COLLEGIUM

Rela]ii interna]ionale
Seria Collegium. Relaþii internaþionale este coordonatã de Lucian-Dumitru Dîrdalã ºi Andrei Miroiu.

Radu-Sebastian Ungureanu, doctor în ºtiinþe politice al ªcolii Naþionale de Studii Politice ºi

Administrative. Împreunã cu Andrei Miroiu, a coordonat Manualul de relaþii internaþionale
(Polirom, 2006).

Foto copertã: by Quasimodogeniti; by Paalso; www.defenseimagery.mil;

by Vernes Seferoviæ; by Christian Bickel; by Mikhail Evstafiev;
www.dodmedia.osd.mil; by Mikhail Evstafiev

© 2010 by Editura POLIROM

www.polirom.ro

Editura POLIROM
Iaºi, B-dul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266, 700506
Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37; P.O. BOX 1-728, 030174

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :

UNGUREANU, RADU-SEBASTIAN
Securitate, suveranitate ºi instituþii internaþionale: crizele din Europa de Sud-Est
în anii ’90 / Radu-Sebastian Ungureanu ; pref. de Andrei Miroiu. – Iaºi : Polirom, 2010
ISBN 978-973-46-1804-0
I. Miroiu, Andrei (pref.)
327(100)
Printed in ROMANIA
Prefaþã de Andrei Miroiu

POLIROM
2010
 Cuprins

Prefaþã (Andrei Miroiu) .............................................................................. 7

Introducere ............................................................................................. 9

1. Conceptul de „securitate” ..................................................................... 13

Apariþia conceptului de „securitate” ......................................................... 13
Dezbaterea asupra sferei ºi conþinutului conceptului ..................................... 18
Abordarea constructivistã a securitãþii ....................................................... 30
2. Problema suveranitãþii în abordarea securitãþii ........................................ 47

3. Instituþiile internaþionale ...................................................................... 69

Definirea instituþiilor internaþionale .......................................................... 69
Perspective teoretice asupra instituþiilor internaþionale ................................... 77
Teoriile realiste ............................................................................... 77
Teoriile neoliberale .......................................................................... 82
ªcoala englezã ................................................................................ 86
Teoriile constructiviste ...................................................................... 90
4. Gestionarea securitãþii internaþionale ...................................................... 99
Concertul de putere ............................................................................ 100
Realismul: balanþa de putere ................................................................ 103
Liberalismul: securitatea colectivã .......................................................... 111
Raþionalismul: regimurile de securitate ................................................... 120
Constructivismul: comunitatea de securitate ............................................. 130
5. Formarea concertului de putere post-Rãzboi Rece
în Europa de Sud-Est ºi utilizarea sa în abordarea
ameninþãrilor la adresa securitãþii internaþionale .................................... 141

6. Securitate ºi suveranitate în gestionarea instituþionalã

a crizelor sud-est-europene din anii ’90 ................................................. 163

7. Concluzii ºi deschideri ....................................................................... 203

Bibliografie ........................................................................................... 217

Index ................................................................................................... 229
 Prefaþã

Citim cãrþile cu pãrþi ale inimii ºi ale sufletului. Amintiþi-vã momentele în care vã
apropiaþi de sfârºitul Muntelui vrãjit, iar povestea captivitãþii lui Hans Castorp ºi a
Clavdiei Chauchat trezea atât nostalgii dupã lumea Belle Époque, cât ºi reflecþii asupra
sustenabilitãþii acelei lumi. La fel, e imposibil sã citeºti Fructele pãmântului fãrã sã tresalþi
într-o exaltare panteistã sau fãrã ca spiritul conservator sã se revolte în faþa unei existenþe
dincolo de constrângeri ºi norme. Trecând de literaturã, sã ne amintim de felul în care
faþetele minþii ºi spiritului reflectã o carte precum eseul lui Vulcãnescu despre Dimensiunea
româneascã a existenþei. N-ai cum sã nu fii încântat de o prozã genialã, pãtrunzãtoare ºi
care rezoneazã cu orice român cultivat; dar partea ºtiinþificã ºi politicã a oricui nu are
cum sã reacþioneze altfel decât catalogând-o drept o elucubraþie naþionalistã.
Cititorul nu se poate apropia altfel nici de volumul lui Radu Ungureanu, deºi o carte
ºtiinþificã pare destinatã doar impulsurilor logice, raþionale ale publicului potenþial. Cartea
pe care o deschideþi acum e dominatã de un impuls detectabil în toate fibrele sale: e
volumul unui optimist care crede cu pasiunea vechilor umaniºti în ideea de progres, de
transformare, de eradicare treptatã a rãului din lume. Doar aºa poate fi interpretatã de
autorul acestei prefeþe, care se revendicã mai degrabã de la realismul clasic, pasiunea cu
care Radu Ungureanu crede în (ºi totodatã încearcã sã susþinã teoretic) rolul co-constituirii
agent-structurã, adicã în posibilitatea ca instituþiile create de oameni ºi de state sã evolueze
în sensuri în care sã restrângã posibilitãþile de rãzboi, de crizã, de distrugere a sistemului
internaþional. E un teleologism în constructivism? Cu siguranþã! Cum anume am crede
cã actorii – constructorii realului – ar putea, pe termen lung ºi trecând prin procese de
raþionalizare ºi civilizare, sã nu creeze instrumentele pãcii eterne?
Autorul – în subliminalul argumentelor sale – vede o continuitate a procesului de raþio-
nalizare a regulilor ce conduc viaþa internaþionalã din vremea Rãzboiului de Treizeci de Ani
ºi pânã în prezent. Trecând prin eliminarea dupã 1648 a regulilor esenþialmente neraþionale
derivate din teologie, trecând prin mecanicismul balanþei de putere fracturat întâia oarã
în 1815, prin primul instrument direct destinat menþinerii pãcii (concertul de putere) ºi prin
seturile de norme internaþionale inaugurate de secolul trecut (regimurile ºi comunitãþile de
securitate), autorul analizeazã procesele care explicã pacea ºi relativa stabilitate a lumii de azi.
Instituþiile ºi însuºi modul de a vedea lumea internaþionalã sunt, pentru autor – ca pentru
întregul curent teoretic de la care se revendic㠖, determinate nu de realitãþi materiale, ci
de modul în care indivizii (a se citi în special liderii politici) convin asupra lor. Înþelesul lor
rãmâne stabil doar atâta vreme cât este considerat legitim de actorii internaþionali, putând
fi schimbat în funcþie de interese ºi de interacþiunile din societatea internã ºi internaþionalã.
8 PREFAÞÃ

Pacea relativã pe care o trãim acum este posibilã datoritã unei schimbãri a înþelegerii unor
noþiuni fundamentale precum cele de anarhie, suveranitate, putere, interese ºi supravieþuire.
Desigur, unei asemenea perspective, ca tuturor demersurilor similare legaliste sau liberale,
i se poate aduce eterna obiecþie cã nu funcþioneazã în perioade de crizã, iar reîntoarcerile
la barbaria de care secolul trecut a fost marcat par a pune ceva probleme teoriilor privind
progresul uman. Dar nu acest lucru intereseazã aici, cum nu intereseazã nici posibilele
acuzaþii de idealism, de negare a obiectivitãþii cunoaºterii realitãþii, care decurg uneori din
perspectiva radicalã asumatã de autor (care îl menþioneazã relativ des pe Weber, deºi în unele
pãrþi e mai aproape de un alt inspirator al perspectivei, Werner Heisenberg). Volumul lui Radu
Ungureanu va furniza destule argumente pentru ca ºi cei mai pesimiºti dintre realiºti sã-ºi
chestioneze opþiunile ºi sã reflecteze asupra validitãþii logice ºi practice a propriului demers.
Curentele care dominã domeniul încã recent al relaþiilor internaþionale (cãci recentã
trebuie sã fie o direcþie de cercetare ce n-a împlinit încã un veac de la înfiinþare!) îºi au
propriile perspective preferate. Realiºtii vechi, oricât ar fi vrut unii comentatori mai
moderni sã-i vadã derivaþi din istorie, privilegiau de fapt o perspectivã axiologicã asupra
lumii statelor ºi rãzboaielor. Liberalii contemporani lor veneau pe acelaºi drum, la care au
adãugat o dozã bunã de legalism. Curentele derivate, neo-neo, s-au inspirat din microeco-
nomie ºi poate de aceea au alungat parþial din domeniu pe acei cercetãtori care se credeau
mai degrabã umaniºti decât oameni de ºtiinþã (deºi la acest fenomen vor fi contribuit cu
siguranþã ºi pozitiviºtii anilor ’60). Constructiviºtii – ºi odatã cu ei Radu Ungureanu –
sunt mai degrabã împãrþiþi între douã tentaþii, cea sociologicã ºi cea postmodernã. Cartea
de faþã împãrtãºeºte virtuþile celei dintâi ºi evitã pe cât posibil pustiul de idei al celei de-a
doua, cãci autorul porneºte dinspre social pentru a argumenta în vederea relaþiei biunivoce
dintre individ ºi concept, fãrã a exclude rolul factorilor materiali în acest proces. Astfel,
cititorii vor fi scutiþi de speculaþii nefericite vizând posibilitatea cunoaºterii ºtiinþifice:
deºi pentru autor regulile internaþionale îºi schimbã importanþa ºi sensul, ele sunt totuºi
creaþia conceptualã a unor creaturi reale vieþuind într-o lume materialã. Procesul de
co-determinare între agent ºi structurã poate fi decelat, poate fi analizat raþional, cãci
lucrurile sunt ºi altceva decât proiecþia minþii noastre. Deºi unii cititori grãbiþi ar putea sã
conchidã cã avem de-a face cu o nouã teorie a celei de-a doua imagini waltziene, care
explicã lumea pornind de la structura internã a statelor, volumul lui Radu Ungureanu face
mai mult prin simplul fapt cã postuleazã drept actori creatori ai realitãþii internaþionale
societãþile, nu regimurile politice sau individualitãþile. Drept e cã aici vechii realiºti s-ar
putea plânge cã rolurile oamenilor providenþiali ºi cel al vechiului, bãtrânului, omnipre-
zentului ghinion sunt ocultate.
Aºezându-se în sfera demersurilor constructiviste, cartea de maturitate a lui Radu
Ungureanu se alãturã publicaþiilor venite pe aceastã direcþie din partea celor mai promi-
þãtori autori români de Relaþii Internaþionale. Parcurgându-l, cititorul se va bucura nu
doar de rodul eforturilor teoretice ale unei minþi luminoase, ci ºi de o deschidere fãrã
precedent în analiza crizelor care au sfâºiat vecinãtatea sud-vesticã a României la sfârºitul
secolului trecut. Aceasta nu e doar o carte de relaþii internaþionale, ci ºi un manifest al
încrederii în progresul spre pacea universalã.
Andrei Miroiu
Sydney, iulie 2010
 Introducere

Scopul fundamental al lucrãrii de faþã este de a urmãri modul în care se

conjugã instituþional acþiunea internaþionalã în gestionarea securitãþii. Am ales
spre analizã în acest sens o perioadã istoricã în care aceste schimbãri sunt atât de
dramatice, încât þine de evidenþã faptul cã a existat o demarcare clarã între o lume
„înainte” ºi una „dup㔠acest moment. Sfârºitul Rãzboiului Rece ºi anii imediat
urmãtori constituie, din acest punct de vedere, un exemplu comparabil cu cele
constatate la terminarea unor conflagraþii generalizate, precum cele ale epocii
Revoluþiei ºi epopeii napoleoniene sau cele mondiale din secolul XX. Confruntarea
bipolarã s-a terminat însã fãrã apel la violenþa armatã între principalii protagoniºti.
Pentru un moment important ulterior, 11 septembrie 2001, existã, în pofida
avalanºei de informaþii, prea puþine elemente de naturã a discuta într-un mod
unitar constantele conceperii ºi abordãrii instituþionale a securitãþii internaþionale
în lumea de azi. Perioada propusã discuþiei este astfel totodatã suficient de
apropiatã în timp pentru a face studierea ei relevantã azi din mai multe puncte de
vedere ºi suficient de îndepãrtatã pentru a putea spera la o atitudine care sã
permitã discernerea celor mai importante direcþii politice ºi intelectuale de analizã.
Sfârºitul Rãzboiului Rece a surprins mediul politic ºi pe cel academic deopo-
trivã. Relaþiile dintre cei doi mari jucãtori ai vieþii internaþionale postbelice defi-
niserã o lume bipolarã, a confruntãrii ºi stabilitãþii deopotrivã. Când aceastã epocã
s-a terminat, entuziasmul s-a împletit cu incertitudinea în minþile decidenþilor ºi
cercetãtorilor. Entuziasm pentru cã riscul unei conflagraþii „fierbinþi” în epoca
nuclearã se îndepãrta, firul istoriei pãrea cã poate fi reînnodat, iar cooperarea – din
nou posibilã. Preþul era incertitudinea, fiindcã uriaºa maºinãrie politico-institu-
þionalã a bipolarismului prin care conflictele fuseserã controlate ºi deplasate spre
periferia sistemului internaþional pãruse a-ºi pierde rostul, direcþiile posibile de
evoluþie fiind prea numeroase ºi incerte.
Lucrarea de faþã încearcã sã înþeleagã dinamica atitudinilor instituþionale ale
gestionãrii securitãþii internaþionale în acea perioadã, tulbure ºi plinã de speranþe
totodatã. Cazurile propuse spre discuþie au fost alese tocmai datoritã influenþei lor
politice ºi teoretice: crizele din Europa de Sud-Est din anii ’90 nu se petreceau
10 INTRODUCERE

într-un loc uitat de lume, pe care lumea considerat㠄civilizat㔠l-ar fi putut
ignora. Balcanii sunt chiar „pântecele moale al Europei”, butoiul ei de pulbere,
situaþi în regiunea care a fost timp de patru decenii miza realã a marii dispute din
politica mondialã. În aceste crize a fost supusã testului acþiunii comune noua
atitudine politicã a conlucrãrii, posibilã dupã depãºirea confruntãrilor, ºi aici au
fost probate noile instrumente, încã nerodate, de gestionare a problemelor lumii.
Mediul politic atât de dinamic a pus cercetãtorii Relaþiilor Internaþionale în
faþa unui test neaºteptat ºi totodatã o nesperatã ocazie: de a oferi o privire cât mai
cuprinzãtoare asupra unei lumi în plin proces de schimbare. În ceea ce priveºte
lucrarea de faþã, aceasta este construitã de pe poziþii constructiviste, ale cãrei
puncte importante sunt tratate de mai multe ori pe parcursul acestei lucrãri.
În aceastã introducere mã voi limita la a face o scurtã prezentare a concepþiei
pe care o sprjin. Încep acest demers printr-o delimitare epistemologicã între douã
uriaºe tradiþii ale ªtiinþelor Sociale, aflate într-un permanent dialog ºi astfel într-o
continuã rafinare. Una este cea numitã, generic, „explicativã”, ºi simpla menþio-
nare a numelui lui Durkheim sugereazã suficient de puternic la ce atitudine
ºtiinþificã face referire. Cealaltã, „interpretativã”, îl are drept reprezentant pe
Weber. Fãrã a intenþiona compararea concepþiilor acestor autori atât de cunoscuþi
ºi de influenþi, simpla alãturare a numelor lor face clarã, în opinia mea, distincþia
dintre privirea „din afar㔠asupra socialului, propusã de Durkheim, ºi cea
„dinãuntru”, a lui Weber1. În ceea ce priveºte constructivismul, acesta se înscrie
în cea de-a doua „tabãrã”. Este vorba despre o abordare care-ºi propune o privire
dinamicã asupra socialului, interacþiunile actorilor fiind elemente fundamentale de
definire ºi schimbare a acestuia, prin schimbul permanent de înþelesuri dintre ei.
Pentru a permite o mai clarã diferenþiere faþã de alte curente importante în
scurta noastrã discuþie, punctez aici faptul cã lucrarea încearcã sã demonstreze cã
în orice analizã este necesarã considerarea atât a factorilor materiali, cât ºi a celor
ideatici, unii potenþându-se ºi cãpãtând înþeles prin ceilalþi. O altã idee funda-
mentalã este de a privi drept co-constitutive interesele ºi identitãþile actorilor. În
ceea ce priveºte cunoscuta problemã agent-structurã, propun o perspectivã prin
care cei doi termeni sunt trataþi împreunã, încercãrile de a introduce o separare
sau o relaþie ontologicã clarã fiind înºelãtoare. Toate aceste premise, pe care le
consider definitorii pentru poziþia teoreticã pe care o susþin, vor fi tratate mai pe
larg în lucrare, moment în care sper cã le voi clarifica. Pe scurt, în funcþie de

1. Pentru dezbaterea între cele douã tradiþii intelectuale ale ªtiinþelor Sociale ºi aplicarea lor
în Relaþiile Internaþionale am în vedere mai ales Martin Hollis, Steve Smith (1990),
Explaining and Understanding International Relations, Clarendon Press, Oxford. În acelaºi
sens, vezi ºi Martin Hollis (2001), Introducere în filosofia ºtiinþelor sociale, Trei, Bucureºti.
Pentru o expunere sumarã, dar foarte clarã, vezi Robert Jackson, Georg Sørensen (1999),
Introduction to International Relations, Oxford University Press, Oxford, pp. 243-245.
 INTRODUCERE 11

clasificãrile de manual folosite azi, mai simple sau mai complexe, m-aº identifica
în tabãra constructivismului „moderat” or în cea a „holiºtilor”2.
Lucrarea foloseºte drept premisã ideea cã, prin permanentul schimb de semni-
ficaþii între actori, este imposibilã fixarea unor înþelesuri anume conceptelor,
ideilor sau practicilor actorilor, acestea aflându-se într-o continuã transformare.
Pe aceastã bazã am aplicat observaþia cã, indiferent de rolul acordat, agent, obiect
de referinþã sau sursã a ameninþãrii, statul ocupã o poziþie centralã în orice discuþie
despre securitate. Ce a rezultat este ipoteza fundamentalã a lucrãrii: pentru a
discuta despre „securitate” este nevoie sã descoperim sensul acordat „suveranitãþii”
ºi invers, între cele douã categorii existând o conexiune de constituire reciprocã.
Prin conjugarea acþiunii actorilor suverani în mediul anarhic rezultã o legãturã
bivocã, de co-determinare între agenþi ºi instituþii. Propun astfel considerarea
unei perspective prin care o discuþie despre „securitate” este completatã cu una
asupra „suveranitãþii”, prin care se deschide calea investigãrii „instituþiilor”
internaþionale dedicate securitãþii. În acest trinom conceptual ar exista o puternicã
legãturã între termeni, cu înþelesuri în permanentã schimbare.
Partea teoreticã fiind mai sus expusã, este nevoie ºi de o descriere a analizei
empirice. În acest sens, am propus mai întâi o discuþie asupra sfârºitului, conse-
cinþelor ºi interpretãrii Rãzboiului Rece din perspectiva obiectivelor lucrãrii. O a
doua secþiune este dedicatã abordãrii modalitãþilor de gestionare a crizelor cunos-
cute de Europa de Sud-Est în perioada luatã în considerare, date fiind cadrul
teoretic ºi condiþiile descrise.
Din punct de vedere metodologic, lucrarea de faþã urmeazã, fireºte, liniile
directoare ale aceleiaºi tradiþii interpretative. Evenimentele, considerate cunos-
cute, nu sunt studiate în succesiune temporalã, ci din punctul de vedere al
semnificaþiei pentru ipotezele studiului. Logica cercetãrii este astfel preferatã
uneia a cronologiei. În ceea ce priveºte selecþia evenimentelor, în principiu au
fost alese cele considerate relevante pentru discuþie. Acesta este motivul pentru
care în unele situaþii sunt comentate mai degrabã în detaliu decât momente ce ar
putea fi considerate mult mai dramatice, dar care ar aduce relativ puþine detalii de
interes pentru urmãrirea ipotezelor.

2. „Moderaþii” se deosebesc de „radicali” în sensul cã primii acceptã un rol mai important

pentru factorii materiali decât sunt dispuºi ceilalþi sã accepte. Potrivit celuilalt criteriu,
Christian Reus-Smit deosebeºte, între cercetãtori preocupaþi de relaþiile dintre actorii
unitari care ar fi statele („sistemiºti”), din care cel mai cunoscut este Alexander Wendt, pe
cei care studiazã mai ales nivelul intern al statelor, adicã invers faþã de „sistemiºti”, cum
ar fi Peter Katzenstein, ºi „holiºtii” care încearcã o privire genericã, ce i-ar cuprinde, de
exemplu, pe John Ruggie ºi Friedrich Kratochwil (Christian Reus-Smit, „Constructivismul”,
în Scott Burchill, Andrew Linklater, Richard Devetak, Jack Donnelly, Matthew Paterson,
Christian Reus-Smit, Jacquie True, Teorii ale relaþiilor internaþionale, Institutul European,
Iaºi, 2008, pp. 218-220).
12 INTRODUCERE

Tradiþia sociologiei comprehensive weberiene îndeamnã la a cãuta înþelesurile

acordate de actorii sociali în raportarea lor la mediu ºi la ceilalþi participanþi. În
ceea ce priveºte aceastã cercetare, prin perspectiva socialã pe care o sprijinã, nici
nu este posibilã investigarea pas cu pas a opiniilor comunitãþilor, a liderilor
politici, a formatorilor etc. Aceastã limitã metodologicã fundamentalã este asumatã.
Demersul analitic nu este îndreptat spre o acoperire exhaustivã a realitãþii, ci spre
oferirea unui cadru intelectual de naturã a permite acoperirea distanþei ce separã
momentele „înainte” ºi „dup㔠Rãzboiul Rece ale mecanismelor de gestionare
instituþionalã a realitãþii în ceea ce priveºte securitatea.
Orice proiect de studiere a socialului trebuie sã fie îndreptat spre desluºirea
semnificaþiilor evenimentelor, fenomenelor ºi proceselor pe care acesta le cu-
noaºte. Este menirea cercetãtorului sã le desluºeascã în noianul de informaþii pe
cele relevante, sã le ordoneze ºi interpreteze de o manierã prin care sã poatã oferi
câteva rãspunsuri, fie ºi parþiale, la întrebãrile legate de cum este alcãtuitã ºi cum
se schimbã lumea. Pretenþia sa de interpret trebuie însã în permanenþã supusã
judecãþii critice, nu numai a celorlalþi, dar ºi a sa. Cercetãtorului îi revine
responsabilitatea pentru orice eroare de ordin ºtiinþific, precum ºi obligaþia de a
accepta în permanenþã provocãrile ridicate de propriile limite.

Cartea de faþã este versiunea publicatã a unei teze de doctorat, parte finalã a
unui proiect a cãrui desfãºurare s-a întins pe câþiva ani. Îi sunt recunoscãtor
coordonatorului acestei cercetãri, profesorul Mircea Maliþa, pentru încrederea pe
care mi-a acordat-o ºi pentru constantul sãu sprijin. Aº dori sã adresez mulþumiri
speciale lui Felix Ciutã ºi lui Andrei Miroiu, de ale cãror observaþii ºi ajutor am
beneficiat în toate etapele acestui demers – din momentul în care ideea însãºi
exista doar într-un stadiu incipient ºi pânã la editare. Consideraþia ºi aprecierile
mele se îndreptã, de asemenea, cãtre Mihai Zodian, Stanislav Secrieru ºi Lucian
Dîrdalã pentru ajutorul oferit prin atenþia cu care au citit lucrarea în felurite etape
ºi pertinentele lor comentarii. Mã simt, totodatã, îndreptãþit sã afirm cã acest
studiu a avut parte de condiþiile oferite de un mediu intelectual dintre cele mai
bune. Cred cã este locul potrivit pentru a-mi exprima gratitudinea faþã de toþi cei
care m-au ajutat, în multe ºi felurite contexte, sã-mi clarific ºi sã-mi formulez
gândurile. Este de la sine înþeles cã responsabilitatea pentru orice eroare îmi
revine în totalitate.

Închei aceastã introducere prin a spune cã studiul de faþã se doreºte a fi privit ca

un pas pe calea cunoaºterii ºi nu ca un punct de sosire. Supun aici atenþiei tuturor
celor interesaþi încercarea mea de a înþelege dinamica instituþiilor securitãþii
internaþionale în epoca post-Rãzboi Rece, aºa cum poate fi aceasta cercetatã în
contextul crizelor din Europa de Sud-Est din ultimul deceniu al secolului XX.
 1. Conceptul de „securitate”

Lucrarea de faþã începe, în mod firesc, cu discuþia aupra problematicii securitãþii,

aºa cum este aceasta înþeleasã în Relaþiile Internaþionale. Discuþia este organizatã
în trei pãrþi importante. Voi începe prin a nota faptul cã este, probabil, cel mai specific
domeniu de studiu al disciplinei, organizatã iniþial în jurul preocupãrilor de acest
ordin. Apariþia conceptului ºi modul în care a fost iniþial folosit sunt discutate în
aceastã primã secþiune. Ulterior, voi analiza mai multe abordãri, care formeazã
una dintre cele mai interesante ºi prolifice dezbateri ale Relaþiilor Internaþionale –
cea din jurul sferei ºi conþinutului noþiunii, în care practic fiecare orientare importantã
ºi-a adus contribuþia. În ultima parte voi prezenta un punct de vedere asupra
problemei, pe care îl voi folosi în lucrare. Orientarea constructivistã utilizatã în
lucrare va fi astfel introdusã chiar prin modul în care aceastã perspectivã se
raporteazã la problematica securitãþii, centralã pentru aceastã cercetare.

Apariþia conceptului de „securitate”

Instituirea Relaþiilor Internaþionale ca disciplinã academicã este un produs

secundar al primei conflagraþii mondiale. Imensul numãr de morþi, incredibilele
distrugeri, consecinþele politice de neimaginat cu doar un deceniu în urm㠖 toate
acestea au îndemnat teoreticieni din felurite domenii sã încerce sã ofere o
explicaþie pentru cauzele dezastrului care pãrea cã va pune punct civilizaþiei
cunoscute ºi sã caute în zonele filosofiei, istoriei ori dreptului mijloacele evitãrii
unei catastrofe similare.
Declanºarea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial a limitat, dacã nu chiar a pus
capãt unor asemenea speranþe, dar a constituit totodatã momentul în care Relaþiile
Internaþionale se îmbogãþesc ºi se complicã simultan prin ceea ce a devenit
cunoscut drept prima dezbatere a domeniului. Liberalismul ce a stat în spatele
primei abordãri a fost provocat ºi etichetat drept „idealism”. Prin opoziþie, adepþii
noii direcþii se eticheteazã singuri drept „realiºti”. Prin vocea lui E.H. Carr, ei
cheamã la abandonarea utopismului, iar prin Morgenthau definesc proaspãtul
14 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

domeniu de studiu ca înscriindu-se în sfera politicului, fie ºi doar prin privilegierea

forþei explicative a factorului „putere”, dacã nu prin toate cele ªase Principii 1.
Rãzboiul mondial fiind în desfãºurare, Walter Lippmann oferã o imagine
asupra securitãþii tributarã acestei realitãþi atât de dramatice: „O naþiune este în
siguranþã în mãsura în care nu este în pericol, dacã doreºte sã evite rãzboiul, de
a trebui sã îºi sacrifice valorile cardinale ºi de a fi capabilã, în caz cã este provocatã,
sã ºi le pãstreze printr-o victorie într-un asemenea rãzboi” 2. În condiþiile date,
este normal ca Lippmann sã interpreteze securitatea ca referindu-se la stat ºi la
valorile acestuia, la capacitatea sa de a le apãra. Sã notãm însã ºi câteva nuanþe
suplimentare, pe care le consider necesare studiului de faþã. Lippmann scrie un
articol despre politica externã americanã în perioada de început a rãzboiului.
Statele Unite au avut, o bunã perioadã înainte de implicare, posibilitatea de a-ºi
alege poziþia faþã de conflagraþie ºi combatanþi, putând astfel sã evite participarea.
Atacul de la Pearl Harbor poate fi considerat drept o „provocare” pe care America
a primit-o. Meritã reþinutã aceastã idee de alegere între politici, valorile pe care
trebuie sã le apere statul, atitudinea faþã de provocare (voi discuta ulterior
interpretarea provocãrii), precum ºi ideea de pãstrare a valorilor în caz de victorie.
Rãzboiul Rece care a urmat victoriei Naþiunilor Unite împotriva puterilor Axei
a definit, la rândul sãu, orientarea acestor preocupãri, ce au început sã fie
înglobate într-un subdomeniu, cel al Studiilor de Securitate. Confruntarea globalã
pentru putere în termeni militari ºi ideologici, dar mai ales factorul nuclear ºi
incredibila sa capacitate de distrugere, toate acestea au contribuit la întãrirea
perspectivei hobbesiene asumate de realiºti. Pentru ei, lumea este împãrþitã în
state care luptã pentru supravieþuire ºi putere. În afara spaþiilor delimitate teritorial
care sunt statele nu existã nici o autoritate de naturã a impune ordinea. ªcoala
realistã nu lasã loc la îndoieli cu privire la ce anume trebuie, de fapt, asigurat, iar
Kenneth Waltz o exprimã cât se poate de clar: „În anarhie, supravieþuirea este
scopul cel mai înalt. Statele pot cãuta sã-ºi îndeplineascã alte finalitãþi, cum ar fi
liniºtea, beneficiul sau puterea, doar dacã supravieþuirea este asigurat㔠3.

1. Textul lui Carr a apãrut în 1939 ºi a fost reeditat în 1946 – E.H. Carr (1939), The Twenty
Years’ Crisis: 1919-1939. An Introduction to the Study of International Relations, Macmillan,
Londra. În ceea ce priveºte cartea lui Morgenthau, prima ediþie din cele ºapte de pânã
acum (dintre care cinci în timpul vieþii autorului) a fost publicatã în 1948 – Hans J.
Morgenthau (2007), Politica între naþiuni. Lupta pentru putere ºi lupta pentru pace, Polirom,
Iaºi (mai ales pp. 44-55). Pentru o privire de ansamblu asupra realismului clasic, vezi
Andrei Miroiu, Simona Soare (2006a), „Realismul”, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian
Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi.
2. Walter Lippmann (1943), U.S. Foreign Policy: Shield of the Republic, Little, Brown,
Boston, p. 51, apud Mohammed Ayoob (1997), „Defining Security: A Subaltern Realist
Perspective”, în Keith Krause, Michael C. Williams (eds.), Critical Security Studies.
Concepts and Cases, UCL Press, Londra, p. 124.
3. Kenneth N. Waltz (2006), Teoria politicii internaþionale, Polirom, Iaºi, p. 177.
 CONCEPTUL DE „SECURITATE” 15

Explicaþia pentru aceastã preferinþã este simplã: „Securitatea este, în ultimã

instanþã, cea mai importantã dintre nevoile umane fundamentale. Dacã eºti ucis
de cineva, imediat încetezi de a mai avea nevoi”4. Schimbând referenþialul
problemei ºi trecând la nivelul statului, potrivit preceptelor realiste, vom obþine
din formula de mai sus a Susanei Strange una echivalentã cu cea a lui Waltz:
orice entitate, biologicã sau socialã, încearcã sã supravieþuiascã.
Problemele teoretice cu care s-au confruntat studiile de securitate în aceastã
perioadã nu sunt nici pe departe atât de simple precum poate sã aparã din aceastã
sumarã prezentare. Încã din 1952, Arnold Wolfers complicase, de fapt, problema,
introducând o dimensiune subiectivã. Potrivit definiþiei sale, „securitatea, în sens
obiectiv, mãsoarã absenþa ameninþãrilor la adresa valorilor dobândite, iar într-un
sens subiectiv, absenþa temerii cã asemenea valori vor fi atacate”5. A vorbi despre
o dimensiune subiectivã înseamnã, de fapt, a introduce factorul uman, cu toate
limitele sale, în explicaþia generalã. Ca sã dau un exemplu pentru relevanþa sa
pentru studiile de securitate, voi aminti de celebra problemã a „percepþiilor greºite”,
enunþatã de Robert Jervis, sesizarea ºi interpretarea inadecvatã de cãtre decidenþi a
unei situaþii putând avea consecinþe extrem de dramatice în gestionarea unei crize 6.
Folosirea sau nu a dimensiunii subiective în conceptualizarea ºi problema-
tizarea securitãþii nu este o alegere lipsitã de semnificaþie chiar în interiorul unei
singure ºcoli de gândire – importanþa acordatã individului marcheazã una dintre
cele mai importante diferenþe dintre realism ºi neorealism. Cel care introduce,
în 1959, ceea ce va deveni cunoscutã drept „problema nivelului de analiz㔠este
chiar viitorul „patriarh” al realismului structural, Kenneth Waltz, prin Omul,
statul ºi rãzboiul 7. În 1979, douã decenii mai târziu, în Teoria politicii internaþionale,
Waltz, interesat fiind de structurile politicii internaþionale, respinge din acest motiv
relevanþa nivelurilor inferioare celui internaþional, afirmând cã aceste abordãri ar
constitui teorii reducþioniste, el fiind interesat doar de cele considerate „sistemice”.
O sã remarc preferinþa generalã pentru studierea preocupãrilor de securitate ale
statului, precum ºi relevanþa nivelului sistemic în aceastã perspectivã tradiþionalã de
esenþã realistã, formatã în perioada Rãzboiului Rece. Este însã greu de determinat

4. Susan Strange (1997), State ºi pieþe, Institutul European, Iaºi, p. 61 (subliniere în text).
5. Arnold Wolfers (1952), „«National Security» as an Ambiguous Symbol”, în Political
Science Quarterly, 67 (4), p. 485.
6. Vezi, în acest sens, Robert Jervis (1988), „War and Misperception”, în Journal of
Interdisciplinary History, 18 (4), pp. 675-700 sau, într-o discuþie mult mai largã, Robert
Jervis (1976), Perception and Misperception in International Politics, Princeton University
Press, Princeton, NJ.
7. Kenneth N. Waltz (2001), Omul, statul ºi rãzboiul, Institutul European, Iaºi. Waltz folo-
seºte termenul de „imagini”. Problema nivelului de analizã a fost formulatã în aceºti termeni
în 1961 de J. David Singer, care vorbeºte însã doar de palierele statului ºi sistemului –
J. David Singer (1961), „The Level-of-Analysis Problem in International Relations”, în
World Politics, 14 (1), pp. 77-92.
16 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

un specific al acestor abordãri, conceptului lipsindu-i o sferã clarã de aplicare. „Poate

pãrea paradoxal, dar securitatea nu a fost un concept analitic important pentru cei
mai mulþi cercetãtori din domeniul securitãþii. În perioada Rãzboiului Rece, studiile
de securitate au fost fãcute mai ales de cercetãtori preocupaþi de politicile militare
ale statelor (military statecraft). Dacã forþa militarã era relevantã pentru o problemã,
atunci problema era consideratã ca fiind de securitate; iar dacã nu, atunci era
consideratã ca aparþinând aspectelor secundare ale politicului (low politics).
Securitatea era consideratã un drapel de fluturat, o etichetã de aplicat, dar nu un
concept care sã fie folosit de cei mai mulþi specialiºti în studiile de securitate.”8
Barry Buzan, probabil cel mai cunoscut ºi influent cercetãtor al studiilor de
securitate, încearcã folosirea acestei imprecizii a definiþiei în trecerea de la un
nivel de analizã la altul. El observã ambiguitatea termenului de „securitate”, în
opinia lui aceasta putând fi localizatã la nivel individual, statal ºi sistemic, „ºi
identificã atât un motiv de comportament, cât ºi o posibilã condiþie universalã.
Odatã extins în acest cadru mai larg, ambiguitatea, care-i afecteazã utilizarea la nivel
naþional, devine mai degrabã o calitate decât un dezavantaj. Ideea de securitate
cuprinde atât dinamica conflictului, cât ºi a armoniei ºi exact lãrgimea sferei
acoperite îl face atât de folositor atunci când este aplicat sistemului internaþional
ca întreg”9. Imprecizia termenului este astfel transformatã într-un avantaj explicativ.
Securitatea internaþionalã este definit㠖 potrivit lui Buzan – în funcþie de trei
elemente principale. El postuleazã mai întâi cã statele trebuie sã fie considerate
obiecte de referinþã, dat fiind faptul cã ele constituie cadrul ordinii ºi cea mai
înaltã formã de guvernare. În al doilea rând, condiþiile sistemice în care evolueazã
statele, ce influenþeazã cât de sigure sunt/se simt statele unele în raport cu altele,
vor determina securitatea internaþionalã. Securitatea fiecãrui stat va fi o problemã
care nu poate fi luatã în considerare decât în raport cu ale celorlalte. În al treilea
rând, securitatea este nu doar o problemã de relaþionare, ci ºi una care nu poate
cunoaºte decât rezolvãri temporare – însãºi natura anarhicã a mediului în care
evolueazã statele defineºte o naturã competitivã a relaþiilor dintre acestea10.
Sintetizând, Rãzboiul Rece a privilegiat abordarea realistã a problematicii
securitãþii. În aceastã perspectivã, statele, obiectele de referinþã luate în considerare,
trebuie sã-ºi asigure pãstrarea valorilor cardinale, dintre care prima este supravieþuirea,
iar instrumentul militar este cel chemat sã îndeplineascã aceastã sarcinã. Anarhia
sistemului, natura egoistã a statelor ºi competitivitatea presupusã dintre acestea
fac din securitatea internaþionalã o problemã deosebit de delicatã, întrucât cãutarea

8. David A. Baldwin (1997), „The Concept of Security”, în Review of International Studies,

23, p. 9.
9. Barry Buzan (1984), „Peace, Power and Security: Contending Concepts in the Study of
International Relations”, în Journal of Peace Research, 21 (2), p. 111.
10. Barry Buzan (1991), „Is International Security Possible?”, în Ken Booth (ed.), New Thinking
about Strategy and International Security, Harper Collins Academic, Londra, p. 34.
 CONCEPTUL DE „SECURITATE” 17

individualã a securitãþii duce, prin spirala înarmãrii ºi neîncrederii, la creºterea

insecuritãþii în sistem. Cunoscutã drept „dilema securitãþii”, aceastã perspectivã,
formulatã în 1950 de John Herz, este probabil cea mai bunã exprimare a ideii
realiste despre securitatea internaþionalã ºi dificultatea gestionãrii ei 11.
La nivel teoretic, gândirea realistã este provocatã, la mijlocul anilor ’70, de
curentul instituþionalist, care se inspirã din tradiþia liberalã interbelicã pentru a
studia o lume din ce în ce mai pluralã ºi mai interdependentã. Legate de o mulþime
de fire ontologice, epistemologice ºi metodologice 12, neoliberalismul (unul din
numele acestui curent) ºi neorealismul (impactul Teoriei politicii internaþionale a
lui Waltz se vede inclusiv prin delimitarea taxonomicã faþã de restul abordãrii) îºi
împart „sferele de influenþ㔠ale cercetãrii din Relaþiile Internaþionale. Neolibe-
ralismul se concentreazã mai cu seamã asupra aspectelor soft, iar neorealismul
asupra aspectelor hard ale politicii. În acest sens, se încearcã o descriere mai
precisã a Studiile de Securitate prin modul în care le era conceputã misiunea.
Astfel, în 1988 Joseph Nye ºi Sean Lynn-Jones încercau o încadrare a preocu-
pãrilor Studiilor de Securitate în aria relaþiilor militare internaþionale: „Acestea
sunt probleme generale, precum cauzele rãzboiului ºi ale alianþelor, precum ºi
cercetãri orientate politic asupra ameninþãrilor, militare ºi de altã naturã, cu care
se confruntã anumite þãri. Domeniul include cercetarea teoreticã fundamentalã
asupra cauzelor conflictului ºi rãzboiului în sistemul internaþional, dinamicile ºi
rezultatele conflictului, natura ºi perceperea ameninþãrilor, precum ºi eforturile
de a ameliora ºi rezolva conflictele cauzate de asemenea ameninþãri. Analiza
problemelor de strategie nuclearã, controlul armamentelor ºi descurajarea, descura-
jarea convenþionalã ºi strategia convenþionalã, studiul organizaþiilor militare ºi al
relaþiilor civil-militare, precum ºi istoria militarã sunt pãrþi cunoscute domeniului.
Dimensiunile economicã, sociologicã ºi psihologicã, precum ºi rãspunsurile
instituþionale date dilemei securitãþii, sunt de asemenea importante”13. Ei precizau
însã ºi diferenþa specificã faþã de alte discipline: „Un subiect care este doar vag
legat de problemele politice centrale ale percepþiei ºi gestionãrii ameninþãrii între
state suverane va fi privit ca periferic. Tactica tancurilor intrã în categoriile
ºtiinþei militare, iar scãderea fondului piscicol în cea a ºtiinþelor mediului, nu a
studiilor de securitate internaþionalã”14.

11. John H. Herz (1950), „Idealist Internationalism and the Security Dilemma”, în World
Politics, 2 (2), pp. 157-180.
12. Voi detalia legãturile cele mai relevante dintre aceste douã curente, precum ºi diferenþele
dintre ele, în momentul în care voi discuta modul în care privesc locul instituþiilor în
economia generalã a relaþiilor internaþionale.
13. Joseph S. Nye, Jr., Sean M. Lynn-Jones (1988), „International Security Studies: A Report
of a Conference on the State of the Field”, în International Security, 12 (4), pp. 6-7.
14. Ibidem, p. 7. Cei doi autori fac trimitere la Richard Smoke (1975), „National Security
Affairs”, în Fred I. Greenstein, Nelson W. Polsby, Handbook of Political Science, vol. 8,
International Politics, Addison-Wesley, Reading, MA, p. 251.
18 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

În aceeaºi direcþie, pornind de la descrierea oferitã de Nye ºi Lynn-Jones, Stephen

Walt afirmã c㠄studiile de securitate pot fi definite drept studiul ameninþãrii,
folosirii ºi controlului forþei militare. Ele exploreazã condiþiile care fac probabile
folosirea forþei, modurile în care folosirea forþei afecteazã indivizi, state ºi societãþi,
precum ºi politicile specifice pe care statele le adoptã pentru a se pregãti, a
preveni sau a se implica în rãzboi”15. Walt afirmã însã ºi cã puterea militarã
singurã nu defineºte problematica securitãþii, drept care „studiile de securitate
mai includ ceea ce câteodatã sunt numite «politicile statale» (statecraft) – de
exemplu, controlul armamentelor, diplomaþia, gestionarea crizelor. Aceste probleme
sunt în mod clar relevante pentru interesul central al domeniului, pentru cã se
sprijinã direct pe probabilitatea ºi caracterul rãzboiului”16.

Dezbaterea asupra sferei ºi conþinutului conceptului

Definiþia datã de Walt studiilor de securitate este, de fapt, o reacþie intelectualã

faþã de reproblematizarea preocupãrilor din domeniu. Sfârºitul epocii bipolare a
adus cu sine nu numai o mutare de accent în cadrul cercetãrilor datoritã evenimen-
telor dramatice pe care le traversa lumea, ci ºi a unei spectaculoase dezvoltãri
teoretice. În ceea ce priveºte economia generalã a studiilor de securitate, teme
care dominaserã pânã atunci acest subdomeniu, precum relaþiile nucleare dintre
cele douã superputeri, au cunoscut o investigare criticã a asumpþiilor de bazã.
Un exemplu în acest sens este evoluþia orientãrii teoretice a lui Barry Buzan.
Rãmânând în principiu în interiorul taberei realiste, dar fidel încercãrilor sale de
a determina nivelul de analizã potrivit pentru aceste studii, Buzan observã cã în
multe cazuri statul nu îºi îndeplineºte îndatorirea fundamentalã din arealul de
problematicã a securitãþii, de a-ºi asigura propriii cetãþeni în faþa ameninþãrile
presupuse ca venind din exterior. Din acest considerent, Buzan propune introducerea
unei distincþii suplimentare în discutarea entitãþilor politice suverane, cea dintre
state „slabe” ºi, respectiv, „puternice”. Spre deosebire de diferenþierea clasicã dintre
mari puteri ºi puteri minore, fãcutã în funcþie de capacitatea statelor de a-ºi proiecta
interesele în sistem, aceasta se referã la coeziunea social-politicã internã17. Cele
douã criterii nu sunt cu necesitate convergente. Spre exemplu, dacã luãm în

15. Stephen M. Walt (1991), „The Renaissance of Security Studies”, în International Science
Quarterly, 35 (2), p. 212. Subliniere în text.
16. Ibidem, p. 213.
17. Barry Buzan (2000), Popoarele, statele ºi teama. O agendã pentru studii de securitate
internaþionalã în epoca de dupã rãzboiul rece, Cartier, Chiºinãu, pp. 106-107. Acest titlu
a apãrut în original în 1991 ºi este, de fapt, o ediþie revizuitã a Barry Buzan (1983), People,
States, and Fear. The National Security Problem in International Relations, Wheatsheaf,
Brighton.
 CONCEPTUL DE „SECURITATE” 19

considerare momentul încheierii Rãzboiului Rece, nimeni nu se îndoia de faptul

cã Uniunea Sovieticã era o mare putere. În schimb, dupã cum au dovedit eveni-
mentele ulterioare, era un stat slab, destrãmându-se în timp record. Situaþia
inversã ar fi, sã spunem, un stat precum Suedia – o putere minorã, dar în mod
clar un stat foarte coerent în plan intern.
Buzan cere astfel reconsiderarea locului statului în discutarea securitãþii, în
funcþie de cazul luat în discuþie: „Acolo unde aproape cã nu existã o idee de stat,
iar instituþiile guvernamentale constituie ele însele principala ameninþare la adresa
multor indivizi, securitatea naþionalã aproape cã înceteazã sã mai aibã un conþinut
ºi trebuie sã considerãm indivizii ºi unitãþile substatale drept referinþe cu un sens
real”18. El pune astfel sub semnul întrebãrii validitatea perspectivei dominante
pânã atunci, potrivit cãreia statul este singurul obiect de referinþã al securitãþii.
Rãmânând, în ansamblu, în interiorul logicii definite de tradiþia realistã, ªcoala
de la Copenhaga, pe care o reprezintã Buzan, foloseºte o definiþie a securitãþii ce
lasã un orizont deschis unei abordãri mai largi decât cea obiºnuitã. Pentru acest
grup de teoreticieni, „securitatea se referã la supravieþuire. Se vorbeºte despre ea
când o chestiune este prezentatã ca exercitând o ameninþare existenþialã la adresa
unui obiect de referinþã desemnat (în mod tradiþional, dar nu ºi necesar, statul,
încorporându-i guvernul, teritoriul ºi societatea)” 19. Apãrutã într-o carte care se
vrea o nouã fundamentare a studiilor de securitate (titlul este elocvent – Securitatea.
Un nou cadru de analizã), aceastã definiþie este urmatã ºi de o afirmaþie de naturã
a surprinde încãrcãtura specialã a studiilor de securitate: „Natura specialã a ame-
ninþãrilor la adresa securitãþii justificã folosirea mãsurilor extraordinare destinate
a le gestiona”20. Caracteristicile politicilor de securitate, cum ar fi dramatismul ºi
urgenþa mãsurilor specifice, apar astfel chiar din definiþie. Supravieþuirea nu este
un obiectiv printre multe altele, iar acþiunile din domeniu sunt construite în jurul
acestui atribut al celui mai important scop. Voi reveni asupra modului în care
Buzan, Wæver ºi de Wilde vãd specificul studiilor ºi politicilor de securitate.
O distincþie fãcutã de Buzan ºi care cred cã meritã amintitã este cea dintre
„ameninþãri” ºi „vulnerabilitãþi”. Fãrã a da o definiþie precisã, el categoriseºte,
de exemplu, situaþia Poloniei – situatã între doi vecini mult mai puternici,
Germania ºi Rusia, ºi tradiþional expansioniºti – drept una de „vulnerabilitate”. El
foloseºte distincþia dintre „ameninþãri” ºi „vulnerabilitãþi” spre a o marca pe cea
dintre securitatea naþionalã ºi internaþionalã: statul s-ar putea concentra spre
interior, reducându-ºi vulnerabilitãþile, sau spre exterior, adresându-se ameninþãrilor
venite din afarã21. Distincþia ar privi astfel mai degrabã tipul de politici pe care le

18. Ibidem, p. 110.

19. Barry Buzan, Ole Wæver, Jaap de Wilde (1998), Security. A New Framework for Analysis,
Lynne Rienner Publishers, Boulder, CO, Londra, p. 21.
20. Ibidem.
21. Barry Buzan (2000), Popoarele, statele ºi teama, p. 120.
20 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

are statul la dispoziþie. Fãcând un efort de interpretare mai larg, pornind chiar de
la exemplul oferit, am putea spune c㠄vulnerabilitatea” este o condiþie de
slãbiciune structuralã, pe când pentru o „ameninþare” ar fi necesarã o percepþie
c㠄ceva” este ameninþat din afarã ºi ar trebui „securizat” printr-o poziþie activã.
Buzan continuã sã provoace perspectiva tradiþionalã, în sensul cã ºi ideea
preponderenþei, dacã nu a unicitãþii dimensiunii militare a conceptului, trebuie
investigatã. El identificã cinci sectoare ale securitãþii, cu obiecte de referinþã diferite,
în funcþie de ceea ce este ameninþat. Alãturi de sectorul militar, ce are în vedere
statul, se mai aflã un sector economic (ce priveºte firmele, economiile naþionale
sau chiar mai largi), unul politic (cu privire la regim sau la principiul constitutiv
al statului), unul societal (identitatea comunitãþilor) ºi unul al mediului22.
În acest punct al discuþiei cu privire la conceptul de „securitate” am ajuns la
una dintre cele mai interesante dezbateri ale studiilor de securitate, care dominã
în mod clar domeniul în ultimele douã decenii. Este vorba, în principiu, de douã
poziþii fundamentale: unei perpective tradiþionale, deja prezentate, i se opune un
grup de abordãri, ce sunt cunoscute generic drept „studii critice asupra securitãþii”
(critical security studies)23. Chiar dacã eticheta este, dupã cum voi arãta, una
extrem de largã, cuprinzând contribuþii teoretice de pe poziþii foarte diferite, ea
este elocventã pentru intenþia comunã a acestor studii: este o atitudine criticã la
adresa gândirii tradiþionale în domeniu, în esenþã realistã, a cãrei expresie clarã
este definiþia datã de Stephen Walt. Cele douã tipuri de perspective se diferenþiazã
prin epistemologii ºi metodologii diferite, iar una dintre temele preferate de
discuþii este cea legatã de extinderea (în unele cazuri se vorbeºte ºi despre
„adâncirea”) noþiunii de „securitate”.
Prin extindere a conceptului se înþelege o lãrgire a acestuia pe douã dimensiuni
majore. Mai întâi, este discutatã o multiplicare a nivelelor de analizã luate în
discuþie. Dacã în perspectiva tradiþionalã se utilizeazã doar palierul statului ºi cel
sistemic, în cea extinsã acestora li se adaugã (de fapt, se iau mai frecvent în
discuþie) cele aflate sub nivelul statului, ale indivizilor sau comunitãþilor, unul
regional intermediar între stat ºi sistem, iar deasupra chiar nivelului sistemic ar
fi unul global, al problemelor ce depãºesc împãrþirea teritorialã a lumii în state.
O a doua direcþie a extinderii conceptului este cea prin care se multiplicã
obiectele de referinþã ale securitãþii. Altfel spus, la securitatea cui ne referim?
Dupã cum am vãzut, perspectiva tradiþionalã priveºte doar statele, mai ales prin
latura militarã, economia sau stabilitatea politicã fiind cuprinse mai degrabã
datoritã importanþei lor în definirea puterii statale. În conceperea extinsã a noþiunii,

22. Pentru discutarea sectoarelor securitãþii, vezi Barry Buzan (2000), Popoarele, statele ºi teama,
sau Barry Buzan, Ole Wæver, Jaap de Wilde (1998), Security. A New Framework for Analysis.
23. Pentru o privire genericã asupra acestei provocãri aduse perspectivei tradiþionale, vezi
David Mutimer (2007), „Critical Security Studies: A Schismatic History”, în Alan Collins
(ed.), Contemporary Security Studies, Oxford University Press, Oxford.
 CONCEPTUL DE „SECURITATE” 21

chiar urmãrind, pentru moment, doar perspectiva lui Buzan, observãm cã cele
cinci sectoare au, prin rolul analitic ce li se atribuie, darul de a identifica mai
multe asemenea obiecte de referinþã24.
Discuþia cu privire la înþelesul termenului de „securitate” a fost provocatã, de
fapt, începând cu sfârºitul anilor ’60, prin opera celor cunoscuþi, în genere, prin
cercetãrile asupra pãcii (peace research sau peace studies). Teoreticienii ataºaþi
acestei perspective se folosesc de conceptul de „violenþã structuralã”, care „extinde
înþelesul violenþei dincolo de asocierea acesteia cu violenþa fizicã pânã la violenþa
indirectã faþã de indivizi, care se manifestã când structuri economice ºi politice
nedrepte le reduce speranþa de viaþã prin lipsa accesului la îndeplinirea nevoilor
materiale de bazã”25. Deºi cea mai semnificativã parte a eforturilor acestor cercetãtori
se concentreazã asupra conflictelor militare, ei stabilesc ºi legãturi dintre operaþiunile
militare ºi degradarea mediului, sau schimburile (trade-offs) între cheltuielile militare
ºi cele sociale26. Cele mai noi direcþii de dezvoltare ale acestei abordãri, care are
ºi astãzi numeroºi adepþi, se referã mai ales la prevenirea conflictelor, rezolvarea
lor ºi operaþiunile de menþinere a pãcii. Cercetãrile asupra pãcii, ce încearcã o
transformare a conflictelor prin abordãri nonviolente, implicã o dimensiune eticã,
importantã atât pentru mediul academic, cât ºi pentru cel politic27.
Revenind la problema dezbaterii cu privire la extinderea conceptului de
„securitate”, trebuie remarcat cã a fost unul din câmpurile în care s-a vãzut cât
se poate de clar dezvoltarea substanþialã a disciplinei Relaþiilor Internaþionale
dupã sfârºitul Rãzboiului Rece. Încheierea acestei epoci a coincis, din punct de
vedere teoretic, cu apariþia unei multitudini de curente, având surse de inspiraþie

24. Pentru definirea termenului, vezi R.-S. Ungureanu (2006a), „Conceptul de «securitate»”, cu
referire la accepþiunea sa tradiþionalã, ºi R.-S. Ungureanu (2006b), „Extinderea con-
ceptului de «securitate»”, pentru cea largã. Ambele texte pot fi gãsite în Andrei Miroiu,
Radu-Sebastian Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi.
25. J. Ann Tickner (1995), „Re-visioning Security”, în Ken Booth, Steve Smith (eds.), Inter-
national Relations Theory Today, Polity Press, Cambridge, p. 187. În discutarea cercetãrilor
asupra pãcii, J.A. Tickner se foloseºte mai cu seamã de J. Galtung (1971), „A Structural
Theory of Imperialism”, în Journal of Peace Research, 8, pp. 81-177, ºi de Peter Wallensteen
(1988), „The Origins of Peace Research”, în P. Walensteen (ed.), Peace Research:
Achievements and Challanges, Westview, Boulder, CO, pp. 7-29. Galtung a dedicat multe
eforturi cãutãrii condiþiilor necesare spre a face posibile „lumile preferate”, opera sa având
ºi o importantã dimensiune miltantã. În acest sens vezi, de exemplu, Johan Galtung (1980),
The True World. A Transnational Perspective, The Free Press, New York. O discuþie asupra
concepþiei lui Johan Galtung ºi a operei sale teoretice ºi practice poate fi gãsitã în Mircea
Maliþa (2007), Între rãzboi ºi pace, C.H. Beck, Bucureºti, pp. 284-290. O privire sinteticã
asupra concepþiei lui Galtung poate fi gãsitã ºi în Oliver Ramsbotham, Tom Woodhouse,
Hugh Miall (2005), Contemporary Conflict Resolution. The Prevention, Management and
transformation of Deadly Conflicts, ediþia a doua, Polity Press, Cambridge, pp. 9-11.
26. J.A. Tickner (1995), „Re-visioning Security”, p. 187.
27. Paul Rogers (2007), „Peace Studies”, în Alan Collins (ed.), Contemporary Security Studies,
Oxford University Press, Oxford, mai ales pp. 42-45.
22 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

intelectualã ºi preocupãri diferite, dar care împãrtãºesc aspiraþia de a oferi o

imagine asupra securitãþii internaþionale ºi a modului în care aceasta poate fi
gestionatã. Nu am intenþia de a le descrie ºi comenta în amãnunt28, dar sper cã,
în discuþia care urmeazã, voi face suficient de clare asumpþiile fundamentale ale
celor mai influente teorii din domeniu ºi implicaþiile acestora pentru tema în
discuþie. În ceea ce priveºte lucrarea de faþã, consider cã perspectiva cea mai
potrivitã este cea a abordãrii constructiviste, drept care teza ºi comentariile fãcute
la adresa altor teorii vor fi fãcute de pe aceastã poziþie, având legãturi puternice
cu orientãri sociologice de inspiraþie weberianã, dintre care aº aminti inter-
acþionismul simbolic. Implicaþiile asumãrii acestei poziþii, precizãrile necesare,
precum ºi eventualele dezavantaje le voi marca pe parcursul lucrãrii.
În acest demers, voi urmãri mai întâi poziþiile taberei (neo)realiste, singura care
s-a vãzut concentratã asupra problematicii securitãþii internaþionale ºi a oferit cele
mai influente abordãri din domeniu. Ulterior îmi propun sã argumentez în favoarea
unei poziþii constructiviste, alte abordãri ale subiectului fiind tratate tangenþial.
Dezbaterea despre lãrgirea conceptului, pornitã de la rolul statului în asigurarea
securitãþii, nu se tranºeazã decât parþial pe principalele teorii. Am amintit de
contribuþia lui Buzan în acest sens, precizând ºi faptul cã, teoretic, rãmâne înscris în
tradiþia realistã. Un alt cercetãtor realist, Mohammed Ayoob, într-o recenzie fãcutã
mai multor studii asupra problemei securitãþii în Lumea a Treia, afirmã existenþa
unei diferenþe dintre aceste þãri ºi modelul clasic european. Ayoob noteazã cã, datoritã
mai cu seamã condiþiilor specifice în care au apãrut aceste state ºi a diferenþelor
de dezvoltare, „este clar cã în Lumea a Treia, în pofida retoricii multora dintre
liderii ei, sentimentul insecuritãþii de care suferã statele provine într-o mãsurã
substanþialã mai degrabã din interiorul graniþelor decât din afara lor” 29.
Din punct de vedere teoretic, Mohammed Ayoob se defineºte ca tributar
concepþiei realiste, respingând extinderea înþelesului termenului datorit㠄tentaþiei
de a face conceptul de securitate atât de larg, încât sã ajungã sã însemne orice
pentru oricine, cale sigurã de a face noþiunea inutilizabilã analitic” 30. Pentru el,
termenul de „securitate” poate fi folosit doar într-o accepþiune statocentricã ºi
doar în conexiune cu domeniul politicului. Acest domeniu îl înþelege, urmându-l
pe David Easton, drept arena în care se face „alocarea, bazatã pe autoritate, a
valorilor într-o societate”31. Ayoob afirmã c㠄securitatea sau insecuritatea sunt

28. În acest sens vezi, de exemplu, Steve Smith (2000), „The Increasing Insecurity of Security
Studies: Conceptualizing Security in the Last Twenty Years”, în Stuart Croft, Terry Terriff,
Critical Reflections on Security and Change (eds.), Frank Cass Publishers, Londra, Portland, OR.
29. Mohammed Ayoob (1991), „The Security Problematic of the Third World” (review article),
în World Politics, 43 (2), p. 263.
30. Mohammed Ayoob (1997), „Defining Security: A Subaltern Realist Perspective”, p. 125.
31. David Easton (1963), The Political System: An Enquiry into the State of Political Science,
Knopf, New York, p. 129, apud Mohammed Ayoob (1997), „Defining Security: A Subaltern
Realist Perspective”, p. 129.
 CONCEPTUL DE „SECURITATE” 23

definite în relaþie cu vulnerabilitãþile, interne ºi externe, care ameninþã sau au

potenþialul sã doboare ori sã slãbeascã în mod semnificativ structurile statului,
teritorial ºi instituþional, ºi regimurile. (...) Alte tipuri de vulnerabilitãþi, fie
acestea economice sau ecologice, devin componente integrale ale definiþiei noastre
a securitãþii doar dacã devin suficient de acute pentru a lua o dimensiune politicã
clarã ºi ameninþã frontierele sau instituþiile statului ori supravieþuirea regimului”32.
Pe scurt, Ayoob considerã cã o definiþie a securitãþii trebuie sã îndeplineascã
simultan douã criterii. Mai întâi, sã depãºeascã înþelesul tradiþional al conceptului,
al orientãrii externe ºi al bazei sale militare. În al doilea rând însã, trebuie sã rãmânã
ancoratã în politic, orice alte dimensiuni fiind luate în calcul ca probleme de
securitate doar în mãsura în care pot influenþa rãspunsurile politice ale statului33.
Urmãrind cele douã observaþii ale lui Ayoob, putem trage concluzia cã, în
accepþiunea sa, doar statul poate avea preocupãri de securitate, care însã se pot
referi ºi la stabilitatea regimului. Chiar dacã mai larg decât accepþiunea tradi-
þionalã (preocupatã doar de ameninþãrile externe, care pot fi gestionate militar),
înþelesul acordat de Ayoob preocupãrilor de securitate rãmâne practic dependent
de stat. De asemenea, meritã remarcat faptul cã, spre deosebire de Buzan, Ayoob
nu diferenþiazã între „ameninþãri” ºi „vulnerabilitãþi”, preferând cel de-al doilea
termen.
În pofida dorinþei sale explicite de a evita o fluiditate prea mare a terme-
nului (de unde ºi intenþia declaratã de a-l circumscrie exclusiv realitãþii etatice),
nici definiþia lui Ayoob nu reuºeºte sã determine cu precizie locul unde trebuie
cãutat înþelesul conceptului, nici mãcar la nivelul atitudinii politice. Afirm acest
lucru pe baza componentei subiective, chiar dacã numai sugeratã de Ayoob în
momentul în care introduce potenþialul de ameninþare al vulnerabilitãþilor. Cine
defineºte acest potenþial? Decidentul? Cercetãtorul? Cum se poate delimita o
politicã de securizare, în sensul sãu, de una de eliminare a unei vulnerabilitãþi de
alt tip? Un proiect guvernamental de creºtere a salariilor, de exemplu, ar fi o
politicã pentru îmbunãtãþirea nivelului de trai al populaþiei, din considerente
social-economice, sau pentru ceea ce marxiºtii ar numi „scãderea potenþialului
revoluþionar al claselor exploatate”, îndepãrtând astfel ameninþarea la adresa
stabilitãþii regimului?
Trebuie însã remarcatã ºi distincþia, folositã de Ayoob, care face deosebire între
statele Lumii a Treia, ce formeazã majoritatea membrilor sistemului internaþional, ºi

32. Mohammed Ayoob (1997), „Defining Security: A Subaltern Realist Perspective”, p. 130.
Titlul articolului este elocvent pentru încadrarea teoreticã a lui Ayoob. El se declarã un
adept al realismului, dar ºi un cercetãtor al fenomenelor considerate „inferioare”, în
mãsura în care studierea Lumii a Treia ar fi o preocupare subordonatã celei a „elitistei”
urmãriri a marilor puteri. Mohammed Ayoob (1997), „Defining Security: A Subaltern
Realist Perspective”, p. 141.
33. Ibidem, p. 134.
24 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

cele ale Occidentului dezvoltat. El remarcã faptul cã este inadecvatã aºteptarea ca

aceste state ale periferiei sã-ºi sacrifice cãutarea statalitãþii „pe altarul emancipãrii
(fie a grupurilor etnice sau a indivizilor) sau guvernãrii globale (orice ar însemna
acest lucru)”34.
În acest comentariu, Ayoob se referã la acele abordãri care chestioneazã rolul
statului în asigurarea securitãþii individului, pe care urmeazã sã le expun sumar mai
jos. Pentru moment, voi spune cã observaþia lui Ayoob poate fi consideratã, în
principiu, corectã, dar are nevoie, în opinia mea, de o discuþie suplimentarã. Lumea
a Treia este o realitate politicã mult prea largã pentru a putea fi luatã în considerare
în mod unitar. De exemplu, Ayoob vorbeºte în repetate rânduri despre conflictele
intrastatale din locuri în care statul este mai mult un proiect decât o instituþie socialã
în sensul general acceptat al termenului. Personal, nu cred însã cã poate fi comparatã
imaginea întâlnitã la nivel societal despre stat ºi naþiune din Europa de Sud-Est,
cum ar fi cea a croaþilor sau sârbilor, cu cele, sã spunem, întâlnite în þãri în care
organizarea tribalã este o realitate puternicã. Implicaþiile acestei diferenþe nu ar
fi, în opinia mea, relevante doar pentru studierea originilor conflictelor, ci mai ales
pentru gestionarea lor ºi gãsirea de soluþii acceptate de pãrþi în epoca de dupã
conflict. Un model occidental contemporan de stat, în primul rând neagresiv faþã de
propriii cetãþeni, este, se poate presupune, mai uºor de construit ºi de acceptat de
popoare care au cunoscut ºi cãrora li s-a recunoscut statalitatea în Europa cu secole
în urmã (ce ar fi statalitatea în epocã este o altã problemã), decât acolo unde naþiunea
este doar un concept, iar perioada colonialã o amintire încã prea vie ºi dureroasã.
Sã observãm însã ºi faptul cã, chiar ºi în interiorul aceleiaºi perspective
teoretice – cea realistã în cazul de faþ㠖, existã diferenþe semnificative între
autori. Dacã Walt era categoric, dupã cum am vãzut, în definiþia pe care o dã el
securitãþii contând doar aspectele militare ºi pregãtirea statului pentru rãzboi,
Ayoob admite ºi o dimensiune politicã a acesteia, probabil datã fiind sensibilitatea
cu care sunt privite aspectele stabilitãþii interne de cãtre decidenþi. Ambii autori
accentueazã însã centralitatea, chiar exclusivitatea poziþiei statului în discuþie.
În cãutarea obiectivitãþii ºi clarificãrii subiectului, Edward Kolodziej încearcã o
înscriere a problematicii securitãþii în acele relaþii sociale care implicã violenþa. Într-o
primã definiþie, el concepe securitatea drept o formã a politicului, ce „acoperã
regulile ºi instituþiile coerciþiei ce sprijinã un anumit regim sau ordine”, fiind destinatã
arbitrãrii conflictelor cu privire la preferinþe35. Ulterior, devine mai precis ºi enunþã
c㠄securitatea apare ca experienþã ºi fenomen uman atunci când actori interdependenþi
decid sã facã sau nu uz de forþã pentru a obþine ceea ce doresc unul de la celãlalt”36.

34. Ibidem, p. 140.

35. Edward A. Kolodziej (2000), „Security Studies for the Next Millennium: Quo Vadis?”,
în Stuart Croft, Terry Terriff, Critical Reflections on Security and Change (eds.), Frank
Cass Publishers, Londra, Portland, OR, p. 19.
36. Edward A. Kolodziej (2007), Securitatea ºi relaþiile internaþionale, Polirom, Iaºi, p. 14.
 CONCEPTUL DE „SECURITATE” 25

Trebuie spus faptul cã în acest ultim demers luat în considerare, Kolodziej este
voit didactic, adoptând o metodã comparativã. El încearcã sã punã faþã-n faþã mai
multe abordãri teoretice ºi foloseºte violenþa drept criteriu întrucât aceasta este
luatã în considerare de cele cinci teorii pe care le identificã (realism, neorealism,
instituþionalism liberal, liberalism ºi marxism) ºi dou㠄abordãri” (behaviorism ºi
constructivism). Acestor ultime douã ºcoli le refuzã statutul de „paradigme”, dar
Kolodziej nu explicã foarte clar motivele acestei distincþii. El afirmã doar cã
cercetãtorii din ultimele douã tabere, în pofida faptului c㠄metodele lor sunt cât
se poate de diferite”, cad de acord asupra ideii c㠄dacã existã într-adevãr o esenþã
a fiinþei umane, atunci aceasta rãmâne sã fie descoperitã ºi nu postulatã”37. Elementul
poate fi considerat comun dacã luãm în considerare ideea de „descoperire” ca
opusã celei de „postulare”, dar cred cã este o similitudine mai degrabã superficialã.
Behaviorismul, de exemplu (constructivismul este un caz mai complex, în opinia
mea, ºi mã feresc sã fac o generalizare), nu poate fi caracterizat de preocupãri în
privinþa esenþei naturii umane, ci mai degrabã în cel al descoperirii modelelor
comportamentale des întâlnite la nivel social. În plus, acest criteriu (dacã este un
criteriu e o întrebare cãreia Kolodziej nu-i rãspunde) ar fi ineficient în diferenþierea
epistemologicã propusã, nici teoriile raþionaliste precum neorealismul ori institu-
þionalismul liberal nefiind concentrate asupra primului nivel de analizã.
Demersul comparativ al lui Kolodziej este un adevãrat exemplu de claritate în
multe aspecte, dar potenþialul sãu explicativ este în mod fundamental limitat.
Criteriul folosit – violenþa – ºi cazul supus atenþiei – Rãzboiul Rece – sau orientarea
discuþiei aproape exclusiv în termenii statului privilegiazã în mod cert anumite
orientãri. Dezvoltatã chiar în epoca studiatã, o perspectivã precum neorealismul
relevã elemente structurale extrem de relevante pentru discutarea acelei perioade.
Aceeaºi abordare, în care accentul este pus, în manierã waltzianã, pe distribuþia
puterii în sistem între unitãþi asemenea, nu poate sã ofere cercetãtorului prea
multe puncte de vedere pentru discutarea problematicii securitãþii internaþionale
la începutul anilor 2000, dupã un moment precum 11 septembrie 2001 sau
proclamarea rãzboiui global antiterorist (cartea comentatã apãrând în original în
2005). Din acest motiv, consider cã efortul lui Kolodziej este unul în care
rezultatele comparaþiei trebuie, într-un fel, ponderate chiar prin simpla repozi-
þionare temporalã faþã de relevanþa obiectului cercetãrii, ceea ce implicã ºi o
reluare a dezbaterii teoretice39.
Ca demers interesant de clarificare ºi decompunere analiticã a conceptului de
„securitate” meritã menþionatã abordarea lui David Baldwin, pe care aº numi-o

37. Ibidem, p. 281.

38. Am comentat cartea lui Kolodziej într-o recenzie. Vezi, în acest sens, Radu-Sebastian
Ungureanu (2009), „Review at Edward A. Kolodziej, Securitatea ºi relaþiile internaþionale
(Security and International Relations), Iaºi: Polirom, 2007”, Monitor Strategic, an X,
nr. 1-2, pp. 166-167.
26 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

„valoricã”, fãcutã în ideea gãsirii fundamentului conceptului. Cum poate fi

cercetatã importanþa securitãþii? El trece în revistã cele mai cunoscute încercãri
de definire, oprindu-se în particular în comentariul sãu asupra uneia dintre cele
mai vechi ºi cunoscute lucrãri în domeniu, cea semnatã de Arnold Wolfers în 1952,
privind securitatea naþionalã, mai sus amintitã. Wolfers, deºi considerã c㠄ar fi
o exagerare sã se pretindã cã simbolul securitãþii naþionale nu este altceva decât
un stimul pentru confuzia semanticã”, afirmã necesitatea unor precizãri, atât în
practicã, cât ºi în discuþia academicã, privind înþelesul termenului de „securitate
naþionalã”, simpla folosire a acestuia neavând o valoare prea mare39.
Baldwin recunoaºte importanþa problemei ridicate de Wolfers, întrebându-se
ce/câte precizãri trebuie fãcute spre o bunã utilizare a noþiunii, o permanentã
referire la toate axele de mai sus nefiind necesarã. Dacã în cele mai multe cazuri,
afirmã el, discuþia ºtiinþificã trebuie sã aibã în vedere mãcar actorii, valorile lor
ºi ameninþãrile apãrute la adresa acestora, propunerile ce stau la baza comparãrii
alternativelor politice nu pot neglija aspectele þinând de mijloace, costuri ºi durata
în timp a implicaþiilor deciziei în discuþie 40.
Poziþia securitãþii ca valoare identificatã printre altele este un aspect identificat
de David Baldwin ca relevant în discutarea acestui concept, la nivel individual,
familial, statal etc. El gãseºte trei mari abordãri prin care poate fi privitã aceastã
poziþie: securitatea ca valoare primarã (prime value), ca valoare cardinalã (core
value) sau ca valoare marginalã (marginal value), deosebite prin felul în care sunt
alocate resursele în asigurarea sa de cãtre actorul respectiv41.
Securitatea ca valoare primarã ar presupune cã în lipsa ei alte valori, precum
libertatea sau prosperitatea, nu pot fi atinse. Baldwin respinge acest punct de
vedere, afirmând cã, la fel ca pentru orice alt tip de resurse, ºi în cazul securitãþii
valoarea este datã de legea cererii ºi a ofertei – nu conteaz㠄cantitatea” de secu-
ritate, ci modul cum este ea privitã. Unei stãri de securitate absolutã, permanentã
nu i se mai acordã aceeaºi importanþã. În plus, oamenii au nevoie de oarecare
incertitudine, de provocãri, de riscuri42.
Nici perspectiva în care securitatea este valoarea cardinalã nu îl mulþumeºte pe
Baldwin. El spune cã, chiar dacã unele dintre dificultãþile de ordin logic ºi empiric
ale precedentului punct de vedere sunt depãºite, altele rãmân valide. În momentul
în care aceste valori sunt împãrþite în cardinale ºi non-cardinale, numai atingerii
valorilor cardinale le vor fi alocate resurse, nu ºi celorlalte43.
Lui Baldwin îi rãmâne astfel drept singur rãspuns posibil la întrebarea alocãrii
resurselor cea de-a treia perspectivã, a valorii marginale. Securitatea devine astfel

39. A. Wolfers (1952), „«National Security» as an Ambiguous Symbol”, p. 483.

40. D.A. Baldwin (1997), „The Concept of Security”, pp. 12-18.
41. Ibidem, p.18.
42. Ibidem, pp.18-19.
43. Ibidem, p. 19.
 CONCEPTUL DE „SECURITATE” 27

o valoare printre altele spre atingerea cãrora existã o competiþie pentru niºte
resurse limitate, ce le vor fi asigurate doar în mãsura în care rezultatele vor fi
considerate de naturã a justifica investiþia. Depinzând de context ºi de punctul
iniþial (de exemplu, de securitatea de care un stat se bucurã deja), resursele
dedicate securitãþii vor varia potrivit unei legi a scãderii, în conformitate cu
atingerea obiectivelor propuse în momentul iniþial al alocãrii (subject to the law
of diminishing returns)44.
Determinând astfel securitatea ca fiind doar una dintre valorile unei colecþii,
Baldwin se întoarce spre perspectiva neorealistã, mai ales la afirmaþia lui Waltz
cu privire la scopul fundamental al statelor de a supravieþui, ºi observã cã aceastã
condiþie rãmâne insuficient determinatã. Considerând securitatea drept o valoare
marginalã ºi pãstrând comparaþia fãcutã de Waltz între comportamentul statelor în
sistem ºi cel al firmelor pe o piaþã, Baldwin gãseºte aici o contradicþie. Raþiona-
litatea actorului presupusã de neorealism l-ar împiedica sã caute în permanenþã
securitatea, dincolo de punctul în care valoarea marginalã ar depãºi costurile
marginale. În acest fel, mecanismul prin care se ajunge la „dilema securitãþii” –
cel al cãutãrii individuale a punerii la adãpost – nu este unul la care se ajunge cu
necesitate, statele putând sã-i punã capãt din motive pur raþionale. Baldwin gãseºte
astfel cã securitatea nu este neapãrat un joc de sumã nulã45.
Am insistat asupra punctului de vedere al lui Baldwin întrucât acesta formuleazã
una dintre cele mai interesante teme de reflecþie asupra perspectivei neorealiste în
privinþa securitãþii. Folosind una dintre asumpþiile de bazã ale acestei teorii (raþiona-
litatea actorilor) ºi acceptând discuþia aºa cum este formulatã chiar de Waltz
(comparaþia cu firmele de pe piaþã), Baldwin identificã o incoerenþã importantã
din interiorul acestei teorii, de naturã a o împiedica sã explice, de exemplu,
comportamentele de cooperare (voi insista asupra acestei probleme în secþiunea
dedicatã instituþiilor internaþionale) sau mãcar pe cele neconflictuale.
O analizã a locului securitãþii în colecþia de valori a unui actor social lasã
descoperitã problema traducerii sale în acþiune politicã. În cele ce urmeazã, mã
voi concentra asupra uneia dintre cele mai subtile ºi convingãtoare explicaþii din
literaturã cu privire la acest proces, referindu-mã la teoria securitizãrii, propusã
de ªcoala de la Copenhaga. Identificând, dupã cum am arãtat mai sus, mai multe
obiecte de referinþã ale securitãþii, Buzan, Wæver ºi de Wilde construiesc un model
destinat analizãrii modului în care o problemã publicã devine una de securitate,
identificând un proces format din douã etape fundamentale. În prima dintre ele,
o chestiune este politicizatã (politicized – stadiu în care se presupune implicarea
deciziei guvernamentale ºi alocarea de resurse), ulterior ea fiind securitizatã
(securitized – respectând definiþia mai sus datã, problema este „prezentatã drept

44. Ibidem, pp. 19-21.

45. Ibidem, pp. 21-22.
28 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

o ameninþare existenþialã, necesitând mãsuri excepþionale ºi justificând acþiuni în

afara graniþelor normale ale procedurii politice” 46).
Buzan, Wæver ºi de Wilde observã c㠄înþelesul unui concept se gãseºte în
utilizarea sa”47, astfel încât „definiþia ºi criteriile exacte ale securitizãrii sunt
constituite prin stabilirea intersubiectivã a unei ameninþãri existenþiale cu o reliefare
(saliency) suficientã pentru a avea efecte politice substanþiale”48. Pentru cei trei
autori, o problemã este securitizatã în urma unui act de vorbire (speech act), con-
diþia fiind acceptarea sa ca atare de cãtre audienþã49, devenind o chestiune de maximã
prioritate. „[P]rin etichetarea sa [a unei probleme] drept una de securitate, un agent
pretinde o nevoie pentru ºi un drept de a o trata prin mijloace extraordinare.” 50
Reluând observaþia lui Wolfers cu privire la dimensiunea obiectivã ºi cea subiectivã
a securitãþii, aceºti autori insistã asupra faptului c㠄securitizarea, ca ºi politici-
zarea, trebuie înþeleasã drept un proces esenþialmente intersubiectiv”51. Ei resping
obiectivul proiectelor raþionaliste în determinarea exactã a conceptului, contestând
utilitatea politicã ºi analiticã a unui demers destinat „a încerca definirea «securitãþii
reale» în afara lumii politicului ºi a învãþa actorii sã înþeleagã termenul corect”52.
Trebuie observat faptul cã Buzan îºi pãstreazã mai vechea convingere cu privirea
la inutilitatea, dacã nu chiar pericolul definirii precise a conceptului de „securitate”,
ipoteza fluiditãþii acestuia fiind mult mai accentuatã teoretic decât cu aproape un
deceniu ºi jumãtate mai devreme53. Mult mai semnificativã pare însã modalitatea
în care se construieºte discursiv, printr-un proces intersubiectiv, abordarea securi-
tãþii. În mod cert, Buzan, Wæver ºi de Wilde marcheazã distanþarea întregii ªcoli
de la Copenhaga de realism, vizibilã chiar prin introducerea sectoarelor de
analizã, ºi se îndepãrteazã încã ºi mai mult de direcþia contemporanã a acestui
curent, folosindu-l însã ca referinþã intelectualã pe unul dintre fondatorii sãi,
Arnold Wolfers. În schimb, folosesc multe idei cunoscute de regulã din teoriile
constructiviste (în particular din cea cunoscutã drept „ªcoala de la Miami”,
datoritã importanþei acordate schimbului intersubiectiv de semnificaþii între agenþi
sociali prin actul de vorbire)54.

46. B. Buzan, O. Wæver, J. de Wilde (1998), Security. A New Framework for Analysis,
pp. 23-24.
47. Ibidem, p. 24.
48. Ibidem, p. 25. Sublinieri în original.
49. Ibidem.
50. Ibidem, p. 26. Subliniere în original.
51. Ibidem, p. 30.
52. Ibidem, p. 31.
53. Vezi B. Buzan (1984), „Peace, Power and Security: Contending Concepts in the Study of
International Relations”, ºi poziþia sa în aceastã chestiune, mai sus prezentatã.
54. „ªcoala de la Miami” este un nume generic folosit pentru desemnarea unui grup de cerce-
tãtori de orientare constructivistã din cadrul School of International Studies, University of
Miami, ºi Department of International Relations, Florida International University. Pentru
 CONCEPTUL DE „SECURITATE” 29

Teoria securitizãrii n-a scãpat, fireºte, de critici. I s-a reproºat, de exemplu, faptul
cã nu oferã o explicaþie pentru condiþiile în care o problemã poate fi securitizatã
sau, dimpotrivã, desecuritizatã (procesul opus, de scoatere a unei probleme din
discursul securitãþii), cercetarea empiricã oferind prea puþine date în domeniu.
De asemenea, teoria pare a fi construitã în jurul experienþei europene în dimen-
siunea sa societalã, fiind greu de folosit în spaþii precum cel al Asiei de Est, unde
orice analizã este tributarã perspectivei tradiþionale. Distincþia dintre politicizare
ºi securitizare (acest al doilea termen fiind o extremã a primului) rãmâne neclarã55.
La un nivel ce se adreseazã însuºi modului în care este construitã teoria securi-
tizãrii, Felix Ciutã observã cã, din punct de vedere hermeneutic, analizei contextului
i se acordã prea puþinã atenþie în aceastã abordare. O eventualã creºtere a acesteia
ar avea, în opinia lui Ciutã, douã importante consecinþe. Mai întâi, analiza
empiricã ar câºtiga în acurateþe, permiþând o mai bunã detaºare a problematicii
securitãþii. În al doilea rând, ar presupune abandonarea pretinsei neutralitãþi
normative, care este mai degrabã o piedicã în calitatea oricãrei interpretãri.
Judecata moralã nu poate fi detaºatã de evaluarea politicilor din domeniu56.
Din poziþia teoreticã sprijinitã de lucrare, consider îndreptãþitã observaþia lui
Ciut㠖 actele de vorbire sunt fãcute, întotdeauna, într-un context, ale cãrui caracte-
ristici sunt definitorii pentru semnificaþiile transmise. Voi reveni asupra acestei
probleme în secþiunile empirice ale studiului. În ceea ce priveºte relaþia dintre
normativitate ºi cercetare, distincþia dintre tradiþia explicativã ºi cea interpre-
tativã a ºtiinþelor sociale, aºa cum a fost expusã în introducere, devine importantã.
În linia weberianã, cercetãtorul este conºtient de faptul cã este parte a socialului,
astfel încât nu poate ignora aceastã legãturã. Pe de altã parte, dupã cum voi arãta,
nu pleacã de la ideea identificãrii celor douã planuri, astfel încât sã presupunã cã
propriile valori ar fi cele ale unui „bine” social. În paginile urmãtoare mã voi
referi în mai multe rânduri la aceastã legãturã dintre moralitate ºi interogarea
ºtiinþificã a lumii sociale.
Revenind la criticile aduse teoriei securitizãrii, voi face un comentariu cu o
întindere mai largã. În opinia mea, logica oricãrei cercetãri cere ca aceasta sã
rãmânã coerentã cu sine. Prin poziþionare epistemologicã, aceastã teorie poate fi

o prezentare generalã a ideilor de naturã a asigura tratarea unitarã a acestei ªcoli, vezi
Vendulka Kubálková, Nicholas Onuf, Paul Kowert (1998), „Constructing Constructivism”,
în Vendulka Kubálková, Nicholas Onuf, Paul Kowert (eds.), International Relations in a
Constructed World, M.E. Sharpe, Armonk, NY, Londra. Chiar dacã nu voi face pe parcursul
lucrãrii o prezentare generalã a acestei orientãri din interiorul constructivismului, voi folosi
acele studii ale teoreticienilor ataºaþi ei pe care le consider relevante pentru tema în discuþie.
55. Pentru o sintezã a criticilor de aceastã naturã aduse teoriei securitizãrii, formulatã de
Buzan, Wæver ºi de Wilde, vezi Ralf Emmers (2007), „Securitization”, în Alan Collins
(ed.), Contemporary Security Studies, Oxford University Press, Oxford, pp. 116-117.
56. Felix Ciutã (2009), „Security and the Problem of Context: A Hermeneutical Critique of
Securitisation Theory”, în Review of International Studies, 35, pp. 301-326.
30 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

consideratã, cel puþin din perspectiva acestei lucrãri, ca aflatã între realism ºi
constructivism. Doar aceastã atitudine atrage, în opinia mea, o întreagã colecþie
de inconsistenþe, pe care le consider inerente oricãrui demers ce încearcã sã
foloseascã avantajele teoretice ale douã orientãri extrem de diferite. ªi asupra
acestui aspect voi reveni în paginile urmãtoare.
Dincolo însã de critici ca cele de mai sus ºi de încadrarea într-un anumit
curent intelectual al ªcolii de la Copenhaga, remarcabil cu adevãrat la teoria
prezentatã mai sus este cã deschide o subtilã cale intelectualã pentru studierea
problematicii securitãþii. Perspectiva iese din tiparele tradiþionale ale gândirii în
domeniu, cantonatã în constatarea ºi negocierea aproape mecanicã a ameninþãrilor,
militare sau chiar politice, la adresa statului. Se poate spune cã, per ansamblu,
Barry Buzan, Ole Wæver ºi Jaap de Wilde au reuºit în efortul de a oferi un nou
cadru de analizã acestui domeniu de studiu, schimbându-l în mod esenþial.

Abordarea constructivistã a securitãþii

Am abordat în secþiunea anterioarã câteva dintre cele mai importante ºi interesante

discuþii din interiorul studiilor de securitate. Se observã cã cercetãtorii din domeniu
în general se distanþeazã de claritatea presupusã iniþial, câºtigul fiind în pro-
funzime ºi coerenþã ºtiinþificã. Dacã pânã acum accentul a cãzut pe perspectiva de
esenþã realistã, în cele ce urmeazã voi prezenta mai detaliat punctul de vedere
constructivist. Din acest punct de vedere, prezentarea teoriei securitizãrii lansatã
de ªcoala de la Copenhaga a avut ºi rolul de a facilita trecerea de la perspectiva
tradiþionalã, a intereselor clar definite ale actorilor, la cea a intersubiectivitãþii.
Este firesc ca discutarea abordãrii constructiviste în aceastã problematicã sã
porneascã de la câteva dintre cele mai importante critici aduse modalitãþii realiste
de abordare. Aºadar, începutul acestui capitol va fi dedicat perspectivei realiste,
urmând ca ulterior sã fie prezentate ºi discutate rãspunsurile constructiviste la
aceleaºi întrebãri fundamentale.
Observaþia de la care porneºte demersul meu este o afirmaþie extrem de des
întâlnitã cu privire la comportamentele actorilor sociali, iar în studiile de secu-
ritate sunt privilegiate statele, ca fiind determinate de alegerile, de preferinþele
acestora. Întrebarea care se ridicã este cum sunt ele definite de cãtre state. Altfel
spus, cum de ºtiu ce vor, cum de îºi aflã interesele? Teoriile raþionaliste precum
neorealismul ºi neoliberalismul, în pofida diferenþelor dintre ele 57, împãrtãºesc o
perspectivã prin care „preferinþele pot fi deduse imediat din condiþiile obiective

57. Voi discuta aceste diferenþe în momentul prezentãrii modului în care se raporteazã cele
douã grupuri de teorii la instituþiile internaþionale.
 CONCEPTUL DE „SECURITATE” 31

ºi caracteristicile materiale ale statului. Schimbãrile în preferinþele politice sau

apariþia unora noi sunt înþelese drept rãspunsuri faþã de schimbãrile din aceste
condiþii ºi caracteristici”58. Punctele de legãturã dintre aceste teorii – considerarea
actorilor drept raþionali, importanþa acordatã factorilor materiali ºi atenþia datã
structurii sistemului – se regãsesc astfel în aceastã idee. Postularea preferinþelor
ca neproblematice ºi deductibile din condiþii obiective este, în opinia Marthei
Finnemore, „cel puþin în parte o consecinþã a aspiraþiilor acestor cercetãtori de a
construi o teorie a politicii internaþionale generalizabilã ºi deductibil-derivatã pe
modelul ºtiinþelor economice sau ale naturii”59.
Observãm aici unul dintre cele mai importante observaþii aduse de pe poziþii
constructiviste – iar Martha Finnemore se încadreazã în aceastã tabãr㠖 cerce-
tãrilor de sorginte raþionalistã. Rãspunsul constructivist cu privire la emergenþa
intereselor statelor stã în legãtura acestora cu identitãþile. Pentru orice actor
social, nu existã interese în afara identitãþilor. Preferinþele sunt formulate în
funcþie de raportarea la lume. Identitãþile ºi interesele se definesc în cursul
interacþiunilor sociale60.
Cum apar interesele, adicã emergenþa lor, este o problemã. Ale cui interese –
este o alta. De ce ar avea statul – instituþie social㠖 interese sau identitãþi proprii?
Poate avea statul interese diferite de cele ale societãþii/elitei conducãtoare?
Constructiviºtii nu cad de acord asupra acestei probleme. Potrivit unei poziþii
coerente în cadrul orientãrii, obiectul de referinþã al acesteia nu poate fi statul. În
cele ce urmeazã, mã voi concentra mai întâi asupra acestei poziþii, pe care o
consider corectã în logica acestui curent teoretic, dupã care, în discuþia asupra
suveranitãþii, mã voi referi critic ºi la o abordare constructivistã statocentricã 61.
Plec de la ideea cã, în problematica securitãþii, „[o]ntologic, statul este un
instrument al securitãþii, iar indivizii umani sunt subiectul sãu”62. Generic vor-
bind, statul are identitatea pe care i-o conferã instrumental societatea care-l
construieºte. Statul nu poate exista în afara societãþii. Afirmaþiile de mai sus nu
trebuie interpretate ca negând existenþa situaþiilor în care apare un hiatus între stat

58. Martha Finnemore (1996), National Interests in International Society, Cornell University
Press, Ithaca, NY; Londra, p. 8.
59. Ibidem, p. 9.
60. Voi relua problema în momentul discutãrii teoretice a locului ºi rolului instituþiilor
internaþionale.
61. În momentul prezentãrii concepþiei lui Alexander Wendt, aºa cum apare ea în cartea sa din
1999, Social Theory of International Politics, Cambridge University Press, Cambridge,
voi comenta, pe parcursul lucrãrii, de mai multe ori poziþia acestui cunoscut reprezentant
al constructivismului din cel puþin douã motive: fiindcã este, probabil, unul dintre cei mai
influenþi teoreticieni din cadrul acestei abordãri, dar ºi pentru cã, în opinia mea, poziþia
sa, prin rolul acordat statului, este oarecum excentricã în interiorul curentului.
62. Bill McSweeney (1999), Security, Identity and Interests. A Sociology of International
Relations, Cambridge University Press, Cambridge, p. 85.
32 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

ºi societate, unul dintre obiectivele lucrãrii fiind tocmai cercetarea acestei relaþii
prin prisma securitãþii.
Reformulând întrebarea cu privire la obiectul de referinþã al securitãþii,
rãspunsul constructivist este cã aceasta este societatea, nu statul ºi nici indivizii,
tocmai datoritã asumãrii identitãþii colective. În termenii lui McSweeney, „[i]denti-
tatea nu este un fapt a societãþii, este un proces de negociere între oameni ºi
grupuri de interese”63. Societatea este mediul în care indivizii îºi negociazã
interesele ºi identitatea, le definesc la nivel social ºi le transformã, prin inter-
mediul statului, în politici, inclusiv de securitate. Nimic din ceea ce þine de sfera
politicului nu poate fi separat de social.
Constructivismul este o teorie (mai bine spus, o colecþie de teorii) de inspiraþie
weberianã asupra socialului, în care acesta apare drept un efect, de multe ori
neintenþionat, al conjugãrii alegerilor ºi eforturilor individuale. Este firesc astfel
ca ºi în discutarea securitãþii punctul de plecare sã fie individul, fapt care gene-
reazã, în cuvintele lui McSweeney, probleme suplimentare: „Întrebãrile sunt cum
se coaguleazã într-o imagine colectivã, clarã sau vagã, aceste diverse alegeri indi-
viduale ºi cum sunt rezolvate disputele despre identitate cu implicaþii în domeniul
securitãþii”64. Simpla postulare a unui complex de identitãþi la nivel social, de
naturã a susþine interesele identificabile instrumental la nivelul statului, nu e de
naturã a face mai simplã investigarea problematicii securitãþii.
McSweeney face astfel un reproº încercãrilor de esenþã realistã de a completa
„locurile virane” ale explicaþiei cu o perspectivã de naturã constructivistã. În
critica sa, McSweeney se referã la un studiu al cãrui prim autor este Ole Wæver65.
Din raþiuni legate de logica lucrãrii de faþã, voi discuta o asemenea încercare pe baza
unui alt text reprezentativ pentru cercetãtorii grupaþi în ªcoala de la Copenhaga,
Regions and Powers, semnat de Buzan ºi Wæver66.
Am în vedere noþiunea de „complex regional de securitate”, care, în ochii celor
doi autori, desemneaz㠄un set de unitãþi ale cãror procese majore de securitizare,
desecuritizare sau ambele sunt atât de interconectate, încât problemele lor de secu-
ritate nu pot fi în mod rezonabil analizate sau rezolvate separat unele de altele”67 .
Aceste „substructuri durabile”, folosite ca referenþiale pentru „a identifica ºi a

63. Ibidem, p. 73.

64. Ibidem, p. 77.
65. Titlul pe care îl are în vedere Bill McSweeney este Ole Wæver, Barry Buzan, Morten
Kelstrup, Pierre Lemaitre ºi David Carlton (1993), Identity, Migration and the New
Security Agenda in Europe, Pinter, Londra.
66. Barry Buzan, Ole Wæver (2003), Regions and Powers. The Structure of International
Security, Cambridge University Press, Cambridge.
67. Ibidem, p. 44. O primã definiþie a termenului este datã în B. Buzan (1983), People, States,
and Fear, p. 106. Cea de faþã o reproduce pe cea care apare în B. Buzan, O. Wæver, J. de
Wilde (1998), Security. A New Framework for Analysis, p. 201.
 CONCEPTUL DE „SECURITATE” 33

evalua schimbãrile la nivel regional”, sunt definite în funcþie de patru variabile

prin care se urmãresc continuitatea ºi schimbarea ºi pot fi folosite pentru a
distinge între schimbãrile importante de cele mai puþin semnificative 68. Aceste
patru variabile sunt graniþele prin care complexele sunt separate de vecini;
structura anarhicã, cerinþa fiind ca un astfel de ansamblu sã fie compus din douã
sau mai multe unitãþi autonome; polaritatea, adicã distribuþia puterii între unitãþi;
ºi construcþia socialã, ce urmãreºte modelele de (in)amiciþie dintre unitãþi69.
Modelul teoretic construit de Buzan ºi Wæver prezintã avantajul de a le
permite ieºirea din cadre regionale deterministe, un singur stat putând aparþine
simultan mai multor asemenea complexe. În plus, permite cercetãtorului sã
urmãreascã la nivel regional o evoluþie a preocupãrilor de securitate ale unitãþilor.
În ansamblul sãu, teoria construitã în jurul acestor complexe regionale reprezintã
un exemplu pentru modul în care se înþelege actualmente extinderea conceptului
de „securitate” la un nivel de analizã intermediar între cel al statului ºi cel sistemic.
Ca intenþie, Buzan ºi Wæver încearcã sã pãstreze cadrele unei analize de tip realist
(„graniþe”, „anarhie”, „polaritate”), la care sã adauge ideea studierii patternurilor
interacþiunii, variabilã importatã din constructivism. Demersul celor doi autori
poate fi interpretat ca un efort de adaptare a modelului realist la conjunctura
politicã ºi intelectualã post-Rãzboi Rece.
Meritele modelului sunt evidente, putând fi folosit ºi pentru situaþii mai puþin
convenþionale pentru analizele de tip realist. Limitele sale sunt date, în opinia mea,
chiar de intenþia efortului intelectual, cea de sintezã între teorii cu fundamente
epistemologice ºi instrumentare metodologice diferite. Pe de o parte, este acceptatã
ideea de construcþie socialã, dar pe de alta se presupune cã aceste modele sunt
suficient de stabile pentru a fi presupuse drept obiective 70. Ridicã probleme
speciale luarea în considerarea a unui factor sau a altuia, identificarea obiectelor
de referinþã ale securitãþii (prin cercetarea relaþiei stat-societate), modul în care
se formeazã aceste patternuri ºi în care se pot eventual schimba etc. Ca sã dau
doar un exemplu, una dintre ideile fundamentale ale constructivismului – cea de
negociere permanentã a intereselor ºi identitãþilor la nivel social – nu se poate
studia prin acest model. Generic vorbind, se poate spune cã modelul propus de
Buzan ºi Wæver este, de fapt, greu utilizabil pentru situaþiile în care devine
necesarã cercetarea dinamismului unor asemenea complexe.
Întorcându-mã la observaþiile lui McSweeney, acestea se pot aplica ºi teoriei
complexelor de securitate. Neglijând investigarea identitãþilor, a evoluþiei lor, a

68. B. Buzan, O. Wæver (2003), Regions and Powers, p. 53.

69. Ibidem.
70. Vezi, în acest sens, ºi B. Buzan, O. Wæver, J. de Wilde (1998), Security. A New Framework
for Analysis, pp. 34-35. Problemele epistemologice speciale ridicate de ªcoala de la
Copenhaga sunt semnalate ºi comentate în D. Mutimer (2007), „Critical Security Studies:
A Schismatic History”, pp. 60-62.
34 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

relaþiilor dintre ele, problemele sunt doar postulate, fãrã a oferi însã deschiderea
necesarã interogãrii lor. Din perspectivã teoreticã, Buzan ºi Wæver adaugã
societatea statului pe lista obiectelor de referinþã ale securitãþii, fãrã a cerceta
însã mai departe legãtura dintre ele etc. Fãrã a ieºi din gândirea statocentricã, nu
pot formula de fapt o perspectivã de naturã a origina preocupãrile de securitate la
nivel social. Chiar dacã, dupã cum am arãtat în discuþia dedicatã teoriei securi-
tizãrii, ªcoala de la Copenhaga a oferit o perspectivã asupra securitãþii bazatã pe
practicile intersubiective ale actorilor manifestate prin discurs, aceastã teorie
ulterioarã a complexelor regionale pare a neglija asumpþiile fãcute atunci, repozi-
þionând importanþa schimburilor, în sensul diminuãrii acestora. Trebuie punctat
însã încã o datã ºi ceea ce pare a fi meritul cel mai important al acestei teorii, în
genere al cercetãrii ªcolii de la Copenghaga, al contribuþiei aduse la extinderea
conceptului de „securitate” ºi al ieºirii din cadre de gândire din ce în ce mai
inadecvate la realitatea politicã71.
Poziþia constructivistã cea mai influentã ºi mai des întâlnitã postuleazã cã facto-
rilor materiali trebuie sã li se alãture, în orice efort de analizã a relaþiilor interna-
þionale, ºi cei culturali ºi instituþionali 72. În construirea politicilor de securitate,
statele evolueazã într-un mediu internaþional cultural organizat, afirmã Jepperson,
Wendt ºi Katzenstein, pe cel puþin trei straturi. Primul dintre acestea este cel
formalizat în instituþii internaþionale, al doilea cuprinde o „culturã politicã mondialã”,
ce cuprinde de la norme internaþionale, precum suveranitatea, la discursul politic
transnaþional, iar al treilea are în vedere modelele (in)amiciþiei internaþionale73.
Autorii mai sus menþionaþi identificã trei moduri în care mediul cultural
internaþional contribuie la formarea identitãþilor statelor ºi prin aceasta a intere-
selor lor ºi a politicilor de securitate. În primul rând, este vorba despre aºteptãrile
lor de a supravieþui ca entitãþi politice, de unde ºi importanþa acordatã normei
suveranitãþii. O altã influenþã este posibilitatea ca acest mediu sã schimbe caracterul
statalitãþii ºi, ca o consecinþã, sã schimbe perspectiva asupra rãzboiului. În fine,
mediul cultural contribuie la schimbarea identitãþii asumate a statelor, ceea ce duce
în mod firesc la formarea unor noi interese ºi, prin urmare, a unor noi politici
(exemplele date, pe baza studiilor din literaturã, privesc, de exemplu, modul în
care þãri precum Japonia ori Germania au devenit state orientate spre comerþ sau

71. B. McSweeney (1999), Security, Identity and Interests, pp. 73-78.

72. Folosesc aici o distincþie din interiorul constructivismului, care împarte cercetãtorii acestei
abordãri, potrivit celei mai folosite formule, în „moderaþi” ºi „radicali”, în funcþie mai
ales de importanþa pe care o acordã factorilor materiali. În cele ce urmeazã, îi voi discuta
în particular pe „moderaþi”, din douã motive. Primul este legat de influenþa teoreticã, mult
mai mare decât în cazul celor „radicali”, iar al doilea este cã, personal, nu cred cã factorii
materiali ar putea fi eliminaþi din demersurile ºtiinþifice ale domeniului.
73. Ronald L. Jepperson, Alexander Wendt, Peter J. Katzenstein (1996), „Norms, Identity,
and Culture in National Security”, în Peter J. Katzenstein (ed.), The Culture of National
Security: Norms and Identity in World Politics, Columbia University Press, New York, p. 34.
 CONCEPTUL DE „SECURITATE” 35

explicarea menþinerii participãrii Franþei, spre deosebire de Marea Britanie, la

Sistemul Monetar European, în virtutea faptului cã este membru forndator) 74.
Identitatea actorilor este, afirmã Jepperson, Wendt ºi Katzenstein, o legãturã
„crucial㔠între structurile mediului ºi interese. Înþelesul termenului, importat
din psihologie, s-ar referi la imaginile individualitãþii (ale „sinelui”), proiectate
ºi formate prin relaþiile cu „celãlalt”: „Astfel, termenul (prin convenþie), se referã
la imagini construite reciproc ºi în evoluþie ale sinelui ºi celuilalt”75.
Consider cã este momentul sã iniþiez aici o discuþie asupra termenului de
„identitate” ºi a relaþiei sale cu „interesul” actorilor. Mai întâi, voi observa, alãturi
de cei trei autori discutaþi pânã acum, cã putem vorbi despre cel puþin douã forme
fundamentale ale identitãþii. Avem, mai întâi, o identitate intrinsecã a actorului –
pe care, în limbajul teoriei jocurilor, cei trei o vãd drept „exogenã la joc” – ºi una
relaþionalã, constituitã chiar prin joc76. Fãcând aceastã distincþie, iau în considerare
o celebrã afirmaþie a lui Wendt, care declarã c㠄identitãþile sunt baza intereselor”77
ºi, încã mai clar, „interesele sunt dependente de identitãþi”78. În ceea ce mã
priveºte, consider cã ideea unei pluralitãþi a identitãþilor este corectã, depinzând
de natura relaþiei cu „celãlalt”. Nu pot însã fi de acord cu ideea originãrii unic
determinate a intereselor în identitãþi.
Sunt mai multe observaþii de naturã a susþine afirmaþia de mai sus. În primul
rând, simpla recunoaºtere a mai multor identitãþi, cu origini diferite, poate
îndemna cercetãtorul sã se întrebe care este subiectul real al discuþiei. Bill
McSweeney identificã mai multe argumente de naturã a pune sub semnul întrebãrii
o tezã ca aceea de mai sus. El noteazã cã interesele pot duce la construirea
identitãþilor. În acest sens, cazul Uniunii Europene este elocvent – pe linia
neofuncþionalistã a lui Ernst Haas, se poate susþine ideea cã, în aceastã situaþie,
interesele au dus la formarea unei noi identitãþi, prin „revãrsarea” loialitãþilor,
aºteptãrilor ºi activitãþilor politice 79. Pe de altã parte însã, cercetarea acestui caz

74. Ibidem, pp. 35-36.

75. Ibidem, p. 59.
76. Ibidem. Precizarea apare ca referinþã, nota 85. Chiar dacã cei trei nu o afirmã cu claritate,
distincþia trimite la celebra diferenþiere fãcutã de G.H. Mead, pentru care „Sinele” (Self)
se compune dintr-o parte imuabilã (I) ºi una supusã schimbãrii în urma interacþiunilor
(Me). Influenþa unor curente sociologice precum al ªcolii de la Chicago ºi ale moºteni-
torilor acestuia, de felul interacþionismului simbolic, în formularea perspectivei constructi-
viste este, o datã în plus, evidenþiatã.
77. Alexander Wendt (1992), „Anarchy is what States Make of It: The Social Construction of
Power Politics”, în International Organization, 46 (2), p. 398.
78. Alexander Wendt (1994), „Collective Identity Formation and the International State”, în
American Political Science Review, 88 (2), p. 385
79. B. McSweeney face trimitere la teoria „revãrsãrii” a lui Ernst B. Haas, probabil cea mai
convingãtoare din domeniu, care explicã faptul cã statele devin din ce în ce mai integrate
datoritã succesului unor proiecte punctuale, trecând treptat de la nivelurile tehnice la cele
politce. Ernst B. Haas (1968), The Uniting of Europe: Political, Social, and Economic
36 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

are câteva merite importante, iar McSweeney noteazã trei dintre ele: accentul
pus pe originea socialã a intereselor, dimensiunea externã ºi internã a formãrii
identitãþii colective, precum ºi posibilitatea falsificãrii teoriei centrate pe „revãrsare”80.
Discuþia cu privire la relaþia dintre „interese” ºi „identitãþi” ridicã o întrebare
suplimentarã: ale cui interese, ale cui identitãþi? Pe linia lui Wendt, rãspunsul cel
mai simplu ar fi cã statul – actor unitar – este cel care-ºi defineºte interesele pe baza
identitãþii81. Din perspectiva acestei lucrãri, consider însã cã asumarea unei simili-
tudini între stat ºi societate este o eroare. Putem identifica situaþii în care statul ºi
societatea sunt convergente, dar ºi cazuri în care nu sunt. De aceea, cred cã luarea
în considerare doar a statelor în discutarea securitãþii, fie aceasta în calitate de
obiect de referinþã sau de agent, este o problemã care trebuie tratatã separat, de la
caz la caz. (În genere, putem presupune ideea convergenþei în condiþiile în care avem
de-a face cu ceea ce numeºte Buzan „state puternice”, dar nu exclusiv. Existã multe
situaþii în care acþiunile statelor, fie acestea ºi puternice, transformate în politici, se
delegitimeazã în timp, elitele fiind puse în situaþia de a face o alegere: fie continuã
sã urmeze o cale din ce în ce mai puþin popularã, fie schimbã abordarea problemei,
redefinind sau reordonând interesele statului. O lungã colecþie de exemple, precum
intervenþia americanã în Vietnam, este de naturã a susþine o asemenea afirmaþie.)
În principiu consider cã, datã fiind presupusa calitate a statului de instrument
raþional, putem afirma cã societatea este cea care îºi defineºte identitatea, iar
interesele sunt identificate ºi urmãrite de cãtre stat. Relaþia însã nu este urmatã cu
necesitate, dupã cum voi arãta chiar în aceastã lucrare, existând situaþii în care
rolurile nu sunt pãstrate.
Pe baza celor de mai sus, îmi menþin observaþia potrivit cãreia nu este demon-
strabilã ideea lui Wendt potrivit cãreia identitãþile ar fi „baza intereselor”, astfel
încât nu o împãrtãºesc. Cred cã este mult mai adecvatã ºi mai intim legatã de
spiritul abordãrii constructiviste presupunerea unei relaþii biunivoce. Pe parcursul
acestei lucrãri voi considera cã interesele ºi identitãþile se aflã într-o relaþie de
definire ºi determinare reciprocã, fiind co-constitutive, în sensul cã se definesc
dinamic unele pe celelalte.

