Intrebari examen masaj: PG 32

1. Pentru etimologia cuvântului "masaj", s-au propus următorii termeni:

a. massein
b. massor
c. massesch
d. massare
e. massage

2. În lucrările scrise, pentru prima dată, termenul de masaj a fost folosit în anul:
a. 1810
b. 1813
c. 1830

3. În lucrările scrise, pentru prima dată, termenul de masaj a fost folosit de către:
a. Lepage, în lucrarea Cercetări istorice asupra medicinei chineze
b. Hyeronimus Mercurialis, în lucrarea De arte gymnastica
c. Theodora Atanasiu, în lucrarea Masajul practic şi teoretic, general şi parţial

4. Părintele gimnasticii medicale şi masajului a fost:

a. Hippocrate
b. Galenus
c. Avicena
d. Herodicus din Lentini

5. În România, primul curs de masaj scris a fost elaborat de:

a. Helmagiu în 1889
b. Adrian Ionescu în 1940
c. Manga în 1885

6. Completaţi definiţia clasică a masajului cu cuvintele care lipsesc:

Masajul este prelucrare metodica a părţilor moi ale corpului, prin
acţiuni manuale sau mecanice, în scop fiziologic sau
curativo-profilactic.

7. Completaţi definiţia modernă a masajului cu cuvintele care lipsesc:

Masajul constă în aplicarea, manuală, mecanică sau
electrica, metodică şi sistematică , a unor procedee specifice asupra părţilor moi ale corpului, în scop
igienic (fiziologic), profilactic şi terapeutic-recuperator.
8. Obiectul de studiu al masajului este:
a. menţinerea proprietăţilor funcţionale ale organismului
b. omul şi modalităţile de acţionare prin intermediul cărora poate contribui la asigurarea
unei stări de sănătate optime
c. prevenirea apariţiei unor perturbări în funcţionalitatea organismului
d. tratarea unor afecţiuni

9. Contraindicaţiile totale şi definitive ale masajului sunt determinate de:

a. unele îmbolnăviri sau tulburări uşoare sau trecătoare
b. îmbolnăviri maligne grave

10. Eşecul terapeutic poate avea următoarele cauze:

a. aplicarea greşită a metodei
b. aplicarea sa în cazul unei afecţiuni care nu prezintă indicaţii pentru această terapie
c. lipsa de forţă şi mobilitate a mâinilor maseurului

11. În kinetoterapie masajul se foloseşte:

a. în cadrul secvenţelor alternante din şedinţa de exercitare
b. în şedinţe separate, independente
c. doar pentru producerea unei stări de bine subiectului

12. După mediul folosit, masajul se clasifică în:

a. manual
b. uscat
c. mecanic
d. profund
e. umed

13. După scopul urmărit, masajul se clasifică în:

a. superficial
b. igienic (fiziologic)
c. profund
d. profilactic
e. Terapeutic-recuperator
14. Temperatura optimă în sala de masaj este de:
a. 18-20
b. 20-22
c. 22-24

15. Intensitatea, ritmul şi numărul de repetări a procedeelor şi tehnicilor de masaj se stabilesc în

funcţie de:
a. vârsta pacientului
b. scopul urmărit
c. stilul maseurului
d. sensibilitatea celui masat
e. temperatura mediului ambiant
f. apariţia durerii

16. Printre regulile de igienă privind aplicarea masajului se numără:

a. masajul terapeutic se aplică cu cel puţin o jumătate de oră înaintea mesei
b. golirea, înainte de aplicarea masajului, a vezicii urinare şi colonului
c. aplicarea masajului terapeutic numai dimineaţa
d. aplicarea masajului igienic la 2-3 ore înainte sau după servirea mesei
e. igiena corectă a corpului şi îmbrăcăminţii

17. După şedinţele de masaj lungi, cu efect calmant, relaxator, se recomandă:

a. repaus
b. exercţii fizice de înviorare
c. exerciţii de respiraţie

18. Pentru a asigura progresivitatea aplicării procedeelor şi tehnicilor în cadrul şedinţei de masaj,
şedinţa va începe cu:
a. procedee şi tehnici mai vii, mai puternice, pentru a încălzi subiectul
b. cu procedee simple, uşoare, suple, cu caracter de testare/examinare şi pregătitor

