Clasa a X-a N

Petrolul și cărbuni

Leuștean Lorena-Pop Kara

Combustibili fosili și surse de materii prime organice

PETROLUL
Petrolul brut, numit și țiței, este un combustibil fosil, de natură organică, cunoscut și folosit
încă din antichitate. Produsele obținute prin prelucrarea petrolului brut au devenit
indispensabile societății moderne; petrolul brut este considerat la fel de valoros ca și aurul,
de aceea a fost numit aurul negru.
ISTORIC
Petrolul a fost descoperit în urmă cu câteva mii de ani. Având densitatea mai redusă decât a
apei sărate, s-a găsit în caverne și zone cu straturi sedimentare calcaroase, argiloase, sau
nisipoase de la suprafața. În cazul în care straturile impermeabile de argilă sunt deasupra,
nepermițând ieșirea la suprafață a petrolului, acesta se va găsi în straturile profunde de
unde va fi extras prin sonde petroliere. Oamenii au învățat să folosească asfaltul, prin
amestecare cu nisip și alte materiale ce etanșează pereții corăbiilor.
 Formarea și extracția petrolului
Petrolul brut s-a transformat în urmă cu milioane de ani si este rezultatul
transformărilor chimice și fizice ale amestecului de mâl (resturi vegetale și animale) existent pe
fundul mărilor și oceanelor. Acumularea continuă de sedimente a scufundat în subsolul pământului,
la o adâncime de aproximativ 3 km, mâlul bogat în materii organice, numit nămol sapropelic. Sub
acțiunea presiunii și a temperaturii nămolul s-a transformat în rocă (numită rocă primară), iar
materia organică (descompusă de bacterii anaerobe) într-un amestec de petrol brut, apă și gaze. Sub
acțiunea gazelor, petrolul brut migrează de la o rocă la alta și se acumulează, doar în cele
impermeabile, ca într-un recipient perfect etanș, numit zăcământ (sau o pungă de petrol).
Compoziția petrolului
Petrolul brut este un amestec complex a cărui compoziție diferă de la un zăcământ la altul.
Principalele clase de compuși care se găsesc în orice zăcământ de petrol brut sunt: hidrocarburile
(alcani, cicloalcani și arene, compușii organici cu oxigen, azot sau sulf și unele metale (vanadiu,
molibden, nichel)).
Proprietățile fizice ale petrolului sunt determinate de compoziția sa. Este un lichid vâscos, a cărui
culoare variază de la galben până la negru, cu miros caracteristic. De asemenea, este insolubil în
apă.
 ► RESURSELE DE PETROL
Rezervele de petrol ale Romaniei sunt estimate la 181 milioane tone.
Consumul de petrol se
estimează la 6,54 milioane tone/an din rezervele interne și 6,76 milioane
tone/an din import.
► GAZELE NATURALE
Gazul natural este un gaz inflamabil care se află sub forma de zăcământ în
straturile din adâncime ale pământului. Gazul natural este asociat cu
zăcăminte de petrol, procesele de formare a lor fiind asemanătoare.
► COMPOZIȚIA GAZULUI NATURAL
Gazul natural este un amestec de gaze, care poate fi foarte diferit dupa
așezarea zăcământului.
Cea mai mare parte fiind constituită din metan, la care se adaugă uneori în
cantități apreciabile de hidrocarburi saturate (alcani), metan (CH4), etan
(C2H6), propan (C3H8) și hidrocarburi nesaturate alchene sau olefine și
hidrocarburi aromatice.
► FORMAREA GAZULUI NATURAL
Gazul natural ia naștere prin procese asemănătoare petrolului cu care este
găsit frecvent împreună. Gazul se formează din organisme microscopice
moarte (alge, plancton) fiind izolat de aerul atmosferic, în prezența unor
temperaturi și presiuni ridicate, condiții care au luat naștere prin sedimentarea
pe fundul mărilor fiind acoperite ulterior de straturi impermeabile de pământ.
Petrolul- sursă de materii prime și produse finite

