Tudor Popescu

DOI DOMNI
RÂ UMBRELE

1 E D IT U R A A L B A T R O S i r y
AVENTURA • AVENTURA • AVENTURA • AVENTURA # AVENTURA

AVENTURA 9 AVENTURA • AVENTURA • AVENTURA • AVENTURA

COLECŢIA AVENTURA

Tudor Popescu

DOI DOMNI
FĂRĂ UMBRELE

EDITURA
ALBATROS
C o p e rta c o le c ţie i:
GH. HARINESCU
 H otărît lucru, pe la patruzeci de ani încep
grijile bărbatului. Cu cîţiva ani în urm ă aş fi zîmbit
auzind afirm aţia de mai sus, dar de cînd întîrzii
dimineaţa în faţa oglinzii, studiind pe propriul meu
obraz „ravagiile tim pului", iau lucrurile în serios.
Prim ul articol de cosmetică l-am citit acum două-
trei luni într-un „Magazinul", şi de atunci mă sur­
prind tamburin-îndu-mi degetele pe ridurile din col­
ţul ochilor, abia stăpînindu-m i tentaţia de a da
lovitura la cutia de cremă „antirid", aşezată ispititor
în prim planul zecilor de sticluţe şi borcanele înşirate
pe etajera de sticlă. „Ce mama dracului, am ajuns
ca femeile !“ mă înfurii pe mine şi mă m ul­
ţumesc să-mi masez uşor, de sus în jos, rotind în
ju rul ochilor — ca în articolul din revistă — obrazul
meu cam tăbăcit. îmi amintesc că bunicii şi unchii
mei au trăit mult, şi mă bucur, dar toţi au avut
obrazul cam boţit, şi mă întristez. A r fi bine
să semăn cu un frate al mamei, bărbat frumos,
mort într-un accident de maşină, în floarea vîrstei.
Dar poţi să ştii cu cine mai semeni, ereditatea asta
a rămas un mister, de care oamenii de ştiinţă ar
face bine să se ocupe, şi să mai lase zborurile în
lună. Chiar aşa, „lună“ ne trebuie, le-am term inat

5
pe toate aici ? Spaţiu cosm ic! Mersi, şi „spaţiul
localiv‘: ce facem cu el ?
Ca în fiecare dimineaţă, sînt trezit din gînduri
de nevastă-mea. Intrigată, după ce dă un tim p tîr-
coale, nu mai poate de curiozitate şi bate-n uşă.
— Dima, ce faci, dragă, nu vii ?
Un obicei rar în alte case, la noi îm păm întcnit
şi imposibil de schimbat : soţia mi se adresează pe
numele de familie. îl rosteşte firesc, încît cei care
mă cunosc de curînd nici nu-şi dau seama că acesta
nu e numele meu de botez. -
Nu-i răspund. O las să se perpelească, şicanată
de cine ştie ce gînduri.
— Se răceşte cafeaua, dragă.
A tîta rău cît se gîndeşte ea Ia c a le a ! Ar -fi în
stare să facă o gaură în uşă. Ca să-i sporesc şi mai
m ult curiozitatea, stau neclintit. Aş fi p u tu t să dau
drum ul la apă şi să creadă că sînt sub duş, dar
s-ar linişti, şi eu nu vreau să se liniştească. Pe la
patruzeci de ani, bărbaţii devin sadici !
— Întîrzii, să ştii !
Ultimele cuvinte sint rostite categoric, ca şi eînd, în-
tr-adevăr, ar fi îngrijorată că întîrzii la serviciu.
Mormăi ceva, neinteligibil, ca s-o aţîţ.
— Ce spui ?
Mormăi iar ceva, ea tot nu înţelege, sc-nfurle
de-a binelea şi pleacă pufnind ca un leu în arenă.
— Treaba ta ! Poţi să stai cît v r e i !
Mi-am term inat masajul, mă mai privesc o dată
tn ansamblu, şi apar, afişînd aerul unui copil ne­
vinovat. Nu mă mai refer la incident, deschid o
discuţie oarecare, prefăcîndu-mă tot tim pul că nu.
văd nemulţumirea de pc chipul ei. îmi place cînd îşi

6
strînge gura ca o pungă, pe care vrei s-o explodezi,
şi cînd îşi apropie sprâncenele într-o linie dreaptă
care uneşte, ca o punte, ochii sclipind de furie.
— A telefonat cineva ?
Am mai întrebat de două ori. Aseară am ajuns
târziu acasă şi obişnuiesc, a doua zi, să întreb dacă
nu m -a căutat cineva.
— Ţi-am mai spus că nu.
— Am uitat.
— Uiţi cam multe de la un timp.
— Oi fi îndrăgostit. Parcă îndrăgostiţii uită repede.
— îhî !
Nu ştiu ce înseamnă acest ,,îhî“, dar pare ceva
ameninţător.
Mănânc oul, sorb cafeaua, mă simt balonat.
— Te-am rugat să nu-mi mai ungi pîinea cu unt.
— Altfel nu e bună...
— Dacă-ini place mie aşa ! ridic tonul, scos, pe
bună dreptate, din sărite.
Are obiceiul ăsta rău de a-ţi da să mănînci ce
îi place ei, de a-ţi cumpăra cravata eare-i place ei
pantofii care decide ea că-ţi vin bine.
— Ţi-e teamă că te-ngraşi ?
— Mi-e team ă, şi ce-i cu asta ? Poftim, m i-e team ă 1
Nu văd nim ic ră u în asta.
•— Nu te mai place ?
— Nu !
Punct. Aici e punctul culminant al discuţiilor noas-'
tre. Nici nu poţi urca mai departe, fără nimic con­
cret. Numai pentru că un bărbat întîrzie cîteva
minute în baie, nu-i poţi face un scandal în toată
regula. A, dacă prin carneţelul meu de telefoane ar
apare un num ăr de telefon suspect... s-ar schimba

7
treaba. Am găsit de cîteva ori semnul de la carneţel
schimbat, dovadă că s-a căutat în el numere com­
promiţătoare. Pînă la descoperirea lor, punctul cul­
m inant al înfruntărilor noastre absurde rămîne acest
categoric „nu“, pe care îl rostesc cît pot de sec.
Dincolo de el, toate încep să se petreacă normal.
Eu îmi beau cafeaua, ea îmi perie haina, eu îmi
cercetez carnetul cu însemnări, să văd ce am de
făcut mai întîi, ea îmi schimbă batista şi-mi îndreaptă
nodul cravatei, pe care nu nimeresc niciodată să-l
strîng chiar la mijlocul gulerului, apoi o sărut pe
frunte şi plec gîndindu-mă la prostia omenească.
De ce ne-om fi şicanînd fără rost ?
- Dar abia se linişteşte atmosfera şi telefonul lui
Mihai o tulbură iar, Mihai cunoaşte firea nevesti-mi
şi se amuză de cîte ori poate. Cea mai mare plăcere
a lui este de a mă chema la serviciu peste program.
Atunci nevastă-mea e şi mai circumspectă, iar eî
îşi dă toată osteneala să fie cît mai echivoc. De
fiecare dată, după un astfel de telefon, urmează
aproape identic urm ătorul dialog :
— De ce te cheamă la ora asta ?
— Ştiu eu ? ! Dacă aş şti, ţi-aş spune ' De ce nu
l-ai întrebat ?
— Mai bine spune că v-aţi înţeles.
— Toate le citeşti pe dos, parc-ai fi nevastă de
poliţist !
Mă înduioşez, o sărut, ca să nu stea ca pe jar
tot tim pul cît lipsesc, şi plec. Ultimul meu gest
o-nviorează într-o clipă, mă ia de gît si recunoaşte :
■— Ce proastă sînt !
Dezarmantă — nu ? — ultim a replică.

8
 Am luat obiceiul de a mă duce pe jos la serviciu.
Nu locuiesc prea departe şi puţină mişcare îmi prinde
bine. Maşina e o calamitate pentru condiţia noastră
fizică. Cel puţin pentru mine. Sînt sigur că mă paşte
obezitatea. Amîn de mai m ult tim p să-mi fac analiza
colesterolului, de teamă să nu-1 descopăr crescut,
şi între timp el se depune, se depune, îl simt cum
îmi îngroaşă vinele. La picior mi s-a şi um flat una.
s-a bombat sub piele, vînătă, ca o rîm ă dizgraţioasă.
■
— Dumneata nu vezi că-i roşu ? mă apostrofează,
pe bună dreptate, un miliţian, văzând că n-am ele
gînd să mă opresc în faţa stopului.
îmi place să privesc pietonii aşezaţi faţă-n faţăj
ca două arm ate medievale aşteptînd cuminţi sem­
nalul de începerea luptei. Apoi se reped, se în tre ­
pătrund, privirea mea caută degeaba victime în m ij­
locul caldarâmului. Numai eu mă izbesc aproape piept
în piept cu un bărbat de 45—50 de ani şi-l fac să-şi
scape ziarul din mină. Eu sînt de vină, merg distrat.
Ridic ziarul, îi cer scuze, iar el face un gest nem ul­
ţumit, n-are nevoie de scuzele mele. Rămîn numai
cu imaginea ochilor lui, ca două picături de smoală pe
un gălbenuş de ou. Sau are icter, sau o să facă.
Îmi vine să mă întorc după el, să-l sfătuiesc să se
ducă la doctor, dar e departe, merge şi mai grăbit
după incidentul nostru. Cred că l-am lovit cu capul
în piept. Nu ştiu cum să-mi explic, nici astăzi nu
pot să-mi explic de ce, aş putea să mă laud că a
fost o intuiţie, sau că am avut fler, dar n-a fost
nimic din toate,, astea. Pur şi simplu fără motiv,
obsedat de ochii lui galbeni, m-am luat după el.
dred că voiam, totuşi, să-i spun că e suferind, sau
că pare suferind, ca să nu-1 sperii, dar, n-am făcut

9
nici douăzeci de paşi pe u rm a lui, că am şi aflat
de ce se grăbea.
O tinerică de cel m ult douăzeci şi cinci de ani,
cu faţa acoperită aproape în întregim e de o pereche
de ochelari enormi, de sub care abia răzbate vîrful
nasului, l-a întîm pinat zîmbindu-i atît de frumos,
îneît n-am putut să reprim în mine cel mai mîrşav
dintre sentim ente : invidia. Să ai două gălbenuşuri
de ou în loc de ochi şi să-ţi zîmbească atît de îm bie­
to r o femeie frumoasă, trebuie să fii cel puţin şef
de serviciu, dacă nu funcţionar superior la oficiul
de închiriere. De altfel, tipul nu arată rău din spate,
are o ţinută de bărbat viguros, sigur pe picioarele
lui exagerat de lungi, de parcă merge pe picioroange.
Poate că în ultima comparaţie a irupt gelozia mea
masculină.
Pare un cocoş tomnatic la braţul unei puiculiţe
nadolene, plin de vervă, intenţionat tînăr în ges­
turile largi care vor să atragă atenţia.
M-am ţinut o bună bucată de tim p în spatele lor,
pînă cînd mi-am amintit că trebuie să ajung Ia
serviciu şi, cu părere de rău, mi-am refulat invidiile
si am făcut stînga-m prejur.

încă din acest moment, trebuie să spun că lui

Duna i-ar fi fost imposibil să-şi dea seama ce farsă
nostimă i-a jucat întîmplarea. Dacă ar fi putut
bănui măcar, ar fi uitat de toate invidiile lui mas­

10
culine şi s-ar fi ţinut scai de bărbatul cu ochii ca
gălbenuşurile de ou răscopt. De ce ?
In orice roman poliţist există un spion, care tre ­
buie să fie descoperit, de regulă în ultimele pagini,
ca cititorul să n u lase cartea din mînă încă de la
pagina unsprezece, cum e cazul aici.
Ei bine, în rom anul de faţă nu există m ister sau,
mai bine spus, nu există m isterul spionului. De la
început cititorul este avertizat că bărbatul invidiat
de Dima este chiar... spionul cărţii, acesta fiind moti­
vul pentru care spuneam că întîm plarea i-a jucat
o farsă nostimă cunoscutului nostru căpitan. în timp
ce el se îndrepta agale spre serviciu, bărbatul cu
ochii de gălbenuş şi frumoasa femeie cu ochelari
cît prescurile vorbeau despre lucruri foarte im por­
tante. Dacă ,,invidia“ l-ar fi împins pe Dima pînă
acolo încît să tragă cu urechea la ceea ce-şi spuneau
cei doi, cu siguranţă că „ccva“ i s-ar fi părut curios,
pentru că numai gesturile bărbatului erau de cocoş
tomnatic îndrăgostit, nu şi cuvintele.
— Vei fi legătura mea ? întreabă el, în timp ce
arată, printr-un gest cuprinzător, lumea din jur,
ca şi cînd s-ar fi referit la ea.
— Da... „Violonistul" e de părere că trebuie să
acţionezi imediat. De ce ai întîrziat ?
-— Mici încurcături ,,acolo“. Dacă totul merge bine,
avem tim p suficient.
Se opresc şi el îi prinde obrajii în palme, într-un
gest de supremă gingăşie. E cel mai sincer gest
de pînă acum, ochii lui galbeni o sorb cu vădită
plăcere şi m ult mai bărbăteşte decît îi peim it ade­
văratele lor relaţii. Femeia simte, cu plăcere, că
dincolo de obligaţia lui... profesională, bărbatul v i­

li
"brează cu adevărat. Scena e de o verosimilitate pe
care ar fi invidiat-o orice mare actor.
Altceva ? întreabă el, cu tonul cu care numai
o singură dată în viată rostim ,,te iubesc“.
— Ţi-am adus .un plic.^. Poate o scrisoare de dra­
goste, rîde ea şăgalnic, scoţînd din poşetă un plic
obişnuit în care putea să fie, cu adevărat, o scrisoare
de dragoste.
Şi el îl prim eşte cu aerul că primeşte o scrisoare
de dragoste. Ii sărută mîna, recunoscător.
Toto — acesta este numele femeii — zîmbeşte vag
în colţul gurii perfect desenate în culoarea cireşii
pîrguite. Bărbatul o studiază îndelung cu privirea
lui galbenă, apoi o prinde de braţ şi continuă plim­
barea.
Ajunşi aici cu povestirea, constat că s-a comis
o eroare, c:ă relatarea faptelor trebuia să-nceapă cu
cele petrecute cu 24 de ore mai înainte ca această
întîlnire să aibă loc. Să reluăm firul faptelor cu o
zi mai înainte...

Cu aproape 24 de ore in urmă, pe aeroportul

Băneasa a aterizat, la ora fixată, avionul care leagă
Ziirichul de Bucureşti. E o noapte caldă, plăcută,
liniştită, tot ce se mişcă pe aeroport pare tras cu
aţa de o forţă nevăzută. Zgomotele motoarelor nu
răzbat pînă în carlinga piloţilor grăbiţi să încheie
ultimele manevre şi să simtă iar păm întul sub picioa­
re. Singur telegrafistul, contrar obiceiului, nu se gră­

12
beşte să-şi încheie treburile, îşi strînge lucrurile cu
gesturi încete, strîm bîndu-se din cînd în cînd, ca şi
cînd cineva, din spate, l-ar fi îmboldit cu regularitate,
falcâ umflată explică pe deplin strîm băturile Iul
caraghioase, pentru că, la fiecare junghi, îşi duce
palma la obraz şi-l mîngîie, dorind evident să-şi
îmbuneze măseaua printr-un gest părintesc. Spre
nem ulţum irea lui, colegii nu sînt prea impresionau
de suferinţa-i evidentă ba, dimpotrivă, fac haz fără
nici o rezervă. Aviatorii nu sînt sensibili la durerile
de măsele.
— Andrei, nu vii ? îl strigă pilotul şef, Strihan,
de jos. Hai, nu te mai văicări ca o babă !
D rept răspuns telegrafistul îi face semn că mai
rămîne, pipăindu-şi apoi, cu şi mai multe precauţii
caraghioase, falca.
Piloţii îl lasă să-şi vadă de necaz şi se îndreaptă
spre aerogară. Telegrafistul îşi scoate căştile, ia'
de lîngă scaun o servietă burduşită de tot felul de
obiecte, aruncate înăuntru de-a valma, şi se ridică
în sfîrşit, de pe scaun.
E un bărbat de peste 45 de ani. cu părul tuns
scurt, sportiv, uşor încărunţit.
Cînd ajunge în staţia de troleibuz scuipă ceva
în tr-un coş de hîrtii şi, se urcă în primul vehicul.
Nu merge decît cinci staţii şi coboară, făcînd semn
unui taxi. Dă şoferului adresa şi se retrage într-un
colţ, moţăind, ca orice om copleşit de oboseală. Numai’
după ce taxiul îl lasă pe marginea trotuarului din
faţa unui bloc aşezat chiar în capătul unei străduţe
liniştite, toropeala feţei i se risipeşte şi se îndreaptă
hotărît spre poarta casei gospodăreşti lipită de clă­
direa impozantă. Se opreşte o clipă, ezită, intră cu

13
mersul omului care se înapoiază seara acasă. Scoate
din buzunar cîteva chei înşirate pe un lanţ şi des­
cuie poarta cu gesturi precise, repetate de mii de
ori. Urcă apoi cele cîteva trep te de la in trare în
timp ce, pipăind, alege a doua cheie şi o vira în
uşa de la intrare.
In vestiar nu aprinde lumina. Cu o mică lanternă
studiază încăperea, plimbînd fascicolul de lumină în-
tr-un insistent panoramic de-a lungul pereţilor,
poposind pe obiectele ce par să-l intereseze mai mult.
Un balonsaid agăţat în cuier îi reţine în mod deo­
sebit atenţia. Stinge lanterna şi, pe întuneric, îi
cotrobăie buzunarele, fără să găsească ceva deosebit.
Un soţ cam gelos care a revenit acasă după o absenţă
îndelungată ?
In hol ascultă ce se petrece în cele două camere
care dau în această încăpere centrală şi, precaut,
apasă clanţa celei din dreapta. O deschide brusc,
să nu scîrţiie, şi aprinde lanterna. în cercul de
lumină, o.femeie sare speriată din somn.
— Ce-i... cine-i ? bolboroseşte, încercînd să spargă
cu privirea zidul alb.
E trecută de vîrsta jum ătate, dar mai poate reţine
atenţia unui bărbat prin liniile pure ale corpului,
aparent tînăr. Numai de aproape, „calitatea^ pielii,
uşor fanată, ar fi oprit elanul masculin. Părul
lung se varsă în unduiri ample pe umeri, ochii îi
sclipesc umezi, în lum ina dură.
, Cine-i ? întreabă ea aproape strigînd, adunînd
pledul la piept, într-un gest instinctiv de apărare.
Cel care o luminează doreşte, desigur, prin tăce­
rea prelungită, s-o timoreze, şi reuşeşte, pentru că
femeia se foieşte neputincioasă, ca o vietate parali­

14
zată de un jet de lumină, incapabilă să se smulgă
din loc şi să fugă.
— Ci...ne-i ? şopteşte.
Trem ură nervos, dar nu de teamă, to tu ş i; un alt
sentiment, pe care, în forme atenuante îl trăise de
nenum ărate ori în ultimii ani, o stăpîneşte. Pînă
acum, de fiecare dată reuşise să se elibereze de el,
dominîndu-1 cu raţiunea : ,,Nu se poate să se mai
întîm ple aşa ceva“. Acum, raţiunea nu mai reuşea
sa ţină în frîu sentimentul nelăm urit de aşteptare
terorizantă. In faţa acestui punct luminos încearcă
sa-şi spună iar : „Nu se poate“... dar nu mai reuşeşte
să-şi ducă gîndul pină la capăt.
— Cine-i ? repetă mecanic, cu glasul neaşteptat
de liniştit.
Bărbatul simte că pierde teren ; în loc s-o vadă
din ce în ce mai apăsată de tăcerea lui, se reculege.
— Am un nume al dracului de u rît şi greu de
ţinut minte. Nu face să-ţi încarci memoria cu el.
— Cine eşti ?
întrebarea exprimă numai nerăbdare, curiozitate.
— Am să-ţi spun un pseudonim, cu care am v ru t
să debutez ca actor.
Ironia asta... Un singur om îi putea vorbi astfel,
dar nu putea să fie el.
— Ce vrei ?
—- Mai nimic. Vreau să stau de vorbă cu...
— Cu cine ?
întrebarea a ţîşnit neaşteptat de repede. Glasul
şi-a schimbat deodată culoarea, devenind dur. Faţa
i se aspri şi ochii sticliră crunt. Bărbatul din spa­
tele lanternei simţi reacţia ei şi ezită, întrebîndu-se
dacă a adoptat tactica cea mai potrivită.
•— Cu cine ? insistă femeia, aproape agresiv.

15
 ■
— Cu băiatul tău.
— El nu e obligat cu nimic ! strigă temătoare şi
pornită în acelaşi timp.
Un rîs.len t, aproape şăgalnic, de loc potrivit mo­
mentului, o enervă şi mai rău.
— Cine pretinde că vîrsta molcom este tem pera­
mentul, se-nşală ! constată el.
— Te-ai speriat ?
Rîsul tărăgănat continuă, ca provocat de-o glumă
bună. Bărbatul încerca, rîzfnd astfel, să restabilească
raporturile de mai înainte : s-o domine. De aceea
nu renunţa la ascunzătoarea lui din spatele parava^
nului de lumină. Din umbră, el stăpînea jocul.
— Nu mi-e teamă deeît de mine. Nu-mi place să
fiu pus în situaţia de a mă purta fără eleganţă.
O am eninţa ?
Urmă iar un lung moment de tăcere.
— Vreau să stau de vorbă cu fiul tău...
— Nu ! Nu ! Lăsaţi-1 în pace ! strigă ea, dar glasul
îi trem ură nesigur.
Din spatele lanternei apăru o mină care îi întinse
o fotografie de mărimea unei cărţi poştale, pe care
ea o recunoscu dintr-o aruncătură de ochi : foto­
copia unei fişe. în colţul din stînga, micşorat la
dimensiunea unui timbru, chipul ei la vîrsta de
douăzeci de ani. Intr-un acces de furie, smulse foto­
grafia şi-o rupse în zeci de bucăţi, bolborosind :
— Nu vreau ! Nu vreau să-ţi spun nimic 1 Lăsaţi-1
în pace ! Cu el n-aveţi nimic, trebuie să răm înă
liber, liniştit.
— Douăzeci de ani nu te-a deranjat nimeni.
— Dar am aşteptat, am aşteptat, am a ş te p ta t! Ştii
tu ce-nseamna asta, s-aştepţi fără sfîrşit, să tresari

16
de cîte ori sună cineva la uşă sau de cîte ori cineva
trece pe stradă şi priveşte spre fereastră ? Ştii tu
ce-nseamnă să măsori totul cu grija ta ? Marius
nu trebuie să trăiască aşteptînd, ca mine. E Ia
facultate, lăsaţi-1 să-nveţe.
— De ce te pui de-a curmezişul carierei lui ?
Învaţă ? Cu-atît mai bine. O să-l sprijinim să-şi
term ine studiile, să ocupe o funcţie bună, să plece-n
străinătate la perfecţionare.
— Nu se poate, nu se poate ! E în vacanţă, plecat
din Bucureşti. N-am să-ţi spun unde.
— Ştiu că nu locuiţi îm preună, dar ce rost are
să mă m inţi ? E în Bucureşti. De ce vrei să-i zdro­
beşti inima ? Il iubeşti... Nu ţi-e indiferent ce gîn-
deste despre mama lui ! Vrei să afle adevărul ?
— Nu !
Răspunsul femeii fu un strigăt scăpat din adîncul
fiinţei, un strigăt neputincios şi im plorator în ace­
laşi timp.
Bărbatul simţi că a lovit în punctul vital si se
linişti. O avea în mină. Continuă repede, să nu
piardă terenul cîştigat.
— N u-ţi cer mare lucru... Aproape nimic. în cîteva
zile term in totul şi plec. Iţi vezi liniştită de viaţa
ta. Nimeni n-o să te mai tulbure, după cum nu
te-a tulburat atîţia ani. Marius n-o să afle nimic.
O să creadă mai departe în puritatea mamei lui.
De ce să dezlănţui o tragedie, cînd totul se poate
termina atît de simplu ? Crede-mă, nu-ţi cer aproape
nimic. O să locuiesc aici cîteva zile. Poate o săp-
tămînă, şi-ţi las bani să trăieşti un tim p îndelungat.
Vorbise intenţionat repede, argumentînd, argumen-
tînd, să nu-i dea timp să gînclească sub avalanşa

17
de cuvinte. Cînd tăcu, se lăsă o linişte de adm c de
ape. Bărbatul mizase totul pe acest mic discurs şi
acum aştepta efectul logicii sale, aparent fă ră cusur.
— Şi... ce trebuie să ia c ? şopti ea p rintre dinţţi.
recunoscîndu-se învinsă.
— Aproape nimic, ţi-am spus. Mici servicii. O să
le afli la timp. Marius...
— Nu ! Cu el n-a veţi nimic.
.•— Bine ! Foarte bine ! Accept ! Ar fi fost util...
— El nu trebuie să ştie nimic.
— Iţi promit.
Cu totul pe neaşteptate, ea se răsuci şi apăsă
butonul veiozei. Rămase cu ochii pironiţi în ochii
lui, parcă ştiuţi, şi buzele începură să-i trem ure în
spasme scurte de vietate în clipa morţii.
Fără grabă, susţinîndu-i privirea şi considerînd
jocul încheiat, el îşi smulse încet mustaţa, şi sprîn-
cenele, şi peruca...
— Marcel ! şopti ea totuşi mirată, deşi îl bănuise
de la primele cuvinte.
— Eu sînt, Cornelia...
— Nu. Marcel !... Nu ! Te rog ! Te rog ! Marius
e un copil !
Sări în genunchi, ca şi cînd ar fi avut de gînd
să se repeadă la el, dar se ghemui, lăsîndu-şi capul
în piept, şoptind neputincioasă :
— 'N u,M arcel !... Nu trebuie !... Te rog... !

Strihan era un holtei convins şi ca orice holtei

îşi justifica filozofia antifeministă prin dorinţa lui

18
de a duce o viaţă liniştită. De fapt, nu: era aşa.
Rămăsese holtei tem îndu-se că nu va reuşi: să. stru ­
nească o femeie. Se-ntîm plau atitea în ju ru l lui,
trăise experienţa unei dezamăgiri sentimentale ală­
turi de un coleg, rămăsese cu spaim a că în orice
femeie se ascunde o infidelă. Nu avusese măcar orgo­
liul de a încerca.
Locuia la ultim ul etaj al unui mic bloc, într-o
cameră cît un hangar, în care îngrămădise mobilă
de tot felul, fără nici o .g rijă pentru frumos. Orice
obiect trebuia să-i fie util, nu-1 interesa ansamblul
şi de aceea, lîngă un birou stil, avea un fişet de
fier, pe care-1 folosea şi drept casă de bani, păs-
trînd în el tot ce i se părea a fi de valoare. Lîngă
patul cît un hectar, tapiţat în mătase grena, aşezase
două noptiere din fier nichelat, foarte practice, dar
care nu se legau de restul în nici un fel. Şi aşa mai
departe. Problemele vieţii lui erau legate strict de
pilotaj, în care excela şi, din cînd în cînd, scurte
fluxuri sentim entale pentru o cunoştinţă întîm plă-
toare.
In seara asta se simte cam obosit. Şi-a pregătit
fără nici un chef tradiţionala omletă, a căutat, apa-
fisit, o farfurie curată, a stîlcit în dinţi o înjurătură
cînd a constatat că toate sînt murdare, a ţinut una
în jetul de. apă caldă de la robinet, dar nu s-a spălat
singură, pentru că oul de acum trei seri se întărise
bine. S-a lăsat păgubaş şi a mîncat din tigăiţă,
gîndindu-se că ar fi timpul... să angajeze o femeie
care să-i facă ordine în casă de două-trei ori pe
săptămînă. Uitase să ducă rufele la spălat şi cear­
şaful arăta destul de cenuşiu. Vara transpira şi tre ­
buia să schimbe des faţa pernei.

19
2*
 Se trînti în pat şi adormi cu ţigara în mînă. ca
de atîtea alte ori. De data asta însă n-a mai sărit
speriat de focul ajuns la degete, ci din cauza tele­
fonului prelung, nemilos, care a ţîrîit chiar în capul
lui. Cine dracului îl deranja la ora asta ?
— Alo, Strihan ? se auzi în pîlnia receptorului.
— Da... Cine eşti la ora asta ?
— Eu, Andrei !
— Andrei ?! Şi ce vrei ? Ai căzut din pat sau îţi
arde de bancuri ?
— Ce bancuri ? Sint aici. la Ziirich.
— Unde ?!
— La Ziirich’.
— Mă, eşti beat...
— Poate tu ! Doar ştii că ai plecat fără mine. Sint
la Ziirich.
— Cum fără tine, mă ? Dacă nu eşti beat eşti
nebun.
— Lasă-mă-n pace cu...
— Acum o oră ani vorbit cu tine pe aeroport
la Băneasa. Cit e ceasu’ ?
— Ce Băneasa ? Am avut un accident de maşină
şi n-am putut veni la avion. Ţi-am telefonat ca
să nu fii îngrijorat.
Strihan ar mai fi pus la îndoială vorbele lui
Hatmanu, dar pe fir a intervenit telefonista de la
internaţional, întrebînd dacă mai vorbesc, şi se
convinse că nu era o glumă.
— Da, bine, am să comunic la aeroport.
—■ Sosesc cu prim a cursă.
— Te-aştept, la rev ed e re!
Buimac, de data astă de cele auzite, Strihan îşi
prinse capul în palme si rămase pe gînduri.

20
 Ce mama dracului se întîmplase ? Asta îi vor­
bise cu adevărat din Ztirich ?
Se hotărî să telefoneze la aeroport, să anunţe,
şi <îacă o fi vreun banc, treaba lui Hatmanu, să
tra g i Consecinţele...

Iată întîm plările care trebuiau relatate înainte

de a continua urm ărirea celor doi „îndrăgostiţi'1,
care se plimbă agale, spre invidia bărbaţilor carq
îl petrec cu privirea pe norocosul Marcel, omul
cu ochii de gălbenuş.
■— In plic ai toate indicaţiile, îi şopti Toto, pri­
vi ndu-1 şăgalnic.
— Şi... prietenul ? se interesă el.
— Aşteaptă-1 astăzi, Ia ora cinci sau şase. Sună
de atîtea ori cît va fi ora. întrebi cine este şi îţi
va răspunde : „Remv, un prieten din arm ată11.
— Bine.
— Cel în cauză e ia mare ; îşi petrece concediul.
Plecaţi şi voi acolo.
In dreptul cinematografului Scala se despărţiră,
el sărutîndu-i pentru a doua oară mîna, şi mai
insistent. Ochii lui galbeni se umeziră, privind-o
galeş şi seducător, ca un amorez „dintre cele
două războaie". Zîmbetul vag înflori iar în colţul
ochilor ei, se răsuci sprintenă pe-un picior şi-l
părăsi. El o urm ări m ult cu privirea, pînă cînd
o ascunse zidul blocului din colţ, apoi oftă uşor,
ea un bărbat mulţumit, dar îngrijorat, şi se în­

21
toarse şi el din drum, mimînd, fără voie, gestul
ei de a se roti pe un călcîi. Dar cu mai puţină
graţie.

tt

La lum ina zilei, casa îşi pierdea aerul misterios.