19. Alegeţi dintre afirmaţiile de mai jos pe cele care sunt adevărate :
a. procedeele aplicate cu tehnici lente şi uşoare, scurtează durata masajului
b. procedeele aplicate cu tehnici lente şi uşoare au efect calmant, liniştitor
c. procedeele aplicate cu tehnici scurte, vii, executate cu intensitate crescută prelungesc
durata şedinţei de masaj
d. procedeele aplicate cu tehnici scurte, vii, au efect stimulator, excitant
20. Aparatele de percuţie se folosesc pentru a realiza:
a. o compresiune mai eficientă a diferitelor zone
b. stimularea sensibilităţii superficiale şi profunde
c. relaxarea subiectului

21. În masaj se folosesc o serie de ingrediente în scopul:

a. aromatizării corpului şi încăperii
b. facilitării alunecării mâinilor pe piele
c. obţinerii unor efecte terapeutice

22. Masajul occidental contemporan include:

a. Metoda Esalen
b. Masajul pentru drenarea manuală a limfei
c. Tehnica Rolfing
d. Tehnica Rosen

23. Integrarea structurală şi funcţională include:

a. Masajul neuromuscular
b. Tehnica Trager
c. Masajul pentru sportivi
d. Tehnica Alexander

24. Metodele orientale energetice sunt:

a. Presopunctura şi shiatsu
b. Tehnica Reiki
c. Echilibrarea zero
d. Presopunctura psihosomatică

25. Printre metodele şi tehnicile integrative se numără:

a. Jin Shin Jzutsu
b. Terapia prin polaritate
c. Reflexologia
d. Terapia craniosacrală
26. Reflexologia, ca şi categorie de metode complementare masajului clasic:
a. este ştiinţa care studiază reflexele corpului omenesc
b. îşi propune să analizeze principalele zone reflexogene ale organismului şi să găsească
metode şi tehnici de influenţare benefică a acestora
c. se bazează pe ideea conform căreia în corpul uman circulă, prin canale invizibile,
energie vitală

27. Metodele tradiţionale asiatice, ca şi categorie de metode complementare masajului clasic:

a. au fost descoperite de Barczewski, în 1911
b. urmăresc să determine reechilibrarea scurgerii energiei prin corpul uman şi restabilirea
stării de sănătate
c. folosesc zone sensibile sau chiar dureroase la palpare, interpretate a fi manifestări
reflexe, la distanţă, ale unor organe bolnave

Intrebari examen masaj: PG 68

1. Principalele obiective urmărite de aplicarea masajului şi a tehnicilor complementare în scop

igienic sunt:
a. menţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate
b. scăderea capacităţii funcţionale a organismului
c. creşterea rezistenţei la efort
d. călirea organismului
e. scăderea rezistenţei la îmbolnăviri

2. Masajul igienic se recomandă a fi aplicat:

a. dimineaţa, cu tehnici executate în ritm viu, intensitate medie, durată scurtă
b. seara, cu caracter relaxator, liniştitor, asociat cu baia călduţă
c. seara, cu tehnici executate în ritm viu, intensitate medie, durată scurtă
d. dimineaţa, cu caracter relaxator, liniştitor, asociat cu baia călduţă

3. La munte sau la mare, masajul poate fi asociat cu:

a. baia de aer
b. baia de soare
c. băile în apa mării, râurilor, bazinelor
d. baia de mulţime
4. Masajul umed poate fi aplicat folosind:
a. mâinile bine săpunite
b. un aparat de masaj
c. o mănuşă sau perie specială
d. piatra ponce

5. Funcţiile pielii care trebuie luate în considerare atunci când se aplică masajul igienic sunt:
a. funcţia neurologică
b. funcţia de emulaţie
c. funcţia circulatorie la nivel periferic
d. funcţia de excreţie
e. funcţia de proiecţie (greseala sau de protectie) ??

