebuie să fie examinat de mai mulţi
specialişti: terapeut, chirurg, oftalmolog, otorinolaringolog, ginecolog, psihiatru, neuropatolog, stomatolog))
e) !controlul medical periodic

Mai poate fi: crearea de condiții pentru practicarea sportului, optimizarea condiţiilor de muncă și de odihnă.,
efectuarea investigaţiilor de laborator şi instrumentale, analiza parametrilor microclimatului (temperatura,
umiditatea relativă, viteza curenţilor de aer, aprecierea eficacităţii ventilaţiei aspiraţie-refulare .

235. Influența regimului termic nefavorabil în sala de operație asupra personalului medical.
Specificati procesele cauzate de regimul termic nefavorabil în sala de operatie:
a) !transpiratia
b) !suprasolicitarea sistemului de termoreglare
c) !cresterea temperaturii tegumentelor
d)înrăutătirea perceperii luminii
e)suprasolicitare statică îndelungată

Mai pot fi : disconfort și oboseală, concentrare și atenție scăzută, transpirație și deshidratare, risc de hipotermie
sau hipertermie. IMPORTANT: SĂ SE MENȚINĂ UN REGIM TERMIC FAVORABIL.

236. Factorii ce contribuie la dereglarea termoreglării organismului chirurgului.

Enumerati factorii care contribuie la dereglarea termoreglării organismului
chirurgului:
a) !interventiile chirurgicale îndelungate
b)cumularea temporară a căldurii în organism
c) !cumularea permanentă a căldurii în organism
d)scurtarea zilei de muncă
e) poluarea microbiană a aerului

Microclimat cald: scăderea termogenezei, diminuarea metabolismului bazal, vasodilataţie periferică, transpiraţie
puternică, care pot duce la hipertermie.
Microclimat rece: sporirea termogenezei, accelerarea metabolismului bazal, sporirea volumului sângelui circulant.

237. Mijloacele de îmbunătățire a termoreglării și asigurării confortului termic al chirurgului.

Asigurarea regimului termic in sala de operatie
Eliminarea vaporilor alcoolului etilic
Confectionarea costumului chirurgical din tesatura permeabila pentru aer
Dezinfectia aerului
Confectionarea costumului chirurgical din tesatura permeabila pentru apa

1.Utilizarea unui sistem de climatizare și ventilație adecvat în sala de operație poate contribui la menținerea
unei temperaturi și umidități optime.

2. Echipamentul să fie fabricat din materiale respirabile și confortabile.

3. Monitorizarea temperaturii corpului.

4. Pentru a oferi confort termic suplimentar, pot fi utilizate echipamente de încălzire sau răcire personală.

IGIENA RADIAȚIILOR
238. Tipurile de radiaţii care apar în procesul de schimbare radioactivă a elementelor.
a) α – radiaţii;
b) β – radiaţii;
c) γ – radiaţii;
d) Radiaţii cu neutroni;??????
e) Radiaţii ultraviolete.

neutroni: particule nucleare fără sarcină electrică. Pentru neuroni sunt specifice
următoarele însușiri: • sunt foarte penetranți, pot parcurge distanţe mari în aer • pentru ecranare sunt necesare materiale
foarte groase cu conţinut de hidrogen (beton, apă sau parafină) • prezintă risc radiologic mare pentru organism
239. De ce depinde severitatea acţiunii biologice a radioundelor de frecvenţă supraînaltă asupra
organismului uman.
a) lungimea de unda
b) durata actiunii
c) intensitatea câmpului electromagnetic
 d) dimensiunile suprafetei iradiante
e) concentratia bioxidului de carbon in aer

Mai depinde de: Intensitatea radiației, durata și frecvența expunerii, distanța față de sursă.

240. Tipul de radiaţii ce dă densitatea minimă de ionizare în substanţă.

a) radiaţii alfa;
b) radiaţii beta;
c) radiaţii gama;
d) radiaţii cu neutroni;
e) radiaţii X.

241. Componentele fondului radioactiv natural.

a) Radiaţia cosmică;

b) Radiaţia gama-telurică;(radiatia emisa de pamant si mediul inconjurator )

c)Radiaţia prin ingestie;

d) Radiaţia apărută la experimentarea armamentului nuclear;

e) Radiaţia cu izotopi radioactivi

Majoritatea radiaţiilor îşi au originea în mediul natural, constituind fondul natural de radiaţii. Astfel, omul este
permanent expus la următoarele radiaţii ionizante naturale:

radiaţia cosmică – particule de energie înaltă (nuclee grele, particule alfa, protoni și electroni) şi radiaţii gama provenite
din spaţiul cosmic ;

radiaţia terestră – are originea în elementele radioactive (uraniu, toriu şi potasiu) din roci şi din sol;

radonul – element radioactiv în stare gazoasă format în urma descompunerii radioactive naturale a uraniului din roci și
din sol;

radiaţia naturală din interiorul organismului – se compune din radionuclizii pătrunşi în organism prin inhalare (radon),
ingestie (potasiu-40) sau prin piele ;

radioactivitate naturală suplimentară prin activitatea socioeconomică – exploatări miniere, materiale de construcții.

242. Distanţa parcursă de razele- γ în aer.

a) micrometri;
b) milimetri;
c) centimetri;
d) metri;
e) sute de metri.

243. Tipurile de radiaţii care dau densitatea maximă de ionizare în substanţă.

a) radiaţii alfa;

b) radiaţii beta;

c) radiaţii gama;

d) radiaţii cu neutroni;

e) radiaţii X.

244. Condiții de normare a dozele maxime admise de iradiere de 1 mSv/an.

Dozele maxime admise de iradiere de 1 mSv/an sunt normate

pentru următoarele grupe de persoane:
a) persoanele expuse profesional din industrie;
b) persoanele expuse profesional din domeniul medicinei;
c) persoanele care locuiesc în apropierea centralelor nucleare;
d) populaţia în ansamblu;
e) pacienţii.

