CERONAV

ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII
1.1 LEGEA SĂNĂTĂȚII ȘI SECURITĂȚII ÎN MUNCĂ

Securitatea în muncă constituie un ansamblu de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea

celor mai bune condiţii de desfăşurare a procesului de muncă , apărarea vieţii, integrităţii corporale
şi sănătăţii salariaţilor şi altor persoane participante la procesul de muncă .
Normele de securitatea muncii stabilite prin prezenta lege reprezintă un sistem unitar de măsuri şi
reguli aplicabile tuturor participanţilor la procesul de muncă. Prevederile prezentei legi se aplică
tuturor persoanelor juridice şi fizice la care activitatea se desfăşoară cu personal angajat pe bază de
contract individual .
Prin persoane juridice şi fizice se înţelege: agenţii economici din sectorul privat, public şi
cooperatist, inclusiv cu capital străin, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României
autorităţile şi instituţiile publice precum şi agenţii economici care efectuează lucrări cu personal
român, pe teritoriul altor ţări, pe bază de contracte.
Normele de protecţia muncii se aplică salariaţilor, persoanelor angajate cu convenţii civile , cu
excepţia celor care au drept obiect activităţi casnice, precum şi elevilor şi studenţilor în perioada
efectuării practicii profesionale.
Activitatea de securitatea muncii este coordonată de Ministerul Muncii şi de Ministerul Sănătăţii.
Ministerul Sănătăţii emite norme obligatorii privind igiena muncii şi avizează standarde şi acte
normative elaborate de alte organe, care privesc sănătatea salariaţilor la locul de muncă.
Contractele colective de muncă ce se încheie la nivelul unităţilor, grupurilor de unităţi, ramuri de
activităţi, precum şi la nivel naţional vor cuprinde obligatoriu, clauze referitoare la protecţia muncii
în conformitate cu prevederile prezentei legi.
Definiţia şi clasificarea accidentelor de muncă.
Prin accident de muncă se înţelege vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută
profesională care are loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu
indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia îşi desfăşoară activitatea şi care provoacă
incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile.
De asemenea, accident de muncă este:
 accidentul suferit de elevi, studenţi şi ucenici în timpul efectuării practicii profesionale;
 accidentul suferit de cei ce îndeplinesc sarcini de serviciu de interes public, inclusiv în cadrul
unor activităţi sociale, sportive, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
 accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă
pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public sau pentru salvarea de
vieţi omeneşti;
 accidentul survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu
şi invers;
 accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul
persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, ori în alt loc de muncă organizat de acesta în
timpul programului de muncă.
Clasificarea accidentelor de muncă
Accidentele de muncă se clasifică în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor
accidentate, astfel :
 accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile;
 accident care produce invaliditate;
 accident mortal;
 accident colectiv.
Toate accidentele de muncă vor fi comunicate imediat conducerii în cazul persoanelor juridice sau
persoanelor fizice de către conducătorul locului de muncă sau de oricare persoană care are
cunoştiinţă despre producerea accidentului .

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 1

În cazul accidentelor care produc invaliditate, a celor mortale şi a celor colective, vor fi
communicate de către conducerea persoanei juridice sau fizice, inspectoratului de stat teritorial
pentru securitatea muncii şi organelor de urmărire penală, potrivit legii.
Bolile profesionale
Bolile profesionale sunt afecţiuni care se produc ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii,
cauzate de factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă, precum şi de
suprasolicitarea diferitelor organe în procesul de muncă.
Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicul unităţii sanitare care
acordă asistenţă medicală participanţilor la procesul de muncă desfăşurat de persoana juridică,
precum şi de persoana fizică.
Bolile profesionale se comunică inspectoratului judeţean de poliţie sanitară şi medicină preventivă,
indiferent dacă sunt sau nu urmate de incapacitate temporară de muncă.
Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale în vederea confirmării sau infirmării lor, precum şi
stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri din aceleaşi cauze, se fac de către
inspectoratul de poliţie sanitară şi medicină preventivă.
Tot în cadrul bolilor profesionale, intră şi intoxicaţiile acute, care se înregistrează şi ca accident de
muncă.
Infracţiuni:
 neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate si sănătate în munca de către persoana
care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav si iminent de
producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesională;
 nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la
securitatea si sănătatea în munca, dacă prin aceasta se creează un pericol grav si iminent de
producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesională;
Contravenţii:
 nerespectarea reglementărilor de securitate si sănătate în munca privind:
o fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea substanţelor ori
preparatelor chimice periculoase si a deșeurilor rezultate;
o prevenirea prezenței peste limitele maxime admise a agenţilor chimici, fizici sau
biologici, precum si suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului
uman;
o darea în exploatare sau repunerea în funcţiune, parţială ori totală, a construcţiilor,
echipamentelor de muncă noi sau reparate, precum și pentru aplicarea proceselor
tehnologice;
o întocmirea si respectarea documentaţiilor tehnice pentru executarea lucrărilor care
necesita măsuri speciale de siguranţă;
o folosirea surselor de foc deschis si fumatul la locurile de muncă unde acestea sunt
interzise;
o prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, întreţinerea și
repararea instalaţiilor și a echipamentelor electrice, precum și pentru prevenirea
efectelor electricității statice și ale descărcarilor atmosferice;
o asigurarea și folosirea instalaţiilor electrice de construcţie adecvate la locurile de
muncă unde există pericole de incendiu sau de explozie;
o transportul, manipularea și depozitarea echipamentelor de muncă, materialelor și
produselor;
o delimitarea, îngrădirea si semnalizarea zonelor periculoase;
o semnalizarea de securitate si/sau de sănătate la locul de munca;
o asigurarea exploatării fără pericole a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau
lichefiate, a instalaţiilor mecanice sub presiune si a celor de ridicat, a conductelor
prin care circula fluide sub presiune si a altor asemenea echipamente de munca;
o utilizarea, întreţinerea, revizia si repararea periodică a echipamentelor de muncă;
o asigurarea, marcarea si întreţinerea căilor de acces si de circulaţie;

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 2

 o asigurarea iluminatului de siguranţă;
o organizarea activităţii de păstrare, întreţinere și denocivizare a echipamentului
individual de protecţie;
o întocmirea documentelor de urmărire a parametrilor funcţionali ai echipamentelor
de muncă și a rapoartelor de serviciu pentru instalaţiile cu regim special de
exploatare;

1.2 RISCURI PROFESIONALE

Gestionarea riscurilor pentru lucrătorii din sectorul transportului naval poate fi problematică din
cauza diversităţii locurilor de muncă şi a riscurilor cu care se confruntă, precum şi din cauza
faptului că mulţi dintre aceştia lucrează în izolare, departe de bază, fiind nevoiţi să înfrunte pericole
legate de condus şi pilotaj pe lângă multe alte riscuri dificil de controlat pentru ei. Însă măsurile de
gestionare a riscurilor pot avea succes dacă ţin seama de modul în care sectoarele funcţionează în
practică, precum şi de caracteristicile lucrătorilor înşişi şi modul în care aceştia îşi desfăşoară
activitatea şi de implicarea lor activă în cadrul procesului.
În sectorul transporturilor navale, la fel ca în orice alt sector, este important să se acorde atenţie
condiţiilor de lucru pentru a garanta o forţă de muncă motivată şi calificată.
Pericole şi riscuri comune tuturor lucrătorilor din sectorul transporturilor
Principalele pericole şi riscurile fizice includ:
 expunerea la vibraţii cauzate de zgomot, poziţii statice, cum ar fi statul prelungit pe
 scaun şi în picioare;
 manipularea manuală;
 lucrul în spaţii închise, inhalarea de vapori şi gaze arse, manevrarea substanţelor
 periculoase (gaze de evacuare, produse chimice de la bord, combustibili, expunere la
încărcare, descărcare şi în zonele de staţionare, produse de curățare, lucrări de mentenanţă);
 condiţii climatice (căldură, frig, secetă, ploaie etc.) şi schimbări climatice de
 temperatură;
 sfera limitată de adaptare a condiţiilor de lucru ergonomice şi a stilurilor de viaţă
 sănătoase;
 oboseala este o problemă de sănătate raportată frecvent în sectorul transporturilor, conform
cercetărilor şi sondajelor naţionale;
 intensificarea traficului;
 monitorizarea de la distanță;
 program de lucru neregulat şi prelungit, lucrând de sărbători sau la sfârşit de
 săptămână, şi pot sta departe de casă perioade îndelungate;
 violenţa şi hărţuirea.
Schimbările aduse conţinutului locului de muncă includ:
 utilizarea într-o mai mare măsură a noilor tehnologii – cum ar fi instrumente de
planificare şi monitorizare la distanţă, computere de bord;
 necesitatea cunoaşterii legislaţiei şi mai multor limbi străine;
 munca este mai monotonă, oferind mai puţine oportunităţi de învăţare, atunci când
 este comparată cu cea desfăşurată de media populaţiei active;
 deplasările pe distanţe lungi pot presupune expunerea la boli şi paraziţi neobişnuiţi,
 izolare, schimbări climatice bruşte, lipsa contactului social, monotonie, depărtarea de casă
pe perioade îndelungate.
1.3 IGIENA MUNCII LA BORDUL NAVEI
Iluminatul
Vor fi iluminate punţile, pasarelele, schela de acces la punte, scările de bord, trecerile, precum şi
următoarele locuri periculoase :
 gurile de ambarcare – debarcare combustibil şi apă potabilă;