6. La nivelul pielii, masajul contribuie la:

a. îmbunătăţirea troficităţii şi tonicităţii
b. îmbunătăţirea puterii de contracţie
c. îmbunătăţirea elasticităţii
d. îmbunătăţirea sensibilităţii
e. îmbunătăţirea mobilităţii articulare

7. Prin masajul igienic aplicat asupra sistemului neuro-muscular se contribuie la prevenirea

apariţiei:
a. fibrozărilor
b. aderenţelor cicatriceale
c. vergeturilor
d. distrofiilor

8. Printre cele mai cunoscute efecte ale masajului asupra circulaţiei se numără:
a. ameliorarea consistenţei
b. punerea în mişcare a maselor de sânge periferic stagnat
c. combaterea hipoesteziei | este o boala a sistemului nervos central cat si perifieric
d. deschiderea de noi capilare şi lărgirea celor deja deschise
e. drenarea spaţiilor interstiţiale

9. Printre efectele demonstrate ştiinţific ale masajului asupra circulaţiei sanguine se numără:
a. masajul creşte tensiunea arterială
b. masajul scade tensiunea arterială
c. masajul determină creşterea vitezei de circulaţie a sângelui
10. Alte efecte ale masajului demonstrate ştiinţific:
a. randamentul unui muşchi obosit este mai mare după 5 minute de masaj decât după 5
minute de odihnă
b. masajul determină scăderea volumului secreţiilor glandelor endocrine şi exocrine
c. masajul prelungit creşte pragul sensibilităţii la durere
d. masajul determină scăderea fluxului limfatic
e. masajul determină creşterea rezistenţei la oboseală

11. Examinarea subiectului în vederea aplicării masajului este folosită pentru:

a. diagnosticare
b. evaluarea stării subiectului (momentane şi în timp)
c. reglarea actului terapeutic

12. Care dintre reperele din prima coloană trebuiesc urmărite pentru a decela aspectele
patologice din coloana a doua? Selectaţi cifrele corespondente şi transcrieţi-le în coloana a treia.
Repere Aspecte patologice Corespondenţe

1. Culoarea - d, e, a, h
2. Temperatura – f, c
3. Grosimea – b, g
4. Mobilitatea ţesuturilor – I,j
5. Sensibilitatea - k
a. Vitilogo
b. Hipertrofie
c. Inflamaţie
d. Cianoză,
e. Melanodermie,
f. Tulburări circulatorii la nivelul
extremităţilor
g. Atrofie
h. Eritem
i. Fibroză
j. Cicatrice aderentă
k. Hiperestezie
13. În cadrul examinării pielii şi ţesutului conjunctiv subcutanat, convorbirea cu subiectul poate
da informaţii despre:
a. existenţa unor senzaţii de furnicături (parestezii)
b. existenţa unor senzaţii de mâncărime (prurit)
c. existenţa unei senzaţii de greutate, de tensiune, crampe
d. caracteristicilor fenomenelor dureroase (ritmului inflamator sau ritmului mecanic) şi
asupra eventualelor fenomene de blocaj

14. Examinarea viscerelor abdominale se realizează ţinând cont de următoarele repere:

Viscerul examinat Reper Corespondenţă

1. Ficat - b
2. Vezică biliară - a
3. Stomac - f
4. Splină - c
5. Colon - d
6. Intestin subţire - e

a. se palpează în hipocondrul drept, în

punctul lui Murphy
b. se palpează sub marginea inferioară a
grilajului costal drept
c. se palpează în hipocondrul stâng
d. se palpează pornind de la fosa iliacă
internă dreaptă, urcând spre
hipocondrul drept, până la unghiul
hepatic, apoi spre unghiul splenic şi de
acolo spre fosa iliacă internă stângă;
e. se palpează ansamblul anselor în
regiunea periombilicală
f. se examinează prin palparea zonei
epigastrice şi ombilicale
15. Examinarea palpatorie a ţesutului muscular poate da informaţii despre:
a. existenţa unor hipertonii
b. prezenţa tulburărilor circulatorii
c. tulburări ale sensibilităţii superficiale
d. existenţa unor induraţii sau fibroze
e. existenţa unor hematoame

