LEGENDA GHIOCELULUI

după Eugen Jianu

Iarna era în puterea ei; peste tot numai omături. Şi într-o bună zi, mic, alb şi plăpând, ghiocelul
și-a sunat clopoţelul.

- Cine îndrăzneşte să mi se împotrivească? s-a răstit Baba Iarnă, scuturându-şi cojoacele de

nea şi ţurţurii de gheaţă. S-a uitat împrejur şi abia apoi a văzut ghiocelul.

- Tu erai? Tu ţi-ai găsit să mi te împotriveşti? Dacă vreau, am să te îngheţ la noapte! A strigat

Baba Iarnă.

- Nu vă mâniaţi, Babă Iarnă şi Moş Omăt, le-a spus ghiocelul. Soarele mi-a trimis veste printr-o
rază jucăușă să mă arăt lumii.

Dar peste noapte, Baba Iarnă şi Moş Omăt au chemat Gerul în ajutor. A suflat și Moș Crivăț.

- Unde eşti ghiocelule? Strigau și chicoteau ei. N-ai îngheţat? Mai cutezi să ni te ridici
împotrivă?

- Drept să vă spun, mi-a fost foarte frig. Era cât pe ce să mă smulgă şi vântul! Abia m-am putut
ascunde după un bulgăre de zăpadă. Dacă şi la noapte va fi tot atât de frig, voi muri îngheţat! a
spus cu tristețe ghiocelul.

Soarele, auzind cu câtă bunătate le vorbeşte ghiocelul dușmanilor săi, i-a trimis în ajutor o
mulţime de raze calde, întărindu-l.

Dis de dimineață, ghiocelul a văzut răsărind alături de el, de sub plapuma de nea, o mulțime de
frați și surori ghiocei. - Babă Iarnă, Moș omăt, hai să ne jucăm de-a prinselea! strigau veseli
ghioceii.

Așa s-a dovedit a fi ghiocelul mai tare decât iarna, arătând că el este vestitorul primăverii!