Mobila veche, masivă, mare, făcea să pară camera
mică, înghesuită. Un bufet de stejar cu mici
stîlpi lucraţi la strung, înalt pînă aproape de tavan,
o masă de 24 de persoane, pe care n -ar fi urnit-o
cu uşurinţă doi halterofili, scaune cu spătar înalt,
tapiţat în piele de viţel de culoarea alunei, o ser­
vantă ce reproducea, în mic, bufetul enorm, toate
sufocau camera, lăsînd mici culoare printre ele.
La masa din mijloc, Marcel scrie ceva, absorbit,
muşeîndu-şi buza de sus şi schimonosindu-şi ast­
fel faţa, pentru că nasul i se lungeşte, tras în jos.
îşi bălăbăneşte picioarele, nervos.
Cu stiloul în mină şi ochelarii pe nas pare un
funcţionar scriind un roport im portant pe care
se străduieşte să-l formuleze cit mai pe placul
şefului.
Se opreşte, îşi roteşte privirea prin cameră, ca şi
cînd ar fi fost adus aici adormit şi acum încearcă
să priceapă unde se află, apoi strigă cu glas surprin­
zător de autoritar :
— Cornelia !
Femeia îi răspunde din camera alăturată, apoi
apare. înfăţişarea ei ai- fi izbit pe orice om care ar fi
cunoscut-o în urmă cu două zile. E mai m ult o apa­

22
riţie stranie, care înaintează plutind, gata să se lo­
vească de mobilele înghesuite. O faţă tristă, îmbă-
trînită, o privire lipsită de mobilitate, fixată pe
chipul lui Marcel. Se îndreaptă spre el ca şi cînd
ar vrea să treacă prin lucruri, ca un nevăzător.
— Du-te şi cumpără un plic ! porunci Marcel, fără
să-şi ridice privirea spre ea.
Revăzu cele cîteva rînduri pe care le scrisese pe
foaia de hîrtie. Femeia aşteaptă, docilă, ca el să-i
mai spună ceva. In ochii ei pîlpîie o seînteie de su­
ferinţă sau de împotrivire.
— Ai auzit ce ţi-am spus? o 'în treab ă cu aceeaşi
voce lipsită de nuanţe, ca şi cînd s-ar fi adresat
unui robot, căruia trebuie să-i vorbeşti răspicat, ca
să înţeleagă.
— Da... Marcel... mă duc să cumpăr un plic.
■— Nu vorbeşti cu nimeni !
-—’ Nu vorbesc cu nimerii.
Ochii lui galbeni o fixează ciudat, parcă vrea s-o
hipnotizeze.
— Ce mai vrei ? întreabă, uşor enervat, ca şi cînd
ar fi bănuit motivul aşteptării ei.
— Marcel...
■— Du-te unde te-am trimis !
— Mă duc... şi nu vorbesc cu nimeni, confirmă
stins. Marcel, îmi promiţi că...
— Ţi-am mai promis de zece ori ! Nu mai am
nevoie de el.
— Vreau să înveţe, Marcel. Marius e un copil...
— O să-nveţe. N-o să afle nimic.
— Juri ?
— Jur !

23
 Dialogul îl enervă vizibil. Mai liniştită, femeia se
urni de lingă masă, de parcă s-ar fi dezlipit greu,
şi ieşi din cameră.
Cîteva m inute după plecarea ei, clopoţelul sone­
riei de la intrare ţîrîi de cinci ori. Marcel îşi con­
sultă ceasul şi constată că era ora cinci.
Cercetă mai întîi prin vizor. Un bărbat blond, cu
ochi albaştri, privea drept în faţă, ca şi cînd s-ar
fi expus să fie studiat.
— Cine-i ? întrebă Marcel.
— Remy, un prieten din armată.
Deschise.
Se studiau reciproc, fiecare crezînd că celălalt
nu-şi dă seama. Marcel fu cel mai dezamăgit. în
faţa lui se afla un bărbat de 35 de ani, cu aerul
unui puşti de 25, în care cu greu puteai să ai deplină
încredere. „Ceva" te oprea, bănuindu-1 încă uşuratic.
Zîmbăreţ, părea mai degrabă pus pe şotii decît pe
treabă serioasă, „Violonistul11 îl recomanda ca pe
un tip capabil, dar Marcel simţea că nu va renunţa
niciodată la reticenţa din prim a clipă.
Cum a mers ? întrebă Marcel, ştiind că şi Remy
sosise de curînd, pe altă cale.
— Bine, foarte bine.
— Mîine plecăm la Constanţa.
— M i-era dor de-o plajă bună. Să m ă-ntind pe
nisip şi să zac fără nici o grijă. Sînt mai bine de
zece ani de cînd n-am mai avut timp să mă duc
măcar la ştrand.
Ii plăcea să trăncănească.
— 11 cunoşti pe inginer ?
— Nu. Mi s-a spus că ai o fotografie...

24
 Marcel îi întinse fotografia pe care o găsise în
plicul prim it de la Toto.
— Simpatic, tipul.
■— Simpatic, confirmă Marcel, mai acru decît ar
fi dorit.
■— Pare băiat deştept. O să mă-mprielcnesc r e ­
pede cu el. Precis că-i plac fetele.
— E cu nevastă-sa la mare.
— Foarte bine, m isterul va fi şi mai adînc. Cînd
plecăm ?
■— In sear-asta.
— F ir-ar să fie ! pufni nem ulţum it. Sînt obosit
ca un cal de curse după alergare. Avem bilete ?
— O trimitem pe Cornelia să cumpere.
— Gazda noastră ?
— Da.
— Cum arată ? se interesă repede, şi privirea îi
pîlpîi.
Marcel îşi. ţugui buzele, nemulţumit. Asta n-avea
în cap decît aşa ceva ?
■— .Drăguţă.
Remy îşi scoase pieptenele şi-şi aranjă cărarea,
privindu-se din toate părţile, ca un bărbat care
vrea să arate bine.
Cînd apăru Cornelia, el se uită semnificativ spre
Marcel, ca şi cînd ar fi spus : „Asta înseamnă dră­
guţă la dum neata ?li
Cornelia îl fixa cu ochii ei stinşi, şi Marcel se
simţi obligat să-i explice.
— Un prieten. Plecăm împreună la Constanţa.
Cornelia nu spuse nimic. Era speriată. In Marcel
avea încredere, îl cunoştea de mulţi ani, dar în ce­
lălalt, nu.
Marcel luă plicul şi scrise adresa :
Inginer Adrian Pangrati
,
Str. Luceafărului 202
Loco.
Sectorul 3
Puse plicul în buzunarul interior al hainei, apoi
se adresă Corneliei :
— Trebuie să cumperi bilete pentru acceleratul
de seară...

V « '

Sezonul este în toi pe litoral. Constanţa, Mamaia,

Mangalia perpetuează zilnic atmosfera estivală. în ­
crucişarea de tipuri de oameni, de costume decente
sau trăsnite, cu care femeile vor să epateze, dau
străzilor o înfăţişare unică.
Pentru Adrian Pangrati strada era atracţia care
îl tenta să vină, măcar pentru o săptămînă, pe li­
toral, în ciuda protestelor mocnite ale soţiei, care
intuia această plăcere vinovată.
Cel mai capabil inginer al Institutului de cercetări
metalurgice, bărbatul sobru în faţa microscopului şi
retortelor, devenea un adolescent şturlubatic în clipa
eînd închidea uşa laboratorului în urma sa. Singurul
motiv al nerealizării intenţiilor sale sentimentale
era perseverenţa cu care soţia îi am intea de aproape

20
şapte ani că nu mai e holtei. Escapadele lui erau
doar vizuale, şi mai m ult din nărav, decît din p a­
siune, pentru că, de fapt, era un fam ilist fără cusur.
In după-amiaza aceasta, Pangrati stă răstignit pe
un scaun din grădiniţa braseriei Ovidiu şi priveşte
şuvoiul de oameni care trece prin faţa lui. Alături,
cu o îngheţată în faţă, priveşte la fel de amuzată,
dar din cu totul alte motive, Steluţa, fetiţa lui, pre­
text cu ajutorul qăruia reuşise să plece de-acasă şi
să nu răm înă lingă soţia chinuită de-o sîeîitoare
durere de cap.
A drian Pangrati nu-şi dădea seama că era, la rîn-
dul său, privit de doi bărbaţi aşezaţi la o masă destul
de aproape de a lui. Răsturnat în scaun, cu ochelarii
pe nas, picior peste picior, inginerul petrecea cu
privirea tot ce i se părea că m erită să fie petrecut.
Cei doi bărbaţi i-au prins repede slăbiciunea şi se
amuzau discret. La un moment dat, se ridicară,
ieşiră din ţarcul de ghivece care m arca aria localu­
lui, făcură o scurtă plimbare şi reveniră, dar nici o
masă nu mai era liberă. îi cerură lui Pangrati per­
misiunea să se aşeze la masa lui, şi inginerul acceptă.
Unul dintre cei doi purta sub braţ o carte pe care o
aşeză pe masă, în tim p ce căuta, cu privirea, ospă­
tarul. Cartea atrase neaşteptat de repede atenţia lui
Pangrati, cu atît mai m ult cu cît auzise de ea, dar
nu reuşise să .şi-o procure. Era o carte de speciali­
tate : „Aliaje speciale1!, în limba engleză. Fără nici
o ezitare, intră în vorbă cu proprietarul volumului :
— Sînteţi inginer ?
-— De cinei zile. nu. Peste alte cinci zile, da.
— In vacanţă ?

27
 — Şi nu vreau să aud nimic despre metalurgie.
— Te-a dat de gol cartea, a intervenit cel de al
doilea bărbat mai în vîrstă, cu o m utră cam poso­
morită.
— Aa ! făcu cel mai tînăr şi întoarse cartea cu
faţa-n jos. *
— îm i perm iteţi să mă prezint : inginer Adrian
Pangratî. Sînt în specialitate...
Efectul rostirii numelui fu cu totul neaşteptat
pentru Pangrati. Tînărul inginer sări pur şi simplu
în picioare :
— Dumneavoastră sînteţi Adrian Pangrati ? ! se
lum ină şi bărbatul în vîrstă, şi ochii lui galbeni
parcă se decolorară. Sînt încîntat că am posibilitatea
să vă cunosc personal. Vă urmăresc în publicaţiile
de specialitate.
— Ce întîmplare, să ne aşezăm la masa dum nea­
voastră...
Şi-au strîns mîinile, ca-ntre confraţi şi discuţia
s-a legat uşor. Au vorbit despre siderurgie, despre
aliaje... despre invenţia lui Pangrati, cunoscută în
lumea inginerilor din cercetare.
— De cînd am aflat de invenţie, mă obsedează
o întrebare. Cum v-a venit ideea de a încerca s,ă
m ăriţi duritatea oţelului fără aliaje ?
Ce putea să fie mai plăcut decît să vezi doi colegi
adm irîndu-te fără rezervă ?
— De la o sabie.
Nedumerirea celor doi îl îneîntă şi mai mult.
De cîte ori povestea felul cum a început, întîlnea
aceeaşi nedum erire pe chipurile celor care îl ascultau.
— Aveam acasă o sabie veche. Veche de tot. O
purtase bunicul meu, care o avea şi el de Ia tatăl

28
sau de ia bunicul lui. Nu i-airj dat atenţie pînă în
ziua cînd soţia mea a încercat să deschidă o ladă
cu ea şi i-a' rupt lama. Ştiţi cum e omul de specia­
litate : „Hai să văd ce oţel are, dacă tot s-a rupt.“
Bănuiam că e veche de peste două sute cincizeci
de ani. Cînd am văzut ce duritate are, am rămas
foarte surprins. P entru prima dată eram în faţă cu
o bucată din renum itul oţel de Damasc. Am început
s-o studiez, din dorinţa de a înţelege cum de au
reuşit cei din vechime să obţină asemenea calităţi,
fără să adauge aliajele pe care le cunoaşteţi. Nu
aveau wolfram, nu aveau titan, nu aveau tot ce
ştiţi că ne trebuie... Aşa am pornit. Mă bucur că am
reuşit să înnobilez oţelul, dîndu-i calităţi deosebite1,
fără să-i adaug nici unul dintre aliajele atît de cos­
tisitoare. Cred că am descoperit metodele celor din
Damasc şi de aceea invenţia mea a făcut oarecare
vîlvă, încheie orgolios.
Aşa era. Lumea specialiştilor aflase despre această
invenţie şî o aşteptau în detalii, pe care, evident,
Pangrati nu se grăbea să le dezvăluie.
— Foarte interesant ! Foarte interesant ! Foarte
interesant ! bombăni bărbatul în vîrstă, privindu-L
cu o admiraţie fără rezervă. Ştiţi cc mi se pare mai
ciudat ? Nu-mi vine să cred, dar aşa este. Am aflat
despre invenţia dumneavoastră dintr-o publicaţie de
specialitate din străinătate. La noi nu aţi informat...
— Cum să nu ! sări inginerul, crispîndu-se. Cum
să nu...
Se linişti deodată, dîndu-şi seama că n-are nici
un rest să-şi strice seara. Se strîmbă a lehamite
şi-şi alungă gîndurilc cu un gest al mîinii.

29
 — Ştiţi că nimeni nu-i profet în satul lui. Mal
era şi... în sfîrşit, se găsesc mulţi: coautori gata să
te sprijine, dar dacă le dai de înţeles că numai tu
ţi-ai bătut capul, totul devine suspect. Un inginer
oarecare poate să inventeze ceva ? Să n-aibă măcar
un şef de catedră pe lingă el ? Recunoaşterea in­
venţiei mi-a cerut mai mult timp decît invenţia
însăşi.
D istanţat de peripeţiile trecute, Pangrati zîmbi.
Acum, iată, doi confraţi aflaseră despre el dintr-o
revistă de specialitate şi-l. ascultau cu maximă aten­
ţie şi nedisimulată admiraţie !
îşi întinse leneş picioarele pe sub masă, se lăsă
mai m ult pe spătarul de plastic al scaunului, într-o
atitudine voit degajată. Pangrati era la prim ul său
mare succes profesional.
Ca dovadă a stimei lor, cei doi confraţi comandară
un vin bun, şi o masă şi mai bună. în curînd păreau
prieteni de cînd lumea... Şi ar fi continuat totul aşa,
dacă fetiţa n-ar fi început să scîncească, obosită şi
plictisită. Sosise timpul cînd obişnuia să se culce.
Colegul în vîrstă sugeră o rezolvare a situaţiei mai
m ult decît plăcută.
— Ducem fetiţa acasă şi continuăm scara. Dacă
te simţi bine în tovărăşia noastră...
— O, ex ce len t!
S-au urcat într-un taxi. Acasă a coborît numai
Pangrati, cu fetiţa.
-— Draga mea, am întîlnit doi colegi de la facul­
tate. De zece ani nu i-am mai văzut. Sînt la poartă.
Mai ies cîteva minute cu ei.
Luată prin surprindere şi chinuită dc durerea de

30
cap, soţia acceptă şi el reveni alergînd, ca un licean
care a căpătat învoire de la internat. De eînd aştepta
o seară ca asta !

„M arinarul fără gi'iji‘; este un local modest, dar

onorabil, în care se poate nunca o friptură bună
şi bea un vin curat, fără să plăteşti preţurile pipă­
rate ale restaurantelor de lux. Cei trei prieteni că­
zură uşor de acord să continue seara în acest local
aşezat chiar pe malul mării, in tr-o poziţie ideală.
Găsiră o masă mai retrasă, de unde puteau privi
întinsul nesfîrşit al apei. Marea părea de cositor,
îm pietrită în mici ondulaţii, de te invita să porneşti
spre celălalt mal. Zeci de perechi de tineri se plim­
bau pe plajă sau stăteau pe nisipul încă fierbinte,
făcind abstracţie unii de ceilalţi, sub pretextul în ­
tunericului. Şi, de fapt, nu se vedeau cu adevărat !
Adrian Pangrati privea toate acestea sub volup­
tate, sorbind din M urfatlarul dulceag, cerut de in­
ginerul mai în vîrstă, cel cu ochii îngălbeniţi. Ar
fi ju rat că de mulţi ani nu mai petrecuse o scară
atît de plăcută.

„N eptun“, un cargo de tonaj mediu, apăruse în

rada portului cu două zile în urm ă şi aştepta, clă-
Linîndu-se leneş, ca un om care-şi trece greutatea

31
de pe un pieior pe altul, să-i vină rîndul să-şi uşu­
reze calele. Silueta lui punctată de luminile hublo­
uri] or se profila pe negrul orizontului ca într-o ilus­
trată. M arinarii, plictisiţi şi curioşi, veneau în bărci
şi acostau la chei, să petreacă seara pe uscat. Către
miezul nopţii, una dintre aceste bărci se desprinse
de navă şi se îndreptă spre uscat. Şase marinari,
băuţi bine, cântau şi vociferau, atrăgînd atenţia asu­
pra lor. Vameşii, funcţionări experim entaţi, şi-au
dat uşor seama că cei şase cheflii nu au nimic sus­
pect la ei ; probabil că se hotărâseră sâ vină la mal
după ce băutura li se urcase la cap.
Pe sirăzilş oraşului conlinUară să se comporte în
acelaşi fel, cu deosebirea că nu scăpări nici o femeie
căreia să nu-i adreseze am abilităţi într-o limbă de­
centă, totuşi. Cu instinctul omului băut, nim eriră
uşor la ..Marinarul fără griji", buchroşi că pot cori-
tinua petrecerea. Atraseră atenţia întregului local
asupra lor.
Intre Lirnp, cei trei ingineri goliseră câteva- sticle
de M urfatlar şi Adrian Pangrati picotea de-â bine-
lea. răzbit de alcool, ca orice om neobişnuit să treacă
o anume măsură. Ceilalţi doi hotărîră că e timpul;
să plece spre casă şi, cinci să părăsească localul,
constatară că pe Pangrati trebuiau să-l ducă mai
mult pe sus. îl luară de braţe şi porniră să facă o
scurtă plimbare pe plajă, să-l mai trezească aerul
tare al nopţii. Dar nu ajunseră prea departe, pentru
că nu era uşor să duci, aproape lins. un om. îl
întinseră pe nisipul călduţ, şi atunci se petrecu ceva
cu totul neaşteptat. Prietenii întîm plători se apucară
să-l dezbrace, iar cel mai tînăr se duse să întîmpine
grupul de marinari boţi, care sosise pe plajă. Fluieră

32
intr-un fel anume şi unul dintre ei se desprinse din
ceată si se apropie.
— In regulă ? întrebă şoptit, dovedind că nu era
nici pe departe atît de beat cit părea.
— Du-te acolo !
Uitînd să se mai împleticească, alergă la bărbatul
cu ochii galbeni, care-i porunci :
— Dezbracă-te !
Cîteva minute mai tîrziu, Adrian Pangrati era
îm brăcat în costumul m arinarului, iar acesta în hai­
nele inginerului. Un alt fluierat atrase grupul che­
fliilor. Doi dintre ei îl luară de braţ pe inginer, ca
si cum ar fi fost unul dintre-ai lor.
Bărbatul cu ochii de gălbenuş îi şopti m arinaru­
lui rămas :
— Peste o jum ătate de oră ai un tren pentru
Bucureşti. Te duci la adresa asta. în fiecare luni,
miercuri şi vineri bei o Pepsi-Cola în localul de la
adresa scrisă pe bilet.
M arinarul nu ceru nici o altă explicaţie.
Cînd cel rămas singur privi după grupul de ma­
rinari cheflii, aceştia ajunseseră de acum sus, pe mal.
— A mers bine ! constată tînărul cu ochi albaştri.
— Destul de bine ! Să mergem şi noi pe malul
portului. Vreau să-i văd ure,indu-se-n barcă.
Deşi aparent liniştit, bărbatul în vîrstă era emo­
ţionat. Acum urma momentul cel mai greu al acţiu-
unii : intrarea în port. Dar totul se desfăşură neaş-
leptat de uşor. Fiind ora două noaptea, vameşul
moţăise pînă atunci. Recunoscu grupul de m arinari
cheflii care se înapoia la vapor. Il prim iră zgomotos,
arâtîndu-i şi actele celui dărîm at de băutură, pe
care îl purtau pe braţe doi dintre ei.

33
3 — D o i Oornni. i& ra u m b r e lă
 Cînd i-a văzut îndreptîndu-se spre chei, bărbatul
în vîrstâ se dezumflă deodată, liniştindu-se. Acum
putea să spună că totul a mers chiar aşa cum plă­
nuise.

Mihai rîde de mine de cîte ori susţin că trebuie

să crezi în presentimente. El e mai tînăr, mai mo­
dern. I a mine surprind adesea „tare de conştiinţă",
de care ar trebui să mă ruşinez. Cred în presen­
timente, şi nici nu prea-mi place cînd trebuie să
încep m arţea o treabă. Bunica susţinda că treaba
bună începe lunea, ca să-ţi meargă bine toată săp-
tămîna, şi am rămas cu credinţa asta. Mihai are
grijă să-mi amintească din şapte în şapte zile.
— Azi e marţi. Numai de nu s-ar ivi ceva im por­
tant. Toată ştiinţa noastră ar sta-n coadă.
--- Eşti tu deştept !
Astăzi m-a prim it în birou cu o bună dispoziţie
diabolică. Mă aşteptam să-mi spună : ,,E marţi", dar
nu se mulţumi numai eu atîta !
— Azi e marţi şi şeful te-aşteaptă urgent.
- - Nu te mai hlizi, că n-ai haz.
— S-a ivit ceva serios... şi e marţi... Să-i spun că
ie doare capul, şi te duci mîine ? '
—- A -ntrebat de mine ?
— Nu. Mi-a spus să te trim it urgent la el. Urgent
de ăla de treabă. Şi e marţi. şi... ha, ha, acum îmi
dai: seama, e-n treişpe. Azi trebuia să-nchidem
obloanele, şi marţi şi...
 — Ai debitul verbal al unui misit... păgubos şl
disperat, care simte că n-are succes,
— N-o să avem succes, continuă Mihai, im pertur­
babil. E m arţi şi...
Probabil că a trăncănit mai departe că e m arţi
şi treisprezece, dar eu i-am trîn tit uşa-n nas şi m -sm
dus la şef.
Cum am trecut pragul, mi-am dat seama că Mi­
hai nu-mi spusese totul fie că nu ştia, fie că a v rut
să-mi facă o surpriză. In faţa biroului, copleşită de
durere, o femeie în ju r de treizeci de ani plîngeâ
gîlgîit, ca un copil. îşi ţinea capul plecat în piept şi
muşca nervos dintr-o batistă roz, ;p e care-o ţinea coco­
loşită în palmă. Am rămas în prag, surprins, între-
bîndu-1 din ochi pe şef ce s-a întîmplat. El îmi răs­
punse în acelaşi fel să mă apropii. Femeia îşi ridică
sprîncenele să mă privească, dar nu schiţă nici cel
mai mic gest de salut. Nu i-a trecut prin minte să
răspundă salutului meu, mai m ult mormăit.
— Soţul vdoamnei Pangrati a dispărut acum două
nopţi la Constanţa. L-a aşteptat pînă dimineaţa, cînd
a sesizat Miliţia, dar nimeni n-a putut să dea vreo
relaţie. A fost căutat peste tot unde-ar fi putut fi,
dacă s-ar fi întîm plat un accident. In situaţia asta,
doamna Pangrati şi-a întrerupt concediul şi a ve­
nit acasă, în Bucureşti. A aşteptat şi a doua noapte
o veste, dar cu acelaşi rezultat.
In timp ce şeful îmi dădea toate aceste relaţii,
doamna îşi clătina capul, aprobînd. La prima lui
pauză izbucni iar în plîns, şoptind ceva care a rămas
neînţeles pentru noi. Oricît sînt de înclinat să citesc
invers un sentiment, de data asta mi se părea că
sînt în faţa unei dureri autentice.

35
 — Ca punct de plecare nu dispunem decît de
declaraţia fetiţei doamnei Pangrati, care a m ă rtu ­
risit că în tim p ce stăteau la o masă în grădina
braseriei Ovidiu, au mai venit doi bărbaţi care au
început s$ converseze cu tatăl ei. Timpul înaintînd,
au adus fetiţa acasă, să se culce, iar domnul P an­
grati a m ărturisit că a întîlnit doi prieteni, cu care
ar dori să mai petreacă o oră sau două. Prietenii
au rămas în taxiul cu care au venit, aşa că doamna
Pangrati nu i-a văzut. Din clipa aceea n-a mai pri­
mit nici o veste de la el.
„Caută acul în carul cu fin. Şi de ce să-l caut eu ?“
Nu prea înţelegeam de ce ni s-a adresat nouă şi de
ce şeful n-a îndrumat-o, cu eleganţa-i proverbială,
spre Miliţia Capitalei. Deşi disperarea soţiei ingi­
nerului Pangrati putea să emoţioneze cel mai insen­
sibil om, nu-mi venea să iau totul în tragic. In ca­
riera mea am mai căutat, disperat, cîteva zile un soţ
dispărut, ca să dau de el şi să-mi mărturisească,
discret, că a poposit în scutecele imaculate ale unei
prea frumoase dulcinee... Constanţa, mare, plajă, fa­
leză, femei eu sufletele încinse de soarele nemilos,
vîrstă precară, doi prieteni bine dispuşi, care nu se
ştie de cine e,rau însoţiţi... Bărbaţii sînt capabili de
astfel de nelegiuiri.
Parcă ghicindu-mi gînclurile, şeful continuă :
— Inginerul Pangrati este un cercetător cunoscut
în domeniul siderurgiei. în momentul de faţă expe­
rimentează o invenţie deosebii de valoroasă.
Aha ! Lucrurile se mai schimbau, cei puţin din
punctul de vedere al justificării interesului acordat
de şef acestui caz. Personal înclin să cred că soarele
încinge şi sîngele inventatorilor.

36
 Am aflat am ănunte despre invenţie şi mi s-au
părut interesante, cu atît mai m ult cu cit soţia in­
ginerului, nefiincj de specialitate, a ştiut să ni le
explice pe înţelesul nostru.
•U- Soţul meu spune ca şi metalele au viaţa lor,
că îmbătrînesc, ca şi vietăţile, explică ea, avînd tot
tjm pul o figură neîncrezătoare, de parcă ar fi vrut,
m acelaşi timp, să-şi scuze soţul pentru ideile lui
cam năstruşnice. Ca să se lungească viaţa oţelului,
de pildă, este amestecat cu mai multe substanţe,
ca nişte „vitamine"... Mi se pare că nichel şi crom
şi parcă încă ceva. „Vitaminele" ajung pînă la două­
zeci şi cinci la sută din total şi sînt foarte scumpe
şi nu se găsesc la noi, trebuie să le importăm. Pe
urmă... da, noi avem acasă o sabie de Damasc ruptă...
şi fără „vitamine11 în ea, dar foarte tare şi rezistentă
în timp, numai datorită unui strat de ceva. Cum
îi zice, Doamne ? A, da, de oxizi, care sînt ca un
strat de zgură, subţire, pe deasupra, şi îi dau rezis­
tenţă. Soţul meu a făcut aşa ca oţelurile, fără adau­
suri de „vitamine11, să aibă rezistenţa şi longevitatea
oţelurilor de Damasc. Cred că v-am spus tot ce
ştiu... Eu am urm at biologia şi de aceea mi-a ex­
plicat cu „vitaminele" acelea... Altceva nu mai ştiu,
ne-a asigurat, punîncl punct printr-un suspin lung.
Aş fi jurat şi eu că nu ştie mai mult, dar nici nu
era nevoie, deocamdată.
— Cred că ar fi bine să stai de vorbă şi cu fetiţa
doamnei Pangrati. încheie şeful convorbirea noastră.
încă din vestiarul locuinţei soţilor Pangrati sim­
ţeai gustul de gospodină, ireproşabil, al femeii care
rhă invită, printr-un gest, s-o urinez. Un apartam ent
nu prea mare, format din trei camere, dar in care
te simţeai excelent. Şi aerul parcă era mai pur în
această casă, în care fiecare lucru era astfel aşezat,
încât să dea intimitate. O floare, un bibelou, o vază,
un obiect de jad, un tablou dădeau camerei o cu­
loare proprie. Din vestibul am intrat într-o cameră
centrală, înconjurată pe trei laturi de rafturile unei
biblioteci înţesate cu cărţi de specialitate. Intr-un
colţ, un birou masiv, cu multe sertare. O măsuţă,
două fotolii, lingă ele două tăvi mari, de aramă
bătută, aşezate pe câte un suport în trei picioare.
Privirea mi s-a oprit pe un stilet vechi, de pe birou.
— Asta e sabia de care v-am vorbit, mi-a expli­
cat gazda, prinzîndu-mi privirea.
M-a surprins ostilitatea cu care s-a uitat şi a
vorbit despre stiletul devenit .,sabie". L-am luat,
I-arn tras din teacă .şi am constatat că lama este
ruptă.
Din cauza lui nu mai stătea o clipă acasă.
N-am reuşit să fac nici o asociaţie între plecările
de-acasă ale unui bărbat şi un stilet eu lama ruptă,
clar n-am cerut explicaţii. Aşa o fi fost ! Bărbaţii pot
găsi un pretext în orice, de ce n-ar fi bun şi un
stilet de Damasc, cu lama ruptă ?
Gazda s-a scuzat şi a trecut în camera vecină,
s-o îmbrace pe fetiţă şi s-o aducă să stau de vorbă
cu ea. Intre timp, am cercetat cu privirea camera,
dar n-am observat nimic deosebit. Cărţi de m eta­
lurgie, numeroase cărţi de metalurgie. Pe colţul bi­
roului un furnal în miniatură, eu o dedicaţie pe o
plăcuţă de bronz. Cînd să citesc ce scria, uşa s-a
deschis, şi în cameră a apărut o fetiţă, cam speriată,
împinsă de la spate de mama ei. Mă priveşte de
parcă se aşteaptă să-mi crească, vertiginos, un co­

38
pac în creştetul capului. Explicaţia stării ei sufle­
teşti am prim it-o imediat :
— Să spui tot ce ştii, Mihaela ! o îndemnă, destul
de sever, mama. Domnul e de la Miliţie, şi dacă nu
spui tot...
Am dat-o dracului ! Veşnicul tact al părinţilor,
cînd vor să afle neapărat adevărul. Doamna Pan-
grati dorea cu toată sinceritatea să-şi găsească şe­
ful şi era gata să-şi sperie copilul numai ca să fie
sigură că spune tot ce ştie.
Dacă aş fi fost doctor de copii, aş fi avut la mine
o bomboană, cu care să încerc să-i risipesc teama,
dar eu n-am în buzunar decît vreo cîţiva lei şi cu
batistă pe care am uitat s-o schimb în graba plecării.
— Hai, spune, Mihaela ! o îndemnă mama, îm-
pungînd-o uşor între omoplaţi.
„Ce-o fi vrînd să-mi spuqă, dacă n-am întrebat-o
nimic ?“ Dovada cea mai bună că nu ştia ce să-mi
spună este faptul că fetiţa continua şă tacă, aştep«
tînd să-mi răsară copacul în creştet. Ochii ei ro­
tunzi şi albaştri se umeziră şi eu mă-nduioşez ca
o babă la parastas cînd văd copiii suferind.
— Mai întîi să ne cunoaştem, am început, numai
miei'e în glas, crezînd că astfel intru mai uşor pţr
sub pielea copilului. Vino lîngă mine şi spune-mi
cum te cheamă. Numele meu este Dima. Al tău ?
— Eşti de la Miliţie ? verifică ea afirm aţiile mamşi.
— Da, de la Miliţie, dar tot am un nume. Pe
tine cum te cheamă ?
— Mihaela.
— Acum, pentru că ne cunoaştem, putem sta de
vorbă. Dar ştii cine lipseşte de-aici ?

39
 Mă privi nedum erită şi ea şi mama. Cred eă mama
şe aştepta sa fac o |a f ă şi să spun că lipseşte tă ­
ticul; şi mă 'privi jncruritîndu-şi sprintenele, încer-
cînti sjţ mă oprească fa timp.
— E)e aici lipseşte păpuşa ta. Ai o păpuşă, nu ?
*— Â m .

