Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu

Secția Teologie Pastorală

ADMINISTRAȚIE BISERICEASCĂ,
PAROHIALĂ ȘI LEGISLAȚIE
— suport de curs —

Arhim. Dr. Ioachim Tomoiagă

Sibiu, 2020
 Cuprins
1. Libertatea religioasă, Raportul dintre Biserică şi Stat...................................................................6
2. Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române. Prezentare...............9
3. Organizarea Bisericii Ortodoxe Române ca Patriarhie: unități componente: parohie,
mănăstire, protopopiat, vicariat, eparhie, mitropolie......................................................................10
4. Organismele Centrale ale Bisericii.................................................................................................13
I. Organisme centrale deliberative:..................................................................................................13
A. Sfântul Sinod..........................................................................................................................13
B. Sinodul Permanent..................................................................................................................13
C. Adunarea Naţională Bisericească............................................................................................13
II. Organisme centrale executive:....................................................................................................14
A. Patriarhul,...............................................................................................................................14
B. Consiliul Naţional Bisericesc..................................................................................................14
C. Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc.............................................................................14
III. Organisme centrale administrative:...........................................................................................14
A. Cancelaria Sfântului Sinod,.....................................................................................................14
B. Administraţia Patriarhală........................................................................................................14
5. Organizarea locală Bisericii Ortodoxe Române............................................................................17
6. Mitropolia și Mitropolitul...............................................................................................................18
7. Organizarea eparhială....................................................................................................................18
7.1. Eparhiile...................................................................................................................................18
7.2. Chiriarhul..................................................................................................................................19
7.3. Adunarea eparhială...................................................................................................................19
7.4. Consiliul eparhial......................................................................................................................20
7.5. Permanenţa Consiliului eparhial...............................................................................................20
7.6. Cancelaria şi Administraţia eparhială.......................................................................................21
7.7. Protopopiatul (protoieria).........................................................................................................22
7.8. Salarizarea personalului clerical și neclerical..........................................................................22
7.9. Parohia și Parohul.....................................................................................................................25
7.10. Parohia................................................................................................................................25
7.11. Preotul paroh.......................................................................................................................26
7.12. Adunarea parohială.............................................................................................................26
7.13. Consiliul Parohial...............................................................................................................27
7.14. Comitetul parohial..............................................................................................................27
7.15. Administrarea bunurilor parohiale..........................................................................................28
7.16. Activitatea economico-financiară la nivel parohial.................................................................28
7.17. Inventarierea: documente utilizate, procedura........................................................................30

2
 7.18. Averea bisericească................................................................................................................31
7.18.1 Bunurile sacre...................................................................................................................31
7.18.2. Bunurile comune..............................................................................................................32
7.18.3. Terenurile agricole...........................................................................................................32
7.18.4. Fondurile arhivistice şi bibliotecile..................................................................................32
8. Distincţiile bisericeşti.......................................................................................................................33
9. Conferinţele clerului........................................................................................................................34
10. Cercurile pastoral-misionare. Constituire, coordonare, rolul acestora....................................34
11. Gradele profesionale în preoţie. Prezentare, modalitatea obţinerii lor....................................34
11.1. Debutant.................................................................................................................................35
11.2. Definitiv..................................................................................................................................36
11.3. Gradul II.................................................................................................................................36
11.4. Gradul I...................................................................................................................................36
12. Disciplina Clerului.........................................................................................................................36
12.1. Instanțe de judecare în fond....................................................................................................37
a) Consistoriul disciplinar protopopesc........................................................................................37
b) Consistoriul eparhial................................................................................................................37
c) Consistoriul eparhial monahal.................................................................................................37
12.2. Instanțe de judecare în apel.....................................................................................................37
a) Consistoriul mitropolitan.........................................................................................................37
b) Consistoriul mitropolitan monahal..........................................................................................38
12.3. Instanțe de judecare în recurs:.................................................................................................38
1) Consistoriul Superior Bisericesc..............................................................................................38
2) Consistoriul Superior Bisericesc Monahal...............................................................................39
12.* Consistoriul pentru arhierei......................................................................................................39
1) de judecare în fond a cauzei: Consistoriul Arhieresc Prim;.....................................................39
2) de judecare în apel: Consistoriul Arhieresc Ultim...................................................................39
13. Cimitirele parohiale şi mănăstireşti. Organizare şi funcţionare...............................................40
14. Monumentele istorice şi construcţiile bisericeşti.........................................................................41
14.1. Monumentele istorice, patrimonial parohiei...........................................................................42
14.2. Construcțiile bisericești...........................................................................................................43
14.3. Construirea sau intervenţia asupra unui edificiu bisericesc.....................................................45
14.4. Lucrările de reparaţii ce se pot executa asupra lăcaşurilor de cult şi asupra altor edificii
eclesiale...........................................................................................................................................48
14.5. Intervenţii asupra edificiilor “Monument Istoric”...................................................................50
14.6. Solicitarea sprijinului financiar (dotaţiei) de la autorităţile publice........................................52
14.7. Executarea lucrărilor de pictură din nou, restaurare pictură murală sau portabilă, executare de
mobilier şi alte lucrări cu caracter artistic........................................................................................54

3
15. Asistenţa Socială în Biserica Ortodoxă Română........................................................................57
16. Înfierea în eparhie şi ieşirea din eparhie.....................................................................................60
17. Cercetarea canonică......................................................................................................................63
17.1. Impedimente la hirotonie........................................................................................................64
18. Titularizarea/capacitatea preoţească...........................................................................................65
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................................67

4
 INTRODUCERE
Lucrul în administrația Centrului eparhial, desele consultări din partea mai tinerilor
colegi preoți ori studenți la Teologie, pe partea de administrație bisericească parohială m-au
determinat să fac o sinteză reunită sub titlul generic Administrație bisericească parohială și
legislație, o variantă practică la îndemâna celor care vor să cunoască o realitate din legislația
acestei instituții divino-umane fie ei studenți teologi sau simpli credincioși.
Materialul din prezentul suport de curs nu este unul revoluționar la nivelul ideilor, în
sensul că respectă programa și Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe
Române, dar are darul de a fi accesibil la nivel sintetic și practic.
În Art. 3 din Statut se precizează că „Biserica Ortodoxă Română se administrează în
mod autonom prin organisme proprii reprezentative, constituite din clerici și mireni, potrivit
Sfintelor Canoane”, ceea ce a dus la apariția unui aparat administrativ propriu și care poate fi
înțeles doar luat în tot contextul său de funcționare. Istoric, lucrurile nu sunt noi ci se aruncă
în negura vremii, când după obținerea independenței de stat a României (9 mai 1877) a urmat
recunoașterea canonică a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române de către Patriarhia
Ecumenică, la 25 aprilie 1885, atingând punctul culminant prin ridicarea la rangul de
Patriarhie în urma hotărârii Sfântului Sinod din 4 februarie 1925 și promulgarea Legii pentru
înființarea Patriarhiei Române la 25 februarie 1925 (la 1 noiembrie 1925, Miron Cristea
devenea primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române).
Realitatea bisericească confirmă și întărește ideea că în Biserica Ortodoxă, autoritatea
este expresia legală a puterii bisericești, o autoritate de natură divină cunoscută sub numele
de putere bisericească cu care Mântuitorul Iisus Hristos a înzestrat-o și care se manifestă sub
trei aspecte: puterea învățătorească, puterea sacramentală și puterea judecătorească.
Vremurile în care trăim sunt interesante, provocatoare mai ales pentru cineva care
dorește să devină preot al Dumnezeului Celui Preaînalt și care dorește să cunoască mai mult
decât ce înseamnă structura organizatorică și administrativă a Bisericii Ortodoxe Române;
dar este nevoie, în primul rând, de o cunoaștere a acestor realități care pare, uneori,
birocratice și cu anevoie de privit într-o cheie a dezlegării ușoare.
Pornind de la organismele centrale deliberative (Sfântul Sinod; Sinodul Permannet;
Adunarea Naţională Bisericească), organismele centrale executive (Patriarhul, Consiliul
Naţional Bisericesc; Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc), organismele centrale
administrative (Cancelaria Sfântului Sinod, Administraţia Patriarhală) și ajungând la
examenul de Titularizarea/capacitate preoţească prin care viitorii preoţii şi diaconii slujitori
sunt recrutați se încheie un ciclu de prezentare, recomandare și îndrumare pentru viitorii
îndrumători și conducători de unități bisericești.

5
 1. Libertatea religioasă, Raportul dintre Biserică şi Stat
Prin prevederile Constituției din anul 1991, modificată și revizuită în anul 2003,
precum și Legea 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, statul
român garantează respectarea autonomiei cultelor și își asumă necesitatea cooperării cu
diferite culte religioase, recunoscându-le astfel rolul spiritual, educațional, cultural 1.
Totodată, „Statul român respectă și garantează dreptul fundamental la libertate de
gândire, de conștiință și religioasă al oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit
Constituției și tratatelor internaționale la care România este parte. Nimeni nu poate fi
împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă contrară
convingerilor sale și nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o
situație de inferioritate pentru credința, apartenența ori neapartenența sa la o grupare,
asociație religioasă sau un cult ori pentru exercitarea, în condițiile prevăzute de lege, a
libertății religioase”2.
Calitatea de cult recunoscut de stat se dobândește prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Secretariatului de Stat pentru Culte și se acordă în măsura în care cultul respectiv
nu aduce atingere, prin prevederile statutelor sau codurilor canonice, „securității publice,
ordinii, sănătății și moralei publice sau drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.3
Cultele recunoscute de lege sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se
organizează și funcționează în baza prevederilor constituționale și ale Legii privind libertatea
religioasă și regimul general al cultelor” în mod autonom, potrivit propriilor statute sau
coduri canonice”4. Statutul BOR, la art. 41, reglementează calitatea de “persoană juridică, de
drept privat și utilitate publică“ a Patriarhiei Române și a unităților componente ale sale,
prezentate în art. 41. Toate aceste unități componente au drepturi și obligații, reglementate
prin Statutut și diverse Regulamente specifice diverselor domenii de activitate ale Bisericii.
Din perspectivă juridică, autonomia BOR față de statul român este consolidată în mod
special prin „Regulamentul autorităților canonice disciplinare și al instanţelor de judecată ale
Bisericii Ortodoxe Române” elaborat în anul 1926 și modificat în perioada 1948-1949,
respectiv 2008 (fiind adoptat prin HG 53/2008), prin aceea că statul recunoaște dreptul
Bisericii Ortodoxe dreptul de a-și crea propriile instituții și de a institui reguli proprii de
organizare și funcționare a acestora în planul disciplinar și sancționator.

1
Cultele sunt libere să se organizeze potrivit statutelor proprii, în condițiile legii, Constituția României, art. 29,
alin. 3 și 5.
2
Art. 1 (1) LEGEA nr. 489 din 28 decembrie 2006 (*republicată*) privind libertatea religioasă și regimul
general al cultelor.
3
Art. 17.
4
Art. 8 (1) apud.

6
 Așa cum este de observat, Regulamentul autorităților canonice disciplinare și al
instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române”, conține norme care, deși izvorăsc din
vechi canoane bisericești și nu din dreptul laic, au un conținut foarte clar, aplicat și stabilesc o
procedură de judecată aproape identică celei laice. Astfel, regulamentul prevede mai multe
grade de jurisdicție (acestea sunt prevăzute de art. 46 din regulament, și poartă denumirea
specifică de Consistorii despre care vom vorbi mai pe larg la capitolul Disciplina clerului).
Pentru o bună înțelegere a acestei ierarhizări, este de reținut faptul că fiecare instanță
atât în sistemul judiciatr bisericesc cat și în cel laic (cu excepția Consistoriului
Protopopesc/Judecătoria, care au competență doar ca instanță de fond, toate celelelalte se
constituie atât ca instanță de fond cât și ca instanțe de apel sau recurs, în funcție de
competența materială sau după calitatea persoanei dată de regulament/codurile de procedură
laice. Competența materială este determinată de natura abaterii disciplinare comise iar
competența după calitatea persoanei este determinată de gradul profesional al persoanei
cercetate.) De asemenea, trebuie menționat că sub acest aspect, reglementarea canonică(ca
modalitate de normare ierarhizată) este identică cu cea laică.
 reclamantului îi este recunoscut dreptul la apărare în cadrul procedurilor
judiciare religioase (acesta se poate prezenta la judecată cu un apărător din
rândul clericilor);
 modul de instrumentare a cauzei, de administrare a probelor este asemănător
cu cel laic iar personalul auxiliar poartă denumirea de grefier;
 este prevăzută obligativitatea motivării hotărârilor luate de organul
jurisdicțional, care sunt denumite„ sentințe”;
 sentința, ca act de procedură, cuprinde toate cele trei părți ale unei sentințe
judecătorești laice(conținutul acesteia fiiind prevăzut de lege), respectiv
„practicaua, considerentele și dispozitivul”;
 sunt prevăzute de Regulament soluțiile ce pot fi date (ca modalitate generică
de soluționare a cauzei);
 este prevăzută forța juridică(efectul) acestor sentințe etc.
Tocmai datorită acestui paralelism, considerând că prin această procedură de judecată
nu sunt încălcate drepturile celor deferiți instanțelor bisericești, prin HG 53/2008, de aprobare
a Statutului BOR s-a stabilit că hotărârile instanțelor bisericești nu pot fi atacate în instanțele
civile (această regulă fiind menținută și în actualul statut, modificat în 2020).
Datorită acestui mod de reglementare, litigiilece privesc personalul clerical sau
neclerical, ivite în materie disciplinară nu intră în competența generală a instanțelor
judecătorești laice, acestea fiind obligate să își decline competența

7
 Dacă s-ar admite contrariul, ar apărea un conflict în aplicarea normelor legale(fie ele
laice, fie religioase) și ar fi încălcată de către stat autonomia cultului ortodox, conferită de
Constituție și legea cultelor iar în ce privește Biserica, aceasta și-ar ceda singură autonomia.
Acesta reprezintă un exemplu concret de reglementare care face ca principiul
autonomiei, consacrat de Constituție, să devină aplicabil dar astfel de exemple sunt multiple
în regulamentele BOR așa cum ele au fost adoptate/ratificate de statul român( un alt
asemenea exemplu existând în materia raporturilor de muncă. Astfel, legea cultelor cuprinde
dispozițiii derogatorii de la dreptul comun, Codul muncii, și anume: potrivit art. 23 al.1 din
lege: „(1) Cultele îşi aleg, numesc, angajează sau revocă personalul potrivit propriilor
statute, coduri canonice sau reglementări.” Potrivit art.1 al.(2) din Codul Muncii: „Prezentul
cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în
care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.” Iata cum, sfera litigiilor este limitată
de către stat în favoarea BOR, respectându-i astfel autonomia).
Dacă statul român a recunoscut și recunoaște autonomia totală BOR față de stat prin
modul în care a înțeles să reglementeze, Biserica Ortodoxă, prin noile regulamente adoptate,
tinde să-și cedeze din autonomie, incluzând în acestea norme laice, statale. Un exemplu în
acest sens îl constituie normele adoptate prin Regulamentul de administrare a bunurilor
bisericești, privitoare la înstrăinarea acestora.
Astfel, capitolul V din Regulament introduce o procedură de licitație ce trebuie
urmată în cazul „înstrăinării în orice mod a bunurilor cu caracter comun” care este identică cu
cea care este reglementată de stat în cazul licitațiilor publice(prin aceasta Biserica nu face
diferențierea între cele două tipuri de proprietate care se tinde a fi apărate prin reglementare:
proprietatea publică în cazul statului, proprietatera privată în cazul bisericii). Acest mod de
reglementare a procedurii (coroborat cu prevederile art.55 alin.3), respectiv art.58 alin 2) din
Regulament, care prevăd că administratorii bunurilor bisericești răspund inclusiv penal
„pentru pagubele pricinuite prin rea credință, neglijență sau incompetență”), face ca în
această materie, Biserica să cedeze din autonomie, prin aceea că potrivit propriului
regulament, permite intervenția statului în materie disciplinară, aspect care nu era permis
înainte, așa cum rezultă din cele ce preced. Este de precizat că infracțiunile pe care le prevede
Codul penal pentru comiterea unor astfel de fapte sunt: furt, inșelăciune, delapidare, fals
intelectual, uz de fals, abuz în serviciu peentru care sancțiunea cea mai severă este
închisoarea, în timp ce sancțiunea canonică cea mai severă este caterisirea.
Pentru păstrarea autonomiei, Biserica ar fi trebuit să prevadă în regulament doar
sancțiuni disciplinare canonice (dată fiind natura dreptului de proprietate cu care operează,
respectiv proprietatea privată), statul având oricum posibilitatea intervenției disciplinare în

8
zona fraudării fondurilor utilizate de biserică, care au proveniență publică(termenul se
înțelege doar în accepțiunea de „proveniență de la Bugetul de stat”).
O reglementare asemănătoare o regăsim și în art. 39 pct. 9 din același regulament,
prin care se acceptă cu valoare obligatorie auditul extern pentru unitățile mari bisericești.În
Regulament, pentru a reglementa astfel, se face trimitere la Legea contabilității și Ordine ale
Ministrului Finanțelor Publice. Or, dacă analizăm dispozițiile legii contabilității, nr. 82/1991,
art 26 alin. 3) - 6), constatăm următoarele: alin. 3) „Pentru persoanele juridice care aplică
reglementări contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară
situaţiile financiare anuale se compun din bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia
modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie, politici contabile şi note
explicative. Alin. (4) Persoanele juridice care nu îndeplinesc criteriile stabilite pentru
aplicarea reglementărilor prevăzute la alin. (3) aplică reglementări contabile conforme cu
directivele europene şi întocmesc situaţii financiare anuale, care se compun din bilanţ, cont
de profit şi pierdere, politici contabile şi note explicative. Alin. (5) Criteriile menţionate la
alin. (4) şi categoriile de persoane care aplică reglementările prevăzute la alin. (3) şi (4) se
stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice. Alin. (6) Pentru persoanele juridice
fără scop patrimonial situaţiile financiare anuale se compun din bilanţ, contul rezultatului
exerciţiului, politici contabile şi note explicative.
Potrivit aceleiași legi, sunt supuse auditării doar persoanele juridice prevăzute la
art.26 alin.3 și 4, nu și cele de la alin.6 (în categoria cărora se înscrie Biserica).
Concluzile care pot fi trase din aceste dispoziții sunt:
 Biserica nu este subiect al reglementării prin Ordin de ministru.
 Legea nu prevede obligativitatea auditării pentru Biserică.
Prin urmare, din dorința de a se asigura o cât mai bună gestionare și administrare a
proprietățiii, BOR preia în propriile regulamente dispoziții legale care nu i se adresează în
mod normal, dar introducându-le în propriile regulamente, devin aplicabile și permit
intervenția statului, care poate deveni chiar discreditară. Prin aceasta Biserica riscă să-și
cedeze din autoritate tocmai într-o zonă care îi asigură autonomia: puterea economică,
urmările în timp putând deveni necontrolabile.

2. Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române. Prezentare

Biserica Ortodoxă Română este organizată în baza Statutului pentru organizarea și
funcționarea sa, aprobat de Sfântul Sinod prin Hotărârea nr. 4768/28.11.2008 și în temeiul
Legii 489/2006 a fost recunoscut de Guvernul României prin HG nr.53/16 ianuarie 2008 și
publicat în Monitorul Oficial nr. 50/22 ianuarie 2008. Ulterior, textul Statutului a fost

9
actualizat de două ori: un prim text aprobat de Sfântul Sinod în data de 17 februarie 2011, iar
o ultimă variantă consolidată a fost aprobată și publicată în Monitorul Oficial nr.
97/10.II.2020.
În Art. 1 din Statut se precizează: „Biserica Ortodoxă Română este comunitatea
creștinilor ortodocși, clerici, monahi și mireni, constituiți canonic în parohii și mănăstiri din
eparhiile Patriarhiei Române, aflate în interiorul și în afara granițelor României, care
mărturisesc pe Dumnezeu în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, pe temeiul Sfintei
Scripturi, și al Sfintei Tradiții, și care participă la viața Bisericii prin aceleași Sfinte Taine,
slujbe Liturgice și rânduieli canonice”.