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 3

  spaţiile şi locurile de manevră;
 puntea bărcilor de salvare şi locurile de ambarcare şi de debarcare a echipajului în / din
bărcile de salvare ;
Iluminatul natural al diferitelor încăperi destinate echipajului (cabine, săli de masă, careuri etc.) va
fi asigurat prin ferestre laterale, hublouri, luminatoare etc.
Se interzice folosirea pe navă a lămpilor electrice portative, a cablurilor, a ştecherelor şi a aparatelor
de conectare improvizate sau cu defecţiuni.
La tancurile petroliere, pentru vizitarea compartimentelor şi a depozitelor de combustibil vor fi
întrebuinţate numai lămpi electrice etanşe antiex cu baterii uscate cu acumulatoare.
Se va verifica periodic funcţionare iluminatului de siguranţă ( avarie).
Încălzirea
Încăperile de locuit de pe nave vor fi prevăzute cu instalaţia de încălzit capabilă să menţină constant
o temperatură de circa 16 º C în încăperile de locuit.
Deservirea caldarinelor va fi încredinţată numai personalului competent şi instruit, care să cunoască
perfect folosirea lor.
Este interzisă folosirea oricărui sistem improvizat de încălzire cu curent electric.
Radiatoarele electrice de încălzire vor fi amplasate la distanţă de pereţii cabinelor, de mobilier sau
de îmbrăcăminte, pentru a preveni încălzirea acestora.
Toate mijloacele de încălzire amplasate la bordul navelor vor fi prevăzute cu certificate de
conformitate.
Ventilaţia
Toate compartimentele de lucru, de locuit, magaziile de mărfuri, de materiale, de provizii,
bucătăriile, spălătoriile etc. vor avea asigurată ventilaţia naturală sau artificială.
Toate compartimentele navei (cabine, spaţii pentru locuit sau de muncă) vor avea cel puţin două
trombe de ventilaţie, din care una pentru evacuarea aerului viciat şi alta pentru introducerea aerului
proaspăt.
Uşile cabinelor vor fi prevăzute cu orificii de aerisire în partea de jos şi de sus.Aceste orificii vor
avea sistem de obturare cu acţionare din interior.
Nu se admite prezenţa personalului nici măcar temporară în compartimentele unde se constată
existenţa gazelor explozive, vătămătoare şi a prafului nociv, până nu se asigură mai întâi ventilaţia
completă a compartimentului şi controlul compoziţiei aerului cu ajutorul aparatelor de detecţie
portabile.
Nu se admite ca în cabinele care au fost proaspăt vopsite să se doarmă până ce vopseaua nu s-a
uscat.
După deratizarea navei, timp de o săptămână se va asigura permanent o bună ventilaţie a
compartimentelor de locuit şi de lucru, indiferent de temperatura de afară sau de anotimp.
Întreţinerea igienică a navei
Pentru spălarea punţilor şi întreţinerea igienică a navei nu va fi folosită apa bazinelor închise, apa
porturilor din centre industriale şi cu populaţie numeroasă şi apa canalelor stătătoare.
În fiecare lună se va rezerva o zi pentru curăţenia generală a blocului alimentar (bucătărie , careuri,
oficii, cambuză, veselă de servit, veselă de bucătărie, tacâmuri, robot maşină de curăţat cartofi).
Zilnic după terminarea preparării şi distribuirii hranei la bord, bucătăriile, cofetăriile, precum şi
vesela, ustensilele folosite vor fi bine spălate şi curăţate.
Săptămânal, comandantul navei, ofiţerul secund, şeful mecanic şi personalul sanitar de la bord va
inspecta amănunţit starea de curăţenie pe întreaga navă, consemnând deficienţele şi luând măsuri.
Fiecare membru al echipajului este obligat să menţină în stare de curăţenie cabina sa, inventarul dat
în folosinţă, lucrurile sale personale şi pe sine însuşi. Periodic, cuverturile de pat şi saltelele vor fi
curăţate, scuturate de praf şi ţinute la aerisit, alegându-se pentru aceasta o zi însorită.
Echipajului îi este interzis să se aşeze la masă cu echipamentul de protecţie sau cel de lucru.
Înainte de plecarea în voiaj, navele vor trebui să aibă la bord o cantitate suficientă de apă de băut,
pentru gătit şi pentru întreţinerea stării de igienă (spălat pe mâini, spălat vase, spălat rufe, pregătirea
pâinii, baie etc ).

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 4

1.4 CONTROLUL MEDICAL DE SIGURANȚA NAVIGAȚIEI ȘI CONTROLUL
PSIHOLOGIC
Examinarea medicală și psihologică periodică a personalului încadrat în funcţii cu atribuţii în
siguranţa transporturilor, pe grupe de vârstă, se va efectua astfel:
 pentru personalul navigant maritim sub 18 ani, controlul medical periodic şi psihologic se va efectua
anual;
 personalul navigant maritim, grupa de vârstă cuprinsă între 18 si 45 de ani, va efectua controlul
medical periodic si controlul psihologic la interval de 2 ani
 pentru grupa de vârstă peste 45 de ani la personalul navigant maritim, controlul medical periodic şi
controlul psihologic se vor efectua la interval de un an;
 pentru personalul navigant pentru navele de navigaţie interioară, controlul medical periodic
si controlul psihologic se vor efectua astfel:
o pentru angajare şi/sau la schimbarea în funcţie, controlul medical şi psihologic va fi
valabil până la împlinirea vârstei de 50 de ani;
o între 50 de ani şi 65 de ani controlul medical şi psihologic se va efectua din 5 în 5
ani;
o după împlinirea vârstei de 65 de ani controlul medical si psihologic se va efectua
anual;
Dovada îndeplinirii condiţiilor de aptitudine medicală şi psihologică se face prin avize medicale şi
psihologice eliberate de comisiile medicale şi/sau psihologice în siguranţa transporturilor, conform
baremelor de aptitudine stabilite prin ordin al ministrului transporturilor

ECHIPAMENTUL INDIVIDUAL DE PROTECŢIE

Dotarea personalului cu echipament de individual de protecţie în funcţie de pericolele specifice
fiecărui tip de lucrare sau activitate se va face conform prevederilor legale, asfel încât să asigure o
protecţie eficientă a salariaţilor.
Armatorii au obligaţia:
 să asigure dotarea navelor co tot echipamentul tehnic şi materialele necesare efectuării
lucrului la bord în condiţii de securitate a muncii;
 să asigure dotarea echipajului cu echipamentul individual de lucru şi de protecţie necesar
desfăşurării activităţii;
 să asigure condiţiile de lucru, de viață şi de sănătate la bordul navelor;
 să asigure întreţinerea tehnică a navelor, instalaţiilor şi dispozitivelor de pe acestea şi să
elimine cât mai repede posibil defecţiunile constatate, atunci când ele sunt susceptibile de a
afecta securitatea şi sănătatea echipajului;
 să ia măsuri pentru a asigura curăţenia periodică a navelor şi a ansamblului instalaţiilor şi
dispozitivelor de menţinere a condiţiilor de igienă la bord;
 să asigure dotarea cu mijloace de salvare a vieții şi supraveghere conform reglementărilor
legale în vigoare ;
Conducerea navei pune le dispoziţia echipajului echipamentul de protecţie şi echipamentul de lucru,
dispozitivele, uneltele şi materialele de protecţie corespunzătoare fiecărui loc de muncă, potrivit
condiţiilor specifice de lucru, precum şi alimentaţia de protecţie conform normativelor în vigoare.
Pentru fiecare tip de echipament tehnic al navei, conducerea navei va întocmi instrucţiuni proprii de
securitate a muncii, instrucţiuni care vor fi prelucrate cu tot personalul din cadrul echipajului ce are
acces la aceste echipamente, iar acolo unde este posibil ele vor fi afişate în locuri vizibile.

MĂSURI DE SECURITATEA MUNCII LA BORDUL NAVELOR

1 MĂSURI GENERALE
Se interzic orice fel de intervenţii (porniri, remedieri etc.) la echipamentele tehnice ale navei de
către membri ai echipajului în afara celor stabiliţi prin sarcinile de serviciu.

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 5

Exploatarea şi întreţinerea echipamentelor tehnice de la bordul navelor nu va fi efectuată dacă
personalul desemnat nu a fost instruit în prealabil.
Se interzice membrilor echipajului scăldatul în bazinele portuare şi ale şantierului, în radă, în
Dunăre, în mare deschisă şi căile navigabile interioare.
Înaintea părăsirii cabinei sau altor încăperi de uz social, membrii echipajului vor efectua
următoarele operaţii :
 închiderea hublourilor;
 stingerea luminilor;
 scoaterea aparatelor electrice de sub tensiune;
 închiderea robinetelor de apă;
 stingerea ţigărilor rămase aprinse.

2 SERVICIUL LA NAVĂ
Se interzice depozitarea, chiar temporară, a materialelor, uneltelor şi a altor obiecte pe căile de
acces sau de circulaţie.
Pasarelele, scările de acces, mijloacele improvizate de acces trebuie să fie rezistente, să prezinte
siguranţă şi să fie prevăzute după caz, cu balustrade rigide sau cu mână curentă petrecută prin toţi
ocheţii.
Folosirea schelelor improvizate din scânduri sau folosirea schelelor defecte, cu trepte lipsă, cu
rupturi sau cuie ieşite în afară, este interzisă.
Căile de aces la bord şi de circulaţie pe navă vor fi menţinute curate, astfel încât să nu prezinte
pericol de accidentare prin alunecare.
Este interzis să se instaleze scara de acces pe babale sau depărtată de cheu încât trecerea persoanelor
să fie periculoasă.
În cazul navelor în dană dublă, triplă, accesul se va realiza prin scări de pilot, la copastie sau schele.
Scările sau schelele trebuie să fie astfel aşezate şi asigurate încât să nu oscileze şi să nu balanseze la
urcarea sau la coborârea persoanelor.
Urcarea sau coborârea de pe navă va fi supravegheată de o persoană din serviciul de gardă, care va
da asistenţă şi va ajuta persoanele.
Accesul la navă, la bord, în dreptul scării trebuie să fie liber, neîmpidicat de sârme, parâme, manici,
cabluri electrice, furtunuri de sudură etc.
Când navele din apropiere execută manevre, ofiţerul şi marinarul de gardă vor sta în bordul în care
se desfăşoară manevra, fiind gata să manevreze parâmele şi având pregătite baloanele de acostare.
Pe timpul manevrelor tot personalul care participă la această activitate, trebuie să poarte mănuşi de
protecţie şi cască.
Personalul navigant va fi instruit teoretic şi practic pentru folosirea materialului pirotehnic existent
la bordul navei.

