Elemente de psihologia dezvoltării

Etapele de vârstă

Dezvoltarea analizează următoarele perioade de vârstă:

Perioada de dezvoltare Subetape Vârstă
Copilărie: Nounăscut 0 – 28 zile
Sugar 28 zile – 1 an
Copil mic 1 an – 3 ani
Preșcolar 3 ani – 6 ani
Școlar: 6 ani – 16 ani
Adolescent 16 ani – 20 ani
Maturitate Adult tânăr 20 ani – 40 ani
Adult 40 ani – 65 ani
Vârsta a III-a peste 65 ani

Dacă aceste perioade de vârstă sunt extrem de utile pentru precizarea

achizițiilor psihomototii (în special a primelor subetape ale copilăriei), dezvoltarea
diferitelor aspecte psihologice propune anumite perioade de vârstă bazate mai
degrabă pe achizițiile psihologice decât de perioadele de vârstă menționate.
Achizițiile psihologice se vor referi la:
 Dezvoltarea cognitivă
 Dezvoltarea psihosocială
 Dezvoltarea raționamentului moral

Dezvoltarea cognitivă – teoria lui Piaget

După Piaget, informaţiile sunt reprezentate în memorie sub forma unor

scheme cognitive. Pe parcursul dezvoltării aceste scheme suferă două tipuri de
procese: asimilare şi acomodare.
Asimilarea constă într-o ajustare a obiectului în acord cu schema
preexistentă şi are loc atunci când nu există discrepanţe semnificative între schema
existentă şi obiect.

1
 Acomodarea constă într-o ajustare a schemei la obiect, atunci când
diferenţele dintre schema existentă şi obiect sunt semnificative. Ca rezultat, pe
lângă schema iniţială se generează o schemă nouă.
Piaget consideră că dezvoltarea cognitivă se realizează printr-o secvenţă fixă
de stadii.
 Stadiul senzorimotor
o De la o activitate exclusiv reflexă, în acest stadiu se formează
reprezentări mentale complexe ale obiectelor şi acţiunilor.
o Finalul acestui stadiu corespunde achiziţiei principiului obiectului
permanent – obiectul există în continuare şi după ce el dispare din
câmpul vizual al copilului.
 Exemlu: copilul caută o jucărie după ce aceasta este acoperită
cu păturica
o Acest stadiu corespunde vârstei de nou-născut şi sugar: 0 – 1 an.

 Stadiul preoperaţional
o Copilul îşi dezvoltă abilităţi în manipularea simbolurilor, fapt care
oferă posibilitatea achiziţionării limbajului (înlocuirea obiectelor cu
cuvinte).
o Gândirea este intuitivă şi egocentrică.
o Acest stadiu corespunde vârstei de 1 – 6 ani.

 Stadiul operaţiilor concrete

o Se caracterizează prin posibilitatea efectuării de operaţii logice cu
obiecte concrete.
o Finalul stadiului preoperaţional şi debutul stadiului operaţiilor
concrete este marcat de achiziţionarea principiului conservării
 Exemplu: volumul unui lichid rămâne acelaşi indiferent de
forma vasului în care acesta este turnat (un vas cilindric cu aria
bazei mare în care nivelul lichidului este redus versus un vas
cilindric cu aria bazei mică în care nivelul lichidului este ridicat).
o Acest stadiu corespunde perioadei cuprinse între 6 şi 14 ani.
Abilităţile cognitive câştigate în acest stadiu permit iniţierea
procesului de şcolarizare al copilului.
 Stadiul operaţiilor formale
o Debutează după vârsta de 14 ani.

2
 o Apare şi se dezvoltă gândirea abstractă.
Adepţii teoriei lui Piaget au preluat reperele principale ale stadiilor sus-
menţionate, subliniind însă faptul că dezvoltarea nu este un proces care se
desfăşoară în trepte ci unul continuu, ca o linie continuă ascendentă.

Dezvoltarea psihosocială

Erikson propune un model al dezvoltării personalității, aceasta parcurgând

mai multe stadii psihosociale. Fiecare stadiu psihosocial este caracterizat prin
aspecte psihologice centrale care constau / generează conflicte specifice, conflicte
care modelează comportamentul și atitudinile individului.
Stadiile dezvoltării psihosociale – teoria lui Erikson:

Vârsta Aspecte psihologice Desriere sumară

centrale
Anul I ÎNCREDERE VS Satisfacerea nevoilor de către mamă
NEÎNCREDERE
Anul al II-lea AUTONOMIE VS Capacitatea de a-şi exersa voinţa, de a
RUŞINE SAU face alegeri şi de a se controla
ÎNDOIALĂ
3 – 5 ani INIŢIATIVĂ VS Iniţierea activităţilor, satisfacţie pentru
VINOVĂŢIE realizări, solicitarea ajutorului
6 ani – COMPETENŢĂ VS Dorinţă de a învăţa, curiozitate, interes
pubertate INFERIORITATE pentru multiple sarcini
Adolescenţă IDENTITATE VS Percepţie propriei persoane ca unică şi
CONFUZIE DE ROL integrată, cu o ideologie personală
Adult tânăr INTIMITATE VS Angajare în relaţii intime
(22 – 40 ani) IZOLARE
Adult PRODUCTIVITATE VS Devotament pentru activitatea
(40 – 65 ani) STAGNARE profesională, pentru binele celorlalţi
Vârstaa III-a INTEGRITATE VS Analiza realizărilor şi sensului vieţii,

3
 DISPERARE acceptarea morţii cu demnitate

Dezvoltarea raţionamentului moral

Studiind un eșantion mare de persoane cu vârste diferite, Kohlberg descrie

6 stadii de dezvoltare ale raționamentului moral – ce este bine, corect sau moral
Stadii de dezvoltare ale raționamentului moral – teoria lui Kohlberg:

Stadiul Criterii pentru analiza moralităţii

I Supunere şi evitarea pedepsei din partea unei autorităţi

II Încheierea unei înţelegeri care poate aduce un beneficiu
III Intenţia de a-i mulţumi pe alţii şi de a obţine aprobarea acestora
IV A-ţi face datoria respectând regulile şi ordinea socială
V Respectarea regulilor şi a legilor recunoscând însă faptul că acestea
au anumite limite
VI Urmărirea principilor etice universale precum dreptate, reciprocitate,
egalitate şi respect pentru viaţă şi drepturile omului

Caracteristici psihologice ale principalelor grupe de vârstă

Copilăria: 0 – 16 ani
Interacţiunile sociale timpurii oferă posibilitatea dezvoltării primelor expresii
emoţionale (bucurie, supărare).
Temperamentul prezent de la naştere se modelează în funcţie de cererile şi
aşteptările părinţilor. Consecutiv apare o conturare a trăsăturilor prin modelarea
caracteristicilor temperamentale.
Ataşamentul apare în primele 6 – 7 luni de viaţă. Atitudinea responsivă sau
rejectivă a părinţilor generează copilului sentimentul de siguranţă respectiv
nesiguranţă.
Pe baza relaţiilor cu părinţii copilul achiziţionează stilurile de socializare:
permisiv sau autoritar.

4
 Relaţiile cu alţi copii stau la baza legării primelor prietenii bazate pe
sentimente şi nu pe motivaţii de natură materială (jucării, bomboane, etc.).
Abilităţiile sociale apar odată cu creşterea competenţelor sociale. Astfel
copilul începe să înţeleagă şi să interpretreze semnalele emoţionale şi situaţiile
sociale. Totodată el achiziţionează normele şi rolurile sociale.

Adolescenţa: 16 – 20 ani
Este perioada unei contradicţii între modificările fizice şi modificările
psihologice. (Adolescentul este: „o minte prea mică într-un corp prea mare”).
Această perioadă se caracterizează prin oscilaţii afective accentuate şi
variaţii ale stimei de sine.
În mod caracteristic apar conflicte cu părinţii, în paralel cu o apropiere şi
conformism cu prietenii.
Adolescenţa este o perioadă de criză a identităţii. Identitatea are la bază
formarea unei imagini integrate ca persoană unică.

Perioada adultă şi vârsta a III-a

Modificarea abilităţilor mentale:
În perioada de adult (20 – 65 ani) IQ rămâne relativ constant.
La vârsta a III-a (peste 65 ani) anumite aspecte ale “inteligenţei cristalizate”
pot să se dezvolte în continuare (reactualizarea informaţiilor şi cunoştinţelor din
memoria de lungă durată), în vreme ce se înregistrează un declin al “inteligenţei
fluide” (manipulare rapidă şi flexibilă a ideilor şi simbolurilor).
Schimbări sociale şi psihologice
Perioada de adult tânăr (20 – 40 ani) se caracterizează prin stabilizarea
opţiunilor profesionale, asumarea unor angajamente intime, ierarhizarea
priorităţilor.
Adultul (40 – 65 ani) devine preocupat pentru “ce va rămâne după el”. În
condiţii normale este o perioadă de satisfacţie personală.
Vârsta a III-a se caracterizează printr-o tendinţă spre introspecţie, grijă
sporită pentru propria persoană, conformism crescut.