3. Organizarea Bisericii Ortodoxe Române ca Patriarhie: unități componente: parohie,

mănăstire, protopopiat, vicariat, eparhie, mitropolie.
Biserica Ortodoxă Română este organizată ca Patriarhie, având 43 eparhii, grupate în
10 mitropolii, precum și alte unități în interiorul și în afara granitelor țării (Art. 6,1 din
Statut).
Art 6 - (1) Biserica Ortodoxă Română este organizată ca Patriarhie, cu titulatura
Patriarhia Română; (2) Patriarhia Română cuprinde eparhii (arhiepiscopii şi episcopii)
grupate în mitropolii, precum şi alte unităţi în interiorul sau în afara graniţelor României,
după cum urmează:
I. Mitropolia Munteniei şi Dobrogei, cuprinzând:
1. Arhiepiscopia Bucureştilor, cu sediul în municipiul Bucureşti.
2. Arhiepiscopia Tomisului, cu sediul în municipiul Constanţa.
3. Arhiepiscopia Târgoviştei, cu sediul în municipiul Târgovişte.
4. Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, cu sediul în municipiul Curtea de Argeş.
5. Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, cu sediul în municipiul Buzău.
6. Arhiepiscopia Dunării de Jos, cu sediul în municipiul Galaţi.
7. Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, cu sediul în municipiul Slobozia.
8. Episcopia Alexandriei şi Teleormanului, cu sediul în municipiul Alexandria.
9. Episcopia Giurgiului, cu sediul în municipiul Giurgiu.
10. Episcopia Tulcii, cu sediul în municipiul Tulcea.
II. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, cuprinzând:
11. Arhiepiscopia Iaşilor, cu sediul în municipiul Iaşi.
12. Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, cu sediul în municipiul Suceava.
13. Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, cu sediul în municipiul Roman.
14. Episcopia Huşilor, cu sediul în municipiul Huşi.

10
 III. Mitropolia Ardealului, cuprinzând:
15. Arhiepiscopia Sibiului, cu sediul în municipiul Sibiu.
16. Arhiepiscopia Alba Iuliei, cu sediul în municipiul Alba Iulia.
17. Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, cu sediul în municipiul Oradea.
18. Episcopia Covasnei şi Harghitei, cu sediul în municipiul Miercurea Ciuc.
19. Episcopia Devei şi Hunedoarei, cu sediul în municipiul Deva.
IV. Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului, cuprinzând:
20. Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca.
21. Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului, cu sediul în municipiul
Baia Mare.
22. Episcopia Sălajului, cu sediul în municipiul Zalău.
V. Mitropolia Olteniei, cuprinzând:
23. Arhiepiscopia Craiovei, cu sediul în municipiul Craiova.
24. Arhiepiscopia Râmnicului, cu sediul în municipiul Râmnicu Vâlcea.
25. Episcopia Severinului şi Strehaiei, cu sediul în municipiul Drobeta-Turnu Severin.
26. Episcopia Slatinei și Romanaților, cu sediul în municipiul Slatina.
VI. Mitropolia Banatului, cuprinzând:
27. Arhiepiscopia Timişoarei, cu sediul în municipiul Timişoara.
28. Arhiepiscopia Aradului, cu sediul în municipiul Arad.
29. Episcopia Caransebeşului, cu sediul în municipiul Caransebeş.
VII. Mitropolia Basarabiei, autonomă şi de stil vechi şi Exarhat al Plaiurilor,
cuprinzând:
30. Arhiepiscopia Chişinăului, cu sediul în municipiul Chişinău.
31. Episcopia de Bălţi (fostă a Hotinului), cu sediul în oraşul Bălţi.
32. Episcopia Basarabiei de Sud (fostă de Cetatea Albă-Ismail), cu sediul în oraşul Cahul.
33. Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria (fostă Misiunea Ortodoxă
Română din Transnistria), cu sediul la Dubăsari.
VIII. Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale, cuprinzând:
34. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Europei Occidentale, cu sediul la Paris.
35. Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, cu sediul la Roma.
36. Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei, cu sediul la Madrid.

11
 IX. Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord,
cuprinzând:
37. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, cu sediul la
Nürnberg.
38. Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord, cu sediul la Stockholm.
X. Mitropolia Ortodoxă Română a celor două Americi, cu sediul la Chicago,
cuprinzând:
39. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Statelor Unite ale Americii, cu sediul la Chicago
(SUA).
40. Episcopia Ortodoxă Română a Canadei, cu sediul la St. Hubert/Montreal (Quebec,
Canada).
XI. (41) Episcopia Daciei Felix, cu sediul administrativ în Vârşeţ, sub autoritatea directă a
Patriarhiei Române.
XII. (42) Episcopia Ortodoxă Română a Ungariei, cu sediul în Gyula, sub autoritatea
directă a Patriarhiei Române.
XIII. (43) Episcopia Ortodoxă Română a Australiei şi Noii Zeelande, cu sediul la
Melbourne, sub autoritatea directă a Patriarhiei Române.
XIV. Vicariatul Ortodox Ucrainean, cu sediul în municipiul Sighetu Marmaţiei, sub
autoritatea directă a Patriarhiei Române.
Vicariatul (Art. 73 din Statut BOR) este o unitate bisericească administrativă cu regim
misionar-pastoral, aflată în jurisdicţia directă a Patriarhiei Române, care cuprinde mai multe
protopopiate, parohii şi mănăstiri.
Conducătorul vicariatului şi protopopii din cuprinsul acestuia sunt numiţi de
Patriarhul României dintre preoţii din vicariat, în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute pentru
personalul clerical de conducere de la eparhii. Numirea, transferarea şi sancţionarea
personalului clerical şi neclerical de la unităţile bisericeşti din cuprinsul vicariatului se fac de
către Patriarhul României, la propunerea conducătorului vicariatului, după consultarea
acestuia cu Chiriarhul locului. Organizarea şi funcţionarea vicariatului se fac pe baza unui
regulament propriu aprobat de Sfântul Sinod, la propunerea Patriarhului, şi care se comunică
instituţiei administraţiei publice centrale de resort.
XV. Reprezentanţe şi comunităţi ale Patriarhiei Române în străinătate: Reprezentanţa
Patriarhiei Române la Locurile Sfinte (Aşezământul Românesc de la Ierusalim; Aşezământul
Românesc de la Ierihon cu Centrul de Studii şi Pelerinaje „Sfântul Cuvios Ioan Iacob”/
Aşezământul Românesc de la Iordan), Reprezentanţa Patriarhiei Române pe lângă instituţiile
europene (Bruxelles), Comunitatea Ortodoxă Română din Sofia (Bulgaria), Comunitatea

12
Ortodoxă Română din Turcia (Istanbul), Comunitatea Ortodoxă Română din Africa de Sud
(Johannesburg), Comunitatea Ortodoxă Română din Cipru (Nicosia), Reprezentanţa
Patriarhiei Române de la Tokyo (Japonia) şi Comunitatea Ortodoxă Română din Osaka
(Japonia), Comunitatea Ortodoxă Română din Siria (Damasc) şi altele, înfiinţate conform
principiilor înscrise la Art. 8 alin. (1) şi Art. 14 alin. (11) din Statut BOR.
XVI. Unităţi ortodoxe române din străinătate, care păstrează legături spirituale şi culturale
cu Patriarhia Română: Aşezămintele Româneşti din Sfântul Munte Athos (Prodromu, Lacu şi
alte schituri sau chilii), precum şi alte unităţi asemănătoare acestora.

4. Organismele Centrale ale Bisericii

În Biserica Ortodoxă, autoritatea este expresia legala a puterii bisericești, este, în mod
esențial, o autoritate de natură divină, care ni se înfățișează sub trei aspecte, după lucrările pe
care le îndeplinește:
 putere învățătorească,
 putere sacramentală,
 putere judecatorească.
Potrivit eclesiologiei (sau ecleziologiei) ortodoxe, autoritatea în biserică este
reprezentată de către:
 Chiriarh – la nivel de eparhie,
 Sinod mitropolitan – la nivel de mitropolie,
 Sfântul Sinod – la nivel de patriarhie,
 Sinodul ecomenic – la nivelul Bisericii Ortodoxe din lume.
Aceste organisme de autoritate ale Bisericii (episcop sau sinod de episcopi) exercită
puterea bisericească fie direct, fie prin intermediul unor organisme cu atribuții în acest sens.
Hotărârile organismelor centrale deliberative şi executive sunt obligatorii pentru
întreaga Biserică Ortodoxă Română.
Potrivit Statului BOR (art. 9), în Biserica Ortodoxă Română, la nivel central
funcţionează:

I. Organisme centrale deliberative:

A. Sfântul Sinod (54 de ierarhi);
B. Sinodul Permanent (13 ierarhi);
C. Adunarea Naţională Bisericească (54 de ierarhi și 102 membri clerici și mireni),
prezidată de Patriarhul României.

13
II. Organisme centrale executive:
A. Patriarhul;
B. Consiliul Naţional Bisericesc (12 membri: laici și clerici), prezidat de Patriarhul
României;
C. Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc, prezidat de Patriarhul României.

III. Organisme centrale administrative:

A. Cancelaria Sfântului Sinod,
B. Administraţia Patriarhală.

I. Organisme centrale deliberative:

Sfântul Sinod este alcătuit din toți ierarhii ortodocși români în funcține și constituie
cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Române, în toate domeniile de activitate.
Sfântul Sinod se compune din: Patriarh şi toţi mitropoliţii, arhiepiscopii, episcopii eparhioţi,
episcopii-vicari patriarhali, episcopii-vicari şi arhiereii-vicari în funcţiune 5. Ierarhii în funcţie
au îndatorirea de a-şi desfăşura activitatea în cooperare sinodală, supunându-se hotărârilor
Sfântului Sinod şi prevederilor prezentului statut. Sfântul Sinod se întrunește anual în cel
puțin două ședințe de lucru și în ședințe extraordinare ori de câte ori este nevoie. Preşedintele
Sfântului Sinod este Patriarhul.
Sinodul Permanent (Art. 17 din Statut BOR) este organismul central deliberativ care
funcţionează în timpul dintre şedinţele Sfântului Sinod, când importanţa unor probleme
impune examinarea lor fără întârziere. Se compune din Patriarh şi toţi mitropoliţii în funcţie
de la eparhiile din ţară şi din afara graniţelor României şi alţi 3 ierarhi eparhioţi (un
arhiepiscop şi 2 episcopi) desemnaţi anual de Sfântul Sinod.
Preşedintele Sinodului Permanent este Patriarhul. În lipsa Patriarhului, şedinţele
Sinodului Permanent sunt prezidate în ordinea prevăzută de art. 12 alin. (2) din prezentul
statut. Sinodul permanent aduce la cunoștință Sfântului, pentru ratificare, hotărârile luate.
Adunarea Naţională Bisericească (Art. 19 din Statut BOR) este organismul central
deliberativ al Bisericii Ortodoxe Române, pentru problemele administrative, sociale,
culturale, economice şi patrimoniale.
Adunarea Naţională Bisericească este alcătuită din câte trei reprezentanţi ai fiecărei
eparhii, un cleric şi 2 mireni, delegaţi de Adunările eparhiale din ţară şi din jurul graniţelor,
pe termen de 4 ani. Ei pot fi delegaţi pentru cel mult două mandate. Ierarhii Sfântului Sinod
participă la lucrările Adunării Naţionale Bisericeşti.
5
Art. 12 din Statut BOR.

14
 Preşedintele Adunării Naţionale Bisericeşti este Patriarhul. În lipsa Patriarhului,
şedinţele sunt prezidate în ordinea prevăzută de art. 12 alin. (2) din Statut. Hotărârile
Adunării Naţionale Bisericeşti devin executorii după ratificarea lor de către Sfântul Sinod.
Adunarea Naţională Bisericească se întruneşte o dată pe an în şedinţă de lucru, iar în caz de
necesitate, ori de câte ori este nevoie. Adunarea Naţională Bisericească se întruneşte şi în
şedinţe solemne6.

II. Organisme centrale executive:

Patriarhul (Art. 24) este Întâistătătorul între ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi
preşedintele organismelor centrale deliberative şi executive bisericeşti. Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române este şi Arhiepiscopul Bucureştilor şi Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei7.
Titulatura Sa este: „Preafericirea Sa, Preafericitul Părinte (N), Arhiepiscopul
Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei
şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române8” sau „Patriarhul României”.
În conformitate cu Sfintele Canoane, cu tradiţia panortodoxă şi cu practica Bisericii
Ortodoxe Române, la serviciile religioase Patriarhul este pomenit de către mitropoliţi,
mitropoliţii sunt pomeniţi de către ierarhii sufragani, iar arhiepiscopii şi episcopii sunt
pomeniţi de către preoţii slujitori.Atribuțiile Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romîne sunt
cuprinse în art. 26 din Statut.

Consiliul Naţional Bisericesc (Art. 28 din Statut BOR) este organism central
executiv al Sfântului Sinod şi al Adunării Naţionale Bisericeşti. Consiliul Naţional Bisericesc
se întruneşte la convocarea Preşedintelui, cel puţin de două ori pe an sau ori de câte ori este
nevoie și se compune din 12 membri ai Adunării Naţionale Bisericeşti, câte un cleric şi câte
un mirean reprezentând fiecare mitropolie din ţară, desemnaţi pe o perioadă de 4 ani şi pentru
cel mult două mandate.
Preşedintele Consiliului Naţional Bisericesc este Patriarhul, iar în lipsă locţiitorul său,
conform prevederilor art. 12 alin. (2) din prezentul statut. Membrii Sfântului Sinod pot
participa cu vot deliberativ la şedinţele Consiliului Naţional Bisericesc.

6
Art. 21 din Statut BOR.
7
Art. 24 din Statut BOR.
8
Această cinste a fost acordată, pentru prima dată, mitropolitului Ţării Româneşti, Grigorie al II-lea (1760-
1787), de către Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului Sofronie, la data de 10 octombrie 1776, în semn de
preţuire şi ca recunoaştere a sprijinului financiar şi ospitalier deosebit acordat de Ţările Române Patriarhiei de
Constantinopol, în vremuri dificile. Din anul 1925, acest titlu îl poartă toţi Patriarhii României, ei fiind, totodată,
şi mitropoliţi ai Ungrovlahiei (azi ai Munteniei şi Dobrogei).

15
 Episcopii-vicari patriarhali sunt membri de drept ai Consiliului Naţional Bisericesc,
cu vot deliberativ. Consiliul Naţional Bisericesc exercită în timpul dintre şedinţele Adunării
Naţionale Bisericeşti atribuţiile acesteia prevăzute de art. 22 lit. a), d) şi e), precum şi o serie
de atribuții cuprinse în art. 30 din Statut BOR.

Permanenţa Consiliului Naţional (Art. 31 din Statut BOR) funcţionează între

şedinţele Consiliului Naţional Bisericesc Bisericesc, ca organism central executiv.
Ea se compune din Patriarh, ca preşedinte, episcopii-vicari patriarhali, vicarul
administrativ patriarhal, consilierii patriarhali şi inspectorul general bisericesc, ca membri şi
ia hotărâri valide prin consensul membrilor prezenţi. În funcţie de agenda şedinţei, pot
participa şi conducătorii eparhiilor, reprezentanţelor, comunităţilor şi altor unităţi bisericeşti
din interiorul şi din afara graniţelor ţării, aflate în jurisdicţia directă a Patriarhiei Române.
Din încredinţarea Patriarhului, Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc poate fi
prezidată de unul din episcopii-vicari patriarhali. În această situaţie, procesul-verbal al
lucrărilor este supus aprobării Patriarhului. Hotărârile devin executorii numai după
confirmarea lor în scris, de către Patriarh.
Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc, prezidată de Patriarh, exercită atribuţiile
Consiliului Naţional Bisericesc, cu excepţia celor prevăzute de art. 30 lit. f, în perioada dintre
şedinţele sale, precum şi competenţe desemnate în art.32 din statut. Permanenţa Consiliului
Naţional Bisericesc se întruneşte, de regulă, săptămânal, la convocarea Preşedintelui sau a
delegatului său.

III. Organisme centrale administrative.

Cancelaria Sfântului Sinod (Art. 36 din Statut BOR) este organism central
administrativ al Sfântului Sinod, al Sinodului Permanent, al Adunării Naţionale Bisericeşti, al
Patriarhului, al Consiliului Naţional Bisericesc şi al Permanenţei Consiliului Naţional
Bisericesc.
Secretarul Sfântului Sinod, prin decizie patriarhală, coordonează Cancelaria Sfântului
Sinod având colaboratori pe vicarul administrativ patriarhal şi consilierul patriarhal de resort.
Cancelaria Sfântului Sinod elaborează, păstrează şi pregăteşte pentru publicarea în
revista „Biserica Ortodoxă Română”, procesele-verbale ale şedinţelor de lucru ale
organismelor centrale bisericeşti, comunică tuturor centrelor eparhiale hotărârile acestora şi
ţine evidenţa modului de aducere a lor la îndeplinire, cu excepţia celor care sunt date în
competenţa sectoarelor Administraţiei Patriarhale prevăzute de art. 38 din prezentul statut sau
altor instituţii centrale bisericeşti.

16
 Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, ca organism central administrativ, Cancelaria
Sfântului Sinod are următoarele servicii: Oficiul canonico-juridic, Corpul de inspecţie
bisericească (disciplină şi învăţământ), Secretariat, Registratură şi Arhivă, Personal-resurse
umane, Biblioteca Sfântului Sinod şi altele, a căror activitate este organizată de vicarul
administrativ patriarhal.

Administraţia Patriarhală (Art. 38 din Statut BOR) ca organism central

administrativ, are în atribuţiile sale studierea şi întocmirea referatelor privitoare la problemele
bisericeşti de competenţa organismelor centrale deliberative şi executive, prin următoarele
sectoare administrative de specialitate:
1. Sectorul teologic-educaţional,
2. Sectorul social-filantropic,
3. Sectorul patrimoniu cultural (inclusiv Comisia de pictură bisericească şi Centrul de
pregătire pentru patrimoniu),
4. Sectorul comunicaţii şi relaţii publice (Centrul de presă BASILICA),
5. Sectorul monumente şi construcţii bisericeşti,
6. Sectorul relaţii bisericeşti, interreligioase şi comunităţi bisericeşti externe,
7. Sectorul pelerinaje,
8. Sectorul stavropighii patriarhale şi centre sociale,
9. Sectorul economic-financiar (cu următoarele servicii: Contabilitate, Bunuri,
Prognoză financiară),
10. Control financiar şi audit intern.
În funcție de nevoile administrative, se pot înființa și alte sectoare.

5. Organizarea locală Bisericii Ortodoxe Române (Art. 40 din Statut BOR).

Unităţile componente ale Bisericii Ortodoxe Române, organizată ca Patriarhie, sunt:
a) parohia,
b) mănăstirea,
c) protopopiatul (protoieria),
d) vicariatul,
e) eparhia (arhiepiscopia şi episcopia),
f) mitropolia.

17
 6. Mitropolia și Mitropolitul
Mitropoliile din Patriarhia Română, din țară și din afara granițelor României, sunt
constituite din eparhii (episcopii și arhiepiscopii) și sunt conduse de un Sinod metropolitan,
prezidat de un Mitropolit. Mitropolitul, împreună cu arhiepiscopii, episcopii, precum şi
episcopii-vicari şi arhiereii-vicari de la eparhiile sufragane alcătuiesc Sinodul mitropolitan.
,,(2) Sinodul mitropolitan coordonează activităţile comune ale eparhiilor din
mitropolie, în limitele înscrise în Sfintele Canoane, precum şi în normele statutare şi
regulamentare în vigoare. (3) Sinodul mitropolitan veghează ca pe cuprinsul mitropoliei,
prin consultare şi cooperare ierarhică, să fie apărate şi promovate credinţa ortodoxă,
unitatea liturgică şi disciplina canonică a clerului şi monahilor, precum şi întrajutorarea
frăţească între eparhii”9.
Mitropolitul este conducătorul canonic al unei mitropolii, având drepturi și îndatoririle
prevăzute de sfintele canoane, de tradiția bisericească și de Statutul BOR. Titulatura
mitropolitului este cea a mitropoliei și a arhiepiscopiei pe care o păstorește.

7. Organizarea eparhială
7.1. Eparhiile (Art. 84 din Statut BOR) sunt unităţi bisericeşti constituite dintr-un
număr de parohii, grupate în protopopiate, precum şi din mănăstirile aflate pe un anumit
teritoriu. În cuprinsul eparhiilor pot funcţiona instituţii de învăţământ teologic şi confesional,
social-filantropice etc.
Eparhiile sunt arhiepiscopii sau episcopii, conduse de către arhiepiscop sau episcop și
nu poate avea, înfiinţa sau administra unităţi de cult pe teritoriul altei eparhii.
Organismele de conducere, executive, ale eparhiei sunt (art. 85 Statut):
 Chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul eparhiot),
 Adunarea eparhială ca organism deliberativ,
 Consiliul eparhial şi Permanenţa Consiliului eparhial,
În exercitarea atribuțiilor sale, chiriarhul este ajutat de un episcop-vicar sau de un
arhiereu-vicar, potrivit rangului eparhiei, de Cancelaria eparhială și de Administrația
eparhială (art. 103 din Statut BOR).
Episcopii-vicari şi arhiereii-vicari sunt membri de drept ai organismelor deliberative
şi executive eparhiale și cadrul Administraţiei eparhiale, au atribuţiile delegate, prin decizie,
de chiriarhi, cu aprobarea Sfântului Sinod. Poartă titluri legate de eparhiile respective ori,
după caz, titluri speciale, hotărâte de Sfântul Sinod (Art. 104 din Statut BOR).