Forces, 1950-1957, Stanford University Press, Stanford, CA. Voi insista asupra subiectului
în momentul discutãrii comunitãþilor de securitate.
80. B. McSweeney (1999), Security, Identity and Interests, pp. 126-137. Capitolul poartã
sugestivul nume „The Limits of Identity Theory”. Pentru discuþia asupra teoriei neofuncþio-
naliste, vezi pp. 132-137.
81. Wendt este foarte explicit în aceastã privinþã, dupã cum reiese din definiþia pe care o dã
constructivismului: „Constructivismul este o teorie structuralã a sistemului internaþional
care face urmãtoarele afirmaþii fundamentale (core claims): (1) statele sunt principalele
unitãþi de analizã pentru teoria politicã internaþionalã; (2) structurile-cheie în sistemul de
state sunt intersubiective, mai degrabã decât materiale; (3) identitãþile ºi interesele statelor
sunt în mare mãsurã construite de aceste structuri sociale, mai degrabã decât date exogen
sistemului de cãtre natura umanã sau politica intern㔠– A. Wendt (1994), „Collective
Identity Formation and the International State”, p. 385.
 CONCEPTUL DE „SECURITATE” 37

Presupunerea unei pluralitãþi a identitãþilor asumate ºi construite social ºi a

dinamismului acestora nu este specificã doar constructivismului, aceasta fiind
poziþia susþinutã în genere de abordãrile post-pozitiviste, între care ºi multe dintre
cele grupate sub termenul de „studii critice”. Multitudinea de identitãþi cu care
opereazã indivizii sunt construite social. Vorbind de pe poziþii feministe, Marysia
Zalewski ºi Cynthia Enloe descriu politica identitarã drept „un proces în care atât
persoana care cautã sã rãspundã la întrebarea «Cine sunt?» cât ºi ceilalþi, care vor
sã influenþeze rãspunsul, se trag ºi se împing unii pe alþii, folosind adesea resurse
inegale”82. O primã observaþie în legãturã cu aceastã afirmaþie se referã la accentul
pus pe diferenþa de resurse folosite în relaþiile dintre cele douã categorii de actori
ºi astfel pe relaþia de putere dintre ei, abordare solidarã cu întreaga tradiþie a
teoriilor critice83. Mult mai importante pentru studiul de faþã sunt însã originea
socialã a identitãþilor ºi natura lor dinamicã.
Tradiþia feminismului ºi/sau componenta marxistã a teoriilor critice (demersul
celor douã autoare poate fi privit prin ambele prisme) deþin o importantã dimen-
siune militantã, de implicare activã în îndreptarea nedreptãþilor lumii, iar implicaþiile
unei perspective precum cea de mai sus asupra Relaþiilor Internaþionale sunt
notabile. Luând în considerare o pluralitate a identitãþilor, centralitatea statului ca
referenþialã în întregul domeniu devine încã ºi mai chestionabilã. Zalewski ºi Enloe
definesc noua agendã a studiilor de securitate, mai ales în ochii cercetãtorilor
occidentali, ca referindu-se nu la stat ºi suveranitatea acestuia, manifestatã în
particular prin acumularea de putere militarã, aºa cum era fãcutã în mod tradi-
þional, ci la „societãþi ºi complexele ºi fluidele lor reþele de identitãþi”84, care,
fireºte, nu se încadreazã cu necesitate în interiorul frontierelor entitãþilor politice.
Voi insista însã ºi pe o altã nuanþã, pe care o consider importantã, a construirii
identitãþilor, dupã cum este descrisã de Zalewski ºi Enloe. Chiar dacã nu-mi
însuºesc punctul de vedere feminist ºi/sau marxist al celor douã cercetãtoare,
susþin însã perspectiva dinamicã propusã în cadrul acestei probleme, existentã în
pofida unei relaþii asimetrice dintre douã tipuri de actori. Uºor diferitã, ea este

82. Marysia Zalewski, Cynthia Enloe (1995), „Questions about Identity in International
Relations”, în Ken Booth, Steve Smith (eds.), International Relations Theory Today, Polity
Press, Cambridge, p. 282.
83. Amintesc aici de celebra distincþie introdusã de Robert Cox în 1981, într-un articol apãrut
iniþial în Millenium ºi republicat ulterior. „Teoria este întotdeauna pentru cineva ºi pentru
un scop”, afirmã Cox. El deosebeºte între „teorii de rezolvare a problemelor” (problem-solving
theories), care nu fac, de fapt, decât sã legitimeze starea de lucruri, ºi „teorii critice”
(critical theories). Aceastea din urmã ar trebui, pe linia intelectualã ºi politicã a lui
Antonio Gramsci, sã propunã mijloacele de îndreptare a nedreptãþilor lumii. Declaraþia de
mai sus poate fi gãsitã în Robert W. Cox (1986), „Social Forces, States and World Orders:
Beyond International Relations Theory”, în Robert O Keohane (ed.), Neorealism and Its
Critics, Columbia University Press, New York, p. 207.
84. M. Zalewski, C. Enloe (1995), „Questions about Identity in International Relations”
p. 284.
38 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

reductibilã, cel puþin în cazul de faþã, la bine-cunoscuta problem㠄agent-structurã”.

În continuare, mã voi concentra asupra acesteia ºi o voi privi prin prisma dife-
renþelor dintre curentul constructivist, pe de o parte (poziþie care poate fi întâlnitã,
însã, în multe teorii postpozitiviste sau critice), ºi cele raþionaliste, neorealismul
ºi neoliberalismul, pe de alta.
Din perspectivã raþionalistã, cercetãtorul care insistã cel mai mult asupra
problemei structurãrii sistemului internaþional este Kenneth Waltz. El priveºte
sistemul ca fiind compus dintr-o structurã ºi unitãþi aflate în interacþiune. „Structura
reprezintã componenta la nivelul sistemului în ansamblu, care face cu putinþã sã
concepem sistemul ca pe un întreg.”85 Ca elemente definitorii ale structurii,
Waltz identificã principiul de ordonare (ierarhic sau anarhic), specificul funcþiilor
unitãþilor (agenþiile interne sunt diferenþiate ca atribuþii, însã unitãþile sistemului
internaþional sunt similare funcþional) ºi distribuþia capabilitãþilor între unitãþi 86.
Ceea ce se numeºte „agent” ar fi, în perspectiva lui Waltz, unitatea, adicã statul.
Acþiunea acestuia este ghidatã de interesul egoist al autoajutorãrii ºi îngrãditã de
condiþiile structurale, adicã de partea care-i revine prin distribuþia capabilitãþilor.
„Structura este observabilã, ireductibilã, eficient㔠87 – aºa apare structura din
abordarea lui Waltz. Abordarea privilegiazã structura ca factor explicativ, marja
de acþiune a agentului fiind una foarte limitatã.
Aceastã perspectivã asupra relaþiilor internaþionale reuºeºte sã explice foarte
bine cum stau lucrurile, dar nu ºi de ce ºi cum se schimbã. Waltz îºi propune sã
studieze nivelul sistemic. El afirmã c㠄propoziþiile referitoare la nivelul unitãþilor
nu sunt valabile pentru fenomenele observate la nivel sistemic” 88. Concepþia
epistemologicã staticã este asumatã de Waltz: „În interiorul unui sistem, o teorie
explicã revenirile ºi repetiþiile, iar nu schimbarea”89. (Trebuie amintit ºi faptul cã,
într-un rãspuns ulterior dat criticilor sãi, Waltz pare a-ºi nuanþa poziþia, acceptând
un rol mai mare pentru unitãþile care acþioneazã în interiorul structurii, care sunt
cele care îi determinã schimbarea/transformarea. Chiar dacã structurile au un rol
major în definirea comportamentelor statelor, acþiunilor acestora li se poate
opune rezistenþã90.)
Schimbând perspectiva, tradiþia weberianã îndeamnã însã la un punct de vedere
potrivit cãruia agenþia ºi structura pot fi analizate separat, dar „fiecare este realizatã

85. K.N. Waltz, Teoria politicii internaþionale, p. 119.

86. Ibidem, p. 145.
87. Harry D. Gould (1998), „What Is at Stake in the Agent-Structure Debate?”, în Vendulka
Kubálková, Nicholas Onuf, Paul Kowert (eds.), International Relations in a Constructed
World, M.E. Sharpe Armonk, NY, Londra, p. 84.
88. K.N. Waltz, Teoria politicii internaþionale, p. 107.
89. Ibidem, p. 108.
90. Kenneth N. Waltz (1986), „Reflections on Theory of International Politics: A Response
to My Critics”, în Robert O. Keohane (ed.), Neorealism and Its Critics, Columbia
University Press, New York, p. 343.
 CONCEPTUL DE „SECURITATE” 39

ºi tradusã în actualitate în ºi prin cealaltã”91, fiind „douã feþe ale aceleiaºi monede
ontologice, nu douã entitãþi din care uneia din ele i se poate acorda a priori
prioritate asupra celeilalte”92. Aceste formulãri ale lui McSweeney, ce folosesc
drept referinþe intelectuale opere precum cea a lui Giddens sau cele din cadrul
etnometodologiei93, exprimã o teorie numitã a „structurãrii” (structuration theory)
ºi sunt împãrtãºite de o bunã parte a celor care se definesc drept constructiviºti 94.
Alexander Wendt, de exemplu, considerã c㠄structurile sociale sunt ontologic
dependente de, ºi prin aceasta constituite prin, practicile ºi autoînþelegerile
actorilor, iar puterile ºi interesele acestor actori, la rândul lor, sunt constituite ºi
astfel explicate de structuri”95.
Ca relaþie ontologicã, structurile ºi agenþii se „co-determinã”. În termenii lui
Gould, agenþii ºi structurile „se constituie unii pe alþii. Simultan, agenþii ºi
structura se fac posibili ºi se constrâng reciproc”96. Structura are existenþa
conferitã de observator: „Structura existã în ochii minþii. Structurile existã pentru
cã agenþii vãd tipare cãrora le atribuie structurã”97. O poziþie constructivist㠖 chiar
dacã diferit㠖 apãrã ºi Wendt, care afirmã c㠄structurile sociale sunt rezultatul
consecinþelor intenþionate ºi neintenþionate ale acþiunii umane, la fel cum aceste
acþiuni presupun sau sunt mediate de un context structural ireductibil” 98.
Fãrã a intenþiona o prezentare amãnunþitã a poziþiilor celor douã mari grupuri
teoretice în privinþa problemei agent-structurã99, chiar ºi o prezentare sumarã
trebuie sã aminteascã de diferenþa importantã dintre semnificaþiile termenului de
„structurã”. Pentru raþionaliºti, structura este definitã în primul rând în termeni

91. B. McSweeney (1999), Security, Identity and Interests, p. 139.

92. Ibidem, p. 143.
93. McSweeney îl citeazã în aceastã problemã mai ales pe Anthony Giddens (1967), New Rules
of Sociological Method, Hutchinson, Londra ºi (1984), The Constitution of Society:
Outline of the Theory of Structuration, Polity Press, Cambridge, iar din etnometodologie
cu deosebire pe Harold Garfinkel (1967), Studies in Ethnomethodology, Prentice Hall,
New Jersey.
94. H.D. Gould identificã cel puþin dou㠄ºcoli” de gândire asupra acestei probleme în
interiorul constructivismului. Una este cea a lui Giddens, cealaltã urmeazã linia lui Onuf,
care insistã asupra importanþei regulilor, aºa cum sunt privite în filosofia lingvisticã. Pentru
mai multe amãnunte, vezi H.D. Gould (1998), „What Is at Stake in the Agent-Structure
Debate?”, mai ales pp. 80-82.
95. Alexander Wendt (1987), „The Agent-Structure Problem in International Relations Today”,
în International Organization, 41 (3), p. 359.
96. H.D. Gould (1998), „What Is at Stake in the Agent-Structure Debate?”, p. 80.
97. Ibidem, p. 83. Subliniere în original.
98. A. Wendt (1987), „The Agent-Structure Problem in International Relations Today”, p. 360.
99. Dupã cum se poate observa ºi din definiþiile oferite, existã mai multe poziþii constructiviste
în cercetarea relaþiei dintre agent ºi structurã. În ceea ce priveºte lucrarea de faþã, din
motive evidente am optat pentru o perspectivã minimalã comunã, de naturã a oferi o
imagine teoreticã cât mai unitarã. Pentru o privire de ansamblu, fãcutã de pe poziþii
constructiviste, vezi H.D. Gould (1998), „What Is at Stake in the Agent-Structure Debate?”.
40 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

materiali, contând mai cu seamã distribuþia de putere. Pentru constructiviºti,

structurile sociale sunt definite de înþelesuri împãrtãºite, aºteptãri ºi cunoaºtere,
iar resursele materiale dobândesc semnificaþie prin cunoaºtere, ele manifes-
tându-se exclusiv prin practicã100. Ideea apare încã mult mai clarã în formularea
lui Nicholas Onuf: „Orice model stabil de reguli, instituþii ºi consecinþe neinten-
þionate oferã societãþii o structurã, recognoscibilã astfel de orice observator” 101.
Din punct de vedere al logicii asumpþiilor, constructivismul apare drept o
abordare ce postuleazã rolul agenþilor în definirea unei realitãþi sociale structurate,
pe care o schimbã în permanenþã. Paul Kowert, un cercetãtor ce îl urmeazã, alãturi
de întreaga ªcoalã de la Miami, pe Nicholas Onuf în abordarea sa de ordin lingvistic
în construirea identitãþilor, oferã un exemplu de analizã constructivistã în formarea
identitãþilor naþionale. Exemplul preferat este cel al limbajului; el afirmã cã
teoria constructivistã asupra identitãþilor „nu prescrie nici un set particular de
categorii sau identitãþi. Pur ºi simplu recunoaºte cã limba funcþioneazã în parte în
sensul constrângerii experienþelor necategorizate ºi le transformã în înþelesuri
categorizate. Pentru ca limba sã funcþioneze, trebuie sã existe categorii. Dar depinde
de agenþi sã determine ce categorii” 102.
Kowert foloseºte drept studiu de caz criza Suezului ºi mai ales modul în care
aceasta a apãrut ºi a fost gestionatã prin identitatea colectivã acordatã atât Sinelui,
cît ºi Celuilalt de liderii britanici ºi egipteni, ºi se foloseºte de cercetãri din
domeniul psihologiei sociale pentru a-ºi susþine poziþia. Cred cã mai multe lucruri
din cele atinse de Kowert meritã subliniate din perspectiva relevanþei pentru
lucrarea de faþã. Am în vedere perspectiva propusã cu privire la formarea
identitãþii colective (statul-naþiune este, în fapt, expresia unei colectivitãþi politice
ce-ºi afirmã astfel identitatea ºi interesele), dinamica acestor identitãþi ºi interese,
relaþia biunivocã dintre agent ºi structurã etc.
În plus faþã de aceste afirmaþii, deja susþinute în lucrarea de faþã, Kowert
identificã, prin intermediul abordãrii lingvistice pe care o sprijinã, ºi un alt avantaj
oferit cercetãrilor: este vorba de relaþia dintre nivelurile de analizã, legate de
constructivism. Prin intermediul limbajului, respectarea regulilor formulate poate
fi cerutã altor grupuri, celui de apartenenþã acordându-i-se loialitate. Limbajul
transleazã înclinaþiile individuale spre social, inclusiv la cel internaþional 103.

100.Alexander Wendt (1995), „Constructing International Politics”, în International Security,

20 (1), pp. 73-74.
101. Nicholas Onuf (1998), „Constructivism: A User’s Manual”, în Vendulka Kubálková,
Nicholas Onuf, Paul Kowert (eds.), International Relations in a Constructed World, M.E.
Sharpe, Armonk, NY, Londra, p. 61. Subliniere în original.
102.Paul Kowert (1998), „Agent versus Structure in the Construction of National Identity”, în
Vendulka Kubálková, Nicholas Onuf, Paul Kowert (eds.), International Relations in a
Constructed World, M.E. Sharpe, Armonk, NY, Londra, p. 106.
103.Ibidem, p. 109.
 CONCEPTUL DE „SECURITATE” 41

„Astfel, agenþilor la toate nivelurile li se conferã înþelesuri pentru cã indivizii îºi

conferã identitate lor ºi instituþiilor care-i reprezintã (precum statul naþiune).”104
Identitatea naþionalã coerentã presupusã de mulþi cercetãtori este de multe ori înºe-
lãtoare, un asemenea concept cu greu putând fi conceput drept neutru valoric 105.
Se poate observa cã, în toate problemele studiate, constructivismul postuleazã
dinamismul contextului în care interacþiunile dintre agenþi au loc, prezentându-se
drept o teorie pentru care socialul nu poate fi cercetat fãrã asumarea schimbãrii.
În cuvintele lui McSweeney, „instabilitatea nu este o barierã; este cheia înþelegerii
acþiunii sociale ºi a explicãrii faptului de la sine înþeles cã nu vom putea niciodatã
reuºi sã generãm tipul de explicaþii stabile ale comportamentului uman susþinute
de obiectiviºtii ce aspirã la cunoaºtere cumulativã”106.
Fãcând o încercare de a rezuma argumentele de mai sus ºi de a le sintetiza, o
privire comparativã asupra teoriilor raþionaliste ºi a celei constructiviste aratã
douã moduri diferite, ontologic, epistemologic ºi metodologic, de abordare a
domeniului. Deosebiri precum cele în considerarea raþionalitãþii actorilor, a
genezei intereselor ºi identitãþilor lor, a relaþiei agent-structurã sau a alegerii între
perspectiva staticã sau, dimpotrivã, dinamicã a socialului oferã, din punctul meu
de vedere, imagini diferite asupra Relaþiilor Internaþionale ºi, în mod necesar, în
tratarea securitãþii.
Schimbând termenul de referinþã al comparaþiei cu alte puncte de vedere, o sã
observ cã, parþial, perspectiva constructivistã poate fi înglobatã în cea a studiilor
critice asupra securitãþii, împãrtãºind cu acestea multe dintre criticile aduse
viziunii materialiste, statocentrice ºi structurale specifice neorealismului. Din
acest motiv, consider cã este utilã definirea diferenþelor dintre aceste abordãri
alternative ºi neorealism.
În acest demers, voi relua o afirmaþie: termenul de „studii critice” este, pe de
o parte, elcovent pentru atitudinea generalã a unui grup de cercetãtori („critici”
la adresa concepþiilor dominante), iar pe de altã parte înºelãtor, întrucât grupeazã
cercetãtori de orientãri foarte diferite. În ceea ce priveºte deosebirile dintre aceste
studii ºi cele pe care le criticã, Keith Krause ºi Michael Williams le sintetizeazã
în trei afirmaþii fundamentale. Mai întâi, din punctul de vedere al studiilor critice
este respinsã asumpþia potrivit cãreia este posibilã o cunoaºtere „obiectiv㔠a
subiecþilor, structurilor ºi practicilor politice, întrucât nu existã o lume obiectivã,
separatã de construcþia sa colectivã de cãtre observatori sau actori. În al doilea
rând, cercetarea nu se poate lipsi de metodele interpretative, de naturã a investiga
înþelesurile practice cu care opereazã actorii în organizarea ºi, eventual, schimbarea
lumii. În fine, scopul teoriei nu trebuie sã fie cãutarea predicþiilor în contextul

104. Ibidem.
105. Ibidem.
106. B. McSweeney (1999), Security, Identity and Interests, p. 148. Subliniere în original.
42 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

afirmaþiilor cauzale definitive, transistorice ºi generalizabile, ci în cel al înþelegerii

ºi cunoaºterii practice107.
Krause ºi Williams observã cã, în problematica securitãþii, neorealismul foloseºte
ipoteza unei similitudini de interese dintre individ ºi stat: „Viziunea neorealistã
a securitãþii face ca aceasta sã fie de fapt sinonimã cu cetãþenia. Securitatea vine
din a fi cetãþean, iar insecuritatea din partea cetãþenilor altor state”108.
Deschizând o parantezã, voi observa cã, în acest înþeles, problema securitãþii
nu poate fi detaºatã de cea a suveranitãþii. Rãmânând în acelaºi câmp intelectual
al abordãrilor critice, voi aminti de dezbaterea fãcutã de David Campbell asupra
formulãrii politicii externe. În viziunea lui Campbell, discursul de construire a
identitãþii sociale ºi de diferenþiere a statului de alte entitãþi în lumea anarhicã se
sprijinã, în perioada modernitãþii, pe o adevãrat㠄evanghelizare a fricii”, fãrã a
exista o rupturã fundamentalã între rolul instituþiei politice ºi a celei religioase109.
Legãtura între procesul de construcþie a statului ºi cele de laicizare ºi naþionalizare
va fi abordatã ºi în capitolul urmãtor.
Revenind la definirea specificului studiilor critice în domeniul securitãþii,
presupusa identificare a individului cu statul este, dupã cum am arãtat, chestionatã
ºi de cãtre curentul constructivist. Modul particular în care Krause ºi Williams
concep ºi descriu misiunea studiilor critice marcheazã însã ºi îndepãrtarea de
gândirea constructivistã: „[î]n loc sã fie prezumatã o identitate (prin intermediul
suveranitãþii) a individului cu securitatea statului (cum face neorealismul), concen-
trarea asupra securitãþii individuale dezvãluie modurile prin care aceasta intrã în
conflict cu pretenþiile securitãþii statului”110.
Voi nota cã, spre deosebire de constructivism, ce are în vedere mai cu seamã
socialul, studiile critice se concentreazã, cel puþin în accepþiunea datã mai sus,
asupra securitãþii individuale. Aceastã atitudine intelectualã, deºi proiectatã sã ajungã
la destinatarul final al oricãrei politici – individul –, îºi refuzã practic singurã
cercetarea modului în care se conjugã socialmente aceste preferinþe. Meritã

107. Keith Krause, Michael C. Williams (1996), „Broadening the Agenda of Security Studies:
Politics and Methods”, în Mershon International Studies Review, 40 (2), p. 243.
108.Keith Krause, Michael C. Williams (1997), „From Strategy to Security: Foundations of
Critical Security Studies”, în Keith Krause, Michael C. Williams (eds.), Critical Security
Studies. Concepts and Cases, UCL Press, Londra, p. 43.
109.David Campbell (1998), Writing Security: United States Foreign Policy and the Politics of
Identity, ediþie revizuitã, Manchester University Press, Manchester, pp. 43-51. Campbell
este un autor dificil de încadrat teoretic, refuzând sã fie catalogat drept „postmodern” ºi
sugerând cã preferã sã fie considerat „poststructuralist”. Pentru discuþia teoreticã ºi
relaþiile cu alte curente, vezi „Epilogue”, ultimul capitol din D. Campbell (1998), Writing
Security, pp. 207-227. Personal, cred cã, în pofida modului în care se autoidentificã
teoretic, Campbell poate fi citit, în bunã mãsurã ºi în grilã constructivistã.
110. K. Krause, M.C. Williams (1997), „From Strategy to Security: Foundations of Critical
Security Studies”, pp. 43-44.
 CONCEPTUL DE „SECURITATE” 43

remarcatã ºi latura militantã asumatã a acestor abordãri ce îºi propun, aº putea

spune cu obstinaþie, sã identifice toate incongruenþele dintre aºteptãrile individuale
ºi politica statului, în acord cu cerinþele abordãrilor cunoscute drept „critice”.
Aceastã perspectivã criticã permanentã la adresa modului în care statul
gestioneazã problematica securitãþii nu poate fi asumatã din punctul de vedere al
acestei lucrãri. Generalizarea situaþiilor în care statul se îndepãrteazã de individ
(sau de societate) ºi postularea lor teoreticã duc la punerea în discuþie a raþiona-
litãþii actorilor. Dacã statul este într-atât de îndepãrtat de indivizi, de ce aceºtia
nu-l desfiinþeazã? De ce i-ar aloca în continuare resurse ºi loialitate? Ce este, în
definitiv, statul din afara cetãþenilor? Ca rãspuns al acestei poziþii s-ar afirma,
probabil, sedimentarea unei anume concepþii despre stat ºi securitate cãreia
individul nu-i poate scãpa – este datoria teoreticianului de a introduce aceastã
reflecþie suplimentarã, de unde problemele etice generate ºi latura militantã a
abordãrii, în direcþia emanicipãrii indivizilor ºi problematizãrii definiþiei stata-
litãþii. În ceea ce mã priveºte, consider cã un asemenea punct de vedere este în
afara logicii sociale, întrucât concepþia teoreticianului ar fi cea de naturã sã
deschidã calea spre o lume „mai bunã”. În plus, multe probleme epistemologice,
precum natura relaþiilor în triunghiul individ-stat -societate sau (punctul de interes
al lucrãrii) raportarea acestora la mediul din afara frontierelor entitãþii politice,
generator la rândul sãu de preocupãri de securitate, nu sunt tratate.
Am respins mai sus asumpþia, neexplicitã, dar evidentã, a raþionaliºtilor de a
îngloba pur ºi simplu individul ºi societatea în stat. Ulterior am notat ºi faptul cã,
în opinia mea, perspectiva ce considerã statul separat sau exclusiv ameninþãtor
faþã de individ este un drum promiþãtor în termenii reflecþiei normative, care
defineºte socialul în termenii lui „cum ar trebui” sã fie. În consecinþã, voi privi
raporturile dintre individ/societate ºi stat în aceeaºi manierã dinamicã ºi codeter-
minatã specificã teoriei constructiviste, identificatã ºi în alte binoame conceptuale
(interese-identitãþi, agent-structurã). Voi insista asupra relevanþei statului ºi suve-
ranitãþii sale pentru studiile de securitate în urmãtoarea secþiune a lucrãrii.
Ca privire generalã asupra dezbaterilor teoretice din domeniul Relaþiilor
Internaþionale, pe parcursul lucrãrii voi discuta mai multe încercãri de sintezã
între aceste abordãrii. Deºi provocatoare ºi prolifice intelectual, aceste demersuri
sunt puternic limitate, în opinia mea, tocmai de falia dintre perspective. Dintr-un
punct de vedere mai larg, putem spune însã ºi cã dezbaterile ºi proiectele „ce
construiesc punþi” sunt cele care obligã cercetãtorii de toate nuanþele ºi disciplina
ca ansamblu sã nu abandoneze nici o clipã eforturile de înþelegere a lumii ºi
explicare a ei.

Ajuns la sfârºitul capitolului dedicat conceptului de „securitate”, voi încerca

sã sintetizez discuþia de mai sus. Chiar dacã o definiþie precisã este greu de dat,
44 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

din motivele deja prezentate, intenþionez sã ofer o imagine cât mai clarã asupra
înþelesului pe care-l voi da termenului pe parcursul lucrãrii.
Rãspunsul la întrebarea „ce este «securitatea»?” nu este unul simplu de dat.
Partizan al unei concepþii extinse asupra termenului, pe care îl creditez ca având
totodatã o dimensiune obiectivã ºi una subiectivã, cred cã rãspunsul la întrebarea
de mai sus ar trebui cãutat în social, care dezvoltã mijloace politice specifice de
identificare a ameninþãrilor cu care se confruntã ºi de gestionare a lor. Nu cred cã
o definiþie a noþiunii precisã ºi cu pretenþii de valabilitate universalã ar fi necesarã
acestui studiu – ºi poate nici chiar posibilã. În ceea ce priveºte lucrarea de faþã,
„securitatea” va fi definitã mai puþin prin metode de tipul determinãrii sferei ºi
conþinutului noþiunii, cât printr-un efort de detaºare a înþelesurilor ºi practicilor
vehiculate ºi relevante socialmente.
În cel de-al treilea termen al clasicului triunghi al ªtiinþelor Politice individ-stat-
-societate – gãsesc rãspunsul ºi pentru urmãtoarea întrebare care se impune
într-un asemena studiu: a cui securitate este discutatã? Motivele pentru aceastã
opþiune pot fi rezumate astfel: chiar dacã primul termen este unitatea de bazã a
socialului, acesta nu poate fi redus la o simplã însumare a mai multor asemenea
entitãþi; în ce-l priveºte pe al doilea, se presupune cã ar fi o instituþie a socialului,
pe care ar exprima-o. Minimal, societatea poate fi privitã drept un grup de indivizi
ce se coaguleazã într-un întreg mai mult sau mai puþin coerent, grup ce îºi gãseºte
de obicei expresia politicã în stat, dar nu obligatoriu (discuþiile despre grupuri
sub- sau trans-, eventual chiar suprastatale, sunt astfel îndreptãþite). Important
din perspectiva lucrãrii este faptul cã socialul ar fi mediul în care se formeazã
normele, valorile, atitudinile ºi practicile politice, inclusiv cele ale securitãþii.
„Cine securitizeazã ºi cine ar trebui sã securizeze ºi o problemã oarecare?”
sunt urmãtoarele întrebãri. Partea comunã a rãspunsurilor ar fi cã, de regulã,
statul (ºi/sau reprezentanþii acestuia), dar nu întotdeauna, dupã cum se poate
deduce chiar din discuþia cu privire la alegerea nivelului social de analizã. O
chestiune este adusã în atenþia publicã printr-un proces social. Diferiþi actori îºi
asumã acest rol, în unele dintre ele slãbiciunea instituþiei statale fiind ea însãºi o
ameninþare. Practic nu existã dezbatere politicã, indiferent de nivel, în care sã nu
existe o competiþie pentru accesul la resursele statului (statelor) pentru gestionarea
securitãþii sau pentru legitimarea prin acesta a atitudinilor sau interpretãrii
politicilor, în fapt sau intenþionate. Dupã cum am arãtat, legãtura dintre stat ºi
societate este de multe ori îndreptãþitã, dar nu în toate cazurile, dupã cum
demonstreazã ºi situaþiile analizate ulterior în lucrare. În aceastã ordine de idei,
voi încerca sã demonstrez cã statul poate fi considerat agent, obiect de referinþã
al securitãþii ºi sursã a ameninþãrii, motiv pentru care capitolul urmãtor va fi
dedicat investigãrii rolului statului, prin cercetarea celui mai important atribut al
sãu pentru disciplina Relaþiilor Internaþionale, cel al suveranitãþii.
 CONCEPTUL DE „SECURITATE” 45

Teoretic, lucrarea este, dupã cum afirmat, formulatã pe baza unei abordãri
constructiviste. Plec astfel de la o perspectivã dinamicã asupra socialului, în care
agenþii ºi structura sistemului nu pot fi detaºaþi, ci îºi acordã continuu înþeles
reciproc, într-un proces în care se manifestã deopotrivã factori de ordin material
ºi cultural. În ceea ce priveºte agenþii, aceºtia se definesc printr-un proces al
interacþiunii sociale, prin care pluralitatea de interese ºi identitãþile se aflã într-o
permanentã raportare mutualã, dar ºi la ceilalþi actori. Afirmarea specificului
unei abordãri presupune delimitarea de unele ce ar putea fi considerate concurente.
Din acest punct de vedere, resping perspectivele statocentrice, din cauza lipsei de
interes pentru investigarea statului ºi a imobilismului, dar ºi pe cele critice,
considerând cã rolul pe care îl rezervã statului este nefiresc în logica socialã, dar
ºi fiindcã nu îmi însuºesc atitudinea militantã asumatã de acestea.
Acest prim capitol conceptual a fost destinat formulãrii unui punct de vedere
cu privire la securitate ºi înþelesul acesteia. În continuare îmi propun sã cercetez
mai îndeaproape statul ca actor, obiect de referinþã sau sursã a ameninþãrii. Dupã
cum am observat, acesta ocupã, în felurite roluri, o poziþie centralã în toate
teoriile preocupate de securitate. Consider cã se impune astfel o investigare a
suveranitãþii sale, pentru a descoperi sursa ºi mijloacele legitimitãþii ºi puterii cu
care este creditat. Prin prisma obiectivelor specifice ale lucrãrii, demersul este un
pas în direcþia investigãrii unei posibile corelaþii dintre problematica securitãþii ºi
cea a suveranitãþii.
 2. Problema suveranitãþii
în abordarea securitãþii

Dacã existã un punct comun al tuturor teoriilor din domeniu, acela este faptul
cã ele trebuie sã se refere la stat ca formã de organizare politicã special proiectatã
pentru gestionarea securitãþii. Diferenþele dintre perspective sunt cu privire la
modul în care este conceputã aceastã instituþie socialã ºi a rolului care i se
acord㠖 de obiect de referinþã, agent al securizãrii ori de ameninþare la adresa
cetãþenilor sãi sau a comunitãþii (comunitãþilor) ce-l locuiesc, ori toate ipostazele,
dupã cum este ºi cazul lucrãrii de faþã. Dupã cum am putut observa în primul
capitol, nu existã, practic, o imagine clar conturatã ºi general acceptatã asupra
rolului pe care îl joacã statul în abordarea problematicii securitãþii. În cele ce
urmeazã voi deschide o discuþie suplimentarã, absolut necesarã din prisma logicii
acestei lucrãri, destinatã a face posibilã o înþelegere mai profundã a temei. Voi
încerca sã demonstrez cã existã o legãturã indisolubilã între modul de raportare
la securitate ºi stat, care va fi analizat mai cu seamã prin prisma acelui atribut al
sãu de mare importanþã pentru Relaþiile Internaþionale care este suveranitatea.
Tema fundamentalã a acestei cercetãri este investigarea modului în care s-a
schimbat gestionarea securitãþii internaþionale în epoca de dupã Rãzboiul Rece.
Postulând aceastã dinamicã politicã ºi conceptualã, este necesarã stabilirea, cât se
poate de precisã, a obiectului cercetãrii, statele împãrþind teritorial lumea tocmai
datoritã scopului cu care sunt de regulã creditate, al gestionãrii securitãþii interne
ºi externe. Cu alte cuvinte, în opinia mea, orice discuþie despre securitate trebuie,
mai devreme sau mai târziu, sã caute sã formuleze o imagine despre stat, despre
scopurile ºi limitele sale, precum ºi rolul sãu în mediul internaþional. De aici
urmeazã ºi faptul cã formularea unei poziþii asupra înþelesului securitãþii presupune
cercetarea celui folosit pentru suveranitate.
Distincþia dintre teoriile cu privire la securitatea internaþionalã prin folosirea
criteriului referitor la rolul statului urmãreºte studierea caracteristicilor acestuia,
dintre care, dupã cum voi arãta, cel mai important este „suveranitatea”. Din punct
de vedere al structurãrii discuþiei, mai întâi voi încerca, în mod firesc, o definire
a termenului prin urmãrirea înþelesurilor sale, aºa cum au fost ele folosite în
48 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

epoca post-westphalicã. Voi încerca sã susþin teza potrivit cãreia, ºi în acest caz,
semnificaþia este una variabilã în timp. Faptul este de naturã sã respingã poziþiile
statice în discutarea securitãþii ºi sã susþinã o poziþie contrarã, prin care înþele-
surile, conceptuale ºi politice, ale statalitãþii ºi gestionãrii securitãþii internaþionale
trebuie contextualizate. În parantezã fie spus, poziþia este coerentã cu logica
constructivistã, ale cãrei rãdãcini intelectuale în aria sociologiei comprehensive
sunt astfel vizibile.
Revenind la structura capitolului, dupã ce identific spaþiul în care apare ºi este
folosit conceptul de suvernitate, voi analiza o subtilã încercare realistã de a privi
problema, cãreia voi încerca sã-i definesc limitele prin însuºi programul de
cercetare al acestei ºcoli de gândire. Ulterior, mã concentrez asupra perspectivei
constructiviste. Dupã ce discut o evoluþie în timp a înþelesului termenului, mã
concentrez asupra faptului cã practica socialã a cunoscut situaþii în care pretenþiile
suvernitãþii erau acceptate doar la nivel formal. Respingând ulterior o încercare
de esenþã constructivistã de a determina un înþeles stabil al temenului, susþin o
altã poziþie, în opinia mea mult mai intim legatã de logica socialã a abordãrii
adoptate. La sfârºitul acestui capitol intenþionez astfel sã demonstrez ipoteza
potrivit cãreia suveranitatea este un concept cu un înþeles dinamic, în permanenþã
contestat în interacþiunile sociale, observarea ºi interpretarea practicilor scoþând
la luminã mai multe tendinþe concurente în acceptarea socialã a semnificaþiilor
conceptuale ºi implicaþiilor politice.

Prima parte a discuþiei este dedicatã, aºadar, încercãrii de a sesiza semnificaþia

dimensiunilor statului, relevante pentru acest studiu. Nu am intenþia de a comenta
teoriile folosite în ºtiinþa politicã cu privire la apariþia ºi evoluþia acestei instituþii
fundamentale1. Mã voi limita la a constata faptul cã Relaþiile Internaþionale, inclu-
zând aici ºi Studiile de Securitate, opereazã în mod tradiþional cu o imagine dualã
a acestor entitãþi politice: în interiorul frontierelor, cea a unei ordini organizate,
ºi în exterior, a reprezentãrii ºi apãrãrii locuitorilor sãi în faþa ameninþãrilor
venite din afara acestora. Statul defineºte ºi parceleazã astfel spaþiul politic, idee
pe care intenþionez sã o dezvolt în cele ce urmeazã.
Poziþia centralã pe care o ocupã statul în Relaþiile Internaþionale se datoreazã
pretenþiei de suveranitate. Entitatea politicã deþinãtoare a acestui atribut deþine voinþa

1. Pentru cele mai cunoscute ºi folosite concepþii asupra statului din ªtiinþele Politice, vezi,
de exemplu, Patrick Dunleavy, Brendan O’Leary (2002), Teoriile statului. Politica demo-
craþiei liberale, Epigraf, Chiºinãu. O excelentã privire de sintezã asupra rolului statului în
politica internaþionalã din epoca post-westphalicã, precum ºi asupra celor mai influente
teorii în domeniu, poate fi gãsitã în Thomas J. Biersteker (2002), „State, Sovereignty and
Territoriality”, în Walter Carlsnaes, Thomas Risse, Beth A. Simmons (eds.), Handbook of
International Relations, Sage, Londra, pp. 158-161. Secþiunea pe care o am în vedere
poartã sugestivul titlu „Forms of State” ºi este inclusã într-un capitol numit „Historicizing
and Contextualizing State, Sovereignty and Territory”.
 PROBLEMA SUVERANITÃÞII ÎN ABORDAREA SECURITÃÞII 49

supremã în afacerile interne, precum ºi dreptul de a-ºi duce propria politicã în cele
externe. Suveranitatea pe care o reclamã statul, recunoscutã de alte unitãþi similare,
face ca mediul internaþional sã fie considerat unul anarhic – lipsit de o autoritate
centralã cu legitimitatea ºi mijloacele necesare impunerii ordinii între aceste unitãþi.
Indiferent de orientarea, politicã sau teoreticã, a celor interesaþi de mediul
internaþional, anarhia nu se confundã cu haosul: faptul cã nu existã ordine
centralã organizatã similarã celor din interiorul statelor nu presupune faptul cã nu
existã nici o ordine. Este o ordine mult mai slab definitã, construitã pe conside-
rente diferite celor întâlnite în spaþiul intern, dar totuºi o ordine. Din acest punct
de vedere, teoriile Relaþiilor Internaþionale pot fi deosebite tocmai în funcþie de
ipotezele folosite cu privire la perceperea, explicarea ºi interpretarea ordinii
internaþionale.
Fãrã a încerca o inventariere a modului în care este perceputã ºi interpretatã
anarhia, voi aminti doar câteva idei pe care le consider relevante. Barry Buzan
identificã un continuum al stadiilor anarhiei, ce se miºcã pe o axã între „imaturã”
ºi „maturã”. Prima caracterizeazã mediul în care evolueazã state slabe, ce îºi
transmit instabilitatea internã în sistem, cea de-a doua caracterizeazã mediul în
care evolueazã state puternice, ce nu au diferende ºi pretenþii majore unul de la
celãlalt2. Alexander Wendt observã într-un celebru articol faptul cã statele nu sunt
condamnate de anarhie la un anume tip de reacþie, precum rãzboiul presupus de
realiºti, ci cã depinde de actori cum anume înþeleg sã evolueze în acest mediu3.
Ulterior, el identificã mai multe „culturi ale anarhiei” în care evolueazã statele,
acestea fiind „hobbesian㔠(a ostilitãþii), „lockean㔠(a rivalitãþii, dar nu neapãrat
ameninþãtoare)4 ºi „kantian㔠(a prieteniei)5.
Dupã cum se observã, în pofida diferenþelor teoretice dintre ei, Buzan ºi
Wendt au în comun faptul cã nu presupun cã anarhia sistemului internaþional ar
determina un anume comportament al statelor. Ordinea poate exista ºi în condiþiile
lipsei autoritãþii centrale. Voi aborda aceastã problemã în repetate rânduri pe
parcursul lucrãrii, insistând asupra ei în momentul abordãrii modului în care
feluritele teorii se raporteazã la condiþia anarhicã a sistemului.
Constructivist vorbind, în spusele lui Nicholas Onuf, anarhia ar fi o situaþie
„în care regulile nu sunt direct responsabile pentru modul în care agenþii îºi

2. Conceptul a fost lansat încã din perioada Rãzboiului Rece. În acest sens, vezi, de exemplu,
Barry Buzan (1983), People, States, and Fear. The National Security Problem in International
Relations, Wheatsheaf, Brighton pp. 93-10. Buzan explicã prin „anarhie matur㔠relaþiile
tradiþional paºnice dintre þãrile scandinave.
3. Alexander Wendt (1992), „Anarchy is what States Make of It: The Social Construction of
Power Politics”, în International Organization, 46 (2).
4. Dupã cum voi arãta în momentul abordãrii instituþiilor internaþionale, ªcoala englezã ar
folosi în acest sens, urmând clasificarea lui Martin Wight, termenul „tradiþie groþianã”.
5. A. Wendt (1999), Social Theory of International Politics, Cambridge University, Cambridge
Press, pp. 246-312 (capitolul 6, „Three Cultures of Anarchy”).
50 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

conduc relaþiile”6; agenþii acceptã consecinþele neintenþionate ale acþiunilor lor,

limita pusã autonomiei fiind cea a autonomiei altor agenþi. De altfel, Onuf propune
termenul de „heteronomie” pentru a descrie aceastã condiþie socialã 7.
Conceptul de „suveranitate” este unul a cãrui existenþã se confundã cu perioada
modernitãþii, epocã cu un început dificil, dacã nu ºi inutil de stabilit cu precizie.
Pacea de la Westphalia din 1648 ce l-a consacrat este mai degrabã o convenþie, a
cãrei situare temporalã marcheazã, aproape simetric, mijlocul unei epoci cuprinse
între sfârºitul secolului al XV-lea, când Europa occidentalã începe sã iasã din
cadrele geografice, intelectuale ºi politice tradiþionale, ºi sfârºitul epopeii franceze
a Revoluþiei ºi Imperiului, cu afirmarea societãþilor politice care sunt naþiunile8 ºi
definirea, în linii mari, a unui specific al spaþiului internaþional.
Suveranitatea este o noþiune care, în mod fundamental, se referã la afirmarea
voinþei supreme a statului faþã de supuºi (mai târziu, cetãþeni). Într-un fel, prin el
a fost astfel construitã o lume anarhicã în afara graniþelor statelor, lume în care
nici Împãratul, nici Papa nu mai erau autoritãþi incontestabile, iar unitatea creºtinã
nu mai putea fi nici mãcar visatã. „Pacea de la Westphalia a organizat Europa pe
principiul particularismului. Ea a reprezentat un nou aranjament diplomatic – o
ordine creatã de state, pentru state – ºi a înlocuit cele mai multe vestigii legale ale
ierarhiei, în vârful cãreia se aflau Papa ºi Sfântul Împãrat Roman.” 9
Influenþa termenului în gândirea ºi raportarea politicã a fost de-a dreptul
enormã, „suveranitatea” devenind un cuvânt-cheie în orice discuþie despre putere.
Ea a separat ce este în stat faþã de ce este dincolo de el, ordinea legalã de arbitrar
fiind punctul de întâlnire dintre lumea dinãuntrul ºi cea din afara frontierelor. O
interpretare aproape maniheistã a lumii, care se preteazã bine transpunerii într-o
imagine feministã: „Suveranitatea este o povestire eroicã (heroic narrative), o
poveste despre aducerea ordinii, pãcii civile ºi a unitãþii, pe de o parte, ºi a
necesitãþii rãzboiului ºi violenþei statului, pe de alta” 10.
Semnificaþia suveranitãþii statului asupra celui mai important element, în prin-
cipal diferenþa specificã evidentã faþã de alþi actori – teritoriul – din epoca modernã,
postfeudalã, apare ºi din definiþia propusã de John Ruggie: „[c]aracteristica

6. N. Onuf (1998), „Constructivism: A User’s Manual”, în Vendulka Kubálková, Nicholas

Onuf, Paul Kowert (eds.), International Relations in a Constructed World, M.E. Sharpe
Armonk, NY, Londra, p. 63.
7. Ibidem, p. 77.
8. Pentru o privire istoricã asupra formãrii naþiunilor ºi relaþiei acestora cu statele în contextul
Europei occidentale, vezi, de exemplu, Hagen Schulze (2003), Stat ºi naþiune în istoria
europeanã, Polirom, Iaºi.
9. Kalevi J. Holsti (1991), Peace and War: Armed Conflicts and International Order
1648-1989, Cambridge University Press, Cambridge, p. 25.
10. Jean Bethke Elshtain (1996), „Rethinking Sovereignity”, în Francis A. Beer, Robert
Hariman (eds.), Post-Realism. The Rhetorical Turn in International Relations, Michigan
State University Press, East Lansing, MI, p.175.
 PROBLEMA SUVERANITÃÞII ÎN ABORDAREA SECURITÃÞII 51

principalã a sistemului modern de reglementare teritorialã este consolidarea

tuturor autoritãþilor parcelate ºi personalizate într-un domeniu public. Aceastã
consolidare a antrenat douã demarcaþii spaþiale fundamentale: între domeniul
public ºi privat ºi între domeniile intern ºi extern”. Pe baza acestui atribut al
statelor care este teritoriul se fragmenteazã în epoca modernitãþii spaþiul exercitãrii
dominaþiei politice: „Trãsãtura distinctivã a sistemului modern de reglementare
este cã a diferenþiat colectivitatea care-i este subiect în enclave de dominare
legitimã definite teritorial, fixe ºi reciproc exclusive”11.
John Ruggie constatã distanþa care creºte continuu în timp între pretenþia
statelor de a ocupa integral spaþiul pe care ºi-l alocã ºi natura relaþiilor între
actori, întrucât interacþiunile dintre aceºtia depãºesc cadrele frontierelor politice.
Statele nu pot sã împartã decât fizic spaþiul asupra cãruia îºi exercitã suveranitatea,
constatã Ruggie, relaþiile dintre feluriþi actori scãpând autoritãþii acestora. În
caracterul transfrontalier al problematicilor ºi relaþiilor îºi are originea societatea
internaþionalã. „Diferite tipuri de regimuri funcþionale, pieþe comune, comunitãþi
politice ºi altele asemenea constituie forme adiþionale prin care teritorialitatea a
devenit neîncãpãtoare. Astfel, în politica internaþionalã modernã, o negare a teri-
torialitãþii exclusive serveºte ca mijloc al situãrii ºi gestionãrii acelor dimensiuni
ale existenþei colective cãrora conducãtorii le recunosc caracterul ireductibil
transnaþional. Spaþiul funcþional nonteritorial este locul în care este ancoratã
societatea internaþionalã.”12 Ducând mai departe raþionamentul sãu, se poate
spune cã statele sunt în mod necesar obligate sã constate încã de la începutul
afirmãrii lor în înþelesul modern o continuã erodare a suveranitãþii, proces care
câºtigã în vizibilitate pe mãsurã ce statul se modernizeazã în sensul cunoscut de
entitãþile politice europene încã de la sfârºitul feudalismului.
Va trebui notat înþelesul particular pe care îl dã Ruggie termenului de „societate
internaþionalã”. Noþiunea este de obicei legatã de curentul cunoscut drept ªcoala
englezã, unde este folositã ca sinonim pentru „societate de state”. Aceasta „existã
când un grup de state, conºtient[e] de anumite interese ºi valori comune, formeazã
o societate în sensul cã ele se considerã a fi legate, în relaþiile dintre ele, printr-un
set comun de reglementãri ºi contribuie la funcþionarea instituþiilor comune (...)
astfel încât sã-ºi respecte unele altora pretenþiile la independenþã, sã-ºi onoreze
acordurile pe care le-au stabilit ºi sã se supunã anumitor limitãri, în exercitarea
forþei, unul împotriva altuia (...) coopereazã la funcþionarea instituþiilor cum sunt
formele procedurilor dreptului internaþional, maºinãria diplomaþiei ºi organizarea
internaþionalã generalã ºi obiceiurile ºi convenþiile legate de rãzboi”13. Aceastã

11. John Gerard Ruggie (1993), „Territoriality and Beyond: Problematizing Modernity in
International Relations”, în International Organizations, 47 (1), p. 151.
12. Ibidem, p. 165. Subliniere în text.
13. Hedley Bull (1998), Societatea anarhicã. Un studiu asupra ordinii în politica mondialã,
ªtiinþa, Chiºinãu, 1998, pp. 11-12.
52 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

accepþiune ºi implicaþiile sale, pe care le consider pline de semnificaþii, vor fi

discutate pe larg în momentul prezentãrii instituþiilor internaþionale din perspectiva
feluritelor ºcoli de gândire. Pentru moment, cred cã meritã subliniat faptul cã,
dacã pentru Ruggie „societatea internaþional㔠este spaþiul funcþional al relaþiilor
dintre actori ce scapã statelor, în accepþiunea ªcolii engleze aceastã societate
existã între state, acestea gãsind aici locul în care îºi pot instituþionaliza relaþiile
într-un mod considerat acceptabil de toate pãrþile participante.
Aceastã reglementare a relaþiilor dintre state, ca formare a unei societãþi
internaþionale chiar în sensul minimal presupus de ªcoala englezã, nu a apãrut
dintr-odatã, fiind un proces dintre cele mai îndelungate, în care Pacea de la
Westphalia a fost doar un punct iniþial, fiindcã arajamentul ce a pus capãt
Rãzboiului de Treizeci de Ani „nu a oferit un set de principii autoritare, un sistem
eficient de guvernare sau instituþii de rezolvare a conflictelor dupã care ºi prin
care capetele încoronate în afirmare ºi-ar putea conduce relaþiile dintre ele pe o
bazã paºnicã. (...) A ajutat la crearea unei societãþi de state, dacã prin acest
termen înþelegem un sens al apropierii ºi interdependenþei. (...) Fãrã Westphalia,
problemele ar fi putut fi mult mai grave; dar delegaþii ºi guvernele lor au putut
construi doar o piesã a unei ordini paºnice” 14.
Suveranitatea entitãþilor politice a dus la afirmarea dreptului de a purta rãzboi,
dar nu ºi la obligaþia de a cãuta pacea. Societatea internaþionalã (trebuie notat aici
ºi un al treilea înþeles al termenului, cel al lui Holsti, apropiat de al ªcolii engleze,
fãrã a se confunda însã cu acesta) are nevoie, pentru a funcþiona, de instituþii.
Momentul 1648, care în mod mai mult sau mai puþin arbitrar este considerat anul
naºterii sistemului internaþional modern, îºi dovedeºte uriaºa importanþã tocmai
prin faptul cã marcheazã recunoaºterea suveranitãþii. Noul principiu legitimant
este fundamental diferit de cel al epocii precedente, ce era bazat mai cu seamã pe
suzeranitatea unui feudal asupra vasalilor sãi ºi pe unitatea creºtinãtãþii, mani-
festatã cu precãdere în instituþii ale unitãþii precum Papa ºi Împãratul.
Pacea de la Westphalia a adus astfel principiul diferenþei nu numai în gestionarea
politicului, ci ºi în cel normativ-valoric, cel puþin la nivelul legitimãrii etice,
marcând ºi sfârºitul unuia din ultimele conflicte interconfesionale ale lumii occi-
dentale. Urmaºul Sfântului Petru a condamnat în mod vehement acordul din 1648,
Papa Inocenþiu al X-lea declarând c㠄[Pacea de la Westphalia] e nulã, vanã,
invalidã, nedreaptã, condamnabilã, ticãloasã, goalã de înþeles ºi fãrã efect în veci” 15.
În pofida revoltei Suveranului Pontif, solidaritatea lumii romano-catolice cunoscuse
în timpul lungului conflict o schimbare fundamentalã ºi prea puþini se mai consi-
derau dispuºi, capabili sau îndreptãþiþi sã lupte împotriva credinþei partizanilor lui

14. K.J. Holsti (1991), Peace and War, p. 26.

15. Apud K.J. Holsti (1991), Peace and War, p. 25, unde apare ca motto al capitolului 2,
„Münster and Osnabrück, 1648: Peace by Pieces”, pp. 25-42.
 PROBLEMA SUVERANITÃÞII ÎN ABORDAREA SECURITÃÞII 53

Luther ori Calvin. Prin clauzele tratatelor de la Münster (al catolicilor) ºi Osnabrück
(al taberei protestante), cele douã componente ale acordului westphalic, a fost
marcat ºi un moment de început al procesului de laicizare a sferei publice, de
autonomizare a autoritãþii politice faþã de cea ecleziasticã, astfel încât „în sfârºit
s-a înlãturat în mod oficial posibilitatea Romei de a schimba decisiv cursul politicilor
seculare în Europa”16. Pacea westphalicã marcheazã unul dintre cele mai specifice
procese ale modernitãþii europene, afirmând ºi legalizând autonomia, chiar
relativã, niciodatã pe de-a-ntregul finalizatã ºi uneori reversibilã, a sferei politice
faþã de cea religioasã17.
Un proces ulterior, al naþionalismului, a fragmentat, o datã în plus, unitatea
moralã a elitelor politice europene. Fãrã a intra într-o întreagã discuþie cu privire
la formarea statului-naþiune ºi rolul ascensiunii ideilor liberale, o sã mã limitez a
indica, urmându-l pe Hans Morgenthau, un întreg proces prin care etica naþionalã
a înlocuit-o progresiv pe cea formulatã în termenii unei aristocraþii transnaþio-
nale18. Nu trebuie însã înþeles de aici – nu o face, lasã sã se înþeleagã, nici subtilul
„pãrinte” al realismului – cã aceastã tendinþã ar fi unic direcþionatã ºi definitivã19,
punct de vedere sprijinit în lucrare ºi care urmeazã sã fie abordat în felurite forme
pe parcursul acesteia. Voi nota faptul cã proiectul statal presupune (cel puþin în
epoca modernã, în condiþiile anarhiei) simultan o intenþie de diferenþiere externã
ºi una de unificare internã.
Pe baza legitimitãþii datã de suveranitate – inclusiv prin amintita pretenþie de
monopol moral al statului – s-a construit în timp o întreagã tradiþie intelectualã ºi
politicã, fundamentatã în Europa ºi treptat extinsã în restul lumii. Ajungând la o
a doua parte a capitolului, voi remarca faptul cã înþelesul termenului a fost însã
de-a lungul timpului mai degrabã afirmat decât practicat în litera ºi chiar spiritul
presupus de doctrinã. Ca exemplu pentru aceastã afirmaþie, voi folosi o cercetare

16. P.J. Rietbergen (1980), „Papal Diplomacy and Mediation”, în The Peace of Nijmegen,
1676-1679/La Paix de Nimègue, Proceedings of the International Congress of the Tricentennial,
September 14-16, 1978, APA-Academic Publishers, Amsterdam, p. 37, apud K.J. Holsti
(1991), Peace and War, p. 25, nota 1.
17. O formã anterioarã a acestor consideraþii asupra suveranitãþii poate fi gãsitã în Radu-Sebastian
Ungureanu (2005), „Schimbãri post-Rãzboi Rece ale instituþiilor securitãþii internaþionale”
(I), în Perspective politice, 1 (1), pp. 44-46.
18. Hans J. Morgenthau (2007), Politica între naþiuni. Lupta pentru putere ºi lupta pentru
pace, Polirom, Iaºi, mai ales pp. 269-279.
19. Ibidem, pp. 279-286. Ca realist, Morgenthau privilegiazã puterea explicativã a factorului
„putere”. Ataºat perspectivei interpretative (ca, de altfel, toþi autorii aparþinând generaþiei
fondatoare a domeniului), el nu neagã rolul moralitãþii în relaþiile internaþionale – de
altfel, unul din punctele importante ale „primei dezbateri”. Pentru o expunere în acest
sens, vezi, de exemplu, Robert W. McElroy (1998), Moralitatea în politica externã ameri-
canã. Rolul eticii în relaþiile internaþionale, Paideia, Bucureºti, pp. 13-41. Consideraþiile
lui Morgenthau avute aici în vedere pot fi întâlnite în partea a V-a a cunoscutei sale lucrãri,
sugestiv intitulat㠄Limitãrile puterii naþionale. Moralitatea ºi opinia publicã internaþionalã”.
54 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

întreprinsã de Stephan Krasner, prezentatã ºi discutatã în continuare în confor-

mitate cu obiectivele studiului de faþã.
Abordând critic înþelesurile „suveranitãþii”, Krasner se foloseºte de o distincþie
introdusã de James March ºi Johan Olson, o logicã a consecinþelor (logic of
consequences) fiind deosebitã de una a adecvãrii (logic of appropriateness).
Prima dintre ele este cea prin care acþiunile ºi rezultatele politice sunt considerate
drept rezultatul unui calcul raþional al actorilor. În cea de-a doua, reguli, roluri ºi
identitãþi ale actorului prescriu un comportament corect al acestuia în felurite
situaþii20. Teza lui Krasner este cã primul tip de logicã îl dominã pe cel de-al
doilea în sistemul internaþional21.
Krasner identificã patru înþelesuri fundamentale ale termenului, care nu sînt
logic legate ºi nici nu au variat simultan în practicã: „Suveranitate internã, care
se referã la organizarea autoritãþii publice în interiorul unui stat ºi la nivelul con-
trolului efectiv exercitat de cei care deþin autoritatea; suveranitatea interdepen-
denþei, care se referã la abilitatea autoritãþilor publice de a controla miºcãrile
transfrontaliere; suveranitatea legalã internaþionalã, care se referã la recunoaºterea
reciprocã a statelor ori a altor entitãþi; ºi suveranitatea westphalicã, ce se referã
la excluderea actorilor externi de la configurãrile autoritãþii interne”22. El noteazã,
de asemenea, o distincþie între autoritate – „implicã dreptul recunoscut prin
reciprocitate al unui actor de a se angaja în anumite tipuri de activitate” –, care
poate sã se lipseascã de utilizarea mijloacelor coercitive, ºi control, ce poate fi
exercitat ºi prin forþã brutã, în lipsa oricãrei recunoaºteri reciproce a autoritãþii23.
În ceea ce priveºte raporturile pe care le întreþin statele, pentru Krasner
acestea trebuie sã ajungã la a negocia normele, proces în care observã patru
modalitãþi diferite. Diferenþiate pe o axã a contingenþei (mãsura în care com-
portamentul unui actor depinde de al altora) ºi pe una a tendinþei de îmbunãtãþire
a situaþiei (de atingere a frontierei Pareto), aceste tipuri de compromisuri ar fi
convenþiile (necontingente, dar tinzând spre atingerea frontierei), contractul
(ambele), coerciþia (doar contingente) ºi impunerea (nici una)24. Toate cele patru
tipuri de interacþiuni violeazã, într-un fel sau altul, modelul westphalic al suvera-
nitãþii: „Emiþãtorii de reguli au trimis invitaþii care le-au compromis autonomia

20. Stephen D. Krasner (1999), Sovereignty: Organized Hypocrisy, Princeton University

Press, Princeton, NJ, p. 5. Krasner face trimitere la James G. March, Johan Olsen (1989),
Rediscovering Institutions: The Organizational Basis of Politics, Free Press, New York,
pp. 24-26, James G. March, with the assistance of Chip Heath (1994), A Primer on
Decision Making: How Decisions Happen, Free Press, New York, pp. 57-58, ºi la James G.
March, Johan Olsen (1998), „The Institutional Dynamics of International Political Orders”,
în International Organization, 52 (4), pp. 943-969.
21. S.D. Krasner (1999), Sovereignty: Organized Hypocrisy, p. 6.
22. Ibidem, p. 9
23. Ibidem, p. 10.
24. Ibidem, pp. 25-30.
 PROBLEMA SUVERANITÃÞII ÎN ABORDAREA SECURITÃÞII 55

prin aderarea la convenþii sau semnarea de contracte ºi au intervenit în afacerile

interne ale altor state prin coerciþie ºi impunere”25.
Krasner observã în studiul sãu cã, în pofida pluralitãþii înþelesurilor, nici una
dintre semnificaþii nu a fost respectatã de cãtre state în interacþiunile dintre ele. Aici
putem gãsi, probabil, inclusiv explicaþia titlului ales pentru carte. Suveranitate:
ipocrizie organizatã sugereazã cã actorii arenei internaþionale se „prefac” de fapt cã
respectã literalmente aceastã instituþie, presupusã a sta la baza relaþiilor dintre ei, în
fapt alegând acea semnificaþie care le convine în funcþie de beneficiile presupuse.
Tipurile de compromisuri pe care le descrie nu sunt altceva decât formule prin care
statele adapteazã instituþia la propriile lor nevoi. Caracterul anarhic al sistemului în
care opereaz㠖 lipsa unei autoritãþi centrale de naturã a impune ordinea presupune
incapacitatea impunerii unui anumit înþeles imuabil – permite o asemenea atitudine,
astfel încât semnificaþia cu care opereazã jucãtorii, mai ales cei mai importanþi,
este schimbãtoare în funcþie de interesele de moment. În perspectiva lui Krasner,
normele sunt descrise mai degrabã ca niºte simple formule scolastic-idealiste,
inutile în cercetarea interacþiunilor internaþionale concrete. „Normele din sistemul
internaþional, inclusiv cele asociate suveranitãþii westphalice ºi suveranitãþii legale
internaþionale, au fost întotdeauna caracterizate de ipocrizie organizatã. Normele ºi
acþiunile au fost decuplate. Logica consecinþelor a depãºit-o pe cea a adecvãrii.”26
Din punct de vedere teoretic, Krasner poate fi caracterizat drept un cercetãtor
excentric al tradiþiei realiste, ale cãrei asumpþii fundamentale nu ezitã sã le punã
sub semnul întrebãrii27. Se poate identifica ºi aici o provocare pe care o ridicã
Krasner la adresa acestei mari ºcoli de gândire. Din câte se poate observa,
Krasner zdruncinã din interior o întreagã filosofie politicã a relaþiilor interna-
þionale, caracterizatã inclusiv prin poziþia centralã acordatã statelor în discurs.
Interogarea suveranitãþii acestor actori revine, la limitã, la a încerca provocarea
echivalentului unei schisme în interiorul gândirii realiste.
Ce îndreptãþeºte înscrierea în continuare a lui Krasner în linia hobbesianã este
un element defintoriu încã mai profund pentru aceasta, ºi anume importanþa acordatã
„puterii”. Pentru acest autor, instituþionalizarea unor structuri particulare sau res-
pectarea unor norme depinde de puterea ºi interesele decidenþilor sistemului anarhic28.

25. Ibidem, p. 26.

26. Ibidem, p. 220.
27. Este suficient sã amintesc aici comentariile pe care le face asupra utilitãþii modelului
„bilelor de biliard”, pe care îl vrea înlocuit cu unul al „plãcilor tectonice”, expuse în
Stephen D. Krasner (1982), „Regimes and the Limits of Realism: Regimes as Autonomous
Variables”, în International Organization, 36 (2). Voi discuta aceastã propunere în
secþiunea dedicatã instituþiilor securitãþii internaþionale.
28. Stephen D. Krasner (1999), Sovereignity: Organized Hypocrisy, p. 228. În cazul de faþã
prefer termenul de „decident” celui de „emiþãtor de reguli” pentru a traduce ceea ce
Krasner numeºte rulers tocmai pentru a sublinia aceastã capacitate de impunere a normelor,
atribut al marilor gestionari ai puterii din sistemul internaþional anarhic.
56 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

Dupã cum aratã în studiul sãu, statele, mai ales marile puteri, pot sã dea dovadã
de o uriaºã capacitate de negociere a importanþei oricãruia dintre elementele asociate
suveranitãþii – cum ar fi teritoriul, autonomia, recunoaºterea sau controlul – ori
sã facã abstracþie de oricare dintre ele, pot restrânge sau, dimpotrivã, extinde
semnificaþia termenului, în fine, pot inventa soluþii (o incredibilã varietate de
actori emit ºi le sunt recunoscute oarecare pretenþii de suveranitate, de la Ordinul
Militar Suveran de Malta la cel al Uniunii Europene) de naturã a oferi rãspunsuri
întrebãrilor pe temã. Singurele condiþii reale par a fi, citindu-l pe Krasner, sã aibã
capacitatea ºi interesul de a face acest lucru29.
Întrebarea fireascã care se ridicã este „de ce ar face statele, mai ales cele
puternice, aºa ceva?”. Dacã au capacitatea ºi interesul de a-ºi impune regulile în
sistem, de ce depun atâta sârguinþã în a oferi o aparenþã de legalitate? Cui i-ar
folosi asemenea lucru? Altfel spus, cum este motivatã tentativa de legitimare?
Rãmânând pentru moment în interiorul unei gândiri strict statocentrice, cred cã
rãspunsul ar trebui cãutat într-o linie care utilizeazã raþionalitatea actorilor, de
tipul „este mai simplã/mai puþin costisitoare” o asemenea variantã decât o
impunere cu forþa în ochii celorlalþi membri. În abordarea lui Krasner, explicaþia
presupune o preferinþã a actorilor pentru autoritate în faþa controlului.
Interacþiunile dintre actori se înscriu fie într-o logicã economicã, a depen-
denþei, fie într-una sociologicã, a socializãrii, ambele tipuri referindu-se la modul
în care sunt fixate instituþiile. În prima dintre ele, actorii sunt daturi ontologice,
în ce-a de-a doua rolul le revine structurilor sociale, entitãþile fiind generate de
acestea30. Încercând traducerea unei afirmaþii realiste în termeni constructiviºti,
distincþia presupune identificarea unei logici a intereselor faþã de una a identi-
tãþilor. Dupã cum am vãzut, Krasner considerã cã prima are prioritate în faþa celei
de-a doua.
Am prezentat pe larg în rândurile de mai sus perspectiva lui Krasner întrucât
o consider drept una dintre cele mai subtile abordãri realiste ale problematicii
suveranitãþii. În cele ce urmeazã, nu intenþionez sã discut preferinþa lui Krasner
pentru interese în faþa identitãþilor din douã motive. Mai întâi, fiindcã eu consider
cã între poziþia sa ºi cea de inspiraþie constructivistã asumatã de lucrarea de faþã
existã diferenþe ireconciliabile, care trebuie asumate ca atare. În al doilea rând, pe
parcursul acestei lucrãri voi discuta de mai multe ori implicaþiile celor douã
poziþii, astfel încât comentariile indirecte, dar, sper, mai clare, vor rezulta prin
operaþionalizarea teoriilor.
Încercând o privire criticã, consider cã teoria lui Krasner, chiar dacã mult mai
elaboratã decât majoritatea celor întâlnite de regulã în aceastã privinþã în spaþiul
intelectual realist, lasã la rândul sãu nerezolvate mai multe chestiuni. Dintre acestea,

29. Ibidem, pp. 228-237.

30. Ibidem, pp. 226-228.
 PROBLEMA SUVERANITÃÞII ÎN ABORDAREA SECURITÃÞII 57

cea mai importantã mi se pare a fi problema emergenþei intereselor, stabilitãþii ºi

evoluþiei lor. Asumpþia cã actori egoiºti navigheazã totuºi împreunã între tipuri de
logici nu rezolvã problema. Cercetãtorul poate chiar sã asume o poziþie moralã,
în genere nespecificã realiºtilor (a eticheta o instituþie sau o stare de lucruri cum
este suveranitatea drept „ipocrizie” presupune, în opinia mea, a te raporta la
aceasta în termeni etici), dar nu are cum sã depãºeascã acest hiatus explicativ.
De exemplu, probabil cã se poate identifica un interes iniþial în recunoaºterea
unei suveranitãþi parþiale Ordinului de Malta, dar e mult mai greu sã se identifice
un motiv real la ora actualã, la aproape douã secole dupã dispariþia oricãrei
raþiuni materiale (economice) de a presupune o solidaritate a unei elite sociale ºi
militare a creºtinãtãþii catolice. Probabil cã, în spiritul lucrãrii lui Krasner,
rãspunsul ar trebui cãutat în ipoteza cã logica intereselor a fost schimbatã cu una
sociologicã, de tipul „nu ne foloseºte, dar nu ne deranjeazã, e genul de situaþie în
care se poate da impresia de constanþã, fãrã ca acest lucru sã genereze costuri”.
Ce nu explicã însã nici acest tip de raþionament sunt aspecte precum schimbarea
însãºi a intereselor, intercorelarea lor între marii jucãtori sau negocierea momen-
tului schimbãrii ºi a acceptãrii acesteia.
Rezumând, în opinia mea Krasner se aflã într-o situaþie ingratã ca cercetãtor:
încearcã sã depãºeascã anumite critici des aduse curentului realist, drept care
introduce în discuþie ideea de logicã a adecvãrii. Ca realist, o privilegiazã pe cea
a consecinþelor. În pofida eforturilor sale de a depãºi o anume „disonanþã
cognitiv㔠între teorie ºi realitate, partea cea mai consistentã a criticilor adusã
acestei concepþii rãmâne validã. Dincolo însã de consideraþii de acest ordin ºi
încercând trecerea spre un nivel mai abstract, cred cã poziþia lui Krasner se
datoreazã de fapt inapetenþei generale a teoriilor realiste de a explica schimbarea
socialã31, în pofida asumãrii acesteia, inclusiv metodologic, prin frecventa utilizare
a perspectivei istorice.
Într-o privire mai largã, un demers ca cel prezentat ºi discutat mai sus este
însã coerent cu logica asumatã a cercetãrii. Din acest punct de vedere, poziþia lui
Krasner poate fi încadratã într-o linie intelectualã dintre cele mai cunoscute.
„Tendinþa teoreticienilor relaþiilor internaþionale de a deistoriza înþelesurile suve-
ranitãþii etatice este legatã de o dorinþã pozitivistã de a ºti cu precizie unde am
fost în istorie ºi când ne îndreptãm spre o nouã erã istoricã.” 32
Dacã perspectiva realistã ºi, în genere, cele raþionaliste întâmpinã dificultãþi
majore în a observa ºi, mai ales, în a integra schimbarea în logica socialului,

31. Pentru comentarii în acelaºi sens al imobilismului concepþiei lui Stephen Krasner, vezi ºi
T.J. Biersteker, 2002, pp. 161-162.
32. Cynthia Weber, Thomas J. Biersteker (1996), „Reconstructing the Analysis of Sovereignty:
Concluding Reflections and Directions for Future Research”, în Thomas J. Biersteker,
Cynthia Weber (eds.), State Sovereignty as Social Construct, Cambridge University Press,
Cambridge, p. 284.
58 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

aceasta este probabil, una dintre cele mai caracteristice ºi „folositoare” dintre
atributele constructivismului. Conceptul de „suveranitate” este, asemeni oricãrui
altuia folosit în ºtiinþele sociale, supus unui asemenea proces. Propun în cele ce
urmeazã schiþarea câtorva dintre liniile de forþã ale unei discuþii în manierã
constructivistã a acestui concept, demers care urmãreºte însã ºi o privire mai
profundã asupra teoriei în ansamblu, urmând sã discut mai multe poziþii, adunate
de Thomas Biersteker ºi Cynthia Weber într-un volum colectiv, moment care
marcheazã atingerea unei noi etape în dezvoltarea prezentului capitol.
O primã linie de discuþie ºi, cred eu, cel mai simplu de punctat este modul în
care evolueazã termenul. Alexander Murphy observã evoluþia istoricã a înþelesului
termenului de „suveranitate”, pe care o conecteazã cu schimbãrile de ordin
structural, fie acestea sociale, tehnologice ori culturale, cunoscute în perioada
scursã de la sfârºitul epocii feudale. El precizeazã însã cã trebuie avute în vedere
douã dimensiuni majore, distincte, dar conectate, ale conceptului, „suveranitatea
ca principiu ce guverneazã relaþiile dintre state ºi suveranitatea ca ideal teritorial”,
pe care o precizeazã ca fiind preocuparea pentru „gradul în care harta statelor
individuale este totodatã una a autoritãþii efective”33. Dinamica istoricã fiind clarã,
ce meritã subliniat suplimentar este faptul cã în aceastã perspectivã, specificã
unui constructivism de tip „moderat”, factorii materiali ºi culturali se completeazã
reciproc. În plus, voi nota, alãturi de Murphy, plurisemantismul termenului.
Voi reþine faptul cã ideea de dinamicã a termenului este esenþialã pentru
perspectiva constructivistã. Ca abordare cu multiple surse de inspiraþie, constructi-
vismul le împrumutã ºi metodele, iar una dintre cele mai frecvent folosite, pe care
am observat-o în mai multe cazuri, este cea de a defini un termen prin altul, în
binoame conceptuale. Thomas Biersteker ºi Cynthia Weber iau în considerare
„statul ca identitate sau agent ºi suveranitatea ca instituþie sau discurs drept
mutual constitutivi ºi într-o continuã ºi constantã schimbare ºi transformare.
Statele pot fi definite în termenii pretenþiilor de suveranitate, pe când suveranitatea
poate fi definitã în termenii interacþiunilor ºi practicilor statelor”34. Greu de gãsit
o formulare mai clarã pentru a exprima relaþia dintre cei doi termeni, imposibil de
definit unul fãrã celãlalt: statul este o ficþiune în lipsa atributului suveranitãþii,
iar suveranitatea este, de fapt, statul în acþiune.
Cei doi autori insistã asupra dinamicii înþelesurilor termenilor, în spaþiu ºi
timp. Semnificaþia acordatã nu apare din neant, fiind un rezultat al interacþiunilor
sociale, ca „produs al practicilor cognoscibile ale agenþilor umani, incluzând aici

33. Alexander B. Murphy (1996), „The Sovereign State System as Political-Territorial Ideal:
Historical and Contemporary Considerations”, în Thomas J. Biersteker, Cynthia Weber
(eds.), State Sovereignty as Social Construct, Cambridge University Press, Cambridge, p. 87.
34. Thomas J. Biersteker, Cynthia Weber (1996), „The Social Construction of State Sovereignty”,
în Thomas J. Biersteker, Cynthia Weber (eds.), State Sovereignty as Social Construct,
Cambridge University Press, Cambridge, p. 11.
 PROBLEMA SUVERANITÃÞII ÎN ABORDAREA SECURITÃÞII 59

cetãþeni, noncetãþeni, teoreticieni ºi diplomaþi”35. Biersteker ºi Weber oferã astfel

un rãspuns constructivist la întrebãrile cu privire la originea ºi evoluþia acestei
instituþii a relaþiilor internaþionale, care este suveranitatea.
Faptul cã relaþiile dintre actorii sociali, fie aceºtia ºi state, negociazã în
permanenþã înþelesurile cu care opereazã poate fi observat inclusiv în cazul
suveranitãþii. Modul în care se impune o semnificaþie sau alta este, din perspectiva
teoriei constructiviste pe care o propun, consecinþa unor factori de ordin cultural
ºi material. Voi discuta, în cele ce urmeazã, o situaþie elocventã pentru ambiguitatea
conceptului, dar care totodatã poate oferi o deschidere în direcþia importanþei pe
care îl are acest atribut al statului în tratarea securitãþii internaþionale.
Am în vedere un studiu semnat de Alexander Wendt ºi Daniel Friedheim care
abordeazã, cu referire la situaþia Germaniei rãsãritene din perioada bipolarã, cazul
imperiilor informale – definite drept structuri ierarhice care traverseazã sistemul
anarhic36. Condiþia necesarã pentru existenþa acestei structuri este „o distribuþie
a puterii militare atât de inegale, încât un actor statal mai puternic are capacitatea
de a oferi securitate unuia mai slab”, pentru iniþierea sa „statul mai puternic
trebuind sã intervinã într-unul mai slab cu scopul creãrii unui regim prietenos” 37.
În aceastã relaþie inegalã de schimb, statul-patron oferã în principal asistenþã
în domeniul securitãþii, clientul permiþându-i o oarecare influenþã în aceastã
problematicã sau chiar ºi în cea internã. Orientarea constructivistã a celor doi
autori este vizibilã prin faptul cã nu privesc aceste raporturi doar în dimensiunea
lor materialã, ca parte a unor relaþii de putere. Instituþionalizarea legãturilor se
face prin apariþia unor norme ºi aºteptãri de comportament reciproce, dar ºi ca
efect al unui schimb inegal de identitãþi ºi interese, devenind astfel o practicã 38.
În particular relevant pentru tema suveranitãþii este modul în care poate fi inter-
pretatã natura acestor relaþii: „Rezultatul este o structurã ierarhicã transnaþionalã
în care un stat îndeplineºte funcþii statale în altul, constituind un sistem de state
nonanarhic, nonwestphalic”39. Legãturile dintre pãrþi sunt departe de a se limita
la cele interstatale, fiind dezvoltatã o întreagã constelaþie de relaþii între birocraþii.
Exemplul a ceea ce a fost cunoscut drept „imperiul exterior sovietic” oferã ºi exemplul,
dat ºi de Wendt ºi Friedheim, al legãturilor dintre partidele comuniste. Cazul este
elocvent ºi pentru o altã tezã a celor doi, care afirmã c㠄[c]redinþele împãrtãºite
ce constituie imperiul informal sunt de obicei incorporate într-o ideologie”40.

35. Ibidem, p. 18.

36. Alexander Wendt, Daniel Friedheim (1996), „Hierarchy under Anarchy: Informal Empire
and the East German State”, în Thomas J. Biersteker, Cynthia Weber (eds.), în State
Sovereignty as Social Construct, Cambridge University Press, Cambridge, p. 248
37. Ibidem, p. 249.
38. Ibidem, pp. 249-252.
39. Ibidem, p. 251.
40. Ibidem.
60 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

Faptul se impune mai ales prin prisma definiþiei imperiului informal, care este,
dupã cum am vãzut, impunerea unui regim prietenos faþã de patron în statul-client.
Nuanþa acordatã în acest caz conceptului de „credinþe împãrtãºite” meritã o
precizare suplimentarã. Problema legitimitãþii interne reale a regimurilor nedemo-
cratice – obiectul cercetãrii lui Wendt ºi Friedheim – este una veche ºi cunoscutã în
ºtiinþele politice. Neputându-ne pronunþa cu privire la opiniile societãþii est-germane,
neexistând posibilitatea investigãrii, putem presupune cã ar fi vorba, în principiu,
despre credinþele împãrtãºite aºa cum erau ele exprimate în discursurile oficiale.
În lipsa libertãþii de exprimare, definitorie pentru asemenea regimuri, cel mai
probabil este cã acestea veneau în contradicþie cu cele întâlnite la nivel societal.
Dacã acest fapt este adevãrat, hiatusul dintre stat ºi societate poate fi depãºit doar
dupã reformarea substanþialã/înlocuirea regimului (schimbarea dramaticã a con-
vingerilor la nivel social fiind mult mai puþin plauzibilã). Evenimentele din 1989
sunt de naturã a susþine cât se poate de elocvent aceastã tezã, care însã nu poate
fi generalizatã ºtiinþific pentru întreaga perioadã bipolarã, ci presupusã cel mult.
Precizarea din aceastã parantezã are mai cu seamã rolul de a elimina sursa unei
potenþiale erori (în logica discursului constructivist, societãþile au „idei”, „identi-
tãþi”, „convingeri” sau „credinþe”, nu statele), dar ºi de a chestiona, o datã în
plus, înþelesul suveranitãþii.
Revenind la perspectiva lui Wendt ºi Friedheim, aceºtia observã cã amintitele
legãturi interorganizaþionale dintre patron ºi client ar îndreptãþi încadrarea impe-
riului informal în categoria weberianã legal-birocraticã a autoritãþii. Pe de altã parte
însã, suveranitatea formalã de care se bucurã clienþii le lasã o mare autonomie
organizaþionalã, precum ºi un interes în a rezista tendinþelor integraþioniste 41.
Wendt ºi Friedheim ajung astfel la concluzia cã, în termenii lui Weber, modelul
de autoritate ar fi mai degrabã cel de tip feudal, în care relaþiile dintre pãrþi sunt
definite, dar nu exclusiv, în termenii puterii ºi securitãþii, sunt contractuale (datã
fiind libertatea formalã a clientului) ºi ierarhice (suzeranul se aºteaptã ca vasalul
sã-ºi îndeplineascã obligaþiile, chiar dacã are dificultãþi în a-ºi impune autoritatea).
Aceastã structurã descentralizatã a autoritãþii este simultan anarhicã, în sens
legal-birocratic, ºi ierarhicã, ca relaþie de tip feudal42. O asemenea situaþie,
elocventã pentru modul în care a fost operaþionalizatã suveranitatea, ridicã însã ºi
întrebãri cu privire la înþelesul statalitãþii într-un asemenea studiu.
Chiar dacã cei doi autori nu oferã, în studiul prezentat mai sus, o definiþie a
statului, cred cã aceasta poate fi derivatã din opera lui Wendt. Considerat unul
dintre cei mai cunoscuþi ºi influenþi cercetãtori constructiviºti, prin concepþia sa
despre stat el se situeazã însã oarecum în afara cadrului general acceptat al
curentului. În cele ce urmeazã, datã fiind influenþa sa intelectualã, voi insista

41. Ibidem, p. 252.

42. Ibidem.
 PROBLEMA SUVERANITÃÞII ÎN ABORDAREA SECURITÃÞII 61

tocmai asupra a ceea ce eu consider a fi acele incongruenþe cu gândirea constructi-

vistã ca întreg ce sunt relevante pentru aceastã lucrare.
În momentul în care definirea statului este chiar tema unei cercetãri, de
altminteri foarte des citatã, care se vrea o replicã de pe poziþii constructiviste la
adresa raþionalismului ºi structuralismului de tip waltzian, Wendt considerã
justificat asemenea interes faþã de state, „formã dominantã a subiectivitãþii în
politica mondialã contemporanã”, drept care le considerã ca fiind „unitatea
primarã de analizã pentru gândirea asupra reglementãrii globale a violenþei” 43.
Caracteristicile deseori amintite ale statului în domeniul gestionãrii violenþei se
impun ºi din aceastã declaraþie, prin care autorul determinã un specific al statului
ºi îºi justificã opþiunea pentru abordarea statocentricã, chiar dacã recunoaºte
efectul exercitat ºi de alþi actori asupra sistemului internaþional 44. Proprietãþile
statului pe care le ia în considerare pot fi privite ºi prin prisma teoriilor care le
privilegiazã. Astfel, din punct de vedere marxist, statul poate fi privit ca o ordine
legal-instituþionalã (statul ca structurã), pe când din cel weberian (statul ca actor) –
drept o organizaþie ce pretinde monopolul asupra utilizãrii legitime a violenþei
organizate ºi drept o organizaþie înzestratã cu suveranitate. În ceea ce-i priveºte
pe pluraliºti, aceºtia privilegiazã legãtura dintre stat ºi societate (complex stat-
-societate). Un al cincilea atribut – teritoriul – este comun acestor ºcoli de gândire45.
Prin îmbinarea acestor elemente, statul „esenþial” (cum este numit de Wendt) ar
fi „un actor organizaþional fixat într-o ordine instituþional-legalã care îi acordã
suveranitate ºi un monopol asupra folosirii legitime a violenþei organizate asupra
unei societãþi de pe un teritoriu”46.
Wendt îºi formuleazã un interes în a gãsi ceea ce „toate statele din toate
timpurile ºi locurile au în comun, în «statul esenþial» sau «statul ca atare»”, ce
trebuie diferenþiat de alte organizãri sociale47. Voi nota faptul cã Wendt se apropie
astfel de proiectul pozitivist, încadrându-se perfect în deja aminitita observaþie
fãcutã de Cynthia Weber ºi Thomas Biersteker. Apropierea de pozitivism se vede
inclusiv în insistenþa cu care justific㠄practica tratãrii statelor drept actori reali,
unitari, cãrora le putem atribui intenþionalitate” 48. Calificativul de „real” pus de
Wendt meritã o întreagã discuþie, el detaºându-se astfel de poziþiile pe care le
numeºte „nominaliste”, „instrumentaliste” sau „sceptice”, pentru care statul ar fi
mai degrabã un „construct teoretic” 49, termeni care au însã înþelesuri diferite ºi

43. Alexander Wendt (1999), Social Theory of International Politics, p. 9. Titlul acestei
lucrãri a fost de multe ori remarcat, fiind o parafrazare a celebrei Theory of International
Politics a lui Waltz.
44. Ibidem.
45. Ibidem, pp. 201-214.
46. Ibidem, p. 213.
47. Ibidem, p. 201.
48. Ibidem, p. 243.
49. Ibidem, pp. 196-197.
62 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

fac trimitere la teorii diferite. Mai important pentru discuþia de faþã mi se pare
însã atributul de „unitar”, care îl propulseazã pe Wendt într-o linie intelectualã ce
ia în considerare doar raþionalitatea actorului, unicã ºi coerentã cu sine, poziþie
necaracteristicã pentru curentul constructivist.
Pentru Wendt, „statele sunt actori autoorganizaþi, homeostatici, cu identitãþi ºi
interese intrinseci”, ontologic anterioare sistemului50. Aceºti actori sunt exogeni
sistemului, iar „ca agent ºi structurã în politica internaþionalã nu sunt mutual
constitutivi în totalitate («all the way down»)”51. Poziþia ar fi mai cu seamã necesarã
adepþilor teoriilor sistemice, obligaþi, pentru a cerceta structura, sã evite descen-
trarea elementelor sistemului52.
Ipoteza considerãrii statelor ca ontologic anterioare sistemului este greu de
susþinut, dupã cum aratã un efort de interpretare oricât de sumar a unor informaþii
istorice cunoscute. Cel mai simplu exemplu ar fi un moment extrem de discutat
ºi încãrcat simbolic precum 1648 (conceptul de „suveranitate” ar fi apãrut ca
rezultat al interacþiunii dintre entitãþi politice care a fost Rãzboiul de Treizeci de
Ani). O interpretare mai generalã a experienþelor umane în domeniu ar susþine
ideea cã, de regulã, apariþia statelor nu poate fi înþeleasã în afarã condiþiilor unui
întreg context politic, caracterizat de varietatea ºi multitudinea actorilor ce evolueazã
în el, precum ºi de varietatea ºi multitudinea raporturilor dintre aceºtia53. În spirit
constructivist, lucrarea de faþã susþine ideea unei relaþii de codeterminare între
agent ºi structurã, vizibilã ºi în legãtura dintre apariþia statelor ºi constituirea
sistemului internaþional.
Aceste entitãþi politice care sunt statele ar apãrea, în concepþia lui Wendt, ca
înzestrate cu interese ºi identitãþi intrinseci. Se poate spune cã aceastã concepere a
statelor se apropie prea mult de teoriile structuraliste pentru a nu ridica întrebãri cu
privire la încadrarea abordãrii lui Wendt în constructivism. El ridicã o frontierã
foarte serioasã între spaþiul intern ºi cel extern al statului ºi iese chiar în afara unor
mai vechi cadre ale propriei gândiri, dupã cum aratã relaþia dintre agent ºi structurã
amintitã mai sus. Explicaþia oferitã pentru faptul cã statele nu ar fi mutual consti-
tutive în totalitate þine mai degrabã de economia unui proiect de cercetare decât
de logica sa. Motivul pentru care Wendt simte nevoia sã-ºi exprime îngrijorarea
faþã de soarta teoriilor sistemice (cu care nu se identificã) rãmâne obscur. Pericolul
ca adepþii acestor abordãri sã-ºi descentreze demersul nu înseamnã cã ipoteza
considerãrii statelor drept actori unitari ºi anteriori sistemului este corectã, ci,
dimpotrivã, cã un asemenea studiu porneºte de la o asumpþie cel puþin chestionabilã.

50. Ibidem, pp. 243-244.

51. Ibidem, p. 244.
52. Ibidem.
53. O încercare de formulare a unei teorii generale în domeniu poate fi gãsitã în Barry Buzan,
Richard Little (2009), Sistemele internaþionale în istoria lumii. Reconfigurarea studiului
relaþiilor internaþionale, Polirom, Iaºi.
 PROBLEMA SUVERANITÃÞII ÎN ABORDAREA SECURITÃÞII 63

Wendt însuºi sesizeazã problemele de coerenþã ale programului sãu de cercetare,

insistã în continuare pe apartenenþa sa la constructivism ºi subliniazã cã el considerã
în continuare statele drept „constructe sociale”, atât pe plan intern, cât ºi extern54,
ºi simte nevoia reafirmãrii adeziunii la punctele definitorii ale constructivismului
(„this chapter supports some important mainstream sensibilities”)55. Aº spune cã
atitudinea lui Wendt din aceastã precizare seamãnã mai degrabã cu acceptarea
publicã a dogmei de cãtre un credincios acuzat de erezie, fãrã însã ca poziþia sa
teoreticã în cercetarea statului ºi a suveranitãþii acestuia sã se înscrie în logica
fundamental socialã a curentului56.
Incoerenþele din concepþia lui Wendt cu privire la stat pot fi evidenþiate chiar
de cazul pe care el, alãturi de Daniel Friedheim, îl propune ulterior, cel al relaþiei
dintre Germania comunistã ºi Uniunea Sovieticã ºi a modului în care era înþeleasã
ºi exercitatã suvernitatea între aceºti doi actori. Mã întorc la acest exemplu în
lumina discuþiei de mai sus. A privi Germania de Est ca ontologic anterioarã
sistemului este o eroare istoric㠖 acest stat, produs al Rãzboiului Rece, a sucombat
odatã cu sfârºitul epocii bipolare. Se poate spune, bineînþeles, c㠄statele” sunt
ontologic anterioare sistemului ºi nu vreunul anume (statele nu sunt „condamnate”
la a exista57), dar trebuie remarcatã ºi situaþia inversã, a unei entitãþi politice formal
suverane a cãrei existenþã a fost posibilã doar în circumstanþe precis determinate –
putem astfel nota un caz în care structura determinã agentul. Identitatea sa intrinsecã
s-a dovedit a fi o presupunere prea generoasã, statul sinucigându-se în prima clipã
în care societatea a avut posibilitatea sã i-o cearã. Prin voinþa locuitorilor sãi ºi nu
a elitelor la putere timp de decenii, statul est-german ºi-a abanonat cât a putut de
repede interesul fundamental al supravieþuirii, împotriva prescripþiilor teoriilor
statocentrice de orice nuanþã, incluzând-o aici ºi pe cea a lui Wendt.
Perspectiva constructivistã în liniile sale directoare consacrate, fie ºi opuse con-
cepþiei lui Wendt, este cea care oferã, din punctul meu de vedere, cele mai potrivite
explicaþii pentru cercetarea acestei relaþii ºi, mai ales, a evenimentelor ce au urmat.
Putem lua în calcul exclusiv redistribuirea geopoliticã a puterii la sfârºitul anilor ’80
sau atracþia economicã irezistibilã exercitatã de Germania occidentalã faþã de
viitorii sãi cetãþeni din Est ºi sã afirmãm astfel importanþa factorilor materiali în
dispariþia statului comunist. A-i lua doar pe aceºtia în considerare este însã o cale
sigurã de a greºi în efortul explicativ, afirmaþie susþinutã clar de disoluþia URSS.

54. Ibidem, pp. 244-245.

55. Ibidem, p. 244.
56. O sintezã a criticilor aduse concepþiei lui Wendt de pe poziþii constructiviste poate fi gãsitã
în E.A. Kolodziej, 2007, pp. 345-347.
57. Ulterior, Wendt argumenteazã chiar cã sistemul actual de state, din raþiuni ce þin mai
ales de securitatea internaþionalã, va lãsa locul unui stat mondial – Alexander Wendt
(2003), „Why a World State is Inevitable”, în European Journal of International Relations,
9 (4), pp. 491-542.
64 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

La adãpostul protecþiei oferite de temuta Armatã Roºie ºi de impresionantul

arsenal nuclear, nimic nu pãrea cã ar putea ameninþa imperiul sovietic, din afarã
ca ºi dinãuntrul frontierelor, unde acþiona un atotputernic mecanism coercitiv.
Degradarea economiei nu este suficientã pentru a justifica prãbuºirea unui stat ce
se sprijinea în discursul legitimant al existenþei sale pe inumanele sacrificii ºi
privaþiuni ale Marelui Rãzboi pentru Apãrarea Patriei. Faptul cã vremea comi-
sarilor NKVD trecuse nu înseamnã cã putea sã existe o contraputere capabilã sã
provoace monopolul statului în gestionarea violenþei. Dacã în cazul Germaniei de
Est am putea lua în considerare ºi o presiune culturalã din Occident, URSS-ul, cu
excepþii cum ar fi republicile musulmane ºi, eventual, RSS Moldoveneascã, nu avea
a se teme de o concurenþã ideaticã serioasã din partea vreunui model statal extern.
O colecþie de factori de ordin material ºi cultural, o relaþie de codeterminare
agent-structurã, în care statul este simultan agent faþã de sistemul internaþional ºi
structurã faþã de societatea pe care pretindea cã o reprezintã, o dinamicã a
intereselor ºi identitãþilor unor societãþi care se regãsesc din ce în ce mai puþin în
stat pânã la momentul renunþãrii la acesta –, acesta este cadrul intelectual în care,
în opinia mea, se poate investiga renunþarea la suveranitate în aceste cazuri.
Situaþia este elocventã, de asemenea, pentru limitele teoriilor sistemice ce au
eºuat în a explica motivele schimbãrii structurale a sistemului, datã fiind abando-
narea hegemoniei de cãtre unul dintre polii de putere. În cazul sovietic, invers
decât în cel est-german, se poate spune cã agentul a determinat structura –
dispariþia URSS a fãcut clarã ºi pentru adepþii materialismului schimbarea distri-
buþiei de putere în sistem, „culturaliºtii” observând abandonarea progresivã,
politicã ºi discursivã a perspectivelor ºi practicilor specifice bipolarismului.
Legãtura dintre stat ºi pretenþia sa de suveranitate internã are, dupã cum se
poate vedea, înþelesuri variabile în timp ºi spaþiu. Discuþia asupra acestui punct
trebuie cu necesitate contextualizatã. Aceeaºi remarcã trebuie fãcutã ºi în legãturã
cu ceea ce de obicei se considerã a fi dimensiunea externã a suveranitãþii, definitã
prin lipsa ingerinþei unui stat în afacerile altuia.
Într-un studiu concentrat asupra acestei probleme, Thomas Biersteker observã
o adevãratã miºcare ideaticã în acest sens. Simpla urmãrire a istoriei diplomatice
a secolului XX îl îndreptãþeºte sã afirme c㠄normele recunoaºterii s-au schimbat
semnificativ în timp (...). Dacã se miºcã într-o direcþie anume este mai puþin important
decât faptul cã înþelesurile lor nu sunt fixate în timp ºi spaþiu. Existã, totuºi, probe
potrivit cãrora comunitatea internaþionalã a devenit din ce în ce mai intruzivã în
ceea ce s-a presupus odatã a fi parte a domeniului afacerilor interne ale statelor” 58.
Biersteker constatã cã, în procesul recunoaºterii reciproce a suveranitãþii,
normele s-au modificat, putându-se vorbi astfel mai degrabã de o suveranitate
„condiþionatã”. Elementului clasic al monopolului asupra violenþei legitime statele

58. T.J. Biersteker, 2002, p. 163.

 PROBLEMA SUVERANITÃÞII ÎN ABORDAREA SECURITÃÞII 65

par a-i adãuga unul inspirat din opera lui Rousseau, potrivit cãruia statul ar trebui
sã fie expresia voinþei generale, criteriul weberian fiind astfel întãrit. Deopotrivã,
îndeplinirea acestui ideal postulat de Rousseau ar face ca statele sã fie mai apte în
îndeplinirea obligaþiilor, de la cele financiare pânã la cele ale respectãrii condiþiilor
unei alianþe. Pe acelaºi model rousseauist s-ar baza ºi tendinþa recentã de condi-
þionare a recunoaºterii suveranitãþii prin declararea ºi dovedirea ataºamentului
faþã de valorile ºi practicile democratice. În schimb, controlul ferm asupra
teritoriului pare o normã în curs de relaxare59. Pe de altã parte, tendinþele observate
mai sus nu sunt generalizate în spaþiu, astfel încât statele opereazã simultan cu mai
multe înþelesuri ale termenului. Atitudinea pe care o au statele faþã de o intervenþie
externã depinde astfel atât de considerente politice, cât ºi normative60. Dupã cum
voi arãta, cazurile analizate în lucrare confirmã aceste ipoteze ale lui Biersteker. Voi
identifica atunci mai multe tipuri de intruziune, definite în moduri felurite, ºi la care
statele ºi societãþile se raporteazã în mai multe moduri. Aceste variaþii sunt explicabile
politic ºi cultural, atât la nivelul relaþiilor dintre actori, dar ºi a modului în care
aceºtia îºi definesc interesele ºi identitãþile, faþã de ei înºiºi ca ºi faþã de ceilalþi.
Revenind la cercetarea lui Biersteker, erodarea înþelesului tradiþional al suvera-
nitãþii este urmãrit de acest autor pe trei direcþii principale: cedarea pretenþiei de
autoritate finalã, schimbarea normelor recunoaºterii internaþionale ºi emergenþa altor
tipuri de actori cu pretenþii de autoritate61. Analiza modului în care se schimbã
înþelesurile îi permite lui Biersteker sã afirme c㠄[n]u doar suveranitatea este un
construct social, ci ºi fiecare din elementele sale constitutive (autoritate, identitate
ºi teritoriu)”62.
Originarea în social a semnificaþiei oricãrui concept – iar cel de „suveranitate”
nu face excepþie – permite astfel înþelegerea dinamicii continue a semnificaþiei sale.
Observãm însã cã ºi într-o perspectivã esenþialmente constructivistã ca aceea a lui
Biersteker existã un criteriu al statalitãþii puþin supus variaþiei: cel al legitimitãþii
monopolului asupra violenþei. Dacã ar trebui cãutat un element într-adevãr
constant în timp, în conformitate cu dezideratele pozitiviste, care sã poatã fi chiar
însuºit de pe o poziþie în ansamblu constructivistã ca cea a lui Wendt, acesta ar fi.
Faptele par a susþine afirmaþia: statele sprijinã sau, minimal, dovedesc apatie în
a observa manifestarea unei incredibile varietãþi de actori ce le submineazã auto-
ritatea, renunþã, în anumite condiþii, la instrumente ºi simboluri puternice precum
moneda, acceptã chiar repoziþionarea faþã de pretenþia unei voinþe supreme –
Uniunea Europeanã este un exemplu suficient de elocvent, chiar dacã unic în

59. Ibidem.
60. Ibidem, pp. 163-164. Pentru schimbarea modului în care este motivatã, perceputã ºi inter-
pretatã intervenþia externã, vezi ºi Martha Finnemore (2003), The Purpose of Intervention.
Changing Beliefs about the Use of Force, Cornell University Press, Ithaca, NY, Londra.
61. T.J. Biersteker, 2002, pp. 167-170.
62. Ibidem, p. 171.
66 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

multe privinþe. În unele situaþii, entitãþile politice suverane chiar se sinucid –

cazul est-german. În nici un caz însã nu acceptã sã împartã acest monopol cu alte
tipuri de actori. În integrarea europeanã, politicile din domeniu sunt în mod clar
cele mai puþin ambiþioase; Germania de Est mai întâi s-a asigurat cã are cine
exercita violenþa legitimã ºi abia dupã aceea ºi-a permis luxul de a sucomba.
Surprinzãtor sau nu, se pare cã tocmai criteriul weberian supravieþuieºte
oricãrei analize. Aceastã aparenþã de constanþã nu poate fi absolutizatã, schim-
barea existând fireºte ºi aici, fiind vizibilã atât în modul în care exercitã, cât ºi,
mult mai important pentru acest studiu, prin normele dupã care este privitã drept
legitimã utilizarea violenþei de cãtre stat. Dupã cum voi încerca sã arãt în ultima
secþiune a lucrãrii, în discutarea securitãþii statul ºi-a pãstrat monopolul în acest
domeniu, dar în anumite condiþii, în general mai clar postulate ºi mai restrictive
decât în imaginea sa tradiþionalã. De la sine înþeles cã nici situaþiile discutate nu
pot fi privite ca regulã universalã în timp ºi spaþiu. În diferite grade, dependente
de factori materiali cum ar fi puterea deþinutã, de factori culturali, precum
semnificaþiile controlului politic democratic, sau chiar de factori circumstanþiali,
a situaþiei concrete cu care se confruntã, putem observa, în stilul lui Biersteker,
o relativã repoziþionare a statelor faþã de modul în care interpreteazã ºi folosesc
violenþa, relocare ce nu este însã constantã, universalã sau ireversibilã. Este doar
o tendinþã care trebuie remarcatã ºi interpretatã ca atare.
Am observat deja cã în perspectiva lui Biersteker cu privire la suveranitate nimic
nu garanteazã un singur curs posibil al schimbãrii, un eventual demers predictiv
neputând fi ºtiinþific susþinut, iar politic nefiind demn de încredere. Ce rãmâne atunci
din înþelesul termenului? Biersteker îndeamnã la o atitudine care sã cuprindã natura
disputatã a semnificaþiei acestei noþiuni: „Cel mai bine este ca înþelesul suveranitãþii
sã fie gândit în termenii unei continue contestãri a practicilor, anumiþi agenþi presând
asupra practicilor legitime, iar alþii rezistând ºi contraatacând în fiecare punct”63.
Observaþia, o bunã exprimare în spirit constructivist, se extinde ºi cu privire la
modul în care statele, alãturi de alþi actori, exercitã ºi interpreteazã reciproc atributele
definitorii ale suveranitãþii, inclusiv monopolul asupra violenþei legitime.
În încheierea acestui capitol, voi încerca o sintezã a discuþiei cu privire la
suveranitate. Trebuie notat faptul cã, în ciuda faptului cã este consideratã elementul
fundamental al ordinii internaþionale postbelice, înþelesul acesteia nu a fost
niciodatã clar precizat. Este firesc ca semnificaþia în cauzã sã nu fie nici general
acceptatã, teoretic sau politic, ci sã cunoascã o permanentã schimbare, temporalã
ºi spaþialã. Teoriile constructiviste oferã, datoritã interpretãrii diverselor situaþii
prin prisma interacþiunilor sociale dintre actori, cadrul intelectual cel mai adecvat
pentru surprinderea simultanã a laturii constante a termenului, precum ºi a
dinamismului acestuia.

