S U M A R U L no. 37 )~~ .

'. \
E. Lo11lntsca • Brlesca IVI
VIctor Eftlmtll • • • • • • . In ceasul greu
Camll Baltazar • • • • • • • Ultima ellgle .~
·. :"v~· .
,) .
1
Hortensia Papadat-Benguca Scafandrla 1
Mihail Ctlarlanu , •• In fata cuei !

]]
/. Vaftrlan • • • . . • • • • Rlsfrlngerl din adânc
/. Ptltz • . • • • • • • • , • Stelele
Cronica Dramatici : P'. ADJ:Rc.t..
Cronica Artlltlcl: VICToR Io11 PoPA.
·~nsemnlrl Literare.
rSB~·RATO~~~ LITi~AR1
1 Revistă Llterarli, lrtlstlcă si ColturaiG 1
1 Pretul unui număr ~ lbmmnh: JtDin .n u 1.11 IH.- 1
a.- Il • • /, •• Il-~
1
1
L.l!!:l

Administraţia
Abonamente se primesc la 1
Revistei "Sburătorul Literar'' 1
BUCUREŞTI
1
1
S T R A D A SNIAADAN. 4
şi la librăria "Mercur", Bucureşti, Calea Victoriei, 271
1 Deaaemenea ae pot face Abonamente prfn coreapondeaţl, 1

.",.,., ,
1 - trtmfflada...e coatal reapectiY prh1 mandat pottal. 1
la Admlalatraţla ReYiateL

l:: .. ~•~pondn~ ~ ~lrimbnl ~ ~'

·-· ..
orlmlk "o<Ua•J
d-lnl E. Lovinescu, Stra !a Clmplneann, 40.

IN C U A A N D VA APAAIE

de E. LOVINESCU

CRITICE VOL. VII

Lucian Blaga, M. Sadoveanu, Delavrancea, Ion

Minulescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Odobescu,
Hasdeu, Al. Davila, Caton Theodorian, etc., etc.

Ed. .,IDCOra" IICOIDV 1 CalafateaDD

 ANUL 1.-No. 37 27 M A 1 1922
EE s ·

SBURĂ TORUL LITERAR

REVISTA LITERARA, ARTISTICA ŞI CULTURALA

DIRECTOR a E. LOVINESCU

BRAESCU
• V
In cercetarea literaturii lui Brăescu ne mai rămân câteva
observatii asupra compozitiei. Se impun cu atât mai mult, cu
cât tendentele tuturor încercărilor moderne se îndreaptă impo·
triva ei. Compozitia pare un obstacol al liberei expresii ;
romantismul îi dăduse o lovitură acum un veac; simbolis-
mul s'a incercat şi el s'o disolve; expresionismul contemporan
sub o formă şi mai violentă pleacă dela principiul pulverizării
genurilor literare. In fond, lupta e intre subiect şi obiect şi orice
afirmaţie a personalităţii se face in dauna legilor ce par a
îndigui sloboda expansiune a talentului. Negând valoarea
obiectivă a naturii, căreia voeşte să-i substitue numai valoarea
de interpretare a artistului, expresionismul reprezintă probabil
reacţiunea cea mai integrală impotriva compoziţiei. Determi-
nată de legile interioare, organizarea este totuşi la fundamen-
tul oricărei creaţiuni biologice sau artistice. Lupta în contra e1
nu va putea avea deci decât succese parţiale ; introducând
principiul evoluţiei genurilor, va impiedica numai procesul osi-
ficârii lor. Organizarea e, dealtfel, o calitate prin excelentă lati-
nă ; in faţa sistemului defensiv al spiritulai latin, romantismul
şi simbolismul şi-au frânt în zadar lăncile ; adaptându-se for-
melor temperate ale geniului nostru, din revoluţionare au deve-
nit paşnice; expresionismul, pe dealtă parte, n'a găsit încă nici
un ecou in literaturile mediteraniene. După ce a modelat faţa
!urnei întregi, organizaţia romană subsistă încă, intactă, în toate
producţiile spiritului latin. Şi dacă la noi, de pildă, acţiunea
d-lui Lucian Blaga a pulverizat poezia la sensaţie şi imagine,
organizaţia e vizibilă şi in aceste imponderabile ; nimeni nu
ne-a dat imagini mai organice şi mai integrale decât însuşi d .
..... --
t =~-,· -- , -\\

l
i
(' ... ·\i 1
-
~---=-----=-_)
 202 Sbarltora.l Llttrar

Economia e principiul cardinal al oricArei compoziţii: obţi­

nerea unui maximum de efect printr'un minimum de efort. Re-
ducerea la unitatea impresiei nu este deci o lege arbitrară ci
o necesitate psihologică şi o condiţie esenţială a artei; n'o ce-
rem dela scriitor ca pe o zadarnică simetrie exterioară ci ca
pe o categorie a sentimentului estetic. Ea presupune insă o
posesiune a mijloacelor de realizare atat de definitivă, incât
n'o găsim declt la maturitate. E firesc deci ca unele din cele
dintăi schiţe ale lui Brăescu să fie lipsite de compoziţie şi
chiar una din cele mai bune, Legea progresului, să sufere prin
contaminarea a două serii de fapte . Pe incetul însă compoziţia
devine tot mai sigură ; amănuntul inutil sau prolix este înlătu­
rat; luminile converg spre unitatea impresiei; efectele parţiale
se strâng toate într'un efect culminant. Cele mai multe schite
ale lui Brăesr.u au ajuns astfel caracteristice prin arta de a
rezuma o acţiune, o situaţi!", un tip, printr'o singură trăsătură
finală de o rară expresivitate.
Lăsând la o parte începutul, incă neconvergent, schita
Oale sparte, de pildă, poate fi un model de gradaţie a efectelor.
In timpul unei boli molipsitoare de ochi, generalul recoman-
dase batiste curate, pe care soldatii le purtau însă cu ordinul
ca să .. . nu le întrebuinţeze. La inspecţie, prin intrebari şi în-
demnuri perfide, generalul face pe un biet soldat să-şi şteargă
arma cu batista şi apoi, năduşit, să şi-o treacă pe fată şi pe
la ochi:
- "/ţi place, co/onele ?... lată cum se exuută ordinele mele. •
Şi urcându-se în trăsttra ce-l aştepta afară, dispăru jdră
a saluta pe nimeni.
- .Eu n'am ce vă }ace. Dacă nu vreţi să ţiHt(i seamă de
ordinele reghimmtului - o să vă nottz şi eu în mtmoriu, • zise
încruntat colonelul şi eşi amtlrit pe urmele generalului.
- .Efectul iniţtativei .1" int011ă sarcastic, la rândul său ,
maiorul. Aveam /oală încrederea ... credeam că am cu cine mă
înţelege ... "
- "Domnule maior... "
- .Md rog, d-le căpitan, 1111 te-am îulrebal nimic. li-am
spus eu ceva? Constat. Consecintele .o să le vezi d-ta pe urmă. • ·
- "Bine, dom~1ule sublocotenent, • tsbue11i căpitanul după
plecarea mtJiorului. "Ti-am lasat toată libertatea ... să faci ce vrei.
Spune d-ta singur, ţi-am cerut eu socoteală când vii şi când
pleci? Luat-ai vre-o pedeapsă dela mi"e? Făcutu · ţi-am vre-o ob-
servaţie? ... Mărturiseşte d-ta singur ?•
• Domnule căpitatt, vă spun pe onoarea mea ... •
!vrmic ... 11u voitt s'aud ,,;mic.' Te rog de mâi,te să pof-
Sbnrătoral Literar 203 =
!eşti regulat la serviciu, că te 'nchid... imediat. Scurt şi cuprin
zător . ~ Şi plecă, necăjit, cu chipiu! pe ctajă, trântind uşa in
urma lui.
- "SerKenţi sunteţi voi?... Uite hal de gradaţii Aşa v'am
învăţat eu? Ei las' dacă e aşa vorba. Diseară toţi gradaţir la
inchisoare... Vă învăţ eu minte !. .. •
- "Care eşti ăla care te-a întrebat d-1 gleenera/? Eşi la
linie t• strigă sergentul major, până a nu eşi ofiţerul pe uşd.
nDă-te 'ncoa la mine, camarade ... candela şi mănăstirea ... •
Dar tăctrea de moarte 1 e domnia in cameră nu fu turbu-
rată de nimeni. S~tdatul, presimţind ce-l aşteaptă, detr.ertase.