9
Art. 111, (2) și (3).

18
 7.2. Chiriarhul „exercită slujirea de învăţător, slujitor al Sfintelor Taine şi păstor al
eparhiei sale”, având atribuții regementate de art. 88 din Statut.
Chiriarhul exercită drepturile şi îndeplineşte îndatoririle prevăzute de Sfintele
Canoane, de prezentul statut şi de regulamentele bisericeşti, în baza cărora emite decizii şi
dispoziţii chiriarhale, acordă ranguri bisericeşti şi distincţii.
7.3. Adunarea eparhială (Art. 90 din Statut BOR) este organism deliberativ pentru
toate problemele administrative, culturale, social-filantropice, economice şi patrimoniale ale
eparhiei.
Adunarea eparhială se compune din reprezentanţii aleşi ai clerului şi ai credincioşilor,
în proporţie de o treime clerici şi două treimi mireni, cu o viaţă morală şi religioasă demnă de
un creştin, care au candidat cu binecuvântarea (aprobarea scrisă a) ierarhului locului. Pentru
activitate potrivnică Bisericii, mandatele acestora se revocă de Adunarea eparhială, la
propunerea chiriarhului.
Numărul membrilor aleşi ai Adunării eparhiale este de 30 și se aleg pe termen de 4
ani. Membrii clerici în Adunarea eparhială se aleg de către toţi preoţii şi diaconii în funcţie,
constituiţi în colegii electorale preoţeşti, pe circumscripţii. Membrii mireni în Adunarea
eparhială se aleg de către delegaţii consiliilor parohiale, constituiţi în colegii electorale
mireneşti, pe circumscripţii. Preşedintele Adunării eparhiale este arhiepiscopul sau episcopul,
iar în caz de vacanţă, locţiitorul desemnat canonic şi statutar.
Adunarea eparhială se întruneşte în şedinţă anuală de lucru, în primul trimestru al
anului, iar în şedinţe extraordinare, ori de câte ori este nevoie, având atribuții precizate în art.
93 din Statut.
La începutul fiecărui mandat de 4 ani, Adunarea eparhială alege dintre membrii clerici
şi mireni, 5 comisii de lucru permanente, care vor avea câte un preşedinte şi un raportor din
mijlocul lor. Comisiile Adunării eparhiale, care vor analiza divese situații ce trebuie rezolvate
sunt:
 Comisia administrativ-bisericească,
 Comisia culturală şi educaţională,
 Comisia economică, bugetară şi patrimonială,
 Comisia social-filantropică,
 Comisia organizatorică, juridică şi de validare.

7.4. Consiliul eparhial (Art. 95 din Statut BOR) este organism executiv al Adunării
eparhiale şi are în competenţă problemele bisericeşti administrative, culturale, social-
filantropice, economice, patrimoniale şi fundaţionale pentru întreaga eparhie.

19
 Se compune din 9 membri (3 clerici şi 6 mireni), aleşi pe termen de 4 ani de Adunarea
eparhială dintre membrii ei. Ei pot fi aleşi pentru cel mult două mandate. Pentru activitate
potrivnică Bisericii, mandatele acestora se revocă de Adunarea eparhială, la propunerea
chiriarhului. Preşedintele Consiliului eparhial este chiriarhul.
Din încredinţarea chiriarhului, şedinţele Consiliului eparhial pot fi prezidate şi de
către episcopul-vicar, respectiv de arhiereul-vicar. În această situaţie, procesul-verbal al
lucrărilor este supus aprobării chiriarhului.
Vicarul eparhial, consilierii eparhiali, inspectorul eparhial, secretarul eparhial,
exarhul, consilierul juridic şi contabilul-şef sunt membri permanenţi ai Consiliului eparhial,
cu vot consultativ. Conducătorii instituţiilor de învăţământ teologic din eparhie participă la
lucrări în calitate de invitaţi. Secretarul eparhial este şi secretar al Consiliului eparhial şi
întocmeşte procesul-verbal al lucrărilor.
Consiliul eparhial se întruneşte la convocarea preşedintelui de două ori pe an sau ori
de câte ori este nevoie și exercită în timpul dintre şedinţele Adunării eparhiale atribuţiile
acesteia prevăzute de art. 92 lit. a), b), c) şi k), precum şi atribuţii cuprinse în Art. 98 din
Statut.

7.5. Permanenţa Consiliului eparhial (Art. 100 din Statut BOR) funcționează între
şedinţele Consiliului eparhial. Se compune din chiriarh, ca preşedinte, episcopul-vicar sau
arhiereul-vicar, vicarul eparhial, consilierii eparhiali, inspectorul eparhial, secretarul eparhial,
exarhul, consilierul juridic şi contabilul-şef, ca membri. În caz de vacanţă, prezidează
locţiitorul desemnat canonic şi statutar.
Permanenţa Consiliului eparhial se întruneşte, de regulă, săptămânal, la convocarea
chiriarhului sau a delegatului său. Hotărârile Permanenţei Consiliului eparhial se iau cu votul
majorităţii membrilor prezenţi şi sunt duse la îndeplinire de Cancelaria şi sectoarele
Administraţiei eparhiale, potrivit competenţelor date prin statut şi regulamentele bisericeşti.
Permanenţa Consiliului eparhial exercită atribuţiile Consiliului eparhial în perioada dintre
şedinţele acestuia, cu excepţia celor prevăzute de art. 98 lit. a), b), c), h), i), k) şi n), precum şi
atribuţiile cuprinse în art.102 din Statut.
Hotărârile Adunării eparhiale, ale Consiliului eparhial și ale Permanenței Consiliului
eparhial devin executorii după validarea, în scris, de către chiriarh.

7.6. Cancelaria şi Administraţia eparhială

În exercitarea atribuţiilor sale, chiriarhul este ajutat de un episcop-vicar sau de un
arhiereu-vicar, potrivit rangului eparhiei (arhiepiscopie sau episcopie) de Cancelaria şi

20
Administraţia eparhială (art. 103). Episcopii-vicari şi arhiereii-vicari sunt membri de drept ai
organismelor deliberative şi executive eparhiale, iar, în cadrul Administraţiei eparhiale, au
atribuţiile ce le sunt delegate, prin decizie, de chiriarhi, cu aprobarea Sfântului Sinod.
Vicarul eparhial, consilierii eparhiali, inspectorul eparhial şi secretarul eparhial se
numesc pe o perioadă de 4 ani sau se reconfirmă de chiriarh într-o şedinţă de lucru a
Permanenţei Consiliului eparhial, ţinându-se seama de următoarele criterii: media generală de
licenţă în teologie – minimum 8,50, fără impedimente canonice sau condamnări penale şi
având o activitate deosebită liturgică, administrativ-pastorală, misionară şi culturală.
Clericii din Cancelaria şi Administraţia eparhiala pot fi numiţi slujitori la parohii
direct (fără concurs) de către chiriarh.
Din încredinţarea chiriarhului, Cancelaria eparhială pregăteşte, împreună cu vicarul
eparhial şi sectoarele Administraţiei eparhiale, lucrările organismelor deliberative şi
executive eparhiale şi duce la îndeplinire hotărârile acestora.
Cancelaria eparhială are următoarele servicii şi compartimente: cabinetul chiriarhului,
secretariatul, oficiul canonic-juridic, corpul de inspecţie bisericească, biroul de comunicaţii şi
relaţii cu publicul, registratură, arhivă.
Administraţia eparhială duce la îndeplinire hotărârile organismelor deliberative şi
executive centrale şi eparhiale, prin următoarele sectoare de activitate (art.108):
 Sectorul administrativ-bisericesc,
 Sectorul învăţământ şi activităţi cu tineretul,
 Sectorul cultural şi comunicaţii media,
 Sectorul social-filantropic şi misionar,
 Sectorul economic-financiar,
 Sectorul patrimoniu şi construcţii bisericeşti,
 Sectorul Exarhatul mănăstirilor,
 Control financiar şi audit intern.
În funcţie de cerinţele pastorale şi administrative locale, Permanenţa Consiliului
eparhial poate înfiinţa şi alte sectoare de activitate. În cadrul sectoarelor Administraţiei
eparhiale pot funcţiona următoarele servicii şi compartimente: bibliotecă; muzeu; personal-
resurse umane; contabilitate; tehnic; editură; tipografie; ateliere, precum şi altele, potrivit
cerinţelor locale specifice.
Administraţia eparhială este condusă de chiriarh, ajutat de episcopul-vicar sau
arhiereul-vicar, împreună cu vicarul eparhial şi consilierii eparhiali.
În Cancelaria şi Administraţia eparhială este încadrat, pe funcţii de execuţie, personal
de specialitate, clerical, monahal şi neclerical.

21
 7.7. Protopopiatul (protoieria) (Art. 69 din Statut BOR) este o unitate bisericească
administrativă care cuprinde mai multe parohii arondate de pe teritoriul aceleiaşi eparhii.
Înfiinţarea, desfiinţarea, delimitarea şi schimbarea întinderii teritoriale a protopopiatelor se
aprobă de Permanenţa Consiliului eparhial, ţinând seama de cerinţele misionar-pastorale
locale, de situarea parohiilor şi filiilor dintr-o zonă geografică, precum şi de posibilităţile
economice de funcţionare.
Fiecare protopopiat are o cancelarie administrativă proprie în cadrul căreia
funcţionează personal clerical şi neclerical, potrivit competenţelor date prin statut şi
regulamentele bisericeşti.
Protopopul (protoiereul) este preotul conducător al protopopiatului şi al cancelariei
administrative a protopopiatului, în numele chiriarhului. Protopopul se numeşte sau se
reconfirmă de către chiriarh pe o perioadă de patru ani, într-o şedinţă de lucru a Permanenţei
Consiliului eparhial și anumite atribuţii, exercitate prin mandat, în numele chiriarhului
(art.71). El îndrumă, coordonează și supeavegheză activitatea bisericească și administrative
din parohiile și filiile din cuprinsul protopopiatului, este reprezentantul oficial al centrului
eparhial față de autoritățile publice locale și față de terți.
Protopopul coordonează, supraveghează şi răspunde de activitatea cancelariei
administrative a protopopiatului, în conformitate cu prevederile statutare şi regulamentare, cu
dispoziţiile date de conducerea eparhială şi cu normele legislaţiei civile în vigoare.

7.8. Salarizarea personalului clerical și neclerical

Art. 1 din Legea nr. 489/2006 privind libertate religioasă și regimul general al cultelor
precizează ca statul român sprijină cultele, la cererea acestora, pentru salarizarea personalului
clerical. Personalul clerical care beneficiază de prevederile acestei legi, își păstrează statutul
de angajat al cultului religios.
Salarizarea personalul clerical și neclerical din Patriarhia română este reglementată
de Legea cadru Nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Hotărârea Guvernului nr. 935/2019 stipulează că: „(1) Începând cu data de 1
ianuarie 2020, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, prevăzut la art. 164
alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, se stabileşte în bani, fără a include sporuri şi alte adaosuri, la suma de 2.230 lei
lunar, pentru un program normal de lucru în medie de 167,333 ore pe lună, reprezentând
13,327 lei/oră.

22
 (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), începând cu data de 1 ianuarie 2020,
pentru personalul încadrat pe funcţii pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu
vechime în muncă de cel puţin un an în domeniul studiilor superioare, salariul de bază minim
brut pe ţară garantat în plată, fără a include sporuri şi alte adaosuri, se stabilește la suma de
2.350 lei lunar, pentru un program normal de lucru de 167,333 ore în medie pe lună,
reprezentând 14,044 lei/oră”.
Sprijinul statului pentru salarizarea personalului clerical care își desfășoară activitatea
în țară, în cadrul cultelor din România, recunoscute potrivit legii, se stabilește după cum
urmează:
a) personalul din conducerea cultelor asimilat celui încadrat pe funcții de demnitate
publică beneficiază de o indemnizație lunară, conform asimilărilor. Indemnizația lunară este
unica formă de remunerare pentru personalul respectiv și reprezintă baza de calcul pentru
stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial;
b) personalul din conducerea cultelor, altul decât cel prevăzut la lit. a),
beneficiază de sprijin lunar la salarizare, potrivit funcțiilor pe care le ocupă, la nivelul
salariilor de bază stabilite potrivit legii pentru cadrele didactice din învățământul
preuniversitar de stat, conform asimilărilor;
c) personalul clerical care își desfășoară activitatea în unitățile de cult beneficiază de
sprijin lunar la salarizare în cuantum de 65% din salariile de bază stabilite potrivit legii pentru
cadrele didactice din învățământul preuniversitar de stat, potrivit nivelului de studii, gradului
profesional obținut și vechimii în activitatea clericală deținută în cadrul cultelor din România,
conform asimilărilor. Personalul clerical care își desfășoară activitatea în unitățile de cult cu
venituri reduse poate beneficia de un sprijin lunar la salarizare în cuantum de 80% în anumite
condiții.
Condițiile de ocupare a gradelor profesionale ale personalului clerical prevăzut la art. 2
alin. (1) lit. c) se aprobă de Secretariatul de Stat pentru Culte, la propunerea cultelor
recunoscute. De la bugetul de stat se asigură, prin bugetul Secretariatului General al
Guvernului, prin Secretariatul de Stat pentru Culte, numai drepturile stabilite în condițiile
prevăzute la art. 2, inclusiv toate contribuțiile stabilite prin lege.
În ceea ce priveste angajații cultului ortodox, majorarea salariului minim se referă și
la personalul neclerical, care primește de la bugetul de stat, prin Consiliile județene o
contribuție la salarizare de 1813 lei. Diferența până la 2230 lei se asigură din fondurile proprii
ale angajatorului.

23
 Unitățile aparținând cultelor religioase recunoscute din România, precum și unitățile
și instituțiile de învățământ teologic autorizate și acreditate potrivit legii, aflate în subordinea
acestora și neintegrate în învățământul de stat, respectiv unitățile de formare a personalului
clerical primesc de la bugetul de stat și de la bugetele locale un sprijin sub formă de
contribuții, care va asigura completarea drepturilor salariale neacoperite din fondurile proprii
ale unităților de cult centrale și locale respective. (Art. 8 Secțiunea III, Legea 153/2017).
Sprijinul financiar pentru personalul neclerical angajat în unitățile ce aparțin cultelor
religioase din România se asigură, la cerere, în limita prevederilor bugetare anuale, după cum
urmează:
a) de la bugetele locale: Cuantumul contribuției lunare se stabilește prin legile
bugetare anuale sau prin legile de rectificare a bugetului de stat și nu poate fi mai mic decât
cuantumul stabilit, potrivit legii, pentru anul 2017.
b) de la bugetul de stat: pentru personalul neclerical angajat în unitățile și instituțiile
de învățământ teologic, respectiv în unitățile de formare a personalului clerical, prevăzute
la art. 8 din prezenta anexă. Cuantumul contribuției lunare se stabilește prin legile bugetare
anuale sau prin legile de rectificare a bugetului de stat și nu poate fi mai mic decât cuantumul
stabilit, potrivit legii, pentru anul 2017; pentru personalul neclerical trimis să deservească
așezămintele din străinătate ale Bisericii Ortodoxe Române. Contribuția lunară reprezintă
echivalentul în lei a 50% din drepturile în valută stabilite în cuantum net, prin asimilare cu
funcțiile pe care este încadrat personalul român trimis să își desfășoare activitatea în cadrul
misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare și al altor forme de reprezentare a României în
străinătate.
Numărul contribuțiilor poate fi modificat prin legile bugetare anuale sau prin legile
de rectificare a bugetului de stat.
Aprobarea suplimentării numărului de posturi pentru personalul neclerical angajat în
unitățile ce aparțin cultelor religioase recunoscute din România, al cărui sprijin financiar se
asigură de la bugetele locle, se face de către autoritățile administrației publice locale, ținându-
se seama de numărul de adepți ai fiecărui cult religios, și se comunică Secretariatului de Stat
pentru Culte Culte
Personalului clerical care își defășoară activitatea în unitățile de cult, beneficiază de
sprijin lunar la salarizare în cuantum de 65% din salariile de bază stabilite potrivit legii pentru
cadrele didactice din învățământul preuniveritar de stat, potrivit:
 Nivelului de studii,
 Gradului profesional în cler,

24
  Vechimii în activitatea clericală,
 Vechimii totale în muncă.
Prin excepție de la prevederile precizare mai sus, personalul clerical care își
desfășoară în unitățile de cult cu venituri reduse poate beneficia de un sprijin lunar la
salarizare în cuantum de 80% din salariile de bază stabilite potrivit legii.
Criteriile în baza cărora unitățile de cult sunt considerate ca fiind cu venituri reduse,
se stabilesc prin ordin al Secretariatului de Stat pentru Culte, conform documentelor
prezentate în anexă. Nu beneficiză de sprijin de 80% personalul clerical de la unitățile de cult
care obțin venituri din închirierea, arendarea și concesionarea proprietăților.
Începând cu data de 01.01.2020, sprijinul de la bugetul de stat pentru salarizarea
personalului clerical asimilat personalului didactic s-a majorat, astfel că noile grile de
salarizare ale personalului clerical au fost aprobate prin Hotârârea Cancelariei Sfântului
Sinod nr. 192/10 ianuarie 2020.
Parohia are personalitate juridică, preotul și personalul neclerical sunt angajații
parohiei, dar sprijinul de la bugetul de stat la salarizare se primește, prin Centrul Eparhial și
protopopiat. De asemenea, preotul este numit la parohie prin Decizie chiriarhală, iar
angajarea personalului neclerical se face cu aprobarea chiriarhului, cu avizul protopopului.

7.9. Parohia și Parohul

7.10. Parohia (art. 43 din Statut BOR) este persoană juridică de drept privat și
utilitate publică, cu drepturi și obligații și are dreptul la două coduri unice de înregistrare
fiscală, pentru activitatea non profir și pentru activitatea economică. Parohia este comunitatea
creştinilor ortodocşi, clerici şi mireni, situată pe un anume teritoriu şi subordonată Centrului
eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ şi patrimonial, condusă de un
preot paroh numit de chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) eparhiei respective.
Înfiinţarea, desfiinţarea şi delimitarea teritorială a parohiilor se aprobă de către
Permanenţa Consiliului eparhial, ţinând seamă de cerinţele misionare şi pastorale din
teritoriu.
În Biserica ortodoxă Română, credincioşii unei parohii au următoarele drepturi: de a
beneficia de asistenţă religioasă, de a alege şi a fi aleşi în organismele parohiale, de a
beneficia de ajutor filantropic, după posibilităţi şi îndatoriri: de a susţine, întări şi mărturisi
credinţa Bisericii Ortodoxe, de a vieţui potrivit învăţăturii de credinţă ortodoxă, de a participa
la sfintele slujbe, de a se împărtăşi cu Sfintele Taine, de a împlini faptele milei creştine, de a
întreţine şi a ajuta Biserica şi pe slujitorii ei.
Clasificarea parohiilor pe categorii.

25
 În eparhiile Bisericii Ortodoxe Române, ţinând cont de condiţiile misionar-pastorale
şi de numărul de credincioşi, de posibilităţile materiale, ca şi de situarea lor în mediul urban
sau rural, parohiile sunt de 3 categorii [art. 47 alin. (1) din Statut BOR].
Clasificarea pe categorii a parohiilor se aprobă de Permanenţa Consiliului eparhial, în
baza raportului cuprinzând datele statistice oficiale (număr de credincioşi, condiţii materiale,
zonă geografică, medie de vârstă etc.) [art. 47 alin. (2) şi art. 102 lit. g) din Statut].
Sinoadele mitropolitane analizează şi stabilesc, la nivelul fiecărei mitropolii, criterii
unitare de clasificare a parohiilor din cuprinsul eparhiilor sufragane, în acord cu prevederile
statutare şi regulamentare bisericeşti, acestea urmând a fi comunicate Cancelariei Sfântului
Sinod.
Clasificarea parohiei determină condițiile de concurs pentru ocuparea ei, precum și
procentul contribuției de la bugetul de stat la salarizare (65% sau 80% din încadrarea
salarială).
7.11. Preotul paroh (Art. 49 din Statut BOR), ca delegat al chiriarhului, este păstorul
sufletesc al credincioşilor dintr-o parohie, iar în activitatea administrativă este conducătorul
administraţiei parohiale şi preşedinte al Adunării parohiale, al Consiliului parohial şi al
Comitetului parohial. Numirea sau revocarea din oficiul de paroh se face de chiriarh într-o
şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial, având în vedere calitatea activităţii desfăşurate.
În cadrul întreitei slujiri preoţeşti: învăţătorească, sfinţitoare şi pastoral-misionară,
parohul exercită o serie de atribuţii precizate de Statut în art. 50 din Statut BOR.
Pe lângă preotul paroh, într-o parohie pot fi unul sau mai mulţi preoţi şi diaconi
slujitori numiţi de chiriarh într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial. Numărul
slujitorilor la parohie se stabileşte în funcţie de cerinţele misionar-pastorale locale constatate
de conducerea eparhiei.
Parohul, preoţii şi diaconii slujitori, precum şi personalul bisericesc neclerical sunt
datori să locuiască în parohie.