Petrolul brut este extras din zăcământ și este transportat pe căi feroviare sau navală
(cu vapoare numite tancuri petroliere) spre rafinarii, unde în instalații speciale este
separat in componente, adica este rafinat. Procedeul care stă la baza rafinării este
distilarea.
Distilarea este procedeul fizic de separare a componentelor amestecurilor de lichide
miscibile; constă în încălzirea, la fierbere, a amestecului de lichide și condensarea
vaporilor în dispozitive, numite condensatoare (refrigerente). Deoarece în urma
distilării petrolului brut se
obțin amestecuri de hidrocarburi saturate, cu puncte de fierbere apropiate, numite
fracții, operația se numeste distilare fracționată. Ea se face industrial în coloane de
distilare fracțională.
 Componente rezultate în urma distilării fracționale
la presiunea atmosferică a petrolului brut

► Fracția C1-C4, numită gaze ușoare, este folosită atât

ca materie primă în petrochimie cât și ca gaz
combustibil.
► Fracția C5-C6 , numită eter de petrol și respectiv C6-
C7, numită solvent nafta ușoară este principalul
constituent al benzinei.
► Fracția C6-C10, numită nafta constituie materie
prima atât pentru obținerea benzinelor cât și în
petrochimie.
 ► Fracția C11-C15, numită cherosen sau
petrol lampant, este folosită drept carburant în
turboreactoare (pentru avioane), dar și pentru
încălzirea locuințelor.
► Fracția C12-C20, numită motorină este
folosită drept carburant în motoarele Diesel.
► Fracția >C20, se numește reziduu
atmosferic și este rezidul solid rămas după
distilarea petrolului brut; este materie primă: în
urma distilării la presiune scăzută a reziduului
atmosferic se obțin: lubrifianți și păcură.
Chimizarea petrolului
► Fractiile principale obtinute in urma distilarii pot fi
folosite ca atare sau pot fi supuse unor procedee de
rafinare avansata, cu scopul de a obtine produse noi.
Prelucrarea petrolului se mai numeste chimizare.
► Chimizarea petrolului se poate face prin:
► procedee fizice: distilarea sub presiune si
distilarea sub vid;
► procedee chimice: cracare catalitica, la ≈440C; cracare
la temperatura ridicata (≈800C); reformare catalitica.
► Cu exceptia fractiei >C , toate celelalte fractii
petroliere sunt transformate in benzine de calitate
superioara. Toate fractiile petroliere sunt transformate in
compusi care sunt la randul lor materii prime pentru
diferite ramuri industriale.
.
► Produsele obtinute la rafinarea petrolului sunt
transportate, cel mai ieftin si practic prin conducte
de mare capacitate,
numite oleoducte, de la rafinarie spre centre, fie
pentru comercializarea (cazul combustibililor si a
benzinelor), fie pentru prelucrarea ulterioara (cazul
compusilor care sunt folositi ca materie prima).
► Extractia si transportul petrolului
brut precum si a produsilor otinuti prin rafinarea
acestuia sunt riguros supravegheate cu scopul
asigurarii calitatii mediului inconjurator. De
activitatile de urmarire si control al calitatii
mediului raspund in egala masura rafinariile,
transportatorii, administratia locala si
guvernamentala

