CONSTRUCTII CIVILE III

CURSUL 7

SCARI PENTRU CLADIRI

DAN STOICA
 TIPOLOGIA SCĂRILOR. SOLUŢII ACTUALE

Scările sunt subsisteme principale de construcţii alcătuite din elemente plane numite trepte. Aşezarea acestor plane este
denivelată şi echidistanta pe înălţime şi poate alterna cu elemente plane orizontale de dimensiuni mai mari numite podeste.
Podestele au funcţia de a asigura odihna persoanelor, utilizatorilor, după parcurgerea unui număr constant de trepte.

Rolul scărilor este asigurarea comunicării şi circulaţiei pe verticală între toate nivelurile clădirii sau asigurarea
circulaţiei locale în spaţii tehnice, de depozitare şi altele mai puţin accesibile.

In proiectarea şi realizarea scărilor trebuie să se asigure:

▪ Circulaţia comodă şi sigură;

▪ Fluenta evacuării în caz de pericol, cu evitarea blocajelor;

▪ Protecţia în caz de incendiu contra propagării focului şi fumului;

▪ Rezistenta la solicitări mecanice;

▪ Aspect plăcut.
 TIPURI DE SCĂRI ÎN FUNCŢIE DE MATERIALELE UTILIZATE
În funcţie de materialele din care se realizează componentele structurale, scările se pot clasifica astfel:
• Scări realizate în sistem unitar, integral din:
• beton simplu/armat (turnate monolit sau prefabricate)
• lemn (masiv, lamelar, stratificat)
• metal (oţel sau aluminiu, în profile laminate, ambutisate sau extrudate)
• piatră
• zidărie de cărămidă;
• Scări realizate în sistem mixt, cu:
• Grinzi de vang din :
• beton armat (turnate monolit sau prefabricate)
• lemn (masiv, lamelar sau stratificat)
• metal (în mod curent oţel sau aluminiu, în profile laminate, ambutisate sau extrudate)
• Trepte portante din:
• beton (prefabricate, mozaicate ulterior sau gata finisate)
• lemn (masiv, lamelar stratificat)
• metal (oţel carbon, inox sau aluminiu)
• piatră
• sticlă stratificată
• Finisaje din:
• mozaic turnat
• plăci (piatră naturală şi artificială, ceramică, lemn, sticlă multistrat)
• covoare (PVC, mochetă, linoleum, cauciuc)
• lacuri şi vopseluri
 Scări realizate din lemn
Primele scări din istoria omenirii datează dinainte de anul 6000 i. Hr, acestea erau făcute din lemn, în general din buşteni
ciopliţi, fiind folosite pentru a urca sau traversa dificultăţile impuse de teren şi a câştiga poziţii geo-strategice.

Actual, scările din lemn sunt probabil cea mai comună formă de scară interioară dintr-o clădire rezidențială unifamiliala.
Scările din lemn sunt scări cu trepte portante: ele pot fi sprijinite pe vanguri din lemn, pot fi fixate în pereţi (prin
încastrare sau cu şuruburi speciale) sau pot fi suspendate.
Scările din lemn se pot realiza cu sau fără contratrepte rezemate pe grinzi de vang aparente sau ascunse. Intradosul poate
fi aparent sau închis cu scânduri fălţuite, cu tencuială pe şipci şi trestie, pe rabiţ, cu plăci de gips carton sau alte tipuri de
plăci.

În mod curent, pentru structura scărilor din lemn se utilizează următoarele esenţe:
• tărie mijlocie: ulmul, oţetarul, pinul negru;
• tari: gorunul, frasinul, mărul, părul, visinu;
• foarte tari: fagul, carpenul, stejarul, salcâmul, cornul;