16. Examinarea vizuală a articulaţiilor poate da informaţii despre:

a. poziţia spontană a articulaţiei (antalgică sau prin deformare)
b. existenţa unor nuclei de osificare (miozită osifiantă)
c. modificări de volum

17. O membrană sinovială normală:

a. nu poate fi percepută
b. poate fi palpată printr-o abordare corectă

18. Examinarea sistemului nervos urmăreşte să obţină informaţii despre:

a. existenţa edemelor
b. existenţa eventualelor modificări de culoare ale pielii
c. sensibilitatii

Intrebari examen masaj: PG 106

1. Se numesc principale sau fundamentale procedeele de masaj care:

a. au efectele cele mai puternice asupra organismului
b. nu pot lipsi din aplicaţiile mai importante ale masajului
c. sunt cel mai uşor de executat şi se învaţă cel mai uşor

2. Procedeele principale (fundamentale) de masaj sunt :

a. presiunile
b. efleurajul
c. tapotamentul
d. frământatul
e. scuturăturile
f. fricţiunile
g. vibraţiile
3. Netezirea (efleurajul) se adresează în special:
a. hipodermului
b. tegumentelor
c. muşchilor

4. Din punct de vedere al modului cum lucrează mâinile, netezirea are următoarele tehnici:
a. neteziri simultane
b. neteziri executate cu degetele
c. neteziri executate cu faţa palmară sau dorsală a mâinii
d. neteziri alternative

5. Din punct de vedere al sensului de acţionare, netezirea are următoarele tehnici:

a. neteziri longitudinale
b. neteziri lungi
c. neteziri medii
d. neteziri oblice
e. neteziri circulare
f. neteziri scurte
g. neteziri transversale

6. Sensul în care se aplică netezirea este:

a. cel al circulaţiei de întoarcere
b. pe cap, gât şi ceafă - de la omoplaţi spre umeri şi cap
c. pe membre - de la extremităţi spre rădăcini

7. Fricţiunea are cel mai puternic efect :

a. de decontracturare
b. analgezic
c. de stimulare psihică

8. Din punct de vedere al sensului de execuţie, care respectă particularităţile anatomice ale
diferitelor părţi ale segmentelor sau regiunii, fricţiunea are următoarele tehnici:
a. fricţiuni cu marginea cubitală a mâinii
b. fricţiuni circulare, elipsoidale (concentrice sau excentrice)
c. fricţiuni în zig-zag
d. fricţiuni cu pumnul închis
e. fricţiuni liniare

9. Din punct de vedere metodic, fricţiunea are următoarele tehnici:

a. fricţiuni în cleşte
b. fricţiuni simple
c. fricţiuni combinate
d. fricţiuni cu nodozităţile degetelor

10. Printre indicaţiile metodice recomandate pentru aplicarea fricţiunii se numără:

a. se recomandă dozarea intensităţii în funcţie de sensibilitatea pielii şi a celorlalte
ţesuturi
b. fricţiunea circulară se realizează numai în sensul mişcării acelor de ceasornic
c. sunt permise mişcări "pe sărite"
d. după un număr oarecare de mişcări pe loc, mâna se deplasează în imediata vecinătate,
continuând prelucrarea

11. Frământatul se caracterizează prin :

a. acţiuni de împingere şi tragere a mâinilor, pe suprafeţe mai mult sau mai puţin întinse
ale pielii, cu o anumită apăsare (presiune) şi cu un anumit ritm, variabil, în funcţie de
necesităţi
b. presarea ţesuturilor moi subcutanate pe ţesuturile profunde sau pe un plan dur (osos
sau cartilaginos) şi deplasarea lor, în limita elasticităţii proprii
c. prinderea muşchilor şi a altor ţesuturi profunde, ridicarea lor atât cât le permite
elasticitatea proprie şi stoarcerea, prin comprimare sau prin presiuni pe planul profund

12. Frământatul în brăţară se aplică :

a. pe regiunile întinse şi plane
b. la nivelul membrelor
c. la nivelul abdomentului

