Mentenanţa

Mentenanţa periodică este esenţială pentru menţinerea siguranţei şi fiabilităţii echipamentelor,

utilajelor şi mediului de lucru. Lipsa mentenanţei sau o mentenanţă inadecvată poate da naştere
unor situaţii periculoase, accidente şi probleme de sănătate. Mentenanţa este o activitate cu risc
ridicat, o parte din pericole provenind chiar din natura activităţii. Lucrări de mentenanţă sunt
efectuate în toate sectoarele şi la toate locurile de muncă. Prin urmare, lucrătorii din mentenanţă
sunt mai expuşi decât alţi angajaţi la diferite pericole.

În conformitate cu Standardul european EN 13306, mentenanţa se referă la „combinaţia tuturor

acţiunilor tehnice, administrative şi manageriale pe durata ciclului de viaţă al unui echipament
având rolul de a-l menţine sau de a-l repune într-o stare în care poate executa funcţia dorită”.

Mentenanţa este un termen generic pentru o varietate de operaţiuni din sectoare extrem de diferite şi
din toate tipurile de medii de lucru. Activităţile de mentenanţă includ:

• inspecţie • încercare • măsurare • înlocuire • reglare • reparare • întreţinere • detectarea

defecţiunilor • înlocuirea componentelor • service • lubrifiere, curăţare

Mentenanţa este esenţială pentru a asigura continuitatea productivităţii, pentru a fabrica produse de
calitate superioară şi pentru a menţine competitivitatea companiei. Aceasta are, de asemenea, un
impact asupra securităţii şi sănătăţii în muncă.

În primul rând, o bună mentenanţă este esenţială pentru menţinerea siguranţei şi fiabilităţii
utilajelor şi mediului de lucru. În al doilea rând, mentenanţa în sine este o activitate cu risc
ridicat şi trebuie efectuată în condiţii de siguranţă, cu o protecţie adecvată a lucrătorilor din
mentenanţă şi a altor persoane prezente la locul de muncă.

 Locuri de muncă mai sigure şi mai sănătoase prin lucrări adecvate de mentenanţă
 Mentenanţa este o activitate cu risc ridicat
 Date şi cifre
 Reguli de bază pentru o mentenanţă corectă
 Legislaţia europeană privind mentenanţa

Locuri de muncă mai sigure şi mai sănătoase

prin lucrări adecvate de mentenanţă
Mentenanţa regulată are un rol important în eliminarea pericolelor de la locul de muncă şi
asigurarea unor condiţii de muncă mai sigure şi mai sănătoase. Lipsa mentenanţei sau o
mentenanţă inadecvată poate da naştere unor accidente şi probleme de sănătate grave sau
mortale.

Accidentele se produc din cauza instalaţiilor electrice defectuoase (cabluri, fişe, echipamente)

 şocuri şi arsuri, incendii, aprinderea în medii potenţial inflamabile sau explozive

Accidentele se produc deoarece echipamentele de ridicare nu sunt inspectate şi nu sunt

întreţinute cu regularitate
  lanţurile de ridicare sunt murdare/corodate şi cedează, provocând căderea încărcăturilor
grele

Accidentele se produc ca urmare a lipsei mentenanţei suprafeţelor de lucru şi de mers şi a

căilor de circulaţie

 suprafeţele neregulate, cu gropi, în pantă sau alunecoase provoacă accidente ale

elevatoarelor cu furcă, alunecări şi răsturnări

Praful prezintă un potenţial risc pentru sănătatea lucrătorilor în industria de prelucrare a

lemnului, în cariere

Mentenanţa echipamentelor de control al prafului este esenţială în toate procesele care produc
praf pentru a preveni expunere la praf a lucrătorilor

 canalele de ventilaţie trebuie menţinute libere de blocaje şi reparate, dacă sunt deteriorate
 unităţile de filtrare trebuie întreţinute cu regularitate în conformitate cu recomandările
producătorului

Mentenanţa este o activitate cu risc ridicat

Pericole şi riscuri specifice mentenanţei

În afară de riscurile asociate oricărui mediu de lucru, operaţiunile de mentenanţă implică unele
riscuri specifice.