Pentru partea de finisaje a scărilor (trepte, balustrade, pardoseala podestelor) se pot utiliza şi esenţe moi, tratate
corespunzător: mesteacănul, teiul, alunul, castanul, platanul, mahonul, pinul silvestru.
Se va evita utilizarea lemnului de esenţă moale sau a esenţelorsensibile la dăunători (plop, arin, tei).Pentru scări
monumentale se folosesc in general lemn de esenţe africane (acajouul,iroko, sau alte esenţe). Pentru o durată de viata mai
mare, elementele scarilor din lemn se trateaza, prin ceruire,impregnare cu ulei de in, aplicarea unui pelicule incolore de ulei
sau lacuri incolore.
Buşteni ciopliţi folosiţi în circulaţia pe verticală
Scări moderne din lemn
 Scări realizate din piatră
Piatra a fost probabil primul material folosit pentru scările destinate construcţiilor monumentale din istorie. Dovada acestui lucru se
poate observa în structurile timpurii, produse în primul rând de egipteni în multe dintre templele lor, apoi la greci în structurile găsite la
Acropole, urmată de romani în structuri precum Coloseumul și Forumul roman.
Scările de tip spirală din piatră au fost de asemenea foarte populare în întreaga istorie, fiind folosite cu precădere în epoca medievală.
În castele medievale scările erau deseori construite curbate de-a lungul turnurilor, deseori curbele erau foarte strânse, iar scările erau
realizate în direcţia acelor de ceasornic.
Scările din piatră sunt scări cu trepte portante din piatră; ele pot fi sprijinite pe sol, încastrate în pereţi de zidărie, sau sprijinite pe
arce din piatră sau cărămidă.
La scările din blocuri de piatră sprijinite direct pe sol, treptele trebuie solidarizate pentru a asigura o oarecare conlucrare, iar solul de
sprijin trebuie să fie cât mai netasabil. Soluţia nu este totuşi recomandabilă, fiind preferabilă sprijinirea treptelor pe un beton turnat simplu
sau armat.
Având în vedere raritatea şi costurile realizării unor astfel de scări, problema protecţiei acustice nu a apărut până acum în
documentaţiile de specialitate. S-ar putea realiza prin:
▪ prevederea de covoare amovibile, fixate cu bare metalice demontabile dispuse în unghiul dintre treaptă şi contratreapta superioară
▪ prevederea între blocurile de piatră şi elementele de zidire a unor materiale elastice, de exemplu cauciuc.

Cele mai folosite materiale, la ora actuală, sunt:

• Travertinul
• Calcarul
• Granitul
• Marmura
Templul Hatsheput, Egipt si Coloseumul Roman

Scări din piatră exterioare

Turnul Clifford, York, Marea Britanie

 Scări realizate din zidarie
Scările din cărămidă plină sunt utilizate ca scări exterioare pentru accesul la terase joase și verande. Ele sunt, de
obicei, așezate pe o suprafață de beton pe fiecare parte pentru a susține pereții laterali.

Scara exterioară din zidărie

Scara interioară balansata în soluţie integrală de zidărie din cărămidă plină presată
 Scări realizate din metal
Scările din metal sunt mai frecvent asociate cu scările de incendiu sau cele industriale, totuși ele pot fi utilizate și ca scări
interioare. Cel mai comun tip de scară din metal pentru circulaţia interioară este scara spirală, folosită în multe clădiri din epoca
victoriană unde modelele înguste de construcție au prevăzut zone compacte pentru scări.
Scările spiralate au avut o renaștere în timpul aniilo 1960 și începutul anilor ‘70 în multe case contemporane, deși acestea au fost
simplificate în design și detaliu folosind o coloană din oțel și o balustradă, pentru sprijinirea treptelor de lemn.
Soluţiile actuale sunt de tipul mixt: grinzi de vang din oţel, iar treptele, contratreptele, balustrada din lemn sau sticla.

Soluţii moderne de scări din metal sau soluţii mixte metal-lemn, metal-sticla

Scară metalică circulară în soluţie integrală din metal

 Scări realizate din beton armat
Scările din beton armat sunt frecvent întâlnite în construcțiile comerciale şi rezidențiale. Ele pot fi de scări turnate monolit sau din
elemente prefabricate.
Avantajul scărilor din elemente prefabricate se vede la clădirile înalte cu multe niveluri, unde se doreşte un control mai bun al timpului
de execuţie, al preţurilor şi al calităţii.

