STADIALIZĂRI

SEMNIFICAŢIE
STADIALIZĂRILE reprezintă etape, stadii sau clasificări în dezvoltarea
individului ce caratcerizează ciclurile vieţii umane.

STADIUL caracterizează un grup distinct de persoane ce au trasături relativ

specifice cu semnificaţie în evoluţia pe plan biologic, psihologic şi/ sau
social. Fiecare stadiu sublinază un progres faţă de cel anterior.

SCOP
Înţelegerea metamorfozelor în copilărie face posibilă cunoaşterea
conduitelor infatile, a specificului acestora în comparaţie cu
comportamentele adulte. Pentru educaţie şi instrucţie are o importanţă
deosebită.

CRITERII FOLOSITE
Aceastea se datorează în primul rând criteriului fundamental de referinţă -
biologic, psihologic, social, dar şi concepţiei generale a fiecărui autor
privind finaIităţile vieţii umane.
- rolul social al individului - tipul de activitate dominantă
- varsta cronologică - dezvoltarea cognitivă
- dezvoltarea socială -dezvoltarea emoţională
dezvoltarea biologică, fizică (repere psihogentice şi psihodinamice)
- factori biologici -cultură

JEAN PIAGET - se bazează pe criteriul dezvoltării cognitive, dezvoltarea

conştiintei morale şi a judecaţii morale.
Această teorie descrie stadiile de dezvoltare ale gândirii și înțelegerii
copilului, cum ar fi stadiul senzorio-motor și stadiul operațional concret.
1. STADIUL SENZORIOMOTOR – durează de la naştere până la vârsta de
2 ani.
-se dezvoltă coordonarea motrică, schema corporală şi se trece de la
actele reflexe la actele intentionaţe.

2. STADIUL PREOPERATIONAL- între 2 şi 7 ani

- apariţia funcţiei semiotice (imitaţia amânată, jocul simbolic, desenul,
imaginea mentală, evocarea verbală)
- trasături caracteristici ale stadiului: egocentrismul, animamismul,
tendinţa de a se concentra pe un singur aspect al unei situaţii,
artificialismul, ireversibilitatea.

3. STADIUL OPERATIILOR CONCRETE – de la 7 la 11 ani

- se dezvoltă gândirea logică (copii pot efectua clasificări, ierarhizari,
ordonări, folosind unele criterii şi raţionamentul deductiv)

4. STADIUL OPERATIILOR FORMALE – de la 11 ani în sus

- gândirea devinde logică, abstractă (copilul este capabil să formuleze
ipoteze şi să le verifice prin cunostiinţele achiziţionate)
- prin extinderea acestui proces complex, întreaga activitate intelectivă
tinde să se organizeze şi să se maturizeze atingând cotele cele mai
ridicate.

J. Piaget încheie ciclul de dezvoltare psihică intelectuală odată cu

adolescenţa, făcând o diferenţă exagerată între copil şi adult, considerând
totodată că sistemul psihologic este accentuat individualist şi ignoră
factorul social în devenirea umană.

A.N. LEONTIEV – apreciază dezvoltarea psihică prin prisma modificării de

la comportamente simple, primare, cu o motivaţie redusă, la
comportamente complexe întreţinute de o motivaţie coerentă, socializată.

1. PERIOADA COPILULUI MIC – până la 3 ani

- perioadă de însuşire a deprinderilor elementare de autoservire şi a
instrumentelor de independenţă: mersul si vorbirea.

2. PERIOADA PREŞCOLARĂ – de la 3 ani până la intrarea copilului în

şcoală
- punerea bazelor personalităţii

3. PERIOADA ŞCOLARĂ MICĂ - echivalează cu formarea de strategii de

învăţare organizată
4. PERIOADA ŞCOLARĂ MIJLOCIE- 10-14 ani
- perioadă de accelerare a dezvoltarii şi maturizării în toate sferele
activităţii psihice

5.ADOLESCENŢA - dezvoltarea psihică şi orientarea socioprofesională

ERIK ERIKSON – se bazează pe criteriul dezvoltării psihosociale; pune

accentul pe influenţele societăţii în dezvoltarea personalităţii, influenţe
sociale şi culturale
• -etapele de la încredere versus neîncredere la autonomie versus
îndoială.

