NUMERE NATURALE.

OPERAT, II
Mult, imea numerelor naturale: N = {0, 1, 2, ...}
N∗ = N \ {0}
Operat, ii

1. Adunarea:
Exemplu: 1 + 3 = 4

2. Scăderea
Exemplu: 5 − 3 = 2

3. Înmult, irea
Exemplu: 2 · 3 = 6

4. Împărt, irea
Exemplu: 18 : 3 = 6

Ordinea operat, iilor

1. Înmult, ire + Împărt, ire

2. Adunare + Scădere

Proprietăt, ile adunării

1. Comutativitatea: m + n = n + m, ∀m, n ∈ N
Exemplu: 2 + 3 = 3 + 2 = 5

2. Asociativitatea: (m + n) + p = m + (n + p), ∀m, n, p ∈ N

Exemplu: (2 + 3) + 4 = 2 + (3 + 4) = 9

3. Elementul neutru la adunare este 0: m + 0 = 0 + m = m, ∀m ∈ N

Exemplu: 2 + 0 = 0 + 2 = 2

Proprietăt, ile ı̂nmult, irii

1. Comutativitatea: m · n = n · m, ∀m, n ∈ N
Exemplu: 2 · 3 = 3 · 2 = 6

2. Asociativitatea: (m · n) · p = m · (n · p), ∀m, n, p ∈ N

Exemplu: (2 · 3) · 4 = 2 · (3 · 4) = 24

3. Elementul neutru la ı̂nmult, ire este 1: m · 1 = 1 · m = m, ∀m ∈ N

Exemplu: 2 · 1 = 1 · 2 = 2

4. Elementul absorbant la ı̂nmult, ire este 1: m · 0 = 0 · m = 0, ∀m ∈ N

Exemplu: 2 · 0 = 0 · 2 = 0

1
TEOREMA ÎMPĂRT, IRII CU REST
D = Iˆ · C + R (0 ≤ R < I,
ˆ R ∈ N), unde:

• D - deı̂mpărt, it

• R - ı̂mpărt, itor

• C - cât

• R - rest

NUMERE NATURALE. PUTERI

Când avem de calculat ab , ı̂nmult, im pe a de b ori.

1. a0 = 1, ∀a ∈ N

2. a1 = a, ∀a ∈ N

3. 1n = 1, ∀n ∈ N

Reguli de calcul cu puteri

1. am · an = am+n , ∀a, m, n ∈ N, a 6= 0

2. am : an = am−n , ∀a, m, n ∈ N, a 6= 0

3. (am )n = am·n , ∀a, m, n ∈ N, a 6= 0

4. (a · b)m = am · bm , ∀a, b, m ∈ N, a 6= 0, b 6= 0

5. (a : b)m = am : bm , ∀a, b, m ∈ N, a 6= 0, b 6= 0

Pentru a da factor comun un număr din mai mult, i termeni, fiecare termen trebuie să se ı̂mpartă
exact cu factorul comun. Adică a · b + a · c + a · d = a · (b + c + d).

DIVIZIBILITATE. REGULI
• Un număr a este divizibil cu un număr b dacă a se ı̂mparte exact la b (adică restul
ı̂mpărt, irii lui a la b este zero).

• Un număr este divizibil cu 3 dacă suma cifrelor acelui număr este un multiplu de 3.

• Un număr este divizibil cu 9 dacă suma cifrelor acelui număr este un multiplu de 9.

• Un număr este divizibil cu 4 dacă numărul format din ultimele sale două cifre este un
multiplu de 4.

• Un număr este divizibil cu 5 dacă ultima sa cifră este 0 sau 5.

• Un număr este divizibil cu 10 dacă ultima sa cifră este 0.

2
NUMERE PRIME. NUMERE COMPUSE
• Un număr natural n se numes, te număr prim dacă are exact 2 divizori: pe 1 s, i pe el
ı̂nsus, i.

• S, irul numerelor prime: 2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, ...

• Un număr natural n se numes, te număr compus dacă nu este prim (deci se poate scrie ca
produs de numere prime).

• Un număr natural d se numes, te divizor al numărului n dacă n se ı̂mparte exact la d (adică

restul ı̂mpărt, irii lui n la d este zero).

Notat, ii
.
• a .. b (a este divizibil cu b)

• b | a (b divide pe a ⇒ b este divizorul lui a)

Proprietăt, i

1. 1 | n, ∀n ∈ N (1 este divizor pentru orice număr natural)

2. n | 0, ∀n ∈ N (0 este multiplu pentru orice număr natural)

3. Dacă a, d ∈ N s, i d | a, atunci d | a · n, ∀n ∈ N

Pas, i descompunere ı̂n factori primi

Pentru a exemplifica pas, ii de descompunere, luăm drept exemplu numărul 420.

1. Îl ı̂mpărt, im pe 420 la primul număr prim la care se ı̂mparte: 2

2. Câtul (210) ı̂mpărt, irii anterioare ı̂l ı̂mpărt, im la primul număr prim la care se ı̂mparte: 2

3. Câtul (105) ı̂mpărt, irii anterioare ı̂l ı̂mpărt, im la primul număr prim la care se ı̂mparte: 3

4. ...

