Leul, vulpea şi măgarul

Leul, vulpea şi măgarul se înţeleseseră să se facă tovarăşi la vânătoare. După ce au prins o

mare pradă, la întoarcerea din padure, leul i-a cerut măgarului să împartă vânatul în câte o
porţie potrivită fiecăruia din cei trei parteneri.
Măgarul a împărţit cu grijă prada în trei părţi egale şi le-a cerut, cu modestie, celorlalţi doi să
îşi aleagă porţia dorită. Mânios, leul s-a repezit asupra măgarului şi l-a mâncat într-o clipită.
Apoi, i-a spus vulpii să împartă ea vânatul între ei doi.
Vulpea a aşezat cea mai mare parte a prăzii într-o grămadă uriaşă şi şi-a oprit pentru ea doar o
îmbucătură. Mulţumit, leul i-a zis: “Cine te-a învăţat, draga mea, minunata artă a împărţirii?
Hei, eşti perfectă când faci o astfel de treabă!”. Vulpea i-a raspuns: “Am învăţat de la măgar,
din soarta lui nefericită”.

Morala: Fericit este omul care învaţă din nenorocirile altora.

Bufonul şi ţăranul

La un bâlci de la ţară şi-a făcut apariţia un bufon care a făcut toată lumea să râdă în hohote
prin felul în care imita vocile şi răgetele animalelor. El şi-a încheiat spectacolul cu un guiţat
atât de asemănător cu cel al unui porc, încât spectatorii s-au gândit că are ascuns un godac în
spatele scenei.

Un ţăran care stătea în primele locuri s-a ridicat însă în picioare şi a anunţat cu iritare:
„Credeţi voi că în acest fel guiţă cu adevărat un porc? Nu este deloc aşa. Aşteptaţi până mâine
şi am să vă arăt eu cum se face.”
Oamenii au râs de el, dar, a doua zi, ţăranul şi-a făcut apariţia pe scenă şi a început să guiţe
atât de urât, încât spectatorii l-au fluierat, l-au huiduit şi au aruncat cu pietre în el pentru a-l
face să termine odată.
„Voi, proştilor”, a strigat indignat ţăranul, „uitaţi-vă pe cine l-aţi fluierat” şi a scos din sân la
iveală un mic purcel pe care îl pişcase până atunci de ureche pentru a-l face să guiţe.

Morala: „Adeseori oamenii aplaudă o imitaţie şi huiduie un lucru adevărat.

Pastorul

Un pastor isi pierduse la pasune cea mai buna vita pe care o avea. Zadarnic a tot cautat-o in
padure si prin locurile indepartate. N-o gasi. In nevoia sa, el s a rugat lui Jupiter, fagaduindu-i
un ied daca-i va arata pe hotul vitei sale. Deodata pastorul s-a trezit in mijlocul padurii, in
fata unui leu, care se ospata cu ramasitele vitei.
Tremurand de frica s-a rugat din nou de Jupiter care-i indeplinise atat de repede dorinta,
fagaduindu-i acum pe cel maibun taur al sau drept jertfa daca-l va indeparta iarasi pe hot si-l
va mantui astfel de ghearele leului.

Morala: Nu intotdeanua ne bucura indeplinirea unei dorinte!

 Vulturul și cioara

Un vultur se repezi din inaltimea cerului drept spre miel si apucandu-l cu picioarele il rapi cu
usurinta. O cioara vazuse asta si se credea tot atat de puternica se repezi la un berbec. Dar
zadarnic se opinti sa-l ridice. Nu numai ca nu fu in stare, dar pe deasupra se ma si incurca in
lana sa, asa ca nu mai fu in stare sa zboare mai departe.
Cand ciobanul o vazu cum se zbate, o prinse , ii tunse aripile si o dete copiilor sai ca jucarie. ”
Taticule- intrebara copiii bucurosi- care este numele acestei pasari?” ” Acum un ceas –
raspunse pastorul – ea se credea vultur, dar acum trebuie sa-si dea seama ca nu- i decat o biata
cioara.”