In gama ascendentă a mâniei ofiţerilor odată cu descreşte­

rea gradului, dezertarea soldatului produce, în adţvăr, un efect
neaşteptat. Efectul neaşteptat, deşi logic, încheie multe din schi-
ţele lui.Brăescu. Alteori, scriitorul întrebuinţează procedeul hit-
motivului: o replică dela început revine la urmă într'o situaţie
ne prevăzută. Plecând de acasă în bombănitul nevestei: "nu tre-
buia să te însori dacă nu eşti in stare să ţii trenul unei femei, •
căpitanul Vărgatu îşi îndreptă pasul îngrijorat spre cazarmă,
Strâmtorat de aceleaşi nevoi, plutonierul Bucure! strângea toc-
mai în acel moment banii recruţilor sub cuvânt că-i vor avea
mai sigur la Bânsul. Surprinzându-i şiretenia, căpitanul confiscă
el banii ca să-i păstreze şi mai bine :
Pă1runs de o bucurie internă, se 'ndreptă liniştit, uş r<ra
spre uşă, urmat de Bucure/ ca de un câme plouat.
- • Trăiţi, dan' căpitan 1•
Dar căpitanul mergea jără s'audă.
- • Trăiţi, don' căpitan•, rtpetă Bucure/, tuşind ptnlru
a-şi drege glasul.
-:.....·.Ai ?•
.Daţi-mi voe să vă spun ceva. •
- .Cântă J•
- .Eu, după cum ştiţi şi d-voastră, sunt însurat ... Acu o
săptămână mi-a făcut .11evasta un băiat... şi aşa eu acu, n' am
cu ce să-I botez... •
- • Păi ce făcu şi solda ?•
- • Patruzeci şi cinci de lei ... ce să fac mai in tăi ?•
- Patruzeci şi cimi de Iti... ce e de colea?... alţii trdesc
ş• cu- mai puţm ... •
- "Am avut cheitueli... moaşă, doctorii ... "
- •7ine, să mi-i dai la soldă. •
- .Nu-ml aJunge, ce să fae cu un pol... d-voastră nu vă
gândzţi ?!... •
- "De, mă băete. n'am ce·ti face,• şi plecă. Dar după
câţiva paşi, întorcându-se, ii aruncă în obraz cu severitate :
 Sbaritotal UterÎf

- .Nu trebuia sA te insori, dacă nu te simţiai in stare să

duci trenul unei femei ... •
• ••
Prin darul · său de a prinde contraste şi stabili raporturi
moralt- 1 dar şi prin observaţia amăountului topic, prin puterea
de a-şi însufleţi tipurile, dramatizându-le, prin arta compozi-
ţiei, dar, mai ales, printr'o desăvârşită obiectivitate, care-i
caracteri;ează şi d iferenţiază satira, literatura lui Brăescu are
nu numai caracterele talentului ci şi pe c«;je ale clasicităţii.
Căci, încăodată: topirea artistului in opera, pe care-a creat-o
'totuşi atât de personal, este semnul cel mai sigur al artei cla-
si~e - şi deci durabile.
E. LOVINESCU.
c · ·c - -

IN CEASUL GREU
In ceasul greu, când inîma ţi-au rupt,
Nu câula sti scapi de suj.rmfă ...
(.ujunda-le in ea plm de crearnţă
Şr spun•: "Di11 durere vre11u sti mă înfrufJ!
C1 dmtr'o pâtne noua, pân' la biruinţă!"
Cu/undă-le adânc in suJ~rinţti !. .

Să storCI dintr' însa lot amarui (Jân' la sânge 1

:'1 lacramrle Joate sti It verşi;
lnalţti către soare O• h•i Iar n şterşi
Şi soarele în OLhll /Jr se va răsfrânge.

Cufundă te adânc în suf•rinţă,

Te scatdă 'n pu- rfrcalorui Joc
;)r, lamă de otel, făclie dtt noroc,
v .bra-va 'n aer noua la Jiinţd.

Cufund,i-le adanc în suje• intă, n' o goni...

Te v•i culre",ura de ea r.a de-o furtună,
v_, /1 UIJ tră~net P• adormrta vagaunii
;)1 bez·•ele dr11 tme atunCI vor conttm.

Nu le clinti cănd fulgerele vor cădea,

Pn "'e~to-ie ca pe-un oulet: ŞI·O poctJmţă,
Cujundă-te adănc ;,. suf rrnţei
CăCI ariprle de Arahanghel cresc din ea 1..
VICTOR EFTJIIIU
rs :z
Sbarllol'lll Literar 205

UlTIMA ELFQ•E

Să nu mai vii cu intârziatul dar,

Cll strugurii uscaţi şi tămâioşi de amintire.
Cămara Sllfletlllui şi-a 'nchis ferestrele şi le-a oblonit
Cu-a iernii severă pojgheţuire.
Să nu mai vii căci sara te va prinde 'n drum
Ş1 ca o hoaţă o să-ţi asvârle bulgări de 'ntuneric in faţă.
Jar stelele te-or privi p1ezaş şt rău ;
Sâ nu mai vii, asculta um1la mea povaţă ...
Rămâi in crama vechei toamne,
Şi-aceleaşi visuri dragi mustească bucurie.
Iar sufletul să-ţi f1e drag cules
De tămâ10asă şi de razachie.
Acelaş soare doldorat ca şi o ţâtă de fecioară
Sa crească'n pârg bobiţele de struguri m1ci.
Şi sa f1e aşa de dulce rodul
Ca fiecare bob sa aibă ciupituri de rândunici.
Şi-aceiaşi sară caldă şi bogată
Să 'rivesele conacul în apnnsa vălvătae
De focuri-cari cresc poveşti şi glumt:
In jucăuşa flacărei vapae.
Rămâi acolo, vezi şi cât de drag mi-o fi să ştlll
Că toamna asta mult ţi-a fost îmbelşugată.
ca fiecare sară a pogorît mărămi llhntte
Pe-a sufletului ta.u chalie-binecuvântată.
Ci doară sara mânile când împreuni
Deasupra rubiniului pahar
Al v01ei bune, sa.-m1 închini
Al gândurilor cuminţi-cuminte dar.
Apoi
Te 'nchide tainic
In caldul amintirii resemnat iatac.
Camara-mi oblonită e de 'ngheţ

-- _..
Şi sufletul mi-i cel din urmă prăbuşit harac ...
CAlUL BALTAZAR
 206 Sbnr!torvl. Uttrar

SCAFArtDRIA
- O călătorie naivă pe ape şi în adâncul lor

In salonaşul slmpatlo erau aşezaţi cinci la masa de pockt-r:

două doamne şi tml domni. Alături, In Hallul care servea de s&lA
de mâncare, boerul de gazdă tăinuia liniştit cu un prieten. Stă­
pAna casei şi mama el, o bătrână graţloasa ca depe vremuri,
ţineau tovărAşle doamnei care a rămas pe dinafarA ..
lşl fAceau simpatic datoria de a conversa cAnd pendula foarte
muzicalA sunA unde-va unsprezece.
Doamna de prisos lşl aminti cA e ora convenţională a rlalu-
lul şl pentru a nu Impiedica pe stApAua cast>l dela atribuţiile •1,
se rldhJA aplecAndu-se peste umerii uneia din Jucâtoare şi păru
a se Interesa de mersul norocului.
Işl reluA cu satisfacţie poziţia perpendlcularA, a tulplnel ; se
simţi fericitA cA e o creaturA femenlnă, nici prea tnaltă nici prt a
scurtA, şi care poate sta tn echilibru pe doi pantofi de mllotasA
neagrA miel, şi poate IncApea toatA, adicA nu prea mult nici prea
puţin, In bucăţica de rochie de mAtase neagră.
Se simţi fericitA că pantofii şi rochia de mătase pot mişca,
lucru foarte atrAgAtor dupA o vlrtuoasă neml~care. •
La masa verde nu-l era nimic cunoscut din mersul savant
al locului. • Momentele" erau subliniate de doamne prin ţipete
cochete, de domni prin exclamaţll complezenta.
Văzu numai oolorltul viu al fiselor grămădlte pe acelaşlloo
al norooulul. Roşii şi galbene cu verdele postavulul oare alLh-
trea la lumină, oompuneau un trlcolor vulgar.
Făcea totuşi asupra Jocului, aprecieri generale, - foarte
generale - şl le transmitea doamnei bătrAne, pentru a nu rupe
firul politicos al tovlLrAşlel.
Era o doamna. atAt de amabilA! Cam tristA ca vAduvele
bătrAne, cu pAr alb, IAnos şi creţ ca perucele marchlzelor, cu un
obraz vesteJit dar nobil, cu maniere distinse şi discrete, ou con-
versaţia graţioasă, dar tn toatA atitudinea cu o sfialA, cu o ruşine
aproape, de a fi ba.trAnA printre cel tineri.
Ce frumoasA era doamna bătrână fiindcA ştia cA b!l.tr&neţea
e ura.tA.
La un moment, pastelul el vechlu, dlspAru. StApAna cast\1
spusese cA la o orA mal InaintatA mama el oblclnueşte sA &e
retragă nesimţit. Odihna asta sfioasA şi timpurie care mll.rturlsla
copilAria bAtrAneţel, era ceva mişcător.
Doamnei de prisos, 1 se păru cA aude un mi bemol ... mi ... mi
... melancolie adicA, dulce, atinsA melancolie ... mi ... mi bemol.
RAmasA stApAnA pe destinele el, ca o pasârt1 care a găsit
Sbaritoraf Literar :ZU7