3 MANEVRA LA DANĂ ŞI FORMAREA CONVOAIELOR FLUVIALE

Șeful postului de manevră este răspunzător la postul său de desfăşurarea manevrei şi trebuie să ia
toate măsurile ca manevra să se execute în condiţii de securitate a muncii atât pentru persoane şi
pentru navă.
Personalul va veni la postul de manevră echipat potrivit cu starea vremii şi cu echipamentul de
protecţie adecvat. Nu se va permite ca personalul să vină îmbrăcat cu haine care i-ar stânjeni
mişcările. De asemenea, se va interzice ca la manevră oamenii să poarte haine largi, neîncheiate la
toţi nasturii sau cu cordoane desfăcute.
Înainte de efectuarea oricărei manevre, locurile de manevră vor fi degajate de toate obiectele care ar
putea stânjeni buna ei desfăşurare. La locurile de manevră nu este permis accesul persoanelor care
nu au rol de manevră.
În timpul iernii, puntea navei va fi curăţată de gheaţă sau zăpadă în locurile în care se execută
manevra, iar dacă este cazul se va presăra nisip sau rumeguş. De asemenea, se va urmări ca punţile
de manevră să nu fie alunecoase, murdare de grăsime sau uleiuri.

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 6

Vinciurile sau cabestanele electrice vor fi încercate înainte de manevră la toate treptele de viteză şi
în ambele sensuri.
Capetele de parâmă de pe tamburi vor fi înfăşurate şi puse în locuri unde să nu stânjenească
manevrele.
Manevrele care se fac pentru formarea convoiului prin împingere sau mixt (barje sau şlepuri
clasice) se vor face sub directa conducere a comandantului navei.
Întregul personal de manevră este obligat să poarte vestă de salvare.
Trecerea de pe împingător pe barjă/şlep şi invers se va face numai printre tampoanele
împingătorului. În cazul în care barjele sunt goale şi sunt mai înalte decât puntea împingătorului,
trecerea se va face numai pe scara de acces de pe tampoane, fiind interzisă escaladarea prin alte
metode.
Parâmele pentru legare vor fi date numai cu ajutorul bandulei.
Trecerea parâmelor de la împingător pe barje şi invers se va face numai pe sub balustradele mobile,
fără ca acestea să fi demontate.
Este interzisă îndepărtarea balustradelor mobile în timpul manevrelor.
La împingătoare unde vinciurile de manevră sunt mascate de comandă, coordonarea manevrelor se
va face de către comandant prin ofiţerul fluvial din postul său de manevră respectiv.
După terminarea manevrei de acostare este interzisă lăsarea parâmelor pe tamburii vinciurilor de
manevră.
La formarea convoaielor prin remorcare este interzisă staţionarea personalului navigant în zona
remorcii. Întinderea remorcii se va face progresiv, fără ştorţuri.
Navele din convoi vor fi strâns legate între ele, fără a se lăsa spaţiu care să permită căderea în apă
sau ruperea parâmelor.
Pe timp de furtună se va evita circulaţia pe puntea navelor aflate în extremităţile convoaielor.
Circulaţia se va face prin bordurile apropiate ale navelor din convoi aflate în aceeaşi dană.

4 MANEVRA ANCORELOR
Înainte de filarea sau fundarisirea ancorei, şeful postului de manevră se va convinge personal că sub
ancoră lângă bordaj nu se află bărci şalupe, remorchere sau parâme de la remorcher.
Pentru ancorarea la adâncimi mai mari de 25 m se dau comenzile “Ancora gata de filat “, “Fila din
vinci “, “Pregătiţi ancora pentru fundarisit“. Ancorarea la adâncimi mai mari se va face numai ce
din vinci s-a filat ancora până la circa 20 m deasupra fundului , după care decuplându-se se va
fundarisi ancora din frână.
Este interzis a se lucra cu un vinci al cărui reostat de pornire este defect. Nu este permis a se
deplasa controlerul când vinciul este cuplat pentru virare manuală. Castanetele nu se vor ţine cu
mâna în timpul funcţionării vinciului.
Manipularea, pornirea şi oprirea vinciurilor servind la tragerea lanţului de ancoră, a parâmelor şi
cuplarea angrenajelor prin care se schimbă viteza se vor face de către şeful de echipaj sau unul
dintre marinarii calificaţi şi cu experienţă în mânuirea acestei instalaţii, numit de comandant.
Orice reparaţie sau intervenţie pentru remedierea vreunei defecţiuni a vinciului se vor face numai
când acesta este în repaus.
Este interzisă scoaterea lanţului de ancoră pe punte în timpul marşului. Controlul, curăţirea şi
vopsirea lanţului ancorei se vor face numai în timpul staţionării .
Operaţiile de degajare a ancorei de corpurile străine agăţate din fundul apei se vor face numai cu
nava stopată şi sub supravegherea comandantului sau secundului .
Cuplarea şi decuplarea vinciului trebuie să se facă complet pentru a evita defectarea vinciului.
Înainte de a decupla vinciul, frâna trebuie strânsă, iar imediat după cuplare frâna trebuie slăbită.
La virarea ancorei, şeful postului de manevră va avea permanent sub observaţie, lanţul ancorei,
astfel încât acesta să nu fie trecut pe sub remorcher , sau sub alte nave, şi să nu se întindă în forţă.
La virarea ancorelor, dacă lanţul este prea întins sau trecut pe sub etravă, se va manevra nava din
cârmă şi din maşină astfel ca virarea lanţului să se facă uşor.

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 7

În timpul virării ancorei, dacă puţul lanţului este prea mic sau dacă lanţul s-a îngrămădit şi trebuie
aranjat în puţ, marinarul care aranjează lanţul trebuie să aibă la dispoziţie un cârlig solid, iar puţul
va fi luminat cu o lampă portativă, cu bec protejat, alimentat la 24 V. În acest timp, virarea lanţului
se va face încet, cu multă atenţie, păstrându-se permanent legătura cu marinarul aflat în puţ, iar
virarea se va opri imediat ce aceasta o va cere.
La virarea ancorelor, ultimii metri de lanţ se vor vira încet, astfel ca lanţul să nu fie forţat când
ajunge la post.
În timpul navigaţiei pe fluvii, râuri, canale, în strâmtori, în rade unde sunt nave la ancoraj sau în
bazinele porturilor, ambele ancore vor fi gata de fundarisit, cu bolţurile scoase şi cu stopele
desfăcute, iar şeful de echipaj va sta la vinciul de ancoră.
În porturi, navele acostate vor ţine lanţul de ancoră în stope sau bolţuri, pentru a nu uza frâna.

5 ARUNCAREA BANDULEI
Când se aruncă bandula, trebuie să se anunţe “Fereşte bandula”, atât ziua cât şi noaptea. Orice
membru al echipajului care aude avertismentul, trebuie să se uite imediat de unde vine acesta, să
urmărească traiectoria bandulei şi să se ferească, pentru a nu fi lovit de para bandulei.
Este interzisă legarea bandulei de mâna celui care o aruncă. De asemenea, nu este permis a se sta în
apropierea celui care aruncă bandula pentru a nu fi lovit.
Este interzisă aruncarea bandulei fiind urcat cu picioarele pe babale, binte, copastie, balustradă etc.

6 MANEVRA PARÂMELOR
Legarea parâmelor la bintele de la uscat sau ponton se va face numai de personalul încadrat în acest
scop (barcagii, pontonier). Manevra parâmelor la bordul navelor cade în sarcina echipajelor
respective.
Parâmele metalice utilizate la manevră vor trebui să fie în stare bună, fără viţe rupte sau despletite,
să aibă lungimi corespunzătoare, cu gaşe matisite la ambele capete, cu şi fără veline. Acestea vor fi
unse periodic cu un strat de unsoare şi vor fi păstrate pe tamburi acoperiţi cu capotă de tendă.
Este interzis a se utiliza parâme care nu prezintă suficientă siguranţă, au uzură mare sau prezintă
veline.
Se interzice utilizarea parâmelor metalice care au mai mult de zece fire rupte pe lungimea unui pas
de cablare.
Dacă o parâmă de legare metalică, vegetală sau sintetică are una din viţe ruptă sau prezintă rosătură
mai adâncă, se taie şi se înnădeşte prin matisire patronată.
La parâmele metalice se vor folosi boţuri de lanţ, cu un capăt fixat solid în punte sau la babale, iar
celălalt capăt prevăzut cu o saulă suficient de lungă, astfel încât cel ce boţează să poată sta la
distanţă de parâmă. La parâmele vegetale şi cele sintetice se vor folosi boţuri de parâmă vegetală de
o lungime suficientă şi în bună stare.
Şeful postului de manevră va raporta apropierea de navă a ambarcaţiunilor mici, bărcilor, şalupelor,
remorcherelor de manevră. Şeful postului de manevră de la pupa va cere imediat stoparea maşinii la
apropierea bărcilor, şalupelor, obiectelor plutitoare etc. şi va cere să nu se lucreze cu maşina cât
timp la pupa navei se va afla şalupa sau barca venită să ia parâma pentru a o duce la mal.
Filarea parâmei se va face la mână. Este interzis ca să se lucreze şi să se lase parâma să alunece
singură prin greutatea ei sau să fie oprită cu talpa piciorului. La parâmele grele şi la navele cu
bordaj înalt, la filarea parâmei se va lua jumătate de voltă în jurul unei babale.
La filarea parâmelor sau când se iau volte pentru legare, personalul nu va staţiona în velinele sau
încolăciturile parâmelor de pe covertă, ci întotdeauna în afara lor şi la distanţă suficientă pentru a nu
fi lovit de acestea.
După ce parâma a fost dusă la chei , nu se va începe virarea până când barcagii nu anunţă că parâma
este pusă la baba şi se poate vira.
Numai după ce parâma a fost pusă în linie dreaptă pe covertă pe direcţia tambur-ureche , se vor lua
volte la vinci şi se va vira.

