Citate

„toate poeziile să fie, dacă nu mai presus de orice critică, cel puțin insuflate de un simțământ poetic
și ferite de înjosire în concepțiune și în expresiuni”

Acest citat exprimă ideea că în lumea literară și poetică, poeziile ar trebui să aibă două caracteristici
principale:

Simțământ poetic: Poeziile ar trebui să fie impregnate de o adâncime emoțională și de un simțământ

artistic. Ele ar trebui să fie capabile să transmită și să evocăm emoții și imagini în cititor sau în publicul
care le primește. Acest aspect al poeziei se referă la capacitatea de a crea frumusețe și expresie
artistică prin limbaj, astfel încât să fie percepute ca fiind mai mult decât simple cuvinte pe hârtie. În
esență, poeziile ar trebui să aibă un anumit farmec sau magie poetică care să le deosebească de alte
tipuri de scrieri.

Evitarea înjosirii în concepție și expresiuni: Acest aspect se referă la calitatea și integritatea poeziei.
Poeziile ar trebui să fie construite cu grijă și să fie libere de trivialitate sau vulgaritate în idei și
exprimare. Ele nu ar trebui să cadă în banalități sau clișee și ar trebui să evite utilizarea unui limbaj
grosolan sau vulgar. În loc de asta, poeziile ar trebui să fie expresii subtile sau profunde ale gândurilor
și sentimentelor autorului, prezentate într-un mod artistic și rafinat.

În ansamblu, acest citat susține ideea că poeziile ar trebui să fie mai mult decât simple cuvinte scrise;
ele ar trebui să fie expresii autentice ale simțămintelor și gândurilor poetului, îmbrăcate într-un limbaj
artistic și estetic, iar în același timp, să evite trivialitatea și vulgaritatea. Aprecierea și evaluarea
poeziei ar trebui să țină cont de aceste aspecte pentru a-i recunoaște calitatea și valoarea artistică.

„dintr-o colecțiune de poezii frumoase a ieșit o critică de poezii rele”

Acest citat sugerează ideea că, în procesul de critica literară, este mai ușor să identificăm sau să
criticăm aspectele negative ale unei opere literare decât să recunoaștem sau să apreciem calitățile
sale pozitive. Cu alte cuvinte, criticarea poate fi mai evidentă și mai ușoară decât aprecierea.

Acest lucru se datorează faptului că criticii literari pot avea tendința de a se concentra mai mult
asupra punctelor slabe sau asupra elementelor care nu le plac într-o operă literară, în loc să se
concentreze asupra aspectelor pozitive sau asupra frumuseții pe care o poate conține. Acest fenomen
se poate datora diferitelor motive, cum ar fi subiectivitatea gustului criticilor sau așteptările lor
personale în ceea ce privește literatura.

În esență, citatul sugerează că o colecție de poezii frumoase poate fi trecută cu vederea sau
subapreciată de un critic care se concentrează doar asupra aspectelor sale negative. Cu toate acestea,
este important să subliniem că critica literară nu ar trebui să fie doar despre găsirea defectelor, ci și
despre înțelegerea și evaluarea în ansamblu a operei, recunoscând atât punctele forte, cât și cele
slabe, pentru a oferi o imagine mai echilibrată a valorii literare a acelei opere.
„Poezia,ca toate artele, este chemată să exprime frumosul;în deosebire de știință, care se ocupă de
adevăr. Cea dintâi și cea mai mare diferență între adevăr și frumos este că adevărul cuprinde
numai idei, pe când frumosul cuprinde idei manifestate în materie sensibilă.”

Acest citat subliniază diferența fundamentală dintre poezie (și celelalte arte) și știință în ceea ce
privește obiectul și scopul lor. Iată o explicație detaliată a citatului:

Poezia exprimă frumosul: Poezia și celelalte arte sunt mijloace de exprimare a frumosului. Ele au rolul
de a comunica și de a transmite aspecte ale experienței umane într-un mod estetic și captivant. Poeții
folosesc limbajul și imaginația pentru a crea opere care să încânte, să inspire și să provoace emoții la
cititori sau la audiență. Poezia caută să creeze frumusețe și estetică prin utilizarea limbajului, formei,
ritmului și al altor elemente artistice.