13. Printre indicaţiile metodice privind aplicarea frământatului se numără:

a. pentru evitarea oboselii, maseurul va lucra folosindu-şi totdeauna mâinile alternativ
b. forţa de apăsare (presiune), poate fi mică şi mijlocie, după volumul şi rezistenţa
muşchilor
c. după fiecare mişcare de frământat, presiunea slăbeşte şi muşchiul se relaxează

14. Tapotamentul este procedeul cu cel mai puternic efect:

a. stimulativ
b. antalgic
c. sedativ
15. Tapotamentul percutat se execută:
a. cu faţa palmară a degetelor şi palmelor care cad moi, uşoare, alternativ sau simultan
b. cu vârfurile degetelor care cad tangenţial pe suprafaţa pielii
c. cu degetele care cad perpendicular pe suprafaţa de prelucrat
d. cu vârfurile degetelor, uşor îndoite, mişcarea pornind din articulaţia pumnului,
simultan dar, mai ales, alternativ, în ritm viu

16. Printre indicaţiile metodice pentru aplicarea tapotamentului se numără :

a. când se lucrează circular, tapotamentul se va realiza într-un sens, apoi în celălalt,
mâinile executând aceeaşi mişcare când se masează părţi simetrice ale corpului
b. pe regiunea abdominală se aplică numai tapotamentul bătătorit cu palma în căuş
c. în tapotament, intensitatea rezultă, mai mult, din greutatea degetelor şi mâinii, decât
din contracţia activă a muşchilor
d. pentru a acoperi o suprafaţă cât mai mare se poate folosi baterea cu pumnul şi treimea
inferioară a antebraţului (pentru fese + coapse)

17. Procedeele secundare de masaj sunt :

a. vibraţiile
b. presiunile
c. cernutul şi rulatul
d. tapotamentul
e. tensiunile şi tracţiunile
f. scuturăturile
g. fricţiunea
h. pensările şi ridicările de muşchi

18. Cernutul şi rulatul se aplică:

a. după terminarea şedinţei de masaj
b. numai în cazul masajului relaxator
c. după procedeele de frământat şi tapotament, în masajul stimutativ
d. după neteziri sau fricţiuni, în masajul relaxator
19. Presiunile :
a. constau din mişcări oscilatorii mai ample, executate ritmic, cu segmente de membre, cu
membrele în întregime, sau cu corpul întreg
b. în masajul general, întăresc acţiunile procedeelor de netezire, fricţiune, frământat, cu
care se asociază
c. se execută, de obicei, la sfârşitul masajului segmentar sau articular
d. se asociază cu vibraţiile şi trepidaţiile

20. Tracţiunile şi tensiunile :

a. se execută, de obicei, la sfârşitul masajului segmentar sau articular
b. se aplică, mai ales, pe spate, paravertebral (la tineri şi adulţi sănătoşi)
c. acţionează, îndeosebi, asupra articulaţiilor şi ţesuturilor periarticulare
d. contribuie la prevenirea şi combaterea redorilor, a îngroşărilor patologice a ţesuturilor
periarticulare, a modificărilor artrozice

Intrebari examen masaj: PG 150

1. Efectele reflexe ale masajului şi tehnicilor complementare:

a. se obţin atunci când acţiunea masajului şi a tehnicilor complementare se exercită
nemijlocit asupra pielii şi ţesuturilor de la suprafaţa corpului
b. se obţin sub acţiunea mecanică a procedeelor şi tehnicilor de masaj
c. rezultă din efectele fiziologice ale masajului şi ale tehnicilor complementare şi din
schimbările produse de acestea în sistemul hormonal şi nervos

2. Efectele relaxatoare (calmante) ale masajului şi ale tehnicilor complementare:

a. corespund unor acţiuni locale, reduse ca întindere şi intensitate
b. sunt reacţii lente, care se produc încet, în mod secundar, fie în regiunea masată, fie în
profunzime sau la distanţă
c. constau în încetinirea, reducerea intensităţii sau chiar oprirea unor procese sau
fenomene

3. Căile prin care se obţin efectele masajului şi ale tehnicilor complementare asupra
organismului sunt :
a. mecanică
b. reflexă
c. imediată
d. generală

