Teorii ale dezvoltării familiei.

Ciclul vieții de familie

T eoriile dezvoltării familiei se ocupă de aspectele generale ale vieţii de familie.

Ele consideră că, în experienţa vieţii familiei ca proces diacronic există faze şi modele succesive, d

Ideea de ciclu al vieţii familiei presupune că există o doză mare de interdependenţă între membr

Ca urmare a acestei interdependenţe, familiile se schimbă de fiecare dată când li se adaugă noi m

Aceste schimbări, numite puncte critice, de tranziţie vor mai avea ca rezultat schimbări în statutul ş
F amilia este un sistem dinamic, membrii ei participând la transformările permanente ale acesteia, pr

O familie trece prin mai multe etape în evoluția ei, și în funcție de acestea apar diverse transformăr
 Ciclul vieții de familie
apele emoționale și intelectuale prin care un om trece din copilărie pana la vârsta pensionarii ca mem

n fiecare etapă, omul se confruntă cu provocări în viața de familie care îl ajuta să-și dezvolte sau sa

mbunătățindu-și aceste abilitați omul poate depăși schimbările prin care aproape fiecare familie trece

Situații, ca boli severe, probleme financiare saU

moartea unei persoane apropiate pot avea repercusiuni asupra modului în care o persoana trece prin

E tapele ciclului vieții de familie (după unii autori) sunt: perioada de celibat, cuplul sau mariajul,

părinți cu copii la diferite vârste, cu adolescenți, perioada de adult, vârsta a treia.

 Importanta
I înțelegerii ciclului vieții de familie

bilitățile îmbunătățite și evenimentele importante din fiecare etapa permit trecerea cu succe
A

Daca nu sunt stăpânite aceste aptitudini, trecerea la etapa următoare se poate realiza, dar e

Teoria acestui ciclu sugerează ca tranzițiile făcute cu succes pot preveni boli și tulburări emo

Cu cat se înțeleg mai mult provocările din fiecare etapă, cu atât mai ușor se trece mai departe
 Îmbunătățirea ciclului de viața al familiei
Fiind un sistem deschis, având numeroase influențe din partea mediului și interacționând cu acest

Acest sistem trebuie permanent să se restructureze și să se reorganizeze în funcție de: apariția s

O dată apărută o schimbare într-o generație, ea determină schimbări și în celelalte generații, astfel tr

O concluzie importantă este aceea că, într-o familie schimbările se produc în salturi, ce pot fi numit

De exemplu, in cazul in care copilul merge la grădiniță sau școală, toți ceilalți membrii ai familiei își vo

ste important de ştiut că nu există nici o versiune fixă sau un standard a ciclului vieţii de familie. Ac
E
 E xistă o varietate largă de abordări și corespunzător, de etapizări ale vieții. Aici subliniem trei m

ul de creștere și dezvoltare, din primii 20 ani de viața.

est ciclu cuprinde câteva perioade de viața care la rândul lor incorporează fiecare substadii oarecum s

ilăria ca prima etapa a vieții, se întinde pe o perioada de aproximativ 10 ani si se constituie etapa de

copilărie se formează toate conduitele importante adaptative, se pun bazele personalității, se constitu
udini, caracteristicile comportamentelor de baza, reacțiile afective – voliționale, multilateralitatea aspi
P rezumţiile legate de cadrul de dezvoltare al familiei pot fi rezumate după cum urmează:

oFamiliile se dezvoltă şi se schimbă în mod similar şi consecvent.