Morala: Masoara-ti puterile inainte de a face ceva. Altfel risti sa te faci de ras!

Leul si soarecele

Un leu a fost trezit odata, atunci cand ii era somnul mai drag, de un soarece care i se fataia pe
fata. Ridicandu-se, plin de manie, pe cele patru labe, leul a incercat sa il prinda pe musafirul
sau nepoftit, dar soarecele l-a implorat, cu lacrimi in ochi: "Daca imi cruti viata, voi gasi o
cale prin care sa iti rasplatesc bunatatea."
Furia leului s-a topit ca prin minune, si izbucnind in hohote de ras, l-a lasat pe soarece sa
plece intreg si nevatamat.
La scurt timp dupa aceea, s-a intamplat ca leul sa fie prins de niste vanatori, care l-au legat
strans, cu funii groase, la pamant. Recunoscandu-i ragetul manios, soarecele a venit in graba,
cat a putut mai repede intr-acolo, a ros funiile cu dintii sai scutiti, si l-a eliberat pe leu,
exclamand:
"Ai luat in ras ideea ca as fi putut sa te ajut in vreun fel, asteptandu-te sa nu primesti nimic de
la mine in schimbul favorului tau; acum ai aflat ca este posibil ca pana si un soarece micut sa
ii faca bine unui enorm leu."

Morala: Nicio fapta buna, indiferent cat de mica, nu este vreodata in zadar.
 Leul si iepurele

Intr-o zi, un leu dat peste un iepure care dormea bustean, nesimtitor la tot ce se petrecea in
jurul sau.
Leul era cat pe aci sa isi insface prada, cand, deodata, a trecut tropaind pe langa el o mandrete
de cerb, tanar si apetisant. Fara sa mai stea pe ganduri, leul a lasat balta iepurele si a luat-o la
goana dupa cerb.
Speriat de harmalaia facuta de leu si de cerb, iepurele s-a trezit si s-a facut nevazut cat a putut
mai repede.
Dupa o lunga si palpitanta urmarire a cerbului, leul a obosit peste poate, si cu coada intre
picioare, s-a intors sa-l manance pe iepure.
Vazand ca iepurele daduse bir cu fugitii, leul a oftat din toti rarunchii si a zis: "Merit ceea ce
mi se cuvine, intrucat ca am renuntat la mancarea pe care aproape pusesem laba si mi-am
fortat norocul vrand sa mananc si mai mult."

Morala: "Lacomul mai mult pierde si lenesul mai mult alearga."

Pisica si soarecele

A fost odata o casa pe care pusesera stapanire o multime de soareci. O pisica, adusa de
stapanii gospodariei pentru a pune capat hotiei micilor rozatoare, a inceput sa ii prinda si sa-i
manance pe soareci, unul cate unul.
Pana la urma, pisica si-a dat seama ca avea de a face cu prea multe rude ale neamului
soricesc, si s-a gandit ca, pentru a le starpi, trebuie sa chibzuiasca la un alt plan.
In acest scop, s-a suit pe un cuier si, agatandu-se de el cu coada, s-a prefacut a fi moarta. Un
soarece, strecurat cu grija din gaura lui, a vazut pisica si i-a zis: „ Ah, amabila doamna, chiar
daca te-ai transforma intr-o punga cu mancare, tot nu ne-am apropia de tine.”

Morala : Cine a fost o data inselat devine de doua ori mai grijuliu.