Știința se ocupă de adevăr: În schimb, știința are ca obiectiv descoperirea și înțelegerea adevărului
sau a realității. Cercetarea științifică se bazează pe observații, experimente și analize obiective pentru
a identifica legile și fenomenele naturii și pentru a dezvolta teorii și explicații precise și valide.

Diferența cheie: Cea mai importantă diferență între adevăr și frumos este că adevărul se referă la idei
și concepte abstracte, în timp ce frumosul implică idei care sunt exprimate sau manifestate în materie
sensibilă. Cu alte cuvinte, poezia și celelalte arte se concentrează pe transmiterea și interpretarea
experienței umane într-un mod subiectiv și estetic, în timp ce știința urmărește să exploreze și să
înțeleagă obiectiv realitatea fizică și fenomenele care o guvernează.

În concluzie, acest citat subliniază că poezia și știința sunt două domenii distincte, cu obiective și
abordări diferite, iar principala lor diferență constă în modul în care abordează ideile și realitatea.
Poezia se concentrează pe frumusețe și expresie artistică, în timp ce știința caută adevărul și
cunoașterea obiectivă.

„Căci în cuvintele auzite nu sunt material, ci numai organ de comunicare”

Acest citat sugerează că cuvintele pe care le auzim sau le folosim în limbajul nostru nu au o substanță
materială în sine, ci funcționează doar ca instrumente sau mijloace pentru a comunica idei, informații
și gânduri între oameni.

„Materialul poetului nu se află în lumea dinafară; el se cuprinde numai în conștiința noastră și se

compune din imaginile reproduse ce ni le deșteaptă auzirea cuvintelor poetice.”

Acest citat subliniază ideea că sursele de inspirație pentru un poet, sau pentru orice creator artistic,
nu se găsesc în lumea exterioară sau în realitatea fizică din jurul lor, ci provin din interiorul lor, din
lumea lor interioară și subiectivă.

Se subliniază importanța subiectivității și a creativității în procesul artistic. El sugerează că poetul își

găsește inspirația și creația în lumea sa interioară și în modul în care poate exprima acea lume
folosind cuvinte poetice. Astfel, poetul creează opere care pot avea un impact puternic asupra
cititorilor, chiar dacă subiectul lor nu provine direct din lumea exterioară.
„Prima condițiune dar, o condițiune materială sau mehanică, pentru ca să existe în genere, fie
epică, fie lirică, fie dramatică, este: ca să se deștepte prin cuvintele ei imagini sensibile în fantazia
auditoriului, și tocmai prin aceasta poezia se deosebește de proză ca un gen aparte, cu propria sa
rațiune de a fi.”

Acest citat subliniază o caracteristică fundamentală a poeziei și face distincția dintre poezie și proză. El
afirmă că poezia are o "condiție materială sau mecanică" de bază, care o deosebește de proză și îi
conferă un caracter unic.

În esență, citatul subliniază că poezia se remarcă prin abilitatea sa unică de a crea imagini senzoriale
și de a trezi imaginația și emoțiile cititorilor sau auditoriului său. Această "condiție materială sau
mecanică" este una dintre trăsăturile esențiale ale poeziei și o face să fie un gen aparte cu o "rațiune
de a fi" distinctă față de proză.

„Frumosul nu este o idee teoretică, ci o idee învăluită și încorporată în formă sensibilă, și de aceea
cuvântul poetic trebuie să-mi reproducă această formă.”

citatul sugerează că poezia are rolul de a aduce frumosul din sfera abstractă în cea perceptibilă și de a
permite oamenilor să experimenteze și să înțeleagă frumusețea într-un mod direct și emoțional.
Astfel, cuvintele poetice sunt instrumentele prin care se realizează această transmitere a frumosului
într-o formă accesibilă și învăluită într-o expresie artistică.

