O scrisoare

pierdută
de I. L. Caragiale
otografie de Autor necunoscut este licențiată în
condițiile CC BY-SA
 „Ori să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic; ori să nu se revizuiască, dar atunci să se
schimbe pe ici pe colo.”
„O soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!”
„Cetăţeanul: Vorba e… eu pentru cine votez?”
 Indicații scenice/didascaliile externe
ȘTEFAN TIPĂTESCU, prefectul județului
AGAMEMNON DANDANACHE, vechi luptător de la 48
ZAHARIA TRAHANACHE, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului
electoral, Comitetului școlar, Comițiului agricol și al altor comitete și comiții
TACHE FARFURIDI, avocat, membru al acestor comitete și comiții
IORDACHE BRÂNZOVENESCU, asemenea lui Tache Farfuridi
NAE CAȚAVENCU, avocat, director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpaților,
prezident-fondator al Societății enciclopedice-cooperative „Aurora economică
română"
IONESCU, institutor, colaborator la acel ziar și membru al acestei societăți
POPESCU, asemenea lui Ionescu
GHIȚĂ PRISTANDA, polițaiul orașului
UN CETĂȚEAN TURMENTAT
ZOE TRAHANACHE, soția celui de sus
UN FECIOR
ALEGĂTORI, CETĂȚENI, PUBLIC

În capitala unui județ de munte, în zilele noastre.

 ICE BREAKER

Activitatea 1

Privește cu
atenție imaginea
alăturată și
împărtășește câteva
impresii cu colegii.
 PRELECTURĂ

Aparență și esență
Exprimă-ți opinia!

Poate o comedie să sugereze contrastul dintre aparență și

esență?
Cunoști mentalitatea finalului de secol XIX?
Care este direcția culturii române de la acea dată?
Se încearcă prin literatură crearea unor noi coordonate?
Crezi că „O scrisoare pierdută” încearcă să educe
publicul?
Crezi că situația surprinsă în comedia lui Caragiale este
actuală?
 LECTURĂ
Activitatea 2
Crezi că teatrul sugerează mai bine ideile realismului?

1 2
Vă propun următoarele fragmente de text:
(O anticameră bine mobilată. Ușă în fund cu două ferestre
mari de laturi. La dreapta, în planul din fund o ușă, la stânga
altă ușă, în planul din față. În stânga, planul întâi, canapea și
un fotoliu)
Scena I
TIPĂTESCU, puțin agitat, se plimbă cu „Răcnetul Carpaților" în
mână; e în haine de odaie; PRISTANDA în picioare, mai spre
ușă, stă rezemat în sabie.
TIPĂTESCU (terminând de citit o frază din jurnal) : „...Rușine
pentru orașul nostru să tremure în fața unui om!... Rușine
pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase
județe ale României pradă în ghearele unui vampir!..."
(indignat) Eu vampir, 'ai?... Caraghioz!
PRISTANDA (asemenea) : Curat caraghioz!... Pardon, să
iertați, coane Fănică, că întreb: bambir... ce-i aia, bampir?
TIPĂTESCU: Unul... unul care suge sângele poporului... Eu
sug sângele poporului!...
PRISTANDA: Dumneata sugi sângele poporului!... Aoleu!
DANDANACHE: Tocmai îi spuneam d-lui prefect, si dumnealui îmi
spunea...
TIPĂTESCU: D-lui prefect?...
DANDANACHE: Da, d-lui prefect! (arată pe Trahanache, care
vorbește la o parte cu Zoe)
ZOE (încet) : Îți place, nene, alesul d-voastră?
TRAHANACHE (încet) : Deștept... dar mi se pare că e cam șiret.
DANDANACHE (lui Tipătescu) : Îmi spunea istoriile de aiți de la
aledzeri, cu scrisoarea, cu plastografia (mișcarea Zoii) si eu îi
spuneam de cazul meu,... că la mine a fost chiar adevărat... cu
becherul...
ZOE (repezindu-se lângă el, încet) : D-le Dandanache, mi-ai
promis să nu mai pomenești de istoria asta...
DANDANACHE: Eu am promis? (repede) când am promis? cui
am promis? țe am promis? (aducându-și deodată aminte.) A! da!
Nu mai… nu mai…
(Uralele s-au apropiat cu desăvârșire. Lumea toată intră cu
muzica)
CERINȚĂ: Răspundeți la următoarele întrebări (de controversă și
conceptuale):

1. Ce efect creează, de obicei, dialogul într-un text literar?

2. De ce operele realiste „imită viața”?
3. Care personaj considerați că trăiește cu adevărat o dramă?
4. Cum comentați replica lui Zoe: „(repezindu-se lângă el, încet) :
D-le Dandanache, mi-ai promis să nu mai pomenești de istoria
asta...”?
 Activitatea 3: REALIZAREA UNEI HĂRȚI CONCEPTUALE ȘI A UNOR PRODUSE MULTIMEDIA
Activitate în perechi