245. Componentele iradierii artificiale.

Iradierea artificială se referă la procesul intenționat de expunere a materialelor sau organismelor la radiații
ionizante produse de surse controlate. Acest proces implică utilizarea de surse radioactive sau de echipamente
care generează radiații ionizante, cum ar fi razele X sau radiațiile gamma, în diferite aplicații și industrii.
Surse radioactive- acestea sunt materiale care emit radiații ionizante și sunt utilizate în diverse aplicații, cum ar
fi medicina, cercetarea, industria și agricultura.
Aparate și echipamente de generare a radiațiilor: Acestea includ dispozitivele și aparatele care produc radiații
ionizante, cum ar fi aparatele cu raze X și acceleratoarele de particule
Reactoare nucleare: Acestea sunt instalații care generează energie electrică prin fisiunea nucleelor atomice.
Echipamente de detectare și măsurare a radiațiilor: Acestea includ instrumentele și echipamentele utilizate pentru
detectarea și măsurarea nivelului de radiații ionizante.
Tehnici de manipulare și protecție a radiațiilor: Acestea includ procedurile și măsurile luate pentru a minimiza
expunerea la radiații și pentru a proteja personalul și publicul de efectele nocive ale radiațiilor ionizante.

-Radiaţia apărută la experimentarea armamentului nuclear;

-producerea energiei electrice, utilizarea industrială a radiaţiilor,
-transportul şi depozitarea materialelor nucleare
materiale, echipamente, dispozitive, instalații capabile să producă câmpuri de radiații ionizante,
radiatoarele de alimente, sursele de radiografie industrială și aparatele de raze X.

( naturala: cosmica și telurica)

246. Unităţile de exprimare a activităţii substanţelor radioactive.
Activitatea substanţelor radioactive se măsoară în:
a) roentgen;
b) curie;
c) dezintegrări /sec;
d) mg-echivalent Ra;
e) becquereli
247. Unităţile de expunere a dozei de expoziţie (expunerii).
Doza de expoziţie se măsoară în:
a) Roentgen;

b) Rad;

c) Jouli/kg;

d) Ciuri;

e) Culon/kg

248. Varianta care corespunde caracterului fizic a particulelor alfa.

a)Flux de electroni;
b) Flux a nucleelor de Heliu;
c)Unde electromagnetice (fotoni de energie);
d)Flux de pozitroni;
e)Flux de neutroni.

Ele sunt formate din doi protoni și doi neutroni, fiind identice cu nucleii de heliu.
Particulele alfa sunt încărcate pozitiv,
Particulele alfa au o masă mare, o încărcare electrică pozitivă, o putere de penetrare limitată și interacționează
puternic cu materiile prin coliziuni electrice și nucleare

249. Varianta ce corespunde caracterului fizic al razelor Roentghen.

a) [Flux de electroni;
b) Flux a nucleelor de Heliu;
c) Unde electromagnetice (fotoni de energie);
d) Flux de pozitroni;
e) Flux de neutroni.
Razele Roentgen sunt produse prin emisie de către tuburi de raze X sau prin procese de dezintegrare radioactivă
în anumite izotopi, sunt o formă de radiații electromagnetice, la fel ca și lumina vizibilă, undele radio sau radiațiile
gamma, putere de penetrare ridicată.

250. Radiaţiile care sunt cele mai periculoase în caz de iradiere internă a organismului.
La iradierea internă a organismului, cele mai periculoase sunt următoarele radiații:
a) alfa;
b) fluxul de protoni;
c) beta;
d) razele X;
e) gama.

251. Materialele utilizate pentru confecţionarea ecranelor de protecţie.

a) Metale grele;
b) Metale uşoare;
c) Mase plastice;
d) Beton;
e) Sticlă

mai poate fi : plumb, gips, aluminiu.

252. Materialele utilizate pentru confecţionarea echipamentului individual de protecţie.
a) Metale grele;
b) Metale uşoare;
c) Sticlă organică;
d) Materiale plastice;
e) Stofă obişnuită .

mai poate fi: manusile din vinil, latex, combinezoanele de protecție pot fi confecționate din materiale rezistente
la substanțe chimice, cum ar fi polietilena.

253. Consecinţiele acţiunii iradierii ionizante asupra organismului uman.

Acţiunea radiației ionizante asupra organismului uman se soldează cu:
a) efect somatic direct;
b) efect somatic indirect;
c) efect teratogen;
d) efect genetic;
e) nu sunt efecte.

254. Componentele iradierii medicale.

Radierea medicală se referă la utilizarea radiațiilor ionizante în scopuri medicale.
Rezonanța magnetică nucleară
Tomografia computerizată; aparatele de raze X
Radiatia roenghen
Lazer
Radiatii Infra-rosii
Iradierea fotonica
Aparatele folosite RMN, TC, radiografia, radiofotografia

255. Grupele de organe critice sunt stabilite de NRP.( Comisia de Reglementare Nucleară)
Sensibilitate mare: Cristalin, Gonade, Măduva hematogenă Splina, Timus, ganglioni limfatici
Medie: piele, organe cu mesoderm (ficat, plămâni, inimă)
Mică: mușchi, oase, sistem nervos
Sau grupe de organe pentru expunere externă (pielea, cristalinul ochiului, glandele mamare, gonadele și alte
organe specifice, în funcție de locația și durata expunerii externe la radiații ionizante.) sau pentru expunere
internă(dcestea includ măduva osoasă, plămânii, gonadele, tiroida, sângele, stomacul, colonul și alte organe
specifice, în funcție de calea de intrare a materialului radioactiv în corp.)

256. Efectele biologice somatice nestocastice ale radiaţiilor ionizante.

a) Leucopenia;
b) Osteosarcomul;
c) Cancer al pieii;
d) Cancer tiroidian;
e) Anemie aplastică .

*SOMATICE
a) Boala actinică acută;
b) Arsuri cutanate;
c) Leucemii;
d) Tumori;
e) Epilaţie.
Mai poate fi: risc de cancer, apariția mutațiilor genetice, infertilitate, arsuri, sindrom de radiatii acute.