— Ai fost cu ea atunci, seara, la restaurant ?

— Da.
Atunci ad-o şi pe ea, să discutăm toţi trei.
N-a aşteptat al doilea îndemn, a revenit cu pă­
puşa, purtînd-o ca o adevărată mamă, la piept. A
aşezat-o cu mare atenţie pe masă.
—■ Acum putem vorbi. îşi mai aminteşte păpuşa
cîte ceva, tu altceva... Bine ?
Şi-a lăsat capul, aprobînd. Eram sigur că voi afla
de la ea tot ce se putea afla.
Două lucruri mi-au reţinut atenţia. Că unul din­
tre cei doi era bătrîn şi urît şi avea ochii afumaţi,
pentru că ţinea toi tim pul o ţigară în colţul gurii,
iar celălalt era „tînăr ca ta ta “, şi că- cel u rît şi bă-
ţrîn avea o carte groasă, pe coperta căreia era de­
senat un om, şi foc, şi un cuptor ca cel de pe biroul
de lîngă noi.
Aşadar, cei doi aveau la ei o carte despic furnale,
de unde aş putea deduce că erau şi ei metalurgişti,
Legînd aceasta cu afirm aţia doamnei Pangrati că
soţul i-a m ărturisit c-a întîlnit doi foşti colegi, aş
put&a trage concluzia că pe însoţitori ar trebui să-i
caut în rîndul foştilor colegi de facultate. Cel puţin
pe cel mai tînăr.
Cu această concluzie în buzunar, eram gata să-mi
iau ziua bună de la gazdă şi să plec. cînd cineva a
sunat la uşă. Nu ştiu de ce, dar pentru o secundă am

40
avut senzaţia că la uşă este chiar cel aşteptat. Nu
era el, ci o veste din partea lui.
Poştaşul adusese o scrisoare expediată din Con­
stanţa cu o zi mai înainte.
— De ce sînteţi atît de îngrijată ? am întrebat-a,
văzînd cum priveşte plicul.
— E scrisul soţului meu.
Pe foaia de hîrtie îm păturită pedant nu erau decît
trei rînduri :
Draga mea,

Nu mă aştepta şi nu fi îngrijorată. Simt n e ­

voia să-mi fac de cap. N-ai să înţelegi nicio­
dată ce s-a petrecut cu mine. După concediu,
poate că am să-ţi explic.
Cu drag,
y\dri.an

Aşteptam din clipă în clipă ca femeia din faţa mea

să se frîngă la picioarele mele. Scrisoarea avusese
un efect extraordinar asupra ei, o năucise pur şi
simplu. Se uita speriată la mine, de parcă ar fi aş­
tep tat să-i explic ce fenomen ciudat s-a putut petrece
cu Adrian Pangrati.
Se repezi la fetiţă şi o îmbrăţişa cu disperare, ca şi
eînd ar fi fost am eninţate de ceva groaznic. Aveam
în faţă o femeie părăsită şi care, se pâre, la price s-ar
fi putut aştepta, numai la aşa ceva, nu. Bărbaţii afe-
meiaţi îşi obişnuiesc soţiile tu gîndul despărţirii, ca
bolnavii cronici rudele cu moartea. Femeia care işi
strîngea fetiţa la piept nu părea să se fi gîndit vreo­

41
dată că s-ar putea să primească o scrisoare ca cea
pe care o avea acum în mînă.
In situaţii ca acestea nu mă descurc prea bine
şi prim ul meu gînd este acela de-a pleca repede. Din
păcate, se adeverea gîndul meu intim din biroul
şe fu lu i: Pangrati trăia o aventură care dospise, pro­
babil, m ulţi ani în sufletul lui şi acum, încurajat
de cei doi prieteni şi de îm prejurarea favorabilă,
se aruncase în braţele ei.
M-am hotărît să pun cîteva întrebări formale, şi
să-mi văd de treabă :
— Recunoaşteţi scrisul soţului dumneavoastră ?
întrebarea o m iră din cale-afară. Cercetă plicul
şi confirmă că este scrisul lui.
— Cînd se term ină concediul soţului dumnea­
voastră ?
— Peste trei săptămîni. Dar trebuia să revină în
Bucureşti săptăm îna viitoare. Are loc experienţa de
laborator... joi, săptămîna viitoare.
— Dacă pînă atunci mai prim iţi vreo veste, vă
rog să-mi telefonaţi.
Am plecat puţin cam dezamăgit. Cred că în adîn-
cul sufletului mă aşteptam, totuşi, la ceva im portant,
deşi gîndul că Pangrati a călcat strimb m -a pre­
ocupat din prim a clipă.
Şeful şi-a dat imediat seama că n-am făcut nimic
deosebit după m utra mea acră şi plictisită, inten­
ţionat confecţionată, ca să-i spun că nu era cazul să
mă deranjeze ca să caut un soţ încins de soare.
I-am relatat totul, chiar cu lux de amănunte. Drept
concluzie, mă întrebă :
— Tu dacă ai pleca de-aeâsă ca el, ai trim ite o
scrisoare ca aceea ?

42
 Numai gîndul că aş putea face aşa ceva, mă făcu
să transpir.
— Nu, nu ! m-arn grăbit să-l asigur cu atîta sin­
ceritate în glas, încît şeful zîmbi semnificativ.
O cunoaşte bine pe soţia mea.
— Ei bine, am impresia că nici Pangrati n -ar
scrie prea uşor o scrisoare de adio.
— De ce ?
— Am cunoscut-o pe soţia lui. Femeie drăguţă,
gospodină — după cum spui — mamă grijulie şi,
desigur... destul de autoritară. O asemenea autori­
tate sau n-o suporţi, şi lucrurile se limpezesc in­
tr-un tim p foarte scurt, sau te obişnuieşti să i te
supui şi ajunge să ţi se pară firească. Pe Pangrati nu
cred că-1 mai deranja.
— Aparent.
— Ar trebui să aflăm ce fc;l de om este. îţi m ărtu­
risesc că scrisoarea mă linişteşte, dar nu pe de­
plin. Omul ăsta se pare că a realizat o invenţie.
Oare cît o fi de im portantă ? S-ar putea să fi trezit
interesul cuiva. Fă un drum pînă la el, la serviciu.
Trebuie să mă duc şi-acolo. De altfel, eram eonvins
că dacă şeful mă trim ite, înseamnă că „ceva" nu-i
sună lui bine. Degeaba nu m -ar fi pus pe drum uri,
de asta sînt sigur.

fll

La Institut, încercarea mea de a afla pe ocolite

uncie lucruri mi-a fost dată peste cap din prim a
clipă de colegul de secţie al lui Pangrati.

43
 ■— A şters-o, dom’le, a şters-o ! ll căutaţi, dom’le ?
Cea mai grozavă bombă, dom’le ! E bine tipa, dom’le,
aţi aflat ceva ?
In faţa mea stătea un bărbat sub pielea căruia
nu cred să fi existat cinci grame de ţesut adipos,
care mă sfredelea cu doi ochi bulbucaţi de hipertiroi-
dian. Năravul lui de a spune „dom’le" la fiecare
trei vorbe se explica prin aceea că de fiecare dată
înghiţea în sec, plimbîndu-şi în sus şi-n jos m ărul
lui Adam. Dispariţia lui Pangrati îl amuza în mod
cu totul deosebit.
■Am bănuit imediat că soţia lui Pangrati alarmase
Institutul, făcîndu-1, cu dezinvoltură, de rîs pe so­
ţul ingrat.
— Nu mi-a vorbit, dom’le, niciodată de vreo...
mă-nţelegi, aventură. Aş fi jurat, dom’le, că se con­
suma aşa... cu privirea... Dacă n-ajungea la oră fixă
acasă, venea, dom’le, după el. Rămînea m ult în la­
borator, da-1 controla, dom’le, cu telefonu’ la sfert
de oră... De altfel, femeie excelentă ! recunoscu şi el.
Şi veselă, dom’le, cînd e bine dispusă... Trebuie să
fie c-o ţigancă, dom’le, crăpa cînd vedea o ţigancă...
Ultimele cuvinte le gîlgîi intr-un rîs zgomotos,
şi eu mă grăbii să-i întind mina şi să-l las, că mă
enerva m ărul lui Adam care-i juca sub pielea uscată,
străvezie, de parcă înghiţise un şoarece care se zbătea
să-i scape din gît.
Directorul Institutului mi-a transmis prin secre­
tară că mă roagă să aştept cîteva minute, fiind
intr-o şedinţă im portantă. M-ain aşezat pe un foto­
liu şi am început să răsfoiesc cele cîteva reviste
de specialitate cîe pe măsuţa din apropiere. Secretara
ană spiona, curioasă, din spatele biroului, parcă tot

44
aştepta să-i spun ceva. Hai să profit de tim pul mort.
— Dumneata îl cunoşti pe inginerul Pangrati ?
am întrebat-o, ca şi cînd i-aş fi spus că afară e
soare.
Drept răspuns la întrebarea mea indiferentă, din
spatele biroului veni spre mine un rîs ca un clopoţel
strident, cu totul nepotrivit pentru pieptul im pre­
sionant care-1 produse, Din secretară se puteau con­
fecţiona două femei normale şi chiar drăguţe. Mă
aşteptam ca după rafala de note înalte să-mi răs­
pundă la întrebare, dar ea chicoti în continuare,
fără să-mi adreseze nici un cuvînt. Convins că orice
aş fi întrebat-o, m i-ar fi răspuns în acelaşi fel,
mi-am lăsat nasul în revistă şi am început să ci­
tesc un articol despre Pangrati. Un confrate făcea
aprecieri elogioase la adresa invenţiei lui şi, ceea
ce mă interesă foarte mult, fu un antecalcul la eco­
nomiile pe care le-ar putea realiza industria noastră
siderurgică, dacă invenţia ar putea fi dusă pînă la
capăt. Era vorba despre atîtea milioane lei-valută,
îneît am tresărit mirat. Va să zică, nu era chiar aşa
o glumă, şi Pangrati ăsta, care trem ura de teama
nevestei, avea ceva în capul lui.
M ărturisesc că interesul meu pentru acest caz
a început să crească o dată cu lectura acestui a r ­
ticol. Nu cumva... nu cumva trebuie să citesc pe
dos această aventură sentim entală ? La urma-urm ei,
ce dracului l-a apucat pe Pangrati de-a fugit de-a-
casă tocmai acum. în ajunul experienţei capitale,
care urma să aibă loc peste o săptăm înă ? Cred din
toată inima în acel „coup de foudre‘- care ne poate
ajunge înlr-o zi pe toţi. totuşi... Reluai faptele şi
mu gîndii la ele mai rezonabil. Va să zică, Pangrati

45
întîlneşte doi prieteni. Aceştia îi prezintă o femeie,
care îl dă gata. E posibil. Capitulînd necondiţionat,
capătă curajul pe care nu l-a avut niciodată şi,
înfruntînd orice risc, nu vine toată noaptea acasă.
E posibil. Dar de ce nu vine acasă a doua zi şi d.e
ce nu încearcă o minciună banală şi obişnuită, care
să-i justifice dispariţia ? De regulă, în asemenea
îm prejurări, urmează o perioadă tulbure, de mici sau
mari ciocniri, în care bărbatul capătă, cu fiecare zi,
curajul de-a mărturisi adevărul. Dar dacă lui Pan-
grati îi este atît de teamă de nevasta lui, încît după
o noapte de absenţă n-a mai îndrăznit să apară şi
i-a scris cele cîteva rînduri sub influenţa directă a
femeii care a pus mîna pe el ? Un bărbat cînd scapă
de sub o tutelă şi intră sub alta, devine necruţător
faţă de prima.
Firul gîndurilor mi s-a rupt în acest punct, pentru
că uşa cabinetului directorului s-a deschis şi în holul
de prim ire au apărut cinci bărbaţi gravi. în urm a lor,
conducîndu-i, un al şaselea. Am dedus că trebuie
să fie directorul, deşi, după înfăţişare, aş fi pariat
că nu-i. îl puteai lua drept un poet romantic, miop...
miop bine. Din spatele lentilelor, ochii lui păreau
mereu m iraţi, atît erau de măriţi de multele dioptrii.
O figură blajină, cel puţin la prim a vedere. Privirea
lui mioapă mă căută printre ceilalţi, şi cînd mă găsi,
îmi zîmbi cu toată faţa.
M-am trezit într-un interior care nu contrazicea
personajul, dar era în total dezacord cu funcţia.
Pe birou trona nelipsitul furnal, care făcea parte,
probabil, din mobilier, dar alături de el era o statuetă
de piatră, grosolan cioplită şi plină de haz, repre-
zentînd o ţărăncuţă şi un ţăran sărutîndu-se, ţugu-

46
indu-şi caraghios buzele. Pe peretele din faţa bi­
roului, două tablouri şi o reproducere după „A la
miea a lui Toulouse-Lautrec. Tablourile originale
erau peisaje cum inţi de vară, pe malul unui rîuleţ
de munte.
— Sînt pictate de fetiţa mea, îmi explică plin de
mîndrie paternă. Are numai nouă ani şi...
Intr-adevăr, pentru vîrsta m ărturisită, peisajele
erau m e rito rii; mica pictoriţă dovedea o retină sen­
sibilă, de colorist. Toulouse-Lautrec lîngă picturile
fetiţei şi toate trei lîngă statueta de piatră păreau
bizare la început, dar cu timpul nu mai supărau.
Directorul era un am ator în înţelesul cel mai pur al
cuvîntului, dar sensibil pînă la melodramatic.
— Din 24 de ore, cel puţin 12 le petrec în birou,
îmi face mare plăcere să privesc aceste cîtcva obiecte,
de care mă leagă am intiri puternice. Tabloul din
di-eapta l-a pictat fetiţa stînd pe genunchii mei.
Vă închipuiţi ce-nseamnă asta ?
îm i închipuiam, privindu-i ochii dilataţi de len­
tile. numai că eu nu venisem să admir talentul fe­
tiţei lui. De aceea, cu mare precauţie, ca să nu jig­
nesc sentimente atît de adinei, i-am amintit că, de
fapt, eu voiam să ştiu ce im portanţă are invenţia
lui Pangrati.
— Pangrati este cea mai plăcută surpriză pentru
mine. L-am încurajat tot timpul, deşi nu mă aştep­
tam la rezultate spectaculoase. Este atît de convins
de justeţea ideilor lui, îneît i-am dat mînă liberă.
E li cred în intuiţie, să ştiţi. Am crezut în intuiţia lui.
— Un profan în m aterie înţelege mai greu despre
ce este vorba.
— Nu-i greu de loc.

47
 Mi-a explicat, referindu-se nu la „vitamine", ca
soţia lui Pangrati, ci la „aliajele" necesare înnobi­
lării oţelului.
— Invenţia prezintă o im portanţă deosebită din
punct de vedere economic ?
— Evident. Imaginaţi-vă ce-ar însemna ca o
fabrică să anunţe că tabla automobilelor ei nu se
oxidează, adică nu rugineşte fiind, practic, fără moar­
te. Dar ce economii ar realiza orice uzină metalurgică,
producătoare de oţeluri speciale, dacă le-ar realiza
fără acele adausuri costisitoare ? Pusă în practică,
această invenţie ar aduce siderurgiei noastre eco­
nomii de multe, multe milioane.
In cîteva cuvinte aflasem ce mă interesa ; puteam
să mă ridic şi să plec. Recunoşteam că dispariţia ingi­
nerului trebuia să-mi dea de gîndit, dar aveam şi mo­
tive destule să dau cazul Miliţiei spre cercetare şi
să-mi văd de treburi urgente care mă aşteptau. Aşa
am şi făcut. Săptămîna urm ătoare va avea loc experi­
enţa şi voi vedea atunci dacă inginerul se va smulge
din braţele acaparatoare şi se va prezenta la laborator
sau va fi absent. Pînă atunci, mai im portantă mi se
părea sesizarea prim ită din partea aeroportului
Bănoasa. Am lăsat totul baltă şi m-am dus să mă
întâlnesc eu pilotul Strihan, cu care urm a să merg să-l
primesc pe Andrei Hatmanu, adevăratul telegrafist.
De fiecare dată cînd trebuie să mă întîlnesc cu
cineva, îmi place să mi-1 imaginez, pornind de la
ceea ce ştiu despre el. Cîteodată mi se-ntîm plă ca
tipul să fie aproape identic cu cel din mintea mea.
Andrei Hatmanu, însă, contrazise sută la sută por­
tretul meu mintal. A răta ca un „băiat cumsecade",
sfios şi stîngaci. care se-nroşi pînă-n vîrful urechilor

48
cînd Strihan îi spuse că vreau să-i vorbesc. Cu
astfel de oameni sînt întotdeauna în derută. Timi­
ditatea lui naturală pare vinovăţie. Se-nroşeşte şi
cînd îl întrebi cum îl cheamă, fiind stingherit de
situaţia în sine.
încerc să fiu cît mai degajat, să nu mă suspecteze
că-1 suspectez., ca să-mi poată vorbi limpede, să-şi
amintească precis cît mai multe amănunte.
— Cum s-a petrecut ? am declanşat conversaţia
după ce ne-am instalat comod în biroul meu.
Transpiraţia ţîşni pur şi simplu prin toţi porii
frunţii lui înalte, cu început de chelie. Desigur, urma
să-mi facă m ărturisiri care nu-i conveneau. Clipi
de cîteva ori, ca un om care îşi adună gîndurile şi
începu, oftînd adîne :
— Intr-o zi... acum cîteva luni, beam un gin la
restaurantul aeroportului din Ztirich. După cursă
îmi place să stau să privesc forfota aeroportului,
cu un pahar de gin în faţă. Era aglomerat... O tînără
stewardesă mi-a cerut permisiunea să se aşeze la
masa mea, să mănînce. M-am bucurat că eram singur
la masă. In general stewardesele sînt drăguţe, Luly
însă este cu adevărat frumoasă, aşa că... oricît sînt
de timid, am încercat să leg o conversaţie, şi am
reuşit. Mă miram singur de verva mea. în sfîrşit,
ştiţi ce deştept devine un bărbat în faţa unei femei
frumoase. Era şi ea în trecere spre Extremul Orient.
Hatm anu se opri şi mă privi întrebător, de parcă
aştepta un îndemn de la mine, ca să continue. Mi-am
piccat capul, încurajator, şi el reluă firul povestirii :
— Ne-am mai întîlnit de cîteva ori întîmplător,
de fiecare dată socotindu-ne mai prieteni. Acum două
zile am plecat să ne plimbăm puţin prin oraş. Am

49
mînoat într-un mic local, apoi ne-arn plimbat prin-
tr-un parc. Ne-am aşezat pe-o bancă şi am privit copiii
din cartier, jucînd u-se. Mi-am aprins o ţigară şi... am
simţit că mi se face rău. Am crezut că e din cauza
mîncării. Mîncasem cu poftă. N-am apucat să-i mai
spun şi ei că nu mă simt bine. Cred că am leşinat...
Privi din nou drept în ochii mei, aşteptând să-i
confirm că, într-adevăr, i s-a făcut rău. Dar eu ajn
aşteptat să povestească. Văzînd că privirea mea fixă
nu-i dă nici un răspuns, continuă, şovăind :
— Cîncl mi-am revenit, eram într-o maşină a Sal­
vării. M-am speriat eînd am simţit pe faţa mea masca
de oxigen. Mai întîi am întrebat unde sînt, şi mi
s-a explicat că am fost luat de la locul accidentu­
lui. N-am priceput ce vrea să spună, pentru că nu-mi
aminteam să fi păţit aşa ceva. Mi-a spus clar că
m-au luat de la locul accidentului de maşină. Li s-a
părut ciudată nedum erirea mea. Apoi s-a prezentat
un poliţist, care mi-a explicat că am fost într-o
mică maşină utilitară, care s-a ciocnit cu un turism,
din cauza excesului de viteză. Şoferul maşinii în
care fusesem a dispărut imediat după accident. Le-am
spus că nu ştiu nimic, că am fost într-un parc şi mi
s-a făcut rău. .,Probabil că au vrut să vă ducă la
spital“, a conchis el. „Domnişoara Luly nu era cu
mine !(i am întrebat. ,,Nu era nici o domnişoară.
Singur şoferul, la volan, care a fugit, simţindu-se
vinovat pentru exces de viteză. îl găsim noi.“ Le-am
explicat cine sînt şi mi-au înlesnit să telefonez im e­
diat în ţară. Acum... am venit. încheie el, ridicând
din umeri, ca un om care nu ştie, de fapt, ce s-a
petrecut cu el.

50
 — Totuşi, avionul a sosit în Bucureşti cu telegra­
fistul la bord.
Vestea îl făcu să sară de pe scaun, privindu-mă
indignat şi suspicios.
— Ce vreţi să spuneţi ?
— Nimic peste ce-aţi auzit. Avionul a sosit cu
telegrafistul. De fapt a sosit cu... dumneata. Cel puţin
aşa au crezut colegii cu care navighezi de atîta timp.
— Cum să creadă aşa ceva ?
— Dacă n-ai fost dumneata, cineva machiat, sau
care îţi seamănă foarte bine, te-a înlocuit.
Am văzut cum se goleşte de sînge. Roşeaţa indig­
nării se diluă într-o clipă şi obrazul îi rămase ca
hîrtia. Un trem ur uşor al buzei de jos îi trăda
tensiunea interioară, crescută brusc cu multe
atmosfere. L-a speriat ideea în sine a înlocuirii lui
de către cineva, sau a realizat, în clipa asta, cine
l-a înlocuit ?
— Cum vă explicaţi că avionul a sosit, totuşi,
cu telegrafist la bord ?
Ridică din umeri. Cred că gestul acesta, rămas
din copilări e< era un tic. Ridica mai m ult din
umărul drept şi-şi pleca uşor capul pe el, cu oare­
care candoare. Numai că eu am întîlnit în viaţa
mea destui răufăcători cu figură de adolescenţi
naivi, care mă priveau derutant de deschis.
— Şi... mă arestaţi ?
Din prudenţă, cerusem m andat de arestare ; îl
aveam în sertarul biroului.
— Recunoaşteţi că am destule motive s-o fac.
Ştiaţi că veţi rămîne la Paris ?
îşi recăpătă, fulgerător, culoarea şi sări de pe
scaun, indignat. Sincer indignat.

51
 ---- Nu ştiu n im ic ! Cum puteţi să mă suspec­
taţi ? încep să cred eă am căzut victima unei
maşinaţiuni.
A v ru t să mai continue ceva, dar s-a lăsat
păgubaş, după ce-a deschis de cîteva ori gura, de
fiecare dată răzgîndindu-se. Părea un peşte care
scoate capul din apă;şi înghite aer.
— O să vă reţin, poate pentru un timp foarte
scurt, pînă luăm contact cu poliţia franceză, să
vedem ce s-a întîm plat acolo.
— Nu mă credeţi ?
— Ba da, dar n-aţi spus chiar dumneavoastră
că vi s-a făcut rău şi nu ştiţi ce s-a mai întîmplat,
pînă cînd v-aţi trezit în maşina Salvării ? Vreau
să ştiu ce s-a întîm plat în tim pul cit eraţi leşinat...
Acesta este m andatul dumneavoastră de arestare.
A mai deschis o dată gura să spună ceva, dar
a tăcut, ' trăgîndu-şi capul între umeri, pe jum ă­
tate uimit, pe jum ătate speriat.

In ziua în care Dima conversa cu adevăratul

telegrafist, tomnaticul domn cu ochii de gălbenuş
se plimba prin faţa hotelului Lido, fredonînd
absent o melodie improvizată. Lingă el, cu mîi-
nile înfipte pînă la coate în buzunarele pantaloni­
lor, se plimba celălalt personaj al inlîmplării de
faţă, domnul Remy. Mergea mai mult învîrlin-
du-se în jurul axei sale, pentru că rar se întîmpla

52
să treacă pe lingă o fetişcană şi să n-o petreacă
lung cu privirea. Fiecare ocheadă îl scotea evident
din sărite pe Marcel, dar n-avea ce face. Ironiile
lui rămăseseră fără nici un rezultat. Cînd aju n ­
seră în dreptul barului Podgoria se pom i o ploaie
scurtă, de vară, care alungă pietonii pe sub bal­
coane. Lui Marcel însă ploaia îi plăcu, şi îşi
continuă plim barea mergînd agale, cu mîinile la
spate, ca şi cînd nu l-ar fi stropit găleţi de apă.
Remy îl urma, deşi nu prim ea cu aceeaşi plăcere
picăturile mari care-1 izbeau în faţă. O puştană
abia sărită de adolescenţă îi şopti prietenei, ară-
tînd spre ei :
— Ia uite la ăştia fără umbrele !
într-adevăr, doi domni f ă r ă . umbrele se plim­
bau agale prin ploaia repede, atrăgînd priviri iro­
nice.
Ploaia dură foarte puţin şi soarele năvăli recon­
fortant, arzînd şi mai puternic. Trotuarele fură
recucerite de pietoni grăbiţi, care se-mpiedicau de
coi doi bărbaţi fără treabă.
— Aşteaptă-mă aici ! spuse tînărului bărbatul
cu ochii de gălbenuş, arătîndu-i mesele scoase pe
trotuarul barului Union.
Tînărul se aşeză bucuros că poate să-şi ames­
tece privirea printre trecătoarele sumar vestimen-
tate. Ceru o Pepsi-Cola şi sorbi fără grabă.
Marcel îşi continuă plimbarea, traversă Piaţa
Romană şi intră în florăria de sub arcadele blo­
cului din colţ. îşi consultă ceasul cu o privire
repede, apoi intră. Printre cum părători o zări pe
Toto, alegînd begonii, şi se apropie, zîmbind agrea­
bil. îi sărută mina cu insistenţă deloc profesională,

53
trădîndu-şl adevăratele sentimente. Cu Toto juca
uşor rolul de îndrăgostit.
A luat-o de braţ şi au ieşit din florărie, pornind
agale spre cinematograful Scala.
— Am auzit că v-aţi distrat bine la mare, spuse
Toto, zînibind enigmatic.
— O vacanţă scurtă, dar fructuoasă. Bănuiesc
că toată lumea e mulţumită.
— O rezolvare simplă şi eficace. Soţia e convinsă
că bărbatul ei şi-a luat lumea-n cap.
— După cum i-am scris... 1
— Şi acum ? Unul dintre puncte a fost realizat,
dar... cum ajungem la planuri ?
— Nu-1 au pe inginer ?
— Şeful e de părere că n-o să scoatem nimic
de la el. Urlă într-una şi ameninţă.
— Experienţa se continuă într-o făbrieuţă spe­
cializată în aliaje. E m ai»m ult un laborator de
cercetări, în care se produc mici cantităţi de
oţeluri, cu întrebuinţare deosebită.
— Mergeţi acolo şi faceţi orice ca experienţa
să nu reuşească. Trebuie să punem mina pe b re­
vetul invenţiei.
— Cum să ajung în laborator ?
— Şeful crede că Remy trebuie sacrificat.
Zâmbetul de circumstanţă păli pe chipul lui
Marcel şi ochii lui galbeni de veniră şi mai galbeni,
ca şi cînd ficatul ar fi împins deodată in ei o
cantitate sporită de fiere.
In cele din urmă, văzînd că ea nu-i mai dă
nici o explicaţie, îndrăzni să-şi exprime gîridu­
rile :

54
 — I-a reuşit atît de bine intrarea...
— Altă cale nu există. ~
Răspunsul categoric îl descumpăni.
— O să avem neplăceri cu el. Mi se pare destul
de uşuratic.
— N-avem încotro. Avem nevoie de planuri cît
mai urgent.
Se-ntoarse spre el zîmbind cu toată faţa,
un zîmbet drăgălaş şi nevinovat. In colţul ochilor,
o ironie uşoară, carc-1 înfurie pe Marcel. „Mucoasa
asta se crede Mata H ary“, şi-i răspunse cu un zîm­
bet şi mai ironic, în care se amesteca şi insatis­
facţia bărbatului care nu reuşea să se impună
femeii din faţa lui.
— Şi acum... îmi săruţi mina şi ne despărţim,
î] anunţă, păstrînd în ton ironia dulce din colţul
ochilor.
Cînd plecă aproape că-i întoarse spatele, furios.
Ar fi pălmuit-o. Nu-şi dădea seama de ce-1 supă­
rase atît de tare o privire ironică. în alte îm pre­
jurări nu i-ar fi dat nici o atenţie, dar acum se
simţea şicanat. Nu voia să recunoască nici în
sinea lui că orgoliul lui bărbătesc suporta greu
înfrîngerca.
L-a luat pe Remy de la bar şi a oprit un taxi,
s-ajungă mai repede acasă.
— Lasă-ne singuri, Cornelia !
Ca un automat al cărui resort a fost declanşat,
femeia se strecură afară din cameră.
Remy, uşor* intrigat, aştepta să-i spună despre
ce este vorba. I se păruse ciudată purtarea lui
Marcel, după ce se reîntîlniscră. Tăcuse tot tim­

55
pul, sugîndu-şi o "măsea, semn sigur de nervo­
zitate.
— Trebuie să pleci la uzină, îi spuse simplu,
ca şi când i-ar fi anunţat o veste oarecare.
■— Singur ?!
— Mîine chiar. Şeful are nevoie urgentă de
planuri.
Cu acelaşi aer degajat scoase din buzunarul
de sus al hainei un etui de ochelari, pe care i-1
întinse.
— Ai aici cc-ţi trebuie ca să lucrezi repede.
Nimeni n-o să bănuiască...
—' Şi dacă nu vreau să mă duc ?
Gura lui Marcel se strîmbă într-un zîmbet
ironic. îşi căută pachetul cu ţigări, aprinse una,
aruncînd rotocoale de fum spre tavan. îl lăsă
mult tim p fără răspuns, apoi întrebă naiv :
— Nu înţeleg ce-ai vrut să spui !
— Am spus că nu vreau să mă duc. Planul
iniţial era altul. Mi-e frică...
— Foarte bine ! Cui nu-i e frică ? Eu nu cred
în „supraoameni11 decât la cinematograf. Ceilalţi
trem ură şi... facem ce ni se cere. M -ar fi mirat
să-mi spui că nu ţi-e frică, te-aş fi suspectat
că joci teatru, ea Toto, care se crede, în prostia
ei, o adevărată Mata Hary.
— Dar am omorît un om, ca să răm în aici
în locul lui.
— Cine ştie ? Dacă sc-ntîmplă ceva, spui că
ai venit ca telegrafist în locul lui Andrei H at­
manii. N-au de unde să ştie că am fost eu sau
tu. Da’ să lăsăm gluma. Dacă ai să procedezi
rapid, n-o să ţi se-ntîmple nimic. Am să fiu
pe-aproape, să te culeg în cel mai scurt timp.
— Nu mă duc !
Zîmbetul ironic rămăsese agăţat pe faţa lui
Marcel. Ţigara i se stinsese. îşi pipăi buzuna­
rele, căutînd bricheta, băgă mina în interiorul
hainei şi, cînd şi-o retrase, avea în ea un revolver
cu surdină, pe care-1 îndreptă spre Remy.
— Mă obligi la gesturi neplăcute.
■
— Eşti nebun ?
— Cred că ai întrecut măsura.
— Nu exagera.
— Ne-am ales o îndeletnicire în care toc­
meala nu intră. De ce nu te-ai făcut precupeţ
de zarzavaturi ?
— Am vrut să spun că-mi pare rău să ratez totul.
Sosirea mi-a reuşit atît de bine... Toţi cred că sînt
mort.
— Nu pot să iau nici o hotărîre. Treci în camera
de dincolo.
Şovăind şi simţind că în ochii lui Marcel a lucit
ameninţarea, Remy se îndreptă spre uşa camerei
vecine, trăgînd tot tim pul cu coada ochiului, ne­
încrezător, spre revolver. In sinea lui se temea de
acest individ dur, cu privirea înţepătoare, îl credea
in stare-de orice, la cea mai mică mînie.
Marcel răsuci de două ori cheia în broasca uşii,
apoi o chemă, cu glas spart, pe Cornelia.
— M-ai chemat, Marcel ?
întrebarea şovăitoare, uşor trem urată, contrastă
izbitor cu porunca lui aspră.
— Ţine placa asta.
— Da, Marcel. Ce să fac cu ca ?
Marcel îşi privi ceasul.