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 8

Voltele la vinci se iau numai cu vinciul sau cabestanul stopat sau lăsat să meargă cu viteza cea mai
mică, gata de a fi oprit.
Marinarul care virează parâma trebuie să ţină mâinile la o distanţă de cel puţin 1 m de tambur.
Parâma virată nu trebuie să se încolăcească în veline la spatele lui, pentru ca să nu fie lovit de
parâmă dacă aceasta se rupe sau face ştorţuri.
Se interzice ca un singur marinar să vireze parâma şi simultan să manevreze şi vinciul sau să vireze
parâma pe vinci sau cabestan în mers fără vincier.
La manevrarea parâmelor sintetice, vor fi luate următoarele măsuri :
 când parâma începe să se întindă în forţă şi ar exista pericolul de a se rupe sau a sări de pe
baba, va fi îndepătată toată lumea din jurul locului de manevră, la o distanţă suficientă;
 la întinderea parâmei cu vinciul şi la luarea voltei prin boţare, şeful de manevră va controla
ca boţurile să fie cu diametru mai mare decât cele pentru parâma vegetală, să fie noi şi mai
lungi, astfel ca marinarul care boţează să stea la distanţă convenabilă de parâmă;
 la boţare se va face un nod de boţ dublu, iar capătul boţului va fi înfăşurat de 4-5 ori în jurul
parâmei;
 personalul care manevrează parâmele de relon va fi selecţionat dintre marinarii cu
experienţă;
 când parâmele sintetice sunt folosite ca remorci, un marinar va sta de veghe la voltă numai
pentru observarea acesteia şi informarea comandantului. Marinarul va fi instruit ca, în cazul
întinderii exagerate a remorcii, să se îndepăteze la o distanţă suficientă, astfel încât la
desfacerea cârligului de la remorcher să se afle la adăpost de ea;
 filarea parâmei sintetice întinse se va face numai cu vinciul.

7 ÎNCĂRCAREA-DESCĂRCAREA NAVELOR
Instalaţiile de încărcare-descărcare de la bordul navelor vor fi supuse periodic examinării
societăţilor de clasificare.
Toate organele demontabile de la instalaţiile de încărcare-descărcare vor fi supuse unei inspecţii
periodice. Controlul se consemnează în registrul de controale, luându-se măsurile necesare în cazul
unor deficienţe.
Se vor instala în zonele periculoase, inscripţii vizibile care să atragă atenţia prsonalului asupra
pericolului de accidentare.
La manipularea mărfurilor în coţade, pentru strângerea corectă a coţadei vor fi folosite chei de lanţ
corespunzătoare sarcinilor la care sunt solicitate, aceste chei vor fi verificate.
Înainte de începerea operaţiilor de încărcare-descărcare vincierii sau docherii vor executa sub
supravegherea echipajului balansarea instalaţiilor de ridicat.
În timpul acestor operaţii este interzisă circulaţia echipajului şi a salariaţilor prin bordul în care se
execută aceste operaţii.
În timpul încărcării-descărcării magaziilor, gurile de magazii şi şpiraiurile vor fi bine iluminate.
Este interzisă staţionarea oricărei persoane lângă gura magaziilor, atât în timpul introducerii sau
scoaterii coţadelor cu mărfuri, cât şi în timpul manevrării coţadelor, bigilor sau granicelor. Este
interzisă staţionarea sub sarcină sau în raza de acţiune a acestora.
Este interzisă ridicarea sau coborârea salariaţilor pe coţade sau în tărgi.
Este interzis fumatul la locurile de muncă unde există pericol de incendiu.
După încetarea lucrului sunt interzise lăsarea în poziţie suspendată, a coţadelor la bigi şi granice
precum şi menţinerea sub tensiune electrică a acestora.
Este interzisă desprinderea cu ajutorul bigilor şi granicelor a încărcăturilor îngheţate, prinse de paiol
sau de cheu datorită îngheţului.
Este interzisă ungerea manuală a bigilor şi a granicelor în timpul funcţionării lor.
La terminarea lucrului, se interzice părăsirea vinciuilor fără a închide presiunea, iar la cele electrice
maneta controlerului se va pune la punctul ,,0” de anulare a tensiunii electrice.
Personalul din echipaj care manevrează vinciurile va fi obligat să aibă hainele încheiate bine.

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 9

Cablurile, parâmele şi lanţurile vor fi controlate înainte de utilizare, de salariaţii care le
manipulează.
Este interzis să se ridice o greutate mai mare decât cea înscrisă pe placa indicatoare sau o sarcină a
cărei greutate nu este cunoscută.
Este interzis lucrul în partea superioară a magaziilor sau în zonele de acces ori fără luarea măsurilor
de evitare a accidentelor prin cădere de la înălţime.

8 SCULE ŞI UNELTE DE MÂNĂ

Sculele şi uneltele de orice categorie trebuie să fie în perfectă stare, complete şi să corespundă cu
caracterul lucrărilor la care sunt folosite.
Uneltele de mână acţionate electric sau pneumatic vor fi prevăzute cu dispozitive sigure pentru
fixarea sculei, precum şi cu dispozitive care să împiedice funcţionarea lor necomandată.
Dispozitivul de comandă va fi astfel conceput încât după încetarea funcţionării lui, funcţionarea
uneltei de mână să se oprească imediat. Dacă uneltele de mână au acţionare electrică sau
pneumatică, ele sunt dotate cu scule ce prezintă pericol de accidentare, ca pietre de polizor, pânză
de fierăstrău etc.
Tuburile flexibile de aer comprimat trebuie să corespundă debitului şi presiunii de lucru. Fixarea lor
pe racordul uneltei va fi asigurată cu coliere metalice.
Uneltele de mână rotative, cu acţionare pneumatică, vor fi dotate cu dispozitive de reglare şi de
limitare a presiunii şi a debitului, în vederea limitării turaţiei.
Cablurile şi uneltele de mână acţionate electric trebuie să corespundă normelor de securitatea
muncii şi vor fi verificate periodic asupra stării de izolaţie şi tehnice de către personalul de
specialitate.
Sculele şi uneltele electrice vor fi folosite numai de lucrătorii care cunosc bine metodele de lucru şi
măsurile de protecţie contra electrocutărilor, precum şi măsurile de prim ajutor în caz de
electrocutare.
Uneltele electrice care se predau lucrătorilor trebuie să fie în perfectă stare de funcţionare şi să aibă
o izolaţie sigură. După terminarea lucrului, toate uneltele se predau persoanei responsabile cu
păstrarea lor, cu obligaţia să informeze despre starea lor tehnică.
Toate uneltele electrice portative se vor alimenta la tensiune joasă, nepericuloasă, de 24 V. În cazul
care nu există circuite speciale de alimentare pentru tensiune redusă, se vor folosi transformatoare
speciale, convertizoare, elemente galvanice. Este interzisă obţinerea tensiunii reduse cu ajutorul
autotransfomatoarelor sau a rezistenţelor.
Folosirea uneltelor electrice fără legătura cu priza electrică de pământ printr-un conductor special şi
fără echipamentul de protecţie (mănuşi şi galoşi de cauciuc electroizolanţi) este interzisă.
În cazul întreruperii curentului electric sau a lucrului, uneltele electrice vor fi deconectate de la
reţeaua electrică de alimentare (priză sau tablouri de distribuţie ).
Cozile şi mânerele uneltelor de muncă vor fi netede, bine fixate şi vor avea dimensiuni care să
permită prinderea lor sigură şi comodă. În cazul folosirii cozilor şi mânerelor de lemn, se va alege
lemn de esenţă tare, fără noduri sau aşchii.
Folosirea uneltelor de mână cu suprafeţe de percuţie deformate, înflorite sau ştirbite, precum şi a
uneltelor de mână improvizate este interzisă.
Uneltele de mână vor fi păstrate în dulapuri, lăzi, rastele sau suporturi speciale , în apropierea
locului de muncă şi vor fi aşezate astfel încât să aibă orientată spre exterior partea de prindere,
pentru a exclude contactul cu părţile ascuţite sau tăioase.
Este interzis ca în timpul lucrului să se aşeze uneltele de mână pe treptele scărilor fixe sau mobile,
pe schele, pe tablouri electrice, pe conducte etc.
La executarea lucrărilor la înălţime, uneltele vor fi păstrate în genţi rezistente şi vor fi fixate în mod
corespunzător, pentru a fi asigurate împotriva căderii
În timpul lucrului cu unelte de mână, la operaţii la care se pot produce scântei, aşchii metalice etc,
personalul va purta ochelari de protecţie, iar zona de muncă va fi protejată cu panouri, paravane
etc,pentru a împiedica accidentarea personalului din apropiere.

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 10

Polizorul va avea apărătoare metalică în jurul pietrei şi va fi prevăzut cu geam de protecţie .
Toate uneltele de mână vor fi verificate cu atenţie la începutul schimbului . Periodic , în funcţie de
frecvenţa de utilizare , uneltele de mână vor fi controlate în mod sistematic.