„Prin urmare,un șir de cuvinte care nu cuprind alta decât noțiuni reci,abstracte,fără imaginațiune
sensibilă, fie ele oricât de bine rimate și împărțite în silabe ritmice și în strofe, totuș nu sunt și nu
pot fi poezie, ci rămân proză – o proză rimată.”

Acest citat evidențiază o caracteristică cheie a poeziei, subliniind că poezia nu constă doar în cuvinte
bine aranjate sau în structuri ritmice și rimări. În schimb, poezia se bazează pe capacitatea de a
transmite imagini, emoții și experiențe prin intermediul cuvintelor.

subliniază că poezia depășește simpla tehnică de a rima cuvintele și de a le organiza în strofe ritmice.
Poezia implică capacitatea de a transmite și a evoca imagini senzoriale și emoții, adăugând o
dimensiune artistică și sensibilă limbajului. Această "imaginație sensibilă" este cea care conferă
poeziei calitatea sa distinctivă și frumusețea sa.

„La început cuvintele corespundeau unei impresii sensibile,și cine le auzea atunci își reproducea
prin ele acea imagine materială din care se născuseră.”

Acest citat sugerează că, în originile sale, limbajul și cuvintele au avut un legătură strânsă cu
experiența senzorială și cu lumea fizică. Mai exact, el arată că la începuturile dezvoltării limbajului,
cuvintele au fost create pentru a reprezenta sau pentru a "corespunde" unei impresii senzibile sau a
unei experiențe fizice.

sugerează că limbajul și cuvintele au avut un început simplu și au fost inițial legate strâns de lumea
senzorială și de percepția fizică a realității. Cu timpul, limbajul a evoluat și s-a dezvoltat pentru a
include nu numai descrieri senzoriale, ci și concepte abstracte, idei și abstracțiuni, deschizând calea
pentru dezvoltarea limbajului uman într-o formă mai complexă și abstractă, cum ar fi literatura și
poezia.

„poezia este un product de lux al vieței intelectuale, une noble inutilite”

Acest citat sugerează că poezia este o formă de artă care nu are neapărat o utilitate practică sau
funcțională în viața de zi cu zi, dar rămâne un produs de mare valoare în viața intelectuală și culturală.
Iată o explicație mai detaliată:

"Poezia este un produs de lux": Această parte a citatului afirmă că poezia este ca un "produs de lux".
Într-un sens, aceasta înseamnă că poezia nu este necesară pentru supraviețuirea fizică sau pentru
satisfacerea nevoilor de bază ale oamenilor, cum ar fi hrana, adăpostul sau îngrijirea medicală. Poetul
creează opere care pot fi considerate luxuri estetice, care nu sunt esențiale pentru supraviețuire, dar
care aduc o valoare deosebită vieții umane prin frumusețea lor artistică și exprimarea lor profundă.

"Une noble inutilite" (o nobilă inutilitate): Această expresie sugerează că poezia, deși poate să nu aibă
o utilitate practică sau funcțională în sensul obținerii de beneficii materiale sau de rezolvare a
problemelor imediate, rămâne o formă nobilă de expresie artistică. Ea poate să ofere o înțelegere mai
profundă a experienței umane, să transmită emoții și gânduri complexe, să creeze frumusețe și să
contribuie la dezvoltarea culturii și a limbajului.

În ansamblu, acest citat subliniază faptul că poezia este unul dintre cele mai înalte produse ale culturii
și intelectului uman. Ea poate să nu aibă o utilitate practică în același sens în care, de exemplu,
alimentele sau medicamentele o au, dar aduce o valoare deosebită în viața umană prin exprimarea
artistică și capacitatea sa de a adânci înțelegerea și aprecierea lumii și a sinelui. Poetul și opera sa
poetică sunt prețuite pentru capacitatea lor de a oferi frumusețe și înțelegere, chiar dacă nu sunt
"utile" în sensul tradițional al cuvântului.

