„TERAPIA VLAD”

între artă și știință

Manual de Medicină Alternativă
 Am scris această carte dorind să-mi las amprenta într-un mod cât mai original asupra
unui domeniu atât de controversat de către „unii” oameni de știință, dar totodată atât de
valorificat încă din antichitate, începând cu Hipocrate – părintele medicinei – și până în zilele
noastre.
Pot spune că am început studiul medicinei naturiste puțin mai diferit: cu partea
practică – experimentală, apoi cu cea teoretică. Știu că pare ciudat, sunt și profesoară și am
înțeles că în învățământul românesc teoria este „la mare vază”, tocmai de aceea, în general,
elevii ajung să urască școala.
Îmi amintesc din copilărie că aveam oroare de medicamente și de carne. Mama mea,
la fel ca mai toate mamele, pentru orice banală răceală mă ducea la medic. Atât ea, cât și
restul adulților și-au însușit o educație specific comunistă și nu numai, că medicul „de aceea e
medic” ca să vindece oameni.
Fără să supăr vreun medic, nu mi-aș dori acest lucru, dar cu tot respectul pentru
efortul celor ce au studiat medicina (știu ce facultate importantă este și ce efort intelectual
presupune), consider că un medic este rezultatul și instrumentul unui sistem. Dacă acel sistem
are un anumit interes, medicul care îl deservește, devine supus acelui sistem.
Bineînțeles că, de mică, am fost „îndopată” cu medicamente, în special cu antibiotice
„de ultimă generație”, nu de oricare, pentru că doamnele doctor pediatre erau la curent cu
ultimele noutăți în domeniu... Rezultatul...? În fiecare lună, în special iarna sau în sezonul
rece, mi se administrau antibiotice, de obicei injectabil, căci oral nu le mai suportam, de
regulă le vomitam. Excepție făceau săptămânile în care mergeam la țară la bunica mea, unde,
deși existau ierni grele cu zăpadă și ger, nu răceam niciodată. Veneam de la sanie înghețată,
iar dacă îmi curgea nasul sau aveam simptome de răceală, bunica mea îmi prepara niște
ceaiuri din plante culese de ea, îmi punea o cărămidă caldă de pe sobă în pat și până a doua zi
nu mai aveam nimic.
Această povesitoară mi-o amintesc de fiecare dată când câte „o somitate” în domeniul
medical al zilelor noastre susține prin mass-media că produsele naturiste nu sunt dovedite
științific. De fiecare dată mă întreb... Oare de ce dovadă științifică avem nevoie, să
recunoaștem că sunt bune unele produse, dacă pur și simplu ne fac să ne simțim bine...?
De aici începe tot interesul sistemului medical mondial. Voi relata și un banc spus de
un medic tânăr și simpatic la un simposion, unde a reușit să-i facă să râdă pe cei mai crispați
și mai aroganți medici prezenți acolo: „Într-o zi se prezintă în fața lui Dumnezeu un bărbat
tânăr de pe vremea lui Adam și Eva și unul la fel de tânăr din zilele noastre. Cei doi căutau
elixirul tinereții și credeau că doar Dumnezeu îi poate ajuta. La un moment dat, bărbatul
zilelor noastre îi reproșează lui Dumnezeu:
- Doamne, nu-i corect, de ce pe vremea lui Adam și Eva oamenii trăiau sute de ani, iar
în zilele noastre oamenii trăiesc maxim 70-80 de ani?
- Ei, dragii mei, ce să vă fac... de atunci și până acum... a evoluat medicina...”
Și într-adevăr „a evoluat” cu vaccinuri, antibiotice și „chimicale agresive” ce conțin
majoritatea medicamentelor pe care oamenii, dar mai ales copiii, le înghit docili, fără drept de
apel, pentru simplu fapt că așa a spus medicul.
 Oameni buni... chiar nu mai avem „creier”? ... Am înțeles că au încercat comuniștii să
ni-l „spele” prin toate metodele de manipulare, dar... se pare că și democrația continuă cu
manipularea, doar că printr-o formă mult mai elegantă... prin „dovada științifică”.
Oricine vrea în ziua de azi să ne convingă să administrăm un anumit medicament,
vine cu „argumente științifice”. Acestea constă în statistici și „tabelașe” cu studii de caz „la
comandă” făcute de marile companii farmaceutice care au interesul suprem... să vândă...
Câte argumente aș dori să aduc împotriva acestei ipocrizii, dar nu vreau să risc să par „la fel”
cu cei pe care îi critic. Mă voi opri totuși la câteva „de bun simț” – zic eu – pentru că altfel
nu-mi pot justifica umilele mele intenții de a avea ceva de spus în acest domeniu al medicinei
naturiste.
Vă mai amintiți scandalul mediatic, în care Ministerul Sănătății a acuzat firma de
lactate Brădet că ar fi responsabilă de moartea unor bebeluși infestați cu E-coli...? Ei bine...
„mafia medicamentelor” este capabilă de orice compromis. Să acuzi un om nevinovat... l-am
văzut la televizor pe patronul firmei Brădet, care plângea și nu înțelegea unde a greșit...
simțindu-se vinovat și neputincios... părea un om terminat psihic. De altfel, i-a fost
compromisă toată afacerea, iar firma i-a fost închisă. Iată cât de ușor te poate discredita în
ziua de azi „oricine și din orice interese...”