63. Ibidem, p. 163.

 PROBLEMA SUVERANITÃÞII ÎN ABORDAREA SECURITÃÞII 67

Încercând o concluzie asupra celor spuse pânã acum, voi afirma cã aceaste
prime secþiuni ale lucrãrii au avut drept obiectiv fundamental oferirea unei imagini
cât mai clare asupra a ceea ce este securitatea ºi cum este ea tratatã în cele mai
influente perspective teoretice. Am observat cã în orice discurs din domeniu
statul ocupã un loc preponderent, exclusiv chiar în unele cazuri, motiv pentru
care a fost tratat elementul definitoriu al acestuia care este suveranitatea.
Ulterior voi încerca sã demonstrez faptul cã în preocupãrile din domeniu, ºtiinþifice
sau politice, statul poate fi privit din mai multe ipostaze, ca obiect de referinþã,
ameninþare sau agent al securitãþii, alegerea poziþiei fiind în funcþie de situaþia
analizatã. Din acest motiv, am considerat necesar sã completez discuþia asupra
securitãþii cu una cu privire la atributul fundamental al statului care este suverani-
tatea ºi înþelesurilor acesteia. Dupã cum am observat, ºi acest termen este la fel
de înºelãtor ca toate celelalte întâlnite în ºtiinþele sociale, supus fiind variaþiei.

Ca poziþie teoreticã, lucrarea este un demers constructivist. De pe aceastã poziþie

am respins, mai întâi, perspectiva tradiþionalã asupra securitãþii, notând imobilismul
acestei concepþii, inclusiv prin latura sa asumat statocentricã, dar totodatã înºelã-
toare prin înþelesul neschimbãtor cu care sunt creditate aceste entitãþi politice.
Extinderea conceptului de securitate este un pas firesc, precum ºi interogarea
obiectului real de referinþã al securitãþii. În spirit constructivist, am observat cã
el trebuie sã fie societatea, statul fiind un instrument raþional al acesteia. Relaþia
dintre stat ºi societate este, în opinia mea, un element decisiv al oricãrei analize
de securitate. Din aceastã perspectivã am încercat sã demonstrez codeterminarea
dintre interesele ºi identitãþile actorilor, dintre agenþi ºi structurã etc.
Pretenþia statelor cu privire la monopolul asupra violenþei legitime le conferã
responsabilitãþi speciale în domeniul ordinii internaþionale. Suveranitatea reclamatã
devine astfel obiectul de analizã preferat în domeniul securitãþii. Acesta este
motivul principal pentru care am investigat aceastã proprietate a statelor, notând
faptul cã ºi acest concept se aflã într-o situaþie comunã din ºtiinþele sociale: nu
i se poate da o definiþie general acceptatã, înþelesul sãu variind, în urma interacþiunilor
sociale, în spaþiu ºi timp. Constructivismul este o abordare pentru care dinamismul
social antreneazã unul conceptual, cadrul de analizã suferind permanente modifi-
cãri, mai mult sau mai puþin observabile.
Schimbarea contextului este unul dintre modurile în care înþelesul termenului
de „suveranitate” este supus schimbãrii. Actorii au însã, dupã cum am afirmat, o
pluralitate de identitãþi ºi interese, care sunt în permanenþã negociate în relaþiile
cu ceilalþi. Se poate deci considera cã natura interacþiunilor dintre actori este
diferitã de la caz la caz, cunoscând un continuu proces de modificare a semnifi-
caþiilor vehiculate. Lansez astfel ipoteza cã actorii folosesc simultan mai multe
sensuri în ceea ce priveºte suveranitatea, alegerea unuia sau altuia depinzând de
68 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

raportarea la interlocutori, identificând în consecinþã o altã dinamicã, separatã de

prima, a acestei proprietãþi a statului, idee pe care o voi aborda ulterior.
Secþiunea care urmeazã va fi dedicatã urmãririi modului în care se conjugã
acþiunea actorilor în urmãrirea securitãþii internaþionale. Instituþiile pe care le
dezvoltã statele sunt produsul unor interacþiuni destinate gestionãrii ordinii într-un
mediu anarhic. În momentul în care aceastã ordine pare a fi ameninþatã în liniile
sale fundamentale, cum se întâmplã în cazul crizelor, actorii sunt puºi în situaþia
de a-ºi testa instrumentele pe care le au la dispoziþie, inclusiv cele comune care
sunt instituþiile, de a se supune cerinþelor acestora sau, dimpotrivã, de a le
schimba. Tema va fi tratatã în ultima parte a lucrãrii. Inclusiv din raþiuni
metodologice, consider cã cea mai bunã cale de raportare la aceastã problemã stã
în identificarea modalitãþilor prin care entitãþile suverane ºi mediul internaþional
se codefinesc prin instituþii, pe care le voi analiza în paginile urmãtoare.
 3. Instituþiile internaþionale

În primul capitol al lucrãrii am discutat modul în care poate fi definitã

securitatea internaþionalã, pentru ca în urmãtorul sã mã preocup de problemele
ridicate de înþelegerea statalitãþii, cercetându-i suveranitatea pe care o pretinde în
epoca modernã. Am încercat sã demonstrez cã modul în care este înþeleasã,
practicatã ºi recunoscutã suveranitatea este una dintre cele mai importante cãi de
a formula problemele securitãþii internaþionale. În logica lucrãrii, urmeazã sã mã
preocup de problemele ridicate de instituþiile securitãþii internaþionale. În acest
sens, capitolul de faþã este dedicat discutãrii modului în care felurite teorii din
domeniu, selectate pe baza influenþei ºi a specificului lor, abordeazã formulele de
conjugare a acþiunilor actorilor suverani ce acþioneazã într-un mediu anarhic. În
acest sens, mai întâi voi prezenta ºi discuta câteva dintre cele mai cunoscute
definiþii din domeniu ale instituþiilor internaþionale. Partea a doua a capitolului
este dedicatã perspectivelor teoretice în domeniu, fiind luate în considerare teoriile
realiste, cele cunoscute drept instituþionaliste sau neoliberale, ale ªcolii societãþii
internaþionale (sau ªcolii engleze) ºi, fireºte, cele întâlnite în aria intelectualã
constructivistã, utilizate în lucrare. Acest capitol, dupã cum am afirmat, are rolul
de a-l introduce pe urmãtorul, ce se referã la mecanismele specifice gestionãrii
securitãþii internaþionale.

Definirea instituþiilor internaþionale

Potrivit unei definiþii generoase ºi simple datã de Maurice Duverger instituþiilor
sociale, acestea sunt „modele variate de relaþii care servesc drept tipare pentru relaþii
concrete. Din aceastã cauzã, asemenea relaþii sunt stabile, durabile ºi coezive” 1.
Pe de o parte, se poate observa cã semnificaþia acordatã de Duverger termenului îi
permite cercetãtorului sã îl aplice într-o mare varietate de situaþii. Din alt punct de
vedere însã, sfera largã a noþiunii afecteazã conþinutul acesteia, întrucât nu identificã
relaþiile cãrora li se aplicã, modul în care se recunosc aceste modele etc.

1. Maurice Duverger (1972), The Study of Politics, Nelson, Londra, p. 17.

70 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

Ca ºtiinþã a socialului, Relaþiile Internaþionale pãstreazã elementele fundamentale

acordate înþelesului termenului, aplicându-le specificului acestui domeniu. „Institu-
þiile sunt vãzute drept seturi de reguli ºi practici care prescriu roluri, constrâng
activitatea ºi modeleazã aºteptãrile actorilor. Instituþiile pot include organizaþii,
agenþii birocratice, tratate ºi acorduri, precum ºi practicile informale pe care statele
le acceptã ca liant. Balanþa de putere în sistemul internaþional este un exemplu de
instituþie.”2 Pentru aceastã disciplinã, actorii sunt preponderent statele, dar nu
exclusiv, actor putând fi orice entitate socialã cu relevanþã într-o situaþie datã în
viaþa internaþionalã.
Termenul „instituþii” a avut anumite dificultãþi în a se impune în discursul cerce-
tãtorilor Relaþiilor Internaþionale, cele mai frecvent substitute fiind „organizaþiile”
ºi „regimurile”. În ceea ce priveºte „organizaþiile”, acestea sunt considerate la
ora actualã a fi acele instituþii care sunt transformate în „agenþii” – au personal,
buget etc. O organizaþie se poate baza în funcþionarea sa pe mai multe instituþii –
spre exemplu, numai în ceea ce priveºte dimensiunea de securitate a Naþiunilor
Unite se poate observa cã aceasta funcþioneazã simultan pe baza logicii specifice
unui concert de putere (pentru orice acþiune decisã de Consiliul de Securitate este
nevoie ca nici unul dintre cei cinci mari învingãtori din al Doilea Rãzboi Mondial
sã nu se opunã în mod explicit) ºi pe cea a securitãþii colective (atacul împotriva unuia
dintre membrii organizaþiei este considerat a fi un atac împotriva tuturor). Chiar
dacã, dupã cum voi arãta ulterior, nu consider concertul de putere drept o instituþie
propriu-zisã, este evidentã diferenþa dintre acesta ºi sistemul de securitate colectivã.
Diferenþa specificã între instituþii ºi organizaþii apare clar prin precizãrile de
mai sus: balanþa de putere este o instituþie, dar nu ºi o organizaþie – se poate organiza
doar un talger al balanþei, nu întregul mecanism (de exemplu, NATO în Rãzboiul
Rece). În plus, prin influenþa pe care o exercitã, organizaþiile internaþionale devin
actori de o naturã diferitã de a celor statali: toate organizaþiile dezvoltã o viaþã
proprie, putând fi privite ca medii de socializare, ca birocraþii etc., care funcþio-
neazã de multe ori dupã o logicã diferitã de cea a statelor-membre3.
În ceea ce priveºte „regimurile”, acestea ar fi, potrivit celei mai cunoscute
definiþii, cea a lui Stephen Krasner, „seturi de principii, norme, reguli ºi proceduri

2. P.M. Haas, R.O. Keohane, M. Levy (eds.) (1993), Institutions for the Earth: Sources of
Effective International Environmental Action, MIT Press, Londra, pp. 4-5, apud Steven S.
Lamy (2005), „Contemporary Mainstream Approaches: Neo-Realism and Neo-Liberalism”,
în John Baylis, Steve Smith (eds.), The Globalization of World Politics. An Introduction to
International Relations, ediþia a treia, Oxford University Press, Oxford, p. 214. Vezi ºi
Lucian-Dumitru Dîrdalã (2006b), „Neoliberalismul”, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian
Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi, p. 146.
3. De exemplu, vezi în acest sens Michael Barnett, Martha Finnemore (2004), Rules for the
World. International Organizations in Global Politics, Cornell University Press, Ithaca,
NY, Londra. Cercetarea celor doi autori este dedicatã urmãririi modurilor în care orga-
nizaþiile internaþionale, ca birocraþii, influenþeazã cooperarea interstatalã.
 INSTITUÞIILE INTERNAÞIONALE 71

de luare a deciziilor, implicite sau explicite, în jurul cãrora converg aºteptãrile

actorilor într-un anumit domeniu al relaþiilor internaþionale”4. Termenul a început
sã fie folosit mai cu seamã în urma încercãrilor de a detaºa, în cercetãrile
de specialitate, spaþiul acþional-normativ agreat de toþi participanþii la anumite
interacþiuni de aranjamente de tipul organizaþiilor – de spaþiul acþional-normativ
agreat de toþi participanþii la anumite interacþiuni. Chiar dacã specificul regi-
murilor internaþionale va fi detaliat ulterior (în momentul discutãrii regimurilor
de securitate), se poate observa din definiþia de mai sus cã regimurile se referã la
„un anumit domeniu al relaþiilor internaþionale”5. Anticipând discuþia pe tema
particularitãþii acestora, voi afirma pentru moment cã, actualmente, regimul este
considerat de obicei un tip special de instituþie, definit prin faptul cã regulile în
conformitate cu care se desfãºoarã interacþiunile dintre participanþi ºi drepturile
lor sunt cu necesitate explicite (distincþie importantã faþã de alte tipuri, cum ar fi
balanþa de putere)6.
Termenul „instituþie” s-a impus în vocabularul studiilor de profil în urma
dezvoltãrii acestora din urmã. Acceptarea sa a fost necesarã pentru a se marca
diferenþa specificã faþã de alte concepte, precum cel de „regim”, care, dupã cum
am arãtat, a cãpãtat în timp un înþeles particular. „Literatura regimurilor a dat
naºtere unei asemenea confuzii definiþionale, încât cercetãtorii din anii ’90 au
cãutat o concepþie mai simplã, precum ºi o nouã etichetã. Actualmente, cuvântul
«instituþie» a înlocuit în mare mãsurã termenul «regim» în literatura academicã
din domeniul Relaþiilor Internaþionale.” 7
Un alt termen folosit în aceastã discuþie este „multilateralism”, care, potrivit
unei definiþii de dicþionar, presupune un acord care funcþioneazã pe baza prin-
cipiului nediscriminãrii (asumarea obligaþiilor din tratat fãrã a introduce excepþii
între participanþi), al indivizibilitãþii (acordul are efect asupra tuturor semnatarilor)
ºi al reciprocitãþii difuze (al continuitãþii în aplicarea prevederilor)8. John Ruggie
propune un înþeles specific pentru acest termen, arãtând cã se poate vorbi despre
o tipologie a interacþiunilor internaþionale, în funcþie de numãrul participanþilor,
diferenþiind pe baze calitative între acordurile bilaterale ºi cele multilaterale.

4. Stephen Krasner (ed.) (1983), International Regimes, Cornell University, Press Ithaca,
NY, p. 2, apud Richard Little (2005), „International Regimes”, în John Baylis, Steve
Smith (eds.), The Globalization of World Politics. An Introduction to International
Relations, ediþia a treia, Oxford University Press, Oxford, p. 373.
5. Comentarii pe marginea acestui subiect pot fi gãsite în Beth A. Simmons, Lisa L. Martin
(2002), „International Organizations and Institutions”, în Walter Carlsnaes, Thomas Risse,
Beth A. Simmons (eds.), Handbook of International Relations, SAGE, Londra, pp. 192-194.
6. Stephan Haggard, Beth A. Simmons (1987), „Theories of International Regimes”, în
International Organization, 41 (3), pp. 495-496.
7. B.A. Simmons, L.L. Martin (2002), „International Organizations and Institutions”, p. 194.
8. Martin Griffiths, Terry O’Callaghan (2002), International Relations: The Key Concepts,
New York, Londra, Routledge, pp. 197-199.
72 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

Dacã acordurile bilaterale pot fi studiate separat, multilateralismul aduce un

element suplimentar, fapt observabil din definiþia pe care o oferã: „Multilate-
ralismul este o formã instituþionalã care coordoneazã relaþiile dintre trei sau mai
multe state pe baza unor principii de comportament «generalizate» – adicã
principiile care specificã comportamentul adecvat pentru o clasã de acþiuni, fãrã
a lua în considerare interesele particulare ale pãrþilor sau exigenþele strategice
care ar putea exista în circumstanþe specifice”9.
În concepþia lui Ruggie, diferenþa dintre cele douã tipuri de acorduri este cã
generalizarea principiilor este o componentã esenþialã doar pentru multilateralism,
acordurile bilaterale putând fi studiate de la caz la caz, în funcþie de situaþiile
specifice pe care le descriu. Exemplele pe care le d㠖 acordurile încheiate de
Germania nazistã cu statele satelit – sunt evidente pentru importanþa distincþiei:
guvernul de la Berlin a oferit atunci, pe baza unor considerente particulare,
condiþii diferite fiecãreia dintre þãrile în discuþie, neexistând reguli precise ºi
generalizate.
O a treia versiune a instituþiilor identificatã de Ruggie este imperialismul. În
definiþia pe care o dã, acesta este „tot o instituþie care coordoneazã relaþiile dintre
trei sau mai multe state, cu toate cã, spre deosebire de bilateralism ºi multi-
lateralism, o face negând suveranitatea statelor cãrora li se aplic㔠10.
Subtilitatea tipologiei lui Ruggie permite, o datã în plus, eliminarea unor
generalizãri înºelãtoare. A considera, de exemplu, relaþiile dintre Uniunea Sovieticã
ºi statele din Europa de Est în anii Rãzboiului Rece drept o formã de multilate-
ralism ar fi o confuzie gravã. Suveranitatea þãrilor din sfera de influenþã sovieticã
era doar formal recunoscutã, dar nu ºi exercitatã. Un exemplu este suficient:
cunoscuta doctrinã Brejnev, numitã chiar „a suveranitãþii limitate”, graniþele
acesteia fiind date de aderenþa statelor din sfera de influenþã sovieticã la interpre-
tarea datã la Kremlin ortodoxiei marxist-leniniste. Asemenea raporturi inter-
naþionale particulare au fost abordate în capitolul precedent, în comentariile
fãcute la interpretarea datã de Wendt ºi Friedheim raporturilor dintre URSS ºi
Germania rãsãriteanã, descrise de cei doi autori ca fiind mai degrabã relaþii de tip
feudal, dintre suzeran ºi vasal.
Din cele trei tipuri de legãturi între state identificate de Ruggie, doar multilate-
ralismul ar fi o instituþie internaþionalã propriu-zisã, în sensul discutat în aceastã
lucrare. Implicând doar doi actori, bilateralismul se poate lipsi de instituþiona-
lizarea relaþiilor, datoritã negocierii directe în fiecare caz. În ceea ce priveºte
imperialismul, lipsa/limitarea suveranitãþii unuia/unora dintre parteneri permite

9. John Gerard Ruggie (1992), „Multilateralism: The Anatomy of an Institution”, în International

Organization, 46 (3), p. 571.
10. Ibidem. Ruggie trimite, în textul sãu, la Michale Doyle (1986), Empires, Cornell University
Press, Ithaca, NY, pp. 19-47, ºi face în notã precizarea cã anumite aranjamente fãcute de
statul nazist se apropie foarte mult de înþelesul acestui termen.
 INSTITUÞIILE INTERNAÞIONALE 73

puterii metropolitane/hegemonului sã neglijeze anumite reguli. Nici în acest caz

nu sunt îndeplinite condiþiile instituþiilor, întrucât puterea imperialã/hegemonul
nu va putea fi constrâns(ã) de regulile stabilite ale interacþiunii, ci îºi va impune
voinþa în faþa celorlalþi subiecþi. Subiecþii nu sunt în poziþii de egalitate decât cel
mult în mod formal, raporturile reale fiind de subordonare.
Revenind la problema cercetãrii instituþiilor, trebuie spus cã aceasta joacã un
rol considerabil în multe dintre teoriile Relaþiilor Internaþionale, modul în care
sunt studiate fiind un criteriu important al diferenþierii dintre abordãri. Definirea
instituþiilor, spaþiul de aplicabilitate, rolul pe care îl joacã în relaþiile internaþionale,
toate acestea formeazã o discuþie cu implicaþii majore pentru cercetãtori cu
afinitãþi intelectuale diferite. Secþiunea urmãtoare a capitolului este, de altfel,
dedicatã acestei probleme. Pentru început, voi nota faptul cã unul dintre cele mai
cunoscute exemple în acest sens este dezbaterea de la sfârºitul Rãzboiului Rece
dintre neoliberali ºi neorealiºti. Prezentarea care urmeazã, a câtorva dintre cele
mai cunoscute definiþii folosite pentru conceptul de „instituþie”, este fãcutã tocmai
în ideea de a introduce deosebirile dintre abordãri asupra acestui punct.
Robert Keohane, reprezentant marcant al instituþionalismului liberal, foloseºte
pentru instituþii o definiþie asemãnãtoare cu cea prezentatã la începutul acestui
capitol – „seturi de reguli (formale ºi informale) persistente ºi conectate, care
prescriu rolurile comportamentale, constrâng activitatea ºi modeleazã aºteptãrile” –
pentru a oferi un înþeles larg conceptului. Keohane determinã ºi un sens restrâns,
propunându-ºi studierea acelor instituþii „care pot fi identificate drept complexe
conectate de reguli ºi norme, identificabile în spaþiu ºi timp” 11. Keohane face un
pas în plus pe calea unei definiri mai precise, afirmând cã, pentru instituþionali-
zare, „în afarã de a le constrânge activitatea ºi a le modela aºteptãrile, regulile
trebuie sã fie durabile ºi trebuie sã prescrie roluri comportamentale pentru actori.
Aceasta înseamnã cã instituþiile diferenþiazã actorii în funcþie de rolurile aºteptate
ale acestora, identificarea instituþiilor putând fi fãcutã urmãrind dacã modelele de
comportament sunt într-adevãr diferenþiate de roluri” 12.
O reformulare a definiþiei, cu accent pe instituþiile securitãþii internaþionale,
este oferitã ulterior de Wallender, Haftendorn ºi Keohane. Aceºti trei autori
afirmã cã instituþiile internaþionale ar fi „seturi de reguli persistente ºi conectate,
deseori adoptate de organizaþii, care opereazã peste graniþele internaþionale.
Instituþiile variazã de la convenþii (precum suveranitatea) la organizaþii formale
(precum NATO). Instituþiile de securitate sunt proiectate sã protejeze integritatea
teritorialã a statelor în faþa utilizãrii forþei militare de cãtre adversari; sã pãstreze
autonomia statelor împotriva efectelor politice ale ameninþãrii unei asemenea

11. Robert O. Keohane (1988), „International Institutions: Two Approaches”, în International

Studies Quarterly, 32 (4), p. 383.
12. Ibidem, p. 384.
74 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

forþe; sã previnã apariþia situaþiilor care ar putea pune în pericol interesele vitale
ale statelor, aºa cum acestea singure le definesc”13.
În polemica declanºatã de John Mearsheimer de pe poziþii neorealiste cu
reprezentanþii celorlalte curente teoretice în 1994/199514, acest autor considerã cã
o diferenþã fundamentalã între poziþiile pe care le apãrã (ale realismului ofensiv,
dar ar putea fi considerat în cazul de faþã drept reprezentant al tuturor formelor
neorealismului) este importanþa acordatã instituþiilor în economia generalã a
perspectivei academice. În ceea ce-l priveºte, Mearsheimer vede instituþia drept
un „set de reguli ce stipuleazã modurile în care statele ar trebui sã coopereze ºi
sã concureze unele cu altele”15.
Dupã cum observã Beth Simmons ºi Lisa Martin, definiþia lui Mearsheimer
prezintã mai multe avantaje. Printre acestea se numãrã stabilitatea (nu face referire
la procese), separarea de comportamente (prin comparaþie cu definiþia lui Keohane,
care nu permite studierea impactului instituþiilor asupra activitãþilor ºi aºteptãrilor,
cea a lui Mearsheimer se preteazã la o asemenea cercetare), precum ºi relativa sa
neutralitate teoreticã, ce o face atrãgãtoare pentru mai multe perspective. Institu-
þiile sunt, potrivit unei asemenea formulãri, explicit normative16.
Definiþia lui Mearsheimer, foarte simplã ºi uºor de aplicat, atrage însã atenþia
asupra unei probleme la care rãspunsul nu mai e uºor de intuit: cine ºi în ce
condiþii formuleazã regulile care urmeazã a fi urmate de cãtre state? Întrebarea
nu este legatã, fireºte, doar de abordarea lui Mearsheimer. Nici în înþelesul
atribuit de Keohane, dupã cum apare în cele scrise mai sus, nu pare a se gãsi cu
uºurinþã un rãspuns. La limitã, se poate presupune cã într-o abordare cum e cea
a neoliberalismului, ce-ºi face un întreg program de cercetare pornind de la
ipoteza cã este posibilã cooperarea internaþionalã, rãspunsul poate fi cãutat în
interacþiunea dintre actori raþionali, ce au nevoie de reguli stabilite de comun
acord pentru a putea comunica în urmãrirea intereselor.

13. Celeste A. Wallander, Helga Haftendorn, Robert O. Keohane (1999), „Introduction”, în

Helga Haftendorn, Robert O. Keohane, Celeste A. Wallander (eds.), Imperfect Unions.
Security Institutions over Time and Space, Oxford University Press, Oxford, pp. 1-2.
14. Am în vedere celebra disputã care a opus poziþiei lui John J. Mearsheimer (1994/1995),
„The False Promise of International Institutions”, în International Security, 19 (3),
pp. 5-49, cele exprimate de Robert O. Keohane ºi Lisa L. Martin (1995), „The Promise of
Institutionalist Theory”, în International Security, 20 (1), pp. 39-51, de Charles A.
Kupchan ºi Clifford A. Kupchan (1995), „The Promise of Collective Security”, în
International Security, 20 (1), pp. 52-61, de John Gerard Ruggie (1995), „The False
Premise of Realism”, în International Security, 20 (1), pp. 62-70, ºi pe cea a lui Alexander
Wendt (1995), „Constructing International Politics”, în International Security, 20 (1),
pp. 71-81. Replica a fost datã în John J. Mearsheimer (1995), „A Realist Reply”, în
International Security, 20 (1), pp. 82-93.
15. J.J. Mearsheimer (1994/1995), „The False Promise...”, p. 8.
16. B.A. Simmons, L.L. Martin (2002), „International Organizations and Institutions”, p. 194.
 INSTITUÞIILE INTERNAÞIONALE 75

În ceea ce priveºte însã neorealismul (mai ales în formula „dur㔠a realismului

ofensiv reprezentat de Mearsheimer), rãspunsul la întrebarea de mai sus este mult mai
greu de localizat. Pentru nici un alt curent teoretic anarhia specificã sistemului inter-
naþional nu este atât de constrângãtoare pentru state, în sensul considerãrii suspiciunii
reciproce drept condiþie fundamentalã în stabilirea oricãrei strategii îndreptate spre
asigurarea supravieþuirii. Dacã acceptãm aceastã imagine asupra relaþiilor dintre
state – în care fiecare este ameninþãtor pentru ceilalþi, iar prima datorie a oricãrui stat
este cãutarea maximizãrii propriei puteri în raport cu ceilalþi competitori17 –, este
mai mult decât firesc sã ne întrebãm cum se stabilesc regulile între state, cum sunt
formulate, cum se impun ºi, mai ales, cum de sunt respectate? Rãspunsul lui
Mearsheimer este cã regulile sunt negociate între state, acestea cãpãtând de multe
ori forma unor organizaþii, iar statele înseºi aleg dacã sã li se supunã sau nu18.
Presupunând – în acord cu logica de tip realist – cã puterea hegemonicã este,
de regulã, cea care impune în (sub)sistemul pe care-l dominã un set de reguli, de
naturã a-i permite satisfacerea cu costuri minime a intereselor, problema în sine –
a definirii autorilor instituþiilor internaþionale ºi a condiþiilor în care o fac – nu se
schimbã. Instituþiile reflectã o distribuþie de putere, astfel încât ar avea doar o
importanþã marginalã în raporturile dintre actorii internaþionali19. Modul în care
fiecare teorie defineºte termenul ºi valorificã importanþa instituþiilor va fi reluat
în secþiunea viitoare a capitolului.
Alexander Wendt, cercetãtor afiliat perspectivei constructiviste la ale cãrui
concepþii am fãcut deja referire de mai multe ori, afirmã cã instituþia este „un set
relativ stabil sau o «structurã» de identitãþi ºi interese. Asemenea structuri sunt
adesea codificate în reguli formale ºi norme, dar au forþã motivaþionalã doar în
virtutea socializãrii ºi participãrii actorilor la cunoaºterea colectivã. Instituþiile sunt
entitãþi fundamental colective ce nu existã în afara ideilor actorilor despre cum
funcþioneazã lumea”20. Într-o asemenea perspectivã, instituþiile sunt constructe
sociale – apar în urma interacþiunilor, actorii fiind cei care, prin schimbul de înþe-
lesuri, construiesc reguli, le respectã sau nu, le dezvoltã sau, dimpotrivã, le abando-
neazã. Definiþia oferitã de Wendt oferã o ipotezã asupra genezei instituþiilor.
Acestea ºi-ar avea originea în structura de identitãþi ºi interese ale fiecãrui actor,
supuse schimbãrii în urma redefinirii acestora prin interacþiunea socialã. Existenþa
instituþiilor este localizatã la nivelul ideilor actorilor despre semnificaþia lor.

17. Pentru o caracterizare generalã a abordãrii lui Mearsheimer, vezi, de exemplu, Steven S.
Lamy (2001), „Contemporary Mainstream Approaches....”, pp. 210-211. A se vedea ºi
Lucian-Dumitru Dîrdalã (2006a), „Neorealismul”, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian
Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi, pp. 131-133.
18. J.J. Mearsheimer (1994/1995), „The False Promise...”, pp. 8-9.
19. Ibidem, pp. 7-9, 13-14.
20. Alexander Wendt (1992), „Anarchy is what States make of It: The Social Construction of
Power Politics”, în International Organization, 46 (2), p. 399.
76 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

Pentru o exemplificare a sensului abordãrii de mai sus, o sã reiau aici dis-

cuþia despre suveranitate, una dintre instituþiile cele mai bine cunoscute ºi mai
hotãrâtoare în ansamblul ºtiinþelor politice, în particular a Relaþiilor Internaþionale,
ºi de mare interes pentru lucrarea de faþã, pe care o vede drept „baza sistemului
internaþional contemporan”21. Suveranitatea statelor face ca mediul internaþional
sã fie anarhic, lipsit de o autoritate supremã legitimã capabilã sã impunã ordinea.
Din aceastã proprietate a statelor decurge ºi diferenþa fundamentalã dintre institu-
þiile internaþionale ºi celelalte sisteme politice de reglementare: subiecþii lor sunt
actori care nu numai cã deþin ºi exercitã o voinþã supremã în ceea ce-i priveºte,
dar aceasta le este ºi recunoscutã de cãtre entitãþile similare.
Pentru intervale mari de timp, devine evident cã semnificaþiile instituþiilor
sociale cunosc o dinamicã continuã, idee pe care Thomas Biersteker o exprimã cu
claritate: „Statul modern ºi suveranitatea au fost codeterminante încã de la originile
lor comune, ca noþiuni ºi practici asociate, în secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea.
Chiar dacã au rãmas strâns legate, nu au rãmas constante sau mutual constitutive
în acelaºi mod de-a lungul timpului. Aceasta înseamnã cã, în timp ºi spaþiu,
diferite forme de state au constituit diferite înþelesuri ale suveranitãþii ºi au fost
asociate cu diferite concepþii asupra teritorialitãþii”22. Cauze economice ºi sociale
interne – dupã cum se poate constata privind, de exemplu, înlocuirea orânduirii
feudale cu cea capitalist㠖 pot duce, în intervale mari de timp, la schimbarea
naturii statului ºi a întregului sistem internaþional23. O simplã comparaþie dintre
statul absolutist al secolului al XVI-lea ºi cel liberal din veacul al XIX-lea face
inutile comentariile suplimentare24. Aducerea în discuþie a formelor statului ori a
manifestãrilor suveranitãþii acestuia în perioada contemporanã ar putea chiar
antrena întrebarea dacã se mai justificã folosirea aceluiaºi termen pentru desem-
narea unor realitãþi sociale atât de diferite.
Constructivismul este un curent intelectual a cãrui asumpþie fundamentalã
poate fi rezumatã la considerarea lumii ca fiind construitã din înþelesuri apãrute
prin interacþiune, fapt ce permite, dupã cum am arãtat, observarea unei dinamici
interne pe termen lung a semnificaþiei oricãrui concept. Actorii se raporteazã la

21. Alexander Wendt (1999), Social Theory of International Politics, Cambridge University
Press, Cambridge, p. 285.
22. Thomas J. Biersteker (2002), „State, Sovereignty and Territory”, în Walter Carlsnaes,
Thomas Risse, Beth A. Simmons (eds.), Handbook of International Relations, SAGE,
Londra, 2002, pp. 157-158. În sprijinul afirmaþiei cu privire la schimbarea în timp a
sensurilor conceptelor, Biersteker face trimitere la cartea lui Jens Bartelson (1995),
A Genealogy of Sovereignty, Cambridge University Press, Cambridge.
23. În acest sens, vezi, de exemplu, Benno Teschke (2002), „Theorizing the Westphalian
System of States: International Relations from Absolutism to Capitalism”, în European
Journal of International Relations, 8 (1), pp. 5-48.
24. T.J. Biersteker (2002), „State, Sovereignty and Territory”, p. 158.
 INSTITUÞIILE INTERNAÞIONALE 77

o realitate socialã aflatã într-o continuã schimbare, mai mult sau mai puþin
perceptibilã, pentru care interacþiunea socialã este, totodatã, cauzã ºi efect25.

Perspective teoretice asupra instituþiilor internaþionale

Instituþiile internaþionale fiind elemente centrale în investigarea modului în care
relaþioneazã actorii internaþionali, fiecare curent teoretic din domeniu le-a studiat
în conformitate cu ipotezele sale fundamentale. Discuþia de mai jos urmãreºte locul
pe care îl ocupã instituþiile internaþionale în economia câtorva dintre cele mai cunos-
cute teorii. Pentru uºurarea identificãrii specificului fiecãrei abordãri, prezentarea
acestora este fãcutã mai degrabã în termeni generali, detalii fiind oferite în
momentul în care apar diferenþe semnificative între autori ºi perspectivele lor.

Teoriile realiste
Curentul realist este, probabil, cel mai influent, nu numai la nivel politic, dar ºi
teoretic, din întreaga disciplinã a Relaþiilor Internaþionale. Adepþii acestei abordãri
împãrtãºesc, dincolo de diferenþe, câteva asumpþii: faptul cã mediul internaþional
este anarhic, aspru ºi competitiv; cã principalii, dacã nu singurii actori ai siste-
mului internaþional sunt statele; cã se presupune cã acestea sunt raþionale,
suverane ºi egoiste; iar principalele lor preocupãri (în acest punct, diferenþele
dintre cercetãtori devin importante ºi trebuie afirmate) sunt asigurarea propriei
securitãþi (de exemplu, pentru realiºtii structurali de tipul lui Waltz) ori redistri-
buirea puterii din sistem în propriul folos (pentru cei tributari realismului clasic,
urmând linia lui Morgenthau).
Din perspectiva acestor abordãri, piedicile cele mai importante în calea coope-
rãrii dintre state se datoreazã stãrii de anarhie caracteristice sistemului internaþional.
„Pentru realiºti, un stat se va concentra atât asupra câºtigurilor absolute, cât ºi a
celor relative, din cooperare, iar un stat care este satisfãcut de modul în care parte-
nerul sãu respectã un aranjament comun poate totuºi sã îl pãrãseascã din cauzã cã
partenerul are parte de câºtiguri relative mai mari. Astfel, realismul dezvãluie cã
existã cel puþin douã bariere majore în calea cooperãrii internaþionale: preocu-
pãrile statelor faþã de triºare ºi faþã de dobândirea câºtigurilor relative”26.

25. O versiune anterioarã a consideraþiilor din aceastã secþiune a lucrãrii poate fi gãsitã în
Radu-Sebastian Ungureanu (2007), „Definirea termenului «instituþie» ºi abordarea teoreticã
în Relaþiile Internaþionale”, în Buletinul ªtiinþific al Universitãþii „Mihail Kogãlniceanu”
Iaºi, 16, pp. 138-147.
26. Joseph M. Grieco (1988), „Anarchy and the Limits of Cooperation: A Realist Critique of
the Newest Liberal Institutionalism”, în International Organization, 42 (3), p. 487.
78 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

În paragraful de mai sus se afirmã faptul cã, în ciuda numeroaselor diferenþe

dintre ei, cercetãtorii aparþinând programului realist par a fi de acord asupra
faptului cã preocuparea faþã de posibilitatea triºãrii ºi problema câºtigurilor relative
sunt cele mai importante piedici în calea cooperãrii internaþionale27. Dacã triºarea
este o problemã de constatare a nerespectãrii regulilor de cãtre participanþi,
problema câºtigurilor este mai degrabã una de alegere. Prima opþiune, a câºtigu-
rilor absolute, presupune concentrarea asupra maximizãrii beneficiilor de cãtre
fiecare actor. Cea de-a doua, a câºtigurilor relative, ridicã problema în termenii
„cine câºtigã mai mult?”. Cel care câºtigã mai mult capãtã un avantaj faþã de
ceilalþi ºi o putere relativã mai mare. Statele au astfel de ales între douã tipuri
diferite de strategie în domeniul cooperãrii: fie de a se concentra asupra propriilor
câºtiguri, fie de a se îngriji ca interacþiunea sã nu aibã drept consecinþã o
redistribuire dezavantajoasã de putere. În termenii lui Waltz, „starea de insecu-
ritate – sau, cel puþin, incertitudinea pe care o are fiecare în legãturã cu intenþiile
ºi acþiunile viitoare ale celuilalt – acþioneazã împotriva cooperãrii lor”28.
Urmând o întreagã tradiþie intelectualã, (neo)realiºtii afirmã cã statele sunt
preocupate de problema distribuþiei de putere, astfel încât cooperarea este extrem
de dificilã în domeniile hard ale politicii internaþionale. Mai ales în domeniul
securitãþii de ordin militar, care priveºte mai ales supravieþuirea fiecãrui stat,
preocupã în mod deosebit ideea cã ceilalþi ar putea fie sã nu respecte regulile de
comportament, fie sã câºtige prea mult în urma unui proiect comun.
În problema câºtigurilor relative ºi absolute rezidã, de altfel, una dintre dife-
renþele semnificative dintre cele douã tabere ale dezbaterii neo-neo. Neorealiºtii
îi acuzã pe neoliberali cã ar supraestima beneficiile câºtigurilor aduse de cooperare
(câºtigurile absolute), neglijând însã preocuparea constantã a statelor de a nu contribui
la o redistribuire îngrijorãtoare a puterii cãtre ceilalþi actori (câºtigurile relative).
Aceastã perspectivã asupra relaþiilor interstatale îi face pe cercetãtorii din
ºcoala realistã sã conchidã cã instituþiile ar avea un rol minor în derularea
raporturilor, cã acestea „nu pot opri statele în a se comporta într-o manierã de
naturã a le maximiza puterea pe termen scurt. Pentru realiºti, instituþiile reflectã
calcularea propriilor interese de cãtre state într-un mod ce are la bazã preocupãrile
de putere relativã; drept consecinþã, rezultatele instituþiilor reflectã invariabil
balanþa de putere. Instituþiile (...) nu au efecte independente semnificative asupra
comportamentului statelor”29.
Mearsheimer marcheazã o altã diferenþã importantã în privinþa programelor
de cercetare liberal ºi realist asupra impactului instituþiilor. Susþinãtorii rolului insti-
tuþiilor se concentreazã asupra acelor instituþii „orientate înãuntru” (inner-directed),

27. O afirmaþie asemãnãtoare cu cea a lui Grieco apare ºi la J.J. Mearsheimer (1994/1995),
„The False Promise...”, p. 12.
28. Kenneth N. Waltz (2006), Teoria politicii internaþionale, Polirom, Iaºi, p. 151.
29. J.J. Mearsheimer (1995), „A Realist Reply”, p. 82.
 INSTITUÞIILE INTERNAÞIONALE 79

adicã asupra efectelor pe care instituþiile le au asupra membrilor lor – sistemul de

securitate colectivã este un astfel de exemplu. Realiºtii, în schimb, pun problema
celor „orientate în afar㔠(outer-directed), cum ar fi alianþele. Dacã scopul unui
sistem de securitate colectivã este de a pãstra pacea între membrii sãi, o alianþã
este un rãspuns dat unei ameninþãri din afarã, fiind puþin preocupatã de relaþiile
dintre componenþii ei. Un asemenea aranjament trebuie sã se opunã unui „stat sau
coaliþii de state pe care alianþa intenþioneazã sã o descurajeze, sã o constrângã sau
sã o învingã în rãzboi. Dacã alianþele au ca efect pacea, o fac prin descurajare,
ceea ce este un comportament clar realist”30.
Mediul anarhic ºi competitiv face, afirmã tradiþia realistã, ca statele sã adopte un
comportament egoist, în care cooperarea este mai degrabã excepþia. Raþionamen-
tul este întãrit de mai multe considerente, inclusiv pãstrarea autonomiei deciziei:
„Anarhia internaþionalã poate face statele sã fie preocupate de diferenþele în
câºtigurile din cooperare nu doar fiindcã îºi cautã securitatea ºi supravieþuirea,
dar ºi pentru cã îºi preþuiesc independenþa. Mediile anarhice sunt arene ale
autoajutorãrii, prin consecinþã agenþii din asemenea arene cautã sã pãstreze o
minimã capacitate de a-ºi proteja interesele”31. Aceastã afirmaþie a lui Joseph
Grieco este, recunoaºte chiar el, în totalã concordanþã cu ideile lui Waltz cu
privire la comportamentul statelor (a unitãþilor sistemului internaþional, în limbaj
waltzian), care „se strãduiesc sã menþinã un grad de independenþã, putând chiar
sã se lupte pentru autarhie”32.
Aceastã viziune asupra relaþiilor dintre state ridicã o problemã specialã în
momentul în care sunt cercetate instituþiile internaþionale. De ce ar adopta aceºti
actori egoiºti, temãtori pentru propria supravieþuire ºi în deplina exercitare a voinþei,
un set de reguli care sã le spunã în ce mod sã coopereze sau sã concureze? Dacã
problema câºtigurilor relative este atât de importantã pentru state, de ce s-ar mai
angaja în cooperare? În termenii raþionalitãþii, ne putem întreba, alãturi de Simmons
ºi Martin, la ce foloseºte efortul depus în vederea constituirii instituþiilor: „Dacã
se pare cã guvernele nu pot fi constrânse de regulile asupra cãrora cad de acord,
de ce cheltuiesc, înainte de toate, timp ºi alte resurse pentru a le negocia?” 33.

Scurta caracterizare de mai sus fãcutã abordãrii instituþiilor internaþionale de

cãtre curentul realist nu a avut, în mod cert, pretenþia de a prezenta in extenso
eforturile fãcute în aceastã direcþie de cercetãtorii aparþinând acestei abordãri.

30. Ibidem, p. 83.

31. Joseph M. Grieco (1993), „Understanding the Problem of International Cooperation: The
Limits of Neoliberal Institutionalism and the Future of Realist Theory”, în David A. Baldwin
(ed.), Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate, Columbia University
Press, New York, p. 315.
32. K.N. Waltz (2006), Teoria politicii internaþionale, p. 150.
33. B.A. Simmons, L.L. Martin (2002), „International Organizations and Institutions”,
p. 195.
80 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

Din cele de mai sus este evident însã cã tradiþia hobbessianã, prin însãºi logica ei, nu
este ºi nu poate fi spaþiul privilegiat pentru o asemenea discuþie. Prin pesimismul
caracteristic, ea nu are cum sã acorde încredere unor reguli „ce stipuleazã
modurile în care statele ar trebui sã coopereze ºi sã concureze unele cu altele”,
dupã cum spune definiþia lui Mearsheimer 34.
Aceastã constatare aduce însã mai multe întrebãri importante cu privire la modul
în care statele întreþin raporturi între ele. Sã luãm ca exemplu instituþia „suve-
ranitãþii”. A o caracteriza drept „baza sistemului internaþional contemporan”,
cum face Wendt35, este o afirmaþie cu care orice realist, ca partizan al unei viziuni
statocentrice, ar fi de acord. În asemenea condiþii, cum pot fi privite lupta pentru
putere dintre state sau rãzboaiele de cucerire? În termeni simpli, ar însemna ca
statele sã accepte suveranitatea ca fundamentalã, dar sã o conteste celorlalþi cu
orice ocazie în care ar putea câºtiga securitate ori putere.
În domeniul securitãþii internaþionale, realiºtii îºi exprimã încrederea doar în
balanþa de putere, care de multe ori capãtã o organizare politico-militarã în
alianþe. Chiar dacã o discuþie mai largã este fãcutã în urmãtorul capitol, se poate
ridica totuºi o problemã de logicã similarã celei de mai sus: cum de sunt
construite alianþele, de ce s-ar implica militar statele în folosul altui actor ºi, mai
ales, de ce s-ar baza cã un ajutor extern chiar ar veni la momentul necesar?
Simpla considerare a unui interes fundamental comun nu este suficientã în lumea
neîncrederii pe care o percep realiºtii – este privilegiul fiecãrui stat suveran, al
decidenþilor sãi politici, de a-ºi determina interesele, de a le ierarhiza ºi de a
stabili politicile necesare ºi resursele care sã ducã la acoperirea lor.
Neîncrederea realistã în aranjamentele internaþionale îi face de multe ori pe
exponenþii acestui curent sã supraestimeze efectele anarhiei. Simpla menþionare a
celebrei predicþii a lui Mearsheimer din 1990, potrivit cãreia sfârºitul Rãzboiului
Rece va aduce o ordine multipolarã în Europa36, este suficientã pentru a da mãsura
forþei acestei convingeri, care lasã prea puþin loc dezvoltãrii instituþionale. Fireºte
cã realismul nu este singura teorie care a cunoscut falsele profeþii (nici Istoria nu
s-a sfârºit, cum proclama de pe poziþii liberale Francis Fukuyama, practic simultan
cu Mearsheimer). Problema nu rezidã, de fapt, în a face o predicþie care nu se
adevereºte, ci în a identifica sursa unei erori, în cazul de faþã de înþelegere a
logicii socialului. Existã o tentaþie de a aplica aproape mecanic unele mecanisme

34. J.J. Mearsheimer (1994/1995), „The False Promise...”, p. 8.

35. Alexander Wendt (1999), Social Theory..., p. 285.
36. John J. Mearsheimer (1990), „Back to the Future: Instability in Europe after the Cold
War”, în International Security, 15 (1), pp. 5-56. În epocã, Mearsheimer cerea retragerea
forþelor americane din Europa din pricina dispariþiei ameninþãrii sovietice prin sfârºitul
Rãzboiului Rece. În lipsa prezenþei militare americane, statele europene ar urma sã revinã
la tradiþionala politicã a balanþei de putere. Predicþia discutatã este fãcutã, astfel, în
condiþiile îndeplinirii acestei condiþii.
 INSTITUÞIILE INTERNAÞIONALE 81

cunoscute istoric la situaþii excesiv de fluide, încã în derulare. Greºeala stã, de

fapt, în neacordarea unui spaþiu oarecare schimbãrilor între situaþia în curs ºi cea
mai veche, dar mult mai bine cunoscutã. În cazul de faþã, simpla constatare a
faptului cã statele din Occidentul Europei practicau deja o altã înþelegere a
suveranitãþii (Tratatul de la Maastricht era în pregãtire la momentul predicþiei lui
Mearsheimer), fiind în curs o adevãratã revoluþie în domeniu, l-ar fi ajutat pe
acest autor sã se fereascã de absolutizarea modelului clasic, lãsând suficient loc
în teoria în dezvoltare pentru integrarea schimbãrilor politice ºi culturale. Dacã
astãzi, de exemplu, se vorbeºte despre o balanþã de putere în Europa, lucrul este
posibil fie având Uniunea Europeanã/NATO ca întreg pe unul din talgere (pe
celãlalt fiind, de exemplu, Federaþia Rusã), fie în interiorul Uniunii, între marile
puteri continentale, dar – amãnunt esenþial – paºnice în relaþiile între ele, o
balanþã care acþioneazã exclusiv în problematicile nonmilitare.
Aceastã ultimã situaþie, însã, a acceptãrii unor raporturi nemilitarizate, înseamnã
de fapt ieºirea din logica realist㠖 din punctul de vedere al oricãrui realist,
indiferent de orientare, factorul militar este un ingredient esenþial al puterii.
Proporþia forþei în economia generalã a puterii variazã de la autor la autor în
funcþie de perspectiva personalã, dar în oricare abordare discutarea puterii începe
cu interogarea componentei sale armate. Repoziþionarea factorului militar în
ierarhia opþiunilor statelor presupune, de fapt, adoptarea unei alte logici decât cea
realistã în conceperea relaþiilor internaþionale. Ne întoarcem astfel la fundamentele
teoretice ale Relaþiilor Internaþionale ºi vom observa cã, în acest caz cel puþin,
epoca „neomedieval㔠a Uniunii Europene, consecinþã a cedãrii de suveranitate
cãtre o instanþã suprastatalã/exercitarea acesteia în comun de cãtre statele membre,
duce la reconsiderarea balanþei de putere ca instituþie a raporturilor dintre aceste
state – doar statele pot participa, afirmã perspectivele statocentrice, la o asemenea
formulã de cãutare a echilibrului.
Din perspectiva tezei acestei lucrãri, principala dificultate cu care se confruntã
realiºtii, alãturi de adepþii tuturor teoriilor raþionaliste, în negocierea problemei
instituþiilor vine din perspectiva sa „din afarã”. Se presupune cã statele ar fi
raþionale, dar este o raþionalitate presupusã, chiar „acordat㔠de cercetãtor, care
are relativ puþine mijloace de a investiga modul în care sunt fundamentate
interesele, preferinþele etc., precum ºi dinamica acestora.
Problema semnalatã mai sus nu este doar la nivel de concepere a modelelor
explicative, ci ºi de structurare a cercetãrilor. Fundamentele raþionaliste ale multor
teorii neorealiste ºi, mai ales, neoliberale îi fac pe adepþii acestora sã încerce
explicarea comportamentelor statelor cu ajutorul teoriei jocurilor între actori
raþionali. Simmons ºi Martin observã cã adepþii abordãrilor funcþionaliste întâmpinã
de multe ori dificultãþi în a recunoaºte ce joc anume practicã participanþii la
interacþiune ºi cã, în pofida faptului cã recunosc nevoia de variabile independente
82 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

pentru mãsurarea intereselor, întâmpinã dificultãþi majore în a le construi 37. În

acelaºi sens, într-o sintezã fãcutã criticilor aduse abordãrilor raþionaliste, mai
ales celor de facturã realistã, Friedrich Kratochwil atrage atenþia asupra faptului
cã utilitatea unei asemenea perspective este limitatã de ipotezele sale, greu de
întâlnit în viaþa realã. El menþioneazã în acest sens tipul de raþionalitate implicat,
condiþiile în care cercetãtorii descriu cadrul interacþiunii, interpretarea miºcãrilor
fãcute de cãtre fiecare dintre ei, succesiunea etapelor etc.38
Ipotezei raþionalitãþii statului, comunã, de altfel, mai multor teorii, i se adaugã
ºi una specificã realismului: aceea potrivit cãreia anarhia specificã mediului
internaþional este constrângãtoare asupra comportamentului statelor, care ar fi
condamnate la o neîncredere reciprocã funciarã. În domeniul politicii externe,
statele ar putea aborda practic doar atitudini bazate pe ideea cã partenerul-
-competitor ar putea triºa, iar câºtigurile relative sunt principalul element de
analizã a rezultatelor posibilelor cooperãri.

Teoriile neoliberale
Teoriile de influenþã realistã, prin accentul pus pe securitatea militarã a statelor
într-un mediu anarhic ºi competitiv, nu puteau rãspunde decât parþial la explicarea
relaþiilor internaþionale. Procese precum creºterea numericã ºi calitativã a schim-
burilor dintre economiile capitaliste sau detensionarea raporturilor americano-
-sovietice din anii ’70 ºi-au gãsit posibile explicaþii în teoriile neoliberale.
Trebuie spus cã termenul „neoliberal”, aºa cum a fost aplicat unui grup de
teorii, este parþial înºelãtor, întrucât cuprinde sub acelaºi nume abordãri diferite
epistemologic, metodologic, ca arie a preocupãrilor etc. Tradiþia kantianã a
liberalismului clasic, de exemplu, se vede în subcurentul numit „republican”,
care a formulat teoria pãcii democratice, pentru ca dimensiunea ce-l are ca repre-
zentant pe Richard Cobden, militantã în favoarea unor relaþii economice inter-
statale cât mai puþin îngrãdite, sã fie vizibilã în abordarea numit㠄comercialã”.
Alãturi de acestea se întâlnesc ºi altele, precum cel al „liberalismului sociologic”,
concentrat asupra relaþiilor sociale transfrontaliere 39.

37. B.A. Simmons, L.L. Martin (2002), „International Organizations and Institutions”, p. 196.
38. Friedrich Kratochwil (1993), „Norms Versus Number: Multilateralism and the Rationalist
and Reflexivist Approaches to Institutions – a Unilateral Plea for Communicative Rationality”,
în John Gerard Ruggie (ed.), Multilateralism Matters. The Theory and Praxis of an
Institutional Form, Columbia University Press, New York, pp. 445-449.
39. Pentru o clasificare a teoriilor neoliberale, vezi, de exemplu, David A. Baldwin (1993),
„Neoliberalism, Neorealism, and World Politics”, în David A. Baldwin (ed.), Neorealism
and Neoliberalism: The Contemporary Debate, Columbia University Press, New York, p. 4,
Steven S. Lamy (2005), „Contemporary Mainstream Approaches...”, pp. 212-214 sau
Lucian-Dumitru Dîrdalã (2006b), „Neoliberalismul”, pp. 142-145.
 INSTITUÞIILE INTERNAÞIONALE 83

Dintre teoriile neoliberale, cea mai influentã este consideratã în genere a fi cea
a „instituþionalismului”, care este în particular ataºatã implicaþiilor generate de
interacþiunea reglementatã dintre state. Privit drept cea mai bine formulatã poziþie
a neoliberalimului în dezbaterea dusã cu neorealismul, acest curent este, într-un
fel, ºi cel mai îndepãrtat de rãdãcinile sale intelectuale clasice, fiind însã permeabil
la ideile funcþionaliste. De exemplu, de acolo provine pentru instituþionaliºtii liberali
ideea de „eficienþ㔠a instituþiilor internaþionale, prin care ar fi facilitatã cooperarea
internaþionalã datoritã posibilitãþii actorilor de a depãºi probleme ale acþiunii
colective, ale costurilor de tranzacþionare, ale deficitelor informaþionale ori ale
asimetriilor40. În ceea ce priveºte modul în care cooperarea influenþeazã natura
relaþiilor internaþionale, neoliberalii au beneficiat de cercetãrile fãcute asupra
condiþiilor ºi consecinþelor proceselor integrãrii, studii fãcute încã de la jumãtatea
secolului trecut în cazul Europei. Tot ca istorie intelectualã, trebuie amintitã ºi o
altã teorie care a sprijinit dezvoltarea instituþionalismului liberal, cea a regimu-
rilor, al cãrei principal reprezentant este Stephen Krasner 41.
Dacã liberalismul clasic al Relaþiilor Internaþionale conþinea o puternicã nuanþã
normativã, cel puþin la nivel epistemologic, instituþionalismul s-a detaºat de aceastã
componentã. În domeniul instituþiilor internaþionale, o moºtenire directã a ideii
kantiene este cea a securitãþii colective, care va fi tratatã ulterior. Ea nu a apãrut
însã din ideea de eficientizare a gestiunii securitãþii, ci din convingerea intimã cã
rãzboiul este un flagel care trebuie nu numai combãtut, ci ºi condamnat.
Dupã cum s-a arãtat într-o secþiune anterioarã a acestui capitol, neoliberalii au
preluat din funcþionalism inclusiv modul în care definesc instuþiile. La dobândirea
specificului acestui curent o contribuþie esenþialã a avut-o opera lui Robert
Keohane ºi Joseph Nye, care au provocat realismul dominant al epocii mai ales
prin lãrgirea câmpului cercetãrii Relaþiilor Internaþionale. Cu o primã ediþie
apãrutã în 1977, cartea lor, Power and Interdependence, aduce o schimbare de
registru în cadrul disciplinei: raporturile dintre actorii internaþionali nu mai sunt
studiate doar prin prisma problematicii securitãþii de ordin militar a statelor, ci se
referã mai ales la natura legãturilor dintre aceºtia. Pentru Keohane ºi Nye,
trãsãtura fundamentalã a lumii contemporane este interdependenþa dintre actori,
adic㠄situaþii caracterizate de efecte reciproce între þãri sau între actori din
diferite þãri”42.

40. B.A. Simmons, L.L. Martin (2002), „International Organizations and Institutions”, p. 195.
41. Asemenea consideraþii pot fi gãsite în D.A. Baldwin (1993), „Neoliberalism, Neorealism,
and World Politics”, p. 4 sau în B.A. Simmons, L.L. Martin (2002), „International
Organizations and Institutions”, pp. 193-196. Titlul considerat cel mai important pentru
teoria regimurilor este Stephen D. Krasner (ed.) (1983), International Regimes, Cornell
University Press, Ithaca, NY.
42. Robert O. Keohane, Joseph S. Nye (2009), Putere ºi interdependenþã, Polirom, Iaºi, p. 54.
84 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

În mod evident, situaþia de interdependenþã duce la efecte diferite asupra

actorilor, fiind o importantã sursã de putere. Keohane ºi Nye aduc în discuþie mai
multe tipuri de actori, interdependenþa aducând în contact entitãþi diferite, de la
corporaþiile multinaþionale la guvernele diferitelor state.
În studierea interdependenþei, Keohane ºi Nye se apleacã asupra cercetãrii
instituþiilor – termen în locul cãruia îl folosesc de obicei pe cel de „regim
internaþional”43. Cei doi autori afirmã c㠄relaþiile de interdependenþã se desfã-
ºoarã adesea în cadrul unor reþele de reguli, norme ºi proceduri care regle-
menteazã comportamentul ºi îi controleazã efectele – ºi sunt influenþate de aceste
reþele. Numim regimuri internaþionale aceste ansambluri de aranjamente de
facturã guvernamentalã care influenþeazã relaþiile de interdependenþ㔠44. Spre
deosebire de cele din cadrul politic din interiorul unui stat, instituþiile internaþionale
sunt mai puþin imperative ºi clar definite: „Regulile ºi procedurile nu sunt nici
atât de complete, nici atât de bine aplicate ca în sisteme politice interne bine
organizate, iar instituþiile nu sunt nici atât de puternice, nici atât de autonome”45.
(De remarcat faptul cã cei doi autori folosesc termenii „regim” ºi „instituþie”
într-o manierã interºanjabilã, cel puþin pentru nivelul internaþional, problemã des
întâlnitã în epocã ºi care a fost rezolvatã doar datoritã studiilor de profil, dupã
cum am arãtat.)
Instituþionalismul liberal presupune, ca ºi neorealismul, cã statele sunt actori
raþionali, dar, spre deosebire de acesta, acceptã ideea unei pluralitãþi a tipurilor
de participanþi la relaþiile internaþionale. Din punctul de vedere al neoliberalilor,
raþionalitatea actorilor presupune cã aceºtia vor cãuta întotdeauna maximizarea
beneficiilor ºi minimizarea pierderilor, accentul cãzând astfel pe câºtigurile
absolute apãrute în urma cooperãrii.
Programul de cercetare neoliberal nu presupune pur ºi simplu cã existã o
influenþã a instituþiilor internaþionale asupra comportamentului statelor. O asemenea
afirmaþie trebuie sã ofere un rãspuns la întrebarea: cum este posibilã cooperarea
între actori raþionali într-un mediu anarhic, în care lipseºte o autoritate de naturã
a impune respectarea normelor? Axelrod ºi Keohane identificã trei dimensiuni
importante pentru cercetarea cooperãrii: reciprocitatea intereselor, aºteptãrile
faþã de comportamentul celorlalþi46 ºi numãrul participanþilor47.

43. Asupra folosirii termenului de „instituþie internaþionalã”, vezi ºi discuþia de mai sus.
44. R.O. Keohane, J.S. Nye (2009), Putere ºi interdepedenþã, p. 64. Subliniere în text.
45. Ibidem.
46. Axelrod ºi Keohane apeleazã la o metaforã sugestiv㠖 shadow of the future – a cãrei
traducere, „umbra viitorului”, este însã înºelãtoare, motiv pentru care am preferat sã evit
folosirea sa.
47. Robert Axelrod, Robert O. Keohane (1993), „Achieving Cooperation under Anarchy:
Strategies and Institutions”, în David A. Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism:
The Contemporary Debate, Columbia University Press, New York, pp. 87-98.
 INSTITUÞIILE INTERNAÞIONALE 85

Prima dintre aceste dimensiuni, cea a convergenþei intereselor, este relativ

simplã. Ca privire generalã asupra intereselor, Axelrod ºi Keohane se mulþumesc
sã afirme cã, empiric, se pare cã în domeniul militar sunt mai multe interese
conflictuale decât în celelalte, dar cã nu existã motive teoretice pentru a considera
acest fapt drept o regulã48. Cercetând însã natura aºteptãrilor, cei doi autori
afirmã cã la acest nivel se poate identifica o mai clarã diferenþiere între cele douã
tipuri de interacþiuni decât la cel precedent, al structurii beneficiilor. Afirmaþia
este justificatã de cei doi autori prin modul în care operaþionalizeazã aceastã
dimensiune: ei cerceteazã influenþa termenelor lungi, regularitatea mizelor,
calitatea informaþiilor asupra acþiunilor celorlalþi participanþi sau rapiditatea
rãspunsurilor date la schimbãrile observate în acþiunile acestora – urmãrind
aceste variabile, cei doi constatã cã se poate vorbi de comportament cooperativ în
domeniile economice mai degrabã decât în cele politico-militare49. În ceea ce
priveºte cea de-a treia dimensiune, a numãrului actorilor, ea este tradusã în
abilitatea de a identifica defectorii, de a-i pedepsi ºi de a motiva ceilalþi partici-
panþi în aceastã acþiune. Problemele legate de sancþionare „tind sã fie mai severe
în domeniul securitãþii ºi militar decât în cele politico-economice din cauza
costurilor mari legate de pedepsirea defectorilor, de dificultatea supravegherii
comportamentelor ºi de nevoia stringentã de informaþii necesare în momentul în
care o defectare de succes poate schimba aºteptãrile în mod dramatic” 50.
Trebuie notat faptul cã Axelrod ºi Keohane observã natura distinctã a institu-
þiilor în funcþie de natura problemelor cãrora li se adreseazã. Pe cele trei dimensiuni
cercetate, ei constatã o diferenþã din ce în ce mai mare între instituþiile hard ºi
cele ale soft politics, fapt cu care orice realist, inclusiv Mearsheimer, ar fi de acord.
Este de remarcat ºi faptul cã cercetarea celor doi autori subliniazã ºi importanþa
numãrului participanþilor la interacþiune. Pentru Ruggie este esenþial a deosebi
între bilateralism ºi multilateralism datoritã modului în care se raporteazã actorii
la o problematicã datã, acordurile în doi putând face abstracþie de principii
formalizate51. Axelrod ºi Keohane rãmân însã într-un cadru pur raþional. Pentru
ei, creºterea numãrului actorilor se traduce prin faptul cã aceºtia dispun de mai
multe posibilitãþi în a-ºi alege comportamentele în diferite situaþii, dar nu ºi
printr-un imperativ al formulãrii unui spaþiu normativ, de naturã a reglementa ºi,
prin aceasta, a uºura interacþiunile.
În ceea ce priveºte problema câºtigurilor relative, ridicatã de neorealiºti, neoli-
beralii, precum Keohane ºi Martin, nu îi neagã relevanþa, dar afirmã cã importanþa
acordatã acestora nu poate fi simplu postulatã, ci cã depinde de anumiþi factori,

48. Ibidem, p. 91.

49. Ibidem, pp. 91-94.
50. Ibidem, p. 96
51. Vezi discuþia de mai sus, din acest capitol.
86 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

precum numãrul marilor puteri în sistem sau dacã avantajul militar privilegiazã
ofensiva ori defensiva. Spre deosebire de realiºti, ei insistã asupra rolului institu-
þiilor în probleme de distribuþie, actorii având astfel mai multe ºanse în a determina
importanþa acordatã câºtigurilor relative52.
Ca poziþie generalã, Keohane ºi Martin, exponenþi ai curentului neoliberal,
acceptã, pe de o parte, limitele influenþei instituþiilor în modelarea comporta-
mentelor statelor. Pe de altã parte însã, ei le vãd drept un ingredient necesar al
oricãrei pãci durabile: „A pretinde prea mult de la instituþiile internaþionale ar fi,
într-adevãr, o «falsã promisiune». Dar într-o politicã mondialã constrânsã de
puterea statelor ºi interese divergente, în care nu este probabil sã fie experimentatã
o guvernare ierarhicã efectivã, instituþiile internaþionale care opereazã pe bazã de
reciprocitate vor fi componente ale oricãrei pãci durabile” 53.

ªcoala englezã

Linia groþianã a Relaþiilor Internaþionale, prin asumpþiile sale, a privilegiat în mod

deosebit studierea modului în care statele se raporteazã unele la altele. Hedley Bull,
reprezentant marcant al ªcolii engleze, moºtenitoare directã a perspectivei groþiene,
construieºte un întreg discurs în jurul noþiunii de „societate internaþionalã”, amintitã
în capitolul dedicat suveranitãþii, ºi a cãrei definiþie o reiau aici. Aceasta „existã
când un grup de state, conºtient de anumite interese ºi valori comune, formeazã
o societate în sensul cã ele se considerã a fi legate, în relaþiile dintre ele, printr-un
set comun de reglementãri ºi contribuie la funcþionarea instituþiilor comune (...)
astfel încât sã-ºi respecte unele altora pretenþiile la independenþã, sã-ºi onoreze
acordurile pe care le-au stabilit ºi sã se supunã anumitor limitãri, în exercitarea
forþei, unul împotriva altuia (...), coopereazã la funcþionarea instituþiilor cum
sunt formele procedurilor dreptului internaþional, maºinãria diplomaþiei ºi organi-
zarea internaþionalã generalã ºi obiceiurile ºi convenþiile legate de rãzboi”54.
Bull identificã scopurile fundamentale pentru care statele construiesc o societate
de naturã a le lega. Primul dintre ele este scopul conservãrii sistemului ºi a societãþii
de state; urmeazã menþinerea independenþei/a suveranitãþii externe a statelor;
pacea, definitã drept obiectiv subordonat conservãrii sistemului ºi a suveranitãþii
statelor, reprezintã o condiþie normalã a relaþiilor dintre ele, poate fi încãlcatã în

52. R.O. Keohane, L.L. Martin (1995), „The Promise of Institutionalist Theory”, mai ales
pp. 44-46.
53. Ibidem, p. 50. „Falsa promisiune” este acuzaþia adusã de Mearsheimer abordãrilor care
privilegiazã rolul instituþiilor în politica mondialã în deja amintita dezbatere, cãreia
Keohane ºi Martin îi dau astfel replica.
54. Hedley Bull (1998), Societatea anarhicã. Un studiu asupra ordinii în politica mondialã,
ªtiinþa, Chiºinãu, pp. 11-12.
 INSTITUÞIILE INTERNAÞIONALE 87

anumite condiþii; pe locurile ulterioare se aflã obiectivele limitãrii violenþei,

onorãrii promisiunilor ºi stabilitãþii posesiunii55. Instituþiile pe care le stabilesc
statele (în principal, cele care apar în definiþia de mai sus) sunt stabilite pentru a
permite urmãrirea acestor scopuri. De remarcat cã obiectivele sunt, în perspectiva
lui Bull, organizate ierarhic, fapt care presupune, de exemplu, cã pacea ar fi un
obiectiv secundar pãstrãrii independenþei, la rândul sãu aflat sub cel al conservãrii
sistemului internaþional etc.
Martin Wight, fondatorul curentului, foloseºte o definiþie importatã din sociologie,
afirmând cã instituþiile ar fi „un model comportamental durabil, complex, integrat,
organizat, prin care se exercitã controlul social ºi prin ale cãrui mijloace se
îndeplinesc dorinþe sau nevoi sociale fundamentale” 56. Rolul lor este crucial în
definirea societãþii internaþionale. Existenþa acestora este pentru Martin Wight o
condiþie necesarã în identificarea societãþii de state, afirmând c㠄unde existã
instituþii, este o societate”57. Cu alte cuvinte, dacã statele construiesc ºi respectã
anumite instituþii, atunci formeazã o societate.
Este momentul aici sã deschid o parantezã cu privire la termenii folosiþi pentru
a desemna ªcoala englezã, numitã ºi a societãþii internaþionale sau societãþii de
state, din motive care vor deveni evidente ºi asupra cãrora voi reveni. Ea însã mai
este cunoscutã ºi drept „raþionalism”, denumire de naturã a provoca confuzii.
Foarte sumar, în afarã de semnificaþiile cu care este de folosit în disciplinele
filosofice, termenul „raþionalism” are cel puþin douã înþelesuri specifice Relaþiilor
Internaþionale. Pe de o parte, el se poate referi la un grup de teorii care accentueazã
raþionalitatea actorului, înscriindu-se, epistemologic ºi metodologic, în pozitivism –
perspectivele neorealiste ºi neoliberale sunt astfel de teorii. Cel de-al doilea
înþeles pentru „raþionalism” este cel acordat de Martin Wight tradiþiei intelectuale
groþiene, via media între realismul machiavellic ºi revoluþionismul kantian. În acest
sens ªcoala englezã este raþionalistã58. O datã în plus, constatãm plurisemanstismul
termenilor din ºtiinþele sociale, iar Relaþiile Internaþionale nu fac excepþie. În
ceea ce priveºte aceastã lucrare, voi folosi noþiunea cu ambele înþelesuri, precizând
care este cel cu care operez în momentele în care pot apãrea neclaritãþi.
Revin la perspectiva ªcolii engleze ºi afirm cã aceasta este puternic statocen-
tricã: nu acceptã altfel de membri ai societãþii decât statele, dar recunoaºte indi-
vizii ca ultimi componenþi ai acesteia, societatea internaþionalã fiind o societate
de societãþi. Mai trebuie, de asemenea, notat faptul cã pentru aceastã ºcoalã,
supravieþuirea sistemului este scopul suprem, cea a statelor fiind secundarã. În

55. Ibidem, pp. 15-18.

56. H.P. Fairchild (ed.) (1955), Dictionary of Sociology, Adams & Co., Littlefield, Iowa,
p. 157, apud Martin Wight (1991), International Theory: The Three Traditions (eds.
Gabriele Wight, Brian Porter), Leicester University Press, Leicester, p. 141.
57. M. Wight (1991), International Theory..., p. 140. Subliniere în text.
58. Pentru mai multe amãnunte în acest sens, vezi M. Wight (1991), International Theory...
88 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

pofida multor aserþiuni comune cu paradigma realistã, putem identifica aici o

diferenþã fundamentalã între cele douã perspective – este suficientã menþionarea
celebrei afirmaþii a lui Waltz potrivit cãreia „în anarhie, supravieþuirea este cel
mai înalt obiectiv”59 pentru a puncta deosebirea.
Voi remarca ºi o evoluþie în cadrul curentului în modul în care sunt vãzute
instituþiile în aceastã abordare. Dupã formula folositã de Wight, deja prezentatã,
o definiþie actualã a acestei abordãri spune cã instituþiile sunt „un mãnunchi de
reguli sociale, convenþii, cutume ºi practici (...), un set de asumpþii convenþionale
pãstrate cu precãdere între membrii societãþii (...) ce oferã un cadru pentru
identificarea a ce trebuie fãcut ºi ce nu trebuie în circumstanþele potrivite”60.
Chiar dacã se referã la acelaºi lucru, voi remarca faptul cã ideea de densitate ºi
organizare din prima definiþie dispare în cea de-a doua, în care nu se mai vorbeºte
nici despre dorinþe sau nevoi fundamentale, fiind însã incluse asumpþiile conven-
þionale. De asemenea, controlul social nu mai este cuprins. În general, se poate
spune cã noul înþeles al termenului este mult mai lax, în sensul permisivitãþii ºi
efectelor, ºi, totodatã, mai complex, prin originea multiplã a instituþiilor ºi prin
posibilitãþile lãsate actorilor de a acþiona în interiorul acestora61.
În centrul preocupãrilor ªcolii engleze se aflã problematica ordinii internaþionale,
prin care Bull înþelege „un model de activitate ce susþine scopurile elementare sau
primare ale societãþii de state sau ale societãþii internaþionale”62. A putea vorbi
despre o societate compusã din state înseamnã, în aceastã concepþie, a identifica
acest pattern al relaþiilor ºi interacþiunilor, a-i determina instituþiile fundamentale,
printre care se numãrã dreptul internaþional, diplomaþia, rãzboiul, rolul marilor
jucãtori ori balanþa de putere.
Ca spaþiu normativ, tradiþia groþianã cere ca acesta sã existe, dar sã fie redus la
minimum, situându-se, din acest punct de vedere, între amoralitatea realiºtilor ºi
proiectul liberal (utopic sau idealist, l-au numit adversarii realiºti63) de schimbare
a lumii. Raþionalismul (termen cu care aici este desemnatã ªcoala englezã) nu

59. K.N. Waltz (2006), Teoria politicii internaþionale, p. 177.

60. Hidemi Suganami (1983), „The Structure of Institutionalism: An Anatomy of British
Mainstream International Relations”, în International Relations, 7 (5), p. 2365, apud
B.A. Simmons, L.L. Martin (2002), „International Organizations and Institutions”, p. 197.
61. Se poate observa ºi în acest caz schimbarea accentului din ºtiinþele sociale în perceperea
relaþiei dintre social ºi diferiþi membri ai societãþii – indivizi, de obicei, state în cazul de
faþã: în definiþia folositã de Wight, instituþia nu este departe de „faptul social” durkheimian,
exterior ºi constrângãtor, pe când în cea de-a doua definiþie instituþia este doar un cadru
generic, mai degrabã indicator decât constrângãtor, uneori confuz ºi cu prevederi contrare,
cadru pe care actorul îl negociazã continuu.
62. H. Bull (1998), Societatea anarhicã..., p. 6.
63. Pentru o discuþie în acest sens, vezi, de exemplu, Daniel Biró (2006a), „«Idealismul
utopic» sau gândirea internaþionaliºtilor liberali în perioada interbelicã”, în Andrei Miroiu,
Radu-Sebastian Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi, mai
ales pp. 80-82.
 INSTITUÞIILE INTERNAÞIONALE 89

considerã posibil nici ca actorii sã-ºi urmeze în orice condiþii interesele, nici sã
abandoneze ideile egoiste, ci sã adopte o atitudine care sã facã posibile contactele.
Practic, de la Grotius încoace, tot ce pot aºtepta participanþii unul de la altul este sã
îºi respecte promisiunile pe care le-au fãcut. De aici insistenþa pentru respectarea
principiului pacta sunt servanda, inclus chiar între principiile fundamentale ale
societãþii de state. În perspectiva raþionaliºtilor, membrii societãþii internaþionale
pot practica diferite culturi ºi filosofii ale guvernãrii. Ei observã însã ºi faptul cã
un argument important pentru care statele europene sunt cele care au formulat
instituþiile acestei societãþi – dreptul internaþional, de exemplu – datoritã istoriei
lor constituþionale ºi a luptei antiabsolutiste 64.
Ordinea raþionaliºtilor ªcolii engleze nu este una staticã, ci cunoaºte o perma-
nentã schimbare. Societatea internaþionalã a fost formulatã iniþial de europeni, ce
au trecut de la unitatea creºtinã la legitimitatea statelor suverane, de la monarhia
absolutistã la ideea de „naþiune” etc. ºi s-a impus treptat în restul lumii. Mulþi
dintre noii membri ai societãþii internaþionale – statele apãrute în urma decolo-
nizãrii, de exemplu – au contestat aceastã ordine, s-au revoltat împotriva ei, ca
neparticipanþi la întreaga culturã occidentalã. Dinamica ordinii mondiale este nu
numai una a puterii, ci ºi una a concepþiilor. Multe dintre tensiunile din lumea
contemporanã pot fi explicate prin tensiunea dintre „vechii” ºi „noii” membri ai
societãþii: „Pentru raþionaliºti, societatea internaþionalã de astãzi, prima societate
internaþionalã universalã, are o culturã comunã minimã, dar nu poate atinge
nivelul unei comunitãþi de limbã, religie sau de norme extinse ºi detaliate. Existã
multe tensiuni ºi multã diversitate în societatea internaþionalã contemporanã, a
cãror eliminare nu trebuie în mod necesar cãutat㔠65.
Se poate nota astfel o linie de demarcaþie importantã între abordãrile realiste
ºi partizanii ºcolii de gândire discutate aici. Cei din urmã se concentreazã asupra
legitimitãþii internaþionale a membrilor societãþii (fie aceasta legitimitatea monarhicã,
apoi cea datã de naþiune, ori, actualmente, respectarea drepturilor omului) – ca
element necesar al funcþionãrii recunoaºterii reciproce: „ªcoala Englezã respinge
(...) abordarea sistemicã a politicii internaþionale ce ignorã modul în care princi-
piile interne ºi internaþionale ale bunei conduite ºi comportamentul rezonabil
interacþioneazã ºi modeleazã societatea de state. Aceastã focalizare asupra factorilor
«normativi» ºi «instituþionali», care conferã societãþii internaþionale propria logicã,
delimiteazã în mod fundamental ªcoala Englezã de neorealism” 66 ºi, se poate

64. Andrew Linklater (2008), „ªcoala Englezã”, în Scott Burchill, Andrew Linklater, Richard
Devetak, Jack Donnelly, Matthew Paterson, Christian Reus-Smit, Jacqui True, Teorii ale
relaþiilor internaþionale, Institutul European, Iaºi, pp. 108-109.
65. Olivia Toderean, Ionuþ Apahideanu (2006), „ªcoala englezã a Relaþiilor Internaþionale”,
în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, p. 109.
66. A. Linklater, (2008), „ªcoala Englezã”, pp. 109-110. În susþinerea acestei idei, Linklater
face trimitere la Hedley Bull, Adam Watson (eds.) (1984), The Expansion of International
Society, Clarendon Press, Oxford, p. 9.
90 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

adãuga, de alte perspective ce privilegiazã stict raþionalitatea actorilor, precum

instituþionalismul. Mai mult chiar, Grotius însuºi respinge „pretenþia realistã potrivit
cãreia statelor li s-ar aplica un cod moral diferit de cel aplicabil indivizilor”, pe
baza legii naturale ºi a naþiunilor, formulate spre beneficiul tuturor 67.
O a doua distincþie importantã între ªcoala englezã ºi cercetãtorii ce se înscriu
în alte abordãri din domeniu este linia celor pe care Wight îi numeºte „revo-
luþioniºti”. Acest grup îi cuprinde, în principiu, pe toþi cei care au un plan de
schimbare a lumii, fie cã-l urmeazã pe Kant ori pe Marx. Pentru raþionaliºti,
lumea nu are o destinaþie anume, tensiunea este o componentã, iar marele obiectiv
este pãstrarea sistemului ºi a societãþii, chiar dacã într-o continuã schimbare.
Instituþiile pe care vor insista adepþii acestei abordãri vor fi cele în care actorii
raþionali care sunt statele negociazã un acord potrivit propriilor interese ºi îl
respectã nu numai pentru a-ºi vedea satisfãcute scopurile, dar ºi pentru cã normele
sociale îi obligã la asta. În caz contrar, existenþa însãºi a societãþii este periclitatã 68.
Dupã cum se va vedea, regimurile sunt instituþiile cel mai bine studiate de aceastã
orientare, respectând totodatã imperativul raþionalitãþii ºi suveranitãþii actorilor ºi
pe cel al interesului social al continuitãþii ºi stabilitãþii.

Teoriile constructiviste
Perspectiva legalistã a ªcolii engleze asupra relaþiilor internaþionale, precum ºi
concepþia cu privire la ordinea mondialã au atras atenþia teoreticienilor asupra
modului în care statele îºi înþeleg participarea la interacþiunile dintre ele. Cerce-
tãtori precum Friedrich Kratochwil ºi John Ruggie au ridicat întrebãri la nivel
epistemologic ºi metodologic cu privire la abordarea raþionalistã (termenul desem-
nând aici teoriile pozitiviste neorealiste ºi neoliberale), dominantã în anii ’80 ºi
au observat contradicþii între aceste paliere. Studiind literatura dedicatã instituþiilor
din epocã, ei ajung la concluzia cã, în multe cazuri, aceasta eºueazã în efortul
explicativ al cãutãrii cauzelor feluritelor evenimente. În termenii lui Kratochwil
ºi Ruggie, „comportamentul actorului nu a transmis în mod adecvat înþelesul
intersubiectiv. Iar înþelesul intersubiectiv, în schimb, pare sã fi avut o influenþã
considerabilã asupra comportamentului actorului. (...) Pentru a pune problema în
cei mai simpli termeni: în lumea simulatã, actorii nu pot comunica ºi angaja în

67. David Boucher (1998), Political Theories of International Relations. From Thucydides to
the Present, Oxford University Press, Oxford, pp. 210-211.
68. Pentru o privire generalã asupra acestui curent, vezi ºi Richard Little (2000), „The English
School’s Contribution to the Study of International Relations”, în European Journal of
International Relations, 6 (3), pp. 395-422. Pentru semnificaþia teoreticã a „societãþii
internaþionale”, vezi Ole Wæver (1992), „International Society – Theoretical Promises
Unfulfilled?” (Book Review Essay), în Cooperation and Conflict, 27 (1), pp. 97-128.
 INSTITUÞIILE INTERNAÞIONALE 91

comportamente; ei sunt condamnaþi sã comunice prin comportamente. În lumea

realã, situaþia este, fireºte, fundamental diferitã”69.
Limitele perspectivelor care postuleazã raþionalitatea actorilor, atenþia atrasã
asupra înþelesurile pe care actorii le dau acþiunilor lor ºi modul în care le
interpreteazã pe ale altora au contribuit la formularea curentului constructivist70.
Alexander Wendt, de exemplu, pãstreazã multe dintre asumpþiile ªcolii engleze,
considerându-se a fi un puternic punct de legãturã dintre cele douã teorii. Hidemi
Suganami identificã patru puncte importante de contact între concepþia lui Wendt
ºi cea a ªcolii engleze: teoria naturii umane – a nevoilor umane fundamentale;
perspectiva statocentric㠖 accentul pus pe state ºi pe controlul violenþei dintre
ele; abordarea cultural㠖 sociologia interpretativã a relaþiilor internaþionale;
problema structurã-agent – reflexivitatea agentului ºi autorestrângerea acestuia 71.
Ca orice altã abordare din domeniu, constructivismul este un demers teoretic
în care se identificã mai multe subcurente. Fãrã a intra în prea multe detalii,
câteva elemente sunt comune. Cercetãtorii ce aparþin acestei abordãri susþin, spre
deosebire de majoritatea celor realiºti ºi marxiºti, cã factorii materiali nu sunt
suficienþi în explicarea lumii, aceºtia fiind lipsiþi de înþeles în absenþa sistemului
de idei, credinþe, norme etc., adicã a factorilor culturali. Ajungem astfel la o altã
caracteristicã majorã a teoreticienilor constructiviºti, care împãrtãºesc ideea
conform cãreia aceste structuri nonmateriale condiþioneazã formarea identitãþilor
actorilor. Interesele acestora nu mai sunt astfel pur ºi simplu postulate, ci sunt
co-constitutive identitãþilor lor. Semnificaþia perceputã a feluritelor obiecte sociale
determinã modul în care actorii acþioneazã, în baza unor înþelesuri rezultate din
interacþiunilre dintre ele. Ca poziþie genericã în ceea ce priveºte problema
agent-stucturã, constructiviºtii afirmã, în acord cu primele douã asumpþii, faptul
cã aceºtia se constituie ºi întãresc reciproc 72.
Ca provocare adusã teoriilor raþionaliste, cele mai importante aporturi ale
constructivismului sunt sintetizate de Christian Reus-Smit în trei puncte. Mai
întâi, concepþiei unei raþionalitãþi „atomiste” ºi egoiste a actorilor, constructiviºtii

69. Friedrich Kratochwil, John Gerard Ruggie (1986), „International Organization: A State
of the Art on an Art of the State”, în International Organization, 40 (4), pp. 764-765.
Sublinieri în text.
70. În termenii lui A. Linklater, preocuparea pentru factorii normativi ºi instituþionali „face
din ªcoala Englezã un aliat natural al constructivismului” – A. Linklater (2008), „ªcoala
Englezã”, p. 110.
71. Hidemi Suganami (2001), „Alexander Wendt and the English School”, Journal of International
Relations and Development, 4 (4), pp. 406-411.
72. Christian Reus-Smit (2008), „Constructivismul”, în Scott Burchill, Andrew Linklater,
Richard Devetak, Jack Donnelly, Matthew Paterson, Christian Reus-Smit, Jacquie True,
Teorii ale relaþiilor internaþionale, Institutul European, Iaºi, pp. 215-218; Olivia Toderean
(2006), „Constructivismul”, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu (coord.),
Manual de Relaþii Internaþionale, pp. 157-159.
92 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

îi opun una în care aceºtia sunt pãrþi ale socialului, ce îºi formeazã identitatea
inclusiv pe baza normelor, valorilor ºi ideilor instituþionalizate. În al doilea rând,
dacã pentru raþionaliºti interesele actorilor sunt exogene ºi date, determinând
astfel acþiunea socialã, pentru constructiviºti interesele au o determinare endogenã
în urma interacþiunilor, apãrând ca rezultat al unui proces de învãþare ºi formulare
a identitãþilor. A treia mare diferenþã este datã de modul în care este vãzut câmpul
social. Teoriile raþionaliste, prin latura lor utilitaristã, îl vãd drept unul în care actorii
îºi urmãresc interesele, pe baza unor obiective etc. Pentru constructiviºti, acesta este
unul în care actorii devin agenþi, în care îºi dobândesc aptitudinile, îºi definesc
interesele ºi identitãþile, pe care le transformã în urma interacþiunilor º.a.m.d. 73
O poziþie constructivistã în privinþa instituþiilor internaþionale este cea exprimatã
de Alexander Wendt în deja amintita disputã declanºatã de Mearsheimer. Wendt
afirmã cã tocmai structurile de cunoaºtere ce sunt împãrtãºite deosebesc o anarhie
de prieteni de una de duºmani, sau una de autoajutorare de una a securitãþii
colective74. Pornind de la sociologia structuralistã ºi cea a interacþionismului
simbolic, Wendt afirmã cã relaþiile pe care le dezvoltã statele decurg dintr-un proces
identitar ºi de reprezentare a celuilalt. Dupã cum afirmã într-un articol celebru,
Wendt considerã c㠄ameninþãrile sociale sunt construite ºi nu naturale”75,
opunându-se astfel perspectivei neorealiste. El afirmã cã existã mai multe „culturi
ale anarhiei”: anarhia sistemului nu condamnã statele la atitudini belicoase, relaþiile
dintre state nedecurgând astfel cu necesitate din aceastã condiþie a mediului în
care evolueazã. Luând în considerare suveranitatea, pe care, dupã cum am arãtat
deja, chiar el o identificase drept „baza sistemului internaþional contemporan” 76,
Wendt afirmã cã aceasta este „o instituþie a recunoaºterii mutuale ºi noninter-
venþiei”, ceea ce dã o explicaþie relativei lipse a rãzboaielor interstatale în perioada
contemporanã, întrebare la care realismul, afirmã Wendt, rãspunde doar cã statele
nu se simt în permanenþã ameninþate77.
Ca orice alt curent intelectual, ºi constructivismul este divizat în interiorul
sãu. Fãrã a puncta aici toate diferenþele dintre cercetãtorii ce se revendicã de la
aceastã perspectivã, trebuie constatatã o împãrþire a acestora în funcþie de nivelul
de analizã luat în considerare cu predilecþie, putându-se astfel distinge între
constructiviºti care privilegiazã nivelul sistemic, cei concentraþi asupra unitãþilor
ºi partizanii holismului78.

73. C. Reus-Smit (2008), „Constructivismul”, p. 218.

74. A. Wendt (1995), „Constructing International Politics”, p. 78.
75. A. Wendt (1992), „Anarchy is what States make of It...”, p. 405.
76. A. Wendt (1999), Social Theory ..., p. 285.
77. A. Wendt (1995), „Constructing International Politics”, pp. 78-79.
78. Divizãrile din interiorul constructivismului pot fi luate în considerare în funcþie de mai
multe criterii. În ceea ce priveºte capitolul de faþã, se foloseºte o tipologie propusã de
C. Reus-Smit (2008), „Constructivismul”, pp. 218-220.
 INSTITUÞIILE INTERNAÞIONALE 93

În principiu, problema identificãrii nivelului adecvat de analizã are semnificaþie

în mãsura în care poate identifica sursa identitãþilor ºi a intereselor pentru actorii
internaþionali. O perspectivã statocentricã ca cea propusã de Wendt permite o
tratare relativ unitarã a mediului internaþional, în virtutea suveranitãþii actorilor,
dar se loveºte de o contradicþie internã: dacã statele se definesc în interacþiune cu
celelalte entitãþi politice suverane, cine sau ce sunt statele? Cum îºi formuleazã
identitatea ºi interesele o instituþie (statul fiind el însuºi o instituþie socialã)?
Dupã cum am arãtat deja, consider cã Wendt iese în bunã mãsurã în afara logicii
tradiþiei interpretative weberiene a ºtiinþelor sociale79, asumatã de constructivism,
pornind de la un etaj prea înalt, fapt de naturã sã împiedice înþelegerea dinamicii
formulãrii acþiunii internaþionale a actorilor.
Atitudinea ce privilegiazã nivelul intern al statului prezintã marele avantaj de
a reuºi sã identifice geneza normelor, valorilor ºi atitudinilor care determinã
politica internaþionalã în interiorul societãþilor. Dupã cum recunosc însã Paul
Kowert ºi Jeffrey Legro, adepþi ai acestei perspective, faptul ridicã probleme
speciale, legate de identificarea normelor care determinã acþiunea, de analiza lor
ºi a efectelor pe care le produc, de provocarea de a explica simultan continuitatea
ºi schimbarea socialã, de influenþa structurilor materiale asupra acestora ori de
modul în care sunt manipulate80.
Adepþii atitudinilor holiste îºi propun ca, prin depãºirea distincþiei dintre
spaþiul intern ºi cel extern, sã explice dezvoltarea structurilor ideatice ºi normative
manifeste la nivel internaþional ºi global. Probabil cã cea mai puternicã observaþie
care se poate aduce autorilor unui asemenea proiect, precum Ruggie sau Kratochwil,
este de ordin metodologic. Marea întrebare este: cum poate fi formulatã o
perspectivã trans-istoricã, ce-ºi propune s㠄înþeleag㔠schimbãrile sociale, care
sã nu fie pãtrunsã de convingerile cercetãtorului? 81 Într-un fel, constatãm aici o
reluare a argumentelor behavioriste în disputa pe care au dus-o în anii ’50-’60 cu
cei numiþi „tradiþionaliºti”, care în epocã a opus adepþii pozitivismului celor ce

79. Propun, în acest paragraf, folosirea unei cunoscute distincþii între douã mari tradiþii
intelectuale ale ºtiinþelor sociale, cu mare impact în discutarea teoriilor Relaþiilor Inter-
naþionale. Pe de o parte, o tradiþie explicativã, în care cercetãtorul este situat „în afarã”,
urmându-l, de exemplu, pe Durkheim, pe de alta una interpretativã, „dinãuntrul” socialului,
pe linia lui Weber. O discuþie sumarã în acest sens poate fi gãsitã în introducerea lucrãrii.
Dupã cum am afirmat ºi acolo, textul de referinþã pentru formularea acestei diferenþieri
este cel al lui Martin Hollis ºi Steve Smith (1990), Explaining and Understanding Interna-
tional Relations, Clarendon Press, Oxford. În acelaºi sens, vezi ºi Martin Hollis (2001),
Introducere în filosofia ºtiinþelor sociale, Trei, Bucureºti. Pentru o expunere sumarã, dar
foarte clarã, vezi Robert Jackson, Georg Sørensen (1999), Introduction to International
Relations, Oxford University Press, Oxford, pp. 243-245.
80. Paul Kowert, Jeffrey Legro (1996), „Norms, Identity, and Theirs Limits: A Theoretical
Reprise”, în Peter J. Katzenstein (ed.), The Culture of National Security: Norms and
Identity in World Politics, Columbia University Press, New York, pp. 483-497.
81. C. Reus-Smit (2008), „Constructivismul”, pp. 222-223.
94 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

propuneau metodele folosite în Istorie82. Faptul nu este surprinzãtor, datã fiind

esenþa nonpozitivistã a constructivismul ca demers intelectual.
Din cele de mai sus este clar cã atenþia acordatã normelor este definitorie
pentru proiectul de cercetare constructivist în ceea ce priveºte instituþiile inter-
naþionale, lucru justificat prin genezã: normele („standarde comportamentale
singulare”) se conjugã ºi structureazã în instituþii83. Ca mod de apariþie ºi
impunere a normelor, Finnemore ºi Sikkink, de exemplu, descriu un proces în
trei etape, de la formularea lor de cãtre „antreprenorii normativi” ºi încercarea
acestora de a convinge un numãr de state („lideri normativi”), urmatã de o
„cascad㔠a adoptãrii acestora, pentru ca stagiul final sã fie al internalizãrii84.
Actori nonstatali, prin eforturile de reglementare sau prin presiunea pe care o pot
exercita asupra entitãþilor politice, acþioneazã ca agenþi ai socializãrii (munca
depusã de organizaþii precum Crucea Roºie este elocventã ca semnificaþie a
afirmaþiei de mai sus)85.
Rolul normelor în politica internaþionalã este cercetat în mod diferit de cãtre
cercetãtorii constructiviºti. Jeffrey Legro urmãreºte în ce mãsurã ele pot schimba
comportamentul statelor ºi sistemul lor de credinþe 86. Alþi cercetãtori privesc
rolul organizaþiilor internaþionale. Martha Finnemore, de exemplu, urmãreºte
influenþa acestora în schimbarea politicilor statelor, ºi astfel ºi în redefinirea
identitarã ºi a intereselor, precum ºi prin stabilirea comunitãþilor epistemice 87.
Organizaþiile pot fi tratate, dupã cum am arãtat deja, ºi ca birocraþii, dupã cum
aratã o cercetare a lui Barnett ºi Finnemore. Acest fapt presupune, totodatã, cã
deþin putere „prin abilitatea lor de a formula reguli impersonale”, pe care le vor
folosi nu numai pentru reglementare, dar ºi pentru „a constitui ºi construi
lumea socialã”. Prin regulile lor, organizaþiile internaþionale „creeazã noi categorii
de actori, formeazã noi interese pentru actori, definesc noi misiuni interna-
þional împãrtãºite ºi disemineazã în jurul globului noi modele de organizare
socialã”. Pe de altã parte, aceste birocraþii „pot deveni obsedate de propriile

82. Pentru o expunere a dezbaterii dintre behavioriºti ºi „tradiþionaliºti”, cu accent pe latura

metodologicã, vezi R. Jackson, G. Sørensen (1999), Introduction to International Relations,
pp. 45-48 ºi 218-228.
83. Martha Finnemore, Kathryn Sikkink (1998), „International Norm Dynamics and Political
Change”, în International Organization, 52 (4), p. 891.
84. Ibidem, pp. 895-905.
85. Ibidem, p. 902.
86. Jeffrey W. Legro (1997), „Which Norms Matter? Revisiting the «Failure» of Inter-
nationalism”, International Organization, 51 (1), pp. 31-63. Legro cerceteazã normele
privitoare la folosirea forþei de cãtre state în vreme de rãzboi, apãrute în perioada
interbelicã, ºi modul concret în care acestea au fost respectate în perioada celui de-al
Doilea Rãzboi Mondial.
87. Martha Finnemore (1993), „International Organizations as Teachers of Norms: The United
Nations Educational, Scientific and Cu[l]tural Organization and Science Policy”, în
International Organization, 47 (4), pp. 565-597
 INSTITUÞIILE INTERNAÞIONALE 95

reguli pe seama misiunilor lor primare, producând rezultate ineficiente ºi justifi-

cate prin ele însele” 88.
Încearcând sã ofere o privire de ansamblu asupra modului în care perspectiva
constructivistã interpreteazã rolul instituþiilor internaþionale, Simmons ºi Martin
ajung la concluzia cã, în aceastã concepþie, spaþiul normativ al interacþiunilor nu
poate fi tratat drept un fapt exterior, exogen, datã fiind importanþa pe care
cercetãtorii acestui curent o acordã semnificaþiei sociale a interacþiunilor89.
Din scurta expunere de mai sus se pot formula trei concluzii importante cu
privire la modul în care constructivismul, în general, abordeazã instituþiile
internaþionale. Mai întâi cã ele permit o multiplicare semnificativã a categoriilor
de actori luaþi în considerare, precum ºi sporirea importanþei acordatã acestora în
desfãºurarea interacþiunilor internaþionale (dupã cum demonstreazã, de exemplu,
studiul lui Barnett ºi Finnemore, amintit mai sus). Actorii nonstatali nu sunt
pentru constructiviºti doar expresia intereselor statelor sau cantonaþi în soft
politics, ci devin parte fundamentalã a conducerii interacþiunilor. În al doilea
rând, trebuie remarcat faptul cã cercetãtorii ataºaþi acestei poziþii au o mobilitate
mult mai mare decât cei care aleg un alt punct de vedere în a-ºi alege nivelul de
analizã pe care îl iau în considerare. Luând în considerare doar provenienþa ºi
influenþa normelor, vom observa cã nivelul statal sau cel sistemic nu sunt suficiente.
Aceste prime douã observaþii sunt relativ uºor de fãcut ºi nu necesitã comentarii
suplimentare. Cea de-a treia concluzie este mai puþin evidentã ºi cere o explicaþie.
Consider cã, spre deosebire de teoriile raþionaliste, teoriile constructiviste permit
o descriere ºi înþelegere biunivocã ºi dinamicã a relaþiilor dintre agenþi ºi institu-
þiile internaþionale, care se codefinesc permanent.
Afirmaþia de mai sus încearcã sã rezume elementele fundamentale comune ale
întregii concepþii constructiviste cu privire la rolul ºi poziþia instituþiilor în
formularea interacþiunilor internaþionale. Ea reprezintã astfel ºi cea mai importantã
concluzie cu privire la aportul constructivismului în acest domeniu. Voi afirma
astfel cã teza fundamentalã a concepþiei constructiviste postuleazã cã identitãþile
ºi interesele actorilor sunt co-constitutive, supuse, prin relaþiile cu ceilalþi, unei
permamanente redefiniri. Instituþiile sunt destinate a formula ºi formaliza regulile
acestor interacþiuni, fiind expresia intereselor ºi a identitãþilor fondatorilor. Prin
schimburile simbolice pe care le presupun instituþiile, actorii sunt supuºi unei
presiuni în sensul redefinirii identitãþilor ºi intereselor lor, motiv pentru care vor
presa în direcþia unor schimbãri ale regulilor cantitative (mai multe reguli) ºi
calitative (reguli mai bine formulate ºi mai „adânci”), precum ºi, eventual, o
extindere a aplicabilitãþii acestora (în sensul domeniilor în care se aplicã, normele
existente fiind o bunã sursã pentru formularea unora noi, precum ºi a numãrului

88. M. Barnett, M. Finnemore (2004), Rules for the World..., p. 3.

89. B.A. Simmons, L.L. Martin (2002), „International Organizations and Institutions”, p. 198.
96 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

participanþilor). Similar ca în situaþia binomului structurã-agent, ºi în raporturile

dintre agenþi ºi instituþii cei doi termeni se codeterminã într-un proces continuu.
Instituþiile sunt un produs al intenþiilor actorilor, dar oferã ºi rezultate neinten-
þionate de aceºtia, independente, cel puþin în anumite momente, de voinþa lor.
Instituþiile ºi agenþii se gãsesc într-un proces continuu de adaptare reciprocã.
Postulând importanþa interacþiunilor în definirea actorilor, constructivismul
este, probabil, unul dintre cele mai potrivite curente pentru studierea instituþiilor
internaþionale, dat fiind faptul cã acestea ocupã un loc central în spaþiul sãu
ontologic, epistemologic ºi metodologic. În termeni de logicã a cercetãrii, marele
avantaj pe care îl are constructivismul în studierea instituþiilor în comparaþie cu
alte teorii este dat de faptul cã oferã o explicaþie mai completã (nu numai raþionalã,
ci ºi socialã) asupra apariþiei instituþiilor, precum ºi una asupra dinamicii acestora.
Criticile cele mai profunde, venite din partea teoriilor raþionaliste, sunt de fapt
aduse tuturor teoriilor „reflectiviste” ºi se referã mai ales la metodologia pe care
o folosesc ºi la capacitatea de a oferi teorii falsificabile90.
Fãrã a intenþiona prezentarea pe larg a acestei dezbateri epistemologice, trebuie
notatã o tendinþã în cercetãrile de profil, întrucât se pare cã avantajele presupuse
de privirea „dinãuntru” asupra socialului ºi concentrarea asupra dinamicilor din
relaþia agent-instituþie ar fi devenit din ce în ce mai convingãtoare în ochii
teoreticienilor. Simmons ºi Martin constatã cã, prin provocarea aruncatã de
constructivism, cercetarea pozitivistã clasicã a devenit aproape imposibilã ºi
sugereazã ca studiile de caz ºi analizele contrafactuale preferate de constructiviºti
sã fie, pentru depãºirea problemelor metodologice, completate eventual de abor-
dãrile mai tradiþionale91. Cum este posibilã schimbarea, eventual majorã, a
metodologiei prin pãstrarea, quasiintactã, a corpusului epistemologic este însã o
întrebare pe care cele douã autoare nu o formuleazã ºi, prin urmare, nici nu-i
rãspund. Din punctul de vedere al acestei teze, perspectiva teoreticã determinã în
bunã mãsurã alegerea instrumentarului de cercetare, astfel încât combinarea
rezultatelor unor studii bazate pe asumpþii diferite, foarte promiþãtoare ca pro-
vocare academicã, este, de fapt, dificil de realizat ºtiinþific.

Ajuns la finalul capitolului, voi încerca sã-l rezum cât se poate de sintetic.
Scopul sãu a fost de a oferi o privire generalã asupra problematicii instituþiilor în
domeniul Relaþiilor Internaþionale. În aceastã ordine de idei, am prezentat ºi
comentat mai întâi câteva dintre cele mai cunoscute ºi influente definiþii ale
termenului care, dupã cum am arãtat, s-a impus cu oarecare dificultate în limbajul
de specialitate. Foarte sumar, orice încercare de a le identifica elementele caracte-
ristice va trebui sã cuprindã ideea cã acesta ar fi un sistem relativ stabil de reguli
liber acceptate de actori, de naturã a reglementa relaþiile dintre ei.