Scări cu rampe şi podeste din elemente prefabricate

Detalii de rezemare a rampelor pe podeste
Soluţii moderne de scări din beton armat
TIPURI DE SCĂRI ÎN FUNCŢIE DE FORMĂ
Cu rampe drepte

Tipuri de scări cu rampe drepte

Cu rampe curbe

Tipuri de scări cu rampe curbe

Cu rampe/trepte balansate

Tipuri de scări cu trepte balansate

Tipuri de scări în funcţie de destinaţie

În funcţie de destinaţie, scările se pot clasfica astfel:

▪ Scări monumentale (îndeplinesc un rol funcțional și un rol arhitectural deosebit)

▪ Scări principale (asigură atât circulația uzuală cât și evacuarea în caz de pericol)
▪ Scări secundare (scări de incendiu, scări industriale
Scari monumentale - Scările monumentale sunt scări care urmăresc realizarea unui efect arhitectural deosebit, astfel
alcătuite încât să asigure (dacă este cazul) şi evacuarea în caz de pericol.

Exemple de scărimonumentale
Scari principale - Scările principale sunt alcătuite şi dimensionate astfel încât să asigure circulaţia preponderenta din
clădirea respectivă, inclusiv evacuarea. Un tip de scări principale în constiuie şi scările industriale, care au doar rol
funcţional.

Scări industriale
Scari secundare - Scările pentru circulaţia secundară servesc toate nivelurile sau numai o parte dintre ele, care poat
asigura şi evacuarea, dacă sunt alcătuite şi dimensionate corespunzător.

Scară de incendiu şi scară pliabilă de acces

Definitia si rolul scarilor.
Definitie. Scarile sunt subsisteme principale de constructii alcatuite din elemente plane
numitetrepte. Asezarea acestor plane este denivelata si echidistanta pe înaltime si poate alterna cu
elemente plane orizontale de dimensiuni mai mari numite podeste. Podestele au functia de a asigura odihna
persoanelor, utilizatorilor, dupa parcurgerea unui numar constant de trepte.
Rolul scarilor este asigurarea comunicarii si circulatiei pe verticala între toate nivelurile cladirii sau asigurarea
circulatiei locale în spatii tehnice, de depozitare si altele mai putin accesibile.

Elementele care alcatuiesc scarile.

Elementele care alcatuiesc scarile pot fi grupate în urmatoarele categorii:
- elemente de rezistenta diferite care, asamblate împreuna, alcatuiesc structura de rezistenta a scarii. Aceste
elemente de rezistenta sunt: rampa, podestul sau odihna, grinzile de podest sau de vang.
- elemente functionale ale scarii care asigura utilizatorilor functionarea corespunzatoare a scarii în raport cu
destinatia cladirii, cu pozitia fata de cladire, cu forma scarii etc. Aceste elemente functionale sunt: treapta,
contratreapta, vangul, balustrada, mâna curenta.
- elemente geometrice ale scarii care determina forma scarii. Aceste elemente geometrice sunt:înaltimea,
latimea si lungimea treptei, linia pasului, înaltimea balustradei si pozitia acesteia pe rampa si podest,
înaltimea de pozitionare a mâinii curente.
1. Rampa. Este elementul de rezistenta înclinat al scarii. Pe ea sunt dispuse, echidistant si decalat pe înaltime, treptele. În
plan, rampa poate avea forma dreapta sau curba. Pentru scari interioare se recomanda ca o rampa sa aiba minim 3(trei) trepte si
maxim 16 trepte. În situatii deosebite rampa unei scari interioare poate avea 18 trepte, cu respectarea unor prevederi speciale.
2. Podestul. Este elementul orizontal intercalat între rampe. Podestul are scopul de a asigura odihna utilizatorului. Din acest
motiv, podestul se mai numeste odihna scarii. Podestul prilejuieste, daca este cazul, schimbarea de directie a rampei. Din punct
de vedere structural poate exista o grinda de separare între rampa si podest. Aceasta grinda se numeste grinda de podest.
3. Vangul. Este marginea libera a rampei. O rampa poate avea un vang si atunci rampa este rezemata pe peretele casei scarii
sau doua vanguri. În acest caz, rampa scarii functioneaza similar unei grinzi. Când exista o grinda dispusa în lungul liniei
vangului, aceasta grinda se numeste grinda de vang.
4. Treapta si contratreapta. Treapta este elementul orizontal al rampei. Dimensiunile treptei sunt înaltimea hTR, latimea lTR,
si lungimea LTR. Lungimea a treptei este si latimea rampei. Contratreapta este elementul vertical care poate lipsi în functie
de tipul scarii.
5. Balustrada. Este elementul vertical dispus la marginea libera a rampei. Poate avea forma unui parapet. Are rolul de a
proteja circulatia utilizatorilor. Se calculeaza la forte orizontale care actioneaza la partea superioara a balustradei. Intensitatea
fortei de calcul se considera în functie de destinatia cladirii: 50 daN sau 100 daN. La partea superioara a balustradei se prevede
un element paralel cu rampa denumit mâna curenta. Mâna curenta are rol de sprijin pentru utilizatori. Mâna curenta poate fi
alcatuita în diferite moduri decorative. Din acest motiv, îndeplineste un rol estetic deosebit, îndeosebi în cazul scarilor
monumentale, fie interioare, fie exterioare.
6. Linia pasului. Este proiectia în plan a liniei de folosire normala a treptelor de catre un utilizator care se sprijina de mâna
curenta. Este situata la 50-60 cm de vangul interior. Aceasta cota depinde de latimea rampei. Se alege 50 cm pentru latimi de
rampa pâna la un metru si 60 cm pentru latimi care depasesc aceasta cota.
Elemente geometrice ale treptei