Acestea includ lucrul în apropierea unui proces în desfăşurare şi în contact direct cu

echipamentele tehnice. În timpul funcţionării normale, automatizarea diminuează, în general,
probabilitatea unei erori umane care poate conduce la accidente. În activităţile de mentenanţă,
contrar funcţionării normale, contactul direct dintre lucrător şi utilaj nu poate fi redus substanţial -
mentenanţa este o activitate în care lucrătorii trebuie să se afle în contact cu procesele.

Mentenanţa presupune adesea lucrări neobişnuite, operaţiuni

ieşite din rutină şi este adesea efectuată în condiţii
excepţionale, cum ar fi lucrul în spaţii închise.

Operaţiunile de mentenanţă includ, în general, atât

dezasamblarea, cât şi reasamblarea, implicând adeseori
echipamente tehnice complicate. Acestea pot fi asociate cu un
risc crescut de eroare umană, sporind riscul de accidente.

Mentenanţa presupune schimbarea operaţiunilor şi a mediului

de lucru. Acest lucru este valabil mai ales în cazul lucrătorilor
contractuali. Subcontractarea reprezintă un factor agravant în materie de securitate şi sănătate –
numeroase accidente şi incidente sunt asociate cu subcontractarea lucrărilor de mentenanţă.

Lucrul sub presiunea timpului este, de asemenea, tipic operaţiunilor de mentenanţă, în special
când sunt implicate întreruperi ale funcţionării sau reparaţii cu prioritate ridicată.
Pericole, riscuri şi consecinţe pentru sănătate

Întrucât este efectuată în toate sectoarele şi locurile de muncă şi presupune o gamă largă de
operaţiuni, mentenanţa este asociată cu o mare varietate de pericole.

Pericole fizice

 zgomot, vibraţii
 căldură şi frig excesive
 radiaţie (radiaţii ultraviolete, raze X, câmpuri electromagnetice)
 volum de lucru fizic ridicat
 riscuri asociate ergonomiei: ca urmare a concepţiei inadecvate a utilajului, procesului şi
mediului de lucru din punct de vedere al mentenanţei, grelei accesibilităţi a obiectelor care
trebuie supuse lucrărilor de mentenanţă - mişcări extenuante (aplecare, îngenunchiere,
întindere, împingere şi tragere, lucrul în spaţii închise)

:: Operaţiuni tipice:

 perforare, şlefuire, pilire, sablare

 lucrul în exterior, mentenanţa instalaţiei industriale (de exemplu, cuptoare şi furnale, unităţi
de răcire)
 sudare, inspectarea ţevilor, mentenanţa şinelor de cale ferată

:: Potenţiale consecinţe pentru sănătate: probleme de auz datorate zgomotului, afecţiuni musculo-
scheletice

Pericole chimice

 Azbest, fibră de sticlă

 Vapori, emanaţii, praf (de exemplu, fum de bitum, gaze de evacuare diesel, siliciu cristalin)
 Solvenţi

:: Operaţiuni tipice

 mentenanţa construcţiilor
 sudură cu arc electric
 desfăşurarea activităţii în spaţii închise
 lucrul în ateliere de reparaţii auto
 mentenanţa instalaţiilor industriale în care sunt prezente substanţe chimice periculoase

:: Potenţiale consecinţe pentru sănătate: probleme respiratorii, astm profesional, alergii,

azbestoză, cancer

Pericole biologice

 Bacterii (de exemplu, legionella, salmonella)

 Mucegai şi ciuperci

:: Operaţiuni tipice:

 mentenanţă în staţiile de tratare a deşeurilor

 mentenanţă în locuri în care sunt manipulaţi agenţi biologici, cum ar fi laboratoare
  mentenanţă în locuri în care este susceptibilă proliferarea bacteriilor, mucegaiurilor şi
ciupercilor, cum ar fi sisteme de aer condiţionat

:: Potenţiale consecinţe pentru sănătate: probleme respiratorii, astm, alergii, boala legionarilor

Factori de risc psihosociali

 Presiunea timpului
 Munca în schimburi, munca în weekenduri, munca pe timpul nopţii, serviciul de gardă şi
programul de lucru neregulat
 Colaborarea cu personalul contractanţilor / mai multor contractanţi – probleme de
comunicare

