Elemente de psihologie socială

Psihologia socială studiază modul în care procesele mentale și

comportamentul unui individ este influențat de alte persoane. De asemenea se
studiază procesele mentale și comportamentele specifice unui grup social ca
întreg.

Cogniția socială

Definiție: procesul mental prin care indivizii îi percep și reacționază la cei

din jur

Compararea socială
O preocupare universală umană este de a se autoevalua continuu.
Unele caracteristici umane sunt măsurabile (de exempplu: înălțime,
greutate) dar cele mai multe nu pot fi cuantificate (precum: simțul umorului,
atractivitatea fizică, bunul simț).
Când nu au la dispoziție criterii obiective prin care să se autoevalueze,
oamenii apelează la comparare socială, folosindu-i pe alții drept criterii de
evaluare. Persoanele din proximitate formează grupul de referință. Prin
compararea cu aceștia, autoevaluarea caracteristicilor nemăsurabile devine
posibilă.
Alegerea grupului de referință respectă două particularități:
 Persoanele incluse sunt persoane din aceleași cercuri sociale (cu același
statut social, cu activități, profesii, posibilități materiale, preocupări
similare)
o Exemplu: Pentru a-și evalua atractivitatea fizică băieții nu se vor
compara cu Brad Pitt iar fetele cu Angelina Jolie, ci cu colegii de
grupă sau serie.
 Persoanele incluse sunt inconștient astfel alese încât cel ce se evaluează să
”iasă bine”.
o Acest proces inconștient și involuntar este important pentru
asigurarea și menținerea stimei de sine, necesară pentru o
funcționare personală și socială eficientă.

1
 Normele sociale
Definiție: reguli de comportament învățate referitoare la ce este sau nu
este permis în diverse situații.
Nomele sociale sunt de două tipuri:
 Norme scrise:
o Sunt consemnate ca legi ale unei comunități socio-culturale
o Se învață conștient și voluntar
o Sunt respectate la modul conștient și voluntar
o Sunt asociate cu eventuale pedepse în cazul încălcării lor
 Exemple:
 Este interzis să agresăm fizic pe cineva
 Este permis să facem contestație dacă ne simțim
evaluați incorrect la un examen
 Norme nescrise:
o Reprezintă ponderea cea mai importantă a regulilor de
comportament
o Sunt învățate cel mai adesea implicit (inconștient și involuntar)
o Sunt respectate cel mai adesea implicit (inconștient și involuntar)
o Nu sunt asociate cu eventuale pedepse în cazul încălcării lor
 Exemple:
 Dacă vedem o coadă la un magazin ne plasăm ultimul la
rând
 Reciprocitatea este o normă cu o influență semnificativă
în viața de zi cu zi care se referă la tendința de a te
comporta cu ceilalți într-un mod similar cu modul în care
ei se comport cu tine
Normele sociale permit oamenilor să își explice și să anticipeze
comportamentul celorlalți.

Tipuri de influenţe sociale

S-au descris mai multe tipuri particulare de influențe sociale:
 Conformarea: schimbarea comportamentului sau a convingerilor pentru a fi
în concordanţă cu grupul

2
 o Exemplu: fenomenul autokinetic: senzația că un punct luminos fix se
deplasează când este prezentat în întuneric
 Unui prim grup de studenți i s-a cerut să estimeze distanța de
deplasare și să o noteze pe un bilet. În această situație
estimările s-au înscris în intervalul 5 – 25 cm.
 La un al doilea grup de studenți i s-a cerut să declare cu voce
tare, pe rând, estimările distanței de deplasare. De această
dată estimările s-au înscris în intervalul 10 – 15 cm.
 Solicitând celui de al doilea grup să noteze pe un bilet de hârtie
estimarea proprie, s-a observat că majoritatea au schimbat
estimarea față de cea declarată inițial cu voce tare.
 Concluzii: există două tipuri de conformare:
 publică
o apare în majoritatea situațiilor
o nu constă într-o schimbare reală a convingerilor
sau comportamentului, această schimbare fiind
doar declarată
 propriu-zisă
o este mult mai rară
o constă într-o schimbare reală a comportamentului
sau a convingerilor
 Complianţa: schimbare a comportamentului sau convingerilor ca urmare a
unei cereri explicite
o Tehnici de creștere a complianței:
 tehnica ”piciorului în ușă”: inițial se formulează o cerere
acceptabilă, după care se solicită ”comportamentul țintă” care
este mai greu de acceptat
 exemplu: unui pacient i se spune că este esențial să
respecte un stil de viață sănătos, iar după ce acceptă i se
dau detaliile legate de alimentație, consum de toxice și
regimul de activitate fizică
 tehnica ”ușii în nas” inițial se formulează o cerere
inacceptabilă, după care se solicită ”comportamentul țintă”
care este mai ușor de acceptat