uşa colivie! deschisA, se strecurA printre fotoliu şi masa de cArti,

oprtndu-se dela primul pas al cAlAtoriei, sA admlre Universul.
Lumea care se deschldfla tnatntt>a el, era un divan mare
aooperlt In tntrt>glme cu un şal veohlu turcesc.
Era frumos, cu florile lui de şal, un fel de melol grenat con-
traţesuţl cu nflgru. Firele negre erau roase mat mult.
Fu sigurA că vine dela mama doamnei bâtra.nt>. D-na bA-
tra.nA, era aşa de subţire, subţire ca o umbreluţA de lai negru şl
nu putuse niciodatA purta un şal a~a de IncApAtor.
Tot peretele era ocupat de un covor mare, care marginea
d ivanul şi se lntorct>a fmoraca.nd colţul. Foarte veohlu şi foarte
frumos. Culorile erau gâlbule, oafentl, stinsE>, romburlle vestf'!lte.
Aşa vechlu şi pAlit cum era, nu se deoolorase nici la soare nici
la ploaie; se lnvechlse stAnd multA, multA. vreme la Intuneric;
dupa. ce din fApturA fusese fAţult cam palid, cam lutlu.
Ca mare erai
Doamna de prisos hotAri ca. a stat aşternut la Intrarea unei
moschel largi şi slnguratece lntr'un oraş vechlu şi Izolat. Dea·
oda era mare, deaceta era veşted. Picioare moi, desculţe, ti oste-
nlserA şi umbra umedll. a moschee! li lmbătra.nlse.
Toate descoperirile astea de cAlAtorit', o mulţumeau nespus'
Poposl Indelung In moscheea rll.coroasă.
Tocmai atunci Stt!pdna Casei plină de grl!e Interveni :
- Admiri Karamanla mea? E o bucata. din cele wal mari'
dar am vl!.zut ...
• Intrl!. In amll.nunte tflchniCI:J care ulmlrA novlcea călătoare.
Fu totuşi pllctlsltl!. cA descoperirea el era aşa de bine cunoscută .
..... Nu ştiu de ce femeile nu pot descoperi nlmlo! .... Pretutin-
deni soseştl dupa. altul.... şi In Iubire ... mal ales dacA nu vii la
timp, au mal trecut Inaintea ta. .. - Suspli!A.!
... şi totuşi ata.ta timp ca.t eşti ultimul explorator poţi gusta
farmecul descoperirei. .. te descoperi poate numai pe tlne dar lnl-
ţl&rea are desfătare ... aşa şi cu ac~>a Karamanle ...
Se bucurA cA a nemerit singurA, toate punctele prlvlllglate
ale frumuseţei si valoarei el.
Pe covor ata.rnau şlragurl sfioasa de mArgele. Le atinse In-
cat, le desprinse uşor, le lnfAşurA cuvios pe braţ, rAsllrăndu-le
boabele. Erau mAtAnii autentice, din perle de chlhllbar şi de măr­
gean, cu grl!.untt~le mare. Erau şi scapularll din sidef minuţios,
din chiparos mărunt, din Ivoriu sdrellt.
DupA ce Iti prlvlse bine desmlerda.ndu-le In ma.tnl le aşezA
frumos la acelea~! locuri, unde se tnchlnau neobosit lui Chrlst In
moscht1ea din Karamanla.
O uşA, ou cadrul el sgomotos prin precizlunt'a geometricA,
Intrerupse lunecarea furişA a emlgrantel. ~e sili !Sâ nu faciL nici
un foşn .. t, cu paşi de mtl.tase, cu trupul de mAtase, să strecoara
nesimţit umbra el m!LtAsoasA, ca o barcA f!Lrl!. va.sle noaptea pe
ape moi.
Avea un scop misterios şl dep!Lrtat. In lunga staţiune pe
 208 SlnultorCJ utuu

fotoliu, prin uşa de comunicaţie Hallul se deschisese vederei ca

un orizont nelimitat, din cauza vltralulul care ocupa zidul aproape
Intreg dinspre stradA. Printr'un mister, spaţiul prin acel unghiu
al vederei, tşl schimba dimensiunile. Hallul vast o chema din
salonaşul mic, cu prestl~tlul libertAte! şi nt>cunoscutulul. Nlclodal ă
distanţa metrlcA raportatA la slmţlrt>a spaţiului, nu dase un re-
zultat mal precis de ruga locului de subt lt>glle mAsurel. Era
departe pAnA la sufragerie, greu de aluns, plAcut de ancorat.
Cuprinşi de pasiunea locului, cel deacolo erau mal puţin prl-
meldloşl pentru lntrPprlnderea el, dar In unghiul deschis al
vederei, convorbltorll subt larrpA, In chiar ţinuturile Invidiata,
apAreau amenlnţAtorl.
Cum ar rt putut trece pragul In domeniul lor !ArA sa. cah·e
convenţiile de fruntarii? Cum mal ales putt'a trece prin vama
lor ostila. pânA acolo, pânA la misterul ocrotit de vltrallurl? !llnd-
oA, adlnloarea chiar, pe când ba.trâna doamnA vorbea de LascAr
Catarglu, bun prieten cu bArbatul el, ee auzise: cllc·clac cum se
lnchlsese lumina, şi Ha1lul Intr'o umbrA albastrA, devenise nemăr­
ginit acoperind pe cel doi.
- Ce faceţi acolo pe Intuneric? - strigase dela masa. una
din luca.toare. Ea Insa. ştia ce rac. Simţise ca. s'au sculat şi stau
muţi lipiţi de ferestrei~ magice. Acolo vrea şl ea sa. alunga.! Intr'
acolo pornlst>, dar mal avea drum lung.
O perdea moale cAdea peste o muche a uşel. Nu-l mal vâzu
racla deschisA. Numai o !t>lle Ingusta. de perete o mal despa.rtla
de pragul fabulos al treca.toarei. Pe acel Istm se des!a.şura un
spectacol mAreţ. Se opri lmpreunând mâinile cu uimire: O fur-
tuna. pe Mare!
Cu cadru cu tot, tabloul nu avea decât 50 centimetri din
care pânza mlnuscullt adânolta. tn ram, ocupa abia 20. Totuşi era
un uragan deslănţuit pe apele nes!&.r11lte ale Oceanului.
Se uita. lung, minunata. de viaţa. moarta. a lucrurilor .
... Vântul furtune! deacolo bâtea până la ea... Ce scurtA era
rochlţa asta 1 Aşa vârtt'lurl In ata.t de putinA rochie! ŞI-o netezi pe
trup cu mâinile! Se ln!AşurA In p&.nzele el subţiri.
1 se pAru atunci cA privirea el, aşa aţlntltA asupra tempes-
tel miniaturale, !ace sgomot - şi nu trebuia nici un sgomot. -
Când taci cum te ascultă oamenii !
Atinsese lns!Arşlt pragul temut. Era clipa hotAr&.toare Intre doua.
prlmeldll: oei dela ca.rţl ridicau voci amestecate şi aprinse. Paei-
nici, ceilalţi doi vorbeau.
In loc sa. !le strecoara, sA rugA, se opri lung. Aşa o InvAta
Instinctul el de fugarA. Pe pragul evaziune! prudenta aştepta ca
glasul temniţei oare rAmâne Inapoi, să se aşeze şi drumul des-
chis Inainte sA se limpezeascA.
Apoi pAşi pe punte. Acum su!ragerla 1 se pArea o punte de-
Tapor. Probabil rtlndcă mosallrul, cu care vorbea boerul de gazdă,
era un comandor.
Pe punte că!Atoarea se Intoarse cu faţa spre oei d 'lntat ori-
Sbarilorlll.l Ulenr 209

zont. lnapola el trecn o scurtA grlj<J. O simţi pe umeri prin cre·

pul subţire . Domni o zArlserA şi se nellnlşteau pentru convorbl·
rea lor .tntre bărbaţi", dar ea, contempla atent p<>rt-tele din fund .
ZArlse un om umblând şoldlu cu mâinile adAnclte In buzunare
aşa de tare, că scâlclau stofa pardAstulul ve<"hlu. PAlAria 0 bouJe•
era tnfundatA pe urechi şi cam gh boasă. PArea suspect. Unde
oare t1 mal vAzuse? In socleta.t.e sigur că nu. Pe stradă poate! Il
se păru cA Intoarce capul spre ea. Nu 1 Se tot ducea. Aşa ţinea el
capul plecat· peste umAr din precauţlune. Om rău! li cunoştea
fiindcă era viu ca şi oamenU vii, un desen de Şlrato.
Atunci se Intoarse drept cu faţa spre miracol. Peretele de
geamuri ou umbra enigmatică dinapoia lui, era acolo dar tnoA
departe.
Tr~obula să treacA tn tot latul mesei prin faţa convorbltorl·
lor. Se IndreptA cu hotărâre, totuşi lin, tu firul apel. Ajunse nesu-
vAratA tn dreptul geamurllor. Când lipi pe ele nasul, erau reci şi
brumate. Taina dinapoia lor rămase nepAtrun9A. Auzi glasul tnda-
toritor al boerulul de gazdă: - Vre~! să vedeţi? -
Nu răspunse, ca nu cumva să-şi curme gâudul cel bun. Atunci
lumina fu tnchlsâ ca şi adlnloares, şi lumea se deschise tndârătul
vi traj ului :
Marea!
Oraşul pâlpAia tăcut lumini furlşe ca o repţllă cu solzi fo-
coşi prAvAlltâ tu haose negre, i't undeva - unde nu putea des-
luşi - tnoeptlau apele vinete şi sure.
Cum nu spunea nlmlo, o lâsă singură. Liniştiţi de prezenţa
t-1 somnambulA, rduarA vorba.
Dupa. un timp lung- poate trecuserA vre-o douâ decenii ale
privirei - stâpAna casei, o turburA tmplngAnd tn genunchiul el
un scaun greu :
- Nu vrei sA şezi?
Nu vroia; dar tocmai pentru asta, nu refuză.
Da! râspuuse - şi rămase tn picioare experl.lzând cu dege-
tele speteaza tmbrăoată cu piele.
Atitudinea Doamnei de prisos, Intre ff'lrPstrele acum Iar tn-
tunecate de lumina odălei şi scaunul masiv, era nt hot tu ata.
Atunci stăpAua casei, aşt~zâ ferm c.-aşca de argint Intre cei
doi, tu capul mesei cele lungi, - act>~oa pe ca.re adlnloar .. a o prl-
vlse dela ata.ta depârtare, - şi o InvitA IArA replicA, plecând mal
dttparte cu misiunea el.
Fu un moment Istoric al strategiei! Intervenţia străine! tu
conversaţia celor doi, era o turburare.
Pentru a micşora proh,cţla slluetE!I E!l, Doamlla se aşeză pe
scaunul ma.siv, uşor ca pe un j·lţ de porţelan
O nedumerire plutta pe faţa dt! m11să de olandă cu broderll
eoglez~:~ştr : Se bucurau sau se mulţumeau ? Era IncA nesigurA.
1(11 examina pe sub oohl duşmanul. Boerul dt:l gazdă era ni-
micit de datoriile lui ospitaliera. Comandorul, tnalr, robust, ou
laţa joviali!., părea un lnlmlo accesibil.
 210 Sbariloral Lltetar