Singura persoană cu „șira spinării”, de o eleganță și inteligență plină de respect, a fost
Olivia Ster, care a avut curajul să vină la postul TV Antena 3 și să divulge adevărata anchetă
demarată de Ministerul Sănătății, care a fost postată doar două ore pe site-ul lor, după care a
fost retrasă. Însă, minunea divină a dreptății pe pământ a făcut ca Olivia Ster să o salveze în
telefon și să o prezinte pe postul TV Antena 3. Știți ce relata această anchetă...? Că de fapt
bebelușii au murit din cauza unor vaccinuri importate din Kazakstan... care au fost
transportate în condiții neadecvate și de la acestea bebelușii au contactat infecția cu E-coli!
Deci... nu brânza a fost de vină... nici ciobanul... nici patronul... niciun om de bun simț! Doar
Ministerul și „interesul suprem” pentru vaccinuri! De fapt... mă simt iritată... de câte ori
deschid televizorul și aud reclama în favoarea vaccinurilor! Vai... vai... vai...!!! „...10% din
copiii nevaccinați mor... 20% se îmbolnăvesc...” Nu știu ce mai pățesc... și cum să-i mai
speriem pe oameni cu televizorul.
Curios este că nu se face atâta propagandă... să-i sperie pe oameni... câți mor pe minut
din cauza diabetului sau a colesterolului... sau a infarctului, etc. ... boli care apar din lipsa de
educație nutrițională, din abuzul de medicamente și chimicalele din alimente... cărora – din
contră – li se face reclamă la televizor, oamenii fiind încurajați să le consume.
De fapt, tot Olivia Ster spunea la același post TV, că până nu s-au inventat
vaccinurile, nu existau nici statistici care să arate că a murit cineva din cauză că nu s-a
vaccinat. Astfel aceasta aduce în discuție vaccinul Antipolio. Până la descoperirea acestui
vaccin, poliomielita se trata ca o răceală, iar după apariția vaccinului, au apărut numeroase
statistici, care arătau câți copii au murit și s-au îmbolnăvit grav, din cauză că nu s-au
vaccinat.
Prin aceste argumente nu inteționez să conving pe cineva să nu se vaccineze sau să nu
ia medicamente. Fiecare este „liber arbitru”, așa cum ne-a lăsat Dumnezeu să alegem totul de
bună voie și nesiliți de nimeni, fie că e vorba de religie, profesie sau modul de a ne trata.
Tocmai de aceea, eu am ales pornind de la premisa că nimeni pe lumea aceasta nu este
Dumnezeu... Doctorul... este doctor... instruit de un sistem... dar nu este Dumnezeu!
Atunci când m-am rugat la Dumnezeu, chiar dacă nu am ales ce mi-a plăcut mie sau
ceea ce mi-aș fi dorit... totuși... am ales bine. Dumnezeu m-a ajutat să aleg ce e bun pentru
mine, nu neapărat ce îmi place mie. Sau poate că... așa ne place... ni se pare mai ușor să ne
încredem în totalitate în medic... să nu ne asumăm nicio responsabilitate... să nu depunem noi
niciun efort... să nu facem niciun sacrificiu... ci pur și simplu să avem așteptări: „Doar de
aceea e medic, să mă facă bine...” Bun, de acord, dar dacă nu se întâmplă așa...? De cele mai
multe ori nu se întâmplă așa, pentru că: noi suntem de vină că mâncăm prea mult, noi suntem
de vină că mâncăm ceea ce nu e sănătos, noi suntem de vină pentru că gândim rău sau
nesănătos... noi suntem de vină... pentru tot ce ni se întâmplă... și atunci... în primul rând de
noi depinde să ne schimbăm stilul de viață pentru a fi mai sănătoși.
Din punctul meu de vedere există două categorii de medici: unii plini de ei, care au
doar interese personale, iar alții foarte bine intenționați, dar nu cunosc și alte metode de
vindecare, deoarece nu le-au învățat în școală – „nu sunt dovedite științific”.
Am cunoscut medici din prima categorie, deoarece viața m-a chinuit pe la ușa lor,
având la un moment dat foarte grave probleme de sănătate. I-am catalogat în tipologia „eu
sunt medic, restul nu mai contează”. Sigur că acest statut le dă o mare putere și impun multă
încredere și respect „printre muritori”. Și „muritori” îi consider pe toți oamenii disperați,
cărora orice le-ai spune nu ar crede nimic, doar ce le spune „medicul de familie” sau
„medicul specialist”. Din păcate aceștia nu spun mai nimic, ci doar scriu o rețetă pe care
„bietul pensionar” o scoate lună de lună, fără să spere nimic, simțindu-se în siguranță prin
simplul fapt că are în casă medicamentele recomandate. De câte ori ajung la mine la cabinet îi
întreb: „De câți ani folosiți aceste medicamente?” Iar ei răspund, după caz, de 4/5/8 ani.
„Bine, dacă ați luat de atâția ani, ați simțit vreo ameliorare?” Majoritatea îmi răspund că nu,
dar că nu ar putea trăi fără acele medicamente. Tot aceste persoane afirmă că medicul care le-
a prescris rețeta le-a spus clar că medicamentele se găsesc „doar la o anumită farmacie”, unde
îi trimte medicul neapărat.