Înaltimea treptelor si relatia pasilor

Amplasarea scarilor.
Scarile se amplaseaza într-un spatiu structural special amenajat si destinat anume circulatiei pe verticala numit casa
scarii.

În acest spatiu se poate dispune si casa liftului sau tubul liftului atunci când numarul de niveluri al sistemului
cladire impune acest lucru. Numarul minim de niveluri al unui sistem cladire care nu impune dotarea cu unu sau mai
multe lifturi este de trei niveluri. Acest numar de niveluri poate fi diferit în raport cu destinatia cladirii, cu importanta
acesteia sau cu subiectivismul si necesitatile beneficiarului sau utilizatorului. În cazul casei liftului se iau masuri
speciale pentru amplasarea mecanismului de ridicare, situat de regula într-un spatiu tehnic dispus la baza casei liftului
sau la partea ei superioara.

Scarile au forme geometrice foarte variate si pot fi executate din toate sortimentele de materiale.

În raport cu sistemul-cladire, scarile pot fi amplasate în interiorul sau în exteriorulacestuia. O cladire poate fi
echipata cu una sau mai multe scari interioare, numarul lor si dimensiunea treptelor fiind stabilit în conformitate cu
normele de protectie contra incendiilor si necesitatea de evacuare într-un anumit interval de timp a persoanelor ce s-ar
putea afla la un anumit moment dat în interiorul cladirii în timpul unui incendiu.

Casa scarii trebuie sa fie vizibila de la intrarea în cladire.

Sensul de urcare al scarii trebuie sa fie în continuarea sensului de intrare în cladire. Aceasta cerinta decurge din
necesitatea ca subsistemul scarii sa fie conceput, proiectat si executat într-o maniera cât mai fireasca, în raport cu
cerintele utilizatorului.

Scarile trebuie sa fie iluminate si ventilate natural.

Pozitia scarilor fata de cladirea deservita.

Dupa pozitia fata de cladire, scarile se împart în doua categorii: interioare si exterioare.

1. Scarile sunt interioare când întregul spatiu al casei scarii se afla dispus în interiorul cladirii;

2. Scarile sunt exterioare când casa scarii este prevazuta în afara cladirii. Aceste scari pot fi acoperite sau nu. Ca si scarile
interioare, scarile exterioare pot avea diferite forme geometrice.

Aceste doua tipuri de scari se pot deosebi prin masurile de ancorare de sistemul cladire si prin modul de realizare al
acoperisului.

Modul de comportare la foc al scarilor.

Comportarea la foc a scarilor depinde în principal de materialul din care sunt confectionate. Exista mai multe tipuri de scari,
conform Normativului P118 "Realizarea cladirilor privind protectia împotriva focului". Aceste tipuri de scari sunt definite în
raport cu gradul de rezistenta la foc.

1. Incombustibile la cladiri cu grad de rezistenta la foc I, II si III. Se pot executa din beton, piatra, materiale ceramice.

Urmatoarele trei categorii de scari se prevad la cladiri cu grad de rezistenta la foc IV si V.