o Oamenii iniţiază acţiuni pe măsură ce se maturizează şi interacţionează cu alţii ca şi pe măsura presiu
o Familia şi membrii familiei trebuie să îndeplinească anumite sarcini legate de timp, stabilite de ei sau
o Familiile tind să aibă un început şi un sfârşit.
o În perioadele de tranziţie de la o etapă la alta întreaga familie suferă un dezechilibru, o provocare.
o Asupra constituirii familiei conjugale acţionează mai mulţi factori: instinctuali (reproducere), afectivi
Ideal ar fi ca aceşti factori să nu acţioneze foarte puternic asupra constituirii familieI.
Particularitățile de personalitate se accentuează in perioadele pubertății si adolescentei dilatân
Este considerata o perioada de trecere.
Exista adolescenta prelungita (20 – 24 ani), perioada conturata astfel prin prelungirea adaptăr
. Etapa sau ciclul adult, ce prelungește dezvoltarea psihologica a omului, se extinde
b
pana la vârsta de 65 de ani.
In timpul acestui ciclu (denumit și vârsta a doua), personalitatea umana se antrenează
in responsabilitățile sociale și profesionale contribuente.
Acest ciclu cuprinde si el câteva etape: tinerețea și substadiile ei (de la 25 la 35 ani),
etapa adulta timpurie sau precoce (de la 35 la 44 ani), etapa adulta medie (de la 45
la 54 ani) și etapa adulta prelungita sau tardivă (de la 55 la 64 ani).
In etapele tinereții integrarea socio- profesională și punerea bazelor unei familii,
constituie cadrul trebuințelor personale, dar concomitent si al solicitărilor sociale.
In aceste condiții se structurează mai profund subidentitatile profesionale (roluri
prospective alimentate profund), subidentitățile legate de structurarea familiei
personale si subidentitațile parentale in cadrul noii familii.
Aceste dimensiuni pot avea grade de concordanta sau discordanta relativ complexe si sa 60
acopere câmpul conștiinței, al aspirațiilor si al obiectivelor.

In etapele tinereții are loc si dezvoltarea generala a experienței sociale cu întreaga sa gama de inedit si

Etapele adulte sunt încărcate de obligații implicate in ierarhia profesionala, de obligatii familiale – de

Ierarhia profesionala, ca si antrenarea multilaterala in roluri si statute, extraprofesionale pe lângă

Cuibul gol
: plecarea tinerilor Aceasta etapa începe atunci când primul copil părăseşte casa părinteasca şi
se termina cu «cuibul gol».
Plecarea copilului cel mare de acasă are consecinţe pozitive şi negative.
Daca familia s-a dezvoltat semnificativ în cadrul ciclului, copiii vor fi pregătiţi sa plece şi sa
facă faţă provocărilor vieţii.
Nefiind responsabili de îndatoririle părinteşti se poate revigora propria relaţie sau atingerea
ţintelor profesionale.
Stabilirea unor relaţii mature cu copiii este cheia acestei etape.
Părinţii pot fi puşi la încercare prin acceptarea unor noi membrii în familie datorita căsătoriei sau
altor relaţii ale copiilor.
Acum este momentul de a restabili priorităţile în viața, de a ierta pe cei care au greşit (chiar cu
mult timp înainte) şi de a evalua convingerile proprii. Etapa este lungă ca durată şi
corespunde sfârşitului adolescenţei fizice a primului copil
Etapa este lungă ca durată şi corespunde sfârşitului adolescenţei fizice a primului copil
. Ea se subîmparte în două subetape bine definite:
a. subetapa de “contracţie familială” ce corespunde plecării primului copil din familie, la alt
domiciliu
b. subetapa “de cuib gol” moment din viaţă când ultimul tînăr/ă părăseşte familia, la alt
 c. Ciclul al treilea sau etapele vârstelor de regresie (ale
bătrâneții)

se extind de la 65 ani pană la moarte.