Aceștia nu știu că medicul lor este plin de interese și că primește bani și excursii de la
firmele de medicamente, pentru ca „unele produse” să fie prescrise lunar pe rețeta „bietului
pensionar” și nu numai.
Mi-am propus să nu mai critic, să nu-mi mai consum energia în acest sens, dar nu pot
nici să tac, căci nedreptatea și ipocrizia din ochii „unora” m-ar ucide... Iar eu vreau să trăiesc
cât se poate de sănătos, frumos și armonios... măcar până când voi scrie toate cărțile în care
am câte ceva de spus.
Ca să nu fiu foarte critică, voi încheia acest aspect cu un ultim argument, cel mai
relevant pentru mine, mai ales când la mine la cabinet vin mămici cu copii și după toate
discuțiile, acestea îmi dau o replică „foarte inteligentă”: „Cum... să nu-i dau medicamente
copilului... să nu-i dau antibiotic... vai... parcă mi-e frică...!” Atunci eu le spun că este decizia
„ei”, fiecare alege ce crede. Eu am ales și pentru mine și pentru copiii mei și mie „mi-ar fi
frică să le dau medicamente copiilor mei... Eu nu le dau Coca-Cola... cum să le dau
medicamente...?”
 Ca exemplu, le dau și situația gimnastei Andreea Răducan, căreia la concurs medicul
lotului de gimnastică i-a administrat două pastile de Nurofen, iar la controlul antidoping
aceasta a fost găsită dopată... de la două pastile de Nurofen... ce ziceam... incredibil... atât de
sănătoase sunt medicamentele... nu i-a trecut nici răceala... a fost găsită și dopată... dar cel
mai îngrozitor... i s-a retras medalia de aur... Acest argument mă provoacă mai departe, nu
voi critica prea mult, dar repet, nu pot nici să tac, gândindu-mă la iubitele noastre gimnaste.
Întâmplarea a făcut ca cealaltă profesie minunată a mea – aceea de profesoară de
limba și literatura română – să-mi îndrepte pașii predând la lotul de gimnastică de junioare...
Mi-ar trebui un roman de vreo 300 de pagini să le dedic acestor minunate fete, care și-au
dedicat copilăria și viața încercând să ajungă „mari gimnaste” pentru țara lor... Doar că... țara
lor... cea plină de interese, de politicieni și oameni blazați nu este în stare să le ofere acestora
„nimic” de bun simț... doar medicamente și vitamine efervescente (pline de coloranți și
chimicale), ale unei „mari rețele farmaceutice”, folosindu-se de reclama pe care valoroasele
micuțe le-o întorc sponsorilor „dezinteresați”.
Nu vă pot spune ce mănâncă aceste fete, după ce seara sunt „îndopate” cu paste
Carbonara, dimineața se confruntă cu teroarea cântarului, unde antrenorii le acuză că „sunt
grase” și... nu are rost să-i citez pe unii... Ce să mai zic... din moment ce la lotul de
gimnastică nu există nutriționist... există însă o doamnă doctor care are o specializare în
medicină sportivă... și care, dacă vine un elev la cabinet, indiferent de ce îl doare (mâna,
capul, gâtul, etc.) îi prescrie... un Paracetamol... „celebrul” Paracetamol... Doamna doctor de
la lot face și pe nutriționista, le mai nimerește dieta fetelor uneori, a auzit ea că salata cu piept
de pui ajută la slăbit, dar doamna doctor nu știe că dacă pui zahăr în salată, ai stricat totul.
Singura persoană deosebită pe care o iubeau fetele enorm – era doamna antrenoare
Raluca. Au venit toate împreună cu doamna Raluca de la Onești, unde antrenoarea lor le
prepara meniurile și surpriză... niciuna dintre ele nu avea probleme cu greutatea... Nu știu
cum se face, dar oamenii buni sunt buni la toate: și antrenori și psihologi... și nutriționiști.
Bineînțeles că doamna Raluca la Deva nu poate să alcătuiască meniuri pentru că... nu e
nutriționist. Nici doamna doctor nu e nutriționist... dar e „doamna doctor”...
Ce să ne mai mirăm de unele cazuri izolate, ca cel menționat de la Deva... „Aleșii
noștri” dragi au lansat o lege – Legea 118/2007. Nu pot să nu evidențiez dezaxarea acestei
legi referitoare la cine are voie să practice terapiile comlementare:
a. Medicii și farmaciștii
b. Psihologii
c. Persoane cu alte studii superioare
Doar că, psihologii și persoanele cu alte studii superioare nu pot practica în acest
domeniu doar dacă au o specializare în domeniul terapiilor complementare pe care doresc să-l
practice (de ex. nutriția). Până aici pare totul corect. Dar... medicii și farmaciștii pot practica
în orice domeniu al terapiilor complementare (inclusiv nutriția) fără să aibe nicio specializare.
Aceștia trebuie doar să adere la O.P.M.C. și li se dă dreptul să practice orice doresc.
Mi se pare o aberație, mai ales că medicii nu sunt interesați de astfel de domenii și
chiar dacă ar fi, ei au aceste specializări prin programe de rezidențiat și masterate. Fitoterapia,
Homeopatia, Nutriția și Apiterapia sunt domeniile de specializare pentru medici și doar
acestea sunt recunoscute de Colegiul Medicilor. Celelalte, chiar dacă se aderă la O.P.M.C.,
nu sunt recunoscute de Colegiul Medicilor.