257. Doza de iradiere admisă pentru personal conform NRP internaţionale.

a) 20 mSv/an;
b) 30 mSv/trimestru;
c) 5 mSv/an;
d) 0,5 mSv/an;
e) 0,1 mSv/an

258. Caracteristicile principale a radiaţiilor ionizante.

a) Energia;
b) Proprietatea de penetrare;
c) Proprietatea de ionizare;
d) Proprietatea de destrucţie a materialelor;
e) Efectul termic

Radiațiile ionizante sunt forme de radiații care au suficientă energie pentru a îndepărta electroni din atomii sau
moleculele cu care interacționează. Aceste radiații pot fi generate natural (ca parte a fondului radioactiv) sau
artificial (produse de activități umane, cum ar fi utilizarea energiei nucleare sau radiografii medicale).
Caracteristici:ionizare, penetrare(pot penetra diverse țesuturi), energie(transporta energie), interactiuni cu
materiile , variabilitatea tipurilor de radiatii(alfa, beta, gama, neutroni, X)

259. Indicați nivelul de iradiere accidentală.

Doza maxima admisa fiind de 300 mai mare decit doza normala de la 3 la 10 Gy

Doza maxima admisa fiind de 400 mai mare decit doza normala de la 3 la 11 Gy

Doza maxima admisa fiind de 800 mai mare decit doza normala de la 3 la 15 Gy

Doza maxima admisa fiind de 700 mai mare decit doza normala de la 3 la 10 Gy

Doza maxima admisa fiind de 100 mai mare decit doza normala de la 3 la 10 Gy

doze în miliziverți -maxim admisibil este pana la 10 mZ

260. Principiile de asigurare a radioprotecției.

Indicaţi principiul de radioprotecţie ce nu se aplică la lucrul cu sursele închise de radiaţiile
ionizante
a) [ ] Protecţia cu cantitatea;
b) [ ] Protecţia cu timpul;
c) [ ] Protecţia cu distanţa;
d) [ ] Protecţia cu ecrane;
e) [x] Folosirea mijloacelor de protecţie individuală pentru radiaţiile ultraviolete.
- protectie fizica
- protectie chimica
- protectie biochimica
- protectie biologica
SAU
- decontaminare
- decorporare
- dilutie izotopica
SAu
- masuri preventive;

- masuri de supraveghere;
- masuri de limitare si lichidare
SAU
- Justificarea
- Optimizarea
- Intervenţia
SAU
- nepermiterea depăşirii nivelului maxim admis de expunere la radiaţii ionizante;
- excluderea oricărei iradieri nejustificate;
- reducerea dozelor de iradiere la un nivel minim posibil;
- justificarea oricăror activităţi (practici) ce prevăd utilizarea surselor de radiaţii
ionizante.

POATE FI:principiul optimizării(Doza de radiații la care este expusă o persoană sau mediul înconjurător trebuie
să fie redusă la un nivel cât mai mic posibil) limitării dozelor,( doza de radiații la care este expusă o persoană
sau mediul înconjurător trebuie să fie limitată sub un nivel prestabilit) justificării(orice activitate care implică
expunerea la radiații ionizante trebuie să fie justificată, adică să ofere un beneficiu semnificativ care să
compenseze riscul asociat cu expunerea.)

URGENȚE ÎN SĂNĂTATEA PUBLICĂ

261. Structurile statale care declară starea de urgenţă în sănătatea publică.
a) Comisia naţională extraordinară de sănătate publică
b) Ministerul sănătății
c) Comisia teritorială extraordinară de sănătate publică
d) Agenția Națională pentru Sănătate publică
e) Parlamentul

262. Caracterizați Hotărârea de declarare a stării de urgenţă în sănătatea publică.

a)stabilește cadrul juridic

b)asigură supravegherea sănătății publice

c)asigură accesul echitabil la serviciile de sănătate publică

d)nu asigură supravegherea sănătății publice

e)nu asigură accesul echitabil la serviciile de sănătate publică

263. Planul măsurilor de răspuns la urgența de sănătate publică.

a)la nivel naţional
b)la nivel regional
c)la nivel internațional
d)la nivelul unităţilor teritoriale(local)
d)la nivelul unităților administrative /geografice

264. Hotărârea de anulare a stării de urgenţă în sănătatea publică.

• se anulează prin emiterea unei hotărâri a Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică
• se anulează prin emiterea unei hotărâri a Comisiei teritoriale extraordinare de sănătate publică

265. Riscurile pentru securitatea națională.

a)după relevanța riscurilor la adresa securității naționale(biologice; chimice; radiologice și nucleare.)
b)după relevanța amenințărilor la adresa securității naționale(Emergența și reemergența maladiilor
infecțioase;accidentele chimice.)
c)după relevanța cheltuielilor
d)după relevanța vulnerabilităților(Asigurarea insuficientă a sistemului medical cu specialiști;imposibilitatea
pronosticării timpului și locului apariției maladiilor emergente și reemergente;).)
e)după relevanța satisfacerii nevoilor populației

-Alertă cu cod galben – risc posibil de declanşare a unei urgenţe de sănătate publică;
• Alertă cu cod portocaliu – risc probabil de declanşare a unei urgenţe de sănătate publică;
• Alertă cu cod roşu – risc iminent de declanşare a unei urgenţe de sănătate publică.

266. Măsurile de prevenire a urgenţelor de sănătate publică.

267. Noțiunea corectă a Regulamentului Sanitar Internațional.
a)un tratat internațional (drept internațional) care stabilește reguli globale în domeniul sănătății publice, cu scopul
de a consolida securitatea sănătății la nivel național, regional și internațional.
b)o declarație formală a OMS cu privire la „un eveniment extraordinar, care constituie un risc pentru sănătatea
publică, pentru alte state, prin răspândirea internațională a bolii și necesită un răspuns internațional coordonat”.
c)apariția sau amenințarea reală a răspândirii unei boli sau probleme de sănătate, care implică o probabilitate
mare a unui număr mare de decese și/sau un număr mare de răni în rândul populației afectate.
d)ansamblu de măsuri cu caracter administrativ, economic, medical, social şi de menţinere a ordinii publice, care
se instituie provizoriu în caz de pericol sau declanşare a urgenţelor de sănătate publică, în scopul prevenirii,
diminuării şi lichidării consecinţelor acestora.
e)ansamblu de măsuri cu caracter administrativ, economic, medical, social şi de menţinere a ordinii publice, care
nu se instituie provizoriu în caz de pericol sau declanşare a urgenţelor de sănătate publică, în scopul prevenirii,
diminuării şi lichidării consecinţelor acestora.

