22.octombrie.

2019

În evoluția individuală, Claparede distinge 3 stadii principale: (are la baza criteriul vârstă și cel de activitate)

1. Stadiul de achiziționare si experimentare ce cuprinde următoarele etape: cea de formare a intereselor

perceptive din primul an, cealaltă este cea de instruire glosică din al doilea si al treilea an, alta este cea a
intereselor generale pentru 3-7, si cea a intereselor generale si obiective de la 7-12 ani
2. Stadiul de organizare și evaluare când deosebește și când domină interesele sentimentale, etice și sociale
între 12-18 ani
3. Stadiul de producție specific vârstei adulte

Erikson distinge 8 stadii fundamentale: (are la baza criteriul vârstei și cel de activitate)

1. Stadiul Prunciei care înseamnă viața în familie și dezvoltarea încrederii în părinți și lume, dar și în sine.
2. Stadiul Copilăriei Timpurii care este dominată tot de familie, dar se câștigă autonomia, autocontrolul și
autostima
3. Stadiul de la 4 la 5 ani când se dezvoltă inițiativa , activitatea de care se poate jena, intuiește rușinea și
îndoiala, se învață direcția și scopul activităților
4. Stadiul de la 4 ani până la pubertate când viața copilului este dominată de vecini și de școală
5. Stadiul adolescenței care este dominat de amplasarea în grup și dezvoltarea identității eului ca simț coerent
al sinelui
6. Stadiul pre-maturității în care domină prietenia și sexul, apare izolarea și tendința spre carieră
7. Stadiul de adult când se produce amplasarea în noua familie, dar și la nivelul muncii apar preocupări pentru
generațiile viitoare și pentru societate
8. Stadiul Bătrâneții se trăiește pensionarea, moartea iminentă, se poate diminua criza socială pentru că este
mulțumit de satisfacția realizărilor individuale pe durata vieții

Interesantă este stadializarea mai recentă, adică produsă în anul 1870 a lui Super. El folosește criteriul poziției față
de angajarea profesională urmată cu raportarea la vârstă ceea ce face să ajungă la 5 stadii:

1. Copilăria (de la naștere la 15 ani) când acest stadiu este dominat de preocuparea de creștere și ca urmare de
integrare socială, se constituie interesele vocaționale
2. Adolescența (de la 15 la 25 de ani) adolescență care se caracterizează prin maturizarea biologică, dar și prin
adaptarea profesională și a identificării de sine
3. Tinerețea (de la 25 la 44 de ani) când maturitatea constă în integrarea în profesie și identificarea cu profesia
4. Maturitatea ( de la 44 la 65 de ani) când are loc integrarea profesională deplină
5. Vârstele Înaintate (după 65 de ani) când are loc dezangajarea profesională

Chiar înaintea lui Super, Miller și Prom (1951) au uzat de criteriul relației individului cu munca la fel ca și Super.

1. Stadiul Copilăriei (de la naștere la 10 ani) care este dominat de pregătirea pentru muncă
2. Stadiul adolescenței (de la 10 la 20 de ani) inițierea în muncă și satisfacția
3. Stadiul Tinereții de la 20 la 30 de ani) acumularea de experiență pentru muncă
4. Stadiul de muncă stabilă (între 30 și 60 de ani) când este dirijată de conștiință
5. Stadiul Pensionării (de la 60 în continuare )

Am pornit de la ideea că stadializarea trebuie să se bazeze pe analiza reperelor psihogenetice și psihodinamice.

Reperele psihodinamice se referă la analiza globală pe întreaga durata a vieții omului și exprimă optica longitudinală
în psihologie

Reperele psihogenetice constă in analiza caracteristicilor umane pe fiecare ciclu, stadiu sau perioadă și exprimă
optica transversală sau verticală în psihologie. Ca urmare în această analiză au fost luate în considerare trei criterii pe
lângă cel de vârstă : 1.tipul fundamental de activitate; 2. Tipul de relații odată cu înțelegerea evoluției și adaptării și
integrării sociale; 3. Contradicțiile dintre cerințele externe și posibilitățile de a le satisface.

A. Ciclul de creștere si dezvoltare:

1. Stadiul de debut al vieții (de la concepere pana la naștere)
2. Stadiul de sugar (de la naștere la un an)
3. Stadiul de ante-preșcolar (de la 1 la 3 ani)
4. Stadiul de preșcolar (de la 3 la 6/7 ani)
5. Stadiul de școlar mic (6/7-10/11 ani)
6. Stadiul de preadolescent ( de la 10/11 la 14/15 ani)
7. Stadiul de adolescent (de la 14/15 la 18/19 ani)
8. Stadiul adolescenței prelungite (de la 18/19 la 24/25 ani)

B. Ciclul maturității:
1. Stadiul tinereții (24/25 la 35 de ani)
2. Stadiul adultului (de la 35 la 65 de ani)

C. Stadiul vârstelor de Reverse:

1. Stadiul bătrâneții active (de la 65 la 80 de ani)

2. Stadiul bătrâneții longevive (de la 80 în continuare )
3. Stadiul de încheiere a vieții (moartea)
Îndeplinește următoarele condiții:
1. Dispune de o ordine logică și succesiune în timp
2. Marchează o structură unitară a vieții psihice și nu o simplă juxtapune de fenomene psihice
3. Are un caracter integrator in sensul ca structurile interioare se integrează în cele superioare
4. Dispune de momente preparatorii și activatorii în fiecare stadiu astfel încât pregătesc viitorul stadiu
5. Se precizează echilibrul vieții psihice

În concluzie, unii psihologi susțin că în prima copilărie dezvoltarea este cea mai importantă pentru că influențează
modul de evoluție a persoanei adulte,iar alți psihologi cred că copilăria mijlocie și. adolescența sunt definitorii pentru
maturitatea omului și provoacă schimbări radicale.

În final mediul hotărăște dezvoltarea individului, dar nu putem totuși mai ales pentru aspectele biologice neglija

Dacă ne referim la mediu rezultă 5 structuri:

1. Microsistemul se afirmă prin introducerea între persoane și mediul restrâns prin invocarea unor
comportamente care pot fi definitorii pentru individ
2. Microsistemul care se referă la relațiile dintre anturajele diverse ale persoanei și instalarea unor
însușiri diferite de la o persoana la alta
3. Exosistemul în care structurile majore sociale influențează individul prin mass-media, rețelele de
socializare, mijloacele de transport etc.
4. Macrosistemul influențează individul prin instituție de cultură, de economie, de educație
5. Cronosistemul care exprimă extensia timpului ce marchează schimbarea sau constanta mediului care
imprimă procesual relația mediu-persoană

Sunt și stadializări legate de conștiința morală și…. aici factorul important este adaptarea individului la mediul
înconjurător prin modm//ul în care acesta