„ideea sau obiectul exprimat prin poezie este totdeauna un simțământ sau o pasiune, și niciodată o
cugetare exclusiv intelectuală sau care ține de tărâmul științific, fie în teorie, fie în aplicare
practică.”

Acest citat subliniază că poezia se concentrează pe exprimarea simțămintelor și pasiunilor umane, nu

a gândurilor intelectuale sau a conținutului științific. Iată o explicație mai detaliată a acestui citat:

Ideea sau obiectul exprimat prin poezie: Aici, "ideea sau obiectul" se referă la subiectul sau la
tematica unei opere poetice. Citatul afirmă că poezia se ocupă întotdeauna de exprimarea
simțămintelor sau pasiunilor umane în această tematică. Poetul folosește cuvintele și limbajul poetic
pentru a comunica și a transmite emoții, sentimente și stări sufletești într-un mod artistic.

Exclusivitatea simțămintelor și pasiunilor: Acest citat subliniază faptul că poezia nu se axează pe

cugetări intelectuale sau pe conținutul științific. Ea se concentrează pe lumea emoțională și interioară
a individului, pe stările sufletești, pe iubire, tristețe, bucurie, pasiune și alte aspecte legate de
simțăminte umane.

Diferența față de știință: Citatul sugerează că poezia se deosebește în mod clar de domeniul științific,
care se ocupă de cercetarea și analiza obiectivă a realității și a fenomenelor naturii. În știință, se
urmărește dezvoltarea teoriilor și a conceptelor bazate pe dovezi și raționamente, în timp ce poezia
se concentrează pe expresia subiectivă și artistică a simțămintelor și experiențelor umane.
În concluzie, acest citat subliniază că poezia are un caracter distinct deoarece se axează pe
exprimarea simțămintelor și pasiunilor umane într-un mod artistic și subiectiv, în timp ce domeniul
științei are un obiectiv diferit, acela de a investiga și de a înțelege lumea într-un mod obiectiv și
rațional.

„Ceea ce separă pe oameni deolaltă este cuprinsul diferit cu care și-au împlinit mintea;ceea ce-i
unește este identitatea mișcărilor de care se pătrunde inima lor.”

Acest citat subliniază diferențele și asemănările dintre oameni, subliniind că ceea ce ne deosebește
este modul în care gândim și percepem lumea, în timp ce ceea ce ne unește este capacitatea noastră
de a experimenta și a simți emoții comune.

„Însă prea rară este, este de prea mare preț și valoare acea creațiune a spiritului omenesc ce se
numește poezie, pentru a fi expusă vicisitudinii mobile a zilnicelor interese.”

Acest citat subliniază că poezia, ca formă de creație a spiritului uman, are o valoare și o importanță
atât de mari încât nu ar trebui să fie supusă schimbărilor și influențelor zilnice ale intereselor
materiale sau ale vieții cotidiene.

subliniază că poezia are o valoare și o importanță deosebită în cultura și în spiritul uman și ar trebui să
fie păstrată și protejată de influențele negative sau superficiale care ar putea să-i afecteze
autenticitatea și semnificația. El subliniază că poezia transcende preocupările cotidiene și că ar trebui
să rămână un pilon al înălțimii și al profunzimii în creația umană.

„Frumoasele arte, și poezia mai întâi, sunt repaosul inteligenței.În mijlocul fluctuațiunii perpetue,
de care este mișcat acel straniu product al formațiunilor animaliere ce se numește minte
omenească, arta se stabilește ca un liman de adăpost, spre a reda inteligenței agitate o liniște
salutară.”

