I.

L Caragiale

Ion Luca Caragiale, dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, s-a nascut pe 30 ianuarie 1852, in
satul Haimanale, judetul Prahova, astazi I. L. Caragiale, judetul Dambovita.

Caragiale face primele clase primare in particular, iar urmatoarele trei la Gimnaziul „Sfintii Petru si
Pavel” din Ploiesti. Urmeaza in perioada 1868 – 1870 Conservatorul de Arta Dramatica din Bucuresti.

Caragiale si-a inceput activitatea jurnalistica la publicatiile umoristice ale vremii. In 1873 scrie in
rubricile „Varietati” si „Una – alta” ale revistei „Ghimpele”, colaboreaza apoi cu „Alegatorul Liber”,
„Uniunea Democratica”, scoate in 1877 revista umoristica „Claponul”.

Din anul 1878 Caragiale devine redactor la revista „Timpul”, alaturi de Mihai Eminescu, Ronetti-
Roman si Ioan Slavici. Participa la intrunirile societatii Junimea, in casa lui Titu Maiorescu, facand
cunoscute o parte din scrierile sale. Prima sa opera de proportii mai mari, comedia „O noapte
furtunoasa” a fost publicata in anul 1879 in revista „Convorbiri literare”. Au urmat alte scrieri de
succes, precum „Conul Leonida fata cu reactiunea”, citita in cercul Junimii, „O scrisoare pierduta”,
piesa ce a avut prima reprezentatie pe scena Teatrului National pe 13 noiembrie 1884, „D-ale
carnavalului” (1885), drama „Napasta” (1890).

Caragiale a mai colaborat si cu alte publicatii, precum Convorbiri critice, Viata romaneasca,
Constitutionalul, Romania libera, Luceafarul, etc. Retras din ziaristica, Caragiale infiinteaza in 1893
revista umoristica „Moftul roman”, in care a publicat unele dintre cele mai valoroase schite ale sale.
Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii si o drama), nuvele si povestiri, momente si
schite, publicistica, parodii, poezii.

Caragiale a fost director al Teatrului National din Bucuresti, si a fost ales membru al Academiei
Romane post-mortem. Ion Luca Caragiale moare pe 22 iunie 1912, si este inmormantat in cimitirul
Belu din Bucuresti, alaturi de M. Eminescu si G. Cosbuc.