FIBRA OPTICA

DE MICULA ALEXANDRU

O fibră optică este o fibră flexibilă, transparentă, realizată prin tragere de sticlă
sau plastic la un diametru puțin mai gros decât cel al unui păr uman. Fibrele optice
sunt folosite cel mai adesea ca mijloc de transmitere a luminii între cele două
capete ale fibrei și găsesc o utilizare largă în comunicațiile cu fibră optică, unde
permit transmisia pe distanțe mai mari și la lățimi de bandă mai mari decât cele
electrice. cabluri. Fibrele sunt folosite în locul firelor metalice, deoarece semnalele
circulă de-a lungul lor cu pierderi mai mici; în plus, fibrele sunt imune la
interferența electromagnetică, o problemă de care suferă firele metalice. Fibrele
sunt, de asemenea, folosite pentru iluminare și imagini și sunt adesea înfășurate în
mănunchiuri, astfel încât să poată fi folosite pentru a transporta lumina în, sau
imaginile din spații închise, ca în cazul unui fibroscop. Fibrele special concepute
sunt, de asemenea, folosite pentru o varietate de alte aplicații, unele dintre ele
fiind senzori cu fibră optică și lasere cu fibră.

Fibrele optice includ de obicei un miez înconjurat de un material de acoperire

transparent cu un indice de refracție mai mic. Lumina este menținută în miez de
fenomenul de reflexie internă totală care face ca fibra să acționeze ca un ghid de
undă. Fibrele care suportă multe căi de propagare sau moduri transversale sunt
numite fibre multi-mode, în timp ce cele care acceptă un singur mod sunt numite
fibre monomod. Fibrele multimodale au, în general, un diametru de miez mai larg și
sunt utilizate pentru legături de comunicații pe distanțe scurte și pentru aplicații în
care trebuie transmisă putere mare. Fibrele monomode sunt folosite pentru
majoritatea legăturilor de comunicație mai lungi de 1.000 de metri.

Capacitatea de a îmbina fibrele optice cu pierderi reduse este importantă în

comunicarea prin fibră optică. Acest lucru este mai complex decât îmbinarea firului
sau cablului electric și implică scindarea atentă a fibrelor, alinierea precisă a
miezurilor de fibre și cuplarea acestor miezuri aliniate. Pentru aplicațiile care
necesită o conexiune permanentă, o îmbinare prin fuziune este comună. În această
tehnică, un arc electric este folosit pentru a topi capetele fibrelor împreună. O altă
tehnică comună este o îmbinare mecanică, în care capetele fibrelor sunt ținute în
contact prin forță mecanică. Conexiunile temporare sau semipermanente se
realizează prin intermediul conectorilor specializați de fibră optică.

Domeniul științei aplicate și al ingineriei care se referă la proiectarea și aplicarea

fibrelor optice este cunoscut sub denumirea de fibră optică. Termenul a fost
inventat de fizicianul indian-american Narinder Singh Kapany, care este larg
recunoscut ca părintele fibrei optice.

APLICATI
Fibra optică este folosită ca mediu pentru telecomunicații și rețele de calculatoare,
deoarece este flexibilă și poate fi grupată sub formă de cabluri. Este deosebit de
avantajos pentru comunicațiile la distanță lungă, deoarece lumina infraroșie se
propagă prin fibră cu o atenuare mult mai mică în comparație cu electricitatea din
cablurile electrice. Acest lucru permite parcurgerea distanțelor lungi cu puține
repetoare.

10 sau 40 Gbit/s este tipic în sistemele implementate.

Prin utilizarea multiplexării prin diviziune în lungime de undă fiecare fibră poate
transporta multe canale independente, fiecare folosind o lungime de undă diferită
de lumină. Rata netă de date pe fibră este rata de date pe canal redusă cu
supraîncărcarea FEC, înmulțită cu numărul de canale.