57
 — La ora douăsprezece te plimbi prin faţa maga­
zinului Muzica. Ţii placa în aşa fel incit să se vadă
titlul.
Ochii ei pleoştiţi şi fără viaţă se îndreptară spre
placa pe care o ţinea în mină. Boby Solo, călare pe
o şa, cmta la chitară.
— Te plimbi cinci m inute prin faţa magazinului
şi vii acasă. La douăsprezece jum ătate să fii înapoi.
— Mă plimb cinci minute prin faţa magazinului,
apoi vin acasă. Asta e tot ?
— Ţi-am spus că nu-ţi cer mare lucru.
Ultimele cuvinte le însoţi cu un gest prin care
voia să se debaraseze de ea, dar Cornelia nu se
îndura să plece.
— Ce mai vrei ? se răsti, văzind că mai zăboveşte.
— Am să fac tot ce-mi porunceşti.
— Iar începi ?
■— Cu băiatul n-aveţi nimic, nu-i aşa ? Mi-ai
promis.
Marcel îi întoarse spatele, strîm bîndu-se a le­
hamite. îl enervau aceste cuvinte pe care le asculta
de cîtcva ori pe zi.
— N-am nimic cu el. Ţi-am mai promis de-o sută
de ori.
— Mulţumesc, Marcel. Lasă-1 să-nveţe.
— Bine, bine ! Am să-l sprijin... .
— Da ? ! îţi mulţumesc, Marcel. Eu fac tot ce...
între tim p Marcel a tu rn at apă într-un pahar şi
a dizolvat o pastilă.
— Bea ! O să te liniştească.
— Nu...
O prinse cu mîna de ceafă şi îi duse paharul la
gură. Nevoită, goli paharul, şi se strîmbă din cauza

58
gustului, apoi figura îi luă o expresie şi mai tîmpă.
Ultima licărire de voinţă se topi în ochii ei parcă
decoloraţi.

Toto era o clientă obişnuită a raionului cu muzică

clasică. De cîteva ori pe săptămînă se interesa de
noutăţi, asculta* cele mai celebre interpretări, era
una dintre melomanele pe care vînzătoarea le sim­
patiza. Cind Cornelia apăru în faţa vitrinei, plim-
bîndu-sc cu placa sub braţ, Tolo asculta în cască
S'travinski, cu ochii pe jum ătate închişi, aparent
ruptă de tot ce se petrece în jurul ci. Cornelia era
un consemn. Marcel voia să-i vorbească neapărat.
Oare ce se întîmplase ?
Opri picupul, achită placa şi ieşi grăbită. Cornelia
se mai plimba încă, absentă, prin faţa vitrinelor.
Un trecător mai atent ar fi putut să creadă că e
băută, parcă plutea.
La primul telefon, Tolo formă num ărul ştiut, şi
Marcel ii răspunse.
— Toto la telefon. S-a-ntîm plat ceva ?
— Trebuie să-ţi vorbesc în legătură cu Remy.
Dacă Marcel ar fi fost lingă ea, ar fi rămas sur­
prins, văzînd cum se linişteşte.
— Ce-i cu el ?
— Pretinde că-i obosit şi nu vrea să plece în pro­
vincie. Nu ştiu cum să procedez.
— Mă interesez şi-ţi telefonez. E tot ce aveai
să-mi spui ?

59
 ■— Nu-i de ajuns ?
— Ba da. Aşteaptă telefonul meu.

A doua zi, un bărbat tînăr, cu o valiză nu prea

mare în mină, se prezentă portarului fabricii în care
se produceau cantităţi mici de oţeluri speciale şi
ceru să vorbească directorului.
— Sînt un coleg de facultate, îl informă pe portar.
îşi şterse fruntea y*anspirată, pentru că urcase o
bună bucată de drum, din colonia de3 blocuri situată
la ci te va sute de m etri mai la vale.
— El m -a invitat să trec pe-aici !' continuă să-i
dea explicaţii portarului care încă mai ezita.
îl hotărî.
— Alo, tovarăşa Ani ? E un tovarăş care vrea să
vorbească cu tovarăşu’ director. Zice că...
N-a apucat să term ine ; la celălalt capăt al firului
receptorul fu trîntit în furcă, după cel mai scurt
răspuns : Nu primeşte. Dezolat, portarul se întoarse
spre tînărul vizitator :
— Nu primeşte pe nimeni.
— Dacă nu i-ai spus cine sînt ! Comunică, ţe rog,
eă-1 caută Ionescu, fostul lui coleg. Asta-i bună !
se enervă el de situaţia penibilă în care se găsea.
Telefoncază-i că sînt eu.
Portarul se codea. Decît să telefoneze secretarei
directorului... E o femeie iute, care repede omul mai
înainte să deschidă gura, spre deosebire de director,
om cumsecade, cam distrat, mereu cu capul plin de
probleme, pe care trebuia să-l saluţi de două ori
casă te vadă. '

60
 Intrase în horă şi stim ulat de ţigara bună pe care
i-o oferi vizitatorul, ridică pentru a doua oară re­
ceptorul.
— Tovarăşu’ zice că a fost coleg cu tovarăşu'
director. Zice că-1 cheamă Ionescu.
In receptor clănţăni o mitralieră în cîteva rafale,
dovedind că secretara, pe lîngă alte calităţi, are o
capacitate pulmonară ieşită din comun, apoi un
pocnet sec anunţă ultim ul cartuş. Portarul privi
vinovat spre vizitator. Părea un căţel bătut.
•— N-a vrut să mai întrebe...
Vizitatorul aprinse bricheta şi-l servi... Portarul
trase adine fumul parfum at al ţigării de calitate, şi
ceva neaşteptat se petrecu. Privirea i se întunecă şi
casa începu să se clatine, apoi să se-nvîrtească, şi
întinse mîinile să se prindă de ceva, dar n-avu de
ce şi căzu.
Vizitatorul păşi peste ol şi ieşi în curtea întreprin­
derii, apoi se-ndreptă grăbit spre clădirea adm inis­
traţiei.
Secretara nu părea femeia aprigă de la telefon.
Intre doită vîrste, încerca o vagă cochetărie în faţa
bărbaţilor tineri şi fără verighetă. Ii zîmbi atît de
frumos, îneît vizitatorul privi în spate : n-o fi intrat
şi iubitul ei o dată cu el ?
— Eu sînt Ionescu, fostul coleg al directorului...
Ştiu ce dispoziţii v-a dat, dar nu şi pentru mine.
El m-a invitat... Aş putea spune că m-aşteaptă...
In timp ce-i vorbea şi-i zîmbea cu toată fiinţa,
so-ndrepta spre uşa cabinetului, fără ca ea să-şi dea
seama. Numai cînd puse mina pe clanţă, instinctul
ci profesional tresări, dar era prea tîrziu. Liniş­
tind-o cu un gest complice cu capul, deschise uşa

61
şi intră. Intr-o fracţiune de secundă, ea îl auzi pe
vizitator :
— O, ce bine-mi pare că te văd...
Apoi uşa sc-nchise.
F rîntura de conversaţie o linişti. Era, intr-adevăr,
un prieten al directorului. De altfel, cînd stătea încă
în cumpănă, uşa se deschise şi şeful apăru.
—- Să nu ne deranjeze nimeni...
N-avea cum să-şi închipuie că în dreptul pere­
telui stătea vizitatorul cu revolverul întins spre el,
ameninţător.
După ce închise uşa, directorul îl privi mai mult
nedum erit decît speriat pe cel care-1 ameninţa. Nu-i
venea să creadă că i se-ntîm plă aşa ceva. „Nu
cumva e o glumă ?“
— La perete ! îi ceru, destul de categoric, vizita­
torul, spulberîndu-i iluziile ; nu era o glumă. Cu
faţa la perete... şi mîinile sus.
Directorul, omul care-şi petrecuse trei sferturi din
viaţă în laborator, rămăsese din toate celelalte puncte
de vedere un naiv. îşi strîmbă gura într-un rictus,
de mirare şi se supuse.
— Daţi-mi cheile safe-ului !
Directorul nu se mişcă... Asta nu ! Erau pe birou,
dar se gîndea că s-ar putea ca el să nu le vadă.
— Cheile, vă rog ! N-are r o s t ! Secretara n -ar auzi
nimic, îi spuse, împungîndu-1 cu revolverul în spate.
E cu surdină. Şi eu tot aş lua planurile.
Naivul director înţelegea în felul lui eroismul, aşa
că înfruntă pericolul şi se-ntoarse, zimbindu-i su­
perior :
•— Nu ţi le dau... Nici nu sînt la mine...

62
 Vizitatorul prinse fugara lui privire spre birou şi-i
fu de ajuns.
— Intoarceţi-vă cu spatele !
Se supuse şi vizitatorul găsi uşor cheile. Scoase
din safe planurile, îşi mai puse o pereche de ochelari
peste aceea pe care o purta. Era miop, nu vedea
de-aproape. Cercetă fugar foile de hârtie şi se con­
vinse că găsise ce căuta.
— Domnule, i se adresă cu candoare, indignat,
directorul, dumneata prădezi munca cle-o viaţă a
unui om.
— Vorbe mari, domnule director ! Toţi trebuie să
trăim.
Curiozitatea nestăpînită îl făcu să se-ntoarcă iar
cu faţa la cel care-1 prăda.
-— Domnule, nu ţi-e ruşine ? Şi mi se parc că eşti
i oman.
— Să-mi fie ruşine că vreau să trăiesc: ?
In lentilele ochelarilor fără rame se reflectau şiru­
rile de ecuaţii chimice, pe care vizitatorul le cerceta
cu aviditate.
— Domnule, nu le lua, e o crimă. Toate ziarele
din străinătate vor vorbi despre încă o mare inven­
ţie... O invenţie care va adăuga prestigiu altora...
Eşti metalurgist ?
— Da. Inginer.
— Ar fi mai firesc să lucrezi aici, alături de noi.
Vizitatorul îşi ridică privirea de pe planuri şi-l
cercetă. Glumea sau... Era foarte serios. Unde trăise
omul ăsta pînă acum ? Desigur, cu capul în cubilouri.
— Crede-mă, aş face totul ca să-ţi găsesc un post
ele inginer. Poate chiar...
— Peste douăzeci de ani, cînd voi ieşi din
închisoare ?

63
 Ironia dură îl aduse pe director la realitate şi
îm bufnat se întoarse singur cu faţa la perete, demn,
ca să-i dovedească tot dispreţul lui... N-avea cu cine
discuta. Mintea lui începu să caute un alt plan,
deoarece cumsecădenia lăsa rece „bruta1' asta.
Dacă directorul dovedea naivitate în înţelegerea
anum itor fapte de natura acesteia pe carc-o trăia,
nu însemna -că este un naiv în general, cu alte cu­
vinte un prostănac. Era un om de bună-credinţă. în
tim p ce vizitatorul strîngea planurile de pe birou,
se-ntoarsc iar cu faţa la el şi-l întrebă pe un ton
neaşteptat de categoric şi ironic în acelaşi timp :
— Domnule, ţi-e frică ?
Pe faţa vizitatorului trecu o umbră şi în ochi îi
sclipi, într-adevăr, teama, pentru că privi involun­
tar spre uşă. Mărturisi, dezarmîndu-1 întrucîtva pe
director :
— Da, rni-c frică. Vă miră m ărturisirea mea ?
Direclorul se dovedi un fin psiholog. Continuă cu
ironie din ce în ce mai precisă şi'îndrăzni, chiar, să
facă doi-trei paşi spre el.
— Bănuiesc că viaţa dumitalc e destul de compli­
cată... Aş vrea să-ţi iau pulsul... Sînt sigur că inima-ţi
aleargă-n galop, că urcchile-ţi ţiuie, eu prin faţa
ochilor îţi Lrec puncte negre... Nu se poate să nu le
gîndeşti că secretara s-ar putea să te bănuiască, sau
primul om pe care ai să-l întîlneşti în cale, sau por­
tarul... şi toate gîndurile astea fac să-ţi crească ten­
siunea şi să respiri greu şi...
— Gura ! urlă vizitatorul, privindu-1 fioros.
Directorul observă că un muşchi * se zbate în col­
ţul ochilor, trădîndu-i spaima. Ochii i se îngustaseră
şi m îna'în care ţinea revolverul trem ura uşor. Simţi
că c pe drumul cel bun.

64
 — Unde crezi c-ai să fugi ?
întrebarea păru că trezeşte ultim a energic din el.
Se dădu un pas înapoi şi ridică încet revolverul.
Ochii ii sticleau, obrazul i se albise şi broboane de
transpiraţie înfloriseră pe fruntea lui, netedă, de
copil.
Directorul se gîndi că-1 va împuşca. Altfel n-avea
cum să plece. Ii era teamă că va da imediat alarma...
La asta nu se gîndise. întrebă şoptit :
— Trc... trebuie să m ă-m puşti ?
Ce se petrecu în capul acestui om, în clipa în care
trebuia să apese trăgaciul, directorul nu va putea
să-şi explice niciodată. Se frînse deodată şi gemu
aproape plîngînd :
— Nu mai pot !... Nu mai p o t ! şi se trîn ti pe fo­
toliul din faţa biroului, luîndu-şi capul în miini.
Revolverul îl aruncă pe birou... Directorul se grăbi
să-l ia.
— Cheamă poliţia ! Cheamă poliţia ! gemu.
Speriat, fîsticit, eu revolverul în mină, ţinindu-I
de ţeavă cu două degete, ca pe un obiect infectat,
directorul formă un num ăr de telefon...

*■

II ascult pe directorul Taflan şi mă gînclese că mai

sint oameni fericiţi pe lumea asta, care au reuşit
să-şi păstreze toate iluziile despre oameni. Directorul
e o bogăţie nu atît prin ce spune, cit prin felul cum
spune. E de o eumsecădenie dezarmantă. Cred că

65
5 — D oi d o m n i f ă r ă u m b r e lă
Remy (acesta e numele celui care a încercat să-i
fure planurile) s-a predat uluit de bunăeredinţa lui.
înduioşat, i-a dat revolverul şi i-a spus : „Domnule,
dum neata restabileşti încrederea mea în om, vreau să
mă predau şi să devin paşnic“. El pretinde că nu s-ar
fi petrecut chiar aşa lucrurile.
— S - a predat de bunăvoie sau a intrat cineva şi l-a
surprins ? îl întreb, deoarece e foarte im portant pen­
tru mine şi pentru vinovat.
— El, el. El singur. Mi-a dat revolverul şi mi-a
spus : „Cheamă poliţia'e
— Aşa deodată ?
— I-am vorbit eu, ştiţi... simţit... L-am făcut să-n-
ţeleagă ce viaţă duce... I-am promis că-i caut ser­
viciu... şi-o să-i găsesc... Mi-a făcut o impresie bună
în cele din urmă...
'— în sfirşit, uite c-a ajuns de unde-am plecat.
N-are rost să mai stau de vorbă cu directorul.
A lături m -aşteaptă domnul Remy, nerăbdător şi
cam dărîm at. Se vede că-i preocupat de ideea fixă :
ce-o să se-ntîmple eu el ? Nu pare un tip prea com­
plicat. M-a surprins o privire furişă pe care a
aruncat-o unei femei frumoase. Dacă şi-n situaţia lui
mai vede aşa ceva, mi se pare semnificativ.
11 invit în maşină şi hai acasă. Sînt nerăbdător să
aflu .cîte ceva despre el şi motivele care l-au adus
aici. Nu cumva există vreo legătură între dispariţia
inginerului şi sosirea lui la uzină ?
Tipul parc că se obişnuieşte repede cu situaţia în
care se află. La un moment dat se trezeşte fluierînd
o melodie plină de ritm, privind peisajul, într-ade-

66
văr m inunat, prin caro trecem. Are conştiinţa chiar
atît de curată, pe cit pare ? De fapt, dacă este aşa,
dacă doar a venit în ţşră şi s-a predat de bunăvoie,
înainte de a face vreun rău, are tot dreptul să fluiere
melodia optimistă care-1 obsedează.
După ce ne instalăm în biroul meu şi se trezeşte
şi cu o cafea în faţă, parc pus pe taclale.
— Cum ai intrat în ţară ? îl întreb, făcind, nu ştiu
de ce, o legătură între cazul telegrafistului şi el.
Cred că apropierea am făcut-o mai ales pentru că
amîndouă faptele s-au petrecut la scurt tim p unul ;
după celălalt. '
— Am înlocuit un telegrafist.
„Va să zică, se confirm ă/'
Are un tic, îşi aranjează tot timpul ochelarii pe ’
nas. Sau e, totuşi, nervos ?
Pe birou, in faţa noastră, e valiza d in care Miliai
scoate obiectele obişnuite, un revolver, un magne­
tofon destul de voluminos, un aparat de radioemisie,
cîteva teancuri de bancnote, un foarte mic aparat :
de fotografiat.
Miliai le înşiră în faţa mea, nu ştiu de ee. Eu conţi- .
nui interogatoriul :
— Telegrafistul ştia că-1 înlocuieşte ?
— Nu ne-am cunoscut. Nu ştiu ce-au aranjat cei­
lalţi cu el.
— Ce urm a să faci la uzină ?
— Să iau planurile fabricării oţelului ultradur. .
Nu interesa prin cc mijloace.
Ii arăt aparatul de fotografiat.
— L-ai folosit ?
— Nu. Veţi developa şi...
 — Ce urma să faci cu planurile ? Cum aveai de
gînd să le scoţi din ţară ?
— Nu era treaba mea. Trebuia să mă întîlnesc
cu cineva la motelul dc la kilometrul optzeci şi opt.
La o masă a barului o să stea un tip cu un pahar de
Pepsi-Cola şi unul de citronadă în faţă. Va bea
combinîndu-ie intr-un al treilea pahar. Lui trebuia
să-i dau planurile, iar el urm a să-mi spună cum
plec din ţară. Acum...
— Cind ai venit, ai luat contact cu cineva ?
— Nu.
•— Ai înregistrat ceva ?
— Nu.
Un tip special de magnetofon. Nu reuşesc să-l
pornesc.
— Vrei să-i dai drum ul ?
Se moşmondeşte un timp, chiondorîndu-se să bage
o banană intr-un orificiu.
— Nu văd de-aproape deeît cu două perechi de
ochelari.
A doua pereche de ochelari e pe birou. I-o dau
şi, după ce şi-o pune pe nas, ochii i se măresc cara­
ghios, schimbîndu-i expresia.
Porneşte magnetofonul şi banda.se derulează liniş­
tit. N-a înregistrat nimic.
—■Cum l-ai adormit pe portar ? îl întfeb cind se
aşteaptă mai puţin, pentru că stăm toţi trei şi privim
cum se derulează banda.
— Cu bricheta. In rezervorul de gaz este ameste­
cat şi un somnifer puternic. Cind şi-a aprins ţigara,
o dată cu fum ul a inhalat şi gazul.
Mă uit atent la brichetă. Nimic deosebit. Puteai
s-o găseşti pe stradă şi să-ţi aprinzi ţigara cu ca.

68
 Ii fac u n semn discret lui Mihai şi iese din birou.
Aranjasem cu el să-l aducă şi pe Hatmanu. Sînt
sigur că dacă se cunosc, îmi voi da seama, nu se
poate să nu schiţeze cel mai mic gest...
Hatmanu intră.
— Dumnealui v-a înlocuit, îi spun lui Hatmanu,
care se holbează la Remy ca la m inunea de la Ma-
g lav it
— D... dumnealui ? ! De ce...
— A făcut o glumă. Are o fire veselă. Am ţinut
să vă cunoaşteţi.
Şi, aşa cum se-ntîm plă cînd eşti într-o situaţie
imposibilă, H atm anu reacţionă hilar : întinse mîna
spre Remy. Luat prin surprindere, acesta îi răspunse,
şi îşi strînseră mîinilc, spre hazul lui Mihai, care ieşi
im ediat din cameră. Sînt sigur că stă dincolo de uşă
şi rîde ca oaia-n baltă. Eu tuşesc grav şi apăs ener­
gic butonul soneriei, pină cînd simt o durere ascu­
ţită, binefăcătoare, în deget. Apare iar în uşă.
— Condu-1 pe domnul Hatmanu.
Şi mai uluit, telegrafistul se îndreaptă spre uşă,
fără să dea grai întrebării care îl frăm întă vizibil :
„îm i daţi drum ul acasă ?“
încă nu pot să-l eliberez.
— Ei, domnule Remy, o să mai rămâi la noi cîteva
zile, pînă verificăm ceea ce ne-ai m ărturisit. Sper
că n-o să te plictiseşti. Pot să-ţi trim it o carte, dacă
vrei să-ţi petreci tim pul citind.
I-am întins pachetul cu ţigări. Aprind bricheta lui
de pe masă, şi-l servesc cu foc. Mai întîi îşi apropie
ţigara, apoi sare speriat.
— De ce nu aprinzi ? După atîta zbucium, u n somn
bun...

69
 *

A doua zi fac o baie fierbinte, mă bărbieresc pe

îndelete, îmi iatr- o cămaşă care ştiu că-mi stă bine,
apoi mă urc în maşină şi cer să mă ducă la motelul
de la kilom etrul optzeci şi opt. Nu ştiu de ce m-am
pregătit atît de pedant pentru această întîlnire. Dacă
m -ar fi văzut nevastă-mea cu cită grijă îmi înnod
cravata, cu siguranţă că ar fi intrat la idei. Gîndul
ăsta mă amuză şi intru în localul motelului bine
dispus. E chiar ora la care Remy trebuia să-şi întîl-
nească amicul. Nu e aproape nimeni în local la
această oră dinaintea prînzului. Dintr-o privire îmi
dau seama că „omul meu" este aici. tocmai com­
bină suc şi Pepsi-Cola în tr-u n pahar. Face asta cu
gesturi de alchimist care aşteaptă să-i apară aur în
pahar. De fapt nu vrea decît să treacă tim pul într-un
fel oarecare. La o masă ceva mai departe, un bărbat
tîn ăr şopteşte vorbe dulci unei femei nu tocmai ară­
toase ; de fapt îl supraveghează pe „alchimist'1.
Mai sînt ocupate încă două mese de către turişti
întîrziaţi în motel, pe care nu-i interesează atît iti-
nerariul, cît posibilitatea de a rămînc eît mai mult
îm preună în camere.
Cred că nu pusesem bine mîna pe clanţă, cind
„alchimistul" m-a. reperat şi s-a apucat să combine
băutura. Am în mină o servietă în care crede, desigur,
că am planurile, dar am revolverul, pe care nu-mi
place să-l port la locul lui, că mă incomodează. De
altfel nici nu-m i prea place să-l port la mine, şi de
aceea nu-1 iau decît atunci cînd bănuiesc că s-ar
putea să-mi folosească.

70
 Mă duc drept la el, pun servieta pe masă şi-i
spun parola :
— Combinaţia c bună, dar trebuie şi puţin alcool.
— De obicei pun coniac...
„Va să zică, el este, eu sînt.;i
— Ai reuşit ? m ă-ntreabă destul de tare, ca să nu
atragă atenţia vorbind şoptit.
— Mai uşor decît credeam, îi spun, privind semni­
ficativ spre servietă.
Deodată îl cuprinde nerăbdarea, simt cum îl mă-
nîncă virful degetelor. Vrea să deschidă servieta,
dar eu o trag discret spre mine.
— Nu aici, îi spun. Termină-ţi băutura şi hai
afară.
Cînd să-şi soarbă paharul cu Pepsi-Cola ameste­
cată cu suc', rămîne cu ochii la mine, nedumerit, con­
trariat. Deşi surpriza lui n-a ţinut mai m ult de o
secundă, mi-am dat seama că ceva nu-i în regulă.
Şi._dacă ceva nu-i în regulă, n-are rost să lungesc
povestea şi să dau aici un spectacol. In clipa cînd a
pus paharul pe masă şi simt că e gata să ia o hotă-
rire mare, poate chiar să mă pocnească, mă aplec
spre el şi-i şoptesc :
— N-are rost să mai încerci ceva... Crezi că sînt
singur ?
Nu o băiat prost, a înţeles intr-o clipă situaţia
in care se află şi nu mai schiţează nici un gest. îm i
plac oamenii caro se-mpacă uşor cu soarta lor.
— Bea-ţi liniştit tot sucul, apoi ridică-te discret şi
hai afară. De ce să-i mai deranjăm pe ceilalţi ?
N-âi voie să bagi rnîinile în buzunar. încrucişează-le
pe piept şi hai !

71
 Trage cu coada ochiului în spate şi-l vede pe tînă-
rul amorez holbîndu-se la el, cu mîinile în buzunar,
şi se lămureşte, în sfîrşit, care este rolul lui acolo.
— Nu e singurul, îi şoptesc, amuzîndu-mă şi do­
rind să-l dczumflu complet.
Mă gîndeam că în mintea lui s-ar putea să creadă
că mai poate scăpa.
Se ridică de pe scaun, ca şi îndrăgostitul de alt­
fel, şi mă priveşte întrebător.
- Ia-o înainte !
Porneşte liniştit, cuminte, cu capul în jos, ca un
copil ruşinat de-o faptă rea. Deschide uşa, se uită iar
la mine, aşteaptă instrucţiuni, şi îi arăt discret maşina
staţionată ceva mai departe. Alţi doi bărbaţi se
plimbă aparent fără rost pe-acolo şi „alch im istu l a
înţeles, desigur, că el este vedeta aşteptată.
S-a urcat cuminte în maşină şi s-a retras îm ­
bufnat în tr-u n colţ. La urm a-urm ci nici n-are mo­
tive să fie bine dispus.
Mă urc în faţă, lingă şofer, alături de el se aşază
Mihai, şi dă-i bătaie spre casă... La o curbă a şoselei,
„alchimistul^ se lasă atît de m ult într-o parte, incit
cade cu nasul în braţele lui Mihai, care sare speriat
şi-l prinde zdravăn de păr. „Achimistul£: trage în
jos cu toată greutatea.
— Opreşte ! strigă Mihai.
Cînd l-a ridicat, ne-am dat seama că murise. Ne
trăsese clapa, şi încă ce frumos !
Pe buza uşor însîngerată descoperim un mic ciob
şi pricepem totul : spărsese o fiolă de cianură.
— Asta zic şi eu treabă bună ! Trebuie să ne b ăr­
bierim înainte de-a intra la şef. O să ne pupe pe-a-
mindoi obrajii.
 T rim it cadavrul la morga şi mă duc direct la Remy.
— Ce crezi că i-a atras atenţia ? îl întreb.
Ridică din umeri, nedum erit.
—- Ceva i-a atras atenţia I. insist. Cum trebuia să
te prezinţi ?
— Păi... să-i spun că a r fi mai bun cu alcool... a.
da ! se dum ireşte deodată, pocnindu-şi fruntea cu
palm a lui fină. M i-a scăpat u n am ănunt. Trebuia să
port o cravată albastră.
La costumul meu gri îmi asortasem o cravată
grena... Şi ce m îndru fusesem de dimineaţă, cînd îi
privisem nodul im pecabil!
— Am... am uitat, m ărturiseşte Remy, pentru prima
dată speriat de cînd îl cunosc.
— Se-ntîmplă la o emoţie atit de puternică, Bine
că ţi-ai am intit şi-atîta... Alţii uită şi cum îi cheamă...
Ce să-i mai spun ? Mihai se uită u rît la el.
-— Cred c-a sosit tim pul să vă faceţi un rost, îi
spun, o să ne interesăm de-o casă...
— Sînt... liber ?
— Dacă Vă mai am intiţi ceva... îmi telefonaţi.
Nu iese bine pe uşă, că Mihai sare nem ulţum it :
—■Eu nu-i dădeam drum ul !
E ra pornit mai ales pentru că ne eşuase prinderea
,.alchimistului". E tînăr,.în că n-a învăţat să suporte'
insuccesele. Mai tîrziu o să afle şi el că un succes
nu este altceva decît o sumă de insuccese.
— De ce să nu-1 eliberăm ? S-a predat de bună­
voie, nc-a m ărturisit cu cine urma să ia legătura...
păcat că n-are ţinere de minte... dar ce om poate
fi acuzat că-i uituc ? Din cauza memoriei n-am fost
niciodată bun la istorie...

73
 Mihai se ■uită la mine ca la un om care a cam
luat-o razna.
O femeie cu gîtul înnodat, lung de mai bine de-un
metru, se zgîioşte cu ochi m iraţi spre publicul pes­
triţ, care se agită, nedum erit şi aţîţat de urletele
„omului cu reclama". Femeia şarpe n-are oase, n-are
frică, îşi desface eorpu’ la cererea dumneavoastră !
Orchestra form ată din trei trompeti'şti şi o tobă
năvăleşte violent în urechile spectatorilor. „Femeia
fără oase“ priveşte spre ei, parcă m irată de ceea ce
afirmase despre ea ,,omu’ cu reclam a“. O parte din
obrazul ei rotund, conturat din vopsea roz, s-a cojit
şi pare că suferă de pecingine rea. Dar ce mai con­
tează, cînd ea îşi înnoadă atît de bine gîtul ?
Din toate părţile izbucnesc alăm urile reclamei de
bîlci, sau huruitul trenului fantomă, sau şuieratul
rachetelor cosmice care sc-nvîrt sclipind în sute de
becuri colorate.
In faţa labirintului de geamuri, din care nu poţi
ieşi mai repede de zece minute, înşelat în permanenţă
de asemănarea geamurilor, e înghesuiala cea mai
mare. Amuzamentul e că cei de-afară îi văd prin
sticla transparentă pe cei care se zbat înăuntru să
găsească drum ul cel bun spre ieşire. Se învîrt în loc
şi se trezesc iar aproape de intrare, şi se-nfundă în
spaţii fără ieşire, şi toată lumea, dar mai ales co­
piii, se amuză copios. Nu e decît un singur spectator
grav în toată această mulţime venită să se distreze
naiv şi reconfortant : un bărbat cu ochii galbeni,
care priveşte superior, zîmbind cu condescendenţă.
— Ce gust să te-ntîlneşti aici ! se miră cu vădit
dispreţ, adresîndu-se unei femei frumoase atârnată
de braţul lui.