3
  exemplu: unui pacient i se indică inițial un regim
alimentar extrem de restrictiv, după care se renunță la
unele dintre restricții

 Supunerea: schimbare a comportamentului sau convingerilor ca urmare a

unei cereri din partea unei autorităţi recunoscute
o De căutat (faacultativ): Experimentul lui Milgram
 delegarea responsabilității
 derogarea reponsabilității

Percepția socială
Definiție: procesul care ghidează impresiile altora și interpretează motivele
de la baza comportamentului lor.

Prima impresie
Prima impresie se formează cu ușurință și foarte rapid . Acest fapt se explică
prin utilizarea unor scheme cognitive preexesistente referitoare la persoane din
mediul social. Oamenii apelează adesea la procesul de ”corectare în plus” al
schemei: o schemă preexistentă este folosită pentru percepția și interpretarea
informațiilor noi prin adăugarea acestora.
 Exemplu: studenții din anul I sunt percepuți pe baza schemei pe care ne-am
format-o când noi înșine eram studenți în anul I adăugând faptul că în
majoritate ei sunt mai gălăgioși la cursuri
Odată formată această impresie se schimbă cu mare dificultate, fapt
justificat prin:
 Oamenii au întotdeauna încredere în acuratețea impresiei lor despre alte
persoane
 Oamenii tind să interpreteze noile informații astfel încât să fie în
concordanță cu impresia inițială
 Oamenii tind să-și amintească impresia inițială mai bine decât orice corecție
care este adăugată ulterior

Explicarea comportamentului. Atribuirea

4
 Definiție: procesul de identificare a cauzelor comportamentului, inclusiv a
comportamentului propriu.
Oamenii tind să atribuie comportamentele unor cauze interne sau externe
față de cel ce îl execută.
 Atribuire internă: comportamentul este explicat ca fiind datorat unor
caracteristici ale celui care îl execută
o Exemplu: prezența la curs din cauza conștinciozității.

 Atribuire externă: comportamentul este explicat ca fiind datorat unor

factori externi, independenți de caracteristicile celui care îl execută.
o Exemplu: prezența la curs pentru a nu primi o absență.
În general stilul de atribuire (atribuirea internă sau externă) are la bază
aplicarea a trei criterii legate de comportamentul analizat:
 Consensul este gradul în care comportamentul altor persoane este similar
cu cel al persoanei în cauză.
 Coerența este gradul în care comportamentul apare în mod repetat într-o
anumită situație.
 Distinctivitatea este gradul în care comportamentul este diferit în situații
diferite.
o Exemplu: Tatăl tău nu-i place deloc de prietenul tău George:
 Dacă toată lumea crede că George este un golan,
comportamentul tatălui tău are un grad ridicat de consens și ai
atribui reacția tatălui tău la ceva extern – probabil ceva despre
George.
 Dacă oricine altcineva crede că George este cel mai dulce om
de pe pământ, răspunsul negativ al tatălui tău ar avea un
consens scăzut și probabil că îl vei atribui intern – legat de ceva
despre tatăl tău.
 Dacă tatăl tău îl invită uneori pe George la cină și uneori îl dă
afară pe ușă, consistența comportamentului tatălui tău este
scăzută, comportamentul tatălui tău este atribuit unei cauzei
externe – George face ceva nepoliticos.

5
  Dacă tatăl tău se poartă îngrozitor cu toți prietenii tăi,
comportamentul lui față de George are o distinctivitate redusă,
care sugerează o cauză internă – legată de tatăl tău.
Atribuirile sunt de asemenea modelate de prejudecăți atributive.
 Exemple: diferențe de atribuire între bărbați și femei:
o În condiții de succes:
 Femei: atribuire extrenă: ”Am avut și eu noroc”
 Bărbați: atribuire internă: ”Era de așterpat la cât sunt eu de
capabil”
o În condiții de eșec
 Femei: atribuire internă: ”Sunt o proastă”
 Bărbați: atribuire externă: ”Am știu că ceilalți sunt invidioși și
că vor încerca să îmi pună piedici și NU MI SE PARE NORMAL
AȘA CEVA”

Atracția interpersonală

Atracția interpersonală este influențată de mai multe variabile:

 Apropierea fizică este importantă deoarece permite familiaritatea.
 Situația în care oamenii se întâlnesc este importantă deoarece aspectele
pozitive sau negative ale situației tind să fie asociate cu cealaltă persoană.
 Caracteristicile celeilalte persoane sunt, de asemenea, importante.
o Inițial, atracția este mai puternică pentru cei care sunt cei mai
atrăgători din punct de vedere fizic.
o Pentru relațiile pe termen lung oamenii tind să îi aleagă pe cei care
au aproximativ același nivel de atractivitate fizică.
 Atracția este, de asemenea, mai mare atunci când două persoane
împărtășesc multe atitudini similare.