:: Potenţiale consecinţe pentru sănătate: stres asociat muncii, oboseală, risc crescut de accidente

Risc ridicat de accidente de toate tipurile

 Numeroase accidente sunt asociate mentenanţei utilajelor şi echipamentelor de lucru, de

exemplu, strivire de către utilajele în mişcare, pornire neaşteptată
 Căderi de la înălţime, accidente care implică obiecte în cădere
 Electrocutare, şocuri electrice, arsuri
 Spaţii închise, asfixiere
 Explozie, incendiu

Date şi cifre
Analizele datelor EUROSTAT realizate pe baza metodologiei SEAM (Statistici europene privind
accidentele de muncă) pot ajuta la identificarea accidentelor ca urmare a operaţiunilor de
mentenanţă în mai multe ţări europene.

Se estimează că aproximativ 15-20% (în funcţie de ţară) din totalul

accidentelor şi 10-15% din totalul accidentelor mortale sunt legate de operaţiunile
de mentenanţă.

Mentenanţa, reparaţiile, reglajele, ajustările ocupă locul

patru pe lista primelor 10 procese de muncă
reprezentând cel mai mare număr de accidente mortale în
perioada 2003-2005 (EUROSTAT-SEAM).

Accidentele au o tendinţă din ce în ce mai mare de a se

produce nu în timpul funcţionării normale, ci în timpul
activităţilor de reparaţii, mentenanţă, curăţare, reglare
etc.

Potrivit unui studiu realizat în 2005 în Franţa, mentenanţa

este funcţia cu cel mai înalt nivel de subcontractare din industrie. O analiză a bazei de date
franceze a accidentelor de muncă arată că, în 2002, angajaţii din mentenanţă au ocupat locul doi, în
ordinea frecvenţei, ca victime ale accidentelor asociate subcontractării, imediat după lucrătorii
din construcţii.
O analiză a rezultatelor Studiului naţional spaniol privind condiţiile de muncă (2007) indică o mai
mare expunere a lucrătorilor din mentenanţă la zgomot şi la vibraţii care afectează mâinile,
braţele şi întregul corp în comparaţie cu alţi lucrători. Aceştia sunt, de asemenea, mai expuşi la
substanţe periculoase, vapori şi emanaţii.

Aproximativ 25% din totalul accidentelor electrice soldate cu vătămări sunt cauzate de
echipamentele electrice portabile. Conductorii defectuoşi de la echipamente provoacă anual în jur
de 2000 de incendii. O cauză majoră a acestor accidente şi incendii o constituie nerealizarea
inspecţiilor şi mentenanţei (HSE).

Reguli de bază pentru o mentenanţă corectă

Detaliile specifice ale mentenanţei variază de la un sector industrial la altul şi în funcţie de
operaţiuni. Dar există unele principii comune:

 Integrarea managementului SSM în

managementul mentenanţei
 Abordare structurată bazată pe evaluarea
riscurilor
 Roluri şi responsabilităţi precise
 Sisteme sigure de muncă şi orientări precise
de urmat
 Formare adecvată şi competenţă
 Implicarea lucrătorilor în procesul de
evaluare a riscurilor şi de management al
mentenanţei
 Comunicare eficientă

Cinci reguli de bază pentru securitatea lucrărilor de mentenanţă

1. Planificare
2. Asigurarea securităţii zonei de lucru
3. Utilizarea echipamentelor corespunzătoare
4. Lucrul conform planului

5. Verificare finală

1. Planificare

Mentenanţa trebuie să înceapă cu o planificare adecvată. Trebuie realizată o evaluare a

riscurilor, iar lucrătorii trebuie implicaţi în acest proces. Aspectele care trebuie luate în considerare
în stadiul de planificare sunt:

 Obiectul operaţiunii – ce trebuie făcut şi cum va afecta aceasta alţi lucrători şi alte
activităţi de la locul de muncă
 Evaluarea riscurilor: trebuie identificate potenţialele pericole (de exemplu, substanţe
periculoase, spaţii închise, piese mobile ale utilajelor, substanţe chimice sau praf în aer) şi
trebuie dezvoltate măsuri pentru a elimina sau reduce la minimum riscurile (pentru
informaţii suplimentare, consultaţi secţiunea privind evaluarea riscurilor)
 Trebuie definite sisteme sigure de muncă (permise de muncă, sisteme de blocare)
  Intervalul de timp şi resursele pe care la va implica activitatea
 Comunicare între personalul de mentenanţă şi de producţie şi toate celelalte părţi interesate
 Competenţă şi formare adecvată