Trebuia Insii. sA nu-l dea timpul unei hotărâri fie galant&• ·

fie ostilA.
Pentru & · ŞI axprlma neutralitatea, cAutA un cuvânt Inofen-
siv şi cum auzise cA era comandantul unul mare vas de cAlAtorie
care sloppa din lipsA de combustibil, ti spuse naiv dar cu Intenţiile
cele mal plăcute:
- Trebue sa. vii. bucuraţi aşa de mult cA staţi pe loc.
Din propriile el socoteli asupra depll.rtArel şi melancollllor
el, şi asupra micilor bucurii ale ţArmurllor pământeşti, statornl·
olse cA o lungA ancorare trebuia sA mulţumească, ultAnd cA pur-
tAm cu noi ţ&.rmurlle bucuriilor, pretutindeni.
Comandorul sAri elastic pe pielea scaunului şi protestA ener-
gic dar In veselit :
- DimpotrivA, DoamnA, sunt nenorocit! E pentru mine o
pedeapsA!
CA patru vase albe stau nE>mlşcate In portul mâhnlt, Il pA-
ruse In adevAr cAII!.toarel, un nea! uns pentru frumuseţea lor,Erau
ca lebede de zinc rlpolinat, pe când In plutire erau ca lebedele vii.
Cum nu cAuta succese de opiniE", el numai sA abatA atenţia
lnlmlculul pentru a alunge Iar la geamurile minunate, - vrol sA
ştie dacA marina e numai de<'ât o vocaţlune sau o prolt-sle ca
oricare alta - apoi fără sA aştepte rAspunsul. vorbi ae prlme1dllle
plutire! ca cineva care le cunoaşte . Povesti un sinistru marin a
cll.rul victimA fusese, pe o barcA. motor lnpotmolltA la 6 metri de
plala mondenA, lmb1u~ţlune fragilA. a cArei lraglll pasageri, pre-
zlntaser&. toate aspectele panlcel mortale, pe când aslsten1a publicA.
arAtase un cinism batlocorltor.
Boerul de gazdll. o 11usţlnu cu tArie. Era sA se lnece şi el pe
o baltA la vAnatoare de ·raţe. Aştt-ptau protestarea marlnarulul.
Dar comandorul aprobA.: o barcA tn adevAr cel mal sigur şi mal
nesigur lucru din lume.
- ŞI marea e aşa de adânc il.! emise Doamna, ca pe o des-
coperire covăr~ltoare.
- A3ta nu! Dela doi metri In !os nu mal are nici o Importan-
ţA.! - glumi Comandantul.
Desohl~e ochii el mari, apoi Il redase la dimensiunile obici-
nuite. Inţelest-se. Da! Dela doi metri tn !os aparatul ou care mA.·
surA.m adânelmlle nu mal are capacitatea aprolundArel. RămaserA
un moment gândltori:
- Aşa dar omul nu stăpâneşte adAnoul apelor.
Doamna privi cu duşmanle spre geamurile albastre. Apoi
reluA tmpresurarea lnlmlculul :
- ... Dar rolul unul comandant e aşa de mare! Cuvântul lui
e nădeldea pasionată a călătorilor...
Comandantul ramasa foarte mirat. PA.ru a cerceta.
Pe faţa lui voioasă trecură gânduri parcă noi. Acolo pe
puntea de comandă tşl Indeplinea pe semne cApitAni& IArA nici
un cabotin&!, lărA chiar conştiinţa bucuroasă de sine... despre ceva
•
 Sbarltorul Uterar 211

aşa de lnaemnat cum e .viaţa c!UAtorllor la voile mArilor dar In

puterea destolnlclel sale de pilot.
- Da! zise - Se prea poate ... Imi aduc aminte t'datA ... pe o
furtunA grozavA ... O lu11sem cu noi- cum zlct'am fn marinA. Por-
nim cu eate un va.nt necAJit şi se ţlntl de noi ori Incotro cArmlm.
PurtAm aşa viJelia 20 25 de zile In şir. '
Nu ştiu dece Turcii n'au astAmpAr. UmblA de colo colo cu
casa dupA el - /atac - cum zic -O mulţime de calabalâc sArA-
c.\clos. Pe o furtunA nAbAdoloasA, m'am dus sA Inspectez CI. 3-a.
Trebuia niţel curaj ca sA-ţi faci datoria ... Ce ~ra acolo; ...
\'al de el!.. şi val de mine 1 Valurile mAturau ape peste noi
de sus, de Jos, din lAturi. Unul din danţurile cele mal grozave ce
m'au apucat pe mare! ... un biet turc de subt nişte ţoale, când
m'a vAzut: - FurtunA 1 - a sca.nclt.
- FurtunA! ... FurtunA?... care furtunA. Abia mA ţineam pe
puntE'. Cu clsme, ou mantaua şi gluga de cauciuc, lsblt, răsblt d~
vantul care plesnea furios apele pt<ste noi.
• Furtună bre!" - repetă sfârşit de fricii. turcu 1, arll.tAnd In
pustia neagră şi bAtAioasll. dlmprt'jur.
- FurtunA asta?.. Asta nu e furtunii:! .. asta nu e nlmlo!
- Asta nu e furtună .. ? se mirA Turcul, jumătate convins.
- Nu e !.. alt·l~l e furtunA!
- .Altfel! .. • atunci bodogantnd ceva ou .comandant • sprE' ce-
lelalte mumll, 11 vAd că scoate fPIPgt'ana şi Ibricul de subt ţoale~
Ce mult timp trecuse, deoând Doamna emlgrase din fotoliu,
şi acum lată cunoştea furtunlle mari şi adevArate.
Era drăguţii. povestea cu Turcul. CII.IAtoarea se simţea din
ce In ce mal bine pe puntea vasului. lmpllrţl <·u comandantul o
felle superbă de cozonac proaspAt. Dar, hotll.rAtll. sA gustA singura.,
bucuriile cll.lll.torlel, se retrase tn domeniul ceştel de argint, scor-
monind cu Jlngurlţa boabe care semănau cu mll.tll.nllle cele de
chlhllbar, pe când Doamna bAtrAnll. In somnul el, decise cA sea-
nA In tocmai cu lconlţa uscată care atârna de scapularlul cel de
sidef mArunt.
Cel doi vorbeau Iar Intre el... AuzJ deodatA cuvântul Scafan-
dru - şi tresAri.
Era un cuvânt turburAtor prin nu ştiu ce sonorltAţl vlolpnte
şi pasionata. Noţlanea lui era şi ea atragatoare: Cavalerll tPme-
rarl al lundurllor misterioase de ape 1 Cel care cunosc pelsagll
necunoscute nouă! Sunt oameni adevdraţi, şi misiunea lor adevA-
ratA e să pescuiascA perle şi corallu! Pentru asta se preumbiA In
adevdr la temeliile apelor!
O realitate, deopotrivA cu Basmele! - ŞI mArile numai sunt.
lnvlolablle omului. L~ auzul ouvântulul- Scafandru- cll.lll.toarea
sa ada.nol In ceaşca el ca In fundul micilor, oa să audă şi să vadA
Dar comandantul zicea: - L'r.u scos mort!
- .Mort?" se miră garda.
- ... 1\lort !... pe cine ... pe Scafandru? ... O ce poveste! ... AscultA
bine deşi nu ştia Inceputul.
 212 SbDrltoral Uterar