2. Greu combustibile, se executa din elemente metalice.

3. Semicombustibile, se executa din lemn ignifugat.

4. Combustibile, executate din lemn.

Fluxurile de circulatie ale scarilor.
Dimensionarea geometrica a scarilor are scopul de a asigura
conditiile de exploatare în siguranta a constructiei deservite, de
circulatie în interior si, dupa caz, în exterior.
Se definesc mai întâi urmatoarele notiuni:

F = numarul de fluxuri de circulatie:

unde:

N = numarul de persoane care trebuie sa treaca pe întreaga cale

de evacuare;

C = capacitatea de evacuare a unui flux exprimata prin numarul

total de persoane, spre exemplu 90 persoane la cladiri de locuit,
care se evacueaza pe toata durata de evacuare, mergând în sir
indian.

Numarul de fluxuri astfel calculat determina dimensiuni minime ale

elementelor scarii: rampa si podestul. În tabel este data corelatia
între numarul de fluxuri si latimea minima de rampa si podest.
Numar de fluxuri Latimea minima pentru rampe si podeste,
în metri [m]

1 0,80
2 1,10
3 1,60
Scarile definite dupa înaltimea treptelor.
1. Joase, h≤16,5 cm folosite la scoli, gradinite, spitale, scari monumentele;
2. Mijlocii, 16,5 <h≤17,5 cm, sunt scarile principale, cele mai frecvente si din punct de vedere al utilizatorului
uman, cele mai comode;
3. Înalte, 17,5<h≤22,5 cm, sunt scari secundare, de acces în subsoluri sau poduri, sau alte spatii cu destinatii
tehnice restrânse;
4. Abrupte, 22,5<h≤30 cm, sunt scari de obicei verticale, de incendiu.

În fig. 5.2. sunt reprezentate toate cele patru tipuri de scari clasificate dupa înaltimea treptelor.

Confortul circulatiei.
În vederea asigurarii unei circulatii comode si confortabile, ceea ce constituie o exigenta antropodinamica
esentiala, trebuie respectata relatia pasilor, relatia fiziologica saurelatia lui Rondelet.
Pentru scari obisnuite (principale sau secundare) aceasta
relatie este:

Pentru scari cu trepte joase cm si scari cu trepte

înalte cm relatia pasilor este:

Pentru scari folosite la cladiri destinate copiilor prescolari se

recomanda cm. În acest caz relatia pasilor este:

Numarul de trepte se determina cu relatia:

Scarile definite dupa tipul treptelor.
Treptele sunt elemente plane asezate denivelat si echidistant la anumite
distante pe înaltime. Asa cum s-a mai aratat, treptele sunt elemente
functionale care asigura circulatia pe verticala a utilizatorilor.
Treptele sunt dispuse pe rampa. În cele mai multe situatii treptele sunt
elemente neportante. Elementul portant este rampa.
Pentru scari care deservesc cladiri de importanta deosebita, la care aspectul
decorativ este esential, treptele se pot realiza în forme si cu materiale care sa
satisfaca criterii estetice adecvate. În figura din dreapta sunt reprezentate
câteva tipuri de trepte folosite mai des. Aceste tipuri de trepte, care pot fi
denumite principale, se pot combina si astfel poate rezulta o mare varietate
de forme de trepte si, implicit, de scari.
Forma treptelor este determinata de:
- profilul contratreptei;
- planeitatea intradosului.
Înaltimea libera între rampe.
Înaltimea libera dintre doua rampe sau între rampa si unele elemente
proeminente ale planseului superior, cum poate fi grinda planseului, este
limitata la 2,00 m. Schema de configurare a acestor elemente este
reprezentata în fig. 5.5.11. În cazuri speciale, înaltimea libera poate
fi redusa pâna la 1,70 m.
Scari cu o singura rampa dreapta. Scari cu doua rampe drepte.
Scara cu doua rampe drepte dispuse perpendicular si un podest Scara cu trei rampe drepte si doua podeste intermediare
intermediar
 Scara circulara
Scara cu rampa curba
Scara balansata Înaltimea libera între rampe
ASPECTE PRIVIND CALCULUL SCĂRILOR

Calculul scărilor se poate realiza cu metode de calcul manuale, aproximative şi cu metode de calcul automate bazate pe
discretizarea plăcilor în elemente finite, impunerea condiţiilor de contur şi a tipului de legătură între plăcile de rampe şi
podeste şi a încărcărilor.
Schematizări şi încărcări de calcul

Asupra scărilor acţionează încărcări permanente şi încărcări provenite din procesul de exploatare (utile). Încărcările
permanete se stabilesc în funcţie de greutatea elementelor de rezistenţă a rampelor şi podestelor, a straturilor de umplutură şi a
finisajelor adoptate.
Încărcările utile ţin cont de posibilitatea aglomeraţiilor, reprezentând valori maxime normate în condiţii de exploatare.