Angajatorii trebuie să se asigure că lucrătorii deţin calificările de care au nevoie pentru a efectua
operaţiunile necesare, sunt informaţi în legătură cu procedurile de muncă sigure şi ştiu ce să facă
atunci când o situaţie depăşeşte nivelul lor de competenţă. Angajatorii trebuie să analizeze cu
atenţie „ierarhia” celor implicaţi într-o operaţiune de mentenanţă şi orice proceduri care vor fi
utilizate pe durata activităţii, incluzând proceduri de raportare în cazul în care apare o problemă.
Acest lucru este important îndeosebi dacă mentenanţa este efectuată de subcontractanţi.

Consultarea lucrătorilor şi informarea permanentă a acestora sunt vitale pe toată durata

stadiului de planificare. Angajaţii care desfăşoară o operaţiune de mentenanţă nu trebuie să fie doar
informaţi asupra rezultatelor evaluării iniţiale a riscurilor, ci ar trebui să fie şi implicaţi în aceasta.
Datorită bunei cunoaşteri a locului de muncă, ei se află adesea în poziţia cea mai bună pentru a
identifica pericolele şi modalităţile cele mai eficiente de eliminare a acestora. Participarea
lucrătorilor la procesul de planificare îmbunătăţeşte nu doar securitatea activităţii de mentenanţă,
ci şi calitatea acesteia.

2. Asigurarea securităţii zonei de lucru

Trebuie asigurată securitatea zonei de lucru prin prevenirea accesului neautorizat, de exemplu,
prin utilizarea de bariere şi indicatoare. De asemenea, zona trebuie menţinută curată şi sigură, cu
întreruperea curentului electric, imobilizarea pieselor mobile ale utilajelor, instalarea unei ventilaţii
temporare şi stabilirea de căi de acces sigure pentru lucrători în vederea intrării şi ieşirii din zona
de lucru. Pe utilaje trebuie aplicate cartonaşe de avertizare indicând data şi ora blocării, precum şi
numele persoanei autorizate să scoată dispozitivul de blocare – astfel, siguranţa lucrătorului care
efectuează lucrări de mentenanţă asupra utilajului nu va fi periclitată de pornirea accidentală a
acestuia de către un alt lucrător.

Dacă este posibil, trebuie amenajate grilaje de protecţie pentru a permite efectuarea unor lucrări
minore de mentenanţă asupra utilajelor fără a îndepărta dispozitivele de protecţie. Dacă grilajul de
protecţie trebuie îndepărtat sau dezactivat, atunci trebuie respectate procedurile de blocare.
Operatorii şi lucrătorii din mentenanţă trebuie instruiţi cu privire la modul şi condiţiile în care pot fi
îndepărtate dispozitivele de protecţie.

3. Utilizarea echipamentelor corespunzătoare

Lucrătorii implicaţi în operaţiunile de mentenanţă trebuie să dispună de uneltele şi echipamentele

corespunzătoare, care pot fi diferite de cele pe care le utilizează în mod normal. Având în vedere că
pot lucra în zone unde nu ar trebui să lucreze oameni şi că pot fi expuşi unei varietăţi de pericole,
aceştia trebuie să poarte, de asemenea, echipamente individuale de protecţie corespunzătoare.

În ceea ce priveşte echipamentele şi uneltele care vor fi utilizate, angajatorii trebuie să se asigure
că:

 uneltele şi echipamentele adecvate pentru lucrare sunt disponibile (împreună cu instrucţiuni

de utilizare a acestora, dacă este necesar)
 acestea se află în bună stare de funcţionare
 acestea sunt adecvate pentru mediul de lucru (de exemplu, nu trebuie utilizate unelte care
produc scântei în medii inflamabile)
 acestea au un design ergonomic
Toate echipamentele individuale de protecţie trebuie:

 să fie adecvate pentru riscurile implicate, fără a contribui ele însele la sporirea gradului de
risc
 să corespundă condiţiilor existente de la locul de muncă
 să ţină cont de cerinţele ergonomice şi de starea de sănătate a lucrătorului
 să se potrivească în mod corect utilizatorului în urma oricăror ajustări necesare.