268. În ce an și de către care structură a fost aprobat Regulamentul Sanitar Internațional.

2005!!!!!!!!!
Adunarea Mondiala a Sanatatii!!!!!!!!!!!!
Regulamentul sanitar internațional (2005) (RSI) adoptat de cea de a 58-a Adunare Mondială a
Sănătății din 23 mai 2005 a consolidat coordonarea între statele părți la Organizația Mondială a
Sănătății (OMS), care include toate statele membre ale Uniunii

269. Rolul principal al Regulamentului Sanitar Internațional.

o Joacă un rol cheie în modelarea modului în care lumea se pregătește și răspunde la situații de urgență.
o Joacă un rol în prevenirea, depistarea şi eliminărea încălcărilor legislaţiei sanitare de către persoanele fizice
şi juridice.
o Joacă un rol în colectarea continuă, analiza, interpretarea şi difuzarea datelor privind starea de sănătate a
populaţiei şi factorii care o determină.
o Joacă un rol în menţinere a ordinii publice, care se instituie provizoriu .
o Joacă un rol în asigurarea sistemului medical cu specialiști.

270. Structura națională principală responsabilă de implementarea Regulamentului Sanitar Internațional.

o Ministerul sănătății RM
o Naționala Moldovei de fotbal
o Ministerul justiției
o Parlamentul RM
o Casa națională de asigurări medicale

DIN REGULAMENT - : Punctul focal național

MAI POATE FI SI Centrul Național de Coordonare a Răspunsului la Urgențe de Sănătate Publică(mai verificati)

271. Noțiunea Urgenței de Sănătate Publică de Importanță Internațională.

o un tratat internațional (drept internațional) care stabilește reguli globale în domeniul sănătății publice, cu
scopul de a consolida securitatea sănătății la nivel național, regional și internațional.
o o declarație formală a OMS cu privire la „un eveniment extraordinar, care constituie un risc pentru sănătatea
publică, pentru alte state, prin răspândirea internațională a bolii și necesită un răspuns internațional coordonat”.
o apariția sau amenințarea reală a răspândirii unei boli sau probleme de sănătate, care implică o probabilitate
mare a unui număr mare de decese și/sau un număr mare de răni în rândul populației afectate.
o ansamblu de măsuri cu caracter administrativ, economic, medical, social şi de menţinere a ordinii publice,
care se instituie provizoriu în caz de pericol sau declanşare a urgenţelor de sănătate publică, în scopul prevenirii,
diminuării şi lichidării consecinţelor acestora.
o ansamblu de măsuri cu caracter administrativ, economic, medical, social şi de menţinere a ordinii publice,
care nu se instituie provizoriu în caz de pericol sau declanşare a urgenţelor de sănătate publică, în scopul
prevenirii, diminuării şi lichidării consecinţelor acestora.

272. Definiția de Urgență de Sănătate Publică.

o un tratat internațional (drept internațional) care stabilește reguli globale în domeniul sănătății publice, cu
scopul de a consolida securitatea sănătății la nivel național, regional și internațional.
o o declarație formală a OMS cu privire la „un eveniment extraordinar, care constituie un risc pentru sănătatea
publică, pentru alte state, prin răspândirea internațională a bolii și necesită un răspuns internațional coordonat”.
o apariția sau amenințarea reală a răspândirii unei boli sau probleme de sănătate, care implică o probabilitate
mare a unui număr mare de decese și/sau un număr mare de răni în rândul populației afectate.
o ansamblu de măsuri cu caracter administrativ, economic, medical, social şi de menţinere a ordinii publice,
care se instituie provizoriu în caz de pericol sau declanşare a urgenţelor de sănătate publică, în scopul prevenirii,
diminuării şi lichidării consecinţelor acestora.
o ansamblu de măsuri cu caracter administrativ, economic, medical, social şi de menţinere a ordinii publice,
care nu se instituie provizoriu în caz de pericol sau declanşare a urgenţelor de sănătate publică, în scopul
prevenirii, diminuării şi lichidării consecinţelor acestora.
273. Starea de urgență în sănătatea publică.
o un tratat internațional (drept internațional) care stabilește reguli globale în domeniul sănătății publice, cu
scopul de a consolida securitatea sănătății la nivel național, regional și internațional.
o o declarație formală a OMS cu privire la „un eveniment extraordinar, care constituie un risc pentru sănătatea
publică, pentru alte state, prin răspândirea internațională a bolii și necesită un răspuns internațional coordonat”.
o apariția sau amenințarea reală a răspândirii unei boli sau probleme de sănătate, care implică o probabilitate
mare a unui număr mare de decese și/sau un număr mare de răni în rândul populației afectate.
o ansamblu de măsuri cu caracter administrativ, economic, medical, social şi de menţinere a ordinii publice,
care se instituie provizoriu în caz de pericol sau declanşare a urgenţelor de sănătate publică, în scopul prevenirii,
diminuării şi lichidării consecinţelor acestora.
o ansamblu de măsuri cu caracter administrativ, economic, medical, social şi de menţinere a ordinii publice,
care nu se instituie provizoriu în caz de pericol sau declanşare a urgenţelor de sănătate publică, în scopul
prevenirii, diminuării şi lichidării consecinţelor acestora.

274. Ce este gradul de pregătire pentru urgenţe de sănătate publică.

o capabilitatea sistemului de sănătate publică, inclusiv a serviciilor de sănătate, a autorităţilor administraţiei
publice, comunităţilor şi indivizilor, de a preveni, a se proteja, a răspunde rapid şi a se restabili în urma urgenţelor
de sănătate publică.
o un tratat internațional (drept internațional) care stabilește reguli globale în domeniul sănătății publice, cu
scopul de a consolida securitatea sănătății la nivel național, regional și internațional.
o o declarație formală a OMS cu privire la „un eveniment extraordinar, care constituie un risc pentru sănătatea
publică, pentru alte state, prin răspândirea internațională a bolii și necesită un răspuns internațional coordonat”.
o apariția sau amenințarea reală a răspândirii unei boli sau probleme de sănătate, care implică o probabilitate
mare a unui număr mare de decese și/sau un număr mare de răni în rândul populației afectate.
o ansamblu de măsuri cu caracter administrativ, economic, medical, social şi de menţinere a ordinii publice,
care se instituie provizoriu în caz de pericol sau declanşare a urgenţelor de sănătate publică, în scopul prevenirii,
diminuării şi lichidării consecinţelor acestora.