74
 Este Toto. P ărerea ci este evident diferită de a lui,
deoarece a reuşit să se lase furată de atmosfera
locului. Nu mai fusese într-un bilei de la vîrsta pă­
rului strins în două codiţe de culoarea paiului de
orez, şi astăzi se reîntâlnea cu ea, cea de atunci. Ochii
îi lucesc, şi a r fi sărit în tr-u n picior, şi a r fi ţipat de
spaimă în racheta care cobora şuierînd strident,
şi ar fi mîncat o acadea sau un cocoş de zahăr în­
fipt în vîrful unui beţişor, sau o tu rtă dulce în
formă de inimioară, colorată naiv.
Entuziasmul ei îl dezarmează pe bărbatul cu ochii
galbeni, gelos pe clipele ei de reverie. Nu cumva
bucuria asta e un pericol ? O femeie în această stare
poate comite gesturi neaşteptate, pentru că devine
copil cu adevărat. Instinctiv, omul cu ochii gal­
beni e gelos pe celălalt... Simte nevoia de a-1 diminua
în ochii ei.
— Nu pare prea şlefuit, continuă, păstrindu-şi
poza de om care a luat o linguriţă de ulei de ricin.
Şi, mai ales, vezi să n u iei jocul în serios. P entru un
tîn ăr de douăzeci de ani eşti, îhtr-adevăr, u n pericol.
— Mi se pare că sînt la fel de periculoasă şi pen­
tru u n tînar de... patruzeci şi ceva de ani, se răsfaţă
ca, amuzată de intenţiile pe care le simte dincolo de
vorbele lui.
O femeie frumoasă trăieşte din plin plăcerea de-a
aţîţa bărbaţii chiar numai pentru plăcerea de-a se şti
rîvnită. în ochii galbeni ai partenerului său, Toto
ghicea pîlpîind dorinţa. Ca să-l aţîţe şi mai mult,
ii re a m in ti:
— Cred că sînt aşteptată.
B ărbatul îşi priveşte ceasul şi-i face semn că no;.te
să plece. O urm ăreşte cu privirea lui galbenă, s n e -

75
curîndu-se printre spectatorii care mai privesc încă
gîtul înnodat al femeii fără oase.
Un tînăr cu trăsăturile feţei în formare, aproape
imberb, deşi trecuse demult de vîrsta prim ului b ăr­
bierit, caută cu privirea prin mulţime, trădîndu-şi
nerăbdarea de-a întîlni pe cineva. Este unul dintre
acei tineri ajunşi la vîrsta cînd cred că axa păm în-
tului trece chiar prin creştetul lui, şi de aici o nes-
fîrşită încredere în el. Fiecare gest arată o puş-
tească îndrăzneală, convingîndu-te că la fel s-ar fi
comportat şi în faţa lui A lb-îm părat. E destul de
drăguţ şi probabil că a sucit destule căpşoare ca să
creadă că nimic nu-i rezistă.
Toto îi apare deodată din mulţime şi alergă spre
ea, gata-gata să dărîme un copilaş rătăcit de părinţi.
— De ce alergi aşa ? îl m ustră ea.
— Ştiu că eşti nerăbdătoare să mă vezi.
, Stilul puştesc o amuză pe Toto. O ia la b raţ şi
pornesc prin înghesuială, fără grabă, ca doi oameni
veniţi să se distreze. Sub dezinvoltura căutată, fe­
meia ghiceşte că tînărul o place cu adevărat. E o
femeie cochetă, elegantă, nu se poate să nu-1 fla­
teze cucerirea. Manechin la o casă de mode, fiecare
lucru pe eare-1 poartă Toto cade ca tu rn at pe ea.
De la un timp, bîlciul începe să n-o mai amuze,
înghesuiala o enervează.
— Marius, nu vrei să plecăm ?
— In clipa asta, sentimentele tale vor fi supuse
unui test fără greş. N-am nici un chior, m ărturi­
seşte scurt şi fără jenă, ci dimpotrivă. Mă mai iu ­
beşti ?
Toto se prinse în jocul lui.
— .Da.

76
 Izbucniră într-un rîs contagios ; cei din jur, zăbo­
vesc privindu-i. Sînt o pereche potrivită, sau par
potrivită, «pentru că Toto, cînd e odihnită şi m ul­
ţum ită, nu arată ca o femeie de aproape treizeci
de ani. încă îi mai stă bine lîngă un tîn ăr de
douăzeci şi doi.
— O femeie ca tine ar putea să se plaseze mai
avantajos. E drept că fizicul meu oferă oarecare
compensaţii, dar...
— Nici cu m aşinuţa nu ne putem plimba ? Mă
dor picioarele.
— Asta, da... şi reputaţia ta nu are decît de cîş-
tigat. Urmează-mă cu încredere.
In mica maşină, trăind din plin spaima că se vor
lovi de ceilalţi, observîndu-1 cu cită pasiune con­
duce şi ce fericit este cînd reuşeşte să evite o „ca­
tastrofă", Toto se simţi iar fetiţa de odinioară, fe ­
ricită şi fără griji, care era atît de departe... Marius
avea darul de-a o face să retrăiască bucuriile co­
pilăriei.
Porniră apoi pe jos spre centru, studenţeşte.
A condus-o pînă-n uşa casei, unde a sărutat-o
mai înainte ca ea să-şi dea seama, şi i-a spus ca
şi cînd nu s-ar fi întîm plat nimic deosebit :
— Cînd te mai întîlnesc ?
-— Telefonează-mi mîine, să văd ce program am.
— De obicei e încărcat ?
— Toate obiceiurile se schimbă.
Răspunsul era încurajator.
Se îndepărtă cîţiva paşi, apoi se întoarse din drum,
ca şi cînd ar fi uitat ceva, si o mai sărută o dată,
de-a binelca.

77
 —- Parcă mai lipsea ceva ca această zi să fie
foarte frumoasă, îi m ărturisi şi se îndepărtă fără
s-o mai privească.
Toto se uită lung după el şi nu-şi mai putu stă-
pîni un trem ur care o străbătu ca o presimţire.
In casă o aştepta Marcel, cu ochii şi mai îngăl­
beniţi de invidie. Văzuse prin fereastră scena des­
părţirii.
— Destul de curajos şi expeditiv puştiul.
-— Toţi bărbaţii devin îndrăzneţi în preajma unei
femei care-i inspiră.
— Crezi c-ai reuşit ?
— După cum ai văzut.
Rîsul lui superior, uşor sarcastic, o enervă.
— Aşadar, pot să consider că totul a mers bine.
— Da.
Răspunsul sec puse punct discuţiei.

Remy ducea o viaţă paşnică. Primise o locuinţă

destul de bună şi urm a să se prezinte la serviciu.
Cel care se zbătuse cel mai m ult să-i găsească de
lucru fusese Taflan, directorul uzinei, convins că
el l-a hotărît să se predea. Se simţea obligat...
Pînă la rezolvarea acestei probleme, Remy îşi pe­
trecea tim pul în lungi plimbări ,sau se instala co­
mod într-un fotoliu de rafie al barului „Matelot"
şi privea femeile care treceau prin faţa lui. Totul
se reducea la aceste priviri hămesite, nu încerca să
se apropie de nici una.

78
 După masa de seară, făcea turul de onoare pe
Calea Victoriei, apoi se-ndrepta spre casă. Locuia
în Coiroceni, pe o străduţă retrasă la etajul al trei­
lea al unei vile. Camera era spaţioasă, dar mansar-
cîată.
Mihai se ţinea adesea pe urmele lui să vadă ce
face, şi nu constatase decîl am ănuntul picant că... îi
plac blondele.
Acum se distra văzînd melancolia din privirea
iui, cînd o studentă, ieşind de la Facultatea de DrepL
traversă bulevardul grăbită şi aproape eă-1 îmbră”
ţişă. Şi era nostimă, şi era blondă, şi zîmbea cople­
şitor... Remy sc-nroşi mai întîi ca vopsit cu chinoros,
apoi o urm ări melancolic cum se îndepărtează. De­
sigur, numai la o întîlnire poate să alerge aşa o
femeie, şi dori în clipa aceea să existe undeva o
fată care să alerge la el, ca şi tînăra studentă. „La
dracul, n -ar fi rău de loc, şi viaţa ar căpăta deodată
altă culoare. “
D rept răspuns la aceste gînduri, îşi înfipse mîi-
nile pînă-n coate în buzunare şi plecă agale spre
casă.
In colţul străzii lui. Mihai se urcă într-o maşină
oare staţiona ea din întîmplare în apropiere, dar
tocmai cînd voia să ceară să fie dus la serviciu, ii atrase
atenţia un fapt neobişnuit. Din um bra unui grup
statuar ţîşni o maşină Dacia... şi se repezi în plina
viteză spre Remy.
Cînd Dacia ajunse în apropierea lui. făcu o manevră
bruscă şi urcă pe trotuar. Alarmat do motorul am­
balat şi ajutat de propria experienţă, Remy reuşi
să sară în ultim a clipă pe un gard nu prea înalt,
de beton, şi să rămână lipit do gratiile de fier. Ceţ

79
de lîngă şofer încearcă să-l lovească măcar cu por­
tiera, pe care a deschis-o în clipa cînd trecu pe lîngă
el, dar nu reuşi dccît s-o rîcîie dc betonul gardului.
Totul nu durase mai mult de cîteva secunde.
— După ei !
Cei din Dacia pricepură repede că sînt urm ăriţi
şi încercară sfi scape cotind pe străduţele paşnice
din cartier.
— Ne-au p ierd u t? întrebă şoferul din Dacia pe
tipul de lîngă el, după ce luă un viraj pe două roţi.
— Nu, dar or să ne piardă.
Din servieta pe care o avea pe banchetă scoase
un pumn de bile, de mărimea unei alune. Cînd tre­
cură de un colţ, şi mai înainte ca maşina care îi
urm ărea să apară, aruncă în urmă pum nul de bile.
— Or să ne piardă, îl asigură iar pe şofer.
Şi aşa se întîmplă. Cînd maşina în care era Mihai
dădu colţul, sub ea se produseră două explozii n u
prea puternice, dar suficiente ca să-i distrugă pne­
urile. Ncaşteptîndu-se la asemenea surpriză, şoferul
abia reuşi să menţină maşina pe drum şi frînă eît
putu de brusc.
Dacia ieşise din raza vederii lor. O jum ătate de
oră mai târziu, o găsiră abandonată în faţa parcului
din apropierea Operei.
Fără prea mari speranţe, Mihai se interesă cine
este proprietarul şi, cîteva m inute mai tîrziu, sună
la uşa unui apartam ent din Drumul Taberei. Des­
chise un bărbat buimac de somn, care îl invită în
casă, scuzîndu-se că-1 primeşte în pijama.
— Unde este maşina dumneavoastră ?
Gazda privi pe fereastră şi se întoarse nedum erit
spre Mihai.

80
 •— Nu mai e. Mi-a luat-o cineva.
— Liniştiţi-vă, e în perfectă stare.
P entru Mihai era limpede că inginerul Sofian
n-avea nici o legătură cu cele petrecute.

Scăpat de pericol, Remy se grăbi să intre în casă

şi să încuie uşa pe dinăuntru. încă speriat, îşi lipi
urechea de uşă şi ascultă dacă urcă cineva în urm a
lui. A tent la ce se întîmplă afară, nu auzi foşnetul
uşor din spatele lui. Capul i se scutură scurt, lovit
violent de un obiect greu. Nu apucă să se-ntoarcă, să-l
vadă pe cel care se strecurase în casă în lipsa lui. Se
ghemui la pămînt, ca o cîrpă care se dezgheaţă. Cel
care-1 pocnise îl privi nedumerit, ca şi cînd s-ar fi
m irat singur de ceea ce făcuse.
Aşa l-au găsit Dima şi Mihai şi au crezut în prim a
clipă că Remy nu mai este în viaţă. Au deschis cu
greu uşa, l-au întins pe pat. Şi-a revenit mai
înainte de a chema medicul.
■— Unde sînt ?
— In rai nu, că eşti fumător... Cred că acasu.
-— Ce s-a-ntîm plat ?
— Mai nimic. Trebuie să fie un prieten, din mo­
ment ce ştie unde locuieşti. Avea dreptate mama cînd
mă sfătuia să nu mă înhăitez cu oricine. N-ai p ri­
mit niciodată sfatul ăsta ?
— Cam de m ult şi l-am uitat.
— A doua oară cînd te lasă memoria. E cazul să
iei Ger ovital.

81
 Intre timp îi studiase lovitura din creştet. O rana
superficială, un cucui vînăt, de mărimea unei nuci.
— Frumoasă !... Foarte frumoasă ! se entuziasma-
Dima, studiindu-1.
— C e?
— Lovitura. Un băiat priceput ! Merită toate fe­
licitările !
— Credeţi ?
-— Sînt convins ! Şi acum, ce ai de gînd ? Văd c-a
„amicii11 se cam interesează de soarta dumitale. Par­
cam supăraţi.
■
— Nu-mi iartă că... In sfîrşit, o să mă feresc.
— Ce ai de gînd să faci ?
— Aş pleca în provincie, undeva, să-mi piardă
urma.
— Bună idee. Acum te cred lichidai, o să dispari
mai uşor. Cîmd vrei să pleci ?
— Cît mai curînd. O să mă transfer cu serviciul.
— Cu cît ai să rezolvi mai repede, cu atît o să
fie mai bine.

Intîinirea cu Toto i-a cam luat somnul lui Marius.

La urm a urm ei nu era decît un student, posesorul
a doua costume de haine cam purtate, c.11 care avea
un incontestabil succes printre colege, dar eleganta
Toto picase lîngă el din altă lume. Mergeau la braţ
şi privirile bărbaţilor erau un veritabil balsam pen­
tru orgoliul lui. îşi pierduse acea agreabilă spon­

82
taneitate în conversai ie, se scorţoşise încă de ia a
doua întîlnire, cu greu l-ai fi recunoscut. Se plimbau
ţinînd-o de umeri, posesiv, afişînd o degajare sobră,
Cea mai mare plăcere a lui era să-şi întîlnească
prietenii .şi colegii, pe care-i saluta cu două degete,
savurînd uim irea lor. Ultraelegantă, frumoasă, deş­
teaptă, Tottr ar fi fost la locul ei la braţul oricărui
bărbat, puştiul de lingă ea contraria. Nedumerirea
celorlalţi o aţîţa şi pe ea, se lăsa mai greu pe piep­
tul lui, încerca să pară şi mai absentă la ce se-n-
tîmplă. Ii plăcea jocul de-a face pe îndrăgostita,
chiar constatase că e foarte plăcut. Niciodată nu
simţise atît de puternic' vibraţiile unui bărbat, se
trezise în rezonanţă cu el, nu mai ştia cît e joc: şi
cît e plăcere adevărată.
Ajunseseră în casă fără să-şi dea seama. Numai
după ce-a aprins lumina, a constatat că Marius nu i-a
mai sărutat mina la uşă, o urmase, firesc, ca şi cînd
a r mai fi vizitat-o de nenum ărate ori. ■
N-a putut, nici n-a vrut să-i opună cea mai mică
rezistenţă, lăsîndu-se furată de explozia lui de feri­
cire. Au alunecat pe imensa blană de urs de lingă
pat.
Toto, femeie coaptă, pe care umbrele vîrstei o ne­
linişteau, nu-şi am intea un alt moment asemănător
în toată viaţa ei. începu să se teamă de gîndul intim
că abia acum descoperise iubirea. Nu atît la ea, cît
la bărbatul de-alături. Fusese dorită de m ulţi băr­
baţi, dar nici unul nu i se dăruise atît de sincer ca
Marius. Totul căpăta o vibraţie inedită tocmai cînd
se credea blazată iremediabil.
Sentim entul acesta trezi în ca mai categoric dorinţa
de a-1 păstra, de a-1 stăpîni. Şi cel mai bine ar fi

83
reuşit dacă l-ar fi convins să facă ceea ce-î cerea
Marcel.
Cu ochii pe jum ătate închişi, Marius cerceta ca­
mera, cam ciudată, în care se afla. Un colţ era ta ­
petat, pînă aproape de tavan, cu fotografii mari ale
lui Toto, în acele ipostaze caraghioase ale manechi­
nelor. Era în fel de fel de rochii, de pantaloni, de
mantouri, pe care le prezenta în gesturi studiate.
Şi~o imagina stîr.d îm pietrită, să fie imortalizată pe
peliculă, auzea indicaţiile fotografului. „Zîmbeşte
mai mult, mîna mai jos, piciorul mai în faţă...“ Nu-i
plăcea s-o vadă în ipostazele ,,făcute‘£ ale meseriei.
Toto era model la o fabrică de confecţii. Pe măsuţa
de lîngă peretele tapisat cu fotografii zăceau cîteva
reviste de modă, una chiar deschisă, şi Marius bănui
că este o pagină în care Toto prezintă ceva.
- - Cum de-ai ajuns model ? se interesă pe un
neaşteptat ton de reproş, ceea ce o surprinse ne­
plăcut.
— E o meserie ca oricare alta, numai că-ţi trebu­
iesc şi unele calităţi.
El izbucni brutal în rîs.
- - Să zîmbeşti stereotip ? Stai, nu te indigna. Sînt
ignorant, preîntîm pihă protestele ei, astupîndu-i gura
cu palma. Ai dreptate, trebuie să fii înzestrat.
Aproape un actor.
Şi risc iar, înfuriind-o. O observă cum i se rum e­
nesc obrajii, şi se amuză. îi stătea bine.
—- Eşti adorabilă cînd te-nfurii. N-am să scap
nici un prilej. Nu te supără pe mine. Nu consider
asta o meserie şi nici n-am să-ţi dau voie s-o mai
practici. Din ce ţi-am spus, reţine faptul că mă gîn-
desc serios la tine, chiar sînt robul unei prejudecăţi.

84
De cînd privesc fotografiile astea, parcă tot văd mîi-
nile croitorilor cintînd pc corpul tău... şi simt că nu-mi
place de loc meseria de model. Poate că ce-ţi spun
eu e o declaraţie de dragoste.
Totul luă o întorsătură neaşteptată pentru Toto.
Dacă acesta este motivul pentru care nu-i plăcea
meseria ei, se simţea flatată. Il îm brăţişă recunos­
cătoare.
— Dacă ai avea cu ce să m ă-ntreţii, aş renunţa...
— Intr-adevăr ?
— Jur... Poate că şi asta aduce cu o declaraţie
de dragoste. N-ai încercat niciodată să faci ceva ?
— Ba da... Am încercat să seduc eoniţe în vîrstă,
dar. am renunţat.
— De ce ?
—: N-au decît grija de-a fi la înălţime. E Lot ce-ţi
oferă... Am să caut altceva.
— Poate-ţi găsesc eu...
— Model ? Ştii c-ar fi ceva ? Am fizic, ştiu să
stau ţeapăn, Cîrtd m -or vedea colegii..,
— Nu despre asta este vorba.
• —r Mă crezi bun şi pentru altceva ?
O luă în braţe şi o sărută calm şi pătimaş. îşi
trecu degetele prin părul ei negru cu reflexe al­
bastre, şi degetele îi trem urau de plăcere. Toto simţi
pasiunea în privirea lui, şi socoti că e momentul să
arunce cărţile pe masă.
— Cunosc pe cineva care are nevoie de un om de
mare încredere. N u-ţi cere mare lucru. Aş putea să
te recomand...
— Nu încerca să mă reţii prin promisiuni.
■
— Gîndeşte-tc la ce ţi-am spus. Dacă vrei să cîş-
tigi ceva, bineînţeles.

85
 Şi ee-ar trebui să fac ?
— Mai nimic...
— Se pare că sînt în preajm a unei mari şanse.
Cine e „amicul" dispus să m ă-ntreţină şi să-mi ceară
„mai nimic" ?
— Ce-ţi cere el nu-i greu de realizat, dar nu în­
seamnă că e şi lipsit de im portanţă. Cel puţin pen­
tru el.
„Ceva“ nu i-a sunat bine lui Marius. Poate că
tonul cu care i-a vorbit, nu atît ce i-a spus. Parcă
se simţeau intenţii nem ărturisite dincolo de cuvinte.
îşi aprinse fără grabă o ţigară, aşteptînd ca ea
să continue, dar tăcu. Trase adînc fumul şi-i căută
privirea.
— Hai, Toto, să vorbim deschis. Despre ce este
vorba ?
— De ce eşti aşa grav ?
Se aplecă şi fără să-i ia ţigara din mină, trase
şi ea un fum.
— Dacă nu te interesează...
— £)espre ce este vorba ?
— Nu ştiu prea bine.
— Străin ?
Cuvîntul păru că se loveşte m ult timp de pereţi,
revenind la ei, obsedant. Marius îşi auzea propriul
glas repetînd : „Străin ? Străin ?“
In capul lui Toto ardeau toate lămpile. Discuţia
lor era pe culme, de răspunsul ei depindea dacă o
să cadă într-o parte sau alta.
îşi lăsă fruntea pe pieptul lui şi şopti, îneît el
mai m ult îi simţi buzele, căldura cuvîntului, decît
îl auzi :
— Poate...

86
 îşi plimbă uşor gura pe pieptul lui, îi sărută, îşi
lipi obrazul de el, se alintă aproape, parcă uitase
despre ce discutau. O urm ări aproape speriat, îi
observă rece fiecare gest, îşi înfipse mina în părul
ei şi-i smuci capul în sus. Ea îl privi deschis. în­
trebător, uşor nedum erită de gestul brutal.
— îmi propui să devin..,
îşi lipi palma de gui’a lui.
— Nu te pripi. îţi propun să fim fericiţi... Sînt o
femeie ambiţioasă. Nu-mi plac decît bărbaţii pu­
ternici.
Cu un gest scurt, îi aruncă mîna şi o împinse
într-o parte. Se ridică şi constată că nu-i prea sigur
pe picioare. De emoţie tremura.
— Nu reacţiona ca un copil. Mi s-a părut că mă
iubeşti... Ţi-am spus asta ca să pot fi numai a ta...
să nu mai depind de nimeni, să nu mai las mîinile
croitorilor pe mine şi să mă prefac să nu le simt
gesturile de prisos. Dacă eşti cu adevărat bărbat...
n-ai să suporţi să mă laşi mai departe acolo.... îţi
ofer o şansă...
îşi aruncase hainele pe el şi era gata să-i spună
adio.
— Nu pleca... N-o să ne mai vedem !
Ochii îi jucau în lacrimi. Părul i se risipise pe
umeri, buzele îi luceau, roşii de emoţie, ochii i se
dilataseră de spaimă, căpătînd un contur straniu.
— Marius, stai ! O clipă.
— Ce vrei ?
— In cartea aceea de pe măsuţă. Deschide-o !
înăuntru e ceva care te interesează.
Luă cartea, o deschise, şi-n clipa aceea primi cea
mai mare lovitură din viaţa lui. O lovitură pentru

87
care nu era pregătit. Viaţa lui de pînă acum nu oă-
pătase niciodată accente mai grave decît acelea ale
unui examen pierdut. Se trezi brusc în faţa unei
realităţi în care n-ar fi putut crede nici sub tortură.
Din locul ei, Toto îl urm ărea ca o felină la pîndă,
gata să intervină, la cel mai mic gest. li vorbi calm,
explicativ, ca şi cînd i-ar fi m urm urat un cîntec de
leagăn :
— Şi ea a lucrat pentru persoana de care ţi-am
vorbit... Nu poţi să-i faci un rău atît de mare. Ştiu
că-ţi iubeşti mama...
In cartea deschisă, Marius găsise fotocopia unei
fişe din care reieşea că mama lui a făcut spionaj, cu
aproape treizeci de ani în urmă,
— Nu... nu se poate !
Dacă şi-ar fi privit propriul cadavru, Marius nu
s-ar fi speriat mai tare. în clipa asta în el se răs­
tu rn a un univers. îşi adora mama. Crescuse în cul­
tul sacrificiilor pe care le făcea pentru a-1 ţine de­
parte de lipsuri. Dactilografia după-amiezile, pînă
noaptea tîrziu, strîngea ban cu ban ca el să-şi poată
term ina şcoala. Trecuseră ani de cînd nu-şi mai fă­
cuse o rochie. Nu şi-ar fi închipuit nimic mai neplă­
cut decît să-şi supere mama.. Se întrebase, adesea,
dacă învaţă pentru el sau pentru că dorea ea, cu
îndîrjire, să-şi term ine facultatea. Dacă ar fi fost
după el, n-ar mai fi suportat unele lipsuri, şi-ar fi
căutat un serviciu...
Şi deodată, iată, îi descoperă fotografia pe o bu­
cată de carton, o fotografie din tinereţe, în care
mama lui avea un aer pe care nu-1 ştia. In fotogra­
fia asta simţea o tensiune interioară de care n -ar
fi crezut-o în stare, şi ochii aveau ceva mat, alb,

88
pierdut. Tensiunea o simţea mai m ult în rictusul
buzelor subţiri, sau subţiate în clipa aceea, pentru
că ea avea gură frumoasă, plină, de om blînd.
Toto aştepta cu răbdare, rezemată de colţul şifo­
nierului, convinsă că după prim ul şoc va deveni re­
zonabil. Dar se înşela.
— Nu se poate ! aproape mugi el, scoţînd fiecare
sunet din adîncul fiinţei lui, şi se răsuci pe călcîie,
dînd buzna afară.
Toto alerga după el, încercă să-l reţină, dar auzi
uşa de afară trîntindu-se cu putere, apoi paşii lui
alerg înd.
A alergat besmetie, lovindu-sc de tre c ă to ri; îşi
stăpînea greu lacrimile. Cit era de bărbat, simţea
că-i vine să plîngă, trădîndu-se, de fapt. Nu era
decît un copil care crescuse la adăpost de marile
probleme ale vieţii, protejat de femeia care astăzi
îl dezamăgea.

Marcel stătea la masă ; scria ceva. Lîngă el, în

picioare, aştepta docilă Cornelia, privind ca prin
ceaţă. Tristeţea se accentuase pe chipul ei cu tr ă ­
săturile adîncite de suferinţă. Puteai crede că e un
fum ător de haşiş care abia s-a trezit din somnul
drogului şi încearcă ca să-şi adune personalitatea răv ă­
şită. Făcea eforturi să se concentreze, să înţeleagă
ce-i spune el.
— Eşti gata ? o întrebă, cu nasul viril în foaia de
hîrtie.
— Da, Marcel.
— Ţi-am spus ce ai de făcut.

89
 — Da, Marcel.
— Poftim.
Scoase dintr-un etui o pereche de ochelari.
— Pune-i la ochi !
Se execută.
— Pot să plec ?
In clipa aceea soneria de la intrare zbîrnii pre­
lung, neliniştitor, de cîteva ori. Marcel se ridică
alarmat, scoţînd din buzunar un tub nu prea mare,
pe care-1 putea ţine uşor în palmă
— Cine e ?
—> Marius, fiul meu. El sună aşa.
— Nu-i deschide.
•— Are cheia...
Uşa camerei aproape sări din ţiţîni şi în cameră
apăru Marius, trem urînd, speriat, gata să cadă de
oboseală. Rămase în mijlocul camerei şi-şi plimbă
privirea de la unul la celălalt. Se lăsă o tăcere de
cavou. P entru băiat totul se limpezi în clipa aceea.
Intui cine-i bărbatul de lîngă mama lui şi ce rost
are în această casă. Totul era adevărat...
Cornelia fu cea care reuşi să îngînc primele cu­
vinte :
— A... aveam musafiri, Marius.
Glasul ei îl înfioară. Glasul unui om răpus, căruia
îi este indiferent ce i se mai întîmplă. Nu voia să-l
convingă.
— Cine e ?
— Un... prieten... de demult.
Marius se frînsc. îşi lăsă greutatea să cadă pe un
scaun, şoptind cu disperare reţinută :
—- De ce, mamă, de ce ?

90
 Marcel simţi că a sosit clipa lui, tîn ăru l era do-
borît. Ii zîmbea liniştitor, dar zîmbetul lui era un
rm jet care-1 înfiora pe Marius, în loc să-l eîştige.
— îm i întoarce un serviciu pe care i l-am făcut
cu m ulţi ani în urmă. Trebuie s-o ajuţi !
Cornelia nu suportă privirea băiatului, o ocoli,
veni şi-şi sprijini fruntea de um ărul lui.
— E-adevărat, mamă ?
Tăcerea ei spunea mai mult decît orice „da!:. Mar-
eel cOAţinuă, convins că a cîştigat partida.
ţv*£-*,/fîu nu i-aş face nici un rău, crede-mă. Amîn-
Hoi avem aceeaşi cunoştinţă comună, care nu se
joacă. Ţi-ar distruge viitorul fără scrupule sau,
dimpotrivă, te-ar ajuta să te realizezi. E un om cu
puteri mari, Cornelia ştie...
Cuvintele lui erau o împletire de am eninţări şi
oferte. Urmărind reacţiile tînărului, se convinse că
sentim entul vă cîştiga mai sigur.
— Cornelia are nevoie de linişte. S-a zbuciumat
mult să te-ntreţină... Va avea tot ce-i trebuie şi nu­
mai pentru un efort de cîteva zile.
— Taci odată !
Izbucnirea lui îl făcu pe Marcel să îndrepte spre
el, am eninţător, micul tub, pe care pînă atunci îl
jucase în palmă.
Dar strigătul lui Marius fusese ultim ul dinaintea
cedării. Un strigăt neputincios. îşi dădea seama că
nu poate să iasă din situaţia imposibilă în care se
găseşte. Pe umăr simţea fruntea Corneliei.
— Ce trebuie să fac ?
Ochii galbeni tresăriră victorioşi.
— Te angajezi într-o uzină... mecanic de întreţi­
nere. îţi procur eu actele. Schimbi o piesă... Asta-i

91
tot. A doua zi ai plecat şi rămîi fericit. Nimeni n-o
să te mai deranjeze... Iar recompensa va fi atît de
substanţială, încît o să poţi trăi liniştit multă
vreme... Şi tu şi...
— Te-am rugat să taci !
Fără să-l întrebe, M aiius luă pe de masă pache­
tul de ţigări, aprinse una şi trase fum ul adine, să-i
simtă usturimea.

A doua zi, Cornelia, purtînd o pereche de ochelari

cu care n-o mai văzuse nimeni pînă atunci, \irca
scările Poştei Centrale. Se strecură printre oameni,
/ca şi cînd acum ar fi pus pentru prim a dată o pe­
reche de ochelari şi tot ce o înconjura plutea. Uşa
rotativă o împinse înăuntru1şi se trezi în faţa ghi-
şeului cu efecte poştale. Ceru cîteva vederi, apoi se
aşeză la una dintre mese, să le completeze. Scria
rar, ca un om care gîndeşte îndelung textul, şi min­
tea ei chiar aduna cu greu cîteva fraze banale pen­
tru fiecare.
La puţin tim p după ea, un personaj care mergea
învîrtindu-se în jurul axei sale, întoreîndu-se tot
timpul după femeile care-1 (intersectau, îşi făcu
apariţia în holul Poştei. U rm ărind o nostimă roş­
cată, uşa îl lovi destul de puternic şi cînd se în­
toarse, un bărbat fioros îl privea atît de m ustrător,
încît î'i pieri pofta să se mai uite în urm ă şi se duse
cuminte să-şi cumpere o revistă Rebus.

92
 îşi puse ochelarii pe care. din cochetărie, nu-i
purta decît atunci cînd citea, şi se aşeză să dezlege
cîteva jocuri. Nimeni n -ar fi putut face vreo apro­
piere între femeia care scria ilustrate şi bărbatul
care s-a aşezat lîngă ea să completeze rebus. Nu pă­
reau că se cunosc. După un timp, ea şi-a luat oche­
larii de pe nas şi i-a aşezat pe masă. Acelaşi gest
l-a făcut si el. In faţa lor erau acum două perechi
de ochelari identici, dar cine să-i observe ? Nici chiar
Mihai, care îl urm ărea pe Remy, tînărul cam neserios,
de la distanţă, nu şi-a dat seama cit de asemănători
sînt. El se plasase în spatele unor panouri care
indicau m ersul trenurilor şi-i observa fiecare gest.
Cornelia s-a ridicat, şi-a strîns ilustratele şi... a
luat de pe masă ochelarii, dar nu pe ai ei, ci pe­
rechea de-alături, pusă de Remy. Şi-a văzut de
drum fără ca să atragă atenţia cuiva.
Presupunînd că cineva ar putea să-l urmărească,
Remy a rămas încă m ult tim p concentrat asupra
unui joc. Mihai se plictisise de-a binelea cînd el se
hotărî’ să-şi pună ochelarii în buzunar şi să plece.
Mototoli o foaie din revistă şi o aruncă în coşul de
hîrtii.
Cu aceeaşi preocupare pentru femeile din jur, ieşi
din clădirea Poştei.
Mihai s-a grăbit să recupereze foaia de hîrtie
aruncată, dar pe ea nu descoperi nimic deosebit.