De exemplu, lucrătorii care curăţă sau înlocuiesc filtre la ventilaţia de extracţie pot fi expuşi
unor concentraţii de praf care sunt mult mai mari decât este normal pentru un anumit loc de muncă.
De asemenea, trebuie asigurată securitatea accesului la aceste filtre, care sunt frecvent situate în
zona acoperişului.

4. Lucrul conform planului

Procedurile de muncă sigure trebuie comunicate, înţelese de către lucrători şi supraveghetori şi

aplicate corect. Activitatea trebuie monitorizată astfel încât să se respecte sistemele sigure de
muncă şi regulile de la amplasament. Mentenanţa este adesea efectuată sub presiune – de exemplu,
când o defecţiune a paralizat procesul de producţie. Trebuie respectate proceduri sigure, chiar şi
atunci când există presiunea timpului: soluţiile de compromis ar putea fi foarte costisitoare dacă
ar conduce la accidente, vătămări sau daune materiale.

Trebuie instituite proceduri pentru evenimente neaşteptate. O parte a sistemului sigur de muncă ar
trebui să constea în sistarea lucrului atunci când un lucrător se confruntă cu o problemă neprevăzută
sau cu o problemă care îi depăşeşte competenţele. Este foarte important să se reţină că depăşirea
nivelului de calificare şi competenţă poate conduce la accidente.

5. Realizarea verificărilor finale

Procesul de mentenanţă trebuie să se încheie cu verificări pentru a garanta că operaţiunea a fost

finalizată, că echipamentul supus lucrărilor de mentenanţă se află într-o stare de siguranţă şi că
toate materialele reziduale care au fost generate în timpul procesului de mentenanţă au fost
eliminate. După ce totul este verificat şi declarat a fi în siguranţă, operaţiunea poate fi considerată
finalizată şi pot fi înştiinţaţi supraveghetorii şi alţi lucrători.

Etapa finală presupune completarea unui raport, în care este descrisă activitatea efectuată şi sunt
incluse observaţii privind eventualele dificultăţi întâmpinate, alături de recomandări de
îmbunătăţire. În mod ideal, acesta ar trebui, de asemenea, discutat la o reuniune a personalului
în care lucrătorii implicaţi în proces, precum şi cei care lucrează în jurul acestora, pot emite
observaţii referitoare la activitatea de mentenanţă şi pot prezenta sugestii adecvate legate de
îmbunătăţirea procesului.

Legislaţia europeană privind mentenanţa

Începând din 1989, au fost adoptate mai multe directive europene care
stabilesc un cadru general de cerinţe minime pentru protecţia lucrătorilor la
locul de muncă.

Aceste directive se aplică, de asemenea, activităţilor de mentenanţă, în primul

rând, directiva-cadru, care include obligaţia angajatorilor de a realiza o
evaluare a riscurilor la locul de muncă.
Directiva 89/391 a Consiliului - „directiva-cadru” privind principiile generale
referitoare la prevenirea şi protecţia lucrătorilor împotriva accidentelor de
muncă şi bolilor profesionale

Aceasta conţine principiile generale de prevenire, stabileşte obligaţiile angajatorilor legate de

evaluarea riscurilor, eliminarea factorilor de risc şi de accident, informarea, consultarea,
participarea echilibrată şi formarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora.

Comisia Europeană a elaborat un Ghid privind evaluarea riscurilor la locul de muncă pentru a
ajuta angajatorii şi angajaţii să pună în aplicare cerinţele de evaluare a riscurilor din Directiva-cadru
89/391/CEE. În acest ghid, lucrătorii din mentenanţă au fost identificaţi drept “lucrători care pot fi
expuşi unui risc crescut”. Ghidul atrage atenţia, de asemenea, asupra necesităţii de a realiza o
evaluare separată a riscurilor pentru activităţile de mentenanţă.