9 LUCRUL ÎN ARBORADĂ ŞI LA SUPRASTRUCTURI

Pentru efectuarea lucrărilor la catarge şi la coloane, coşuri, etc. se va face echipajului un instructaj
amănunţit, pregătindu-se locul de muncă cu atenţie precum şi materiale necesare în funcţie de
specificul lucrării.
Pe vreme rea sau pe timp de noapte, lucrările vor fi făcute numai cu aprobarea comandantului şi
numai în cazuri de extremă necesitate. Pe timpul marşului nu este permis să se stea cu picioarele pe
balustradă, copastie sau parapet.
La lucrările executate la înălţimi mai mari de 2 m, se va purta obligatoriu centura de siguranţă
legată cu saulă scurtă, chiar dacă se foloseşte schela.
În port atât timp cât există om urcat în arboradă, se întrerup operaţiile de încărcare sau descărcare la
magaziile deservite de acea parte a arboradei.
Se interzice lucrul în arboradă pe timpul operaţiilor de încărcare-descărcare.
La lucrul în arboradă se va folosi scaunul de catarg. Când nu se poate folosi scaunul de catarg,
marinarii vor fi asiguraţi cu centura de siguranţă, bine prinsă de corp.
Urcarea şi coborârea pe scara catargului se vor face marinăreşte, mână-picior-mână-picior. La
scaunul de catarg se va face nodul de şcotă, dublu, lăsând capătul fungii suficient de lung ca să
permită încingerea marinarului peste piept.
Demontarea oricărei piese din arboradă se va face numai după ce a fost boţată.
Degajarea sârmelor din pastici, tamburi etc.se va efectua numai cu instalaţia la post. Dacă nu este
posibil vor fi luate măsurile de siguranţă corespunzătoare: întreruperea tensiunii electrice,
asigurarea împotriva funcţionării accidentale sau deplasării din poziţie, asigurarea prin boţare a
sârmei sau a piesei care se degajează.
Este interzis lucrul la înălţime pe catarge şi pasarele în timpul navigaţiei pe vreme rea, atunci când
nava are înclinaţii mari la tangaj şi ruliu.

10 LUCRUL LA CORPUL NAVEI

Înaintea începerii lucrului se va face un instructaj asupra condiţiilor de desfăşurare a lucrărilor.
Atâta timp cât nava se află în marş sau când viteza curentul depăşeşte 2 noduri, nu se va executa
nici o operaţiune în afara bordului.
La lucrul pe schelele suspendate nu vor fi admise persoane supraponderale, în etate şi nici marinarii
stagiari în primele 6 luni de imbarcare; deasemenea nu vor fi admişi la lucru marinarii care suferă
de afecţiuni ce i-ar putea împiedica să lucreze.
Orice lucrare nu se va executa decât pe schelă fixă conform normelor de tehnica securităţii muncii.
Lucrul de pe orice schelă improvizată este interzis.
Şeful de echipaj va supraveghea personal lucrul pe schele şi nu va părăsi puntea şi locul de muncă
fără să lase un înlocuitor (lemnarul de bord, timonierul).
Uneltele şi materialele de lucru nu vor fi ţinute în buzunare sau în mână , ci în cutii ce vor fi date cu
ajutorul saulelor.
Personalul care lucrează pe schelă în afara bordului va fi asigurat cu centură de siguranţă iar cei
care nu ştiu să înoate vor primi centură sau vestă de salvare.
La lucrări pe schele în şir, se va căuta să se păstreze acelaşi ritm de lucru, asfel ca întregul şir de
schele să se afle la acelaşi nivel.
La fluviu, când lucrările de vopsire a corpului navei se efectuează din barcă sau de pe plută, se iau
următoarele măsuri :
 când lucrarea se face dinspre chei, se va avea la îndemână un colac de salvare;
 când aceeaşi lucrare se efectuează în bordul dinspre larg, pe lângă colacul de salvare,
se lasă la apă în aval de barcă sau plută un alt colac legat de navă cu o bandulă;
 când lucrările se efectuează în afara bordului sub schelă, barca sau pluta se va proteja

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 11

cu o plasă de protecţie în funcţie de posibilităţi.

11 INSTRUCTAJE DE SECURITATEA MUNCII

Instructajul de securitatea muncii se va face în conformitate cu prevederile legale în domeniu.
Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde 3 faze:
 instruirea introductiv-generală;
 instruirea la locul de muncă;
 instruirea periodică.
Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă
şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub forma de informaţii şi
instrucţiuni de lucru, specific locului de muncă şi postului său:
 la angajare;
 la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
 la executarea unor lucrări speciale.
Angajatorul se va asigura că lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară
activităţi în întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la
riscurile legate de securitate şi sănătate în muncă, pe durata desfăşurării activităţilor.
La instruirea personalului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor fi folosite mijloace,
metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia, studiul de caz, vizionări de filme
didactice, proiecţii, instruire asistată de calculator .
Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii si sănătăţii în muncă se consemnează în mod
obligatoriu în fişa de instruire individuală, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei
instruirii.
Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea angajatorului, cu excepţia
altor participanţi la procesul de muncă, angajatorul stabileşte, prin regulamentul intern sau prin
regulamentul de organizare şi funcţionare, durata instruirii şi reguli privind instruirea şi însoţirea
acestora în întreprindere şi/sau unitate.
Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior care desfăşoară activităţi pe bază de contract de
prestări de servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor respectivi privind
activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitatea şi sănătatea lor,
precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.
Instruirea prevăzută mai sus se consemnează în fişa de instruire colectivă.
Instruirea la locul de muncă va cuprinde cel puţin următoarele:
 informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de
muncă şi/sau postului de lucru;
 prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru;
 măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, precum şi în cazul pericolului grav si iminent;
 prevederi ale reglementărilor de securitate si sănătate în muncă privind activităţi specifice
ale locului de muncă şi/sau postului de lucru;
 demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi
exerciţii practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de
alarmare, intervenţie, evacuare si de prim ajutor, aspecte care sunt obligatorii.

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 12

 PARÂME

Totalitatea fringhiilor , cablurilor metalice , sârmelor care se folosesc în marină ca manevre fixe şi
curente pentru diverse legături, fixarea arboradei, manevra velelor, legarea navei la cheu, manevra
instalaţiilor de ridicare a greutăţilor la bord (grui şi bigi ), ridicarea pavilioanelor de semnalizare la
vergă, remorcarea ambarcaţiunilor şi navelor, se numesc parâme .

Clasificarea parâmelor :
Din punct de vedere al materialului din care sunt confectionate parâmele se împart în trei categorii :
- parâme vegetale
- parâme metalice
- parâme sintetice
Din punct de vedere al modului în care sunt confecţionate , parâmele se împart în :
- parâme simple (lanţane)
- parâme răsucite (garline)
- parâme împletite
-
Structura parâmelor :
Elementul de bază întâlnit în structura oricărei parâme este firul .
Indiferent de materialul folosit din care se fabrică parâmele, întotdeauna se porneşte de la firul
vegetal, metalic sau sintetic .

a)Parâmele vegetale :
- Se confecţionează din fire de cânepă, in, bumbac, manilă, cocos, iută sau sizal .
- Mai multe fire răsucite între ele, formează elementul de bază al parâmelor vegetale denumit
sfilaţă .
- mai multe sfilaţe răsucite între ele , în sens invers, formează o şuviţă.
- De regulă firele se răsucesc spre dreapta şi sfilaţele spre stânga .
- Mai multe suviţe răsucite în acelasi sens în care au fost răsucite sfilaţele şi în sens invers
răsucirii şuvitelor, formează o parâmă simplă care se mai numeste şi lanţană .
- parâmele simple se obţin prin răsucirea a trei şi uneori patru şuviţe. Când parâma este formată
din patru şuvite răsucirea acestora se efectuează în jurul unei inimi vegetale – care este tot o
suviţă dar care rămâne întinsă, nu se răsuceşte odată cu celelalte .
- Când o parâmă simplă (lanţană ) intră în compunerea altei parâme mai groase, se numeşte
cordon .
- Prin răsucirea mai multor cordoane se obţine o parâmă groasă denumită garlin

Confectionarea parâmelor vegetale implică mai multe operatii pregătitoare a materiei prime şi
anume :
- bătaia, prin care se îndepărtează materialele străine din materia primă ;
- pieptanarea, prin care se separă firele după lungime şi se eliberează un produs secundar, stupa;
- toarcerea , operaţiunea prin care firele sunt răsucite spre dreapta;
- cătrănirea, operaţiunea care constă în îmbibarea parâmei cu catran la temperatura de 70 0 C,
având ca scop mărirea rezistenţei la umezeală a parâmei, în schimb micşorează rezistenţa
propriu-zisă a parâmei şi flexibilitatea. În flota românească parâmele cătrănite sunt tot mai rar
intilnite.