Și in cadrul acestui ciclu se delimitează perioade (perioada de adaptare, aceea a bătrâneții
timpurii, a bătrâneții propriu – zise și perioada marii bătrâneți și a regresiei finale sau
ciclul terminal).
Perioadele bătrâneții, considerate și ca post – adulte, se caracterizează printr-o acumulare
de oboseală și uzura internă care minează treptat organismul și modifica
funcționalitatea psihica, scăzându-i productivitatea. Ieșirea din câmpul muncii ca și
reducerea nucleului familial prin plecarea copiilor ( fenomen de denuclearizare
familiala ) creează modificări complexe in câmpul preocupărilor, intereselor, a stilului
vieții.
Subidentitatea profesionala si matrimoniala se estompează sau intra in crize ( prin
decese ).
Bolile de degenerescenta fac din aceasta perioada fragila o etapa de înstrăinare si aceasta
cu atât mai mult cu cat se trăiește sentimentul inutilității sociale si al „ abandonului” ,
data fiind criza de timp a copiilor deveniți adulți, plecați din casa părinteasca in propria
lor familie.
 SANATATEA FAMILIEI
Sănătatea familiei este abilitatea ei continuă de a menţine o structură a sistemului
familiei care să faciliteze îndeplinirea funcţiilor definite în interacţiune cu sistemele
sociale, politice, economice şi sanitare.
Din perspectiva cadrului de dezvoltare, sănătatea familiei poate fi definită ca:
deţinerea capacităţilor şi resurselor pentru a îndeplini normele de dezvoltare a fiecărei
etape din ciclul vieţii familiei.
O familie sănătoasă poate fi numită şi evaluată după abilitatea sa de a îndeplini
autoîngrijirea esenţială sau capacitatea de îngrijiri independente, să apeleze cât mai
puţin la sisteme, organizaţii sau instituţii care pot prelua din sarcinile familiei.
Cu cît o familie îşi poate păstra integritatea structurală şi funcţională şi este mai puţin
dependentă, cu atât este mai sănătoasă
Pentru studiul familiei şi măsurarea sănătăţii ei, OMS recomandă cel puţin patru
indicatori: demografici, medicali, sociologici și economici.
Utilizarea conceptului de sănătate a familiei pornește de la faptul ca o persoana, în
dezvoltarea sa somatică, psihică și socială, este puternic influențată de mediul
familial.
Sănătatea familiei reprezintă mai mult decât suma sănătății membrilor componenți, ci
exprimă inter-relațiile care se stabilesc în cadrul acestui grup social.
Există perioade în care asistenţa medicală a pacientului constituie priorități ale activității m
o perioada dezvoltării psihosomatice a copilului
o medicina omului sănătos
o perioada cuprinsă între sănătate şi boală
o perioada de trecere de la starea de boală la sănătate
o naşterea şi moartea ca evenimente ale vieţii
o ciclul vieţii familiei.
 Sănătatea familiei este mai mult decât suma sănătăţii fiecărui membru.

Sănătatea familiei reclamă ca familia însăşi să fie sănătoasă, să asigure hrană, grijă şi sprijin mem
În ciuda condiţiilor adverse, ca sărăcia, împrăştierea şi discriminarea, unele familii au vigoarea care
Aceste familii sunt cele foarte motivate, au sisteme de valori puternice şi contribuie la sănătatea me

Asocierea dintre mortalitate şi morbiditate, cu modificări în stagiile ciclului de viaţă familial, a devenit d
Efectele ciclului de viaţă sunt privite de la primele două stadii: de formare şi extensie, având rezultate
Unele familii sunt mai vulnerabile decât altele, din cauza unor variate motive,unele chiar
moştenite, astfel că acestea
a) nu reuşesc să asigure nevoile de bază ale membrilor familiei pentru sănătate, hrană, adăpost,
îngrijire fizică şi psihică şi dezvoltarea personală a individului;
b) nu asigură justiţia în distribuirea drepturilor şi a responsabilităţilor membrilor săi, existând şi
o distorsiune a rolului acestora;
c) sunt subiectul unei disoluţii, ca o consecinţă a factorilor externi economici, sociali sau
politici. Prevalenţa familiilor disfuncţionale este relativ mică, dar dezintegrarea lor este
costisitoare pe termen lung pentru o gamă largă de domenii. Intervenţia este rar însoţită de
succes, resursele folosite sunt o risipă şi sunt disproporţionate, iar valoarea raportului cost-
beneficiu este mică şi cel puţin o generaţie de copii sunt fără sprijin, efectele fiind
serioase.
 Indicatori ai sănătăţii familiei

