cunoastere intuitiva- estetica

expresiva-artistica

el spune ca nu ar putea sa atribuie tuturor operelor de arta cunoasterea intuitiva deoarece, intuitia nu
este intodeauna arta, ea se denumeste "intuitie artistica", ar avea "ceva in plus" fata de intuitie in
general. s'ar crede ca arta ar fi intuitia intuitiei, omul ar trebui sa obiectiveze intuitia insasi si nu
senzatiile, cum se intampla in intuitia comuna. Arta ar surprinde o intuitie mai complexa decat este in
general si intuieste tot senzatii si impresii, "este expresie a unor impresii" si nu a unor expresii.
el ar spune ca intuitia unui cantec popular de dragoste ar fi simplu, adica o declaratie de dragoste, din
punct de vedere intensiv "perfecta in biata ei simplicitate", dar din punct de vedere extensiv este mult
mai redusa in comparatie cu un cantec cu o intuitie foarte complexa.
El spune ca limitele, intre obiectele care se numesc opere de arta si cele care sunt nonarta, sunt de ordin
empiric deoarece, depind de capacitatea fiecarui artist in parte. Se poate ajunge l adevarata natura a
artei numai prin estetica, "stiinta cunoasterii intuitive sau expresive, care este faptul estetic sau artistic"..
Genialitatea artistica de care ar fi legate operele de arta fie ea intuitiva sau artistica, ea este intodeauna
un act constient, lui i-ar lipsi constiinta reflectata (istoricului sau a criticului).
O problema foarte abordata in estetica ar fi relatia dintre materie si forma (continut si forma), si el este
de parere ca, actul estetic este forma si nimic altceva deoarece, impresiile sunt elaborate si formate de
activitatea expresiva, continutul este elaborat de forma. el se refera la estetic prin "transformabil in
forma", iar continutul este unul care s ar putea transfiorma in forma, dar el devine continut estetic (ceea
ce ne intereseaza) abia atunci cand s-a transformat, (astfel el nu are calitati determinante sau
determinabile)
Teza conform careia "arta ar fi o imitatie a naturii" are mai multe sensuri, prin unele spune adevarul iar
prin altele indica erori. Daca se intelege prin aceasta presupozitie ca arta ar fi o copie mai mult sau mai
perfecta a naturii, prin care se reproduc impresiile cauzate de obiectele naturale, presupozitia se
considera a fi eronata (de ex. personajele din ceara foarte fidele naturii care nu produc experiente
estetice, iluzia nu apartine intuitiei artistice)
Orice lucrare, indiferent ca ar fi fotografie sau sculptura, ea are ceva artistic in ea in masura in care poate
sa surprinda intuitia artistului, atitudinea sa. Arta este intuitie, forma de cunoastere libera, si de aeea
tine de forma si nu de sentiment sau de materia psihica. Chiar daca s-ar sustine ca ea se cladeste pe
sentiment, este de fapt tot o intuitie pura, realitatea cunoscuta pur si simplu.
Diferenta dintre continut si forma, expresie si impresie, a generat la randul ei teoria simturilor estetice
("a cauta o trecere de la calitatile continutului la cele ale formei"). Simturile estetice inseamna de fapt
intrebarea care dintre impresiile sensibile pot intra in expresii estetice. Orice impresie auditiva, vizuala,
olfactiva, tactila poate fi expresie estetica dar nu in mod necesar. Ea isi are punctul de pornire in impresii,
si nu conteaza drumul fiziologic prin care ajung ele in spirit. Lipsa unor organe ar putea impiedica
producerea unor impresii, dar si de ceea ce stim deja.
Opera de arta are caracterul de indivizibilitate, orice divizare a ei anuleaza opera.
Prin elaborarea impresiilor omul se elibereaza de ele, obiectivandu le se indeparteaza de ele "si le devine
superior".
            Diferenta dintre cunoasterea estetica si cea intelectiva (sau conceptuala) consta in faptul ca,
cunoasterea estetica se poate sustine singura, dar cunoasterea intelectiva nu se poate sustine fara forma
estetica. Efortul insusi al gandirii, nu poate deveni obiectiv in fata spiritului daca nu ia forma intuitiva.
Fara intuitii nu sunt posibile conceptele, cum si fara materia ipresiilor nu e posibila intuitia insasi.
Din psihologia umana si literatura reiese ideea ca "conceptul poate exista si fara cuvant". El cand
vorbeste despre concepte se refera la ganduri (expresii) care apar uneori intr-o forma intuitiva, proprie si
suficienta, dar insuficienta spre a fi comunicata cu usurinta altor persoane

Gandirea poate fi acceasi asupra unui lucru, dar din punct de vedere estetic e vorba de 2 intuitii si
expresii diferite.

Arta si stiinta au un factor comun si anume latura estetica, "orice opera de stiinta este totodata si opera
de arta". Latura estetica se face observata atunci cand de la activitatea de intelegere trecem la cea de
contemplare.

El considera ca genialitatea consta in expresie, adica forma, toti au materie poetica/artistica.

El este de parere ca, raportul dintre cunoasterea intuitiva sau expresie si cunoasterea intelectuala, sau
concept se poate surprinde in 2 trepte: prima este expresia, a doua este conceptul, prima poate exista
fara a doua dar vice versa nu. Insa, fara limbaj nu ar fi posibil, el realizeaza trecerea de la psihic la
spiritual si de la latura animala la activitatea umana.
O a treia forma teoretica ar fi istoricitatea, ea nu indudce si nu deduce, ea insira intuitii, si se “reduce la
conceptul general al artei”. Diferenta dintre cunoasterea istorica si cea artistica consta in raportul dintre
real si ireal, obiect si subiect, ea nu construieste aceste concepte, ci le foloseste. Ea “este
certitudineaamintirii, si a autoritatii, nu a analizei si a demonstratiei.s