Pădurea Ecuatorială

Pădurile ecuatoriale se întâlnesc în regiunea ecuatorială, de o parte și de alta a Ecuatorului (în medie până la 5°
latitudine nordică și sudică) precum bazinul fluviului Congo, câmpia Amazonului, Nordul Australiei, și insulele
Filipine.

Acesteia îi sunt specifice: numărul mare de specii și genuri cu ritm rapid de creștere; distribuția etajată a
componentelor(arbori foarte înalți ce ajung pana la 50 m, cu dispoziție discontinuă, sub care se află arbori cu
înalțime de 25-30 m care au o dezvoltare largă, arbori sub 10 m înalțime și arbuști, iar la bază un strat de mușchi,
graminee, ciuperci, un număr ridicat de liane, alge, mușchi, ferigi, orhidee).

Pădurea Ecuatorială tipică există pe soluri bine drenate și cu reacție bazică. În locurile cu drenaj redus, ea capătă alte
caracteristici, în funcție de durata intervalului de exces de apă. La latitudini mai mari (5° - 10°) se realizează trecerea
de la pădurea tipic ecuatoriala (devine mai rară) la vegetația de savană. Exemple de arbori cu valoare economică
deosebită sunt: în Brazilia - arborele de cauciuc(Hevea braziliensis), arborele de cacao (Theobroma cacao),
palmierul de fibre textile (Astnocaryum vulgare), palmierul de vin ( Maurita vinifera); în Africa - acaju (Khaya),
abanosul (Diospyros), palisandrul (Dalbergia), arborașul de cafea (Coffea liberica), palmierul de ulei (Elaeis
guineensis); în Asia de SE - abanosul, mango, arborele de scorțișoară, palmierul de zahar, bananieri, bambusi 9
Bambusa procera). Unele suprafețe ale pădurii ecuatoriale ( mai ales în Asia de Sud-Est) au fost defrișate, locul lor
fiind luat de culturile de orez, bananieri etc.

2. Caracteristicile factorilor de mediu

 caracteristici climatice:
 un singur anotimp, vara;
 temperatura medie anuală între 25 și 28°C;
 umiditate ridicată, peste 85%;
 precipitații abundente, între 1000 și 3000 mm/an, cu regim aproape diurn;
 bat calmele ecuatoriale.
 caracteristicile solului:
 sol nefertil, sărac în substanțe organice, bogat în oxizi de fier și aluminiu;
 procesul de alterare chimică favorizat de căldură și umezeală;
 umiditate ridicată, peste 85%;
 în urma procesului de alterare se dezvoltă scoarțe de alterare groase, stânci și coloane convexe (căpățâni de zahăr).
 caracteristicile vegetației:
 vegetația este luxuriantă;
 pădurea are o distribuție etajată a elementelor vegetale, arbori și arbuști cu valoare economică: arborele de cauciuc,
arborele de cafea, arborele de cacao, palmierul de vin, de ulei, acaju, abanosul, palisandrul, mango, arborele de
scorțișoară, bambusul.
rețeaua hidrografică:
 râuri cu debit bogat pe care se pot dezvolta praguri și cascade;
 debitul poate scădea când râurile traversează mai multe tipuri de climat (debit scăzut în anotimpul secetos)
 Vegetație luxuriantă Etajarea vegetației în padurea ecuatorială

3. Diferențieri regionale
 în funcție de altitudine:
 până la 3000m: temperatură de 10°C, vegetația este abundentă, scade numărul de specii și înălțimea copacilor,
precipitații puține;
 peste 3500m: trecerea treptată de la pajiști cu tufe înalte la pajiști cu ierburi scunde;
 la 5000m: temperatură de 0°C, ghețari și zăpadă (ex.: în M-ții Kenya și Kilimanjaro).
 în funcție de orientarea versanților:
 cu orientări diferite în raport cu direcția dominantă a maselor de aer și a gurilor de vărsare a fluviilor (Amazon,
Congo, Niger), apar modificări locale de mediu și de peisaje;
 orientate în direcția maselor de aer, mai multă umiditate, păduri cu vegetație bogată.
 în funcție de gradul de implicare a omului:
 pădurea ecuatorială este înlocuită de un mediu antropizat de culturi (orez, manioc, arbori de cacao, bananieri) în
Asia de SE;

 în regiunile de țărm peisajul este dominat de amenajări portuare, spațiul intens populat cu mari
orașe, ori cu mari artere de comunicații modernizate (Transamazonianul).

Zonă litorală puternic antropizată Zonă litorală transformată antropic


