Marcel o pîndea pe Cornelia cu nerăbdarea unui

pasionat care aşteaptă să se term ine o cursă de
alergări. De reuşita acestei operaţii depindea în
bună m ăsură reuşita întregii afaceri. îl furnicau de­
getele la gîndul că peste cîteva m inute va avea în

93
nună planurile pentru care se angajase în cea mai
riscantă operaţie din carieră. Se socotea un agent
cu experienţă, apreciat ca atare de „firm a“ lui, reu ­
şise substituiri şi subtilizări care făcuseră vîlvă la
timpul lor, unele intrînd în rînckil legendelor spio­
najului economic. Se ţinuse departe de ţară, din
motive uşor de ghicit. Avea o condamnare în con-
tumancie, care s-ar fi adăugat la vina de-acum,
ceea ce i-ar asigura m ult prea m ulţi ani de medi­
taţie. Şi, touşi, riscase. „Firm a“ îi propusese, ştiindu-1
de prin partea locului, şi la fiecare răspuns nega­
tiv ridicase oferta, ajungînd la sume îngrijorătoare,
în care el începuse să nu mai creadă, atît erau de
ispititoare. Pînă acum nu fusese niciodată tras pe
sfoară, i se plătise „cinstit^, deşi lucra pentru un
patron pe care n-avusese niciodată ocazia să-l cu­
noască. „Şeful“ stătea undeva sus, între el şi cei
care-i îndeplineau ordinele interpunîndu-se m ulte
trepte.
Acceptase jocul convins că aceasta este ultim a
rundă la care mai ia parte. Ajunsese la o vîrstă
cînd dorea să se retragă undeva, să trăiască în li­
nişte. Se simţea obosit. Deşi în culmea gloriei, ştia
ce se petrece cu el. Nu voia să răm înă în meserie
pînă cînd îşi vor da seama şi ceilalţi că nu mai e
cel de odinioară. Visul lui era să se retragă ca un
mare campion care părăseşte ringul înaintea înfrîn-
gerii.
In sinea lui era foarte m ulţum it de felul cum
lucrase aici. Curat... foarte curat ! Cînd va ajunge
afară şi va povesti totul, va trezi invidii. Se va
vorbi iar de marea lui ingeniozitate. „Planurile au
venit la mine !“ le va spune. Şi, într-adevăr, veneau,
dar asta nu-1 scutea de momentele acestea de ten-

94
siunc. 11 mai sîeîiau şi vorbele pe care le auzea, din
cînd în cînd, din camera vecină. Muieruşca asta se
juca sub nasul lui de-a dragostea. Era un tip orgo­
lios şi ce se întîmpla în camera vecină îl şicana
profund. Nu era un bărbat frumos, dar femeile gă­
siseră întotdeauna suficiente motive să se oprească
lîngă el. Toto zîmbea uşor ironic în faţa voalatelor
lui avansuri, sau trecea peste ele ca şi cînd nu
le-ar fi înţeles. După prim a lor întîlnire cochetase
cu el apoi se răsucise cu o sută optzeci de grade
de cînd apăruse tinerelul ăsta. I-a atras de cî-
teva ori atenţia că se joacă cu focul, dar ea continua
sub nasul lui, asigurîndu-1 că n-are nici un motiv să
se alarmeze. „Un joc, aşa cum mi-ai c e r u t!“ dar
el simţea cum a luat jocul în serios. Aşteptînd-o pe
Cornelia, Toto se retrăsese cu puştiul în camera cea­
laltă, ignorîndu-1. îi auzea din cînd în cînd, vorbind.
Mariu-s era atît de evident depăşit de jocul în care
intrase, încît, la un moment dat, Marcel se gîndise să
renunţe la serviciile lui.
Dar' mai erau cîteva zile, mai avea tim p să se
obişnuiască. IDe trădat era sigur că nu-1 va tr ă d a ;
era Cornelia la mijloc. în cariera lui întîlnise mulţi
care îi îndepliniseră poruncile împotriva voinţei lor.
Totul era să ştii să-l prinzi la mijloc, în aşa fel încît
să nu poată mişca. Marius era în situaţia asta şi
Marcel se felicita pentru felul în care îl adusese
aici.
Din faţa ferestrei vedea strada pînă aproape de
capăt. Cornelia trebuia să sosească. Cronometrase
pînă la un m inut durata drumului de la Poştă pînă
acasă, pe jos.
Cu ochii pe cadranul ceasului, îşi spuse : „E
timpul s-aparâ“, şi cînd îşi ridică privirea, o văzu pe

95
Cornelia cu cîteva case mai departe. Răsuflă uşurat.
— Toto, se-ntoarce Cornelia ! Trebuie să pleci,
strigă cu glas neaşteptat de tînăr.
Cu mişcări precise, scoase dintr-un sertar cîteva
pacheţele şi se duse în bucătărie. Luă din bufetul
de vase două farfurii adinei, puse în fiecare o anume
cantitate de apă, apoi dizolvă conţinutul pachetelor.
Intre timp, Cornelia intrase în casă.
— Bravo, Cornelia ! Ai lucrat excelent ! Ce-a fost
mai greu ai făcut ! Stai aici ! îi oferi un scaun.
Un zîmbet vag lumină privirea înceţoşată a fe­
meii ; ora prim a dată cînd se purta frumos cu ea.
Studie ochelarii în lumina geamului.
— Bine... foarte bine ! Toto, hai, dragă, vino să
vezi ochelarii !
Se retrase în bucătărie, se aşeză la masă şi vîrî
lentilele în prima farfurie. Avu loc o efervescenţă
uşoară, ca şi cînd ochelarii ar fi fost introduşi în
sifon foarte proaspăt, şi în mijlocul lentilelor în­
cepu să se contureze două rotocoale mai închise la
culoare, de dimensiunile unor monede de un leu.
Cînd petele deveniră foarte precise, trecu ochelarii
în cca dc-a doua soluţie. Aproape instantaneu, pe­
tele deveniră negre, dar privite mai atent se vedea
că nu sînt omogene.
— Bine... foarte bine... Toto.
Toto intrase şi ea in bucătărie.
Aşteptă să se usuce puţin, apoi introduse pe rînd
lentilele într-un mic aparat de diafilme şi privi spre
geam. Cele două pete se dovediră două clişee foarte
reuşite. Pe una erau planurile pe care Remy le vă­
zuse în cabinetul directorului Taflan, iar pe a doua
doi bărbaţi, unul lingă celălalt. Marcel bănui ce-i
cu ei. De fapt, erau Dima şi Mihai.
 Toto privi şi ea.
-— Cine-s ăştia ?
— E bine că-i ştim. Pot deveni monedă forte.
Toto îl privi nedumerită. Marcel cercetă îndelung
fotografia celor doi bărbaţi.
— De ce te miri ? Monedă forte, adică bani de
schimb. Dar să sperăm că nu va fi nevoie. E foarte
bine că-i cunoaştem, ştim de cine să ne ferim.
Să-mi aduci o fotografic mărită...
Cu mare grijă, Toto puse ochelarii intr-un etui
şi se pregăti de plecare.
— Şi acum... la uzină. Trebuie să întîrziem c;t
mai midt experienţa de-acolo.
— Fără Pangrati nu se vor descurca prea bine.
întrcabă-1 pe şef de cit tim p arc nevoie ca să ve­
rifice în străinătate experienţa.
— Cel mult o săptămînă, dacă totul merge bine.
Şi cred că o să meargă bine.
— Ştie el să se grăbească.
Marcel îşi imagină surpriza celor de-aici, cînd în
cele mai mari reviste de specialitate din străinătate
se va lansa bomba : a fost brevetată o nouă metodă
de înnobilare a oţelului... De la cea mai mică făbri-
cuţă, pînă la marile trusturi siderurgice, toate se vor
grăbi să afle despre ce este vorba şi... şi vor plăti
bine pentru a aplica noul procedeu. După aceea pot
să realizeze şi cei de-aici oţelul lor, nu mai aveau
nimic împotrivă. Brevetul va fi în mîna trustului
creierilor.
Trustul „Creierii secolului X X I“ avea un condu­
cător ştiinţific de mare prestigiu, care nu ştia că
patronează o m are afacere gangsterească. Şeful

97
7 — D oi d o m n i fă r ă u m b r e lă
avusese ideea de a se adresa unei mari personali­
tăţi ştiinţifice, să-i propună conducerea unei socie­
tăţi de mare prestigiu : „Creierii secolului X X I“.
Toată lumea ştiinţifică ştia că în această societate
pătrund numai minţile cele mai alese, capabile să
gândească în viitor. In laboratoarele societăţii se
efectuau experienţe care urm au să ducă înainte
tehnologia lumii. Cel puţin aşa ştiau oamenii de
ştiinţă, şi chiar nouăzeci şi cinci la sută dintre ingi­
nerii supercalificaţi care lucrau ca angajaţi ai trus­
tului de inteligenţă. Şi cum trustul avea labora­
toare în mai m ulte ţări, adesea primeau planuri
spre experim entare ori verificare, puse la punct
într-un alt laborator, pe care savantul nu-1 cunoş­
tea. Toţi ştiau că din considerente de secret de fa­
bricaţie nu li se putea spune mai mult. Planurile
luate de Marcel de-aici urm au şi ele să fie trimise
într-unul dii/laboratoarele trustului, unde urm au să
fie experimentate, iar rezultatele date imediat pu­
blicităţii. La lum ina zilei, metoda va fi vîndută celor
interesaţi... O nouă mare invenţie în laboratoarele
trustului „Creierii secolului,XXI“.
Pe faţa lui Marcel îm pietrise un zâmbet care-J
urîţea. Toto îl privi fără plăcere. Plecă de lingă el
şi se duse în camera vecină unde-o aştepta Marius.
Tinărul stătea pe marginea patului şi fuma. Se
aşeză lîngă el şi-şi băgă degetele în părul lui bo­
gat.
— Plecăm la munte, Marius. O să fie ca o vacanţă
pentru noi...
Era greu să spună dacă el a auzit sau nu ce i-a
spus...

98
 *

E cîte unul care cade din pivniţă-n pod. Aşa mă

simt eu acum, cînd nu sînt în stare să iau o hotă-
rîre. Am în palmă trei elemente şi nu ştiu cit de
legate sînt între ele. Cu alte cuvinte, există vreo
legătură între dispariţia lui Pangrati, invenţia la
care a lucrat şi purtarea lui Remy ? Faptul că
Remy a fost trimis la uzină, să amîne cit poate ex­
perienţa, doveşte limpede că cineva cunoaşte pre­
cis valoarea acestei invenţii şi doreşte s-o ia
înainte. Dacă a eşuat cu Remy, probabil că va în­
cerca şi prin alte mijloace. Asta e sigur. Dar dispa­
riţia lui Pangrati ? Pe măsură ce mă gîndesc, mă
conving că un tip ca el n -ar fi plecat de-aeasă,
chiar dacă l-ar fi invitat Lolobrigida la o plimbare.
Pangrati se pare că în raporturile cu soţia lui a
fost un înţelept care a descoperit înaintea noastră
că femeile au dreptate şi atunci cînd n-au, şi a
trăit liniştit, văzîndu-şi de experienţele lui. Dacă
aşa stau lucrurile, atunci dispariţia...
Dar scrisoarea ? Scrisoarea asta mă-mpiedică din
cale-afară. Soţia jură că-i scrisul lui. . l)a;ă n-a
scris-o el, înseamnă că- cel c a re 'a trimis-o ştie cît
de mult o să mă-ncurce. Şi cum intuiţia mă-ndeam-
nă să citesc pe dos toată treaba as La, nu-mi ră-
mîne clecît să plec imediat la Constanţa, să văd
dacă nu pot afla ceva. Mai întîi să-i telefonez lui
Mihai.
— Tu eşti, Mihai ? Unde sînt ? Acasă în papuci
şi halat, ca orice pensionar. Sînt la ora de gîndire...
Nevastă-mea încă doarme, aşa că-mi gîdil nările cu
aburii unei cafele şi fac pe-nţeleptu-oriental. Da,

99
7*
am şi picioai’ele cruciş sub mine, bineînţeles. Şi cum
tu eşti pe post de Buda-învăţăcel, m-am gîndit să-ţi
împărtăşesc ceva din înţelepciunea mea. Fă rost
astăzi de o listă a colegilor de facultate a lui Pan-
grati. Numai băieţi. Află care dintre ei seamănă cit
de cît descrierii pe care ne-a făcut-o fetiţa şi du-te
să stai de vorbă cu ei. începi cu cei din Bucureşti,
că sînt mai la-ndemînă. Mă refer m ai' ales la cel
mai tînăr dintre cei doi, pentru că cel cu ochii afu­
maţi, cum zice fetiţa, n-a putut fi coleg cu el.
Apropo de ochi afumaţi, am văzut unu’ pe stradă
acum cî'teva zile cu ochii ca gălbenuşu’, şi dac-ai
şti ce puiculiţă-1 aştepta.... Aia cred că i-ar fi su­
cit capu’ lui Pangrati. Nu mai veni la slujbă, du-te
direct unde ţi-am spus. îmi permit să te salut !
Nu-mi răm îne decît să-mi iau catrafusele şi s-o
şterg la Constanţa. Nu e o treabă neplăcută acum,
în plin sezon, deşi e păcat să te duci numai pentru
o zi ; mai mult îţi fa d sînge rău.
Prim ul drum îl fac la cofetăria Ovidiu, poate-
poate îşi mai aminteşte cineva de un bărbat si o
fetiţă, sau de trei bărbaţi şi o fetiţă, dacă i-a re­
marcat după ce s-au aşezat şi cei doi.
M-aşez la masa la care bănuiesc că au stat ei,
după spusele fetiţei, şi pentru că nu este aglome­
raţie — la ora asta sezoniştii încă n-au fost răzbiţi
de foame şi zac pe plajă — un ospătar se şi iveşte
lîngă mine. Nu-mi vine să cred în atîta prom pti­
tudine. De regulă e aglomeraţie, iar tind nu este, os­
pătarii moţăie pe undeva pe la umbră. Acum, vara,
cîştigă destul de bine ca să te privească superior,
de parc-ar fi cel puţin Paşa din Ianina. Cel de

100
lîngă mine e foarte tînăr, nu pare încă alterat de
metehnele meseriei.
— O băutură rece, fără alcooL
— O Pepsi ?
— Nu, e cancerigenă. N-ai auzit ce se spune des­
pre ciclamate ?
Se uită destul de nedum erit la mine. E convins că
am mers cam m ult prin soare.
■— Ai făcut şcoala de ospătari ?
— Ua.
— Se vede, după felul cum te-ai prezentat să iei
comanda. Dacă vă mai învăţau şi ce-i cu eiclama-
tcle... Altceva ce-mi oferi ?
— Oranjadă.
■
— Sintetică ?
Se codeşte. Am înţeles.
— Altceva.
— Să vă fac o limonadă dintr-o lămîie şi sifon
rece.
— Perfect. Păcat că nu se dă doctoratul şi-n spe-
cialitatc-asta. Semnai dr. docent-ospătar Niculiţă
Niculaie. Asta-i numele ?
— Căruţaşu Victor.
— Bine, domn’Căruţaşu, fă-mi o limonadă.
Dispare, apare, în trei minute. E un fenomen.
B ăutura bună, deşi are numai puţină lămîie, cit
să-mi ia ochii, în rest sare de lămîie, dar merge.
■
— Spune-mi, Victore, ai memorie bună ? Sau ca
mine, înveţi greu şi uiţi repede.
— învăţ uşor şi nu uit.
— Uite despre ce-i vorba, băiatule. Acum cîteva
zile, mai precis patru, a fost aici, la masa asta, un
bărbat de vreo treizeci şi cinci de ani cu o fetiţă de
cinci. Au băut Pepsi şi au mîncat alune... Pe urmă

101
au mai venit doi, un tip mai în vîrstă şi unul mai
tînăr. S-au aşezat şi au stat de vorbă toţi trei, pînă
cînd fetiţa a cerut să fie dusă acasă. Fetiţa avea în
friînă o păpuşă. O fetiţă drăguţă, blondă, îmbrăcată
într-o rochiţă roz, cu guleraş alb. Cred că-şi ţinea
păpuşa în braţe şi-i vorbea tot timpul, că ţine mult
la ea...
— I-am văzut ! m -a oprit el.
Intenţionat i-am vorbit fără întrerupere, îneer-
cînd să-i conturez cît mai precis tabloul, în timp ce
el mă asculta cu ochii pe jum ătate închişi. Poate
că am reuşit.
-— Spune-mi ceva despre ei.
-— Nu era cu domnu’ acela înalt, cu ochi îngăl­
beniţi ?
— Ba da.
N-a stat mult. Cel cu ochii îngălbeniţi, mai în
vîrstă, a făcut plata.
— Cam ce vîrstă are ?
— Aproape cincizeci.
— Şi-ălălalt ?
— Unu’ tînăr, care s-a uitat tot timpu' după
femei.
Clatin din cap. Ce să-i faci ? Mai greşesc cu, dar
el care se pare că n-avea prea multă treabă...
— Tînărul cum arăta ?
— Treizeci de ani, blond, cu faţa de copil... Se
uita mereu după femei...
După cum insistă, se pare că fenomenul era evi­
dent. Mi se fixează şi mie-n cap, ca un amănunt.
— Ai auzit ceva din discuţia lor ?
— Cînd s-au ridicat să plece, cel mai în vîrstă
l-a întrebat pe cel cu fetiţa : „Ai fost vreodată la
„M arinaru fără griji ?‘:

10‘2
 M erită să-l pup.
— îţi mulţumesc, Victoraş. Poţi să semnezi doctor
de pe-acum, să ştii. Şi eu sînt doctor.
— Aoleu, domn’doctor, mă doare-n coastă.
— Cînd mai trec pe-aici, yăd eu despre ce-i
vorba. Pînă-atunci du-te la policlinică, să vezi ce
spun şi-ăia !
„M arinarul fără griji£: nu este ceea ce se cheamă
o „bombă“, e mai m ult un local specific, pe care-1
frecventează cu precădere localnicii, şi dintre ei cei
care lucrează-n portul mare sau în portul pescari­
lor. Sezoniştii vin mai ales atunci cînd vor să gă­
sească o sfoară de guvizi proaspeţi, care se mai zbat
încă în momentul cînd îi cumperi. Pescarii au un-
diţele-ntinse pe pietrele digului, urcă să vîndă ime­
diat ce-au reuşit să prindă atîţia cît să-i înşire cu
pricepere pe-o sfoară, încît să crezi că sînt o mul­
ţime. De fapt sînt cîţiva, legaţi fiecare în parte,
după o tehnică anume. După vînzare stau şi răsuflă la
o masă, cu o litră de votcă dinainte. Mulţi dintre
ei rămîn toată dimineaţa, ca să aibă de ce să
se-odihnească după-masă.
Acum localul e paşnic, dar seara s-ar putea să
miroasă binişor a cap spart şi nas julit.
întreb un ospătar, doi, trei, dacă n-a văzut trei
bărbaţi, doi mai tineri, unul mai în vîrstă, cu ochii
afumaţi. în sfîrşit, tocmai cînd credeam că am fă­
cut drum ul degeaba, unul dintre ei a răm as pe gîn-
duri, dîndu-mi speranţe. Gîndeşte, sugîndu-şi bu­
zele, de pare-ar avea în gură o acadea. Şi cînd îşi
suge buzele, mustaţa subţire îi joacă sub nas, cînd
în sus, cînd în jos.
—- Dom’le, cred că ăia trebuie să fie... Unu’ din­
tre ei s-a făcut praf de tot, l-au luat pe sus.

103
 Ciulesc urechile. Scot din buzunar fotografia lui
Pangrati şi i-o arăt.
— Asta s-a-mbătat ?
— Da, el. Il recunosc... Dorn’le, da’ praf. Ii place,
nu-i aşa ? face semnul cunoscut al băutului, ducîn-
du-şi degetul m are spre gură.
— Nu chiar aşa de speriat, da’ nici la ureche nu
duce paharul, nim ereşte gura şi pe-ntuneric.
Se-amuză şi încearcă să-mi fie de folos. Mă cam
plictiseşte pentru că face pauze mari, ca şi cînd ar
gîndi îndelung la ce vrea să-mi spună, şi cînd gîn-
deşte, îşi mestecă limba, ca o babă care mănincă-n
gingii. Vai de el ce păţeşte-un cuvînt pînă scapă clin
gura lui !
— Au stat la masa de colo... Da... Au cerut şi bău­
tură scumpă... da... băutură scumpă. Parcă sărbăto­
reau ceva, că tot ciocneau şi-l felicitau... da... îl fe­
licitau pe-ăla de s-a făcut praf.
— Vreo femeie, ceva, n-a apărut la masa lor ?
— Cc femei ? Nici n-ar fi văzut-o. Praf. clom'le...
doar mă pricep.
— Au stat pînă tîrziu ?
— După miezu’ nopţii.
— Au chemat vreun taxi, ceva ?
—• Nu... Au plecat... da... au. plecat po-aici... spre
plajă... da... spre plajă... Cred că l-au dus să-l ră­
corească, să se mai trezească.
Îşi mestecă ăsta limba, dar ce spune mă intere­
sează nu glumă.
— Sigur n-au plecat spre oraş ?
— Nu, pe plajă... M-am şi uitat după ei, cum îl
tir au.
Cred că mi-a spus tot ce mă interesa. Trebuie să
plec urgent la Bucureşti. N-am venit degeaba aici.

104
Am aflat cîteva chestii mai m ult decît im portante,
care duc, toate, la o singură concluzie : trebuie să-l
căutăm pe Pangrati ! Şi încă urgent. Ce mă deter­
mină să gîndesc aşa ?
Mai întîi faptul că dintre cei trei, numai unul s-a
îmbătat, şi acela a fost Pangrati. Bine, dar poate că
el nu este învăţat cu băutura, în tim p ce ceilalţi
doi... Totuşi, „amicii1, nu numai că stăteau pe pro­
priile picioai'e, dar l-au mai şi cărat.
Al doilea fapt îngrijorător este drum ul pe care-au
apucat. Pe un om beat nu-1 duci la mare, să-l tre ­
zeşti, îl duci acasă. Condiţia socială şi intelectuală
a celor trei nu-mi perm it să cred că s-au dus să-l
îmbăieze, în miez de noapte, ca pe-o puşlama oare­
care. Mai repede cred că l-au dus pe plajă, pentru
că de-acolo ii se putea pierde uşor urma.
în sfîrşit, ceea ce ştiu aproape sigur este că n-a
fost cu ei nici o femeie. Asta schimbă foarte m ult
datele problemei. Cred că pot reconstitui destul de
precis ce-a făcut Pangrati în ziua respectivă, dar nu
găsesc locul unei femei în tot ce s-a întîmplat. Cu
toate astea, a doua zi, bombă ! Pangrati trim ite so­
ţiei sale 6 scrisoare în care îi m ărturiseşte că a in­
trat în săptăm îna brînzei şi fuge de-acasă, de dra­
gul unei femei. Care femeie, cînd au fost singuri ?
Să presupunem că a cunoscut-o după ce a plecat
de la „M arinarul fără griji“. Cînd să se-ndrăgos-
tească de ea ? Din beţia îngrozitoare nu s-a putut
trezi decît a doua zi la prînz, iar scrisoarea a fost
expediată de dimineaţă. Concluzia ? Pangrati tre ­
buie căutat. în ciuda scrisului, n-a trim is el scri­
soarea.
A nunţ dispariţia lui, cer să se facă investigaţii cu
maximă atenţie şi fug la Bucureşti.

105
 Aici, nici n-apuc să deschid bine gura să explic
ce gîndesc, cînd Mibai îmi serveşte a doua bombă,
ce pune capac la toate.
— A fost interceptat un mesaj cifrat. Cineva a
transm is din apropierea uzinei date privind expe­
rienţa. Şi asta încă nu-i nimic, poţi să-nchizi gura.
îi asigură pe cei de afară că este în posesia pla­
nurilor şi că în curînd le vor primi.
— Mă, tu faci bancuri !
— Ce bancuri, tovarăşe căpitan ? Uitaţi aici me­
sajul trimis de goniometre.
Nu este o glumă. Mihai, întotdeauna cînd vrea sa
fie extrem de serios, schimbă tonul şi mi se adre­
sează oficial. Dacă m-a luat cu „tovarăşe căpitan4' şi
cu pronumele de reverenţă, e o treabă serioasă. Şi
chiar e. M esajul spune limpede ca apa distilată că
indivizii ăştia au reuşit să sustragă planurile. Ră-
mîn consternat de întorsătura pe care o iau lucru­
rile. Afacerea asta, care a început atît de nevinovat,
printr-o presupusă fugă amoroasă, şi-a schimbat din-
tr-o dată culoarea. Va să zică, nu mai e glumă.
Explic şefului de ce cred că Pangrati n-a trim is
acea scrisoare, emit ipoteza că a fost răpit, argu­
mentez şi asta, cer să fie căutat cu toate mijloa­
cele, conchid că trebuie să acţionăm cu maximă ur­
genţă, mai ales pentru protejarea experienţei. Dacă
cei de-afară aşteaptă planurile, ca să lucreze, n-ar fi
exclus să-ncerce să pună beţe-n roate aici, pînă cînd
o realizează ei. Ca să spun aşa, a început o cursă
contra cronometru. Cine anunţă mai intîi invenţia,
trage toate foloasele. Chiar mîinc voi pleca la uzină.
Şeful e de aceeaşi părere şi mă-ndeamnă să nu
pierd nici o clipă.

106
 In birou .mă aşteaptă Mihai.
•— Ce facem cu Andrei Hatmanu ?
— Ce să facem ?
— Blînd, blînd, dar după ce şi-a revenii din
surpriză, a început să facă gălăgie, că n-are nici o
vină şi e reţinut pe degeaba. M-a rugat să-ţi spun
că vrea să stea de vorbă cu tine.
■— Asigură-1 că mi-ai transmis.
— Şi ?
— Asta ţi-a cerut, asta ai făcut. Mi-ai transmis...
Dau să plec, dar mă răzgîndesc. La urm a-urm ei,
de ce-1 ţin arestat ? Cred ca m-am pripit cînd am
cerut m andatul de arestare. Nu pentru că n-ar fi
întemeiat, dar omul ăsta mi-ar fi mai util liber şi
î'n atenţie. Degeaba-1 ţin aici, că mai m ulte decît am
aflat de la el, tot n-am să aflu.
— Ştii ceva, Mihai ? O să-i dăm d ru m u l! Ocu-
pă-te de asta, apoi pregăteşte-te de o excursie plăcută.
Plecăm la munte.
Am o salopetă largă, de parc-ar fi trebuit s-o port
îm preună cu Mihai, dar mă simt bine. M-am întîl-
nit iar cu mirosul care-mi place atît de m u l t: mi­
rosul de ulei, şi fier, şi foc, şi cocs, toate la un loc.
E mirosul specific unei uzine, pe care nările mele-1
recunosc şi-l doresc, pentru că-mi aminteşte de ti­
nereţe. Cum am term inat liceul, după ce am căzut
La exam enul de adm itere în facultate — dacă aş fi
intrat, astăzi aş fi fost medic — tata s-a-nfuriat şi
m -a trim is în fabrică, să-nvăţ meserie. Prea m ulte
n-am apucat să-nvăţ. Mai înainte de-a ieşi lăcătuş
m-am trezit propus pentru şcoala de ofiţeri. Nu
beam, îmi plăcea să citesc, treceam drept un băiat
de ispravă, cu ceva m inte-n cap. Îmi amintesc că
tata n-a fost prea încîntat că am plecat să-mi fac o

107
 meserie, dar n-a avut încotro pentru că mie-mi şi
intrase-n cap s-ajung mai celebru decît celebrul
Sorge. Abia mai tîrziu, la şcoală, am văzut eu cum
devine cazul cu celebritatea, cînd m-am trezit pus
la studiu serios, mai abitir ca-n facultate, şi cînd am
început să trem ur la examene, şi nu în m ari acţiuni
în care se uimesc lumea cu intuiţia şi inteligenţa
mea. Şi cum nu prea mi-a plăcut matematica — un
doctor n-are voie să ştie să rezolve ecuaţii şi inte­
g r a le , iar eu sperasem să ajung doctor —■ m-am
•trezit cu atîta matematică, şi fizică, şi chimie pe cap
incit mi-a pierit o bună parte din elan. După ec-am
term inat şcoala, m-am trezit student la drept unde.
datorită cunoştinţelor mele de fost candidat la me­
dicină, am excelat la criminalistică. Apoi a mai fost
cîte-un caz, două mai acătării, dar „cazul vieţii
mele‘‘ consider că n-a apărut. Te pomeneşti că mă
trezesc avansat la excepţional. Din punctul ăsta de
vedere am avut un ghinion formidabil. De câte ori
am fost gata, gata s-avansez, s-a modificat legea,
şi-a trebuit să aştept un an, doi. Alţii la vîrsta
mea... O să ies la pensie căpitan.
Pînă-atunci, mă simt bine ca mecanic de Întreţi­
nere şi mă-nvîrtesc de colo-eolo să văd dacă nu s-a
produs vreo defecţiune .O dată cu alţi eîţiva, am
fost detaşat în această secţie în care urmează să
aibă loc experienţa. îngrijesc de buna fucţionare a
cubiloului la care se va efectua prima cantitate de
oţel înnobilat prin metoda lui Pangrati. S'-a luat
hotărîrea de a se efectua c.ît mai repede experienţa
şi să se anunţe rezultatul. Nu de alta, dar dacă
vrea cineva să ne-o ia înainte... Se pune problema
dacă se va reuşi fără Pangrati.