1. ÎNCREDERE FUNDAMENTALĂ VERSUS NEÎNCREDERE

FUNDAMENTALĂ – de la naştere până la 12-18 luni
- este dominantă viaţa de familie

2. AUTONOMIA VERSUS RUŞINE ŞI ÎNDOIALĂ – atingerea maturităţii

musculare
- copilul capată autonomie atunci când control exterior (al parinţilor) îi oferă
siguranţa, dar înclină spre ruşine şi îndoială atunci când se simte expus
sau excesiv controlat

3. INIŢIATIVA VERSUS CULPABILITATEA – dezvoltarea simţului moral, a

atitudinii ,,parentale” din copil
-autonomia din stadiul anterior este dublată de
iniţiativă
4. COMPETENŢA PRACTIVĂ VERSUS INFERIORITATE –începutul
şcolarizării şi iesirea copilului din mediul familial, unde îşi educă şi
exersează abilităţile

5. IDENTITATEA VERSUS CONFUZIE DE ROL – corespunde pubertăţii şi

adolescenţei
- incertitudini legate de propria identatitate sexuală
sau de la incapacitatea de a-şi stabili o identitate ocupatională

6. INTIMITATE VERSUS IZOLARE – cu identitatea dobandită în stadiul

anterior, tânărul este capabil să se deschidă spre intimitatea cu o altă
persoană, in relaţii de iubire, de prietenie sau profesionale. Teama de
intimitate, de pierdere pe sine în relaţie cu celalalt duce la izolazare şi
însingurare.
7. GENERATIVITATE VERSUS STAGNARE
8. INTEGRITATEA EULUI VERSUS DISPERARE – integritatea eului vine
ca o încununare a celor 7 stadii
- regresul integrităţii este disperararea, frica de moarte,
neacceptarea ei, regretele

Este necesar ca in fiecare stadiu sa se instaleze un echilibru intre

tendintele pozitive si cele negative, dar este favorabil dezvoltarii atunci
cand predomina tendintele pozitive

NICOLAE MĂRGINEANU
1. COPILĂRIA (perioada de la naştere până la pubertate)
a) perioada preşcolară
- etapa de la 1 la 3 ani (fundamentală este influenţa familiei)
- etapa de la 3 la 6 ani (influenţei familiale i se adaugă influenţa
grădiniţei)
b) perioada şcolară

2. PUBERTATEA (etapă legată de maturizarea organelor sexuale primare

şi secundare, şi de apariţia capacităţii de procreare)
- 12-14 ani la fete şi la 13 -15 ani la băieţi, iar întinderea ei variază şi în
funcţie de climă şi de poziţia geografică (pe lângă factorul biologic) .
Caracterele sexuale se maturizează mai repede în ţările cu climă caldă. Un
alt factor este cel sociocultural : cultura întârzie această maturizare ori,
dimpotrivă, o grăbeşte, în funcţie de valorile sau non-valorile pe care le
promovează.

3. ADOLESCENŢA (perioada de încheiere a copilăriei şi începutul

maturităţii)
- atât debutul, cât şi terminarea perioadei de adolscenţă sunt determinate
de variabile acţionând asupra fazei anterioare - pubertare, precum şi de
cele care marchează faza ulterioară, de maturitate. Cu sfârşitul
adolescenţei se încheie şi perioada de pregătire pentru viaţă, de acum
începe viaţa însăşi.
4. MATURITATEA - definită prin intrarea în activitatea profesională şi
întemeierea unei familii. În funcţie de tradiţiile naţionale şi de legislaţia
muncii dintr-o ţară sau alta, maturitatea poate începe la 16-18 ani sau mai
târziu până la 25 de ani (în jurul acestei vârste se termină studiile care
permit intrarea în profesie).
5. BĂTRÂNEŢEA - asociată cu sfârşitul vieţii profesionale active, cu ieşirea
la pensie.