Politicienii noștri, care elaborează legi, nu s-au gândit la cei care au urmat o
specializare cum ar fi „Nutriție și dietetică” și care, deși este specializare la Facultatea de
Medicină, absolvenții acesteia nu pot să adere pur și simplu, ca medicii (fără specializare) la
O.P.M.C. și să primească aviz de liberă practică.
O altă aberație a legii ar fi că, maseorii, spre exemplu, ar trebui să aibă studii
superioare. Conform acestei legi, oricine practică terapiile alternative, trebuie să aibă studii
superioare.
În sfârșit, voi trece la cealaltă categorie a medicilor. Medici umani cu intenții bune,
care pe lângă specializarea lor medicală, apelează și la latura umană, aceea de a face bine și a
ajuta la vindecarea pacientului, indiferent prin ce metode.
Aici am cunoscut medici, ca spre exemplu ginecologul care m-a îndrumat și asistat la
naștere. În timpul sarcinii am răcit, iar el mi-a recomandat Paracetamol și „un pic” de Ospen
(antibiotic). I-am spus că de câțiva ani eu refuz să iau medicamente și că am reușit să rămân
însărcinată cu remedii naturale și că, pur și simplu, refuz să folosesc așa ceva. I-am explicat
că voi lua Tonic imunitar – preparat de mine și Oscillococcinum – medicament homeopatic,
iar el mi-a dat un răspuns demn de respect: doamna Vlad, pe răspunderea dvs. luați ce doriți,
eu nu pot să vi le recomand, căci nu știu ce conțin, nu am studiat așa ceva. Mi s-a părut un
răspuns pertinent pentru că nu a criticat ceea ce nu cunoaște... Nu înseamnă că dacă noi nu
cunoaștem... nu este benefic sau mai rău... să criticăm. Citat biblic: „Încercați-le pe toate și
luați doar ceea ce vă folosește.”
Tot în această categorie aș menționa-o pe prietena mea care este medic la Urgență
(U.P.U.) Deva. De foarte mulți ani nu mai folosește medicamente pentru că în urma
administrării de Paracetamol i s-au topit lentilele de contact. Într-o zi am întrebat-o de ce nu
le recomandă și pacienților produse naturiste, pentru că ea le folosea și era foarte mulțumită.
Mi-a explicat că dacă un pacient se prezintă la Urgență, iar ea respectă procedura standard,
tot protocolul medical, chiar dacă acesta moare, ea nu pățește nimic, pentru că a respectat
procedura. Dar dacă încearcă alt protocol, altă variantă, cum ar fi cea naturistă, dacă pacientul
pățește ceva, ea este acuzată de malpraxis.
De asemenea, aș menționa printre medicii cu bun simț pe cei pediatrii, care într-
adevăr au o deschidere mai mare în a obține soluții de vindecare, nu doar să respecte
protocoale. Mi s-a întâmplat să-mi vină la cabinet mămici trimise de medici pediatrii pentru
afecțiuni cum ar fi Candida sau paraziți intestinali. După cura de tratament naturist, s-au dus
la control la medicul pediatru care le-a trimis și acesta, văzând că tratamentul a dat
randament, le-a întrebat „ce v-a dat doamna nutriționist?”, notându-și schema de tratament
într-o agendă. Da... mă gândesc la un aforism: „Înțeleptul are impresia că mai are multe de
învățat... în timp ce prostul are impresia că le știe pe toate...” Așa este... nicio facultate, niciun
sistem, nicio profesie, nicio măreție, nimic pe lumea aceasta nu ne poate face să le știm pe
toate. Dar pentru asta trebuie să evoluăm... ca să evoluăm, trebuie să acceptăm că pot exista
oportunități pe care noi încă nu le cunoaștem. În tot cazul, dacă apar fenomene pe care noi nu
le cunoaștem, cel puțin să nu le criticăm, dacă tot nu putem să le înțelegem. Cârcotașii îmi
vor putea spune că și reciproca e valabilă. Aceștia ar putea crede că mie nu îmi aplic aceste
principii... vor crede că am făcut eu o pasiune exagerată pentru naturiste pentru că nu știu ce
sunt acelea medicamente. Să știți că știu... de prea știu. După nașterea primului copil m-am
îmbolnăvit încât viața îmi devenise un calvar. Am fost pe la zeci de medici, chiar și în centru
universitar, unde toți s-au întrecut în a respecta procedurile „după literatura de specialitate”,
administrându-mi: antibiotice, antiinflamatoare, etc. Rezultatul... în fiecare lună mă trezeam
cu o boală în plus: Candida, Streptoccoc, Stafiloccoc, imunitate distrusă... apogeul... toți
medicii ginecologi la care am fost mi-au spus că nu voi mai putea avea copii... Stop!... Până
aici!... Am ascultat „orbește” tot ce mi-au spus, am înghițit tot ce mi-au dat, m-am chinuit cu
tot felul de injecții, am făcut infiltrații intrauterine (exagerat de dureroase)... totul fără niciun
rezultat...