5. Repetăm pasul anterior până când câtul ı̂mpărt, irii este 1

C.M.M.D.C. - C.M.M.M.C.
Cel mai mare divizor comun a două numere a s, i b se notează (a,b) s, i se calculează astfel:

1. Se descompun a s, i b ı̂n factori primi, utilizând algoritmul prezentat la sect, iunea anterioară.

2. Din cele două descompuneri, se iau factorii primi comuni o singură dată la exponent, ii
cei mai mici s, i se ı̂nmult, esc.

Cel mai mic multiplu comun a două numere a s, i b se notează [a,b] s, i se calculează astfel:

1. Se descompun a s, i b ı̂n factori primi, utilizând algoritmul prezentat la sect, iunea anterioară.

3
 2. Din cele două descompuneri, se iau factorii primi comuni s, i necomuni o singură dată la
exponent, ii cei mai mari s, i se ı̂nmult, esc.

• (a, b) · [a, b] = a · b, ∀ a, b ∈ N.

• Dacă a | n s, i b | n, atunci [a, b] | n.

DIVIZIBILITATE. REGULI
• Două numere sunt prime ı̂ntre ele dacă cel mai mare divizor comun al acestor numere
este 1.

• Fie d = (a, b), atunci d | a s, i d | b.

• Dacă d | m, atunci d | a · m, pentru orice număr real a.

• Dacă d | m s, i d | n, atunci d divide suma, respectiv diferent, a lor, adică d | (m ± n).

• Dacă d | a, atunci d apart, ine mult, imii formate din divizorii lui a, adică d ∈ Da .

NUMERE ÎNTREGI. MODULUI S, I OPUSUL UNUI NUMĂR ÎNTREG

• Opusul unui număr x este −x.

• Modului unui număr m se notează |m|.

•

m, m ∈ Z+
|m| =
-m, m ∈ Z− ,
unde Z+ este mult, imea numerelor ı̂ntregi pozitive s, i Z− este mult, imea numerelor ı̂ntregi
negative.

Proprietăt, ile modulului

1. |n| ≥ 0, ∀n ∈ Z

2. |n| = 0 ⇔ n = 0

3. |m · n| = |m| · |n|, ∀m, n ∈ Z

4. |m : n| = |m| : |n|, ∀m, n ∈ Z

5. |m + n| ≤ |m| + |n|, ∀m, n ∈ Z (Inegalitatea triunghiului)

4
NUMERE ÎNTREGI. OPERAT, II
Adunarea

• Când adunăm două numere ı̂ntregi care au acelas, i semn, adunăm modulele celor două
numere s, i trecem semnul comun.
Exemplu: (+8) + (+2) = +10 s, i (−8) + (−2) = −10

• Când adunăm două numere ı̂ntregi care nu au acelas, i semn, scădem modulele celor două
numere s, i trecem semnul numărului cu modulul mai mare.
Exemplu: (+8) + (−2) = +6 s, i (−8) + (+2) = −6

Scăderea

• Când scădem două numere ı̂ntregi, schimbăm operat, ia de scădere cu cea de adunare cu
opusul.
Exemplu: (+8) − (−2) = (+8) + (+2) = +10 s, i (−8) − (+2) = (−8) + (−2) = −10

Înmult, irea

• Când ı̂nmult, im două numere ı̂ntregi care au acelas, i semn, ı̂nmult, im modulele celor două
numere s, i trecem semnul plus.
Exemplu: (+8) · (+2) = +16 s, i (−8) · (−2) = +16

• Când ı̂nmult, im două numere ı̂ntregi care nu au acelas, i semn, ı̂nmult, im modulele celor
două numere s, i trecem semnul minus.
Exemplu: (+8) · (−2) = −16 s, i (−8) · (+2) = −16

Împărt, irea

• Când ı̂mpărt, im două numere ı̂ntregi care au acelas, i semn, determinăm câtul modulelor
celor două numere s, i trecem semnul plus.
Exemplu: (+8) : (+2) = +4 s, i (−8) : (−2) = +4

• Când ı̂mpărt, im două numere ı̂ntregi care nu au acelas, i semn, determinăm câtul modulelor
celor două numere s, i trecem semnul minus.
Exemplu: (+8) : (−2) = −4 s, i (−8) : (+2) = −4

Ridicarea la putere

• Regulile de calcul cu puteri se păstrează s, i la ridicarea la putere a numerelor ı̂ntregi.

• Când ridicăm la o putere un număr pozitiv, rezultatul va fi ı̂ntotdeauna un număr

pozitiv.

• Când ridicăm la o putere un număr negativ:

– rezultatul are semnul plus dacă puterea este pară

– rezultatul are semnul minus dacă puterea este impară

5
NUMERE ÎNTREGI. DIVIZIBILITATE
• Un număr a ∈ Z este divizibil cu un număr b ∈ Z, dacă există un număr c ∈ Z, astfel
ı̂ncât a = bc.
.
• Ca la numerele naturale notăm a .. b (s, i citim a este divizibil cu b) sau b | a (s, i citim b ı̂l
divide pe a).
• Exemplu: Divizorii ı̂ntregi ai lui 12 sunt: −12, −6, −4, −3, −2, −1, 1, 2, 3, 4, 6, 12, iar
−36, −24, 24, 36 sunt multipli ai lui −12.
• Regulile de divizibilitate se păstrează s, i ı̂n mult, imea numerelor ı̂ntregi.
• Un număr prim are patru divizori ı̂n mult, imea numerelor ı̂ntregi.
• Proprietăt, ile relat, iei de divizibilitate se păstrează s, i ı̂n mult, imea numerelor ı̂ntregi.