-Da, mort! ... oum, ce fel murise? Aparatul n'avea nici un

defect. Er"u trei pe bord. S'a scoborAt altul.
.. .s'a soob<>rAt al doilea tn ape ... Dupa ce unul din trei mu-
rise .. . Dece murise? ... Nimeni nu ştia ... Era un mister al lnndulul
de ape ... Lupii ra.l de marl' !... Dar cum? In gAoacea lui IntactA,
cum pâtrunseserA ca sA-1 omoare? Vazuse numai ... şi nu putuse
sulari privirea adAnculul. SArmanul!
· - .El şlM 1 zori Iar gazda.
- .El şi ..• abia Il IAsaserA pe Asta jos, a şi dat semnalul. FI-
reşte l'au ridicat numai deca.t ... Er~~o nebun. Da l Inebunlse ... Cum?'
Dece? ... L\j'a putut nimeni Inţelege dela el nimic. Nt!bun de legat
şi ntlbun a ramas .
... Ochii .Doamnei călătoare se deschideau treptat rotind unde
turburate de uimire, ca rotocolul apelor In jurul bolboacelor şi
acolo tn fundul uimirei lor prApAsllollse, erau : un mort şi un
nebun ...
U ! ce poveste fioroasA! A\la dar cel al doilea Scafandru, va-
zuse Balaurll din fundul apelor şi fnebunlse.
- • A nebunlt, mon chttr! El comedie!"
- Mcd era unul. L'au Intrebat dacA vrea sA maltnoerce. ŞI,
a vrut .
... Unul singur, al treilea, cel din urmA!... dupA ce din doi to-
varăşi, unul era mort, unul nebun ... şi al treilea, voise ... nu se gAn-
dlse la vlaţ9. şi minţile lui pe c~~ore le putea perde. Nu! ... Se gAn-
dlse înainte. Acolo lnăuntfll, la taină, la necunoscut, la primejdie ..
Vrea 119, cunoas.;A şi sA Infrunte, ceeace ucide şi lnebunaşte oa-
menii. .. Omul cu Natura! Nu se sfieşte! O atacA. Ea Il doboare. .•.
El larA\11! Ca sa. o InvingA, dA tot oe are dela ea viaţa şi mintea.
Dar mereu la ceva din viaţa şi din minte!' el, pentru a omt~nlrel .
Cullentoril !... Cuceritorii adevărului de pretutindeni!
... Doamna călătoare, .•. boerul de gazda.... nici el nu se opreau.
Nici el nu se ga.ndeau la cel mort, la Ct!l nt:bun. Merge~~o Inainte
cu Ot:lllalt, cu cel viu, cu cel din urwa, care avea sA triumfe ...
- .El şl ?"
- Dupa. un timp, a dat semnal şi l'au scos. IntAI n'a putut
sa spue nimic. Le-a făcut· semn sSI-1 lase sA-şi vie In fire. Era za..
pAclt, Pe urma. 11o spus ce a vazut.
.. .Mart:la lşl descbldea toate haosurlle ca sa. poata. lnclipe In
ea aşteptarea Do~~omnt:ll, degpre oe avea sa. vie. De&pre ceeace vor
Il vAzut In fundul apelor trei oamt:lni, pentruca unul sA moara.,
altul sA-şi piardA mln~lle, şi al trellt!a Imputernicit de peirea ce.
lor doi, abia sA · şl ţlt:l te!ere mintea şi viaţa .. .
- Cum a ajuns - a vazut venind spre el, o armatl de ofi·
ţArl ruşi tn haine de paradA, cu limba ttcoasă ... Zicea ca. a stat, s'a
uitat bine la el, apoi. că a dat semnahd. Ăsta. nu era nebun.
S'au făcut sond11gll, Aşa şl era. l·a scos pe toţi. l·a tnmor-
ma.ntat.
Asta se petrecea pe timpul ca.nd nemţii ocupasera Odessa·
MI-a spus-o, ohlaroomandantul operaţiilor maritime germane. Er~t.
Sbarlloral Uterar 213

tn radA şi Cahulul nostru. Fusese o convocare a ofiţerilor ruşi, ln-

tr'un local pe malul marei. Acolo U surprlns~serA bolşevlcU şi
probabil cu forţe mal mari U lneoaserl!. pe to~l lt>gându-le grPU·
tAţl. Apa tinde sA salte; ghlulelele de picioare, ridicA. l·a văzut
Jn adevAr, drepţi, mulţi, o armata! Ineca ţi, cu limbile scoase!
CAlâtoaraa cauta sA-şi la corai din prezenţa comandantului .
... Nu! ... Nu e furtuna 1•.. Nu! ... Nu vine spre noi, o armata hl-
doasO., cumpliti!., fl!.ntastlcl!., şi prea adevArata de tnecaţl...
In adt!vil.r comandorul ll!.sase sa pice povestirea, rotund, vo-
Ios, ca pe o anecdota Intr'o seratA arnlcall!., Intre un pahar de
clal blond şi o felle aurle şi puhavl!. de cozonac cald. Ca pe un In-
cident mal mult, printre ate.tea ale războiului barbar, domolit ns
resemnar~ şi de rezolvarea lucrurilor. Far~ sA caute efecte tero-
riste, fArA pretenţie la succt>se anecdotice
Ramanea spaima simpli!., goalA a faptelor. - Doamna cAlA·
toare, se uitA In Jur. Vllporul odAie! plutea şi el lin, pe ap~ llul$-
tlte. In Jur lumina era prietenoasă. TrecAtorul suspect se afund ase
tot mal mult In perspt>cti va departatA a peretelui. Inapoi!' vltra-
llulul o lumina albastrA Inchisa., ocrottoa misterul ml!.rllor.
De mal departe, venea un svon de linişti•, de leglulre, care
nu spulbera roadelfl 111 nu ardt>a ogoarele şi nu ucidea pruncii In
cuprinsul hotarelor statornice... De pretutindeni pArea ca vine
spre ea oarotlre.
~u! Nu·l era fricA. Se scobori tn ape. Privi In faţA pe cel
cumpliţi, pe cel lne.caţl, şi nu dete nici un semnal! ... 0 armata.
Intreaga. de ofiţeri ruşf care vt>neau spre ea In haine de paradă•
drepţi; Intregi. .. numai el!. ... fiecare dlll el purta pe umeri o fatA
deosebitA a spaimei... un spasm nou al ·asflxlel... SA fi vazut unul
cu stra.mbatura aceea a sufocatulul .. unul sa fi va.zut ... dar o ar-
matA tntr~:~agă ... şi !lecare oll\er, fiecare ta.na.r, ~lecare bl!.rbat, fie-
care bi!.tra.n, cu masca schlmonosltl!. a sngrumatuJul ... una decl!.t
altA mal... cu ochi batracl~:~nl... cu ochi sparţi, .. ou lata neagrll, cu
faţa albastrA! ... ou gurile nt>gre şi stra.mbe ... unii pla.ngeau... unii
ra.deau ... şi toţi, toţi... cu limbile scoase ...
Iar deasupra lor, apele stau Incheiata. Prezenţa comandan
tu lui nu mal era lndestula.toart>. Era momentul când furt una pe
care o tAgll.dueştl vine să. te acopere.
Dar tn fiecare din noi trl!.leşte o altA comandA. O comandi!.
mal mare ca a celor lnYestiţl cu comanda.
Pe puntea naufraglulul ca.la.torU trimit spiritul In sus spre
Dumnezeu, dar braţele le asvârl de ge.tul unul om, au un pll'pt
la care se reluglazi!. ca sa trl!.lascA, ca sa. moarA Dacă. sunt ain-
guri, stra.ng braţele peste pieptul unde stA Inchisa In sullet o
Icoana.
Acolo se adl!.postl cl!.latoarea şi numai Il fu fricA. Doamna
cl!.lAtoare era o scalandrleră. care se scobora.se In mlstt>rul apelor
din ea lnsă.şl. Erau acolo perle şi corallu şi pelsagll eludate şi
Balauri şi groaza vedenlllor. Era şi lsbAvltorul.
 214 Sbariltoral Uterar

