Arhitectura irlandeză

Istoria arhitecturii irlandeze poate fi urmărită încă din timpurile preistorice,

când primii coloniști au construit structuri simple folosind piatră și alte materiale
naturale. Aceste structuri includ morminte megalitice, forturi inelare și alte tipuri de
structuri defensive sau ceremoniale.

În perioada creștină timpurie (secolele V-IX), arhitectura irlandeză s-a

caracterizat prin construirea de așezări și biserici monahale. Cea mai distinctivă
trăsătură a acestei epoci este turnul rotund, care a servit drept clopotniță, loc de
refugiu și simbol al puterii și prestigiului bisericii. Alte caracteristici notabile ale
arhitecturii creștine timpurii includ cruci înalte, care au fost decorate elaborat cu
sculpturi complicate și scene religioase.

Perioada medievală (secolele XII-XVI), Irlanda a fost puternic influențată de

stilul gotic de arhitectură, care își are originea în Franța. Clădirile gotice din Irlanda
prezentau de obicei arcuri ascuțite, bolți cu nervuri și decorațiuni elaborate și au
fost adesea construite folosind calcar local. Unele dintre cele mai faimoase exemple
de arhitectură gotică din Irlanda includ Catedrala Sf. Patrick și Catedrala
Christchurch din Dublin și Stânca Cashel din comitatul Tipperary. Stânca Cashel
este recunoscută ca fiind una din cele mai importante locații arheologice din toată
țara și este un punct turistic ce merită vizitat pentru aspectul acesteia. De asemenea,
există o legendă care spune că atunci când regele l-a întâlnit pe Sf. Patrick în acest
castel și a fost convertit, acesta din urmă, din greșeală, l-a rănit pe rege la picior cu
arma sa. Sf. Patrick nu a văzut rana, iar regele n-a zis nimic crezând că acest
eveniment făcea parte dintr-un ritual de inițiere, legat de crucificare.

În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, Irlanda a fost condusă de Anglia, iar

multe clădiri construite în această perioadă au fost proiectate pentru a reflecta
gustul și influența engleză. Acest lucru a condus la dezvoltarea unui stil distinctiv
cunoscut sub numele de arhitectură „georgiană”, care se caracterizează prin fațade
simetrice, ferestre ghivece și uși ornamentate. Clădirile „georgiene” pot fi găsite în
Dublin și în alte orașe din Irlanda și includ clădiri publice, case private și structuri
comerciale. Ca și atracție turistică din această perioadă avem casa Marlay
Demesne, ce are în totalitatea acesteia un spațiu de 300 acri, care conține o
diversitate de copaci și plante, cât și multe obiective istorice.

În secolul al XIX-lea, a avut loc o revenire a interesului pentru arhitectura

gotică, ceea ce a dus la construirea multor biserici noi, catedrale și alte clădiri
publice. Această perioadă a văzut, de asemenea, apariția unui stil irlandez distinctiv,
cunoscut sub numele de „Renașterea celtică”, care s-a inspirat din arta și mitologia
irlandeză pre-creștină. Exemple de arhitectură celtic revival includ Capela Honan
din Cork și clădirea principală a University College Dublin. Pe lângă acestea,
reprezentativă perioadei respective este și Biblioteca Națională a Irlandei, ce
respectă stilul gotic și deține aproximativ 12 milioane de cărți.

În secolul al XX-lea, arhitectura irlandeză a devenit din ce în ce mai diversă

și mai experimentală, arhitecții bazându-se pe o serie de stiluri și influențe. Astăzi,
arhitectura irlandeză continuă să evolueze și să reflecte tendințele sociale, culturale
și economice în schimbare, cu multe clădiri noi care încorporează design
contemporan și tehnici de construcție durabile.