7.12. Adunarea parohială (Art. 54 din Statut BOR)

Parohia are ca organism deliberative Adunarea parohială compusă din credincioşii
majori ai parohiei, bărbaţi şi femei, care mărturisesc prin credinţa, faptele şi ţinuta lor morală,
ataşamentul faţă de Biserica Ortodoxă, de învăţătura ei de credinţă şi de instituţiile ei.
Preşedintele Adunării parohiale este preotul paroh, iar dacă acesta este absent sau
suspendat din funcţie, un preot delegat de protopop dintre slujitorii parohiei sau de la o altă
parohie învecinată. În cazul în care la Adunarea parohială ia parte protopopul sau un preot
delegat de către Centrul eparhial, acesta prezidează şedinţa. Preoţii şi diaconii slujitori activi

26
ai unei parohii, precum şi preoţii pensionari care au domiciliul stabil pe teritoriul parohiei
respective sunt membri de drept ai Adunării parohiale.
Atribuţiile exercitate de Adunarea parohială și cuprinse în art. 55 din Statut BOR.
Adunarea parohială se întruneşte în şedinţă ordinară o dată pe an, în primul trimestru al
anului, iar în şedinţe extraordinare, ori de câte ori este nevoie. Adunarea parohială ia hotărâri
valabile cu votul a jumătate plus unu dintre membrii prezenţi. Lucrările şi hotărârile Adunării
parohiale se consemnează într-un registru de procese-verbale.

7.13. Consiliul Parohial (art. 59 Statut BOR).

Consiliul Parohial este organismul executiv al Adunării parohiale (art. 59 Statut BOR).
Adunarea parohială alege, pe termen de 4 ani, din rândul ei pe membrii Consiliului
parohial – în număr de 7, 9 sau 12 membri – în funcţie de categoria parohiei, precum şi 2–4
membri supleanţi, persoane majore. Art. 61 din Statut stabilește atribuțiile Consiliul parohial
care exercită toate atribuţiile Adunării parohiale, între şedinţele acesteia, afara atribuţiilor
prevăzute de art. 55 lit. a), b), c), d), e), i) şi j). Consiliul Parohial se întruneşte lunar sau ori
de câte ori este nevoie.

7.14. Comitetul parohial (art. 66 din Statut BOR)

Comitetul parohial este organismul bisericesc parohial care funcţionează sub
preşedinţia de drept a preotului paroh şi este subordonat Consiliului parohial. Membrii
Comitetului parohial sunt aleşi de Adunarea parohială dintre membrii ei. Comitetul parohial
are un număr dublu de cel al Consiliului parohial și este alcătuit din persoane majore ale
comunităţii parohiale, pe principiul voluntariatului. Comitetul parohial are cinci servicii (art.
67), fiecare fiind condus de un coordonator numit de către biroul de conducere:
 Serviciul social,
 Serviciul misionar,
 Serviciul cultural,
 Serviciul pentru tineret,
 Serviciul administrativ-gospodăresc.
Consiliul parohial deleagă unul sau doi membri care, în calitate de epitropi (art. 63)
sprijină parohul în administrarea corectă şi eficientă a bunurilor parohiale. Numele epitropilor se
comunică protopopiatului pentru aprobare.

7.15. Administrarea bunurilor parohiale (art. 64 din Statut BOR).

27
 Parohul este administratorul întregii averi parohiale mobile şi imobile împreună cu
Consiliul parohial, sub controlul Centrului eparhial, şi răspunde canonic-disciplinar şi
administrativ-bisericesc în faţa acestuia, iar pentru administrarea şi gestionarea defectuoasă a
averii bisericeşti răspunde şi în faţa instanţelor civile şi penale, în baza legislaţiei în vigoare.
În calitate de administrator al bunurilor parohiale, preotul paroh are o seamă de
îndatoriri, cuprinse în art. 65 din Statut, îndatoriri care se exercită împreună cu ceillați preoți și
diaconi de la parohie, Consiliul parohial și epitropi. Preotul este dator să se îngrijească, împreună
cu ceilalţi preoţi slujitori şi cu epitropii, de luarea măsurilor pentru întreţinerea, repararea şi
restaurarea edificiilor bisericeşti parohiale, ale instituţiilor culturale, social-filantropice şi
fundaţionale, a casei parohiale, a curţii şi cimitirului parohial, precum şi a altor bunuri bisericeşti
parohiale; să construiască sau să cumpere o casă parohială, acolo unde nu există (art. 65 lit f).
Totodată, trebuie să se îngrijească, împreună cu ceilalţi preoţi slujitori şi cu epitropii, de
înscrierea în evidenţele parohiale şi ale autorităţilor centrale şi locale competente a bunurilor
mobile şi imobile ale parohiei, de buna administrare a acestora, precum şi de întocmirea şi buna
păstrare a actelor de proprietate, potrivit prevederilor statutare, regulamentare bisericeşti, a
hotărârilor organismelor bisericeşti centrale şi eparhiale. Câte o copie legalizată a actelor de
proprietate a bunurilor parohiei se păstrează la protopopiat şi la Centrul eparhial (art. 65, lit g).

7.16. Activitatea economico-financiară la nivel parohial

Unitățile de cult au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară și
doar, în anumite cazuri, când îți extind activitatea, sunt obligate să organizeze contabilitatea
de gestiune.
Parohiile, mănăstirile și schiturile Patriarhiei Române au obligația evidenței contabile
în partidă simplă (ansamblul registrelor și documentelor contabile, reglementate de lege, care
servesc la înregistrarea în contabilitate, chronologic și sistematic a operațiunilor ecomomice,
pe baza documentelor justificative.
Registrele contabile obligatorii sunt:
1. Jurnalul de venituri și cheltuieli sau Registrul de încasări și plăți – aici se
înregistrează toate operațiunile desfășurate pe baza documentelor justificative
(chitanțe, ordine de plată, bonuri de plată, facturi, etc);
2. Registre de partizi venituri și partizi cheltuieli – pentru înregistrarea
operațiunilor de casă și plăți pe articole bugetare;
3. Chitanțier și Extras de cont în Bancă – pentru încasări;
4. Ordin de plată – pentru plăți.

28
 5. Registrul inventar – cuprinde toate bunurile parohiei/mănăstirii, inventariate
potrivit normelor legale, cel puțin o data pe an.
Parohul poate deschide pentru parohie un cont curent sau cont depozit, la orice bancă,
cu avizul protopopiatului și aprobarea Centrului eparhial. Protopopiatul emite acest aviz în
baza Deciziei de numire a parohului în parohia respective.
În Registrul de casă se înregistrează toate operațiunile de încasare și de plată,
indifferent de formă, soldul înregistrat trebuie să corespundă cu disponibilul existent.
Conform Codului de Procedură Fiscală, unitățile de cult au obligația de a se înregistra fiscal.
În vederea atribuirii CIF, unitatea de cult are obligația să depună declarație de
înregistrare la organul fiscal territorial competent, care solicită documentele necesare pentru
această operațiune.
Referitor la obligațiile fiscale ale unităților de cult, Codul fiscal precizează în art.15:
„în cazul următoarelor persoane juridice române, la calculul rezultatului fiscal sunt
considerate venituri neimpozabile următoarele tipuri de venituri:
a) pentru cultele religioase, veniturile obţinute din producerea şi valorificarea
obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit legii, veniturile obţinute din
chirii, veniturile obţinute din cedarea/înstrăinarea activelor corporale, alte venituri obţinute
din activităţi economice sau de natura celor prevăzute la alin. (2),
b) veniturile din despăgubiri, în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor
reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţia ca
sumele respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi
funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a
lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume
propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni
specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind
libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată.
În completarea și modificarea Codului fiscal, LEGEA nr. 32 din 31 martie 2020,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 271 din 01 aprilie 2020 aduce scutire la plata
impozitului pe profit pentru ,,unitatea locală de cult, definită potrivit art. 7 pct. 48, în măsura
în care veniturile obţinute sunt utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru
întreţinerea şi funcţionarea unităţii de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de
consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru
furnizarea, în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile
legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii
nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată.”.

29
 Jutificarea utilizării veniturilor pentru susținerea activităților sus-menționate se
realizează pe baza documentelor care atestă efectuarea acestor cheltuieli.
De asemenea, Codul fiscal, în art. 456 lit. d) stipulează că sunt exceptate de la plata
impozitelor și clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor
religioase recunoscute oficial, asociaţiilor religioase şi componentelor locale ale acestora,
precum şi casele parohiale, cu excepţia încăperilor folosite pentru activităţi economice.
Veniturile obținute din activități economice se supun impozitării.
Unitățile de cult pot să își suplimenteze veniturile prin donații și sponsorizări de la
persoane fizice și juridice, și prin încasarea cotei de 2%, respectiv 3,5% din impozitul pe venit
datorat statului de către persoanele fizice.
Unitățile de cult beneficiază și de sprijin financiar acordat de la bugetul de stat prin
intermediul Secretariatului de Stat pentru Culte pentru lucrări pentru construcții și reparații
ale locașurilor de cult și a altor edificii bisericești, a lucrărilor de pictură, precum și a
lucrărilor de restaurare a locașurilor de cult, monumente monumente istorice şi al bunurilor
din patrimoniul cultural national. Acordarea sprijinului financiar se va face în temeiul art. 3
din Ordonanţa Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar
pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România, cu
modificările şi completările ulterioare, H.G. nr. 1470/2002 pentru aprobarea Normelor
metodologice pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 82/2001, republicată.
Unitatea de cult care solicită și primește un asemenea sprijin trebuie să respecte și să
îndeplinească o serie de condiții și să prezinte documente justificative pentru sumele cheltuite
și destinația lor.

7.17. Inventarierea: documente utilizate, procedura

Potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, unitățile de cult au obligația să efectueze inventarierea și în următoarele situații:
 la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe
prevăzute de lege;
 ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune care nu pot fi
stabilite cert decât prin inventariere;

 ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;

 cu prilejul reorganizării gestiunilor;

 ca urmare a calamităților naturale sau a unor cazuri de forță majoră;

 în alte cazuri prevăzute de lege.

30
 OMFP 2861/2009 și Legea Contabilitătii obligă unitățile de cult să efectueze anual
inventarierea patrimoniului (active, datorii, capitaluri proprii) și să includă rezultatul
inventarierii în situațiile financiare întocmite la sfarșitul anului.
Declarația de inventar – se întocmește de gestionar, după sigilarea locurilor în care
sunt păstrate bunurile ce urmează a fi inventariate, înainte de inceperea inventarierii și se
semnează de către membrii comisiei de inventariere.
Listele de inventar – cuprind toate bunurile din patrimoniu care au fost inventariate.
Disponibilitățile bancare din casierie se inventariază prin numărarea banilor, soldul
din registrul de casă trebuie să corespundă cu disponibilul existent. Banii aflați în conturile
bancare se inventariază prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de bănci cu
cele înregistrate în contabilitate.
Bunurile care fac parte din patrimoniul cultural național mobil, a fonturilor de carte, a
valorilor de muzeu și a altor bunuri asemenea, se inventariază cu respectarea condițiilor și
termenelor stabilite prin norme elaborate de Ministerul Culturii și Cultelor.
Rezultatele inventarierii se înscriu de către Comisia de inventariere într-un proces
verbal. Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidențele unității de cult și în
contabilitate în termen de 3 zile de la data obținerii aprobărilor necesare pentru ducerea la
îndeplinire a propunerilor cuprinse în procesul verbal de inventariere.

7.18. Averea bisericească

Totalitatea bunurilor aparţinând parohiilor, schiturilor, mănăstirilor, protopopiatelor,
vicariatelor, episcopiilor, arhiepiscopiilor, mitropoliilor şi Patriarhiei, asociaţiilor şi fundaţiilor
constituite de Biserică, fondurile destinate unui scop bisericesc, precum şi averile bisericilor
fundaţionale alcătuiesc patrimoniul bisericesc care aparţine Bisericii Ortodoxe Române, iar
regimul lui este reglementat de Statut-ul BOR. Bunurile aflate în folosinţa unităţilor
administrative bisericeşti au regimul bunurilor bisericeşti şi fac parte din patrimoniul bisericesc
(art. 171 Statut BOR).
Din punct de vedere al destinaţiei lui, patrimoniul bisericesc cuprinde bunuri sacre şi
bunuri comune (art. 172 din Statut BOR). Apartenenţa unui bun la categoria bunurilor sacre,
în caz de îndoială, se stabileşte de către Sinodul mitropolitan.

7.18.1 Bunurile sacre sunt cele care prin sfinţire sau binecuvântare sunt destinate
exclusiv şi direct cultului, sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Nu pot fi
schimbate, înstrăinate sau sechestrate. Proprietatea asupra bunurilor sacre este exclusiv

31
bisericească, iar cedarea folosinţei poate fi acordată pe un termen de până la 3 ani, cu
posibilitatea prelungirii.
Sunt bunuri sacre cele care prin sfinţire sau binecuvântare sunt destinate cultului
divin, precum: lăcaşurile de cult (catedrale, biserici, paraclise, capele etc.), odoarele şi
veşmintele bisericeşti, cărțile de ritual, cimitire.
Sunt asimilate cu bunurile sacre şi beneficiază de acelaşi regim juridic şi: casa
parohială, vatra parohială şi mănăstirească, incinta Centrului eparhial, a Centrului patriarhal,
reşedinţele chiriarhale, chiliile mănăstirilor şi schiturilor, bunurile preţioase, cu valoare
artistică, istorică sau datorită materialului din care sunt confecţionate, precum: picturile,
sculpturile, ţesăturile artistice, miniaturile, cărţile rare, documentele, lucrările din materiale
scumpe.

7.18.2. Bunurile comune sunt cele destinate întreţinerii bisericilor, a slujitorilor ei,
operelor culturale, de caritate şi asistenţă socială şi medicală, precum şi pentru îndeplinirea
celorlalte scopuri ale Bisericii. Bunuri comune sunt: edificiile unităţilor de învăţământ
bisericesc, edificiile administraţiilor bisericeşti, muzeele religioase, aşezămintele şi instituţiile
culturale, social-medicale, filantropice şi economice, terenurile agricole, pădurile, păşunile,
viile, livezile, grădinile, drepturile patrimoniale, creanţele, părţile sociale, acţiunile, fondurile,
hârtiile de valoare, averea în numerar etc.

7.18.3. Terenurile agricole (arabil, păşune, islaz, livadă etc.) şi pădurile unităţilor de
cult ale Bisericii Ortodoxe Române vor fi folosite conform dispoziţiilor stabilite de
organismele bisericeşti competente.
Înstrăinarea în orice mod (vânzare, schimb, donaţie, cedare de drepturi litigioase etc.)
a bunurilor imobile ale unităţilor bisericeşti din eparhie, cu excepţia bunurilor sacre care sunt
inalienabile, se aprobă de Consiliul eparhial, când interesele vitale ale Bisericii le justifică, iar
acceptarea donaţiilor, legatelor, sponsorizărilor şi cumpărarea de bunuri în favoarea eparhiei
sau a unităţilor bisericeşti din eparhie, precum şi transmiterea folosinţei bunurilor imobile
bisericeşti (închiriere, comodat, arendare etc.), a grevării cu sarcini sau afectării de servituţi a
acestora, se aprobă de către Permanenţa Consiliului eparhial. Actele juridice având ca obiect
bunurile din patrimoniul bisericesc, încheiate cu încălcarea prevederilor prezentului statut, sunt
lovite de nulitate absolută.

7.18.4. Fondurile arhivistice şi bibliotecile (art. 173 din Statut BOR) mănăstirilor,
parohiilor, protopopiatelor, episcopiilor, arhiepiscopiilor, mitropoliilor şi ale Patriarhiei sunt

32
proprietatea exclusivă a acestora, nu pot fi înstrăinate, grevate sau urmărite şi au regimul
juridic al arhivelor şi bibliotecilor private. Organizarea şi funcţionarea fondurilor arhivistice
şi a bibliotecilor unităţilor de cult se face cu respectarea prevederilor statutare şi
regulamentare bisericeşti şi normelor legale în vigoare.

8. Distincţiile bisericeşti (art. 144 din Statut BOR)

Pentru activitate deosebită în domeniul lucrării bisericeşti, sub raport liturgic, didactic,
misionar-pastoral, cultural-publicistic, social, gospodăresc-edilitar sau administrativ-
economic, diaconii de mir pot primi rangul bisericesc onorific de arhidiacon, iar preoţii de
mir pot primi următoarele ranguri bisericeşti onorifice:
 Rangul de sachelar se acordă de către chiriarh preoţilor care au o activitate
bisericească bogată. Sachelarul poartă ca semn distinctiv brâu albastru.
 Rangul de iconom se acordă de chiriarh, într-o şedinţă a Permanenţei
Consiliului eparhial, preoţilor sachelari, care au o activitate bisericească remarcabilă.
Iconomul poartă ca semn distinctiv brâu roşu, iar la serviciile religioase, bederniţă.
 Rangul de iconom stavrofor se acordă de chiriarh, într-o şedinţă a Permanenţei
Consiliului eparhial, preoţilor iconomi, care au o activitate bisericească excepţională.
Iconomul stavrofor poartă ca semn distinctiv cruce pectorală, brâu roşu, iar la
serviciile religioase, bederniţă.
 Rangul de arhidiacon se acordă de chiriarh, într-o şedinţă a Permanenţei
Consiliului eparhial, diaconilor din rândul clerului de mir, cu dreptul de a purta cruce
pectorală.
În caz de abateri grave, aceste distincţii pot fi retrase de către chiriarh direct sau în
baza unei hotărâri consistoriale. Protopopii, în timpul funcţionării lor în această calitate,
poartă ca semn distinctiv cruce pectorală, brâu şi culion roşu, iar la serviciile religioase,
bederniţă.
Vicarul eparhial, consilierii eparhiali şi inspectorii eparhiali cu funcţii de conducere
de la eparhii, precum şi inspectorii cu funcţii de conducere de la Patriarhia Română, pe durata
funcţionării lor în aceste calităţi, poartă ca semn distinctiv cruce pectorală, brâu şi culion
ciclamen.
Vicarul administrativ patriarhal, consilierii patriarhali şi inspectorul general bisericesc
de la Patriarhia Română, pe durata funcţionării lor în aceste calităţi, poartă ca semn distinctiv
cruce pectorală, brâu şi culion violet.
Cadrele didactice din învăţământul preuniversitar şi universitar teologic pot fi
recompensate pentru activitatea lor cu ranguri acordate de chiriarh.

33
 Pentru recompensarea morală a strădaniilor şi rezultatelor activităţii unor
personalităţi, clerici şi mireni, Patriarhul României acordă diplome de onoare, ordine şi
distincţii patriarhale iar la nivel de eparhii se pot institui și acorda, distincţii arhiepiscopale sau
episcopale, cu gramată, pentru clerici şi mireni.

9. Conferinţele clerului (art. 140 din Statut BOR)

Preoţii şi diaconii, inclusiv cei din mănăstiri, sunt obligaţi să participe la conferinţele
pastoral-misionare semestriale, de primăvară şi de toamnă, precum şi la conferinţele
administrative lunare, ca formă continuă de perfecţionare a pregătirii profesionale, după
absolvirea unei şcoli teologice.
Anual, una dintre conferinţele pastoral-misionare semestriale are caracter unitar în
întreaga Biserică Ortodoxă Română, iar tema dezbaterii se stabileşte de Sfântul Sinod, iar
pentru a doua, tema se stabileşte de fiecare eparhie potrivit cerinţelor misionar-pastorale
locale.
Perioadele de desfăşurare şi modalităţile de organizare ale conferinţelor pastoral-
misionare semestriale se stabilesc de fiecare Centru eparhial.
Conferinţele administrative se organizează lunar, pe protopopiate, de către fiecare
eparhie, şi au ca tematică subiecte de interes local misionar-pastoral, liturgic-duhovnicesc şi
administrativ, economic-financiar şi altele.