Leul si bivolul

Un leu poftea din cale-afara sa se infrupte dintr-un bivol, dar pentru ca ii era frica sa-l atace
direct gandindu-se la cat de mare si vanjos era, s-a hotarat in cele din urma sa apeleze la o
smecherie.
S-a apropiat asadar de bivol si i-a spus, "Tocmai am vanat o oaie frumoasa si grasa, prietene.
Daca ai vrea sa vii acasa la mine pentru a o manca impreuna mi-ai face o mare onoare!" Leul
a rostit aceste cuvinte sperand ca bivolul, ce avea obiceiul de a se apleca atunci cand se
hranea, ar fi putut deveni astfel o prada usoara. Dupa ce acesta isi inclina capul spre pamant,
leul ii putea sari cu usurinta in spate, ucigandu-l si transformandu-l intr-o delicioasa friptura.
Atunci cand s-a apropiat de vizuina leului, bivolul a zarit niste uriase frigari si niste imense
ceaune, dar nu a dat ochii cu nici o oaie, cat de mica, asa ca, fara a mai spune vreo vorba, a
dat sa plece in graba de acolo. Leul l-a intrebat de ce isi ia talpasita atat de repede fara macar
a-si saluta gazda, care nu ii daduse nici un motiv de suparare. "Am un motive destul de
intemeiate," i-a raspuns bivolul. "Nu vad nici un semn pe aici ca ai fi ucis vreo oaie dar, in
schimb, vad cat se poate de clar ca te pregatesti sa faci o mancare de bivol!"

Morala: Fereste-te de oamenii ipocriti care iti promit marea cu sarea.

 Fiul regelui si leul pictat

Un rege, al carui fiu era pasionat de vanatoare, a avut un vis in care a fost avertizat ca baiatul
sau va pieri ucis fiind de un leu.
Inspaimantat de gandul ca visul ar putea deveni realitate, el a cladit pentru fiul sau un mare si
frumos palat, ale carui ziduri erau acoperite cu picturi ale unor animale mari si mici, de tot
felul, printre care se gasea si imaginea unui leu.
Atunci cand tanarul print a vazut ce i se pregatise, supararea sa de a fi astfel incarcerat a iesit
dintr-o data la iveala. Aflat in fata picturii leului, fiul regelui a spus, "Ah, tu cel mai detestabil
dintre toate animalele! Din pricina ca ai aparut intr-un mincinos vis al tatalui meu sunt acum
silit sa raman inchis in acest palat de parca as fi o fata! Ma intreb ce sa ma fac cu tine."
Dupa ce a rostit aceste vorbe, ci-a intins mana catre un arbust tepos, avand de gand sa rupa
din el o creanga cu care sa bata imaginea leului. Unul din tepii arborelui i-a strapuns insa un
deget, facandu-l sa simta o mare durere si infectandu-i trupul. Printul a cazut imediat, lesinat,
la pamant. O violenta febra ce a pus stapanire peste el i-a provocat moartea cateva zile mai
tarziu.

Morala 1: Mai curand indura-ti necazurile cu barbatie decat sa incerci a fugi de ele.
Morala 2: Ce ti-e scris in frunte ti-e pus.

Regele leu

Toate animalele campiei si ale padurii il alesesera drept rege pe leu. El nu se lasa cu una cu
doua in voia maniei, nu era nici crud si nici tiranic, ci bland si intelept, asa cum trebuia sa fie
orice rege.
In timpul domniei sale, leul a facut o proclamatie regala pentru toti supusii sai, pasari si
animale, proclamand o lege universala prin care lupul si mielul, pantera si iedul, tigrul si
cerbul, cainele si iepurele trebuiau sa traiasca in pace si prietenie unii alaturi de ceilalti.
Impresionat la culme, iepurele nu s-a putut abtine sa nu comenteze, "Ah, de cat timp asteptam
sa apuc aceasta fericita zi, incepand cu care cel slab isi va putea lua, cu indrazneala, locul de
drept langa cel puternic." Abia a apucat urecheatul sa rosteasca aceste cuvinte, ca a si trebuit
sa o ia la sanatoasa pentru a-si salva viata!
Morala 1: Este nevoie de mult mai mult decat o lege pentru ca un suveran sa isi impuna vointa
asupra supusilor sai.
Morala 2: Nu te increde niciodata in cuvintele dulci ale cuiva ce abia asteapta sa profite de
tine.