NUMERE RAT, IONALE. FRACT, II ORDINARE

• Introducerea ı̂ntregilor ı̂n fract, ie:
b a·c+b
a =
c c
• Ordinea operat, iilor se respectă ca la celelalte mult, imi de numere! Prima dată se vor face
calculele din paranteză, respectând ordinea:
1. ı̂nmult, ire s, i ı̂mpărt, ire
2. adunare s, i scădere
Amplificarea
• Amplificarea unei fract, ii cu un număr a se face ı̂nmult, ind atât numărătorul, cât s, i numi-
torul cu acel număr a.
3)
Exemplu: Amplificând cu 3 fract, ia 12 obt, inem fract, ia 21 = 3·1
3·2
= 36
Simplificarea
• Simplificarea unei fract, ii cu un număr a se poate face doar dacă s, i numărătorul, s, i numi-
torul se divid la numărul a s, i se face ı̂mpărt, ind atât numărătorul, cât s, i numitorul la acel
număr a.
15 (5
Exemplu: Simplificând cu 5 fract, ia 20 obt, inem fract, ia 15
20
= 15:5
20:5
= 34
Adunarea
• Pentru a putea aduna două fract, ii, ele trebuie sa aibă acelas, i numitor. Dacă numitorii
diferă, se aduce la acelas, i numitor. Numitorul comun este egal cu cel mai mic multiplu
comun dintre numitorii celor două fract, ii. Fiecare fract, ie se va amplifica cu c.m.m.m.c.
ı̂mpărt, it la numitorul fract, iei curente. Rezultatul adunării celor două fract, ii va avea
numărătorul egal cu adunarea noilor numărători, iar numitorul va fi egal cu cel mai mic
multiplu comun al numitorilor fract, iilor init, iale.
3) 2)
Exemplu: 21 + 32 = 3·2 3·1 2·2
+ 2·3 = 3+4
6
= 76
[2, 3] = 6

6
Scăderea

• Pentru a putea scădea două fract, ii, ele trebuie sa aibă acelas, i numitor. Dacă numi-
torii diferă, se aduce la acelas, i numitor. Numitorul comun este egal cu cel mai mic
multiplu comun dintre numitorii celor două fract, ii. Fiecare fract, ie se va amplifica cu
c.m.m.m.c. ı̂mpărt, it la numitorul fract, iei curente. Rezultatul scăderii celor două fract, ii
va avea numărătorul egal cu scăderea noilor numărători, iar numitorul va fi egal cu cel
mai mic multiplu comun al numitorilor fract, iilor init, iale.
4)
Exemplu: 32 − 12 1 4·2
= 4·3 1
− 12 = 8−1
12
7
= 12
[3, 12] = 12

Înmult, irea

• Rezultatul ı̂nmult, irii a două fract, ii are numărătorul egal cu rezultatul ı̂nmult, irii numărătorilor
celor două fract, ii, iar numitorul egal cu rezultatul ı̂nmult, irii numitorilor celor două fract, ii.
Fract, ia rezultat se poate simplifica, pentru a o aduce la o formă mai frumoasă.
Exemplu: 32 · 52 = 3·2 2·5
= 10
6
= 53

Împărt, irea

• Împărt, irea unei fract, ii la o fract, ie se transformă ı̂n ı̂nmult, irea primei fract, ii cu inversul
ı̂mpărt, itorului. Inversul unei fract, ii este fract, ia cu numărătorul egal cu numitorul fract, iei
init, iale, iar numitorul egal cu numărătorul fract, iei init, iale. Fract, ia rezultat se poate
simplifica, pentru a o aduce la o formă mai frumoasă.

• O fract, ie se numes, te ireductibilă dacă nu se mai poate simplifca.

Exemplu: 23 : 27 = 32 · 27 = 2·7
3·2
= 14
6
= 14:2
6:2
= 73

FRACT, II ZECIMALE. FRACT, II ORDINARE. TRANSFORMĂRI

Un exemplu de număr fract, ie zecimală este 34, 512, unde:

• 34 este partea ı̂ntreagă a numărului

• 0, 512 este partea fract, ionară a numărului, iar

5 este cifra zecimilor, 1 este cifra sutimilor, 2 este cifra miimilor.

Fract, iile zecimale se obt, in prin transformarea fract, iilor ordinare prin ı̂mpărt, irea numitorului
la numărător. Acestea pot fi de trei feluri:
24
1. Fract, ii zecimale finite 5
= 4, 8
24 5 = 4,8
-20
40
-40
=0

7
 1
2. Fract, ii zecimale periodice simple: 3
= 0, (3)

1 3 = 0,(3)
-0
10
-9
=10
...

7
3. Fract, ii zecimale periodice mixte 6
= 1, 1(6)

7 6 = 1,1(6)
-6
10
-6
40
-36
=4 0
...