4. Pe cale mecanică, netezirea (efleurajul):

a. acţionează direct asupra vaselor de sânge superficiale
b. acţionează direct asupra circulaţiei profunde
c. determină exfolierea celulelor cornoase de la nivelul stratului disjunct
d. declanşează reflexul axonic antidronic, cu efect vasodilatator

5. La nivelul pielii, efleurajul determină :

a. activarea secreţiei de sebum
b. inhibarea contracţiei muşchilor erectori ai firelor de păr
c. deschiderea canalelor secretorii ale glandelor sudoripare

6. Fricţiunea determină producerea următoarelor efecte :

a. creşterea elasticităţii ţesuturilor asupra cărora se aplică
b. îmbunătăţirea capacităţii de regenerare şi cicatrizare a ţesuturilor
c. menţinerea supleţii şi rezistenţei reţelei arteriale şi vasculare
d. inhibarea contracţiei musculare

7. Fricţiunea are următoarele valenţe profilactice:

a. previne staza sanguină şi limfatică
b. previne întinderile sau smulgerile apărute de obicei la nivel tendino-muscular
c. previne depunerile abundente de minerale care duc la îngroşarea fibrelor elastice

8. Atunci când tehnicile de fricţiune se execută într-un ritm lent, prelung şi profund, au drept
rezultat :
a. scăderea sensibilităţii locale
b. creşterea încordării nervoase generale
c. reducerea oboselii musculare

9. Printre efectele pe care frământatul le are asupra organismului se numără :

a. stimularea deschiderii capilarelor de rezervă şi a capilariolelor
b. acumularea produşilor toxici ai metabolismului (a substanţelor de uzură)
c. stimularea proprietăţilor funcţionale ale muşchilor
d. scurtarea în timp a barierei de instalare a oboselii
10. Tapotamentul :
a. mobilizează lipidele din adipocite
b. scade afluxul de sânge spre zona masată
c. determină, în timp, scăderea sensibilităţii dureroase
d. contribuie la creşterea tonusului muscular

11. Vibraţiile au următoarele efecte:

a. calmante, relaxatoare
b. decongestive
c. de împiedicare a depozitării adipocitelor şi de mobilizare a acestora din straturile
adipoase subcutanate
d. de mobilizare mai eficientă a unităţilor motorii

12. Hiperemia cutanată determinată de aplicarea masajului şi a shiatsu-lui se produce prin

următoarele mecanisme:
a. eliberarea de histamină, care produce vasodilataţia vaselor mici de sânge
b. eliberarea de serotonină, care produce vasodilataţie la nivelul muşchilor scheletici
c. eliberarea de kinine plasmatice, cu cel mai puternic efect vasodilatator
d. creşterea uşoară a hemoglobinei, precum şi a numărului de hematii, leucocite

13. Printre efectele masajului şi ale tehnicilor complementare asupra pielii se numără:
a. îmbunătăţirea consistenţei şi legăturilor cu straturile profunde, a elasticităţii şi
mobilităţii
b. resorbţia şi scăderea depozitelor de ţesut adipos
c. deschiderea canalelor de excreţie ale glandelor
d. îmbunătăţirea funcţiei de termoreglare

14. Printre efectele masajului şi ale tehnicilor complementare asupra ţesutului conjunctiv se
numără:
a. îndepărtarea celulelor cornoase pe cale de descuamare
b. întreţinerea elasticităţii şi supleţii elementelor care favorizează mişcările corpului
c. creşterea tonusului şi rezistenţei elementelor cu rol de fixare şi protecţie a ţesuturilor şi
organelor
15. La nivelul muşchilor masajul şi tehnicile complementare au următoarele efecte:
a. creşterea tonusului şi rezistenţei elementelor cu rol de fixare şi protecţie a ţesuturilor şi
organelor
b. îmbunătăţirea proprietăţilor funcţionale, prin creşterea excitabilităţii, conductibilităţii şi
contractilităţii
c. stimularea impulsului motor şi creşterea capacităţii de contracţie
d. inhibarea proceselor metabolice