90. R.O. Keohane (1988), „International Institutions: Two Approaches”, p. 395.

91. B.A. Simmons, L.L. Martin (2002), „International Organizations and Institutions”, p. 198.
 INSTITUÞIILE INTERNAÞIONALE 97

Dacã existã un specific al instituþiilor internaþionale faþã de altele din câmpul

social, acesta ar fi dat de anarhia mediului în care evolueazã. Instituþiile inter-
naþionale sunt create de actori suverani, asupra cãrora nu existã o autoritate de
naturã a impune ordinea în sistem. Am reluat în acest sens discuþia din capitolul
precedent, încercând astfel sã surprind un mod constructivist de a percepe ºi
interpreta schimbãrile cunoscute de aceastã instituþie a lumii westphalice. Ideea
fundamentalã ar fi cã spaþiul normativ al recunoaºterii reciproce a suveranitãþii
cunoaºte o întreagã dinamicã în urma interacþiunilor sociale.
Multitudinea definiþiilor instituþiilor internaþionale se datoreazã modului în
care sunt acestea tratate de cãtre diferitele teorii ale domeniului, care provin din
chiar asumpþiile de bazã ale acestora. Din acest motiv, atenþia a fost concentratã
asupra locului pe care patru ºcoli de gândire importante – teoriile realiste, liberale,
ale ªcolii engleze ºi cele constructiviste – îl acordã acestor forme de coagulare a
acþiunii actorilor în mediul anarhic în care evolueazã, prin prisma opticii specifice
pe care o propune fiecare asupra Relaþiilor Internaþionale.
Dupã cum am observat, fiecare dintre aceste orientãri potenþeazã altfel instituþiile.
Foarte sumar, perspectiva realistã refuzã practic un rol identificabil instituþiilor.
Anarhia internaþionalã condamnã, practic, statele la adoptarea unei politici egoiste
de autoajutorare, instituþiile având un rol doar în mãsura în care entitãþile politice
suverane doresc (îºi permit) un asemenea lucru. Mai ales în domeniul aspectelor
hard ale politicului, cooperarea este, în viziunea realistã îngreunatã de dorinþa
actorilor de a împiedica o redistribuire dezavantajoasã a puterii.
Din linia liberalã, m-am concentrat asupra ºcolii care acordã cea mai mare
atenþie acestor formule de conjugare a actorilor suverani, numitã chiar „institu-
þionalism”. Aceºti neoliberali împãrtãºesc cu neorealiºtii ideea raþionalitãþii actorilor,
acceptând însã un rol ºi celor nonstatali, chiar dacã relativ marginal. Preocupaþi
fiind însã de problema cooperãrii dintre state, ei insistã asupra efectelor pe care
îl au instituþiile ºi se întreabã cum de este posibil acest lucru în condiþiile anarhiei.
Rãspunsul îl gãsesc în interesele actorilor, astfel încât afirmã, spre deosebire de
neorealiºti, cã aceºtia acordã un mare interes câºtigurilor absolute.
Pentru orientarea ªcolii engleze, conceptul fundamental este cel de ordine, de
naturã a da un nou înþeles anarhiei sistemului. Statele formeazã o societate în
ideea cã se simt legate între ele printr-un mod anume de a se raporta unele la altele,
conservarea sistemului ºi a societãþii fiind un scop încã mai important decât
propria supravieþuire. Poziþionându-se singuri între orientarea hobbesianã ºi cea
kantianã, cercetãtorii ataºaþi acestei tradiþii recunosc existenþa unui spaþiu normativ,
limitat însã pe cât posibil, practic doar cât sã se justifice folosirea termenului de
„societate”, care se exprimã prin instituþiile stabilite între state suverane.
În ceea ce priveºte perspectiva constructivistã pe care se sprijinã aceastã
lucrare, aceasta este fundamentatã pe o logicã socialã, prin care este posibilã depã-
ºirea limitelor identificate în discuþie a abordãrilor statocentrice. Constructivismul
98 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

poate interoga de o manierã mai profundã influenþa actorilor nonstatali. Aceºtia

nu mai sunt doar expresia intereselor statelor, nici cantonaþi în soft politics, ci
devin participanþi la conducerea interacþiunilor, contribuind astfel la formularea
normelor relevante la nivel social. Un alt avantaj teoretic provine din perceperea
suveranitãþii actorilor ca fiind o normã supusã dinamicii sociale. Fiind astfel
posibilã considerarea unei plaje mai largi a nivelurilor de analizã, ºi rolul
instituþiilor poate fi analizat mult mai firesc. Cea mai importantã observaþie se
referã însã la relaþia dintre actorii sociali ºi instituþii. Pe baza aceleiaºi dinamici
sociale, am încercat sã demonstrez cã instituþiile nu sunt doar expresia intereselor
actorilor, ci se aflã cu aceºtia într-o relaþie de codeterminare continuã biunivocã,
adaptându-se reciproc. Aceasta este ºi perspectiva folositã în analiza empiricã din
cadrul lucrãrii.
Dupã cercetarea genericã a instituþiilor ºi a rolurilor acestora în cele patru
orientãri de mai sus, este fireascã, prin prisma temei acestei lucrãri, cercetarea
celor specifice securitãþii internaþionale, fiecare dintre abordãrile teoretice de mai
sus privilegiind câte o formulã fundamentalã. Capitolul urmãtor este deci dedicat
discutãrii mecanismelor de gestionare a securitãþii, discuþia urmând cele mai
importante linii ale argumentelor prezentate aici, care vor fi însã detaliate.
 4. Gestionarea securitãþii internaþionale

În capitolul precedent am urmãrit modul în care patru grupuri de teorii,

considerate cele mai importante pentru obiectivele acestei lucrãri, se raporteazã
la problema intituþiilor internaþionale. În cel de faþã urmeazã sã detaliez aceastã
discuþie, fomulând-o pentru problematica specificã securitãþii internaþionale.
Fiecare dintre cele patru orientãri teoretice este consideratã a privilegia/a
oferi cea mai potrivitã perspectivã asupra un(ui) anume tip de instituþii din
domeniu. Acestea sunt, pe rând, balanþa de putere pentru realiºti, securitatea
colectivã în tradiþia liberalã, regimurile de securitate pentru cei care se considerã
moºtenitorii liniei groþiene ºi comunitatea de securitate, pe care constructiviºtii
considerã cã o pot explica.
Este momentul sã fac ºi o precizare, pe care o voi relua ºi detalia: aceste
corespondenþe între teorii ºi instituþii nu sunt absolute, tratarea lor în oglindã
având rolul de a aduce o clarificare a acestor mecanisme. Securitatea colectivã
este o formulã construitã pe ideile liberalismului clasic, care este însã amendat astfel
încât sã priveascã doar relaþiile dintre state. Neoliberalismul nu are, propriu-zis,
o instituþie preferatã a securitãþii internaþionale, dar pãstreazã multe legãturi cu
teoria regimurilor, care sunt însã discutate aici prin optica ªcolii engleze. În ceea
ce priveºte comunitatea de securitate, care, consider eu, este cel mai bine analizatã
prin intermediul concepþiei constructiviste, aceasta a fost propusã iniþial de un
grup de cercetãtori care sunt astãzi încadraþi în curentul liberalismului sociologic,
ce ºi-au condus cercetarea folosind metodologia behavioristã etc.
Revenind la formulele de gestionare a securitãþii internaþionale, voi mai spune
cã urmeaz㠖 chiar la începutul discuþiei – sã tratez ºi o a cincea formulã, a
concertului de putere. Aceasta este consideratã mai degrabã o protoinstituþie,
putând fi interpretatã, din cauza laxitãþii prevederilor, drept o formulã incipientã
pentru alte mecanisme, mult mai clar definite. Prezentarea ei este destinatã a
permite urmãrirea scopului fundamental al capitolului, cel de a face posibilã,
ulterior, o discuþie în termeni instituþionali asupra modului în care au fost
gestionate problemele securitãþii internaþionale din anii ’90, generate de crizele
Europei de Sud-Est.
100 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

Concertul de putere

Concertul de putere este, în esenþã, o formulã stabilitã de marile puteri, prin care
acestea încearcã sã ajungã în comun la soluþii acceptabile în relaþiile internaþionale,
în scopul evitãrii antagonizãrii poziþiilor ºi, astfel, a riscului declanºãrii unui conflict
major între ele. „Un concert de putere este un aranjament în care mari puteri care
nu au motiv de a se provoca militar una pe alta cad de acord asupra unui set de
reguli în coordonarea acþiunilor, ca ºi cu puterile minore din sistem, deseori în
conducerea sferelor de influenþã.”1
Un concert de putere poate fi format pentru gestionarea întregii problematici
internaþionale, fie pentru una specificã, limitatã pentru anumite cazuri ale vieþii
internaþionale. Concertul de putere poate avea aplicabilitate regionalã sau siste-
micã, iar întinderea temporalã este cea hotãrâtã de marile puteri în cauzã: fie
pânã la soluþionarea problemei discutate sau renunþarea marilor puteri la implicare
(doar în cazul concertelor formate pentru anumite cazuri), fie pânã la renunþarea
la folosirea acestui instrument de proiecþie a intereselor ºi protecþie a lor (indi-
ferent de vocaþia concertului).
Prima condiþie pentru accederea în interiorul unui concert de putere este ca
participanþii sã-ºi recunoascã reciproc statutul de „mare putere”. Excluderea
Spaniei din concertul postnapoleonian s-a datorat refuzului celorlalte state –
Marea Britanie, Rusia, Austria, Prusia ºi chiar învinsa Franþ㠖 de a o considera
egala lor2. Similar, înlocuirea puterii de la Taipei cu cea de la Beijing în ocuparea
locului rezervat Chinei în Consiliul de Securitate al Naþiunilor Unite a fost
posibilã în primul rând în urma acordului pe aceastã chestiune al celorlalþi
membri permanenþi ai Consiliului, ºi abia ulterior prin votul Adunãrii Generale.
O a doua condiþie care poate fi identificatã pentru ocuparea unui loc într-un
concert este recunoaºterea intereselor în problema datã a statului/statelor în
cauzã. Grupul de contact pentru soluþionarea conflictului din Bosnia-Herþegovina,
constituit în aprilie 1994, cuprindea Statele Unite, Federaþia Rusã, Franþa, Marea
Britanie ºi Germania. Observãm cã în aceastã chestiune locul Chinei a fost luat
de Germania în quintetul politicii mondiale. Germania nu beneficiazã nici acum
de recunoaºterea formalã a statutului de mare putere ºi de legitimitatea aferentã
calitãþii de membru permanent al Consiliului de Securitate. Acest stat, datoritã
intereselor în zonã ºi a proximitãþii faþã de aceasta, a fost considerat mai util
negocierilor decât gigantul asiatic, care, chiar dacã ar fi avut vreo poziþie în
problemã, s-a vãzut exclus de la posibilitatea afirmãrii sale, în eventualitatea cã

1. John J. Mearsheimer (1994/1995), „The False Promise of International Institutions”,

International Security, 19 (3), p. 35.
2. Martin Wight (1998), Politica de putere, Arc, Chiºinãu, p. 50.
 GESTIONAREA SECURITÃÞII INTERNAÞIONALE 101

ar fi avut-o ºi ar fi dorit sã o promoveze, rãmânându-i ºansa ridicãrii problemei

în mai formalul cadru al Consiliului de Securitate.
Momentul în care se constituie un concert de putere este, de regulã, cel al
sfârºitului unui rãzboi, în care o coaliþie s-a format pentru a opri ascensiunea unei
puteri revizioniste cu ambiþii hegemonice. Robert Jervis este foarte categoric în
aceastã privinþã: „Sistemele de concerte se formeazã numai ºi numai în urma unui
mare rãzboi împotriva unui potenþial hegemon, fiindcã un asemenea conflict alte-
reazã ultimele douã asumpþii [adicã ale balanþei de putere, prin aceasta înþelegân-
du-se capacitatea de alianþã pe baza intereselor pe termen scurt, ºi legitimitatea
rãzboiului ca instrument al statului; primele douã înseamnã minimum doi actori de
putere relativ egalã ºi dorinþa de a supravieþui] ºi creºte motivaþia pentru cooperare”3.
Personal, cred cã afirmaþia lui Jervis ar trebui nunaþatã. În principiu, la
sfârºitul unui mare rãzboi se constatã o distribuþie de putere între principalii
actori, care îºi rezervã dreptul de a gestiona problematica internaþionalã în
perioada urmãtoare, statutul de învingãtor legitimând poziþia adoptatã. A afirma
însã cã un concert se stabileºte exclusiv în urma unui mare rãzboi presupune cã
în domeniul internaþional schimbãrile majore sunt posibile doar prin mijloace
violente. Exemplul implicãrii Germaniei în problema iugoslavã aratã însã cã
acestui stat i-a fost recunoscut statutul de cãtre celelalte mari puteri fãrã a trece
printr-o experienþã belicoasã, ci mai degrabã pe baza forþei sale economice, a
sfârºitului antagonismului Est-Vest ºi a degradãrii poziþiei Moscovei. Redistribuþia
de putere de la începutul anilor ’90 s-a fãcut fãrã manifestarea violenþei, cu toate
cã Rãzboiul Rece poate fi considerat unul hegemonic.
Empiric, se poate constata cã formalizarea relaþiilor nu este un element
fundamental al eficienþei concertului de putere în gestionarea politicii mondiale.
Este suficientã o comparaþie între concertul de putere al secolului al XIX-lea ºi
cel din secolul XX. În primul caz, în pofida lipsei unui cadru formal, de la
apariþie ºi cel puþin pânã la Rãzboiul Crimeii, marile puteri nu s-au confruntat
niciodatã militar între ele, iar în perioada scursã de atunci pânã la Primul Rãzboi
Mondial conflictele au fost mai degrabã limitate. Ca o privire generalã, se poate
spune cã eforturile de consultãri au asigurat un secol de pace în Europa.
Prin contrast, formalizarea statutului, prin Carta ONU, nu a fost un imbold
suficient pentru marile puteri de a negocia situaþiile conflictuale postbelice. Lumea
a ajuns de mai multe ori pe marginea prãpastiei, iar Naþiunile Unite s-au vãzut de cele
mai multe ori excluse de la jocul celor douã superputeri, acþiunea organizaþiei în
problemele cele mai stringente fiind posibilã doar dupã terminarea Rãzboiului Rece.
Se pare cã ceea ce conteazã cu adevãrat în eficienþa unui concert de putere nu
este formalizarea cadrului, ci compatibilitatea normativ-ideologicã. Lumea a fost

3. Robert Jervis (1985), „From Balance to Concert: A Study of International Security

Cooperation”, World Politics, 38 (1), p. 60.
102 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

mult mai divizatã din acest punct de vedere în secolul XX decât în cel precedent.
În secolul al XIX-lea, chiar în lipsa unei aderenþe totale la aceleaºi principii
(Marea Britanie a fãcut parte din concert, dar nu ºi din gruparea puterilor
conservatoare care era Sfânta Alianþã), în întâlnirile dintre „cei mari” crizele cele
mai importante se negociau în cadrul concertului ºi nu în afara lui, cum a fost
cazul perioadei de confruntare sovieto-americanã.
Formalizarea relaþiilor se pare cã nu este beneficã concertului de putere nici
din perspectiva dinamicii participãrii. Intervenþia celor opt mari puteri (Marea
Britanie, Franþa, Rusia, Italia, Germania, Austro-Ungaria, Statele Unite ºi Japonia)
în timpul rãscoalei de la 1900 a Boxerilor din China poate fi privitã nu numai ca o
formã de intervenþie imperialistã, a unui „centru” care-ºi impune voinþa ºi regulile
exploatãrii la „periferie”, dar ºi ca o acþiune de reimpunere a ordinii internaþionale
de cãtre principalii sãi gestionari. Italia ºi Austro-Ungaria au participat chiar dacã
nu aveau nici un fel de interese, obligate doar de statutul/pretenþiile de mari
puteri; Statele Unite ºi Japonia au fost primele state noneuropene cu un statut de
mari puteri recunoscut ca atare de cãtre jucãtorii cu vechime4. Chiar dacã
concertul, de fapt, era o amintire veche de decenii, spiritul sãu, de asumare a
responsabilitãþilor ºi gestionare în comun de cãtre marile puteri a problematicii
internaþionale, a rãmas multã vreme. Spre comparaþie, dreptul de veto în Consiliul
de Securitate al Naþiunilor Unite este acordat în continuare marilor învingãtori de
la sfârºitul celei de-a doua conflagraþii mondiale. Încercãrile de adaptare (cum a
fost cazul discuþiilor din 2005) prin lãrgirea acestui club sau introducerea unor
categorii speciale (drept de veto doar în probleme de interes regional etc.) au fost,
cel puþin pânã în momentul scrierii acestor rânduri, sortite eºecului.
Dupã cum se observã, concertul de putere nu poate fi privit ca o instituþie inter-
naþionalã din cauzã cã nu se poate gãsi o singurã regulã de naturã a-i determina o
logicã specificã. Pentru membrii concertului de putere nu existã nici mãcar obligaþia
de a participa la discuþii, dupã cum aratã absenþa URSS de la discuþiile Consiliului
de Securitate, în semn de protest faþã de prezenþa Taipeiului în locul Beijingului
la lucrãrile acestui organism (la limitã, se poate spune chiar cã Uniunea Sovieticã
îºi refuza singurã statutul de mare putere, neapãrându-ºi interesele presupus
globale)5. Dacã singura motivaþie a concertului, fie ea ocazia pentru marile puteri
de a-ºi negocia interesele în scopul evitãrii unui conflict major între ele, nu este
respectatã, atunci ipoteza cã aceastã formulã ar fi o instituþie trebuie abandonatã.

4. Exemplul este preluat din M. Wight (1998), Politica de putere, p. 65.

5. Martin Wight este unul dintre teoreticienii care s-au aplecat asupra elementelor definitorii
ale puterilor. O mare putere presupune un stat care are nu numai interese globale, ci ºi
capacitatea de a le apãra. Observaþia de mai sus este „la limit㔠pentru cã nu a fost testatã
capacitatea URSS de a-ºi apãra militar interesele, ci de a le proclama ºi apãra în cadrul
politic al Consiliului de Securitate. Pentru concepþia acestui autor, vezi M. Wight (1998),
Politica de putere, capitolul „Mari Puteri”, pp. 49-61.
 GESTIONAREA SECURITÃÞII INTERNAÞIONALE 103

Motivul pentru care concertul de putere este tratat într-o lucrare dedicatã
instituþiilor este influenþa decisivã pe care o exercitã asupra modului în care cer-
cetãtorii se raporteazã la regulile interacþiunii internaþionale. Anticipând discuþia
care va fi purtatã pentru fiecare dintre instituþiile luate în considerare în continuare,
o simplã trecere în revistã a unor lucrãri cunoscute va nota cã Mearsheimer vede
concertul ca pe o formã a balanþei de putere6, Charles Kupchan ºi Clifford
Kupchan drept una a securitãþii colective7, poziþie împãrtãºitã ºi de Robert Jervis8,
care însã îl abordeazã ºi în cadrul unei discuþii dedicate regimurilor de securitate,
ca formã primarã a acestora9. Putem astfel considera concertul de putere drept o
protoinstituþie, fiecare cercetãtor putându-i valoriza anumite caracteristici, în
încercarea de a detaºa modul în care acestea s-au structurat în diferite instituþii.
Pluralitatea logicilor dupã care funcþioneazã concertele de putere îl fac sã fie
considerat, totodatã, drept o încercare de a reuºi stabilizarea unor formule sau,
dimpotrivã, refuzul de a merge mai departe pe o cale sau alta. Concertul de
putere este, prin ambiguitatea sa, ocazia oferitã cercetãtorilor de a urmãri simultan
ºi continuitatea, ºi schimbarea instituþiilor internaþionale.

Realismul: balanþa de putere

Este binecunoscutã imaginea realistã asupra relaþiilor internaþionale: un mediu

anarhic ºi competitiv, împãrþit teritorial ºi politic în state suverane suspicioase
unele faþã de altele, cuvântul de ordine pentru orice actor al sistemului fiind
„fiecare pentru sine!”. În condiþiile anarhiei, afirmã realiºtii, problema nu este
„dac㔠urmãtorul rãzboi va avea loc, ci „când”. Chiar dacã tabloul de mai sus
este o simplificare la limita caricaturizãrii a gândirii realiste, se ridicã totuºi o
întrebare fundamentalã: cum se face cã, în asemenea condiþii, nu ne confruntãm
cu un rãzboi generalizat ºi permanent? Rãspunsul realist cel mai des întâlnit este
cã balanþa de putere este instrumentul care face ca violenþa armatã interstatalã,
mai ales în forma rãzboaielor sistemice, sã fie un eveniment relativ rar.
Balanþa de putere este, probabil, cea mai veche formã de gestionare instituþiona-
lizatã a securitãþii internaþionale, acþionând în felurite forme încã de la începuturile
formãrii sistemului de state suverane, ca proiect în esenþã antihegemonic. Ca
logicã fundamentalã, ea presupune un echilibru relativ între minimum douã

6. J.J. Mearsheimer (1994/1995), „The False Promise of International Institutions”.

7. Charles A. Kupchan, Clifford A. Kupchan (1991), „Concerts, Collective Security, and the
Future of Europe”, în International Security, 16 (1), pp. 114-161 ºi Ch.A. Kupchan,
C.A. Kupchan (1995), „The Promise of Collective Security”, în International Security,
20 (1), pp. 52-61.
8. Robert Jervis (1985), „From Balance to Concert...”.
9. Robert Jervis (1982), „Security Regimes”, în International Organization, 36 (2), pp. 357-378.
104 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

tabere cu interese contrare care se descurajeazã reciproc, în primul rând prin

mijloace militare, în urmãrirea unor politici de naturã a duce la o redistribuire a
puterii în sistem. Altfel spus, rãzboiul devine o afacere riscantã pentru orice
potenþial pol revizionist de putere, cel puþin încã unul de putere comparabilã
urmând a i se opune, chiar prin forþã, în tentativele de schimbare a statu-quoului.
Unul dintre primii teoreticieni care iau în considerare problema, Alfred Vagts,
gãseºte originile balanþei de putere în epoca medievalã, în relaþiile dintre Papã ºi
împãrat, iar apoi în Italia de la cumpãna dintre secolele al XV-lea ºi al XVI-lea.
Pentru el, balanþa de putere îºi are originile într-o formulã aristocraticã a puterii,
fiindcã presupune „un larg mandat pentru conducãtorii politicii externe”10. De
atunci ºi pânã astãzi, balanþa de putere este un instrument care-ºi gãseºte legiti-
mitatea mai degrabã în rândurile aristocraþiei, a celei de merit mai degrabã decât
a celei de sânge, „cãreia îi fuseserã încredinþate sau care dorea sã aibã în grijã
afacerile externe ale propriei naþiuni”11. Vagts identificã, aºadar, ca motoare ale
balanþei ºi ca susþinãtori ai ei elitele politice/aristocraþia de ieri, constituirea
acestui mecanism fiind la nivelul intern de analizã.
Andrei Miroiu ºi Simona Soare, comentându-l pe Vagts, observã cã, pentru
acesta, doar statele sunt participante la o balanþã de putere – „un instrument folosit
numai de cãtre ºi între actorii internaþionali”12. Întrebarea care se ridicã este ce
anume poate fi numit „actor internaþional” înainte de Pacea de la Westphalia. Aceastã
problemã ne conduce la una mult mai profundã, cea a legitimitãþii. Balanþa de
putere, prin esenþa ei, neagã ideea de unitate, în epocã pe cea imperialã a
creºtinãtãþii occidentale. Altfel spus, trebuie chestionat dacã elitele lui Vagts, prin
ambiþiile ºi interesele lor, au delegitimat epoca prewestphalicã sau dacã erodarea
sistemului medieval le-a dus la cãutarea acestui mecanism. Pãstrând una dintre
asumpþiile fundamentale ale acestei teze, voi spune cã în problema agent-structurã
cele douã se definesc reciproc: un cumul de cauze a dus, într-o epocã care începe
la sfârºitul secolului al XV-lea ºi dureazã cel puþin pânã la provocarea napoleonianã,
la constituirea sistemului internaþional. Momentul 1648 este mai degrabã o
convenþie ce împarte aproape simetric aceastã epocã.
O istorie intelectualã ºi practicã atât de lungã nu putea sã nu ducã la un
plurisemantism conceptual. Ernst Haas face în 1953 (în perioada de început a
Relaþiilor Internaþionale ca domeniu academic) o inventariere a sensurilor termenului
de „balanþã de putere” ºi gãseºte nu mai puþin de opt – distribuþie de putere,
echilibru, hegemonie, stabilitate ºi pace, instabilitate ºi rãzboi, „politicã de

10. Alfred Vagts (1948), „The Balance of Power: Growth of an Idea”, în World Politics, 1 (1),
p. 100.
11. Ibidem.
12. Andrei Miroiu, Simona Soare (2006b), „Balanþa de putere”, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian
Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi, p. 200. Subliniere
în text.
 GESTIONAREA SECURITÃÞII INTERNAÞIONALE 105

putere”, „lege universalã a Istoriei” ºi „sistem” ºi „ghid” al politicii13. Dincolo

de faptul cã simpla enumerare a celor opt înþelesuri poate da mãsura pluralitãþii
de situaþii în care acest concept a fost folosit ºi lunga sa utilizare, trebuie remarcate
cel puþin douã care sunt împotriva logicii instituþionale descrise: balanþa de
putere ca „hegemonie” ºi ca „instabilitate ºi rãzboi”.
Dupã cum aratã ºi definiþia încercatã la începutul secþiunii dedicatã balanþei de
putere, aceasta este o instituþie contra-hegemonicã. Cum ar putea, aºadar, semnifica
tocmai situaþia pe care încearcã sã o evite? Comentând un pamflet din epocã
îndreptat împotriva lui Napoleon, Haas afirmã cã sensul acordat în text era de a
caracteriza lupta acestuia drept una împotriva hegemoniei britanice14. Pentru
Spykman, un stat este mulþumit în momentul în care are o minimã superioritate faþã
de potenþialul competitor: balanþa cere cu necesitate sã fie depãºitã ºi astfel cãutatã
hegemonia15. În acest înþeles, putem identifica o luptã pentru hegemonie ca reacþie
împotriva unei alte hegemonii (în cazul lui Napoleon) sau ca pe un corolar.
Cel de-al doilea caz este mult mai interesant. Marea majoritate a realiºtilor
considerã cã balanþa de putere este o piedicã împotriva rãzboiului. Haas citeazã
un observator al Congresului de la Viena, abatele de Pradt, notându-i gândurile:
doar pacea înseamnã rezolvarea disputelor, balanþa de putere presupune rãzboi16.
Sã remarcãm o asemãnare tulburãtoare, la mai mult de un secol ºi jumãtate
distanþã, între aceastã tezã ºi cea a lui Robert Gilpin. Pentru Gilpin, hegemonia
necontestatã înseamnã pace; a o provoca – a cãuta formarea unei balanþe de putere –
înseamnã cã hegemonul ºi puterea revizionistã (challanger) se vor confrunta.
Simplu spus, hegemonia înseamnã pace, iar balanþa înseamnã rãzboi 17. Existã
însã ºi o diferenþã: pentru abatele de Pradt, pacea înseamnã rezolvarea disputelor;
pentru Gilpin, înseamnã hegemonie. Rãzboiul hegemonic al lui Gilpin apare nu
fiindcã disputele nu sunt rezolvate, ci fiindcã sistemul este instabil, rãzboiul
având darul de a rezolva un dezechilibru între elementele esenþiale ale sistemului
internaþional ºi distribuþia de putere între statele din sistem18.
Ca multe alte noþiuni din ºtiinþele sociale, nici „balanþa de putere” nu cunoaºte
o definiþie general recunoscutã ºi folositã. Miroiu ºi Soare identificã trei dimensiuni
fundamentale ale conceptului. Generic spus, folosirea noþiunii implicã simultan o

13. Ernst B. Haas (1953), „The Balance of Power: Prescription, Concept, or Propaganda”, în
World Politics, 5 (4), pp. 446-458.
14. Apud E.B. Haas (1953), „The Balance of Power...”, pp. 449-450.
15. N. Spykman (1942), America’s Strategy in World Politics, New York, pp. 21-25, apud
Ernst B. Haas (1953), „The Balance of Power...”, p. 450.
16. D. de Pradt (1815), Du Congrès de Vienne, Paris, 1, pp. 67-69, 75 ff., 84 ff., 95, 104,
apud E.B. Haas (1953), „The Balance of Power...”, p. 451.
17. Robert Gilpin (1981), War and Change in World Politics, Cambridge University Press,
Cambridge.
18. Robert Gilpin (1988), „The Theory of Hegemonic War”, în Journal of Interdisciplinary
History, 18 (4), pp. 601-602.
106 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

laturã descriptivã (ca stare de lucruri), una acþionalã (ca acþiune de balansare) ºi
una normativã (balanþa duce fie la pace, dupã cum afirmã o întreagã linie realistã
de gândire, folosind un raþionament similar cu cel al abatelui de Pradt, fie la
rãzboi, cum spun teoreticieni precum Gilpin)19. Dintre aceste înþelesuri, doar în
ultimele douã balanþa de putere poate fi consideratã o instituþie în sensul discutat
în acest capitol. În primul dintre ele, este mai mult o constatare. Dupã cum afirmã
Bull, reproducând o definiþie a lui Vattel, balanþa de putere ar fi „o stare de
lucruri în care nici o putere nu este într-o poziþie preponderentã ºi poate face
legea pentru alþii” 20. Miroiu ºi Soare urmãresc aceastã laturã inclusiv într-o
definiþie folositã de Martin Wight, care la rândul lui îl citeazã pe Burke, a
Concertului Europei – „[e]chilibrul puterii fusese ca niciodatã asumat ca o lege
cunoscutã ºi comunã a Europei”21 – ºi constatã aici o trecere spre nivelul normativ
al balanþei22. Practic, putem identifica momentul în care balanþa de putere se
transformã dintr-o „stare” într-o „instituþie” – un spaþiu normativ care modeleazã
aºteptãrile actorilor.
Ducând raþionamentul mai departe, putem face o conexiune în legãturã cu
apariþia balanþei de putere. Începutul instituþionalizãrii sale coincide, dupã Wight,
cu momentul în care Concertul Europei începe sã funcþioneze. Legea de care
vorbeºte Burke este mai degrabã una a naturii decât una care sã exprime dezira-
bilitatea socialã, dar implicã, oricum, o laturã normativã. Mearsheimer, la rândul
sãu, apropie ºi el concertul de balanþa de putere: „Un concert este un condo-
minum al marilor puteri care reflectã balanþa de putere dintre membrii sãi, ce-i
stã la bazã. Balansarea coordonatã care are loc înãuntrul unui concert nu încalcã
interesele egoiste ale marilor puteri. De fapt, când acele mari puteri au o disputã,
interesul egoist determinã politica fiecãreia dintre ele ºi, ca rezultat, concertul se
poate prãbuºi”23. Pentru Mearsheimer, aceastã legãturã dintre mecanisme este
datã de faptul cã un concert reflectã balanþa de putere ºi nu norme comune 24.
Observãm astfel cum, comentând acelaºi concert de putere, logica realistã se
desparte de cea a societãþii internaþionale reprezentatã de Wight ºi Bull – pentru
unii acesta reflectã o balanþã, pentru ceilalþi o lege la care se raporteazã nu numai
marile puteri, ci întreaga Europã postnapoleonianã.
Henry Kissinger oferã o frumoasã descriere ºi interpretare acestei duble naturi
a concertului de putere de la începutul secolului al XIX-lea: „În mod paradoxal,
aceastã ordine internaþional㠖 care a fost creatã în numele echilibrului de putere

19. A. Miroiu, S. Soare (2006b), „Balanþa de putere”, pp. 200-205.

20. Apud H. Bull (1998), Societatea anarhicã. Un studiu asupra ordinii în politica mondialã,
ªtiinþa, Chiºinãu, p. 93.
21. Apud M. Wight (1998), Politica de putere, p. 182.
22. A. Miroiu, S. Soare (2006b), „Balanþa de putere”, p. 201.
23. J.J. Mearsheimer (1994/1995), „The False Promise...”, p. 35.
24. Ibidem, pp. 36-37.
 GESTIONAREA SECURITÃÞII INTERNAÞIONALE 107

în mod mai explicit decât oricare alta înainte sau dupã aceea – s-a sprijinit în cea
mai micã mãsurã pe putere pentru a se menþine. În parte, aceastã stare de fapt
unicã a apãrut deoarece echilibrul era atât de bine gândit, încât nu putea fi
rãsturnat decât printr-un efort de o amploare prea dificil de realizat. Însã cel mai
important motiv a fost acela cã þãrile continentului erau unite printr-o conºtiinþã
a valorilor comune. Nu a fost numai un echilibru fizic, ci ºi unul moral. Puterea
ºi dreptatea s-au aflat în realã armonie. Echilibrul puterii limiteazã ocaziile de
folosire a forþei; un simþ comun al dreptãþii reduce dorinþa de a folosi forþa” 25.
Ca o parantezã, remarc faptul cã este indiscutabil cã Henry Kissinger este un
autor care se înscrie în curentul realist, lucru demonstrat inclusiv prin practica sa
politicã în administraþia americanã. El aparþine însã unei întregi tradiþii inte-
lectuale europene a „înþelegerii” socialului. Pasajul de mai sus este elocvent
pentru opþiunea sa în favoarea poziþiei interpretative în opoziþia deja amintitã cu
perspectiva explicativã. În termenii celei de-a doua dezbateri a Relaþiilor Inter-
naþionale, Kissinger ar fi în tabãra „tradiþionalistã”, ºi nu în cea behavioristã. În
interiorul realismului, Kissinger, prin perspectiva sa istoristã, este intelectual
apropiat de forma sa clasicã, a interogãrii naturii umane, ºi nu, sã spunem, de
structuralismul waltzian. Una dintre diferenþele fundamentale dintre realiºtii
clasici ºi neorealiºti este faptul cã primii lasã un spaþiu oarecare moralei în
arhitectura generalã a concepþiei (în pasajul de mai sus, chiar „cel mai important
motiv” al funcþionãrii concertului), pe când cei care i-au urmat contestã utilitatea
abordãrii normative – justificarea locului, amintitã mai sus, în care Mearsheimer
poziþioneazã concertul între formulele de gestionare a securitãþii internaþionale
este elocvent26.
Dintr-un punct de vedere al relevanþei teoriilor, interpretarea oferitã de Kissinger
concertului de putere poate oferi o jumãtate de demonstraþie pentru teza lui Wight
conform cãreia raþionaliºtii – cei care se revendicã ca urmaºi ai lui Grotius – se
vãd ca o punte de legãturã între realiºti ºi revoluþioniºti. Dacã un realist precum
Kissinger vorbeºte de „simþul dreptãþii” necesar pentru gestionarea „ordinii inter-
naþionale”, înseamnã cã poziþiile celor douã curente nu sunt într-o contradicþie
totalã27. Cealaltã jumãtate a demonstraþiei, a legãturii dintre reprezentanþii ªcolii
societãþii internaþionale ºi revoluþioniºti, va fi marcatã în momentul discutãrii

25. Henry Kissinger (2003), Diplomaþia, Bic All, Bucureºti, p. 68.

26. Pentru comentarii asupra perspectivei adoptate de Kissinger, vezi, de exemplu, Martin
Griffiths (2003), Relaþii internaþionale: ºcoli, curente, gânditori, Ziua, Bucureºti,
pp. 56-64.
27. Pentru o discuþie pe larg pe tema influenþei realiste asupra ªcolii engleze, în particular
asupra lui Martin Wight, vezi Seán Molloy (2003), „The Realist Logic of International
Society”, în Cooperation and Conflict: Journal of the Nordic International Studies
Association, 38 (2), pp. 83-99. În esenþã, Molloy argumenteazã cã relaþia dintre cele douã
curente este asimetricã, în sensul cã realismul exercitã o atracþie mult mai puternicã asupra
raþionalismului decât invers.
108 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

instituþiei liberale a securitãþii colective, pentru ca ulterior sã reiasã importanþa

acestui fapt pentru susþinerea tezei acestei lucrãri.
Discuþia despre dimensiunea normativã a balanþei de putere (care, dupã cum
am vãzut, poate fi regãsitã ºi la interpretarea celui mai clar concert de putere
cunoscut – ºi singurul numit ca atare) trebuie completatã cu una acþionalã. Se
ridicã întrebarea care sunt comportamentele alese de state în momentul în care
este stabilitã o asemenea balanþã. Într-o lume în care se presupune cã minimum
douã tabere stau temãtoare ºi neîncrezãtoare una în faþa celeilalte, dinamica
relaþiilor de putere din sistem cere, practic, ca un mare jucãtor sã îºi asume rolul
de a înclina balanþa în mod decisiv de partea pãrþii mai slabe ori de câte ori
echilibrul se deterioreazã periculos de mult, crescând riscul unui rãzboi. Acestuia
îi va reveni astfel rolul de „balansor” al sistemului.
Postura de mai sus este cea asociatã tradiþional cu politica Marii Britanii faþã
de afacerile europene, din secolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea. Trebuie amintite
însã condiþiile speciale în care acest joc era posibil: geopolitic, Marea Britanie
este o insulã, poziþionatã excentric faþã de restul continentului; militar era
quasiinvulnerabilã în faþa unei eventuale invazii, flota, uriaºã faþã de a oricãrei
alte puteri, descurajând forþele preponderent terestre ale celorlalþi competitori ºi
asigurând, totodatã, o convingãtoare prezentare a intenþiilor guvernului de la
Londra oriunde în lume; economic ºi tehnologic, a cunoscut capitalismul comercial
într-o vreme în care cei mai avansaþi competitori ai sãi încercau încã beneficiile
mercantilismului; politic, o proporþie de supuºi ai Majestãþii Sale mult mai mare
decât în alte state contribuiau la formularea ºi urmãrirea intereselor politice,
deciziile puterii centrale beneficiind astfel de un plus de legitimitate faþã de ale
altora în standardele epocii (standarde în plinã crizã a schimbãrii, fiind vorba de
epoca în care suveranitatea monarhicã este înlocuitã treptat de cea popularã). La
nivel internaþional, interesele sale erau globale, cel mai important obiectiv în
Europa fiind evitarea posibilitãþii apariþiei unui proiect hegemonic pe continent ºi,
subsumat acestuia, pãstrarea pãcii, o situaþie contrarã obligând-o la o deturnare a
resurselor cãtre pregãtirea unui eventual rãzboi din care n-ar avea prea multe de
câºtigat, dar sigur i-ar aduce pierderi etc. Marea Britanie era o putere mondialã
când ceilalþi erau prinºi într-o confruntare cantonatã în termeni continentali.
Asemenea avantaje sunt greu de gãsit în istoria lumii; politic, sunt greu de
pãstrat. Lãrgirea sistemului internaþional („dez-eurocentrarea” sa) în a doua
jumãtate a secolului al XIX-lea, pierderea avantajelor comparative º.a.m.d., o
întreagã colecþie de factori a dus la pierderea poziþiei sale privilegiate ºi la
rigidizarea balanþei de putere europene, iar Marea Britanie a trebuit sã-ºi aleagã
o tabãrã. Înaintea Primului Rãzboi Mondial, milioane de soldaþi din douã alianþe
militare stãteau faþã-n faþã cu arma la picior în aºteptarea marii confruntãri, fãrã
sã mai existe însã un „balansor” care în momentul de crizã sã arunce o forþã
imensã în favoarea taberei mai slabe ºi, prin urmare, mai puþin agresive.
 GESTIONAREA SECURITÃÞII INTERNAÞIONALE 109

Cea mai importantã teorie a formãrii alianþelor militare este, aºadar, cea a balanþei
de putere. Cei mai mulþi autori realiºti (menþionarea numelor lui Hans Morgenthau,
Kenneth Waltz ºi Robert Gilpin este suficientã) ar privi formarea alianþelor prin
distribuþia de putere din sistem. Nu sunt însã singurele puncte de vedere: Stephen
Walt vorbeºte despre o „balanþã a ameninþãrilor”28, iar Randall Schweller, de exemplu,
despre una a „intereselor”29. Tema în discuþie este explicarea comportamentului
statelor, în principiu de balansare sau de aliniere (bandwagoning). Pe scurt, teoria
balanþei de ameninþãrilor este o versiune a balanþei de putere ce stipuleazã cã modul
în care statele constituie alianþe este pe baza pericolelor pe care le percep, pe când
în ultima versiune teoreticã amintitã statele îºi aleg tabãra pe baza modului în care îºi
identificã interesele, ele urmãrind simultan maximizarea puterii ºi a securitãþii30.
Spre deosebire de balanþa de putere, cea a ameninþãrilor ºi cea a interesului
identificã nivelul explicativ al alegerii fãcute de cãtre state la nivelul deciziei
politice interne (palierul doi, pe scala clasicã a lui Waltz) ºi iau în considerare mai
degrabã modul în care puterile minore se raporteazã la marii jucãtori. Balanþa de
putere este, prin esenþã, practicatã de puteri comparabile, semnificative pentru
(sub)sistemul în care evolueazã, comportamente precum cele de aliniere sau de
pasare a responsabilitãþii fiind temporare pentru ele. Putem astfel considera
perspectivele balanþelor ameninþãrilor ºi ale intereselor drept înglobate în sau,
eventual, alternative la cele ale distribuþiei de putere.
Cele mai multe ºi, mai important, cele mai influente teorii realiste refuzã calitãþile
explicative ale altor factori decât puterea în formularea relaþiilor internaþionale. În
cercetarea formãrii alianþelor, balanþa de putere este unul din cei general acceptaþi.
Trebuie remarcat însã cã, rãmânând în interiorul gândirii realiste, mulþi cercetãtori
admit diversitatea intereselor statelor sau volatilitatea acestora, compatibilitatea
ideologicã etc. Exemplar în acest sens este studiul lui Glenn Snyder. Concentrându-se
asupra raporturilor dintre marile puteri europene la sfârºitul secolului al XIX-lea,
Snyder observã ºi faptul cã singure realitãþile de putere nu pot justifica politicile
de alianþe între aceste state. În acest sens, el cerceteazã mai multe tipuri de
interese ale acestor state ºi posibilitatea de a fi negociate afilierile dintre societãþi
pe fundamente etnice sau ideologice ori chiar convingerile ºi comportamentele
liderilor politici. Pe scurt, imaginea oferitã de Snyder iese din rãspunsurile oferite
de simpla contemplare a unei distribuþii de putere, oferind însã o perspectivã prin
care formarea alianþelor este un proces îndelungat, fãrã rezultate prestabilite ºi în
care opereazã mai multe tipuri de raþionalitate ºi alegeri politice31.

28. Stephen M. Walt (2008), Originile alianþelor, Institutul European, Iaºi.

29. Vezi, de exemplu, Randall L. Schweller (1994), „Bandwagoning for Profit: Bringing the
Revisionist State Back In”, în International Security, 19 (1), pp. 72-107.
30. Pentru o prezentare sinteticã a teoriilor asupra formãrii alianþelor vezi, de exemplu, Andrei
Miroiu, Simona Soare (2006c), „Alianþele militare”, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian
Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi.
31. Glenn H. Snyder (1997), Alliance Politics, Cornell University Press, Ithaca, NY, Londra.
110 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

În ceea ce priveºte calitatea de instituþii ale balanþelor ameninþãrilor ºi intere-

selor, problema este cel puþin discutabilã. Ele explicã, într-adevãr, în anumite
cazuri, formarea alianþelor, aranjamente care în mod cert modeleazã aºteptãrile
actorilor. Nu oferã însã un punct de vedere general, ci doar circumstanþial: logica
pe care se întemeiazã nu permite abstractizarea normativã ºi comportamentalã
cerutã de o instituþie (cum cere Ruggie) ºi nu „prescrie” roluri (în criteriile lui
Keohane). Observãm astfel cã, în aceste douã exemple, criteriile de identificare
a instituþiilor nu sunt îndeplinite, aºa cum reiese din definiþiile prezentate.
Din motivele discutate, care þin atât de perspectiva teoreticã, cât ºi de economia
cercetãrii, pe parcursul acestei lucrãri voi considera balanþa de putere drept
instituþia securitãþii internaþionale reprezentativã pentru gândirea realistã. Punctez
însã faptul cã celelalte douã teorii pot oferi în multe situaþii explicaþii coerente
asupra formãrii alianþelor.
Ca instituþie a securitãþii internaþionale, balanþa de putere este un mecanism în
deplinã concordanþã cu modul realiºtilor de a gândi lumea. Participanþii la balanþe
sunt state care se tem pentru supravieþuirea lor ºi au suspiciuni faþã de intenþiile
altor actori. Stabilirea unei balanþe este un proces raþional, apãrut ca reacþie faþã
de modul în care este perceputã distribuþia de putere din cadrul (sub)sistemului în
cauzã. Securitatea este, din perspectivã realistã, gânditã într-o manierã tradiþionalã,
puternic statocentricã, în care principalele ameninþãri sunt de ordin militar la
adresa entitãþii politice suverane, iar politicile în domeniu subsumate, hard politics.
Balanþa de putere este, în principiu, o instituþie care se bazeazã pe raþionalitatea
actorilor. Câteva comentarii sunt însã necesare. „Puterea” unui actor comportã,
prin esenþã, o dimensiune obiectivã ºi una subiectivã. Comportamentul unui stat
presupus de o balanþã de putere – a alege un talger sau altul etc. – necesitã
perceperea propriei puteri, ca ºi a celorlalþi participanþi. Problema este mult
complicatã de interpretarea datã acþiunilor altor actori. O întreagã literaturã în
domeniu atrage atenþia asupra consecinþelor pe care le pot avea percepþiile greºite
în stabilirea unei politici de securitate ºi implicarea militarã a statului 32. Rãmânând
la nivelul individual de analizã, decidenþilor politici li se recunoaºte în general
înzestrarea cu o „raþionalitate limitat㔠în luarea deciziilor de politicã externã,
opusã uneia ideale, luatã de regulã în considerare 33.

32. Robert Jervis este autorul cel mai adesea citat pentru problema percepþiilor greºite în
condiþiile declanºãrii unui conflict. V. Robert Jervis (1988), „War and Misperception”, în
Journal of Interdisciplinary History, 18 (4), pp. 675-700. În ceea ce mã priveºte, am dus
mai departe acelaºi raþionament pentru cazul stabilirii unei balanþe de putere, presupunând
cã, în ciuda unor consecinþe mai puþin dramatice, tot modul în care este perceputã puterea
altuia ºi intenþiile acestuia de a o folosi duce la stabilirea acestei instituþii.
33. Conceptul a fost introdus de Herbert Simon (1976), Administrative Behavior, ediþia a treia,
The Free Press, New York, pp. 64-82, apud Daniel Biró, Stanislav Secrieru (2006),
„Perspective asupra cauzelor ºi transformãrii rãzboaielor”, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian
Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi, p. 279.
 GESTIONAREA SECURITÃÞII INTERNAÞIONALE 111

Limitarea raþionalitãþii actorilor prin modul în care se comportã poate fi

studiatã ºi prin prisma formãrii alianþelor. În lucrarea sa deja amintitã, Glenn
Snyder aratã cã alianþele europene din secolul al XIX-lea nu s-au format în nici un
caz atât de firesc cum ar pãrea astãzi, statele, prin decidenþii lor, experimentând
mai multe formule. În plus, în multe situaþii considerente precum (in)compa-
tibilitatea ideologicã (între Franþa ºi Rusia, de exemplu) ori afinitatea etnicã ºi
culturalã (dintre Germania ºi Austro-Ungaria) au avut o mare influenþã asupra
politicilor de securitate, alegerea aliaþilor de cãtre una dintre puteri nefiind o
problemã formulatã exclusiv în termenii raþionalitãþii34.
Încercând o privire generalã asupra locului balanþei de putere în relaþiile inter-
naþionale, se poate afirma ºi susþine ipoteza cã, empiric cel puþin, aceasta este
instituþia privilegiatã de cãtre state în asigurarea propriei securitãþi, prima alegere
în gestionarea supravieþuirii entitãþii politice ºi a poziþiei sale în cadrul (sub)siste-
mului. Celelalte mecanisme sunt, într-o mãsurã mai micã sau mai mare, rãspunsuri
(chiar neintenþionate, precum comunitatea de securitate) pentru neajunsurile
balanþei de putere. Cele douã rãzboaie mondiale au fost, probabil, evenimentele
dramatice ce au îndemnat statele sã acorde mai multã atenþie ºi resurse în aceastã
direcþie. Factorul nuclear, prin scoaterea rãzboiului din sfera raþionalului ºi chiar
a imaginabilului, a fost un alt factor de naturã a presa decidenþii ºi statele sã-ºi
controleze puterea pe care o afiºeazã la nivel internaþional. Esenþa balanþei de
putere s-a schimbat: statele au fost împãrþite în „clubul nuclear”, din care doi
membri fac pe ceilalþi sã parã aproape pigmei, ºi restul lumii. Orice balanþã de
putere stabilitã de state în epoca postbelicã va þine cont de influenþa factorului
nuclear, pe de o parte, ºi de celelalte instituþii cu care coexistã, pe de alta.

Liberalismul: securitatea colectivã

Securitatea colectivã este un copil al ororilor primei conflagraþii mondiale, iar

Woodrow Wilson este naºul ei. Pentru ca o asemenea confruntare armatã sã nu mai
fie posibilã, aceastã nouã formulã presupunea ca „naþiunile lumii sã se uneascã
împotriva agresiunii, a nedreptãþii ºi – probabil – a exceselor de egoism” 35, logica
realistã, a balanþei de putere ºi a alianþelor, fiind vinovatã pentru producerea
dezastrelor. În lumea postbelicã, „Toþi pentru unul!” urma sã înlocuiascã pe
„Fiecare pentru sine!”, liberalismul proclamând în Relaþiile Internaþionale cã
gândirea fundamentatã pe Raison d‘État ºi Machtpolitik ºi, mai ales, urmãrile
unei asemenea perspective nu sunt cu necesitate destinul naþiunilor.

34. G.H. Snyder (1997), Alliance Politics.

35. H. Kissinger (2003), Diplomaþia, p. 196.
112 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

Încrederea tipic liberalã în perfectibilitatea oamenilor, în capacitatea lor de a

învãþa ºi de a se adapta, îndemna teoreticieni ºi decidenþi sã afirme cã omenirea
poate sã înveþe din propriul trecut ºi sã înlãture cauzele care ar face posibilã o altã
înfruntare, încã mai distrugãtoare decât Marele Rãzboi – politica bazatã pe echilibrul
de putere dintre state fiind una dintre acestea. Mecanismul gândit în acest sens
prevede c㠄guvernele tuturor statelor s-ar putea uni în efortul de a preveni folosirea
coerciþiei de cãtre oricare dintre ele pentru câºtigarea de avantaje, în special prin
cucerirea unui alt stat. Astfel, nici un guvern nu s-ar putea angaja fãrã a fi pedepsit
în politici de forþã care disturbã în mod fundamental pacea ºi securitatea” 36.
Chiar dacã eºecul sistemului stabilit la sfârºitul Primului Rãzboi Mondial a
fost dramatic de evident prin declanºarea celui de-al doilea, principiile sale au
generat suficientã încredere încât sã împingã învingãtorii din aceastã conflagraþie
globalã secundã sã îi restabileascã supremaþia moralã, fiind constituitã Organi-
zaþia Naþiunilor Unite. Dacã una dintre principalele cauzele ale eºecului defunctei
Societãþi a Naþiunilor a fost cã garanþii securitãþii internaþionale erau prea slabi/
slãbiþi pentru a-ºi îndeplini sarcina, de data aceasta toþi marii câºtigãtori ai
confruntãrii au participat la noua formulã din prima clipã. Dacã în deceniile care
au urmat se poate vorbi de o dezamãgire provocatã de Naþiunile Unite, faptul s-a
datorat nu absenþei marilor jucãtori, ci mai degrabã a prea marii puteri pe care o
aveau doi dintre ei ºi a divizãrii lumii pe care au provocat-o, eforturile organizaþiei
în perioada bipolarã fiind blocate în mare mãsurã.
În 1946, aºadar în epoca în care entuziasmul încã exista, iar Rãzboiul Rece nu
fusese încã general recunoscut, William Rappard asemãna securitatea socialã cu
cea colectivã: „Scopul este de a proteja fiecare bãrbat sau femeie ºi statele indivi-
duale împotriva accidentelor destinului uman. Metodele sunt cele ale asigurãrii,
adicã de atragere a resurselor tuturor pentru apãrarea drepturilor ºi intereselor
fiecãruia”37. El oferã ºi o definiþie cât se poate de precisã securitãþii colective ºi
finalitãþii sale, spunând cã ar fi „metoda ºi instituþiile prin care grupuri de state
suverane cautã protecþie împotriva agresiunii din afara sau dinãuntrul lor, prin
acþiuni comune împotriva oricãrui invadator strãin sau a oricãrui adversar neloial.
Dacã o asemenea gândire ar fi rãspânditã în întreaga lume, adicã sã fie universalã
ºi atotcuprinzãtoare ca membri, singurul pericol ar fi dezmembrarea sa din
interior. Stabilirea în forma purã a unui asemenea sistem sau instituþie ar avea cu
necesitate ca rezultat abolirea rãzboiului în forma sa obiºnuitã. Singura formã
posibilã a ostilitãþilor armate ar fi cea a rãzboiului civil”38.

36. Leon Gordenker, Thomas G. Weiss (1993), „The Collective Security Idea and Changing
World Politics”, în Thomas G. Weiss (ed.), Collective Security in a Changing World,
Lynne Rienner, Boulder, CO, p. 3, apud Terry Terriff, Stuart Croft, Lucy James, Patrick M.
Morgan (1999), Security Studies Today, Polity Press, Cambridge, p. 26.
37. William E. Rappard (1946), „Collective Security”, în The Journal of Modern History,
18 (3), p. 195.
38. Ibidem.
 GESTIONAREA SECURITÃÞII INTERNAÞIONALE 113

Rappard recunoaºte criticile de idealism la adresa securitãþii colective, aºa

cum este aceasta definitã. Dupã opinia sa, dacã o asemenea formulã nu este pusã
în practicã, existã doar trei posibilitãþi: insecuritatea universalã ºi rãzboiul,
hegemonia globalã exercitatã de un singur stat ºi, în fine, o securitate „similarã
cu cea de care se bucurã cetãþenii unui stat civilizat, care poate rezulta numai din
subordonarea realã, dar nu nelimitatã, a tuturor în faþa regulii constituþionale,
adicã o formã de federaþie internaþionalã”39, oferind în acest sens ca exemplu
raporturile istorice dintre subiecþii Confederaþiei Helvetice. De altfel, una dintre
criticile cãrora partizanii securitãþii colective au trebuit sã-i facã faþã este faptul
cã, potrivit principiului, membrii sistemului îºi vãd suveranitatea afectatã, fiind
obligaþi sã sarã în ajutorul oricãrei victime, în orice situaþie. (Exemplul cel mai
bun este cazul aceleiaºi Confederaþii Helvetice, care tocmai pe acest considerent
a refuzat pânã în 2002 sã devinã membrã a ONU.)
Pentru Rappard, membrii unui sistem de securitate colectivã urmãresc sã-ºi
acorde garanþii reciproce de protecþie, fãrã a renunþa la suveranitate ºi la egalitatea
dintre ei. El formuleazã patru întrebãri cãrora participanþii la o asemenea formulã
trebuie sã rãspundã. Mai întâi, trebuie identificat cine decide acþiunea militarã a
membrilor sistemului ºi în urma cãrei provocãri. Apoi trebuie determinatã autoritatea
militarã care va conduce acþiunea de rãspuns la adresa agresiunii. În al treilea
rând, trebuie hotãrât principiul pe baza cãruia se împarte responsabilitatea militarã
între participanþii la sistem. În fine, este necesarã formularea principiilor care sã
stabilileascã distribuþia costurilor 40.
Charles Kupchan ºi Clifford Kupchan identificã un set de trei precondiþii
pentru funcþionarea unui sistem de securitate colectivã: nici un stat sã nu fie
într-atât de puternic încât sã-ºi permitã neglijarea voinþei celorlalþi; ca marile
puteri sã aibã o viziune comunã, chiar minimalã, asupra a ceea ce înseamnã
securitatea internaþionalã ºi ce presupune menþinerea acesteia; solidaritate între
elitele din cele mai puternice state din sistem în menþinerea securitãþii internaþionale
ºi o încredere reciprocã pentru ca scopurile comune sã poatã fi atinse 41.
Observãm aici un mix de condiþii materiale ºi ideatice. Securitatea colectivã
nu poate, din perspectiva celor doi autori, sã facã abstracþie de distribuþia de
putere – dacã balanþa de putere este un sistem antihegemonic, acesta este non-
hegemonic. Fireºte cã se poate discuta dacã ºi cum ar funcþiona dacã aceastã
precondiþie nu este îndeplinitã. Încercând o interpretare a ideilor lui Charles ºi
Clifford Kupchan, se poate spune cã pentru cei doi autori, factorii ideatici se
referã mai degrabã la „un spirit”, un Zeitgeist, de naturã a face elitele politice din
întreaga lume sã împãrtãºeascã o anumitã concepþie, pentru ca ulterior acesta sã

39. Ibidem, p. 196.

40. Ibidem, pp. 197-198.
41. Charles A. Kupchan, Clifford A. Kupchan (1991), „Concerts, Collective Security, and the
Future of Europe”, în International Security, 16 (1), pp. 124-125.
114 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

determine încrederea ºi acþiunea comunã. Securitatea colectivã nu neglijeazã

argumentul forþei ºi mecanismul balanþei de putere. Pentru partizanii sãi, ea
stabileºte o balanþã mult mai eficient㠖 orice posibil agresor va fi descurajat de
uriaºa putere combinatã a celorlalte state din sistem, fiind astfel o balanþã
instituþionalizatã42 (sensul termenului ar fi de apel la reguli clare ºi impersonale).
Ca ºi balanþa de putere, securitatea colectivã este o formulã care privilegiazã
statu-quoul. Formula de a atinge stabilitatea – absenþa rãzboaielor majore – nu va
fi însã competiþia, dupã cum afirmã realiºtii, ci cooperarea43. Ca diferenþã între
cele douã tipuri de instituþii, în cea liberalã apare necesitatea existenþei ideilor,
încrederii ºi acþiunii comune pentru ca mecanismul sã funcþioneze (pentru stabi-
lirea unei balanþe, precondiþia fundamentalã ar fi constatarea unei distribuþii
dezavantajoase de putere în sistem, un act în esenþã raþional).
Din perspectiva raþionalitãþii actorilor, atât realismul, cât ºi liberalismul o
postuleazã. Existã însã ºi diferenþe semnificative: actorul realist este unul
raþional-egoist, prea preocupat de propria-i soartã pentru a se mai îngrijora ºi
pentru alþii. Cel liberal este însã unul care practicã o privire mai generalã asupra
sistemului, altruismul de care dã dovadã avându-ºi originea în conceperea unor
obiective mai largi (ºi mai slab definite ºi apãrate, fireºte...) decât în imaginea sa
realistã.
Dacã existã multe asumpþii comune între realism ºi liberalism (precum perspectiva
statocentricã sau a raþionalitãþii actorilor), una dintre diferenþele majore stã în
locul acordat normativitãþii. Punând problema în termenii instituþiilor securitãþii
internaþionale privilegiate de fiecare dintre aceste douã abordãri, pentru a funcþiona
balanþa de putere a realismului, trebuie doar ca actorii sã constate o stare de fapt –
modul în care este distribuitã puterea în (sub)sistemul de referinþ㠖 ºi sã acþioneze
în consecinþã. În esenþã, rãzboiul este pentru realiºti un instrument al politicului, care
are datoria de a-l pregãti. Securitatea colectivã liberalã porneºte de la o convingere
moralã profundã, care nu-ºi are echivalentul în gândirea realistã: „Agresiunea
internaþionalã este inacceptabilã moralmente ºi poate fi prevenitã”44. Prin urmare,
întregul sistem va fi pãtruns de o serie de principii care trebuie sã conducã statele/
decidenþii politici în abordarea securitãþii internaþionale de o manierã care sã-l
evite sau mãcar sã-l sancþioneze.
John Baylis identificã trei principii care trebuie sã stea la baza sistemului de
securitate colectiv: renunþarea la ameninþarea militarã de cãtre state; redefinirea
intereselor naþionale astfel încât acestea sã cuprindã întregul sistem; în fine,

42. Charles A. Kupchan, Clifford A. Kupchan (1995), „The Promise of Collective Security”,
p. 52.
43. Ibidem, pp. 52-53.
44. Terry Terriff et al. (1999), Security Studies Today, p. 26. Subliniere în text. Autorii fac
trimitere la Inis Claude (1962), Power and International Relations, Random House, New
York. Subliniere în original.
 GESTIONAREA SECURITÃÞII INTERNAÞIONALE 115

depãºirea fricii ºi a neîncrederii, pentru deschiderea cãtre cooperare 45. Dupã cum
se poate observa, pentru un asemenea sistem este nevoie de un efort conºtient
individual la nivelul statelor spre binele comun – evitarea prin reþinere individualã
ºi condamnarea ºi pedepsirea generalã a agresivitãþii într-o lume anarhicã 46.
Aceeaºi idee apare ºi în formularea lui Thomas Cusack ºi Richard Stoll: „Ordinea,
securitatea ºi pluralismul pot prevala doar dacã existã un angajament activ din
partea statelor de a înfrâna comportamentul agresiv atât al lor, cât ºi al altora” 47.
Atingerea unor asemenea obiective este posibilã, fireºte, doar dacã existã ºi
instrumentul coercitiv. Folosirea forþei este strict reglementatã, în primul rând
pentru autoapãrare ºi pentru pedepsirea agresorilor ºi conservarea sistemului, dar
este ilegalã pentru urmãrirea obiectivelor egoiste. Pentru Cusack ºi Stoll, folosirea
forþei trebuie sã satisfacã douã principii: al descurajãrii (un potenþial agresor va
avea de confruntat forþa combinatã a celorlalþi membri ai sistemului) ºi al
universalitãþii (bazat pe supoziþia identificãrii corecte a agresorului de cãtre restul
comunitãþii internaþionale, pe faptul cã ei se vor opune actelor acestuia ºi cã vor
fi suficient de cooperanþi încât reacþia lor sã fie convingãtoare)48.
Cusack ºi Stoll folosesc o simulare ciberneticã pentru a stabili influenþa
securitãþii colective asupra caracterului multistatal al sistemului, rãspunzând astfel
unei preocupãri deja amintite. Ca orice alt model pur teoretic, ºi acesta cunoaºte
beneficiile ºi limitele ºtiute: ipotezele pot fi testate raþional, dar, pe de altã parte,
statele din model se comportã în conformitate cu raþionalitatea acordatã de
cercetãtori. Concluzia lor meritã reþinutã, chiar dacã e condiþionatã de rezultatele
unor cercetãri teoretice ºi empirice suplimentare: „Prezenþa statelor care folosesc
strategia de securitate colectivã ajutã la prezervarea caracterului multistatal al
sistemului. Statele care practicã securitatea colectivã se pot aºtepta sã le meargã
mai bine decât celor care aderã la oricare din strategiile realiste”49. Chiar ºi sub
rezervele recunoscute, Cusack ºi Stoll afirmã astfel nu numai cã în condiþiile
securitãþii colective sistemul îºi pãstreazã caracterul anarhic, dar ºi cã statele care
o practicã au ºanse mai bune de supravieþuire decât cele care aleg strategii egoiste.
Ernst B. Haas a studiat modul în care a fost folositã ONU la începutul
confruntãrii bipolare, criza majorã din acea perioadã fiind Rãzboiul din Coreea.
Naþiunile Unite, sub conducere americanã, au fost implicate în gestionarea

45. John Baylis (2005), „International and Global Security in the post-Cold War Era”, în John
Baylis, Steve Smith (eds.), The Globalization of World Politics. An Introduction to
International Relations, ediþia a treia, Oxford University Press, Oxford, p. 310.
46. Am discutat elementele definitorii ale acestei instituþii, ca ºi criticile cele mai influente, în
altã lucrare. Radu-Sebastian Ungureanu (2006c), „Securitatea colectivã”, în Andrei Miroiu,
Radu-Sebastian Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi.
47. Thomas R. Cusack, Richard J. Stoll (1994), „Collective Security and State Survival in the
Interstate System”, în International Studies Quarterly, 38 (1), p. 36.
48. Ibidem.
49. Ibidem, pp. 56-57.
116 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

conflictului (datoritã absenþei Uniunii Sovietice din Consiliul de Securitate, care

protesta astfel faþã de prezenþa Taipeiului – ºi nu a Beijingului – pe locul rezervat
Chinei în acest organism, decizia fiind luatã de o Adunare Generalã dominatã în
epocã de tabãra occidentalã). Conceptual, s-a folosit termenul de „impunere
permisiv㔠(permissive enforcement), care se referã la „politicile ºi procedurile
special dezvoltate pentru a depãºi dezintegrarea concertului de putere ca garant al
securitãþii colective”50. Observãm aici un nou înþeles al concertului: acesta face
posibilã aplicarea, în statele din sistem nemembre ale concertului de putere (în
principiu, puteri minore), al principiului acþiunii comune în favoarea victimei
unei agresiuni internaþionale. Din formularea lui Haas reiese cã aceastã noþiune
s-ar referi la situaþiile cu care se confruntã puterile minore în condiþiile în care
marii actori nu gãsesc suficiente motive pentru a gestiona în comun provocãrile la
adresa securitãþii internaþionale.
Haas gãseºte o dinamicã între logica securitãþii colective ºi cea a balanþei în ONU.
„Securitatea colectivã, prin acþiunea de impunere delegatã, este esenþa impunerii
permisive; consecinþa majorã a acestui fapt este implicarea Naþiunilor Unite în
Rãzboiul Rece. Conceptul de balansare, prin contrast, cere folosirea Naþiunilor
Unite drept agenþie a ameliorãrii Rãzboiului Rece ºi pentru influenþarea celor doi
antagoniºti principali de a accepta soluþii de compromis la cele mai tensionate
probleme. Folosirea forumului organizaþiei universale drept agenþie de conciliere
ºi mediere este tehnica principalã a balansãrii. Aceastã abordare diferã de concertul
de putere prin aceea cã ia Rãzboiul Rece drept un fapt.”51
Definirea securitãþii colective este un demers provocator, datoritã necesitãþii
de a identifica trãsãturile comune ale acestei instituþii în puþinele cazuri consi-
derate ca atare. Andrew Bennett ºi Joseph Lepgold noteazã existenþa a cel puþin
douã înþelesuri ale termenului. Mai întâi, ei o privesc drept un regim52 de naturã
a sprijini un anume statu-quo. Urmându-l pe Inis Claude, ei afirmã cã, într-o
asemenea concepþie, securitatea colectiv㠄oferã siguranþa, fundamentatã pe
obligaþii legale, cã orice agresor se va confrunta cu sancþiuni colective”53. Cerinþa

50. Ernst B. Haas (1955), „Types of Collective Security: An Examination of Operational

Concepts”, în The American Political Science Review, 49 (1), p. 47.
51. Ibidem, pp. 54-55.
52. În prezentarea contribuþiei lui Lepgold ºi Bennett am pãstrat termenii folosiþi de ei. Am
amintit, în altã secþiune a lucrãrii, istoria folosirii termenului de „instituþie” ºi a dife-
renþierii sale de unii termeni înrudiþi, precum cel de „regim”. În mod evident, cei doi
autori folosesc aici conceptul de „regim” ca sinonim pentru „instituþie”.
53. Inis Claude (1962), Power and International Power and International Relations, Random
House, New York, p. 168, apud Ch.A. Kupchan, C.A. Kupchan (1991), „Concerts,
Collective Security, and the Future of Europe”, în International Security, 16 (1), apud
Andrew Bennett, Joseph Lepgold (1993), „Reinventing Collective Security after the Cold
War and Gulf Conflict”, în Political Science Quarterly, 108 (2), p. 215. Sublinierea este
adãugatã de Bennett ºi Lepgold.
 GESTIONAREA SECURITÃÞII INTERNAÞIONALE 117

pentru funcþionare este identificarea agresorului ºi dorinþa de acþiune a statelor

din sistem. Bennett ºi Lepgold observã însã cã utilitatea politicã a conservãrii
unui statu-quo îngheþat este discutabilã54. În cea de-a doua definiþie, securitatea
colectivã n-ar trebui decât sã constate caracterul paºnic al schimbãrii, folosirea
forþei fiind rezervatã cazurilor de autoapãrare. În aceastã accepþiune, securitatea
colectiv㠄nu este strâns legatã de aranjamentele politice existente sau de vreo
definiþie explicitã a agresiunii”, fapt confirmat de evoluþia Cartei sau de folosirea
conceptului în gestionarea conflictului din Golful Persic din 1990-1991 55.
Ca forme pe care le poate lua securitatea colectivã, Charles ºi Clifford Kupchan
afirmã cã aceasta variazã pe un continuum, având la un capãt o formulã ideal㠖
pentru toate statele, cu toate statele, împotriva oricui foloseºte arbitrar forþa ºi în
care toþi membrii sistemului au obligaþia legalã de a rãspunde oricãrei agresiuni
oriunde ºi oricând 56 – ºi concertul de putere la celãlalt57. Aceiaºi autori îºi
întãresc afirmaþia prin faptul cã, în cadrul unui concert, acþiunea internaþionalã se
sprijinã pe ideea „toþi împotriva unuia” ºi pe preferinþa pentru acþiunea colectivã
în faþa unei eventuale agresiuni. Ei justificã includerea acestui din urmã mecanism
în familia liberalã datoritã faptului cã funcþionarea sa, pe de o parte, depinde de
o viziune comunã a membrilor, iar pe de alta presupune mecanisme ale cooperãrii
ºi nu ale confruntãrii 58.
Robert Jervis, la rândul sãu, vede concertul ca pe un „sistem de securitate
colectivã în formare”59 ºi explicã acest fapt în primul rând prin cooperarea presupusã
în cadrul unui asemenea mecanism. Statele au motive întemeiate în pãstrarea
concertului, monitorizând acþiunile altora, iar beneficiile defectãrii – pãrãsirii
aranjamentului de cooperare – sunt mai mici decât în cazul unei balanþe de
putere. Actorii pot constata valabilitatea motivaþiilor pãstrãrii concertului nu
numai în ceea ce-i priveºte, dar ºi pentru ceilalþi, comunicarea între ei fiind mai
eficientã decât în cazul instituþiei realiste 60.
În cel mai simplu înþeles, securitatea colectivã poate fi interpretatã drept o
balanþã de putere instituþionalizatã, ce ºi-ar putea atinge scopurile înainte de

54. A. Bennett, Joseph Lepgold (1993), „Reinventing Collective Security...”, p. 215.

55. Ibidem, p. 216.
56. Ch.A. Kupchan, C.A. Kupchan (1991), „Concerts, Collective Security, and the Future of
Europe”, p. 119. Termenul de „securitate colectivã ideal㔠este, dupã cum declarã cei doi
autori, preluat de la Inis Claude, 1962, pp. 110, 168.
57. Ch.A. Kupchan, C.A. Kupchan (1991), „Concerts, Collective Security, and the Future of
Europe”, p. 119, nota 12. Afirmaþiile lui Robert Jervis, expuse în continuare, servesc
celor doi autori ca argument pentru includerea concertului de putere în familia securitãþii
colective.
58. Ibidem, p. 120.
59. R. Jervis (1985), „From Balance to Concert...”, p. 78.
60. Ibidem, pp. 78-79. În momentul comentãrii regimului de securitate, voi comenta un alt
articol al lui Robert Jervis, în care concertul este înscris în familia acestei instituþii.
118 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

acutizarea crizei. „Dacã o Ligã a Naþiunilor este o alianþã potenþialã, ea este în

mod esenþial o alianþã împotriva unui inamic necunoscut”61. Aceastã imprecizie a
evaluãrii situaþiei concrete, promisiunea care poate sã parã iresponsabilã o face sã
fie însã respinsã de linia intelectualã realistã. Urmãrind declaraþiile lui Woodrow
Wilson, redescoperitor (ºi adevãrat inventator în forma sa modernã) al formulei
dupã abandonarea concertului de putere postnapoleonian, Martin Wight identificã
în securitatea colectivã totodatã elemente ale tradiþiei revoluþioniste (ideile de
înnoire a ordinii internaþionale ºi universalitate), cât ºi ale celei raþionaliste
(faptul cã balanþa de putere poate fi schimbatã ºi altfel decât cu forþa). Pentru
Wight, securitatea colectivã pãstreazã elemente ale celor douã concepþii, cu accente
puse însã diferit: raþionalismul este acea laturã din care provine descurajarea
rãzboiului, prin vechea idee a teoriei rãzboaielor drepte; în moºtenirea revolu-
þionistã este transmisã ideea de pedeaps㠖 agresorul este sancþionat într-un
rãzboi dus pentru respectarea unui principiu 62.
Chiar dacã le fundamenteazã ºi potenþeazã diferit, fiecare dintre cele douã
tradiþii intelectuale postuleazã importanþa normelor în Relaþiile Internaþionale.
Diferenþele pot fi explicate prin referenþialii fiecãreia dintre ele: ordinea inter-
naþionalã statalã pentru raþionaliºti, umanitatea pentru revoluþioniºti. La un alt nivel
de analizã însã, putem nota aici, alãturi de accentul pus pe schimbãrile paºnice, ºi
necesitatea comunã de reglementare. Obiectivele, modalitãþile diferite de aplicare,
dar ºi completarea reciprocã a celor douã tipuri de norme pot fi observate acþionând
împreunã chiar ºi în domenii nespecifice celor douã abordãri, iar exemplul cel
mai bun este teoria rãzboiului drept, cu cele douã ramuri ale sale. Componenta ce
porneºte de la definirea condiþiilor în care este moralã purtarea rãzboiului este
cuprinsã în jus in bello. Pe de cealaltã parte, discuþia cuprinde ºi o raportare
moralã faþã de modul efectiv de purtare a conflictelor, o minimã civilitate a acestuia,
comportamente negociate ºi în genere acceptate ºi aplicate – jus ad bellum. Prima
dintre ele, cu multe ascendenþe intelectuale, dintre care cea mai puternicã este
probabil cea dezvoltatã în interiorul Bisericii, este astãzi uºor de citit în grilã
liberalã/feministã/cosmopolitanã etc., care toate se înscriu în ceea ce Wight ar
numi tradiþia „revoluþionistã”. Cea de-a doua laturã a teoriei rãzboiului drept este
una dintre cele mai clare forme ale gândirii de inspiraþie groþian㠖 „raþionaliºtii”63.

61. Sir Arthur Salte (1939), Security, Macmillan, Londra, p. 155, apud M. Wight (1991),
International Theory..., p. 261. Subliniere în original.
62. M. Wight (1991), International Theory..., pp. 262-263.
63. Pentru o expunere a poziþiilor morale liberale asupra rãzboiului în contextul primei dezbateri
a Relaþiilor Internaþionale, vezi, de exemplu, Robert W. McElroy (1998), Moralitatea în poli-
tica externã americanã. Rolul eticii în relaþiile internaþionale, Paideia, Bucureºti. O prezen-
tare succintã ºi clarã a teoriei rãzboiului drept poate fi gãsitã în Justin Morris with Hilaire
McCoubrey (2002), „Law, Politics, and the Use of Force”, în John Baylis, James Wirtz, Eliot
Cohen, Colin S. Gray, Strategy in the Contemporary World. An Introduction to Strategic
 GESTIONAREA SECURITÃÞII INTERNAÞIONALE 119

Securitatea colectivã este o instituþie fondatã pe ideea condamnãrii rãzboiului,

indivizibilitãþii pãcii ºi securitãþii internaþionale (o sã punctez din nou diferenþa
faþã de concertul de putere, în acest caz faptul cã mecanismul din urmã este adresat
doar marilor jucãtori). Adresatã întregii umanitãþi, securitatea este „colectiv㔠în
mãsura în care pacea ºi securitatea internaþionalã sunt indivizibile. Al Doilea
Rãzboi Mondial nu a dus conceptual la o condamnare a principiului securitãþii
colective, pe o formulã similarã blamãrii balanþei de putere dupã prima conflagraþie.
Securitatea colectivã a rezistat în timp tocmai datoritã superioritãþii sale morale.
Naþiunile Unite, noua organizaþie cu vocaþie universalã în domeniu, spre deosebire
de predecesoarea sa, Liga Naþiunilor, a fost construitã pe o formulã poate mai puþin
ambiþioasã ºi mai depãrtatã de idealurile etice, dar mai aproape de imperativele
puterii. Concertul de putere din centrul întregii arhitecturi a organizaþiei ºi-a asigurat
intangibilitatea formalã, fapt de naturã a-i asigura dreptul de intervenþie în afacerile
lumii, dar ºi de a-i þine pe alþii la o parte de problemele „celor cinci”; Naþiunile
Unite nu au putut fi implicate, moral sau material, într-un nou conflict global.
În cazul securitãþii colective se poate spune cã raþionalitatea ºi moralitatea
actorilor se susþin ºi se limiteazã reciproc. Pacea fiind indivizibilã, este ºi datoria,
ºi interesul direct al statelor de a condamna ºi a se implica în blocarea violenþei
internaþionale. O realitate de putere precum Rãzboiul Rece a fãcut ca timp de
decenii aplicarea acestor principii sã fie foarte limitatã ºi abia intervenþia din Irak
de la începutul anilor ’90 a adus manifestarea forþei comunitãþii internaþionale
împotriva unui stat agresor.
Securitatea colectivã s-a impus decidenþilor politici ca alternativã neechivocã
la adresa balanþei de putere. Eºecul Ligii Naþiunilor a obligat la o renunþare la
latura idealistã a acestei concepþii, astfel încât la ora actualã securitatea colectivã
coexistã cu alte formule de înþelegere a securitãþii ºi de gestionare a acesteia.
Carta permite statelor, sub condiþia respectãrii principiilor sale fundamentale, sã
participe la aranajamente regionale de securitate – cu alte cuvinte, alianþele
defensive sunt legitime. Din punct de vedere conceptual, securitatea colectivã a
fost supusã presiunilor venite din partea nivelelor infrastatale. În concordanþã cu
tradiþia revoluþionistã, ce se adreseazã întregii umanitãþi, au fost astfel cuprinse
ameninþãrile la adresa unor grupuri etnice, periclitarea gravã a drepturilor omului
etc. Teoria pãcii democratice sau doctrina „intervenþiei umanitare”, precum ºi
întreaga colecþie de implicãri ale Naþiunilor Unite din ultima decadã a secolului
trecut sunt bune exemple în aceastã direcþie. Voi urmãri dezvoltarea acestei
direcþii în urmãtoarea secþiune a lucrãrii.

Studies, Oxford University Press, Oxford, pp. 52-62. O abordare criticã a poziþiilor morale
asupra conflictului interstatal în epoca nuclearã, cu accentul pus asupra abordãrii feministe,
poate fi gãsitã în Jean Bethke Elshtain (1985), „Reflections on War and Political Discourse:
Realism, Just War, and Feminism in a Nuclear Age”, în Political Theory, 13 (1), pp. 35-97.
120 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

Raþionalismul: regimurile de securitate

Termenul de „regim” are o întreagã istorie în Relaþiile Internaþionale ºi multã

vreme a fost folosit cu înþelesul generic acordat astãzi celui de „instituþie”.
„Regimul internaþional” se referã, într-o largã definiþie, la un acord stabilit între
actori suverani pentru rezolvarea unei probleme comune. Datoritã accentului pus
pe cunoaºterea ºi pe viziunea comunã a participanþilor, au fost identificate „comu-
nitãþi epistemice” ce încearcã sã contribuie la formularea ºi rezolvarea unor
probleme ale mediului internaþional. Mai mult, o întreagã constelaþie de actori
nonstatali, precum companii ce acþioneazã în domeniul transporturilor sau finan-
þelor, prin stabilirea unui spaþiu normativ de naturã a reglementa raporturile
dintre ele, au stabilit „regimuri transnaþionale”64. În cele ce urmeazã, accentul va
cãdea pe discutarea regimurilor formate de state în domeniul securitãþii, iar
primul pas în acest scop este alegerea celui mai adecvat cadru teoretic
Dupã cum am arãtat într-o secþiune precedentã a lucrãrii, înþelesul actual al
termenului „regim” s-a impus cu oarecare dificultate în studiile de profil. Fiind una
dintre primele încercãri de a aborda cooperarea internaþionalã (agenda de cercetare
a Relaþiilor Internaþionale fiind dominatã iniþial de relaþiile de putere specifice
bipolarismului), teoria regimurilor este în general consideratã astãzi drept una
dintre cele mai importante surse ale formulãrii instituþionalismului liberal65. În
ceea ce mã priveºte, prefer sã discut regimurile internaþionale prin lentilele ªcolii
engleze, opþiune pe care o fundamentez, în primul rând, pe celebra ºi deja amintita
definiþie datã de Krasner: „seturi de principii, norme, reguli ºi proceduri de luare
a deciziilor, implicite sau explicite, în jurul cãrora converg aºteptãrile actorilor
într-un anumit domeniu al relaþiilor internaþionale”66.
Este evident faptul cã Stephen Krasner înscrie acest tip de aranjament interna-
þional într-un cadru normativ foarte coerent, posturã cel puþin inconfortabilã pentru
teorii raþionaliste de tipul neoliberalismului, în care actorul este considerat exclusiv
prin interesele sale, ierarhizate ºi stabile. Pe de altã parte însã, modul în care este
delimitat spaþiul rezervat normelor negociate diferenþiazã eºafodajul intelectual al

64. Andreas Hasenclever, Peter Mayer, Volker Rittberger (2000), „Integrating Theories of
International Regimes”, în Review of International Studies, 26, p. 5.
65. Vezi, de exemplu, D.A. Baldwin (1993), „Neoliberalism, Neorealism, and World Politics”,
p. 4 sau în B.A. Simmons, L.L. Martin (2002), „International Organizations and Institutions”,
în Walter Carlsnaes, Thomas Risse, Beth A. Simmons (eds.), Handbook of International
Relations, Sage, Londra, pp. 193-196.
66. Stephen Krasner (ed.) (1983), International RegimesCornell University Press, Ithaca, NY,
p. 2, apud Richard Little (2005), „International Regimes”, în John Baylis, Steve Smith
(eds.), The Globalization of World Politics. An Introduction to International Relations,
ediþia a treia, Oxford University Press, Oxford, p. 373.
 GESTIONAREA SECURITÃÞII INTERNAÞIONALE 121

ªcolii engleze atât de linia realistã, cât ºi de cea liberalã clasicã. În plus, prin
accentul pus pe ideile de „ordine” ºi de „societate internaþionalã”, ªcoala englezã
permite includerea problemei „responsabilitãþii” actorului suveran în perspectiva
generalã. Faptul este de o importanþã majorã în studierea regimurilor internaþionale
din domeniul securitãþii, dupã cum voi arãta.
Luând în considerare problema normativitãþii – de naturã a introduce ºi o dife-
renþã semnificativã în privinþa modului în care cele douã teorii (instituþionalismul
liberal ºi, respectiv, ªcoala englezã) definesc raþionalitatea actorului – ºi pe cea
a responsabilitãþii, cred cã aceastã a doua orientare oferã un cadru intelectual
mult mai promiþãtor decît prima în studierea regimurilor. Voi reveni, în cadrul
capitolului de faþã, la problema identificãrii cadrului teoretic cel mai adecvat
pentru discutarea regimului, încercând sã ofer mai multe argumente de naturã a
susþine aceastã opþiune.
Dupã alegerea cadrului teoretic, urmãtoarea etapã pentru studierea regimurilor
de securitate este descrierea unui specific al punctului de vedere al ªcolii engleze
cu privire la relaþiile interstatale, situat, ca ºi în multe alte probleme, undeva la
mijloc între cele ale celor douã mari tabere participante la prima dezbatere a
Relaþiilor Internaþionale. Dupã cum arãtat, perspectiva realistã postuleazã o lume
anarhicã ºi competitivã, în care actorii sunt condamnaþi la a veghea singuri asupra
asigurãrii intereselor, iar cea liberalã afirmã posibilitatea unei lumi bazate pe soli-
daritate ºi forþa principiilor. În ceea ce priveºte tradiþia groþianã, aceastã orientare
porneºte de la premisa cã este posibilã convieþuirea între actori raþionali ºi
responsabili, cerinþa cea mai importantã pentru derularea raporturilor interetatice
fiind respectarea angajamentelor negociate.
Soluþia tradiþiei groþiene pentru gestionarea securitãþii internaþionale urmãreºte
conservarea ordinii internaþionale ºi a intereselor actorilor, capabili de a le negocia.
Rãspunsul lor la problemã constã, aºadar, în stabilirea unor regimuri în domeniu,
în care statele îºi pãstreazã suveranitatea neatinsã, fãrã a încerca instituþionalizarea
unei autoritãþi centrale. „Regimurile sunt mai asemãnãtoare contractelor, atâta
vreme cât acestea implicã actori cu obiective pe termen lung ce cautã sã-ºi structu-
reze relaþiile în moduri stabile ºi reciproc avantajoase.”67 Într-o asemenea formulã,
actorii recunosc faptul cã se confruntã cu aceeaºi problemã, cã rezolvarea acesteia
scapã posibilitãþii individuale de acþiune, soluþionarea fiind posibilã prin cooperare.
Prin recunoaºterea reciprocã a intereselor, douã sau mai multe state cautã prin
negocieri o soluþie beneficã împlinirii intereselor tuturor participanþilor68.

67. Robert O. Keohane (1982), „The Demand for International Regimes”, în International
Organization, 36 (2), p. 330. El îl citeazã, în acest sens, pe S. Todd Lowry (1979),
„Bargain and Contract Theory in Law and Economics”, în Warren J. Samuels (ed.), The
Economy as a System of Power, Transaction Books, New Brunswick, N.J., p. 276.
68. Am definit ºi tratat problematica regimului de securitate într-o altã lucrare. Vezi în acest
sens Radu-Sebastian Ungureanu (2006d), „Regimuri de securitate”, în Andrei Miroiu,
Radu-Sebastian Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi.
122 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

Constructe sociale, regimurile au origini diferite. Oran Young identificã trei

modalitãþi importante de constituire ºi dezvoltare a acestor instituþii. Prima este
cea contractualistã: actorii interesaþi într-o anume activitate se întâlnesc cu
scopul declarat de a negocia un contract în problema în cauzã. Un al doilea tip de
originare este unul evoluþionar, regimul definindu-se pe baza cutumelor sau al
unei situaþii. Un al treilea tip poate fi privit ca o formulã intermediarã între
primele douã, ca un efect de „revãrsare”, prin introducerea succesivã în inter-
acþiunea reglementatã a unor componente negociate progresiv. Oran Young observã
cã, în funcþie de originea acestora, actorii se confruntã în timp cu probleme
diferite de gestionare a regimurilor – în unele cazuri, normele trebuie lãrgite ºi
astfel renegociate pentru a cuprinde ºi situaþii neprevãzute, ori cazuri în care
normele intrã în conflict etc.69
În ceea ce priveºte cazul particular al unui regim de securitate, Robert Jervis
considerã cã definitorii pentru o asemenea instituþie sunt „principiile, regulile ºi
normele care permit naþiunilor sã se abþinã de la anumite comportamente, având
credinþa cã ºi alþii vor proceda la fel. Conceptul implicã nu numai normele ºi
aºteptãrile care faciliteazã cooperarea, dar ºi o formã de cooperare care este mai
mult decât urmãrirea intereselor pe termen scurt”70.
Ca orice altã instituþie din domeniu, ºi un regim de securitate trebuie sã ofere
un rãspuns dilemei securitãþii. Dacã securitatea internaþionalã este în principal
ameninþatã de neîncredere ºi, din punct de vedere material, de un nivel din ce în
ce mai ridicat al înarmãrii, un regim de securitate va fi stabilit pentru o posibilã
cooperare, ce ar duce ºi la scãderea ameninþãrilor prin mijloace militare. Un regim
de securitate presupune o „coborâre” pe spirala neîncrederii, astfel de instituþii
fiind în cele mai multe cazuri transpuse în practicã în tratate de dezarmare,
control al armamentului etc.
Raþionalitatea presupusã actorilor îndeamnã la intrarea în logica acþiunii colective
negociate. Robert Jervis observã cã, spre deosebire de alte domenii ale interacþiunii
internaþionale, specificul securitãþii îndeamnã statele – mai precis, decidenþii – sã
caute mai degrabã soluþii individuale decât cooperarea. Securitatea este principala
preocupare a statelor, domeniu cu o naturã puternic competitivã, astfel încât în
traducerea ei în termenii dilemei prizonierului se ajunge la situaþii mult mai acute
ºi mai dramatice decât în alte tipuri de cooperare. Jervis conchide cã restrângerile
ºi limitãrile impuse acþiunii unilaterale fac din regimurile de securitate o soluþie
mai degrabã neatractivã pentru decidenþi71.
Jervis studiazã formarea Concertului de putere din prima jumãtate a secolului
al XIX-lea ºi observã cã, pentru stabilirea unui regim de securitate, este necesarã

69. Oran R. Young (1980), „International Regimes: Problems of Concept Formation”, în

World Politics, 32 (3), pp. 349-351.
70. R. Jervis (1982), „Security Regimes”, p. 357.
71. Ibidem, pp. 359-360.
 GESTIONAREA SECURITÃÞII INTERNAÞIONALE 123

îndeplinirea câtorva condiþii. Mai întâi, este nevoie de o voinþã în acest sens a
marilor puteri; apoi, de convingerea fiecãruia dintre actori cã ºi ceilalþi acordã
aceeaºi valoare securitãþii reciproce ºi cooperãrii; în al treilea rând, este nevoie
de o convingere, mai ales în rândul elitelor din statele implicate, cã expansiunea
(politicile agresive în genere, aº completa) nu este o cale potrivitã pentru atingerea
securitãþii naþionale; în fine, a patra condiþie este ca rãzboiul ºi politicile
unilaterale de urmãrire a securitãþii sã fie considerate prea costisitoare 72.
Voi nota cã, din spusele lui Jervis, reiese cã pentru funcþionarea regimului de
securitate nu este suficientã simpla identificare a intereselor actorilor, fiind nevoie
ºi de o concepþie general împãrtãºitã cu privire la modul în care aceste interese
pot fi atinse ºi la ce presupune gestionarea securitãþii internaþionale. Discuþia pe
care o dezvoltã în continuare, referitoare la comparaþia dintre concertul de putere
ºi relaþiile americano-sovietice în perioada bipolarã, este elocventã. Concertul a
respectat aceste condiþii, pe când feluritele mecanisme bilaterale dintre cele douã
superputeri nu. Explicaþia fundamentalã cu privire la diferenþã rezidã tocmai în
aceastã concepþie generalã, de naturã a asigura funcþionarea regimului în sensul
atingerii scopurilor sale73.
Se impune o ultimã observaþie asupra concepþiei lui Jervis: în momentul discutãrii
securitãþii colective, am notat faptul cã înscrie concertul de putere în familia
acestei instituþii74, pentru ca acum concertul sã fie analizat în termenii unui regim
de securitate. Este greu de oferit o explicaþie clarã pentru aceastã atitudine. Prima
posibilã sugestie ar lua în considerare definiþia pe care o dã regimurilor în
termenii autorestrângerii – Jervis discutând chiar ºi dacã o balanþã de putere s-ar
încadra în aceasta – ºi opteazã mai degrabã pentru respingerea acestei posibilitãþi75.
Personal, cred cã definiþia folositã este prea largã ºi, mai ales, lipsitã de o
încadrare teoreticã coerentã aptã sã-i dea sens, fapt explicabil inclusiv prin faptul
cã cercetarea în domeniu era abia la început. Fãcând abstracþie de ideea de a privi
balanþa de putere drept un regim, aº puncta cã Jervis pare mai degrabã înclinat sã
considere concertul drept o formulã a cooperãrii – idee care se regãseºte atât în
securitatea colectivã, cât ºi în regimul de securitate. Din perspectiva lucrãrii,
faptul cã Jervis interpreteazã în mai multe feluri concertul de putere are darul de
a sprijini o idee deja afirmatã ºi pe care o voi relua – cea de a-l privi drept o

72. Ibidem, pp. 360-362.

73. Ibidem, pp. 362-378. Pentru comentarii, vezi R.-S. Ungureanu, 2006d, pp. 237-238.
74. R. Jervis (1985), „From Balance to Concert...”.
75. R. Jervis (1982), „Security Regimes”, pp. 369-371. Jervis extrage aceastã ipotezã din
interpretarea datã unor formulãri ale lui Morton Kaplan, din dezbaterea acestuia cu
Kenneth Waltz cu privire la rolul sistemului în constrângerea comportamentului statelor,
Kaplan susþinând posibilitatea autorestrângerii. Principalele titluri pe care le comenteazã
Jervis în acest sens sunt M. Kaplan (1957), System and Process in International Politics,
Wiley, New York ºi M. Kaplan (1979), Towards Professionalism in International Theory,
Free Press, New York.
124 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

protoinstituþie a securitãþii internaþionale, încadrabilã, în funcþie de situaþie, în

logici diferite, dar mai clar definite.
Închizând paranteza, întorc discuþia la abordarea teoreticã a regimurilor,
dezvoltatã începând cu anii ’80, într-o epocã ce este cunoscutã astãzi drept
„al doilea Rãzboi Rece”. În perioada în care a introdus cunoscuta sa definiþie a
acestei instituþii, Krasner a încercat dezvoltarea unui mod de gândire de naturã a
oferi o alternativã modelelor teoretice ale epocii, dintre care cele mai influente
erau fãrã îndoialã neorealismul ºi neoliberalismul. Din interiorul unei gândiri de
tip realist, Krasner gãseºte cã în aceastã tradiþie intelectualã pot fi gãsite douã
mari modele de comportament al statelor, pe care le explicã prin metafora „bilei
de biliard” ºi prin cea a „plãcilor tectonice”. Primul dintre ele este o expresie de
acum clasicã, sugestivã pentru concepþia tradiþiei hobbesiene. Cel de-al doilea
model descris de Krasner presupune cã statele ar putea, în anumite domenii, sã
iasã din logica câºtigurilor relative, cooperarea fiind astfel posibilã. „În ambele
imagini, rezultatele sunt o funcþie a distribuþiei puterii în sistem. Cu toate acestea,
prima este preocupatã doar de interacþiunile politice dintre state; cea de-a doua,
de impactul distribuþiei puterii statelor în medii internaþionale variate.”76
Create în urma unor evenimente majore, precum rãzboaiele, regimurile exprimã
distribuþia de putere din sistem la momentul înfiinþãrii lor. Pe parcursul derulãrii
evenimentelor, regimurile cunosc, afirmã Krasner, o evoluþie separatã de cea a
puterii, astfel încât cele dou㠄plãci” – a puterii din sistem, pe de o parte, ºi a
comportamentelor ºi rezultatelor regimului, pe de alta – se ciocnesc77. Regimurile
devin astfel variabile autonome ale vieþii internaþionale, care nu mai reflectã fidel
distribuþia de putere.
Marea problemã pe care o ridicã Krasner se referã la influenþa pe care o au
regimurile asupra celorlalte variabile în schimbarea distribuþiei de putere. „Dacã
regimurile schimbã nu doar calcularea interesului ºi importanþa puterii, dar ºi
interesele ºi capabilitãþile ce susþin aceste calcule ºi influenþe, nu se confundã
principiile, normele, regulile ºi procedurile de luare a deciziilor cu variabilele
cauzale mai convenþionale?”78 Krasner observã astfel cã logica realistã poate
explica cum anume se construiesc regimurile, dar nu ºi influenþa acestora asupra
distribuþiei de putere. Modelul „plãcilor tectonice” apare, din analiza lui Krasner,
ca fiind mult mai util decât cel al „bilelor de biliard”, dar ºi ca depãºind abordarea
realistã79.

76. Stephen D. Krasner (1982), „Regimes and the Limits of Realism: Regimes as Autonomous
Variables”, în International Organization, 36 (2), p. 498.
77. Ibidem, pp. 499-500.
78. Ibidem, pp. 509-510.
79. O versiune mai veche a prezentãrii ºi discutãrii perspectivei lui Krasner poate fi gãsitã în
Radu-Sebastian Ungureanu (2005), „Schimbãri post-Rãzboi Rece ale instituþiilor securitãþii
internaþionale” (I), în Perspective politice, 1 (1), p. 49.
 GESTIONAREA SECURITÃÞII INTERNAÞIONALE 125

Am afirmat de mai multe ori cã regimurile de securitate sunt instituþii create

pe baza tradiþiei raþionaliste. Studierea modului în care funcþioneazã aceste
instituþii internaþionale care sunt regimurile, constituirea sau eficienþa lor, repre-
zintã o problemã la care autorii se raporteazã diferit. Într-un efort de sintezã,
Andreas Hasenclaver, Peter Mayer ºi Volker Rittberger împart teoriile cu privire
la regimuri în trei categorii, în funcþie de variabilele cele mai importante. Ei
deosebesc astfel între abordãri bazate pe interes, pe putere ºi pe cunoaºtere, ai
cãror cercetãtori aparþin curentului neoliberal, realist sau cognitivist80 (termen
folosit pentru a accentua rolul învãþãrii sociale din teoriile constructiviste).
Criteriul de diferenþiere folosit este gradul de „instituþionalizare” – termen prin
care este desemnat gradul în care cele trei ºcoli de gândire iau în considerare rolul
instituþiilor, acesta variind între minimalist ºi maximalist. Din punct de vedere
analitic, semnificaþia instituþiilor este privitã pe douã dimensiuni: eficienþa, ca
perspectivã staticã, ºi durabilitatea, caracteristicã dinamicã, a cãrei aplicare duce
la schimbarea mediului în care evolueazã regimul81.
În discuþia pe care o fac asupra naturii tipurilor de teorii despre regimuri,
Hasenclever ºi colegii sãi reiau, de fapt, argumentele cele mai importante din
dezbaterea cu privire la instituþii, deja prezentatã. Într-un demers ulterior, ei fac
ºi o încercare de a sintetiza aceste argumente ºi de a construi o teorie de filiaþie
comunã spre a explica regimurile internaþionale, pe care o aplicã Tratatului
asupra Forþelor Convenþionale în Europa (CFE), negociat în timpul Rãzboiului
Rece ºi semnat la sfârºitul acestei epoci, în 199082.
Punând problema exclusiv în termenii teoriilor raþionaliste – neorealiste sau
neoliberale –, cei trei autori ajung la necesitatea de a depãºi o problemã de
substanþã a acestor paradigme: nu ce tipuri de câºtiguri, absolute sau relative, au
constituit logica dupã care s-au condus negocierile, ci incapacitatea de a determina
rolul contextului ºi cauza schimbãrii acestuia. Din acest motiv, ei vor integra
modelul cognitiviºtilor moderaþi (weak cognitivists) în soluþia problemei. Temporal,
ideile actorilor intervin între formularea intereselor actorilor ºi rezultatele regi-
mului, modificarea mediului fiind un rezultat al schimbãrii raportãrii ideatice a
participanþilor83. Limitele sintezei sunt gãsite în apropierea poziþiei apãrate de
„cognitiviºtii radicali” (strong cognitivists, în termenii lui Hasenclever, Mayer ºi
Rittberger). Motivele unei asemenea separãri între poziþii teroretice sunt gãsite pe
plan epistemologic (diferenþa între abordarea explicativã ºi cea interpretativã) ºi
ontologic: „Raþionaliºtii urmãresc un sistem care este compus dintr-un grup de

80. Andreas Hasenclever, Peter Mayer, Volker Rittberger (1997), Theories of International
Regimes, Cambridge University Press, Cambridge, pp. 1-2.
81. Ibidem, p. 2.
82. A. Hasenclever, P. Mayer, V. Rittberger (2000), „Integrating Theories of International
Regimes”, în Review of International Studies, 26.
83. Ibidem, pp. 19-30.
126 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

maximizatori de utilitate ce interacþioneazã; cognitiviºtii radicali încearcã sã

ilumineze o societate formatã din, ºi tot atât formatã de, jucãtori de roluri. (...)
raþionaliºtii asumã faptul cã statele se conformeazã unei «logici a consecinþelor»
(logic of consequentiality), pe când cognitiviºtii radicali resping aceastã premisã
argumentând cã statele, ca ºi alþi actori sociali, urmeazã o «logicã a adecvãrii»
(logic of appropriateness)”84.
Încercarea de sintezã de mai sus meritã câteva comentarii, fie ºi sumare. Mã
voi referi mai întâi la însãºi ideea de a formula o unicã teorie asupra regimurilor.
Chiar dacã demersul în sine este unul care meritã remarcat ca intenþie, logica,
corectitudinea ºi utilitatea sa teoreticã îmi par mai puþin evidente. A introduce o
nouã viziune undeva pe traseul explicativ este în sine o problemã epistemologicã.
În cazul de faþã, completarea cu un concept plin de semnificaþii precum „ideile”
participanþilor la regim presupune a ieºi din însãºi logica teoriilor raþionaliste.
Una dintre tezele comune neorealismului ºi neoliberalismului este presupunerea
cã interesele sunt exogene relaþiilor ºi date, iar îndeplinirea lor va fi urmãritã cu
obstinaþie de actori raþionali. Din acest motiv, consider cã introducerea noii
variabile, „ideile”, presupune modificarea tipului de raþionalitate cu care sunt
creditaþi actorii în aceste abordãri, iar încercarea de sintezã fãcutã de Hasenclever,
Mayer ºi Rittberger ca fiind mai degrabã înºelãtoare.
O a doua chestiune care cred cã trebuie abordatã este datã chiar de definiþia ºi
scopul înfiinþãrii unui regim. Reluând definiþia lui Krasner, deja prezentatã, acesta
este un set de norme negociate ºi acceptate destinate a reglementa o problemã
comunã cu care se confruntã mai mulþi actori, a cãror rezolvare depãºeºte posibi-
litãþile fiecãruia dintre ei, cooperarea fiind o condiþie necesarã în aceastã direcþie.
Mai întâi, voi remarca faptul cã este evidentã raþionalitatea participanþilor – problema
existã, trebuie rezolvatã, întrebarea este cum? Pentru o rezolvare punctualã, de
moment, nu este necesar un întreg cadru normativ. Acesta trebuie negociat ºi
acceptat doar în condiþiile în care actorii au în vedere o soluþionare stabilã în timp
a problemei respective, asumându-ºi astfel ºi riscul ca, în anumite situaþii,
aranjamentul sã nu le fie foarte favorabil. De ce ºi-ar asuma acest risc atunci?
Singurul rãspuns credibil este cã ar face asemenea lucru în virtutea unor interese
mai importante ºi mai stabile chiar, care propun sã fie integrate în conceptul de

84. Ibidem, pp. 31-32. Sublinieri în original. Pentru distincþia dintre „sistem” ºi „societate”,
este fãcutã o trimitere la Hedley Bull (1998), Societatea anarhicã, ºi la Alexander Wendt,
Raymond Duvall (1989), „Institutions and International Order”, în Ernst-Otto Czempiel,
James N. Rosenau (eds.), Global Changes and Theoretical Challenges, Lexington Books,
Lexington, MA. Pentru termenii de „logicã a consecinþelor” ºi „logicã a adecvãrii”,
autorii fac apel la James G. March ºi Johan P. Olsen (1989), Rediscovering Institutions:
The Organizational Basis of Politics, Free Press, New York, p. 23. Am introdus ºi discutat
aceastã distincþie în momentul prezentãrii concepþiei lui Stephen Krasner cu privire la
suveranitate.
 GESTIONAREA SECURITÃÞII INTERNAÞIONALE 127

„ordine internaþionalã”, aºa cum este acesta integrat în ªcoala englezã. Consider
însã cã semnificaþia termenului trebuie lãrgitã pentru a-l face sã cuprindã ºi înþelesul
de „echilibru dinamic” al raporturilor dintre participanþi, ce ar caracteriza o
situaþie în permanentã schimbare, dar constantã ca model al interacþiunilor.
Sintetizând cele mai importante elemente ale acestui comentariu asupra regi-
murilor – „ideile” actorilor ºi modul în care trebuie înþeleasã raþionalitatea lor,
cadrul normativ negociat ºi asumat în care aceºtia relaþioneazã, ierarhizarea
intereselor ºi acceptarea ideii de „ordine” –, se poate observa repetarea princi-
palelor argumente prezentate deja în susþinerea opþiunii fãcute în lucrarea de faþã,
de a studia aceste instituþii internaþionale prin optica ªcolii engleze.
Alegerea unui cadru teoretic pentru discutarea unui concept, a unei situaþii etc.
presupune folosirea, într-o manierã cât mai coerentã, a elementelor fundamentale
de analizã ale abordãrii respective. În cazul de faþã, afirmaþia de mai sus revine
la a integra în demersul propus intenþia raþionaliºtilor de a se încadra teoretic între
tradiþia realistã ºi cea revoluþionistã, un regim în domeniu trebuind sã facã faþã
simultan celor mai importante constrângeri ale teoriilor între care se încadreazã,
nuanþându-le ºi aducându-ºi propria contribuþie la acestea.
Un regim de securitate viabil trebuie sã facã faþã temerilor pe care le au de
confruntat statele unele faþã de altele, soluþia realistã fiind balanþa de putere.
Regimul pãstreazã o asemenea preocupare, dar este construit în sensul deten-
sionãrii situaþiei, al îmbunãtãþirii dilemei securitãþii. Cel mai bun exemplu este,
probabil, Tratatul asupra Forþelor Convenþionale în Europa. Tratatul pãstreazã
raporturile de forþe dintre cele douã mari blocuri militare, NATO ºi Tratatul de la
Varºovia, dar le limiteazã ºi le repoziþioneazã85.
Normativitatea apropie regimul de formula securitãþii colective, dar gânditã
într-o manierã diferitã. Lãsând la o parte ideea de „Bine” ºi orice plan general de
schimbare a lumii, raþionaliºtii preferã o colecþie de principii ºi reguli cât mai
puþin ambigue. Diferenþa majorã constã în înlocuirea perspectivei atemporale cu
una a situaþiei negociate între state ºi acceptate social – demonstraþia lui Jervis
este elocventã în acest sens.
Apropierea dintre ªcoala englezã ºi constructivism, idee deja discutatã în lucrare,
poate fi de asemenea susþinutã. Reiau aici ideea „echilibrului dinamic” care ar trebui
sã caracterizeze „ordinea internaþionalã”, presupusã a fi în acord cu concepþia gene-
ralã a ªcolii engleze, ºi voi încerca sã descopãr în aceste circumstanþe semnificaþia
regimului în termenii problemei agent-structurã. Multitudinea de contacte ºi de
regimuri dintre cele douã superputeri de la sfârºitul epocii bipolare (este suficient sã
ne gândim la acordurile cu privire la forþele nucleare sau convenþionale) au stabilizat
în mod clar situaþia extrem de confuzã din epocã ºi au fost unul dintre cele mai

85. A. Hasenclever, P. Mayer, V. Rittberger (2000), „Integrating Theories of International

Regimes”, pp. 19-25.
128 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

puternice argumente în schimbarea ideilor confruntaþionale. Rãspunzând întrebãrii

lui Hasenclever, Mayer ºi Rittberger cu privire la raporturile cu mediul, este clar cã,
interpretate conform logicii ªcolii engleze, regimurile în cauzã au fost constituite
pentru conservarea ordinii bipolare ºi au fost un instrument în gestionarea momentului
renunþãrii la ea, fiind folosite ºi în definirea noii formule internaþionale. Agentul
ºi structura socialã s-ar afla, în conformitate cu asumpþiile abordãrii groþiene
(amendate mai sus) ºi ale constructivismului, într-o relaþie de codeterminare.
Regimurile sunt astfel un element important al definirii ordinii internaþionale.
Potrivit lui Oran Young, prin cercetarea regimurilor se poate diferenþia între
ordinea spontanã, cea negociatã ºi cea impusã 86. Considerând, dupã cum am
arãtat mai sus, cã regimurile au origini diferite, Young continuã cercetarea acestor
instituþii prin a urmãri ºi dinamica lor, afirmând c㠄regimurile internaþionale nu
devin constructe statice nici mãcar dupã ce sunt pe deplin articulate”87. Cauzele
acestor transformãri sunt gãsite de Young în contradicþiile interne ale regimurilor,
în schimbarea structurii de putere la nivelul sistemului internaþional sau în
impactul unor forþe exogene regimului 88.
Se poate observa cã, deºi insistã asupra caracterului social al regimului,
numindu-le „constructe sociale” sau „structuri sociale”, cauzele de acest ordin nu
sunt identificate de Young între cele care au potenþial transformator pentru aceste
instituþii. Cu alte cuvinte, Young nu se referã la ideile actorilor, la relaþiile dintre
ei º.a.m.d. pentru a discuta schimbarea regimurilor. Dintre factorii pe care îi ia
în considerare, doar puterea are o dimensiune socialã, dar Young se referã la
structurarea puterii ºi nu la dimensiunea relaþionalã a acesteia. O abordare de
ordin social a regimurilor (constructivistã) se întâlneºte, dupã cum am arãtat, în
unele dintre teoriile actuale asupra regimurilor.
Pãstrând însã ideea transformãrii regimurilor, chiar dacã sunt de pãrere cã
existã mai multe tipuri de cauze decât cele identificate de Oran Young, voi afirma
ºi cã ele permit o lãrgire a modalitãþilor de înþelegere ºi gestionare a securitãþii
internaþionale. Câteva elemente sunt de naturã a susþine o asemenea afirmaþie.
Prima dintre ele este bazatã pe faptul cã, urmãrind simultan mai multe interese,
statele construiesc o multitudine de regimuri, cu obiective diferite. Pe baza
raþionalitãþii presupuse a statelor, se poate spune cã eforturile se conjugã, urmarea
fiind cã regimurile interacþioneazã unele cu altele, susþinându-se sau, dimpotrivã,
subminându-se reciproc.