Metoda de transformare a fract, iilor zecimale ı̂n fract, ii ordinare

1. Fract, ii zecimale finite

(a) la numărător scriet, i toate cifrele (fără virgulă)

(b) la numitor scriet, i 1 urmat de atâtea zerouri câte cifre se găsesc după virgulă:
254
2, 54 =
100
2. Fract, ii periodice simple:

(a) la numărător scriet, i toate cifrele (fără virgulă) s, i scădet, i cifrele aflate ı̂naintea peri-
oadei
(b) la numitor scriet, i atât, ia de 9 câte cifre avet, i ı̂n perioadă:
7 2143 − 21 2122
0, (7) = , 21, (43) = =
9 99 99
3. Fract, ii periodice mixte

(a) la numărător scriet, i numărul (fără virgulă) s, i scădet, i numărul format până la peri-
oadă
(b) la numitor scriet, i atât, ia de 9 câte cifre se găsesc ı̂n perioadă s, i atât, ia de zero câte
cifre se găsesc ı̂ntre virgulă s, i perioadă:
3416 − 341 3075
3, 41(6) = =
900 900

8
FRACT, II ZECIMALE. OPERAT, II
1. Adunarea s, i scăderea
Pentru a aduna sau scădea două fract, ii zecimale finite:
(a) Asezăm numerele unul sub celalalt astfel incat sa fie respectat ordinul fiecarei cifre
(b) Daca numerele nu au acelasi numar de zecimale putem completa, la sfarsitul partii
zecimale, cu zerouri
Exemplu:
235,40+ 205,40 -
158,73 3,94
394,13 201, 46

2. Înmult, irea
Pentru a ı̂nmult, i o fract, ie zecimală cu un număr natural sau cu o altă fract, ie zecimală:
(a) Efectuăm ı̂nmult, irea fără a t, ine cont de virgulă (ca s, i două numere naturale)
(b) La rezultat se pune virgula numărând de la dreapta spre stânga atâtea zecimale câte
au ı̂mpreună cele două numere
(c) Dacă nu avem suficiente cifre, adăugăm ı̂n fat, a numărului zerouri
1,8 ·
1,3
5 4
1 8
2, 3 4

3. Împărt, irea
Pentru a ı̂mpărt, i o fract, ie zecimală cu un număr natural sau cu o altă fract, ie zecimală:
(a) Înmultim deimpartitul si impartitorul cu aceeasi putere a lui 10, astfel incat impar-
titorul sa fie numar natural
(b) Împartim partea intreaga la numarul natural, adaugam virgula la cat si continuam
impartirea ca si la numere naturale.
14, 67 : 0, 2 = 146, 7 : 2 = 73, 35
• Pentru a efectua operat, ii cu fract, ii zecimale periodice simple sau cu fract, ii zecimale peri-
odice mixte, le transformăm ı̂n fract, ii ordinare s, i efectuăm operat, iile cu fract, ii ordinare.

NUMERE REALE. NUMERE RAT, IONALE vs IRAT, IONALE

• Numărul rat, ional este numărul care apart, ine lui Q (de exemplu, fract, iile ordinare s, i
zecimale). Atunci un exemplu de număr rat, ional care apart, ine intervalului (3, 4) poate fi
3, 7.
• Numărul irat, ional este un număr real, care nu este s, i rat, ional (de exemplu, radicalii ai
căror
√ rădăcină are o infinitate de zecimale). Atunci un exemplu de număr irat, ional poate
fi 5 = 2, 23... care apart, ine intervalului (2,3).

9
NUMERE REALE. RADICALI. OPERAT, II
1. Adunarea
Se adună doar termenii asemenea (adică numerele care au acelas, i radical) astfel: numerele
din fat, a radicalului
√ √ se adună s, i√apoi se√copiază radicalul.
Exemplu: 2 + 3 2 = (1 + 3) 2 = 4 2

2. Scăderea
Se scad doar termenii asemenea (adică numerele care au acelas, i radical) astfel: numerele
din fat, a radicalului
√ √se scad s, i apoi
√ se copiază
√ radicalul.
Exemplu: 4 2 − 3 2 = (4 −√3) 2 = √ 2
Important! De exemplu, 5 3 ± 4 2 se lasă as, a, ı̂ntrucât termenii de sub radical sunt
diferit, i.

3. Înmult, irea
Se copiază semnul radical s, i se ı̂nmult, esc numerele de sub radical:
√ √ √
b· d= b·d

Dacă există numere ı̂n fat, a celor doi radicali, atunci acestea se ı̂nmult, esc, iar cu radicalii
procedăm după
√ regula
√ de mai√sus. √
Exemplu: 5 3 · 4 2 = (5 · 4) 3 · 2 = 20 6

4. Împărt, irea
Se copiază semnul radical s, i se ı̂mpart numerele de sub radical astfel:
√
√ √
r
b b
b: d= √ =
d d

Dacă există numere ı̂n fat, a celor doi radicali, atunci acestea se ı̂mpart, iar cu radicalii
procedăm după regula de mai q sus. √
√ √
Exemplu: 5 3 : (4 2) = 4 32 = 54 √32
5

5. Ridicarea la putere
Se ı̂nmult, esc radicalii de atâtea ori de cât arată puterea astfel:
√ √ √ √ √
( a)m = a · a · . . . · a = am
| {z }
m ori