Schema încărcărilor permanente distribuite pe linia de referinţă orizontală a rampei

Schema incarcarilor permanente uniform distribuite pe lungimea rampelor si
podestelor
Calculul manual

Calculul eforturilor în plăci se face cu

metodele specifice Teoriei Elasticității,
considerând un răspuns esențial elastic.
Rezolvarea ecuației generale a plăcilor plane
se poate prin metode analitice sau numerice.
Ridică dificultăți, de exemplu, modelarea
reazemelor şi concentrările de eforturi
secţionale ce pot apărea în jurul punctelor de
discontinuitate geometrică sau de aplicare a
încărcărilor concentrate, stabilirea rigidităților
pentru secțiunile fisurate. De aceea, în cazuri
curente de proiectare pentru calculul
eforturilor în plăci se utilizează metode
aproximative de calcul a eforturilor în plăci.

Schemele statice de calcul trebuie să ţină

cont de tipul de rezemare al elementelor
structurale ale rampelor şi podestelor, de
tehnologia de execuţie a acestora şi de modul
Schematizarea rampelor şi podestelor în elemente de tip bară cu diverse tipuri de
de descărcare a plăcilor podestelor şi a
rezemări
rampelor.
Schematizarea rampelor şi podestelor având descărcare unidirecţională
Schematizarea rampelor şi podestelor având descărcare bidirecţională
Reprezentarea schematică a momentelor Mi1, Mi2, M’i1, M’i2 în zonele de interes ale plăcii
 Rezolvarea practică a panourilor izolate de placă urmăreşte paşii de mai jos:

• se determină geometria plăcii, dimensiunile, şi modul de rezemare

• se stabileşte valoarea totală de calcul a încărcărilor normale pe planul plăcii
• se calculează valorile momentelor maxime în câmp şi în reazem pe cele două direcţii.

Cazuri de încărcări în funcţie de reactiuniile rampelor a plăcilor podestelor

Răspunsuri structurale ale plăcilor la încărcări gravitaţionale
Calculul automat

Cu ajutorul programelor de calcul structural se poate determina starea de eforturi în plăcile de podestelor sau ale
rampelor prin metoda elementului finit. Astfel, rampele si podestele scarilor trebuie modelate cu ajutorul elementelor de tip
placa.
Elementele de tip placă sunt elementele la care două dintre dimensiunile lor au valori comparabile și semnificativ mai
mari decât a treia (grosimea).
În programele de element finit, elementele de tip placă sunt clasificate în două categorii: elemente capabile să preia
încărcările dispuse în planul lor (comportare de tip membrană) și elemente capabile să preia încărcări dispuse normal pe
planul acestora (comportare de tip plate). În majoritatea cazurilor însă, există și un al treilea tip de element denumit generic
element de tip shell, acesta fiind de fapt o combinație a primelor două tipuri.

Din punct de vedere al modelării plăcilor, trebuie să se acorde atenție în special modului în care se realizează transferul
încărcărilor de pe placă către elementele structurale pe care aceasta reazemă. Dacă în cazul unei geometrii simple a plăcii,
programele structurale sunt capabile să realizeze transferul forțelor automat, în cazurile în care avem plăci cu un contur
complicat acest aspect trebuie tratat explicit.

Un mod de a asigura realizarea unui transfer corect al încărcării este ca în cazul unor plăci cu forme neuniforme acestea
să fie discretizate în mai multe componente cu un contur mai simplu.
Elementele scarilor se modeleaza ca elemente de tip shell, elemente ce prezinta rigiditatea atat in planul lor cat si in plan
perpendicular.Stabilirea tipurilor de reazeme se face la fel ca in calculul static.
Astfel, putem sa aflam starea de eforturi si deformatii a fiecarui nod al tuturor elementelor discretizate.
 Discretizarea placilor

Modele de calcul structural al scarilor formate din elemente de tip placa discretizate
 COMPORTAREA SCĂRILOR LA SEISME

Scările, principalele căi de evacuare pe verticală, sunt importante pentru ieșirea și

accesul în timpul şi după cutremure și incendii. Cu toate acestea, cutremurele trecute au
demonstrat susceptibilitatea scărilor de a se deteriora în timpul seismelor. Scările deteriorate au
întârziat astfel evacuarea clădirilor, împiedicarea eforturilor salvatorilor și a pompierilor,
complicând operațiuni de salvare şi restaurare și chiar au dus la sporirea numărului de decese
și de leziuni grave.