86. Trebuie notat faptul cã Young foloseºte termenul de „ordine internaþional㔠într-un sens uºor
diferit de cel uzual, al ªcolii engleze. Chiar dacã nu oferã prea multe amãnunte, se observã
cã, în viziunea lui Young, mai multe „ordini” coexistã, definind relaþiile internaþionale
într-o manierã pluralã.
87. Oran R. Young (1982), „Regime Dynamics: The Rise and Fall of International Regimes”,
în International Organization, 36 (2), p. 290.
88. Ibidem, pp. 291-295.
 GESTIONAREA SECURITÃÞII INTERNAÞIONALE 129

În aceastã direcþie, un exemplu este suficient: destinderea din perioada bipolarã

a fost susþinutã de cel puþin douã tipuri de regimuri – unele erau destinate controlãrii
cursei înarmãrii nucleare, altele erau destinate forþelor convenþionale. Prin adãugarea
în aceastã ecuaþie a unor mecanisme politice, cum ar fi CSCE/OSCE 89, putem
spune cã statele erau conºtiente în negocierea fiecãrui aranjament de rezultatele
concrete ale celor precedente ºi încercau sã-ºi maximizeze câºtigurile/minimizeze
pierderile prin noile acorduri. Securitatea actorilor a fost gânditã la nivel global
pentru marii jucãtori, regional pentru cei minori, întregul ansamblu fiind destinat
a rãspunde, la mai multe niveluri, preocupãrilor statelor în domeniu, dar creând
totodatã noi teme de discuþie. Urmãrind doar acest exemplu, putem observa cã o
asemenea colecþie de regimuri are darul de a obliga statele în a-ºi reconsidera în
permanenþã interesele, fiind mai mult sau mai puþin obligate sã ia poziþie faþã de
temele introduse în discuþie de alþi participanþi.
Un al doilea element de naturã a susþine afirmaþia de mai sus este generat de
relativa uniformizare normativã. Spaþiul normativ al relaþiilor internaþionale (chiar
mai larg, transfrontaliere) este în plinã schimbare, existând numeroºi autori care
vorbesc, de exemplu, despre un regim al drepturilor omului, de naturã a formula
relaþii de putere ºi politici în domeniul securitãþii.
Noile direcþii de cercetare a regimurilor sunt completate ºi de o multiplicare
a actorilor implicaþi în construirea regimurilor. Am amintit deja în acest sens de
studierea „regimurilor transfrontaliere” sau de formarea unor „comunitãþi episte-
mice”. Chiar dacã nu voi insista pe impactul unor asemenea formule în gestiona-
rea securitãþii internaþionale, voi remarca totuºi faptul cã perspectiva raþionalistã
ºi statocentricã a tradiþiei groþiene începe sã devinã, cel puþin pentru unii cer-
cetãtori, neîncãpãtoare pentru a cuprinde întreaga realitate socialã a regimurilor.
Dupã cum voi arãta într-o secþiune ulterioarã, regimurile de securitate au fost de
naturã a contribui la stabilitatea internaþionalã în epoca post-Rãzboi Rece, fiind
însã totodatã supuse presiunilor în direcþia schimbãrii ºi adaptãrii lor politice ºi
epistemice.

89. Mãsura în care CSCE/OSCE ar fi un regim de securitate este cel puþin discutabilã,
problema cea mai importantã din acest punct de vedere fiind obiectivele foarte diferite
urmãrite de participanþi, mai ales de cei doi mari poli de putere din momentul constituirii.
Uniunea Sovieticã dorea mai ales garantarea frontierelor postbelice, pe când Statele
Unite îºi concentrau eforturile în direcþia constituirii unor mecanisme internaþionale care
sã permitã abordarea internaþionalã, într-un cadru instituþional, a problematicii dreptu-
rilor omului. Vezi, în acest sens, R.-S. Ungureanu (2006d), „Regimuri de securitate”,
pp. 241-242.
130 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

Constructivismul: comunitatea de securitate

Termenul de „comunitate de securitate” a fost introdus în 1957 printr-o cercetare

condusã de Karl Deutsch. Potrivit acestei prime definiþii, el se referã la un grup
de entitãþi politice care nutresc o „realã convingere cã membrii comunitãþii nu vor
lupta fizic unii cu alþii, ci îºi vor rezolva disputele într-un alt mod”90. Comunitatea
de securitate este fondatã pe încrederea care existã între membrii acesteia, excluzând
violenþa dintre ei. Se observã cã, spre deosebire de toate celelalte instituþii ale
securitãþii internaþionale, în comunitatea de securitate nu raþionalitatea actorilor
este fundamentalã pentru funcþionarea sa, ci un afect ce ar caracteriza relaþiile
dintre unitãþi politice – membrii acesteia resping din principiu utilizarea mijloacelor
violente pentru reglementarea diferendelor dintre ei.
Deutsch ºi colaboratorii sãi diferenþiazã între douã tipuri de comunitãþi de
securitate. Cele amalgamate sunt cele care se transformã într-o unitate mai largã,
putând genera construirea unor state federale, iar în cele pluraliste unitãþile îºi
pãstreazã independenþa una faþã de alta. Formarea lor este explicatã prin integrare,
adicã prin „atingerea, într-un teritoriu, a unui «sens al comunitãþii» ºi a instituþiilor
ºi practicilor suficient de puternice ºi de larg rãspândite pentru a asigura, pentru
o «lungã» perioadã de timp, aºteptãri întemeiate cu privire la «schimbãrile paºnice»
printre membrii sãi”91.
Din punct de vedere spaþial, comunitatea de securitate identificatã de echipa lui
Deutsch este una care grupeazã statele din regiunea atlanticã ºi a Mãrii Nordului, plus
vecinii lor. Datã fiind perioada în care este apãrutã cartea – a Rãzboiului Rece – în
mod evident sunt excluse din componenþa sa þãrile aflate sub hegemonie sovieticã.
Procesul de integrare a acestor state este urmãrit prin câteva condiþii precum
creºterea comunicãrii sociale ºi a mobilitãþii persoanelor, a legãturilor economice
ºi a varietãþii relaþiilor transfrontaliere. Teoretic, Deutsch îºi fundamenteazã
cercetarea pe idei liberale92, iar din punct de vedere metodologic aceasta este
condusã potrivit prescripþiilor behavioriste.
Studierea integrãrii a fost fãcutã ºi din alte perspective. În acest sens, trebuie
amintitã celebra lucrare a lui Ernst B. Haas, The Uniting of Europe: Political, Social,
and Economic Forces, 1950-1957, a cãrei primã ediþie a apãrut în 1958, la numai

90. Karl W. Deutsch, Sidney A. Burrell, Robert A. Kann, Maurice Lee, Jr., Martin Lichterman,
Raymond E. Lindgren, Francis L. Loewenheim, Richard W. Van Wagenen (1957), Political
Community and the North Atlantic Area. International Organization in the Light of
Historical Experience, Princeton University Press, Princeton, NJ, p. 5.
91. Ibidem.
92. R. Jackson, G. Sørensen (1999), Introduction to International Relations, Oxford University
Press, Oxford, p. 111. Cei doi autori îl vãd pe Deutsch drept un reprezentant al libera-
lismului sociologic.
 GESTIONAREA SECURITÃÞII INTERNAÞIONALE 131

un an dupã studiul condus de Deutsch. Înscris în tradiþia weberianã, Haas este

considerat un reprezentant al curentului neofuncþionalist. În discuþia fãcutã asupra
dimensiunii politice a noþiunii, Haas considerã cã integrarea este vãzut㠄nu
drept o condiþie, ci ca un proces, a cãrui conceptualizare se bazeazã pe perceperea
intereselor ºi valorilor de cãtre actorii participanþi la proces”93. O diferenþã
importantã faþã de conceptul lui Deutsch se poate observa urmãrindu-i definiþia,
integrarea politicã fiind, potrivit lui Haas, „procesul prin care actori politici din
mai multe cadre naþionale distincte sunt convinºi sã-ºi schimbe loialitãþile, aºteptã-
rile ºi activitãþile politice cãtre un nou centru, ale cãrui instituþii deþin sau reclamã
jurisdicþia asupra statelor naþionale preexistente”94. Voi discuta ulterior câteva
dintre cele mai semnificative implicaþii ale acestor douã abordãri.
Conceptul de „comunitate de securitate” a cãzut practic în uitare timp de
decenii, fiind relansat, de pe poziþii constructiviste de aceastã datã, de Emanuel
Adler ºi Michael Barnett într-un studiu apãrut în 1998. Pentru cei doi autori, în
forma sa pluralistã aceastã instituþie este definitã drept „o regiune transnaþionalã
compusã din state suverane, ale cãror popoare menþin aºteptãri întemeiate asupra
schimbãrilor paºnice”95.
Voi remarca mai întâi douã diferenþe importante dintre abordarea lui Deutsch
ºi cea a lui Adler ºi Barnett, aºa cum apar ele chiar din definiþii. Pentru Deutsch,
membrii unei comunitãþi de securitate sunt entitãþile politice; pentru Adler ºi Barnett,
acestea sunt doar componenþii nominali, cei reali fiind popoarele acestora – ele
au aºteptãri. În prima abordare, instituþia era identificatã ca fiind, mai mult sau mai
puþin, contiguã geografic (Atlanticul nu poate fi privit ca o barierã în acest sens,
dat fiind faptul cã nici un stat riveran nu era inclus în sfera de influenþã comunistã);
în cea de-a doua, ea este una transnaþionalã, cei doi autori amintind de posibilitatea
înþelegerii integrãrii unor state precum Israelul sau Australia în comunitatea de
securitate occidentalã96. Faptul este posibil prin prisma perspectivei constructiviste
folosite, determinante pentru definirea acestei instituþii fiind nu atât schimburile
(cum propune Deutsch), ci înþelesurile ºi valorile împãrtãºite de societãþile în cauzã97.
În funcþie de natura legãturilor dintre state, Adler ºi Barnett diferenþiazã între
„comunitãþi de securitate slab conectate” ºi „strâns conectate” (loosely ºi, respectiv,

93. Ernst B. Haas (1968), The Uniting of Europe: Political, Social, and Economic Forces,
1950-1957, Stanford University Press, Stanford, CA, p. 11. Subliniere în original.
94. Ibidem, p. 16.
95. Emanuel Adler, Michael Barnett (1998), „A Framework for the Study of Security
Communities”, în Emanuel Adler, Michael Barnett (eds.), Security Communities, Cambridge
University Press, Cambridge, p. 30.
96. Ibidem, p. 33.
97. Am tratat definirea ºi abordarea comunitãþilor de securitate în Radu-Sebastian Ungureanu
(2006e), „Comunitãþi de securitate”, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu (coord.),
Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi. Lucrarea de faþã reia câteva dintre
elementele cele mai importante ale acestui capitol.
132 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

tightly coupled security communities). În prima situaþie, statele membre respectã

definiþia acestei instituþii; în a doua, ele îndeplinesc douã condiþii suplimentare:
formeazã o societate ai cãrei membri îºi acordã ajutor reciproc, construind
aranjamente colective, ºi au un sistem de reguli ce le apropie de o formulã de
guvernare postsuveranã 98. Trei caracteristici sunt definitorii pentru o comunitate:
împãrtãºirea de cãtre membrii sãi a unor identitãþi, valori ºi înþelesuri; multitu-
dinea ºi varietatea de relaþii directe; atitudinea bazatã pe reciprocitate, exprimând
interese pe termen lung ºi chiar altruism, ce derivã din cunoaºterea reciprocã, ºi
evidenþiind sentimente precum cel al datoriei ºi al responsabilitãþii99. Tocmai în
aceastã reciprocitate difuzã, explicã cei doi autori, poate fi gãsitã diferenþa
specificã între comunitate ºi o simplã asociere, caracterizatã de o reciprocitate
imediatã. Comunitatea de securitate poate ieºi astfel din cadrele interacþiunii
interstatale100.
În formularea unui cadru de analizã a apariþiei unei comunitãþi de securitate,
Adler ºi Barnett descriu un proces în trei secvenþe majore. În prima dintre ele,
cauze externe precum schimbãrile tehnologice ori ameninþãrile comune cu care se
confruntã determinã un grup de state sã îºi apropie ºi sã-ºi coordoneze politicile
de securitate, eventual formând alianþe, dar ºi sã dezvolte din ce în ce mai multe
interacþiuni, pe toate planurile, din cauza schimbãrii modului în care actorii inter-
preteazã realitatea socialã. Efectul cel mai important este reducerea suspiciunii
reciproce101. Se poate observa faptul cã în aceastã parte cei doi autori presupun o
logicã a relaþiilor internaþionale similarã celei neoliberale, într-un mix al formu-
lelor sale sociologice ºi instituþionaliste.
În cea de-a doua secvenþã, în care Adler ºi Barnett studiazã factorii care duc
la formarea ºi dezvoltarea încrederii reciproce ºi a identitãþii colective, este cea în
care devine vizibilã orientarea lor constructivistã. Ei apeleazã în acest sens atât la
structuri sociale, precum puterea ºi cunoaºterea, cât ºi la procese cum ar fi
tranzacþiile, organizaþiile ºi învãþarea socialã. Ei presupun astfel cã existã o
permanentã relaþie de transformare reciprocã a celor doi termeni ai binomului
agent-structurã. Încrederea ºi identitatea comunã sunt construite social ºi devin
elemente definitorii ale raporturilor dintre membrii comunitãþii 102.
În cea de-a treia secvenþã se formeazã încrederea (cãreia Adler ºi Barnett îi
dau o frumoasã definiþie: „a crede în pofida incertitudinii” 103) ºi o identitate
colectivã transnaþionalã. Distincþia dintre comunitãþile de securitate slab conectate
ºi cele strâns conectate este potenþatã prin modul în care se raporteazã unul la

98. E. Adler, M. Barnett (1998), „A Framework for the Study of Security Communities”, p. 30.
99. Ibidem, p. 31.
100.Ibidem, pp. 31-33.
101. Ibidem, pp. 37-39.
102.Ibidem, pp. 39-45.
103.Ibidem, p. 46.
 GESTIONAREA SECURITÃÞII INTERNAÞIONALE 133

celãlalt ºi popoarele statelor componente, în cazul din urmã dezvoltând o identitate

ce se genereazã chiar din comunitate, la un nivel supranaþional 104.
Adler ºi Barnett propun ºi un model euristic pentru cercetarea dezvoltãrii
comunitãþilor de securitate, alcãtuit din trei faze importante – de formare, de
afirmare ºi faza matur㠖, fiecare cu proprii indicatori. Factori precum o ame-
ninþare comunã sau încercãri de a scãdea costurile trnzacþiilor ori încurajarea
schimburilor pot acþiona ca declanºatori ai unei astfel de instituþii, la sfârºitul
primei faze putându-se constata o instituþionalizare în creºtere a relaþiilor, interese
comune etc., toate de naturã sã contribuie la imaginarea unui viitor comun.
Puterea este un ingredient necesar al dezvoltãrii unei comunitãþi de securitate,
fiind nevoie ca un stat/grup de state capabil sã acþioneze ca stabilizator ºi sã preia
iniþiativa în acest sens105.
În cea de-a doua fazã existã o interacþiune crescutã între statele ºi societãþile
comunitãþii în discuþie, o mare varietate de reþele fiind produse de – ºi producând –
instituþii ºi organizaþii internaþionale. Rezultatul acestora este încrederea reciprocã,
întrucât este din ce în ce mai dificil sã fie invocate mijloacele violente pentru
rezolvarea diferendelor, schimbându-se astfel modul în care statele componente
definesc ameninþãrile ºi îºi gestioneazã problemele de securitate 106.
Pentru faza „matur㔠se pot folosi, afirmã cei doi, indicatori precum accentul
pe abordãrile multilaterale, slãbirea supravegherii frontirelor, schimbarea planurilor
militare („cel mai rãu scenariu” nu mai cuprinde situaþiile de atac reciproc),
definirea comunã a ameninþãrilor, precum ºi schimbarea practicilor discursive ºi
normative, adoptându-se la nivelul statelor cele ale comunitãþii. Ca diferenþã între
cele douã tipuri, în comunitãþile de securitate strâns legate apar ºi abordãri bazate
pe securitatea cooperativã ºi colectivã, un nivel înalt al integrãrii militare,
coordonare politicã pentru gestionarea ameninþãrilor din interior, miºcarea liberã
a persoanelor, internaþionalizarea autoritãþii ºi o expansiune ºi unificare a normelor
la nivelurile naþional, transnaþional ºi supranaþional107.
Dezintegrarea este, de asemenea, o fazã luatã în considerare. Experienþa
sfârºitului Rãzboiului Rece este, pentru Adler ºi Barnett, elocventã pentru modul
în care s-au demantelat comunitãþi politice datoritã acþiunii unor factori interni ºi
externi – forþe similare celor care au dus la formarea unei asemenea instituþii pot
duce ºi la desfiinþarea ei, marcatã mai ales prin pierderea încrederii reciproce.
Dovada ultimã a încetãrii existenþei sale este rãzboiul108.
În acest punct al discuþiei deschid o parantezã în interiorul cãreia îmi voi
exprima dezacordul faþã de poziþia adoptatã de Adler ºi Barnett în privinþa

104. Ibidem, pp. 45-48.

105. Ibidem, pp. 50-53.
106. Ibidem, pp. 53-55.
107. Ibidem, pp. 55-57.
108. Ibidem, pp. 57-58.
134 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

dezintegrãrii unei comunitãþi de securitate. Logica procesualã (aproape „organi-

cist㔠– comunitãþile de securitate se nasc, trãiesc ºi mor) îi obligã pe cei doi
autori sã ia în considerare ºi o asemenea posibilitate. Exemplul pe care-l dau este
însã nepotrivit, în condiþiile în care una dintre criticile cele mai puternice cu
privire la existenþa comunitãþilor de securitate este faptul cã nu existã, istoric,
decât un singur exemplu clar conturat – cel al democraþiilor stabile ºi prospere din
epoca postbelicã. În acest caz unic nu existã nici o indiciu cu privire la posibi-
litatea punerii sub semnul întrebãrii a raporturilor exclusiv paºnice dintre aceste
state ºi societãþi.
Adler ºi Barnett comit, din punctul meu de vedere, douã erori de ordin
epistemologic. Mai întâi, faptul cã dezintegrarea luatã în considerare se referã la
comunitãþi amalgamate, pe când toatã discuþia a fost pusã în termenii celor
pluraliste. În al doilea rând, în lumea postbelicã în care au fost identificate aceste
instituþii, Uniunea Sovieticã, Iugoslavia sau statele din Lumea a Treia ce au
cunoscut conflictele intrasocietale nu pot fi considerate, din punctul meu de
vedere, comunitãþi de securitate, fie ele ºi amalgamate. Luând în considerare doar
istoria relaþiilor ruso-ucrainiene sau sârbo-croate, nimic nu îndreptãþeºte ipoteza
cã aceste societãþi ar fi exclus vreodatã din convingere violenþa dintre ele în lipsa
acþiunii unei puteri centrale constrângãtoare. Concepþia constructivistã face dis-
tincþia dintre stat ºi societate, care ar presupune cã în asemenea situaþii statul nu
se (mai) confundã cu comunitatea politicã pe care pretinde cã o reprezintã. Pe
scurt, Adler ºi Barnett se referã la dezintegrarea unor comunitãþi politice definite
exclusiv prin stat109 pentru a cerceta modul în care ºi-ar înceta existenþa comu-
nitãþile de securitate pluraliste, fapt pe care îl consider o eroare.
Refãcând, prin prisma observaþiilor de mai sus, situaþia descrisã de cei doi
autori, rãmâne, fireºte, posibilitatea ca o comunitate de securitate pluralistã sã se
destrame. În lipsa oricãrui indiciu, se pot doar imagina cãile unei asemenea
evoluþii. Inversând logica descrisã de Adler ºi Barnett, putem presupune cã,
progresiv, membrii sãi ºi-ar pierde încrederea unii în alþii, ar aloca din ce în ce

109.În opinia mea, ar trebui precizat înþelesul termenului „comunitate politicã”. E.B. Haas, de
exemplu, defineºte comunitatea politicã drept acea situaþie în care, „într-o anumitã
perioadã de timp ºi un spaþiu geografic determinat, anumite grupuri ºi indivizi aratã mai
multã loialitate instituþiilor lor politice centrale decât oricãrei alte autoritãþi politice” –
E.B. Haas (1968), The Uniting of Europe: Political, Social, and Economic Forces,
1950-1957, Stanford University Press, Stanford, CA, p. 5, subliniere în original. Pentru
Andrew Linklater, se poate vorbi despre o comunitate ca fiind una politicã în mãsura în
care îºi doreºte autoguvernarea (self-rule). Andrew Linklater (2005), „Globalization and
the Transformation of Political Community”, în John Baylis, Steve Smith (eds.), The
Globalization of World Politics. An Introduction to International Relations, ediþia a treia,
Oxford University Press, Oxford, p. 710. Este evident faptul cã aceste definiþii nu pot fi
aplicate pentru a caracteriza legãturile dintre grupurile/cetãþenii din Uniunea Sovieticã
sau Iugoslavia în perioada ce a premers destrãmãrii acestor state, alte proiecte statale
cãpãtând prioritate în ochii grupurilor naþionale în faþa celui sovietic ºi, respectiv, iugoslav.
 GESTIONAREA SECURITÃÞII INTERNAÞIONALE 135

mai puþine resurse instituþiilor comune º.a.m.d., astfel încât, la un moment dat,
confruntarea armatã ar reintra în calculele politice.
Revenind la discutarea concepþiei lui Adler ºi Barnett, trebuie remarcat cã, din
punct de vedere teoretic, aceºtia împrumutã în formularea perspectivei lor multe
dintre asumpþiile înaintaºilor intelectuali, dintre care am amintit pe Deutsch ºi pe
Haas. Deutsch este creatorul conceptului de „comunitate de securitate”, dar existenþa
acestei instituþii este luatã mai degrabã ca un dat, ca un fapt exterior statelor în
cauzã. Convingerile sale teoretice, precum ºi modalitãþile de cercetare, nu sunt
împãrtãºite de Adler ºi Barnett. Cei doi sunt, epistemologic ºi metodologic, mai
apropiaþi de opera lui Haas, de orientarea weberianã a acestuia110. În cazul
integrãrii, amintitul studiu al lui Haas asupra situaþiei europene foloseºte o
definiþie care poate fi folositã pentru studierea a ceea ce autorii numesc „o
comunitate de securitate strâns conectatã”. Din punct de vedere explicativ, meritã
menþionatã ideea de procesualitate pe care o foloseºte Haas ºi care nu apare la
Deutsch, idee pe care Adler ºi Barnett o folosesc în comentarea emergenþei unei
comunitãþi transsocietale.
Meritã remarcatã ºi o diferenþã importantã dintre perspectiva lui Haas ºi cea a
lui Adler ºi Barnett. Haas pune în centrul cercetãrii sale procesul de „revãrsare”
(spill-over). Foarte sumar, potrivit acestei explicaþii, succesul cooperãrii în
sectoare tehnice ºi economice îl încurajeazã pe cel în domeniul politic, rolul
fundamental revenind elitelor, care trebuie convinse ºi antrenate în procesul de
integrare. Spre deosebire de Haas, Adler ºi Barnett se concentreazã asupra rolului
normelor ºi valorilor în construirea unei identitãþi comune. Rãmâne însã neclarã
originea acestor norme ºi valori.
Într-un efort de sintezã, Paul Kowert ºi Jeffrey Legro îºi concentreazã atenþia
tocmai asupra acestui aspect ºi identificã în literaturã trei tipuri fundamentale de
explicaþii posibile. În prima categorie sunt grupate cele numite „ecologice”,
apãrute prin raportarea actorilor la mediul social în interiorul cãruia evolueazã,
fiind vorba fie despre o schimbare rapidã ºi dramaticã a acestuia, fie celor
datorate forþei stabilitãþii (a cutumei), fie printr-un ºoc extern suferit de o societate,
de naturã a-i schimba identitatea. Un al doilea tip de explicaþii identificat de
Kowert ºi Legro se referã la procese sociale în care sunt implicaþi actorii. Aici
sunt incluse ipoteze precum difuziunea normelor (datoratã unor reþele transguver-
namentale sau unei moºteniri culturale ori lingvistice comune) ori modul în care
interacþiunea socialã influenþeazã apariþia normelor ºi definirea rolurilor. În fine,
apariþia normelor este pusã pe seama unor procese din interiorul societãþilor,

110. Pentru o privire generalã asupra concepþiei lui Ernst B. Haas ºi a contribuþiei sale la
dezvoltarea Relaþiilor Internaþionale, vezi John Gerard Ruggie, Peter J. Katzenstein,
Robert O. Keohane, Philippe C. Schmitter (2005), „Transformations in World Politics:
The Intellectual Contributions of Ernst B. Haas”, în Annual Review of Political Science,
8, pp. 271-296.
136 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

cercetãrile concentrându-se asupra redefinirii identitãþii, a rolului limbajului sau

chiar a alegerii conºtiente, de orientare strategicã111.
Ca instituþie bazatã pe încredere, comunitatea de securitate, afirmã Adler ºi
Barnett, se dezvoltã cu paºi mici, mai degrabã într-o manierã neintenþionatã de
cãtre decidenþii politici112. Din acest punct de vedere, cei doi autori se apropie de
concepþia lui Haas cu privire la „revãrsare”, chiar dacã existã o nuanþã diferitã.
ªi pentru Haas procesul de integrare are loc într-o manierã continuã, dar este în
permanenþã conºtientizat, pe când la Adler ºi Barnett încrederea este constatatã la
un moment dat. Extinderea cooperãrii se produce datoritã evoluþiei înþelegerii modului
de construire a unui sistem de securitate mai bun, fiecare participant cãutând
rãspunsuri la propriile probleme în acele mecanisme care au dat deja rezultate.
Aº observa ºi faptul cã observaþia potrivit cãreia o comunitate de securitate se
dezvoltã într-o mod neintenþionat este mai cu seamã adevãratã pentru momentul
apariþiei. În ceea ce priveºte lãrgirea unei asemenea grupãri nonviolente de state,
chiar Emanuel Adler lanseazã termenul de „instituþie de construire a comunitãþilor
de securitate”. Modul în care statele postsovietice sau noile democraþii din estul
Europei au fost îndemnate sã ia în considerare practicile de depãºire a fricii ºi
neîncrederii reciproce prin intermediul OSCE a fost în mod clar orientat conºtient
de acest scop113. Programul Parteneriat pentru Pace al NATO este un alt exemplu în
acest sens. Studiind orientarea ºi presiunea fãcutã asupra statelor din regiunea
balcanicã, Emilian Kavalski cerceteazã posibilitatea ca noii membri dornici sã aparþinã
unui mediu anarhic nonviolent sunt supuºi din exterior unui proces de învãþare,
internalizarea normelor fãcându-se într-un stadiu ulterior 114. Instituþiilor inter-
naþionale li se identificã astfel o misiune educativã, în direcþia formãrii de membri
paºnici ai comunitãþii internaþionale. Rolul factorilor externi în redefinirea securitãþii
în Europa de Sud-Est va fi discutat mai pe larg într-o secþiune ulterioarã a lucrãrii.
Procesul de învãþare se aflã în centrul cercetãrii coordonate de Adler ºi Barnett,
rolul sãu fiind sintetizat de aceºtia ca „parte a difuziunii normelor între þãri ºi în
promovarea unor noi definiþii ale securitãþii, dezvoltare a identitãþilor colective ºi
chiar o redefinire a regiunilor”115. Datã fiind definiþia învãþãrii, ca „proces activ

111. P. Kowert, J. Legro (1996), „Norms, Identity, and Theirs Limits”, în Peter J. Katzenstein
(ed.), The Culture of National Security: Norms and Identity in World Politics, Columbia
University Press, New York, pp. 469-483.
112. Michael Barnett, Emanuel Adler (1998), „Studying Security Communities in Theory,
Comparison, and History”, în Emanuel Adler, Michael Barnett (eds.), Security Communities,
Cambridge University Press, Cambridge, pp. 414-416.
113. Emanuel Adler (1998), „Seeds of Peaceful Change: The OSCE’s Security Community-
-Building Model”, în Emanuel Adler, Michael Barnett (eds.), Security Communities,
Cambridge University Press, Cambridge.
114. Emilian R. Kavalski (2003), „The International Socialization of the Balkans”, în The
Review of International Affairs, 2 (4), pp. 71-88.
115. M. Barnett, E. Adler (1998), „Studying Security Communities...”, p. 422.
 GESTIONAREA SECURITÃÞII INTERNAÞIONALE 137

de redefinire ºi reinterpretare a realitãþii pe baza unei noi cunoaºteri cauzale ºi

normative”116, precum ºi consideraþiile cu privire la intenþionalitatea sa, se poate
trage concluzia cã avem de-a face, de fapt, cu douã tipuri de învãþare, în funcþie
de modul în care agentul se raporteazã la instituþie. Putem avea, mai întâi, o
învãþare în interiorul comunitãþii de securitate, în care subiectul este simultan ºi
obiectul acestui proces (statele, sau mai exact societãþile, se educã reciproc). În al
doilea rând, existã o învãþare în exteriorul comunitãþii, în care cele douã pãrþi
sunt clar definite, ºi prin care noi membri sunt racolaþi ºi determinaþi sã îºi
însuºeascã ºi sã deprindã acele practici, atitudini ºi comportamente de naturã a
asigura respingerea violenþei interstatale.
În dezvoltarea identitãþii colective, rolul fundamental aparþine elitelor. La nivel
politic, afirmã Adler ºi Barnett, decidenþii fundamenteazã aceastã perspectivã în
interese materiale, schimbãrile cunoscute în cadrul modelelor de interacþiune
ducând la una de nivel identitar. Folosirea în discursul public a unei întregi
mitologii politice construite pe „noi” de cãtre o elitã intelectualã ce-ºi asumã un
rol epistemic transnaþional poate constitui un impuls pentru factorii politici sã
schimbe practicile din domeniul securitãþii. Organizaþiile internaþionale construite
pe logica unei securitãþi împãrtãºite de cãtre toþi participanþii pot oferi propriile
input-uri în susþinerea acestei perspective 117. Sã notãm faptul cã aceastã ipotezã
este coerentã cu poziþia constructivistã faþã de rolul organizaþiilor internaþionale,
notatã mai sus în lucrare.
Construirea unei identitãþi comune mai multor societãþi se loveºte de un proces
contrar, de apãrare a particularismelor118. Pentru Adler ºi Barnett, rezistenþa în
faþa cerinþei de transfer de loialitate presupusã de constituirea unei comunitãþi de
securitate (mai ales, pot adãuga, a uneia strâns conectate) este mai micã ºi poate
fi depãºitã mai uºor în fazele timpurii ale procesului de forjare a instituþiei,
costurile crescând în cazul dezvoltãrilor ulterioare119.
Permanentul conflict valoric ºi identitar din interiorul unei comunitãþi de
securitate pare a fi cel mai mare pericol la adresa perpetuãrii existenþei sale.
Societãþile, oricât de strâns legate, au o viaþã afectivã proprie, care poate afecta
la un moment dat aºteptãrile faþã de comunitatea mai largã. Adler ºi Barnett
postuleazã aceastã posibilitate din momentul în care afirmã cã ar exista o fazã a
disoluþiei acestei instituþii. Lipsa de claritate cu privire la originea normelor, la

116. Ibidem.
117. Ibidem, pp. 426-428.
118. Teoriile globalizãrii au consacrat în acest sens termenul „localizare” ºi au propus, pentru
surprinderea complementaritãþii acestor douã procese, pe cel de „glocalizare”. Vezi, de
exemplu, David Held, Anthony McGrew, David Goldblatt, Jonathan Perraton (2004),
Transformãri globale. Politicã, economie ºi culturã, Polirom, Iaºi, sau Ionuþ Apahideanu
(2006), „Globalizarea între concept ºi realitatea desemnatã”, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian
Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale.
119. M. Barnett, E. Adler (1998), „Studying Security Communities...”, p. 427.
138 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

stabilitatea lor, la modul în care se conjugã etc., de care vorbesc Kowert ºi Legro,
poate impieta asupra funcþionalitãþii sale. Fãrã a relua aici criticile cele mai
frecvente aduse teoriei comunitãþilor de securitate120, voi afirma cã aceastã
perspectivã este prin sine limitatã, întrucât se bazeazã doar pe latura ideaticã a
explicaþiei constructiviste, excluzând-o pe cea materialã. Spre deosebire atât de
autorii grupaþi de regulã sub eticheta de „cognitiviºti radicali”, cât ºi de cei care
studiazã doar realitãþile materiale ale interacþiunii, consider cã cele douã categorii
de factori se completeazã. În alþi termeni, nu trebuie sã alegem dacã actorii au fie
interese, fie identitãþi, cãci putem considera cã le au pe ambele, ci, mai important,
cã existã o continuã evoluþie a acestora, care se împletesc în permanenþã. Dacã
este adevãrat cã nu existã garanþii cu privire la continuitatea existenþei unei
comunitãþi de securitate (ce ar putea fi definitiv în social?), am discutat deja
faptul cã nu existã nici indicii cu privire la interesele actorilor în destrãmarea unei
asemenea instituþii prin reconsiderarea atitudinii cu privire la utilizarea violenþei
faþã de ceilalþi membri.
O sã mai fac o observaþie în aceeaºi direcþie: viaþa afectivã a unei societãþi,
încrederea pe care o manifestã etc. sunt relativ greu de cercetat. Utilizarea violenþei
este însã apanajul statelor – instrumente raþionale ale acestora –, mai ales dacã
luãm în considerare faptul cã singura comunitate de securitate clar definitã este
cea a democraþiilor occidentale postbelice, state stabile, fãrã probleme de contestare
a acestui monopol asupra forþei armate. O cale lungã desparte însã transformarea
unei eventuale nemulþumiri sociale în conflict militar, mai ales în asemenea state.
În plus, o comunitate de securitate este dublatã de o întreagã colecþie de aranjamente
de naturã a-i susþine scopurile fundamentale, precum legãturile economice, regimurile

120. Cele mai importante critici pot fi împãrþite în trei categorii majore. Mai întâi sunt cele care
se referã la modul în care înþeleg statele sã se comporte în condiþiile anarhiei, observate de
autori precum Al. Wendt sau B. Buzan. B. Buzan (1983), People, States, and Fear. The
National Security Problem in International Relations, Wheatsheaf, Brighton, pp. 93-101,
A. Wendt (1999), Social Theory of International Politics, Cambridge University Press,
Cambridge, pp. 246-312 (capitolul 6, „Three Cultures of Anarchy”). A doua categorie ar
fi cea care cuprinde explicaþii de tipul celei vehiculate în cursul dezbaterii dintre John Mueller
ºi Carl Kaysen, de la sfârºitul epocii bipolare, ce are în vedere abandonarea de cãtre
statele occidentale a violenþei dintre ele în perioada postbelicã pe baza unor argumente
realiste (ca umbrela de securitate americanã) ºi liberale (precum influenþa tehnologiilor
sau costurile conflictului). Atitudinii optimiste exprimate de John Mueller (1989), Retreat
from Doomsday: The Obsolescence of Major War, Basic Books, New York, îi rãspunde
Kaysen – Carl Kaysen (1990), „Is War Obsolete? A Review Essay”, în International Security,
14 (4), pp. 42-64. A treia categorie de observaþii ar fi cele la adresa fundamentelor
constructiviste ale teoriei, având în vedere, de exemplu, stabilitatea normelor, eventualele
conflicte dintre acestea, dinamica lor º.a.m.d. – P. Kowert, J. Legro (1996), „Norms,
Identity, and Theirs Limits”, în Peter J. Katzenstein (ed.), The Culture of National
Security: Norms and Identity in World Politics, Columbia University Press, New York,
pp. 483-495. Am comentat cele mai frecvente critici aduse teoriei comunitãþilor de securitate
în R.-S. Ungureanu (2006e), „Comunitãþi de securitate”, pp. 252-254.
 GESTIONAREA SECURITÃÞII INTERNAÞIONALE 139

din toate domeniile, comunitãþile transnaþionale etc. Chiar afirmând o schimbare

dramaticã a identitãþilor, una la fel de rapidã a intereselor nu þine de raþionalitatea
atribuitã statelor.
Dincolo de asemenea consideraþii, voi conchide afirmând cã, cel puþin la nivel
funcþional, de fapt nici nu este foarte important dacã o comunitate de securitate
existã sau nu, sau care sunt fundamentele sale, câtã vreme statele se comportã ca
ºi cum ar exclude violenþa în raporturile dintre ele, acordând, prin practici,
garanþiile cerute de ceilalþi. Chiar cu o existenþã ºi continuitate discutabile,
instituþia îºi produce efectele.
Acceptând existenþa unui grup de state care exclud din convingere violenþa
dintre ele ºi faptul cã acesta este pus în pericol de conflictul normativ, sunt de
pãrere cã este mult mai plauzibil sã presupunem cã instituþia se va adapta, va
reacþiona la schimbãrile de mediu, va cunoaºte procese de restrângere sau de
lãrgire º.a.m.d., decât cã vor fi abandonate toate identitãþile ºi interesele împãrtãºite
care au fãcut-o posibilã.

Pe baza celor patru logici diferite discutate în capitolul precedent ca având

câte o perspectivã asupra instituþiilor internaþionale, în cel de faþã am încercat sã
identific patru formule de bazã în gestionarea securitãþii. Am arãtat în introducerea
acestei secþiuni faptul cã nu existã o corespondenþã precisã între fiecare orientare
ºi instituþia descrisã, acestea putând fi, de fapt, interpretate din mai multe
perspective. Aceastã idee este în sine coerentã cu perspectiva dinamicã ºi fluidã
asupra relaþiilor internaþionale utilizatã în lucrarea de faþã. Încercarea de a propune
câte o grilã intelectualã pentru fiecare dintre aceste mecanisme a avut rolul de a
clarifica teoretic modul pe care îl propun drept cel mai potrivit în demersul
interpretativ, fãrã a avea pretenþia cã ar fi singurul posibil.
Primul mecanism de gestionare a securitãþii internaþionale pe care l-am discutat
a fost cel al concertului de putere. În cazul sãu, nu am putut identifica un set de
reguli de naturã a-l defini ca instituþie. Din acest motiv l-am privit ca pe o
protoinstituþie, interpretabil în mai multe logici, putând fi vãzut, în funcþie de
opticã, drept o formulã incipientã sau extremã a altor formule. Raþiunea pentru
care am ales sã îl tratez în acest capitol va fi fãcutã, sper, evidentã în cel urmãtor.
Instituþiile fundamentale ale securitãþii internaþionale au fost interpretate în
conformitate cu teoriile în cadrul cãrora sunt de pãrere cã pot fi cel mai bine
tratate. Curentul realist considerã cã statele, fiind constrânse de structura anarhicã
a sistemului, sunt în permanenþã preocupate de modul în care ar putea sã le ameninþe
creºterea puterii unui alt actor. Pentru cercetãtorii ataºaþi acestei perspective, cel
mai potrivit rãspuns pe care statele îl pot da unei asemenea preocupãri permanente
este unul al supravegherii reciproce. Balanþa de putere este astfel consideratã
drept cea mai potrivitã reacþie a entitãþilor politice ce încearcã sã supravieþuiascã
într-o lume plinã de pericole.
140 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

În ceea ce priveºte optica liberalã, balanþa de putere nu ar fi decât un mecanism

periculos, care poate fi uºor scãpat de sub control. Liberalii afirmã cã problemele
ridicate de perceperea intenþiilor celorlalþi ºi a puterii acestora pot fi rezolvate
prin adoptarea unui principiu moral, al condamnãrii oricãrei agresiuni. Securitatea
colectivã este o promisiune comunã, fãcutã de toate statele tuturor, cã vor acþiona
împreunã în cazul în care oricare dintre ele ar fi atacat.
În tradiþia groþianã, statele sunt actori raþionali, care pot gãsi împreunã soluþii
la probleme comune, a cãror rezolvare nu este posibilã individual. Pe baza
raþionalitãþii actorilor, partizanii acestei ºcoli considerã cã statele reuºesc sã-ºi afle
singure interesele, ideea societãþii internaþionale fiind cea care le-ar îndemna sã
gãseascã acele rãspunsuri care sã corespundã preocupãrilor tuturor participanþilor,
indiferent de motivaþia lor. Rãspunsul raþionaliºtilor din aceastã orientare la
problemele dilemei securitãþii se gãseºte în coborârea spiralei neîncrederii. În
regimurile de securitate, raporturile de putere se pãstreazã, dar la niveluri scãzute.
În ceea ce-i priveºte pe constructiviºti, aceºtia îºi propun sã afle cum este
posibil ca, trãind în bine-cunoscutele condiþii de anarhie, sã existe totuºi state
care renunþã pur ºi simplu la opþiunea mijloacelor violente pentru rezolvarea
diferendelor dintre ele. Ei aratã cã rãspunsul trebuie cãutat în încrederea dezvoltatã
între aceºti actori prin interacþiuni. Comunitatea de securitate este un produs
neintenþionat al unei cunoaºteri reciproce îndelungate, în care se dezvoltã interese
ºi identitãþi comune.
Pe baza unor idei constructiviste deja discutate, precum pluralitatea identitãþilor
ºi intereselor actorilor, modul în care se raporteazã la mediu, pe care îl schimbã
prin interacþiunile dintre ei, emit ipoteza cã ºi instituþiile, inclusiv cele dedicate
securitãþii internaþionale, pe care aceºtia le creeazã, cunosc o dinamicã internã.
Fiind însã seturi relativ stabile de reguli, cercetarea schimbãrilor pe care le
cunosc instituþiile ar trebui fãcutã pe intervale mari de timp, în condiþii de relativã
stabilitate.
Problema este ce se întâmplã cu instituþiile în momentele în care lumea se
schimbã extrem de repede, cum este cazul sfârºitului Rãzboiului Rece; consider
cã aceste fracturi marcheazã de fapt un conflict în alegerea grupurilor de reguli cu
care opereazã actorii în raporturile dintre ei, a practicilor socialmente acceptate.
Statele ºi societãþile se gãsesc într-un conflict identitar ºi de interese, a cãror
rezolvare necesitã timp. Datã fiind ipoteza cã agenþii ºi instituþiile s-ar afla într-o
relaþie dinamicã de codeterminare, se ridicã întrebarea definirii schimbãrilor
cunoscute de aceste sisteme de reguli internaþionale.
Capitolul urmãtor, primul al secþiunii de analizã empiricã a lucrãrii, va încerca
sã urmãreascã validitatea ipotezei propuse. În aceastã direcþie, în continuare voi
investiga dinamica pe care au cunoscut-o instituþiile securitãþii internaþionale la
sfârºitul epocii bipolare în urma abandonãrii logicii confruntaþionale în raporturile
dintre cele douã superputeri.
 5. Formarea concertului de putere
post-Rãzboi Rece în Europa de Sud-Est
ºi utilizarea sa în abordarea ameninþãrilor
la adresa securitãþii internaþionale

În lucrarea de faþã intenþionez sã ofer un punct de vedere de inspiraþie constructi-

vistã asupra modului în care poate fi studiatã abordarea instituþionalã a securitãþii
internaþionale. Partea sa conceptualã a fost dedicatã discutãrii conceptelor ºi a celor
mai influente teorii din domeniu. Punctul de vedere adoptat respinge abordãrile
raþionaliste statocentrice în primul rând datoritã imobilismului presupus, iar pe
cele „critice” mai ales datoritã atitudinii militante presupuse în cercetare. Privirea
aruncatã asupra modului în care este înþeleasã statalitatea, cu accent asupra
suveranitãþii, a fost destinatã susþinerii ideii cã înþelesurile acordate sunt variabile,
analitic statul putând fi privit simultan drept obiect de referinþã, sursã a ame-
ninþãrii ºi instrument al securitãþii ce evolueazã într-un mediu care, în afara
momentelor de rupturã, a evenimentelor epocale, este totodatã fluid ºi stabil (de
o consistenþã pe care aº îndrãzni sã o caracterizez drept „vâscoasã”) din punct de
vedere politic ºi ideatic.
În logica lucrãrii, am urmãrit ulterior modul în care este gânditã ºi exercitatã
gestionarea securitãþii internaþionale. În acest sens, m-am concentrat mai întâi
asupra perspectivelor teoretice pe care le consider cele mai semnificative în
problema abordãrii instituþiilor internaþionale. În problematica specificã a secu-
ritãþii am identificat patru tipuri fundamentale de instituþii, fiecare dintre ele fiind
privilegiate de o anume abordare. Teoretic, gândirea realistã accentueazã rolul
balanþei de putere, cea liberal㠖 pe a securitãþii colective, ªcoala englezã oferã
cadrul intelectual necesar pentru analiza regimurilor, iar constructivismul pe cel
necesar analizei comunitãþilor de securitate. O a cincea formulã, a concertului de
putere, a fost interpretatã, din cauza prevederilor sale, puþine ºi extrem de flexibile,
drept o protoinstituþie, ce poate fi, în funcþie de situaþie, consideratã drept o
formã incipientã a celorlalte mecanisme.
Aceastã secþiune are drept obiectiv susþinerea perspectivei constructiviste asupra
modului în care este perceputã ºi negociatã securitatea internaþionalã. Fidel ideii
142 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

de continuã schimbare a mediului internaþional, a capacitãþilor ºi ideilor actorilor,

voi încerca sã ofer o perspectivã mai largã, urmãrind un deceniu de crize într-un
spaþiu sensibil ºi semnificativ atât politic, cât ºi teoretic. Folosind un instrumentar
metodologic considerat adecvat asumpþiilor teoretice constructiviste, discuþia de
mai jos încearcã sã rãspundã simultan constrângerilor claritãþii analitice ºi amplitu-
dinii cerute de orice încercare de sintezã, capabilã sã susþinã fundamentele teoretice
ale întregii lucrãri. În aceastã perspectivã, voi încerca mai întâi în acest capitol sã
urmãresc modul în care a fost schimbatã perspectiva confruntaþionalã a epocii
bipolare cu una a cooperãrii în perioada imediat urmãtoare, vizibilã în modul în
care au fost gestionate crizele din Europa de Sud-Est a anilor ’90, precum ºi
dinamica internã cunoscutã, de concertul de putere constituit în aceste condiþii.

Timp de decenii, pentru Relaþiile Internaþionale ºi, mai ales, pentru subdomeniul
Studiilor de Securitate, Rãzboiul Rece a reprezentat atât mediul de dezvoltare, cât
ºi obiectul preferat de studiu. Sfârºitul acestei epoci a fost probabil primul test
real al noii abordãri academice, teoriile influente în perioada respectivã înregis-
trând un rãsunãtor eºec. ªtiinþific, un întreg domeniu de studiu, subtil împãrþit, în
funcþie de aria preocupãrilor, între kremlinologi, sovietologi sau cercetãtori ai
comunismului comparat, a fost brusc lipsit de obiectul cercetãrii. Dispariþia
acestuia a fost de-a dreptul surprinzãtoare pentru cei care timp de decenii au
formulat perspective teoretice, de multe ori traduse ºi în atitudini politice, de
naturã a acomoda lumea occidentalã cu existenþa bipolarismului ideologic1.
Acest veritabil faliment ºtiinþific, ce i-a atins toate laturile analitice, explicative
ºi predictive, a obligat domeniul ca întreg sã îºi reia investigaþiile. Din acest punct
de vedere, provocarea adresatã de teoriile reflectiviste celor sistemice s-a dovedit
extrem de fertilã intelectual. Constructivismul este una dintre abordãrile nãscute
atunci tocmai din dorinþa de a depãºi incapacitatea perspectivelor dominante în
epocã, cantonate în idei structuraliste imobile, de a suprinde condiþiile în care
apare schimbarea socialã. În acest sens, este suficientã luarea în considerare a
situaþiei neorealismului.
Împotriva asumpþiilor acestui curent cu privire la menþinerea bipolaritãþii,
blocul sovietic s-a dezintegrat. Mai mult chiar, schimbarea nu a rezultat în urma
unui rãzboi generalizat2. În mod cert cea mai dezvoltatã ºi mai influentã teorie a
domeniului, special proiectatã spre a oferi cadrul de gândire cel mai adecvat
pentru discutarea securitãþii internaþionale, aceastã perspectivã nu avea cum sã

1. În acest sens, vezi, de exemplu, Vendulka Kubálková (2001), „Soviet «New Thinking» and
the End of the Cold War: Five Explanations”, în Vendulka Kubálková (ed.), Foreign
Policy in a Constructed World, M.E. Sharpe, Armonk, NY, Londra, pp. 99-103.
2. Rey Koslowski, Friedrich V. Kratochwil (1994), „Understanding Change in International
Politics: The Soviet Empire’s Demise and the International System”, în International
Organization, 48 (2), p. 217.
 FORMAREA CONCERTULUI DE PUTERE POST-RÃZBOI RECE ÎN EUROPA... 143

integreze în spaþiul sãu explicativ uriaºul efort al echipei conduse de Mihail

Gorbaciov începând cu 1985, an în care acesta preia conducerea Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice.
Ocupând funcþia într-un moment de declin al URSS, Gorbaciov a intenþionat
sã ofere condiþiile de naturã sã-i permitã statului sovietic întãrirea poziþiilor interne
ºi internaþionale prin reluarea creºterii economice, relegitimarea în ochii propriilor
cetãþeni ºi o mai bunã administrare. Programul sãu de reforme interne – perestroika,
a restructurãrii economiei, glasnost, a transparenþei, sau cea privind democrati-
zarea ºi întãrirea sistemului politic comunist – a fost completat de una externã
privind securitatea internaþionalã, ce propunea o „nouã gândire” a acesteia 3. În
aceastã ultimã direcþie, cea mai importantã din perspectiva lucrãrii de faþã, Gorbaciov
a propus Occidentului renunþarea la politica de confruntare4. În termenii sãi,
securitatea continentalã trebuia gânditã în termenii „suficienþei rezonabile”; el a
lansat ideea „casei comune europene”5, prin care „o doctrinã a restrângerii sã
înlocuiascã o doctrinã a descurajãrii”6.
Este momentul sã deschid o parantezã cu privire la grila în care a fost
interpretat Gorbaciov în epocã. În analizele inspirate de structuralism, schimbarea
comportamentului politic extern al Uniunii Sovietice – iar „noua gândire” este
exemplul cel mai potrivit – ar fi cauzatã de schimbarea mediului în care aceasta
evolua7. Chiar ºi în aceastã logicã, ce face abstracþie de rolul agenþilor, schimbarea
factorilor sistemici nu este însã uºor de identificat. „[U]nul dintre cele mai impor-
tante fenomene din politica mondialã contemporanã”, dupã cum caracterizeazã
Alexander Wendt „noua gândire” propusã de Gorbaciov8, schimbarea de abordare
nu a fost, afirmã Vendulka Kubálková, înþeleasã de cãtre analiºtii occidentali.
Dacã pentru aceºtia, „noua gândire” nu ar fi reprezentat decât un antonim pentru
una veche, specificã epocii brejneviste, pentru grupul de apropiaþi ai liderului de

3. Edward A. Kolodziej (2007), Securitatea ºi relaþiile internaþionale, Polirom, Iaºi,

pp. 139-145.
4. O discuþie asupra modului în care Gorbaciov ºi echipa sa ºi-au definit ideile ºi le-au
formulat în „noua gândire” poate fi gãsitã în Andrei Grachev (2008), Gorbachev’s
Gamble: Soviet Foreign Policy and the End of the Cold War, Polity Press, Cambridge,
Malden, MA, pp. 43-75.
5. E.A. Kolodziej (2007), Securitatea ºi relaþiile internaþionale, pp. 141-142.
6. Mihail Gorbaciov (1989), „Address Given by Mikhail Gorbachev to the Council of
Europe (Strasbourg, 6 July 1989)”, în ***, Council of Europe - Parliamentary Assembly.
Official Report. Fourty-first ordinary session. 8-12 May and 3-7 July, Volume I, Sittings
1 to 9, 1990, pp. 197-205, apud ***, Centre Virtuel de la Connaissance sur l’Europe,
http://www.ena.lu/address_given_mikhail_gorbachev_council_europe_july_1989-02-11160
(31.07.2010).
7. Vezi, de exemplu, Daniel Deudney, G. John Ikenberry (1991/1992), „The International
Sources of Soviet Change”, în International Security, 16 (3), pp. 74-118.
8. Alexander Wendt (1992), „Anarchy is what States make of It: The Social Construction of
Power Politics”, în International Organization, 46 (2), p. 419.
144 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

la Kremlin înþelesul era mai degrabã orientat spre înþelegerea securitãþii ca o

preocupare faþã de problemele umanitãþii în epoca nuclearã9.
Exemplul nu este singular. „Se intenþiona ca glasnost-ul sã fie o iniþiativã
adresatã muncitorilor sovietici pentru a depãºi absenteismul generat de alcoolism,
de a îmbunãtãþi morala proletarã ºi de a ridica standardele la locul de muncã.
Acestea trebuia sã fie atinse prin încurajarea poporului de a «da glas» (rãdãcina
pentru «glasnost» – «glas» însemnând voce) plângerilor faþã de colegi ºi condu-
cere[-ile întreprinderilor]. În schimb, urma sã îmbunãtãþeascã standardele de
performanþã ale muncitorilor.”10 Kubálková noteazã în continuare cã termenul a
fost tradus în mod forþat drept „deschidere” (openness) ºi interpretat drept semn
al unui proces incipient de democratizare în Uniunea Sovieticã 11.
Cele douã cazuri de mai sus sunt elocvente pentru modul în care Vendulka
Kubálková îºi susþine ipoteza. Din punctul ei de vedere, cercetãtorii occidentali,
mai ales cei americani, au interpretat greºit, în propriile scheme de gândire,
politica echipei gorbacioviste. Kubálková afirmã cã aceºti analiºti nu au reuºit sã
înþeleagã decât în termenii cu care erau familiarizaþi diferenþele dintre modul
sovietic ºi cel occidental de a înþelege politicul ºi de a-l practica.
Voi pãstra aceastã idee constructivistã ºi afirm, în spiritul aceleiaºi poziþii, cã
eºecul neorealimului, teoria dominantã în epocã, de a prezice, constata ºi explica
sfârºitul Rãzboiului Rece este o consecinþã nu numai a considerentelor de ordin
epistemologic, dar ºi cã, prin lipsa de atenþie acordatã contextului, aceastã abordare –
pentru ªcoala de la Miami, din care face parte ºi Vendulka Kubálková, actele de
vorbire (speech acts) sunt interpretabile doar în context – neglijeazã posibilitatea de
a potenþa greºit feluritele acþiuni ale agenþilor politici. Setul de ipoteze epistemologic
simplificatoare s-a transformat într-o eroare metodologicã cu consecinþe grave.

9. Vendulka Kubálková noteazã cã Gorbaciov ºi echipa sa revendicau preluarea termenului

dupã cel lansat de somitãþi precum Bertrand Russell ºi Albert Einstein într-un proiect de
atragere a atenþiei asupra pericolului unei conflagraþii generalizate în epoca nuclearã,
chemând liderii politici la cãutarea unor soluþii paºnice pentru rezolvarea diferendelor, în
ceea ce a constituit miºcarea/conferinþele Pugwash. În acest sens, vezi Bertrand Russell,
Albert Einstein (1955), The Russell-Einstein Manifesto, fãcut public la Londra la 9 iulie 1955,
care poate fi consultat la adresa http://www.pugwash.org/about/manifesto.htm (consultatã
la data de 17.07.2010). Kubálková identificã în total zece înþelesuri diferite ale conceptului
de „nouã gândire” folosite de sovietici. Pe scurt, aceasta ar fi fost totodat㠄nou㔠ca
ideologie, formã de marxism, teorie a Relaþiilor Internaþionale ºi ghid pentru politica
externã. V. Kubálková (2001), „Soviet «New Thinking» ...”, pp. 128-130. Pentru explicaþii
cu privire la înþelesul termenului, aºa cum era vehiculat de echipa gorbaciovistã, vezi ºi
A. Grachev (2008), Gorbachev’s Gamble..., pp. 70-75
10. V. Kubálková (2001), „Soviet «New Thinking»...”, p. 136. Exemplul este elocvent pentru
dificultãþile ridicate de traducerea limbajului marxist-leninist sovietic ºi a nuanþelor sale.
Probabil cã V. Kubálková, educatã în Cehoslovacia în perioada comunistã, a fãcut eforturi
mari pentru a transmite cât se poate de bine termeni ºi înþelesuri cu care ea, se poate
presupune, era mult mai familiarizatã decât colegii sãi din Occident.
11. Ibidem.
 FORMAREA CONCERTULUI DE PUTERE POST-RÃZBOI RECE ÎN EUROPA... 145

Kubálková interpreteazã prãbuºirea URSS în termenii efectelor necalculate ale

politicilor duse de Moscova. În opinia sa, „colapsul Uniunii Sovietice ºi dezinte-
grarea structurii sociale numite Uniunea Sovieticã au fost consecinþe neintenþionate
ale alegerilor raþionale pe care Gorbaciov le-a fãcut (datoritã complexitãþii ºi
multitudinii aranjamentelor sociale pe care le implicau) într-o ordine greºitã sau
prea târziu”12.
Din punctul meu de vedere, explicaþia oferitã de Kubálková suferã de un exces
de simplificare. Nu cred cã existã societate, nici cea sovieticã, a cãrei viaþã
internã sã fie dependentã doar de modul în care liderii politici se raporteazã la o
problemã sau alta. Este cert faptul cã ideile gorbacioviste au constituit un imbold
puternic în direcþia descãtuºãrii ºi verbalizãrii nemulþumirilor populare, dar nu
poate fi singurul factor. Foarte sumar, voi aminti faptul cã am afirmat într-o
secþiune anterioarã cã sunt de acord cu perspectiva care priveºte agenþii ºi structura
drept co-constitutive, ireductibile însã una la alta. Gorbaciov nu poate fi, în nici
un caz, considerat drept singurul agent social din Uniunea Sovieticã, o multitudine
de grupuri, indivizi etc. exersându-ºi în epocã vocaþiile în aceastã direcþie. Agentul
Gorbaciov a produs efecte sociale inclusiv prin reacþiile pe care le-a generat faþã
de structura pe care o reprezenta. Indiferent de intenþiile sale faþã de, sã spunem,
viitorul imperiului sovietic, gesturile au produs efecte ºi în statele-client, acþiunile
rezultate fiind interpretate la Moscova etc. Posturile de agent ºi de structurã sunt,
în multe situaþii, extrem de ambigue, interpretarea urmând a fi fãcutã nu în
funcþie de preferinþele cercetãtorului, ci de situaþia socialã discutatã.
Pe de altã parte, cred cã trebuie pãstratã ideea Vendulkãi Kubálková de a
interpreta poziþiile gorbacioviste în termenii epocii ºi ai spaþiului social în care
acestea au apãrut ºi cãrora le-au fost destinate: „Pentru un constructivist, sugestia
cã Gorbaciov a fost în realitate un democrat ce a dorit sã reformeze Uniunea
Sovieticã ºi de a o face copia unui stat capitalist democratic sau sã renunþe la
marxism pentru a pãstra statutul de superputere al statului sovietic nu are sens” 13.
Este mult mai firesc sã presupunem cã Gorbaciov ºi echipa sa ar fi constatat
falimentul politic al marxism-leninismului în Uniunea Sovieticã ºi al antagonizãrii
Occidentului, dar fãrã sã renunþe la idei de sorginte socialistã sau la a urmãri ca
statul pe care îl conduceau sã ocupe un loc important pe scena internaþionalã 14.
Am insistat în aceastã parte de început a capitolului pe discutarea semnificaþiei
ºi interpretãrii momentului Gorbaciov din douã motive. Primul este dat, în logica
cercetãrii, de definirea condiþiilor sfârºitului Rãzboiului Rece. Al doilea motiv
este de a susþine ideea de evoluþie a instituþiilor securitãþii internaþionale prin

12. Ibidem, p. 141.

13. Ibidem.
14. Este greu de spus care ar fi fost proiectul ideologic ale lui Gorbaciov. În perspectiva
sugeratã de Grachev, ar fi vorba despre o sintezã între socialism ºi democraþie, bazatã pe
„valori democratice universale” – A. Grachev (2008), Gorbachev’s Gamble..., pp. 74-75.
146 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

mecanismul teoretic descris în prima parte a lucrãrii. Voi considera astfel cã

transformãrile cunoscute de Uniunea Sovieticã în ultimii sãi ani ºi modul în care
s-a manifestat în arena internaþionalã au produs efecte în deceniul ce a urmat prin
identitãþile ºi interesele definite ºi negociate în aceastã perioadã. În acest sens,
Rusia anilor ’90 poate fi privitã, cu nuanþele de rigoare, drept moºtenitoarea
Uniunii Sovietice a lui Gorbaciov nu numai în termenii formali ai recunoaºterii,
ci ºi în cei ai identitãþilor ºi intereselor cu care a operat.
Revenind la sfârºitul Rãzboiului Rece, în mod oficial acesta a fost abandonat la
3 decembrie 1989, la întâlnirea de la Malta dintre Mihail Gorbaciov ºi George Bush.
Putând fi considerat o adevãratã rãscruce istoricã, momentul este mai degrabã
convenþional ales, datoritã unei declaraþii în acest sens fãcutã de liderul sovietic15.
Fundalul pe care a fost fãcutã este însã mult mai complex, în descrierea contextului
regãsindu-se nu numai discuþiile dintre cele douã puteri privind raporturile de forþã
ori „noua gândire” strategicã a Moscovei, dar ºi o colecþie întreagã de alte eveni-
mente ºi procese. E greu de fãcut chiar o selecþie a elementelor ce meritã amintite
într-o enumerare oricât de sumarã, putând lua în considerare atât relaþiile dintre
cele douã superputeri, cum ar fi propunerea distrugerii armelor nucleare, întâlnirea
de la Reykjavìk, din 1986, Acordul de la Washington din 1987, discuþiile asupra
retragerii sovietice din Afganistan, negocieri multilaterale, cum ar fi cele care au
dus la semnarea Tratatului asupra Forþelor Convenþionale din Europa sau dizolvarea
Tratatului de la Varºovia, ori deciziile unor actori mai mici, precum decizia
Ungariei de a-ºi deschide frontierele cãtre Occident, ori presiunile sociale, cum ar
fi cele ale germanilor îndreptate cãtre dãrâmarea Zidului ºi, ulterior, reunificare16.

15. „Summitul din Malta este privit de mulþi drept sfârºitul oficial al Rãzboiului Rece, deºi
asupra puþinor lucruri de substanþã au fost convenite acorduri.” Comentariul aparþine BBC
ºi este alãturat, potrivit cerinþelor jurnalistice, relatãrii evenimentului. BBC (2008), „Malta
Summit Ends Cold War”, 3 December 1989, http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/
stories/december/3/newsid_4119000/4119950.stm (31.07.2010). Comentariul este ulterior
desfãºurãrii evenimentului, categoria „On This Day” permiþând accesarea unor informaþii
din arhivã, care însã nu mai pot fi revizuite dupã încadrarea lor la acea categorie, potrivit
politicii postului.
16. Nu este în intenþia mea de oferi o imagine completã asupra circumstanþelor în care a fost
observat/proclamat sfârºitul Rãzboiului Rece, un asemenea demers depãºind cu mult cadrul
lucrãrii de faþã. Pentru o privire istoricã de ansamblu asupra confruntãrii bipolare, vezi, de
exemplu, David S. Painter (1999), The Cold War. An International History, Routledge, Londra,
New York. O sintezã a evoluþiei relaþiilor americano-sovietice în aceastã perioadã, precum
ºi o discuþie din epocã asupra posibilelor implicaþii ale sfârºitului epocii confruntãrii
bipolare poate fi gãsitã în Michael Cox (1990), „From the Truman Doctrine to the Second
Superpower Detente: The Rise and Fall of the Cold War”, în Journal of Peace Research,
27 (1), pp. 25-41. Pentru o abordare criticã a celor mai utilizate explicaþii privitoare la sfârºitul
Rãzboiului Rece ºi a întrebãrilor de ordin metodologic ridicate de acestea, vezi Charles W.
Kegley Jr. (1994), „How Did the Cold War Die? Principles for an Autopsy”, în Mershon
International Studies Review, 38 (1), pp. 11-41. Aspectele relevante strategic sunt prezentate
sumar în E.A. Kolodziej (2007), Securitatea ºi relaþiile internaþionale, pp. 134-145.
 FORMAREA CONCERTULUI DE PUTERE POST-RÃZBOI RECE ÎN EUROPA... 147

Punctarea precisã a datei la care a avut loc sfârºitul confruntãrii bipolare este
o problemã mai puþin relevantã decât înþelegerea modului în care s-a ajuns la
acest punct. Fãrã a detalia acest întreg mecanism, act ce ar putea constitui o
lucrare în sine, mã voi mulþumi sã observ cã, din punct de vedere constructivist,
Rãzboiul Rece s-a terminat cu adevãrat în momentul în care ambele pãrþi au
convenit acest lucru17, ºi nu schimbarea (de altfel, neremarcatã în momentul
respectiv) factorilor sistemici. Declaraþia lui Gorbaciov constituie un fapt impor-
tant, care a fost înregistrat ca atare ºi care a produs efecte sociale, ce obligã
emitentul la adoptarea unor atitudini coerente cu cele spuse, întrucât, potrivit lui
Nicholas Onuf cel puþin, „[v]orbirea este o activitate care are consecinþe nor-
mative”18. Un cadru solemn în care are loc o proclamaþie poate constrânge încã
ºi mai mult vorbitorul. „Cu cât sunt mai formale angajamentele lor, cu atît mai
dificil le vine [agenþilor] sã afirme cã nu au intenþionat sã fie obligaþi de propriile
cuvinte.”19
Chiar dacã, dupã cum am mai arãtat, nu îmi însuºesc integral poziþia episte-
mologicã ºi metodologicã a ºcolii de la Miami, cred cã în aceastã situaþie
observaþia genericã a lui Onuf este validã. În cea de-a doua jumãtate a anilor ’80,
politicile lui Gorbaciov au vizat, chiar ca obiectiv secundar ºi într-o manierã
discutabilã ca intenþionalitate ºi coerenþã, oferirea unei noi identitãþi Uniunii
Sovietice, pe plan intern ºi extern. Dacã avem în vedere doar „noua gândire” în
domeniul relaþiilor de securitate, mai ales prin adresabilitatea sa general umanã
semnalatã de Kubálková20, vom gãsi cã proclamarea terminãrii epocii bipolare se
aflã, de fapt, în logica evenimentelor. În condiþiile în care liderii de la Kremlin
doreau sã transforme Uniunea Sovieticã din adversarã în partenerã a Occidentului,
mai cu seamã a Statelor Unite, pãstrarea unui cadru confruntaþional ar fi ridicat
serioase semne de întrebare cu privire la hotãrârea Moscovei de a urma drumul
pe care chiar ea îl deschisese.
Mai mult spus chiar, scopul fundamental al proclamaþiilor, cum este ºi cea
fãcutã la Malta, este de a oferi celorlalþi actori reperele ideatice la care sã se
raporteze. Orice politicã trebuie sã fie verbalizatã pentru a putea fi interpretatã.

17. John Baylis (2001), „International and Global Security in the post-Cold War Era”, în John
Baylis, Steve Smith (eds.), The Globalization of World Politics. An Introduction to
International Relations, ediþia a treia, Oxford University Press, Oxford, p. 312.
18. Nicholas Onuf (2001), „Speaking of Policy”, în Vendulka Kubálková (ed.), în Foreign
Policy in a Constructed World, M.E. Sharpe, Armonk, NY, Londra, p. 77.
19. Ibidem, p. 85.
20. În acest sens, vezi comentariile de mai sus. În plus faþã de cele afirmate, se poate observa
faptul cã rãdãcinile liberale ºi marxiste ale conceptului sunt greu de diferenþiat în acest caz,
în pofida faptului cã între Russell ºi Einstein, pe de o parte, ºi Gorbaciov, pe de alta, existã
o considerabilã distanþã intelectualã ºi politicã. Apropierea poate fi înþeleasã prin încadrarea
ambelor linii de gândire în ceea ce Martin Wight numeºte „tradiþia revoluþionist㔠a
Relaþiilor Internaþionale. Am discutat acest aspect în secþiunile anterioare ale lucrãrii.
148 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

Onuf duce lucrurile încã mai departe, afirmând cã planurile, definite prin acte de
vorbire, nu au nevoie nici mãcar de respondent spre a fi formulate: „Politicile nu
existã în afara cuvintelor pe care noi, în calitate de agenþi, le folosim pentru a le
caracteriza. În acest domeniu nu conteazã dacã acþionãm în nume propriu sau în
numele altora. Politicile existã numai atunci când ne transpunem intenþiile în
cuvinte ºi le încadrãm în desfãºurãri ale acþiunii sau planuri pentru a le atinge.
Întotdeauna putem face planuri fãrã a le comunica nimãnui altcuiva” 21.
La limitã, se poate spune cã Onuf ia în considerare posibilitatea de a închide
astfel comunicarea în sine, considerând cã nu mai este neapãrat o interacþiune
între mai mulþi actori. În ceea ce mã priveºte, mã voi distanþa de aceastã concluzie,
afirmând cã verbalizarea la nivel internaþional are cel puþin doi participanþi
formali (interlocutorii), dar cã de regulã se mai pot identifica ºi alþi destinatari ai
oricãrui mesaj, precum publicul de acasã. În cazul declaraþiilor lui Gorbaciov,
publicul a fost mult mai larg decât de obicei, putând fi incluºi aici decidenþii politici
din toatã lumea, mai cu seamã cei din lumea comunistã, chiar ºi societãþile din
Est, dupã cum au arãtat evenimentele ulterioare, sau pe cele occidentale, de unde
ºi popularitatea sa.
Ca o concluzie a acestei discuþii, voi spune cã evenimentele istorice trebuie
interpretate în contextul în care apar, care le oferã semnificaþii, ºi nu ca momente
punctuale. Participanþii la un asemenea eveniment le conferã un înþeles special
prin felul în care se raporteazã la el, înþeles care îl îmbogãþeºte, formalizându-l,
pe cel al contextului general. Din acest motiv, orice afirmaþie trebuie simultan
judecatã în context ºi privitã ca generatoare de noi înþelesuri, ce urmeazã a fi
descoperite.
Pe acest fir logic, este firesc sã ajungem astfel la înþelegerea renunþãrii la
Rãzboiul Rece nu doar ca sfârºit al confruntãrii bipolare, ci ºi ca o reconfigurare
a spaþiului instituþional de securitate, aspecte ce pot fi explicate printr-o mixturã
de factori de ordin atât material, cât ºi ideatic. Voi puncta faptul cã perioada în
care Uniunea Sovieticã propune o nouã abordare a securitãþii coincide cu cea în
care acelaºi actor cunoaºte o restrângere în termeni de influenþã. O mai mare
putere de negociere, datoritã noii identitãþi, a antrenat, în mod aproape paradoxal,
o scãdere a puterii, cel puþin în forma sa clasicã luatã în considerare.
Am punctat mai devreme problema inconsistenþei explicaþiilor în termeni
exclusiv materiali, referitoare la pãrãsirea poziþiei de forþã de cãtre Moscova. O
abordare constructivistã ar fi, din perspectiva acestei lucrãri, mult mai adecvatã.
Definirea unei identitãþi presupune, în conformitate cu aceastã logicã, identificarea
unor noi interese. Acordurile cu Occidentul, mai ales cu Statele Unite, ºi abando-
narea poziþiilor de confruntare au antrenat redefinirea obiectivelor politice. Privite
prin aceastã prismã, înlocuirea doctrinei Brejnev cu cea numitã dupã un cântec al

21. N. Onuf (2001), „Speaking of Policy”, p. 77.

 FORMAREA CONCERTULUI DE PUTERE POST-RÃZBOI RECE ÎN EUROPA... 149

lui Frank Sinatra22 sau chiar acceptarea destrãmãrii Tratatului de la Varºovia sunt
coerente nu numai cu promisiunile de sprijin venite dinspre vest în condiþiile
degringoladei din URSS, dar ºi cu modul în care Moscova dorea sã fie perceputã
ca partener de dialog. Chiar dacã Uniunea Sovieticã avea în continuare mijloacele
necesare impunerii propriei ordini în Europa de Est, echipa gorbaciovistã care o
conducea s-a considerat obligatã de propriul discurs, mai ales în condiþiile în care
era imperios necesarã sã fie credibilã în eforturi, asumându-ºi implicit conse-
cinþele propriilor propuneri.
Sfârºitul Rãzboiului Rece a antrenat, prin decomunizarea progresivã, ºi reformu-
larea suveranitãþii pentru statele din sfera de influenþã sovieticã. În perioada scursã
de la sfârºitul celei de-a doua conflagraþii mondiale ºi pânã la începutul anilor ’90,
relaþiile dintre Uniunea Sovieticã ºi sateliþii sãi se înscriu în logica „patron”-„client”,
dupã cum am arãtat ºi în momentul discutãrii concepþiei lui Wendt asupra suve-
ranitãþii23. Expresia militarã a imperiului informal din rãsãritul Europei a fost Tratatul
de la Varºovia, care îi era, prin doctrina Brejnev, ºi garanþia supravieþuirii. Renun-
þarea la aceastã doctrinã a fãcut ca renunþarea la comunism de cãtre þãrile respective,
dintre care Polonia a fost prima, sã nu se finalizeze cu o intervenþie militarã.
Fiind condusã în mod tradiþional prin intermediul elitei partidelor, participarea
unor lideri necomuniºti a antrenat schimbarea naturii organizaþiei militare.
Probabil cã intenþia lui Gorbaciov a fost de a pãstra, chiar ºi cu acceptarea
decomunizãrii sateliþilor, Tratatul de la Varºovia, prin transformarea sa într-o
alianþã clasicã, eventual hegemonicã, datã fiind delegitimarea orientãrii politice.
În mod cert însã, efectul a fost recâºtigarea suveranitãþii de cãtre statele în cauzã24.
Instituþiile, produs al interacþiunii dintre actorii internaþionali, urmeazã aceastã
dinamicã a relaþiilor constatatã la sfârºitul Rãzboiului Rece. În condiþiile în care
Uniunea Sovieticã a cunoscut o degradare dramatic de rapidã, sfârºind prin a
imploda, mecanismele folosite pentru gestionarea securitãþii internaþionale în

22. Termenul „doctrina Sinatra” a fost lansat de purtãtorul de cuvânt al Ministerului de

Externe al URSS, Ghenadi Gherasimov, la 25 octombrie 1989, ºi a fost numitã astfel dupã
titlul unui cântec al lui Frank Sinatra, „I Did It My Way”. Moscova renunþa la doctrina
„suveranitãþii limitate” a statelor din sfera de influenþã sovieticã, recunoscându-le mem-
brilor Tratatului de la Varºovia dreptul de a-ºi alege propria cale. Pentru comentarii, vezi,
de exemplu, D. Deudney, G.J. Ikenberry (1991/1992), „The International Sources of
Soviet Change”, în International Security, 16 (3), p. 90.
23. Am în vedere lucrarea lui Alexander Wendt ºi Daniel Friedheim (1996), „Hierarchy under
Anarchy: Informal Empire and the East German State”, în Thomas J. Biersteker, Cynthia
Weber (eds.), State Sovereignty as Social Construct, Cambridge University Press, Cambridge.
O discuþie în aceiaºi termeni iniþiazã ºi David Lake, care pune în oglindã cele douã
organizaþii militare rivale, NATO fiind o alianþã anarhicã, iar Tratatul de la Varºovia una
ierarhicã: David A. Lake (2001), „Beyond Anarchy: The Importance of Security Institutions”,
în International Security, 26 (1), mai ales pp. 139-141.
24. R. Koslowski, F.V. Kratochwill (1994), „Understanding Change in International Politics...”,
pp. 233-247.
150 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

perioada bipolarã s-au dovedit inadecvate, fiind supuse unui proces de reconsi-
derare. Logica lucrãrii cere ca, dupã aceastã discuþie cu privire la înþelesul sfârºitului
Rãzboiului Rece, în continuare sã mã concentrez asupra modului în care au fost
adaptate la noile condiþii aceste instituþii, schimbãriile fiind urmãrite mai ales prin
prisma influenþei crizelor din Europa de Sud-Est în ultimul deceniu al secolului XX.
În general atraºi de stabilitatea structuralã presupusã de ordinea bipolarã,
schimbarea acesteia i-a fãcut pe analiºtii epocii sã contemple cu mare îngrijorare
posibilitatea ca Europa sã cunoascã o întoarcere la politica de putere ºi, eventual,
chiar sã cunoascã un rãzboi distrugãtor. În acest sens, am comentat într-o secþiune
anterioarã opinia lui Mearsheimer 25. Demersul sãu nu este singular. Datã fiind
marea producþie de reflecþii pe temã, consider cã un rezumat al acestor poziþii,
aºa cum au fost ele inventariate în perioada respectivã, este suficient.
Un cercetãtor realist (precizare aproape inutilã, cvasimajoritatea celor preocu-
paþi de securitatea internaþionalã la începutul anilor ’90 având convingeri realiste),
Stephen Van Evera, studiazã principalele ipoteze lansate de cei îngrijoraþi de
aceastã posibilitate ºi gãseºte urmãtoarele: stabilitatea este mult mai delicatã în
sistemele multipolare decât în cele bipolare; posibilitatea unei Germanii revi-
zioniste; democraþia sã nu fie pe deplin adoptatã în Europa de Est, statele
respective fiind capturate de elite agresive; naþionalismul virulent care ar putea
reaprinde conflicte latente26. Având o viziune mult mai optimistã decât Mearsheimer,
Van Evera respinge primele trei tipuri de explicaþii, care s-ar baza pe „false
temeri, riscul întoarcerii la o Europã rãzboinicã de tip vechi fiind scãzut” 27.
În ceea ce priveºte ultima posibilitate, el recunoaºte cã, având în vedere situaþia
din Uniunea Sovieticã ºi pe cea din Balcani, aceastã posibilitate este cea mai
îngrijorãtoare, statele occidentale identificând astfel o mizã majorã în pãstrarea
pãcii în partea esticã a continentului28. Trebuie spus însã cã, respingând posibi-
litatea resurgenþei naþionalismului virulent în Vest, Van Evera ajunge ºi la concluzia
c㠄nivelarea socialã a Europei de Est face ºi în aceastã regiune improbabilã
emergenþa hipernaþionalismului”29. Din pãcate, evenimentele vor demonstra cât
de optimist a fost Van Evera.
Câteva observaþii se impun. Mai întâi faptul cã la începutul anilor ’90 pãrea mult
mai probabil ca un sistem multipolar sã-l înlocuiascã pe cel bipolar, posibilitatea
unipolaritãþii fiind consideratã mai degrabã o speculaþie30. Abia câþiva ani mai târziu

25. John J. Mearsheimer (1990), „Back to the Future: Instability in Europe after the Cold
War”, în International Security, 15 (1), pp. 5-56.
26. Stephen Van Evera (1990/1991), „Primed for Peace: Europe after the Cold War”, în
International Security, 15 (3), pp. 7-9.
27. Ibidem, p. 9.
28. Ibidem, p. 10.
29. Ibidem, pp. 24-25.
30. Ideea a fost introdusã de Charles Krauthammer (1990/1991), „The Unipolar Moment”, în
Foreign Affairs, 70 (1), pp. 23-33.
 FORMAREA CONCERTULUI DE PUTERE POST-RÃZBOI RECE ÎN EUROPA... 151

va descrie Samuel Huntington sistemul internaþional ca fiind unul „uni-multipolar” 31,

în care mai mulþi mari jucãtori acþioneazã alãturi de unica superputere rãmasã,
diferenþele dintre Statele Unite ºi ceilalþi actori majori îndreptãþind calificarea
acestora drept „hiper-putere” 32. În al doilea rând, ipotezele cel mai frecvent
folosite pentru a explica lipsa conflictelor dintre statele occidentale (iar Van Evera
aplicã chiar unele pãrþi ale analizei ºi la Europa de Est) fac apel la o colecþie de
argumente clasice, de sorginte realistã sau liberalã (de la influenþa factorului
nuclear la pacifismul statelor democratice)33. În fine, cea de-a treia observaþie se
referã la limitele teoriilor statocentrice. Dacã pãstrãm cadrul de analizã strict
realist – ce considerã problematica securitãþii reductibilã la cea a conflictului
armat interstatal –, predicþiile lui Van Evera sunt corecte, în perioada scursã de
atunci Europa necunoscând asemenea confruntãri (confruntãrile erau în derulare
în momentul în care fostelor republici iugoslave li s-a recunoscut statalitatea.
Cazul intervenþiei NATO în Kosovo împotriva unui stat suveran vine pe un fundal
ce meritã o discuþie separatã, fãcutã mai jos). Crizele din Europa de Sud-Est din
ultimul deceniu al secolului XX sunt interpretabile doar prin lãrgirea conceptului
de „securitate”, atât prin multiplicarea nivelurilor de analizã, cât ºi a obiectelor
de referinþã, problemã abordatã în prima parte a acestei lucrãri ºi care va fi
exemplificatã ulterior.
Sfârºitul perioadei de confruntãri a adus schimbãri majore la nivelul mediului
de securitate. Din acest punct de vedere, într-o analizã fãcutã un deceniu dupã
terminarea Rãzboiului Rece, John Roper identificã drept cea mai semnificativã
schimbare strategicã dispariþia „percepþiei unei ameninþãri iminente la adresa
supravieþuirii Europei de Vest sau a Statelor Unite” 34. Lumea occidentalã a devenit
mult mai sigurã ºi e suficient sã amintim aici de lãrgirea Alianþei Nord-Atlantice.
Drept „câºtiguri” substanþiale, Roper identificã reunificarea Germaniei ºi îndepãrtarea

31. Samuel P. Huntington (1999), „The Lonely Superpower”, în Foreign Affairs, 78(2), pp. 35-49.
32. Termenul i se datoreazã fostului ministru de Externe al Franþei, Hubert Védrine, ºi este
aplicat pentru a desemna situaþia în care se gãseºte faþã de celelalte „o þarã care este
dominantã sau predominantã la toate categoriile”, situaþie diferitã de echilibrul presu-
pus în perioada existenþei a douã superputeri – New York Times (1999), „To Paris, U.S.
Looks Like a ‘Hyperpower’”, February 5, http://www.nytimes.com/1999/02/05/news/
05iht-france.t_0.html (31.07.2010).
33. În acest sens, vezi ºi dezbaterea de la sfârºitul epocii bipolare cunoscutã sub numele de
„Kaysen – Mueller”, deja amintitã în capitolul precedent. Pe scurt, unei atitudini optimiste
exprimatã de John Mueller (1989), Retreat from Doomsday: The Obsolescence of Major
War, Basic Books, New York, îi rãspunde una mult mai pesimistã, în care rãzboiul rãmâne
posibil în noile condiþii create – Carl Kaysen (1990), „Is War Obsolete? A Review Essay”,
în International Security, 14 (4), pp. 42-64. Van Evera se referã de mai multe ori la
argumentele folosite în aceastã dezbatere, cu ale cãrei poziþii este la curent.
34. John Roper (2000), „Strategic Implications of the End of the Cold War”, în Stuart Croft,
Terry Terriff, Critical Reflections on Security and Change (eds.), Frank Cass Publishers,
Londra, Portland, OR, p. 102.
152 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

forþelor sovietice, ulterior ruse, nu numai de pe teritoriul fostei RDG, dar ºi al

vecinilor acesteia 35. Roper gãseºte ca posibili beneficiari ºi organizaþii internaþio-
nale, datã fiind perioada iniþialã de euforie, în fapt doar Naþiunile Unite ºi, mai cu
seamã, NATO justificând aceste aºteptãri36. În privinþa controlului armamentelor,
Roper noteazã drept cea mai importantã modificare creºterea atenþiei acordate
riscului proliferãrii armelor de distrugere în masã, aceastã reprioritizare fiind
vizibilã, de exemplu, în denuclearizarea Ucrainei, Belarusului ºi Kazahstanului37.
La nivelul actorilor, ei sunt puºi în faþa unor foarte urgente probleme de
raportare la aceastã dinamicã, fiind puºi în situaþia de a-ºi analiza obiectivele,
prioritãþile, strategiile etc. Probabil cã perioada respectivã a fost cea care a
cunoscut cele mai numeroase eforturi ale teoreticienilor Relaþiilor Internaþionale
de a oferi decidenþilor politici predicþii ºi posibile modele de comportament.
Uniunea Sovieticã nu era singurul stat pus în situaþia de a-ºi redefini politicile de
securitate (idee asupra cãreia voi reveni). De exemplu, Terry Deibel încearcã sã
identifice rãspunsuri de acþiune strategicã a Statelor Unite la începutul perioadei
post-Rãzboi Rece prin studierea istoriei. În acest sens, el porneºte de la identi-
ficarea intereselor naþionale fundamentale ale acestui stat ºi le gãseºte în numãr
de trei. Mai întâi este cel al securitãþii fizice, în care Deibel include protecþia
teritoriului, a cetãþenilor ºi a proprietãþilor acestora, dar ºi apãrarea siste-
mului politic intern ºi a structurii valorilor civice. Urmeazã promovarea de cãtre
guvern a prosperitãþii economice, inclusiv prin folosirea poziþiei hegemonice în
cadrul sistemului mondial. A treia direcþie este una normativ-valoricã, Deibel
considerând cã cetãþenii americani vor continua sã insiste ca guvernul care-i
reprezintã sã fie preocupat de „proiectarea valorilor americane” în lume38. Fãrã
a intra în detalii, voi observa cã analiza lui Deibel pãstreazã o gândire simultan
bidirecþionatã, orientatã atât spre politica de putere, dar ºi spre cea a lumii
valorilor. „Strategii sunt realiºti când e nevoie, idealiºti când e posibil” 39, spune
Deibel. Cred cã aceastã observaþie este una dintre cheile cele mai importante
pentru înþelegerea politicii externe americane, ideea apãrând de mai multe ori pe
parcursul analizei empirice.
Toate aceste schimbãri, care pot fi observate atât la nivel sistemic, cât ºi al
actorilor, au dus cu necesitate la inducerea unei dinamici în interiorul instituþiilor
internaþionale. Ca instituþie definitorie a Rãzboiului Rece, balanþa de putere a fost
probabil cea dintâi care a fost supusã presiunilor în aceastã direcþie, dat fiind cã
prin intermediul sãu erau reglementate relaþiile dintre cei doi mari jucãtori.

35. Ibidem, p. 105.

36. Ibidem, pp. 108-113.
37. Ibidem, pp. 113-114.
38. Terry L. Deibel (1992), „Strategies before Containment: Patterns for the Future”, în
International Security, 16 (4), pp. 82-83. Subliniere în original, la p. 83.
39. Ibidem, p. 106.
 FORMAREA CONCERTULUI DE PUTERE POST-RÃZBOI RECE ÎN EUROPA... 153

Pentru înþelegerea mecanismului balanþei de putere din perioada bipolarismului,

factorul nuclear este una dintre cele mai importante cãi de a înþelege relaþia dintre
superputeri. Dupã cum afirmã Charles Kegley, „indubitabil, descurajarea nuclearã
a jucat un rol constructiv în menþinerea pãcii dintre marile puteri, chiar dacã
impactul exact este imposibil de mãsurat”40. Joc în doi prin excelenþã, balanþa
nuclearã a descurajãrii ºi-a primit expresia doctrinarã în bine-cunoscuta doctrinã
a „distrugerii reciproc asigurate” (MAD – Mutual Assured Destruction), iar
reglementarea a fost fãcutã prin intermediul acordurilor bilaterale. Dat fiind
faptul cã nuclearul aduce o mizã enormã în relaþiile internaþionale, o eventualã
confruntare cu aceastã armã aducând distrugeri ce trec nu numai dincolo de
imaginabil, dar ºi de raþional, actorii implicaþi au ales calea menþinerii balanþei de
putere nucleare prin intermediul regimurilor 41. Regimurile în domeniu formulau
raporturi de putere nuclearã îngheþate la anumite niveluri. Din acest punct de
vedere, „al doilea Rãzboi Rece”, cum este cunoscutã perioada de tensionare a
relaþiilor bilaterale dupã preluarea conducerii Statelor Unite de cãtre Ronald Reagan
în 1981, a fost numit aºa nu numai datoritã retoricii folosite, dar ºi a încercãrii de
a ieºi simultan din logica descurajãrii ºi cea a echilibrului nuclear prin „Iniþiativa
de Apãrare Strategicã”, mai cunoscutã sub numele de „Rãzboiul Stelelor” 42.
Sfârºitul Rãzboiului Rece aduce cu sine utilizarea regimului ca mijloc de con-
servare a balanþei de putere ºi în domeniul forþelor convenþionale. Tratatul asupra
Forþelor Convenþionale din Europa din 1990 prevedea o reducere ºi o repoziþionare
a forþelor militare ale celor douã blocuri antagonice, NATO ºi Tratatul de la
Varºovia, de naturã a face cât mai puþin probabile atacurile surprizã la scarã largã.
De remarcat faptul cã dimensiunea militarã a balanþei de putere în latura sa
nuclearã dintre Statele Unite ºi Uniunea Sovieticã, înlocuitã ulterior de Federaþia
Rusã, a avut tendinþa de a fi conservatã prin regimurile menþionate. Latura
convenþionalã a fost, de fapt, abandonatã, dacã privim logica de raportare a celor
implicaþi înainte ºi dupã epoca bipolarismului. Negociat în perioada în care exista
alianþa condusã de Uniunea Sovieticã, tratatul cu privire la forþele convenþionale
era recunoscut ca valid de-a lungul perioadei luate în considerare, cu toate cã
statele est-europene au schimbat polul de putere la care se raporteazã.

40. Charles W. Kegley Jr. (1994), „How Did the Cold War Die?...” , p. 17.
41. Bibliografia este extrem de largã în domeniu. O expunere asupra problematicii nucleare
poate fi gãsitã în Andrei Miroiu, Simona Soare (2006d), „Rãzboi ºi securitate nuclearã”,
în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale,
Polirom, Iaºi. Pentru o privire de ansamblu asupra importanþei problematicii nucleare ºi
impactul ei în lumea contemporanã, v., de exemplu, Mircea Maliþa (2007), Între rãzboi ºi
pace, C.H. Beck, Bucureºti, pp. 86-97.
42. O descriere a acestor politici ºi a problemelor ridicate poate fi gãsitã în David S. Painter
(1999), The Cold War. An International History, pp. 96-104. Pentru detalii asupra „Iniþiativei
de Apãrare Strategic㔠ºi impactului acestuia în relaþiile cu regimurile stabilite de cele
douã superputeri, vezi M. Maliþa (2007), Între rãzboi ºi pace, pp. 98-107.
154 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

Detaliile sunt, fireºte, importante, dar, dincolo de atitudinile statelor faþã de

prevederile tratatelor, periodic repuse în discuþie, ele sunt la ora actualã aproxi-
mativ aceleaºi ca în perioada de început a anilor ’90. Mai important însã, ele au fost
în vigoare în decursul deceniului la care fac referire. Nu voi insista, aºadar, asupra
dinamicii acestor poziþii, din motive date în primul rând de logica acestei lucrãri 43.
Pe de altã parte, voi observa cã balanþa de putere nu este un mecanism care sã
fie centrat exclusiv pe problematica militarã. Într-un sens mai larg, puterea are,
în Relaþiile Internaþionale cel puþin, o importantã laturã a influenþei. Putem vorbi
de existenþa unui pol de putere câtã vreme un actor/o grupare de actori exercitã
o atracþie în faþa altora. Din acest punct de vedere, ceea ce a pierdut (de fapt, nu
a mai vrut sau putut sã impunã) URSS/Rusia în mod fundamental în perioada
respectivã nu se gãseºte la nivelul raporturilor de forþã, ci la cel al capacitãþii de
convingere asupra potenþialilor clienþi.
Definind puterea în acest mod, balanþa se schimbã dramatic. În perioada în
discuþie, evoluþia cunoscutã a fost în sensul transformãrii ei într-o formulã ce se
înscrie mai degrabã în mecanismul concertului de putere. Din acest punct de
vedere, crizele sud-est-europene oferã un exemplu foarte bun prin Grupul de
Contact constituit în 1994 cu participarea Franþei, Marii Britanii, Germaniei,
Rusiei ºi Statelor Unite, în contextul negocierilor purtate pentru împãrþirea
Bosniei-Herþegovina între cele trei comunitãþi – sârbã, croatã ºi a musulmanilor.
Voi insista în paginile urmãtoare asupra ideii de „concert de putere”, fiindcã sunt
de pãrere cã logica sa, mai uºor de sugerat decât de operaþionalizat, o face un
concept analitic foarte util pe de-o parte, dar fluid ºi înºelãtor pe de alta. Dacã
într-o secþiune anterioarã am observat cã cea mai potrivitã atitudine ºtiinþificã
este de a fi considerat o protoinstituþie, origine ºi/sau formulã extremã a unora
mult mai clar definite, în cea de faþã încerc sã rãspund la întrebarea „cum poate
fi interpretat concertul de putere constituit în anii ’90 pentru gestionarea crizelor
din Europa de Sud-Est?”.
Am arãtat în momentul discutãrii acestui tip de mecanism de reglementare a
problemelor dintre marile puteri cã el se bazeazã în mod fundamental pe încer-
carea acestor jucãtori importanþi de a gãsi soluþii acceptabile pentru fiecare dintre
ei. Prima observaþie care trebuie fãcutã este faptul cã stabilirea unui concert de
putere la nivel regional, cum este Grupul de Contact, nu a putut veni decât dupã
depãºirea unei atitudini confruntaþionale globale – nivelul regional l-a urmat pe
cel sistemic. Grupul de Contact este, în definitiv, un concert regional care
acþioneazã în interiorul unuia sistemic ºi formal – Consiliul de Securitate al
Naþiunilor Unite. Acesta din urmã, spre deosebire de cel regional, este legitimat la

43. Am tratat aceastã problemã a dinamicii regimurilor în Radu-Sebastian Ungureanu (2006d),

„Regimuri de securitate”, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu (coord.), Manual
de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi, pp. 238-241.
 FORMAREA CONCERTULUI DE PUTERE POST-RÃZBOI RECE ÎN EUROPA... 155

nivel internaþional de la sfârºitul celei de-a doua conflagraþii mondiale, activitatea

sa fiind practic blocatã în timpul perioadei bipolare. Depãºirea asperitãþilor
ideologice a fost una dintre condiþiile fundamentale ale reluãrii funcþionãrii
Consiliului de Securitate ºi, totodatã, ale stabilirii Grupului de Contact. Atitudinea
de cooperare44, specificã celei de la sfârºitul Rãzboiului Rece, îºi gãsise deja
expresia ºi în criza iugoslavã, fundamentatã fiind pe idei comune. În condiþiile
declarãrii independenþei de cãtre Slovenia ºi Croaþia45, practic întreaga comunitate
internaþional㠖 Statele Unite, Uniunea Sovieticã 46, Comunitatea Europeanã sau
forumuri precum CSCE – s-a pronunþat iniþial pentru menþinerea integritãþii
statului iugoslav47.
Diferenþa faþã de atitudinea confruntaþionalã a epocii bipolare ºi transformarea
acesteia într-un „spirit” al concertului a fost instituþionalizatã prin înfiinþarea
Consiliului NATO-Rusia, al cãrui act fondator a fost semnat la Paris pe 27 mai 1997.
Textul afirmã, în mod clar, cã cele douã pãrþi „nu se considerã adversare una pe
cealaltã”48. În timpul gestionãrii conflictului din Bosnia, Rusia a fãcut parte din
Grupul de Contact ºi, chiar dacã a pãstrat relaþii mai strânse cu Belgradul,
politica sa nu a fost în mod fundamental diferitã de cea a celorlaþi membri ai
comunitãþii internaþionale 49.
Pe de altã parte, Rusia considera Alianþa Nord-Atlanticã drept o instituþie a
Rãzboiului Rece ºi a cerut în mai multe rânduri desfiinþarea acesteia dupã sfârºitul
confruntãrii bipolare. Repulsia faþã de ideea rolului NATO a fãcut-o sã respingã

44. Nu cred cã afirmaþia trebuie detaliatã. Exemplul atitudinii faþã de pedepsirea agresiunii
irakiene faþã de statul kuweitian este, probabil, suficient.
45. Declararea independenþei Sloveniei a fost fãcutã în 24 iunie 1991, pe baza rezultatelor unui
referendum care a avut loc în 23 decembrie 1990. În cazul Croaþiei, referendumul a avut
loc în 19 mai 1991, iar declararea independenþei pe 25 iunie 1991. La cererea CE, ambele
republici au acceptat un moratoriu de trei luni pentru implementarea declaraþiilor, iar pe
8 octombrie 1991 s-au separat în mod oficial de Iugoslavia.
46. Uniunea Sovieticã ºi-a încetat existenþa în decembrie 1991.
47. Pentru amãnunte ºi comentarii de ordin juridic vezi, de exemplu, Marc Weller (1992), „The
International Reponse to the Dissolution of the Socialist Federal Republic of Yugoslavia”,
în The American Journal of International Law, 86 (3), pp. 569-607.
48. NATO (1997), Founding Act on Mutual Relations, Cooperation and Security between
NATO and the Russian Federation, Paris, 27 May, http://www.nato.int/docu/basictxt/
fndact-a.htm (31.07.2010).
49. Paul Goble identificã trei idei fundamentale care au condus politica Rusiei în timpul
conflictului iugoslav: dorinþa de a folosi legãturile culturale ºi istorice fãrã a suferi
eventualele consecinþe derivate din faptul cã alte state ar putea observa similitudinile dintre
sistemele rus ºi iugoslav; dorinþa de a se comporta ca „un bun cetãþean internaþional” în
lumea post-Rãzboi Rece; dorinþa Rusiei de a-ºi reproiecta puterea astfel încât sã genereze
sprijin politic intern ºi de a-ºi reface influenþa în Europa ºi în lume – Paul A. Goble (1996),
„Dangerous Liaisons: Moscow, the Former Yugoslavia, and the West”, în Richard H.
Ullman (ed.), The World and Yugoslavia’s Wars, Council on Foreign Relations, New York,
pp. 182-189.
156 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

subordonarea militarilor sãi participanþi la IFOR (forþa internaþionalã condusã de

NATO desemnatã sã asigure implementarea prevederilor acordului de la Dayton,
ce a pus capãt rãzboiului din Bosnia-Herþegovina) unui reprezentant al acestei
organizaþii, fiind net preferabilã o comandã americanã. S-a ajuns astfel la curioasa
situaþie ca soldaþii ruºi sã nu fie subordonaþi generalului George Joulwan în
calitatea sa de comandant aliat suprem în Europa (SACEUR), ci comandantului-ºef
al forþelor americane în Europa (CINCEUR) – acelaºi general Joulwan. Faptul cã
existã o cutumã în NATO potrivit cãreia comandantul forþelor americane în
Europa este ºi comandantul suprem în Europa al NATO nu a reprezentat o piedicã
de netrecut pentru decidenþii de la Kremlin. Subordonarea faþã de un ofiþer al
fostului inamic era preferabilã recunoaºterii comenzii unui ofiþer acþionând în
numele NATO50. Asupra semnificaþiei acestui fapt voi reveni.
Concertul de putere, dupã cum am spus, poate fi încadrat în mai multe tipuri
de instituþii ale securitãþii internaþionale. Mearsheimer o vede drept o formã a
balanþei de putere, pentru Charles ºi Clifford Kuphan este mai apropiatã de
securitatea colectivã, pe când Jervis îl discutã ca exemplu atât pentru securitatea
colectivã, cât ºi pentru regimuri51. Cum declanºarea crizelor iugoslave s-a petrecut
dupã sfârºitul Rãzboiului Rece, voi privi acest mecanism ca o formulã postbalanþã
ºi voi afirma cã aceasta s-a „miºcat” în direcþia concertului tocmai datoritã
cooperãrii dintre cei doi actori majori, dar ºi a participãrii altor puteri importante.
Reiau astfel ºi subliniez ideea de schimbare instituþionalã ºi a raporturilor pe care
aceste formule de coagulare le au cu agenþii sociali, anterior punctatã teoretic.
Analiza poate fi fãcutã ºi la nivel structural. Deoarece balanþa bipolarismului
este una fãrã balansor, având doar douã talere, prãbuºirea unuia dintre polii de
putere nu a antrenat, în faza iniþialã cel puþin, o rapidã impunere a hegemoniei
învingãtorului, aºa cum ar spune logica realistã. Dimpotrivã, în acest caz au fost
implicate formule multilaterale. Mai degrabã, statele au acþionat în conformitate
cu celebrele predicþii ale lui Morton Kaplan cu privire la sistemul balanþei de
putere, ce afirmã reacceptarea actorilor învinºi, reintrarea în sistem ºi tratarea
tuturor actorilor esenþiali drept parteneri de rol acceptabili52.