Dacă există un număr ı̂n fat, a radicalului, atunci acesta se ridică la putere, iar cu radicalul
procedăm după
√ regula √de mai √ sus.√ √ √
Exemplu: (3 2) = 3 2 · 3 2 · 3 2 = 33 23 = 27 8
3

Metoda scoaterii factorilor de sub radical

1. Se descompune ı̂n factori primi numărul de sub radical

2. Factorii care apar la puteri pare p se scot ı̂n fat, a radicalului, doar că la puterea p2 , iar
restul rămâne ı̂n radical

10
 3. Puterile impare
√ o putere pară p0 + 1
p√≥ 3 le√scriem ca √
Exemplu: 8 = 23 = 22 · 2 = 2 2

Metoda introducerii factorilor sub radical

1. Factorii din fat, a radicalului se ridică la puterea a doua

2. Se mută aces
√, ti factori
√ sub radical
√ s, i se
√ ı̂nmult, esc cu ce era sub radical
2
Exemplu: 3 5 = 3 · 5 = 9 · 5 = 45

NUMERE REALE. RAT, IONALIZAREA

Rat, ionalizări
√
1. Cazul √1 . Se amplifică fract, ia cu a s, i vom obt, ine:
a
√ √
a)
1 a
√ =
a a

1 √
2. Cazul √
a b
. Se amplifică fract, ia cu a s, i vom obt, ine:
√
b)
√
1 b
√ =
a b a·b

1√ √ √
3. Cazul √
a+ b
. Se amplifică fract, ia cu a − b s, i vom obt, ine:
√ √
a− b)
√ √ √ √
1 a− b a− b
√ √ = √ √ √ √ = 2
a+ b ( a − b) · ( a + b) a − b2

1√ √ √
4. Cazul √
a− b
. Se amplifică fract, ia cu a + b s, i vom obt, ine:
√ √
a+ b)
√ √ √ √
1 a+ b a+ b
√ √ = √ √ √ √ = 2
a− b ( a + b) · ( a − b) a − b2
√ √
5. Cazul √ 1 √ . Se amplifică fract, ia cu a b − c d s, i vom obt, ine:
a b+c d
√ √
a b−c d)
√ √ √ √
1 a b−c d a b−c d
√ √ = √ √ √ √ = 2
a b+c d (a b − c d) · (a b + c d) a · b − c2 · d
√ √
6. Cazul √ 1 √ . Se amplifică fract, ia cu a b + c d s, i vom obt, ine:
a b−c d
√ √
a b+c d)
√ √ √ √
1 a b+c d a b+c d
√ √ = √ √ √ √ = 2
a b−c d (a b + c d) · (a b − c d) a · b − c2 · d

11
NUMERE REALE. PARTEA ÎNTREAGĂ S, I FRACT, IONARĂ
Se notează cu [x] partea ı̂ntreagă a numărului real x s, i reprezintă cel mai mare număr ı̂ntreg
mai mic sau egal cu x.
Exemple:
• [2, 3] = 2
• [2] = 2
• [−2, 3] = −3
• [−2] = −2
Se notează cu {x} partea fract, ionară a numărului real x s, i este egal cu {x} = x − [x]
(ı̂ntotdeauna se află ı̂n intervalul [0, 1)).

MULT, IMI. INTRODUCERE

O mult, ime reprezintă un număr de elemente puse ı̂mpreună.
Tipuri
1. finită - mult, ime care are un număr finit de elemente.
Exemplu: A = {1, 2, 3}.
Se notează cu card A cardinalul mult, imii A
2. infinită - mult, ime care are un număr infinit de elemente
Exemplu: B = {0, 1, 2, 3, ...} = N
∅ reprezintă mult, imea vidă - mult, imea fără niciun element. Am studiat patru mult, imi de
numere:
• N = mult, imea numerelor naturale
• Z = mult, imea numerelor ı̂ntregi
• Q = mult, imea numerelor rat, ionale
• R = mult, imea numerelor reale
Între aceste mult, imi există următoarea relat, ie de dependent, ă:
N⊆Z⊆Q⊆R
Astfel, se pot afirma următoarele:
• orice număr natural este s, i număr ı̂ntreg, s, i număr rat, ional, s, i număr real
Exemplu: 1 ∈ N, 1 ∈ Z, 1 ∈ Q, 1 ∈ R
• orice număr ı̂ntreg este s, i număr rat, ional, s, i număr real
Exemplu: −1 ∈ Z, 1 ∈ Q, 1 ∈ R, dar −1 ∈ /N
• orice număr rat, ional este s, i număr real
Exemplu: 52 ∈ Q, 52 ∈ R, dar 52 ∈ / N, 52 ∈
/Z
Se notează cu R \ Q mult, imea numerelor irat, ionale (numerele al căror radical nu ı̂l putem
calcula). √
Exemplu: 2 ∈ R \ Q

12
MULT, IMI. OPERAT, II
Fie mult, imile A s, i B.

• Reuniunea A ∪ B care cont, ine toate elementele care se regăsesc s, i ı̂n A, s, i ı̂n B, scrise
ı̂n reuniune o singură dată.