Necesitatea de a evacua o clădire repede poate să apară şi din cauza unui hazard
secundar iminent, cum ar fi incendiu, exploziii, inundații sau alunecări de teren. Deși lifturile
sunt cele mai folosite metode de transport pe verticală pentru clădiri de peste două sau trei etaje,
acestea pot fi nefuncţionale în urma unui cutremur care de cele mai multe ori cauzează daune
la instalaţiile electrice sau mecanice.

Răspunsul elementelor din beton armat, în cazul unor încărcări monoton crescătoare
este reprezentat în figură de mai jos:
Modul de cedare al elementelor din beton armat
 În timpul solicitărilor orizontale, scările au următorul răspuns, specific grinzilor cu axa
franta:

Răspunsul structural schematizat al scărilor în timpul seimsului

 În timpul seimelor s-au produs următoarele daune structurilor datorită influenţei scărilor:

1. Crearea de "stâlpi scurţi" din cauza conectării podestelor intermediare la mijlocul stâlpilor, care au condus la o creştere
semnificativă de forţa tăietoare (cedare de tip casant)

Forfecarea stâlpilor (beton şi metal) în vecintatea podestului intermediar – fenomenul de

„scurtare a stâlpilor” (A. El Asnam, Algeria – 1980, B. Alaska – 1960, C. şi D. Sichuan, China - 2008)
2. Crearea de "grinzi scurte", crestere semnificativă a forței taietoare – rupere casanta

Forfecarea grinzii podestului– fenomen de „scurtare a grinzilor” – Sichuan, China, 2008

3. Creşterea eforturilor tangenţiale locale în
diafragma planşeelor datorită faptului că scările şi
incintele lor de pereţi conferă un plus de rigiditate
în zona prinderilor

4. Creşterea excentricităţii centrului de masă faţă

de centrul de rigiditate, implicit torsiunea generală
a clădirii

Torsionarea clădirilor din cauza aportului de masă al scărilor (A. El Asnam, Algeria - 1980, B. Italia - 1976)
5. Zdrobirea betonului comprimat, curgerea armaturilor întinse şi flambajul barelor comprimate în zona de intersecţie a
rampei cu podestul de nivel

Sichuan, China 2008

 Armăturile întinse care mărginesc unghiurile intrânde au tendința de a fi dislocate din beton sub acțiunea
componentei forței de întindere din armături orientată în lungul bisectoarei unghiului de frângere.

Scările au fost prinse rigid şi au funcţionat ca nişte contravatuiri - Chile 2010

6. Curgerea armaturilor rampelor prin încovoiere, fisurarea puternică a zonei întinse

Încovoierea rampei – Sichuan 2008

7. Forfecarea rampelor la intersecţia treptelor

Forfecarea tranversală a rampelor - Sichuan 2008

8. Încovoierea grinzilor de podest

Încovoierea grinzii de podest

9. Blocarea/ distrugerea ușilor de evacuare/ieşire

Deformarea golului de uşa în vecinătatea rampelor scării – Alaska 1960

10. Distrugerea pereţilor incintei şi a elementelor de umplutură şi compartimentare aferente, molozul astfel produs a făcut
ca scara să fie complet inutilizabila, distrugând treptele scării

Distrugerea pereţilor incintei scării, distrugerea treptelor, deformarea balustradelor-Nicaragua 1972

 În clădirile cu structuri din beton armat pereţii despărţitori sunt deseori afectaţi de acţiunea seismică.
Pereţii cu greutati mari, poziţionaţi de obicei la casa scărilor, la ascensoare sau între două apartamente reprezintă un
pericol important pentru viaţa oamenilor.
Aceştia sunt tencuiţi, fapt care face mai dificilă uneori identificarea lor iar, de obicei, după un seism chiar moderat apar
fisuri şi desprinderi ale acestora pe contur, la contactul lor cu structura de rezistenţă.