50. Richard H. Ullman (1996), The World and Yugoslavia’s Wars, pp. 30-31.
51. Nu intenþionez sã reiau discuþia, voi aminti doar titlurile semnificative în acest sens: John J.
Mearsheimer (1994/1995), „The False Promise of International Institutions”, în International
Security, 19 (3), pp. 5-49, Charles A. Kupchan, Clifford A. Kupchan (1991), „Concerts,
Collective Security, and the Future of Europe”, în International Security, 16 (1), pp. 114-161,
Charles A. Kupchan, Clifford A. Kupchan (1995), „The Promise of Collective Security”, în
International Security, 20 (1), pp. 52-61, Robert Jervis (1985), „From Balance to Concert:
A Study of International Security Cooperation”, în World Politics, 38 (1), pp. 58-79 ºi Robert
Jervis (1982), „Security Regimes”, în International Organization, 36 (2), pp. 357-378.
52. Morton Kaplan (1964), System and Process in International Politics, Wiley, New York,
pp. 21-53, apud Robert Jackson, Georg Sørensen (1999), Introduction to International
Relations, Oxford University Press, Oxford, pp. 221-224.
 FORMAREA CONCERTULUI DE PUTERE POST-RÃZBOI RECE ÎN EUROPA... 157

Perspectiva lui Kaplan este criticatã de Kenneth N. Waltz mai ales din cauza
eºecului de a înþelege mediul internaþional53. Dupã cum spune Waltz, lucrarea lui
Kaplan „ascunde faptul cã teoria balanþei de putere se aplicã în toate situaþiile în
care douã sau mai multe unitãþi coexistã într-un sistem de tip autoajutorare” 54.
Pentru Waltz, „balanþa de putere reprezintã doar o teorie privind comportamentul
unitãþilor în condiþii de anarhie”55.
Încercând sã aplic cele douã puncte de vedere la situaþia gestionãrii de cãtre un
concert de putere a situaþiei din Iugoslavia, este evident cã, formal, Uniunii Sovietice/
Rusiei i s-a permis reintrarea în sistem tocmai datoritã faptului cã este un partener
esenþial ºi astfel acceptabil. Voi observa însã cã teoria lui Kaplan trebuie aplicatã
cu amendamentul cã URSS/Rusia a pierdut poziþia dintr-o balanþã simplã, locul
de mare putere recunoscându-i-se într-o formulã cu mai mulþi participanþi.
Folosind criteriul lui Waltz de a identifica o balanþã de putere, politica de
autoajutorare, acesta nu se aplicã. Dimpotrivã, aº putea spune, dacã am privi
concertul referitor la fosta Iugoslavie drept o balanþã de putere, dupã cum propune
Mearsheimer, aceasta în nici un caz nu se referã la autoajutorare. Se poate pãstra
ideea lui Mearsheimer potrivit cãreia concertul ar fi „un condominium al marilor
puteri”, dar afirmaþia cã ar „reflecta balanþa de putere dintre membrii sãi ce-i stã
la bazã”56 trebuie amendatã. Observaþia se referã la semnificaþia balanþei de putere;
Mearsheimer însuºi noteazã faptul cã, într-un concert, marile puteri urmeazã un
comportament de cooperare, schimbând astfel logica fundamentalã a instituþiei
realiste de menþinere a echilibrului57. Mergând încã ºi mai departe, am putea spune
cã, împotriva preceptelor realiste, Rusia chiar a refuzat intrarea într-o balanþã de
putere. Ea a preferat sã rãmânã într-o situaþie care-i oferã o mult mai mare capacitate
de negociere, în interiorul unui concert, fapt observabil în criza din Kosovo.
În definirea poziþiei faþã de Kosovo a apãrut un important hiatus între membrii
Alianþei ºi Rusia. Dacã þãrile membre NATO au implicat Alianþa într-un rãzboi
împotriva Belgradului în numele apãrãrii drepturilor omului, Rusia era mult mai
ataºatã ideii de suveranitate a Belgradului ºi, mai ales, de necesitatea unei sancþiuni
a Consiliului de Securitate, unde beneficia de dreptul de veto. Acest drept de veto
al Rusiei (cãreia i s-ar fi alãturat ºi Beijingul) este însã principalul motiv pentru
care nu a fost cerutã o rezoluþie asupra abordãrii manu militari a conflictului.

53. Kenneth N. Waltz (2006), Teoria politicii internaþionale, Editura Polirom, Iaºi pp. 84-95.
54. Ibidem, p. 93.
55. Ibidem.
56. John J. Mearsheimer (1994/1995), „The False Promise of International Institutions”,
International Security, 19 (3), p. 35.
57. Ibidem, pp. 35-36. De notat faptul cã Mearsheimer îºi bazeazã observaþiile pe concertul de
putere postnapoleonian. Concluziile sale nu pot fi însuºite în întregime, întrucât conflictul
armat ce ar precede stabilirea unui asemenea mecanism nu a avut loc, Rãzboiul Rece
neantrenând utilizarea violenþei între cei doi poli de putere.
158 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

În parantezã fiind spus, opoziþia Rusiei faþã de intervenþia NATO din Kosovo
poate fi înþeleasã ca provenind din identificarea, de cãtre decidenþii politici ºi
militari ruºi, a douã tipuri de ameninþãri la adresa intereselor vitale ale acestui
stat. Prima astfel de ameninþare ar fi cã NATO încurajeazã pe aceastã cale
separatismul (temã sensibilã în Rusia din cauza conflictului din Cecenia) ºi cã îºi
creºte prezenþa militarã în Balcani. Cea de-a doua mare ameninþare ar fi cã
Alianþa dezvolta prin acþiunea din Kosovo un model al intervenþiei în spaþiul
exsovietic sau chiar în Rusia, mai ales dupã ce NATO a primit cereri de asistenþã
din Georgia ºi Azerbaidjan58.
Pe de altã parte, în Rusia s-au fãcut auzite ºi voci care acuzau decidenþii
politici de lipsa unei perspective de ansamblu asupra politicii acestei þãri faþã de
Balcani: „Adevãratul motiv pentru lipsa de entuziasm a Rusiei de a se implica în
discuþii serioase cu privire la statutul legal al Kosovo-ului provenea nu dintr-o
discrepanþã substanþialã între poziþia rusã ºi cea occidentalã, ci din deprinderea
ruseascã a inerþiei, a întârzierii ºi a fricii în luarea deciziei” 59, posibilã explicaþie
ce schimbã datele problemei, mutându-le de la palierul sistemic la cele interne.
Revenind la problema unei potenþiale balanþe de putere, voi nota faptul cã
Federaþia Rusã a ameninþat cu exercitarea dreptului de veto în Consiliul de
Securitate al Naþiunilor Unite, alãturi de China, în cazul în care aceastã problemã
va fi supusã votului. Pe de altã parte, reprezentanþii Moscovei au participat la
convorbirile de la Rambouillet, ca parte a Grupului de Contact – alãturi de Statele
Unite, Marea Britanie, Franþa, Germania ºi Italia60. Printr-o interpretare a atitudinii
Federaþiei Ruse, s-a afirmat ºi cã Moscova ºi-ar fi oferit în mod tacit acordul în
acest sens, reprezentanþii ei fiind prezenþi ºi participând ºi ulterior la discuþiile
din cadrul concertului61. Existã chiar indicii potrivit cãrora Rusia ar fi sugerat
statelor occidentale aceastã cale de acþiune 62. Ducând speculaþia chiar mai departe,

58. Oksana Antonenko (1999/ 2000), „Russia, NATO and European Security after Kosovo”,
în Survival, 41 (4), pp. 131-133.
59. Oleg Levitin (2000), „Inside Moscow’s Kosovo Muddle”, în Survival, 42 (1), p. 136.
60. Includerea ulterioarã a Italiei în Grupul de Contact este un element de naturã a susþine o altã
caracteristicã a concertului – la el participã orice stat cãruia, alãturi de statutul de mare putere,
i se recunoaºte ºi interesul ºi voinþa de a participa la o problemã comunã, fapt dovedit, în
modul cel mai clar, de orchestrarea ºi conducerea operaþiunilor din Albania, discutate mai jos.
61. Ruth Wedgwood (1999), „NATO’s Campaign in Yugoslavia”, în American Journal of
International Law, 93 (4), p. 831.
62. Aºa, cel puþin, reiese din relatarea unei discuþii informale din cadrul Grupului de Contact
din octombrie 1998, care ar fi avut loc între ministrul german de Externe, Klaus Kinkel,
ºi omologul sãu rus, Igor Ivanov. Cred cã pasajul cel mai interesant este urmãtorul:
„Ivanov spuse: «Dacã o veþi duce [problema folosirii forþei] la ONU, vom folosi dreptul
de veto. Dacã nu, doar vã vom denunþa»”. De observat faptul cã declaraþia lui Ivanov nu a
fost fãcutã în faþa reprezentantului unuia dintre cei trei membri NATO care sunt ºi membri
permanenþi ai Consiliului de Securitate, fapt care poate fi interpretat ca fiind comunicatã
o simplã sugestie ºi nu o invitaþie. Oricum, mesajul a fost transmis, el fiindu-i relatat lui
 FORMAREA CONCERTULUI DE PUTERE POST-RÃZBOI RECE ÎN EUROPA... 159

dacã pentru Rusia ar fi fost atât de importantã sancþionarea intervenþiei militare,

exista ºi posibilitatea, cel puþin teoreticã, de a fi lãsat problema sã fie supusã la
vot, moment în care ºi-ar fi exprimat dezacordul prin veto. Cutumele diplomatice,
relaþiile dintre Rusia ºi partenerii sãi din Grupul de Contact ºi credibilitatea
Rusiei ca actor politic ar fi fost de-a dreptul dinamitate, dar Moscova ºi-ar fi
impus punctul de vedere. Fãrã a reprezenta o ipotezã care sã poatã fi, deocamdatã
cel puþin, testatã, ea nu þine de imposibil.
Dincolo însã de anecdoticã sau de speculaþii ca cea de mai sus, trebuie remarcat
cã, cel puþin în situaþiile comentate aici, balanþa de putere ar fi fost un mecanism
prea rigid faþã de mobilitatea intenþionatã de actori, în particular de Rusia. Într-o
asemenea grilã, se poate spune cã Rusia ºi-a lãsat mai multe opþiuni de acþiune
deschise, dupã cum demonstreazã situaþii precum cea a subordonãrii soldaþilor
sãi faþã de un general american sau participarea la convorbirile de la Rambouillet.
La un nivel interpretativ mai abstract, aº spune cã atitudinea Rusiei vine mai
degrabã din intenþia de a urmãri în acelaºi timp mai multe interese, care trebuie
sã îºi gãseascã locul simultan în discurs ºi în acþiunea politicã. Din perspectivã
constructivistã, faptul este explicabil prin conflictul identitar cunoscut de Rusia în
perioada respectivã. Nu mai puþin de patru logici diferite, potrivit lui Andrei
Tsygankov, a instituþionalismului internaþional (liberal), a realismului defensiv, a
realismului agresiv (ofensiv) ºi a expansionismului revoluþionar, concureazã în
discursul politic ºi academic în conturarea unei identitãþi ºi a unor interese ale
Rusiei postcomuniste ºi postsovietice63.
Interpretând un amãnunt prezentat mai sus, faptul cã Rusia a preferat ca
soldaþii sãi sã fie subordonaþi unui ofiþer american ºi nu comandantului din
Europa a forþelor NATO, are înþeles pentru organizarea intervenþiei unui concert
de putere (unde, totuºi, un singur om exercitã comanda supremã pe teren), dar nu
ºi într-o balanþã. Elita politicã la putere în Rusia ºi-a lãsat deschisã posibilitatea
de a denunþa un aºa-numit instrument al Rãzboiului Rece (chiar dacã era invitatã
ºi participa într-un consiliu al acestuia) ca semn al noii sale poziþii, al depãºirii
unei confruntãri pe care o pierduse, pe de altã parte, dar ºi al pretenþiei de a fi
tratatã ca egal al unei superputeri, ºi nu al unui conglomerat de state etc., pe de alta.

Tim Judah de cãtre Richard Holbrooke, pe atunci trimis special al preºedintelui Clinton în
Kosovo, ulterior ambasador la Naþiunile Unite. Apud Tim Judah (2000), Kosovo: War and
Revenge, Yale University Press, New Haven, CT, p. 183, apud Paul Latawski, Martin A.
Smith (2003), The Kosovo Crisis and the Evolution of post-Cold War European Security,
Manchester University Press, Manchester, New York, p. 95.
63. Andrei P. Tsygankov (1997), „From International Institutionalism to Revolutionary Expan-
sionism: The Foreign Policy Discourse of Contemporary Russia”, în Mershon International
Studies Review, 41 (2), pp. 247-268. Fãcând o analizã similarã, Stalin Secrieru discutã trei
ºcoli majore de gândire vizibile în Rusia în perioada respectiv㠖 liberalismul internaþional,
realismul moderat ºi civilizaþionismul geopolitic agresiv – Stanislav Secrieru (2008), Rusia
dupã imperiu: între putere regionalã ºi custode global, Institutul European, Iaºi, pp. 59-94.
160 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

Dilema schizoidã a alegerii între mai multe identitãþi ºi interese cel puþin
contrare, dacã nu chiar contradictorii, nu este, fireºte, specificã Rusiei. Redefinirea
actorilor – proces neterminat, în opinia mea, nici astãzi, ºi cãruia, constructivist
vorbind, nici nu i se poate vedea un sfârºit – era în epocã o problemã mult mai
acutã. Practic toate statele, inclusiv marile puteri, treceau în epocã prin procese
similare. Cel puþin în perioada de început a epocii post-Rãzboi Rece, statele
occidentale au cunoscut probleme majore în a-ºi contura poziþia faþã de conflictele
iugoslave. Dacã ne referim fie ºi numai la abordarea secesiunii ºi a crizei bosniace,
urmãrind evoluþia atitudinii statelor europene64 sau, în oglindã, pe cea a Statelor
Unite65, este imposibil sã nu remarcãm incoerenþa poziþiilor ºi politicilor faþã de
criza iugoslavã. Este clar cã este un drum lung între punctul în care este postulatã
necesitatea menþinerii integritãþii federaþiei pânã la cel al afirmãrii prioritãþii
drepturilor omului în faþa suveranitãþii, abordare a problemei din Kosovo. Acest
drum a presupus mulþi paºi ezitanþi, dovezi ale modului în care se formeazã ºi
formuleazã incontinuu interesele ºi identitãþile actorilor ºi ale rolului inter-
acþiunilor sociale.
Este normal însã ca, dupã marcarea asemãnãrilor, se observãm ºi diferenþele.
Simpla constatare cã în cazurile discutate se poate identifica o poziþie ruseascã ºi
una occidentalã este semnificativã, logica dupã care funcþioneazã un concert de
putere presupunând o serie nesfârºitã de nuanþe prin care marile puteri participante
îºi urmãresc propriile interese. Faptul nu are însã un corespondent perfect în
realitate, politicile Statelor Unite ºi ale puterilor europene fiind foarte asemã-
nãtoare. Diferenþa dintre Rusia ºi partenerii sãi occidentali este cã aceºtia din
urmã au gãsit mult mai rapid resurse normative ºi valorice de naturã a le contura
o personalitate internaþionalã relativ stabilã. Altfel spus, convingerile ºi practicile
democratice au fãcut posibilã conturarea unor poziþii comune, afirmaþie pe care
urmeazã sã o susþin ulterior.
Am comentat mai sus faptul cã, în general, atitudinea Rusiei a fost cea de a
evita sã fie prinsã în logica balanþei de putere. Sunt de pãrere cã o afirmaþie
similarã poate fi fãcutã ºi în ceea ce priveºte poziþia occidentalilor. Simpla
prezenþã a Rusiei în Grupul de Contact, în Consiliul de Securitate al Naþiunilor
Unite, în OSCE ºi, într-un fel, chiar în NATO, este de naturã a face practic
imposibilã gãsirea unor soluþii relativ stabile în afara unui acord cu aceastã mare
putere, fie ea ºi în declin.
Încercãrile de a apropia poziþiile rusã ºi occidentalã nu au fost lipsite de
competiþii, miza putând fi ºi de ordin simbolic, dupã cum aratã cazul cursei

64. Stanley Hoffman (1996), „Yugoslavia: Implications for Europe and for European Institutions”,
în Richard H. Ullman (ed.), The World and Yugoslavia’s Wars, Council on Foreign
Relations, New York.
65. David C. Gompert (1996), „The United States and Yugoslavia’s Wars”, în Richard H.
Ullman (ed.), The World and Yugoslavia’s Wars, Council on Foreign Relations, New York.
 FORMAREA CONCERTULUI DE PUTERE POST-RÃZBOI RECE ÎN EUROPA... 161

pentru ocuparea aeroportului din Priština, din iunie 1999. Cum paraºutiºtii ruºi
au ocupat aceastã poziþie înaintea celor din KFOR, generalul Wesley Clark, care
în epocã ocupa funcþia de SACEUR, a ordonat ocuparea ºoselelor spre acest
punct strategic, în scopul de a nu permite aprovizionarea trupelor. În contextul în
care urma sã preia ºi comanda acestor trupe ruse, adjunctul sãu pe linie NATO,
comandantul britanic al KFOR, generalul Michael „Mike” Jackson, a refuzat sã
execute ordinul, afirmând cã nu vrea sã porneascã astfel al Treilea Rãzboi
Mondial. Dorinþa sa era, dupã propriile declaraþii, sã evite o confruntare cu
viitorii subordonaþi, mai ales cã ruºii ar fi intenþionat sã suplimenteze ulterior
numãrul militarilor prezenþi pe aeroportul din Priština66.
Exemplul este elocvent din mai multe puncte de vedere. Voi remarca mai întâi
faptul cã lanþul de comandã al Alianþei nu a funcþionat dupã cum era de aºteptat.
În al doilea rând, generalul Jackson a fost ulterior promovat în funcþia de vârf a
armatei britanice (Chief of the General Staff), ceea ce presupune în orice caz
faptul cã nu a avut de suferit în urma acestei insubordonãri. Se poate astfel
presupune un acord al guvernului britanic faþã de gestul sãu67, ceea ce face
funcþionarea NATO (ori chiar a relaþiilor bilaterale americano-britanice) mai
subtilã decât este în genere prezentatã. În al treilea rând, dat fiind faptul cã
ordinul a fost contramandat ulterior, se poate spune cã nici decidenþii politici
americani, cãrora le era subordonat generalul Clark, nu au avut o poziþie foarte
clarã în acest caz. În al patrulea, ofiþerul comandant pe teren a apreciat ca fiind
real riscul unei confruntãri, în ciuda retoricii politice frecvent întâlnite. În
al cincilea rând, cã acest responsabil militar a ales în mod conºtient calea unei
viitore cooperãri în defavoarea unei confruntãri la timpul prezent º.a.m.d.
Atitudinea acestui ofiþer nu îndreptãþeºte considerarea sa drept un instrument
orb al politicii, aºa cum presupun în genere teoriile statocentrice, sau al voinþei
superiorilor, potrivit asumpþiilor gândirii militare. Chiar dacã absolut pe neaºteptate,
doar pentru o clipã ºi fãrã a avea legitimitatea de regulã cerutã, probabil cã
generalul Jackson a avut o contribuþie în definirea interacþiunilor dintre actorii
internaþionali. Dacã nu a fãcut altceva, Jackson sigur a evitat escaladarea unei
posibile crize. Încã o datã, se dovedeºte faptul cã problema identificãrii actorilor

66. „N-o sã pornesc Al Treilea Rãzboi Mondial pentru dumneavoastr㔠(I’m not going to start
the Third World War for you), ar fi fost rãspunsul generalului Jackson – B.B.C. (2000),
„Confrontation over Pristina Airport”, 9 March, http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/
671495.stm (31.07.2010). Trebuie spus cã articolul BBC citat este parte a pregãtirilor
fãcute de acest trust de presã pentru un documentar asupra conflictului, fiind astfel
întocmit dupã desfãºurarea evenimentelor relatate.
67. Ibidem. Sub fotografia generalului Jackson, alãturi de numele sãu apar ºi cuvintele
„susþinut de guvernul Marii Britanii” („General Jackson: Backed by UK Government”).
De remarcat faptul cã observaþia nu este integratã în text, fiind adiacentã acestuia. Nu sunt
oferite comentarii suplimentare în acest sens – dacã BBC are ºi alte informaþii sau face o
interpretare similarã cu a mea.
162 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

internaþionali ºi a rolului jucat de aceºtia nu poate fi încheiatã, fiecare situaþie

clamând reconsiderarea ei.

Am încercat în acest capitol sã urmãresc modul în care sfârºitul Rãzboiului

Rece a antrenat, prin înlocuirea logicii confruntaþionale dintre cele douã superputeri
cu una a cooperãrii, o schimbare corespunzãtoare în mecanismele de gestionare
a securitãþii internaþionale. Se poate spune cã abandonarea bipolarismului a
antrenat necesitatea un proces al redefinirii identitãþilor ºi intereselor actorilor,
fapt care a presupus timp pentru sesizarea, interpretarea, evaluarea procesului ºi
formularea unor direcþii ale intercaþinuii.
Instituþional, problema s-a tradus prin faptul cã balanþa de putere a rãmas
neutilizatã, aºa cum demonstreazã gestionarea crizelor iugoslave. În ceea ce
priveºte statele din regiune, ea a fost chiar interzisã: nu a fost permisã o partajare
a Bosniei-Herþegovina între o „Serbie Mare” ºi o „Croaþie Mare”, iar embargoul
asupra armelor a avut drept obiectiv limitarea violenþei ºi a puterii participanþilor.
Remarca este întãritã prin constatarea cã, dacã existã o laturã cu adevãrat reuºitã
a gestionãrii conflictelor din aceastã zonã, aceasta a fost blocarea rãzboiului în
interiorul frontierelor fostei federaþii, participanþii neavând cum sã recurgã la
politici precum cãutarea de aliaþi sau întãrirea forþelor militare.
În privinþa marilor puteri, chiar dacã au existat momente de tensionare a
relaþiilor, acestea nu îndreptãþesc în nici un fel luarea în considerare a unei
politici de autoajutorare de cãtre actorii politici analizaþi. Balanþa cu douã talere
a fost conservatã militar prin intermediul regimurilor, chiar ºi dupã schimbarea
mediului de securitate; politic, a fost abandonatã în favoarea unui concert de
putere multilateral, care a fost aici diferenþiat de mecanismul realist al securitãþii.
Funcþionarea concertului în cauzã s-a dovedit a fi extrem de sensibilã, fiecare
nouã situaþie atrãgând dupã sine raportãri diferite ale actorilor la problemele inter-
acþiunii. Preferatã în perioada postbipolarã datoritã lipsei de prevederi constrân-
gãtoare, participanþii putând a se raporta în permanenþã diferit la conjunctura de
moment, aceeaºi caracteristicã s-a dovedit a fi ºi principala slãbiciune a acestui
mecanism: actorii nu au reuºit formularea unor rãspunsuri stabile, de naturã a
oferi fiecãruia în parte ºi ansamblului ca întreg posibilitatea unei acþiuni foarte
coerente pe termen lung.
În capitolul urmãtor voi încerca sã expun un punct de vedere constructivist cu
privire la interpretarea dinamicii cunoscute de instituþiilor securitãþii internaþionale.
Pe baza ideilor formulate în partea teoreticã a lucrãrii, în cadrul descris de
concertul de putere post-Rãzboi Rece, îmi propun sã aflu dacã ºi cum au fost
amendate instituþiile securitãþii internaþionale în gestionarea crizelor din Europa
de Sud-Est în anii ’90.
 6. Securitate ºi suveranitate
în gestionarea instituþionalã a crizelor
sud-est-europene din anii ’90

Dupã ce am urmãrit modul în care marii jucãtori ºi-au definit interacþiunile în

gestionarea securitãþii în perioada Rãzboiului Rece prin intermediul unui concert
de putere, urmeazã sã mã concentrez asupra instituþiilor mai bine definite. Am
observat deja cã balanþa de putere a fost abandonatã între actorii majori, cei minori
fiind practic forþaþi sã-i urmeze în aceeaºi direcþie. Ea fost chiar interzisã entitãþilor
politice cu suveranitãþi discutabile, moºtenitoare ale fostei federaþii iugoslave, ale
cãror relaþii reciproce violente au deteriorat grav securitatea internaþionalã.
Investigarea dinamicii instituþiilor din domeniu va folosi drept criteriu problema
suveranitãþii ºi voi observa legãtura acesteia cu înþelegerea securitãþii, pe baza
asumpþiei cã actorii ar folosi mai multe moduri de a se raporta la ele, în funcþie
de condiþiile interacþiunii. Voi încerca sã demonstrez ºi faptul cã abordarea
constructivistã permite o înþelegere mai bunã a crizelor, a modalitãþilor în care au
fost gestionate, dar ºi a deschiderii spre descoperirea unor rezolvãri durabile ale
conflictelor.

În demersul descris voi porni de la înþelesurile folosite în abordarea situaþiilor

în discuþie. Voi constata mai întâi, pe linia discuþiei din prima parte a lucrãrii, cã
existã o legãturã indisolubilã între problematica securitãþii internaþionale ºi cea a
suveranitãþii. Observând cele întâmplate în Europa postcomunistã, se poate spune
cã toate þãrile din regiune care au trecut prin aceastã experienþã au cunoscut, la
cãderea regimului totalitar, o repunere în discuþie a statalitãþii. Nu mã refer aici
doar la disoluþia tuturor statelor federale postcomuniste, fapt plin de semnificaþii
în sine, ci ºi la state care nu fac obiectul acestui studiu, cum ar fi România.
Aplicarea strictã a criteriului weberian al monopolului asupra violenþei legitime
este de naturã a ridica probleme cu privire la considerarea României un stat în
perioada 1990-1999: statul a împãrþit cu felurite grupuri sociale acest drept.
Afirmaþia se bazeazã nu numai pe implicarea unor forþe nonstatale în impunerea
acelei forme de ordine dorite de decidenþii politici, ci ºi prin inexistenþa unei
164 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

politici de urmãrire ºi condamnare a responsabililor pentru activitatea acestor

grupuri. Neconsiderarea crizelor cunoscute de România în epocã drept relevante
pentru lucrarea de faþã se datoreazã faptului cã ele nu au produs reacþii directe ale
comunitãþii internaþionale. Existã, fireºte, urmãri indirecte ale instabilitãþii din
România, precum neacceptarea ei în primul val al extinderii NATO din 1997, dar
metodologic ºi politic nu se poate face o identificare relativ precisã a considerãrii
situaþiei din România din perioada respectivã drept o problemã de securitate
internaþionalã.
Prin urmare, discuþia ce urmeazã este fãcutã prin discutarea securitãþii ºi a
suveranitãþii folosind drept criteriu cea mai evidentã formã de rãspuns a comu-
nitãþii internaþionale la adresa securitãþii, adicã a intervenþiilor. În sens larg,
Joseph S. Nye vede intervenþia ca fiind orice acþiune din exterior care influenþeazã
afacerile interne ale unui stat suveran. Ea poate lua o multitudine de forme,
variind pe o axã ce are la un capãt formule de foarte joasã intensitate, precum un
discurs, pânã la cele extrem de manifeste, cum ar fi cele în care este implicatã
forþa, punct unde se gãseºte înþelesul restrâns al termenului 1.
Intervenþia, dupã cum am arãtat la momentul potrivit, nu este strãinã spiritului
concertului, marile puteri apelând la ea pentru a restaura ordinea internaþionalã,
a-ºi impune voinþa etc. Un exemplu potrivit ar fi modul în care a fost abordatã
problema dezmembrãrii Iugoslaviei. Consiliul de Securitate al ONU a încercat
limitarea conflictului dintre puterea centralã ºi republicile secesionsite mai întâi
prin instituirea unui embargou asupra armelor ºi echipamentelor militare (rezoluþia
713/25.09.1991). Pentru neîndeplinirea obligaþiilor prevãzute de o rezoluþie
ulterioarã (încetarea focului ºi retragerea forþelor – 752/15.05.1992), Consiliul
declarã sancþiuni economice împotriva Republicii Federale Iugoslavia (Serbia ºi
Muntenegru) – 757/30.05.1992.
Mãsurile economice au fost dublate de cele cu caracter militar. Mai întâi a fost
decisã formarea unei misiuni de menþinere a pãcii – UNPROFOR (743/21.02.1992).
Mandatul acesteia a fost lãrgit în mai multe rânduri, astfel încât a devenit una de
impunere a pãcii. Pentru asigurarea eficienþei sancþiunilor economice, s-a instituit
o forþã de patrulare pe Dunãre, sub comanda Uniunii Europei Occidentale, misiune
care a devenit operaþionalã din 19 iunie 1993. O misiune similarã, a UEO ºi NATO,
s-a desfãºurat în Adriatica – operaþiunea „Sharp Guard” – sub comanda Alianþei,
din iunie 1993 (misiunile de control ale celor douã organizaþii se desfãºurau înce-
pând cu iulie 1992). În martie 1993, Consiliul autorizeazã folosirea forþei pentru
impunerea respectãrii interdicþiei zborurilor militare deasupra Bosniei-Herþegovina,
în „zonele sigure”, NATO primind aceastã sarcinã. Implicarea Alianþei, inclusiv
prin bombardamente de naturã sã le impunã forþelor sârbilor bosniaci respectarea

1. Joseph S. Nye, Jr. (2003), Understanding International Conflicts. An Introduction to

Theory and History, ediþia a patra, Longman, New York, pp. 154-155.
 SECURITATE ªI SUVERANITATE ÎN GESTIONAREA INSTITUÞIONALÃ A CRIZELOR... 165

deciziilor Consiliului de Securitate, a continuat pânã la sfârºitul confruntãrilor

militare din Bosnia-Herþegovina, pentru ca din decembrie 1995 sã conducã
misiunea de pace de aici. Atitudinea Naþiunilor Unite faþã de conflictul din
Iugoslavia a fost aceea de a asigura prezenþa UNPPROFOR nu numai în Bosnia-
-Herþegovina, ci ºi în Croaþia (762/30.06.1992) ºi Fosta Republicã Iugoslavã a
Macedoniei (795/06.10.1992)2.
Mãsuri precum cele de mai sus sunt considerate a exprima voinþa comunitãþii
internaþionale, prin forþa mecanismului special proiectat al Naþiunilor Unite care
este Consiliul de Securitate. Organismul, în care marii învingãtori de la sfârºitul
celui de-al Doilea Rãzboi Mondial au o prezenþã permanentã ºi un drept de veto,
reprezintã un concert de putere global formalizat, sistemul postbelic de securitate
colectivã fiind pus la adãpost de neînþelegerile dintre puterile majore.
Cu acþiunea practic paralizatã în timpul Rãzboiului Rece, misiunea Consiliului
de Securitate a fost brusc resuscitatã la sfârºitul acestei epoci în urma depãºirii
contradicþiilor dintre cele douã superputeri. Cazul exemplar este cel al intervenþiei
împotriva agresiunii irakiene în Kuweit. Epoca entuziasmului postbipolar începuse.
În cazul conflictelor iugoslave nu avem de-a face cu un conflict interstatal, în
care un actor suveran sã foloseascã mijloace violente pentru a-ºi reglementa
diferendele cu o entitate politicã suveranã. În momentul în care Consiliul de
Securitate a început sã se implice în rezolvarea crizei, republicile secesioniste nu
se bucurau de recunoaºtere internaþionalã formalã. Naþiunile Unite recunosc
independenþa Sloveniei, Croaþiei ºi Bosniei-Herþegovina la 22 mai 1992, iar la
8 aprilie 1993 – „Fosta Republicã Iugoslavã a Macedoniei”.
În principiu, evenimentele discutate aici sugereazã cã ar exista o relaþie de
inversã proporþionalitate între forþa intervenþiei ºi conformarea statului în crizã la
practicile ataºate exercitãrii suveranitãþii: cu cât statul respectiv demonstreazã cã
opereazã cu un înþeles mai aproape de cel socialmente acordat suveranitãþii, cu
atât intervenþia este mai puþin violentã ºi intruzivã. Invers, un stat ce-ºi foloseºte
suveranitatea într-un sens inacceptabil va fi supus unei presiuni mult mai evidente,
chiar violente. Forþa motrice din spatele acestei schimbãri este lãrgirea treptatã a
înþelesului acordat securitãþii internaþionale. Susþin astfel, împotriva perspecti-
velor statocentrice, dar în acord cu poziþia teoreticã exprimatã de-a lungul lucrãrii,
ideea cã suveranitatea este un concept cu o fundamentalã dimensiune socialã,
fiind supus unei dinamici în ceea ce priveºte înþelesurile acceptate, datoritã mai
ales extinderii seminificaþiilor conceptuale ºi politice ale securitãþii
Voi explica afirmaþia prin abordarea celor douã intervenþii italiene în Albania.
În prima dintre ele, dupã sosirea a aproximativ 20.000 de cetãþeni albanezi în
Italia între martie ºi august 1991, guvernul acestei þãri a hotãrât declanºarea

2. Rezoluþiile Consiliului de Securitate pot fi gãsite la United Nations Department of Public

Information (2009), http://www.un.org/Docs/sc/unsc_resolutions.html (31.07.2010).
166 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

operaþiunii Pellicano, în perioada octombrie 1991 – decembrie 1993, în cursul

cãreia 5.000 de soldaþi italieni neînarmaþi au distribuit ajutoare populaþiei.
Misiunile îndeplinite de aceºtia s-au limitat strict la dimensiunea umanitarã,
nefiind nevoiþi sã intervinã în separarea unor grupuri ostile, în gestionarea unor
tensiuni majore ºi nici mãcar în protecþia convoaielor cu ajutoare. Rolul lor s-a
limitat la cel umanitar, în principal în asigurarea unor produse de bazã populaþiei3.
Intervenþia din aceastã primã crizã albanezã este o mãrturie a modului în care,
la începutul anilor ’90, a fost gestionatã o ameninþare nonmilitarã de securitate
într-un stat ce întâmpinã dificultãþi majore în controlarea spaþiului intern. Cea
de-a doua crizã din Albania, mult mai gravã, din 1997, susþine ºi augmenteazã
atât perspectiva cu privire la înþelesul termenului de „securitate” prin prisma
conjugãrii feluritelor sectoare ale conceptului, cât ºi prin gestionarea acestei
problematici, suveranitatea statului respectiv fiind restabilitã cu ajutorul forþei
miltare ºi într-un cadru instituþional internaþional mai clar.
Criza albanezã din 1997 a fost „anunþat㔠de controversatele alegeri din
mai-iunie 1996, care au dus la un conflict deschis între putere ºi opoziþie.
Atmosfera tensionatã din þarã a fost amorsatã de colapsul mai multor sisteme
financiare piramidale, care neliniºtiserã instituþii precum Banca Mondialã ºi
Fondul Monetar Internaþional încã din vara anului 19964. Manifestaþiile, motivate
simultan prin nemulþumiri de ordin politic ºi disperarea cauzatã de prãbuºirea
acestor scheme financiare, ce au atras economii importante ale populaþiei în
schimbul promisiunii unor câºtiguri ulterioare fabuloase, au degenerat. Situaþia a
fost scãpatã de sub control: trupele trimise de guvern spre a impune ordinea au
dezertat, iar din unitãþile militare au dispãrut multe arme uºoare, care au ajuns în
mâinile populaþiei. Se apreciazã cã aproximativ un milion de arme automate
AK-47, tone de muniþie ºi chiar mortiere ºi rachete au fost luate de civili din
arsenalele armatei ºi poliþiei, iar confruntãrile au fãcut câteva mii de morþi5.
Albania, în 1997, exemplificã, practic, conceptul de „stat colapsat” („failed
state”). Apelul preºedintelui albanez, Sali Berisha, prin care acesta cerea ajutor
pentru restabilirea ordinii din partea Uniunii Europene ºi NATO, este de naturã a
susþine ideea. Fãrã a expune toate detaliile, voi spune doar cã, în ceea ce priveºte
statele europene, poziþia Italiei, Greciei ºi Franþei era de a declanºa o operaþiune
sub egida UE, la care s-au opus Germania ºi Marea Britanie. Împotriva operaþiunii
s-au pronunþat ºi Statele Unite.

3. Paolo Tripodi (2002), „Operation Alba: A Necessary and Succesful Preventive Deployment”,
în International Peacekeeping, 9 (4), pp. 91-92
4. Ettore Greco (1998), „New Trends in Peace-keeping: The Experience of Operation Alba”,
în Security Dialogue, 29 (2), p. 203.
5. Sean Kay (1999), „From Operation Alba to Allied Force: Institutional Implications of
Balkan Interventions”, în Meditarranean Quarterly, 10 (4), pp. 72-73.
 SECURITATE ªI SUVERANITATE ÎN GESTIONAREA INSTITUÞIONALÃ A CRIZELOR... 167

Fapt important, guvernul italian a considerat evenimentele din Albania drept o

adevãratã ameninþare faþã de propria-i securitate mai ales din cauza problemei
refugiaþilor (10.619 albanezi au traversat Adriatica ºi au debarcat la Puglia într-o
perioadã de doar ºase zile), astfel încât era hotãrât sã acþioneze la nevoie singur.
Politica italianã a devenit mult mai restrictivã dupã ce a ajuns la concluzia cã mi-
graþiile sunt organizate de grupãri ale crimei organizate. În faþa indeciziei orga-
nismelor europene, guvernul de la Roma a preluat iniþiativa organizãrii unei misiuni
sub mandat ONU, în vederea restabilirii ordinii, a acordãrii de ajutor umanitar ºi a
pregãtirii alegerilor, programate pentru 29 iunie6. În pofida opoziþiei Uniunii Europene
ºi a Statelor Unite faþã de o eventualã implicare militarã, OSCE ºi Naþiunile Unite
(pe 27 martie, decizia 160 a Consiliului Permanent OSCE, iar pe 28 Rezoluþia 1101
a Consiliului de Securitate al ONU) au venit în întâmpinarea dorinþelor acestui
stat, chiar dacã mandatul nu prevedea ºi misiunea de a dezarma feluritele grupuri 7.
Iniþiativei italiene i s-au alãturat mai multe state, Franþa, Grecia, Turcia, Austria,
Danemarca, România, Spania, Belgia, Slovenia ºi Portugalia participând la consti-
tuirea Multinational Protection Force. Trupele au fost desfãºurate începând cu luna
aprilie, efectivele ajungând la numãrul maxim, 7.215 oameni, în perioada alege-
rilor8. Operaþiunea Alba9, ale cãrei principale obiective vizau asigurarea asistenþei
umanitare ºi asigurarea condiþiilor pentru noi alegeri, a luat sfârºit la 12 august 1997,
dupã scrutinul organizat de OSCE 10. Dupã cum apreciazã Sean Kay, operaþiunea
a fost un succes datoritã mandatului clar ºi a modului de gestionare, un stat
asumându-ºi responsabilitatea acesteia într-un mediu instituþional din care lipsea
dreptul de veto11. În ceea ce priveºte scopurile misiunii, acestea au fost atinse ºi
din perspectiva albanezilor, care ºi-au regãsit o oarecare încredere în stat, ºi din
cea italianã, întrucât au fost oprite valurile de refugiaþi12.
Cazul crizelor albaneze, am afirmat-o deja, este un bun exemplu pentru modul
dinamic în care a fost înþeleasã securitatea în perioada post-Rãzboi Rece ºi pentru
raportarea comunitãþii internaþionale la problematicã. Faptul cã suveranitatea
unui stat este afectatã prin intervenþii nu presupune cu necesitate cã actorul în
cauzã îºi pierde identitatea, ci doar cã aceasta este reconsideratã. Criza financiarã

6. Ted Perlmutter (1998), „The Politics of Proximity: The Italian Response to the Albanian
Crisis”, în International Migration Review, 32 (1), p. 203
7. Detalii ºi comentarii asupra organizãrii misiunii pot fi gãsite în P. Tripodi (2002), „Operation
Alba...”, pp. 96-100.
8. Ibidem, p. 98
9. Numele dat operaþiunii, Alba, nu a fost o alegere întâmplãtoare, având o pronunþatã valoare
simbolicã pentru italieni. „Acest nume are o triplã semnificaþie: este cuvântul italian pentru
zorii zilei, semnificând un nou început; este un cuvânt care face în mod firesc referire la
Albania; „A” reprezintã prima misiune militar-umanitarã italian㔠– T. Perlmutter (1998),
„The Politics of Proximity...”, p. 208.
10. S. Kay (1999), „From Operation Alba to Allied Force...”, p. 79.
11. Ibidem, p. 77.
12. Ibidem.
168 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

din Bulgaria, din 1996-1997, discutatã sumar în continuare, este de naturã a

clarifica aceste afirmaþii.
În acest caz, nu statul, ci sistemul monetar-financiar este cel care a cedat, din
cauza proastei gestionãri a tranziþiei economice de la un sistem centralizat la unul
organizat potrivit logicii capitaliste. Politici neinspirate derulate timp de câþiva
ani au dus la criza marcatã de degradarea extrem de rapidã a economiei acestei þãri,
în perioada 31 decembrie 1996 – februarie 1997 rata de schimb a levei, moneda
naþionalã, trecând de la BGL 487,4 pentru un dolar american la BGL 3000. Criza
economicã a fost însoþitã de una guvernamentalã: chiar dacã premierul socialist
Zhan Videnov ºi-a înaintat demisia pe data de 21 decembrie 1996, numirea unui
nou cabinet s-a prelungit timp de o lunã ºi jumãtate13. În scopul depãºirii crizei
ºi spre a asigura fermitatea mãsurilor considerate necesare, a fost instituit un
consiliu monetar care se bucura de încrederea Fondului Monetar Internaþional, de
naturã a supraveghea politica monetarã a guvernului, care ºi-a preluat atribuþiile
pe 1 iulie 199714. Deciziile hotãrâte de aceastã instanþã de supraveghere au fost
cele caracteristice unei politici de austeritate, având consecinþe precum creºterea
ºomajului, datã fiind închiderea unor întreprinderi neviabile; cele mai lovite au
fost sectorul bugetar ºi cel al asistenþei sociale. „Curãþarea” economiei ºi creºterea
încrederii investitorilor strãini prin îmbunãtãþirea climatului financiar au fost
principalele obiective urmãrite15.
Din punct de vedere instituþional, depãºirea crizei a fost posibilã datoritã
implicãrii comunitãþii internaþionale ºi a instituþiilor acesteia – Fondul Monetar
Internaþional –, dar cu un preþ la nivel simbolic: Sofia ºi-a pierdut o parte din
suveranitatea economicã, instituþiile naþionale pierzând controlul asupra politicilor
monetare. Sprijinul partidelor ºi al societãþii ca întreg pentru acest pachet de
mãsuri a fost crucial pentru rapida ºi corecta derulare economicã a procesului;
un eventual eºec putea fi dezastruos. Deciziile curajoase luate în situaþia de crizã
din 1997 au avut efectul scontat, astfel încât în deceniul care a urmat Bulgaria a
devenit membrã a NATO ºi a UE.
Cazul Bulgariei este elocvent întrucât criza discutatã este fundamentatã eco-
nomic. Degradarea situaþiei economice însoþeºte, de fapt, orice situaþie în care
securitatea devine o problemã a discursului public – nu doar în sine, ci ºi prin
nenumãratele consecinþe pe care le are, de exemplu prin impactul la nivel social.
Nu intenþionez sã insist pe aceastã temã, considerând cã în acest sens este suficient
sã amintesc faptul cã impactul sancþiunilor economice asupra Iugoslaviei era estimat
în 1996 la 58 miliarde USD, între 1991 ºi 1993 produsul intern brut scãzând la un
nivel cuprins între jumãtate ºi o treime din cel al anului 1990. Iugoslavia a trecut,

13. Garabed Minassian (1998), „The Road to Economic Disaster in Bulgaria”, în Europe-Asia
Studies, 50 (2), p. 342.
14. Ibidem, pp. 343-344.
15. Ibidem, pp. 346-347.
 SECURITATE ªI SUVERANITATE ÎN GESTIONAREA INSTITUÞIONALÃ A CRIZELOR... 169

într-un timp record, din categoria statelor în curs de dezvoltare în categoria celor
subdezvoltate. Impactul la nivel social a fost dramatic – aproape un sfert din
populaþie (23,5%) ajunsese sã trãiascã în 1994 sub pragul sãrãciei. Criza iugoslavã
este însã un caz foarte complex, fiind greu de analizat separat sectoarele securitãþii
sau de determinat cu precizie nivelul de analiz㠖 de exemplu, studierea impactului
politicilor guvernamentale, schimbate în epocã de statul iugoslav printr-un Program
de Reconstrucþie Monetarã ºi Restabilire Economicã, pornit la 24 ianuarie 1994,
prin care a fost relansatã creºterea economicã16.
Cazul Bulgariei permite însã nu doar izolarea, atât cât este posibilã, a influenþei
factorilor economici (existã, dupã cum am arãtat, ºi o dimensiune politicã a
problemei), dar, mult mai semnificativ din perspectiva acestei lucrãri, acest stat
nu fãcea obiectul unei politici de sancþionare din partea comunitãþii internaþionale.
Rãspunderea pentru criza bulgarã o au decidenþii politici de la Sofia sau, eventual,
condiþiile structurale ale schimbãrii economice (toate statele în tranziþie cunoscând
dificultãþi de acest ordin), în nici un caz însã o politicã de pedepsire exercitatã din
exterior, cum ar fi în situaþia Iugoslaviei. Dimpotrivã, Bulgaria s-a bucurat de
sprijinul instituþiilor internaþionale. Preþul simbolic ºi funcþional plãtit este identifi-
cabil în domeniul suveranitãþii economice. Dupã câte se pare, Bulgaria nu numai
cã l-a acceptat, ca stat ºi ca societate, în momentul crizei, dar o face ºi astãzi, mai
mult de un deceniu mai târziu, chiar aflatã într-o situaþie cu totul diferitã.
Cazurile albanez ºi bulgar reprezintã situaþii în care intervenþia externã a avut loc
la cererea autoritãþilor statelor în cauzã, cedarea de suveranitate fiind voluntarã.
În ceea ce priveºte cele douã state, observãm faptul cã cele douã state ºi-au
negociat înþelesul suveranitãþii în condiþiile crizei, iar comunitatea internaþionalã
a intervenit datoritã lãrgirii înþelesului termenului de „securitate”, construindu-ºi
politici pe baza acestuia.
În continuare mã voi referi la acele situaþii în care statele nu negociazã noi
înþelesuri ale suveranitãþii, ci sunt obligate sã contemple o asemenea schimbare.
Pentru aceasta, voi deschide mai întâi o parantezã pentru a oferi o explicaþie de tip
constructivist asupra diferenþelor de raportare a liderilor occidentali ºi a liderilor
comunitãþilor din zonã asupra simbolurilor folosite în analiza crizelor discutate aici.
Liderii politici ai sfârºitului de secol XX erau dureros de conºtienþi de modul în care
poate degenera un conflict balcanic. Cel puþin aºa ne îndeamnã Eric Hobsbawm sã
interpretãm vizita pe care a fãcut-o preºedintele francez François Mitterand la Sarajevo
pe 28 iunie 1992, aceeaºi zi în care, în 1914, a avut loc atentatul împotriva
moºtenitorului tronului austro-ungar, arhiducele Franz-Ferdinand: „Pentru orice

16. Aceste date sunt preluate dintr-un raport al Programului Naþiunilor Unite pentru Dezvoltare,
din care este disponibil un rezumat al acestuia (7 pagini dintr-un total de 111, inclusiv
anexele) – United Nations Development Programme (1996), Human Development Report
Yugoslavia 1996, (rezumat), http://hdr.undp.org/en/reports/nationalreports/europethecis/
serbia/yugoslavia_nhdr1996.pdf (31.07.2010), pp. 2-3.
170 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

persoanã cu educaþie de vîrsta lui Mitterand, legãtura dintre data, locul ºi amintirea
unei catastrofe istorice generate de erori politice ºi calcule greºite sare în ochi”17.
Marele istoric comenteazã eºecul comunitãþii internaþionale în a controla de la
bun început violenþa conflictelor iugoslave. Orice observator trebuie sã îi dea
dreptate ºi sã deplângã lipsa de decizie clarã a liderilor politici în aceastã direcþie.
Pe de altã parte, acelaºi observator trebuie sã remarce marea diferenþã dintre
modul în care a fost gestionat conflictul iugoslav ºi criza ce începuse cu aproape
80 de ani în urmã: conflictul a fost izolat, þinut în carantina frontierelor fostei
federaþii. Marile puteri nu au recurs mecanic, în pofida temerilor decidenþilor ºi
teoreticienilor, la logica balanþei de putere. Diferenþele dintre momentele de
sfârºit ale „lungului secol al XIX-lea” ºi, respectiv, „scurtului secol XX”, în
sugestivele expresii ale lui Hobsbawm, sunt atât de ordin structural, cât ºi la
nivelul ideilor agenþilor, afirmaþie susþinutã în lucrare.
Hobsbawm deplânge lipsa de viziune ºi de cunoaºtere a istoriei, afirmând cã,
în cazul vizitei lui Mitterand, „foarte puþini au fost aceia care au sesizat aluzia, cu
excepþia cîtorva istorici de profesie ºi a unor cetãþeni mai în vîrstã. Memoria
istoricã nu mai funcþiona”18. Cred cã opinia sa trebuie amendatã: memoria colectivã
funcþioneazã, dar nu aºa cum îºi doreºte istoricul. Societãþile au nenumãrate meca-
nisme de a-ºi conserva identitatea, inclusiv prin apelul la evenimente memorabile.
Istoria trece în social, care de multe ori este manevrat politic. Momentele în care
au avut loc anumite evenimente pot fi manevrate, interpretate, încãrcate simbolic.
O aceeaºi zi este înregistratã diferit „din afar㔠ºi „dinãuntru”, de istoric ºi de
comunitatea afectatã direct, ale cãrei amintiri sunt recreate ºi revalorizate. Dacã
ziua de 28 iunie are o anumitã semnificaþie pentru întreaga lume, mai ales pentru
cei ce îºi amintesc de atentat, pentru sârbi are o încãrcãturã cu totul specialã.
Pe 28 iunie 1389, de Vidovdan, ziua Sfântului Vitus19, cneazul Lazar moare în
bãtãlia de la Kosovopolje împotriva otomanilor, odatã cu el gãsindu-ºi sfârºitul ºi
statul medieval sârb. ªase secole mai târziu, pe 28 iunie 1989, într-o manifestaþie
comemorativã, un milion de oameni s-au adunat pe aceeaºi Câmpie a Mierlei pentru
a-l asculta pe Slobodan Miloševiæ cerându-le sârbilor sã se uneascã spre a-ºi regãsi
mãreþia, dupã cum au fãcut-o odinioarã eroicii lor strãmoºi20. Discursul este coerent

17. Eric Hobsbawm (2001), Secolul extremelor, Lider, Bucureºti, p. 15. Pãstrez aici, ca ºi în alte
referinþe din lucrare, ortografia folositã în citatele date dupã texte apãrute în limba românã
18. Ibidem.
19. Amãnuntul este important pentru datare. Sfântul Vitus este sãrbãtorit pe 15 iunie în
Biserica Romano-Catolicã ºi pe 28 în cele Ortodoxe Sârbã ºi Bulgarã, diferenþa de
treisprezece zile fiind cea dintre calendarele gregorian ºi iulian. Chiar dacã evenimentul a
avut loc pe 15 iunie, este actualmente considerat ca având loc în data de 28, ziua de
pomenire a Sfântului Vitus. În discuþia ce urmeazã se poate observa cã aceastã echivalare,
chiar dacã nu este neapãrat realã calendaristic, este validã socialmente.
20. Discursul a fost þinut la Gazimestan, locul istoric al bãtãliei – Slobodan Miloševiæ (1989),
„Speech by Slobodan Milosevic at the Central Celebration Marking of the 600th Anniversary
 SECURITATE ªI SUVERANITATE ÎN GESTIONAREA INSTITUÞIONALÃ A CRIZELOR... 171

cu semnificaþia atribuitã acestui moment în mitologia politicã a poporului sârb. În

opinia lui Stuart Kaufman, „înþelesul Bãtãliei de pe Câmpia Kosovo este de martiraj
al naþiunii sârbe în apãrarea onoarei sale ºi a creºtinãtãþii împotriva turcilor” 21.
Momentul ºi locul alese de Miloševiæ pentru discursul ce urma sã-i asigure
ascensiunea politicã în perioada delegitimãrii simultane a ideologiei federaþiei ºi
a celei a regimului comunist nu sunt în nici un caz întâmplãtoare, fiind destinate
a-i face evidentã publicului existenþa unei legãturi între vitejii înaintaºi ºi cei ce se
pretindeau a fi urmaºii lor contemporani în apãrarea statului ºi poporului sârb 22.
Este evident faptul cã data de 28 iunie are semnificaþii diferite pentru François
Mitterand ºi Slobodan Miloševiæ. Istoria este una singurã, actorii sociali fiind cei
care le conferã înþeles, selectând evenimente, producându-le chiar, ºi conectându-le.
Fiecare din aceºti doi oameni politici a înþeles sã privilegieze altã dimensiune a
aceluiaºi simbol23. Voi mai face observaþia cã vehiculul numit „simbol” acþioneazã
mult mai puternic la nivelul unei comunitãþi ce foloseºte un set relativ unitar,
integrat într-o culturã, decât la cel internaþional. E suficient sã punem faþã-n faþã
milionul de oameni care s-a strâns pe un anume câmp din Kosovo în 1989 cu
impactul vizitei lui Mitterand. Dacã aluzia lui Mitterand nu a fost sesizatã decât
de cei foarte informaþi, dacã e sã îi dãm crezare lui Hobsbawm, cea a lui Miloševiæ
a fost clarã pentru toþi interpreþii de simboluri culturale sârbe.

of the Battle of Kosovo, Gazimestan, 28 June 1989”, în Heike Krieger (ed.) (2001), The
Kosovo Conflict and International Law: An Analytical Documentation, 1974-1999,
Cambridge University Press, Cambridge, pp. 10-11. Numãrul exact al participanþilor este,
bineînþeles, necunoscut, aceastã estimare fiind cea mai întâlnitã în literaturã. În spiritul
aceleiaºi atitudini interpretative, o estimare impresionantã ºi simplu de reþinut, chiar dacã
nu exactã, este consideratã aptã de a se transmite ca informaþie validã în interiorul societãþii
ºi a produce efecte.
21. Stuart J. Kaufman (2001), Modern Hatreds. The Symbolic Politics of Ethnic War, Cornell
University Press, Ithaca, NY, Londra, p. 16.
22. Ibidem, pp. 179-181. Kaufman oferã multe amãnunte ºi comentarii relevante pentru
contextul destrãmãrii statului federal ºi al rãzboaielor ce au urmat în cadrul capitolului
intitulat „Government Jingoism and the Fall of Yugoslavia”, pp. 165-201.
23. Se poate, fireºte, discuta ºi semnificaþia zilei de 28 iunie pentru atentatorii de la Sarajevo,
din 1914. Este evident faptul cã ziua de 28 iunie are o încãrcãturã cu totul specialã pentru
istoria sârbã, separat sau înãuntrul statului iugoslav, în acest sens mai putându-se aminti,
de exemplu, proclamarea în 1921 a constituþiei Regatului Sârbilor, Croaþilor ºi Slovenilor
(numitã chiar „Constituþia de Vidovdan”). Manevrate cu grijã de actorii politici sau simple
coincidenþe, legãturile simbolice de acest fel intrã în memoria colectivã. Exemple similare
pot fi gãsite pentru istoria oricãrui popor. În acest sens, vezi, de exemplu, ziua de 9 mai
pentru români. Momentele exacte au fost manipulate, pentru a le face sã coincidã între ele.
Proclamarea independenþei este pe 9 mai, ziua în care sovieticii celebreazã victoria
împotriva Germaniei naziste (occidentalii o sãrbãtoresc pe 8 mai – istoria se scrie ºi în
funcþie de fusul orar...), sau pe 10, Ziua Monarhiei? Fiecare regim politic apeleazã la alte
legãturi. Astãzi pe 9 mai se sãrbãtoreºte ºi Ziua Europei. Declaraþia Schuman nu a produs
efecte pentru România în 1950, dar o face acum, marcarea Zilei Europei fiind fãcutã ca
afirmare a noii sale identitãþi de membru al UE.
172 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

Miloševiæ este doar un exemplu de gestionar în acest sens, alãturi de o mulþime

de alþi actori ce ºi-au asumat funcþii de antreprenori culturali (Franjo Tudjman,
prin modul în care s-a folosit de drapelul în carouri alb-roºii al istoricului regat
croat, dar ºi al ustaºilor din Al Doilea Rãzboi Mondial, este altul, enumerarea
putând continua). Pe scurt, în mobilizarea politicã intracomunitarã simbolurile au
un rol mult mai important decât în mediul internaþional multicultural. Rãzboaiele
iugoslave sunt elocvente cu privire la influenþa acestora. Pentru Stuart Kaufman,
„politica simbolismului naþionalist extrem este ceea ce creeazã fricã ºi ostilitate
prin manipularea miturilor ºi provocarea violenþei” 24.
Chiar fãrã a discuta cauzele, numeroase ºi greu de ierarhizat, ale tragediei din
fosta federaþie25, este clar cã, în condiþiile delegitimãrii iugoslavismului ºi regimului
comunist, diferenþele s-au impus în defavoarea legãturilor dintre feluritele grupuri
etnico-religioase, care au fost atrase de ceea ce s-ar putea numi „politicã a
identitãþilor”. Cercetãtoare a domeniului, Mary Kaldor defineºte „identitatea”
într-un sens restrâns, ca fiind o etichetã acordatã social, care nu poate fi schimbatã
individual, prin convertire sau asimilare26. Pusã în contrast cu politica ideilor, cea
a identitãþilor este una exclusivã, paseistã ºi fragmentativã, iar Mary Kaldor o
vede originatã în principal în slãbirea ºi delegitimarea statului în condiþiile mai
largi ale globalizãrii27. Statul iugoslav nu a putut face faþã presiunilor, întrucât pãrea
incapabil sã-ºi mai îndeplineascã partea de contract social, iar cele douã ideologii
pe care se baza – iugoslavismul ºi comunismul – ºi-au pierdut atractivitatea.
O analizã centratã pe lideri aratã cã aceºtia, prin discursuri ºi modul în care au
folosit simbolurile ºi mitologiile politice, nu au fãcut altceva decât sã adânceascã,
în folosul propriei agende, prãpastia care se deschidea între comunitãþi, având ca
efect crearea unei contraintuitive, bizare solidaritãþi: „Partenerii în crime ai lui
Miloševiæ (...) au fost adversarii sãi Franjo Tudjman, avatarul ºovinismului croat,
ºi Alija Izetbegoviæ, elegantul susþinãtor al autoafirmãrii musulmanilor bosniaci”28.
Altfel spus, apelând la contrastul faþã de Celãlalt pentru a defini Sinele, partizanii
politicilor de diferenþiere au nevoie, de fapt, unii de alþii29. Trebuie spus cã studiul

24. S.J. Kaufman (2001), Modern Hatreds. The Symbolic Politics of Ethnic War, Cornell
University Press, Ithaca, NY, Londra, p. 212.
25. Numeroase studii au fost fãcute asupra acestui subiect. Pentru o privire comprehensivã, vezi,
de exemplu, Sabrina P. Ramet (2002), Balkan Babel. The Disintegration of Yugoslavia from
the Death of Tito to the Fall of Miloševiæ, ediþia a patra, Westview Press, Boulder, CO.
26. „Eºti german dacã bunica ta a fost germanã, chiar dacã nu cunoºti limba ºi nu ai fost
niciodatã în Germania; dar nu eºti german dacã ai pãrinþi turci, chiar dacã trãieºti ºi
munceºti în Germania” – Mary Kaldor (1999), Rãzboaie vechi ºi noi: violenþa organizatã
în epoca globalã, Antet, Bucureºti, p. 90.
27. Ibidem, pp. 91-101.
28. S.J. Kaufman (2001), Modern Hatreds..., p. 6.
29. Am amintit acest proces dual – al construirii simultane a unitãþii ºi diferenþierii – ºi în
primul capitol al lucrãrii, în momentul în care am menþionat concepþia lui David Campbell.
Chiar dacã temele abordate sunt diferite – discursul politic statal pentru Campbell, politica
 SECURITATE ªI SUVERANITATE ÎN GESTIONAREA INSTITUÞIONALÃ A CRIZELOR... 173

lui Kaufman aratã cã o asemenea interpretare trebuie completatã ºi cu alte analize,

care sã stabileascã condiþiile în care manipularea simbolicã poate duce la conflict.
El considerã cã, în contextul unor conflicte de interese între grupuri, elite politice
în cãutarea puterii pot folosi simbolistica etnicã pentru a stimula sentimentele de
ostilitate dintre acestea30. Observãm ºi în acest caz cum factorii materiali ºi
culturali se îmbinã, cum agenþii ºi structura se definesc reciproc, iar interesele ºi
identitãþile capãtã sens prin raportare bivocã. Constructivismul este o concepþie
care permite abordarea integratã ºi dinamicã a tuturor nivelurilor agregãrii sociale,
depãºindu-se astfel definirea lor rigidã.
Voi închide acum aceastã parantezã afirmând cã, în opinia mea, tragicele rãzboaie
din fosta Iugoslavie ºi modul în care s-a raportat la ele comunitatea internaþionalã
îºi gãsesc cele mai potrivite metode de analizã urmãrindu-se înþelesurile conferite
feluritelor acte de cãtre actori ºi raportarea lor reciprocã. Epistemologic ºi
metodologic, perspectiva constructivistã permite o interpretare a politicului por-
nind de la modul în care participanþii definesc ºi se raporteazã la social.
Revin la discuþia de bazã prin a observa cercetarea securitãþii internaþionale
presupune identificarea actorilor, a ideilor ºi resurselor lor, precum ºi a modului
în care se raporteazã la orice problemã prin care îºi definesc politici în domeniu31.
Am discutat deja despre intervenþiile fãcute la cerere, pentru depãºirea dificultã-
þilor. Dupã cum am anunþat, mã voi concentra asupra intervenþiilor care sunt
fãcute fãrã a exista un acord al unui stat aflat în crizã, exemplul discutat fiind
controversata inferenþã a comunitãþii internaþionale în Kosovo în 1999.
Suveranitatea fiind o normã de bazã a relaþiilor internaþionale, primul pas al
analizei propuse este observarea modului în care încãlcarea acesteia prin inter-
venþie este judecatã în diferite ºcoli de gândire. Joseph S. Nye identificã trei
modalitãþi principale de abordare a problemei. Din punct de vedere realist,
intervenþia poate fi fãcutã în scopul menþinerii balanþei de putere ºi a ordinii în
interiorul sferei de influenþã. Pentru cosmopolitaniºti (cosmopolitans), valoarea
supremã este justiþia, societatea indivizilor fiind instituþia supremã, astfel încât

de diferenþiere intercomunitarã aici – sau propria încadrare epistemologicã (Cambbell se

considerã mai degrabã poststructuralist), logica poate fi consideratã similar㠖 David
Campbell (1998), Writing Security: United States Foreign Policy and the Politics of Identity,
ediþie revizuitã, Manchester University Press, Manchester. Asupra acestui mecanism dual,
la nivelurile liderilor ºi al comunitãþilor, vezi ºi Janice Gross Stein (1996), „Image,
Identity, and Conflict Resolution”, în Chester A. Crocker, Fen Osler Hampson with
Pamela Aall (eds.), Managing Global Chaos: Sources of and Responses to International
Conflict, United States Institute of Peace Press, Washington, DC, mai ales pp. 93-99.
30. S.J. Kaufman (2001), Modern Hatreds..., p. 12.
31. Pentru o discuþie în context asupra dificultãþilor de acest ordin, vezi ºi Beverly Crawford,
Ronnie D. Lipschutz (1997), „Discourses of War: Security and the Case of Yugoslavia”,
în Keith Krause, Michael C. Williams (eds.), Critical Security Studies. Concepts and
Cases, UCL Press, Londra.
174 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

intervenþia este „bun㔠dacã are ca scop dreptatea32. În fine, pentru cei ataºaþi
ideii respectãrii suveranitãþii (state moralists), valoarea fundamentalã în politica
internaþionalã este autonomia statelor, iar instituþia-cheie este societatea de state
guvernatã de reguli ºi de dreptul internaþional 33. Pentru aceºtia, rãzboiul este
justificat mai ales pentru apãrare34. În principiu, se poate spune cã aceastã ultimã
interpretare este de departe cea mai des întâlnitã ºi apãratã, pãstrând simultan
ideea suveranitãþii ºi a condamnãrii rãzboiului.
Fãrã a comenta toate aceste situaþii35, voi spune cã în discutarea acþiunii
NATO împotriva Iugoslaviei în Kosovo, din primãvara lui 1999, douã sunt, în linii
mari, poziþiile adoptate: pentru cele care sprijinã intervenþia Alianþei, aceasta era
justificatã de dramatica degradare a drepturilor omului în provincie; condamnarea
bombardamentelor se face, în principiu, din pricina nerespectãrii suveranitãþii
statului iugoslav, o acþiune moral discutabilã fiind lipsitã ºi de legalitatea pe care
numai Consiliul de Securitate al Naþiunilor Unite o poate da.
În condiþiile în care în 1998 guvernul de la Belgrad a considerat drept o
ameninþare din ce în ce mai mare la adresa securitãþii naþionale activitatea Armatei
albaneze de Eliberare din Kosovo, a deplasat importante forþe militare în provincie.
Acþiunile trupelor au declanºat o importantã crizã umanitarã, mai ales prin prisma
problemei refugiaþilor – se estimeazã cã aproximativ 250.000 de albanezi din provincie
ºi-au pãrãsit casele, din care aproximativ 80.000 au plecat din þarã. Sprijinindu-se
inclusiv pe rezoluþia 1199/23 septembrie 1998 a CS a Naþiunilor Unite, care cerea
retragerea forþelor federale ºi întoarcerea refugiaþilor, lucruri care nu s-au întâmplat,
iar negocierile pãrând blocate, NATO a hotãrât în primãvara lui 1999 declanºarea
de bombardamente pentru a forþa Belgradul sã se conformeze acestor decizii36.

32. Este evident cã cei numiþi „cosmopolitaniºti” de Nye, ca ºi de autori precum Andrew
Linklater, un foarte cunoscut adept al teoriei critice, se înscriu în ceea ce Wight ar numi
tradiþia „revoluþionist㔠a Relaþiilor Internaþionale. Pentru definirea acestei concepþii vezi ºi
Andrew Linklater (2005), „Globalization and the Transformation of Political Community”,
în John Baylis, Steve Smith (eds.), The Globalization of World Politics. An Introduction to
International Relations, ediþia a treia, Oxford University Press, Oxford, pp. 721-722.
33. În principiu, am putea spune cã ne aflãm în faþa tradiþiei mediane în concepþia lui Wight,
cea „raþionalistã”, al cãrui mare reprezentant este Hugo Grotius (John Locke pentru
Alexander Wendt, în clasificarea de ordin cultural). Am discutat aceste perspective în
secþiunile anterioare ale lucrãrii.
34. Discutarea celor trei abordãri asupra intervenþiei este datã în J.S. Nye Jr. (2003), Understanding
International Conflicts..., pp. 156-157.
35. Michael Walzer identificã patru situaþii în care intervenþia armatã ar putea fi justificatã moral
în absenþa unei agresiuni din punctul de vedere al state moralists: ca intervenþie preventivã,
pentru a balansa o intervenþie anterioarã, pentru a salva un popor de la masacru ºi pentru a
ajuta miºcãrile secesioniste dupã ce acestea ºi-au demonstrat caracterul reprezentativ – Michael
Walzer (1977), Just and Unjust Wars: A Moral Argument with Historical Illustrations, Basic,
New York, apud J.S. Nye Jr. (2003), Understanding International Conflicts..., pp. 157-158.
36. Vezi, de exemplu, Catherine Guicherd (1999), „International Law and the War in Kosovo”,
în Survival, 41 (2), pp. 25-26. C. Guichard oferã foarte multe informaþii pentru o discuþie
a intervenþiei din Kosovo din perspectiva dreptului internaþional.
 SECURITATE ªI SUVERANITATE ÎN GESTIONAREA INSTITUÞIONALÃ A CRIZELOR... 175

Valurile masive de refugiaþi, provocate de violenþa din Kosovo, au provocat

îngrijorarea comunitãþii internaþionale, cum au fãcut-o ºi cele din crizele albaneze,
doar cã la o scarã mult mai mare. Având cauze foarte diverse37, problema refugiaþilor
este consideratã chiar de cãtre autorii ataºaþi perspectivei statocentrice drept o
adevãratã ameninþare, de regulã consideratã a fi de ordin „nontradiþional” 38,
întrucât afecteazã direct entitãþile suverane39. În condiþii speciale, statele pot
apela la mijloace militare pentru abordarea problemei, în sensul forþãrii þãrii de
origine sã-ºi schimbe comportamentul ºi astfel sã fie eliminatã cauza migraþiei,
dar efectele sunt discutabile40.
Se poate observa faptul cã ºi perspectivele statocentrice fac eforturi pentru a
integra în problematica securitãþii ameninþãri „nontradiþionale” precum cea a
refugiaþilor. În ceea ce mã priveºte, consider cã asemenea concepþii nu oferã cel
mai potrivit cadru de interpretare pentru asemenea provocãri ºi, mai ales, a
gestionãrii lor într-o manierã de tipul celei folosite în criza din Kosovo. Putem lua
ca exemplu cea mai influentã dintre aceste abordãri, cea realistã. În pofida unor
eforturi teoretice precum cele expuse în paragraful precedent, constatãm cã în
cazul Kosovo nu sunt îndeplinite condiþiile realiste clare pentru a fi consideratã o

37. Myron Weiner considerã cã cele mai importante tipuri de confruntãri în urma cãrora apar
valuri masive de refugiaþi ar fi rãzboaiele interstatale, conflictele etnice, conflictele civile
cu alt fundament decât cel etnic, precum ºi refugierea din calea regimurilor autoritare sau
revoluþionare – Myron Weiner (1996), „Bad Neighbors, Bad Neighborhoods: An Inquiry
into the Causes of Refugee Flows”, în International Security, 21 (1), pp. 9-10. Barry Posen
ia în considerare cinci cauze politico-militare pentru aceste deplasãri masive de populaþii:
genocidul ºi/sau politicidul, purificarea etnicã, teama de ocupaþie strãinã, pericolele aduse
de proximitatea conflictului ºi logistica militarã primitivã (teama de rechiziþii în scop
militar): Barry R. Posen (1996), „Military Responses to Refugee Disasters”, în Interna-
tional Security, 21 (1), pp. 73-77.
38. O definiþie de manual ar spune cã acestea „provin din partea unor factori sau actori cu
caracter substatal sau transstatal, sunt difuze, multidimensionale ºi multidirecþionale, nu
pot fi gestionate în mod necesar prin mijloace militare tradiþionale ºi deseori ameninþã
ceva aflat în afara statului” – Terry Terriff, Stuart Croft, Lucy James, Patrick M. Morgan
(1999), Security Studies Today, Polity Press, Cambridge, p. 135.
39. Myron Weiner descoperã cinci moduri în care migranþii provoacã în mod direct securitatea
statelor sau cea internaþionalã: ca problemã în relaþiile dintre þara de origine ºi cea gazdã
(ostili fiind primei); ca risc pentru þara gazdã; ca ameninþare culturalã; ca problemã
socialã/economicã (ambele în societatea gazdã); ca ostatici – folosiþi de þara gazdã
împotriva celei de origine. Myron Weiner (1992/1993), „Security, Stability, and International
Migration”, în International Security, 17 (3), mai ales pp. 105-120. Pentru consideraþii
generale asupra impactului problemei refugiaþilor asupra securitãþii statelor ºi internaþio-
nale, vezi ºi T. Terriff et al. (1999), Security Studies Today, pp. 157-168.
40. Cel puþin aºa reiese din cercetarea lui Barry Posen, autor ataºat tradiþiei realiste. Pentru
Posen, mijloacele militare pe care le au statele la dispoziþie ar fi, în ordine, pedepsirea, de
exemplu prin bombardamente, ariile de securitate pentru populaþie, în zona în care aceasta
trãieºte de obicei sau în afara ei, armistiþiul forþat în zona de conflict ºi, în fine, rãzboiul
împotriva puterii militare a atacatorului, în urma cãruia eventual sã fie schimbat ºi regimul
politic al acestuia – B.R. Posen (1996), „Military Responses to Refugee Disasters”, pp. 77-79.
176 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

problemã de securitate. Nu existã un interes direct al statelor în a recurge la forþa

armatã, întrucât nu statele care au reacþionat erau în pericol, ci, eventual, societãþile
lor, ºi nici nu era contemplatã posibila dezechilibrare a unei balanþe de putere.
Explicaþia pentru intervenþie trebuie cãutatã mai degrabã la nivel afectiv ºi la
cel al responsabilitãþii, membrii NATO fiind „uniþi de un sentiment al ruºinii, dat
fiind cã în primii patru ani de rãzboaie atroce în fosta Iugoslavie (1991-1995) au
eºuat, individual ºi colectiv, în a concepe politici coerente ºi în a se angaja în
acþiuni decisive”41. Datã fiind ºi ignorarea de cãtre Belgrad a luãrilor de poziþie
a organizaþiilor internaþionale – ONU, UE, OSCE, NATO – ºi temerile ridicate
de o politicã de epurare etnicã, decizia a fost uºuratã în privinþa implicãrii forþei
militare a Alianþei în impunerea Belgradului a opririi oricãrei acþiuni în Kosovo,
dupã eºecul negocierilor de la Rambouillet42.
Operaþiunea NATO împotriva Iugoslaviei a avut darul de a diviza membrii
concertelor de putere, general al Consiliului de Securitate ºi specific al Grupului
de contact, Rusia ºi China protestând împotriva acþiunii. Moralmente, ne aflãm în
faþa a douã moduri diferite de raportare la politica internaþionalã. Unui punct de
vedere care priveºte suveranitatea drept intangibilã, o intervenþie din exterior
neputând fi justificatã de felul în care aceasta este exercitatã în afacerile interne,
i se opune altul, bazat pe universalitatea drepturilor omului, plasate valoric
deasupra altor principii, pe care comunitatea internaþionalã are datoria de a
încerca sã le supravegheze aplicarea 43.
În cazul din Kosovo, Alianþa Nord-Atlanticã a apelat la forþã pentru a traduce
în fapt o perspectivã militantã. Fãcutã pentru apãrarea drepturilor omului, acþiunea
NATO trebuia construitã pe imperativul minimizãrii pierderilor, în primul rând de
vieþi omenenºti. Operaþiunea militarã de bombardare a cunoscut victime ale
bombardamentelor, dar ºi refugiaþi, jurnaliºti sau cei aflaþi în incinta Ambasadei
Chinei etc. Cu toate scuzele prezentate, Alianþa a continuat urmãrirea a cinci obiective,
considerate „nenegociabile”: oprirea uciderilor de cãtre forþele militare ºi de poliþie
iugoslave, retragerea trupelor, desfãºurarea unei forþe internaþionale conduse de
NATO, reîntoarcerea tuturor refugiaþilor ºi o decizie politicã pentru Kosovo44.

41. Adam Roberts (1999), „NATO’s ‘Humanitarian War’ over Kosovo”, în Survival, 41 (3), p. 104.
42. Pentru detalii cu privire la desfãºurarea conferinþei, vezi, de exemplu, Marc Weller (1999),
„The Rambouillet Conference on Kosovo”, în International Affairs, 75 (2), pp. 211-251.
43. Un al treilea punct de vedere ar fi cel ipotetic susþinut de Catherine Guicherd. Aceastã
autoare susþine cã soluþia cea mai adecvatã pentru asemenea situaþii ar fi recunoaºterea
faptului cã legislaþia internaþionalã în domeniul intervenþiei umanitare este incompletã,
trebuind astfel dezvoltatã. Ea propune în acest sens o acþiune comunã de legiferare la nivel
european, cu participarea Statelor Unite ºi a Rusiei, care ulterior sã poatã fi extinsã la
nivel global – Catherine Guicherd (1999), „International Law and the War in Kosovo”, în
Survival, 41 (2), mai ales pp. 20, 29-30.
44. Christine M. Chinkin (1999), „Kosovo: A «Good» or «Bad» War?”, în American Journal
of International Law, 93 (4), p. 841, nota 3. Ea oferã ca referinþã ziarul Guardian/
11.05.1999, at 2, iar pentru decizia politicã Rezoluþia CS 1244/10.06.1999, Anexa 1.
 SECURITATE ªI SUVERANITATE ÎN GESTIONAREA INSTITUÞIONALÃ A CRIZELOR... 177

Implicarea Alianþei în Kosovo, în lipsa unui mandat explicit din partea Consi-
liului de Securitate, a provocat vii dezbateri cu privire la legalitatea acestei
acþiuni. Pe de o parte, s-a afirmat c㠄aºa-numita doctrinã a intervenþiei umanitare
poate duce la o escaladare a violenþei internaþionale, discordie ºi dezordine, dimi-
nuând protecþia drepturilor omului în lume” 45. Pe de alta, acest conflict „a fost
definit drept o crizã internaþionalã ºi o ameninþare la adresa pãcii ºi securitãþii
regionale mai degrabã decît o simplã problemã de interes intern, în mai multe
rezoluþii ale Consiliului de Securitate”46. Acelaºi Consiliu de Securitate a refuzat
sã condamne, în cea de-a treia zi a bombardamentelor, acþiunea NATO 47.
Un alt argument des întîlnit în apãrarea legalitãþii intervenþiei militare este dat
de prevederile Cartei în domeniul aranjamentelor regionale de securitate. Ruth
Wedgwood propune, date fiind exemplele intervenþiei militare conduse de Nigeria
ºi Ghana în numele Comunitãþii Economice a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS)
în Liberia ºi Sierra Leone, o interpretare mai puþin restrictivã a dispoziþiilor
respective. Nici în situaþia africanã nu a fost dat acordul Consiliului de Securitate,
acesta venind ulterior48. Wedgwood face astfel apel la forþa precedentului, care nu
a trezit asemenea dezbateri. Mult mai explicit interpretativã este însã o perspectivã
care face referire la natura multilateralã a acþiunii ºi la responsabilitãþile speciale,
recunoscute de Chartã, ale unora dintre cei care au participat la ea, Statele Unite,
Franþa ºi Marea Britanie. „Intervenþia NATO nu a fost «unilateralã»; a fost
«colectivã», urmând o decizie luatã de un organism responsabil, ce include trei
din cei cinci membri permanenþi cãrora Carta Naþiunilor Unite le-a încredinþat o
responsabilitate specialã în a rãspunde ameninþãrilor la adresa pãcii ºi securitãþii
internaþionale. NATO nu a urmãrit interese parohiale ºi înguste, fie acestea ale
organizaþiei sau ale oricãruia dintre membrii sãi; a urmãrit scopuri umanitare
recunoscute, evident obligatorii”49.
Potrivit lui Thomas Franck, „Naþiunile Unite au primit o loviturã, dar poate
nu una foarte importantã. Chiar ilegalã, o acþiune care este un instrument în
atingerea unor rezultate dorite de o parte importantã a unei comunitãþi nu va
submina în mod serios un sistem legal flexibil, care are elasticitatea necesarã de

45. Jonathan I. Charney (1999), „Anticipatory Humanitarian Intervention in Kosovo”, în

American Journal of International Law, 93 (4), p. 835.
46. Ruth Wedgwood (1999), „NATO’s Campaign in Yugoslavia”, în American Journal of
International Law, 93 (4), p. 829. Wedgwood oferã ca referinþe Rezoluþia CS 1199/
23.09.1998 – preambulul; Rezoluþia CS 1203/24.10.1998 – preambulul; precum ºi
Rezoluþia CS 1244/10.06.1999 – preambulul.
47. Ibidem, pp. 830-831. Referinþa este datã dupã Draft Resolution, UN Doc S/1999/328
(March 26, 1999), retipãritã în Security Council Rejects Demands for Cessation of Use of
Force against Federal Republic of Yugoslavia, UN Press Release SC/6659 (March 26, 1999).
48. Ibidem, p. 832.
49. Louis Henkin (1999), „Kosovo and the Law of «Humanitarian Intervention»”, în American
Journal of International Law, 93 (4), p. 826.
178 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

a lua în considerare circumstanþele atenuante”50. În situaþia din Kosovo, aceste

circumstanþe atenuante ar fi intenþia de a pune capãt crizei umanitare, situaþia
dramaticã a refugiaþilor fiind vizibilã ºi greu de contestat chiar ºi de adversarii
implicãrii militare a comunitãþii internaþionale.
Discutînd concluziile care se pot trage din implicarea NATO în cazul crizei din
Kosovo, Franck identificã un prim aspect important: o represiune masivã a unei
minoritãþi este o politicã ce presupune riscuri, mai ales pentru statele relativ mici.
În al doilea rând, ar trebui ca abordãrilor adhoc sã li se punã capãt, pentru
rezolvarea unor asemenea situaþii pe termen lung urmând ca lumea sã ia mãsuri
în vederea reformulãrii culturii politice, pregãtind rezerve pentru desfãºurare rapidã,
apte de a gestiona problemele poliþieneºti, judiciare, medicale ºi administrative.
În fine, chiar dacã desconsiderate ºi ocolite în aceastã crizã, Naþiunile Unite sunt
privite în continuare drept principalul mijloc de încheiere a conflictelor, mediul
privilegiat de manifestare a diplomaþiei multilaterale51.
Nu stã în intenþia mea de a rezolva aceastã problemã juridicã atât de delicatã
ºi care a generat, dupã cât se poate vedea ºi din prezentarea fãcutã, o vie dezba-
tere52. Comentariul pe care îl voi face este mult mai simplu: consider cã discuþia
nu poate avea o soluþie din pricina caracteristicilor înseºi ale dreptului internaþional.
Spre deosebire de dreptul intern, în cel internaþional, negociat între state suverane,
existã posibilitatea ca un act care nu este legal sã nu fie nici ilegal. Este adevãrat
faptul cã nu existã o rezoluþie a Consiliului de Securitate care sã autorizeze
aceastã folosire a forþei, dar tot atât de adevãrat este ºi cã nu existã vreuna care
sã o condamne; mai mult încã, prin dreptul de veto de care se bucurã în Consiliul
de Securitate trei dintre participanþii la acþiunea NATO, aceastã condamnare nici
n-ar putea exista. O sã remarc, de asemenea, neclaritãþile generate de interpretarea
Cartei. Documentul fondator al Naþiunilor Unite privilegiazã apãrarea suve-
ranitãþii, dar apãrarea drepturilor omului este, de asemenea, luatã în considerare53.
Membre ale Naþiunilor Unite sunt statele, dar preambulul Cartei, document
internaþional, începe nu cu o formulã consacratã de tipul „Înaltele pãrþi con-
tractante...”, ci fãcând referire la „Noi, popoarele...”. Statele NATO nu au fãcut în
gestionarea acestei crize obiºnuita identificare dintre stat ºi (o parte a) poporul(lui)

50. Thomas M. Franck (1999), „Lessons of Kosovo”, în American Journal of International

Law, 93 (4), p. 859.
51. Ibidem, pp. 859-860.
52. Este elocvent prin sine faptul cã cele mai multe dintre punctele de vedere pe care le-am
prezentat au fost publicate în acelaºi numãr, chiar din 1999, anul intervenþiei, al unei
reviste academice.
53. Practic nici o discuþie juridicã pe aceastã temã nu poate ocoli probleme precum ierarhizarea
scopurilor ONU aºa cum sunt definite de Cartã, a interpretãrii acestora, a modalitãþilor de
a le atinge º.a.m.d. Nu am comentat aceste aspecte întrucât ar depãºi cu mult scopurile
lucrãrii. Din perspectiva pe care o propun, relevant este a observa cum au fost socialmente
amendate la nivel internaþional în aceastã crizã înþelesurile „securitãþii” ºi „suveranitãþii”.
 SECURITATE ªI SUVERANITATE ÎN GESTIONAREA INSTITUÞIONALÃ A CRIZELOR... 179

care-l locuieºte. Dacã juridic dezbaterea poate continua nedeterminat, din perspectiva
acestei lucrãri criza kosovarã este una dintre cele mai clare exemple pentru
afirmaþia cã suveranitatea este un termen a cãrui semnificaþie este supusã variaþiilor
din câmpul politic.
Am afirmat de mai multe ori pe parcursul lucrãrii cã dinamica observatã
pentru orice concept relevant politic semnaleazã mai degrabã o tendinþã decât un
marº hotãrât într-o direcþie bine stabilitã. Dupã cum am notat, unul dintre
argumentele cele mai puternice împotriva intervenþiei din Kosovo este cã s-ar
constitui astfel un precedent periculos. În ceea ce mã priveºte, sunt mai degrabã
înclinat sã consider cã suveranitatea a fost amendatã prin reconsiderarea locului
cuvenit principiilor drepturilor omului, dar nu abandonatã. Indiciu în acest sens
stã o altã intervenþie din regiune, cea din Macedonia, pentru discutarea cãreia
trebuie lãrgit câmpul investigaþiei propus de lucrare (care-ºi propune investigarea
crizelor din anii ’90), dar a cãrei abordare poate genera noi direcþii de analizã.
Mai important însã, din motive care sper sã devinã evidente, o consider ca fãcând
parte integrantã din tema discuþiei.
Macedonia a fost un teritoriu disputat istoric în epoca modernã între Serbia,
Bulgaria ºi Grecia. O identitate macedoneanã a fost construitã mai cu seamã
datoritã poziþiei de federat în cadrul Iugoslaviei postbelice54. Cea mai importantã
minoritate etnicã, cea albanezã, s-a considerat discriminatã ºi în perioada comu-
nistã, ºi dupã. O misiune a Naþiunilor Unite – UNPREDEP – a fost deplasatã în
noul stat între 1995 ºi 199955 spre a preveni izbucnirea unui conflict precum cel
din Bosnia56.
În condiþiile unei situaþii economice îngrijorãtoare, în timpul unor negocieri
cu Belgradul cu privire la stabilirea frontierei din ianuarie-februarie 2001, forþe
paramilitare de etnie albanezã, profitând de porozitatea graniþei cu Kosovo, au
declanºat confruntãri cu trupele trimise de la Skopje. Chiar ºi numele adoptat de
luptãtorii albanezi în prima formaþiune apãrutã este elocvent – iniþialele „Armatei

54. La nivel internaþional este folositã denumirea de „Fosta Republicã Iugoslavã a Macedeoniei”
(Former Yugoslav Republic of Macedonia – FYROM). Grecia considerã cuvântul „Macedonia”
ca fãcând parte din patrimoniul sãu istoric. Elementul a fost considerat suficient de
puternic pentru a bloca, în urma presiunilor Greciei, aderarea acestui stat la NATO în
timpul Summitului de la Bucureºti, din 2008 – Oana Lungescu (2008), „NATO Macedonia
Veto Stokes Tension”, BBC, 4 aprilie, http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/7329963.stm
(31.07.2010). Acest element singur este elocvent nu numai pentru tensiunile bilaterale, dar
ºi pentru a sugera nenumãratele pluralitãþi identitare care opereazã la nivelul comunitãþilor
din regiune, vizibile ºi în alte dispute, precum cea lingvisticã, a naturii limbii macedoneene
(limbã slavã separatã vs dialect al limbii bulgare).
55. Pentru detalii cu privire la aceastã misiune, United Nations Preventive Deployment Force,
vezi United Nations Department of Public Information (1999), http://www.un.org/en/
peacekeeping/missions/past/unpred_p.htm (31.07.2010).
56. Justin L.C. Eldridge (2002), „Playing at Peace: Western Politics, Diplomacy and the
Stabilization of Macedonia”, în European Security, 11 (3), pp. 50-57.
180 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

de Eliberare Naþional㔠formeazã, în albanezã, celebra UCK57. Creºterea simpatiei

populaþiei de etnie albanezã faþã de conaþionalii din Kosovo ºi radicalizarea ei au
fost, fãrã îndoialã, mult ajutate de valul de refugiaþi care au ajuns în Macedonia în
urma acþiunilor armatei iugoslave în Kosovo, urmate apoi de bombardamentele NATO.
Guvernul macedonean a primit un puternic ajutor din partea comunitãþii
internaþionale, manifestat printr-un mix de mãsuri, de la implicarea militarã a
trupelor din KFOR pânã la armele cumpãrate din Ucraina. Sprijinul politic oferit
de Statele Unite ºi Uniunea Europeanã a condiþionat însã ca guvernul sã angajeze
negocieri cu reprezentanþi albanezi (finalizate prin semnarea, pe 8 august, a
Acordului-cadru de la Ohrid, ºi aprobat de Parlament la 13 noiembrie), tensiunile
ºi actele de violenþã continuând însã ºi dupã acest moment58.
NATO a negociat în iulie un acord de încetare a focului, iar în septembrie a
declanºat o operaþiune de colectare a armelor aflate în mâinile etnicilor albanezi
(suspectatã de ineficienþã: ziarele slave au anunþat cã cele 3.000 de arme de foc
adunate ar fi mai puþin de 3% din totalul celor din posesia albanezilor, al cãror
numãr total ar fi fost undeva între 110.000 ºi 700.000) 59. În cãutarea reconcilierii,
guvernul a amnistiat luptãtorii albanezi ce umau sã pãrãseascã unitãþile pe care le
formaserã, politicã ce a fost completatã de mãsuri pentru creºterea autonomiei
locale ºi unele privind folosirea pe scarã mult mai largã a limbii albaneze. În plus,
comunitatea internaþionalã a acordat importante ajutoare pentru refacerea econo-
miei60. În martie 2003, responsabilitãþile asumate de NATO au fost transferate
cãtre Uniunea Europeanã.
În acest punct, cred cã am clarificat motivele pentru care consider cã situaþia cu
care s-a confruntat Macedonia la începutul anilor 2000 trebuie sã fie discutatã în
cadrul acestei lucrãri. Consider cã ar fi suficiente poziþionarea temporalã ºi spaþialã
a crizei faþã cea din Kosovo sau amintirea legãturilor dintre forþele paramilitare
ale etnicilor albanezi. Urmãrind scopurile lucrãrii, mult mai important mi se pare
faptul cã aceastã conectare a fost fãcutã chiar de gestionarii crizei, exemple fiind
desfãºurarea preventivã a unei forþe a Naþiunilor Unite sau implicarea KFOR.
Diferenþele dintre modul în care NATO ºi KFOR s-au implicat în Kosovo ºi,
respectiv, Macedonia sunt evidente. Ele pot fi explicate prin prisma diferenþelor
de abordare a unor crize relativ similare de cãtre responsabilii politici. Bombar-
damentele din Kosovo au venit pe fundalul unui deceniu în care reprezentanþii
marilor puteri ºi ai organizaþiilor internaþionale ºi-au pierdut progresiv încrederea

57. Ibidem, pp. 57-58. Eldridge oferã mai multe amãnunte de naturã a sugera o legãturã între
formaþiunile paramilitare albaneze din Kosovo ºi Macedonia.
58. Ibidem, pp. 59-71.
59. P.H. Liotta, Cindy R. Jebb (2002), „Macedonia: End of the Beginning or Beginning of
the End?”, în Parameters, 32 (1), p. 100.
60. Pentru detalii, vezi J.L.C. Eldridge (2002), „Playing at Peace: Western Politics, Diplomacy
and the Stabilization of Macedonia”, în European Security, 11 (3). El oferã nu numai o
descriere a crizei, ci ºi a complicatului proces de gestionare.
 SECURITATE ªI SUVERANITATE ÎN GESTIONAREA INSTITUÞIONALÃ A CRIZELOR... 181

în hotãrârea decidenþilor de la Belgrad de a rezolva într-o manierã democraticã

(sau mãcar decentã, îndrãznesc sã spun) tensiunile de ordin etnic. Ororile din
rãzboaiele iugoslave, ce au dus chiar la formarea unui tribunal pentru judecarea
crimelor împotriva dreptului umanitar internaþional 61, au dus la convingerea cã o
reluare a violenþelor trebuie opritã cât se poate de repede. Acþiunile statului
iugoslav au fost interpretate ca abuzând de violenþã, fãrã a da semne cã ar încerca
o rezolvare paºnicã a conflictului cu reprezentanþii minoritãþii albaneze. Atitudinea
de sancþionare a fost vizibilã nu numai prin faptul cã negocierile de la Rambouillet
au fost neaºteptat de scurte62, ci ºi prin punerea ulterioarã sub acuzare a unor res-
ponsabili sârbi, din care cel mai cunoscut este, indiscutabil, Slobodan Miloševiæ.
Spre deosebire de atitudinea Belgradului, guvernul de la Skopje, conºtient de
slãbiciunea sa, a implicat comunitatea internaþionalã în rezolvarea diferendului.
Condiþiile sistemice ale crizelor au fost diferite. Pe fundalul crizei din Kosovo,
refugiaþii au adus o acutizare a interpretãrii la nivel social a condiþiei albanezilor
din Macedonia. Se poate presupune cã meritã o investigaþie suplimentarã ºi o
ipotezã precum cea a unei reþineri a guvernului în adoptarea unor metode mai
ferme în gestionarea conflictului tocmai datoritã evenimentelor din Kosovo, acesta
încercând sã se fereascã astfel de sancþiuni asemãnãtoare. Un alt element ar fi
faptul cã, dupã 11 septembrie 2001, acuzaþiile de terorism aduse forþelor parami-
litare ar fi atras o mult mai asprã abordare din partea comunitãþii internaþionale,
actorii nonstatali ponderându-ºi mult mai atent acþiunile violente63. Fãrã a putea
identifica cu o precizie satisfãcãtoare forþa explicativã a unor asemenea factori,

61. Înfiinþat prin rezoluþia 827/25.05.1993 a Consiliului de Securitate.

62. Pe 26 ianuarie 1999 are loc o întâlnire între secretarul de stat american, Madeleine Albright,
ºi ministrul de Externe rus, Igor Ivanov, pe aceastã temã. Ei au chemat împreunã autoritãþile
sârbe sã-ºi respecte propriile angajamente, pentru cã pe 29 ianuarie Grupul de Contact îºi
exprimã îngrijorarea faþã de ameninþarea la adresa pãcii ºi securitãþii în regiune, cerând armatei
iugoslave sã-ºi opreascã operaþiunile, în concordanþã cu promisiunile fãcute cãtre NATO ºi
OSCE, cu rezoluþiile Consiliului de Securitate, ºi sã coopereze cu Tribunalul Penal Interna-
þional. Pe 6 februarie începe conferinþa pe baza principiilor stabilite de Grupul de Contact,
pe 23 februarie este programatã semnarea acordului, acceptat de partea albanezã. Pe 15 martie
încep noi convorbiri la Paris pe aceastã temã, perioadã în care operaþiunile militare iugoslave
au continuat, o echipã de negociatori deplasându-se la Belgrad pentru a convinge autoritãþile
sã le opreascã. Pe 23 martie, Parlamentul sârb respinge ameninþarea cu forþa din partea
Alianþei, în ziua urmãtoare începând campania aerianã, ce a durat pânã pe 12 iunie, moment
în care forþele terestre ale Naþiunilor Unite conduse de NATO, KFOR, îºi încep misiunea. Pe
scurt, mai puþin de douã luni de negocieri au precedat o campanie militarã aerianã de 80 de
zile. Pentru detalii asupra desfãºurãrii negocierilor, vezi M. Weller (1999), „The Rambouillet
Conference on Kosovo”. Pentru rezoluþia parlamentului sârb, vezi Serbian Parliament
(1999), Conclusions of Serbian Parliament, March 24, http://web.archive.org/web/
20080214160503/http://www.serbia-info.com/news/ 1999-03/24/10030.html (31.07.2010).
63. Eldridge aminteºte chiar de anumite suspiciuni, insuficient dovedite însã, potrivit cãrora
insurgenþii albanezi ar fi legaþi de organizaþia Al-Qaeda, precum ºi de acuzaþii conform
cãrora grupuri ale mafiei albaneze ar vinde heroinã de provenienþã afgan㠖 J.L.C.
Eldridge (2002), „Playing at Peace...”, p. 74.
182 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

rãmân la stadiul de ipoteze formulate la nivelul încercãrii de a descrie condiþiile

sistemice diferite dintre aceste crize.
În privinþa instituþiilor, voi face câteva consideraþii cu privire la diferenþele
dintre statul iugoslav ºi cel macedonean. Fosta Republicã Iugoslavã a Macedoniei
este, comparativ cu Iugoslavia, mult mai tânãrã, fiind o moºtenitoare a fostei
federaþii. Problemele de legitimitate statale par a fi importante. Iugoslavia din
1999 pare a fi un stat mai legitim decât Macedonia, dar în partea sa sârbã (în cea
muntenegreanã existau probleme în acest sens, asupra cãrora o sã revin imediat).
Pe de altã parte însã, în aceeaºi þarã nu se poate face identificarea dintre stat ºi
societate, întrucât existã o puternicã fracturã între albanezi ºi restul populaþiei. În
al doilea rând, trebuie remarcat faptul cã în cazul macedonean, în ciuda slãbiciunii
sale, nimeni nu se îndoia de faptul cã acesta este un stat unitar, existând un singur
parlament, un singur guvern etc. În cazul iugoslav, Parlamentul sârb, ºi nu cel
federal, a fost cel care a respins acordul de la Rambouillet, cu toate cã unul dintre
principiile „nenegociabile” formulate de Grupul de Contact ale preconizatului
acord prevedea integritatea teritorialã a Republicii Federale Iugoslavia64. Se cuvine
remarcat ºi faptul cã loviturile aeriene au fost îndreptate împotriva Serbiei, nu a
Iugoslaviei. În perioada premergãtoare campaniei NATO a existat o creºtere a
tensiunilor între Belgrad ºi Muntenegru, acest al doilea federat reuºind sã se
extragã conflictului65.
Legãtura dintre rãzboi ºi disoluþia „micii” Iugoslavii, prin proclamarea inde-
pendenþei Muntenegrului din 2006, este relativ neclarã într-o analizã cauzalã, dar
în mod cert conteazã faptul cã aceastã îndepãrtare dintre cei doi membri ai federaþiei
a fost fãcutã pe baza unor tensiuni mai vechi acutizate în timpul rãzboiului.
Fundalul politic este unul extrem de complicat: politica condusã de Miloševiæ s-a
delegitimat inclusiv în Serbia66, demonstraþiile împotriva sa au fost urmate de
pierderea alegerilor în 2000, un an mai târziu fiind arestat ºi predat Tribunalului
Penal Internaþional. Reiese astfel cã problema suveranitãþii, extrem de vizibilã ºi
de importantã în discutarea conflictului din Kosovo, nu era clar formulatã nici la
Belgrad. Voi observa de asemenea cã ºi astãzi (iulie 2007), recunoaºterea suvera-
nitãþii Belgradului asupra Kosovo-ului rãmâne o problemã nerezolvatã67.