Mi-am spus că nu se poate să nu existe ceva care să mă vindece sau cel puțin să-mi
amelioreze simptomele și suferința... Am început să mă rog... cu toată ființa mea... mă
întrebam mereu: „de ce eu?”... „de ce mi se întâmplă mie toate aceste suferințe?”... Iar după
un timp am înțeles că nimic nu e întâmplător... dar mai ales am înțeles că doctorul nu e totul...
doctorul nu e Dumnezeu... Dacă Dumnezeu vrea... mută munții... și l-am rugat să o facă
pentru mine. Nu doar l-am rugat, ci am încercat să și înțeleg ce semne îmi arată. Am fost la
mormântul părintelui Arsenie Boca și l-am rugat să mă ajute. În scurt timp au început să
apară și semnele: am experimentat tot felul de ceaiuri culese de bunica mea, care m-au făcut
să mă simt mai bine. Simplul fapt că nu mai luam medicamente m-a făcut să mă simt mult
mai bine...
Într-o zi , fiind în spital cu fiul meu, Darius, care avea 4 ani și și-a rupt mâna, prin
saloane au venit niște oameni religioși care vindeau tot felul de cărți religioase. Nu m-au
interesat acelea, dar printre ele am remarcat o carte: Îndreptar profilactic și terapeutic de
medicină naturistă, scrisă de Dr. Laza. Așa a început totul... O carte minunată de unde am
combinat tot felul de terapii și remedii pe care am început să mi le prepar singură. Citind
despre efectele miraculoase ale propolisului, am aflat că la o farmacie din București se
prepară ovule cu propolis. Le-am achiziționat pentru o lună și am fost foarte mulțumită... Însă
cura trebuia ținută cel puțin 3 luni, iar o cutie costa cât salarul meu de profesoară... Nu mi le
puteam permite pentru atâtea luni... Am încercat să mi le prepar singură... Am inventat și
tatonat cu dozaje o adevărată rețetă... de la o lună la alta am extins rețeta... de la miere,
propolis, polen, lăptișor de matcă, am ajuns la argilă și tot felul de extracte uleioase. După
două luni și jumătate, Dumnezeu a mutat munții... am rămas însarcinată... Terapiile naturiste
sunt minunile din viața mea! Deci... pot să critic ce nu mi-a făcut bine... și să elogiez ceea ce
mi-a schimbat viața... destinul... vocația...
Să trecem la doctorii noștri din categoria de bun simț. Ați înțeles că aici intră toți cei
care, deși nu cunosc mare lucru despre terapiile naturiste, cel puțin nu critică și nu resping,
atâta timp cât văd pe cineva mulțumit. Însă tot în acceastă categorie i-am inclus și pe cei mai
complecși, mai valoroși și mai erudiți dintre ei.
Întotdeauna îmi place să le dau peste nas doctorilor care sunt limitați la medicina
alopată, că medicii care au urmat specializări în homeopatie, fitoterapie, apiterapie,
acupunctură, etc., sunt medici care au fost nemulțumiți de ceea ce le oferă medicina alopată
și, din dorința de a avea rezultate, de a-i ajuta pe oameni să se vindece, sunt deschiși să
experimenteze lucruri noi. Așa a început dr. Samuel Hanemann și au continuat în zilele
noastre alte personalități din lumea medicală: dr. Pavel Chirilă, dr. Doru Laza, dr. Teodor
Caba, dr. Iulian Mincu (medicul lui Ceaușescu), dr. farm. academician Ovidiu Bojor, etc.
Ceaușescu, așa cum era el de redus, a știut să-și aleagă oamenii, mai ales doctorul
personal. Ca persoană nu era prost și a înțeles că diabetul de care suferea doar prin diete și
produse naturiste îl putea controla. De altfel, el arăta destul de sănătos, iar dacă nu ar fi fost
împușcat, sunt sigură că trăia mult și bine...
La curtea regală a Angliei, membrii familiei sunt tratați de nutriționiști și homeopați și
trăiesc toți aproximativ 100 de ani și nu doar că trăiesc, dar și arată sănătos.
Ce să mai zic de medicina indiană și cea chinezească, unde de sute de ani se folosesc
tot felul de remedii naturale, iar oamenii sunt mult mai sănătoși. La ei, medicii de familie care
au pacienți pe listă, sunt plătiți în funcție de cât de puține rețete au prescris/lună, nu ca la noi,
în funcție de cât de multe rețete se prescriu lunar. Asta înseamnă că acei medici aplică tot
felul de practici de prevenție pentru ca populația să fie cât mai sănătoasă. La noi parcă acesta
ar fi interesul: să fie „coada” cât mai mare la ușa doctorilor pentru rețete, scopul suprem
părând acela ca nu cumva să rămână vreun român „neîndopat” cu chimicale de sinteză.
Aș vrea să închei această pledoarie, accentuând încă o dată respectul și admirația
pentru acei medici care, înainte de toate, sunt oameni integri și umani, punând mai presus de
orice interese, de orice protocoale, dorința de a vindeca, de a-i ajuta cu orice preț pe cei care
se află în suferință, care sunt bolnavi.
Nu pot să închei, până nu îmi exprim punctul de vedere vis-a-vis de termenul acceptat
la noi, referitor la medicina naturistă – acela de „medicină complementară”. Mi se pare cel
mai contradictoriu „eufemism” inventat tot de unii medici – bineînțeles de aceia care sunt
convertiți de Forumul Sănătății European, care duce politica și inventează terminologii pe
placul „marilor companii farmaceutice”.
Eu prefer termenul de „medicină alternativă” și voi explica de ce: păi, ce efect ar avea
remediile naturale administrate împreună cu medicamente de sinteză sau împreună cu o
alimetație toxică...?
