NEMESIS

Nemesis (grec. Νέμεσις, numită și Rhamnusia) era,

în mitologia greacă, zeița răzbunării care pedepsește crimele,
conservând și supraveghind ordinea și echilibrul în univers sub
raportul moral, prin cântărirea riguroasă a fericirii și nenorocirii
umane.
Nemesis este socotită fiică a cuplului Zeus-Ananke, dar
conform lui Hesiod în Theogonia, ea este fiica Nopții
Tragicii o prezintă pe Nemesis în primul rând ca
răzbunătoare a crimelor și pedepsitoare a aroganței, înrudită
deci cu grupul Erynnys, adică "Furiile".
Ca supraveghetoare a echilibrului dintre bine și rău și zeiță
vindicativă, Nemesis veghează destinul particular al ființelor și
al lucrurilor, adică menținerea locului destinat fiecăruia și
păstrarea măsurii în toate; iar pe de altă
parte, Nemesis pedepsește orgoliul sau credința umană că
omul își poate depăși condiția cosmică, implicit faptele
omenești comise cu intenția de a modifica ordinea naturii. De
asemenea, Nemesis veghează aplicarea principiului delfic Nimic
prea mult.
Nemesis este înfățișată ca o femeie serioasă, cu un bici, o
sabie, o pereche de hățuri sau o balanță în mâna stângă. În
perioada elenistică este portretizată cu un volan. Este numită
și Rhamnusia, de la un templu și o statuie a sa din Rhamnus, un
sat din partea nordică a Africii. Epitetul Adrasteia ("cea de care
nimeni nu poate scăpa") i-a fost atribuit ulterior.
 PANDORA
Pandora a fost în mitologia greacă prima femeie de pe pământ. Ea a fost
creată de zeii care, geloși pe Zeus care crease bărbații, au hotarât să creeze o
femeie perfectă. Hefaistos, zeul meșteșugăritului, folosind apă și pământ, i-a dat
corp și chip. Ceilalți zei au înzestrat-o cu multe talente: Afrodita i-a dat
frumusețea, Atena înțelepciunea, Apollo talentul muzical, Hermes puterea de
convingere. De aici și numele său, Pandora însemnând în limba greacă cu toate
darurile.
După ce Prometeu l-a imitat pe Zeus creînd el însuși oameni perfecți din lut,
oameni cărora le-a dat viață cu razele soarelui[3] și cărora le-a oferit focul furat
de pe Olimp, Zeus s-a simțit jignit de îndrăzneala acestuia și a decis să se
răzbune. El l-a pus pe Hefaistos să creeze o cutie în care zeii au depus toate
relele: cruzimea (Ares), aroganța (Poseidon), suferința/durerea (Hefaistos),
vanitatea (Hermes), lăcomia și gelozia Herei, pofta trupească (Afrodita), ura
(Artemis), lăcomia (Atena], bolile (Apollo), lenea (Dionis), tristețea (Demetra),
teama, înșelăciunea și subjugarea muritorilor de către zei (Zeus) și, nu în cele din
urmă, suferința și moartea (Hades). Doar Hestia (sau poate mai probabil Atena,
zeița înțelepciunii) s-a deosebit de ceilalți zei depunând în această cutie
Speranța.
Într-un fals acces de bunătate, Zeus i-a oferit-o lui Prometeu pe Pandora
drept soție și cutia (Cutia Pandorei) drept cadou. Simțind că la mijloc este un
șiretlic, Prometeu a refuzat cadourile. Zeus s-a îndreptat apoi către Epimeteu,
fratele lui Prometeu, care, subjugat de frumusețea Pandorei, a acceptat-o de
soție. Împinsă de firea sa curioasă, Pandora a deschis cutia și astfel toate relele
din interior au scăpat și s-au împrăștiat pe pământ. Înfricoșată, s-a grăbit să
închidă capacul, neobservând că singurul lucru care rămăsese pe fundul cutiei
era Speranța.