În baza „directivei-cadru”, au fost adoptate o serie de directive individuale, toate prezentând

relevanţă pentru efectuarea mentenanţei în condiţii de siguranţă, şi multe dintre acestea includ
dispoziţii specifice privind activităţile de mentenanţă şi cerinţele referitoare la mentenanţă pentru a
elimina pericolele de la locul de muncă.

Directiva 89/654/CEE a Consiliului

privind cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă include, printre altele, cerinţa
ca angajatorii să se asigure ca

 să fie păstrate în permanenţă libere căile de circulaţie care conduc spre ieşirile de urgenţă şi
ieşirile propriu-zise
 întreţinerea tehnică a locului de muncă şi a echipamentelor şi dispozitivelor să fie
realizată, iar orice greşeli constatate, care pot să afecteze securitatea şi sănătatea lucrătorilor,
să fie corectate cât mai curând posibil
 echipamentele şi dispozitivele de securitate destinate prevenirii sau eliminării pericolelor
să fie întreţinute şi controlate cu regularitate

Directiva 89/655/CEE a Consiliului

privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a

echipamentului de lucru la locul de muncă, unde folosirea echipamentului de lucru cuprinde
întreţinerea incluzând, în special, curăţarea, prevede că:

 angajatorul ia măsurile necesare pentru ca, pe toată durata folosirii sale, echipamentul de
lucru să fie menţinut, prin metode de întreţinere corespunzătoare, la un nivel care să
respecte dispoziţiile alineatului 1 literele (a) sau (b), după caz.
 angajatorul ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de lucru, care sunt supuse unor
influenţe putând genera deteriorări ce pot fi la originea unor situaţii periculoase, să facă
obiectul:

- unor verificări periodice şi unor verificări speciale pentru a asigura că sunt menţinute
condiţiile de sănătate şi securitate şi că deteriorările pot fi depistate şi remediate în timp util

 dacă se presupune că folosirea unui echipament de lucru poate prezenta un risc specific
pentru securitatea sau sănătatea lucrătorilor, angajatorul se asigură că:
 - folosirea echipamentului de lucru este rezervată numai persoanelor însărcinate să îl
folosească;
- în cazul lucrărilor de reparaţii, transformare, întreţinere, lucrătorii în cauză sunt
desemnaţi în mod expres să desfăşoare o astfel de activitate.

De asemenea, directiva conţine cerinţe minime pentru dispozitivele de protecţie şi comandă şi

dispoziţii privind mentenanţa:

 operaţiunile de întreţinere trebuie să poată fi executate când echipamentul de lucru este

oprit. Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie luate măsuri de protecţie corespunzătoare
fie pentru executarea acestor operaţiuni, fie pentru ca aceste operaţiuni să fie executate în
afara zonelor periculoase
 dacă pentru echipamentul de lucru există un carnet de întreţinere, acesta trebuie ţinut la zi
 lucrătorii trebuie să dispună de mijloace sigure de acces la toate zonele destinate
operaţiunilor de producţie, reglare şi întreţinere şi să poată rămâne în condiţii de securitate
în acestea.

În plus, directiva conţine dispoziţii privind utilizarea echipamentelor de lucru prevăzute pentru
lucrul temporar la înălţime, de exemplu, dispoziţii specifice privind utilizarea scărilor mobile,
schelelor.

Directiva 89/656/CEE a Consiliului

privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a

echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă prevede ca echipamentul individual de
protecţie să fie distribuit gratuit de către angajator, care garantează buna stare de funcţionare şi o
stare de igienă satisfăcătoare a prin intermediul întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare.

ANEXA III la directivă include o listă orientativă neexhaustivă a activităţilor şi sectoarelor de

activitate care pot necesita furnizarea de echipament individual de protecţie.

Directiva 92/91/CEE a Consiliului

privind cerinţele minime de îmbunătăţire a protecţiei securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria
extractivă de foraj

Conţine, printre altele, cerinţe minime aplicabile sectoarelor de pe ţărm şi din larg, incluzând
dispoziţii privind mentenanţa.