275. Angajamentele statelor pentru implementarea Regulamentului Sanitar Internațional.

o Desemnarea punctului focal RSI național.
o Punctele focale trebuie să fie disponibile 24 / 24 ore în decurs de 7/7 zile, săptămînal.
o Supravegherea și Evaluarea evenimentelor (care au loc pe teritoriul țării)de SP.
o Notificarea/raportarea către OMS în decurs de 24 de ore a potențialelor evenimente de urgențe de sănătate
publică.
o Neglijarea evinimentelor care pot duce la o urgență de sănătate publică.

276. Cauzele externe ale situațiilor de urgență publică.

o Dezastre naturale
o Întreruperea bruscă a furnizării de energie electrică, gaz
o Terorism
o Război
o Complexitatea tehnologiei

277. Urgențele de sănătate publică după sursa de origine.

o Situații de urgență pe timp de război
o Situații de urgență pe timp de pandemie
o Situații de urgență pe timp de ploaie
o Situații de urgență pe timp de secetă
o Situații de urgență pe timp de pace

278. Obiectivele cadrului normativ cu referire la urgențele de sănătate publică.

o stabileşte cadrul juridic
o asigură supravegherea sănătăţii publice
o asigură accesul echitabil la serviciile de sănătate publică
o restrictioneaza accesul echitabil la serviciile de sănătate publică
o nu supravegheaza sanatatea publica

279. Riscurile de declanșare a urgenței de sănătate publică.

o Alertă cu cod galben – risc posibil de declanşare a unei urgenţe de sănătate public
o Alertă cu cod portocaliu – risc probabil de declanşare a unei urgenţe de sănătate publică
o Alertă cu cod roşu – risc iminent de declanşare a unei urgenţe de sănătate publică
o Alertă cu cod verde- separare fizică a unui individ sau a unui grup de indivizi infectaţi
o Alertă cu cod albastru - restricţia activităţilor de circulaţie, izolarea şi/sau separarea de alte persoane a
persoanelor suspecte de a fi infectate, dar care nu sunt bolnave
o risc improbabil
o risc posibil
o risc iminent
o risc probabil
o risc inerent

280. Categoriile întrebărilor după care se calculează indicele global de siguranță în sănătate (GHS).
Prevenire
Descoperire și raportare
Reacție rapidă
Sistemul de sănătate
Conformitate cu cerințele internaționale
Situația generală de risc
Situația negenerală de risc
Reacție lentă
Situație individuală de risc

STRESUL OCUPAȚIONAL
281. Factorii stresului ocupațional.
Organizaționali
Profesionali
Factorii ce țin de trăsăturile personalității
Generali
Individuali

Stresul ocupational, cunoscut și sub denumirea de stres la locul de muncă sau stres profesional, se referă la
presiunea și tensiunea psihologică resimțită de către indivizi în cadrul mediului lor de lucru.
282. Definiția stresului.
Starea biologica de alerta care mobilizeaza corpul pentru a răspunde sau a riposta la solicitări sau amenințări
Starea biologica de relaxare care mobilizeaza corpul pentru a răspunde sau a riposta la solicitări sau amenințări
Starea biologica de alerta care nu mobilizeaza corpul pentru a răspunde sau a riposta la solicitări sau amenințări
Starea biologica de somnolență care mobilizeaza corpul pentru a răspunde sau a riposta la solicitări sau amenințări
Starea biologica de solicitare care mobilizeaza corpul pentru a răspunde sau a riposta la solicitări sau amenințări

Sau poate fi - răspuns nespecific al organismului la orice solicitare

283. Starea în sindromul general de adaptare când organismul pare ca s-a adaptat la acțiunea agenților
stresori.
starea de rezistență (revenire)
starea de relaxare
starea de alarmă
starea de somnolență
starea de depresie
SAU Sindromul Selye(asa e sindromul), SELYE ESTE SI PARINTELE STRESULUI

284. Noțiune de sindrom Burnout.

A)este epuizarea fizică, emoţională sau motivaţională, care se caracterizează prin tulburarea productivităţii şi
oboseală, insomnie, predispoziţie crescută la afecţiuni somatice, precum şi consumul de alcool sau alte
substanţe psihoactive, în scopul obţinerii unei uşurări temporare, ceea ce are tendinţă de dezvoltare a unei
dependenţe fiziologice şi (în multe cazuri) a comportamentului suicidal

B)este epuizarea doar motivaţională, care se caracterizează prin tulburarea productivităţii şi oboseală, insomnie,
predispoziţie crescută la afecţiuni somatice, precum şi consumul de alcool sau alte substanţe psihoactive, în scopul
obţinerii unei uşurări temporare, ceea ce are tendinţă de dezvoltare a unei dependenţe fiziologice şi (în multe cazuri)
a comportamentului suicidal

C)este epuizarea doar fizică, care se caracterizează prin tulburarea productivităţii şi oboseală, insomnie, predispoziţie
crescută la afecţiuni somatice, precum şi consumul de alcool sau alte substanţe psihoactive, în scopul obţinerii unei
uşurări temporare, ceea ce are tendinţă de dezvoltare a unei dependenţe fiziologice şi (în multe cazuri) a
comportamentului suicidal

D)este epuizarea doar emoţională, care se caracterizează prin tulburarea productivităţii şi oboseală, insomnie,
predispoziţie crescută la afecţiuni somatice, precum şi consumul de alcool sau alte substanţe psihoactive, în scopul
obţinerii unei uşurări temporare, ceea ce are tendinţă de dezvoltare a unei dependenţe fiziologice şi (în multe cazuri)
a comportamentului suicidal