Subt g!l.oaea el de mAtase neagrA apele stau t~chlse şi ni-

meni nu le cunoştea taina.
Sura.~e ultându-se la cel doi, acum tAcuţl. Ceasul bAtu melo-
dioa 12.
Decând plecase tn lungă cAlAtorie, dela divanul acoperit ou
o vastA K~ramanle erau trei secol!. Petru I cel mare strongarul,
olopllse tronul Ţarllor, nAvlle mArilor, jilţurile aristocratiei şi
slorllle llbertAţef şl le dArulse hoardelor depe stepe, tnfrânate.
Le-a lnlra.nat, le-a strâns frâu!, pAnA au muşcat zăbala, cu bal~
cu sânge, pAnA şi-au adus aminte libertatea şi au făcut topoare
cu care au spart jilţurile. Dar morţilor mii de mii, nu le-au mal
fAcut sicrle. Au omora.t tn numele mllel şi Iubirei de oameni. Aşa
a fost credinţa lor despre adevăr.
Dar mila şi Iubirea de oameni trAta tncA dupA altA lege.
Ea pesoulse şi dArulse sepultura. celor o sutA de tnecaţl. In nu-
mele dreptAţel şi a mllei, oameni se scufundaserA de bonA voie
pentru oameni. Ce mult trebuia sA-I IubeascA ca sA moarA. Dar
Ct>ll&lţf, ce mult trebuia sA ·I Iubească ca. sA-I poatA omort ca sA
le curme aerul vie ţel, acela despre oare poţi spune ca.nd-va: te-
am Iubit ou I!Pcare rAsullare 1
Doufro adevAruri, :Merg alAturi, deosebit. Când ser. se tntâl-
neascA?
Duhul omului e lll.cut din lire subţiri, se ţes şi lac o pânzA
minunata, apoi se tnoa.Ioesc, se tnoadă, şi sugrumă tnsăşf lnţelep­
c!unea duhului.
Duhul nelegiuit al omenirii, Impotriva Urei!
La semnalul de m!azll.noapte, doamna cAIAtoare se sculA.
DupA aşa lungă cll.lll.torla ce puţin ata.rna totuşi pe pantofi miel
de atias negru. Ar Il vrolt sA spuna comandorului eli. ea crede cA
se poate umbla on piciorul pe mAri, ca şi Hristos odln!oarea, şi
nu 1 se putea tll.gAdu! credinţa, Ulndcll. piciorul avea tn el s!m-
\lrea asta a put!nţelor lui. Se va umbla.
Se duse spre geamurile largi şi privi afarA ogorul nedesluşit
semAnat cn lumini.
Valurile se deosebeau acum de ţărmuri ca nişte funii.
Cum? Aşa dar apele sunt ţesute din lire, din lire moi, care
se Impletesc puternic şi fac frânghii şl le tnoadA şi cu ele sugrumA.
Apele crude spânzura.
Nu trecusera niol ceasuri, nici ani, u!ol veacuri. Timpul plu-
t!se p!\lp!tll.tor. CA!Atoarea se afla tn pragul aceleeaş! clipe oând
omul acoperit tncll. de g..:nune Ieşea astlmen!, din miezul primor-
dial al fire!.
HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU.
Sbaritorlll Literar 215 -==

IN FATA CASEI
In poarta casei pasul s'a oprit,
ClAdirea uriaşa 'mi sue 'n faţă ;
lntâia oara mintea-mi se desghiaţA:
Ce casa uriaşa am zid1t!
Incinsa 'n brâuri negre de granit,
Ea sta culcata greu pe-o 'ntreaga piaţă~
Iar eu, o mica umbrA stinsa 'n ceaţA
Privesc menhirul veş!lic, neclintit.
Deabia-i zăresc cupolele 'nnoptate
Sub bronzurile grele, dantelate,
Perzându-se 'n al cerului oţel ...
Ma 'nglmuche imaginea-i grozava
Şi 'n taina doua braţe de otrava
Sfios se 'nnalţâ 'n zare catre el.
MIHAIL CELARIANU.

RĂSFRÂNGERI DIN ADÂNC

Vulcanul, ce s'a frământat cândva
In carcerile adânci din mine,
Il simt acum îmbatrânit
Şi 'n paturi de cenuşa doarme potolit ...

E ros de ploi şi de furtuni,

Şi din vestmintele de slava
N'a mai ramas pe trupul lui
Decât o pojghiţă de lava ...
Pe malul craterului rotunjit,
Strain şi singur zăbovesc spre seară .•
Dorm apele - adunate 'n fundul lui,
Atât de liniştit .. ,
CA-mi vad reflexul chipului de ceara,
Şi-o mtlA grea de mine, ma doboara ...

O, simt că de-aşi privi mai mult,

M'aşi prâvăli in adâncime
Cu toata înjghebarea lumei peste mine.
1. V-'LERI-'N·

..1
 216 SbnltoraJ Literar

STELELE

Soarele sta tn cumpAnA. Un ropot dârz ca o goanA de ar·

fhăsarl nl!.stru~nlcl. Apa a llmpt-zlt pletrlle şl a tmpl!.rţlt tristeţi
prlbt>gllor. Seara s'a aşternut cu flori fiii nrgură pe toate Inimile.
Cineva tncearoă o vioară. Pe o tra.ntură de cer s'aprind puncte
roşii. Stelele rl!.zbeso anevoie, ca după o lupte. tnsă tn adAncurt.
Bl!.buşca numArA, sârgultur, toate luminile şi Jnchlde ochii
cu tâlc.
- Spune-mi, cine o să· mi vie oaspe la Ivirea zorilor?
Babuşca ochAşte ochii letll cu obrazul galben, cu Jlorl la
clngatoare şi cu surâs şters.
- Prin drumuri nebatute, prin c!J.I nevăzute, prin ascun:zl-
şurl nep&.trunse, rupAndu-şl vt>stmlnt~ole şi lerlclndu-se cu gAndul,
se târl!.şte oaspe le de mâine. N'are suflet de ceară ca drumeţl ne-
voinici, nici ghete lucitoare, nlcl brăţ8rl pPntru lubltPle vlsatt>.
E alb ca năzuinţa ascetulut şi drept ca trestia. Potortă pe umeri
cerul ou toate culorii.-, şi basmt>le lui şi Jn IDim&. poartA durerile
tuturora.
Fat" ascultA clâtlnând capul. Ea li vrea ou nebunia prime-
lor cutremurărl. Işl muşcA buzde şi le astupe. cu mana ghem de
teama sângelui care ţA?Ot.lŞttl. Se simte pradA necuno3cutulul.
Statale s'au 'nmulţlt. B&.buşoa tocepe o poveste auzit!!. de
mult, cu flar" stotoase de ro?lul sta.rcurllor de sAol fpcloreştl. cu
apariţii tnec~~ote tn v .. lurl de lumlo&. şi de aur, cu mult cântec şi
mult alflan. Fata a~cult~. In ot·btt t>l a tcnpletrlt Imagini!& oaspe-
lui dtl mâln ... Il frământa cu dori oţt:le el, 11 tncblpue Inalt şi dl!.rz,
- poate, cu ochii s &.!daţi de durere ŞI slwte awarul şuvlţelor de
păr sarutate lacum, şi trt>sare la~>Lingerea mAnll sl&.blte, de neam.
- B&.buşco, tntotd .. auna sunt atâtea stele?
Capul tncâlclt, apl .. cat sub povara chlnurllor, se ridică. Pare
o juol!.rlt' patr .. ta şi strlcsta.
- S ·elele luuesc dar nu lototdeanna atât de multe ... Uite
steaua din mijloc. E toconJurul&. d .. o droaie de lumini, mal nu-
meros~" ca orl -·âud. Steau .. din mljlou, vest<ll!., a purces la drum.
E grAbi ta ~1 cam stAoj •o hA de alaiul vecinilor.
E ::~teaua oa, It< tico, oaspe le de mâine.
Fata a ramas cu qchll pe ta.rll, cu trupul Incovoiat, cu o-
brajii arz&.od, Casa t>l umplutA cu oglinzi sparte şi cu jale, cu bA·
tra.oo gr .. ol şi b<HrAoe mi• osttoare a vrtoaac, tnvlorsst<-va tn zori.
Oa91)el" va da In l~turl uşile tnvt<chlte, va c8lca, da.rz, pr11gul şu­
bred, o va toliloţul de m•jloc, ~1 se .. ra va patrunde tn casa., pa,..
reţll se vor lumina, şi 1>l ptul el va tom-rea tnta.lle placeri.
-i~aus porn .. şte, babu~o" surâde, lata gemt!. Toate Icoanele
vlsate ca.odva s'"u lntov&.rA~lt szl ~1 d&.nţuel!u pe dinaintea el ...
- B!ibu~co, crezi oa rualne vloe ?
Sbvitonll Llteru 217

Capul strloat se ridicA. Un ochi olelos priveşte cerul. BA-

buşca rAniBşte. Steaua a Intrat lntr'un lureş, se clatinA, - cade.
Fata scoate cel din urmA geamAt. BAbusca lşl ln!AşoarA
capul In broboada neagrA de noapte. PloaA peste toate Intinderile
şi peste toate nAzulnţele. Au murit at•lele.
1. PELTZ.