Acest citat subliniază rolul artei, în special al poeziei, ca un refugiu sau un "repaos" pentru inteligență
în mijlocul agitației și schimbărilor constante din viața umană și din mintea umană.

evidențiază rolul vital pe care arta, inclusiv poezia, îl joacă în viața umană, oferind un spațiu de
reflecție și contemplare în mijlocul agitației și a fluctuațiilor constante ale vieții și ale minții umane.
Arta poate aduce liniște, înțelegere și profunzime intelectuală și emoțională.

„Și astfel omenirea, împinsă în sufletul ei de forma apriorică a cazualității, se urcă și se coboară pe
scara timpului în sus și în jos, pănă când mințile îmbătrânite ale generațiunii actuale se pleacă la
pământ și lasă altei generațiuni sarcina de a împinge piatra lui Sisifos cu un pas mai înainte;”

Acest citat face referire la ideea ciclicității și continuității dezvoltării umane în timp, subliniind că
umanitatea se mișcă într-o continuă succesiune de generații, fiecare preluând și continuând progresul
și dezvoltarea umană.

"Omenirea, împinsă în sufletul ei de forma apriorică a cazualității": Acest fragment sugerează că

evoluția și dezvoltarea umană sunt determinate de o lege sau o formă inherentă a cazualității, care
este cauza fundamentală a schimbării și a dezvoltării în societatea umană. Omenirea este condusă de
această forță subiacentă și inevitabilă a schimbării.

"Se urcă și se coboară pe scara timpului în sus și în jos": Această parte a citatului indică că dezvoltarea
umană nu este un proces liniar și constant, ci implică ascensiuni și coborâșuri pe parcursul istoriei.
Există perioade de creștere și de avansare, dar și momente de regres sau de înfrângere.

"Mințile îmbătrânite ale generațiunii actuale se pleacă la pământ": Aici, autorul vorbește despre
inevitabilitatea schimbării și trecerii timpului. Generațiile mai în vârstă își încheie rolul și lăsă
urmașilor sarcina de a continua procesul de dezvoltare. Metafora "se pleacă la pământ" sugerează
trecerea lor din prim-planul acțiunii.

"Lasă altei generații sarcina de a împinge piatra lui Sisifos cu un pas mai înainte": Acest fragment
evocă mitul lui Sisifos, în care acesta este condamnat să împingă o piatră uriașă în vârful unei coline,
doar pentru ca piatra să cadă înapoi în jos, forțându-l să reia procesul. Aici, piatra lui Sisifos
simbolizează eforturile umane de a progresa și de a se dezvolta, în ciuda obstacolelor și a dificultăților.
Ideea este că fiecare generație preia această sarcină dificilă și încearcă să avanseze puțin mai departe
decât generația anterioară.

În concluzie, citatul subliniază ideea că dezvoltarea umană este un proces continuu și ciclic, în care
fiecare generație contribuie la avansarea umanității, dar lasă în final sarcina următoarei generații de a
continua această evoluție. Este o reflectare a naturii complexe și aprofundate a istoriei și a dezvoltării
umane.

„nici o limită eternă nu ne oprește, dar etern ne oprește o limită”

Acest citat are o simplitate aparent paradoxală și sugerează două aspecte importante despre limitele
și infinitul:

"Nici o limită eternă nu ne oprește": Aici se afirmă că, în teorie, nu există o limită absolută sau eternă
care să poată opri oamenii sau să îi împiedice să exploreze, să învețe sau să se dezvolte în diferite
domenii ale cunoașterii și ale experienței. În alte cuvinte, posibilitățile de dezvoltare și explorare
umană sunt infinite sau cel puțin nu sunt restrânse de limite absolute.

"Dar etern ne oprește o limită": Această parte a citatului subliniază că, deși nu există o limită eternă
într-adevăr, oamenii sunt adesea limitați de propriile lor constrângeri, percepții și bariere. Ceea ce
poate părea o limită absolută poate fi, de fapt, o limitare autoimpusă sau una care rezultă din
perspectiva sau din convingerile individuale.