Dezvoltarea relațiilor intime

Caracteristica definitorie a unei relații intime este interdependența.

6
 Dezvoltarea unei relații intime este un proces relativ lent, care depinde în
primul rând de niveluri din ce în ce mai profunde și mai largi de ”dezvăluire de
sine”.
Cele mai importante componente ale unei relații intime sunt afecțiunea și
expresivitatea emoțională, acestea conduc adesea la sentimente de sprijin,
coerență și sexualitate.

Dragoste și căsătorie
Teoria triunghiulară a iubirii a lui Sternberg sugerează că aceasta este o
funcție a trei componente:
 pasiune
 intimitate
 angajament

În funcție de intensitatea relativă a celor trei componente, există mai

multe tipuri de iubire calitativ diferite:
 iubirea pasională implică pasiunea și intimitatea
o exemplu: filmele clasice americane

 dragostea platonică este marcată de o mare intimitate și angajament, dar

puțină pasiune
 dragostea brutală se bazează numai pe pasiune și angajament
o exemplu: cuplurile care recurg la abuzuri fizice sau sexuale

 iubirea perfectă este cea mai completă, deoarece include un nivel ridicat
din toate cele trei componente (pasiune, intimitate și angajament)
Satisfacția conjugală este mai mare atunci când dezvăluirea de sine este
ridicată la ambii parteneri.
De asemenea, este important ca cei doi să perceapă relația ca fiind
echitabilă și corectă. Acest lucru permite încrederea și creează dorința ca fiecare
persoană să facă sacrificii pe termen scurt pentru viabilitatea pe termen lung a
relației.
În cele din urmă, simpla plăcere și respectul reciproc sunt importante
deoarece permit oamenilor să se ocupe eficient de conflicte și de furie.

7
 Atitudinile
Definiție: predispoziția de a răspunde într-un anumit mod pe plan
cognitiv, emoțional și comportamental unei anumite situații.

Componentele atitudinilor
Majoritatea teoreticienilor sunt de acord că atitudinile au trei
componente:
 componenta cognitivă este un set de credințe
 componenta emoțională constă într-o trăire emoțională pozitivă sau
negatvă față de obiectul atitudinii
 componenta comportamentală implică un mod de a acționa față de situația
în cauză
o exemplu: attudinea anti-fumat:
 componenta cognitivă: ”fumatul este extrem de dăunător
sănătății”
 componenta emoțională: ”emoții negative declanșate de
fumul de țigarete” sau ”reacții negative de respingere față de
fumători”
 componenta comportamentală: ”militarea împotriva
fumatului” sau ”încurajarea fumătorilor pentru a renunța la
fumat”

Formarea atitudinilor
Atitudinile sunt adesea privite ca structuri de informație stocate în
memoria de lungă durată. Unele atitudini sunt învățate prin mai mute
mecanisme:
 modelare de către părinți sau colegi,
 condiționarea clasică

8
  condiționarea operantă

Schimbarea atitudinii: Rolul comunicării persuasuve

Schimbarea atitudinii este cea mai probabilă atunci când sursa unei
comunicări este percepută ca fiind credibilă, demnă de încredere și similară cu
cea de sine.
 În general, un mesaj unilateral (doar argumente pro) este mai eficient
atunci când audiența este de acord cu punctul de vedere al vorbitorului, în
timp ce un mesaj bilateral (argumente pro și argumente contrare) este mai
eficient atunci când atitudinea publicului este contrară cu cea a
vorbitorului.
 Schimbarea atitudinii este, de asemenea, mai mare atunci când vorbitorul
precizează concluzii explicite.
 Apelurile de frică pot fi extrem de eficiente, dar numai dacă nu sunt prea
înfricoșătoare și sunt însoțite de orientări specifice pentru a evita
consecințele negative.
 Schimbarea atitudinii este mai mare în rândul persoanelor care au un nivel
moderat de stima de sine.
 Reactanța psihologică poate determina oamenii să își schimbe o atitudine
în direcția opusă celei pe care o susține vorbitorul.