64. M. Weller (1999), „The Rambouillet Conference on Kosovo”, p. 225.

65. Daniel L. Byman, Matthew C. Waxman (2000), „Kosovo and the Great Air Debate”, în
International Security, 24 (4), p. 20. Cei doi autori trimit în acest sens la douã articole
jurnalistice, James M. Dorsey (1999), „Montenegro Girds against Attempt by Milosevic
to Topple Government”, în Wall Street Journal, April 5, p. 1, ºi Michael Dobbs (1999),
„Montenegro Easing Away from Serb Ally”, în Washington Post, June 25, p. A1.
66. D.L. Byman, M.C. Waxman (2000), „Kosovo and the Great Air Debate”, International
Security, 24 (4), pp. 19-22.
67. Suveranitatea Kosovo este o problemã controversatã. În pofida proclamãrii independenþei
acesteia la 17 februarie 2008, doar 69 din 192 state membre ONU o recunosc. La 22 iulie
2010, Curtea Internaþionalã de Justiþie de la Haga a decis cã declaraþia de independenþã a
 SECURITATE ªI SUVERANITATE ÎN GESTIONAREA INSTITUÞIONALÃ A CRIZELOR... 183

Cercetarea suveranitãþii participanþilor este una dintre cele mai importante chei
ale descifrãrii crizelor investigate aici, ce au readus în atenþia publicã termenul de
„balcanizare”, apãrut la sfârºitul Primului Rãzboi Mondial, „folosit de cele mai
multe ori pentru a denota procesul de fragmentare naþionalistã a fostelor unitãþi
geografice ºi politice în noi state mici ºi cu o viabilitate problematicã”68. Existã
însã o distanþã evidentã între pretenþia constituirii unui stat ºi traducerea sa în
fapt. Instituþional, cele mai grave crize din regiune, cele armate, au ridicat multe
probleme de gestionare inclusiv din cauza faptului cã nu statele se confruntau
violent între ele, cel puþin unul dintre participanþi fiind constituit din formaþiuni
armate ce luptau în numele unor comunitãþi etnice sau religiose.
Denaþionalizarea rãzboiului nu este, fireºte, un fenomen nou. Conflictele „de
al treilea tip” au intrat însã în atenþia teoreticienilor mai ales în perioada de dupã
sfârºitul Rãzboiului Rece69. Rãzboiul devine, din ce în ce mai mult, o instituþie
internaþionalã problematicã70, iar gestionarii securitãþii internaþionale au devenit
conºtienþi de faptul cã o operaþiune de impunere a pãcii, specificã perioadei de
dupã epoca bipolarismului, se conduce cu totul altfel decât un rãzboi obiºnuit.
În acest sens, Theo Farrell considerã cã intervenþiile s-ar bucura de un sprijin
politic variabil în statele contributoare71. Din punct de vedere politic, el aminteºte
de dificultãþile atingerii unui acord între statele responsabile, precum cei cinci
membri permanenþi ai Consiliului de Securitate, ºi de inevitabilele dezacorduri cu
privire la direcþia pe care trebuie sã o ia intervenþia la fiecare pas72. Evoluþia abordãrii
internaþionale în Iugoslavia este elocventã în acest sens, cazul Kosovo fiind cea
mai bunã expresie a divergenþelor care apar chiar în condiþiile în care existã un

acesteia nu a încãlcat dreptul internaþional – Bridget Kendall (2010), „Kosovo’s Struggle Not
Over Yet”, BBC, 22 July, http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-10734249 (22.07.2010).
68. Maria Todorova (2000), Balcanii ºi balcanismul, Humanitas, Bucureºti, p. 60.
69. Vezi, de exemplu, Kalevi J. Holsti (1996), The State, War, and the State of War, Cambridge
University Press, Cambridge, mai ales capitolul 2, numit chiar „Rãzboaie de al treilea tip”
(„Wars of the Third Kind”), pp. 19-40. O tratare sinteticã a acestei probleme poate fi gãsitã
în Daniel Biró, Stanislav Secrieru (2006), „Perspective asupra cauzelor ºi transformãrii
rãzboaielor”, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii
Internaþionale, Polirom, Iaºi pp. 285-290. În acelaºi sens, vezi ºi Mary Kaldor (1999),
Rãzboaie vechi ºi noi.
70. Rãzboiul este identificat ca instituþie de Hedley Bull în momentul în care defineºte
societatea internaþionalã, ai cãrei membri sunt doar statele, astfel încât are în vedere
rãzboiul interstatal. Vezi Hedley Bull (1998), Societatea anarhicã. Un studiu asupra
ordinii în politica mondialã, ªtiinþa, Chiºinãu, pp. 11-12. Am tratat perspectiva ªcolii
engleze în secþiunea dedicatã instituþiilor internaþionale.
71. Theo Farrell observã o mare influenþã a mass-media în construirea opiniei publice, dar ºi
a imperativului pierderilor minime – Theo Farrell (2002), „Humanitarian Intervention and
Peace Operations”, în John Baylis, James Wirtz, Eliot Cohen, Colin S. Gray (eds.), Strategy
in the Contemporary World. An Introduction to Strategic Studies, Oxford University
Press, Oxford, pp. 296-298.
72. Ibidem, pp. 298-299.
184 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

acord politic de principiu. Militar, problemele sunt încã ºi mai grave, Farrell
afirmând cã toate principiile conducerii unei operaþiuni armate ar fi încãlcate73.
Theo Farrell este de pãrere cã, în loc de principiile rãzboiului, „operaþiunile
de pace sunt formate de imperativele politice ale menajãrii opiniei publice”74.
Îngrijorarea politicã este tradusã în termenii a patru „boli” de care acestea ar
suferi: cei aflaþi în funcþii de comandã sunt mai degrabã preocupaþi de efectul
fiecãrei acþiuni decât de cel al campaniei (ceea ce el numeºte „compresia strategicã
a câmpului de luptã”), atenþia acordatã protecþiei trupelor, încrederea exageratã
faþã de acþiunile aeriene ºi pericolele datorate atenþiei acordate stabilirii chiar din
momentul iniþial a unei strategii de ieºire75.
Demersul lui Farrell este de a sintetiza o discuþie foarte largã, la care, alãturi
de alte cercetãri76, se pot adãuga ºi alte opinii, cum ar fi cele ale comandanþilor
de pe teren77. Este adevãrat cã modul în care sunt concepute aceste operaþiuni
militare are beneficii incontestabile (campania NATO din Kosovo s-a soldat cu
zero pierderi pentru aliaþi, datoritã folosirii forþei aeriane78), dar în genere criticile
cu privire la natura obiectivelor rãmân în picioare. Ca observaþie, campania
NATO a fost dusã, totuºi, împotriva unui stat, ºi nu a unor formaþiuni paramilitare,
ca în Bosnia-Herþegovina. În momentul desfãºurãrii pe teren a trupelor KFOR,
luptele erau încheiate. În plus, NATO este o alianþã, fiind prin însãºi natura ei
mult mai aptã de a genera rãspunsuri militare decât este, de exemplu, ONU.
Ajungem astfel la a discuta eficienþa intervenþiilor externe, putându-se observa
cã NATO a generat rãspunsuri mult mai ferme la adresa crizelor, fie cã a acþionat
înãuntrul unui mandat al Consiliului de Securitate, precum în Bosnia, fie cã nu,
cum a fost în Kosovo. Naþiunile Unite au apelat la NATO (prin rezoluþia 816/
31.03.1993, Consilul de Securitate cere statelor membre sã foloseascã forþa pentru
impunerea interdicþiei de zboruri militare în spaþiul aerian al Bosniei-Herþegovina),

73. Obiectivele sunt deseori ambigue sau chiar imposibil de atins; unitatea de efort este
compromisã prin varietatea trupelor ºi implicarea guvernelor þãrilor de origine, astfel
încât lanþul de comandã nu este clar stabilit. Masarea trupelor la momentul critic nu este
o prioritate întrucât forþele de intervenþie trebuie sã rãmânã vizibile, iar surpriza opera-
þiunilor iese din discuþie, inclusiv din motive legate de loialitatea doveditã de populaþie faþã
de combatanþi. Ibidem, pp. 299-301.
74. Ibidem, p. 301.
75. Ibidem, pp. 301-303.
76. De exemplu, accentul pus pe operaþiunile aeriene a provocat o întreagã dezbatere. În acest
sens, vezi, de exemplu, D.L. Byman, M.C. Waxman (2000), „Kosovo and the Great Air
Debate”, în International Security, 24 (4), articol al cãrui titlu este elocvent în acest sens.
77. Vezi, de exemplu, Rupert Smith (2006), The Utility of Force. The Art of War in the Modern
World, Penguin Books, London. Sir Rupert Smith a fost comandantul UNPROFOR în
Bosnia-Herþegovina în 1995, ulterior devenind comandant-adjunct militar NATO (DSACEUR).
78. Timothy Garden (2002), „Air Power: Theory and Practice”, în John Baylis, James Wirtz,
Eliot Cohen, Colin S. Gray (eds.), Strategy in the Contemporary World. An Introduction
to Strategic Studies, Oxford University Press, Oxford, mai ales pp. 153-154.
 SECURITATE ªI SUVERANITATE ÎN GESTIONAREA INSTITUÞIONALÃ A CRIZELOR... 185

infirmând opiniile potrivit cãrora organizaþiile regionale sunt mai puþin pregãtite
decât ONU în gestionarea conflictelor. „Cele mai multe instituþii regionale nu au
practic nici experienþã militarã, nici resurse. Ele includ în mod normal printre
membrii lor puteri ce cautã hegemonia regionalã ºi a cãror prezenþã face ca
intervenþia altruistã sã fie problematic㔠79, afirma Thomas Weiss, un comentator
din epocã. Punctul de vedere este, fireºte, valid în multe cazuri – dacã ne gândim
la nesfârºitele conflicte din Orientul Mijlociu, regiune în care organizaþiile (ce numeºte
Weiss ca fiind „instituþii”) cu preocupãri în domeniul securitãþii sunt practic
inexistente (sau puternic partizane, cum este cazul Ligii Arabe); securitatea zonei
este gestionabilã de fiecare actor local în parte, fiind prezente ºi marile puteri.
În cazul Iugoslaviei, rãmânând în contextul propus de Weiss (publicat în
1996), evenimentele îl contrazic chiar ºi prin discutarea organizaþiilor, nu a
instituþiilor (chiar dacã pentru Weiss termenii sunt sinonimi): a existat o implicare
a UE ºi UEO, chiar dacã nu foarte vizibilã, a existat o puternicã prezenþã a NATO,
ce a fãcut posibile în final încetarea focului ºi presiunile spre obþinerea acordului
politic de la Dayton. NATO s-a implicat în Bosnia-Herþegovina dupã ce forþele
ONU au ajuns într-o situaþie intolerabilã, fiind sfidate rezoluþii ale Consiliului de
Securitate. În cazul Iugoslaviei, o organizaþie regional㠖 NATO – a avut net mai
multã forþã militarã ºi cu mult mai multe resurse la dispoziþie decât ONU, cu toate
cã trei dintre membrii NATO sunt ºi membri ai Consiliului de Securitate.
Cazul NATO (observaþii valide ºi pentru UE sau UEO) este diferit de al
celorlalte organizaþii regionale din cel puþin douã motive: puterea statelor com-
ponente (militar ºi politic vorbind, NATO cuprinde trei din cinci membri perma-
nenþi ai Consiliului de Securitate, dacã adãugãm criteriul economic problema este
ºi mai clarã), dar ºi coeziunea politicã, fundamentatã pe convingeri ºi practici
democratice comune, care se constatã în interiorul acestor organizaþii. În plus,
implicarea NATO este un exemplu potrivit pentru abordarea problemei hegemoniei
ridicate de Weiss, care, din punctul meu de vedere, ar trebui nuanþatã. (Dacã
suntem în faþa unei puteri hegemonice care-ºi impune voinþa, interesele acesteia
sunt foarte greu de determinat ºi de ierarhizat în mod clar, dacã nu imposibil,
chiar dupã mai mulþi ani. În plus, acþiunile sunt fãcute într-un cadru larg, dupã cum
aratã faptul cã, în pofida divergenþelor, Rusia nu a pãrãsit Grupul de contact etc.)
La nivelul urmãtor de abstractizare, urmeazã sã discut logica instituþionalã
dupã care au acþionat aceste organizaþii. Am observat, urmãrind acþiunea marilor
jucãtori prezenþi în zonã, cã aceºtia s-au comportat potrivit cerinþelor unui concert
de putere, renunþând la balanþa de putere. Instituþia realistã a securitãþii a fost
chiar interzisã puterilor minore nou apãrute, Serbia sau Croaþia. Deja amintita

79. Thomas G. Weiss (1996), „Collective Spinelessness: U.N. Actions in the Former Yugoslavia”,
în Richard H. Ullman (ed.), The World and Yugoslavia’s Wars, Council on Foreign
Relations, New York, p. 77.
186 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

analizã a lui Kaufman meritã în acest context discutatã pentru ceea ce vede el
drept consecinþele abordãrii politicii simbolice pentru Relaþiile Internaþionale.
Pentru el, dilema securitãþii nu este urmarea nesiguranþei caracteristice anarhiei
mediului internaþional, ci a ostilitãþii ºi fricii80. Trebuie spus cã o asemenea
explicaþie ridicã serioase probleme din punct de vedere teoretic, întrucât cea mai
importantã cauzã a apariþiei dilemei este consideratã a fi problema percepþiilor
greºite81. Chiar dacã Kaufman ºi-a generalizat observaþiile, folosind relaþiile dintre
comunitãþi pentru a le discuta pe cele dintre entitãþi politice, intenþie nefireascã în
logica realistã, dupã cum am arãtat la momentul potrivit, din punctul de vedere
folosit aici trecerea este naturalã, nivelurile de analizã fiind luate în considerare
într-o manierã mult mai fluidã.
Perspectiva lui Kaufman este coerentã cu imaginea pesimistã propusã de
realism. Din perspectiva acestei lucrãri, cea mai importantã criticã implicitã fãcutã
de Kaufman nu este, aºadar, la adresa acestei tradiþii intelectuale în ansamblul
sãu, ci a acelor subcurente care folosesc doar ideea raþionalitãþii actorului.
Subliniez aici faptul cã actorul din mediul anarhic nu poate fi creditat doar cu
preferinþe stabile ºi ierarhizate, ci ºi sentimente faþã de ceilalþi. Pornind „de jos”,
de la nivelul comunitãþii, spre instituþia care este statul, argumentul este coerent
în logica sa internã. Nu este însã dacã analiza are ca punct de pornire statul. În
perspectiva tradiþionalã acesta n-ar putea avea, potrivit unei butade celebre, nici
prieteni, nici duºmani eterni, ci numai interese eterne. Din acest punct de vedere,
este mai puþin relevant dacã percepþiile greºite sunt sau nu o condiþie necesarã a
dilemei securitãþii, ci faptul cã a pune problema în termenii de mai sus limiteazã
serios identitatea ºi interesele actorului, afectând astfel valabilitatea cercetãrii.
O dilemã a securitãþii înþeleasã astfel, chiar dacã e criticabilã, poate explica
declanºarea conflictelor interetnice din Balcani, gândirea de tip realist, ce postuleazã
neîncrederea în Celãlalt, ajutând la înþelegerea genezei lor. Întorcându-mã la balanþa
de putere, îmi menþin însã observaþia cã ea a fost o cale interzisã actorilor din fosta
Iugoslavie. Se poate sau nu vorbi despre o dilemã a securitãþii în aceste cazuri, balanþa
ca atare nu îºi gãseºte aici expresia pentru actorii statali ºi nici pentru ceilalþi.
Problema suveranitãþii ridicã astfel dificultãþi neaºteptate în momentul în care
atenþia se îndrepta spre încercarea de a traduce modalitãþile de gestionare a
securitãþii în termenii statocentrici clasici. Nu numai balanþa de putere, ci ºi
securitatea colectivã ºi regimurile se bazeazã, teoretic, pe ipoteza cã actorii în
cauzã sunt state suverane. Problemele ridicate în celelalte formule ale gestionãrii
securitãþii internaþionale de statalitatea actorilor vor fi tratate în continuare.

80. S.J. Kaufman (2001), Modern Hatreds..., pp. 220-221.

81. Pentru o cercetare criticã asupra identificãrii unei dileme a securitãþii, aºa cum este aceasta
de obicei înþeleasã, între comunitãþile etnice ale fostei Iugoslavii, vezi Paul Roe (2000),
„Former Yugoslavia: The Security Dilemma That Never Was?”, în European Journal of
International Relations, 6 (3), pp. 373-393.
 SECURITATE ªI SUVERANITATE ÎN GESTIONAREA INSTITUÞIONALÃ A CRIZELOR... 187

Reluând discuþia de la începutul capitolului, voi observa cã la sfârºitul perioadei

confruntãrii bipolare problemele lumii erau vãzute ca fiind doar cele interstatale.
În „noua ordine mondialã”82 de dupã sfârºitul Rãzboiului Rece nu era loc pentru
agresiuni precum cea a Irakului împotriva Kuweitului, iar securitatea colectivã
pãrea formula idealã de gestionare a ameninþãrilor. Aceastã exemplarã acþiune a
fost posibilã doar în atmosfera de cooperare între marile puteri, ce ºi-au asumat
rolul de a asista victima ºi pedepsi atacatorul. Acesta din urmã a fost forþat sã se
retragã în interiorul frontierelor dinainte de confruntare ºi supus unei politici de
sancþiuni, de naturã a-l face sã-ºi reia rolul de membru acceptabil al comunitãþii
internaþionale.
O asemenea situaþie – un stat care atacã altul – a rãmas însã singularã în
perioada discutatã, iar securitatea colectivã neaplicatã în condiþiile definitorii ale
instituþiei. Printr-un efort de interpretare, putem spune cã o abordare asemãnãtoare
poate fi vãzutã în intervenþiile internaþionale, legitimate prin faptul cã evenimentele
au fost considerate o ameninþare la adresa pãcii ºi securitãþii internaþionale. Fãrã
sã avem de-a face cu un stat cu suveranitate bine stabilitã care agreseazã un altul
în nici una dintre aceste situaþii, este totuºi evident cã putem desluºi ceea ce Martin
Wight numea „tradiþia revoluþionist㔠a Relaþiilor Internaþionale. Vedem în acþiune
o perspectivã liberalã a condamnãrii conjugatã, eventual, cu teoria criticã, datoritã
solidaritãþii general umane presupuse, precum ºi condamnarea contemplãrii pasive
a relaþiilor internaþionale. Toate aceste elemente sunt vizibile în particular în
modul în care a fost interpretatã necesitatea intervenþiei din Kosovo.
În acest sens, o teorie de inspiraþie kantianã clarã, precum cea a pãcii demo-
cratice83, poate oferi multe direcþii de investigare a relaþiilor dintre statele liberale
ºi a modului în care îºi formuleazã acþiunea internaþionalã. În cea mai convin-
gãtoare formã a sa, teoria încearcã sã explice relaþiile dintre democraþii, nu modul
în care definesc, interpreteazã ºi acþioneazã faþã de ameninþãrile cunoscute de
mediu. Voi pãstra aceastã ipotezã ca utilã studiului, fãrã a-i cerceta aplicarea din
motive legate de economia lucrãrii. De asemenea, trebuie amintit mãcar faptul cã

82. Pentru o discuþie teoreticã asupra conceptului, dincolo de înþelesurile particulare cu care
a fost întrebuinþat, vezi de exemplu, Henry Kissinger (1996), „The New World Order”, în
Chester A. Crocker, Fen Osler Hampson with Pamela Aall (eds.), Managing Global
Chaos: Sources of and Responses to International Conflict, United States Institute of
Peace Press, Washington, DC.
83. Textul de referinþã este Michael W. Doyle (1983), „Kant, Liberal Legacies, and Foreign
Affairs” (I), în Philosophy and Public Affairs, 12 (3), pp. 205-235, ºi (II), Philosophy and
Public Affairs, 12 (4), pp. 323-353. Pentru comentarii, vezi, de exemplu, Daniel Biró
(2006b), „Teza pacifismului democratic”, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu
(coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi. O privire sinteticã asupra aplicãrii
sale în securitatea internaþionalã poate fi gãsitã în John Baylis (2005), „International and
Global Security in the post-Cold War Era”, în John Baylis, Steve Smith (eds.), The
Globalization of World Politics. An Introduction to International Relations, ediþia a treia,
Oxford University Press, Oxford.
188 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

intervenþiile externe pot fi interpretate ºi ca acte de guvernare globalã, de o

legitimitate chestionabilã84, afectând instituþii precum suveranitatea, ori ale unei
societãþi civile globale ce acþioneazã într-o lume definitã teritorial de state 85 etc.
Fãrã a comenta asemenea abordãri teoretice (care sunt doar cele mai evidente,
fãrã pretenþia cã ar epuiza câmpul perspectivelor liberale posibile), mã voi
mulþumi sã le notez, considerându-le marginale pentru scopurile cercetãrii,
deoarece asemenea poziþii nu sunt concentrate asupra unor formule instituþionale
clare de gestionare a securitãþii în sensul acestei lucrãri. (Intervenþia este o politicã
sau, mai bine spus, o colecþie de politici punctuale, instituþia implicatã fiind cea
a suveranitãþii, pe care o sancþioneazã.) Tratarea lor ar ieºi astfel prea mult din
câmpul discuþiei asumate aici, deci îmi voi limita demersul la a sugera alte direcþii
de cercetare posibile.
Pe scurt, chiar dacã existã mai multe interpretãri posibile din interiorul gândirii
liberale, consider, ºi repet o afirmaþie anterioarã, cã instituþia liberalã consacratã
în domeniu este cea a securitãþii colective. Condiþiile acesteia nu sunt îndeplinite:
în situaþiile discutate nu ne aflãm în faþa atacului vreunui stat asupra altuia, dupã
cum cere instituþia securitãþii colective în forma sa consacratã.
În ceea ce priveºte tradiþia raþionalistã, ce îl urmeazã pe Grotius, cel mai
important element pe care îl putem identifica în acþiune este cel de „ordine”. În
crizele din Europa de Sud-Est, conceptul se pare cã a depãºit în importanþã chiar
pe cel de suveranitate, societatea internaþionalã a lui Hedley Bull reordonându-ºi
scopurile prezentate într-o secþiunea anterioarã. Foarte pe scurt, acestea ar fi, în
opinia acestui teoretician, mai întâi prezervarea sistemului ºi societãþii de state,
urmat de cel al menþinerii suveranitãþii actorilor, al pãcii ºi, ulterior, limitarea
violenþei, onorarea promisiunilor ºi stabilitatea posesiunilor 86. Voi remarca însã
cã unul dintre elementele care au fãcut ca înaintea intervenþiei din Kosovo sã aibã
loc negocieri neaºteptat de scurte, cutumiar vorbind, este neîncrederea comunitãþii
internaþionale în promisiunile Belgradului.
Din alt punct de vedere, imperativul prezervãrii societãþii de state, vizibil în
recunoaºterea suveranitãþii fostelor republici iugoslave, a presupus, indiferent ce
se spune, o limitare a suveranitãþii statului iugoslav, acceptarea internaþionalã
fiind fãcutã pe seama acestuia, cel puþin teritorial. O sã remarc ºi faptul cã
încercãrile din ce în ce mai hotãrâte de a controla violenþa – în ordine, sancþiunile,
embargoul asupra armelor, misiunile de menþinere a pãcii, impunerea pãcii – au

84. O discuþie în acest sens, foarte consistentã în Relaþiile Internaþionale, oferã, de exemplu,
Michael Zûrn (2004), „Global Governance and Legitimacy Problems”, în Government
and Opposition, 39 (2), pp. 260-287.
85. Pentru o investigaþie asupra istoriei conceptului, vezi Mary Kaldor (2003), „The Idea of
Global Civil Society”, în International Affairs, 79 (3), pp. 583-593.
86. Hedley Bull (1998), Societatea anarhicã. Un studiu asupra ordinii în politica mondialã,
ªtiinþa, Chiºinãu, pp. 15-18.
 SECURITATE ªI SUVERANITATE ÎN GESTIONAREA INSTITUÞIONALÃ A CRIZELOR... 189

venit pe acest fond al conservãrii normelor care þin legatã societatea internaþionalã,
aflatã în punctul examinãrii cererilor de admitere din partea noilor state.
Instituþia securitãþii internaþionale privilegiatã de aceastã tradiþie intelectualã
este regimul, dupã cum am arãtat anterior. În crizele discutate nu putem identifica
decât cel mult un regim în acþiune, dacã privim în acest fel implicarea Fondului
Monetar Internaþional în depãºirea crizei din Bulgaria. Sã remarcãm însã cã avem
de-a face cu o dimensiune nemilitarã a securitãþii. În plus, logica regimului de
securitate – de coborâre a spiralei neîncrederii – nu este aplicatã: Bulgaria nu se
simte, la momentul respectiv, ameninþatã, nici mãcar financiar, de nimeni, ci de
dinamica propriei economii. F.M.I. respectã, într-un fel, logica însãºi a regimului
(de a formula principiile prin care este posibilã o acþiune internaþionalã în
domeniile în care suveranitatea statelor participante nu este suficientã.). Pe de
altã parte, ºi acest aspect este, în opinia mea, extrem de important, implicarea
regimului a presupus o limitare a suveranitãþii statului bulgar, unul din preþurile
plãtite pentru ajutorul acordat.
Dupã cum se poate observa, problema suveranitãþii împiedicã, la o privire
atentã, considerarea instituþiilor statocentrice ale securitãþii ºi a teoriilor pe care
acestea se sprijinã drept perspective fundamentale ale analizei modalitãþilor în
care au fost gestionate crizele iugoslave. Este momentul în care voi apela din nou
la perspectiva constructivistã pe care este formulatã aceastã lucrare ºi voi ridica,
în linii mari, aceeaºi problemã.
Voi începe acest demers prin a arunca o privire mai atentã asupra compor-
tamentului statelor din regiune. Voi remarca faptul cã, în principiu, acestea au
încercat sã pãstreze distanþa faþã de conflicte, implicarea directã venind doar în
cadrul unor acþiuni internaþionale. Schimbãrile de frontierã care au avut loc în
crizele iugoslave au fost fãcute pe baza celor interne ale fostei federaþii, în pofida
unor temeri care spuneau cã aceste state s-ar putea implica direct, spre a trage
avantaje teritoriale de pe urma dezmembrãrii Iugoslaviei 87. În aceeaºi direcþie au
acþionat ºi gestionarii conflictelor: unul dintre obiectivele bombardamentelor din
Kosovo a fost, de exemplu, împiedicarea transferãrii conflictului albano-sârb ºi în

87. Richard Ullman descrie în 1996 un asemenea scenariu ca þinând de posibil pentru viitorul
apropiat: un atac sub forma unui pogrom al sârbilor asupra albanezilor ar fi dinamitat
situaþia din Albania ºi ar fi atras o intervenþie a Greciei (datoritã prezenþei unor importante
comunitãþi elene în Macedonia ºi Albania) ºi Bulgariei (conaþionalii din Macedonia) în
virtutea unor considerente presante de politicã intern㠖 guvernele naþionale nu pot abandona
fraþii de peste graniþã. Turcia s-ar fi putut, în aceste condiþii, simþi datoare sã ia atitudine.
Pe de altã parte, tot el recunoaºte însã ºi existenþa mai multor factori de naturã a împiedica
o asemenea desfãºurare a evenimentelor: Turcia a fost unul dintre marii contributori cu
trupe al UNPROFOR (1.474 soldaþi în mai 1995); implicarea armatã împotriva separa-
tismului kurd; dorinþa de a se alãtura Uniunii Europene etc. În afara unor bombe aruncate
de avioane iugoslave asupra teritoriului ungar, conflictele din fosta Iugoslavie nu au depãºit
graniþele acesteia. R.H. Ullman (1996), The World and Yugoslavia’s Wars, pp. 20-22.
190 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

Macedonia88. Chiar dacã a apãrut pânã la urmã un conflict în Macedonia, acesta

a fost decuplat, pe cât posibil, de cel din Kosovo. În pofida temerilor unora ºi,
probabil, a speranþelor altora, „Albania Mare” nu a apãrut pânã în ziua de azi.
Crizele pe care le-a cunoscut aceastã regiune în ultimul deceniu al secolului
trecut au avut multe ºi diverse cauze. Scopul lucrãrii de faþã nu este investigarea
acestora, nici o prezentare la nivel istoric89, ci înþelegerea modului în care acestea
au fost gestionate. Maria Todorova, cercetãtoare ataºatã perspectivei „dinãuntru”
asupra socialului90, observã dificultãþile oricãrei interpretãri ale unei regiuni atât
de eterogene. „Oriunde la est de Adriatica existã cel puþin zece faþete pentru fiecare
problemã, ºi nu uit niciodatã cã fiecare dintre ele este la fel de bunã”, spune un
obsevator strãin al zonei din anii ’20 citat de Todorova91. Todorova condamnã,
folosind cuvintele acestui cãlãtor, orice abordare simplistã a problemelor balcanice.
O sã duc aceastã poziþie încã mai departe, afirmând cã o asemenea gândire se
impune practic pentru discutarea oricãrei teme sociale, aceasta nefiind privilegiul
unei regiuni, oricare ar fi ea.
Minunata carte a Mariei Todorova oferã o complexã privire nu numai asupra
grilei pe care „Europa” (sau, mai larg, „strãinãtatea”) a aplicat-o pentru desci-
frarea relaþiilor din zonã, dar ºi a raportãrii balcanicilor la lume, între ei ºi faþã
de propriul popor. Este, în opinia mea, o lecturã necesarã nu numai celor interesaþi
de asemenea teme, ci ºi a modului în care se formeazã ºi funcþioneazã stereotipiile
sociale92 etc.
Voi completa discuþia fãcutã de Kaufman ºi prezentatã mai sus asupra raportãrii
reciproce a comunitaþilor din fosta federaþie prin interpretarea datã de Todorova
atitudinii statelor din zonã faþã de conflict. „Între timp, celelalte þãri balcanice nu
sînt în rãzboi ºi nu au intenþia sã intre în rãzboi, în pofida constantelor scenarii
apocaliptice potrivit cãrora este imposibil ca criza iugoslavã sã poatã fi menþinutã

88. Tim Judah (2001), „Greater Albania?”, în Survival, 43 (2), p. 7.

89. În acest scop, vezi, de exemplu, Barbara Jelavich (2000), Istoria Balcanilor, vol. I-II,
Institutul European, Iaºi. Primul volum se concentreazã asupra istoriei secolelor
al XVIII-lea ºi al XIX-lea, urmãtorul referindu-se la „scurtul” secol XX (mai precis, pânã
în anii ’80).
90. Dedicaþia pe care o face este elocventã pentru atitudinea sa ºtiinþificã: „Pãrinþilor mei, de
la care am învãþat sã iubesc Balcanii fãrã nevoia de a mã mîndri sau ruºina de ei” –
M. Todorova (2000), Balcanii ºi balcanismul, p. 5.
91. Archibald Lyall (1930), The Balkan Road, Methuen, Londra, pp. 13, 135, apud M. Todorova
(2000), Balcanii ºi balcanismul, pp. 202-203. Existã o singurã referinþã pentru un pasaj
mai mare, ce face trimitere la douã pagini la mare distanþã. Presupun cã citatul din cartea
lui Lyall se gãseºte la pagina 135.
92. Aceste forme de raportare nu se referã doar la relaþiile cu Occidentul. „Vã spun, stimate
domn, cã Dumnezeu i-a fãcut pe albanezi dupã ce s-a certat cu soacra”, ar fi remarca unui
persan în faþa aceluiaºi cãlãtor – Archibald Lyall (1930), The Balkan Road, Methuen,
Londra p. 121, apud M. Todorova (2000), Balcanii ºi balcanismul, p. 202.
 SECURITATE ªI SUVERANITATE ÎN GESTIONAREA INSTITUÞIONALÃ A CRIZELOR... 191

în interiorul graniþelor iugoslave”93. Observaþia este corectã ºi trebuie înregistratã

ca atare. Ea duce considerentele mai departe ºi afirmã cã nou descoperita identitate
(„balcanism”, în termenii sãi) a fostelor republici iugoslave ar fi tratatã cu
amuzament ºi înþelegere, datoritã unei nevoi de „solidaritate în abis”94, mai precis
„un abis cu un labirint la fund”95.
De aceastã poziþie mã distanþez. Puþine expresii ar fi, probabil, atât de sugestive
pentru descrierea incredibilei complexitãþi a relaþiilor sociale din Balcani precum
cea de „abis cu un labirint la fund”. Nu cred însã cã poate fi acceptatã tot atât de uºor
ideea de „solidaritate”, iar Todorova nu este clarã la ce anume s-ar referi aceastã
simþire comunã. Dimpotrivã, aº putea spune, cel puþin în ceea ce priveºte statele
din zonã (în privinþa societãþilor, o sã afirm doar, în lipsa unor cercetãri aprofundate,
cã acestea ridicã altfel problema), cã au fãcut eforturi spre a se distanþa de situaþia
din Iugoslavia. Participarea României ºi a Sloveniei la operaþiunea din Albania
este interpretabilã ca o încercare de a fi privite drept membri responsabili ai
comunitãþii internaþionale. Identitar, atitudinea presupune chiar distanþarea de
eticheta de state „balcanice”, termen al cãrui înþeles, am aflat mai înainte chiar de
la Todorova, nu este unul foarte mãgulitor în termenii stabilitãþii ºi securitãþii.
Abordarea constructivistã a relaþiilor internaþionale oferã, dupã cum am
susþinut de mai multe ori, o mult mai mare deschidere spre înþelegerea dinamicii
sociale decât cele statocentrice. Interesele ºi identitãþile actorilor simultan definesc
ºi sunt definite de interacþiune. Toate noile democraþii est-europene ºi-au vãzut
asigurat viitorul în materie de securitate prin intermediul NATO imediat dupã ce
ºi-au recâºtigat suveranitatea deplinã în urma colapsului imperiului informal
sovietic. Dacã interesul de a-ºi vedea asiguratã securitatea a rãmas constant, nou
dobândita identitate a presupus o reformulare a acestuia: ideea unei alianþe cu
Rusia nu a pãrut o opþiune, iar o poziþie de neutralitate aproape cã nu a fost luatã
în considerare. Dacã toate statele din sfera de influenþã sovieticã s-au orientat în
ultimul deceniu al secolului trecut spre o participare la Alianþa Nord-Atlanticã,
înseamnã cã au gãsit rãspunsuri similare la probleme de securitate diferite, chiar
dacã asemãnãtoare (de exemplu, preocuparea Poloniei sau Cehiei pentru o Germanie
paºnicã ºi prietenã este o problemã mult mai presantã decât pentru Bulgaria).
În ceea ce priveºte NATO, aceasta la rândul sãu a suferit un proces de redefinire
identitarã. În timp, a devenit evident cã NATO nu este doar alianþa pe care o vãd
realiºtii, ci ºi o comunitate de securitate. În 1995, confruntatã cu cereri de
aderare, NATO a întocmit un studiu prin care erau postulate condiþiile pe care

93. M. Todorova (2000), Balcanii ºi balcanismul, p. 92.

94. Ibidem.
95. Todorova afirmã cã parafrazeazã expresia poetului bulgar Boris Hristov, fãrã sã facã însã
trimitere la un text al acestuia – Eva Hoffman (1993), Exit Into History: A Journey Through
the New Eastern Europe, Penguin, New York, p. 262, apud M. Todorova (2000), Balcanii
ºi balcanismul, p. 92.
192 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

statele candidate trebuiau sã le îndeplineascã pentru a fi admise, una singurã

referindu-se la compatibilitatea militarã cu restul statelor membre, restul privind
una valoricã între democraþii. În acel moment, NATO s-a definit în mod explicit
drept o comunitate de securitate, cãpãtând o noua identitate, fãrã a renunþa la cea
veche, de alianþã 96.
Afirmaþia de mai sus este justificatã prin cele cinci condiþii pe care trebuiau sã
le îndeplineascã statele: sã fie democraþii cu economie de piaþã; minoritãþile sã
fie tratate conform recomandãrilor OSCE; disputele cu vecinii sã fie rezolvate ºi
sã îºi asume poziþia cu privire la rezolvarea paºnicã a conflictelor; sã aibã
abilitãþile ºi voinþa necesarã de a-ºi aduce o contribuþie militarã în cadrul forþelor
NATO ºi de a atinge interoperabilitatea cu forþele acesteia; sã se angajeze în
direcþia constituirii unor relaþii democratice între sfera civilã ºi cea militarã,
precum ºi în structurile instituþionale97.
Din aceste cinci condiþii observãm câteva lucruri, cum ar fi compatibilitatea
practicilor politice (observabile în prima, a doua ºi a cincea condiþie), atingând
esenþa democraþiei de tip occidental. Pe baza celei de-a treia condiþii, a rezolvãrii
diferendelor cu vecinii, cu referire la toþi vecinii statelor candidate, putem spune
cã organizaþia nord-atlanticã este simultan orientat㠄în afar㔠ºi „înãutru” (inner-
ºi outer-directed, dupã criteriul lui Mearsheimer, comentat în altã parte). Dupã câte
se pare, NATO se dorea a fi expresia unei atitudini paºnice ºi deschise, netra-
diþionalã pentru o alianþã, fapt vizibil ºi prin insistenþa asupra asumãrii poziþiei cu
privire la rezolvarea paºnicã a conflictelor.
În momentul abordãrii comunitãþii de securitate, am punctat faptul cã o
asemenea instituþie nu presupune faptul cã membrii sãi au eliminat toate dife-
rendele, ci doar cã au eliminat mijloacele violente din arsenalul instrumentelor la
care pot face apel. NATO nu face excepþie din acest punct de vedere. Momentul
în care Alianþa se implicã în Kosovo este unul în care este cunoscutã o tensionare
a relaþiilor franco-americane. În acest sens, termenul de „hiperputere” cu care
Hubert Védrine, în epocã ministru de Externe al Franþei, a descris poziþia Statelor
Unite, are o conotaþie dezaprobatoare98. Dupã cum au demonstrat evenimentele,
aceastã rãcire a relaþiilor nu a afectat adoptarea unei poziþii comune faþã de criza
balcanicã, aflatã în plinã desfãºurare. Am putea spune chiar cã cele douã state au
„profitat” de aceasta pentru a-ºi reapropia poziþiile: ceea ce-i uneºte este net mai
important decât ceea ce-i desparte.

96. Am tratat problema ºi în Radu-Sebastian Ungureanu (2006e), „Comunitãþi de securitate”,

în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu, Manual de Relaþii Internaþionale, pp. 248-252.
97. NATO (1995), Study on NATO Enlargement, http://www.nato.int/docu/basictxt/
enl-9501.htm (31.07.2010). Pentru o privire de sintezã, vezi NATO (2004), Enhancing
Security and Extending Stability through NATO Enlargement, http://www.nato.int/docu/
enlargement/enlargement_eng.pdf (31.07.2010), p. 4.
98. Vezi, în acest sens, ºi comentariile fãcute mai sus. Declaraþia lui Hubert Védrine a fost
fãcutã pe 9 februarie 1999, în timpul eforturilor de cãutare a unei soluþii la criza kosovarã.
 SECURITATE ªI SUVERANITATE ÎN GESTIONAREA INSTITUÞIONALÃ A CRIZELOR... 193

Organizaþia nord-atlanticã nu a acþionat doar asupra viitorilor membri. Relaþiile

greco-turce s-au îmbunãtãþit considerabil în aceeaºi perioadã. Nu numai „diplo-
maþia cutremurelor”99 a fãcut ca azi Grecia sã fie unul dintre cei mai puternici
susþinãtori ai integrãrii Turciei în UE, dar ºi implicarea comunã în gestionarea
crizelor din Balcani. Doi ani înainte de catastrofele naturale din 1999, operaþiunea
Alba a fost condusã de un general italian, asistat de unul francez, unul grec ºi unul
turc. Cazul greco-turc este elocvent ºi din altã perspectivã: ca simplã alianþã,
NATO putea face abstracþie de raporturile dintre membrii sãi ºi de organizarea
politicã internã a acestora. Condiþiile normative ale extinderii n-au fost considerate
necesare în plin Rãzboi Rece, momentul admiterii celor douã state. În anii ’90
însã, NATO s-a dovedit a fi un bun mediu de reglementare a raporturilor dintre
cele douã state, tradiþional încordate.
În momentul în care am discutat aceastã instituþie a securitãþii în altã secþiune
a lucrãrii, am amintit cã explicarea formãrii comunitãþii de securitate democratice
(de altfel, singura recunoscutã ca atare) este vãzutã drept un proces neintenþionat100.
Fundamentul ideatic de naturã a lega þãrile membre nu a fost clar de la bun
început, dupã cum s-a putut observa urmãrind atitudinea iniþial ezitantã a acestor state
faþã de modul în care trebuie abordate problemele din Iugoslavia, din ce în ce mai
hotãrâtã ulterior. Putem presupune astfel o identitate ºi niºte interese în construcþie.
Pe de altã parte, am amintit însã de interpretarea oferitã de Emilian Kavalski
cu privire la socializarea elitelor în direcþia democraþiei de tip occidental, presu-
punând astfel un proces pilotat conºtient în aceastã direcþie101. În aderarea la
NATO, noile democraþii din estul Europei au cunoscut un proces al definirii în
interiorul altuia, al Alianþei însãºi. Oamenii politici din aceste þãri au fost puºi
astfel în faþa unor probleme de interpretare de multe ori greºit rezolvate, efortul
de a interioriza normele comunitãþii democratice presupunând abandonarea unei
mult mai familiare gândiri în termeni materiali clasici, dar contrarã noilor condiþii 102.
Presiunile fãcute de NATO se pare cã au avut efecte în aceastã direcþie, dupã
cum demonstreazã evoluþia relaþiilor româno-maghiare. Este greu de spus dacã
acestea au ajuns la punctul în care rãzboiul este „de negândit”, dupã cum cere
spiritul comunitãþii de securitate: pe de o parte, la nivelul statelor, raporturile
bilaterale sunt cele mai bune din istorie; pe de alta, existã indicii cu privire la

99. Termenul desemneazã relaþiile dintre cele douã þãri derulate în gestionarea urmãrilor
cutremurelor ce au lovit Turcia în august 1999 ºi, respectiv, Grecia în septembrie acelaºi
an. Cele douã þãri ºi-au oferit reciproc ajutorul.
100. Pentru o privire sinteticã, vezi de exemplu, R.-S. Ungureanu (2006e), „Comunitãþi de
securitate”, p. 248.
101. Emilian R. Kavalski (2003), „The International Socialization of the Balkans”, The Review
of International Affairs, 2 (4), pp. 71-88.
102. Asupra modului în care a fost abordat momentul aderãrii României la NATO, vezi, de
exemplu, Felix Ciutã, Radu-Sebastian Ungureanu (2003), „De ce-am intrat în NATO?”,
în Sfera Politicii, 11 (102-103), pp. 25-29.
194 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

existenþa multor suspiciuni la nivelul societãþilor. În orice caz, proiectul comun al

integrãrii în NATO a fãcut cele douã state sã trebuiascã sã-ºi revizuiascã atitudinea
unul faþã de celãlalt, datoritã prevederilor celei de-a treia condiþii (rezolvarea
diferendelor cu vecinii)103. Perspectiva constructivistã permite în acest sens
integrarea în efortul analitic nu numai a transformãrii identitãþilor, ci ºi a intere-
selor (aderarea la Alianþã), precum ºi rolul dual al agenþilor (guvernele) ºi
structurii (presiunea NATO). Observãm însã ºi o nouã redefinire a suveranitãþii,
altfel definitã decât în celelalte cazuri studiate: totodatã cerutã, dar ºi negociatã.
într-un proiect de atingere a unor interese de securitate, dar ºi ca parte componentã
a noilor identitãþi de stat democratic membru al unei comunitãþi de securitate.
Aceastã perspectivã asupra rolului NATO în redefinirea statelor candidate
este, fireºte, criticabilã. Ca în orice decizie politicã, ºi în cazul extinderii Alianþei
spre Est au existat partizani ºi opozanþi ai procesului. În principiu, argumentele
primei poziþii au fost cã lãrgirea ar descuraja o eventualã agresiune rusã, scãderea
potenþialului de conflict între viitorii membri ºi sprijinul acordat democratizãrii
regiunii. Pe de altã parte, cealaltã tabãrã atrãgea atenþia asupra pericolului
îndepãrtãrii Rusiei de Occident, fapt care s-ar traduce prin scãderea cooperãrii în
domenii precum controlul armelor strategice ºi gestionarea crizelor, ºi chiar o
eventualã întoarcere la o atitudine beligerantã sau la ultranaþionalism. În plus,
erau aduse în discuþie costurile extinderii, ce ar duce la scãderea puterii militare
a NATO ºi ar complica luarea deciziilor în Alianþã104.
Dan Reiter, autorul acestui rezumat al poziþiilor, se concentreazã asupra rolului
NATO în procesul de democratizare al þãrilor candidate, îndoindu-se de reala
acoperire a afirmaþiei. El identificã ºi combate trei posibile argumente ale
contribuþiei NATO în acest sens. Primul ar fi datoritã cerinþei din proiectul de
lãrgire, al doilea posibilitatea suspendãrii/excluderii unui stat care renunþã la
practicile democratice, care nu existã în fapt, iar ultimul prin prisma relaþiilor
dintre sfera civilã ºi cea militarã. Ca metodologie, el se apleacã mai întâi asupra
modului în care NATO a privit problema democraþiei în perioada Rãzboiului
Rece, unde ar fi fost prea puþin relevant, ºi în perioada de dupã, în care þãrile din
primul val al extinderii ar fi cunoscut un proces de democratizare independent de
cel al aderãrii. În ceea ce priveºte însã cei mai probabili candidaþi ai celui de-al
doilea val (articolul apare în 2001), el se îndoieºte de utilitatea extinderii din
aceastã perspectivã: în Slovacia publicul nu ar fi interesat, în România procesul
de democratizare nu ar fi legat de aderare, iar cuprinderea þãrilor baltice e prea
riscantã din cauza opoziþiei Rusiei 105. Pentru sprijinirea democratizãrii, alte

103.În acest sens, vezi R.-S. Ungureanu (2006e), „Comunitãþi de securitate”, pp. 251-252.
104.Dan Reiter (2001), „Why NATO Enlargement Does Not Spread Democracy”, în Interna-
tional Security, 25 (4), pp. 41-42.
105.Ibidem, pp. 51-66.
 SECURITATE ªI SUVERANITATE ÎN GESTIONAREA INSTITUÞIONALÃ A CRIZELOR... 195

organizaþii ar fi mult mai apte sã-ºi asume o poziþie activã, precum UE. În concluzie,
Dan Reiter afirmã cã rolul NATO în acest proces este mult exagerat, riscurile ºi
costurile unei viitoare extinderi depãºind cu mult, per total, posibilele avantaje106.
La o privire de ansamblu, se poate spune cã studiul lui Dan Reiter este corect
din punct de vedere raþional. Pe de altã parte însã, este ºi un exemplu asupra limitelor
abordãrilor ancorate strict în raþional, abordarea constructivistã fiind, în opinia
mea, mult mai potrivitã pentru înþelegerea procesului extinderii. Urmeazã ca în
continuare sã discut nu detaliile abordãrii sale, ci modul în care a ajuns la concluzii.
Faptul cã procesul de democratizare ar fi independent de extinderea NATO
este adevãrat. Dar statele respective nu ºi-au schimbat doar regimul politic, ci au
pornit un proces mai larg de redefinire identitarã. În lipsa altor repere, l-au
adoptat pe cel occidental, o economie de piaþã ºi democraþie internã sub o
umbrelã de securitate externã. Considerarea problemei identitãþii este, în acest
caz, mai mult sau mai puþin utilã, putând fi redusã, în principiu, la o perspectivã
ce puncteazã interesele actorilor de a dobândi prosperitate ºi stabilitate în interior
ºi securitate în exterior.
Cel de-al doilea tip de contrargumente se referã la registrul istoric, al relaþiilor
NATO cu statele nedemocratice (Portugalia, Grecia, Turcia) din timpul Rãzboiului
Rece. Am arãtat ºi în altã parte (în comentarea predicþiei lui Mearsheimer cu
privire la reîntoarcerea Europei la un sistem belicos multipolar dupã sfârºitul
Rãzboiului Rece107) cã modelele istorice trebuie abordate cu grijã, aplicarea
mecanicã a învãþãmintelor trecutului fiind o sursã de erori majore. Reiter comite
o asemenea greºealã: el comparã relaþiile dintre membrii unei alianþe definite în
termeni realiºti, participantã la un joc global pentru putere, cu cele din interiorul
unei comunitãþi de securitate, autodefinitã ca atare ºi cãreia, în latura sa militarã
de alianþã, îi lipseºte oponentul. Simplu spus, Reiter nu distinge între diferitele
interese ºi identitãþi ale actorilor, nu deosebeºte instituþiile orientate „în afar㔠de
cele „spre înãuntru” ºi mai ales nu face nici o comparaþie între condiþiile structural
diferite ale mediului internaþional.
În ceea ce priveºte posibila opoziþie a Rusiei faþã de extindere, în general, ºi
de cuprinderea statelor baltice în particular, evenimentele în genere l-au contrazis
pe Reiter, neputându-se identifica o consecinþã cu adevãrat serioasã, ci doar eventual
fricþiuni, mai mult sau mai puþin fireºti. Conºtientã de posibila interpretare datã
la Moscova, Alianþa a înfiinþat în mai 1997 Consiliul cu Rusia, înaintea primei
extinderi, din iulie acelaºi an, când au fost primite Cehia, Polonia ºi Ungaria.
Reiter priveºte procesul extinderii ca pe o decizie tipic raþionalã, discutând o
ipotezã liberalã cu privire la rãspândirea democraþiei. Voi menþiona mai întâi cã

106. Ibidem, pp. 66-67.

107. John J. Mearsheimer (1990), „Back to the Future: Instability in Europe after the Cold
War”, în International Security, 15 (1), pp. 5-56, problema fiind abordatã în secþiunea
dedicatã discutãrii concepþiilor teoretice cu privire la rolul instituþiilor internaþionale.
196 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

existenþa ºi a altor instituþii (poate chiar mai) apte sã sprijine un asemenea proces
n-a dus, dupã cât se pare, la interpretarea presiunii NATO în aceastã direcþie drept
redundantã, ci complementarã. Voi formula ºi o criticã raþionalistã la poziþia lui
Reiter, chiar în termenii securitãþii: el nu ne spune ce s-ar fi putut întâmpla dacã
statele candidate ar fi fost respinse. Care ar fi fost alternativele lor de politicã de
securitate? Oare nu ar fi dezvoltat, în plus, o politicã de respingere faþã de
Occident? N-ar fi fost costurile ºi riscurile unei asemenea poziþii mult mai mari?
Nu este preferabil un proces mai mult sau mai puþin controlat de pacificare ºi de
democratizare în cazul acestor state încã instabile, dar cu speranþe de mai bine,
identificate chiar de ele ca fiind posibile doar înãuntru NATO, decât o veºnicã
atitudine de „þinut afarã”?
Frank Schimmelfennig face o dublã analizã, în termeni raþionali ºi sociologici,
a proceselor de lãrgire ale NATO ºi Uniunii Europene108. În prima dintre ele,
argumentele ar fi mai degrabã împotriva acestora, cel puþin din perspectivã
occidentalã, iar Schimmelfennig le sintetizeazã astfel: statele candidate sunt mai
sãrace ºi localizate într-un mediu mai instabil decât Europa de Vest; ambele
organizaþii îºi stabiliserã de fapt legãturi instituþionale cu aceste þãri; procesele
nu pot fi explicate prin diferenþele de puteri de negociere. Germania, statul care
teoretic ar profita cel mai mult în termeni de putere din acest proces, nu a recurs
la mãsuri unilaterale, preferând sã acþioneze din interiorul acestor organizaþii109.
(Schimmelfennig oferã astfel un punct de vedere suplimentar pentru considerarea
unei politici occidentale hegemonice.)
Din punctul de vedere al lucrãrii, o perspectivã constructivistã ajutã la o
înþelegere mult mai profundã a acestei politici: NATO s-a extins nu deoarece
candidaþii ar avea cu necesitate un rol strategic particular de jucat, ci fiindcã
statele aspirante vor sã fie „înãuntru”, iar Alianþa, chiar dacã nu îi vrea cu tot
dinadinsul, nu-i poate respinge în lipsa unui motiv plauzibil fãrã a se nega. Frank
Schimmelfennig afirmã, studiind procesele integrãrii în NATO ºi UE, cã existã o
puternicã legãturã între compatibilitatea politicã a statelor candidate cu cea a
membrilor acestor organizaþii ºi succesul tentativei de a accede: „Cu cât este mai
democratic un stat nemembru, cu atât este mai probabil sã stabileascã relaþii
instituþionalizate cu organizaþiile occidentale, sã candideze pentru a le deveni
membru ºi sã fie invitat în a li se alãtura sau a începe negocierile de aderare” 110.
Costurile ºi beneficiile politicilor n-au fost, se pare, calculate în interesul
imediat al poziþiei adoptate, ci a avut drept obiectiv fundamental redefinirea de
cãtre statele candidate a intereselor ºi identitãþilor cu care opereazã în relaþia cu

108.Frank Schimmelfennig (2003), The EU, NATO and the Integration of Europe. Rules and
Rhetoric, Cambridge University Press, Cambridge.
109.Ibidem, pp. 63-64.
110. Ibidem, p. 149.
 SECURITATE ªI SUVERANITATE ÎN GESTIONAREA INSTITUÞIONALÃ A CRIZELOR... 197

propriile societãþi, între ele ºi cu vecinii lor, dar ºi cu viitorii parteneri. Mai
stabile, mai prospere, mai sigure ºi mai de încredere, statele care erau deja membri
NATO reprezentau tot ce-ºi doreau sã devinã noile democraþii, iar Alianþa a privit
proiectul lor drept un pas important în direcþia securizãrii continentului 111.
Statele candidate au cunoscut un proces de pregãtire pentru statutul de membru
responsabil ºi paºnic al comunitãþii de securitate, prin felurite presiuni ºi programe
special dedicate. Emanuel Adler a definit o asemenea abordare direcþionatã
„instituþie de construire a comunitãþilor de securitate”, oferind politica din cadrul
OSCE drept exemplu112. La rândul sãu, NATO a oferit Parteneriatul pentru Pace
(PpP) nu numai candidaþilor, ci tuturor celor interesaþi de cadrul prin care sã-ºi
exerseze capacitãþile de cooperare militarã. Eficienþa lor nu trebuie exageratã, dar
nici negatã. În 2003, Jovan Ratkoviæ, coordonator naþional al Pactului de Stabi-
litate pentru Europa de Sud-Est în Serbia ºi Muntenegru, afirma c㠄sondajele
aratã un covârºitor sprijin public în Serbia ºi Muntenegru pentru calitatea de
membru la PpP ºi chiar sprijinul pentru aderarea la NATO este în creºtere, acum
fiind mai mare de 30%. Unele estimãri aratã cã într-o perioadã de 1 pânã la 1,5 ani
de-acum înainte majoritatea populaþiei din Serbia ºi Muntenegru va sprijini
apartenenþa deplinã la NATO”113. În decembrie 2006, cele douã state, acum
separate, s-au alãturat PpP, în acelaºi timp cu Bosnia-Herþegovina. Preºedintele
Republicii Sârbe, Boris Tadiæ, a descris aceastã accedere drept „sfârºitul izolãrii”,
prin care vor fi aduse în regiune „valorile NATO, ale Uniunii Europene”114.
Este, fireºte, greu de spus cât de eficientã este operaþiunea de importare a
„valorilor NATO, ale Uniunii Europene” în regiune. Chiar dacã Acordul de la
Dayton a pus capãt conflictului din Bosnia Herþegovina, construcþia politicã
statalã în care puterea este rigid împãrþitã între cele trei comunitãþi cu greu ar
putea fi consideratã stabilã. Este, de asemenea, greu de spus care ar fi valorile
occidentale la care face referire ºeful statului sârb sau cât sunt de populare
acestea, ori cât de popularã este Alianþa Nord-Atlanticã în rândul populaþiei etc.
Trebuie remarcat însã faptul cã valorile occidentale sunt tratate ca fiind repre-
zentate nediferenþiat de cele douã organizaþii, iar statul sârb, prin cel mai înalt
reprezentant al sãu, declarã cã ar considera încheiatã perioada de carantinã

111. În acelaºi sens, vezi ºi Felix Ciutã, Radu-Sebastian Ungureanu (2003), „De ce-am intrat
în NATO?”, în Sfera Politicii, 11 (102-103).
112. Emanuel Adler (1998), „Seeds of Peaceful Change: The OSCE’S Security Community-
-Building Model”, în Emanuel Adler, Michael Barnett (eds.), Security Communities,
Cambridge University Press, Cambridge.
113. Jovan Ratkoviæ (2003), „A View from Serbia and Montenegro”, în ***, Southeast
European Security after the 2004 Dual Enlargement – International Seminar, Institute for
Political Studies of Defense and Military History, Bucharest, July 10-11, p. 144.
114. NATO (2006), „Bosnia and Herzegovina, Montenegro and Serbia join NATO Partnership
for Peace”, 14 December, http://www.nato.int/cps/en/natolive/news_22059.htm?se-
lectedLocale=en (31.07.2010).
198 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

socialã la care a fost supus, precum ºi voinþa schimbãrii profunde în spiritul

aceloraºi valori neprecizate, dar presupuse.
Învãþarea ºi practicarea cooperãrii este ideea care stã ºi în spatele Pactului de
Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. Înfiinþat în 1999, pe baza unei idei ce a
precedat evenimentele din Kosovo, Pactul se vrea a fi „prima încercare serioasã
a comunitãþii internaþionale de a înlocui fosta politicã în Europa de Sud-Est,
reactivã, a intervenþiei în crizã, cu o strategie comprehensivã ºi pe termen lung,
de prevenire a conflictelor”115.
Apariþia ºi lãrgirea unei comunitãþi de securitate a fost studiatã în maniere diferite
teoretic ºi metodologic, discutate în lucrare la momentul potrivit. Clasicelor
cercetãri conduse de Karl Deutsch116 ºi celei a lui Ernst Haas117 li s-au alãturat
cele contemporane, dintre care cea mai cunoscutã este cea a lui Emanuel Adler ºi
Michael Barnett118. Perspectiva constructivistã a acestora din urmã pare sprijinitã
ºi de alte studii, precum procesul în „cascad㔠sugerat de Martha Finnemore ºi
Kathryn Sikkink, descris în alt capitol al lucrãrii 119. Cele amintite în aceastã
secþiune privind lãrgirea susþin aceeaºi abordare.
În pofida atenþiei date de cãtre cercetãtori, procesul pare a fi unul destul de
obscur, multe întrebãri neprimind, deocamdatã cel puþin, rãspunsuri satisfãcã-
toare. Interogând extinderea acestor comunitãþi, rãmâne neclar modul în care un
model statal (fie acesta chiar ºi unul al decidenþilor sau al elitelor politice) de
relaþii paºnice se propagã în social sau cum ideile, normele ºi practicile de la
acest nivel pot afecta întregul proces etc. Pe logica interacþiunilor, în acord cu
prezumþiile constructiviste, rãmâne de studiat ºi modalitatea prin care noile
societãþi influenþeazã pe vechii membri ai „clubului” º.a.m.d.
Rãmânând în interiorul contextului lucrãrii, procesul pare unidirecþional,
petrecându-se mai ales în cadrul sau cu sprijinul unor organizaþii precum NATO sau
UE, afirmã Schimmelfennig în secþiunea dedicatã analizei în termeni constructi-
viºti. „Socializarea statelor din afarã la regulile comunitãþii [occidentale] este una
dintre activitãþile centrale ale organizaþiilor acesteia. În momentul în care i-au

115. Stability Pact for South Eastern Europe (2005), About the Stability Pact, http://
www.stabilitypact.org/about/default.asp (31.07.2010).
116. Karl W. Deutsch, Sidney A. Burrell, Robert A. Kann, Maurice Lee, Jr., Martin Lichterman,
Raymond E. Lindgren, Francis L. Loewenheim, Richard W. Van Wagenen (1957), Political
Community and the North Atlantic Area. International Organization in the Light of
Historical Experience, Princeton University Press, Princeton, NJ.
117. Ernst B. Haas (1968), The Uniting of Europe: Political, Social, and Economic Forces,
1950-1957, Stanford University Press, Stanford, CA.
118. Emanuel Adler, Michael Barnett (1998), „A Framework for the Study of Security Commu-
nities”, în Emanuel Adler, Michael Barnett (eds.), Security Communities, Cambridge
University Press, Cambridge.
119. Martha Finnemore, Kathryn Sikkink (1998), „International Norm Dynamics and Political
Change”, în International Organization, 52 (4), pp. 887-917.
 SECURITATE ªI SUVERANITATE ÎN GESTIONAREA INSTITUÞIONALÃ A CRIZELOR... 199

adoptat identitatea, valorilor ºi normele liberale, sunt priviþi drept membri ai

comunitãþii occidentale ºi îndreptãþiþi sã se alãture organizaþiilor sale.” 120
Schimmelfennig ne spune astfel cum se face cã noile democraþii au devenit
membre NATO ºi UE. În ceea ce mã priveºte, o sã fac un pas mai departe în
aceeaºi direcþie, afirmând cã deplina integrare a elitelor ºi societãþilor în spaþiul
de securitate european/nord-atlantic vine de fapt nu în momentul aderãrii statului
pe care-l locuiesc la o organizaþie sau alta, ci când sunt privite la rândul lor drept
interpreþi ºi generatori recunoscuþi de practici socialmente acceptate în comuni-
tatea cãreia îi aparþin.
Întrebãri foarte acute de tipul „pânã unde se poate extinde Europa?” îºi
gãsesc un rãspuns, mãcar parþial, în aceeaºi opticã a constructivismului. Europa
instituþiilor o urmeazã, de fapt, pe cea culturalã: se poate extinde pânã la punctul
în care valorile, normele, instituþiile, discursurile ºi practicile sale îºi pãstreazã
semnificaþia recunoscutã ºi acceptatã.

Acest capitol a fost destinat descoperirii dinamicii instituþiilor securitãþii

internaþionale în perioada de dupã Rãzboiul Rece. El a urmat unuia în care am
constatat cã relaþiile dintre marii jucãtori ai sistemului au cunoscut în aceastã
epocã o redefinire importantã: aceºtia au schimbat în acþiunea politicã balanþa de
putere cu un concert, iar dimensiunea sa militarã a fost îngheþatã în forma
regimurilor de securitate. În plus, acest mecanism a fost interzis nou-apãruþilor
moºtenitori ai fostei Iugoslavii.
Întreaga lucrare a fost construitã în jurul ideii cã existã o legãturã indisolubilã
între problematica securitãþii internaþionale ºi cea a suveranitãþii. Analizã empiricã
din acest capitol a urmãrit demonstrarea acestei ipoteze, instituþia care s-a dovedit
a fi supusã celei mai puternice presiuni în sensul reconsiderãrii sale în crizele
luate în considerare fiind, indiscutabil, suveranitatea.
Dinamica înþelesurilor suveranitãþii poate fi înþeleasã, pe linia acestei lucrãri,
doar prin prisma unei abordãri constructiviste, care ia în considerare o pluralitate
de interese ºi identitãþi ale actorilor. Am putut constata astfel mai multe dinamici
simultane ºi coerente, pe care voi încerca sã le inventariez sumar. În primul rând,
se observã cã apariþia crizelor coincide cu schimbarea identitãþilor folosite la
nivel social în interiorul fostei Iugoslavii. Conflictele de aici nu pot fi studiate
decât prin luarea în considerare, în condiþiile delegitimãrii simultane a iugoslavis-
mului ºi statului construit pe aceastã idee ºi a regimului comunist, a unor linii ale
unitãþii comunitãþilor definite exclusivist pe criterii etnico-religioase.
În ceea ce priveºte gestionarea sistemului, escaladarea violenþelor a fost
contemplatã la început cu mare îngrijorare, politica de controlare a acestora fiind

120. F. Schimmelfennig (2003), The EU, NATO and the Integration of Europe. Rules and
Rhetoric, Cambridge University Press, Cambridge, p. 282.
200 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

timidã ºi relativ incoerentã. Practic simultan însã, tabãra occidentalã a constatat

cã este unitã ºi dupã dispariþia constrângerii sistemice a Rãzboiului Rece, acum pe
baza unei colecþii de norme, valori ºi practici politice comune. Aceste state formau
o comunitate de securitate de naturã a le permite definirea unei atitudini comune
faþã de violenþele balcanice, progresiv antagonicã faþã de poziþiile contrare naþiona-
liste, aºa cum se manifestau ele politic discursiv, în folosirea simbolurilor etc.
Un alt proces concomitent a avut loc în Europa de Est, ce ºi-a descoperit
nevoia definirii unor noi interese ºi a identitãþii dupã sfârºitul simultan al domi-
naþiei sovietice ºi al regimului comunist. În cãutarea unui nou model, l-au ales pe
cel occidental. Încercând adaptarea în condiþiile determinate de organizaþii precum
NATO ºi Uniunea Europeanã, statele din rãsãritul continentului ºi-au negociat un
nou înþeles al suveranitãþii. Cauza ar fi fost în interesul aderãrii la spaþiul insti-
tuþional occidental, iar efectul – cel al redefinirii identitare în direcþia transformãrii
în societãþi democratice ºi în membri responsabili ai comunitãþii internaþionale.
O altã cauzã a rediscutãrii suvernitãþii este însãºi natura crizelor luate în consi-
derare. Natura nemilitarã a ameninþãrilor cunoscute de Albania ºi Bulgaria nu a
împiedicat însã nici aceste þãri, nici alþi actori sã constate cã securitatea ar fi în
pericol. Lãrgirea conceptului de securitate ºi redimensionarea suveranitãþii cerutã de
gestionarea crizelor au fost douã feþe ale aceleiaºi realitãþi, implicarea externã fiind
posibilã doar prin schimbarea înþelesului suveranitãþii ºi acceptarea unuia nou. Se
poate spune cã lãrgirea conceptualã a securitãþii a presupus o limitare a suveranitãþii.
În problema iugoslavã, mai ales în negocierea crizei kosovare, situaþia a fost,
de fapt, tradusã în aceiaºi termeni ai extinderii noþiunii de „securitate”. Diferenþa
fundamentalã stã în faptul cã intervenþiile au fãcut apel la instrumentul militar
împotriva voinþei celor consideraþi reprezentanþi ai poporului suveran. Cum norma
neingerinþei în afacerile interne a intrat în conflict cu cea a protejãrii drepturilor
fundamentale ale omului, tabãra occidentalã a preferat cel de-al doilea principiu.
Problema suveranitãþii ºi cea conexã a redimensionãrii securitãþii au dus la o
nevoie de reconsiderare a instituþiilor cu vocaþie în gestionarea internaþionalã a
problemelor. În ceea ce priveºte balanþa de putere, am constatat, dupã cum am
remarcat deja, o abandonare a acesteia sau chiar o interdicþie pentru statele în
conflict din fosta federaþie. Chiar logica fundamentalã realistã a dilemei securitãþii
a trebuit refãcutã spre a face loc raportãrii bazatã pe sentimente a comunitãþilor,
în locul tradiþionalei temeri raþionale a statelor. Securitatea colectivã la rândul sãu
nu a fost pusã în aplicare în termenii clasici ai violenþei etatice, intervenþiile,
chiar interpretate pe aceeaºi tradiþie revoluþionistã a liberalismului, neavând loc
împotriva unui stat agresor. În ceea ce priveºte tradiþia groþianã ºi perspectiva
acesteia asupra regimurilor, singura situaþie în care poate fi , eventual, observatã
se produce, împotriva prescripþiilor teoretice, doar în condiþiile în care statul asistat
este pus în situaþia de a-ºi renegocia suveranitatea într-o problemã care poate fi
consideratã de securitate doar prin lãrgirea conceptului.
 SECURITATE ªI SUVERANITATE ÎN GESTIONAREA INSTITUÞIONALÃ A CRIZELOR... 201

Cea de-a patra instituþie a securitãþii internaþionale, comunitatea de securitate,

este cel mai bine analizatã prin intermediul perspectivei constructiviste. Din
motive pe care le-am punctat de mai multe ori în lucrare, aceastã abordare coboarã
nivelul de analizã, cel în care se regãseºte cel mai bine fiind cel care-i permite
analiza relaþiilor dintre societãþi, fie cã acestea se regãsesc în stat, fie cã nu.
Instituþional, comunitatea de securitate permite observarea coagulãrii acþiunii
internaþionale dincolo de interesele actorilor suverani identificabile raþional, prin
perceperea de cãtre aceºtia ºi a unor identitãþi comune. Pe baza normelor, valorilor
ºi practicilor împãrtãºite pot fi interpretate atitudini precum respingerea violenþelor
fundamentate etnic, pedepsirea statului agresor faþã de propriii cetãþeni, desco-
perirea unitãþii ºi încercarea de rãspândire a politicilor de practicare a cooperãrii
ºi de schimbare pe aceastã cale a percepþiilor reciproce pentru statele ce practicau
noi înþelesuri ale suveranitãþii (unul datorat abandonãrii relaþiei patron-client cu
fosta URSS, altul prin politica de integrare etc.).
Cercetarea de faþã ajungând la final, obiectivul major al ultimului capitol va fi
formularea câtorva concluzii de ordin general. Voi încerca, de asemenea, sã
observ în ce mãsurã tendinþele dinamicii instituþiilor securitãþii internaþionale
discutate s-au pãstrat ºi în anii urmãtori. În acest sens, intenþionez sã punctez
acele linii principale ale analizei întreprinse ºi-au dovedit validitatea, dar ºi pe
cele care au fost, pentru moment cel puþin, abandonate, ºi care ar fi alte direcþii
urmate de politica mondialã în domeniul gestionãrii securitãþii internaþionale.
 7. Concluzii ºi deschideri

Logica organizãrii oricãrei lucrãri academice cere ca secþiunea finalã sã fie

dedicatã formulãrii concluziilor. Acest pas îi urmeazã unuia al precizãrilor
conceptuale, formulãrii poziþiilor teoretice relevante, detaºarea celei considerate
adecvate ºi aplicãrii ei la cazurile cercetate. Ultima parte este astfel destinatã, în
primul rând, formulãrii liniilor definitorii ale demersului.
Pe de altã parte, ca orice altã întreprindere, nici cercetarea academicã nu se
poate închide în sine. În cele ce urmeazã, voi încerca sã formulez concluziile
într-o manierã de a le putea face cât mai uºor utilizabile în discutarea unor
evenimente ulterioare. Dacã unul dintre scopurile fundamentale ale studiului
academic este de a detaºa elementele stabile esenþiale, de naturã a ordona
cunoaºterea, altul este de a observa, prin continua raportare la lumea studiatã a
aparatului conceptual, relevanþa acesteia ºi de a o amenda continuu. Fiecare
cercetãtor are astfel obligaþia de a rãspunde la douã imperative, aparent conflictuale:
de a gãsi ºi lega între ele elementele intelectuale într-un mod suficient de stabil
pentru a oferi o perspectivã clarã, pe de o parte, dar ºi de a face acest ansamblu
suficient de flexibil pentru a fi relevant pentru cât mai multe situaþii asemãnãtoare.
În încercarea de a rãspunde acestor deziderate, voi porni de la modul în care
au fost legate conceptual ºi politic în lumea postbelicã securitatea internaþionalã ºi
suveranitatea statelor, relaþia acestora cu instituþiile, precum ºi problemele apãrute.
Ideile principale sunt reluate într-o privire sumarã pentru schiþarea unei posibile
analize a evenimentelor într-un cadru mai larg. Intenþionez astfel sã detaºez
modul în care cercetarea de faþã poate fi utilizatã pentru a lãrgi discuþia din
domeniu, dar ºi limitele acestei abordãri. În final, voi face câteva consideraþii cu
privire la legãturile dintre cercetarea academicã ºi practica politicã în domeniul
Relaþiilor Internaþionale.

Lumea post-Rãzboi Rece a fost una care a cunoscut un puternic dinamism

politic ºi conceptual în relaþiile internaþionale. O asemenea perioadã face evident
faptul cã, pentru studierea relaþiilor internaþionale, se impune un cadru teoretic de
naturã a permite surprinderea schimbãrilor dramatice, iar cel constructivist pare cel
mai promiþãtor.
204 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

Premisa fundamentalã a lucrãrii este cã, în pofida încercãrilor academice de a

le fixa semnificaþii, noþiunile ºi practicile actorilor sunt într-o permanentã evoluþie,
dar fãrã o direcþie predefinitã ºi lipsitã de constanþã, datoritã schimburilor
intersubiective ale semnificaþiilor lor. În condiþiile studiului propus, am aplicat
aceastã idee asupra a douã concepte fundamentale ale domeniului – „securitate”
ºi „suveranitate” – care pretind o integrare cu „instituþiile”.
Ipoteza pe care am urmãrit-o este cã pentru înþelegerea celor trei noþiuni ºi a
practicilor asociate este necesarã recunoaºterea originãrii lor comune în social,
precum ºi a faptului cã între ele ar exista o legãturã indisolubilã. Discuþia asupra
„securitãþii” a fãcut apel la sensurile folosite pentru „suveranitate” ºi a modului
în care sunt percepute ºi tratate „instituþiile internaþionale” cu preocupãri în
domeniu, drept care propun o abordare bazatã pe acest pachet conceptual cu
semnificaþii în continuã miºcare.
Fundamentele teoretice constructiviste pe care se bazeazã lucrarea oferã
condiþiile epistemologice necesare pentru urmãrirea acestei ipoteze. Foarte sumar,
voi aminti aici elemente definitorii precum perspectivele asupra binoamelor
conceptuale specifice, prin care factorii materiali sunt puºi în relaþie cu cei
ideatici, interesele cu identitãþile actorilor sau agentul cu structura, ori dinamica
presupusã a lumii sociale ºi schimbul permanent de semnificaþii dintre actori etc.
Pe aceastã bazã, am sugerat, în primul capitol al lucrãrii, ca în discutarea
securitãþii accentul sã cadã asupra socialului, diferenþiat atât de indivizii care-l
compun, cât ºi de stat, expresia sa politicã, care în aceastã problematicã poate fi
considerat agent, obiect de referinþã sau sursã a ameninþãrii. Aceastã concepþie
marcheazã o distanþare faþã de alte teorii ale domeniului, pe de o parte, cele
„raþionaliste”, cele „critice” pe cealaltã.
Dacã statul poate fi privit în mai multe ipostaze în raport cu securitatea ºi un
element esenþial al abordãrii acesteia, atunci calea spre studierea problematicii
celui de-al doilea termen ar fi cea mai importantã calitate a primului, suvera-
nitatea. În cel de-al doilea capitol am observat faptul cã înþelesurile socialmente
acceptate ale acesteia sunt variabile în timp, fiind supuse influenþelor date de
semnificaþiile vehiculate în câmpul social. Prin practica actorilor, se observã cã
termenul ar fi folosit în mai multe sensuri simultan, în funcþie de interlocutor,
natura relaþiei, problema în discuþie etc.
În ceea ce priveºte ultimul termen al triadei conceptuale propuse – „instituþiile
internaþionale” –, am propus o discuþie în douã pãrþi. În prima dintre ele, am
prezentat concepþiile cele mai frecvente asupra acestor forme de conjugare a rapor-
tãrilor reciproce ale actorilor suverani în mediul anarhic, pe care le-am privit prin
patru optici distincte, alese datoritã posibilitãþii identificãrii unui punct de vedere
specific: neorealistã, instituþionalist liberalã, a ªcolii engleze ºi cea constructi-
vistã. Aceastã ultimã concepþie, prin premisele sale ontologice, permite ieºirea din
cadrul intelectual devenit neîncãpãtor al gândirii statocentrice. Mai important încã,
 CONCLUZII ªI DESCHIDERI 205

constructivismul permite o privire dinamicã asupra instituþiilor internaþionale – ºi

am gãsit astfel cã ele s-ar afla într-o relaþie bivocã cu agenþii, de codeterminare.
În cea de-a doua secþiune dedicatã instituþiilor internaþionale din punct de vedere
teoretic, am discutat cele mai cunoscute asemenea formule de gestionare a securitãþii,
fiecare dintre ele prin prisma unui curent. În acest sens, am privit balanþa de
putere drept un mecanism prin excelenþã realist, securitatea colectivã ca formulã
liberalã, regimurile de securitate prin perspectiva ªcolii engleze, iar comunitatea
de securitate prin cea a constructivismului. Chiar dacã unele corespondenþe sunt
criticabile ºi nu se suprapun perfect peste abordarea comparativã din capitolul
precedent, ea mi-a permis detaºarea unor logici distincte ºi cât mai clar conturate.
În ceea ce priveºte concertul de putere, l-am tratat drept o „protoinstituþie” a
securitãþii internaþionale, neputând detaºa o regulã clarã care sã-i stea la bazã.
Instrument prin excelenþã politic, este totodatã ºi unul foarte fluid, care permite
sã fie considerat o formã incipientã a unor formule mult mai clar definite.
Componenta empiricã a lucrãrii urmãreºte modul în care poate fi aplicatã latura
teoreticã asupra discutãrii situaþiilor politice propuse. În acest sens, mai întâi am
abordat semnificaþia politicã ºi instituþionalã a sfârºitului Rãzboiului Rece, observând
douã dinamici importante. Prima ar fi abandonarea balanþei de putere dintre cei doi
mari jucãtori ai perioadei bipolarismului. Militar, raporturile au fost conservate
prin intermediul regimurilor. Politic însã, ea s-a miºcat în direcþia unui concert de
putere, identificat mai ales prin prisma diferenþelor faþã de instituþia realistã, dintre
care cea mai importantã este ideea de cãutare în comun a soluþiilor la provocãrile
lumii. Trebuie spus cã acest mecanism nu a oferit însã stabilitatea regulilor
presupusã de balanþa de putere, dovedindu-se foarte sensibil la orice reinterpretare
a situaþiei concrete de cãtre participanþi, fapt de altminteri firesc, datorat procesului
de redefinire pe care aceºtia îl cunoºteau. Pe scurt, se poate spune nu doar cã
fiecare crizã a presupus o reformulare a concertului, ci ºi cã pe parcursul fiecãreia
dintre ele marii actori au cunoscut un proces intern de repoziþionare.
Aceastã reformulare a balanþei de putere s-ar datora, în primul rând, schim-
bãrilor cunoscute de Uniunea Sovieticã ºi, ulterior, Rusia. Agentul Gorbaciov a
declanºat un proces de redefinire a interselor ºi identitãþilor acestui(acestor)
actor(actori), care a antrenat ºi o schimbare a modului în care sunt definite
instituþiile internaþionale. În ceea ce priveºte cel de-al doilea taler al balanþei
bipolare, sfârºitul Rãzboiului Rece a scos la ivealã un proces mult mai obscur:
tabãra puterilor liberale a constatat, în momentul în care ameninþarea sovieticã nu
mai era iminentã, cã legãturile dintre membrii sãi sunt mult mai puternice decât
cele presupuse de o simplã alianþã militarã. Aceste state au descoperit nu numai
cã au renunþat la folosirea argumentelor forþei unul împotriva celuilalt, dar ºi cã
dezvoltaserã, neintenþionat, un sentiment de „noi”. Aceastã comunitate de securi-
tate a devenit, dupã cum s-a dovedit, foarte atractivã în ochii statelor ºi societãþilor
ieºite de sub hegemonia sovieticã.
206 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

Cadrul teoretic în interiorul cãruia este dezvoltatã lucrarea permite o perspectivã

dinamicã asupra socialului, a înþelesurilor ºi practicilor actorilor în schimburi
intersubiective. În acest sens, se pot detaºa câteva dinamici importante ale înþele-
sului suveranitãþii în cazurile discutate. Prima dintre ele este cea de la nivelul
comunitãþilor din fosta federaþie iugoslavã. Delegitimarea filosofiei iugoslavis-
mului ºi a regimului comunist a dus la afirmarea unui naþionalism exclusivist pe
criterii etnico-religioase, care de altfel a dus ºi la declanºarea crizelor.
O a doua dinamicã importantã a înþelesului suveranitãþii poate fi identificatã în
rândul gestionarilor occidentali ai securitãþii internaþionale, care au constatat,
dupã terminarea Rãzboiului Rece, cã aparþin unei comunitãþi de securitate, definitã
prin norme, valori, practici comune. Pe mãsura conºtientizãrii acestui lucru a fost
posibilã ºi construirea unei atitudini din ce în ce mai ferme ºi mai antagonice faþã
de violenþele din Europa de Sud-Est.
A treia schimbare în înþelesul suveranitãþii care trebuie notatã este cea cunoscutã
de societãþile din estul Europei. Eliberate de patronajul sovietic ºi de modelul
comunist, acestea s-au reorientat spre Occident. Respectând condiþiile puse pentru
succesul procesului de integrare în organizaþii precum NATO ºi UE, aceºti actori
au fost puºi în situaþia de a-ºi reconsidera interesele ºi identitãþile inclusiv prin
modul în care îºi înþeleg suveranitatea. Pe de altã parte, situaþia Rusiei, similarã
din multe puncte de vedere cu a celorlalte societãþi postcomuniste, are nevoie de
o discuþie separatã. Fãrã a intra în alte detalii, perceperea unei schimbãri în
acelaºi sens permite analiza atitudinilor Moscovei faþã de situaþiile abordate.
În fine, o cauzã a rediscutãrii suveranitãþii a fost gãsitã în natura crizelor
considerate ºi a gestionãrii acestora. În abordarea unor ameninþãri nemilitare,
statele precum Albania ºi Bulgaria au negociat cu gestionarii problemelor inter-
naþionale noi înþelesuri ale suveranitãþii. Redimensionarea acesteia poate fi vãzutã
drept una din feþele unei aceleiaºi realitãþi, lãrgirea conceptului de securitate fiind
cealaltã, întrucât implicarea externã a fost posibilã doar dupã ce statalitatea a
cãpãtat un nou înþeles. Cazul extrem al situaþiei a fost urmãrit în Kosovo, când
implicarea comunitãþii internaþionale a fost impusã. Principiul suveranitãþii intrând
în conflict cu cel al drepturilor fundamentale ale omului, Occidentul l-a preferat
pe cel de-al doilea.
Instituþiile statocentrice dedicate securitãþii internaþionale au fost afectate de
cele douã probleme, a suveranitãþii ºi a securitãþii. Referitor la balanþa de putere,
am observat nu numai cã aceasta a fost neutilizatã de cãtre marii jucãtori, dar ºi
cã a fost interzisã celor mici. State moºtenitoare ale fostei federaþii iugoslave s-au
vãzut nevoite sã renunþe la a construi o „Serbie Mare” ºi, respectiv, o „Croaþie
Mare” datoritã atitudinii comunitãþii internaþionale. Aceste entitãþi politice suverane
nou-apãrute au fost lipsite de posibilitatea de a folosi politici de esenþã realistã de
cãutare a maximizãrii puterii precum partajarea Bosniei, înarmarea ori cãutarea
de aliaþi. Trebuie notatã ºi o reformulare a explicaþiei fundamentale a balanþei de
 CONCLUZII ªI DESCHIDERI 207

putere, dilema securitãþii, prin raportarea la definirea identitarã ºi coborârea

nivelului de analizã la palierul comunitãþilor etnico-religioase.
În ceea ce priveºte securitatea colectivã, chiar dacã politicile intervenþioniste
pot fi interpretate prin aceeaºi tradiþie intelectualã liberalã, nu a fost identificat un
stat agresor împotriva altuia. O problemã de acelaºi ordin poate fi constatatã ºi
prin urmãrirea regimurilor. În singurul caz în care implicarea unei asemenea
formule poate fi discutatã, aceasta se produce, împotriva prescripþiilor teoretice,
cu preþul afectãrii suveranitãþii statului aflat în crizã ºi doar într-o problemã care
poate fi consideratã ca fiind de securitate numai prin lãrgirea conceptului.
Privitor la comunitatea de securitate, abordarea constructivistã ce încearcã sã
o studieze permite coborârea nivelului de analizã sub cel al statului. Existenþa
acestei instituþii nefiind cantonatã în sfera statalã, este permisã analiza conjugãrii
acþiunilor internaþionale dincolo de problemele suveranitãþii ºi intereselor identi-
ficabile raþional ale actorilor, presupunând în plus ºi identitãþi comune care
capãtã forma unor politici. Normele, valorile ºi practicile împãrtãºite ale mem-
brilor unei asemenea formule au determinat respingerea ºi pedepsirea atitudinilor
considerate inacceptabile. Pe baza lor a fost descoperitã unitatea acestei comu-
nitãþi, astfel fiind definite ºi încercãrile de difuzare a ideilor beneficiilor aduse de
practicarea cooperãrii ori formulate condiþiile admiterii pentru candidaþii la
statutul de membru recunoscut al grupului.

Ipotezele teoretice folosite în lucrare au fost proiectate astfel încât sã permitã

descrierea ºi înþelegerea contextului politic ºi conceptual al epocii post-Rãzboi
Rece în care au apãrut ºi au fost gestionate internaþional crizele sud-est-europene
din anii ’90. Perspectiva constructivistã ajutã la descoperirea ºi analizarea unor
asemenea dinamici complexe între concepte ºi practici politice, dar totodatã
împiedicã fixarea oricãrei semnificaþii particulare.
În introducerea fãcutã acestei ultime secþiuni a lucrãrii am formulat douã
obiective contrare pe care trebuie sã ºi le asume orice întreprindere din sfera
cunoaºterii: ordonarea ºi stabilizarea ei, pe de o parte, ºi asigurarea flexibilitãþii,
pe de alta. Voi încerca, în continuare, sã schiþez liniile unei posibile cercetãri în
acelaºi sens, dar într-un context mai larg. Preþul unui asemenea demers ar fi cã
eventuala lãrgire a cadrului empiric de referinþã ar presupune, pentru cuprinderea
unor situaþii din ce în ce mai diverse, un grad din ce în ce mai ridicat de
abstractizare – ca pentru orice instrument, ºi în cazul celui teoretic acurateþea ºi
aplicabilitatea se aflã într-o relaþie de inversã proporþionalitate. Ca repere temporare,
perioada luatã în discuþie în studiul de faþ㠖 epoca sfârºitului Rãzboiului Rece –
s-ar încadra între caracteristicile bipolarismului ºi cele, prea fluide încã pentru a
permite o analizã teoreticã bine închegatã, ale lumii de dupã 11 septembrie 2001.
Considerând cunoscutã realitatea politicã ºi conceptualã în termenii securitãþii
ºi instituþiilor internaþionale în perioada postbelicã, mã voi concentra cu privirea
208 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

mai mult asupra discutãrii modului în care a fost tratatã în epocã suveranitatea. Dupã
cum se ºtie, învingãtorii din conflagraþia mondialã ºi-au rezervat un drept special
în gestionarea securitãþii internaþionale prin intermediul nou-createi Organizaþii a
Naþiunilor Unite. La momentul respectiv, prin securitate se presupunea doar o
dimensiune militarã a acesteia, iar actorii luaþi în considerare erau exclusiv
statele. În termenii suveranitãþii, Carta noii organizaþii poate fi privitã, apreciazã
Kalevi Holsti, drept „un document westphalic par excellence”1.
Orice încercare de a fixa prin forþa cuvântului scris un înþeles social în
continuã schimbare este sortitã eºecului, iar Carta n-a fãcut excepþie. Realitãþile
politice postbelice au depãºit cu mult cazurile prevãzute de fondatorii Naþiunilor
Unite, iar cea mai puternicã provocare în acest sens a venit din partea conflictelor
ce au însoþit procesul de decolonizare2. „Rãzboaiele dintre state au fost scoase în
afara legii în Cartã; rãzboaiele anticoloniale au fost promovate activ dupã 1945
în rezoluþii, declaraþii ºi practicã.”3 Ideea directoare din spatele acestei politici
are o dimensiune normativã clarã: rãzboiul de eliberare naþionalã este unul drept,
care trebuie sprijinit de o comunitate internaþionalã în expansiune, prea multã
vreme tributarã concepþiilor ºi intereselor vechilor puteri europene din centrul
sistemului. Ordinea mondialã trebuie schimbatã, pentru ca în ea sã se regãseascã
ºi statele nou-apãrute, emancipate de sub nedreapta dominaþie a colonizatorilor.
Confruntãrile armate implicate de procesul de decolonizare ºi realitatea Rãz-
boiului Rece au avut darul de a ascunde, intelectual ºi politic, existenþa unui alt tip
de conflicte armate: cele dintre grupuri etnice4. Acestea s-au impus în atenþia cerce-
tãtorilor ºi decidenþilor politici abia în momentul în care conceptul de „securitate”
a fost reconsiderat, la sfârºitul perioadei bipolare. Am discutat la momentul potrivit
dezbaterea în acest sens cu privire la înþelesul noþiunii. Stephen Ryan face evidentã
aceastã legãturã, afirmând c㠄unul dintre motivele pentru care conflictele etnice au
fost atâta timp ignorate în studierea Relaþiilor Internaþionale se datoreazã asumpþiilor
statocentrice ale abordãrii realiste dominante. Când aceasta a fost provocatã, atenþia
a fost direcþionatã cãtre actorii nonstatali, inclusiv grupurile etnice”5. Extinderea

1. Kalevi J. Holsti (1996), The State, War, and the State of War, Cambridge University Press,
Cambridge, p. 189. Subliniere în text.
2. Nu intenþionez sã fac aici un inventar al rãzboaielor postcoloniale de dupã 1945. Pentru
detalii de ordin istoric în acest sens, prezentate sintetic, vezi, de exemplu, Peter Calvocoressi
(2000), Politica mondialã dupã 1945, Alfa, Bucureºti.
3. K.J. Holsti (1996), The State, War, and the State of War, p. 189.
4. Pentru relevanþa problemei pentru politica mondialã, vezi, de exemplu, Ted Robert Gurr
(1996), „Minorities, Nationalists, and Ethnopolitical Conflict”, în Chester A. Crocker, Fen
Osler Hampson with Pamela Aall (eds.), Managing Global Chaos: Sources of and Responses
to International Conflict, United States Institute of Peace Press, Washington, DC.
5. Stephen Ryan (1997), „Nationalism and Ethnic Conflict”, în Brian White, Richard Little,
Michael Smith (eds.), Issues in World Politics, Macmillan Press, Houndmills, Basingstoke;
Londra, p. 166.
 CONCLUZII ªI DESCHIDERI 209

conceptului de „securitate”, discutatã în primul capitol, este simultanã cu constatarea

faptului cã locul acordat statului în economia generalã a Relaþiilor Internaþionale
trebuie reconsiderat pentru a face loc ºi altor tipuri de actori.
În cele de mai sus am descris, într-o manierã cât mai sinteticã, fundalul intelectual
ºi politic pe baza cãruia au fost abordate crizele studiate în lucrare, lungul ºir de
conflicte ce au zguduit fosta Iugoslavie ce au avut în centrul lor o competiþie cu
privire la ideea de stat. Astãzi, cele mai serioase probleme de securitate din zona
balcanicã sunt, în continuare, din acelaºi registru. Ca sã mã refer doar la cea mai
controversatã ºi cunoscutã dintre ele, cea kosovarã, o sã observ faptul cã, mai mult
de un deceniu dupã bombardamentele NATO, nu existã un rãspuns general acceptat
la întrebarea „cine ar trebui sã exercite suveranitatea asupra acestei regiuni?”. La
ora actualã, Belgradul menþine o pretenþie în acest sens, iar statele lumii folosesc
logici diferite cu privire la legitimitatea acordãrii ei. Foarte sumar, oponenþii recu-
noºterii independenþei Kosovo se declarã preocupaþi de eventuala forþã ce ar reprezenta
un precedent, fiind astfel încurajate miºcãri secesioniste din toatã lumea, iar în Serbia
se face apel ºi la legãtura dintre popor ºi locul naºterii sale simbolice. Partizanii
suveranitãþii kosovare se referã mai cu seamã la raportul etnic din regiune (aproxi-
mativ 9:1, albanezi versus sârbi), dar ºi la ideea de legitimitate a statului. În cei mai
simpli termeni, cei ai contractului social, mai cu seamã în urma violentei crize din
1998/1999, statul sârb nu s-ar mai putea baza pe loialitatea cetãþenilor sãi albanofoni,
care la rândul lor nu au cum sã se aºtepte cã Belgradul le-ar asigura securitatea.
Nu cred cã este rezonabil sã ne aºteptãm prea curând la un rãspuns general
acceptat la întrebãri ca cea de mai sus. Mã mulþumesc sã afirm cã, din punct de
vedere constructivist, calea spre studierea problemei suveranitãþii nu este nici
studierea argumentelor juridice, nici simpla postulare a intereselor actorilor, ci
cercetarea socialului. Dupã cum afirmã Rey Koslowski ºi Friedrich Kratochwil,
statul trebuie mai degrab㠄înþeles ca un ansamblu de practici normativ constituite
prin care un grup de indivizi formeazã un tip special de asociere politic㔠6. Prin
conjugarea unor asemenea practici putem identifica un set general recunoscut care
sã ofere înþelesul acordat statalitãþii la nivel internaþional. Practicile neconforme
cu acest înþeles au atras, în cazul iugoslav, intervenþia comunitãþii internaþionale.
Pentru ca aceasta sã aibã loc, a fost nevoie de o sedimentare a semnificaþiilor
vehiculate general acceptate. Un nou sens al suveranitãþii poate fi astfel extras chiar
din acþiunea prin instituþii. În termenii lui Koslowski ºi Kratochwil, „programul
de cercetare constructivist identificã instituþiile atât ca elemente ale stabilitãþii,
cât ºi ca variabile strategice ale analizei schimbãrii”7.

6. Rey Koslowski, Friedrich V. Kratochwil (1994), „Understanding Change in International

Politics: The Soviet Empire’s Demise and the International System”, în International
Organization, 48 (2), p. 223.
7. Ibidem, p. 227.
210 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

În ceea ce priveºte încercarea de lãrgire a studiului pentru perioada ce a urmat

celei propuse în lucrare, ea are în vedere dramaticele evenimente de la 11 septem-
brie 2001 ºi urmãrile acestora, atât cât sunt cunoscute pânã la ora actualã. Fiind
foarte recente, în cele ce urmeazã le voi discuta foarte sumar din trei motive
importante. Mai întâi, distanþa în timp este foarte micã, ºi astfel evenimentele
sunt foarte cunoscute. În al doilea rând, datoritã aceleiaºi apropieri temporale,
evenimentele pot fi considerate ca aflându-se încã în desfãºurare, fapt care
presupune cã interpretãrile teoretice nu sunt suficient de sedimentate. În fine, iau
aceastã decizie datoritã obiectivelor urmãrite aici, limitate la a încerca o încadrare
într-un context mai larg a celor discutate în lucrare.
Primul lucru care trebuie marcat din acest punct de vedere este cã, dacã
acceptãm faptul cã perioada post-Rãzboi Rece s-a terminat pe 11 septembrie 2001
ºi lumea a trecut într-o altã epocã, acest lucru este posibil doar prin brusca
schimbare a înþelesurilor statalitãþii ºi securitãþii. Unul dintre puþinele state din
lume care deþine toate atributele puterii, „hiperputerea” însãºi, a suferit atunci un
atac extrem de evident din partea unui actor nonstatal. O organizaþie teroristã cu
resurse ºi legitimitate transfrontaliere a folosit mijloace moderne pentru a ataca,
violent ºi cât se poate de simbolic, puterea americanã, în toate dimensiunile sale.
Contrareacþie la efectele globalizãrii, terorismul contemporan s-a sprijinit pe
toate instrumentele acestei epoci pentru a provoca puterea statalã8.
Impactul acestor atacuri a fost enorm, atât conceptual, cât ºi politic. Ea a implicat
o interogare profundã a modului în care sunt gândite securitatea ºi statalitatea în
epoca globalizãrii9. Lumea westphalicã a fost provocatã de acest fenomen transnaþio-
nal, astfel încât, în lupta împotriva unui fenomen practic global, statele sunt obligate
sã coopereze pentru a depãºi handicapul propriei suveranitãþi 10. Mijloacele pe care
le au la dispoziþie statele sunt însã limitate ºi, în bunã mãsurã, inadecvate luptei pe
care trebuie sã o duc㠖 militar, misiunea de a învinge un „-ism” este imposibilã,
apreciazã Kenneth Waltz 11 –, devenind clar cã soluþiile de duratã ar fi doar cele
care se adreseazã cauzelor profunde ale fenomenului.

8. Pentru o privire sinteticã asupra legãturii dintre globalizare ºi terorismul contemporan, cu o

atenþie particularã asupra Al-Qaeda, vezi James D. Kiras (2005), „Terrorism and Globaliza-
tion”, în John Baylis, Steve Smith (eds.), The Globalization of World Politics. An Intro-
duction to International Relations, ediþia a treia, Oxford University Press, Oxford, pp. 484-493.
9. Reflecþia intelectualã pe temã este enormã ºi creºte, practic, în fiecare zi, ºi nu am intenþia
de a propune aici o discuþie în aceastã direcþie. Mã voi limita la a oferi un singur exemplu:
vorbind de pe poziþii reflexiviste, Mikkel Rasmussen analizeazã interpretarea politicã a
atacurilor drept realizarea unor scenarii de securitate din lumea post-Razboi Rece, precum
ºi strategiile destinate securitãþii într-o lume globalizat㠖 Mikkel Vedby Rasmussen (2002),
„«A Parallel Globalization of Terror»: 9-11, Security and Globalization”, în Cooperation
and Conflict, 37 (3), pp. 323-349.
10. O expunere sumarã a mijloacelor de combatere a terorismului poate fi gãsitã în J.D. Kiras
(2005), „Terrorism and Globalization”, pp. 493-495.
11. Kenneth N. Waltz (2002), „The Continuity of International Politics”, în Ken Booth, Tim
Dunne (eds.), Worlds in Collision. Terror and the Future of Global Order, Palgrave
Macmillan, Houndmills, Basingstoke; New York, p. 348.
 CONCLUZII ªI DESCHIDERI 211

Lupta antiteroristã a fost condusã de Statele Unite, în care elita politicã la

conducere în epocã împãrtãºea convingeri derivate dintr-un corpus de idei cunoscut
drept „neoconservatorism”. Departe de a forma un curent politic unitar12, aceste
concepþii au fost traduse într-o politicã cu poziþii puternice, clar conturate, cu
încãrcãturã moralã, de luptã împotriva „rãului”. Duºmanul din noul rãzboi ar fi
radicalismul islamic/arab ºi toþi cei care-i susþin obiectivele13. O asemenea
abordare ar fi legitimatã istoric printr-o întreagã tradiþie cu încãrcãturã moralã a
politicii externe americane14.
Încãrcãtura ideologicã a neoconservatorismului ºi lupta antiteroristã au contri-
buit la decizia intervenþiei din Irak din 2003. Mãsura a fost contestatã de autori
de toate orientãrile, dintre care cei mai cunoscuþi ar fi cei care au folosit liniile
realiste, cum au fãcut-o John Mearsheimer ºi Stephen Walt15, sau liberali, precum
Francis Fukuyama16. Politica neoconservatoare a fost calificatã, nu fãrã ironie,
drept „wilsonianism cu dinþi” (Wilsonianism with teeth). Autorul sintagmei, John
Mearsheimer, criticã astfel încãlcarea preceptelor realismului clasic al lui
Morgenthau, de care se considerã apropiat teoretic, dar ºi inevitabilele incoerenþe
ale oricãrei încercãri de a îmbina cele douã direcþii fundamentale ale politicii
externe americane17. La rândul sãu, Fukuyama observã cã scopul democratizãrii
regiunii nu poate fi urmãrit prin mãsurile în vigoare, din cauza unei lipse de
credibilitate. În acest sens, Statele Unite ar trebui sã recurgã la puterea de a
modela instituþii18.
Pe linia argumentelor lucrãrii, de interes ar fi efectul intervenþiei conduse de
Statele Unite asupra instituþiilor internaþionale, foarte criticatã fiind neutilizarea
acestor formule de conjugare a comunitãþii internaþionale. John Ruggie, autor
constructivist ale cãrui idei le-am folosit de mai multe ori pe parcursul lucrãrii,
condamnã, în calitate de oficial al Naþiunilor Unite, unilateralismul aceastei
direcþii de acþiune adoptate la Washington: „Statele Unite trebuie sã înþeleagã cã

12. Pentru o descriere a rãdãcinilor sale intelectuale, precum ºi a influenþelor ideilor conser-
vatoare sau a celor libertariene, dar ºi a diferenþelor faþã de acestea, vezi, de exemplu,
Adam Wolfson (2004), „Conservatives and Neoconservatives”, în The Public Interest,
154, pp. 32-48.
13. Charles Krauthammer (2005), „The Neoconservative Convergence”, Commentary, 120 (1),
p. 25.
14. În acest sens, vezi Joshua Muravchik (2007), „The Past, Present, and Future of Neocon-
servatism”, în Commentary, 124 (3), pp. 19-29.
15. John J. Mearsheimer, Stephen M. Walt (2003), „Un Unnecesary War”, Foreign Policy,
134, pp. 50-59.
16. Francis Fukuyama (2006), America la rãscruce: democraþia, puterea ºi moºtenirea
conservatoare, Antet, Bucureºti, mai ales pp. 11-13.
17. John J. Mearsheimer (2005), „Hans Morgenthau and the Iraq War: Realism versus
Neo-Conservatism”, Open Democracy, http://www.opendemocracy.net/democracy-ameri-
canpower/morgenthau_2522.jsp, May 18 (31.07.2010).
18. F. Fukuyama (2006), America la rãscruce, p. 149.
212 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

nu pot sã sprijine Naþiunile Unite doar când au absolutã nevoie de ele ºi sã renunþe
la ele când acest lucru le e politic util. Nu tratezi instituþiile astfel, dupã cum nu-þi
tratezi prietenii aºa. Dacã o faci, multã vreme nu vei avea nici prieteni, nici
aliaþi”19. Observaþia trebuie extinsã chiar ºi asupra celor mai apropiaþi parteneri
ai Statelor Unite: intervenþia a provocat una dintre cele mai grave crize din istoria
NATO, situaþie care s-ar traduce printr-o disjuncþie serioasã a interpretãrilor în
acest club de prieteni al democraþiilor occidentale prospere.
În ceea ce priveºte mecanismele de gestionare a securitãþii din perioada
post-Rãzboi Rece, discuþia ar trebui sã porneascã de la atitudinea Rusiei, ce a
cunoscut un accentuat proces de redefinire identitarã, cel puþin prin intenþiile ºi
acþiunile factorului politic20. Aºa cred cã ar trebui interpretatã impunerea în
discursul public a termenului de „democraþie suveranã”, sintagmã imposibil de
detaºat de personalitatea ºi concepþiile lui Vladimir Putin, care ar presupune un
control politic exercitat asupra societãþii în numele mãreþiei statului ºi a suvera-
nitãþii acestuia21. Pe acest fundal, Rusia a cãpãtat chiar un instrument intelectual
care-i permite continuarea unei vechi politici ambivalente faþã de Occident22. Pe
de o parte, nu a ezitat sã facã apel la retorica Rãzboiului Rece 23 ºi chiar sã îºi
suspende participarea la cel mai important regim de securitate în domeniul
convenþional din Europa24. Pe de altã parte însã, politica de cooperare cu Occidentul
este vizibilã, de exemplu, în domeniul nuclear, fiind semnat un nou tratat de
reducere a arsenalelor între Rusia ºi Statele Unite25.