În ansamblu, acest citat subliniază ideea că limitele noastre sunt deseori produse de noi înșine și pot
fi depășite sau schimbate. Poate fi interpretat ca un îndemn la explorarea continuă, la depășirea
constrângerilor autoimpuse și la căutarea unei dezvoltări și cunoașteri nelimitate. Cu toate acestea, în
același timp, el sugerează că trebuie să fim conștienți de limitele reale și să nu neglijăm realitatea, în
ciuda dorinței de a atinge infinitul.
„Căci tocmai simțimintele și pasiunile sunt actele de sine stătătoare în viața omenească:ele au o
naștere și o terminare pronunțată, au un început simțit și o catastrofă hotărâtă și sunt dar obiecte
prezentabile sub forma limitată a sensibilității.”

Acest citat subliniază importanța simțămintelor și a pasiunilor umane în viața individuală, subliniind
că acestea sunt experiențe distincte și semnificative care au un început și un sfârșit bine definite,
precum și o limită în ceea ce privește sfera sensibilității umane. Iată o explicație mai detaliată a
acestui citat:

"Simțimintele și pasiunile sunt actele de sine stătătoare în viața omenească": Acest fragment
sugerează că simțimintele și pasiunile sunt trăiri și experiențe de sine stătătoare în viața umană. Ele
nu sunt simple epifenomene sau rezultate secundare ale altor procese, ci au o importanță proprie în
experiența umană.

"Au o naștere și o terminare pronunțată": Această parte a citatului subliniază că simțimintele și

pasiunile au un început și un sfârșit clar definit în timp. Ele nu sunt continue sau fără sfârșit, ci sunt
evenimente sau stări care se dezvoltă, ating o culme, apoi se încheie.

"Au un început simțit și o catastrofă hotărâtă": Aceasta se referă la ideea că simțimintele și pasiunile
nu apar brusc sau fără motiv. Ele au un "început simțit," adică sunt declanșate de anumite
evenimente sau stimuli și ajung într-un punct de intensitate maximă, numit "catastrofă," care poate fi
momentul în care simțimimul sau pasiunea atinge punctul culminant.

"Dar obiecte prezentabile sub forma limitată a sensibilității": Acest aspect indică faptul că
simțimintele și pasiunile pot fi asociate cu obiecte sau evenimente externe care le provoacă sau le
alimentează. Ele sunt trăiri și experiențe subiective care pot fi comunicate și înțelese de alții, dar au o
limită în sfera sensibilității umane. Cu alte cuvinte, ele nu pot fi infinite sau nelimitate, ci sunt
influențate de capacitatea noastră de a le simți și de limitele noastre emoționale și senzoriale.

În esență, acest citat subliniază că simțimintele și pasiunile sunt aspecte semnificative ale vieții
umane, cu o durată și o intensitate limitate, dar au o valoare distinctă și sunt parte integrantă a
experienței umane. Ele contribuie la complexitatea și diversitatea experienței noastre umane.

„Poetul, chemat a exprima simțirile omenești, a aflat în însăș natura lor legea după care să se
conducă.”

Acest citat sugerează că poetul, în calitatea sa de artist și de creator literar, are rolul de a exprima și
de a comunica simțirile umane, și că, în procesul său de creație, el descoperă și urmează o anumită
lege sau regulă care guvernează aceste simțiri și emoții umane. Iată o explicație mai detaliată a
acestui citat:

"Poetul, chemat a exprima simțirile omenești": Acest fragment subliniază că rolul poetului este de a
pătrunde în adâncimile simțirilor și emoțiilor umane și de a le exprima într-o formă artistică. Poetul
este un intermediar între experiențele umane interioare și publicul său, utilizând cuvintele și limbajul
poetic pentru a transmite aceste simțiri.