E)este epuizarea fizică, emoţională sau motivaţională, care nu se caracterizează prin tulburarea productivităţii şi
oboseală, insomnie, predispoziţie crescută la afecţiuni somatice, precum şi consumul de alcool sau alte substanţe
psihoactive, în scopul obţinerii unei uşurări temporare, ceea ce are tendinţă de dezvoltare a unei dependenţe
fiziologice şi (în multe cazuri) a comportamentului suicidal

285. Cine este considerat ”părintele” stresului.

a) HANS SELYE
b) HANS WORD
c) MILEY CYRUS
d) JOHNNU DEPP
e) JOHN CHRISTOPHER
286. Caracteristica principală a stresului ocupațional.
este generat de viața profesională, de mediul muncii, cu consecințele nemijlocite asupra activității profesionale, dar și
asupra sănătății celor care prestează munca respectivă.
se instalează atunci când cerințele postului nu se potrivesc sau depășesc capacitățile, resursele sau nevoile
lucrătorului, sau atunci când cunoștințele sau abilitățile unui lucrător sau ale unui grup nu se potrivesc cu așteptările
culturii organizaționale ale unei întreprinderi

287. Ce presupune conflictul de rol.

a) persoana este supusă unor imperative, solicitări, presiuni cu caracter contradictoriu sau chiar inacceptabile.
b) persoana nu este supusă unor imperative, solicitări, presiuni cu caracter contradictoriu sau chiar inacceptabile.
c) persoana este supusă unor întrebări cu caracter contradictoriu sau chiar inacceptabile.
d) animalul este supusă unor imperative, solicitări, presiuni cu caracter contradictoriu sau chiar inacceptabile.
e) persoana este supusă unor imperative, solicitări, presiuni cu caracter necontradictoriu sau chiar acceptabile.

288. Ce este ambiguitatea rolului.

a) Individul confruntat cu ambiguitatea rolului nu cunoaște exact obiectivele și sarcinile ce-i revin, performanțele
așteptate de organizație, criteriile de control, evaluare și motivare.
b) Planta confruntată cu ambiguitatea rolului nu cunoaște exact obiectivele și sarcinile ce-i revin, performanțele așteptate de
organizație, criteriile de control, evaluare și motivare.
c) Individul confruntat cu adevărul rolului nu cunoaște exact obiectivele și sarcinile ce-i revin, performanțele așteptate de
organizație, criteriile de control, evaluare și motivare.
d) Individul confruntat cu ambiguitatea rolului cunoaște exact obiectivele și sarcinile ce-i revin, performanțele așteptate de
organizație, criteriile de control, evaluare și motivare.
e) Individul confruntat cu ambiguitatea rolului nu cunoaște exact obiectivele și sarcinile ce-i nu îi revin, performanțele așteptate
de organizație, criteriile de control, evaluare și motivare.

289. Forma stresului după efectul său pozitiv asupra organismului.

a) eustresul
b) distresul
c) mistresul
d) costresul
e) nostresul

290. Factorii stresului ocupațional.

a) Factorii ce țin de trăsăturile personalității (anxietate, autoaprecierea scăzută, labilitatea emoțională pronunțată,
pasivitate)
b) Profesionali
c) Oragnizaționali (sarcina înaltă de lucru, cerințele ambigue, lipsa sau insuficiența susținerii sociale, lipsa intereselor în
afara serviciului, remunerarea insuficientă a muncii)
d) Individuali
e) Ocupaționali

291. Stresorii relaționați cu munca.

a) [x]conținutul muncii(supraîncarcarea,complexitatea muncii,monotonia muncii,responsabilitatea crescută,munca cu
grad sporit de pericol,solicitari conflictuale
b) [x]conditiile de munca(sub.toxice,conditii inadecvate,pozitia in timpul muncii,solicitari fizice excesive,situatii
periculoase,lispa igienii,lipsa masurilor de protectie.
c) [x]conditiile de angajare(program de lucru,nivel scazut de salarizare,posibilitati reduse de dezvoltarea a
carierii,contracte de munca inflexibile,insecuritatea muncii.
d) [x]reteaua sociala la locul de munca(suport social scazut,participare scazuta la luarea decizilor,discriminare.
292. Etapele de dezvoltare a sindromului general de adaptare la stres.
 [x]etapa de tensiune(anxietate)sau faza de alarma
[x]etapa de rezistență
[x]etapa de epuizare

293. Impactul stresului ocupațional asupra sănătății.

[x]deficiente fizice(boli cardiovasculare,HTA,maladii gastrointestinale,afectuni
muscoloscheletice,diabet zaharat,cancer)
[x]tulburari psihice(epuizare,depresie,anxientate)
[x]tulburari comportamentale(abuzul de alcool,sendentarismul,drogurile,insomnia,cresterea
incidentii accidentelor de munca)

294. Profesiile care sunt supuse cel mai des sindromului arderii profesionale.
a) medicii
b) profesor-invatator
c) psiholog
d) asistent social
e) salvator
f) angajatii organelor de protectie
g) angajatii organelor de drept

295. Caracteristicile ”eustresului”.

a) siguranta de sine
b) implicare profunda in viata profesionala si personala
c) capacitatea de a-si asuma riscurii
d) perseverenta fata de structurile adverse sau diverse solicitari
e) flexibilitatea in opinii si actiuni
f) constiintizarea faptului ca nu poti schimba situatile stresante,dar le poti accepta si depasi
g) schimbarea este considerata ca o provocare la competitie si nu ca o amenintare

296. Caracteristicile ”distresului”.

a) efecte subiective (plictiseala, depresie, oboseala, apatie, nervozitae, anxietate, agresiune, indispozitie)
b) efecte comportamentale (alcoolism, predispozitie spre accidente, abuz de cafea, tendinta de a minca,a fuma excesiv,
comportament impulsiv sau nervos)
c) efecte cognitive (concentrare slaba, scaderea atentiei, hipersensibiliatea la critica, blocaje mentale )
d) efecte fiziologice (crestrea glicemiei, pulsului ridicat, HTA, uscaciunea gurei, transpiratii reci, dilatarea pupililor,
valuri de caldura si frig
e) efecte organizationale (absenteizm, demisii, productivitate scazuta, izolare, insatisfactie in munca, reducerea
inresponsabilitatii in organizatia in care muncesti