108
 Mă interesează acest mic furnal, de, care mă-ngri-
jesc, şi pe care-1 descriu numai pentru motivul că
sînt m ulţi care nu au văzut un cubilou, şi poate că
nu vor înţelege cele ce urmează, dacă nu-şi vor ima­
gina, cit de cit, cum arată. Cubiloul este un mic fu r­
nal din tablă căptuşită cu cărămidă refractară. In ­
teriorul lui formează o cavitate în care se topeşte
m etalul şi în care este tratat, pentru a căpăta calită­
ţile dorite. Pe un fel de burlan gros, situat la baza
lui, vine aerill, trimis de turbine cu oarecare forţă,
care oxigenează arderea cocsului. P rintr-un orificiu
situat în partea de sus se încarcă fonta. Cubiloul de
faţă nu este nici prea complicat, nici prea mare, ca
şi celelalte două situate în aceeaşi hală. E tocmai
bun pentru experienţă.
In faţa lui, citeva vagoane cu ouă de cocs. Tot
felul de oameni eu treburi se-agită în jurul meu,
verifică, pregătesc, par emoţionaţi. Pluteşte în aer
o încordare pe care o sim t în gesturile lor. Li s-a
atras atenţia să lucreze cu maximă atenţie şi fie­
care vrea să răspundă, în felul lui, acestei cereri. Eu
mă prefac interesat de tot felul de şuruburi, dar p ri­
virea mea scociorăstc mai ales pe fetele oamenilor.
Cred cu tărie în acele tresăriri abia perceptibile
care-I dau în vileag pe cel cu gîndul necurat. Nu
surprind nimic.
Atmosfera este întreţinută de un tînăr scund, cu
pai ul perie, care fluieră cu o disperare care poate
să enerveze cel mai blînd pachiderm. Dacă energia
clin fluier ar depune-o în treabă, în trei' săptămîni
s-ar trezi fruntaş pe ramură, dar el îmi asasinează
urechile, de azi dimineaţă cu aceeaşi melodie. Rău i

109
s-a-nfipt în c a p ! Dacă l-ar auzi' compozitorul, l-ar
pupa de bucurie.
în sfîrşit, se pare că nu sînt numai eu cel care
suferă de pe urm a cîntecului. Un lucrător între două
vîrste încearcă să-i mai taie din elan printr-o
ironie :
— De unde picaşi, mă, cu fluieru-ăsta ?
— De la Bucureşti. E nevoie de oameni deştepţi
şi m-au angajat.
— Era grozav, mă băiatule, dacă ‘mai învăţai
şi-alt cîntec. Fluieri cu talent, da’ dacă mai ştiai
măcar încă unu’...
— Nu-ţi place ? Dacă ai şti ce fetiţă am dat gata
cu cîntecu-ăsta !
îşi ţuguie, buzele şi-şi pupă vîrful degetelor cu un
plescăit care răsună în toată hala.
— Te cred, da...
— Lasă, am înţeles... Nu te pricepi şi gata. Păi
ştii dumneata că am învăţat trei săptămîni la
vioară ? De atunci mi s-a dat urechea Dacă n-o
vindeam...
-— Ne cîntai la vioară.
■— Cîntam.
— Atunci de ce-ai vîndut-o ?
— Pen’ că eram puşlama, vezi bine ! Dac-aş fi avut
mintea de-acu’...
— Te-ai fi cuminţit.
— Te cred !
— Care-i motivu’ ?
— Păi m-am însurat, dom’le.
Iată un eveniment grav din viaţa unui om primit
cu hohote de rîs de cei din jur. Drept e că persoana
in cauză numai m utră de familist n-are, dar, oricum,

110
cu atît mai m ult merită stim a celorlalţi cu cit a avut
curajul să ia taurul de coarne la vîrsta lui fragedă.
E o atmosferă de lucru intens, fiecare, îşi face
treaba cu maximă atenţie, discuţia dintre cei doi e
un fundal sonor care amuză. Mi-a atras atenţia
prim a întrebare a celui enervat de fluieratul con­
tinuu : „De unde picaşi, mă, cu fluieru-ăsta“ ? Va să
zică, tînăr.ul fam ilist fusese angajat de curînd aici...
Merita să mă mai gîndesc la asta, dar mai ales să stau
cu ochii pe el. Ce-o fi ascunzînd bonomia lui ?
M utra nu-mi spune mai nimic sau, mai bine-zis, mă
linişteşte. Parc un puşti îndrăzneţ, nici intr-un caz
periculos, dar numai dracul ştie în cîte feluri îşi
poate schimba chipul !
Verific paleta centrifugii care trim ite forţat aer în
cubilou şi ascult amuzat, discuţia celor doi.
— Lucru dracului amoru’, dom'le, constată plin
de înţelepciune imberbul familist. Nu mai beau, nu
mai fumez. Mama zice că parcă m-ain născut a doua
oară. Acu’ trag tare, că am nevoie de parale.
Obrazu’ subţire cu cheltuială se ţine.
Ultima replică stîrneşte iar rîsul celor care-1 as­
cultă, şi, de ce să nu spun, mă trezesc şi eu rîzînd.
Are destul farmec ţîşbîştul ăsta !
— Nevastă-mea, adică soţia mea — rosteşte el
subţiat ăl doilea cuvînt, care se referea la con­
soartă — crede că e ceva grozav ele capul meu şi
trebuie să cîştig corespunzător.
Fiecare cuvînt care i se pare lui mai ales îl pro­
nunţă subliniat, strîmbîndu-se uşor, ca şi cînd nici
el nu s-ar lua în serios. Dă un adevărat spectacol.
— Păi să vezi duminica ce-nţolit sînt ! Ea m -aran-
jează la croitor... nu vrea de gata, co~nu cade bine...
Lucru mare !
. /
111
 — Tu nu taci niciodată ? îl întreb mai m ult ca să-i
aţîţ, dar lui îi sare ţandăra.
— Dacă sînt urechi pe care le deranjez, tac... c
bine ?
— Cînd o tăcea ăsta, trebuie să-i luăm pulsu’...
'intervine un tînăr de lingă el. ■
Dar nu mai primim nici un răspuns. Tînărul fa­
milist s-a apucat să fluiere melodia cu care ne zgî-
rie timpanele de azi-dimineaţă. Cel care-1 tot aţîţa
la vorbă îl mai lăsă puţin să-i treacă năduful şi-l
ia la întrebări :
— Cînd ai făcut nunta, mă, ăsta însuratu’ ?
— Ce nuntă, dom’lc ? încă nu-s oficial, nu-nţe-
legi ?
Opa ! Va să zică toată familia de care se face atît
caz, de fapt nu există, iar soţia e în viitor... Im ber­
bul ăsta e plin de surprize.
Se term ină ziua de lucru. Mă schimb şi dau o
raită prin îm prejurim i, printre altele să-l înlîlnesc
pe Mihai. Mă aşteaptă intr-o cabană situată la cel
m ult doi kilometri, scurtînd drum ul pe-o potecă.
Am chef să beau un pahar cu bere, să-mi potolesc
o sete care mă chinuieşte de azi-dimineaţă, fără ca
să-mi dau seama ce am.
Mai am puţin de mers, trebuie să ocolesc un pe­
rete de piatră aproape lipsit de vegetaţie,cînd mă
trezesc faţă în faţă cu el.
■
— Iată un gest de subaltern pe care nu pot să-l trec
neobservat. Frumos din partea ta că ai venit să-ţi
intîmpini şeful. Sînt mort după o halbă de bere...
— ...Pe care n-ai s-o bei, continuă el amabil.
— De-azi dimineaţă rabd...

112
 — Dacă vrei să stai la. aceeaşi masă cu Andrei
Hatmanu, bietul telegrafist care a suferit acel ne­
aşteptat accident la Zurich, vino la cabană.
Rămîn fără vorbe. „Ce caută telegrafistul aici,
cînd ar fi trebuit să fie în cer ?“
— De ce nu zboară ?
— M-am interesat. Şi-a luat un scurt concediu
medical, pretinzînd că în urm a celor întîm plale a
suferit un şoc nervos şi nu mai poate .zbura.
— E singur ? <■
— In tovărăşia unui pictor cam bizar şi cam zgo­
motos, obsedat de propria lui celebritate
— E celebru ?
— In pictura de gang, specializat în nuduri opu­
lente. Par puşi pe distracţie, caută cu lum inarea să
le cadă ceva în plasă. N-a scăpat nici o sezonistă
de avansurile lor, numai că aici nu prea ajung fe ­
mei singure...
— Ba cred că e cazul să ajungă două, şi încă dră­
guţe, în cel m ult două ore. Intre timp îmi schimb
şi eu puţin fasonul şi mă prezint.
Dacă aş crede în metempsihoză, aş fi conv ins că
într-o altă existenţă n-am fost nici cal, nici pisoi,
ci mic funcţionar la informaţii, într-un orăşel de
provincie, cu cotiere şi ochelari căzuţi pe nas, atît
de bine mă prinde travestiul. Mă uit în oglindă
şi-mi vine să-ntreb : „Unde eşti, Dima ?“ aşa nu mă
recunosc. Sprîncene groase care stau puţin zbirii te
pe deasupra ochelarilor, ochelari demodaţi chiar şi
pentru bunica, o haină largă, -lucioasă-n coate.
Două ore mai tîrziu, îmi fac apariţia în cabană,
urm ărit de privirile ironice ale celor cîţiva turişti
eleganţi care stau lungiţi pe băncile înşirate de-a

113
lungul zidurilor şi se prăjesc la soare. Pe o bancă
ceva mai retrasă două fete drăguţe, chiar drăguţe
bine, sporovăiesc de-ale lor. M-aşez în imediata
apropiere, să ascult şi eu ce pot trăncăni două femei
în concediu. Nimic deosebit : una dintre ele poves­
teşte un film pe care l-am văzut şi eu şi care nu
m i-a plăcut, deşi ea îl poveşteşte cu oarecare entu­
ziasm. E drept că actorul m erita să te uiţi la el.
P rin faţa mea defilează tot felul de perechi, unele
nostime, altele caraghioase, m i-ar pare bine să-i pot
spune uneia, de exemplu, să se ducă să-şi schimbe
nădragii, că e din cale-afară de caraghioasă. Are
cel puţin cinşpe kilograme-n plus peste normal şi
pantalonii abia stăpînese osînza gata să se reverse.
El arată ca scăpat din lagărul de la Dachau şi o
priveşte cu nedisimulată plăcere. Şi e caraghioasă,
mai ales cind merge, şi formele ei capătă o mişcare
foarte personală, care pentru el se pare că e îmbie­
toare.
Mă uit cu plăcere la un grup de sportivi pe chi­
purile cărora nu descopăr ravagiile efortului, deşi
băuiesc că merg de m ult timp, cu rucsacuri enorme
în spate. Sînt gălăgioşi, scot în grabă mîncarea, nu­
mai regim de slăbire să nu ţii, privindu-i ! Ai im­
presia că-şi rod şi degetele.
A tenţia îmi este atrasă de doi lipi care apar din
cabană. Pc unul l-am recunoscui imediat : Andrei
Hatmanu, intr-un frumos costum sport, care tre­
zeşte im ediat invidii. Se vede că face c-urse-n străi­
nătate, e îm brăcat cu şic. Lingă el, un tip care
arage atenţia pufăie dintr-o lulea căre-i adaugă o doză
de prestanţă. Cel puţin aşa crede el, după aerul cu
care O poartă. Tipul arc o bărbiţă italienească şi

114
ochelari pătrăţoşi, fumurii, care-i sporesc aerul
bizar.
Rămîn amîndoi în faţa cabanei, privind în ju r şi,
deodată, ca atrase de-un magnet, privirile lor
se-ndreptă spre banca celor două femei singure. Nu­
mai eu surprind gestul discret prin care Hatmanu
este invitat la atac. E, hai că-i nostim, de m ulte ori
m-am întrebat cum de reuşesc unii ţipi să acosteze
o femeie fără s-o supere, ba mai mult, să-i facă
plăcere. Pentru asta se cere oarecare rutină şi chiar
inteligenţă. Cele două femei nu arată a fi din cate­
goria celor care aşteaptă să fie asaltate.
Tipul nu-şi face prea m ulte probleme, vine la
ţanc, se-aşază alături şi intră-n vorbă cu un firesc
care mă dă gata.
— Duduiţelor, mai întîi m-am aşezat, după aceea
am să vă vorbesc, după aceea am să vă spun că
sîntcţi foarte simpatice, după aceea dumneavoastră
o să-mi spuneţi că sînt cam îndrăzneţ, după aceea
eu am să recunosc că da, după aceea o să mă in ­
vitaţi să vă las în pace, după aceea eu am să con­
stat că avem foarte multe puncte de caracter co­
mune şi că-mi place mai întîi faptul că nu vreţi
să-mi vorbiţi, după aceea nu se poate să nu vă
vină să rideţi, pentru că ce v-am spus eu are oare­
care farmec (ele rîdeau deja), după aceea o să fa­
ceţi puţin pe supăratele, după aceea eu o să insist
şi o să vă explic ce rost are să ne plictisim pe cont
propriu cînd ne putem plictisi în patru, şi uite-aşa,
o să ne trezim prieteni buni, şi o să mă întrebaţi
ee-i cu mine, şi eu o să vă spun că am venit la
munte să-mi vindec în sinul naturii un amor nefe­
ricit şi dumneavoastră, ca orice femeie, nu se poate

115
8*
să nu mă întrebaţi despre eo amor este vorba, că
oricine vrea să afle ceva despic un amor nefericit,
şi eu am să vă povestesc un roman citit acum două­
zeci de ani, care mi-a plăcut m ult şi singurul pe
care-1 mai ţin minte, şi pentru că e cutrem ură­
tor, o să vă-nduioşez şi o să trezesc în dumneavoastră
dorinţa de a mă consola, pentru că femeile sînt
întotdeauna fericite să consoleze un bărbat nefe­
ricit... Şi aşa se face că m-am aşezat aici şi vă im­
plor să mă consolaţi, pentru că, intr-adevăr, sînt un
nefericit în dragoste.
Le priveşte aproape serios prin ochelarii lui fu­
murii, şi fetele rid cu gura pînă la urechi şi, la
urma-urmoi, şi mie-mi vine să rid, pentru că tipul
n-a fost rău. Una dintre fote nu pare prostuţă de
loc şi-i dă replica, prinzîndu-sc-n joc :
— Intr-adevăr, domnule, am. să vă atrag atenţia
că sînteţi foarte îndrăzneţ, chiar necuviincios.
— Aveţi dreptate, mama a luptat mult să mă-n-
drepte, dar n-a avut succes. Nu vreţi să-ncercaţi dum­
neavoastră ? !
— După cum spuneaţi, acum ar urma să vă invit
să nc lăsaţi în pace, ceea ce fac cu adevărat.
— Iată, Andrei — se-ntoarce cl spre Hatmanu —
totul se desfăşoară exact aşa cum am prevăzut,
Duduiţă, atunci cc rost mai are să parcurgem toate
etapele ? Un salt şi... mă recomand.
I-a luat mina, i-a sărutat-o cu uşoară insistenţă,
şi-a m urm urat numele, cred că Tery (nu se poate
să nu-1 scrie cu,,y“), apoi a repetat gestul cu cea de a
doua, care n-a apucat încă să scoată o vorbă.
— De la prietenul meu să nu v-aşteptaţi la prea
multe, că e timid şi cam plicticos. O să-l suportăm,

116
n-aveam un altul ,deşi aţi fi m eritat ceva mai bun.
Doi ca mine n-au cum sa. fie într-o staţiune {ttît
de mică... După calculul meu, nu găseşti mai m ult
de unul la două milioane, şi cum în ţara noastră nu
sîntem decît vreo zece milioane de adulţi... ceilalţi
patru nu ştiu pe unde a r putea să fie...
— Atunci cum de suportaţi o companie care nu-i
la fel de strălucită ?
— Din două motive. Mai întîi că m i-ar fi greu să
umblu după un altul de valoarea mea, aş irost
enorm de m ult timp, şi apoi el are bani, duduie.
Iată că m i-a scăpat adevărul. Pleacă des în străină­
tate, nu vine cu mina goală, chiar ochelarii intere­
sanţi pe carc-i port s-înt un cadou prim it de la el.
Pe euvîntul meu că m erită să-l stoarcem de ceva
lei. vŞi ca să-ncepem, o să-l rog să ne invite la o
cafea... Dacă aţi şti ce poftă am de-o cafea, cu atît
mai mult cu cît la o cafea încep cu adevărat des­
tăinuirile. Sper că n-aţi uitat că am să vă povestesc
nefericitul meu amor...
Calm, sigur de el, a prins-o de braţ, a ridicat-o clo
pe bancă şi a pornit spre cabană, iar ea l-a urm at
ea hipnotizată, pentru că aşa sînt femeile, ca găi­
nile, se hipnotizează uşor, dacă ştii să le faci un
cerc de cretă în faţă.
Şi eu răm in să crăp de invidie, pentru că tipul e
şi mai tare decît credeam eu. Ca să ajung 'la per­
formanţa lui, trebuie să mă mai nasc o dată, lucru
nu tocmai uşor de re a liz a t!
Rămîn singur, să mă gîndesc la toate astea, nu mai
e nimic în jurul meu care să-mi atragă atenţia.
Ştiu că mai am de aşteptat cel puţin o oră, pînă

117
cînd sa pot face ceea ce am de gând. Trag din cinci
în cinci m inute cu ochiul spre intrarea cabanei, aş­
tept să-i văd iar pe cei doi fanţi cuceritori. Mai
întîi apare Mihai, care vine şi se-aşază lingă mine.
— Cum a fost ?
— Sîntem nişte adolescenţi naivi pe lîngă tipul cu
barbă. S-auzi tu metodă ! Brigitte Bardot şi ar fi
căzut în plasă, dar două femei care abia' aşteptau
să fie acostate ?
Adevărul era că treaba mersese destul de bine şi
acum aşteptam efectul. Cele două femei urm au să-i
ia pe fanţi şi să-i ducă într-o plimbare de cel puţin
o jum ătate de oră.
In ce cameră locuiesc ?
— Zece.
Iată-i iar în faţa cabanei, bine dispuşi. Pictorul,
de Ia distanţă, are ceva de vietate de pradă în ati­
tudine. Cu aproape un cap mai înalt decît mine, so­
lid. domină cu autoritate pe cei din anturajul iui.
Tot ce face şi ce spune este de o siguranţă im pertur­
babilă. îm i explic perfect prietenia dintre el şi
Hatmanu, fire retrasă, care are nevoie de un tip ca
acesta. Datorită acestei prietenii, s-a trezii la braţ
cu o femeie foarte simpatică, se distrează, pornesc
într-o plimbare, şi toate astea nu s-ar fi întîm plat
dacă ar fi fost singur ^au în tovărăşia unuia cu tempe­
rament asemănător. în intim itatea lui cred că-1 ad­
miră fără rezervă pe pictor, cu atît mai m ult cu
cit amicul are şi morgă de artist, lîngă care se simte
bine un om fără alte veleităţi decît acelea de-a fi
onest la treaba lui. Dacă o fi onest. Deocamdată
prezenţa lui aici îmi cam dă de gîndit. Un leşin ciu­
dat în străinătate, un accident şi mai ciudat... iată

118
cele două fapte care-mi reţin atenţia. Şi-acum pre­
zenţa lui aici...
Cînd trec prin apropierea mea, îl aud pe pictor
spunîndu-i partenerei sale :
— Mergem să cumpărăm lapte din sat. Lapte gro­
zav, muls chiar acum.
Observ în mina lui un termos. Satul e foarte
aproape de-aici. De fapt un cătun, răspîndit pe poa­
lele muntelui, dar care are şi un mic centru în ju­
rul şcolii şi cooperativei. Turmele de vaci şi oi în­
viorează peisajul de un verde monoton. Creşterea vi­
telor este singura ocupaţie a localnicilor, în afara
acelora care s-au aciuat la uzină şi care şi-au
schimbat felul ele viaţă, trezindu-se, peste noapte,
muncitori. în mijlocul satului au fost înălţate cîteva
blocuri pentru muncitori care au fost aduşi de prin
alte părţi şi pentru o parte dintre funcţionali. La
parterul blocurilor' se află un complex în care sînt,
ca peste tot : frizerie, croitorie, cizmărie, un foto­
graf.
— Mihai, vezi şi tu ce mai e prin sat ! Poate cum­
peri o sticlă de lapte de oi, că n-am mai băut de
m ult şi are un efect extraordinar asupra tenului.
Mihai, care vrea să arăt ca un june-prim tomna­
tic, cum sînt cei de prin teatre, rămaşi în aceleaşi
roluri de tinereţe pînă cînd legea pensiilor îi scoate
din scenă, face rost de-o sticlă şi pleacă pe urma
lui Hatmanu.
Eu îl caut, pe cabanier, închiriez o cameră, vreau
să fie cu fereastra spre vale (ştiu eu de ce zie aşa)
şi el îmi oferă camera unsprezece, lingă aceea a lui
Hatmanu şi a prietenului său. Iau cheia, urc la pri­

119
m ul etaj, unde sînt camerele, şi merg la sigur. In
nouăzeci şi nouă la sută d in cazuri s-ar fi întâmplat
acelaşi lucru. Norocul nostru că n-avem decît o
fabrică de broaşte şi uşi, care nu-şi dă osteneala să
producă prea m ulte tipuri de chei. Greşesc uşa — e
atît de omeneşte — şi vîr cheia în uşa de la camera
zece. încerc, se deschide, bineînţeles, şi intru. Nu
m-a zărit nimeni, pot să stau liniştit aici cel puţin
o jum ătate de oră, deşi n-am nevoie decît de zece
minute.
Rucsacul lui Hatm anu e o capodoperă a genului :
fel de fel de buzunare, ţinte, cureluşe îl fac să nu
semene cu nici unul dintre cele văzute de mine pînă
acum. îl deschid şi pe capacul de pînză impermeabilă
descopăr ecusonul unei case specializate în astfel de
obiecte, care s-ar putea să fie una dintre cele mai
cunoscute din Franţa. P entru că alt bagaj nu pare
să mai aibă, controlez cu minuţie buzunar cu buzu­
nar şi ţintă cu ţintă, fără să las vreo urmă. Nu-mi
atrage nimic atenţia. Chiar nimic. Lucrurile din el
sînt toate de bun gust şi, bineînţeles, străine. Un pu­
lover de culoarea tutunului mă ispiteşte grozav să-l
îmbrac, atît c de frumos, şi culoarea asta mă prinde.
Bineînţeles că n-am tim p de modă, cercetez atent
trusa de bărbierit, tubul de pastă, periuţele... toate
normale. Sînt aproape sigur că nu-i nimic intere­
sant pentru mine în acest rucsac. Pe spătarul unui
scaun alună un vindiac plin de fermoare şi capace
de buzunare, care-mi ia ceva tim p pînă cîncl mă uit
prin toate. O batistă, cîteva chei, cîteva monede de
douăzeci şi cinci de bani, altceva nimic.
Agăţat de tocul uşii, un alt vindiac, al pictorului,,
desigur, dintr-un material oarecare întîlnit la tot

120
pasul la munte. în buzunarele lui nimic, în afară
■de foarte m ult praf de tutun, căzut din lulea. Un
tutun parfumat, probabil adus din străinătate de
Hatmanu.
Pictorul n-are rucsac. Un fel de sacoşă, în care
sînt aruncate de-a valma un prosop, un săpun, un
pulovăr, mai multe cutii de conserve de peşte şi, cel
mai im portant pentru el, desigur, cîteva sticle de
coniac de form at mic, plate, pe care le porţi în buzu­
nar. Cu astea pare cel mai bine aprovizionat.
în cameră nu găsesc nimic, deşi caut peste tot pe
unde a r putea fi ascuns ceva. Mă încredinţez că
dacă are ceva, atunci acel ceva este asupra lor, şi
n-am cum să controloz astfel, decît punîndu-i într-o
observaţie strictă.
Ies din cabană şi mă lungesc iar la soare, ea o
reptilă care simte nevoia să-şi încălzească sîngcle.
In cabană e răcoare şi m-a luat cu frig. Stau aşa
cîteva m inute pînă cînd Mihai se aşază pe banca
de-alături şi-mi şopteşte printre dinţi :
— S-a interceptat un mesaj cifrat care transm ite
în străinătate cîteva amănunte care nu figurau în
planuri. Sint explicaţii la planurile furate.
Vine la mine să-şi aprindă ţigara şi-mi lasă ală­
turi o jum ătate de foaie de hîrtie cu textul de des­
cifrat.
Va să zică avem dovada sigură că n-am venit
degeaba aici. Cei care se interesează de această ex­
perienţă vor să afle şi acele mici amănunte, care
constituie secretul de fabricaţie, şi care nu apar în­
totdeauna în planurile experienţei respective din
prudenţă sau pentru că inventatorul doreşte să ră-

121
mînă ale lui pînă în clipa realizării depline, sau
pentru totdeauna. Nu-i greu de ghicit că vor încerca
să pună şi beţe-n roate.
— La ce oră s-a interceptat emisiunea ?
■
— Acum o jum ătate de oră.
— De unde s-a emis ?
— Dintr-o maşină care venea dinspre uzină spre
oraş. Am dat dispoziţie să fie identificaţi proprietarii
tuturor vehiculelor din zonă, dar...
— Dar... dar degeaba. Probabil că şi-au luat toate
precauţiile. Nu par chiar atît de neghiobi incit să
intre singuri în gura lupului. Să aştep tăm . rezulta­
tele, iar pînă atunci aş vrea să ştiu cine era de faţă
in biroul directorului, eînd s-au luat hotărîrile res­
pective. In afară de asta, vreau să stau de vorbă cu
una dintre fete. Sînt în camera unsprezece, între ca­
mera lor şi a lui Hatmanii. Poate intra uşor să-şi
refacă fardul.
Mă lungesc pe pat şi răsfoiesc ziarul, dar nu-mi
stă gîndul să citesc. Cine-a transmis mesajul ? Unul
dintre cei doi ? Imposibil, fetele sînt cu ei. Şi dacă
unul dintre ei, de unde a aflat ? Trebuie să presupu­
nem o legătură între ei şi conducerea uzinei. O le­
gătură care funcţionează foarte bine, deoarece i-a
pus în cunoştinţă de cauză într-un timp record.
Dar dacă nu sînt ei ? Nu pot să mă cramponez
numai de această posibilitate. S-ar putea ca cineva
din anturajul directorului să fi făcut această treabă
pe cont propriu. Neapărat cineva din anturajul di­
rectorului, adică din conducerea uzinei, deoarece
amănuntele respective s-au discutat numai într-un

122
cerc foarte restrîns de oameni. Din cîte spune Mihai,
cinci ingineri şi directorul.
Tare nu-mi place cînd se lăţeşte treaba. Va tre­
bui să aflu, deocamdată discret, ce au făcut toţi
aceşti cinci oameni de cînd s-au discutat am ănuntele
şi pînă cînd s-a recepţionat mesajul. Discret de tot,
fără a sta de vorbă cu ei, ca să nu atrag atenţia. E
mai bine să se creadă că nimeni nu s-a sesizat. O
să lucreze mai degajat şi, cine ştie, poate, poate co­
mite mica greşeală care să-l dea în gît.
Uşa se deschise discret şi cineva intră fără să se
fi anunţat. Bănuiesc cine este, mă ridic în capul oa­
selor şi una dintre cele două femei închide uşa în
urm a ei şi mă salută.
— Ei, domnişoară, mi se pare că aţi făcut o plim­
bare plăcută. Pictorul e plin de vervă.
— Nu-i tace gura o clipă, şi reuşeşte să fie am u­
zant.
— M-am convins cu ajutorul propriilor mele
urechi.
— Am fost în sat... mai bine-zis pînă aproape de
sat, intr-o poiană foarte frumoasă. Hatmanu n-a
vrut să meargă din poartă-n poartă să-ntrebe de
lapte, s-a dus numai pictorul.
— Cînd ?
— Acum trei sferturi de oră.
— Cit a lipsit ?
— Douăzeci de minute.
Ar fi putut să se urce într.-o maşină, să transm ită,
să-l aducă iar în sat şi să vină cu laptele aşteptat.
Mă interesează această potriveală-n timp,
— Apoi ?

123
 — N e-a m p lim b at p u ţin , n e-a m în tîln it cu trei
tin eri in g in eri, care-1 cu n oşteau pe H atm anu. Cu
u n u l d in tre ei a fo st co leg de şcoală.
— D e u n d e-s in g in erii ?
— ■ D e la uzină.
Ei, fir -a r să fie ! Parcă în cep e sa se leg e ceva.
N u -m i lip se a leg ă tu ra d in tre conducerea u zin ei şi
pictor ? Iată legătura. A r fi p rea fru m os ca să fie
adevărat, ş i-n cariera m ea de p u ţin e ori s-a -n tîm p la t
să fie a tît d e fru m os înc-ît să -m i p ice pară m ălăiaţă
în gura lu i N ătăfleaţă.
— A ltc e v a ?
— M ai n im ic. S în t zgom otoşi, v e seli, au proiectat
p en tru d iseară o p etrecere aici, la cabană, în cin s­
tea noastră.
Z îm b eşte. Z îm b eşte fru m os, nu m ă m ir că se pun
la ca le petreceri în cin stea ei. Zîmbes-c si eu, ce să
fa c?
— B in e, dom nişoară, d u -te şi te distrează. Dacă
ai ceva u rgen t, vin o aici şi lasă-m i scris. S'-ar p u ­
tea să fiu şi eu la petrecere.
R ăm în iar sin g u r şi în cerc să pun oarecare or­
d in e în capul m eu , dar nu e chiar atît de sim plu.
Mă las d eocam d ată păgubaş şi m ă hotărăsc să
m ai ies p e-afară. A eru l curat o să-m i sp e le m in ­
tea, şi-o să -m i aducă v reu n gîn d grozav.
In u şa de la intrare m ă întâlnesc cu u n tip în alt,
cărunt, cu ochelari fu m u rii p e nas, care duce la
braţ o fem e ie d e-a d rep tu l frum oasă, d e c el m ult
douăzeci şi cin ci de ani. Mă u it lu n g după ea.
Parcă am m ai v ă zu t în v ia ţa m ea fem eia asta, dar
ştiu că n u -i aşa. T oate fem e ile fru m oase ţi se pare

> 124
că le -a i m ai văzu t, p en tru că au un c e com un,
şi ai)um e fa p tu l ca to ate sîn t fru m oase, şi d e-aceea
ţi se pare că le-a i m ai văzut...

Lui T oto îi v e n i să rîdă, văzîndu-1 pe m icu l fu n c­

ţionar h o lb în d u -se la ea, fără grija d e-a se feri.
I se -n tîm p la a d esea să-i sim tă pe bărbaţi că s-au
oprit în urm a ei şi o urm ăresc eu privirea. M icul
fu n cţion ar, cu och elarii lu i pe nas şi sp rîn cen ele
zb îrlite, se u ita la ea ca la o m in u n e picată chiar
a tu n ci din cer şi ch icoti p lăcu t im presion ată, ne-
m ulţum in du-1 pe M arcel, care-o trase de braţ mai
departe.
îl en erva orice p rivire de bărbat care se-m p ied iea
de ea.
C erură o cam eră şi dispărură din ochii celor care
îşi făceau de lucru prin încăperea de jos a cabanei,
un d e era, in tr-u n colţ, un m ic bar, la care se putea
serv i o cafea sau un pahar de băutură tare.
Cum ajunseră sus, M arcel o apostrofă, încă fu rios :
— P en tru tin e, n ev oia d e-a fi adm irată e un v i­
ciu. O ricin e-ar fi, n u m ai să -l v ezi că i se scurg ochii,
Chiar şi portarul.
— El n u -i bărbat ?
V oia să -l en erv eze, dar el nu m ai continu ă.
— S ch im b ă -te, să m ergem spre sat !
M arius şi C ornelia v en iseră m ai în a in te şi le
com u n ica se und e p u teau fi găsiţi. în ch iriaseră e
cam eră la un ţăran căruia îi p leca se b ăiatu l la oraş.