• Intersect, ia A ∩ B care cont, ine elementele care se regăsesc atât ı̂n A, cât s, i ı̂n B.

• Diferent, a A \ B care cont, ine toate elementele care se regăsesc ı̂n A, dar nu s, i ı̂n B.

• Produsul cartezian A × B care cont, ine toate perechile (a, b) unde a ∈ A s, i b ∈ B.

Exemplu:
Fie mult, imile A = {1; 2, 3} s, i B = {3; 4, 5}

• A ∪ B = {1; 2; 3; 4; 5}

• A ∩ B = {3}

• A \ B = {1; 2}

• B \ A = {4; 5}

• A × B = {(1, 3); (1, 4); (1, 5); (2, 3); (2, 4); (2, 5); (3, 3); (3, 4); (3, 5)} (se ia pe rând fiecare
element din A s, i se pune ı̂n pereche, pe rând, cu fiecare element din B)

INTERVALE DE NUMERE REALE. OPERAT, II

Intervalele sunt mult, imi infinite de numere.

1. Intervale mărginite

(a) (a, b) = {x ∈ R | a < x < b}

(b) (a, b] = {x ∈ R | a < x ≤ b}
(c) [a, b) = {x ∈ R | a ≤ x < b}
(d) [a, b] = {x ∈ R | a ≤ x ≤ b}

2. Intervale nemărginite

(a) (a, ∞) = {x ∈ R | x > a}

(b) [a, ∞) = {x ∈ R | x ≥ a}
(c) (−∞, a) = {x ∈ R | x < a}
(d) (−∞, a] = {x ∈ R | x ≤ a}

13
CALCUL ALGEBRIC. OPERAT, II CU TERMENI ASEMENEA
• Termenii reprezentat, i cu aceeas, i literă se numesc termeni asemenea.

• Într-o sumă algebrică (o succesiune de adunări s, i scăderi de numere reale) se pot reduce
doar termenii asemenea.

• Pentru a efectua ı̂nmut, iri, ı̂mpărt, iri s, i ridicări la putere cu numere reprezentate prin
litere, se aplică regulile de calcul cu puteri s, i distributivitatea ı̂nmult, irii fat, ă de adunare
s, i scădere.

CALCUL ALGEBRIC. FORMULE DE CALCUL PRESCURTAT

Cele mai importante formule de calcul prescurtat sunt:

• (a + b)2 = a2 + 2 · a · b + b2
(a + b)2 = (a + b) · (a + b) = a · a + a · b + b · a + b · b = a2 + a · b + a · b + b2 = a2 + 2 · a · b + b2

• (a − b)2 = a2 − 2 · a · b + b2
(a − b)2 = (a − b) · (a − b) = a · a − a · b − b · a + b · b = a2 − a · b − a · b + b2 = a2 − 2 · a · b + b2

• (a + b) · (a − b) = a2 − b2
a ·
(a + b) · (a − b) = a · a − a · b + b · a − b · b = a · a −   a ·
b + b − b · b = a2 − b 2

CALCUL ALGEBRIC. DESCOMPUNEREA ÎN FACTORI

A descompune o expresie algebrică ı̂nseamnă a o scrie ca un produs de două sau mai multe
expresii algebrice.

1. Metoda factorului comun

a · b + a · c = a · (b + c)

2. Metoda folosirii formulelor de calcul prescurtat

a2 + 2ab + b2 = (a + b)2 a2 − 2ab + b2 = (a − b)2 a2 − b2 = (a + b) · (a − b)

3. Metode combinate - pentru a descomune unele expresii algebrice folosim metodele de

mai sus, gruparea termenilor s, i alte artificii de calcul

x2 + (a + b) · x + ab = (x + a) · (x + b)

EXPRESII. RAPOARTE ALGEBRICE

Un raport algebric este un raport ı̂n care numărătorul s, i numitorul sunt expresii algebrice.
Domeniul de definit, ie al unui raport algebric este mult, imea valorilor pentru care raportul
este definit. În cazul nostru, mult, imea valorilor pentru care nu se anulează numitorul.
2 +3
Exemplu: x2−x cu domeniul de definit, ie D = R \ {2}.
A simplifica un raport algebric ı̂nseamnă a ı̂mpărt, i s, i numitorul s, i numărătorul prin aceeas, i
expresie algebrică nenulă.

14
 (x+3)(x−2)((x+3) x−2
Exemplu: (x+1)(x+3)
= x+1
,x ∈ R \ {−3, −1}.

A amplifica un raport algebric ı̂nseamnă a ı̂nmult, i s, i numitorul s, i numărătorul prin aceeas, i

expresie algebrică nenulă.
(x+1)) (x+2)
Exemplu: (x−1)
= (x+2)(x+1)
(x−1)(x+1)
, x ∈ R \ {−1, 1}.