10. Cercurile pastoral-misionare. Constituire, coordonare, rolul acestora

Conform Art. 53 (1) din Statut: Mai multe parohii (10–15) din cadrul unui protopopiat
se constituie într-uncerc misionar pentru desfăşurarea de activităţi bisericeşti, misionar-
pastorale, culturale şi sociale. Chiriarhul deleagă pe unul din preoţi drept coordonator al
cercului misionar.

11. Gradele profesionale în preoţie. Prezentare, modalitatea obţinerii lor

În şedinţa de lucru din 21 iulie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a
aprobat Ghidul (Îndreptarul) privind numirea şi transferarea clerului la parohii, document
obligatoriu în eparhiile Patriarhiei Române, în scopul asigurării unităţii, transparenţei şi
corectitudinii în activitatea de numire şi transferare a clerului la parohii, corelează prevederile
sale cu cele ale hotărârilor Sfântului Sinod și ale Statutului pentru organizarea şi funcţionarea
Bisericii Ortodoxe Române. Pentru candidaţii care doresc numirea într-un post clerical,
titularizarea pe posturile scoase la concurs de Centrul eparhial este obligatorie şi se face în
baza examenului de capacitate preoţească prevăzut de Regulamentul pentru numirea şi

34
transferarea clerului. În acest scop, eparhiile sunt îndatorate să publice posturile vacante în
vederea organizării examenului de titularizare (capacitate preoţească) (HSS nr. 1199/9 iulie
2008).
Cursurile şi examenele pentru obţinerea gradelor profesionale (definitiv, II şi I) sunt
obligatorii ca formă continuă de perfecţionare a pregătirii clerului şi se desfăşoară potrivit
metodologiei, la instituţiile de învăţământ universitar teologic, care se aprobă de către Sfântul
Sinod [art. 125 alin. (1) din Statut].
Obținerea Gradelor profesionale în preoție este reglementată în Patriarhia Română de
Metodologia pentru obţinerea gradelor profesionale în preoţie de către personalul clerical,
revizuită în cadrul lucrărilor Comisiei speciale de la Patriarhia Română - 1 aprilie 2008 şi
aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa Sa din 9-10 iulie 2008
prin Hotărârea de pe Temei nr. 1199/2008, revizuită prin Hotărârea Cancelariei Sfântului
Sinod 10.079/2018.

11.1. Debutant
Personalul clerical își începe activitatea prin titularizarea pe post, care devine efectivă
la data hirotoniei. Pentru candidaţii care doresc numirea într-un post clerical, titularizarea pe
posturile scoase la concurs de centrul eparhial este obligatorie și se face în baza examenului
de capacitate preoţească prevăzut de Regulamentul de numiri şi transferări. În acest scop,
eparhiile sunt îndatorate să publice posturile vacante în vederea organizării examenului de
titularizare (capacitate preoţească).
Permanenţele Consiliilor eparhiale vor organiza în mod regulamentar examene de
selecţionare, anunţând public, prin afişare, condiţiile şi data susţinerii lor. Numirea pe post ca
titular, în vederea hirotoniei se face în limita posturilor publicate si în ordinea mediilor
generale de titularizare.
Înscrierea pentru titularizare se face la centrul eparhial prin depunerea unui dosar care
va cuprinde mai multe documente pe care Centrele eparhiale le vor face cunoscute
candidaților, iar examenul de capacitate preoţească se ţine în doua sesiuni (primăvara și
toamna). Media de promovare este minim 7,00, este valabil timp de un an de zile, iar pentru
cei care au obținut o medie peste 9,00 timp de 2 ani.
Preoţii şi diaconii slujitori se recrutează dintre doctorii, absolvenţii de masterat şi
licenţiaţii facultăţilor de teologie, specializarea Teologie pastorală, care au susţinut examenul
de capacitate preoţească [art. 123 alin. (1) din Statut]. Raportul între personalul clerical şi
Centrul eparhial este unul de slujire şi misiune liber asumată, conform mărturisirii (numită

35
mai nou Legământ) solemne publice rostite şi semnate de către fiecare candidat înaintea
hirotoniei întru preot.
La începerea activităţii pastorale în unitatea de cult pentru care a fost numit,
personalul clerical primeşte din partea chiriarhului o Decizie prin care se reglementează
drepturile şi îndatoririle ce-i vor reveni [art. 123 alin (7) din Statut].

11.2. Definitiv
Pentru personalul clerical, definitivarea pe post este obligatorie si se obţine prin cursuri
si examene speciale de definitivare la minimum 2 ani si cel mult 5 ani de la titularizarea pe
post, prin hirotonie.
11.3. Gradul II - se obţine, la cerere, după cel puţin 4 ani de la promovarea examenului
de definitivare și după cel puţin 6 ani de vechime în preoţie (la parohie sau în învaţământul
teologic).
11.4. Gradul I - se obţine, la cerere, după cel puţin 4 ani de la promovarea
examenului pentru gradul II și după cel puţin 10 ani de vechime în preoţie. Doctorii în
teologie sunt încadraţi la gradul I, la cerere, după cel puţin 6 ani de vechime în preoţie.
Metodologia pentru obținerea gradelor profesionale de către personalul clerical, studii
medii şi studii superioare şi Precizările adiționale reprezintă criteriul unic de pregătire,
încadrare şi promovare a personalului clerical în Biserica Ortodoxă Română, prin examen de
capacitate, definitivat, gradul II şi gradul I.
Promovarea examenelor pentru obţinerea gradelor profesionale (definitiv, II şi I) dă
dreptul preoţilor şi diaconilor de a concura sau a solicita transferul pentru ocuparea de posturi
în parohii de categorii superioare.

12. Disciplina Clerului

În conformitate cu Sfintele Canoane şi tradiţia Bisericii Ortodoxe Române, din
încredinţarea organismului de autoritate (episcop sau sinod de episcopi), exercitarea puterii
de judecată se face prin consistoriu, care instrumentează şi propune hotărâri spre aprobare
respectivului organism de autoritate (Art. 148 din Statut BOR).
Respectarea disciplinei canonice în Patrariarhia Română precum și funcționarea
instanțelor de disciplină și de judecată ale personalului bisericesc (clerical și neclerical) sunt
regementate de Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române și de
Regulamentul autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată ale Bisericii
Ortodoxe Române.

36
 Pentru cauzele de judecată ale personalului bisericesc clerical de mir şi monahal, în
activitate sau pensionat, precum şi pentru întreg personalul neclerical, în probleme ce privesc
abateri de natură administrativă, morală şi dogmatică, funcţionează instanțe de judecată
bisericească, cu competențe specific, differentiate pentru fiecare nivel de autoritate, denumite
Consistorii. Acestea sunt:
12.1. Instanțe de judecare în fond:
a) Consistoriul disciplinar protopopesc (art. 149 Statut BOR) este instanţa disciplinară
şi de judecată pentru personalul neclerical şi organismul de împăcare pentru neînţelegerile ivite în
rândul personalului bisericesc, precum şi între parohieni şi preot care funcţionează pe lângă
fiecare protopopiat.
b) Consistoriul eparhial (art. 150 din Statut BOR) este instanţă disciplinară şi de
judecată pentru abaterile şi delictele clerului de mir, care judecă şi propune chiriarhului spre
aprobare, hotărâri privind sancţionarea acestora. Hotărârile Consistoriului eparhial devin
definitive după aprobarea lor de către chiriarh. Acesta funcţionează la fiecare arhiepiscopie şi
episcopie, din încredinţarea chiriarhului, şi este format din 3 membri titulari şi 2 membri
supleanţi, numiți prin decizie de către Chiriarh. Membrii acestui Consistoriu sunt preoţi, cu
cel puţin gradul II, doctori, absolvenţi de masterat sau licenţiaţi în teologie, care au cunoştinţe
canonice şi juridice și sunt aleși de către Adunarea eparhială, pe termen de 4 ani. Consistoriul
eparhial are un grefier cleric.
c) Consistoriul eparhial monahal (art. 151 din Statut BOR) este instanţă disciplinară şi
de judecată pentru abaterile şi delictele clerului monahal, care judecă şi propune chiriarhului
spre aprobare hotărâri privind sancţionarea acestora. Hotărârile Consistoriului eparhial
monahal devin definitive după aprobarea lor de către chiriarh.
Consistoriul eparhial monahal funcţionează la fiecare arhiepiscopie şi episcopie, din
încredinţarea chiriarhului şi este format din 3 membri titulari şi 2 membri supleanţi și un
grefier, desemnaţi de chiriarh dintre arhimandriţii şi protosinghelii din mănăstirile eparhiei,
care s-au remarcat printr-o viaţă duhovnicească aleasă, doctori, absolvenţi de masterat sau
licenţiaţi în teologie, care au cunoştinţe canonice şi juridice. Numirea membrilor se face prin
decizie chiriarhală, pe o perioadă de 4 ani.
12.2. Instanțe de judecare în apel:
a) Consistoriul mitropolitan (art. 153 din Statut BOR) este instanţă disciplinară şi de
judecată a recursurilor clerului de mir aparţinând de eparhiile sufragane mitropoliei,
sancţionat cu depunerea din treapta preoţiei, precum şi a apelurilor împotriva hotărârilor de
caterisire.

37
 Hotărârile Consistoriului mitropolitan privind depunerea din treapta preoţiei sunt
definitive şi irevocabile, după aprobarea de către Sinodul mitropolitan. Hotărârile
Consistoriulu mitropolitan privind apelul împotriva pedepsei caterisirii se aprobă de către
mitropolitul locului şi pot fi atacate cu recurs la Consistoriul Superior Bisericesc.
Consistoriul mitropolitan funcţionează la fiecare mitropolie, din încredinţarea Sinodului
Mitropolitan, şi este format din 3-5 membri titulari şi 2 supleanţi, aprobaţi de Sinodul
mitropolitan, dintre preoţii desemnaţi de Adunările eparhiale ale eparhiilor din mitropolie
(aleşi pe o perioadă de 4 ani), alţii decât cei desemnaţi în Consistoriile eparhiale, care
îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 150 alin. (4) din Statutul BOR.
Preşedintele Consistoriului mitropolitan este numit prin decizie a mitropolitului dintre
membrii acestuia, aprobaţi de Sinodul mitropolitan, iar grefierul este numit tot de mitropolit,
din personalul clerical al Centrului eparhial de reşedinţă a mitropoliei.
b) Consistoriul mitropolitan monahal (art. 154 din Statut BOR) este instanţă
disciplinară şi de judecată a recursurilor clerului monahal aparţinând de eparhiile sufragane
mitropoliei, sancţionat cu depunerea din treapta preoţiei, precum şi a apelurilor împotriva
hotărârilor de caterisire.
Hotărârile Consistoriului mitropolitan monahal privind depunerea din treapta preoţiei
sunt definitive şi irevocabile, după aprobarea de către Sinodul mitropolitan. Hotărârile
Consistoriului mitropolitan monahal privind apelul împotriva pedepsei caterisirii se aprobă de
mitropolitul locului şi pot fi atacate cu recurs la Consistoriul Superior Bisericesc.
Funcţionează la fiecare mitropolie, din încredinţarea Sinodului Mitropolitan, şi este
format din 3-5 membri titular, doi supleanţi și un grefier, numiţi de mitropolit dintre
arhimandriţii şi protosinghelii recomandaţi de eparhiile din mitropolie, alţii decât cei
desemnaţi în consistoriile eparhiale monahale. Preşedintele Consistoriului mitropolitan
monahal este numit prin decizie a mitropolitului dintre membrii acestuia, aprobaţi de Sinodul
metropolitan.
12.3. Instanțe de judecare în recurs:
1) Consistoriul Superior Bisericesc (art. 155 din Statut BOR) este cea mai înaltă
instanţă disciplinară şi de judecată pentru clerul de mir sau monahal, care judecă recursurile
împotriva hotărârilor de caterisire pronunţate de un consistoriu eparhial şi menţinute de un
consistoriu metropolitan. Hotărârile Consistoriului Superior Bisericesc privind recursurile
împotriva pedepsei caterisirii sunt definitive şi irevocabile, după aprobarea lor de către
Sfântul Sinod.

38
 Acesta funcţionează la Patriarhia Română şi este format din 6 membri, preoţi având
gradul I, desemnaţi de sinoadele mitropolitane din ţară, alţii decât cei desemnaţi în
consistoriile eparhiale sau mitropolitane.
În cazul judecării recursurilor în materie de caterisire ale unor clerici monahi
pronunţate de un consistoriu eparhial monahal şi menţinute de un consistoriu mitropolitan
monahal, la şedinţe participă, în calitate de membru, şi un exarh de mănăstiri.
În cazul judecării recursurilor în materie de caterisire pronunţate de un consistoriu
eparhial şi menţinute de un consistoriu mitropolitan din afara graniţelor ţării, la şedinţe
participă, în calitate de membru, şi un cleric desemnat de Sinodul metropolitan.
2) Consistoriul Superior Bisericesc Monahal funcţionează la Patriarhia Română şi
este format din 6 membri titulari, din rândul exarhilor de mănăstiri, desemnaţi de sinoadele
mitropolitane din ţară, alţii decât cei desemnaţi în consistoriile eparhiale sau mitropolitane
monahale, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 113 lit. f) şi art. 114 alin. (4) lit. k) din
Statut.
Preşedintele Consistoriului Superior Bisericesc şi preşedintele Consistoriului Superior
Bisericesc Monahal sunt numiţi prin decizie a Patriarhului României dintre membrii titulari
aprobaţi de Sfântul Sinod, iar grefierii sunt numiţi de Patriarh din personalul Cancelariei
Sfântului Sinod.
Hotărârile instanţelor de judecată sunt puse în aplicare de către autoritatea
bisericească investită în acest scop. În baza autonomiei cultelor, prevăzută de lege şi a
competenţelor specifice lor, instanţele de judecată bisericească soluţionează probleme de
disciplină internă, iar hotărârile instanţelor bisericeşti la toate nivelurile nu sunt atacabile în
faţa instanţelor civile.
Sfântul Sinod este unica instanţă de judecată canonică a membrilor săi pentru orice fel de
abateri de la învăţătura şi disciplina Bisericii.
12.* Consistoriul pentru arhierei
Art 159 - (1) Pentru cauzele de judecată ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române
funcţionează următoarele Consistorii Arhiereşti10:
1) de judecare în fond a cauzei: Consistoriul Arhieresc Prim;
2) de judecare în apel: Consistoriul Arhieresc Ultim.
Consistoriul Arhieresc Prim este alcătuit din 5 membri şi 2 supleanţi propuşi de
Sinodul Permanent şi aprobaţi de Sfântul Sinod pentru un mandat de 4 ani, cu posibilitatea de
a fi realeşi, dintre ierarhii eparhioţi cu o deosebită competenţfi şi corectitudine administrativă.

10
Cf. pct 1 al hot. sin. nr. 7661 din 17-18 august 2017.

39
Doi dintre cei 5 membri ai Comisionului Arhieresc Prim sunt aleşi dintre mitropoliţi, unul
fiind preşedinte, iar celălalt vicepreşedinte.
Consistoriul Arhieresc Ultim este alcătuit din 13 membri şi 2 supleanţi propuşi de
Sinodul Permanent şi aprobaţi de Sfântul Sinod pentru un mandat de 4 ani, cu posibilitatea de
a fi realeşi, dintre ierarhii eparhioţi cu o deosebită competenţă şi corectitudine administrativă.
Trei dintre cei 13 membri ai Consistoriului Arhieresc Ultim sunt aleşi dintre mitropoliţi, unul
fiind preşedinte, iar ceilalţi doi vicepreşedinţi.
Ierarhul din ţară, cel mai nou în slujirea de eparhiot, îndeplineşte responsabilităţile de
grefier al Consistoriului Arhieresc. Ierarhii eparhioţi care sunt membri în Consistoriul
Arhieresc Prim nu pot fi desemnaţi membri şi în Consistoriul Arhieresc Ultim. Iar episcopii
eparhioţi din Comisia canonică, juridică şi pentru disciplină nu pot fi membri ai Consistoriilor
Arhiereştii.
Regulamentul autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată ale
Bisericii Ortodoxe Române conține prevederi referitoare la sancțiunile aplicabile diferitelor
abateri ale personalului bisericesc de la învățăturile dogmatice, ordinea canonică, rânduielile
liturgice, valorile moral-duhovnicești ale Bisericii Ortodoxe, compentențele și componența
diferitelor instanțe de judecată, procedura de cercetare disciplinară și de judecată
bisericească, hotărârile instanțelor de judecată și punerea în aplicare a acestor hotărâri.

13. Cimitirele parohiale şi mănăstireşti. Organizare şi funcţionare11

În conformitate cu Art. 186 - (1) Fiecare parohie și mânăstire are dreptul să dețină sau
să înființeze cel puțin un cimitir pentru îngroparea credincioșilor decedați, care este
proprietatea parohiei sau a mânăstirii. De asemenea, cimitirele parohiale și mânăstirești, ca
bunuri sacre destinate exclusiv și direct cultului, sunt insesizabile și imprescriptibile și nu pot
fi înstrăinate, schimbate, grevate sau sechestrate.
Cimitirul se administrează de către Consiliul parohial, Consiliul mănăstiresc sau
protopopiat, sub controlul periodic al Centrului eparhial.
La parohie, cimitirul stă sub supravegherea preotului paroh, a epitropului și a
Consiliul parohial, iar la mânăstire, a starețului (stareței), care sunt datori a se îngriji de
împrejmuirea și întreținerea lui. Locul de veci concesionat rămâne proprietatea parohiei sau a
mânăstirii, iar dreptul de concesiune nu poate fi vândut de titular, transmiterea acestuia
putând fi făcută doar prin succesiune către soț sau rude până la gradul al IV-lea.

11
Pentru mai multe detalii a se consulta și Regulamentul pentru Organizarea și Functionarea Cimitirelor
Parohiale și Mănăstirești.

40
 Locuri de înmormântare mai pot fi atribuite și în folosință temporară sau gratuită tot
prin hotărârea organismelor parohiale și mânăstirești. Tarifele și taxele pentru concesionarea
și întreținerea locurilor de înmormântare din cimitirele parohiale și cele mânăstirești, precum
și pentru prestarea serviciilor specifice din cimitir se vor stabili de Consiliul parohial sau de
Consiliul economic al mânăstirii și nu vor putea depăși tarifele ce se percep la cimitirele
administrației publice locale de aceeași categorie. Este interzisă condiționarea oficierii slujbei
înmormântării de plata oricărei taxe fixate de preot sau de Consiliul parohial.
Cimitire parohiale și mânăstirești noi se înființează cu aprobarea Consiliului eparhial,
în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

14. Monumentele istorice şi construcţiile bisericeşti

Conform Art. 3 din LEGEA nr. 422 din 18 iulie 2001 art. privind protejarea
monumentelor istorice se stabilesc următoarele categorii de monumente istorice, bunuri
imobile situate suprateran, subteran sau subacvatic:
a) monument - construcţie sau parte de construcţie, împreună cu instalaţiile,
componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte
integrantă din acestea, precum şi lucrări artistice comemorative, funerare, de for public,
împreună cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice
semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios,
social, ştiinţific sau tehnic;
b) ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural,
urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent
formează o unitate delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorică
semnificativă din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic,
etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;
c) sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în cadru natural care
sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic,
arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului
cultural.
Din punct de vedere structural, monumentele sunt grupate în patru categorii, în funcţie
de natura lor: Monumente de arheologie; Monumente de arhitectură; Monumente de for
public și Monumente memoriale şi funerare.
Din punct de vedere valoric, Lista Monumentelor Istorice cuprinde următoarele
categorii: Grupa A - monumente istorice de valoare națională sau universală și Grupa B -
monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.