16. Asupra articulaţiilor masajul şi tehnicile complementare au următoarele efecte:

a. refacerea rezervelor de glicogen
b. prevenirea şi combaterea aderenţelor, retracţiilor, redorilor
c. stimularea reacţiilor neurovegetative
d. resorbţia sau împingerea în circulaţia generală a revărsatelor articulare sau a
infiltratelor patologice

17. Asupra circulaţiei sângelui şi limfei masajul şi tehnicile complementare au următoarele

efecte:
a. accelerarea circulaţiei sângelui şi limfei din vene şi capilare
b. exercitarea mecanică a pereţilor vaselor
c. favorizarea acumulării de lichide în vasele limfatice şi în spaţiile intercelulare
d. diminuarea congestiilor şi stazelor din ţesuturi şi organe

18. Asupra sistemului nervos masajul şi tehnicile complementare au următoarele efecte:

a. mărirea sensibilităţii, conductibilităţii şi reactivităţii nervilor
b. influenţarea secreţiilor hormonale din piele şi ţesutul conjunctiv subcutanat
c. diminuarea sau inhibarea sensibilităţii, conductibilităţii şi reactivităţii nervilor
d. determinarea unor reacţii complexe în domeniul senzitiv, în cel motor şi în cel trofic

Intrebari examen masaj: PG 169

1. Printre avantajele folosirii automasajului se numără:

a. nu se apelează la altă persoană
b. sunt părţi ale corpului care nu pot fi atinse sau masate corespunzător
c. poate fi folosit de oricine, indiferent de vârstă şi sex, fără o pregătire specială
d. poziţiile din care se execută sunt foarte confortabile
e. poate fi aplicat oricând şi oriunde
2. Printre dezavantajele folosirii automasajului se numără:
a. pot fi folosite atât procedeele fundamentale cât şi cele ajutătoare, pe toate regiunile
corpului
b. mâinile obosesc repede, presupunând un oarecare efort fizic dar şi încordarea atenţiei
c. poziţiile din care se execută nu sunt foarte confortabile
d. nu toate procedeele şi tehnicile de masaj pot fi aplicate pe toate regiunile

3. Poziţiile pentru aplicarea automasajului trebuie alese astfel încât să respecte următoarele
recomandări:
a. să asigure stabilitatea corpului
b. să nu se abată de la aliniamentul corect al corpului
c. să facă accesibile regiunile pe care se doreşte executarea automasajului
d. să permită aplicarea celor mai importante procedee şi tehnici

4. Ca şi orientare metodologică generală, ordinea de abordare a regiunilor în cadrul

automasajului este :
a. membrele inferioare, pe segmente sau pe toată întinderea lor, regiunea spatelui,
peretele abdominal şi cel toracic, membrele superioare, ceafa
b. una dintre regiunile trunchiului, spatele, toracele sau abdomenul, membrele inferioare
sau superioare

5. Acţiunea automasajului asupra organismului poate fi întregită folosind:

a. executarea unei serii de mişcări active simple, din articulaţiile vecine cu regiunea
masată
b. asocierea automasajului cu băi de aer şi lumină, de soare şi de apă
c. masajul aplicat de un specialist

6. La încheierea şedinţei de masaj şi uneori chiar în timpul executării lui se recomandă:

a. efectuarea unor mişcări de respiraţie
b. efectuarea unor mişcări de relaxare
c. consumul de apă, pentru a preveni dezhidratarea
d. aplicarea de creme, pentru a proteja pielea
7. Persoanelor în vârstă li se recomandă:
a. să nu folosească automasajul
b. evitarea eforturilor prea mari în ceea ce priveşte aplicarea automasajului
c. aplicarea automasajului din poziţii incomode (mai ales cu capul în jos) / “in curs spune de acest
procedeu dar formulat total diferit “
d. folosirea automasajului doar în scop terapeutic
e. durata de aplicare a automasajului să nu fie prea lungă

