Comportamentul instinctual

Defniție: Instinctele sunt tipare înnăscute pentru comportamente

specifice care se manifestă automat în condițiile prezenței unui anumit stimul.
 Exemple de instincte: alimentar, de agresivitate, de afirmare de sine, de
reproducere, de gregaritate

Comportamentul alimentar

Este reglat de mecanisme biologice şi de factori non-biologici

Mecanisme biologice care reglează comportamentul alimentar:

 Factori legaţi de stomac
o În condiţii de foame subiecţii resimt „contracţii de foame”
o După o masă consistentă subiecţii descriu senzaţia de „stomac
plin”
o Cu toate acestea:subiecţii cu operaţii cu rezecţie gastrică totală:
 descriu „contracţii de foame” similare cu cele ale celorlalţi
 continuă să ingereze cantităţi similare de alimente
 Factori legaţi de gust
o Cantitatea de alimente ingerată este mai mare dacă se servesc mai
multe feluri de alimente decât dacă se consumă un singur fel
 Factori cerebrali
o Rolul principal în controlul comportamentului alimentar îi revine
hipotalamusului:
 Nucleii laterali din hipotalamus (”centrul foamei”)
declanşează comportamentul alimentar:
• stimularea electrică a nucleilor laterali declanşează
comportamentul alimentar
• rezecţia fibrelor nervoase la nivelul nucleilor laterali
stopează comportamentul alimentar
 Nucleul ventromedial din hipotalamus (”central sațietății”)
inhibă comportamnetul alimentar:
• stimularea electrică a nucleului ventromedial inhibă
comportamentul alimentar
• rezecţia fibrelor nervoase la nivelul nucleului
ventromedial declanşeză comportamentul alimentar
• Factori de semnalizare a foamei

1
 o Sunt anumiţi factori circulatori ce acţionează la nivel cerebral:
 nivelul glicemiei: o scădere a nivelului glicemiei determină
iniţierea comportamentului alimentar
 colecistokinina (CCK) care este eliberată din neuroni în
hipotalamus după ingestia de alimente inhibă
comportamentul alimentar
• injectarea CCK determină blocarea comportamentului
alimentar dar induce şi alte stări care se asociază în
mod normal cu saţietatea, de exemplu somnolenţa

Factori non-biologici:
• Care stimulează comportamentul alimentar
o aspectul şi mirosul unor anumite alimente
o obiceiuri alimentare familiale sau sociale
o stresul
• în condiţii de stres – precum în sesiunea de examene – cei
mai mulţi studenţi cresc în greutate
• Care inhibă comportamentul alimentar
o societatea contemporană apreciază persoanele slabe
o saţietatea condiţionată se referă la asocierea unor anumite
alimente cu starea de saţietate (mâncărurile consistente, de
exemplu: dulciurile concentrate, mâncărurile cu conținut crescut
de lipide)
o reacţii emoţionale negative: în episodul depresiv major mulţi
pacienţi scad în greutate, uneori cu 10 – 15 kg în 2 – 3 săptămâni

Comportamentul sexual

Comportamentul sexual este reglat de factori biologici, reprezentaţi în

principal de hormonii sexuali, dar şi de factori non-biologici

Rolul hormonilor sexuali

• Hormonii sexuali feminini sunt reprezentaţi de:
o estrogeni (cel mai important – estradiol)
o progesteroni (cel mai important – progesteron)
• Hormonii sexuali masculini
o androgeni (cel mai important – testosteron)

2
 • La ambele sexe: se pot identifica la nivel circulator atât estrogeni şi
progesteroni cât şi androgeni
o la femei există un nivel relativ mai crescut al estrogenilor şi
progesteronilor
o la bărbaţi există un nivel relativ mai crescut al androgenilor
• Hormonii sexuali au:
o Efect organizaţional:
 se validează la nivel cerebral
 constă într-o reactivitate individuală diferită determinată de
hormonii sexuali la cele două sexe: prenatal se stabilesc
conexiuni cerebrale specifice pentru fiecare sex
o Efect activaţional:
 se validează pe plan comportamental
 apare în pubertate:
• androgenii deţin rolul crucial în reglarea interesului
sexual la ambele sexe
• la femei estrogenii influenţează interesul sexual în mai
mică măsură însă decât androgenii

Factori non-biologici
• Dezvoltarea comportamentelor sexuale este bazată pe:
o formarea identităţii sexuale
o experienţe sexuale timpurii
• Atitudinile faţă de comportamentul sexual se schimbă odată cu
schimbarea expectanţelor sociale:
o Un studiu realizat în 1920 – 1925 a aratăt că cei mai mulţi bărbaţi
au declarat că au prea rar contacte sexuale cu partnerele lor, în
vreme ce acestea au declarat că sunt prea frecvente
o Un studiu similar realizat în 1970 – 1972 a arătat că doar 2% dintre
partenere au declarat o frecvenţă prea crecută a contactelor
sexuale cu partenerii lor, în vreme ce 32% au declarat că acestea
sunt prea rare