 PETROLUL
INDUSTRIA
AGROCHIMIE
FARMACEUTICA
CHIMIE PETROCHIMIE

POLIETEN
POLIPROPEN
POLISTIREN
POLIMER ADEZIV
ETEN
-fluoruraț RĂȘIN BENZE
PROPEN
-clorurați ADITIVI TOLUE
STIREN
XILEN
Ă

 Teoria țițeiului
-țiței de origine vegetală (formându-se din plante)
-țiței de origine animală (rezultând din transformarea grăsimilor animalelor
marine pesti)
-țiței de origine mixtă (vegetala,animală prin transformarea plantelor și
animalelor marine. Ramura chimiei care se preocupă cu prelucrarea
produselor petroliere se numesc Petrochimie. Motoarele cu explozie folosesc
drept combustibil benzinele care sunt amestecuri cu hidrocarburi. Benzinele se
diferențiază în funcție de cifra Octonică CO. Cifra octonică a unei benzine
este dată de conținutul în izoctomi comparativ cu conținutul normal heptan al
unei benzine. Carburanti obisnuiti au cifra octanica intre 70-100 pe când
super carburantii au cifra octonica intre 120-140.
► POLUAREA CU PETROL A MĂRILOR
Poluarea cu petrol a mărilor poate apărea când se curăță tancurile petroliere sau când au loc
accidente pe platformele de porare. Dezastre mari pot fi cauzate de avarierea tancurilor unor
petroliere uriașe sau la scufundarea lor. Petele de țiței duc la pierderi de vieți printre păsări și alte
vietăți marine.
► Acțiunea produselor petroliere și a gazelor naturale asupra aerului
Utilizarea petrolului provoacă poluări masive ale aerului în multe orașe. Gazele de eșapament
evacuate de autoturisme și de alte mașini cu combustie internă conțin gaze otrăvitoare cum ar fi:
monoxidul de carbon, hidrocarburi nearse, oxizi de azot si plumb. Unii dintre acești agenți de
poluare reacționează cu lumina soarelui producând acel smog neplăcut, fotochimic, care pluteste
deasupra multor orașe.
► Acțiunea produselor petroliere asupra solului
Reziduurile lichide impurifică solul prin infiltrarea apelor poluate care se epurează parțial
depunând elementele nocive în sol. Apele reziduale infiltrate, produc modificări importante la
suprafață și în apropierea imediată a suprafeței, schimbând astfel în mod nefavorabil mediul de
dezvoltare al faunei și florei.
 Curiozități despre petrol
1. Primii care au cunoscut și folosit petrolul, cu mii de ani in urmă, au fost chinezii. Ei au
reușit să sape, folosind o tehnică rudimentară, la adâncimi de 500 și chiar 900 de metri.
2. La Surahani, în peninsula Apcheron
Curiozități (Caucaz), se găsea vestitul “templu al focului”.
despre petrol
Focurile de aici, divinizate de localnici și pelerini se datorau aprinderii emanațiilor de gaze
din țiței.
3. Focuri, provocate de aprinderea unor asemenea emanații, au fost și în țara noastră , la
Vladoaia, pe Valea Mileavului și la Lopătari – Buzău, ultimele cunoscute încă din vremea
romanilor, au ars și continuă să ardă și în zilele noastre.
4. Cele mai vechi mărturii scrise despre petrol le datorăm scriitorilor antici, printre care
Herodot, Diodor din Sicilia, Strabon, Pliniu cel Batran si Plutarch.
5. Țițeiul a fost folosit în antichitate ca mortar, mijloc de combatere a igrasiei, la
calafatuirea corăbiilor, la conservarea cadavrelor, la iluminat prin torțe sau opiate, la
asfaltarea șoselelor în Persia, la încălzit printr-un sistem de conducte.
6. Țițeiul a fost folosit la tratarea a numeroase boli ca: astma, guta, reumatismul,
dizenteria, oprirea hemoragiilor, oblojirea rănilor, râia, calmarea durerilor de dinti.
 Cărbunii
► Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun - neagră cu proprietăți combustibile formată
prin carbonizarea resturilor unor plante din epocile geologice. Procesul de incarbonizare a
plantelor preistorice s-a produs cu milioane de ani în urmă, prin două procese mai importante:
1. faza biochimică produsă de bacterii și ciuperci care transformă celuloza și lignina din plante;
2. faza geochimică, faza propriu zisă de incarbonizare, care se produce la temperaturi și presiuni
ridicate formându-se într-un timp îndelungat huila și antracitul.
Cărbunii sunt folosiți majoritar pentru producerea energiei electrice și termice, drept combustibili
solizi precum și ca materie prima pentru obținerea cocsului, gudroanelor și a gazelor de cocserie
(principalele fracții rezultate la distilarea cărbunilor).
Cărbunii naturali sunt combustibili
fosili, formați ca și petrolul, prin
acumularea și depozitarea resturilor
vegetale și animale la nivelul
suprafețelor uscate ale scoarței
tereste.
Procentul de carbon este un criteriu de
clasificare a cărbunilor în:
► superiori, varietăți precum antracitul,
huila și lignitul, care au procent de mare
și putere calorică mare;
► cărbuni inferiori, precum carbunele
brun și turba, care au un procent de
carbon mic și putere calorică mică.
Există 3 categorii principale de cărbuni. Tipurile acestora depind de gradul în care cărbunele s-a
modificat în timp. Lignitul numit și cărbune brun, după culoarea lui, este cel mai puțin modificat și are
cel mai mic conținut de carbon de 30%. Huila este cea mai răspândită și degajă cea mai mare cantitate de
căldură. Acest cărbune are, de obicei, straturi alternante, întunecoase și lucioase. Benzile lucioasr erau la
origine material lemnos, iar straturile întunecoase s-au format din rămășițele plantelor mai mici.
Antracitul este cărbunele superior. Se compune din 98% carbon și este foarte greu de extras, dar este
curat la manipulare. Arde cu o flacără foarte fierbinte și degajă puțin fum.
Compoziția se poate exprima ca: masă organică, care conține C, H, N, O și S din combinațiile organice;
masă combustibilă; masă anhidră, care conține și masa minerală, adică tot, mai puțin apa; masa uscată la
aer (masa pentru analiză), care conține și umiditatea de constituție și cea higroscopică, compoziție
folosită în determinările de laborator, fiind stabilă; masa inițială, care conține și umiditatea de îmbibație,
adică compoziția cărbunelui introdus în fiecare.
Utilizări ale cărbunilor
Cărbunele este utilizat cel mai des ca şi combustibil. Până nu demult o cantitate mare de cărbune era arsă
pentru a încălzi locuinţele. În zilele noastre, cărbunele este ars pentru a genera electricitate sau în procese
industriale. Înainte de exploatarea pe scară largă a gazelor naturale, unele ţări îşi produceau întreaga
cantitate de gaze din cărbune.
EFECTELE CARBUNELUI ASUPRA (solului,apei,aerului)