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 13

 GARLIN
1- FIRE; 2 – SFILAŢA; 3 – ŞUVIŢA;
4 - CORDONUL

b) Parâmele metalice ( sârmele ), se confecţionează din fire de sârmă de oţel zincat de grosimi
cuprinse între 0,2 – 0,6 mm . Mai multe fire răsucite, de regulă, de la dreapta spre stânga, formează
o viţă .
Mai multe viţe răsucite în jurul unei inimi vegetale, de la stânga la dreapta, formează o parâmă
metalică simplă , care la nave se mai numeşte şi lanţană de sârmă. Mai multe lanţane de sârmă
împletite la rândul lor, formează garlinul metalic .
Inimile de cânepă folosite la confecţionarea parâmelor de sârmă se îmbibă cu ulei special (se
gudronează) cu scopul de a împiedica pătrunderea umidităţii şi de a proteja cablurile impotriva
ruginii .
Structura parâmelor metalice se poate defini printr-un indice format din doi factori, dintre care unul
indică numărul de viţe, iar al doilea numărul de fire din viţă (Exemplu : o parâmă 6 x 7 are şase viţe
cu câte şapte fire în fiecare viţă ).

c) Parâme sintetice : se confecţionează din fire sintetice de relon, capron, nylon, polipropilenă. Ele
au o structură similară cu parâmele vegetale. Mai multe fire răsucite formeaza sfilaţa , mai multe
sfilaţe răsucite formează o şuviţă, mai multe şuviţe răsucite sau împletite formează o lanţană (
parâmă simplă ) şi mai multe lanţane un garlin .
Caracteristicile parâmelor :

Parâma sintetică împletită

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 14
1.Grosimea unei parâme se măsoară în mod diferit
- la parâmele vegetale şi sintetice prin grosimea parâmei se intelege circumferinta ei .
- la parâmele metalice grosimea este indicată prin diametrul secţiunii. Măsurarea diametrului
secţiunii se face întotdeauna între două viţe diametral opuse şi nu între două goluri diametral
opuse .
2.Greutatea unei parâme este determinată de greutatea în kilograme a unui metru liniar din parâmă
respectivă .
3.Rezistenţa parâmei este considerată sarcina la care parâma se rupe .
4.Flexibilitatea parâmei constă în capacitatea ei de a se încovoia (îndoi) uşor fără a-şi modifica
structura interioară şi fără a-şi pierde din rezistenţă .
5.Elasticitatea parâmei constă în capacitatea ei de a se întinde sub acţiunea unei sarcini oarecare şi
de a reveni la situatia iniţiala in momentul încetării tracţiunii.

CALITĂŢILE şi FOLOSIREA PARÂMELOR VEGETALE

Parâmele vegetale fiind uşoare, flexibile şi elastice se manevrează fără dificultate .

- parâmele de manilă se confecţionează din fibrele unui bananier . Ele sunt cele mai rezistente
dintre parâmele vegetale, flexibile şi foarte elastice . Sunt moi , albe şi uşoare. Una din
principalele calităţi este plutirea. Ele se imbibă cu apă foarte încet, plutesc mult şi pot fi
manevrate foarte uşor. Datorită calităţilor lor se folosesc îndeosebi ca parâme de remorcă şi de
legare a navelor la cheu.
- parâmele de cânepă se confecţionează din fire lungi de cânepă pieptănată . Ele pot fi albe sau
gudronate .Ele sunt rezistente şi elastice . Când sunt uscate sunt tot atat de usoare şi flexibile ca
cele de manila , dar se imbiba repede cu apa şi devin rigide , grele şi incomode la manevra .
parâmele de canepa alba se folosesc la confectionarea manevrelor curente , la barci şi in
arborada . Rezistenta acestora scade foarte mult in comparatie cu celelalte parâme vegetale ,
cand sunt umede , apa care patrunde in parâmă face sa se piarda coeziunea firelor , parâmă se
umfla pierzindu-si şi din elasticitate .
- parâmele de sizal se confectioneaza din frunzele unui cactus . parâmele noi au o rezistenta
şimilara cu cea a parâmelor de cânepă dar sunt mult mai elastice . Sunt ceva mai usoare decat
parâmele de manilă şi de cânepa atat timp cat sunt uscate.Dupa ce s-au imbibat cu apa devin
grele, rigide şi se uzează repede pierzindu-si rezistenta .
- parâmele de cocos sunt foarte usoare şi elastice dar putin rezistente . Din aceasta cauza ele sunt
folosite la confectionarea baloanelor şi paietelor .
- parâmele de bumbac sunt parâme de lux . Se folosesc numai pentru confectionarea saulelor la
ambarcatiuni de sport şi agrement .

Parâmele de diferite tipuri şi grosimi in functie de specificul activitatilor de la bord şi scopul

urmarit se pot clasifica astfel :
- garlinul este o parâmă cu grosimi cuprinse intre 100-620 mm , destinată pentru legarea sau
remorcarea navei ;
- manevra este o lanţană cu circumferinta 40 – 180 mm care se foloseste la legarea
ambarcatiunilor şi navelor mici , manevre curente , curenti la palancuri , greementul barcilor .
- grandeea este o lanţană cu circumferinta 25 –120 mm care se intrebuinteaza la confectionarea
grandeelor la vele şi tenzi .
- saula este denumirea parâmelor cu grosimea cuprinsa intre 15 – 40 mm . Saula impletita –
denumita şi saula engleza – nu se rasuceste şi se foloseste la loch , la sonda , la bandula şi ca
saula la pavilion .
- merlinul este o lantana subtire cica 7 – 8 mm – formata din doua suvite rasucite spre stanga şi
foloseste la infasurari şi patronari de parâme groase .
- lusinul este o lanţana mai fină decât merlinul , formată din 2 – 3 şuvite de cea mai bună calitate
. Se foloseste la patronari şi infăşurari fine .

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 15

 CALITATILE şi FOLOSIREA PARÂMELOR METALICE

Parâmele metalice sunt foarte rezistente, putin elastice, grele la manevra şi rigide .
Din punct de vedere al rigiditatii parâmele metalice se impart in trei categorii :
- parâme rigide sunt foarte rezistente dar greu de manevrat din cauza rigiditatii excesive. Parâmele
rigide sunt formate din 6 vite infăşurate pe o inima de cânepă. Fiecare vita din compunerea
parâmelor rigide este formata prin rasucirea a 7 sau 19 fire de sârma . Sarmele 6 x 7 şi 6 x 19 se
folosesc ca manevre fixe – sarturi , straiuri – pentru arborada şi coş

parâma metalică rigidă .

- parâmele semirigide sau semiflexibile sunt mai flexibile decât cele rigide şi au o rezistenta
suficienta . Din aceasta categorie fac parte parâmele 6 x 12 şi 6 x 24 formate din cate sase vite
infasurate pe o inima de canepa şi fiecare vita formata din 12 fire asezate circular in jurul unei
inimi vegetale . Sârmele semirigide folosesc la balansine, legarea navelor şi unele manevre
curente .

parâma metalica semiflexibila ( sau semirigida )

- parâmele flexibile sunt formate din viţe cu inimi vegetale, dar cu un număr mai mare de fire
aşezate in straturi suprapuse . Din aceasta categorie fac parte sârmele 6 x 37 , 6 x 61 . Ele se
folosesc la curentii bigilor , la palancuri , la remorci

Inima de canepa

parâme flexibile

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 16

 CALITĂŢILE şi FOLOSIREA PARÂMELOR SINTETICE

Parâmele din fire sintetice sunt superioare parâmelor vegetale din punct de vedere al rezistentei;
sunt elastice şi flexibile. Aceste calităţi le păstrează atât in stare uscată cât şi după ce s-au umezit.
Parâmele sintetice au şi unele dezavantaje. Având o mare o mare elasticitate atunci când se rup
actioneaza ca un elastic, intorcându-se inapoi pe direcţia tracţiunii cu forţa mare, ceea ce reprezintă
pericol pentru oamenii care lucrează la manevra. Parâmele sintetice se deterioareaza repede dacă
sunt supuse frecărilor la trecerea prin urechi , babale . De aceea se recomandă ca in locurile supuse
frecărilor de obiecte tari, parâmele sintetice să fie infăşurate cu alte materiale.Cele mai bune
parâme sintetice sunt cele confectionate din fire de polipropilenă. Acestea au o alungire foarte mica,
plutesc şi sunt foarte comode la manevra. In general, parâmele sintetice se folosesc ca mijloace de
legatură, remorcare şi manevre curente la bord .
Orice parâmă de bună calitate trebuie să aibă o rezistenţă uniformă pe toată lungimea ei, o suprafaţă
netedă şi uniformă pentru a putea fi manevrată cu uşurinţă şi a-i permite să treacă uşor prin diferite
raiuri, turnicheţi, etc, o flexibilitate corespunzatoare destinatiei sale la navă şi o durată de folosire
indelungată .

PRIMIREA , PĂSTRAREA şi INTRETINEREA

PARÂMELOR LA BORD .

Primirea parâmelor la bord se face pe baza de receptie . Fiecare parâmă se receptioneaza

dupa certificatul de insotire eliberat de fabrica, certificând datele inscrise : denumirea parâmei ,
felul constructiei , lungimea , grosimea , greutatea rezistenta . La examinarea aspectului exterior se
acorda atentie calităţii răsucirii care trebuie să fie uniformă şi netedă pe toată lungimea , fără scame
şi sfilaţe (fire, viţe) ieşite in afara circumferinţei parâmei .
Se verifică culoarea (să nu aibă pete) şi mirosul parâmelor vegetale (să nu aibă miros de mucegai),
putregai sau de ars ) .
La parâmele metalice, se controlează calitatea zincării (să nu aibă pete de rugină, să nu fie lovite sau
indoite şi sa nu aiba fire rupte sau mustati .
Parâmele se păstrează la bord în magazii, atârnate pe suporţi sau făcute colac, aşezate pe panouri de
lemn. Parâmele aflate pe punte pentru uzul curent – manevre de acostare, remorcare – se păstrează
înfăşurate pe tambure cu axe orizontale şi aparate de ploaie cu capoate de tendă.
Parâmele vegetale se intreţin ferindu-se de umezeală. După folosire, parâmele care au fost
in apă sunt uscate prin intindere pe punte sau atârnate , iar cele murdare se spală cu apă dulce, se
usucă şi apoi se fac colac .
Parâmele metalice nu ruginesc atâta timp cât se menţine suprafata zincată. Pentru acest
motiv ele se vor păstra in locuri ferite de umezeala , iar pe timp de ploaie ele se vor acoperii cu tenzi
sau capoate .
La aparitia petelor de rugina, parâmele metalice se vor curăţa cu peria de sârmă şi se ung cu
unsoare consistentă .
O măsură foarte importantă pentru prevenirea deteriorării parâmei este vizitarea acesteia
periodic (2 – 3 luni), cu ajutorul unei cavile de matisit (se depărtează puţin şuviţele (viţele) putându-
se verifica astfel aspectul interior al parâmei, după care se poate trece la alte activităţi de întreţinere
dacă este cazul).
Intreţinerea parâmelor sintetice se realizeaza ferindu-le de lumina soarelui, de materii grase
(uleiuri , gudroane) şi de frecare . Pentru acest motiv pe timpul folosirii parâmelor sintetice gaşele
lor trebuie protejate cu manşon de tendă, iar in dreptul urechilor şi babalelor de asemenea parâma să
fie infăşurată cu o bucată de tendă. Capetele libere ale parâmelor sintetice trebuie lipite ca să nu se
permită desfăşurarea şi desfacerea firelor şi suvitelor. Parâmele sintetice murdare de ulei se spala
cu apă caldă. Umezeala nu alterează parâmele sintetice, dar ele trebuie intotdeauna uscate inainte
de infăşurarea pe tambur .