41
 14.1. Monumentele istorice, patrimonial parohiei
Totalitatea bunurilor aparţinând parohiilor, schiturilor, mănăstirilor, protopopiatelor,
vicariatelor, episcopiilor, arhiepiscopiilor, mitropoliilor şi Patriarhiei, asociaţiilor şi
fundaţiilor constituite de Biserică, fondurile destinate unui scop bisericesc, precum şi averile
bisericilor fundaţionale alcătuiesc patrimoniul bisericesc care aparţine Bisericii Ortodoxe
Române, iar regimul lui este reglementat de Statut-ul BOR. Bunurile aflate în folosinţa
unităţilor administrative bisericeşti au regimul bunurilor bisericeşti şi fac parte din
patrimoniul bisericesc (art. 171 Statut BOR).
Din punct de vedere al destinaţiei lui, patrimoniul bisericesc cuprinde bunuri sacre şi
bunuri comune (art. 172 Statut). Apartenenţa unui bun la categoria bunurilor sacre, în caz de
îndoială, se stabileşte de către Sinodul mitropolitan.
Bunurile sacre sunt cele care prin sfinţire sau binecuvântare sunt destinate exclusiv şi
direct cultului, sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Nu pot fi schimbate,
înstrăinate sau sechestrate. Proprietatea asupra bunurilor sacre este exclusiv bisericească, iar
cedarea folosinţei poate fi acordată pe un termen de până la 3 ani, cu posibilitatea prelungirii.
Sunt bunuri sacre cele care prin sfinţire sau binecuvântare sunt destinate cultului
divin, precum: lăcaşurile de cult (catedrale, biserici, paraclise, capele etc.), odoarele şi
veşmintele bisericeşti, cărțile de ritual, cimitire.
Sunt asimilate cu bunurile sacre şi beneficiază de acelaşi regim juridic şi: casa
parohială, vatra parohială şi mănăstirească, incinta Centrului eparhial, a Centrului patriarhal,
reşedinţele chiriarhale, chiliile mănăstirilor şi schiturilor, bunurile preţioase, cu valoare
artistică, istorică sau datorită materialului din care sunt confecţionate, precum: picturile,
sculpturile, ţesăturile artistice, miniaturile, cărţile rare, documentele, lucrările din materiale
scumpe.
Bunurile comune sunt cele destinate întreţinerii bisericilor, a slujitorilor ei, operelor
culturale, de caritate şi asistenţă socială şi medicală, precum şi pentru îndeplinirea celorlalte
scopuri ale Bisericii. Bunuri comune sunt: edificiile unităţilor de învăţământ bisericesc,
edificiile administraţiilor bisericeşti, muzeele religioase, aşezămintele şi instituţiile culturale,
social-medicale, filantropice şi economice, terenurile agricole, pădurile, păşunile, viile,
livezile, grădinile, drepturile patrimoniale, creanţele, părţile sociale, acţiunile, fondurile,
hârtiile de valoare, averea în numerar etc.
Terenurile agricole (arabil, păşune, islaz, livadă etc.) şi pădurile unităţilor de cult ale
Bisericii Ortodoxe Române vor fi folosite conform dispoziţiilor stabilite de organismele
bisericeşti competente.

42
 Înstrăinarea în orice mod (vânzare, schimb, donaţie, cedare de drepturi litigioase etc.)
a bunurilor imobile ale unităţilor bisericeşti din eparhie, cu excepţia bunurilor sacre care sunt
inalienabile, se aprobă de Consiliul eparhial, când interesele vitale ale Bisericii le justifică, iar
acceptarea donaţiilor, legatelor, sponsorizărilor şi cumpărarea de bunuri în favoarea eparhiei
sau a unităţilor bisericeşti din eparhie, precum şi transmiterea folosinţei bunurilor imobile
bisericeşti (închiriere, comodat, arendare etc.), a grevării cu sarcini sau afectării de servituţi a
acestora, se aprobă de către Permanenţa Consiliului eparhial. Actele juridice având ca obiect
bunurile din patrimoniul bisericesc, încheiate cu încălcarea prevederilor prezentului statut,
sunt lovite de nulitate absolută.

14.2. Construcțiile bisericești12

Formele pe care le iau construcţiile bisericilor ortodoxe sunt de mai multe feluri, dar
cele mai cunoscute rămân bisericile în formă de cruce greacă şi treflă cu abside laterale. În
general, construcţia unei biserici trebuie să fie în primul rând funcţională adică să respecte
structura spaţiului în care se ţine slujba - liturghia -, şi în care se respectă canoanele
bisericeşti (anumite practici bisericeşti).
Biserica este compusă din următoarele părţi prezentate în ordine, din exterior spre
interior: pridvorul, pronaosul, naosul peste care se înalţă turla Pantocratorului, absidele
laterale, altarul şi absidiolele proscomidiei şi diaconiconului desparţit de naos şi celelalte
spaţii prin tâmpla catapetesmei. Totdeauna bisericile ortodoxe se construiesc din punctul de
vedere al punctelor cardinale pe direcţia Est- Vest, adica la vest este pridvorul şi la est altarul.
Pe lângă cele enumerate mai sus se pun în evidenţă elemente, componente şi
subsisteme specifice: arce, bolţi, cupole, turle etc., alaturi de elemente comune construcţiilor
în general: grinzi, stâlpi, pereţi etc. Deosebit de important este şi turnul-clopotniţă.
Pridvorul bisericii este de obicei mare, larg, deschis, de multe ori însă pentru
conservarea monumentului el se închide cu geamuri.Uneori pridvorul poate să lipsească sau
poate fi adăugat mai târziu bisericii. (Pridvor - spaţiu deschis, la nivelul solului, care face
legătura dintre interiorul şi exteriorul unor edificii, delimitat de regulă de arcade sprijinite pe
coloane sau stâlpi de piatră, zidărie sau lemn. În arhitectura ecleziastică precedă spaţiile de
cult propriu-zise).
Pronaosul este locul în care se pătrunde din pridvor, printr-o uşă masivă. El are forma
unui dreptunghi şi permite trecerea în naos. Naosul are forma unui pătrat, încoronat de Turla
cea mare a Pantocratorului adică cupola de deasupra naosului unde se află pictat Isus
12
Viaţa religioasă din România, ed. a-III-a, Ministerul Culturii şi Cultelor, Bucureşti 2008; Legea nr. 489/2006
privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor; Hotărârea nr. 78/2005 privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Culturii şi Cultelor.

43
Cristos ca împărat al lumii (Pantocrator = cel care împărăteşte, conduce - Pantocrator în
traducere Atotputernicul sau Atotţiitorul. În iconografia de tradiţie ortodoxă imaginea lui Iisus
Hristos, reprezentat, de obicei, cu capul descoperit cu nimb cruciger, binecuvântând cu mâna
dreaptă şi ţinând Evanghelia închisă (uneori deschisă) în mâna stângă. Este reprezentat
frecvent în calotele bisericilor, care acoperă spaţiul lor central - naosul) care se sprijină de
obicei pe patru picioare puternice de zidărie, împărţind greutatea cu arcurile laterale
semicilindrice.
Absidele laterale sunt de largi şi adânci, astfel că ele depăşesc planul pronaosului.
Astfel în dreptul lor lăţimea bisericii atinge cea mai mare dimensiune. Zidurile absidelor au
de obicei formă cilindrică în interior şi poligonală în exterior.
Altarul se prezintă ca un dreptunghi în continuarea zidurilor naosului, este spaţios cu
nişe mari, poate fi considerat cel mai important element al bisericii. În partea de răsărit,
altarul se închide printr-un semicerc asemănător absidelor şi situat în ax. Rezultă astfel o
importantă mărire a spaţiului. În altar trecerea se face prin două uşi numite diaconeşti, prin
aceste uşi, femeilor le este interzis să treacă. Există în cadrul altarului şi absidiolele (abside
mai mici) proscomidiei şi diaconiconului.
Absidiola proscomidiei este o nişă sau firidă mai mică (uneori în lipsă de spaţiu chiar
o masă) situată pe peretele de nord al altarului unde preotul pregăteşte painea şi vinul pentru
împărtăşanie. (Proscomidie - în bisericile ortodoxe, încăpere anexă a altarului sau simplă nişă
de dimensiuni mari, situată în parte de nord a altarului, în care se oficiază o slujbă specială la
care se pomenesc ctitorii şi binefăcătorii respectivului locaş, înainte de începerea liturghiei.
Tot aici se păstrează vasele sacre şi împărtăşania pentru bolnavi.
Absidiola diaconiconului este locul în altar unde se păstrează veşmintele liturgice
(hainele preoţeşti dar şi alte elemente ce fac parte din ritualul bisericesc).
Atât pronaosul, naosul cât şi altarul au ferestre. În pronaos şi naos, ferestrele sunt
dispuse pe ambele laturi, iar în altar există o singură fereastră care străpunge semicercul ce
închide altarul dinspre răsărit. În acest fel edificiul primeşte suficientă lumină, fiind veşnic
scăldat în interior de razele soarelui ce pătrund şi creează o atmosferă de linişte şi reculegere
specifică monumentelor religioase.
Tâmpla bisericii (catapeteasmă sau iconostas - Tip de ecran alcătuit dintr-un schelet
lemnos sau de zidărie, care separă sanctuarul (absida altarului) de spaţiul naosului, cu care
comunică prin uşile împărăteşti şi prin perechea de uşi diaconeşti.) este din lemn şi are
oarecum forma unui perete ce desparte naosul de altar, sau altfel spus altarul de tot restul
bisericii. Ea este pictată în ulei, frescă, etc şi cuprinde un număr mare de icoane împărăteşti
cu praznice împărăteşti, apostoli şi prooroci.

44
 O biserică atunci cînd se construieşte are un hram. Hramul adoptat la sfinţirea unei
biserici poartă numele unui Sfânt, şi este dat astfel încât să aibă legătură cu viaţa comunităţii
ce a ridicat biserica respective.
Turnul-clopotniţă este situat în general, la intrarea de vest şi pe sub el sau pe lângă el
se face intrarea în incinta bisericii. În partea de sus a turnului-clopotniţă de găsesc clopotele.
Alteori - în special cand spaţiul destinat clădirii bisericii este limitat - poate fi chiar deasupra
pronaosului bisericii.

14.3. Construirea sau intervenţia asupra unui edificiu bisericesc

Orice lucrare de construcţie (consolidare, restaurare, reparaţie curentă, reparaţie
capitală la lăcaşurile de cult şi edificiile bisericeşti existente, cât şi la noile lăcaşuri de cult
sau edificii bisericeşti ce urmează a fi construite) va urmări, obligatoriu, următorii paşi:
1) Obţinerea Binecuvântării Chiriarhului
Pentru obţinerea arhiereştii binecuvântări (binecuvântrea Chiriarhului) pentru o
construcţie nouă (biserică sau edificii cu diferite destinaţii ce se vor afla în administrarea
parohiei sau a mănăstirii) sau în cazul lucrărilor de consolidare, restaurare, reparaţii curente,
reparaţii capitale la lăcaşurile de cult şi edificiile bisericeşti existente – parohia sau
mănăstirea trebuie să se îngrijească mai înainte ca terenul destinat viitoarei construcţii să fie,
contractual sau decizional, în posesia unităţii de cult sau monahale (Arhiepiscopiei) şi în
cazul unei biserici noi, parohia sau mănăstirea/schitul să fie statutar înfiinţată.
Pentru solicitarea arhiereştii binecuvântări, se va înainta către Centrul Eparhial o
cerere pentru arhiereasca binecuvântare, decizia Consiliului Parohial sau a Consiliului
Mănăstirii (în copie) şi un memoriu explicativ (în care se va menţiona şi provenienţa
fondurilor), la care se va ataşa o copie după decizia de înfiinţare a parohiei sau mănăstirii şi
după actul de posesie a terenului. În ataşament, va fi înaintat un plan de amplasament pentru
edificiul ce se doreşte a fi construit. În cazul lucrărilor asupra unor edificii existente se vor
ataşa poze cu edificiile asupra cărora se vor executa lucrări.
Notă: Demersurile pentru obţinerea arhiereştii binecuvântări în vederea construirii
unui lacaş de cult, vor fi făcute prin Sectorul Patrimoniu şi Construcţii Bisericeşti al
Arhiepiscopiei Sibiului.
Pentru înfiinţarea parohiei şi obţinerea binecuvântării de înfiinţare – solicitările vor fi
înaintate Chiriarhului şi Permanenţei Consiliului Eparhial, prin Sectorul Administrativ
Bisericesc; pentru preluarea în proprietate a terenului – solicitările vor fi înaintate
Chiriarhului şi Permanenţei Consiliului Eparhial, prin Sectorul Economic şi Oficiul
Canonico-Juridic.

45
2) Obţinerea Certificatului de Urbanism
Pentru orice construcţie nouă, precum şi pentru orice intervenţie asupra unei clădiri
existente, parohia va solicita Serviciului de Urbanism al Primăriei de care aparţine, eliberarea
Certificatului de Urbanism. În urma obţinerii Certificatului, parohia se va îngriji şi de
obţinerea avizelor solicitate în Certificat.
3) Elaborarea documentaţiei (proiectul) şi avizarea ei de către Chiriarh
În urma obţinerii Certificatului de Urbanism, parohia/mănăstirea se va îngriji de
elaborarea documentaţiilor necesare noii construcţii sau, după caz, a reabilitărilor.
Parohia/mănăstirea va solicita firmelor specializate să elaboreze proiectul de arhitectură şi pe
cel de rezistenţă (sau de reabilitare).
Documentaţia referitoare la construirea unui lăcaş de cult trebuie să conţină:
a. Piese scrise:
 borderou;
 lista cuprinzând semnăturile proiectanţilor, numele şi prenumele, profesia, calitatea
şi capitolul din proiect pentru care răspund, după cum urmează:
o şef de proiect;
o proiectanţi cu drept de semnătură;
o verificatori de proiecte autorizaţi MLPTL;
 tema de proiectare de arhitectură religioasă, semnată de şeful de proiect şi de
beneficiarul direct;
 memoriul de arhitectură;
 devizul analitic cu evaluarea lucrării şi extras de materiale.
b. Piese desenate:
 planul de încadrare în unitatea teritorial-administrativă cu indicarea pe planşă a
altor bunuri imobile aparţinând cultelor religioase, respectiv asociaţiilor sau
fundaţiilor religioase;
 planul de situaţii cu încadrarea în spaţiul parohial (cultic) corelat cu planul de
amenajare: amplasarea construcţiilor rezistente, a construcţiilor propuse, distanţele
faţă de limitele terenului şi faţă de construcţiile existente;
 planul tuturor nivelurilor proiectate;
 secţiune transversală şi longitudinală;
 cele patru faţade ale lăcaşului de cult;
 plan învelitoare;
 plan fundaţie.
c. Acte şi documente anexate în copie:
46
  certificatul de urbanism;
 actul de proprietate asupra terenului, însoţit de planşa cadastrală-extras de carte
funciară;
 planşa cuprinzând reglementări din planul urbanistic de detaliu (plan urbanistic
zonal), dacă este solicitată prin certificatul de urbanism.
Proiectele întocmite vor fi înaintate Centrului Eparhial, respectiv Serviciului Tehnic
din cadrul Sectorului Patrimoniu şi Construcţii Bisericeşti spre verificare, urmând a fi
înaintate Chiriarhului pentru avizare.
Documentaţia va cuprinde cererea pentru avizare şi proiectul (piese scrise – inclusiv
memoriul de arhitectură şi piese desenate – conform celor menţionate mai sus).
Notă: Se înaintează proiectul în copie şi nu în original, semnate pentru conformitate de
reprezentantul legal al unităţii şi ştampilat cu ştampila unităţii!
4) Obţinerea autorizaţiei de construire (unde este cazul)
În urma avizării proiectului, parohia/mănăstirea va solicita către administraţia publică
locală – autorizaţia de construire şi de desfiinţare, dacă este cazul.
5) Desemnarea constructorului – licitaţia
Lucrările de execuţie se pot realiza:
 în regie proprie;
 în antrepriză, în baza unui contract între parohie/mănăstire şi o firma de
construcţii;
1. Solicitarea ofertelor
Pe baza proiectului elaborat şi a unui caiet de sarcini sau deviz estimativ (întocmit de către
proiectant), parohia/mănăstirea va solicita oferte la mai multe societăţi abilitate (cel puţin
trei), pentru execuţia lucrărilor. Forma legală de solicitare a ofertelor (în cazul licitaţiilor) este
de a se face anunţ public într-un ziar.
2. Tinerea licitaţiei
Pe baza ofertelor primite, parohia/mănăstirea va solicita Centrului Eparhial delegarea unei
comisii cere să prezideze licitaţia (selectarea ofertelor). Parohia/mănăstirea va înainta o cerere
către Chiriarh pentru delegarea comisiei. În cerere se va specifica denumirea firmelor
participante la licitaţie şi se va recomanda ziua de ţinere a şedinţei de licitaţie. La licitaţie vor
participa şi membrii Consiliului Parohial, sau Consiliul Mănăstirii. Ofertele primite se vor
înainta către Centrul Eparhial după deschiderea lor (după licitaţie), şi nu înainte. La lucrările
de construire ale unor obiective cu importanţă deosebită entru Eparhie se va organiza şedinţa
de licitaţie doar cu participarea reprezentanţilorl Centrului Eparhial.
3. Desemnarea câştigătorului – semnarea contractului

47
 În urma şedinţei de licitaţie se va alege oferta cea mai bună, ţinându-se cont de
valoarea ofertei, experienţa constructorului şi a condiţiilor de contractare.
Parohia/mănăstirea va înainta către Centrul Eparhial procesul verbal al licitaţiei
împreună cu o cerere către Chiriarh, pentru a obţine aprobarea ofertei celei mai avantajoase şi
pentru binecuvântarea de a se semna contractul cu societatea câştigătoare. Dacă se constată
vicii de procedură, aceasta se va relua.
6) Supravegherea lucrărilor
Pe parcursul lucrărilor de construcţie (reabilitare) parohia/mănăstirea are obligaţia
angajării unui diriginte de şantier atestat, angajat cu contract de către parohie, indiferent dacă
execută în regie propie sau în antrepriză. Dirigintele de şantier va verifica şi va supraviza (va
semna) situaţiile de lucrări ale constructorului. Pentru orice suplimentare a valorilor de deviz
(a lucrărilor) aprobate, parohia/mănăstirea are obligaţia să anunţe Centrul Eparhial şi să
solicite aprobarea suplimentării lucrărilor, respectiv a devizului suplimentar.
7) Recepţionarea lucrărilor
La finalizarea lucrărilor de construcţii (reabilitări) prevăzute în proiectele tehnice de
execuţie aprobate şi după întocmirea cărţii construcţiei (unde este cazul), parohia/mănăstirea
va solicita în scris Chiriarhului numirea unei comisii din partea Sectorului Patrimoniu şi
Construcţii Bisericeşti pentru recepţionarea lucrărilor.
Pentru recepţie, parohia/mănăstirea va pregăti spre analiza comisiei, toate situaţiile de
lucrări întocmite de constructor şi avizate de către dirigintele de şantier. În aceste situaţii de
lucrări, trebuie să se regăsească toate lucrările şi cheltuielile făcute în vederea ridicării sau
reabilitării edificiului bisericesc. În cazul unui număr foarte mare de lucrări, respectiv a unui
număr mare de situaţii de lucrări, pentru a nu se îngreuna procedura de recepţie,
parohia/mănăstirea va solicita în prealabil constructorului întocmirea unei situaţii de lucrări
cumulative din care să se poată extrage uşor datele necesare recepţiei (cheltuieli cu materiale,
manoperă, transport, cheltuieli indirecte, etc).

14.4. Lucrările de reparaţii ce se pot executa asupra lăcaşurilor de cult şi asupra altor
edificii eclesiale
a. Lucrări de întreţinere, care sunt lucrări curente de mică amploare care se execută
periodic de către proprietar, fără scoaterea clădirii din funcţiune. Ca exemplu de lucrări de
întreţinere sunt:
o curăţenia jgheaburilor, burlanelor şi rigolelor, a sobelor şi coşurilor de fum,
desfundarea scurgerilor interioare şi a canalizării exterioare, golirea
depozitelor din căminele de trecere şi a recipienţilor;

48
 o repararea feroneriei, uşilor şi ferestrelor;
o înlocuirea gemurilor sparte;
o vopsitorii;
o tâmplărie;
o spoieli şi zugrăveli interioare şi exterioare;
o revizuirea instalaţiilor cu schimbarea garniturilor;
o dezgheţarea conductelor de apă neprotejate;
o îndepărtarea zăpezii de pe acoperişuri, copertine, terase şi în jurul clădirii.
b. Lucrări de reparaţii curente (R.C.): sunt lucrări care se execută de către
proprietar pentru înlăturarea unor deteriorări locale ale elementelor de construcţie,
componente artistice şi instalaţii sau înlocuirea parţială a elementelor uzate, în scopul creării
posibilităţii de folosinţă în continuare a clădirilor respective.
Exemple de R.C.:
o înlocuirea parţială sau totală a învelitorii;
o înlocuirea jgheaburilor şi burlanelor;
o repararea sau consolidarea şarpantei;
o reparaţii locale ale zidăriei;
o repararea coşurilor, cornişelor;
o demontarea şi remontarea sobelor;
o înlocuirea părţilor deteriorate ale instalaţiilor (conducte, armături, obiecte
tehnico-sanitare, cazane de încălzire;
o curăţirea rezervoarelor de alimentare cu apă, a depozitelor de combustibil,
înlocuirea conductelor;
o revizuirea şi repararea instalaţiilor existente de stingere a incendiilor, control
permanent şi măsuri de prevenire a incendiilor;
o măsuri de combatere a acţiunii distructive a buretelui de casă (ciuperca
Merulius lacrymans).
c. Celelalte lucrări de reparaţii şi consolidare, care implică refacerea structurii de
rezistenţă a imobilului sau al învelitorii acestuia sunt lucrări complexe de restaurare ce
necesită întocmirea unui proiect de specialitate, obţinerea avizelor legale şi a autorizaţiei de
construire, organizarea unei licitaţii pentru adjudecarea lucrărilor.