EFECTELE ASUPRA SOLULUI

Terenurile agricole sau forestiere aflate in zona exploatarilor miniere de adancime sau de suprafata nu mai pot fi utilizate o
perioada indelungata de timp dupa ce s-a intrerupt activitatea de expolatare.
► EFECTELE ASUPRA APEI
Dezorganizarea straturilor de roci poate provoca modificari in harta hidrografica a zonei si intrarea suvoaelor de apa printre
fisurile produse in roci poate ridica la suprafata substantele toxice si substante cu caracter acid pe care apoi le transporta in
ecosistem. In acest fel se modifica pH-ul apelor subterane si de suprafata cu efecte negative asupra faunei si florei acvatice
► EFECTELE ASUPRA AERULUI
Gazele rezultate in urma arderii carbunilor in termocentrale contin cantitati insemnate de dioxid de
carbon, dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi. Acestea genereaza efectul de sera si ploile acide
► Actiunea produselor petroliere asupra apei
Reziduurile de petrol ajung in bazinele naturale de apa prin deversarea de ape reziduale rezultate de la rafinarii, uzine de
cracare si alte instalatii de prelucrare a titeiului. Aceste reziduuri conduc la cresterea temperaturii si turbiditatii, la formarea
unei pelicule de petrol la suprafata apei sau a unor emulsii (apa- petrol sau petrol-apa) si la schimbarea compozitiei apei,
prin dizolvarea in aceasta a substantelor petroliere solubile, toxice in anumite concentratii, pentru organismele acvatice, om
si animale.
 Concluzii
A. Petrolul brut (țițeiul) și cărbunii sunt combustibili fosili și se găsesc în zăcăminte
naturale.
B. Petrolul este o sursă de materii prime organice; acestea se extrag din petrolul brut
prin distilare fractionată.
C. Chimizarea petrolului se poate face prin procedee fizice și chimice.
D. Cărbunii sunt combustibili și materii prime pentru obținerea cocsului.
 Bibliografie/Webografie

Manual pentru clasa a X a Chimie, autori Luminița Vlădescu, Corneliu Tărăbășanu-

Mihăilă, Luminița Irinel Doicin
Webografia
https://zdocs.ro/doc/petrolul-si-carbunii-w1knodgyky1r
https://www.scribd.com/presentation/24937039/Petrolul-%