Epoca Marilor Clasici

Societatea literară Junimea

Revista „Convorbiri literare”

 Epoca marilor clasici dominată de Junimea și Convorbiri Literare.

 Casa Pogor-sediul Junimii la Iași.
APARIȚIE
 Iași, 1863- se înființează societatea Junimea.
 Întemeietori: Petre P Carp, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti, Vasile
Pogor, Titu Maiorescu
 Iași, 1867- societatea înființează revista Convorbiri Literare.
 T Maiorescu – conducătorul Junimii și al revistei Convorbiri
Literare.
 Societatea și revista domină epoca Marilor Clasici( Creangă.
Caragiale, Slavici, Eminescu)
Etapele activității Junimii
1. 1863-1874 – etapa elaborării principiilor junimiste; spirit critic
accentuat
2. 1874-1885 – consolidarea direcției noi în cultura și literatura română;
- apar operele de maturitate ale marilor clasici
3. 1885 – revista se mută la București, devine o revistă de cercetări
filologice; societatea Junimea începe să se destrame
Scopurile Junimii
 Preocupările Junimii sunt în domeniul:
o Limbii române
o Literaturii
o Dezvoltării culturii naționale
o Politicii (Partidul Conservator)
Obiectivele Junimii
1. Educarea publicului pentru a recepta fenomenul literar ->
prelecțiuni populare(prelegeri publice) pe teme foarte diverse -> au
pregătit un public capabil să înțeleagă cultura ca factor de progres +
au contribuit la constituirea unui mod de gândire junimist.
2. Unificarea limbii române literare
 În 1860 – alfabetul chirilic este înlocuit cu alfabetul latin în
scrierea limbii române:
 Existau 2 principii de scriere:
 i. Etimologic = scrierea cuvintelor ca în limba din care
provin
ii. Fonetic = scrierea cuvintelor așa cum sunt pronunțate
 Titu Maiorescu elaborează studiul Despre scrierea limbei
române – susține principiul ortografiei fonetice
 1880, Academia Română aprobă trecerea la ortografia fonetică
3. Crearea și dezvoltarea unei literaturi române noi, moderne:
 Formarea și răspândirea spiritului critic - T Maiorescu
publică, în Convorbiri literare, studii de introducere în estetică
i. O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867
ii. Comediile d-lui Caragiale
 Promovarea literaturii de calitate – studiul lui Maiorescu:
Direcția nouă în poezia și proza română.
4. Susținerea originalității culturii și civilizației românești
 Maiorescu publică studiul În contra direcției de azi în
cultura română
1) O cercetare critică asupra poeziei și prozei române de la 1867 –
T Maiorescu
a. Face distincție între știință (care are ca obiect adevărul) și
arta (având ca obiect frumosul)
 Frumosul= manifestarea ideii in formă sensibilă
 Poezia(literatura) presupune realizarea a 2 condiții:
o Condiția materială = forma sensibilă a cuvântului
o Condiția ideală = ideea sensibilă
b. Poezia(literatura) = transmiterea unei idei într-o formă
sensibilă, ceea ce presupune existența imaginației
Condiția materială
a. Face distincție între celelalte arte (care au un material real, concret –
culoare pentru pictura, lemn, piatra) și poezie (nu are un material
real – cuvântul nu este „materialul literaturii” ci al comunicării;
„materialul” literaturii este imaginea pe care cuvântul o trezește în
imaginația cititorului)
b. Poezia= artă a imaginației (scriitorului și cititorului)
c. În realizarea imaginii, cuvintele se abstractizează ceea ce contrazice
definiția frumosului
d. Poetul trebuie să știe să redea cuvintelor forma sensibilă. Se poate
face prin:
 Alegerea cuvintelor celor mai puțin abstracte
 Folosirea epitetului ornant
  Folosirea personificării, a metaforei, comparației și altor
figuri de stil (tropi- Maiorescu)
Condiția ideală a poeziei
a. Ideea în poezie = sentiment, pasiune de aceea ideile politice, morale
nu trebuie să constituie obiectul poeziei
b. Scriitorul trebuie:
 Să exagereze obiectul, sub impulsul sentimentului
 Să nu folosească diminutive (Maiorescu le acceptă pe cele din
literatura populară)
 Să folosească nume proprii, dar numai cele preluate din istorie
și mitologie (sunt înălțătoare)
 Să evite exprimarea ideilor puține în cuvinte multe
Considerații finale la O cercetare critică...
 T. Maiorescu pornește de la formula lui Madame de Staell(scriitoare
franceză/elvețiană) : poezia este o nobilă inutilitate.
 Ideea apare și la Kant: literatura este finalitate fără scop.
 Poezia este accesibilă tuturor tocmai pentru că este „inutilă” – poezia are
valoare de universalitate (poate interesa cititorii din toate epocile
istorice).
2) Comediile d-lui Caragiale – T. Maiorescu
 Maiorescu pune problema moralității în artă.
 Arta adevărată are funcție educativă, deci este morală prin valoarea
ei estetică.
 Imoralitatea artei apare odată cu tendința scriitorului de a moraliza,
pentru că îi dă literaturii un scop, o finalitate; literatura = finalitate
fără scop.
 Comediile d-lui Caragiale nu sunt imorale; ele au valoare estetică;
 Imorală este societatea – sursa de inspirație a scriitorului.
3) Direcția nouă în poezia și proza română – T. Maiorescu
 Societatea trebuie să promoveze adevăratele valori.
 T.M. constată modernizarea literaturii române. Argumente:
i. Apariția volumului Pasteluri, de Vasile Alecsandri,
considerat cap al poeziei noastre în generația trecută.
ii. Apariția unui poet tânăr, Mihai Eminescu – om al timpului
modern, dar poet în toată puterea cuvântului.
4) Eminescu și poeziile lui – T. Maiorescu
 Face portretul lui Eminescu = portretul geniului din filosofia lui
Schopenhauer.
 Eminescu este produsul geniului său, nu al lumii în care trăiește.
  M.E. a armonizat cunoștințele sale profunde în diferite domenii și
sensibilitatea europeană romantică cu exprimarea artistică dusă la
perfecțiune.
 Influența folclorului îl ajută să exprime sentimentele umane într-o
formă clară.
 Pesimismul lui Eminescu este înnăscut.
5) În contra direcției de azi în cultura română – T. Maiorescu ( teoria
formelor fără font)
 Burghezia românească a împrumutat formele civilizației apusene,
fără să existe un fond autohton (românesc) pentru acestea – ruptură
între forma modernă și fondul tradițional – efecte negative asupra
culturii și civilizației românești (există riscul ca forma europeană să
„omoare” fondul românesc).
 T.M. dorea dezvoltarea fondului autohton la înălțimea formelor
moderne și abia apoi implementarea acestora.
 Dore evoluția românești în sens modern, păstrând specificul
național – să fim naționali cu fața spre universalitate. (T.M.).
CONCLUZII
 Atitudinea personalităților junimiste față de cultura românească, față
de creație și valoarea literară = spirit junimist.
 Trăsăturile spiritului junimist (după Tudor Vianu)
o Spiritul filosofic și oratoric
o Gustul clasic și academic
o Ironia
o Spiritul critic
 Spiritul junimist a fixat, în cultura românească:
o Funcționarea spiritului critic (T.M. este primul critic și
estetician român)
o Formarea gustului critic al cititorului
o Un înalt nivel de exigență față de intelectualul român
o Impunerea ideii de valoare estetică (este singura valoare după
care se judecă și în prezent opera literară)
o Stimularea spiritului creator național.