Prin lumina blândă a răsăritului de aur,

O lume se trezește, cu zâmbetul să-i curgă-n zori.

Naturii ecou, în cântec de dimineață,

Visează păsări în albastrul cerului deschis.

Printre petale de roz, primăvara dansează,

Îmbrățișând pământul cu parfum de speranță.

În grădina vieții, timpul își țese rimele,

Un poem nescris, cu versuri de bucurie.

Șoaptele vântului aduc povestea amurgului,

Culorile cerului se sting treptat în tăcere.

Stelele, mici diamante pe mantia nopții,

Cântă melodia uitării în liniștea cerului.