ECUAT, IA DE GRADUL I
O ecuat, ie de gradul ı̂ntâi cu o necunoscută este o egalitate de forma ax + b = 0, unde a, b ∈
R, a 6= 0.
Pas, i de rezolvare a ecuat, iei de gradul I
1. Termenii cu x se separă de termenii liberi: tot ce cont, ine pe x se lasă ı̂naintea egalului,
iar restul se duc după egal.
2. Se izolează x prin ı̂nmult, irea ecuat, iei cu inversul coeficientului lui x (adică a).
1 1 1 b
ax = b | · ( ) ⇒ ·  a · x = (−b) · ⇒ x = − − solut, ia ecuat, iei
a a a a

SISTEME DE 2 ECUAT, II CU DOUĂ NECUNOSCUTE

Metoda substitut, iei
1. Din una din cele două ecuat, ii se află ecuat, ia uneia dintre cele două necunoscute. Să
presupunem că am aflat ecuat, ia lui x, care este ı̂n funct, ie de y.
2. În cealaltă ecuat, ie se ı̂nlocuies, te pe x cu noua sa expresie.
3. Acum, aceasă ecuat, iei cont, ine o singură necunoscută, pe y. Se fac calcule astfel ı̂ncât să
se aducă la forma ay + b = 0 s, i se află valoarea lui y.
4. Se află apoi valoarea lui x, ı̂nlocuind pe y ı̂n ecuat, ia lui x cu valoarea anterior aflată.
Metoda reducerii
1. Să presupunem că vrem să ı̂l reducem pe x. Se calculează ı̂ntâi cel mai mic multiplu
comun al coeficient, ilor lui x din cele două ecuat, ii.
2. Se ı̂nmult, es, te prima ecuat, ie cu cel mai mic multiplu comun aflat anterior ı̂mpărt, it la
coeficientul lui x din această ecuat, ie.
3. Se ı̂nmult, es, te apoi a doua ecuat, ie cu cel mai mic multiplu comun aflat anterior ı̂mpărt, it
la coeficientul lui x din această ecuat, ie.
4. Se scad cele două ecuat, ii (din partea stângă a primei ecuat, ii se scade partea stângă a
celei de a doua ecuat, ii s, i se egalează cu diferent, a părt, ilor drepte ale celor două ecuat, ii).
Se observă că ı̂n această ecuat, ie rămâne o singură necunoscută, y.
5. Se află valoarea lui y din această ecuat, ie.
6. Se află valoarea lui x prin ı̂nlocuirea lui y ı̂n una din cele două ecuat, ii init, iale.

15
REZOLVAREA PROBLEMELOR CU AJUTORUL ECUAT, IILOR
Pas, i pentru rezolvarea problemelor cu ajutorul ecuat, iilor
1. Identificăm necunoscuta (necunoscutele) ı̂n textul problemei
2. Notăm necunoscuta (necunoscutele) cu o literă (mai multe litere)
3. Formăm ecuat, ia (sistemul de ecuat, ii)
4. Rezolvăm ecuat, ia (sistemul de ecuat, ii)
5. Verificăm solut, ia ı̂n textul problemei s, i interpretăm solut, ia

INECUAT, IA DE GRADUL I
O inecuat, ie de gradul ı̂ntâi cu o necunoscută este o inegalitate de forma ax+b > 0 sau ax+b < 0
sau ax + b ≥ 0 sau ax + b ≤ 0, unde a, b ∈ R, a 6= 0.
Rezolvarea inecuat, iei de gradul I
1. Termenii cu x se separă de termenii liberi: tot ce cont, ine pe x se lasă ı̂naintea semnului
de inegalitate, iar restul se duc după egal.

ax + b < 0 ⇒ ax < (−b)

2. Se află mult, imea valorilor lui x, t, inându-se cont de semnul lui a.

• Cazul a > 0 : ax < (−b) | : a ⇒ x < −b
a
• Cazul a < 0 : ax < (−b) | : a ⇒ x > −b
(Dacă ı̂nmult, im o inegalitate cu un număr
a
negativ, atunci se schimbă sensul inegalităt, ii)
Inecuat, ii cu modul
• |x| ≤ a, a > 0 ⇒ −a ≤ x ≤ a ⇒ x ∈ [−a, a]
• |x| < a, a > 0 ⇒ −a < x < a ⇒ x ∈ (−a, a)
• |x| ≥ a, a > 0 ⇒ x ≤ −a sau x ≥ a ⇒ x ∈ (−∞, −a] ∪ [a, ∞)
• |x| > a, a > 0 ⇒ x < −a sau x > a ⇒ x ∈ (−∞, −a) ∪ (a, ∞)

FUNCT, II. FUNCT, IA DE GRADUL I

Fie A s, i B două mult, imi nevide. Dacă găsim o metodă prin care asociem fiecărui element din
A un element din B, atunci ı̂nseamnă că putem defini o funct, ie de la A la B.

f : A → B,

unde A este domeniul de definit, ie al funct, iei f , iar B este codomeniul.

• Imaginea unei funct, ii f , notată Imf , reprezintă mult, imea tuturor valorilor din codo-
meniu pentru care există un corespondent ı̂n domeniu, adică există x din domeniu pentru
care y = f (x).

16
 • Graficul unei funct, ii cont, ine toate perechile de puncte de abscisă x, x ∈ A s, i ordonată
y = f (x), adică:
Gf = {(x, y) ∈ A × B | y = f (x)}
Funct, ia f : R → R este de gradul ı̂ntâi dacă se defines, te prin f (x) = ax + b, a, b ∈ R, a 6= 0.
Dacă a = 0, atunci legea de corespondent, ă a funct, iei de gradul ı̂ntâi devine f (x) = b, care se
numes, te funct, ia constantă.