297. Acțiunile de soluționare constructivă a conflictelor la locul de muncă.

 a) cresterea calificarii profesionale
b) cautarea unor noi moduri de indeplinire a activitatii
c) schimbarea statutului profesional
d) schimbarea locului de munca si recalificarea

298. Consecințele soluționării distructive a conflictelor la locul de muncă.

a) apatie profesionala
b) alcoolizare
c) sinucidere
d) fericire
e) indispoziție

299. Indicii de ”ardere” organizațională.

a) fluctuația neadecvată de mare a personalului
b) motivația redusă pentru muncă (pauzele prea dese de fumat sau de ceai)
c) dependența profesională a personalului de conducere
d) insuficiența de colaborare
e) creșterea sentimentului de nemulțumire de muncă
f) manifestarea negativizmului referitor la rolul sau funcția secției

300. Acțiunile abordării organizaționale în managementul stresului ocupațional.

a) redistribuirea sarcinilor în cazul supraîncărcării

b) implimentarea unor proceduri specifice diferitor cazuri(standarde ,protocoale,ghiduri)
c) îmbogățirea postului(varietatea sarcinilor ,dinamism,creștrea interesului)
d) motivarea
e) elaborarea programelor magangeriale anti stre(deconsiliere,de evaluare a sanatatii,pentru sanatatea emotionala
f) este necesar ca personalul organizatiei sa cunoasca perfect -cerintele postului,performantele asteptate din partea
lor,sa fie incredintati sa poata realiza aceste performante

301. Abordarea individuală a managementului stresului ocupațional.

a) cunoasterea cere; intelegerea cauzei stresului,mai degraba decit tratarea simptomelor, confruntarea situatii
percepute cu realitatea,analiza situatiei,constientizaraea posibilitatii de schimabre,actiunea in conformitate cu
dorinta
b) tehnici de relaxare
c) tehnici de meditatie
d) sport/exercitii fizice
e) umorul
f) teatru
g) hobby
h) muzica
i) dansuri

IGIENA SOLULUI
302. Factorul care contribuie la formarea solului după V. V. Dokuchaev.
a) tipul de roci
b) Clima
c) Flora și Fauna
d) Relieful terenului si varsta solului
e) Economia

303. Grupa de vegetație în funcție de ponderea participării la formarea solului după N. N. Rozov.
 a) lemnoasă
b) erbacee
c) deșert
d) mușchi și licheni
e) arbuști

304. Tipul de sol în funcție de relief.

a) Nisipoase
b) Argiloase
c) De turbă
d) Calcaroase
e) Preţioase

305. Definiți noțiunea de capilaritate a solului.

a) proprietatea solului de a permite apei subterane de a se ridica prin pori către straturile de sus.
b) volumul total al spațiilor umplute cu aer, apă sau ocupate de organismele vii.
c) proprietatea solului de a reține în porii săi diferite impurități: substanțe toxice solide sau sub formă de soluții și
microorganisme.
d) un proces natural ce constă în descompunerea substanțelor nocive și transformarea lor în substanțe anorganice utile.
e) un proces artificial ce constă în descompunerea substanțelor nocive și transformarea lor în substanțe anorganice utile.

306. Noțiunea de porozitate a solului.

a) proprietatea solului de a permite apei subterane de a se ridica prin pori către straturile de sus.
b) volumul total al spațiilor umplute cu aer, apă sau ocupate de organismele vii.
c) proprietatea solului de a reține în porii săi diferite impurități: substanțe toxice solide sau sub formă de soluții și
microorganisme.
d) un proces natural ce constă în descompunerea substanțelor nocive și transformarea lor în substanțe
anorganice utile.
e) un proces artificial ce constă în descompunerea substanțelor nocive și transformarea lor în substanțe anorganice utile.

307. Noțiunea de capacitate de filtrare a solului.

a) proprietatea solului de a permite apei subterane de a se ridica prin pori către straturile de sus.
b) volumul total al spațiilor umplute cu aer, apă sau ocupate de organismele vii.
c) proprietatea solului de a reține în porii săi diferite impurități: substanțe toxice solide sau sub formă de soluții și
microorganisme.
d) un proces natural ce constă în descompunerea substanțelor nocive și transformarea lor în substanțe anorganice utile.
e) un proces artificial ce constă în descompunerea substanțelor nocive și transformarea lor în substanțe anorganice utile.

308. Importanța sanitară a temperaturii solului.

a) influențează clima regiunii respective
b) influiențează viața plantelor, procesele biochimice și biologice care au loc în sol
c) permite reținerea relativ constantă a apelor subterane
d) protejează conductele de apă și canalizare
e) influiențează circuitul apei în natură

309. Noțiunea de autoepurare a solului.

a) proprietatea solului de a permite apei subterane de a se ridica prin pori către straturile de sus.
b) volumul total al spațiilor umplute cu aer, apă sau ocupate de organismele vii.
c) proprietatea solului de a reține în porii săi diferite impurități: substanțe toxice solide sau sub formă de soluții și
microorganisme.
d) un proces natural ce constă în descompunerea substanțelor nocive și transformarea lor în substanțe anorganice utile.
e) un proces artificial ce constă în descompunerea substanțelor nocive și transformarea lor în substanțe anorganice utile.
310. Factorii care contribuie la formarea solului, după V. V. Dokuchaev.
a) Tipul de roci
b) Clima
c) Flora și Fauna
d) Relieful terenului si varsta solului
e) Economia

311. Tipurile de roci.

a) Magmatice
b) Sedimentare
c) Metamorfice
d) Prețioase
e) Permiabile

312. Grupele de vegetație în funcție de ponderea participării la formarea solului.

a) lemnoasă
b) erbacee
c) deșert
d) mușchi și licheni
e) arbuști

313. Tipurile de sol în funcție de relief.

a) Nisipoase
b) Argiloase
c) De turbă
d) Calcaroase
e) Preţioase

314. Criteriile unui sol salubru.

a) Permiabilitatea pentru aer
b) Permiabilitatea pentru apă
c) Capilaritatea
d) Capacitatea de filtrare
e) Capacitatea de capilaritate