CRONICA DRAMATICA

TEATRUL NATIONAL

SUFLETE TARf, 3 acte de CAMIL PETRESCU

Un strAlucit debut.
Dintr'o datA d. Cam li Petrescu a dovedit cA ştie sA lntrebuln-
ţeze la perfecţie sistemul dramatic breve.at Bt>rnsteln-Batsllle.
Jupl!.niţa Ioana Bolu are Idealul el In trecut: e semnul ne-
conteslat al aristocraţiei de eri, cea de el!.nge, lmpotrh·a aristocra-
ţiei oare se creazA azi, cea a creerulul si cu Idealul In viitor. Bl-
bllotecar•d Pletraru, umllltul şi ilgnltul, e un aristocrat de suflet
pe oare d. Camll Petrescu Il porneşte sA dea asalt aristocraţiei de
sa.nge pe un motiv atat de rumant ·c, IncAt nu s'a sfiit s!i.
1 Impru-
muta - dealtfel ou o desAvArşltA dexteritate - dela personaJul
celebru allul Stendhal, Jullen Sorel din .Rouge et Nolre.• Amorul
- IaU. corabia lui Noe, pe care lmbarcam toate trlvalltllţtle, pa-
radoxale şi minciunile, animale hldossR, neflreştl şi uriAtoare.
Porumbeii adevArului adevArat, dincolo de logicA şi voinţă, sboară.
singuri In vAzduhurl de-asupra menaJl'erlel blbllee ...
Dar faptele trebueso luate ca a.tare. Deci blbliotecarul Ple.
traru, oare e un .suflet tare" are ca stea polară a vieţii lui o iu-
pAnlţA modernA, a cArei singură distincţii• este orgoliul-lată ceva
cari.' priveşte personal pe autorul piesei. Nu putf'm convinge nlcl-
odatl\ pe pArlnţl cA fetele lor ar U trt-bult sa. albe neapăr10t ochii
albaştri, când barza le-a adus pe lume cu ochi cAprli.
Suferinţa- şi logică si sentimentală şi esteticA- Incepe de
la actul al treilea, dupA ce iupAnlţa a recunoscut, Intr'o noapte
de pHrsuaslune, cA blblloteoarul are lntr'adevAr un suflet dHiupAn.
Sll\blclunlle lui apoi revenite sunt lnexpllcabllR, lipsa de cornpre-
henslune a iupAnlţel violate, ceva foarte dincoace de arlstrocraţle
- Iar sinuciderea cinica. a lui Plelraru numai pentrucA era bAnuit
de neoradlnţl\ (când o explicaţie de câteva cuvmte lAmurea totul)
doved ...ste el!. autorul n'a ştiut să evit.. flnalurlle tuturor debu-
tanţllor: revolverul care şi In viaţA e atât de simplist.
Dtor Umbaglul excelent dramatic, ourai11l minunat al sce-
 218 Sbaritorllol Uterar

nelor 111 viziunea precisA a peraonaglllor tngAdue cronicarului dra·

matlc al unei reviste prt>a severe, eA spue colegului 111 prietenu-
lui : Sufletul e copt, foarte târziu: pe la 40 de ani. Piesele defl·
nltlve ale geniului sAu, Ibsen le-a scris In ultimii zRce ani al vieţii·
Dela aceastA lnAlţlme, d. Camll Petrescu sA nu creadA cA suntem
rAI cu el, el dimpotrivA cA aşteptAm ceva dela sufletul lui. Tre·
bue sA Intre adânc-adânc In sine 111 mal cu seamA sA ajungA sA
dlspreţulascA tntr'atuta teatrul pentru care-I tremurA azi, cu dulce
feolorle, trupul şi Inima, IncAt Intr'o dimineaţA sA se de11tepte ca
sA-1 ali râme - şi sA-şi facA altul dupA chipul (Il asemAnarea lui!
lat&. de ce, Iubite prietene, In timp ce toatA lumea pe bunA
dreptate - colt>gl, spectatori, actori 111 zlarl(ltl - aplaudA frenetic,
eu 'pun, gândlnd, condeiul jos, (Il cu speranţA aştept.
F. ADERCA.

CRONICft. ARTISTICA

N. Grant, Mihăilescu

Arta d-lul N. Grant este arta ama.nuntulul colorat luminos.

Pentru asta luorArlle domniei sale sAnt duse pânA dincolo de
marginea noţiunii de .terminat• (Il trec uneori pAnA la minuţiozi­
tatea prollxA a tnoArcAturll volte. O fotogrsfle bine coloratA a
unor subiecte aranjate cu gust deosebit ar putea da tn mare mA·
surA acela ce ne dA drept artA expozantul dela Mozart.
FArA IndoialA tn9A, lucrările d·lul Grant sunt meritorii prin
valoarea lor documentarA, dupA cum sunt larAşl meritorii prin
evldenţlarea unei riguroase (ltllnţl a desenului. Dar calitatea cea
mal de frunte a acestor lucrAri orfca.t ar Il ele de pltore(ltl (Il de
pline In vlbrArl coloristice stA mal puţin tn fondul lor (Il mal
mult tn forma ce·o au.
OAcl rareori am vAzut aquarela Intr'o &\1& de desăvAr(lltA
formA 111 deci rareori am fnta.Inlt un aquarellst &(la de rutlnat şi
aş .. de stAp&n pe mellte(lugul sAu special.
AceastA tehnicA a aquarelel aşa de delicatA şi aşa de diff.
cllA e aplicatA In toate tablourile d -lul Grant. Ea a Incetat de a
mal avea vre-o tainA pentru autorul care a ajuns tn aceastA pri-
vinţA tn cel mal de Invidiat punct al desvoltAril Individuale din
plasticA: perfecţiunea tehnicA pe baza oArt!la artistul poate face
tot cela ce vrea din tot cela ce vede.
Pentru acest neasemult merit, d-lul Grant l se cuvine o c& -
tedrA. 1 se datore(lte dupA cum tnsuşl d-sa o datoreşte tinerel ge-
neraţii. Ştiinţa de a pune aquarela cu o aşa de savantA prlcepert!
ar da - cu siguranţA - netnchlpult de frumoase roade dacA ar
IncApea tntreaiA Intre mAlnlle unor elemente tinere, viguroase şi
Sb111ălora.l Lilerar 219

pline de nerv, artişti cari. bineinţeles, n'ar mal face publloulul

exceslvele concesii In care se tagroapA din ce In ce mat adanc
d. N. Grant.
Cu d . Corneliu Mihăllest:u trecem In alte cArAri. DaoA d. Grant
reprezintA amAnuntul documentar şi pitoresc presArat cu o micA
şl simpaticA frlvolttate franţuzeasoA, expozantul din sala Slndl·
oatulul Artelor Frumoas4 aduoe In tablourile sale o ha~ lle şi In·
gamratA posomoraiA nemţeasoA. In llmbalul bombastic al teore·
tloterllor tuturor şcolilor moderne - ale caror numlrt, In lntt>n·
ţlunea unei eterne !raternlzArl pe ogorul plastice! şi-au potrivit
cozile In rima .tsm•- ceiace face d·l Mlhalltlscu s 'ar numi picturA.
O! cât de mic, de umilit şi de Ignorant s'ar simţi ·vechiul
lconar al statutul Papal, bietul Rafael, cel care aproape singur a
tnvAţat sa. zugrAveascA şi totuşi se Intitula piotor, dacA ar putea
si vie şi sA ,. adA pura şi singura adevAratA .pzctură• acela pe care
o face dupa. ani dA zile de tnvAţ&.turA expozantul din sala slndl·
catnlul Artelor frumoase, d. Cornellin Mthallesou.
VICTOR IoN PoPA.

INSEMNARI LITERARE

Jară'l Al. Bogdan - Piteşti şi d . vrut să -I fi publicat la d-ta ca, astfel,

fun:ioianu. - La observatiile fă­
cute in acest loc asupra articolului
d-lui Fundozanu cu privire la Al.
Bogdan - Pzltşli, primim din partea
autorului o scrisoart. Recunoscân-
du-i dreptul răspunsului şi supor·
ttJndu-i cu resemnare şi pe cel al
ironiei, t -o publicdm dtei textual:
Stimate Domnule Loviuescu,
Imi faci onoarea de a comenta
un articol In care am voit aă su-
gerez putin numai din persoana
aşa de ciudati, de artist. a lui Bog-
dan -Piteşti , pe care cei simpli nu
t> pot ş i nu o vor putea pretni, nu
pentrucă n'a scris .Salomeea~ ci,
pentrncl comprehensiun~a. chiar
aceia a unui om de bună ct edin!ă,
eBte tare lim i tată .
Imi pare rău că n'am p11blicat
articolnl In filele rev•stei d-tale.
Mt l'ai li ltpjrit, probabil, ca acetaşi
indulgentl ca care ai binevoit să-mi
protrjezi şi celelalte eseuri, cari se
solidarizează In atitudmra lor, cu
ideile pe cari le-am scris la moartea
elui mai inteligent om pe care l'a
unoscat 1ara romaneasca.. Aşi fi
cetitoral să poată lua contact egal
şi cu părere a mea şi cu ipoteza
d-tale.
l>eşi n'a apărut In revista d-tale,
artieolal a fost totuşi citit. Presu-
punem Insi că, din eroare, fraza
In care explieam dece artiştii s'au
cinstit ca vizita In casa lai Bogdan·
Piteşti, a fost trunchiatA. Numai
pentrucA s'a sărit peste .s'au pe·
rin dat prin casa lui, au trecut pe
lângă sura.sul lui, au retinut ca pe
o placi de fonograf, t:tva din v~rva
lui preţioasă, ciudat li şi singutard"
d-ta ai putut bănui, legitim, că tot
ce am ser's se datoreşte faptului
că am mincat, din când In c:a.nd, la
masa acelui om. Trebuie cu ata.t
mai mult să-ti multumesc cu clt,
sub aparenţa unei msalte mesehi-
ne. Imi bănuiai un sentimen . moral,
de recuno~tin\A , chiar după clipă
când masa, procuratoare de buni
digestie, mai există. ·
Pre1uesc cu atât mai mult ipoteza·
cu care Imi motive zi existen\a unei
admiraţii ·cu eli am imaginat o clipă
ce s'ar fi ales din sărmanul articol
căzut, de-o pildă, pe mAna unu ia
din acea spetA·teribiiA de pamflrtari,
pe care d-ta cu buu motiv, o dete ~ ti.

