IMNUL ROMÂNIEI!

Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură
romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia
de la 1848.
Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare
cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică.
Poemul „Un răsunet" al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul
Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile, deoarece îl aflăm cântat
pentru prima oară pe data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Ţara Românească
Revoluţia a izbucnit pe 11 iunie). Poemul va deveni imn sub titlul „Deşteaptă-te,
române!", câştigându-şi instantaneu gloria recunoscută datorită mesajului energic
şi mobilizator pe care-l conţine. Începând din 1848, „Deşteaptă-te, române!" a fost
un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor
cruciale, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cât şi în cel al
primului şi celui de-al doilea Război Mondial.
Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când
regele Mihai I a fost forţat să abdice, „Deşteaptă-te, române!", ca şi alte marşuri
şi cântece patriotice, au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind
pedepsite cu ani grei de închisoare.
Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe
străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind
întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn
naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor.
Mesajul imnului „Deşteaptă-te, române!" este în acelaşi timp social şi naţional;
social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia
către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei
istorice. Imnul conţine acest sublim „acum ori niciodată", prezent în toate
imnurile naţionale, de la „paion"-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi
Salamina până la „Marseilleza" Revoluţiei franceze.
Invocarea destinului naţional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate
atinge în zborul său către divinitate. Acest „acum ori niciodată" concentrează
toate energiile vitale, mobilizând la maximum. Imnul de stat al României este
alcătuit din unsprezece strofe, primele două strofe, cea de-a patra şi ultima
dintre ele fiind cântate la ocazii festive.
Pe lângă acest imn, românii mai au „Hora Unirii", scris în 1855 de marele poet
Vasile Alecsandri (1821-1890), care a fost cântat în timpul unirii Principatelor
(1859) şi, în general, în toate ocaziile când românii aspiră la uniune şi armonie.
„Hora Unirii" este cântat pe ritmul unui dans lent, dar energic, ce reuneşte
întreaga adunare. Dansul în cerc (hora) este el însuşi un vechi ritual, simbolizând
comunitatea spirituală, egalitatea şi dorinţa românilor de a trăi laolaltă.