315. Noțiunile de autoepurare a solului.

a) Metoda 3 puncte pe diagonală, 5 puncte pe diagonală, 5 puncte “plic”
b) Metoda 2 puncte pe diagonală, 5 puncte pe diagonală, 5 puncte “plic”
c) Metoda 3 puncte pe diagonală, 3 puncte pe diagonală, 3 puncte “plic”
d) Metoda 5 puncte pe diagonală, 5 puncte pe diagonală, 5 puncte “plic”
e) Metoda 3 puncte pe diagonală, 3 puncte pe diagonală, 5 puncte “plic”

316. Metoda de recoltare a solului pentru.

317. Analizele fizico-mecanică și chimică.
318. Determinarea capilarității solului.
a) Tuburi de sticlă de 2-3 cm, legate jos cu tifon
b) Se cufundă într-un vas cu apă la 0,5 cm adîncime
c) Se măsoară nivelul ridicării apei în tuburi peste 10,15, 30 min și 24 ore.
d) Mărimea capilarității se exprimă în cm.

319. Proprietățile chimice ale solului.

 a) Azotul de nitrați
b) Cloruri
c) Oxidabilitate
d) Azotul de nitriți
e) Plumbul

320. Avizarea sanitară a terenului.

a) Se colectează date despre dinamica morbidității legate de poluarea solului (dizenterie, helmintiaze)
b) Avizul sanitar conține date despre probleme referitoare la destinația solului, contactul direct /indirect al omului cu
solul
c) Se argumenteaza punctele de recoltare a probelor de sol pentru analizele de laborator
d) Scop : studierea condițiilor locale topografice și geologice, stabilirea surselor de poluare, care pot influența starea
sanitară a solului și microclima localității.
e) Se studiază date despre topografie, hidrografie, compoziția geologică, temperatură (influențează regimul termic al
stratului terestru de aer și înmulțirea microorganismelor)

321. Cifra sanitară a solului.

a) Sporii clostridiilor sulfitreducătoare
b) Chistul amebian
c) Numărul Hlebnicov
d) Colifagii
e) Indicele de hidrogen

IGIENA SUBSTABȚELOR CHIMICE

322. Factori de risc de origine chimică.
a) După carcterul de acțiune
b) După căile de încorporare în organism
323. Care este principalul pericol pentru sănătate a substanțelor chimice?
a) Actiune toxica generala iritanta, sensibilizatoare, cancerigena, mutagena asupra aparatului de reproducere
324. Noțiunea de toxicologia.
325. Expunerea frecventă la agentul toxic în Republica Moldova.
326. Calea de pătrundere în organism a substanței chimice.
a) Caile respiratorii
b) Tubul digestiv
c) Piele
327. Mecanismul de interacțiune a substanțele chimice.
328. Producerea poluanților organici persistenți.
329. Confrom datelor OMS, care este ponderea afecțiunilor netransmisibile, care se datorează factorului chimic
și pesticidelor?
a) Hepatita
b) Gastrita
c) Bronsita
d) Polinevrita
e)
330. Locurile de depozitare ale plumbului.
a) [x] Oase;
b) [ ] Creier;
c) [x] Dinţi;
d) [x] Păr;
e) [x] Unghii.
331. Factorii ce ţin de substanţă la acţiunea toxicelor asupra organismului.
a) [ ] to aerului;
 b) [x] Volatilitatea;
c) [x] Solubilitatea în apă;
d) [ ] Umiditatea aerului;
e) [x] Proprietăţile chimice
332. Caracteristica intoxicaţiilor cu plumb.
a) [x] Depunerea Pb în oase;
b) [x] Depunerea Pb în ficat;
c) [ ] Depunerea Pb în ţesutul nervos;
d) [ ] Este prezent permanent în sânge;
e) [ ] Depunerea Pb în muşchi.
333. Acţiunea toxicelor industriale.
a) [x] Structura chimică;
b) [x] Gradul de dispersie;
c) [x] Solubilitatea în apă;
d) [x] Căile de pătrundere;
e) [ ] Domeniul de utilizare.

Sau

a) [x] Generală;
b) [ ] Locală;
c) [ ] Selectivă;
d) [ ] Combinată;
e) [ ] Complexă.
334. Căile de pătrundere a toxicelor industriale.
a) [x] Respiratorie;
b) [x] Tub digestiv;
c) [x] Tegumente;
d) [ ] Intravenoasă;
e) [ ] Intraperitonială.
335. Organele implicate în neutralizarea toxicelor din organism.
a) [x] Ficatul;
b) [x] Rinichii;
c) [x] Creierul;
d) [ ] Oasele;
e) [ ] Muşchii striaţi.
336. Influența căii de pătrundere a toxicelor industriale.
[x] Caracterul acţiunii toxicului;
b) [x] Gradul de toxicitate;
c) [ ] Concentraţia toxicului în aer;
d) [ ] Concentraţia toxicului în organe;
e) [ ] Concentraţia toxicului în sânge
337. Specificitatea organeleor implicate în neutralizarea toxicelor din organism.
338. Caracteristica organelor implicate în neutralizarea toxicelor din organism.
339. Acţiunea solvenţilor organici asupra organismului.
a) [x] Efecte narcotice;
b) [x] Efecte alergizante;
c) [x] Inhibitorii asupra sistemului nervos;
d) [x] Efecte hepatotrope;
e) [ ] Afecţiuni ale tubului digestiv
340. Obiectivele principale ale controlului medical la persoanele expuse riscului cu silicogen.
a) depistarea unor boli asociate
b)!depistarea precoce a silicozei
c) !aplicarea de măsuri profilactice
d)creşterea productivităţii şi randamentului în muncă a bolnavilor
 e)!prevenirea agravării silicozei
341. Calea cea mai periculoasă de pătrundere a toxicelor în organism.
a) [ ] Intravenoasă;

b) [ ] Cutanată;

c) [ ] Subcutanată;

d) [x] Pulmonară;

e) [ ] Intraperitonială