Având în vedere faptul că, în prezent, imaginea femeii nu mai ține cont de
aprobarea societală, existând un demers înspre echitate între genuri, observați trauma la
care este supusă Zoe, precum și alte personaje literare raportate la acea epocă: vezi Otilia
Mărculescu, Ana Baciu.
Dacă ați fi psihologi și ați putea să călătoriți în timp, ce sfaturi i-ați da lui Zoe în
această privință? În oferirea răspunsului, respectă următoarele etape:

1. Împreună cu colegul de bancă, gândește-te o câteva sfaturi pe care i le-ar putea da

psihologul lui Zoe și la răspunsuri posibile pe care le-ar putea primi de la aceasta;

2. Notează ideile în organizatorul grafic primit;

3. Scrie un dialog imaginar care ar putea avea loc între Zoe și psihologul care o
vizitează;

4. Realizează un videoclip în care să pui în scenă dialogul creat.

 Date despre autor

•Unul dintre cei 4 mari clasici ai literaturii române;

•Opera sa  se bazează pe 2 piloni principali:
•comicul  ilustrat de – comediile
 „O scrisoare pierdută”, „O noapte furtunoasă”,  
„D-ale carnavalului”, „Conu’ Leonida față cu
reacțiunea”
                                       - schițele grupate în volumul 
„Momente” (1901)
•tragicul prezent - în drama „Năpasta”
                                - nuvelele „Păcat”, „În vreme de
război” etc.
 O scrisoare pierdută

•,,O scrisoare pierdută’’ este reprezentată pe Scena Teatrului

Național din București, în 1884, comedia este a treia piesă dintre
cele patru  scrise de dramaturg, o capodoperă a genului dramatic. 
•Este o comedie de moravuri în care sunt satirizate aspecte ale
societății contemporane autorului, fiind inspirată din lupta
electorală din anul 1883.
 „În comedii se poate urmări o ascensiune, pe scara
socială şi morală a personagiilor, de la mahalagiul pur la A fost numit cronicar al
epocii sale.
pseudointelectual.”

„Are o viziune realistă a

societăţii române într-
un moment de criză
„Teatrul caragialian este o evolutivă.” – Pompiliu
Constantinescu
mare secţiune tăiată în
corpul societăţii române”
Scrie nu despre
extraordinar, ci despre
un ordinar văzut extra-,
prin ochii presei.

Realismul lui Caragiale

 • Obiectivitatea
• Veridicitatea realizată prin
tehnica acumulării detaliilor
• Plasarea acţiunii în timp şi
spaţiu
Trăsături • Caracterul de generalitate a
realiste în „O situaţiilor
• Personajele tipologice sunt
scrisoare supuse ridiculizării, pentru că
râsul a fost întotdeauna
pierdută” considerat un mijloc de
ameliorare a moravurilor,
atitudine prin care scriitorul
atinge dezideratul educativ al
artei, fără a cădea în tezism şi
rămânând adeptul „artei pentru
artă”.
 • Fără a fi total lipsită de tradiţie în literatura noastră, dramaturgia
avea puţine realizări notabile, printre care se numără drama
Răzvan şi Vidra a lui B. Petriceicu Hasdeu şi comediile lui Vasile
Alecsandri. Autorul Chiriţelor abordase realitatea dinspre partea
Viziune ei comico-satirică, fiind primul observator şi critic lucid al
moravurilor timpului său, de aceea poate fi considerat un
precursor al lui Caragiale. Autorul Scrisorii pierdute se situează
însă la un nivel estetic superior.

• Opera lui Caragiale este fidelă principiilor promovate de

societatea culturală Junimea şi esteticii realismului. În grupul
junimist, dramaturgul găseşte mediul propice dezvoltării plenare
a spiritului său critic, a gustului pentru clasic şi a ironiei
usturătoare.
• Viziunea lui despre societatea autohtonă coincide cu a lui Titu
Maiorescu, autorul teoriei formelor fără fond.
„O scrisoare • Opera are o construcție riguroasă,
asigurată prin trei procedee:
pierdută” este
Repetiția – intervenția reluată a
alcătuită din patru Cetățeanului turmentat;
acte, cu 44 de Evoluția inversă a conflictului –
scene. prin răsturnările spectaculoase de
situații;
Interferența seriilor de personaje –
aflate în opoziție de interese.
 COMENTAȚI DOUĂ
În grupe SCENE SEMNIFICATIVE
PENTRU TEMA TEXTULUI
DRAMATIC
SCENA II, ACTUL I
SCENA VI, ACTUL II