;
 220
Un pamfletar ar fi fost capabil, să
Insinueze, In stilul acela tnval care
le e comun, că am ~cris articolul
pentru bani, pentru o eventualA
moştenire, ~au pentru cine ştie ce
altfel de motive echivoce. Nu e
oare infinit mai delicat sa bănuieşti
pe colaboratorul d-tale că a gindit
- dezinteresat - ceva, pentru
simplul fapt că a mâncat la masa
celni despre care a scris.,
Aşi fi, hotărlt, de partea d-tale,
Impotriva mea, dacă - dacă ceti-
torul Ind naiv şi neobişnuit cu
delicatetea atică, n'ar fi In stare sa
bAnniască şi relatiile cari, din ge-
nerozitatea d-tale, ~xistă Intre noi.
Te supiră dacă Il previn el primesc
dela d-ta o sumA de bani de fiecare
articol şi el- mai ales- n'am fost
niciodatA invitatul d-tale la masă?
A'i vrea ca, mAcar, admiratia mea
neconditionatA pentru d-ta, si nn
poalA fi suspectatl.
Al d-tale colaborator
8. Fnndolana
Bucureşti, 1922
• ••
l.a ctlr scrise Îll acrasld rnlislil
despre AJ. Bogdan-Piteşti era poate
niCrsar sd SI adaOf:' şi IXPI'rsia
u11n admil'aţii aldt dt dâr••· N1-am
P'rmit1 totuşi .rtJ-i obs•rvdm d-lui
Fu11doia11u cii implttW6itatră lui
I:JffliŞtt din ipuwanţa i11ţllesu/ui
u•UDI alu11ui tHmin lnofmSIJJ. Re-
CilDoştinta digestiei, ca şi vizitA de
rligeatie, nu conţin• nimic ofm.ratOI"
ci doar monrda mdl'llntil a unri
politl/1 de ordin f*r social întrr
oammi ci au l'aporturl mai susţi­
nut• Îlltl'r dânşii. Dela ac1asttJ IX·
prrsie CUI'Irttil, d. f undoianu SI
avdnttJ în pl'esupu11Hi mal'i : oca•i•
billftlmitil totuşi pentru a-i putra
nt4.rura capacitd/ill admiraţiei şi
ale ir011i1i. Oricd/ res,.ct am avea
1111trM m1rilrU li/1rar şi tactul sa-
cU./ al d-lui FuHdoia11u, rrvulsiu-
nla p111tru gmUI/Iui BogdaH-Pi-
tqli rst• lolfl1i mai pu11n1icil. l•td
pmt,.,. CI Ui/u/ ii'OJIÎ#Î tthltJru/Ni
"OslrM coliJborator lfU "' 1 atdl
d1 dur1ros e41 ar fi ti'I.Uil stJ fir ,•
CII f*(ill (UQ/o nu ". CIOm înldllli
cu umbl'a IUijoiiOifiantJ • r4posa-
Sbarlloral Ultr.,
/ului om dr acţiune, cart a fost tot-
odaltl şi cea mai marr intrligmţd
a neamului romdlltsc.
E. L.
lariti pamfletul.- Cele câteva
constaHm asupra conditiilor speci-
ale al• cnltnrii noastre care au per-
mis desvoltarea pamfletului atit de
disproportionat cu restul publicis-
ticel, au atras un rlspnns autoriza!,
Intre cronicele sportive, de şah,
de mode, de jocuri de inteligenti,
de feminititi, de o atât de lnaltă
obiectivate, ale Adevarului littrar,
d. Pamfil Şeicaru rAspunde .mtdi-
ocrit4ţli dogmatice • In numele
pamflelnlal român şi deci a talen-
tului. No-i cerem titlurile In baza
clrora vorbeşte. Rlsfoind colectia
Sburatorului de acum trei ani, gă­
s1m Inregistrati existenţa de pam-
fletar român a d-lni Pamflet Şe1caru
r. rin ample citatii autentice. Con-
runtAnd textele, nu ne putem abti-
ne totuşi de la oarecare melancolie :
inventiunea pamfletarului n'a pro-
g~at ca nimic ; reeditlndn-se, ne
refuzA posibilitatea de a-1 mai re-
produce In fragmente alese. O altă
generatie de pamfletaei se ridici
care, In curând, vai 1 In combustiu-
nea grăbiti a timpului, nn-1 vor
mai recunoaşte. Nu s 'ar putea, de
altfel, apune d scrisul acestui am-
basador al plamfelalul roman soli-
citA irezistibil discaţianea aeade-
mid. Fiindcil. In acest articol se
sforteazl totuşi de a eşi din noroiul
adjectivelor şi din obsesia sexualA
pentru a face apologia pamfletului
In persoana lui Voltaire, Veuillot,
Blov, Maurras, Leon Daudet etc.
etc.' ne vom permite d·i amintim
d-lul Pamflet Şeicaru o distincţinae
care lnchee orice discutie Inainte de
a o deschide. Existi un pamflet de
idei perfect legitim, şi altul de cu-
vinte perfect inutil. Cunosc idea-
lurile pentru care aa luptat sau
lupti Venillot, BJoy, Maurras ti
chiar Dandet ; dar d1n dt mi-a cA-
zut sab ochi pAnA acum, n'am dis-
tins Iad idealul moral sau literar
al d-lui Şeicara, de pildi, pentru
a'l conftanda ca lnsuşi pamfletul
romln. Pentru oameni cn ocupaţii
mai serioase violenta pur verbalA
e o inutilitate Imbecili.
E. L.
 EDITURA "ANCORA" ALCAU9 1 CAUPATEAIIU
BUCUREŞTI - No. C, STRADA SIIÂRDAN No. C

A APARUT:

DDI1ftUL DEPUTAT
ROMAN ISTORIC ŞI DE MORAVURI, CU EPISOADE
DIN SÂNGEROASA EPOCĂ A RĂSCOALEI
PLUGARILOR (1907)

de V. DEMETAIUS

-- AUTOilUL CUNOSCUTELOR ROMANE: ORAŞUL BUCURIEI,

DOIINUL COLONEL, TINBRBTBA CASANDRBI
ŞI PACATUL llABINULUI
-O-
O Deputatul şi moşierul Marin Voiculescu la me-
: dic. - Indurerat şi. t~drăgostit. - Antisemitism :
tn Moldova.-lnceputurile rlisvrătirii ţărăneşti.­

Intinderea şi grozăvia răscoalei.- Aleşii naţiu­

nii la Caffe Chantant,-0 răsbunare ftoroasă.­

Poreclita "Piţigoiul", de 16 ani.-Ciocniri intre

armată şi 'rlsoulaţi. - Sdrobirea fără milă a
revoluţiei. - Voiculescu părăsit de nevastă.­

Urmărirea presupuşilor "lnstigatori". - Nuntă,

afaceri şi amor. - Linişte de cimitir, la ţară.

LEI 20.-

De vamzare la teate llbr~rllle din capital~ si prevlncle

 ~- \ ~ ·. • - . • .r-· ~~~~
,J :~1 YL 1.1 - ~ . 1 _ .V .... • · . · ...._ •·
. va.:o4 . ' . .~

-- - -· ~
·;) , ţf~~
TRALA
CII! TA TI! ANO~IM.l.
'' MISSIR" f4i
CAPITAL LEI
·~ ~~ ~ ~0.000.000 L '!:--:: ~
1 • 41, STRADA LIPSCANI, 41 • 1
1 Sulonae : mumn - str. LIPmDI. zz '' [an lllto~il. tta 1
fn ţară: Ploeşti, BuzAu, Galaţi, BrAilâ, F ocşani, Constanta.
1 Temişoara, Braşov, Cluj, Cernăuţi, Chişinău, Oradea-Mare, 1
Arad, Targul-Mureş, Ra.mnicul-9ărat, Piteşti, Craiova,
1===Tumu-Severin, Tll.rgovişte, Botoşani. -~-
1
1 lli bill lsmlll
[11 lltiDIIII IDI•~U •uiTI Slisa
ti 1
lteller •• Ooltorle de primat raaa pentru Damt d:Jomnl

'------ --
•• • Preţuri mai eftine ca orlun.de • ••

•c:u::n::::n::::u::::ll CI CI CI CI CI. li CI CI CI CI CI CI CI CI CI CIIB

~ S'a deschis Centrala a D
D:~ Gastatl deUclaasele : D
. C
D .ARILOR .AGAZINE D D prodaee ale D
~ la PALATUL II~UTITilOR ~ ~ BDftBDftERIEI : : ~
~ ~
STRADA PARIS, No. 10
~ : : REftiiSSAftCE ~
D Slnn111 : •••••-l•n. Lltl! D D catf se glseac: In detall la D
~ MATĂSURI :: LENA- 0 o n
o JURI••.. p ĂNZETURI D ~ [omllll HEJIAUUII[E 11
0 ARTICOLE de MARIAJ ~ 0 STRADA PARIS, 10 ~
0: GALANTERIE: 0 o si la toate sacorsalele o
O Mare Raion de D D MISSIR U
~ FURNITURI de MODE ~ o
O
D
DIN TARA.
O
0 INCĂL TĂMINTE, etc. 0 0 - l!n Oroa la fabrica - 0
~ Preturile ezceptJooale ~ o STL POPA·TATU. u D
.I:ICICICICICICICICCI.
O
.CICICICICICICICICICI•
D