"A aflat în însăși natura lor legea după care să se conducă": Acest aspect sugerează că, în procesul de
explorare și exprimare a simțirilor umane, poetul descoperă o lege sau o regulă intrinsecă care
guvernează sau orientează aceste simțiri. Această "lege" poate fi înțeleasă ca fiind o înțelegere
profundă și intuitivă a modului în care funcționează emoțiile umane, ceea ce îi ajută pe poeți să le
exprime într-un mod autentic și eficace.
În ansamblu, citatul sugerează că poetul nu este doar un observator al simțirilor umane, ci și un
înțelegător și un explorator al lor. Prin practica sa artistică și prin exprimarea creativă a acestor simțiri,
poetul descoperă o "lege" sau o coerență în natura lor, ceea ce îl ajută să creeze opere poetice
autentice și puternice. Este, într-un fel, o aluzie la talentul și la experiența poetului de a "citit" și de a
înțelege adâncimile emoțiilor umane și de a le transmite într-un mod artistic și captivant.

Calitățile ideale ale poeziei:

- O mai mare repejune a mișcării ideilor.

- O exagerare sau cel puțin mărire și o nouă privire a obiectelor sub impresiunea simțimântului
și a pasiunii.
- O dezvoltare grabnică și crescândă spre o culminare finală sau spre o catastrofă, dacă luăm
acest cuvânt și în sens bun, nu numai în împrejurări tragice

„Poezia adevărată, ca și pasiunea și simțimântul, ne arată dar o grabnică transițiune de la o idee

la alta și în genere o mișcare abundantă a gândirii.”

„...poezia să nu se întoarcă în jurul aceleiaș idei, să nu se repete, să nu aibă cuvinte multe pentru
gândiri puține.”

„Majoritatea poeziiloe sunt de una, de două, de trei strofe, și totuș în ele se cuprinde o lume
întreagă de idei poetice, de simțiminte și pasiuni.”

„...dușmanul cel mai mare al poeziei este tocmai cuvântul”

„...materialul poeziei nu sunt cuvintele, ci imaginile deșteptate prin cuvinte în fantazia cetitorului.”

„Cuvântul nu este, prin urmare, decât un mijloc de comunicare, necesitatea fizică de care este
înlănțuită ideea în trecerea ei din mintea poetului în mintea auditoriului.”

„...constatăm în noi o mulțime de idei de ale noastre proprii, deșteptate cu prilejul cetirii și
alăturarea de cuvintele poetului. Nu numai ceea ce spune poezia ne ocupă conștiința, ci ea se află
a fi în atâtea raporturi cu alte cercuri de gândiri ale noastre,încât și aceste sunt reproduse în
conștiință și însoțesc și ilustrează oarecum percepțiunea poetică.”

„...culmea simțământului, în durere, ca și în bucurie, nu se va descrie niciodată cu cuvintele reci, ci

va fi reținută ca un rest inexprimabil al adâncului inimei omenești.”
„Obiectivul poeziei este o idee care, fie prin ocaziunea, fie prin energia ei, se distinge și se separă
de ideile ordinare,înăltându-se peste sfera lor.”

„...adevărul artistic este un adevăr subiectiv...”

„...poezia, ca și pasiunea, mărește obiectul și e înalță într-o sferă mai distinsă, rezultă, ex contrario,
că ea trebuie să se ferească de micșorare și de înjosire.”

„Pasiunea este o stare anormală a sufletului omenesc.”

„...poezia cea adevărată nu este decât un simțimânt sau o pasiune, manifestate în formă estetică.”

„Poezia cere, ca o condiție materială a existenței ei, imagini sensibile; iar condiția ei ideală sunt
simțiminte și pasiuni.”

„...niciodată estetica nu a creat frumosul, precum niciodată logica nu a creat adevărul.”

„O critică serioasă trebuie să arate modelele bune câte au mai rămas și să le distingă de cele rele
și, curățind astfel literatura de mulțimea erorilor, să prepare junei generațiuni un câmp liber
pentru îndreptare.”