19. John Gerard Ruggie (2006), „John Ruggie on the United Nations”, interview by Doug
Gavel, December 15, http://www.hks.harvard.edu/news-events/publications/insight/inter-
national/john-ruggie (31.07.2010).
20. La nivelul societãþii, procesele sunt, fireºte, mult mai profunde ºi mai greu de investigat.
Pentru o încercare constructivistã în acest sens, vezi Ted Hopf (2002), Social Construction
of International Politics. Identities and Foreign Policies, Moscow, 1955 and 1999, Cornell
University Press, , Ithaca, NY, Londra. De interes din perspectiva discutatã aici fiind mai
cu seamã capitolul 4, „Historical, Internal, and External Others. Russian Identity in
1999”, pp. 153-210.
21. Pentru mai multe amãnunte, vezi, de exemplu, Stanislav Secrieru (2008), Rusia dupã
imperiu: între putere regionalã ºi custode global, Institutul European, Iaºi, pp. 149-156.
22. O privire sinteticã asupra acestei teme cunoscute în istoria relaþiilor internaþionale poate fi
gãsitã în Angela Stent (2007), „Reluctant Europeans: Three Centuries of Russian Ambi-
valence Toward the West”, în Robert Legvold (ed.), Russian Foreign Policy in the Twenty-First
Century and the Shadow of the Past, Columbia University Press, New York, perioada
contemporanã fiind tratatã la pp. 421-435.
23. Aºa ar putea fi interpretat, de exemplu, apelul fãcut de ºeful statului rus, Vladimir Putin,
în momentul în care îºi exprima nemulþumirea faþã de mãsuri militare ale Statelor Unite precum
instalarea scutului antirachetã în Europa de Est. BBC (2007a), „Putin Compares US Shield
to Cuba”, 26 October, http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/7064428.stm (31.07.2010).
24. Este vorba de tratatul asupra forþelor convenþionale în Europa. BBC (2007b), „Russia Suspends
Arms Treaty”, 7 November, http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/7082501.stm (31.07.2007).
25. BBC (2010a), „US and Russian Leaders Hail Nuclear Arms Treaty”, 8 April, http://
news.bbc.co.uk/2/hi/europe/8607985.stm (31.07.2010).
 CONCLUZII ªI DESCHIDERI 213

În ceea ce priveºte comunitatea de securitate, se pare cã aceasta a rezistat în

urma crizei irakiene nu numai în literã, ci ºi în spiritul ei, membrii sãi depunând
eforturi susþinute în direcþia refacerii legãturilor pe baza valorilor care-i unesc 26.
Procesul de extindere a NATO ºi a Uniunii Europene a continuat, astfel încât
comunitatea de securitate s-a lãrgit, cel puþin în dimensiunea sa instituþionalã, ºi
probabil cã nu se va opri aici.
Întrucât evenimentele sunt în desfãºurare, o sã mã feresc de tentaþia predicþiilor,
pe care am criticat-o de mai multe ori în lucrare. Precizez însã încã o datã cã
nimic din cele spuse în aceastã lucrare nu trebuie interpretat drept considerarea
unui marº conceptual ºi/sau politic într-o direcþie oarecare. Folosesc acest prilej
pentru a rãspunde unor etichetãri aduse poziþiei teoretice pe care o apãr, cum ar
fi cele fãcute de Andrei Miroiu, semnatarul Prefeþei acestei cãrþi, care o considerã
„idealist㔠ºi „teleologicã”. El vorbeºte de pe poziþiile celei mai subtile forme ale
realismului, cel clasic, reproducându-i argumentele din prima dezbatere 27. Ca ºi
liberalii interbelici, pot accepta încadrarea constructivismului drept o concepþie
„idealistã”, în mãsura în care face apel la planul ideatic. Nu presupun însã, în nici
un fel, descoperirea ºi construirea celei mai bune lumi posibile. Am afirmat de
mai multe ori cã aceastã linie intelectualã ar fi reprezentatã în lumea contemporanã
de partizanii „teoriilor critice”, reprezentanþi actuali ai tradiþiei revoluþioniste.
Spre deosebire de aceºtia, ideile de interes nu sunt cele ale cercetãtorului, ci ale
actorilor. Tipul de constructivism al cãrui reprezentant mã consider nu poate
accepta ipoteza de „scop ultim” al politicului, eventual doar în mãsura în care
aceasta ar fi cea care conduce acþiunile actorilor. Chiar dacã, dupã cum voi arãta,
consider cã normativitatea este ascunsã în însãºi fibra cercetãrii socialului, nu
cred – spre deosebire de teoreticienii tradiþiei revoluþioniste – cã ar fi dezirabil ca
cele douã planuri sã fie suprapuse pânã la confundare.
Un exemplu este, cred, suficient pentru a sublinia reversibilitatea politicului.
În decurs de doar doi ani, Ucraina a ajuns din statutul de mare perdant la
accederea în NATO (la Summitul de la Bucureºti, din 2008) în cel de apropiat, în
domeniul securitãþii cel puþin, poziþiei ruse. Fracturile din interiorul societãþii

26. Într-un discurs þinut în faþa Congresului Statelor Unite, într-un mediu foarte formal,
preºedintele Franþei, Nicholas Sarkozy, a fãcut o adevãratã declaraþie de solidaritate cu
valorile cu care America doreºte sã fie identificatã. Nicolas Sarkozy (2007), „Speech by
Mr. Nicolas Sarkozy, President of the French Republic, before the Congress of the United
States of America, November 7, 2007”, BBC, http://news.bbc.co.uk/2/shared/bsp/hi/
pdfs/07_11_07_sarkozy_speech.pdf (31.07.2010). Simplã conincidenþã sau nu, remarc
faptul cã aceastã dovadã de identificare comunã a venit imediat, la o diferenþã de doar
câteva ore, dupã ce camera inferioarã a parlamentului de la Moscova a votat în unanimitate
suspendarea participãrii Rusiei la CFE.
27. Îi mulþumesc pe aceastã cale lui Andrei Miroiu pentru amabilitatea de a-mi face cunoscutã
Prefaþa înainte ca lucrarea sã capete forma ultimã, precum ºi pentru acordul de a-i
rãspunde pe aceastã cale.
214 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

ucrainiene par a împiedica, cel puþin pentru moment, formularea unei identitãþi
care sã poatã fi urmãritã în mod coerent la nivel politic. Majoritatea aflatã
temporar la guvernare îºi impune, cu mare dificultate, propria concepþie, dar, se
poate spune, într-o manierã foarte instabilã28. În perspectiva constructivistã, prea
puþine lucruri din cele ce þin de social pot fi considerate cu adevãrat „definitive”
sau „irevocabile”, mai ales în medii extrem de fluide în termeni identitari sau
când condiþiile structurale se schimbã într-o manierã dramaticã.
Revenind la obiectivul acestor observaþii de mai sus, concluziile fundamentale
ale studiului întreprins în lucrare par a-ºi pãstra valabilitatea în condiþiile lãrgirii
cadrelor analizei, cel puþin pânã la momentul scrierii acestor rânduri. Luarea în
considerare a întregii perioade postbelice îndeamnã la o privire în care proble-
maticile securitãþii ºi suveranitãþii nu pot fi separate, în care agenþii ºi instituþiile
formate se aflã într-o relaþie de codeterminare, acþionând împreunã în interiorul
unui mediu internaþional dinamic conceptual ºi politic, pe care simultan îl definesc
ºi sunt definiþi de el etc. Pe de altã parte însã, cu cât contextul avut în vedere este
mai larg, cu atât discuþia trebuie sã facã abstracþie de mai multe elemente, fiind
limitatã metodologic ºi epistemologic. Asemenea raþiuni mã fac sã consider cã,
pentru ca o cercetare mai largã, de felul celei schiþate, sã fie posibilã, aceasta
trebuie proiectatã în conformitate cu scopurilor sale, simpla aplicare mecanicã a
unor concepte, teorii ºi instrumente de studiu fiind înºelãtoare.
La finalul demersului propus de lucrare, consider cã este cazul sã ridic
problema posibilelor consecinþe pe care le-ar putea avea o întreprindere academicã
din Relaþiile Internaþionale, în acest sens îndreptându-mã asupra interogãrii
modului în care teoriile relaþioneazã cu mediul social. Chiar dacã am respins
abordãrile critice militante, pe de altã parte este evident cã, prin însãºi natura
realitãþii studiate, orice cercetãtor din domeniu, indiferent de perspectiva pe care
o adoptã, propune un mod anume de înþelegere a lumii. Paul Kowert face aceastã
idee clarã când afirmã c㠄[o]ricare ar fi greºelile lor, realismul ºi liberalismul
dau naºtere unor teorii de rezolvare a problemelor care se adreseazã celor mai
adânci nevoi umane, satisfacerea dorinþelor materiale ºi securitate în aºteptarea
satisfacerii lor viitoare. Indicând identitatea, constructivismul se adreseazã unei
nevoi de ordin mai înalt, dar tot foarte realã, nevoia de a aparþine”29.
Rãmânând în cadrul abordãrii constructiviste adoptate în lucrare, Vendulka
Kubálková îndeamnã la o reconsiderare a rolului cercetãtorului din Relaþiile

28. Este elocventã virulenþa dezbaterilor provocate de extinderea pentru douãzeci ºi cinci de
ani a acordului de închiriere cãtre Rusia a bazei navale de la Sevastopol din Marea Neagrã.
BBC (2010b), „Parliamentary Chaos as Ukraine Ratifies Fleet Deal”, 27 April, http://
news.bbc.co.uk/2/hi/europe/8645847.stm (31.07.2010).
29. Paul Kowert (2001), „Toward a Constructivist Theory of Foreign Policy”, în Vendulka
Kubálková (ed.), Foreign Policy in a Constructed World, M.E. Sharpe, Armonk, NY,
Londra, p. 280.
 CONCLUZII ªI DESCHIDERI 215

Internaþionale. Pentru ea, agenþii sunt „participanþi la procesele sociale, indivizi ale
cãror acte afecteazã material lumea”30. Mediul academic poate participa la aceastã
schimbare în felurite moduri, fie prin participarea la cultura cãreia îi aparþine,
prin cea specificã politicii internaþionale, implicându-se direct în gestionarea ei sau
prin intermediul sãlii de curs31. O sã remarc, încã o datã, cã un punct de vedere
constructivist neagã pretinsa obiectivitate a teoriilor numite „raþionaliste”. Afirmaþia
este susþinutã dacã ne gândim fie ºi la faptul cã este imposibil de detaºat activitatea
politicã de cea academicã a unor personalitãþi foarte cunoscute în ambele medii –
iar simpla menþionare a numelui lui Henry Kissinger cred cã este suficientã în
acest sens. Întorcându-mã la discuþia despre rolul cercetãtorului, voi puncta o
observaþie a Vendulkãi Kubálková, potrivit cãreia orice mod de a conduce relaþiilor
internaþionale „are sens doar într-un context cultural”32.
Ca orice alt proces social, ºi politica internaþionalã trebuie interpretatã în
acest mod, inclusiv acea parte a ei care priveºte securitatea. Producãtorii de
ameninþãri de securitate acþioneazã într-un mediu cultural, societãþile ca obiecte
de referinþã sunt definite cultural, agenþii politici gestionari, formatorii de discursuri
de securizare sau cercetãtorii, cu toþii au repere culturale. Agenþi diferiþi inter-
acþioneazã într-un mediu pe care îl definesc ºi se raporteazã la el în mod dinamic,
redefinindu-se în raport cu el ºi reformulându-ºi astfel interesele, schimbând în
permanenþã condiþiile în interiorul cãrora acþioneazã. Este meritul concepþiei
constructiviste de a permite ieºirea din cadre predeterminate ale gândirii ºi de a
încerca o abordare în care dinamica este definitorie. A pune problemele relaþiilor
internaþionale într-un cadru instituþional înseamnã pentru constructiviºti, potrivit
observaþiei notatã mai sus a lui Koslowski ºi Kratochwill, a le privi simultan drept
constante ºi variabile ale interacþiunilor.
În aceastã perspectivã, cercetãtorul unui asemenea mediu nu poate fi observa-
torul ºtiinþelor naturii. Având ca obiect de studiu indivizi coagulaþi în social, ce
sunt înzestraþi cu raþiune ºi preferinþe, dar ºi cu idei despre sine ºi raportarea la
lume, cel care încearcã sã observe lumea trebuie sã constate cã este el însuºi parte
a lumii. Interogând lumea, o schimbã prin transmiterea interpretãrii sale. Cei
care încearcã sã surprindã socialul s-au vãzut nevoiþi, în ultimele douã secole, sã
se resemneze cu ideea cã nu pot mãcar spera la exactitatea demersurilor ºtiinþifice
din alte domenii. Ca sarcina sã le fie ºi mai grea, se pare cã existã ºi o încãrcãturã
valoricã în asemenea întreprindere; consecinþele nu pot fi privite cu indiferenþã,
chiar dacã impactul este diferit de la caz la caz, puþine fiind, de fapt, acele
încercãri care produc consecinþe sesizabile.

30. Vendulka Kubálková (1998), „Reconstructing the Discipline: Scholars as Agents”, în

Vendulka Kubálková, Nicholas Onuf, Paul Kowert (eds.), International Relations in a
Constructed World, M.E. Sharpe, Armonk, NY, Londra, p. 194.
31. Ibidem.
32. Ibidem, p. 197.
216 SECURITATE, SUVERANITATE ªI INSTITUÞII INTERNAÞIONALE

În ceea ce priveºte lucrarea de faþã, aceasta intenþioneazã a rãspunde cât se

poate de bine unor asemenea imperative, chiar asumându-ºi evidentele limite.
Obiectivul fundamental este de a încerca gãsirea celor mai potrivite cãi prin care
poate fi cercetatã problematica abordãrii instituþionale a securitãþii internaþionale,
în mãsura în care acest lucru este posibil prin studierea unui context definit în
spaþiu ºi timp. Am încercat sã demonstrez cã dinamica domeniului este cel mai
bine surprinsã în cadrul conceptual al constructivismului, de naturã a permite
simultan surprinderea incredibilei diversitãþi a socialului, pe de o parte, ºi a
liniilor directoare de naturã a pune o oarecare ordine între elemente, pe de alta.
Din acest moment, lectorul este chemat a rãspunde la întrebãrile legate de
modul în care am reuºit sã-mi ating obiectivele. Ca autor, invit astfel pe toþi cei
interesaþi sã-ºi asume rolul de agenþi ai socialului – comentariile au nevoie de un
rãspuns, pentru care este nevoie de o nouã reflecþie º.a.m.d., fiind astfel doar un
pas spre o cunoaºtere mai extinsã ºi mai profundã, ºi nicidecum o destinaþie în
sine. Cum socialul nu se opreºte vreodatã, nici încercãrile de a-l interoga spre a-l
înþelege nu pot atinge un punct final.
 Bibliografie

Adler, Emanuel (1998), „Seeds of Peaceful Change: The OSCE’s Security Community-
-Building Model”, în Emanuel Adler, Michael Barnett (eds.), Security Communities,
Cambridge University Press, Cambridge.
Adler, Emanuel; Michael Barnett (1998), „A Framework for the Study of Security Communities”,
în Emanuel Adler, Michael Barnett (eds.), Security Communities, Cambridge University
Press, Cambridge.
Antonenko, Oksana (1999/2000), „Russia, NATO and European Security after Kosovo”, în
Survival, 41 (4), pp. 124-144.
Apahideanu, Ionuþ (2006), „Globalizarea între concept ºi realitatea desemnatã”, în Andrei Miroiu,
Radu-Sebastian Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi.
Axelrod, Robert; Robert O. Keohane (1993), „Achieving Cooperation under Anarchy:
Strategies and Institutions”, în David A. Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism:
The Contemporary Debate, Columbia University Press, New York.
Ayoob, Mohammed (1991), „The Security Problematic of the Third World” (Review Article),
în World Politics, 43 (2), pp. 257-283.
Ayoob, Mohammed (1997), „Defining Security: A Subaltern Realist Perspective”, în Keith Krause,
Michael C. Williams (eds.), Critical Security Studies. Concepts and Cases, UCL Press, Londra.
Baldwin, David A. (1993), „Neoliberalism, Neorealism, and World Politics”, în David A.
Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate, Columbia
University Press, New York.
Baldwin, David A. (1997), „The Concept of Security”, în Review of International Studies, 23,
pp. 5-26.
Barnett, Michael; Emanuel Adler, (1998), „Studying Security Communities in Theory,
Comparison, and History”, în Emanuel Adler, Michael Barnett (eds.), Security Communities,
Cambridge University Press, Cambridge.
Barnett, Michael; Martha Finnemore (2004), Rules for the World. International Organizations
in Global Politics, Ithaca, NY; Cornell University Press, London.
Baylis, John (2005), „International and Global Security in the post-Cold War Era”, în John
Baylis, Steve Smith (eds.), The Globalization of World Politics. An Introduction to Inter-
national Relations, ediþia a treia, Oxford University Press, Oxford.
Bennett, Andrew; Joseph Lepgold, (1993), „Reinventing Collective Security after the Cold
War and Gulf Conflict”, în Political Science Quarterly, 108 (2), pp. 213-237.
Biersteker, Thomas J. (2002), „State, Sovereignty and Territory”, în Walter Carlsnaes, Thomas
Risse, Beth A. Simmons (eds.), Handbook of International Relations, SAGE, Londra.
Biersteker, Thomas J.; Cynthia Weber (1996), „The Social Construction of State Sovereignty”,
în Thomas J. Biersteker, Cynthia Weber (eds.), State Sovereignty as Social Construct,
Cambridge University Press, Cambridge.
218 BIBLIOGRAFIE

Biró, Daniel (2006a), „«Idealismul utopic» sau gândirea internaþionaliºtilor liberali în perioada
interbelicã”, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii
Internaþionale, Polirom, Iaºi.
Biró, Daniel (2006b), „Teza pacifismului democratic”, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian
Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi.
Biró, Daniel; Stanislav Secrieru (2006), „Perspective asupra cauzelor ºi transformãrii rãz-
boaielor”, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii
Internaþionale, Polirom, Iaºi.
Booth, Ken (1991), „War, Security and Strategy: Towards a Doctrine for Stable Peace”, în
Ken Booth (ed.), New Thinking about Strategy and International Security, Harper Collins
Academic, Londra.
Boucher, David (1998), Political Theories of International Relations. From Thucydides to the
Present, Oxford University Press, Oxford.
Bull, Hedley (1998), Societatea anarhicã. Un studiu asupra ordinii în politica mondialã,
ªtiinþa, Chiºinãu.
Buzan, Barry (1983), People, States, and Fear. The National Security Problem in International
Relations, Wheatsheaf, Brighton.
Buzan, Barry (1984), „Peace, Power and Security: Contending Concepts in the Study of
International Relations”, în Journal of Peace Research, 21 (2), pp. 109-125.
Buzan, Barry (1991), „Is International Security Possible?”, în Ken Booth (ed.), New Thinking
about Strategy and International Security, Harper Collins Academic, Londra.
Buzan, Barry (2000), Popoarele, statele ºi teama. O agendã pentru studii de securitate
internaþionalã în epoca de dupã rãzboiul rece, Cartier, Chiºinãu.
Buzan, Barry; Ole Wæver (2003), Regions and Powers. The Structure of International Security,
Cambridge University Press, Cambridge.
Buzan, Barry; Ole Wæver; Jaap de Wilde (1998), Security. A New Framework for Analysis,
Boulder, CO; Lynne Rienner Publishers, Londra.
Buzan, Barry; Richard Little (2009), Sistemele internaþionale în istoria lumii. Reconfigurarea
studiului relaþiilor internaþionale, Polirom, Iaºi.
Byman, Daniel L.; Matthew C. Waxman (2000), „Kosovo and the Great Air Debate”, în
International Security, 24 (4), pp. 5-38.
Calvocoressi, Peter (2000), Politica mondialã dupã 1945, Allfa, Bucureºti.
Campbell, David (1998), Writing Security: United States Foreign Policy and the Politics of
Identity, ediþie revizuitã, Manchester University Press, Manchester.
Charney, Jonathan I. (1999), „Anticipatory Humanitarian Intervention in Kosovo”, în American
Journal of International Law, 93 (4), pp. 834-841.
Chinkin, Christine M. (1999), „Kosovo: A «Good» or «Bad» War?”, în American Journal of
International Law, 93 (4), pp. 841-847.
Ciutã, Felix (2009), „Security and the Problem of Context: A Hermeneutical Critique of
Securitisation Theory”, Review of International Studies, 35, pp. 301-326.
Ciutã, Felix; Radu-Sebastian Ungureanu (2003), „De ce-am intrat în NATO?”, în Sfera
Politicii, 11 (102-103), pp. 25-29.
Cox, Michael (1990), „From the Truman Doctrine to the Second Superpower Detente: The
Rise and Fall of the Cold War”, în Journal of Peace Research, 27 (1), pp. 25-41.
Cox, Robert W. (1986), „Social Forces, States and World Orders: Beyond International
Relations Theory”, în Robert O. Keohane (ed.), Neorealism and Its Critics, Columbia
University Press, New York.
Crawford, Beverly; Ronnie D. Lipschutz (1997), „Discourses of War: Security and the Case
of Yugoslavia”, în Keith Krause, Michael C. Williams (eds.), Critical Security Studies.
Concepts and Cases, UCL Press, Londra.
 BIBLIOGRAFIE 219

Cusack, Thomas R.; Richard J. Stoll (1994), „Collective Security and State Survival in the
Interstate System”, în International Studies Quarterly, 38 (1), pp. 33-59.
Deibel, Terry L. (1992), „Strategies before Containment: Patterns for the Future”, în
International Security, 16 (4), pp. 79-108.
Deudney, Daniel; G. John Ikenberry (1991/1992), „The International Sources of Soviet
Change”, în International Security, 16 (3), pp. 74-118.
Deutsch, Karl W.; Sidney A. Burrell; Robert A. Kann; Maurice Lee Jr.; Martin Lichterman;
Raymond E. Lindgren; Francis L. Loewenheim; Richard W. Van Wagenen (1957),
Political Community and the North Atlantic Area. International Organization in the Light
of Historical Experience, Princeton University Press, Princeton, NJ.
Dîrdalã, Lucian-Dumitru (2006a), „Neorealismul”, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu
(coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi.
Dîrdalã, Lucian-Dumitru (2006b), „Neoliberalismul”, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian
Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi.
Doyle, Michael W. (1983), „Kant, Liberal Legacies, and Foreign Affairs” (I), în Philosophy and
Public Affairs, 12 (3), pp. 205-235, ºi (II), Philosophy and Public Affairs, 12 (4), pp. 323-353.
Dunleavy, Patrick, Brendan O’Leary (2002), Teoriile statului. Politica democraþiei liberale,
Epigraf, Chiºinãu.
Durham, Martin (2006), „The Republic in Danger: Neoconservatism, the American Right
and the Politics of Empire”, în The Political Quarterly, 77 (1), pp. 43-52.
Duverger, Maurice (1972), The Study of Politics, Nelson, Londra.
Eldridge, Justin L.C. (2002), „Playing at Peace: Western Politics, Diplomacy and the Stabi-
lization of Macedonia”, în European Security, 11 (3), pp. 46-90.
Elshtain, Jean Bethke (1985), „Reflections on War and Political Discourse: Realism, Just
War, and Feminism in a Nuclear Age”, în Political Theory, 13 (1), pp. 39-57.
Elshtain, Jean Bethke (1996), „Rethinking Sovereignity”, în Francis A. Beer, Robert Hariman
(eds.), Post-Realism. The Rhetorical Turn in International Relations, Michigan State
University Press, East Lansing, MI.
Emmers, Ralf (2007), „Securitization”, în Alan Collins (ed.), Contemporary Security Studies,
Oxford University Press, Oxford.
Farrell, Theo (2002), „Humanitarian Intervention and Peace Operations”, în John Baylis,
James Wirtz, Eliot Cohen, Colin S. Gray (eds.), Strategy in the Contemporary World. An
Introduction to Strategic Studies, Oxford University Press, Oxford.
Finnemore, Martha (1993), „International Organizations as Teachers of Norms: The United
Nations Educational, Scientific and Cu[l]tural Organization and Science Policy”, în
International Organization, 47 (4), pp. 567-597.
Finnemore, Martha (1996), National Interests in International Society, Cornell University
Press, Ithaca, NY, Londra.
Finnemore, Martha (2003), The Purpose of Intervention. Changing Beliefs about the Use of
Force, Cornell University Press, Ithaca, NY, Londra.
Finnemore, Martha; Kathryn Sikkink (1998), „International Norm Dynamics and Political
Change”, în International Organization, 52 (4), pp. 887-917.
Franck, Thomas M. (1999), „Lessons of Kosovo”, în American Journal of International Law,
93 (4), pp. 857-860.
Fukuyama, Francis (2006), America la rãscruce: democraþia, puterea ºi moºtenirea conservatoare,
Antet, Bucureºti.
Galtung, Johan (1980), The True World. A Transnational Perspective, The Free Press, New York.
Garden, Timothy (2002), „Air Power: Theory and Practice”, în John Baylis, James Wirtz,
Eliot Cohen, Colin S. Gray (eds.), în Strategy in the Contemporary World. An Introduction
to Strategic Studies, Oxford University Press, Oxford.
220 BIBLIOGRAFIE

Gilpin, Robert (1981), War and Change in World Politics, Cambridge University Press, Cambridge.
Gilpin, Robert (1988), „The Theory of Hegemonic War”, în Journal of Interdisciplinary
History, 18 (4), pp. 591-613.
Goble, Paul A. (1996), „Dangerous Liaisons: Moscow, the Former Yugoslavia, and the
West”, în Richard H. Ullman (ed.), The World and Yugoslavia’s Wars, Council on Foreign
Relations, New York.
Gompert, David C. (1996), „The United States and Yugoslavia’s Wars”, în Richard H. Ullman
(ed.), The World and Yugoslavia’s Wars, Council on Foreign Relations, New York.
Gorbaciov, Mihail (1989), „Address Given by Mikhail Gorbachev to the Council of Europe
(Strasbourg, 6 July 1989)”, Centre Virtuel de la Connaissance sur l’Europe, http://www.ena.lu/
address_given_mikhail_gorbachev_council_europe_july_ 1989-02-11160 (31.07.2010).
Gould, Harry D. (1998), „What Is at Stake in the Agent-Structure Debate?”, în Vendulka
Kubálková, Nicholas Onuf, Paul Kowert (eds.), International Relations in a Constructed
World, M.E. Sharpe Armonk, NY, Londra.
Grachev, Andrei (2008), Gorbachev’s Gamble: Soviet Foreign Policy and the End of the Cold
War, Polity Press Cambridge, Malden, MA.
Greco, Ettore (1998), „New Trends in Peace-keeping: The Experience of Operation Alba”, în
Security Dialogue, vol. 29 (2), pp. 201-212.
Grieco, Joseph M. (1988), „Anarchy and the Limits of Cooperation: A Realist Critique of the
Newest Liberal Institutionalism”, în International Organization, 42 (3), pp. 485-507.
Grieco, Joseph M. (1993), „Understanding the Problem of International Cooperation: The
Limits of Neoliberal Institutionalism and the Future of Realist Theory”, în David A.
Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate, Columbia
University Press, New York.
Griffiths, Martin; Terry O’Callaghan (2002), International Relations: The Key Concepts,
Routledge, Londra, New York.
Griffiths, Martin (2003), Relaþii internaþionale: ºcoli, curente, gânditori, Ziua, Bucureºti.
Gross Stein, Janice (1996), „Image, Identity, and Conflict Resolution”, în Chester A. Crocker, Fen
Osler Hampson with Pamela Aall (eds.), Managing Global Chaos: Sources of and Responses
to International Conflict, United States Institute of Peace Press, Washington, DC.
Guicherd, Catherine (1999), „International Law and the War in Kosovo”, în Survival, 41 (2),
pp. 19-34.
Gurr, Ted Robert (1996), „Minorities, Nationalists, and Ethnopolitical Conflict”, în Chester A.
Crocker, Fen Osler Hampson with Pamela Aall (eds.), Managing Global Chaos: Sources of and
Responses to International Conflict, United States Institute of Peace Press, Washington, DC.
Haas, Ernst B. (1953), „The Balance of Power: Prescription, Concept, or Propaganda”, în
World Politics, 5 (4), pp. 442-477.
Haas, Ernst B. (1955), „Types of Collective Security: An Examination of Operational
Concepts”, în The American Political Science Review, 49 (1), pp. 40-62.
Haas, Ernst B. (1968), The Uniting of Europe: Political, Social, and Economic Forces,
1950-1957, Stanford University Press, Stanford, CA.
Haggard, Stephan; Beth A. Simmons (1987), „Theories of International Regimes”, în
International Organization, 41 (3), pp. 491-517.
Hasenclever, Andreas; Peter Mayer; Volker Rittberger (1997), Theories of International
Regimes, Cambridge University Press, Cambridge.
Hasenclever, Andreas; Peter Mayer; Volker Rittberger (2000), „Integrating Theories of
International Regimes”, în Review of International Studies, 26, pp. 3-33.
Held, David; Anthony McGrew; David Goldblatt; Jonathan Perraton (2004), Transformãri
globale. Politicã, economie ºi culturã, Polirom, Iaºi.
Henkin, Louis (1999), „Kosovo and the Law of «Humanitarian Intervention»”, în American
Journal of International Law, 93 (4), pp. 824-828.
 BIBLIOGRAFIE 221

Herz, John H. (1950), „Idealist Internationalism and the Security Dilemma”, în World Politics,
2 (2), pp. 157-180.
Hobsbawm, Eric (2001), Secolul extremelor, Lider, Bucureºti.
Hoffman, Stanley (1996), „Yugoslavia: Implications for Europe and for European Institu-
tions”, în Richard H. Ullman (ed.), The World and Yugoslavia’s Wars, Council on Foreign
Relations, New York.
Hollis, Martin (2001), Introducere în filosofia ºtiinþelor sociale, Trei, Bucureºti.
Hollis, Martin; Steve Smith (1990), Explaining and Understanding International Relations,
Clarendon Press, Oxford.
Holsti, Kalevi J. (1991), Peace and War: Armed Conflicts and International Order 1648-1989,
Cambridge University Press, Cambridge.
Holsti, Kalevi J. (1996), The State, War, and the State of War, Cambridge University Press, Cambridge.
Hopf, Ted (2002), Social Construction of International Politics. Identities and Foreign Policies,
Moscow, 1955 and 1999, Cornell University Press, Ithaca, NY, Londra.
Huntington, Samuel P. (1999), „The Lonely Superpower”, în Foreign Affairs, 78 (2), pp. 35-49.
Jackson, Robert; Georg Sørensen (1999), Introduction to International Relations, Oxford
University Press, Oxford.
Jelavich, Barbara (2000), Istoria Balcanilor, vol. I-II, Institutul European, Iaºi.
Jepperson, Ronald L.; Alexander Wendt; Peter J. Katzenstein (1996), „Norms, Identity, and
Culture in National Security”, în Peter J. Katzenstein (ed.), The Culture of National
Security: Norms and Identity in World Politics, Columbia University Press, New York.
Jervis, Robert (1976), Perception and Misperception in International Politics, Princeton
University Press, Princeton, NJ.
Jervis, Robert (1982), „Security Regimes”, în International Organization, 36 (2), pp. 357-378.
Jervis, Robert (1985), „From Balance to Concert: A Study of International Security Cooperation”,
în World Politics, 38 (1), pp. 58-79.
Jervis, Robert (1988), „War and Misperception”, în Journal of Interdisciplinary History,
18 (4), pp. 675-700.
Judah, Tim (2001), „Greater Albania?”, în Survival, 43 (2), pp. 7-18.
Kaldor, Mary (1999), Rãzboaie vechi ºi noi: violenþa organizatã în epoca globalã, Antet, Bucureºti.
Kaldor, Mary (2003), „The Idea of Global Civil Society”, în International Affairs, 79 (3), pp. 583-593.
Kaufman, Stuart J. (2001), Modern Hatreds. The Symbolic Politics of Ethnic War, Cornell
University Press, Ithaca, NY, Londra.
Kavalski, Emilian R. (2003), „The International Socialization of the Balkans”, în The Review
of International Affairs, 2 (4), pp. 71-88.
Kay, Sean (1999), „From Operation Alba to Allied Force: Institutional Implications of Balkan
Interventions”, în Meditarranean Quarterly, 10 (4), pp. 72-89.
Kaysen, Carl (1990), “Is War Obsolete? A Review Essay”, în International Security, 14 (4),
pp. 42-64.
Kegley, Charles W. Jr. (1994), „How Did the Cold War Die? Principles for an Autopsy”, în
Mershon International Studies Review, 38 (1), pp. 11-41.
Kendall, Bridget (2010), „Kosovo’s Struggle Not Over Yet”, BBC, 22 July, http://www.bbc.co.uk/
news/world-europe-10734249 (31.07.2010).
Keohane, Robert O. (1982), „The Demand for International Regimes”, în International
Organization, 36 (2), pp. 325-355.
Keohane, Robert O. (1988), „International Institutions: Two Approaches”, în International
Studies Quarterly, 32 (4), pp. 379-396.
Keohane, Robert O.; Joseph S. Nye (2009), Putere ºi interdependenþã, Polirom, Iaºi.
Keohane, Robert O.; Lisa L. Martin (1995), „The Promise of Institutionalist Theory”, în
International Security, 20 (1), pp. 39-51.
222 BIBLIOGRAFIE

Kiras, James D. (2005), „Terrorism and Globalization”, în John Baylis, Steve Smith (eds.),
The Globalization of World Politics. An Introduction to International Relations, ediþia a
treia, Oxford University Press, Oxford.
Kissinger, Henry (1996), „The New World Order”, în Chester A. Crocker, Fen Osler Hampson
with Pamela Aall (eds.), Managing Global Chaos: Sources of and Responses to International
Conflict, United States Institute of Peace Press, Washington, DC.
Kissinger, Henry (2003), Diplomaþia, Bic All, Bucureºti.
Kolodziej, Edward A. (2000), „Security Studies for the Next Millennium: Quo Vadis?”, în
Stuart Croft, Terry Terriff, Critical Reflections on Security and Change (eds.), Frank Cass
Publishers, Londra, Portland, OR.
Kolodziej, Edward A. (2007), Securitatea ºi relaþiile internaþionale, Polirom, Iaºi.
Koslowski, Rey; Friedrich V. Kratochwil (1994), „Understanding Change in International
Politics: The Soviet Empire’s Demise and the International System”, în International
Organization, 48 (2), pp. 215-247.
Kowert, Paul; Jeffrey Legro (1996), „Norms, Identity, and Theirs Limits: A Theoretical
Reprise”, în Peter J. Katzenstein (ed.), The Culture of National Security: Norms and
Identity in World Politics, Columbia University Press, New York.
Kowert, Paul (1998), „Agent versus Structure in the Construction of National Identity”, în
Vendulka Kubálková, Nicholas Onuf, Paul Kowert (eds.), International Relations in a
Constructed World, M.E. Sharpe Armonk, NY, Londra.
Kowert, Paul (2001), „Toward a Constructivist Theory of Foreign Policy”, în Vendulka Kubálková
(ed.), Foreign Policy in a Constructed World, M.E. Sharpe Armonk, NY; Londra.
Krasner, Stephen D. (1982), „Regimes and the Limits of Realism: Regimes as Autonomous
Variables”, în International Organization, 36 (2), pp. 497-510.
Krasner, Stephen D. (1999), Sovereignty: Organized Hypocrisy, Princeton University Press,
Princeton, NJ.
Kratochwil, Friedrich (1993), „Norms Versus Number: Multilateralism and the Rationalist
and Reflexivist Approaches to Institutions – a Unilateral Plea for Communicative Rationality”,
în John Gerard Ruggie (ed.), în Multilateralism Matters. The Theory and Praxis of an
Institutional Form, Columbia University Press, New York.
Kratochwil, Friedrich; John Gerard Ruggie (1986), „International Organization: A State of
the Art on an Art of the State”, în International Organization, 40 (4), pp. 753-775.
Krause, Keith; Michael C. Williams (1996), „Broadening the Agenda of Security Studies:
Politics and Methods”, în Mershon International Studies Review, 40 (2), pp. 229-254.
Krause, Keith; Michael C. Williams (1997), „From Strategy to Security: Foundations of
Critical Security Studies”, în Keith Krause, Michael C. Williams (eds.), Critical Security
Studies. Concepts and Cases, UCL Press, Londra.
Krauthammer, Charles (1990/1991), „The Unipolar Moment”, în Foreign Affairs, 70 (1), pp. 23-33.
Krauthammer, Charles (2005), „The Neoconservative Convergence”, în Commentary, 120 (1),
pp. 21-26.
Kubálková, Vendulka (1998), „Reconstructing the Discipline: Scholars as Agents”, Vendulka
Kubálková, Nicholas Onuf, Paul Kowert (eds.), în International Relations in a Constructed
World, M.E. Sharpe Armonk, NY, Londra.
Kubálková, Vendulka (2001), „Soviet «New Thinking» and the End of the Cold War: Five
Explanations”, în Vendulka Kubálková (ed.), Foreign Policy in a Constructed World, M.E.
Sharpe Armonk, NY, Londra.
Kubálková, Vendulka; Nicholas Onuf; Paul Kowert (1998), „Constructing Constructivism”,
în Vendulka Kubálková, Nicholas Onuf, Paul Kowert (eds.), International Relations in a
Constructed World, M.E. Sharpe, Armonk, NY; Londra.
Kupchan, Charles A.; Clifford A. Kupchan (1991), „Concerts, Collective Security, and the
Future of Europe”, în International Security, 16 (1), pp. 114-161.
 BIBLIOGRAFIE 223

Kupchan, Charles A.; Clifford A. Kupchan (1995), „The Promise of Collective Security”, în
International Security, 20 (1), pp. 52-61.
Lake, David A. (2001), „Beyond Anarchy: The Importance of Security Institutions”, în
International Security, 26 (1), pp. 129-160.
Lamy, Steven S. (2005), „Contemporary Mainstream Approaches: Neo-Realism and Neo-Libe-
ralism”, în John Baylis, Steve Smith (eds.), The Globalization of World Politics. An
Introduction to International Relations, ediþia a treia, Oxford University Press, Oxford.
Latawski, Paul; Martin A. Smith (2003), The Kosovo Crisis and the Evolution of post-Cold
War European Security, Manchester University Press, Manchester, New York.
Legro, Jeffrey W. (1997), „Which Norms Matter? Revisiting the «Failure» of Interna-
tionalism”, în International Organization, 51 (1), pp. 31-63.
Levitin, Oleg (2000), „Inside Moscow’s Kosovo Muddle”, în Survival, 42 (1), pp. 130-140.
Linklater, Andrew (2005), „Globalization and the Transformation of Political Community”, în
John Baylis, Steve Smith (eds.), The Globalization of World Politics. An Introduction to
International Relations, ediþia a treia, Oxford University Press, Oxford.
Linklater, Andrew (2008), „ªcoala englezã”, în Scott Burchill, Andrew Linklater, Richard
Devetak, Jack Donnelly, Matthew Paterson, Christian Reus-Smit, Jacquie True, Teorii ale
relaþiilor internaþionale, Institutul European, Iaºi.
Liotta, P.H.; Cindy R. Jebb (2002), „Macedonia: End of the Beginning or Beginning of the
End?”, în Parameters, 32 (1), pp. 96-111.
Little, Richard (2000), „The English School’s Contribution to the Study of International
Relations”, în European Journal of International Relations, 6 (3), pp. 395-422.
Little, Richard (2005), „International Regimes”, în John Baylis, Steve Smith (eds.), The
Globalization of World Politics. An Introduction to International Relations, ediþia a treia,
Oxford University Press, Oxford.
Lungescu, Oana (2008), „NATO Macedonia Veto Stokes Tension”, BBC, 4 April, http://
news.bbc.co.uk/2/hi/europe/7329963.stm (31.07.2010).
Maliþa, Mircea (2007), Între rãzboi ºi pace, C.H. Beck, Bucureºti.
McElroy, Robert W. (1998), Moralitatea în politica externã americanã. Rolul eticii în relaþiile
internaþionale, Paideia, Bucureºti.
McSweeney, Bill (1999), Security, Identity and Interests. A Sociology of International Relations,
Cambridge University Press, Cambridge.
Mearsheimer, John J. (1990), „Back to the Future: Instability in Europe after the Cold War”,
în International Security, 15 (1), pp. 5-56.
Mearsheimer, John J. (1994/1995), „The False Promise of International Institutions”, în
International Security, 19 (3), pp. 5-49.
Mearsheimer, John J. (1995), „A Realist Reply”, International Security, 20 (1), pp. 82-93.
Mearsheimer, John J. (2005), „Hans Morgenthau and the Iraq War: Realism versus Neo-Con-
servatism”, în Open Democracy, http://www.opendemocracy.net/democracy-ameri-
canpower/morgenthau_2522.jsp, May 18 (31.07.2010).
Mearsheimer, John J.; Stephen M. Walt (2003), „Un Unnecesary War”, în Foreign Policy,
134, pp. 50-59.
Molloy, Seán (2003), „The Realist Logic of International Society”, în Cooperation and
Conflict: Journal of the Nordic International Studies Association, 38 (2), pp. 83-99.
Morgenthau, Hans J. (2007), Politica între naþiuni. Lupta pentru putere ºi lupta pentru pace,
Polirom, Iaºi.
Morris, Justin with Hilaire McCoubrey (2002), „Law, Politics, and the Use of Force”, în John
Baylis, James Wirtz, Eliot Cohen, Colin S. Gray, în Strategy in the Contemporary World.
An Introduction to Strategic Studies, Oxford University Press, Oxford.
Miloševiæ, Slobodan (1989), „Speech by Slobodan Milosevic at the Central Celebration
Marking of the 600th Anniversary of the Battle of Kosovo, Gazimestan, 28 June 1989”, în
224 BIBLIOGRAFIE

Heike Krieger (ed.) (2001), The Kosovo Conflict and International Law: An Analytical
Documentation, 1974-1999, Cambridge University Press, Cambridge.
Minassian, Garabed (1998), „The Road to Economic Disaster in Bulgaria”, în Europe-Asia
Studies, 50 (2), pp. 331-349.
Miroiu, Andrei; Simona Soare (2006a), „Realismul”, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian
Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi.
Miroiu, Andrei; Simona Soare (2006b), „Balanþa de putere”, în Andrei Miroiu, Radu-
-Sebastian Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi.
Miroiu, Andrei; Simona Soare (2006c), „Alianþele militare”, în Andrei Miroiu, Radu-
-Sebastian Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi.
Miroiu, Andrei; Simona Soare (2006d), „Rãzboi ºi securitate nuclearã”, în Andrei Miroiu,
Radu-Sebastian Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi.
Mueller, John (1989), Retreat from Doomsday: The Obsolescence of Major War, Basic Books,
New York.
Mundis, Daryl A. (2001), „New Mechanisms for the Enforcement of International Humanitarian
Law”, în American Journal of International Law, 95 (4), pp. 934-952.
Muravchik, Joshua (2007), „The Past, Present, and Future of Neoconservatism”, în Commentary,
124 (3), pp. 19-29.
Murphy, Alexander B. (1996), „The Sovereign State System as Political-Territorial Ideal:
Historical and Contemporary Considerations”, în Thomas J. Biersteker, Cynthia Weber
(eds.), State Sovereignty as Social Construct, Cambridge University Press, Cambridge.
Mutimer, David (2007), „Critical Security Studies: A Schismatic History”, în Alan Collins
(ed.), Contemporary Security Studies, Oxford University Press, Oxford.
Nye, Joseph S. Jr. (2003), Understanding International Conflicts. An Introduction to Theory
and History, ediþia a patra, Longman, New York.
Nye, Joseph S. Jr.; Sean M. Lynn-Jones (1988), „International Security Studies: A Report of
a Conference on the State of the Field”, în International Security, 12 (4), pp. 5-27.
Onuf, Nicholas (1998), „Constructivism: A User’s Manual”, în Vendulka Kubálková, Nicholas
Onuf, Paul Kowert (eds.), International Relations in a Constructed World, M.E. Sharpe,
Armonk, NY, Londra.
Onuf, Nicholas (2001), „Speaking of Policy”, în Vendulka Kubálková (ed.), Foreign Policy in
a Constructed World, M.E. Sharpe, Armonk, NY; Londra.
Painter, David S. (1999), The Cold War. An International History, Routledge, Londra, New York.
Perlmutter, Ted (1998), „The Politics of Proximity: The Italian Response to the Albanian
Crisis”, în International Migration Review, 32 (1), pp. 203-222.
Posen, Barry R. (1996), „Military Responses to Refugee Disasters”, în International Security,
21 (1), pp. 72-111.
Ramet, Sabrina P. (2002), Balkan Babel. The Disintegration of Yugoslavia from the Death of
Tito to the Fall of Miloševiæ, ediþia a patra, Westview Press, Boulder, CO.
Ramsbotham, Oliver; Tom Woodhouse, Hugh Miall (2005), Contemporary Conflict Resolution.
The Prevention, Management and transformation of Deadly Conflicts, ediþia a doua, Polity
Press, Cambridge.
Rappard, William E. (1946), „Collective Security”, în The Journal of Modern History, 18 (3),
pp. 195-201.
Rasmussen, Mikkel Vedby (2002), „«A Parallel Globalization of Terror»: 9-11, Security and
Globalization”, în Cooperation and Conflict, 37 (3), pp. 323-349.
Ratkoviæ, Jovan (2003), „A View from Serbia and Montenegro”, în ***, Southeast European
Security after the 2004 Dual Enlargement – International Seminar, Institute for Political
Studies of Defense and Military History, Bucharest, July 10-11.
Reiter, Dan (2001), „Why NATO Enlargement Does Not Spread Democracy”, în International
Security, 25 (4), pp. 41-67.
 BIBLIOGRAFIE 225

Reus-Smit, Christian (2008), „Constructivismul”, în Scott Burchill, Andrew Linklater, Richard

Devetak, Jack Donnelly, Matthew Paterson, Christian Reus-Smit, Jacquie True, Teorii ale
relaþiilor internaþionale, Institutul European, Iaºi.
Roberts, Adam (1999), „NATO’s «Humanitarian War» over Kosovo”, în Survival, 41 (3), pp. 102-123.
Roe, Paul (2000), „Former Yugoslavia: The Security Dilemma That Never Was?”, în
European Journal of International Relations, 6 (3), pp. 373-393.
Rogers, Paul (2007), „Peace Studies”, în Alan Collins (ed.), Contemporary Security Studies,
Oxford University Press, Oxford.
Roper, John (2000), „Strategic Implications of the End of the Cold War”, în Stuart Croft,
Terry Terriff, Critical Reflections on Security and Change (eds.), Frank Cass Publishers,
Londra, Portland, OR.
Ruggie, John Gerard (1992), „Multilateralism: The Anatomy of an Institution”, în International
Organization, 46 (3), pp. 561-598.
Ruggie, John Gerard (1993), „Territoriality and Beyond: Problematizing Modernity in International
Relations”, în International Organizations, 47 (1), pp. 139-174.
Ruggie, John Gerard (1995), „The False Premise of Realism”, în International Security, 20 (1),
pp. 62-70.
Ruggie, John Gerard (2006), „ John Ruggie on the United Nations”, interview by Doug Gavel,
December 15, http://www.hks.harvard.edu/news-events/publications/insight/international/
john-ruggie (31.07.2010)
Ruggie, John Gerard; Peter J. Katzenstein; Robert O. Keohane; Philippe C. Schmitter
(2005), „Transformations in World Politics: The Intellectual Contributions of Ernst B.
Haas”, în Annual Review of Political Science, 8, pp. 271-296.
Russell, Bertrand; Albert Einstein (1955), The Russell-Einstein Manifesto, Londra, 9 iulie
1955, http://www.pugwash.org/about/manifesto.htm (17.07.2010).
Ryan, Stephen (1997), „Nationalism and Ethnic Conflict”, în Brian White, Richard Little, Michael
Smith (eds.), Issues in World Politics, Macmillan Press Houndmills, Basingstoke, Londra.
Sarkozy, Nicolas (2007), „Speech by Mr. Nicolas Sarkozy, President of the French Republic,
before the Congress of the United States of America, November 7, 2007”, BBC, http://
news.bbc.co.uk/2/shared/bsp/hi/pdfs/07_11_07_sarkozy_speech.pdf (31.07.2010).
Schimmelfennig, Frank (2003), The EU, NATO and the Integration of Europe. Rules and
Rhetoric, Cambridge University Press, Cambridge.
Schulze, Hagen (2003), Stat ºi naþiune în istoria europeanã, Polirom, Iaºi.
Schweller, Randall L. (1994), „Bandwagoning for Profit: Bringing the Revisionist State Back
In”, în International Security, 19 (1), pp. 72-107.
Secrieru, Stanislav (2008), Rusia dupã imperiu: între putere regionalã ºi custode global,
Institutul European, Iaºi.
Simmons, Beth A.; Lisa L. Martin (2002), „International Organizations and Institutions”, în
Walter Carlsnaes, Thomas Risse, Beth A. Simmons (eds.), Handbook of International
Relations, SAGE, Londra.
Singer, David J. (1961), „The Level-of-Analysis Problem in International Relations”, în World
Politics, 14 (1), pp. 77-92.
Smith, Rupert (2006), The Utility of Force. The Art of War in the Modern World, Penguin
Books, Londra.
Smith, Steve (2000), „The Increasing Insecurity of Security Studies: Conceptualizing Security
in the Last Twenty Years”, în Stuart Croft, Terry Terriff, Critical Reflections on Security
and Change (eds.), Frank Cass Publishers, Londra, Portland, OR.
Snyder, Glenn H. (1997), Alliance Politics, Cornell University Press Ithaca, NY, Londra.
Stent, Angela (2007), „Reluctant Europeans: Three Centuries of Russian Ambivalence Toward
the West”, în Robert Legvold (ed.), Russian Foreign Policy in the Twenty-First Century and
the Shadow of the Past, Columbia University Press, New York.
226 BIBLIOGRAFIE

Strange, Susan (1997), State ºi pieþe, Institutul European, Iaºi.

Suganami, Hidemi (2001), „Alexander Wendt and the English School”, în Journal of Inter-
national Relations and Development, 4 (4), pp. 403-423.
Terriff, Terry; Stuart Croft; Lucy James; Patrick M. Morgan (1999), Security Studies Today,
Polity Press, Cambridge.
Teschke, Benno (2002), „Theorizing the Westphalian System of States: International Relations from
Absolutism to Capitalism”, în European Journal of International Relations, 8 (1), pp. 5-48.
Tickner, Ann J. (1995), „Re-visioning Security”, în Ken Booth, Steve Smith (eds.), Inter-
national Relations Theory Today, Polity Press, Cambridge.
Toderean, Olivia (2006), „Constructivismul”, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu
(coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi.
Toderean, Olivia; Ionuþ Apahideanu (2006), „ªcoala englezã a Relaþiilor Internaþionale”, în
Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale,
Polirom, Iaºi.
Todorova, Maria (2000), Balcanii ºi balcanismul, Humanitas, Bucureºti.
Tripodi, Paolo (2002), „Operation Alba: A Necessary and Succesful Preventive Deployment”,
în International Peacekeeping, 9 (4), pp. 89-104.
Tsygankov, Andrei P. (1997), „From International Institutionalism to Revolutionary Expansionism:
The Foreign Policy Discourse of Contemporary Russia”, în Mershon International Studies
Review, 41 (2), pp. 247-268.
Ullman, Richard H. (1996), „The Wars in Yugoslavia and the International System after the
Cold War”, în Richard H. Ullman (ed.), The World and Yugoslavia’s Wars, Council on
Foreign Relations, New York.
Ungureanu, Radu-Sebastian (2005), „Schimbãri post-Rãzboi Rece ale instituþiilor securitãþii
internaþionale” (I), în Perspective politice, 1 (1), pp. 44-50, ºi (II), în Perspective politice,
1 (2), pp. 37-47.
Ungureanu, Radu-Sebastian (2006a), „Conceptul de «securitate»”, în Andrei Miroiu, Radu-
-Sebastian Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi.
Ungureanu, Radu-Sebastian (2006b), „Extinderea conceptului de «securitate»”, în Andrei
Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi.
Ungureanu, Radu-Sebastian (2006c), „Securitatea colectivã”, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian
Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi.
Ungureanu, Radu-Sebastian (2006d), „Regimuri de securitate”, în Andrei Miroiu, Radu-
-Sebastian Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi.
Ungureanu, Radu-Sebastian (2006e), „Comunitãþi de securitate”, în Andrei Miroiu, Radu-
-Sebastian Ungureanu (coord.), Manual de Relaþii Internaþionale, Polirom, Iaºi.
Ungureanu, Radu-Sebastian (2007), „Definirea termenului «instituþie» ºi abordarea teoreticã
în Relaþiile Internaþionale”, în Buletinul ªtiinþific al Universitãþii „Mihail Kogãlniceanu”
Iaºi, 16, pp. 138-147.
Ungureanu, Radu-Sebastian (2009), „Review at Edward A. Kolodziej, Securitatea ºi relaþiile
internaþionale (Security and International Relations), Iaºi: Polirom, 2007”, în Monitor
Strategic, an X, nr. 1-2, pp. 166-167.
Vagts, Alfred (1948), „The Balance of Power: Growth of an Idea”, în World Politics, 1 (1),
pp. 82-101.
Van Evera, Stephen (1990/1991), „Primed for Peace: Europe after the Cold War”, în
International Security, 15 (3), pp. 7-57.
Wallander, Celeste A.; Helga Haftendorn; Robert O. Keohane (1999), „Introduction”, în
Helga Haftendorn, Robert O. Keohane, Celeste A. Wallander (eds.), Imperfect Unions.
Security Institutions over Time and Space, Oxford University Press, Oxford.
Walt, Stephen M. (1985), „Alliance Formation and the Balance of World Power”, în International
Security, 9 (4), pp. 3-43.
 BIBLIOGRAFIE 227

Walt, Stephen M. (1991), „The Renaissance of Security Studies”, în International Science

Quarterly, 35 (2), pp. 211-239.
Walt, Stephen M. (2008), Originile alianþelor, Institutul European, Iaºi.
Waltz, Kenneth N. (1986), „Reflections on Theory of International Politics: A Response to
My Critics”, în Robert O. Keohane (ed.), Neorealism and Its Critics, Columbia University
Press, New York.
Waltz, Kenneth N. (2001), Omul, statul ºi rãzboiul, Institutul European, Iaºi.
Waltz, Kenneth N. (2002), „The Continuity of International Politics”, în Ken Booth, Tim
Dunne (eds.), Worlds in Collision. Terror and the Future of Global Order, Palgrave
Macmillan, Houndmills, Basingstoke, New York.
Waltz, Kenneth N. (2006), Teoria politicii internaþionale, Polirom, Iaºi.
Wæver, Ole (1992), „International Society – Theoretical Promises Unfulfilled?” (Book Review
Essay), în Cooperation and Conflict, 27 (1), pp. 97-128.
Weber, Cynthia; Thomas J. Biersteker (1996), „Reconstructing the Analysis of Sovereignty:
Concluding Reflections and Directions for Future Research”, în Thomas J. Biersteker,
Cynthia Weber (eds.), State Sovereignty as Social Construct, Cambridge University Press,
Cambridge.
Wedgwood, Ruth (1999), „NATO’s Campaign in Yugoslavia”, în American Journal of International
Law, 93 (4), pp. 828-834.
Weiner, Myron (1992/1993), „Security, Stability, and International Migration”, în Inter-
national Security, 17 (3), pp. 91-126.
Weiner, Myron (1996), „Bad Neighbors, Bad Neighborhoods: An Inquiry into the Causes of
Refugee Flows”, în International Security, 21 (1), pp. 5-42.
Weiss, Thomas G. (1996), „Collective Spinelessness: U.N. Actions in the Former Yugoslavia”,
în Richard H. Ullman (ed.), în The World and Yugoslavia’s Wars, Council on Foreign
Relations, New York.
Weller, Marc (1992), „The International Reponse to the Dissolution of the Socialist Federal
Republic of Yugoslavia”, în The American Journal of International Law, 86 (3), pp. 569-607.
Weller, Marc (1999), „The Rambouillet Conference on Kosovo”, în International Affairs,
75 (2), pp. 211-251.
Wendt, Alexander (1987), „The Agent-Structure Problem in International Relations Today”,
în International Organization, 41 (3), pp. 335-370.
Wendt, Alexander (1992), „Anarchy is what States Make of It: The Social Construction of
Power Politics”, în International Organization, 46 (2), pp. 391-425.
Wendt, Alexander (1994), „Collective Identity Formation and the International State”, în
American Political Science Review, 88 (2), pp. 384-396.
Wendt, Alexander (1995), „Constructing International Politics”, în International Security, 20 (1),
pp. 71-81.
Wendt, Alexander; Daniel Friedheim (1996), „Hierarchy under Anarchy: Informal Empire
and the East German State”, în Thomas J. Biersteker, Cynthia Weber (eds.), State
Sovereignty as Social Construct, Cambridge University Press, Cambridge.
Wendt, Alexander (1999), Social Theory of International Politics, Cambridge University
Press, Cambridge.
Wendt, Alexander (2003), „Why a World State is Inevitable”, în European Journal of International
Relations, 9 (4), pp. 491-542.
Wight, Martin (1991), International Theory: The Three Traditions (eds. Gabriele Wight,
Brian Porter), Leicester University Press, Leicester.
Wight, Martin (1998), Politica de putere, Arc, Chiºinãu.
Wolfers, Arnold (1952), „«National Security» as an Ambiguous Symbol”, în Political Science
Quarterly, 67 (4), pp. 481-502.
228 BIBLIOGRAFIE

Wolfson, Adam (2004), „Conservatives and Neoconservatives”, în The Public Interest, 154,
pp. 32-48.
Young, Oran R. (1980), „International Regimes: Problems of Concept Formation”, în World
Politics, 32 (3), pp. 331-356.
Young, Oran R. (1982), „Regime Dynamics: The Rise and Fall of International Regimes”, în
International Organization, 36 (2), pp. 277-297.
Zalewski, Marysia; Cynthia Enloe (1995), „Questions about Identity in International Relations”,
în Ken Booth, Steve Smith (eds.), International Relations Theory Today, Polity Press,
Cambridge.
Zürn, Michael (2004), „Global Governance and Legitimacy Problems”, în Government and
Opposition, 39 (2), pp. 260-287.

***
BBC (2000), „Confrontation over Pristina Airport”, 9 March, http://news.bbc.co.uk/2/hi/
europe/671495.stm (31.07.2010).
BBC (2007a), „Putin Compares US Shield to Cuba”, 26 October, http://news.bbc.co.uk/2/hi/
europe/7064428.stm (31.07.2010).
BBC (2007b), „Russia Suspends Arms Treaty”, 7 November, http://news.bbc.co.uk/2/hi/
europe/7082501.stm (31.07.2007).
BBC (2008), „Malta Summit Ends Cold War”, 3 December 1989, http://news.bbc.co.uk/
onthisday/hi/dates/stories/december/3/newsid_4119000/4119950.stm (31.07.2010).
BBC (2010a), „US and Russian Leaders Hail Nuclear Arms Treaty”, 8 April, http://news.bbc.co.uk/
2/hi/europe/8607985.stm (31.07.2010).
BBC (2010b), „Parliamentary Chaos as Ukraine Ratifies Fleet Deal”, 27 April, http://
news.bbc.co.uk/2/hi/europe/8645847.stm (31.07.2010).
NATO (1995), Study on NATO Enlargement, http://www.nato.int/docu/basictxt/enl-9501.htm
(31.07.2010).
NATO (1997), Founding Act on Mutual Relations, Cooperation and Security between NATO
and the Russian Federation, Paris, 27 May, http://www.nato.int/docu/basictxt/fndact-a.htm
(31.07.2010).
NATO (2004), Enhancing Security and Extending Stability through NATO Enlargement, http://
www.nato.int/docu/enlargement/enlargement_eng.pdf (31.07.2010).
NATO (2006), „Bosnia and Herzegovina, Montenegro and Serbia join NATO Partnership for
Peace”, 14 December, http://www.nato.int/cps/en/natolive/news_22059.htm? selectedLocale=
en (31.07.2010).
New York Times (1999), „To Paris, U. S. Looks Like a ‘Hyperpower’”, February 5, http://
www.nytimes.com/1999/02/05/news/05iht-france.t_0.html (31.07.2010).
Serbian Parliament (1999), Conclusions of Serbian Parliament, March 24, http://web.archive.
org/web/20080214160503/http://www.serbia-info.com/news/1999-03/24/10030.html
(31.07.2010).
Stability Pact for South Eastern Europe (2005), About the Stability Pact, http://www.stabi-
litypact.org/about/default.asp (31.07.2010).
United Nations Department of Public Information (1999), http://www.un.org/en/peacekeeping/
missions/past/unpred_p.htm (31. 07.2010)
United Nations Department of Public Information (2009), http://www.un.org/Docs/sc/unsc_reso-
lutions.html (31.07.2010).
United Nations Development Programme (1996), Human Development Report Yugoslavia 1996
(rezumat), http://hdr.undp.org/en/reports/nationalreports/europethecis/serbia/yugoslavia_
nhdr1996.pdf (31.07.2010).
 Index

A arme/armamente 146, 152, 162,164, 166, 180,

act de vorbire (speech act) 28-29, 144, 148
activitãþi/acþiuni politice 27-28, 35, 54, 124,
131, 144, 148, 159, 199, 215
acþiune socialã 41,77, 92, 160
Adler, Emanuel 131-137,197-198
Adriaticã, Marea 164, 167, 190
Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite 100, 116
Afganistan 146,
agent social 28, 94, 145, 156, 216
agent-structurã, problema 7, 10, 38-39, 41, 43,
64, 91, 104, 127, 132
agenþie 38, 70, 79, 116
Alba, operaþiunea 167, 193
Albania 158 n. 60, 165-166, 167 n. 9, 189 n.
87, 190-191, 200, 240
Albright, Madeleine 181 n. 61
alegeri 30, 32, 109, 145, 166, 182
individuale 32
alianþe 17, 79-80, 109 n. 30, 109-111, 119, 132,
195
Al-Qaeda, organizaþia 181 n. 63, 210 n. 8
ameninþare 15, 18-20, 23, 28, 79, 92, 109, 133
gestionare 17, 19, 44, 133, 166, 187
militarã 17, 30, 110, 114
nontradiþionalã 175, 175 n. 38
percepþie 17, 20, 109 151
sursã 11, 44-45,141, 204
anarhie 8, 14, 16, 49, 75, 80, 88, 92, 97, 138 n.
120, 140, 157, 186
culturã a anarhiei 49, 92
imaturã/maturã 49, 49 n. 2
mediu anarhic 11, 49, 69, 76-77, 79, 82, 84,
97, 103, 136, 186, 204
Antonenko, Oksana 158 n. 58
Apahideanu, Ionuþ 89 n. 65,137 n. 118
Armata de Eliberare din Kosovo 174, 179
Armata Roºie 64
188, 194
controlul armamentelor 17-18, 122, 152
Asia de Est 29
aspecte principale ale politicului (high politics)
16
aspecte secundare ale politicului (low politics)
16
aºteptãri 34-35, 40, 43, 59, 70-71, 73-74, 84-85,
106, 110, 120, 130-131, 137, 152
Atlantic, Oceanul 131
Austria 100, 167
Austro-Ungaria 102, 111
Australia 131
autoajutorare (self-help) 38, 79, 92, 97, 157,
162
autoguvernare 134 n. 109
autoritate 23, 49, 53-54, 56, 58, 60, 65, 76, 97,
133
Axa Germania – Italia – Japonia (Berlin – Roma –
Tokyo) 14
Axelrod, Robert 84 n. 46 ºi n. 47, 84-85
Ayoob, Mohammed 14 n. 2, 22-24
Azerbaidjan 158
B
balanþã a ameninþãrilor 109-110
balanþã a intereselor 109-110
balanþã de putere 70-71, 78, 80-81, 88, 99, 101,
103-106, 108-111, 113-114, 116-119, 123, 127,
140-141, 152-154, 156-160, 162-163, 170,
173, 176, 185-186, 199-200, 205-207
balansor 108, 156
Balcani 10, 150, 158, 186, 190 n. 90, 191, 193
„balcanizare” 183
Baldwin, David A. 16 n. 8, 25-27, 71 n. 31, 82
n. 39, 83 n. 41, 84 n. 47, 120 n. 65
Banca Mondialã 166
230
Barnett, Michael 70 n. 3, 94-95, 131-137, 197
n. 112, 198
Baylis, John 70 n. 2, 71 n. 4, 114, 115 n. 45,
118 n. 63, 120 n. 66, 134 n. 109, 147 n. 17,
174 n. 30, 183 n. 71, 184 n. 78, 187 n. 83,
210 n. 8
BBC 146 n. 15, 161 n. 66 ºi 67, 179 n. 54, 212
n. 23, 24 ºi 25, 213 n. 26, 214 n. 28
Belarus 152
Belgia 167
Bennett, Andrew 116-117
Berisha, Sali 166
Berlin, Zidul 146
Biersteker, Thomas J., 48 n. 1, 57 n. 31 ºi 32,
58-59, 61, 65-66, 76, 149 n. 23
bilateralism 72, 85
„bile de biliard”, model 55 n. 27, 124
bipolarism, epocã bipolarã 9, 18, 63-64, 120,
127, 138 n.120, 140, 142, 147, 151 n. 33,
153, 155-156, 162, 183, 205, 207
Biró, Daniel 88 n. 63,110 n. 33, 183 n. 69, 187
n. 83
Booth, Ken 16 n. 10, 21 n. 25, 37 n. 82, 210 n. 11
Bosnia-Herþegovina 100, 155-156, 165, 179,
184-185, 197
Boucher, David 90 n. 67
Brejnev, doctrina (a suveranitãþii limitate) 72,
148-149
Bulgaria 168-169, 179, 189, 191, 200, 206
Bull, Hedley 51 n. 13, 86-88, 89 n. 66, 106, 132
n. 84, 183 n. 70, 188
Burke, Edmund 106
Burrell, Sidney A. 130 n. 90, 198 n. 116
Buzan, Barry 16, 18-23, 27-28, 29 n. 55, 30,
32-34, 36, 49, 62 n. 53, 138 n. 120
Byman, Daniel L. 182 n. 65 ºi 66, 184 n. 76
C conflict 16-17, 21, 24, 52, 100-102, 110 n. 32,
Calvin, Jean 53
Calvocoressi, Peter 208 n. 2
Campbell, David 42, 172 n. 29
capabilitãþi 124
distribuþie 38
Carlton, David 32 n. 65
Carr, Edward Hallett 13, 14 n. 1
„casa comunã european㔠143
Cecenia 158
Cehoslovacia 144 n. 10
„celãlalt” 35, 172, 186
cetãþenie 42
Charney, Jonathan I. 177 n. 45
China 100, 102, 158, 176
INDEX
Republica Popularã (Beijing) 100, 102, 116,
157
Republica Chinezã/Taiwan (Taipei) 100, 102,
116
Chinkin, Christine M. 176 n. 44
CINCEUR 156
Ciutã, Felix 12, 29, 193 n. 102, 197 n. 111
civil(i) 166
relaþii civil-militar 17
Clark, gen. Wesley 161
Clinton, William Jefferson „Bill” 159 n. 62
coerciþie 24, 54-55, 112
Cohen, Eliot 118 n. 63, 183 n. 71, 184 n. 78
Collins, Alan 20 n. 23, 21 n. 27, 29 n. 55
competiþie (competitivitate) 16, 27, 44, 114,
160, 209
comunism 142, 149, 172
comunitate 12, 20, 47, 51, 65, 89, 94, 115, 120,
130, 132-133, 136-138, 154, 169-171, 172,
177, 186, 199-200
comunitate de securitate 36 n. 79, 99, 111, 130-
-141, 191-195, 197-198, 200-201, 205-207,
213
amalgamatã 130, 134
instituþie de construire 136, 197
pluralistã 130-131, 134
slab conectatã 131-132
strâns conectatã 131-132, 135, 137
Comunitatea Economicã a Statelor din Africa
de Vest (ECOWAS) 177
complex regional de securitate 32-33
teoria complexelor regionale de securitate 33-34
concert de putere 7, 70, 99-103, 106-108, 116-
-117, 119, 122-123, 139, 141-142, 154, 156-
-157, 159-160, 162-163, 165, 176, 185, 205
Concertul de putere (post-napoleonian)/Concer-
tul Europei 100, 106, 118, 157 n. 57
118-119, 134, 137-140, 150-151, 165, 173,
178, 183, 185, 189, 192, 198-200, 208
constructivism 10-11, 25, 29 n. 54, 30, 31 n. 61,
32-33, 34 n. 72, 36 n. 81, 37, 39 n. 94,
40-41, 58, 62-63, 68, 76, 91-97, 127-128,
130, 141-142, 173, 199, 205, 213-214, 216
construcþie socialã 33, 41
contract 54-55, 121-122, 172, 209
control 17-18, 54, 56, 65-66, 87-88, 91, 122,
152, 164, 168, 194, 212
convenþie 50-51, 54-55, 73, 86, 88, 104
cooperare 9, 27, 70 n. 3, 74, 77-79, 82-84, 97,
101, 114-115, 117, 120-124, 126, 135-136,
142, 155-157, 162, 187, 194, 197-198, 201,
207, 212
 INDEX 231

Copenhaga, ºcoala de la 19, 27-28, 30, 32, 33
n. 70, 34
cosmopolitanism 173, 174 n. 32
Cox, Michael 146 n. 16
Cox, Robert W. 37 n. 83
Crawford, Beverly 173 n. 31
creºtinãtate 50, 52, 57, 89, 104, 171
crizã 9-10, 12, 68, 102, 108, 118, 142, 150-151,
154, 163-170, 173-175, 177-184, 188-190,
192, 199-200, 205-207, 209, 212-213
gestionare (management) 11, 15, 18-19, 154,
162-163, 175, 178, 180, 189, 193-194, 200,
207
Croaþia 155, 162, 165, 171 n. 23, 185, 206
Croft, Stuart 22 n. 28, 23 n. 35, 112 n. 36, 151
n. 34, 175 n. 38
Cuba 212 n. 23
culturã 49, 89, 92, 171, 215
factor cultural 34, 45, 58-59, 64, 66, 91, 173
mondialã 34
politicã 34, 178
„culturaliºti” 64
Curtea Internaþionalã de Justiþie de la Haga 182
n. 67
Cusack, Thomas R. 115
D
Danemarca 167
decolonizare 208
Deibel, Terry L. 152
„democraþie suveran㔠212
de Pradt, Dominique abate 105-106
descurajare 17, 79, 115, 118, 153
convenþionalã 17
doctrinã 143
nuclearã 153
desecuritizare 29, 32
Deudney, Daniel 143 n. 7, 149 n. 22
Deutsch, Karl W. 130-131, 135, 198
Devetak, Richard 11 n. 2, 89 n. 64, 91 n. 72
de Wilde, Jaap 19, 20 n. 22, 27-28, 29 n. 55,
30, 32 n. 67, 33 n. 70
dilema securitãþii 17, 27, 122, 127, 140, 186,
200, 207
diplomaþie 18, 51, 86, 88
„diplomaþia cutremurelor” 193
distrugere reciproc asiguratã, doctrina (MAD –
Mutual Assured Destruction) 153
Dîrdalã, Lucian-Dumitru 12, 70 n. 2, 75 n. 17,
82 n. 39
Dobbs, Michael 182 n. 65
Dorsey, James M. 182 n. 65
Doyle, Michael 72 n. 10, 187 n. 83
D-SACEUR 184 n. 77
Dunleavy, Patrick 48 n. 1
Dunne, Tim 210 n. 11
Duverger, Maurice 69
E
economie 62, 64, 74, 82, 110, 143, 166, 168,
180, 189, 192, 195
ºtiinþe economice 31
egoism (naturã egoistã) 16, 77, 79, 91, 111
Einstein, Albert 144 n. 9, 147 n. 20
Eldridge, Justin L.C. 180 n. 57 ºi 60, 181 n. 63
elite 31, 36, 53, 57, 63, 104, 113, 123, 135,
137, 149-150, 159, 173, 193, 198-199
Elshtain, Jean Bethke 50 n. 10, 119 n. 63
Emmers, Ralf 29 n. 55
Enloe, Cynthia 37
etnometodologie 39
„evanghelizare a fricii” 42
Europa, european 9-12, 22, 24, 50-51, 53, 80-81,
83, 89, 99, 101, 106, 136, 141-142, 146,
150-151, 153-154, 156, 159, 162-163, 188,
190, 195-199, 206, 212
Europa de Est 72, 149-151, 153, 191, 193, 200,
206-207
F
Farrell, Theo 183-184
feminism/poziþii feministe 37, 50, 118-119
feudal/feudalism 50-52, 58, 60, 72, 76
Finnemore, Martha 31, 65 n. 60, 70 n. 3, 94-95,
198
Fondul Monetar Internaþional 166, 168, 189
Franck, Thomas M. 177-178
Franþa 35, 100, 102, 111, 154, 158, 166-167, 177
Franz-Ferdinand, arhiduce 170
Friedheim, Daniel 59-60, 63, 72, 149 n. 23
Fukuyama, Francis 80, 211
G
Garden, Timothy 184 n. 78
Gavel, Doug 212 n. 19
Gazimestan 170 n. 20
genocid 175 n. 37
Georgia 158
Germania 19, 59, 63, 72, 100-102, 111, 150,
154, 158, 166, 172 n. 26, 191, 196
Germania, Republica Democratã (de est) 63-64, 72
Germania, Republica Federalã (occidentalã) 63
Ghana 177
232
Gherasimov, Ghenadi 149 n. 22
Giddens, Anthony 39
Gilpin, Robert 105-106, 109
glasnost 143-144
globalizare 137 n. 118, 172, 210
glocalizare 137 n. 118
Goble, Paul A. 155 n. 49
Goldblatt, David 137 n. 118
Gompert, David C. 160 n. 65
Gorbaciov, Mihail 143, 144 n. 9, 145-149, 205
Gould, Harry D. 38 n. 87, 39
Grachev, Andrei 143 n. 4, 144 n. 9, 145 n. 14
Gray, Colin S. 118 n. 63, 183 n. 71, 184 n. 78
Grecia 167, 179, 193, 195
Greco, Ettore 166 n. 4
Greenstein, Fred I. 17 n. 14
Grieco, Joseph M. 77 n. 26, 78 n. 27, 79
Griffiths, Martin 71 n. 8, 107 n. 26
Gross Stein, Janice 173 n. 29
Grotius, Hugo 89-90, 107, 174 n. 33, 188
Grupul de Contact 100, 154-155, 158-160, 176,
181 n. 62, 182, 185
Guicherd, Catherine 174 n. 36, 176 n. 43
Gurr, Ted Robert 208 n. 4
guvernare 16, 24, 52, 86, 89, 132, 188, 214
H
Haas, Ernst B. 35, 70 n. 2, 104-105, 115-116,
130-131, 134 n. 109, 135-136, 198
Haftendorn, Helga 73, 74 n. 13
Haggard, Stephan 71 n. 6
hard politics 17, 78, 85, 97, 110
Hasenclever, Andreas 120 n. 64, 125 n. 80 ºi
82, 127 n. 85, 128
Held, David 137 n. 118
Henkin, Louise 177 n. 49
Herz, John H. 17
heteronomie 50
Hobbes, Thomas
mediu hobbesian 49
perspectivã hobbesianã 14, 55, 97
tradiþie hobbesianã 80, 124
Hobsbawm, Eric 169-171
Hoffman, Eva 191 n. 95
Hoffman, Stanley 160 n. 64
Holbrooke, Richard 159 n. 62
Hollis, Martin 10 n. 1, 93 n. 79
Holsti, Kalevi J. 50 n. 9, 52, 53 n. 16, 183 n.
69, 208
Hopf, Ted 212 n. 20
Hristov, Boris 191 n. 95
Huntington, Samuel P. 151
INDEX
I
IFOR 156
identitate 20, 31-37, 40-43, 45, 56, 59, 62,
64-65, 68, 75, 91-93, 95, 132-133, 135-136,
138-140, 146-148, 159-160, 167, 170, 172-
-173, 186, 191-196, 199-201
colectivã 32, 36, 40, 132, 135-137
naþionalã 40
politicã a identitãþilor 37
socialã 32-33, 42
Ikenberry, G. John 143 n. 7, 149 n. 22
ierarhie 50, 81
imperialism 72
imperiu 50, 64, 145
informal 59-60, 149, 191
impunere 54-56, 60, 94, 116, 149, 156, 163-
-164, 176, 183-184, 188, 212
„impunere permisiv㔠(permissive enfor-
cement) 116
individ 15, 32, 42-44
Iniþiativa de Apãrare Strategicã („Rãzboiul Ste-
lelor”) 153
Inocenþiu al X-lea, papa 52
instituþie
ale securitãþii internaþionale 12, 27, 69-98,
124, 145, 189, 201, 216
internaþionalã 11, 34, 52, 69-77, 79, 83-84,
86, 92, 94-97, 102-103, 125, 127, 136, 139,
141, 152, 169, 183, 204-205, 207, 211
socialã 31, 44, 47, 69
integrare (politicã) 66, 81, 131, 135-136, 201
interacþiune (model, tipar, pattern) 33, 54, 71,
85, 88, 127, 137
interacþionism simbolic 22, 92
interes 10-11, 18, 30-32, 34-36, 39-43, 45, 51,
55-57, 59, 62, 64-65, 67-68, 72, 75-76, 78-82,
84-86, 89-95, 97-98, 100-102, 104, 106, 108-
-110, 112, 114, 120-129, 131-133, 137-140,
146, 148, 152, 158-160, 162, 173, 176-177,
185-186, 191, 193-196, 199-201, 204, 206-
-209, 215
grup de interese 32
interpretare 11, 15, 29, 44, 49-50, 62, 67, 72,
82, 107-108, 137, 139, 145, 158, 162, 173-175,
177-178, 181, 187-188, 190, 193, 195-196,
210, 212, 215
metode interpretative 41
instrument 10, 16, 31, 36, 66-68, 100-101, 104,
114-115, 128, 138, 141, 159, 161, 177, 192,
200, 205, 207, 212, 214
Irak 119, 187, 211
Israel 131
 INDEX
istorie 9, 13, 57, 65, 80, 83, 89, 94, 104-105,
108, 120, 134, 152, 170, 194, 212
militarã 17
Italia 102, 104, 158, 165
Iugoslavia 134, 157, 164-165, 168-169, 173-
-174, 176, 179, 182-183, 185-186, 189, 191,
193, 199
iugoslavism 172, 199, 206
Ivanov, Igor 158 n. 62, 181 n. 62
Izetbegoviæ, Alija 172
Î Kosovopolje/Câmpia Mierlei 170-171
împãrat (al Sfântului Imperiu Roman de naþiune
germanã) 52
înþeles 10-12, 21-23, 26, 28, 35, 40-42, 44-45,
47-48, 51-55, 57-61, 64-68, 70-71, 73-76, 87-
-88, 90-91, 97, 105-106, 120, 131-132, 141,
144, 148, 159, 163, 165-166, 169, 171, 173,
191, 199-201, 204, 206, 208-210
J Kubálková, Vendulka 29 n. 54, 38 n. 87, 40 n.
Jackson, gen. Sir Michael „Mike” 161
Jackson, Robert 10 n. 1, 93 n. 79, 94 n. 82, 130
n. 92
James, Lucy 175 n. 38
Japonia 34, 102
Jebb, Cindy R. 180 n. 59
Jelavich, Barbara 190 n. 89
Jepperson, Ronald L. 34-35
Jervis, Robert 15, 101, 103, 110 n. 32, 117,
122-123, 127, 156
joc 27, 101, 108, 153, 195
teoria jocurilor 35, 81
Judah, Tim 159 n. 62, 190 n. 88
K Legro, Jeffrey W. 93-94, 135, 138
Kann, Robert A. 130 n. 90, 198 n. 116
Kant, Immanuel 90
tradiþie kantianã 82, 97
Kaldor, Mary 172, 183 n. 69, 188 n. 85
Kaplan, Morton 123 n. 75, 156-157
Katzenstein, Peter J. 11 n. 2, 34-35, 93 n. 80,
135 n. 110, 136 n. 111, 138 n. 120
Kaufman, Stuart J. 171-173, 186, 190
Kavalski, Emilian 136, 193
Kay, Sean 166 n. 5, 167
Kaysen, Carl 138 n. 120, 151 n. 33
Kazahstan 152
Kegley, Charles W., Jr. 146 n. 16, 153
Kelstrup, Morten 32 n. 65
Kendall, Bridget 183 n. 37
233
Keohane, Robert O. 37 n. 83 ºi 90, 73-74,
83-86, 110, 121 n. 67, 135 n. 110
KFOR 161, 180, 181 n. 62
Kinkel, Klaus 158 n. 62
Kiras, James D. 210 n. 8
Kissinger, Henry 106-107, 187 n. 82, 215
Kolodziej, Edward A. 24-25, 63 n. 56, 143 n.
3, 146 n. 16
Koslowski, Rey 142 n. 2, 149 n. 24, 209, 215
Kosovo (Priština) 151, 157-161, 171, 173-184,
187-190, 192, 198, 206, 209
Kowert, Paul 29 n. 54, 38 n. 87, 40, 50 n. 6,
93, 135, 136 n. 111, 138, 214, 215 n. 30
Krasner, Stephen D. 54-57, 70, 71 n. 4, 83,
120, 124, 126
Kratochwil, Friedrich V. 11 n. 2, 82, 90, 91 n.
69, 93, 142 n. 2, 149 n. 24, 209, 215
Krause, Keith 14 n. 2, 41-42, 173 n. 31
Krauthammer, Charles 150 n. 30, 211 n. 13
101-102, 50 n. 6, 142 n. 1, 143-145, 147,
214-215
Kupchan, Charles A. 74 n. 17, 103, 113, 114 n.
42, 116 n. 53, 117, 156 n. 51
Kupchan, Clifford A. 74 n. 17, 103, 113, 114 n.
42, 116 n. 53, 117, 156 n. 51
L
laic/laicizare 42, 53
Lake, David A. 149 n. 23
Lamy, Steven S. 70 n. 2, 75 n. 17, 82 n. 39
Latawski, Paul 159 n. 62
Lazar, cneaz 170
Lee, Maurice Jr. 130 n. 90, 198 n. 116
Lemaitre, Pierre 32 n. 65
Lepgold, Joseph 116-117
Levitin, Oleg 158 n. 59
liberalism 13, 25, 82-83, 99, 111-119, 200, 214
tradiþie liberalã interbelicã 17
Liberia 177
Liga (Societatea) Naþiunilor 118-119, 185
Lichterman, Martin 130 n. 90, 198 n. 116
limbã, analizã lingvisticã 40, 89, 172 n. 26
Lindgren, Raymond E. 130 n. 90, 198 n. 116
Linklater, Andrew 11 n. 2, 89 n. 64-66, 91 n. 70
ºi 72, 134 n. 109, 174 n. 32
Liotta, P.H. 180 n. 59
Lippmann, Walter 14
Lipschutz, Ronnie D. 173 n. 31
234 INDEX
Little, Richard 62 n. 53, 71 n. 4, 90 n. 68, 120
n. 66, 208 n. 5
localizare 137 n. 118
Locke, John 174 n. 33
Loewenheim, Francis L. 130 n. 90, 198 n. 116
logicã a adecvãrii (logic of appropriateness)
54-55, 57, 126
logicã a consecinþelor (logic of consequences)
54-55, 126
loialitãþi 35, 40, 43, 131, 134 n. 109, 137, 184
n. 73, 209
Lumea a Treia 22, 23 n. 32, 24, 134
„lumile preferate” 21 n. 25
Lungescu, Oana 179 n. 54
Luther, Martin 53
Lyall, Archibald 190 n. 91-92
Lynn-Jones, Sean 17-18
M Morgenthau, Hans 13, 14 n. 1, 53, 77, 109, 211
Macedonia, fosta republicã iugoslavã (Skopje)
165, 179-182, 189 n. 87, 190
Maliþa, Mircea 12, 21 n. 25, 153 n. 41
Malta, întâlnirea 146
Malta, Ordinul Militar Suveran de 56-57
March, James G. 54, 126 n. 84
Martin, Lisa L. 71 n. 5 ºi 7, 74, 79, 81, 82 n.
37, 83 n. 40-41, 85-86
Marx, Karl 90
marxism/teorii marxiste 25, 37, 61, 144 n. 9,
145
marxism-leninism 72, 144 n. 10, 145
marxism, teorie 25, 144 n. 9, 145
materialism 64
factor material 10, 11 n. 2, 31, 34, 45, 58,
63-64, 66, 91, 173, 204
Mayer, Peter 120 n. 64, 125-126, 128
McElroy, Robert W. 53 n. 19, 118 n. 63
McGrew, Anthony 137 n. 118
McSweeney, Bill 31 n. 62, 32-33, 34 n. 71,
35-36, 39, 41
Mead, George Herbert 35 n. 76
Mearsheimer, John J. 74-75, 78, 80-81, 85, 86
n. 53, 92, 100 n. 1, 103, 106-107, 150, 156-
-157, 192, 195, 211
mediu 11-12, 16, 20, 139
ºtiinþã a 17
mediu internaþional 34, 47, 49, 68, 76-77, 82,
93, 120, 142, 157, 186, 195, 214
cultural 34, 172, 215
Miall, Hugh 21 n. 25
Miami, ªcoala de la 28, 40, 144, 147
militar
control 18
forþã 18, 73, 162, 174, 176, 185
instrument 16, 200
istorie 17
relaþia civil-militar 17
ºtiinþã 17
Miloševiæ, Slobodan 170-172, 181
Minassian, Garabed 168 n. 13
Miroiu, Andrei 12, 14 n. 1, 21 n. 24, 70 n. 2,
75 n. 17, 88 n. 63, 89 n. 65, 91 n. 72,
104-106, 109 n. 30, 110 n. 33, 115 n. 46, 121
n. 68, 131 n. 97, 137 n. 118, 153 n. 41, 154
n. 43, 183 n. 69, 192 n. 96, 213
Mitterand, François 169-171
Moldova/R.S.S. Moldoveneascã 64
Molloy, Seán 107 n. 27
Morgan, Patrick M. 112 n. 36, 175 n. 38
Mueller, John 138 n. 120, 151 n. 33
multilateralism 71-72, 85
Multinational Protection Force 167
Münster (tratat) 52
Muntenegru 164, 182, 197
Muravchik, Joshua 211 n. 14
Murphy, Alexander B. 58
musulmane, republici (foste sovietice) 64
Mutimer, David 20 n. 23, 33 n. 70
N
NATO (alianþa nord-atlanticã) 70, 73, 127, 151-
-153, 155-161, 164, 166, 168, 174, 176-178,
180, 181 n. 62, 182, 184-185, 191-200, 206,
209, 212-213
Parteneriatul pentru Pace 136
naþionalism/naþionalizare 42, 53, 150, 206
Naþiunile Unite (Aliaþii din timpul celui de-al
Doilea Rãzboi Mondial) 14
Naþiunilor Unite (organizaþia) 101, 112, 115, 119,
152, 165, 167, 177-178, 184, 212
Adunarea Generalã 100, 116
Carta Naþiunilor Unite 101
Consiliul de Securitate al Naþiunilor Unite
164, 185
negociere 30, 32-33, 56-57, 72, 81, 100, 121,
125, 129, 146, 148, 154, 157, 174, 176, 179-
-181, 188, 196, 200
neofuncþionalism 35, 36 n. 80, 131
neoliberalism 17, 30, 38, 74, 99, 120, 124, 126
instituþionalism liberal 25, 69, 73, 83-84,
121, 159, 204
 INDEX 235

neorealism 15, 17, 25, 27, 30, 38, 41-42, 74-75, P

83-84, 89, 124, 126, 142
pace 59, 72, 86-87, 101, 104-106, 112, 119, 165,
realism structural 15
184
nevoi 15, 28, 55, 63, 81, 85, 87-88, 91, 191,
cercetãri asupra pãcii (peace research/peace
200, 214
studies) 21
materiale de bazã 21
Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est
Nigeria 177 197-198
nivel de analizã 16 Painter, David S. 146 n. 16, 153 n. 42
comunitãþi 20, 132, 207 Pareto, frontiera 54
global 20 Partidul Comunist al Uniunii Sovietice 143
„imagini” 15 n. 7 Paterson, Matthew 11 n. 2, 89 n. 64, 91 n. 72
individual 20, 110 Pearl Harbor 14
internaþional 34, 93 Pellicano, operaþiunea 166
problema 15 Perlmutter, Ted 167 n. 6
regional 20 Perraton, Jonathan 137 n. 118
sistemic 20, 33, 92, 95 percepþii 49, 88 n. 61, 98, 110, 131, 140, 201
statal 20, 33, 95, 186, 207 ale ameninþãrii 17, 20, 151
NKVD 64 greºite, problema 15, 110 n. 32, 186
Nordului, Marea 130 perestroika 143
„noua gândire” (în domeniul securitãþii) 143, „plãci tectonice”, model 55 n. 27, 124
144 n. 9, 146-147 polaritate 33
nuclear politic 16, 22-24, 28, 32, 52, 97, 114, 144, 173,
factorul 14, 111, 151, 153 213
strategie 17 sfera politicului 14, 32, 53
Nye, Joseph S., Jr. 17-18, 83-84, 164, 173, 174 ºtiinþe politice 44, 60, 76
n. 32, 34 ºi 35 politicã 14, 17-18, 23, 29, 32, 34, 36, 42, 44, 49,
104-106, 110, 112, 116, 145, 147-148, 152,
O 155, 160-162, 164, 167-169, 176, 178, 180,
188, 196-199, 201, 206-208, 211-212
O’Callaghan, Terry 71 n. 8 a ideilor/politica identitãþilor 172
O’Leary, Brendan 48 n. 1 internaþionalã 51, 62, 78, 80, 89, 93-94, 174,
obiect de referinþã 11, 16, 19-21, 27, 31-34, 36, 215
44-45, 47, 67, 141, 151, 204, 215 teorie a politicii internaþionale 31
Ohrid, Acordul-cadru 180 politicid 175 n. 37
Olson, Johan 54 politicizare 27-29
Onuf, Nicholas 29 n. 54, 38 n. 87, 39 n. 94, 40, Polonia 19, 149, 191, 195
49-50, 147-148 Polsby, Nelson W. 17 n. 14
ordine 14, 16, 24, 48-50, 52, 55, 61, 67-68, Portugalia 167, 195
76, 80, 88-90, 96-97, 102-103, 106-107, Posen, Barry R. 175 n. 37 ºi 40
115, 118, 121, 127-128, 145, 149-150, pozitivism 61, 87, 93
163-164, 166-167, 173, 183 n. 70, 187-188, Prefaþa (acestei cãrþi) 213 n. 27
208, 216 preferinþe 15, 24, 30-31, 43, 56, 81, 117, 145,
Organizaþia Naþiunilor Unite (ONU) 113, 115- 186, 215
-116, 158 n. 62, 167, 176, 178 n. 53, 184-185 Program de Reconstrucþie Monetarã ºi Resta-
organizaþie 61, 70-71, 73, 75, 94, 101, 112, 116, bilire Economicã 169
119, 132-133, 137, 152, 156, 164, 176-177, Programul Naþiunilor Unite pentru Dezvoltare
180, 185, 192, 195-200, 206, 208, 210 (United Nations Development Programme)
militarã 17, 149 169 n. 16
OSCE/CSCE 129, 136, 160, 176, 181 n. 62, Prusia 100
192, 197 Puglia 167
Consiliul Permanent 167 Pugwash, conferinþele 144 n. 9
Osnabrück (tratat) 53 purificare etnicã 175 n. 37
236 INDEX
putere 14, 18, 25, 37, 39-40, 45, 50, 55, 59-60,
63-64, 66, 70, 73, 75, 77-78, 80, 84, 89, 94,
97, 101-102, 104-105, 107-112, 114, 119, 124,
128, 132-134, 139-140, 154, 156, 162, 166,
173, 176
etaticã/de stat 20, 86, 111
hiperputere 192, 210
mare putere 18-19, 56, 81, 86, 100-102, 106,
109, 112-113, 153-154, 157, 160, 162, 164,
170, 180
putere micã, minorã 18-19, 116
superputere 18, 101, 123, 127, 140, 145-146,
151, 153, 159, 162, 165
R 65
radicalism islamic 211
Rambouillet, conferinþa 158-159, 176, 181-182
Ramet, Sabrina P. 172 n. 25
Ramsbotham, Oliver 21 n. 25
Rappard, William E. 112-113
Ratkovic, Jovan 197 n. 113
raþionalism (ªcoala englezã) 87-88
raþionalism (teorii raþionaliste) 61, 118, 120-129
raþionalitate 27, 56, 62, 81-82, 84, 87, 90-91,
109-110, 115, 119, 121-122, 126-127, 130,
139, 147
Rãscoala Boxerilor 102
rãzboi 14, 17-18, 24, 34, 49-51, 79, 83, 86, 88,
101, 103-106, 108, 111-115, 118-119, 123, 133,
142, 150, 157, 162, 174, 182-184, 190, 193,
211
anticolonial 208
caracter 18
cauze 17, 52
eliberare naþionalã 64, 208
Rãzboi Mondial, Primul/Marele Rãzboi 101,
108, 112, 183
Rãzboi Mondial, al Doilea/(în formula de inspi-
raþie sovieticã) Marele Rãzboi pentru Apãra-
rea Patriei 13-14, 64, 70, 83, 119, 165, 172
Rãzboiul Crimeii 101
Rãzboiul de Treizeci de Ani 52, 62
Rãzboiul Rece 9, 11-12, 14-16, 19, 21, 25, 33,
47, 63, 70, 72-73, 80, 101, 112, 116, 119,
124-125, 129-130, 133, 140-163, 183, 187,
193-195, 199-200, 203, 205-208, 210, 212
„al Doilea Rãzboi Rece” 153
realism 23 n. 32, 25, 28, 30, 53, 74-75, 77, 80,
82-83, 87, 92, 103-111, 114, 159, 186, 213-214
clasic 14 n. 1, 77, 211, 213
structural (vezi ºi neorealism) 15
ªase Principii ale realismului 14
refugiaþi 167, 174-176, 178, 180-181
Regatul Unit (Marea Britanie) 35, 100, 102, 108,
154, 158, 161 n. 67, 166, 177
regim de securitate 71, 99, 103, 117 n. 60, 120-
-129, 140, 189, 199, 205, 212
regim internaþional 71, 84, 120-121, 125, 128
teoria regimurilor 83 n. 41, 99, 120
Reiter, Dan 194-196
restrângere, doctrinã 143
Reus-Smit, Christian 11 n. 2, 91
„revãrsare” (spill-over) 135
Revoluþia francezã (1789) 9, 50
Reykjavìk, întâlnirea de la 146
Risse, Thomas 48 n. 1, 71 n. 5, 76 n. 22, 120 n.
Rittberger, Volker 125-126, 128
Roberts, Adam 176 n. 41
Roe, Paul 186 n. 81
Rogers, Paul 21 n. 27
România 50, 64, 163-164, 167, 171 n. 23, 191,
193 n. 102, 194
Roper, John 151-152
Rousseau, Jean-Jacques 65
Ruggie, John Gerard 11 n. 2, 50-51, 71-72, 74 n.
14, 82 n. 38, 85, 90, 91 n. 69, 93, 110, 135 n.
110, 211, 212 n. 19
Rusia/Federaþia Rusã/URSS (Moscova) 19,
63-64, 72, 81, 100-102, 111, 116, 129 n. 89,
134, 143-150, 152-155, 157-160, 176, 185,
191, 194-195, 201, 205, 212, 213 n. 26
Russell, Bertrand 144 n. 9, 147 n. 20
Ryan, Stephen 208
S
SACEUR 156, 161, 184 n. 77
Sarajevo 169, 171 n. 23
Sarkozy, Nicolas 213 n. 26
schimbare socialã 57-58, 95
Schimmelfennig, Frank 196, 198-199
Schmitter, Philippe C. 135 n. 110
Schulze, Hagen 50 n. 8
Schweller, Randall L. 109
scutul antirachetã 212 n. 23
Secrieru, Stanislav
securitate
concept 13-46, 119, 200, 206, 208-209
adâncire 20
extindere 20-22, 33-34, 67, 165
definiþie 15-16, 18-20, 23-24, 27-28
dilema 17, 27, 122, 127, 140, 186, 200, 207
individualã 16, 26, 42
 INDEX
internaþionalã 9, 12, 22, 25, 47-48, 59, 68,
99-162, 183, 186-189, 206
instituþii 69-99, 110, 114, 130, 145, 156,
162, 199, 201, 205, 216
obiect de referinþã 11, 16, 19-21, 27, 31-34,
36, 44-45, 47, 67, 141, 151, 204, 215
politici 19, 34, 110-111, 132, 152
sector militar, politic, societal, economic, eco-
logic 20, 168
statalã/naþionalã 16, 18, 26, 95, 186
studii critice 20, 37, 41-42
Studii de Securitate 14, 17, 48, 142
securitate colectivã 70, 79, 83, 92, 99, 103,
108, 111-119, 123, 127, 133, 140-141, 156,
165, 186-188, 200, 205, 207
securitizare 28, 32
teoria 27, 29-30, 34
securizare 23, 47, 197, 215
Serbia (Iugoslavia/Belgrad) 155, 157, 162, 164,
174, 176, 179, 181-182, 185, 188, 197, 206,
209
Parlamentul sârb 181 n. 62
Sevastopol 214 n. 28
Sfânta Alianþã 102
Sfântul Scaun (Papa, papalitate, Roma) 50, 52
Sierra Leone 177
Sikkink, Kathryn 94, 198
Simmons, Beth A. 48 n. 1, 71 n. 5, 74, 76 n.
22, 79, 81, 83 n. 41, 95-96
Sinatra, doctrina 148-149
„sine” 35, 40, 172
Singer, J. David 15 n. 7
sistem internaþional 9, 16-17, 24, 36 n. 81, 38,
49, 52, 54-55, 61-62, 70, 75-77, 79-80, 87,
92, 104-105, 108, 128, 151
condiþii sistemice 16, 181-182
Sistemul Monetar European 35
Slovenia 155, 165, 167, 171 n. 23, 191
Smith, Martin A. 159 n. 62
Smith, Michael 208 n. 5
Smith, Gen. Sir Rupert 184 n. 77
Smith, Steve 10 n. 1, 21 n. 25, 22 n. 28, 37 n.
82, 70 n. 2, 71 n. 4, 93 n. 79, 115 n. 45, 120
n. 66, 134 n. 9, 147 n. 17, 174 n. 32, 187 n.
83, 210 n. 8
Smoke, Richard 17 n. 13
spirala neîncrederii/înarmãrii/fricii 17, 122, 140,
189
Soare, Simona 14 n. 1, 104-106, 109 n. 30, 153
n. 41
social
logicã socialã 43, 45, 48, 57, 80, 97
237
ºtiinþe sociale 10, 29, 58, 67, 87, 88 n. 61,
93, 105
societate 18-19, 23, 31-34, 36-37, 40, 43-44,
50-52, 60-61, 63-65, 67, 86-90, 93, 97, 109,
126, 131-135, 137-138, 140, 145, 148,
168-170, 173-174, 176, 182-183, 188, 191,
194, 197-201, 206, 212-213, 215
societate internaþionalã 51-52, 69, 86-90, 106-
-107, 121, 140, 183, 188-189
soft politics 85, 95, 98
Sørensen, Georg 10 n. 1, 93 n. 79, 130 n. 92,
156 n. 52
Spania 100, 167
stat
colapsat (failed state) 166
perspectivã/concepþie/teorie statocentricã 22,
31, 34, 41, 45, 56, 61, 63, 67, 80-81, 87, 91,
93, 97, 110, 114, 129, 141, 151, 161, 165,
175, 186, 189, 191, 204, 206, 208
politicã (statecraft) 16, 18
puternic 18, 36, 49, 56, 59
slab 18-19, 49
stat-naþiune 40, 53
statalitate 24, 34, 43, 48, 60, 66, 69, 141,
151, 163, 186, 206, 209-210
Statele Unite ale Americii (Washington) 14, 100,
102, 129, 147-148, 151-155, 158, 160, 166-
-167, 177, 180, 192, 211-212
politica externã 14, 152, 211
Stent, Angela 212 n. 22
Stoll, Richard J. 115
Strange, Susan 15
strategie 75, 78, 115, 152, 184, 198, 210
convenþionalã 17
nuclearã 17
structurã 21, 23, 31-33, 35, 38-41, 45, 55-56,
59-64, 67, 75, 85, 91-93, 128, 132, 139, 145,
152, 173, 192, 194, 203-204
a politicii internaþionale 42, 82
structurare 38, 47, 81
teoria structurãrii 39
Suez, criza Canalului 40
suficienþã rezonabilã 143
Suganami, Hidemi 88 n. 60, 91
supravieþuire 14, 16, 19, 23, 63, 75, 78-79,
87-88, 97, 110-111, 115, 149, 151
suveranitate 11, 31, 34, 37, 42-45, 47-69, 72,
76, 80-81, 86, 90, 92-93, 97-98, 108, 113,
121, 126 n. 84, 141, 149, 157, 160, 163-201,
203-204, 206-210, 212, 214
interdependenþei 54
internã 54, 64
238 INDEX
legalã internaþionalã 54-55
westphalicã 54-55
suzeran/suzeranitate 52, 60
relaþie suzeran-vasal 72
ª Europeanã 35, 56, 66, 81, 155, 160, 166-168,
ªcoala englezã (raþionalism) 49 n. 4, 51-52, 69,
86-91, 97, 99, 107 n. 27, 120-121, 127-128,
141, 183 n. 70, 204-205
ºtiinþele naturii 31, 215
T valori 23, 26, 29, 44, 51, 65, 86, 92-93, 107,
Tadiæ, Boris 197
teorii 29-36, 38-39, 41-43, 57-59, 75, 80-81,
83, 109, 118, 125-126, 138, 142, 157, 174 n.
32, 187
„reducþioniste” 15
sistemice 15, 62, 64, 142
teritoriu/teritorialitate 50-51, 56, 61, 65, 76,
130, 152, 179
Terriff, Terry 22 n. 28, 24 n. 35, 112 n. 36, 114
n. 44, 151 n. 34, 175 n. 38-39
Teschke, Benno 76 n. 23
Tickner, Ann J. 21 n. 25-26
Tito, Iosip Broz 172 n. 25
Toderean, Olivia 89 n. 65, 91 n. 72
Todorova, Maria 183 n. 68, 190-191
Tratatul asupra Forþelor Convenþionale din Europa
(CFE) 125, 213 n. 26
Tripodi, Paolo 166 n. 3, 167 n. 7
True, Jacquie 11 n. 2, 89 n. 64, 91 n. 72
Tsygankov, Andrei P. 159
Tudjman, Franjo 172
Turcia 167, 189 n. 87, 193 n. 99, 195
U W
UCK („Armata de Eliberare Naþional㔠în alba-
nezã) 180
Ucraina 152, 180, 213
Ullman, Richard H. 155 n. 49, 156 n. 50, 160
n. 64-65, 185 n. 79, 189 n. 87
UNPREDEP 179
UNPROFOR 164, 184 n. 77, 189 n. 87
Ungaria 146, 195
Ungureanu, Radu-Sebastian 14 n. 1, 21 n. 24,
25 n. 38, 53 n. 17, 70 n. 2, 75 n. 17, 77 n. 25,
88 n. 63, 91 n. 72, 104 n. 12, 109 n. 30, 110 n.
33, 115 n. 46, 121 n. 68, 123 n. 73, 124 n. 79,
129 n. 89, 131 n. 97, 137 n. 118, 138 n. 120,
153 n. 41, 154 n. 43, 183 n. 69, 187 n. 83,
192 n. 96, 193 n. 100 ºi 102, 194 n. 103, 197
n. 111
uni-multipolarism 151
unipolarism 150
Uniunea Europeanã/Comunitatea Economicã
176, 180, 185, 189 n. 87, 193, 195-199, 200,
206, 213
V
Vagts, Alfred 104
131-132, 135, 152, 197-201, 206-207, 213
cardinale (core values) 14, 16, 26
dobândite 15
marginale (marginal values) 26-27
primare (prime values) 26
Van Evera, Stephen 150-151
Van Wagenen, Richard W. 130 n. 90, 198 n. 116
Varºovia, organizaþia Tratatului 127, 146, 149, 153
vasal/vasalitate 52, 60
relaþie suzeran-vasal 72
Vattel, Emer de 106
Védrine, Hubert 151 n. 32, 192
Videnov, Zhan 168
Vietnam, rãzboiul/intervenþia din 36
Vidovdan 170, 171 n. 23
violenþã 9, 24-25, 50, 61, 64-67, 87, 91, 101,
103, 119, 130, 134, 137-139, 157 n. 57, 162-
-163, 170, 172, 175, 177, 180-181, 188, 199-
-201, 206
fizicã 21
indirectã 21
structuralã 21
vulnerabilitãþi 19, 23
Wallander, Celeste A. 74 n. 13
Wallensteen, Peter 21 n. 25
Walt, Stephen M. 18, 20, 24, 109, 211
Waltz, Kenneth N. 14-15, 17-18, 27, 38, 61 n.
43, 77-79, 88, 109, 123 n. 75, 157, 210
Waltzer, Michael 14
Washington, Acordul de la 146
Waxman, Matthew C. 182 n. 65-66, 184 n. 76
Wæver, Ole 19 n. 19, 30, 32, 90 n. 68
Weber, Cynthia 57 n. 32, 58-59, 61, 149 n. 23
Weber, Max 10, 60, 93 n. 79
sociologie comprehensivã 12, 48
weberian 12, 22, 29, 32, 38, 60-61, 65-66,
93, 131, 135, 163
 INDEX 239

Wedgwood, Ruth 158 n. 61, 177 Wilson, Woodrow 111, 118

Weiner, Myron 175 n. 37 ºi 39 „wilsonianism cu dinþi” (Wilsonianism with
Weiss, Thomas G. 112 n. 36, 185 teeth) 211
Weller, Marc 155 n. 46, 176 n. 42, 181 n. 62, Wirtz, James 118 n. 63, 183 n. 71, 184 n. 78
182 n. 64 Wolfers, Arnold 15, 26, 28
Wendt, Alexander 11 n. 2, 31 n. 61, 34-36, 39, Wolfson, Adam 211 n. 12
40 n. 100, 49, 59-63, 66, 72, 74 n. 14, 75, 76 Woodhouse, Tom 21 n. 25
n. 21, 80, 91-93, 126 n. 84, 138 n. 120, 143,
149, 174 n. 33 Y
Westphalia, Pacea de la (1648) 50, 52-53, 104
epocã post-westphalicã 48 Young, Oran R. 122, 128
White, Brian 208 n. 5
Wight, Martin 49 n. 4, 87-88, 90, 100 n. 2, 102 Z
n. 4-5, 106-107, 118, 147 n. 20, 174 n. 32-33, Zalewski, Marysia 37
187 Zodian, Mihai 12
Williams, Michael C. 14 n. 2, 41-42, 173 n. 31 Zûrn, Michael 188 n. 84
 COLLEGIUM. Relaþii internaþionale

au apãrut:
Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu (coord.) – Manual de Relaþii Internaþionale
Kenneth N. Waltz – Teoria politicii internaþionale
Edward A. Kolodziej – Securitatea ºi relaþiile internaþionale
Hans J. Morgenthau – Politica între naþiuni. Lupta pentru putere ºi lupta pentru pace
Maurice Vaïsse (coord.) – Dicþionar de relaþii internaþionale. Secolul XX
Joshua S. Goldstein, Jon C. Pevehouse – Relaþii internaþionale
Barry Buzan, Richard Little – Sistemele internaþionale în istoria lumii. Reconfigurarea
studiului relaþiilor internaþionale
Robert O. Keohane, Joseph S. Nye – Putere ºi interdependenþã
Graham Allison, Philip Zelikow – Esenþa deciziei. O explicaþie a crizei rachetelor din Cuba
Radu-Sebastian Ungureanu – Securitate, suveranitate ºi instituþii internaþionale. Crizele din
Europa de Sud-Est în anii ’90

în pregãtire:
Colin S. Gray – Rãzboiul, pacea ºi relaþiile internaþionale. O introducere în istoria strategiei

www.polirom.ro

Redactor: Alina Radu

Coperta: Laurenþiu Midvichi
Tehnoredactor: Luminiþa Pãun

Bun de tipar: septembrie 2010. Apãrut: 2010

Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 • P.O. Box 266
700506, Iaºi, Tel. & Fax: (0232) 21.41.00 ; (0232) 21.41.11 ;
(0232) 21.74.40 (difuzare); E-mail: office@polirom.ro
Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33,
O.P. 37 • P.O. Box 1-728, 030174
Tel.: (021) 313.89.78 ; E-mail: office.bucuresti@polirom.ro
Tiparul executat la S.C. LUMINA TIPO s.r.l.
str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, Bucureºti
Tel./Fax: 211.32.60, 212.29.27, E-mail: office@luminatipo.com