Agresvitatea

Definițe: comortamentul agresiv este un act destinat să dăuneze unei

alte sau propriei persoane

3
 Agresivitatea este determinată de factori biologici și de factori non-
biologici

Factori biologici:
Freud considera că agresivitatea este un îndemn biologic instinctiv care
se intensifică progresiv și la un moment dat trebuie eliberat:
 abuz fizic sau verbal asupra celorlalți
 autovătămare până la suicid
 acțiuni acceptabile din punct de vedere social:
o exercițiu fizic intens
o câștigarea unui concurs (de exemplu: ”l-am bătut” la tenis)
Teoria antrolpologică susține că factorii genetici creează predispoziții
pentru agresivitate și ori de câte ori impulsurile agresive și un factor
declanșator sunt prezente, un răspuns agresiv este declanșat
 Experiment:
o Cei mai agresivi membri ai unui grup mare de soareci au fost
împerecheați, iar cei mai agresivi dintre descendenții lor au fost și
ei împerecheați. Acțiunea s-a repetat timp de 25 de generații.
Șoarecii rezultați au dat dovadă de o agresivitate extremă.
o Repetarea situației cu șoarecii cu cel mai redus nivel de
agresivitate a generat animale care refuzau să răspundă agresiv și
dacă erau atacați
 Studiile pe gemeni crescuți împreună sau separat sugerează faptul că
există o componentă genetică a agresivității
Sistemul nevos central:
Septul, hipotalamusul și regiunile adiacente ale sistemului limbic joacă
rolul de stimulare a agresivității.
Leziuni minore la nivelul amigdalei au redus agresivitatea la pacienții cu
epilepsie, care prezintă în general o agresivitate extremă.
Factori endocrini:
Nivelul de testosteron s-a dovedit a fi în corelație cu agresivitatea:
 Agresivitatea este mai mare la bărbați decât la femei
 Studiu realizat în Norvegia: 224 de bărbați condamnați pentru agresiuni
sexuale au fost castrați, fapt care a determinat o scădere semnificativă a
agresivității în relație cu comportamentul sexual. În scimb nu s-a
observat și o scădere semnificativă a agresivității nelegate de
comportamentul sexual.

4
 Neurotransmițătorii:
Agresivitatea s-a dovedit a fi asociată cu:
 niveluri crescute ale adrenalinei și noradrenalinei
 niveluri scăzute ale serotoninei
Reacțiile emoționale:
Ipoteza frustrare – agresivitate consideră că există o asociere universală
a frustrării cu agresivitatea
 Contraargumente oferite de experimente:
o Există situații în care frustarea s-a asociat cu depresie sau
retragere
o Răspunsuri agresive au fost evidențiate și în absența frustrării
 Viziunea actuală:
o Frustarea nu determină în mod universal agresivitate, ci o
predispoziție pentru a răspunde agresiv
o Această predispoziție de a răspunde agresiv la frustrare este
influențată de asocierea unor emoții cu valență negativă la
sentimentul de frustrare
Nivelul general de activare:
Activarea generată de o experiență se poate transfera într-o situație
independentă (fenomenul de ”transfer al excitației”)
 Exemplu: starea de activare generată de o activitate intensă (fizică sau
intelectuală) va determina o sensibilitate cresută la certuri sau reproșuri
favorizând răspunsurile agresive

Factori non-biologici:
Teoriile învățării:
Deși factorii biologici și chiar instinctivi stau la baza agresivității, cea mai
mare parte a comportamentului agresiv poate fi explicată prin teoriile învățării.
S-au descris două mecanisme prin care învățarea poate determina
comportamentul agresiv:
 Unele dintre comportamentele agresive sunt rezultatul învățării
observaționale prin modelare
o Modelarea determină adoptarea comportamentului agresiv în
general dar și a unor modalități comportamentale diverse de
validare a agresivității
o Efectul vizionării TV a programelor cu violență a fost demonstrat
ca determinând o creștere a agresivității
 Alte comportamente agresive sunt învățate prin condiționare operantă

5
 o Executarea comportamentelor agresive depinde semnificativ de
modalitatea în care persoana primește ”recompense” sau
”pedepse” legate de acel comportament
Factorii de mediu:
 Vremea – temperaturile ridicate sunt un factor de stres care determinnă
creșterea agresivității
 Poluarea aerului – aerul cu conținut ridicat de etil mercaptan sau alți
poluanți urât mirositori determină creșterea agresivității (agresivitatea
este mai accesntuată în mediile urbane)
o Exemplu: Nefumătorii care inhalează fum de țigarete
 Zgomotul – în special zgomotele neașteptate și neregulat
 Aglomerația
Atât zgomotul cât și aglomerația determină iritabilitate și cresc
probabilitatea răspunsurilor de tip agresiv.