FUNCT, II. APLICAT, II

Fie A(xA , yA ) s, i B(xB , yB ) s, i M mijlocul segmentului [AB].
• Lungimea segmentului [AB] este:
p
AB = (xA − xB )2 + (yA − yB )2 .

• Punctul M are următoarele coordonate:

x + x y + y 
A B A B
M , .
2 2
Intersect, ia graficului funct, iei f cu axele de coordonate:
Fie f : R → R, f (x) = ax + b
1. Gf ∩ Ox = A(m, 0), unde f (m) = 0 ⇒ m = − ab ⇒ A(− ab , 0) punctul de intersect, ie cu
axa Ox.
2. Gf ∩ Oy = A(0, n), unde f (0) = n ⇒ n = b ⇒ B(0, b) punctul de intersect, ie cu axa Oy.
Intersect, ia graficelor a două funct, ii
Fie f : R → R, f (x) = ax + b s, i g : R → R, f (x) = mx + n. Pentru a determina Gf ∩ Gg
rezolvăm ecuat, ia f (x) = g(x).
• Dacă ecuat, ia nu are solut, ie, atunci graficele celor două sunt paralele.
• Dacă ecuat, ia are solut, ie, atunci Gf ∩ Gg = A(x, f (x)), unde x este solut, ia ecuat, iei f (x) =
g(x).
Un punct M (xM , yM ) apart, ine graficului funct, iei f , dacă f (xM ) = yM . ¡br¿ ¡br¿

MEDII
• Media aritmetică a două numere a s, i b este:
a+b
ma = .
2
• Media aritmetică a n numere x1 , x2 , ..., xn este:
x1 + x2 + ... + xn
ma = .
n
• Media geometrică a două numere a s, i b este:
√
mg = a · b.

17
RAPOARTE S, I PROPORT, II
Raportul a două numere a s, i b se notează cu ab , b 6= 0 s, i valoarea raportului a două numere a
s, i b este rezultatul ı̂mpărt, irii lui a la b.
Se numes, te proport, ie egalitatea a două rapoarte:
a c
= , unde a, b, c, d ∈ R, a, d 6= 0.
b d
a, b, c, d se numesc termenii proport, iei: a, d se numesc extremii proport, iei s, i b, c se
numesc mezii proport, iei.
Proprietatea fundamentală a proport, iilor
a c
= ⇔ a · d = b · c (produsul extremilor este egal cu produsul mezilor)
b d
Determinarea unei necunoscute dintr-o proport, ie

• a
x
= b
c
⇒x= a·c
b

• x
a
= b
c
⇒x= a·b
c

DIRECT PROPORT, IONALITATE. INVERS PROPORT, IONALITATE

Numerele a1 , a2 , ..., an sunt direct proport, ionale cu numerele x1 , x2 , ..., xn dacă:
a1 a2 an
= = ... =
x1 x2 xn
(două mărimi sunt direct proport, ionale, dacă depind una de alta astfel ı̂ncât dacă una cres, te
de un număr de ori, atunci s, i cealaltă cres, te de acelas, i număr de ori)
Numerele b1 , b2 , ..., bn sunt invers proport, ionale cu numerele y1 , y2 , ..., yn dacă:

b1 · y1 = b2 · y2 = ... = bn · yn

(două mărimi sunt invers proport, ionale, dacă depind una de alta astfel ı̂ncât dacă una cres, te
de un număr de ori, atunci cealaltă scadede acelas, i număr de ori)
Regula de trei simplă

1. Mărimi direct proport, ionale


a ... b a b b·c
⇒ = ⇒x=
c ... x c x a

2. Mărimi invers proport, ionale


a ... b a x a·b
⇒ = ⇒x=
c ... x c b c

18
PROPORT, II DERIVATE
Fie proport, ia ab = xy , b 6= 0, y 6= 0.
Proport, ii derivate cu aceeas, i termeni

• a
x
= b
y

• b
a
= y
x

• y
b
= x
a

Proport, ii derivate cu termeni schimbat, i

• m·a+n·b
p·a+q·b
= m·x+n·y
p·x+q·y
, p s, i q nu sunt simultan nule

PROBABILITĂT, I
Probabilitatea de realizare a unui eveniment este egală cu raportul dintre numărul ca-
zurilor favorabile ale evenimentului s, i numărul tuturor cazurilor posibile ale eve-
nimentului.
nr. cazuri f avorabile
p=
nr. cazuri posibile

PROCENTE
• Se numes, te procent p% un raport de forma p
100
.

• p% dintr-un număr x reprezintă valoarea p

100
· x.

• Cres, tere cu p% dintr-un număr x reprezintă valoarea x + p

100
· x.

• Scădere cu p% dintr-un număr x reprezintă valoarea x − p

100
· x.

SUME REMARCABILE
• 1 + 2 + 3 + ... + n = n·(n+1)
2
, ∀n ∈ N
an−1 −1
• 1 + a1 + a2 + ... + an = a−1
, ∀n ∈ N, a 6= 1

• 1
1·2
+ 1
2·3
+ ... + 1
(n−1)·n
= n−1
n
, ∀n ∈ N∗

19