O cercetare critică asupra

poeziei române de la 1867

• Articolul “O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867’’concretizează activitatea lui Titu
Maiorescu in domeniul esteticii,având ca model filozofia germană a lui Hegel si Schopenhauer.
Conform filozofiei celor doi ,frumosul reprezintă ideea manifestată in materie sensibilă.
• Sub aspectul structurii, articolul citat cuprinde două părți, având la bază deosebirea dintre forma
și fond, deosebire definită chiar de titlul acestora:’’Condițiunea materială a poeziei ‘’si
“Conditiunea ideală a poeziei’’.Acest articol este cel mai reprezentativ pentru sistemul poetic
maiorescian. Pornind de la delimitarea dintre artă şi ştiinţă (arta având ca obiect frumosul, în timp
ce ştiinţa se ocupă de adevăr), criticul consideră că poezia, ca toate artele, este chemată să exprime
frumosul, definit ca „idee manifestată în materie sensibilă".   În ce priveşte fondul, Maiorescu
demonstrează superioritatea artei faţă de ştiinţă.

• I.Condițiunea materială a poeziei se referă la forma poeziei (limbă, stil ,versificație),la imaginile
artistice și la figurile de stil cu ajutorul cărora se realizeaza poezia.
• Titu Maiorescu se intreabă care este deosebirea dintre frumos si adevar precizând că ,adevarul
cuprinde numai idei ,iar frumosul cuprinde idei manifestate intr-o formă sensibilă ,contopindu-se in
frumos ideea cu latura sensibilă.
• Criticul-estetician precizează că artele se deosebesc intre ele prin materialul din care se
construiesc imaginile artistice:muzica operează ,in realizarea frumosului ,cu sunete ,pictura
foloseste pânza,penelul și culorile , sculptura folosește lemnul și instrumente pentru prelucrarea
lui ,însă materialul poetic îl constituie cuvintele.Prin cuvânt poetul deșteaptă în fantezia cititorului
imagini sensibile .
• În acest sens Titu Maiorescu subliniază necesitatea unui limbaj poetic format din cuvinte
concrete (cât mai puțin abstracte) ,evidențiind rolul figurilor de stil:epitete
“ornante” ,comparații “juste”,metafore si personificări . Poezia trebuie să folosească în așa fel
vocalele ,încât acestea să trezească imagini sensibile în fantezia ascultătorului sau a
cititorului.Poezia devine, in acest fel, “o gândire în imagini”.Un poet este “nou”, original nu
prin ideile sale ,ci mai ales prin forma prin care el exprimă aceste idei, prin limbajul
figurat ,prin varietatea figurilor de stil și prin modul cum le îmbină,deci prin talentul fiecărui
poet.

• II.Condițiunea ideală a poeziei are la bază fondul poeziei adică “pasiunea”,sentimentul

“obiectul exprimat prin poezie este totdeauna un simțământ sau o pasiune și niciodată o
cugetare exclusiv intelectuală”.Titu Maiorescu definește concret “conditiunea ideală”, adică
sentimentele ,enumerându-le “iubirea ,ura,tristetea ,bucuria,disperarea,mania “sunt obiecte
poetice.În concepția sa, poezia trebuie să fie concisă și implicit sugestivă ,excluzând
diminutivele și cuvintele vulgare,deci el condamnă abuzul de diminutive în poezie.

• 1.Care este diferența dintre știință și poezie ? Una se ocupa de frumos și

una de adevăr.
• 2.Care este prima condiție a poeziei? Să trezească imagini sensibile în
imaginație
• 3.Care este condiția ideală a poeziei? Să exprime sentimente :simțămintele
și pasiuni-imagini sensibile.