8. Poziţiile recomandate pentru aplicarea automasajului piciorului şi gambei sunt:

a. aşezat, cu genunchiul uşor flectat şi cu trunchiul mult aplecat înainte
b. aşezat, cu piciorul sprijinit pe genunchiul/coapsa membrului inferior opus
c. stând, cu talpa piciorului de masat sprijinită pe un plan mai ridicat

9. La nivelul piciorului, tracţiunile, tensiunile şi scuturăturile:

a. nu se pot executa
b. se execută fixând cu o mână articulaţia gleznei şi acţionând cu cealaltă cu priză la
nivelul gambei
c. se execută fixând cu o mână articulaţia gleznei şi acţionând cu cealaltă cu priză la
nivelul degetelor

10. Automasajul gambei se poate executa:

a. începând cu partea anterioară şi continuând cu partea posterioară
b. începând cu partea anterolaterală şi continuând cu cea posterioară
c. masând simultan ambele părţi

11. La nivelul gambei, tensiunile şi tracţiunile :

a. se execută cu genunchiul flectat, talpa sprijinită şi cu mâna care acţionează, pe
genunchi
b. nu se pot executa
c. se execută fixând cu o mână articulaţia gleznei şi acţionând cu cealaltă cu priză la
nivelul gambei

12. După automasajul genunchiului se recomandă:

a. efectuarea unor mişcări de respiraţie
b. executarea câtorva mişcări de flexie-extensie
c. acoperirea genunchiului cu o pătură
13. Automasajul coapsei:
a. se execută din aşezat, pentru partea anterioară şi laterală
b. se execută dinspre regiunea inghinală spre genunchi
c. se execută din poziţia stând depărtat, cu genunchiul flectat şi cu talpa sprijinită pe un
scăunel, pentru partea posterioară

14. Automasajul membrelor inferioare se poate termina cu:

a. aplicarea de tracţiuni şi tensiuni
b. exerciţii active de pendulare, executate din articulaţia şoldului
c. aplicarea de scuturături puternice, cu scop relaxator

15. Pentru a acoperi o suprafaţă cât mai mare din regiunea spatelui:
a. se folosesc frecvent şi tehnicile aplicate cu partea dorsală a mâinii
b. se lucrează cu câte o mână peste umărul de partea opusă
c. se lucrează cu mâna de partea opusă trecând peste piept

16. La nivelul peretelui abdominal, frământatul:

a. se realizează prin prinderea, ridicarea, stoarcerea şi presarea muşchilor pe planurile
profunde
b. se adresează cutelor de piele şi ţesuturi subcutanate
c. se execută tangenţial la suprafaţa automasată

17. La nivelul peretelui toracic, tehnicile de tapotament:

a. nu se execută
b. se execută lucrând simetric, cu fiecare mână pe partea respectivă
c. se execută cu o singură mână pe partea opusă a toracelui

18. În cadrul automasajului mâinii, frământatul:

a. se execută folosind strângeri ale părţii cărnoase a degetelor între police şi index
b. se execută folosind strângeri ale muşchilor tenari şi hipotenari între police şi falanga
medie a indexului flectat
c. nu se execută
d. se execută folosind un fel de rulat-scuturat al mâinii care este sprijinită pe partea sa
cubitală
19. La nivelul antebraţului, în cadrul automasajului, rulatul :
a. nu se poate executa
b. se execută din poziţia cu antebraţul sprijinit pe masă

20. Pentru automasajul braţului se recomandă următoarele poziţii :

a. aşezat, cu trunchiul uşor înclinat înainte şi răsucit spre partea pe care dorim să o
masăm
b. stând, cu membrul superior atârnat liber în jos şi spre înainte, puţin depărtat de trunchi
c. stând, cu membrul superior în abducţie orizontală

21. În cadrul automasajului umărului, tehnicile de tapotament :

a. nu se execută
b. se aplică numai atunci când umărul este suficient de musculos
c. se aplică folosind tehnicile specifice pentru suprafeţe delicate

22. Pentru automasajul cefei se recomandă:

a. poziţia de stând sau aşezat, cu capul uşor înclinat înainte (eventual sprijinit)
b. poziţia de aşezat rezemat
c. asocierea de mişcări ale capului şi gâtului şi respiraţii adânci