Dacă, pe de o parte, sănătatea familiei este cea care îndeplineşte funcţiile acesteia cu
succes rezonabil în cadrul culturii acesteia, atunci, pe de altă parte, succesul funcţional al
familiei este cheia sănătăţii societăţii.
Există însă puţini indicatori ai sănătăţii familiei în mod distinct faţă de cei ai sănătăţii
membrilor familiei.
Durata fiecărui stadiu al ciclului familial şi structura familiei sunt două dimensiuni ale
cadrului indicatorilor sănătăţii familiale.
Vârsta la prima căsătorie şi la prima naştere sunt o măsură a fazei de formare a ciclului
familial şi furnizează un indicator indirect al riscului morbidităţii şi mortalităţii materne,
care au o influenţă profundă şi asupra sănătăţii altor membri ai familiei.
Copilăria şi adolescenţa sunt perioade critice pentru achiziţia de aptitudini sociale
Acest proces este dependent de ataşamente pozitive, posibilităţi şi resurse, pentru a
deprinde, bineînţeles, aptitudini pozitive, şi de absenţa situaţiilor stresante.
Contrariul este şi el adevărat. Absenţa abilităţilor sociale este imediat transmisă
generaţiei următoare, în special când familiile oferă un sprijin de slabă calitate şi
inconsistent copiilor, au modele comportamentale rele, nu se implică în activităţile
copiilor lor, au aspiraţii educaţionale slabe, au un control şi disciplină slabă şi sunt,
emoţional şi fizic, agresive faţă de copii.
Una dintre formele de răspuns din partea copiilor a fost plecarea în stradă, unde ceilalţi
copii ai străzii dau un sens aparţinător unei noi, şi adesea, mai grijulii „familii”.
Şi ratele de mortalitate şi morbiditate, analizate în funcţie de starea civilă, dau o măsură a săn

Cei ce nu sunt căsătoriţi (necăsătoriţi, divorţaţi sau văduvi) au rate de mortalitate mai mari, în sp

Diferenţierea este mai mare pentru bărbaţi decât pentru femei.

Mortalitatea văduvilor este mai mare decât a bărbaţilor căsătoriţi, în special în primele şase lu

Prin urmare, integritatea familiei este aşa de importantă, încât protecţia ei trebuie să devină o
Impactul bolii asupra familiei

rice medic de familie știe că apariția unei boli la un membru al familiei are un impact asupra întregulu
O
Eficienta economică a îngrijirii unei boli în familie fată de spital este benefică sistemului sanitar si soci