Termenul de complementar la asta se referă. Tot pentru a-i proteja și încuraja pe
medicii supuși sistemului medical, ca nu cumva aceștia să recomande doar naturiste, ci pe
lângă medicamente să sugereze și ceva naturist, dacă tot și-au făcut vreo specializare în
domeniu (apifitoterapie, homeopatie, nutriție, etc.).
De fapt, urmând și eu astfel de specializări la U.M.F. Cluj-Napoca, am cunoscut acolo
o profesoară deosebită, la unul dintre cursuri, care mi-a confirmat ceea ce eu credeam de
mult. Mi-a spus că, încă de pe băncile facultății, medicii și farmaciștii sunt formați și
„manipulați” de către companiile farmaceutice, care finanțează cu medicamente și alte „cele”
laboratoarele, chiar și cursurile fiind finanțate de către aceștia, unde bineînțeles că includ tot
felul de statistici și studii de caz, făcute pe medicamente produse de către acestea, cu rezultate
desigur „benefice” pentru sănătate. Atunci sigur că e de înțeles reacția celor care devin mai
apoi medici și farmaciști, care pe băncile facultății au „înghițit găluște” cu studii pe
medicamente și par îndreptățiți. Ei chiar cred că doar medicina clasică are dreptate, iar
naturistele sunt „apă de ploaie”.
 De la ei s-a perpetuat, ca folclorul prin viu grai, mai ales un principiu total greșit și
nefondat, acela că „naturistele își fac efectele în timp”, de aceea trebuie administrate pe o
perioadă mai îndelungată, că nu sunt „tari” ca medicamentele, să-și facă efectul imediat...
câtă aberație poate fi în acest argument! Nu sunt medic, dar profesiile mele „nobile” – zic eu
– (prof. dr. în Filologie și nutriționist cu specializări în terapii naturiste, as. farmacist, etc.) m-
au format să gândesc logic, rațional când e vorba de știință. Și atunci mă întreb, cum vine
asta... să înghiți un supliment (indiferent ce conține)... iar substanțele active din acesta să-și
facă efectul doar după câteva luni... în timp ce, dacă înghiți un medicament cu substanță
chimică să își facă efectul doar în câteva ore...? Oare se poate face o astfel de comparație...
sau ne complacem noi să preluăm tot felul de „idei greșite” fără să gândim...?
Eu consider că nu există suport de comparație. Am observat că un medicament intră
în aproximativ 2-3 ore în sânge, de la îngurgitare și că efectul acestuia are acțiune foarte
agresivă asupra organismului. Chiar dacă acționează pe un microb, un virus, o infecție, etc. –
fiind vorba de un antibiotic, acesta este foarte agresiv și toxic asupra întregului organism, în
special asupra sistemului imunitar și a organelor de eliminare: ficat, rinichi, piele, etc.
Un supliment alimentar intră în sânge, la fel după aproximativ 2-3 ore de la
îngurgitare. Efectul substanțelor naturale are o acțiune mai blândă și mai compatibilă asupra
întregului organism. Similar cu un antibiotic alopat putem lua ca exemplu un supliment cu:
Echinaceea, Cat's Claw, Schisandra, etc., care pe lângă efectul antiinfecțios și antiinflamator,
au efecte benefice și asupra imunității.
În concluzie, dacă un antibiotic („anti-bio” = împotriva vieții) acționează agresiv
asupra unui microb, acesta chiar dacă, să zicem că distruge microbul respectiv, el distruge și
în alte 10 locuri: imunitate, ficat, rinichi, etc. Astfel că, dacă, conform aceluiași principiu,
luăm un supliment cu Echinaceea, aceasta acționează compatibil cu toate sistemele
funcționale ale corpului uman. Aceasta acționează asupra sistemului imunitar și ajută ca
propriul sistem imunitar să iradieze microbul, detectându-l ca pe un corp străin, ca pe ceva
incompatibil cu el.
Sigur că studiile și principiile nu se rezumă doar la atât! Contează dozajul de
Echinaceea și pricipiul sinergic (cu ce o mai putem combina). Dar despre principiul dozajului
și principiul sinergiei vom vorbi în capitolele următoare.
Trebuie să înțelegem că într-o afecțiune cronică, o infecție virală sau în orice boală
cronică, tratamentul naturist durează mai mult timp, se administrează în cure de cel puțin 3-6
luni, nu din cauză că „naturistele” își fac efectul doar după 3-6 luni, ci pentru că afecțiunea
respectivă nu se poate vindeca doar în câteva zile, săptămâni sau o lună. Când vin anumite
persoane la cabinet și invocă motivul cu „naturistele” relatat anterior, le întreb de ce afecțiune
suferă. Ele răspund, spre exemplu, că au Hepatită cu virus B, de 4 ani. Următoarea întrebare
este ce tratament urmează și de cât timp. Atunci ele afirmă că doctorul le-a recomandat
Interferon și că trebuie să-l administreze toată viața, pentru că această afecțiune nu se poate
vindeca. Atunci eu le demonstrez că nu naturistele sunt de vină că trebuie administrate în cure
îndelungate, ci că afecțiunea respectivă necesită o cură de tratament pe o perioadă mai lungă,
ca să sperăm la vindecare, nu doar la ameliorare.
De aceea consider că termenul potrivit pentru medicina naturistă este „alternativ”, nu
complementar.