URSULA ŞCHIOPU
1. PERIOADA DE LA NAŞTERE PÂNĂ LA 1 AN
a) subperioada nou-născutului - de la naştere până la aproximativ 3 luni
b) subperioada sugarului mic - de la 3 la 6 luni
c) subperioada sugarului mare - de la 6 la 12 luni

2. PERIOADA ANTEPREŞCOLARĂ/PERIOADA PRIMEI COPILĂRII - de

la 1 la 3 ani
3. PERIOADA PREŞCOLARĂ/A DOUA COPILĂRIE - de la 3 la 6-7 ani
4. PERIOADA ŞCOLARĂ
a) vârsta şcolară mică/ a treia copilărie- de la 7 la 10- 11 ani
b) vârsta şcolară mijlocie/ pubertatea - de la 10- 11 la 14-15 ani
- prepubertatea - de la 10 la 12 ani
- pubertatea propriu-zisă - de la 13 la 14 ani
- postpubertatea - de la 14 la 15 ani
c) vârsta şcolară mare/ adolescenţa
- preadolescenţa - între 13-14 şi 16 ani
 - adolescenţa propriu-zisă/ marea adolescenţă - între 16 şi 19-20 de
ani, uneori chiar mai mult (adolescenţa prelungită)

EMIL VERZA SI FLORIN EMIL VERZA – se bazează pe dezvoltarea

psihică (rolul social al individului, tipul de activitate dominantă, vârsta
cronologică)

I.CICLUL DE CREŞTERE ŞI DEZVOLTARE (de la conceperea fiinţei

umane la 24-25 de ani)
1. Stadiul de debut al vieţii – de la concepere la naştere
2. Stadiul de sugar – de la 0 la 1 an
3. Stadiul de antepreşcolar/ mica copilărie – de la 1 la 3 ani
4. Stadiul de prescolar - de la 3 la 6/7 ani
5. Stadiul de şcolar mic – de la 6/7ani la 10/11 ani
6. Stadiul de puber/ preadolescent – de la 10/11 ani la 14/15 ani
7. Stadiul de adolescent – de la 14/15 la 18/19 ani
8. Stadiul de adolescent tardiv/ adolescenţa prelungită- de la 18/19 ani la
24/25 de ani
II.CICLUL MATURITĂŢII (de la 24/25 la 65 de ani)
1. Stadiul de tânăr – de la 24/25 la 35 de ani
2. Stadiul de adult – de la 35la 65 de ani
III. CICLUL VÂRSTELOR DE REGRESIE (de la 65 de ani si in continuare)
1. Stadiul de bătrân- de la 65 la 80 de ani
2. Stadiul de bătrâneţe longevivă- de la 80 de ani
3. Stadiul de încheiere a vieţii

SUPER şi BOHN – se bazează angajarea profesională

1.STADIUL COPILĂRIEI - de la naştere la 15 ani

- dominat de procesul creşterii pe baza căreia se realizează

integrarea socială ca urmare a acumulării de informaţii prin instruire
(socializarea cunoştiinţelor) şi prin formarea de interese vocaţionale.

2.STADIUL ADOLESCENŢEI - de la 15 la 25 de ani

-intensă maturizare biologică ce facilitează procesul de creştere a
capacităţii de adaptare şi identificare de sine.
3.STADIUL TINEREŢII - între 25 şi 44 de ani
-maturitatea este procesul dominant ce determină integrarea în
profesie/ identificarea cu domeniul profesional în care sunt implicate unele
persoane
4.STADIUL MENŢINERII - de la 44 la 65 de ani
-integrarea profesională ocupă locul central în viaţa individului
5.STADIUL VÂRSTELOR ÎNAINTATE- de la 65 de ani în sus
-dezangajare profesională