49
 14.5. Intervenţii asupra edificiilor “Monument Istoric”
În cazul edificiilor monument istoric, parohia/mănăstirea va urma aceeaşi procedură
specificată la punctul de mai sus ce privește construirea sau intervenţia asupra unui edificiu
bisericesc. În plus, în conformitate cu prevederile Legii privind protejarea monumentelor
istorice, nr. 422/18.07.2001, se va ţine cont de următoarele aspecte:
1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice
Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea
avizului emis de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional; fac excepţie
intervenţiile determinate de forţă majoră, cu condiţia ca modificările să fie reversibile. În
sensul prezentei legislaţii, intervenţiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt:
a) toate lucrările de cercetare, construire, extindere, reparare, consolidare,
conservare, restaurare, amenajări peisagistice, precum şi orice alte lucrări care
modifică substanţa sau aspectul monumentelor istorice, inclusiv reparaţiile
curente, lucrările de întreţinere şi iluminarea interioară şi exterioară de
siguranţă şi decorativă;
b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;
c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcţii de protecţie,
piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de
însemne pe şi în monumente istorice;
d) schimbări ale destinaţiei monumentelor istorice, inclusiv schimbările
temporare;
e) strămutarea monumentelor istorice;
f) amenajări de căi de acces, pietonale şi carosabile, utilităţi anexe, indicatoare,
inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice.
Prin reparaţii se înţeleg diferite categorii de lucrări care se execută în vederea
preîntâmpinării sau remedierii deteriorărilor şi degradărilor la clădiri, pentru menţinerea
acestora în funcţiune pe durata de serviciu.
Prin lucrări ce se pot executa pe biserici şi alte edificii eclesiale cu statut de
monument istoric şi care nu au nevoie de avizul Ministerului Culturii se înţeleg lucrările
prevăzute mai sus la capitolul Lucrările de reparaţii ce se pot executa asupra lăcaşurilor de
cult şi asupra altor edificii eclesiale, punctele a. şi b.
2) Obligaţiile de exploatare
Obligaţiile de exploatare a edificiilor monument istoric sunt: aerisirea spaţiilor
interioare şi a subsolurilor prin deschiderea uşilor şi ferestrelor cât mai mult timp, cu condiţia
ca afară să fie timp uscat. Pentru evitarea condensului, este interzisă aerisirea mai mult de

50
câteva minute, dacă afară este ploaie, ceaţă sau ninsoare. Urmărirea periodică a
monumentului, a pieselor componente ale acestuia: ziduri, tâmplărie, şarpante, coşuri de fum,
instalaţii etc., precum şi a obiectelor de inventar sau a depozitelor, în privinţa apariţiei
semnelor unor atacuri sau degradări.
La terminarea serviciului, se verifică instalaţiile de încălzire, apă, se închid ferestrele,
se stinge lumina electrică, se sting toate sursele ce pot produce incendii, se încuie uşile.
În vederea conservării picturii şi a obiectelor de inventar se vor amenaja, în biserici
sau în afara acestor locuri speciale pentru arsul lumânărilor. Aceste amenajări vor fi avizate
de C.N.M.I. La plecare se pun în funcţiune instalaţiile antiefracţie.
3) Lucrări interzise
Sunt interzise următoarele lucrări asupra monumentelor istorice, care, imediat sau în
timp, pot favoriza factorii sau cauzele care duc la degradarea monumentului:
o execuţia de trotuare pe şape din beton;
o execuţia de lucrări de tencuire a soclurilor, a paramentelor şi zidăriei în zonele
deteriorate, fără documentaţia avizată de Direcţia Monumentelor Istorice;
o spoieli şi vopsitorii cu ulei sau pe bază de substanţe sintetice;
o montarea de linoleum peste parchete sau duşumele;
o înlocuirea de învelitori;
o plantarea de arbori la o distanţă mai mică de 15 m de monument;
o executarea de înhumări la o distanţă mai mică de 6 m de zidul bisericii;
o nu se depozitează în interior sau în imediata vecinătate a monumentului nici
un fel solvenţi, substanţe chimice sau inflamabile – nici măcar temporar;
o nu se depozitează în interior sau în imediata vecinătate a monumentului nici
un material de construcţie, utilitar sau gospodăresc;
o nu se va schimba destinaţia monumentului istoric fără avizul C.N.M.I.;
o nu se execută lucrări de săpătură pentru construcţii noi fără asistenţa
arheologică de specialitate;
o nu se execută lucrări de construcţii pentru clădiri noi în zona funcţională a
monumentului sau în zona de protecţie a acestuia fără ca proiectul să fie avizat
de C.N.M.I.
4) Conţinutul documentaţiei de proiectare privind expertizarea, consolidarea şi restaurarea
(repararea) unor monumente istorice şi de arhitectură:
a. Studii şi cercetări premergătoare elaborării expertizei tehnice:

51
 o Cercetare de parament (inclusiv analiza chimică şi biologică a materialelor de
construcţie);
o Studiul istoric şi raport arheologic;
o Studiu topografic;
o Studiul geotehnic.
b. Expertiza tehnică:
o Releveul situaţiei existente cu marcarea fisurilor;
o Releveul fotografic;
o Conceptul de consolidare : variantele de intervenţie ca soluţii de consolidare.
c. Studiul de fezabilitate (la solicitarea beneficiarului).
d. Proiect tehnic şi detalii de execuţie (pentru consolidare şi reparaţii capitale), întocmit în
baza recomandărilor menţionate într-una din variantele prezentate de expertiza tehnică.
e. Documentaţii, obţinere avize (conform certificatului de urbanism).
f. Documentaţie P.A.C. (la cererea beneficiarului).
g. Documentaţie licitaţie (la cererea beneficiarului).
În mod obligatoriu, şeful de proiect al acestor lucrări va fi arhitectul. Nu pot îndeplini
responsabilitatea de proiectare conductorii arhitecţi sau inginerii constructori.
14.6. Solicitarea sprijinului financiar (dotaţiei) de la autorităţile publice
Orice solicitare a parohiei/mănăstirii adresată autorităţilor publice trebuie făcută cu
binecuvântarea Chiriarhului şi prin intermediul Centrului Eparhial-Sectorul Patrimoniu şi
Construcţii Bisericeşti.
1) Solicitările de la Secretariatul de Stat pentru Culte (SSC)
Conţinutul dosarului de solicitare a ajutorului financiar de la Secretariatul de Stat
pentru Culte pentru lucrările de construire ce sunt în derulare la lăcaşurile de cult este
următorul:
 Cererea tip completată semnată şi ştampilată de preotul paroh;
 Autorizaţia de construire valabilă – în copie – pentru lucrările de construire ;
 Avizul Direcţiei Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor
pentru cazul în care obiectivul este monument istoric – în copie ;
 Avizul Comisiei de Pictură Bisericească (în cazul lucrărilor de pictură
bisericească) ;
 Devizul analitic cu restul lucrărilor de executat la data solicitării, semnat de
proiectant şi preotul paroh ;

52
  două fotografii cu stadiul lucrărilor la data solicitării (pe verso se menţionează
hramul bisericii, adresa, data realizării fotografiei, numele în clar şi semnătura
preotului paroh şi ştampila parohiei.
2) Decontarea (justificarea) dotaţiilor primite de la Secretariatul de Stat pentru Culte
(SSC)
Dosarul de justificare, cât şi Memoriul justificativ pentru sumele primite ca sprijin
financiar va fi transmis în mod centralizat de către reprezentantul Arhiepiscopiei Buzăului şi
Vrancei şi nu se vor mai trimite dosare la SSC direct de la parohii (unităţile de cult).
Dosarul de justificare pentru sprijinul financiar acordat prin SSC trebuie să cuprindă:
1. dosar de încopciat;
2. adresă de înaintare (se găseşte pe www.culte.ro)
3. centralizatorul documentelor anexate care trebuie să cuprindă facturile şi dovada
plăţii acestora (ordin de plată, chitanţe sau bonuri fiscale) – se găseşte
pewww.culte.ro;
4. extrasul de cont bancar prin care se face dovada primirii banilor de la MCCPN şi
chitanţa de înregistrare în evidenţa contabilă a unităţii de cult beneficiară;
5. facturile fiscale – însoţite de chitanţe sau ordine de plată sau bon de casă;
6. pentru lucrările de pictură sau procurări de materiale de la particulari, chitanţele de
mână prin care se atestă plata acestor servicii vor cuprinde în mod obligatoriu
numele şi prenumele vânzătorului în clar, precum şi datele de identificare.
Chitanţele vor fi certificate, obligatoriu, de primar sau de un împuternicit al
acestuia.
Pentru lucrările de pictură se va trimite o copie a ştatului de plată şi a ordinului de plată prin
care s-a virat impozitul pe salarii, conform legii (în cazul în care lucrările de pictură sunt
executate de pictor angajat de parohie, prin contract de prestări servicii).
NOTĂ: ● dacă pe factură se menţionează execuţia unei anumite lucrări, se va ataşa
obligatoriu situaţia de lucrări. Valoarea situaţiei de lucrări trebuie să coincidă cu valoarea
facturilor; ● dacă pe factură se menţionează execuţia unei lucrări conform unui contract, se
va ataşa şi contractul respective; ● dacă se achită un avans din lucrare, se va ataşa, de
asemenea, contractul cu furnizorul respectiv, din care să rezulte că se plăteşte avans; ●
chitanţele care atestă plăţile trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele: scopul plăţii,
operaţiunea pentru care se face plata, numărul şi data eliberării.
OBSERVAŢII:

53
 ● toate documentele justificative, prezentate în copii xerox, vor fi obligatoriu
certificate prin aplicarea ştampilei şi a semnăturii beneficiarului, cu specificarea
“conform cu originalul”;
● documentele justificative trebuie să fie lizibile şi să NU prezinte ştersături.
ATENŢIE!! – Nu se vor admite la justificare:
● documente care conţin achiziţii de materiale sau prestări de servicii, altele decât cele
pentru care a fost acordat sprijinul financiar. Se vor lua în calcul doar cele care sunt
prevăzute în devizul prezentat la dosarul de acordare.
● facturi emise sau plătite înainte de primirea ajutorului financiar sau emise în anii
precedenţi acordării sprijinului financiar, chiar dacă acestea au fost plătite după
primirea ajutorului financiar.
● obiectele considerate mijloace fixe cu durata de utilizare mai mare de un an şi preţ
unitar fără TVA mai mare de 1.799 lei (ex.: centrală termică, cazan, aparat de aer
condiţionat, clopot, mobilier calculator, fax, telefon, imprimantă, copiator, obiecte
sanitare, etc.).
Data limită a justificării:
● potrivit prevederilor cap. 4, art. 15, litera i) din H.G. 1470/2002 şi H.G. 313/2006
privind modificarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor O.G. nr.
82/2001 “documentele justificative vor fi transmise până cel mai târziu la data de 31
decembrie a fiecărui an. În cazul primirii sprijinului financiar în trimestrul IV,
justificarea se va face în cel mult 180 de zile de la primirea acestuia”.
Pentru lucrările de pictură şi restaurare-conservare pictură sunt valabile prevederile
cuprinse în Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Comisie de Pictură
Bisericească a Patriarhiei Române distribuit parohiilor.
1) Solicitările de la Consiliile Locale
Pentru solicitarea de dotaţii privind lucrările de construire, restaurare şi consolidare
sau lucrările de pictură sau restaurare pictură ce sunt în derulare la lăcaşurile de cult
conţinutul dosarului de solicitare a ajutorului financiar de la Consiliile Locale este în
conformitate cu ghidul solicitantului elaborat şi aprobat de fiecare primărie.
2) Solicitările de la Consiliile Judeţene
Pentru solicitarea de dotaţii privind lucrările de construire, restaurare şi consolidare
sau lucrările de pictură sau restaurare pictură ce sunt în derulare la lăcaşurile de cult
conţinutul dosarului de solicitare a ajutorului financiar de la Consiliile Judeţene este în
conformitate cu ghidul solicitantului elaborat şi aprobat de fiecare Consiliu Judeţean.

54
14.7. Executarea lucrărilor de pictură din nou, restaurare pictură murală sau portabilă,
executare de mobilier şi alte lucrări cu caracter artistic
Orice lucrare de pictură din nou, restaurare pictură murală sau portabilă, executare de
mobilier şi alte lucrări cu caracter artistic ce se doreşte a se executa la lăcaşurile de cult şi
edificiile bisericeşti existente, cât şi la noile lăcaşuri de cult sau edificii bisericeşti ce urmează
a fi construite va urmării obligatoriu următorii paşi:
1) Obţinerea Binecuvântării Chiriarhului
Pentru obţinerea arhiereştii binecuvântări (binecuvântrea Chiriarhului) pentru lucrările
susmenţionate se va îninta o cerere scrisă. Pentru demararea procedurilor de proiectare,
avizare, aprobare, adjudecare şi contractare se va consulta Regulamentul Comisiei de Pictură
Bisericească a Patriarhiei Române, pe care fiecare unitate de cult trebuie să îl procure, şi se
vor urma întocmai etapele consemnate.
Pentru lucrările de executare a mobilierului se va solicita în scris arhiereasca
binecuvântare şi se va prezenta un portofoliu al sculptorului ce va executa lucrarea.
Notă: Demersurile pentru obţinerea arhiereştii binecuvântări în vederea executării
lucrărilor de pictură din nou, restaurare pictură murală sau portabilă, executare de mobilier şi
alte lucrări cu caracter artistic, vor fi făcute prin Sectorul Patrimoniu şi Construcţii Bisericeşti
al Arhiepiscopiei Sibiului.
Certificatul de Urbanism
• Definiţie
Act prin care se fac cunoscute solicitantului elementele care caracterizeaza regimul
juridic, economic şi tehnic al unui imobil, cerintele urbanistice care urmeaza sa fie
indeplinite, precum şi lista avizelor şi acordurilor necesare în vederea autorizarii executarii
lucrarilor de constructii.
• Scopul emiterii certificatului de urbanism
 pentru autorizarea execuţiei lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente
acestora, precum şi în vederea desfiinţării construcţiilor;
 pentru concesionarea de terenuri pentru adjudecarea prin licitaţie a proiectării
lucrărilor publice în faza de “studiu de fezabilitate”;
 pentru cereri în justiţie pentru alte scopuri, atunci când operaţiunile respective o
impun;
• Solicitanţi
Orice persoană fizică sau juridică
• Ce se depune ?
 O cerere tip, completată, care va cuprinde:

55
 o elemente de identificare ale imobilului;
o elemente care definesc scopul solicitării.
 Plan de situatie elaborat pe suport topografic, vizat de Oficiul Judetean de
Cadastru- la scarile 1:5000 pana la 1:500;
 Extrasul de Carte Funciara, pentru imobilele proprietate privata, numai in cazul
solicitarii certificatului de urbanism pentru instrainari;
 Documentul de plată a taxei de eliberare a certificatului de urbanism.
Autorizaţia de Construire/Desfiinţare
• Definiţie
Act prin care se permite execuţia de lucrări stabilite prin art.3, Legea nr.453/2001,
precizate de solicitant în cererea sa.
• Solicitanţi
Orice persoană fizică sau juridică, deţinătoare a unui titlu asupra imobilului, care şi
conferă dreptul de construire/desfiinţare. Solicitarea emiterii unei autorizaţii de
construire/desfiinţare se poate face fie direct de către deţinătorii titlului asupra imobilului sau
de investitori, fie prin intermediul unui împuternicit desemnat în condiţiile legii.
• Ce se depune:
 o cerere tip, completată şi semnată/ştampilată, inclusiv anexa completată cu
elementele de identificare şi datele tehnice conform PAC/PAD;
 dovada titlului asupra imobilului, care să şi confere solicitantului dreptul de
execuţie a lucrărilor de construcţii (în copie legalizată);
 certificatul de urbanism (în copie);
 proiectul pentru autorizarea lucrărilor de construcţii, intocmit în baza prevederilor
anexei nr.1 la Legea nr.453/2001, inclusiv referatele de verificare şi după caz,
referatul de expertiză tehnică – semnate şi ştampilate în original (două exemplare);
 fişele tehnice pentru obţinerea avizelor cerute prin certificatul de urbanism,
necesare emiterii acordului unic, precum şi, după caz, documentaţiile tehnice
necesare emiterii avizelor şi acordurilor care sunt în competenţa de obţinere a
emitentului (două exemplare);
 avizele şi acordurile obţinute de solicitant, altele decât cele din competenţa de
obţinere a emitentului, stabilite prin certificatul de urbanism (în copie);
 documentul de plată a taxei de emitere a autorizaţiei de construire (în copie);
 documentele de plată a taxelor legale pentru avizele şi acordurile necesare emiterii
acordului unic, conform listei avizelor şi acordurilor necesare, communicate o dată
cu certificatul de urbanism (în copie);
56
  declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că imobilul – teren şi/sau
construcţii – nu face obiectul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti
(act notarial);
 certificat de atestare fiscala privind valoarea de impozitare a imobilului numai in
cazul cererii pentru autorizatie de desființare (în copie).
• Notă: Autorităţile administraţiei publice locale, care finanţează şi realizează obiective de
interes public pe teritoriile care le aparţin nu trebuie să facă dovada asupra terenului.
• Cine eliberează ?
Primarul pentru construcţiile şi lucrările de orice fel din intravilanul si extravilanul
localităţii, cu excepţia investiţiilor ce se aprobă de Guvern.
• Durata eliberării
În termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data depunerii documentaţiei
complete.
• Valabilitate
Autoritatea emitentă a autorizatiei de construire stabileşte o perioadă de valabilitate de
cel mult 12 luni de la data emiterii, interval în care solicitantul este obligat să înceapă
lucrările. În această situaţie valabilitatea autorizaţiei se extinde pe toată durata de execuţie a
lucrărilor prevăzute prin autorizaţie.
• Prelungirea valabilităţii
În cazul în care lucrările de construcţii nu au fost începute ori nu au fost executate
integral în termenele stabilite prin autorizaţia de construire/desfiinţare, investitorul poate
solicita autorităţii emitente prelungirea valabilităţii autorizaţiei cu cel puţin 15 zile înaintea
datei expirarii termenului de valabilitate. Prelungirea valabilităţii autorizaţiei se poate acorda
o singură dată şi pentru o perioadă nu mai mare de 12 luni. Solicitantul va regulariza taxa
pentru autorizţia de construire, în termen de 15 zile de la data expirării termenului de
execuţie, stabilit prin autorizaţia de construire, în funcţie de valoarea finală a investiţiei.
• Cui se eliberează ?
Solicitantului, persoană fizică sau juridică, direct sau prin poştă, cu scrisoare
recomandată cu confirmare de primire.