Directiva 92/104/CEE a Consiliului

privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţiei sănătăţii lucrătorilor din
industria extractivă de suprafaţă şi în subteran

Angajatorul ia măsurile necesare pentru a se asigura că:

 locurile de muncă sunt proiectate, construite, echipate, date în folosinţă, exploatate şi

întreţinute în aşa fel încât să permită lucrătorilor efectuarea sarcinilor de muncă fără a pune
în pericol securitatea sau sănătatea proprie ori a celorlalţi lucrători;
 activităţile care comportă un risc special sunt încredinţate numai personalului competent şi
se execută conform instrucţiunilor date.
Directiva 93/103/CE a Consiliului

privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă la bordul navelor de pescuit prevede că
statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că armatorii:

 asigură întreţinerea tehnică a navelor, instalaţiilor şi dispozitivelor, iar defecţiunile

constatate sunt eliminate cât mai repede posibil

Directiva 98/24/CE a Consiliului

privind protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor
chimici la locul de muncă prevede ca întreţinerea, în legătură cu care se poate prevedea
posibilitatea unei expuneri semnificative sau care pot produce efecte dăunătoare asupra securităţii şi
sănătăţii din alte motiv, să fie inclusă în evaluarea riscurilor. De asemenea, prevede ca riscurile
pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor la locul de muncă unde sunt prezenţi agenți chimici
periculoşi să fie eliminate şi reduse la minimum prin:

 proiectarea şi organizarea sistemelor de lucru la locul de muncă,

 asigurarea unui echipament corespunzător pentru lucrul cu agenţi chimici şi proceduri de
întreţinere care asigură sănătatea şi securitatea lucrătorilor la locul de muncă etc.

Directiva 2006/42/CE

privind echipamentele tehnice şi de modificare a Directivei 95/16/CE prevede în preambul

următoarele: costul social al unui mare număr de accidente cauzate în mod direct de utilizarea
echipamentelor tehnice poate fi redus prin proiectarea şi construcţia inerent sigure ale
echipamentelor tehnice şi prin instalarea şi întreţinerea corespunzătoare.

ANEXA I privind cerinţele esenţiale de sănătate și siguranță referitoare la proiectarea și construcția

echipamentelor tehnice include principiile integrării securităţii, cerinţe pentru sistemele de control şi
dispoziţii specifice privind întreţinerea echipamentelor tehnice, precum şi cerinţe referitoare la
informare, avertismente şi instrucţiuni.

Au fost promulgate mai multe directive individuale privind expunerea lucrătorilor la agenţi fizici
potenţial dăunători la locul de muncă, precum vibraţii, zgomot, câmpuri electromagnetice, radiaţie
optică şi radiaţie ionizantă. Aceste directive includ o dispoziţie care vizează evitarea sau reducerea
expunerii, printre altele, prin programe de mentenanţă adecvate pentru echipamentele de lucru,
locul de muncă şi sistemul locului de muncă.

 Directiva 2002/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind cerinţele minime

de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenţi
fizici (vibraţii)
 Directiva 2003/10/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind cerinţele minime
de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi
fizici (zgomot)
 Directiva 2006/25/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind cerinţele minime
de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţii
fizici (radiaţii optice artificiale)
 Directiva 2004/40/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind cerinţele minime
de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri
şi unde electromagnetice
Alte directive relevante
 Directiva 92/58/CEE a Consiliului privind cerinţele minime pentru semnalizarea de
securitate şi/sau sănătate la locul de muncă
 Directiva 1999/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind cerinţele minime
pentru îmbunătăţirea protecţiei sănătăţii şi securităţii lucrătorilor expuşi unui potenţial risc în
medii explozive
 Directiva 83/477/CEE a Consiliului din 19 septembrie 1983 privind protecţia lucrătorilor
împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă (a doua directivă
individuală în sensul articolului 8 din Directiva 80/1107/CEE) astfel cum a fost modificată
de Directiva 91/382/CEE a Consiliului, Directiva 98/24/CE a Consiliului, Directiva
2003/18/CE a Consiliului şi Directiva 2007/30/CE
 Directiva 2000/54/CE privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea
la agenţi biologici la locul de muncă
 Directiva 92/57/CEE a Consiliului privind cerinţele minime de securitate şi sănătate care
se aplică pe şantierele temporare sau mobile
 Directiva 96/82/CE a Consiliului privind controlul asupra riscului de accidente majore care
implică substanţe periculoase

Mai multe informaţii sunt disponibile la secţiunea Legislaţie europeană