Fișă nr. 2, Al. Russo, R. Ionescu, B.P. Hasdeu, T.

Maiorescu
Nume, prenume :Mocanu Valentina, Gr. MELL 2301
I. T. Maiorescu considera că prima condițiune a poeziei este ca să deştepte prin cuvintele ei
imagini în fantezia auditoriului. Adăugaţi care ar fi a 2 şi a 3-a condiţie, în opinia dvs,
argumentaţi de ce.

1. Să exprime frumosul - frumosul cuprinde idei manifestate în materie sensibilă, materie

sensibilă care se cuprinde numai în conștiința noastră și se compune din imaginile reproduse
ce ni le deșteaptă auzirea cuvintelor poetice.
2. A doua condiţiune pentru admiterea comparărilor este ca ele să fie juste. Comparările
sunt chemate a da o imagine sensibilă pentru gândirea prea abstractă, însă această imagine
trebuie să fie potrivită cu gândirea, altfel sensibilizarea ei produce contrazicere şi constituie
o eroare. E de necrezut cât de des păcătuiesc scriitorii în contra unei aşa de elementare regule
a conceperii, întrebuinţând comparări false sau pline de confuzie .

II. Ce înţelegeţi prin: „Cât despre critica artistică, ea trebuie făcută de acei „cari, înainte de a
contempla opera omului, au ascultat şi înţeles vocile lucrurilor.”

Se înțelege că înainte de a medita asupra unei opere de artă, criticul trebuie să cunoască și să
înțeleagă istoria acestui tablou, sculptură...etc. sau are tangenţe cu lumea artistic, contact
nemijlocit cu fenomenul artistic, iniţierea în atelierele de creaţie, cunoştinţe măcar
elementare de desen şi compoziţie, un anumit simţ estetic înnăscut sau cultivat, fără de care
formarea în acest domeniu mi se pare imposibilă. Menirea criticului de artă, care, aproape
niciodată, nu poate fi despărţită de cea a istoricului de artă. A fi un critic bun, avizat,
presupune să fii un istoric de artă pasionat şi dedicat, curios, scormonitor şi interesat de
trecut pentru a putea interpreta şi evalua corect arta. E o menire nobilă, dar dificilă şi care,
urmată cu convingere şi sinceritate, nu lasă deloc spaţiu pentru improvizaţie, părerism şi
slavă de sine. Colecționarii de artă se bazează adesea pe sfatul criticilor ca o modalitate de a
spori aprecierea lor din domeniul pe care îl vizionează. Multe opere de artă recunoscute
astăzi ca fiind remarcabile, a unor artiști celebri, nu au fost recunoscute de către criticii de
artă ai timpului lor, de multe ori pentru că arta lor a fost într-un stil care nu a fost
înțeles. Criticii trebuie să înțeleagă sensul celor redate.
Un amator sau un iubitor de artă nu devine automat un critic de artă. Aşa cum cineva care
iubeşte literatura nu devine automat critic literar sau cineva care iubeşte muzica nu devine
automat critic muzical.

III. În concepţia lui R. Ionescu, critica are mai multe funcţii: teoretică, practică (interpretativă)
socială, instructiv-educativă, didactică, morală. Explicaţi ce presupune:
 a) funcţia instructiv-educativă - cuprinde toate producţiunile spiritului, în deosebitele sale
manifestări, şi a cărei înaltă misiune este de a căuta în fiecare expresiunea acelui ideal care
mişcă şi înalţă sufletul nostru pentru cugetăţi înalte, pentru sentimente generoase şi pentru
fapte mari.
Are menirea, de a „îndruma”, în planul conştiinţei estetice, literatura, societatea, dar şi pe
critic însuşi, propunând principii de interpretare a operelor, echivalente cu nişte indicaţii
metodice, cultural-didactice.

b) funcţia socială - contribuie la formarea gustului viitorului şi a opiniei publice, indeplinind

un rol pedagogic.

IV. Pornind de la numele lui B.P. Hasdeu, propuneţi principalele trăsături ale criticii sale:

REMARCAB.ILĂ
P.REȚIOASĂ
VEHEMENȚĂ
ADEVĂR
SUBIECTIVISM
DEMOCRATISM
EXACTITUDINE
CUNOAȘTERE (cunoștințe multiple)