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 17

 LUCRARI DE MATELOTAJ

Denumirea generală de lucrări de matelotaj este atribuită tuturor lucrărilor marinăreşti care se
execută la bord pentru mânuirea parâmelor, efectuarea nodurilor şi impletiturilor .

a) Mânuirea parâmelor vegetale incepe cu desfăşurarea lor din baloturile sau colacii impachetaţi
de intreprinderea producătoare. Deşi operaţiunea este simplă ea trebuie făcută cu atenţie şi cu
respectarea anumitor reguli, altfel parâma se răsuceşte şi se incurcă. Desfăşurarea parâmei de
pe colac se face ţinând seama de sensul de răsucire al parâmei, sens pe care trebuie să-l
deosebească orice marinar .

Regula generală pentru desfăşurarea unei parâme vegetale constă in desfăşurarea spre
dreapta a parâmelor răsucite la stânga şi desfăsurarea spre stânga a parâmelor răsucite spre
dreapta .

Parâmele vegetale se desfăşoară prin unul din următoarele procedee :

- se desface ambalajul şi se găseşte unul din capete; se constată sensul de răsucire al parâmei;
dacă acesta este spre dreapta se aşează colacul cu capătul care permite desfăşurarea spre stânga,
in sus. In continuare, desfăşurarea parâmei se face normal , fără incolăciri ;

- se aşează colacul culcat, se caută capătul interior, se introduce prin golul din mijlocul colacului
şi se incepe desfăşurarea .

- se aşeaza colacul pe două scânduri puse in cruce şi legate cu o sârmă care se trece prin golul din
mijlocul colacului; se agaţă sârma la un cârlig cu vârtej şi se incepe desfâşurarea invârtind
colacul suspendat .

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 18

 Parâmele vegetale noi , inainte de a fi folosite la lucrarile de la bord , se intind cu scopul de a
indeparta surplusul de elasticitate . Intinderea se poate realiza cu ajutorul unui palanc .Toate
parâmele care urmeaza a fi folosite ca legaturi de acostare a navei trebuie pregatite cu gase la capete
, iar cele care se folosesc ca intermediare sau pentru alte lucrari – sa fie patronate la capete pentru ca
sa nu se desfaca şi sa nu atarne sfilatele .

b) Mânuirea parâmelor metalice .

Colacii de sârmă , daca nu sunt prea mari, se pot desfăşura prin rostogolire de-a lungul punţii .

Colacii mari şi grei se aşează pe o platformă turnantă , având un ax care trece prin interiorul
tamburului; la partea superioară se fixează două scânduri încrucişate care să nu permită sârmei să
sară afară după tăierea legăturilor . Aşezarea pe platforma turnantă se face în aşa fel incât la
partea superioara a colacului sa se gaseasca capatul liber al parâmei , cel care se desfasoara ; cand
totul este pregatit se taie legaturile colacului şi se incepe desfasurarea tragand de capatul parâmei şi
rotind platforma turnanta .

Colacii care vin infâşuraţi pe tambure mari se desfăşoară prin aşezarea lor pe un ax orizontal fixat
fie pe un cavalet, fie suspendat într-un carlig .

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 19

 O altă operaţie care la prima vedere pare simplă, dar care trebuie făcută cu atenţie, constă in
executarea unui colac dintr-o parâmă de sârmă desfăşurată de pe un tambur.Operaţia se execută de
către doi marinari – unul scoate de pe tambur pe deasupra câte o voltă, in sens invers miscării acelor
unui ceasornic, iar al doilea o incolăceşte in sensul de mişcare a acelor de ceasornic .

NODURI şi VOLTE

Executarea nodurilor, legăturilor şi voltelor constituie un alt capitol important din categoria
lucrărilor de matelotaj. Orice nod marinăresc trebuie să indeplinească două condiţii : să fie rezistent
(să ţină perfect) şi să se desfacă cu uşurinţă .
Nodurile folosite in activitatea curentă la bord pot fi impărţite în mai multe categorii, după felul in
care sunt utilizate: noduri de împreunare, noduri de legătură , noduri de cârlig şi noduri speciale .

NODURI DE IMPREUNARE

Nodurile de impreunare se folosesc pentru unirea (impreunarea) a doua parâme de grosimi

aproximativ egale. Cel mai frecvent folosite sunt următoarele noduri de impreunare :

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 20

 - nodul lat format din două noduri simple suprapuse in sens
invers. Este un nod care se foloseşte pentru impreunarea a
două saule ( parâme subţiri) care nu trag.Tine la tractiune ,
dar dupa aceea desfacerea nodului este foarte grea ;

- nodul de văcar este de fapt un nod lat executat gresit .

- nodul de pescar folosit la unirea a doua capete de saula , merlin , lusin . Nu se foloseste la
parâme groase .

- nodul de înnăditură se poate executa cu ochiuri sau cu scaune .

- nodul de impreunare poate fi şimplu , dublu sau lung şi serveste la impreunarea

parâmelor groase , de grosimi diferite , sau foarte groase .

NODURI DE LEGATURA

Nodurile de legatura se folosesc la fixarea unui capat de parâmă, pentru legarea, sustinerea sau
ridicarea diferitelor obiecte la bord .

- nodul simplu sau jumătate nod folosit pentru fixarea capatului unei parâme care nu este
supusa tractiunii ;

- jumatate ochi un nod simplu care serveste la fixarea capatului unei manevre de un scondru .

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 21

- laţul , un nod folosit pentru legarea scondrilor sau altor obiecte in vederea ridicarii lor ;

- nodul de şcondru un lat şi o jumatate de ochi şi serveste la remorcarea şcondrilor .

- foarfecele poate fi simplu sau dublu . Este un nod care rezista la trectiune puternica . Se
foloseste pentru legarea parâmelor la un scondru , legarea banchetului unei barci care
remorcheaza , sau fixarea curentilor de la grui .

- nodul de şcota numit şi nodul de pavilion pentru ca de regula serveste la legarea unui capat de
parâmă ( saula ) la o gasa , un ochi sau un inel .
Poate fi şimplu sau dublu . Nodul dublu de scota se mai numeste şi nod de ploaie pentru ca are
un dublin ( o bucla ) care-i permite sa se desfaca imediat tragand de capatul dublinului .

- nodul de ancoră pentru legarea unei parâme de inelul unei ancore . Consta din mai multe volte
luate pe inelul ancorei şi apoi doua jumatati de ochi pe parâmă care intinde şi fixarea capatului

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 22

 scurt cu o legatura .

- nodul de scaun folosit pentru sustinerea şi asigurarea oamenilor care lucreaza in afara bordului
sau pentru efectuarea unei gase in timp foarte scurt . Nodul de scaun poate fi şimplu , alunecator
, pe dublin şi dublu .

NODURI DE CÂRLIG
Nodurile de cârlig se folosesc pentru legarea unui capat de parâmă la un carlig fie pentru şimpla
suspendare a parâmei ( de ex., ridicarea la uscat ) , fie pentru exercitarea tractiunii in vederea
ridicarii greutatilor la bord .
- nodul de cârlig este o jumatate ochi luata pe un carlig , pentru suspendarea capatului unei
parâme pe care nu se executa tractiune ;
- nodul de şcotă la carlig tine ceva mai bine decat precedentul şi poate fi folosit la ridicarea

obiectelor usoare .
- nodul dublu de cârlig folosit pentru ridicarea diverselor obiecte la bord .

- nodul gură de ştiucă este un nod foarte rezistent , care nu permite filarea . El poate fi folosit
efectuarea legaturii la un carlig supus la tractiune mare .

- nodul de remorca a carui folosire este definita prin denumirea ce o poarta .

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 23

 NODURI SPECIALE

In categoria nodurilor speciale intra nodurile care au alte intrebuintari decat precedentele , sau
presupun o executie speciala . Printre nodurile speciale cu larga intrebuintare in marina se numara :

- nodul de bandulă este un nod obtinut printr-o infasurare , care se executa la capatul liber al
saulei de bandula pentru ca sa nu scape saula din mina pe timpul filarii .

- nodul picior de câine se intrebuinteaza la scurtarea unei parâme sau eliminarea de sub tractiune

a unei portiuni de parâmă mai slaba ( roasa ) , fara a se taia parâmă .

- nodul de gripie este un nod special care se executa pentru a lega o parâmă de diamantul unei
ancore .

- nodul de sart este de fapt un intinzator de sart din parâmă vegetala , care leaga ( uneste ) un inel
din punte cu rodanta unei parâme ( sart , strai ) .
- nodul de capelatura denumit şi nod la trei cazici , se foloseste pentru sustinerea unui scondru
sau arbore cu sarturi şi straiuri sau pentru legarea navelor la trei cazici .

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 24

- nodul de schela folosit pentru atarnarea schelelor de lucrari , la bordaj .