 Dacă administrăm medicamente împreună cu naturiste, ne învârtim într-un cerc
vicios, fără să obținem mare lucru. Tot ceea ce „repară” naturistele (detoxifiere, imunitate,
energizare, etc.), medicamentele „distrug” toate aceste sisteme, intoxicând organismul și
întorcându-l mereu la aceleași blocaje.
Știu că termenul de „medicină alternativă” presupune luptă. Eu nu mă lupt prostește
cu nimeni, ci îmi consum energia pentru lucruri constructive. De aceea mi-am permis să
împărtășesc aceste puncte de vedere, care m-au ajutat să mă vindec de mai multe afecțiuni
grave, atât pe mine, cât și pe unii membrii ai familiei, dar și pe mulți dintre pacienții care mi-
au călcat pragul în cei 20 ani de când funcționez după aceste principii la cabinetul de
medicină naturistă din Deva.
Despre educație și Terapia Vlad
În Terapia Vlad, pe care o promovez și experimentez de aproximativ 20 ani, s-au
întâmplat lucruri care au depășit limitele științifice. Prin Terapia Vlad, înțeleg să ridic
terapiile de la nivelul științific la artă. Cum se poate realiza acest prag...? Foarte simplu. După
ce mă folosesc de ceea ce ne oferă știința, atunci când combin o schemă de tratament, mă rog
atât de mult și de profund, încât simt combinația remediilor potrivite, fără să le gândesc
matematic câte simptome include un remediu sau pe ce diagnostic acționează altul.
Terapia Vlad presupune o combinație foarte complexă din mai multe terapii: ca
metodă de certificare a diagnosticului (de obicei majoritatea vin la cabinet cu diagnostic de la
medic), apelez la o ședință de diagnosticare prin reflexoterapie. În talpă fiecare organ are câte
un punct reflexogen (și nu doar în talpă) care, dacă știi unde se află și îl masezi sau presezi,
este dureros, atunci când organul este afectat sau nu funcționează. Reflexoterapia nu greșește
niciodată, iar eficiența ei mă ajută să detectez o boală sau o anumită afecțiune, înainte ca
aceasta să se declanșeze clinic.
Vin la cabinet multe persoane care spun că doctorul le-a recomandat investigații și, în
urma acestora, le-a spus că sunt „clinic” sănătoase. Cel mai frecvent le depistez pe cele care
au probleme cu tiroida. De obicei, acestea se prezintă la cabinet pentru că doresc să slăbească
și nu prea reușesc. După ce le pun câteva întrebări, îmi dau seama că acestea prezintă
simptome de hipotiroidism: căderea părului, piele uscată, senzație de frig, lentoare fizică și
psihică, etc. Le spun că au probleme cu glanda tiroidă, iar acestea „sar ca arse”, replicând că
și-au făcut investigații și că nu li s-a descoperit nimic la tiroidă.
Din păcate medicina alopată se bazează doar pe investigații medicale. În funcție de
analize ești catalogat: sănătos sau bolnav. De multe ori, însă, o persoană prezintă anumite
simptome și o stare de discomfort, fără să i se pună un diagnostic. Asta pentru că medicina
alopată are în vedere doar sistemul anatomic-funcțional (rinichi, inimă, tiroidă, ficat, etc.).
Dacă la ecograf se vede vreo formațiune sau o deformare a vreunui organ menționat, atunci
ești diagnosticat că ești bolnav. Sau dacă, spre exemplu, analizele de sânge arată o valoare
mai mare sau mai mică decât cea stabilită clinic, la fel ești diagnosticat. Dar dacă nu, deși te
simți rău, doctorii vor spune că nu ai nimic, ești clinic sănătos.
Medicina naturistă are în vedere omul holistic (omul ca întreg). Întreg înseamnă că
omul are mai multe sisteme, nu doar cel funcțional-anatomic, ci și afectiv-psihologic,
spiritual și energetic. Boala, de cele mai multe ori, apare mai întâi în celelalte sisteme, iar
mai apoi în cel anatomic-funcțional. De aceea este foarte valoroasă reflexoterapia, pentru că
prin intermediul ei pot fi depistate afecțiunile când acestea există doar ca blocaje energetice
sau emoționale, înainte să se cronicizeze, să se instaleze ca boală a unui anumit organ.
Mă refeream la pacientele cu simptome de tiroidă care susțineau că nu au nicio
problemă sau afecțiune a tiroidei, pentru că nu le-a ieșit la analize. După ce le fac o anamneză
și le ating punctul reflexogen din talpă, care reprezintă tiroida, acestea se îndoaie brusc de
durere. Le spun că acolo se află cel puțin un blocaj la nivelul tiroidei. După administrarea
unui tratament adecvat, acestea slăbesc fără să administreze niciun produs pentru slăbit. De
cele mai multe ori slăbesc pentru că tratează cauza.
De ce Terapia Vlad?
Pentru că nu am limitat zona terapeutică la un singur domeniu. Am combinat
armonios tot ce am descoperit mai eficient din toate domeniile medicinei alternative:
Reflexoterapie, Nutriție, Fitoterapie, Homeopatie, Aromoterapie. Combinația sinergică din
fiecare domeniu menționat, printr-o metodă evolutivă de alegere a remediilor în funcție de
diagnostic și simptome, mă face să ma simt originală și am considerat că această abordare se
poate numi Terapia Vlad.