Impactul financiar
: adică posibilitatea familiei de acoperi cheltuielile materiale ce implică îngrijirea bolnavului la domic
În acest scop sistemele de sănătate bazate pe asigurări de sănătate reduc la maximum aceste cheltuie
I mpact habitual,
adică necesitatea ca familia să se poată organiza,astfel încât să poată acorda spațiul necesar
separat celui în suferință, cu asigurarea nevoilor fundamentale de care bolnavul are nevoie
pe perioada îngrijirilor: căldură, lumină, aerisire adecvată etc. Spațiul acordat celui bolnav
poate necesita rearanjări fată de distribuirea anterioară si să fie în contradicție cu necesitățile
sau scopurile altor membrii de familie. Impactul psihic asupra membrilor familiei este
declansat din momentul în care medicul de familie dă verdictul de boală. Stresul legat de
gravitatea bolii, de probabilitătile de evolutie, de prognosticul rezervat sau de cronicizarea
unei afectiuni, de dependentele sau infirmitătile pe care le poate genera duc la la ruperea
echilibrului familial si la adevărate crize. Adesea acest impact al bolii asupra membrilor de
familie se pot răsfrânge si asupra medicului de familie. Stresul psihic poate creea dificultăti în
perceperea cauzelor si realitătii bolii, iar supărarea unor membrii de familie se poate
manifesta prin acuze la adresa altor membrii de familie pe care îi consideră "părtasi" la
îmbolnăvire sau pe medicul de familie ce nu face uz de toate cucerilile stiintei "pentru a
vindeca"
Impactul structural al bolii asupra familiei e firesc pentru perioade mai scurte (în boli
acute) sau mai lungide timp (în bolile cronice infirmizante). Sarcinile celui în suferintă sunt
preluate de alt membru. Dacă cel bolnav este singurul susținător al familiei cu copii, aceștia
trebuie preluați de membrii familiei lărgite. 66
Impactul bolii asupra familiei poate fi anihilat sau diminuat de acțiunile celorlalți membrii
de familie, ale medicului de familie ce poate ajuta familia să identifice asemenea situații de
impas si să canalizeze acțiunile sale prin cunoștințele despre familie în restabilirea
echilibrului familiar. Modalitățile folosite sunt: o bună comunicare - medic de familie-
bolnav-medic de familie-membrii familiei - membrii de familie-bolnav si -membrii de
familie între ei; o adaptare compensatorie la nevoile familiei cu o persoană bolnavă,
făcând ajustările necesare momentului în plan: financiar, organizatoric,structural si
emoțional; o coeziune familială solidă preexistentă bolii sau chiar un echilibru câștigat
prin boala unui membru, la familiile cu probleme. Coeziunea familială scade impactul bolii
asupra familiei, făcând-o validă în confruntarea cu boala.
mpactul familiei asupra bolii, rolul medicului de familie
Fiecare membru de familie, dar în special sistemul familial în totalitate poate influienta în cazul
unei îmbolnăviri evolutia bolii, a gradatiei simptomelor, a adaptării celui în suferintă la boală
si a cresterii gradului de suport psihic si fizic.
Bolnavul nu poate fi învinuit pentru boală, iar membrii de familie e necesar să participe la
preluarea sarcinilor familiale ale acestuia si de a-l scuti de orice eforturi fizice sau psihice pe
perioada îngrijirilor medicale. Impactul familiei asupra bolii este desigur influențat de o serie
de factori:
• factorul social nu este de neglijat si este unanim acceptat că anumite boli au un caracter predominant
• factorul cultural poate influenta familia în atitudinea acesteia sau unor membrii ai săi fată de medicu
• factori tradiționali (etnici, religioși etc.) pot influenta pozitiv sau negativ impactul familiei asupra bo
• Reacțiile familiei la boală sunt diferite si medicul de familie e adesea pus în situația de a constata:
• Negarea bolii si aceasta cu cât gravitatea bolii este mai mare si prognosticul mai rezervat. Scoaterea "î

considere afecțiunea ca o lovitură nedreaptă a "soartei" (de ce chiar el?). Negarea este reacția următoare
• Neîncrederea în precizia diagnosticului si speranța unor investigații suplimentare care să modifice evo
• Furia și revolta pot cuprinde membrii familiei la impactul cu boala. Protestul lor este o manifestare a s
Furia și revolta pot cuprinde membrii familiei la impactul cu boala. Protestul lor este o
manifestare a supărării si tensiunii emoționale provocată de verdictul neașteptat.

• Tristețea, anxietatea sau chiar depresia pot constitui reacții ale familiei la impactul cu
boala si în special atunci când evoluția acestei boli prezintă aspecte
înspăimântătoare pentru membrii de familie ai celui bolnav. Medicul de familie printr-o
comunicare eficientă si o relație bună cu familia celui bolnav trebuie să o determine
să accepte situația, să se adapteze compensator pentru a face fată nevoilor celui în
suferință dar si pentru dezvoltarea pe mai departe a familiei si a împlinirii scopurilor si
telurilor propuse.
Negarea, tensiunea, neîncrederea, furia si tristețea trebuiesc înlocuite cu speranța.
Negarea, tensiunea, neîncrederea, furia si tristețea trebuiesc înlocuite cu speranța.
Medicul de familie în afara rolului de terapeut prin arsenalul de medicamente
si tehnici e necesar să aducă si alinarea si mângâierea sufletească. E bine dacă
medicul de familie folosește în acest scop si resursele comunitare (servicii
sociale, psihologi, preoți, prieteni etc.)
Boala cu caracterul ei distinctiv poate să facă familia să nu se adapteze la stres, la
schimbările de structură, să rupă coeziunea familiei si să câștige teren în plan
psihosomatic pentru ceilalți membrii de familie
Astfel îmbolnăvirea de o boală cronică a unuia dintre soți poate determina îmbolnăvirea
celuilalt