VOLTE

Voltele sunt legaturile prin care se fixeaza parâmele la dispozitivele speciale de legare –
babale , tacheti , cavile . Asemenea dispozitive se gasesc la bordul oricarei nave ca piese
componente ale instalatiei de legare a navei ( babale ) sau a instalatiei de manevra velelor (
cavile , tacheti ) sau a instalatiei pentru ridicarea barcilor ( tacheti ) .
Voltele nu sunt noduri . Ele constau in infasurarea parâmei intr-o serie de bucle sub forma
de opt ( ) in jurul dispozitivului de legare . Volta tine adica nu se fileaza indiferent de
tractiunea la care este supusa , deoarece pe fiecare portiune de bucla , parâmă are sens diferit de
deplasare . Pentru acest motiv , volta trebuie luata strans , astefl incat fiecare spira sa fie in contact
direct cu cea de deasupra şi cea de dedesubt şi prin frecare sa se imobilizeze reciproc , datorita
sensului invers de deplasare a spirelor vecine . In limbaj marinaresc , cand o parâmă tine ca urmare
a frecarii buclelor in sensuri diferite , se spune muşca parâmă .
Voltele sunt de mai multe feluri şi poarta denumirea dispozitivului de legare .
- volta la baba consta in infasurarea parâmei intr-o serie de opturi in jurul celor doua corpuri ale
unei babale duble . Ultima volta se ia astfel incat capatul ei sa treaca pe sub ultima spira .
Capatul liber se leaga cu o sfilaţa pentru ca parâma (dacă este rigida - de sârma ) sa nu sara
peste baba şi sa se desfaca volta .
De regula , se fixeaza prin volte la baba toate parâmele din şistemul de legatura a navei pentru
acostare , remorcaj .

- volta la cavilă consta de asemenea din infasurarea parâmei in opturi peste capetele cavilei . La
ultima trecere se aseaza capatul parâmei pe sub optul precedent , ca sa nu se desfaca volta . Se
intrebuinteaza de obicei , la fixarea manevrelor curente ale navei .

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 25

- volta la tachet se incepe cu o volta in jurul bazei tachetului şi se continua cu volte in opt
efectuate prin acelasi procedeu ca şi la celelalte dispozitive de legare Voltele la tachet se
folosesc la fixarea manevrelor curente , la fixarea curentilor de la palancurile gruielor de
ridicare a barcilor .

MATISELI

Prin matisire se intelege impletirea suvitelor sau vitelor capetelor a doua parâme , sau
impletirea şuviţelor aceleiasi parâme , fara a le innoda şi fara a introduce elemente straine
Matisirea parâmelor se executa cu doua scopuri : impreunarea a doua capete de parâmă de
acelasi fel , şi realizarea unei gase sau ochi la capatul unei parâme .
- Matisirea scurta este o matisire rezistenta , ce ingroasa parâmă , in locul legaturii şi nu se mai
poate folosi la trecerea printr-un rai al unei macarale .
Matisirea scurta se executa desfacand suvitele ambelor capete de parâme pe o distanta egala cu de
6 – 7 ori circumferinta parâmei ; apoi suvitele unei parâme se introduc incrucisat printre suvitele
celeilalte parâme , trecandu-le de 2 –3 ori pe sub o suvita şi pe deasupra alteia ; cand s-au terminat
de trecut suvitele desfacute ale unui capat printre suvitele impletite ale celuilalt capat de parâmă se
spune ca s-a facut o trecere ; dupa aceasta se procedeaza şimilar şi la a doua trecere . Cand operatia
s-a terminat se taie sfilatele libere şi se infasoara parâmă ( se patroneaza ) cu merlin , iar saulele se
patroneaza cu ata de vele .
O matisire scurta se bate bine cu ciocanul ( maiul ) şi se rostogoleste pentru ca suvitele noi
sa se aseze bine in locul celor vechi .

Matisirea lunga nu ingroasa parâmă in locul legaturii şi-i permite trecerea printr-un rai al unei
macarale .

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 26

 Pentru matisirea lunga , se desfasoara cate una sau doua suvite din fiecare capat pe o
lungime de 12 – 14 ori circumferinta parâmei , apoi se leaga pentru a nu se desface in continuare .
Cele doua capete se impreuneaza ca pentru o matisire scurta , apoi se ia o suvita din parâmă 1 şi se
infasoara ( se rasuceste ) in locul suvitei desfacute din parâmă 2 . In mod şimilar se procedeaza şi cu
suvitele parâmei 2 care se infasoara pe parâmă 1 , in locul ramas liber prin eliberarea suvitei proprii
desfasurate . Suvitele ramase libere se trec pe sub suvita vecina , apoi se subtiaza , se mai fac vreo
doua treceri pe sub suvitele vecine ca la matisirea scurta . Orice matisire lunga este frumoasa , are o
grosime aproape ca şi parâmă initiala dar este mai putin rezistenta .

Matisiri lungi

Matisirea unui ochi de parâmă sau a unei gaşe ( un ochi de dimensiuni mari) se efectueaza la
capatul unei parâme , in modul urmator : se desface parâmă la capat in cele trei ( sau patru suviţe )
ale sale , apoi se indoaie pentru a forma ochiul . Şuviţele capatului lucrator se trec printre şuviţele
parâmei in mod şimilar ca trecerile la matisirea scurta . Dupa cateva treceri suvitele se subtiaza şi se
mai trec de 2 –3 ori printre suvitele parâmei . Capetele ramase se taie şi apoi matisirea se infasoara
cu merlin sau ata de vele in functie de grosimea parâmei .
La matisirea parâmelor de sarma , sau la gasele acestora , legatura trebuie bine protejata
impotriva patrunderii apei printre viţele ( şuviţele ) matiselii .
De aceea matisirea se infaşeaza strans cu panza de tenda şi apoi se patroneaza cu merlin de
sarma subtire sau canepa .

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 27

 PATRONARI , LEGATURI , INFASURARI , INFASARI

Patronarea este o infasurare cu saula ( sau merlin) a capetelor de parâmă pentru a impiedica
destramarea lor . parâmele se patroneaza cu ata de vela sau cu sarma subtire .

Legăturile sunt lucrari de matelotaj efectuate pentru fixarea a doua parâme paralele care trag la
fel de puternic . Ele se executa in volte ca la patronare sau in volte in opt . Legaturile sunt de
mai multe feluri :
- legatura lata care se foloseste la matisirea sbirului unei macarale sau cand trebuie legate doua
parâme care trag la fel de puternic .

- Legatura rotunda care se deosebeste de legatura lata prin faptul ca peste voltele luate initial se
mai adauga un rand de volte superioare , deasupra celorlate .

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 28

- Legatura portugheza care se deosebeste de legatura rotunda prin faptul ca primul rand de volte
se iau in forma de opt dupa care se iau volte rotunde deasupra lor .

Infasarea este o operatie definita insasi prin denumirea sa . Infasarile se executa cu scopul de a
proteja parâmele impotriva frecarilor la trecerile peste piese metalice – copastie , urechi , babale .
Ea consta in acoperirea parâmei cu fasii de panza de vele late de 8 – 12 cm şi asezate in elice ( cu
acoperirea marginilor fiecarei volte ) . Panza de vele se strange bine cu o firuiala de merlin ( sau ata
de vele ) .
Infasarea parâmelor groase este precedata de umplerea golurilor dintre cordoane ( suvite ) , cu
saula sau cu merlin , astfel incat parâmă sa capete o suprafata uniforma şi neteda , pe care sa se
realizeze aderenta fasiilor de panza de vele cu care se infasoara .

LUCRARI DIVERSE DE MATELOTAJ

In practica marinareasca se executa o serie de lucrari de matelotaj care folosesc matisirea ,

psatronarea sau impletirrea parâmelor .
Noduri la capetele parâmelor :
- Nuca şimpla se face la capatul parâmelor nepatronate pentru a se evita destramarea ,
ingrosandu-I insa capatul pentru a impiedica trecerea printr-un orificiu .
- Nuca dubla se intrebuinteaza la capetele curentilor de barca şi la bratele de manevra ale gruilor
.
- Cap de bulgar se aseamana cu nuca şimpla şi se intrebuinteaza , la strajile balustradelor .

Nuca dubla Cap alungit Nod de

atarnatoare
Sbirul este o bucata de parâmă vegetala sau metalica , care foloseste la botarea parâmelor sau
lanturilor , ale carei extremitati sunt matisite sau legate.
( Nuca şimpla )

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 29

 Impletiturile servesc la confectionareade chingi de barci , paiete , plase care se folosesc in
marina pentru protectia oamenilor care lucreaza in arborada , sau plase pentru ambarcari şi
debarcari de materiale .
Paietele sunt presurile din canepa care servesc pentru protectia partilor de lemn contra uzurii şi
a parâmelor contra rosaturilor , precum şi pentru stergerea picioarelor . Ele pot fi impletite sau
tesute .
Paietul tesut se confectioneaza din saula de canepa alba sau gudronata facuta sfilate din parâmă
veche .

Paietul impletit ( sau spaniol ) se executa din sfilate dintr-o parâmă veche sau cu suvite de
scama prin impletire in doua randuri şi prin impletire oblica .

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 30

 Cozi de punte pentru confectionarea cozilor se folosesc sfilate dintr-o parâmă veche desfacuta ,
alba sau gudronata . Cozile se folosesc pentru curatatul şi spalatul puntilor , culoarelor ,
cabinelor etc.

Boţurile sunt bucati de parâmă vegetala , sau de lant fixat cu unul din capete solid in punte şi
serveste la prinderea provizorie a unei parâme sau a unui lant de ancora , fie la asigurarea
acestora .
Operatiunea de prindere cu ajutorul botului se numeste botare .
Nodul de bot serveste pentru prinderea şi fixarea pe timp scurt a parâmelor de legare , in timpul
manevrelor pentru mutarea lor de pe tamburele vinciurilor de manevra pe babale ( binte ).

“ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII.” Pagina: 31