De ce între știință și artă?
Pentru că am simțit plantele, remediile, efectul și dozajul acestora, înainte să le
gândesc.
Dovada științifică a eficienței acestora este atestată încă din Antichitate. Însă măiestria
de a le combina între ele, de a „jongla” cu dozajul... ține mai mult de artă... de creație... de
persoane cu un puternic simț ezoteric.
Tot ceea ce am întreprins în profesiile mele a depășit limita științifică. Am încercat să
aduc o amprentă originală și creativă, care să mă reprezinte atunci când am vrut să
demonstrez ceva. Suplimentele, cremele, remediile create de mine au venit instinctiv, mai
întâi dintr-un simț practic de a le crea, apoi am încercat să interpretez științific ceea ce mi-a
ieșit... Și cred că mi-au ieșit bune așa... conform studiilor de caz și pacienților mulțumiți, care
s-au tratat cu produse create de Adriana Vlad.
 Reflexoterapia – Presopunctura

Reflexoterapia sau Presopunctura, așa cum am menționat, reprezintă cea mai la

îndemână metodă de investigare. Prin această metodă putem să descoperim, din timp, la ce
afecțiuni suntem vulnerabili, la ce organe avem sensibilitate și care dintre acestea sunt
predispuse la îmbolnăvire.
O simplă ședință de examinare, în special a punctelor reflexogene din talpă, ne poate
avertiza că la un anumit organ sau la mai multe există un blocaj. Acesta poate fi energetic sau
emoțional.
Cauzele bolilor pot fi multiple: ereditare, emoționale, energetice sau prin intoxicații
cu medicamente, alimente, tutun, stres, oboseală, etc. Tocmai de aceea, prin Reflexoterapie
ne putem da seama, chiar înainte de a se instala boala, despre ce organ al corpului trebuie să
ne îngrijim sau ce viitoare afecțiuni putem preveni.
Sigur, că atunci când vorbim de prevenție, putem folosi Presopunctura, iar acolo unde
există boli cronice, care trebuie tratate serios, vorbim despre ședințe de Reflexoterapie în cure
repetate, ca tratament.
Presopunctura este o procedură manuală prin care se apasă un punct reflexogen
situat în talpă, în palmă, pe brațe, tâmple, cap sau alte zone cu puncte reflexogene.
Presopunctura este recomandată atât pentru diagnsoticare, când se apasă punctele
pentru a le detecta pe cele dureroase. Atunci când punctul din talpă care reflectă rinichiul,
inima, ficatul, etc. este dureros, atunci putem extinde investigațiile referitoare la acel organ,
prin alte metode: ecograf, tomograf, analize de laborator, etc.
Atenție însă, că punctele cu blocaje nu dor întotdeauna. Însă, prin presare, apăsare,
dacă terapeutul este experimentat, își dă seama de stadiul blocajului. Punctul respectiv este
indurat, tare, ca o gâlmă sau un bob de nisip.
Presopunctura este recomandată și în stadii acute ale unor afecțiuni. Spre exemplu
într-o colică renală sau biliară, când tot organismul este bulversat de durere, pacientul nu are
dispoziția și starea necesară să-i fie masate profund punctele reflexogene, atunci se
recomandă o apăsare scurtă, repetativă, de 3-4 ori a punctului vulnerabil al organului în
cauză.
Reflexoterapia este procedura complementară Presopuncturii, recomandată în
afecțiuni cronice și în cure de tratament. Spre exemplu, în colică renală sau biliară, așa cum
am arătat, ne folosim de Presopunctură, până dispare durerea, perioada acută. Apoi, putem să
facem o programare la un terapeut experimentat, care ne poate masa acele puncte prin
anumite manevre în mai multe ședințe. Se recomandă câte 10-15 ședințe/lună, în cure de 3
luni, în combinație cu alte tratamente naturiste: suplimente fitoterapice, remedii homeopate,
gemoderivate, aromoterapie, nutriție.
În timpul ședințelor de reflexoterapie, în care o ședință poate dura între 30-50 minute,
se poate îmbina armonios Aromoterapia. Spre exemplu, la persoanele cu afecțiuni renale, se
pot introduce în încăpere uleiuri esențiale de Ienupăr și Pin, care fiind inhalate în timpul
masajului reflexogen, potențează efectul revitalizării rinichilor.
Prin reflexoterapie, punctele congestionate se masează sistematic maxim 1 minut,
apoi se trece la altele, după care se revine la același punct de aproximtiv 3-4 ori în timpul
unei ședințe.
Eficiența maseorului se poate verifica prin evoluția durerii. La început, primul minut
de masaj al punctului respectiv este foarte dureros, o durere mai intensă, însă, după ce se
revine la acesta, în al doilea minut durerea scade în intensitate, iar la al treilea, respectiv la al
patrulea minut, punctul se încălzește, arde, după care se decongestionează și indurația se
dizolvă, nemaifiind dureros.
Atenție cu punctul de la inimă. Dacă fiecare organ are corespondent puncte
reflexogene la ambele tălpi, inima are ca punct reflexogen doar talpa stângă, iar ficatul,
similar cu cel de la inimă, are ca punct reflexogen doar în talpa dreaptă.
Punctul de la inimă nu se masează mai mult de 1 minut deodată. Se mai poate relua
masarea acestuia încă 1 minut, dar nu mai mult.