15. Asistenţa Socială în Biserica Ortodoxă Română

Sistemul naţional de asistenţă socială reprezintă ansamblul de instituţii, măsuri şi
acţiuni prin care statul, reprezentat de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale,
precum şi societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor

57
temporare ori permanente ale situaţiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea
socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor.13
Caracteristică a identităţii Bisericii, după cuvintele Mântuitorului Hristos: „Întru
aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”
(In. 4, 13), filantropia, conform etimologiei ei, este orientată spre exterior, extinzându-se şi
îmbrăţişând întreaga umanitate. În orice societate, din totdeauna şi de pretutindeni, au existat
dificultăţi sociale, a căror rezolvare a impus din partea autorităţilor religioase sau laice
analiza, identificarea şi aplicarea mijloacelor caritabile sau filantropice de ajutorare a
aproapelui. În România, activităţile sociale coordonate sistematic de Biserică pot fi urmărite
dinainte de secolul al XVI-lea, ca filantropie organizată cu precădere în mănăstiri.
Constituirea statului modern, dar mai ales secularizarea averilor bisericeşti şi înfiinţarea de
instituţii socio-medicale ale statului au limitat, treptat, opera 14.
Sistemul de asistenţă socială în Biserica Ortodoxă Română este determinat de slujirea
misionară şi pastorală a Bisericii şi are profil social şi filantropic. Activitatea de asistenţă
socială se desfăşoară în conformitate cu prevederile. Statutului pentru organizarea şi
funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române (art. 53 lit. c, d, g; art. 69, 70, 72; art. 94 lit. f; art.
100, 170), precum şi ale legislaţiei în vigoare referitoare la furnizorii de servicii sociale
(OG.68/2003, modificată şi completată prin OG. 86/2004).
În Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, găsim
trimiterea la Sistemul de asistenţa religioasă în Biserica Ortodoxă Română Cap. III,
Secțiunea I, unde se precizează clar că Biserica Ortodoxă Română, prin eparhiile sale, are
responsabilitatea asigurării asistenţei religioase şi a personalului bisericesc aferent
desfăşurării acesteia în armată, în sistemul penitenciar, în unităţi medicale, în aşezăminte de
asistenţă socială şi în unităţi de învăţământ, în condiţiile prevăzute de lege, de protocoalele
sau acordurile încheiate cu autorităţile publice sau cu alte persoane juridice [Art. 135 – (1)
din Statut].
De asemenea, normele generale de asistenţă religioasă în aceste unităţi, cu caracter
unitar în întreaga Biserică Ortodoxă Română, se aprobă de către Sfântul Sinod, cu respectarea
condiţiilor prevăzute de lege [Art. 135 – (2) din Statut].
În cee ace privește personalul clerical din aceste domenii de activitate el se recrutează,
cu acordul scris al chiriarhului locului, dintre doctorii, absolvenţii de masterat şi licenţiaţii în
teologie, cu respectarea prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti, în condiţiile legii
[Art. 135 – (3) din Statut]. Îndrumarea pastoral-misionară şi jurisdicţia canonic-disciplinară a
13
Legea asistenței sociale nr. 292 din 20 decembrie 2011.
14
Pentru mai multe detalii a se vedea Rodica Țugui, Daniela Țigmeanu, Asistența socială în Biserică, Editura
Doxologia, Iași.

58
personalului clerical din aceste unităţi aparţin în exclusivitate eparhiilor pe raza cărora
activează preoţii respectivi.
Numirea, transferarea şi revocarea personalului clerical care asigură asistenţa
religioasă în unităţile prevăzute de art. 135 alin. (1) se fac cu acordul comun al eparhiei şi al
unităţii angajatoare, cu respectarea prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti, în
condiţiile prevăzute de lege.
Sistemul de asistenţă socială şi medicală al Bisericii Ortodoxe Române este integrat şi
funcţionează în cadrul structurilor sale administrativ-organizatorice sau în organizaţii social-
filantropice patronate de Biserică [Art. 137 – (1) din Statut].
Biserica Ortodoxă Română, prin unităţile sale componente locale şi centrale (parohia,
mănăstirea, protopopiatul, vicariatul, eparhia, mitropolia şi Patriarhia), precum şi prin
organizaţiile neguvernamentale care funcţionează cu aprobarea autorităţilor bisericeşti
competente, asigură servicii sociale şi medicale, acreditate conform legislaţiei în vigoare.
Beneficiarii serviciilor sociale şi medicale oferite în cadrul Bisericii Ortodoxe
Române sunt persoane, grupuri şi comunităţi aflate în situaţii de dificultate, fără discriminare.
Furnizorii de servicii sociale şi medicale din cadrul Bisericii Ortodoxe Române,
prevăzuţi la alin. (2), îşi desfăşoară activitatea socială şi medicală în nume propriu sau prin
parteneriate cu instituţiile specializate ale statului, ale administraţiei locale sau ale
organizaţiilor neguvernamentale. Furnizorii de servicii sociale şi medicale pot înfiinţa şi
administra cabinete medicale, centre de diagnostic şi tratament, unităţi spitaliceşti cu
internare de zi şi continuă, farmacii cu regim închis şi deschis, precum şi centre de recuperare
şi îngrijiri paleative, cu respectarea prevederilor prezentului statut şi a legislaţiei bisericeşti şi
civile în vigoare.
În încheiere aș vrea să vă atrag atenția, ca viitori preoți sau asistenți sociali prin
misiunea și chemarea creștină, că trăim într-o societate pluralistă, secularizată şi mercantilă,
în care fiecare individ îşi urmăreşte, cel mai adesea, propriul interes şi caută să-şi rezolve
problemele de cele mai multe ori singur, prin propriile mijloace. Așa s-a născut dezechilibrul
dintre bogați și săraci, dintre o pătură a societății ce nu poate cheltui averea acumulată nici în
2-3 vieți și o altă pătură condamnata la o sărăcie cruntă.
Biserica este chemată să se implice activ în rezolvarea problemelor indivizilor şi
societăţii, mai ales la nivel comunitar de pe poziţia şi cu mijloacele care îi sunt specifice în
temeiul misiunii ontologice de slujire a aproapelui şi pe baza experienţei unice, pe care o
deţine în asest sens. Realitatea sărăciei, a suferinţei umane şi a celorlalte necesităţi au
constituit dintotdeauna probleme de rezolvat pentru fiecare stat şi societate. Societăţile
modeme au creat un complex de structuri şi instituţii de asistenţă socială bazate pe etica

59
socială modernă şi pe raporturi strict funcţionale. în completarea acestora Biserica adaugă
dragostea şi mila creştină, activând în acest sens cu un sistem propriu de intervenţie socială.

16. Înfierea în eparhie şi ieşirea din eparhie

Acte necesare în vederea obținerii ieşirii din eparhie:
1. Cerere către episcopul locului (se vor menționa și motivele cererii de înfiere);
2. Curiculum Vitae;
3. Acte personale:
 Carte de identitate (copie);
 Certificat de naștere (copie);
 Certificat de botez (copie).
Acte necesare în vederea obținerii înfierii în eparhie:
1. Cerere către episcopul locului (se vor menționa și motivele cererii de ieșire/desfiere);
2. Curiculum Vitae;
3. Acte personale:
 Carte de identitate (copie);
 Certificat de naștere (copie);
 Certificat de botez (copie);
 Certificat de căsătorie (copie) - dacă este cazul;
 Certificat de cununie (copie) - dacă este cazul;
 Certificat de cazier judiciar.
4. Acte de studii:
 Diplomă de bacalaureat (copie);
 Diplomă / adeverință licență (copie);
 Diplomă / adeverință master (copie);
 Diplomă / adeverință doctorat (copie) – dacă este cazul;
6. Recomandarea duhovnicului.
7. Actul de ieșire din eparhia de unde vine solicitantul.

60
 17. Binecuvântarea pentru căsătorie
În Biserica Ortodoxă, căsătoria este considerată cea mai veche instituție de drept
divin, pentru că a fost instituită în același timp cu crearea primilor oameni, Adam și Eva (cf.
Facerea 2,23). Această unire era legată de la început nu numai de comuniunea spirituală a
cuplului (bărbat și femeie), ci și de capacitatea de a asigura continuitatea vieții neamului
omenesc. De aceea, căsătoria dintre un bărbat și o femeie, binecuvântată în Rai, a devenit o
Sfântă Taină menționată în Noul Testament, atunci când Hristos a săvârșit „primul Său
semn”, schimbând apa în vin la nunta din Cana Galilei, descoperind astfel slava Sa (cf. Ioan
2,11). Taina unirii indisolubile dintre un bărbat și o femeie este imaginea unirii dintre Hristos
și Biserică (cf. Efeseni 5,32).
Dumnezeu nu a creat omul pentru a fi singur, deoarece nici Dumnezeu nu este o
singură Persoană, ci Treime: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Adam a primit „ajutor potrivit pentru
el” (Fac. 2, 18), pe Eva, și a zis că „va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu
femeia sa și vor fi amândoi un trup” (Fac. 2, 24). Așadar, legătura dintre bărbat și femeie este
naturală și se sfințește printr-un act cu dimensiune mistică – nunta.
Nunta este Taina prin care bărbatul și femeia devin omul deplin, două jumătăți care
‘numai împreună alcătuiesc umanitatea completă.15
Părintele Dumitru Stăniloae arată că fiecare devine întreg în unitatea cu celălalt și că
unitatea dintre soți este indisolubilă, pentru că nu este doar o unitate organică, ci o unitate
prin iubire. Iubirea nu se naște între două suflete care sună la fel, ci între două suflete care
sună armonic. Ea are loc între două existențe ce se completează nu numai pe plan trupesc, ci
și pe plan spiritual.
Atunci când această iubire stă la baza unei relații bineplăcute lui Dumnezeu, celălalt
nu poate fi perceput doar ca un mijloc de satisfacere a poftei trupești, ci trupul său devine ‘un
transparent al spiritualității lui’ și ‘fiecare devine pentru celălalt o taină tot mai cunoscută și
tot mai indefinibilă în același timp’. Această taină a fiecăruia se realizează numai prin celălalt
și pentru celălalt. Astfel, căsătoria devine „o adevărată taină vie a dualității” 16.
Ca o regulă nescrisă solicitarea binecuvântării arhierești pentru primirea Tainei
Cununiei este făcută de cei care au terminat cursurile Facultății de Teologie și doresc să
devină preoți, documentul acesta fiind cerut la dosarul de hirotonie.
15
Pr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003, p. 187.
16
Ibidem, pp. 192-193.

61
 În continuare vom prezenta două documente tip din Arhiepiscopia Ortodoxă Română
a Sibiului pentru obținerea binecuvântării căsătoriei:

ÎNALTPREASFINȚITE PĂRINTE MITROPOLIT

Subsemnatul_______________________________, domiciliat în localitatea

____________________, str. ______________________, nr. ___, bl. ___, sc. ___, ap. ____,
telefon _______________, parohia __________________________, posesor al C.I. seria
____, nr. ____________, licențiat al Facultății de __________________________________,
secția__________________________, promoția _____________, cu fiască supunere,
Vă rog să binevoiți a-mi acorda arhiereasca binecuvântare pentru oficierea Tainei
Sfintei Cununii cu tânăra________________________________, de confesiune
_______________________, din parohia _______________________,
protopopiatul_______________________________.
Anexez prezentei dosarul cu actele necesare.
Rămân al Înaltpreasfinției Voastre, supus fiu duhovnicesc.

Sibiu, la ______________ Semnătura

Înaltpreasfinției Sale
Înaltpreasfințitului Părinte
Dr. LAURENȚIU STREZA
Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului

DECLARAȚIE
Subsemnații _______________________________ cu CNP
______________________ și ___________________________ cu CNP
_________________________, dorind a pășii spre Sfânta Taină a Cununiei, declarăm cu
toată responsabilitatea că nu avem impedimente canonice la căsătorie: nu am mai fost
logodiți sau căsătoriți, nu avem copii din relații anterioare, nici nu am depus voturile
monahale.

Sibiu, la _________________

62
 Semnătura, Semnătura,

17. Cercetarea canonică

Dintre toate chemările pe care le poate îndeplini cineva în viață, slujirea preoțească
este cea mai importantă și mai plină de responsabilitate, pentru că preoția nu este o simplă
profesie, ci ea este o misiune, prin care se conduc sufletele la mântuire. Pornind de la
adevărul pe care Sfânta Scriptură îl subliniază că „nimeni nu-și ia singur cinstea
aceasta” (Evrei 5, 4), candidatul sau tânărul care se pregătește să devină preot, trebuie să fie
permanent conștient că, prin slujirea preoțească, el răspunde unei chemări.
Pentru ca slujirea preoțească să fie cât mai ziditoare și pe măsura chemării, candidatul
la preoție trebuie să cunoască o serie de norme sau rânduieli canonice și liturgice care
evidențiază tocmai frumusețea acestei slujiri.
În primul rând, este necesar ca tânărul candidat să simtă chemarea către o asemenea
slujire. Opțiunea lui pentru preoție trebuie să izvorască dintr-o necesitate lăuntrică de a se
dedica acestei misiuni, de a sluji lui Dumnezeu. Este mai cinstit ca, atunci când tânărul nu
simte chemarea și sublimul slujirii preoțești, să nu se apropie de Sfântul Altar, ci să-și caute
îndeletniciri pe măsura dorințelor de a duce o viață ușoară și îmbelșugată. Nimic nu este mai
înspăimântător decât să devii negustor de lucruri sfinte. Diadoh al Foticeii spune că nimic nu
este mai dureros decât să vorbești de Dumnezeu, fără să crezi în El. Asemenea, la fel de
dureros este să-I slujești, fără să simți chemarea Lui.
Cea de a doua obligativitate a unui candidat la preoție este aceea de a-și asigura o
temeinică pregătire pentru această slujire. Propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu, răspunsul
la întrebările și nevoile oamenilor, catehizarea lor, apărarea credincioșilor sunt atâtea
probleme și situații care fac din preot un om al cărții, multiplu pregătit, gata oricând pentru
dialog și mai ales pentru a face față atacurilor de tot felul.
În al treilea rând, slujitorul bisericesc trebuie să exceleze printr-o viață morală exemplară și
înainte, și mai ales după primirea Tainei Hirotoniei. Viața morală a slujitorului de cele sfinte
este dovada conștiinței chemării și slujirii sale.
Pe lângă aceste condiții de ordin vocațional, care asigură slujirii preoțești rostul și
împlinirea ei, candidatul la preoție trebuie să respecte și altele, de ordin canonic, care întăresc
și mai mult însemnătatea misiunii preoțești. Astfel, trebuie ca orice candidat la preoție să fie
bărbat, să păstreze credința adevărată, să provină din familii ortodoxe și să-și aleagă cu
atenție soția. Despărțirea după oficierea cununiei constituie impediment de la hirotonie, iar
recăsătorirea preotului divorțat nu este îngăduită, fiind motiv canonic de caterisire.

63
Adăugând la aceste condiții pe cele intelectuale, adică de pregătire, și pe cele fizice, care
presupun integritatea corporală, tânărul teolog și viitor preot, prin respectarea lor, arată
conștiință sau responsabilitate sacerdotală17.

17.1. Impedimente la hirotonie

A. Impedimete dogmatice:
1. Lipsa hirotoniei episcopului săvârșitor al hirotoniei sau lipsa succesiunii apostolice;
2. Neapartenenţa la Biserica Ortodoxă a candidatului, a soţiei şi a fam. sale (copii);
3. Lipsa pregătirii teologice, mai avem şi unele exepţii, acei autodidacţi.
B. Impedimente morale
1. Lipsa vocaţiei:
a) obiectivă (lipsa chemării)
b) subiectivă cei ce nu dovedesc că au chemare interioară

2. Viaţa imorală
 Can. 36 Nichifor Mărturisitorul: „ Cel ce a desfrânat măcar o dată nu se
cuvine a se hirotoni, chiar dacă s-a lăsat de acea patimă; căci Vasile cel Mare zice:
unul ca acesta, chiar şi morţi de ar învia, nu se face preot” – pierderea fecioriei e
impediment
 Can. 61 Apostolic: „ Dacă împotriva unui credincios se face vreo învinuire de
desfrânare sau de adulter sau de o altă oarecare faptă oprită şi s-ar dovedi, acela să
nu se înainteze în cler (să nu devină cleric).”
 Can. 89 Sf. Vasile: „curăţiţi biserica, izgoniţi pe cei nevrednici din ea”;
 Este foarte important şi faptul că şi viaţa imorală a soţiei este impediment la
căsătorie: Can. 3 Trulan – soţia preotului să nu fie “actriţă”.

3. Nedezlegarea de la duhovnic.
4. Lipsa recomandărilor necesare.
5. Cei ce desfăşoară activităţi incompatibile cu Biserica.

C. Impedimente canonice
1. Statutul personal necanonic:
a) cel căsătorit, dar necununat;
b) cel căsătorit cu o văduvă/ divorţată (Can. 3 Trulan);
c) cel divorţat sau care a rupt logodna (exepţie cei ce rămân celibatari monahi);
d) cel recăsătorit (Can. 17 Apostolic).
e) cei ce nu au depus vaturile monahale;
f) cei ce s-au lepădat de credinţă sau voturile monahale;

17
Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, volumul II, Editura Episcopiei
Dunării de Jos, Galați, 2011, pp. 367-372.

64
2. Lipsa jurisdicţiei candidatului18.
3. Săvârşirea necanonică a hirotoniei:
a) prin episcop necanonic: cel caterisit, excomunicat, ieşit din ascultarea canonică;
b) lipsa minim doi/trei episcopi la hirotonia unui episcop;
c) încălcarea ”principiului jurisdicţional de episcop săvârşitor”.
d) clandestinitatea; Can. 7 Teofil al Alexandriei: hirotonia nu se săvârşeşte în ascuns;
e) hirotonia nesuccesivă.
4. Vârsta necanonică la care se adaugă și lipsa integrităţii sănătăţii fizice și psihice 19 (diacon
la vârsta de 25 ani, preot la 30 de ani, și arhiereu la 50 de ani).
5. Refuzul jurământului/legământului (la hirotonie și la terminarea studiilor teologice).
D. Impedimente liturgice
1. Taina Hirotoniei nu se săvârșește la Sfânta Liturghie a darurilor mai înainte sfinţite.
2. Nu se face hirotonia în zi “aliturgică”.

18. Titularizarea/capacitatea preoţească

La acest examen se pot înscrie tinerii teologi, absolvenţi ai Facultăţilor de Teologie
Ortodoxă care doresc să se titularizeze pe unul dintre posturile clericale vacante. Doritorii
trebuie să fie fii duhovniceşti ai eparhiei respective și să întocmească un dosar de înscriere pe
care îl vor depune la Centrul eparhial ce organizează examenul.
Dosarul de înscriere trebuie să cuprindă:
 Cerere de înscriere;
 Acte de identitate: C.I., certificat de naştere, certificat de căsătorie (în copie);
 Acte de studii în Teologie (în copie);
 Foaia matricolă (în copie);
 Curriculum Vitae;
Examenul de capacitate preoţească se ţine în doua sesiuni (primăvara și toamna)
având o programă pentru examenul de capacitate axată pe probleme actuale: pastoral-
liturgice, cultural-misionare, administrative; social-filantropice, educative și alte probleme
specifice eparhiilor; și este compus dintr-un test psihologic, examen oral și scris. Media de
promovare este minim 7,00, este valabil timp de un an de zile, iar pentru cei care au obținut o
medie peste 9,00 timp de 2 ani.

18
Nu se face hirotonie fără o jurisdicţiei precisă. Un statut aparte îl au Ep. vicari şi preoţii misionari + diaconii
onorofici.
19
Can. 78 Ap. nu se hirotonisesc surzii şi orbii, sunt şi unele exepţii; Can. 77 Ap. pot fi hirotoniţi cei “vătămaţi”
la picior sau ochi, doar dacă pot săvârşi Sfânta Liturghie; Can. 22 Ap. nu se hirotonisesc automutilaţii; Can. 21
Ap. – cei mutilaţi de alţii sau născuţi “fameni” se pot hirotoni; cei incapabili de ajunare medical nu pot fi
hirotonisiti.

65
 Preoţii şi diaconii slujitori se recrutează dintre doctorii, absolvenţii de masterat şi
licenţiaţii facultăţilor de teologie, specializarea Teologie pastorală, care au susţinut examenul
de capacitate preoţească [art. 123 alin. (1) din Statut]. Raportul între personalul clerical şi
Centrul eparhial este unul de slujire şi misiune liber asumată, conform mărturisirii (numită
mai nou Legământ) solemne publice rostite şi semnate de către fiecare candidat înaintea
hirotoniei întru preot.
La finalul acestui examen Centrul eparhial elibereaza, la cerere, Certificat de
titularizare (capacitate preoţească), în care se înscrie rezultatul obţinut.

66
 BIBLIOGRAFIE

1. Constituția României, Editura C.H. BECK, București, 2011.

2. Legea 489/2006 – privind libertatea religioasă și regimul general al Cultelor.
3. Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008.
4. Regulamentul de procedură al instanţelor disciplinare şi de judecată ale Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 2019.
5. Regulamentul administrării bunurilor bisericești, București, 2019.
6. Metodologia pentru obținerea gradelor profesionale de către personalul clerical –
aprobată de Sfântul Sinod prin Hot. Nr. 677/2002 cu modificări și completări
succesive în anii 2008, 2014, 2017 cu varianta actuală aprobată prin Hot. Sf, Sinod nr.
10.079 / 29.10.2018.
7. Ghidul pentru numirea și transferarea clerului în parohii aprobat de Sf. Sinod în
ședința de lucru din 21.07.2011.
8. Îndrumător administrativ-bisericesc. Ghid practic pentru examenul de capacitate
preoţească, Editura Cuvântul Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, Bucureşti,
2010.
9. Prof. Univ. Dr. Ioan N. Floca, Prof. Dr. Sorin Joantă, Administraţie bisericescă
parohială şi legislaţie, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2002.
10. Prof. Univ. Dr. Ioan N. Floca, Drept Canonic Ortodox. Legislaţie şi administraţie
bisericească, vol. I şi II, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 1990.
11. Legea 153/2017 – privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice,
modificată și actualizată.
12. Declarația tip solicitată de către SSC pentru sprijin salarial de 80%.

67