125
M arcel vo ia să ia cit m ai repede legătu ra cu M arius,
să a fle dacă a reu şit să se-a n g a jeze şi cum m erg
trebu rile. D e asem enea, ad u sese eu el m aterialu l
de care avea n ev o ie ca să dea exp erien ţa p este cap.
T otul fu sese con cep u t cu m ijloace extrem de sim ple
şi fără cel m ai m ic risc. C eea ce a v ea de făcu t M a­
rius nu p u tea să atragă aten ţia nim ăn ui.
M arcel ş t i a , că reu şita u n ei afaceri depinde în
m are parte de sim p lita tea ei. A şa lu crase întotdeauna,
şi nu greşise. Cei care apără sîn t m ai a ten ţi la
lu cru rile com p licate, nu dau a ten ţie celor sim p le,
ca p o v estea eu oul lu i Coium b.
Il n elin iştea m ai m u lt starea Iui M arius : era m ai
fricos d ecît se aşteptase. E adevărat, făcea totu l
în silă, şi d e-a ici un plu s de n esigu ran ţă, dar nu se-
aştep tase să tresară şi la căderea u n ei fru nze. îl
ţin ea tot tim p u l sub drog, ca să poată face ceva.
N orocu l era eă-i cerea un lucru extrem de sim p lu
şi ex trem ele eficace în acelaşi tim p.
M arius era lu n g it în pat, cu faţa-n sus şi ochii
acoperiţi cu braţul, ca şi cînd s-ar fi ferit de lum ină.
C ornelia p regătea o salată de roşii cu brînză, m în -
carea preferată a b ăiatu lu i, vara. Cînd au intrat
cei doi, M arius nu şi-a sch im b at poziţia, ca şi cînd
nu i-ar fi auzit. T oto s-a aşezat pe m arginea patului
şi i-a pus m ina pe braţ.
■— A m v en it, M arius.
— A m auzit.
— N u vrei să ne v ezi ?
— V -a ţi schim bat cu m va în făţişarea ?
M arcel rînji, vrîncl să d ea de în ţeles că n u -i pasă
de ce sp u n e, îl so co teşte în tr-o pasă rea. D e a ceea

126
făcu un gest, ca şi cinci ar fi sp u s : „A m m ai auzit
noi d e-a stea .“
— A m ers b in e ? o-ntrebă M arcel pe C ornelia,
lă sîn d u -se greoi în tr-u n scaun de lin gă m asă
— Da... lucrează acolo.
In g lasu l ei m o cn ea ceva. S in gu ra ei ru găm in te nu
fu sese resp ectată M arius era băgat in această a fa ­
cere, de care dorise să -l ţină d ep arte. P rivirea ei
ca două lam e de o ţel căută spre T oto, pe care o ura
de m oarte. A fla se că ea îl atrăsese, şi toate d ovezile
de dragoste pe care le arăta fiu lu i ei n u -i m olcom eau
sen tim en tele. . '
T oţi aceşti oam eni, care se urau unii pe alţii,
se sim ţea u legaţi prin situ aţia lor com ună, şi era
sigu r că odată term in ată această operaţie, se vor
destrăm a şi nu vor m ai v o i să a fle u n u l ele altul.
Singură T oto spera să -l m ai vad ă pe M arius u n ­
d eva, departe de-a'ici. Ş e fu l îi p rom isese c-o să -l
ia în străin ătate îm preună cu ea, dar c it p u tea să
creadă ? In m om en tu l de faţă se legăn a în această
ilu zie.
— Ei, M arius — socoti M arcel că a ven it tim p u l
să discu te afaceri — sp u n e-m i cum e-acolo ? D e s­
crie-m i totu l, să vedem cu m e m ai b in e să acţionăm ...
A sta treb u ie să-m i spui, oricît de supărat ai fi pe
m in e, adăugă cu iron ie m arcată.
M arius nu se grăbi să-i răspundă, dar în cele din
urm ă îi descrise, am ănunţit, hala, cub ilou l, cum e
aşezat, pe unde trec oam enii, cum se-ncarcă, tot
ce p u tea să -l in tereseze.
In tim p ce M arius vorbea, M arcel luă o sticlă,
turnă în tr-u n pahar puţină apă şi aruncă în e l o
pastilă. C ornelia privi cu ură spre p astila care d is­
p ărea in tr-o m ică eferv escen ţă . Ş tia ce urm a. T re-
nuia să-i aducă iar în starea care-i con ven ea lui.
M areei o b serv a se la ei sem n e de in d ep en d en ţă ea-
re-1 alarm aseră. M arius îl p rim ise in d ife r e n t ; pri­
v irea C orn eliei căpătase lu ciu l in telig en ţei.
— B ea, C orn elia ! o îndem n ă, oferin d u -i paharul.
F em eia căută spre M arius, care se în lreru p sese
d in p o v estit, dar băiatu l n -o ajută să se îm p otri­
vească.
— B ea !
Cu u ltim a licărire de lu cid itate, îl fu lgeră pe
M arcel, apoi dădu pe gît lich id u l d estu l de plăcut
la gust.
Fără grabă, M arcel turnă a doua oară apă in
pahar şi dădu drum ul în el altei p astile.
— C ontinuă ! se adresă lu i M arius.
Dar el n u m ai continuă. M arcel sim ţi la el o în ­
dărătn icie pe care era hotărît s-o frîngă, prin orice
m ijloace. Ii în tin se paharul.
— B ea !
■— N u beau !
U n a dintre sp rîn cen ele lu i M arcel se ridică, în ­
trebătoare. Ţ in u m ai departe paharul întins.
— N u beau... N u sim t nevoia. Ţ i-am spus că fac
tot ce-m i ceri, dar n u m ai beau.
— T c-aju tă. D ă-m i v oie să ştiu m ai bin e.
O chii g alb en i se fixară în ochii tînărului.
M arius sim ţi cum îl fu rn ică ceafa, p ielea cap u lu i,
capul întreg. Il speria p rivirea lu i h ip n otică, îl
tulbura, o v isa noaptea. P u p ilele negre parcă se
dilatau, căpătau proporţii extraordinare, se apro­
piau de el acoperind totu l, ca o perdea. Se trezea

123
In tr-u n în tu n eric care-1 sp eria, ca în tr-o p eşteră
din care nu p u tea ieşi.
— B ea !
Cînd se rid icase M arcel, şi cînd apăruse în m in a
Iui acel tub ascuţit, care îl am en in ţa ?
G lasul aspru îi izb ea tim p a n ele şi i se strecu ra
în tot corpul, îrifiorîndu-1.
în tin se aproape fără v o ie m îna, luă paharul ş i-l
goli, apoi se cutrem ură scu rt şi parcă îşi rev en i
d in tr-u n leşin . M arcel îi lu ă p ah aru l d in m înă,
îl pu se pe m asă, trecu p este in cid en t şi reven i la
p reocu p ările lor.
— Cum crezi că ţi-a r v en i m ai uşor să acţion ezi ?
P u n în d cev a în co n ta in eru l cu cocs sau în bu rlan u l
prin care vin e aerul în fu rn al ?
— M i-ar fi m ai u şor să m -ap rop ii de turbin a de
aer. E în tr-o în căp ere alăturată, m ai puţin supra­
vegh eată.
-— F oarte bine. A m să -ţi dau u n fel de burete,
p e care să -l introdu ci în burlan. Din. el se va e v a ­
pora trep tat un gaz care v a sch im b a con ţin u tu l de
carbon din cubilou. O treabă sim p lă. P u i b u retele
şi-ţi v ezi de treabă. P oţi să şi p leci din uzină. O
lu n ă de zile nu vor p u tea fa ce nim ic... Ţi se m ai
pare com p licat ?
N u i se m ai părea. A cum p rivirea lu i şi p rivire a
C orn eliei îşi pierd useră iar lu ciu l.
— Studiază m îin e această p o sib ilita te şi după-
am iază îţi aduc bu retele... P în ă atunci staţi cu m in ţi
in casă. A ţi în ţeles ?
— D a ! răspunseră am înd oi.
T oto îl p rivea pe M arius cu o m ilă care-1 enervă
pe M arcel. A proape se răsti la ea :

129
 — H ai să m ergem î
A fară se în sera se.
Cei doi răm aseră ca două m od ele de gips) a le
n ep u tin ţei. In m in tea b ăiatu lu i se adunau greu g în -
d u rile. N u reu şi să articu leze d e c ît trei cu v in te, p e
care le adresa d e fieca re dată m am ei şi în care
cu p rin d ea toată m area lu i n ed u m erire :
— D e ce, marnă ?
Cu a lte cu v in te, cum de ai aju n s în m rejele lu i,
ce te-a d eterm in at, eşti o fe m e ie blîn d ă, m -a i cres­
cu t sa crificîn d u -te, ce-a p u tu t să -ţi prom ită om ul
ăsta, cel fe l d e om ai fost, cînd ai fo st de vîrsta
m ea, de ai ajuns în tovărăşia lu i ?
d?oată m area lu i durere era cuprinsă în această
întrebare.
—- O, M arius, cînd eşti tîn ăr ! D oam ne, cîte p rostii
p oţi să faci ! N u ştii ce-n sea m n ă u n pas greşit,
N ici n -a i c o n ştiin ţa că g reşeşti, ţi se pare m ai m u lt
o joacă... Ş i apoi toată v ia ţa ţi se sch im b ă de Ia el.
M arius în tin se m în a şi o trase lingă el, m în g îin -
du-i părul, ca u nu i copil.

M arcel m erg ea în a in tea lu i T oto cu ciţiv a paşi,

p u fn in d n erv o s din lu lea . F em eia îl sim ţea fu rios
şi asta îi d ă d ea o sa tisfa cţie p e care nu şi-o p u ­
tea a scu n d e. N u -şi p u tea e x p lic a de ce nu-1 în ­
gh iţea p e a cest bărbat, care o p lăcea evid en t. I z ­
b u cn irile lu i îşi aveau origin ea în acest sen tim en t.
D e regu lă, T oto sim p atiza u n bărbat care îi arăta
oarecare a ten ţie, dar M arcel o enerva. M arius să
fie d e vin ă ? P în ă la ap ariţia lu i, nu p rim ise a ten ţi­
ile lu i M arcel cu ironia o sten tativă de acum . P oate

130
că şi Marcel simţise schimbarea o dată cu această
apariţie şi tocmai de aceea se purta şi mai dur cu
fiul Corneliei.
Pufăind din cauza lulelei, dar şi din cauza mer­
sului repede, ajunseră într-o poieniţă de pe versantul
opus celui pe care era satul. Jos, acolo unde cele
două pante de munte se întîlneau, şerpuia şoseaua
regională, destul de bine întreţinută, deşi neasfal­
tată.
Marcel îşi consultă c ea su l: mai avea timp. Se
lungi pe un trunchi de copac, făcînd tot timpul abs­
tracţie de prezenţa lui Toto. Fără voia lui, începuse
să se poarte ca un şef care-şi ignoră subalterna
şi pe care ar fi vrut s-o vadă suferind din această
cauză, numai că Toto zîmbea tot timpul ironic, ca
să-i dea de înţeles că purtarea lui n-o afectează cî-
tuşi de puţin.
Se îndepărtă cîţiva paşi şi-şi găsi un culcuş bun
pe o pernă de muşchi, şi se rezemă de scoarţa aspră
a copacului, şi- se lăsă furată de luna mai galbenă
acum, la răsărit. Privind luna, şi ascultând liniş­
tea din jur, şi simţind muşchiul moale pe care stă­
tea, reuşi să se smulgă din preocupările ei şi îşi
aminti o scenă pe care credea că a uitat-o pentru
totdeauna, petrecută cu mulţi ani în urmă, pe timpul
cînd purta însemnul şcolii pe braţ, şi cînd, fiind
în tabără, a întârziat prin pădure cu cel mai fru­
mos băiat, care-i trimisese o scrisoare de dragoste
încă din prima zi a sosirii lor la munte. Toto simţi
sărutul stîngaci, cu buzele strînse, pe care-1 pri­
mise atunci, şi palma pe care i-a dat-o, şi regretul
ei imediat după aceea, cînd el a fugit şi ea a rămas
în pădure, dojenindu-se pentru gestul pripit, pen­

131
tru că li p lăcea şi p en tru că aştep tase cu in im a
în galop ca el să -şi ia curaju l acelui sărut...
Era o fetiţă silito a re, sim p atizată de profesori
p en tru g in g ă şia in co n ştien tă p e care o degaja, ca pe
u n parfum plăcut. /
Oare cinci se sch im b ase ? N u -şi dădea seam a. De
fap t, în s u fle tu l ei con sid era că nu s-a sch im b at,
că este aceeaşi, că n -a ren u n ţat la id ealu rile ei
fru m oase, p entru că ceea ce făcea acum , era de
o in co n ştien ţă dezarm antă. N -a v e a se n tim en tu l cul­
p ei, i se p ărea doar in teresa n t şi m ai ie şit din co­
m u n d ecît a ltcev a . L egea era u n d eva departe, nu
s e gîn d ise n iciod ată la ea, nici n u -i trecea prin
m in te că în tr-o zi s-a r p u tea să fie descoperită.
Ei nu i se p u tea în tîm p la ceva, p entru că n -a v e a de
c e să i se-n tîm p le. N u făcea m are lucru, tran sm i­
tea de eo lo -co lo o vorbă sau o h îrtie, p rim ea la ea
p e cin ev a să doarm ă, în d ep lin ea m ici serv icii, tir-
g u in d u -i din oraş n im icu rile de care avea nevoie,.
Cinci în cep u se să se sch im b e ? P oate că de vină
era fru m u seţea ei şi cei care îi cu ltivau , fără voie, o
în cred ere n em ă rg in ită în p u terea pe care o are
asupra celo rla lţi oam eni. P e ste tot reu şea în ain tea
altora, uşor, num ai p rin tr-o p rivire, p rin tr-o an u m e
privire, uşor naivă, uşor îndrăzneaţă, pe care în\ c-
p u se s-o cu ltiv e aproape fără să -şi dea seam a.
Era în clasa a u n sp rezecea cîn d a d ezlăn ţu it p a si­
unea în p rofesoru l de m atem atică, şi p asiu n ea asta
a fost poate m o m en tu l de cotitură în viaţa ei : şi-a
dat seam a, pe d ep lin , cît e de frum oasă. D in curio­
zitate nu ezita să -şi v e r ific e p u terea de sed u cţie asu­
pra oricărui bărbat, din cu riozitate şi orgoliu, fără
n im ic friv o l şi fără să -şi dea seam a că, pe n esim ţite,

132
p ierd ea ca p acitatea d e-a se opri in tr-u n anum e p u n ct.
P e n esim ţite se o b işn u ise cu acest joc, a ju n sese un fe l
de a fi, org o liu l d istru sese în ea d orin ţa de a răn iîn e
lin gă un sin g u r om . T ot fără v o ia ei, se trezise cu
o nouă filo zo fie de viaţă, cu u n a lt id eal. Z îm bea
iron ic cînd îşi a m in tea de p rim u l săru t şi d e em o ­
ţiile cu care-1 p îndea, p e fereastră, p e p u ştiu l cu
a er că u ta t de bărbat. N u i se m ai părea u n id eal
de v iaţă să te gă seşti -lingă u n bărbat i u b i t ; id ea ­
lu l de viaţă d ev en i v ia ţa în seşi, p e care treb u ie s-o
trăieşti, să te b u cu ri d e ea, să te p orţi ca şi cîn d
m iin e p ă m în tu l ar exp lod a. Oare cin e îi strecu rase
gîn d u l ăsta ? Da... el a fo st ! A cela care i-a fă cu t
se rv ic iu l de a -i în le sn i un c îştig u şor şi fără b ă ta ie
de cap. „V iaţa e ste aşa cu m este, n -are rost s-o
idealizăm , ci s-o trăim , pe cît p o sib il m ai u şor şi
m ai b in e .a
C ăzuse la fa cu lta te şi acest prim m are eşec răstu r-
n ase m u lte în m in tea ei. Ce rost a vea să m ai creadă
în tr -u n id eal p e care nu-1 m ai p u tea aju n ge ? S e
v isa se g eolog şi geo lo g n u v a fi niciodată... H otărît
lucru , n -are rost să p ierzi tim p u l fă cîn d u -ţi v ise, în
tim p ce via ţa se scurge pe lîn gă tine, şi u ite cum
c e ila lţi se distrează...
T răise fericită m u lţi ani în această nouă form ulă
de ex isten ţă , pe care şi-o rev ed ea acum , în această
poiană, sub lu m in a b lîn d ă a lu n ii ca o portocală. C eva
se d efectase în m eca n ism u l gîn d irii ei. S e strecu rase
pe prim u l plan al co n ştiin ţei un gîn d care i s-ar fi
p ăru t ce-1 p u ţin bizar cu două săp tăm în i în urm ă.
„V iaţa poate fi trăită din p lin şi alături de u n sin gu r
om , care să te apere de griji şi de jigniri.^ P e M arius
nu-1 lu ase la în cep u t în serios, dar participa din ee

133
în ce m ai in ten s la n efericirea lui. El nu se p u tea
ad ap ta n oii lu i v ieţi, p en tru că n u -şi p u tea sch im b a
„p u n ctu l de v ed ere asupra v ie ţ ii“. A cesta i se p ărea
ei m o m en tu l hotărîtor din viaţă : clip a cînd începi
să gîn d eşti, să îm p ru m u ţi f in a lt p u n ct de ved ere.
M arius n u p u tea să -şi schimfo/î optica, şi de aceea
su ferea.
— Lasă gîn d u rile, T oto !
T resări. F ără v o ia ei se tem u. O m ul ăsta p u tea
să -ţi citea scă gîn d u rile. S e sim ţi în faţa lu i ca şi
eînd ar fi ş tiu t tot ce i-a trecut prin m in te în aceste
m in u te de-aşteptare.
— N u -ţi plac gîn d u rile, şi nici oam en ii care
gîn d esc, îi răsp u n se in solen t. ^
— M ărturisesc că nu.
— N ici cîn d s e gîn d ese la tin e ?
— P o a te că am b ăn u it că la m in e te g în d eşti şi
d e-a eeea te-a m in v ita t să renunţi... N -arătai prea
bine... şi e tim p u l să ne gîn d im num ai la treb u rile
noastre.
Cînd zîm b ea forţat, M arcel îşi. strîm b a gura in tr-u n
fe l ciudat, de parcă cin eva i-ar fi tras u n colţ în jos.
Cu g estu rile lui voit len te, scoase din buzunarul
de sus al v in d ia cu lu i o tabacheră nu prea m are din
care îşi luă o ţigară. R en u n ţase la lu lea. A v e a acest
obicei*de a alterna fu m atu l lu le lei cu fu m atu l u n ei
ţigări.
T rase cîtev a fu m u ri lu n gi, su g în d u -şi m u lt fă lcile,
apoi apăsă un m ic resort al tab ach erei ş i un fir su b ­
ţire, lucios, apăru d in tr-o m u ch ie. Il scoase m ai m u lt
în afară, pînă oînd d even i antenă. îş i consultă cea su l :
so sise tim p u l. Sre auziră m ai în tîi 'cîteva pocn itu ri,
apoi un glas ele bărbat. M arcel lip i aparatul de u r e ­

134
che şi ascultă încordat. D in cînd în cî.Qd n ota ceva
în ca rn eţelu l pe care-1 avea d esch is lîn gă el, pe b u ş­
tean. D acă D im a ar fi auzit g la su l din aparat, cu
sigu ran ţă că ar fi făcu t p rim u l colap s din cariera lu i :
era g lasu l lu i T aflan, d irectoru l u zin ei.
M arcel fu m u lţu m it d e com u n icare şi această sa ­
tisfa cţie păru că are o in flu en ţă b in efăcătoare a su ­
p ra sen tim en telo r p e care le p u rta colab oratoarei
sale. îş i v îri tabachera în b u zu n ar şi-i zîm bi d esch is,
n u strîm b ca atunci cînd v o ia să fie rău :
— Ei, T oto, m ergem şi noi spre cabană ? Cred că
eşti obosită, a fo st o zi plină... şi de em oţii, n u se
putu el stă p în i să arunce, totu şi, o u şoară săgeată,
dar ou văd ită b u n ăvoin ţă. O cafea b u n ă şi o ţigară
şi m ai bună o să în c h e ie p lăcu t o zi grea. V rei să te
ridici ?
O prinse de braţ, dar fără n ici o in ten ţie erotică ;
o su sţin ea pur şi sim p lu , p rieten eşte. în clip a asta
red ev en ise tip u l întrep rin zător care m ai a v ea m u lt
pînă să -şi term in e treaba, şi era preocupat d e acest,
gînd. S e părea că to tu l m erge ca p e roate şi asta
îi dădea curaj şi sigu ran ţă. În rest, se vor aranja ele,
chiar şi cu cei doi p e care-i lăsase stin gh eri în căm ă­
ruţa din sat. U rsu l n u joacă de voie.
în a p rop ierea ca b a n ei se opriră. P e ste tot era lu ­
m ină şi se auzea m uzică. C in eva d esch ise u şa de la
in trare şi afară n ă v ă li zgom otu l u n ei petreceri. în
p ărcu leţu l din fa ţa cab an ei p erech i de excu rsio n işti
profitau de seara cu adevărat fru m oasă şi coch etau cu
lu n a de culoarea fru n zei m oarte. N u m ai pe una d in ­
tre bănci stă tea un bărbat sin gu r şi fu m a la rece
o ţigară. Cei doi se aşezară lîn gă el, fără să -l ob ­
serv e parcă. M arcel lăsă alături, p e bancă, p eticu l

135
<te hîrtie pe care scrisese mesajul ascultat cu puţin
timp mai înainte prin radio, apoi se prefăcu plic­
tisit şi se ridică, pierind împreună cu Toto, spre
cabană.
Tipul singuratic se lungi pe bancă să privească
luna, dar mai întîi luă hîrtia „uitată" de Marcel şi
o puse în buzunar. îşi aprinse ţigara şi fumă fără
grabă, ca un om care n-are decît grija propriilor lui
gînduri. Cînd ţigara ajunse un chiştoc, o prinse între
arătător şi degetul mare şi o catapultă departe, ur­
mărind punctul de lumină, care descrise un arc de
cerc şi căzu în iarbă.
Plecă spre sat, mergînd fără grabă, cumpănindu-şi
greutatea cînd pe un picior, cînd pe altul, într-un
mers marinăresc.

iAr

Maşina goniometrică patrula fără încetare în ju­

rul uzinei. Se părea că în seara asta nimic n-o să
tulbure eterul şi cei doi bărbaţi cu căştile la urechi
fumau liniştiţi, învîrtind din rutină butoanele apa­
ratului,
— Să oprim puţin pe drumeagul ăsta.
în pădure se pierdea un drum de căruţă şi maşina
porni pe el cîţiva zeci de metri, apoi opri, ferită de
ochi indiscreţi. Şoferul coborî să respire aerul dens
şi rece, se lăsă de cîteva ori pe vine, să-şi dezmor­
ţească oasele. Tocmai voia să spună ceva, cînd dină­
untru se auzi un „ssst‘; eare-i porunci să tacă.

136
 — S -a în treru p t !
— Caută-1 !
T recu un tim p pîn ă cîncl în căşti ţiuiră iar su n e ­
tele scu rte şi lu n g i ale a lfa b etu lu i M orse.
— Ş i-a sch im b at locu l. T ran sm ite d in tr-u n v e h i­
cul, ca şi p în -a cu m ...
M ai în a in te ca m esa ju l să se term in e, cel de al
d oilea bărbat ridică recep toru l tele fo n u lu i şi dădu
alarm a. Să fie op rite şi con trolate toate v e h ic u le le
care trec prin zona resp ectivă.
P e şo sele le din îm p reju rim i apărură b rigăzile m o­
b ile, care se adăugară celor fix e . M iliţien i cu la n ­
tern e p u tern ice opreau tot ce trecea în acel tim p
pe şosea.
P e d ru m u l ju d eţean , aproape de in tersecţia lui cu
şosea u a n aţion ală, v en ea în v iteză , num ai cu lu ­
m in ile p o ziţiei aprinse, o cam ion etă uşoară. Ş oferu l
n u -şi dădea osten ea la să ocolească grop ile d rum ului,
n.u-1 in teresa d ecît v iteza : să aju n gă m ai rep ed e la
asfalt. D upă fe lu l cum p rivea în jur, se ved ea că nu
cu n oaşte prea b in e locu l, deşi băn u ia că nu m ai are
m u lt pînă la d ru m u l bun.
La un cot, d in sp a tele copacilor ţişn i o lu m in ă p u ­
ternică, orbindu-1. în cetin i. L u m ina coborî. îşi dădu
seam a că cel care-i fă cu se sem n să oprească era un
m iliţian . Iată ce-i co n v en ea cel m ai pu ţin . Cum să
scap e de e l ?
A păsă uşor de frîn ă, lăsîn d im p resia că vrea să
oprească, dar cînd fu la cîţiv a m etri, acceleră brusc
şi cam ion eta zv îcn i în ain te, ca îm p in să din sp ate.
M iliţia n u l a v u su fic ien t tim p să sară-n tr-o parte,
clar se-m p ied ică şi căzu. U n altu l ap rin se lanterna,
să -i ia num ărul. Şi atu n ci se p roduse lucru l c el m ai

137
p u ţin aştep tat : p rivin d în oglind a retrovizoare, să
vadă dacă l-a călcat sau nu pe m iliţian , şoferu l fu
orbit de lu m in a la n tern ei reflectată. Îşi feri ochii,
dar nu a v u tim p să vadă că în clip a aceea a ju n sese
la şosea şi trebu ia s-o ia la dreapta sau la stingă.
D in v iteză , traversă p an glica de asfalt şi se trezi în
faţă cu zid u l de beton al parapetulu i. în cercă în
u ltim a clip ă o m anevră, dar roata p rin se m argin ea
de b eton şi cam ion eta se răsturnă în zgom ot surd
din colo de el. S e rostogoli de cîtev a ori şi se opri
în tr -u n brad puternic, striv in d u -se. D in ea nu apăru
n im en i...

In cabană, p etrecerea d ev en ise şi mai zgom otoasă.

S u fletu l sp ecta co lu lu i, p entru că era un adevărat
sp ecta co l ceea ce se întâm pla, era pictorul. T oţi s e -
zo n iştii se strânseseră aici, în sa lo n u l m are, c a -n lr -o
fa m ilie şi p etrecea u îm preună. P icto ru l dom in a to tu l
cu sta tu ra lu i im p ozan tă şi g lasu l de stentor, sin g u ­
ru l care străb ătea prin - zgom otu l d an su lu i în b o ­
can ci, al m u zicii, al rîsu lu i, al discu ţiilor. G lu m ele
lu i erau reu şite, provocând cascade de rîs. D an sa de
u n u l sin gu r sau cu prim a parten eră care-i cădea în
m in ă, în ju ru l lui fă cîn d u -se cerc. S fid în d u -şi greu ­
tatea, dansa uşor, chiar cu oarecare graţie, în apla­
u zele celo r d ev en iţi spectatori.
H atm an u se d istra în fe lu l lu i, tăcut, dar savu -
rîn d u -şi p rieten u l de care, desigu r, era m îndru. C ele
aouă fem e i refu zaseră sp ecta co lu l p ictoru lu i şi acum
el îşi recru ta p a rten erele sm u lg în d u -le de lin gă băr­
b aţii care le în soţeau , dar n im en i nu se supăra pe
a cest tip cu fa rm ec în um orul lui gros.

138
 în afară de H atm anu, m ai era un tip care trăia
m olcom plăcerea a cestei seri v e s e le : m icu l fu n c ţio ­
nar care p riv ea u im it la to ţi c eila lţi, ca şi eîn d ar d es­
coperi o lu m e n eb ăn u ită p în ă acum . M area lu i ad ­
m ira ţie se părea că se-n d reap tă to t spre pictor, deoa­
rece nu-1 p ierd ea d in ochi, n ic i chiar atu n ci cîn d
sorbea din cin zeaca de ţuică p e care-o a v e a în faţă..
C e bin e că p icto ru lu i n u -i trecea p rin cap glu m a
de a -i b ea ţu ica, p en tru qa ar fi scu ip at-o surprin s,
strig în d : „Ă sta b ea apă, fraţilor !“ D ar lu i n u -i trecea
prin cap această glu m ă, şi m icu l fu n cţio n a r îşi v e ­
d ea m ai departe de băutură zîm b in d to t tim p u l, de
parcă zîm b etu l s-ar fi lip it pe faţa lu i şi nu m ai p u te a
scăpa de el.
M ihai îşi făcu apariţia în cabană, fluierând sem n a ­
lu l ca D im a să-l urm eze în cam eră. ...^

Cum intru în cam eră, M ihai îm i sp u n e ce s-a -n -

tîm p la t pe şosea, a ră tîn d u -m i şi un m esaj recep ţi­
onat de curînd.
'— M ai în tîi, hai la locu l accid en tu lu i, poate găsim
c e v a în cam ionetă. A p oi o să stăm p e gânduri b in e
de tot, dar ^ştii cum ? Să n e zb îrn îie m in ţile şi să
găsim un m ijlo c d e-a afla cin e d in con d u cerea u zin ei
trăd ează cu atîta rep eziciu n e tot .ce se discu tă acoîb.
în d te v a m in u te am ajuns lin g ă h îrb u l care f u ­
se se o clubiţă T.V. D e pe deal am r e u şit1să în d rep tăm
în jos faru rile m a şin ii noastre ; se v ed ea foarte bine.
Ş o feru l e un tînăr de vreo douăzeci şi cinci de ani,
cu o figură dub ioasă, chiar aşa leşin at.

139
 — C in e-i ? î l întreb pe M ihai, care-i cercetează
a ctele.
— Ş o fer la I.P .C .-3, din judeţ.
'— S ă -l ducă la spital. Intre tim p află tot ce se
p oate afla la ora asta despre el.
Şoferu l fu urcat în I.M .S .-u l cu care v en isem noi.
■— N u lă sa pe n im en i să se oprească în şosea ! îi
spun m iliţia n u lu i. Iar noi, M ihai, să ne uităm p u ţin
p rin cam ionetă.
R eu şesc să d esch id u şa din spate şi un m iros pă­
tru nzător m ă făcu să zgîrc-ese din nas.
— Ce d racului m iroase aşa ?
— Ce să fie, brînză, nu v e z i ?
C îteva p u tin i cu brînză se spărseseră în rostogolire,
u m p lîn d tot in terio ru l cu zer.
— Ş tii ceva, M ihai, m ă tem că ă sta -i m otivu l p en ­
tru care prostăn acu l ăsta n -a vru t să oprească, şi
nu ce credem noi. O fi aranjat cu vreu n ciob an fu r­
tişag u l ş i ,alerga să -l ducă la oraş... Dacă n -o fi aşa...
A m con trolat fieca re colţişor în care ar fi p u tu t
fi ascu n s un aparat de em isie, dar n ici gîncl de aşa
ceva. Şi n ici a ltc e v a care să ne dea cît de eît de
bănuit.
Intre tim p , la spital, ţin u t p u ţin sub m asca de
oxigen , şo feru l şi-a rev en it şi a m ărtu risit ceea ce
eram aproape sigu r că o să m ărturisească : furase
brînză.
-— H ai la cabană, M ihai. P ictoru l e mai in teresan t.

U ltim u l m esaj in tercep tat m ă pun e pe gînduri,*m ai

ales p entru rep eziciu n ea eu care se află ce se discută
în conducerea u zin ei. C elui care tran sm ite în afară
n u -i treb u ie nici douăzeci şi patru de ore ca să afle

140
totul. A re o sursă foarte directă, poate chiar în c o n ­
ducere, şi m ă gîn d esc că aici ar treb u i să -m i con cen ­
trez aten ţia, p en tru că de aici iradiază v eştile.
T rec încă o dată în rev istă p ersoan ele care erau
de faţă cîn d s-a u d iscu tat u ltim ele am ăn u n te tra n s­
m ise d e m esaj, şi co n stat că n u m ai trei dintre ele
au fo st şi la şed in ţa d e rîn d u l trecut. T uturor li s-a
recom andat să p ă streze ab solu tă d iscreţie asupra
celor d iscu tate, dar u n u l dintre ei n -a tăcu t. Cei trei
sîn t d irectoru l T aflan, in g in eru l şe f D u ţescu şi... a ici
am o surpriză, tîn ă ru l in gin er A le x iu , pe care l-am
văzut la cabană în tovărăşia lu i A n d rei H atm anu şi
a p rieten u lu i său, pictorul. „N u cu m va pe aici se
scurg v e ş tile ? A r trebu i să fac c e v a în cît să triez
pentru u ltim a dată acest m ic g r u p “, şi-m i bat capul
să găsesc m ijlo cu l cel m ai bun.
Id eca sa lv a to a re îm i v in e în clip a în care sorb o
cafea cam fadă, m ai m u lt cicoare, pe care m i-a fă cu t-o
cabanieru l. M ă trezesc în picioare gata să p lec, şi el
ţîşn e ş te griju liu de la locu l lui. Ii arunc trei lei
în palm ă şi-m i văd de drum .
M ihai m -a ştea p tă în locu l ştiu t şi-i spun ce are
de făcu t :
— Zbori la B u cu reşti ! IViîine d im in eaţă un cu rier
al M in isteru lu i sid eru rgiei să se p rezin te la d irec­
torul T aflan cu u ltim ele in stru cţiu n i. A ş vrea să
cuprindă date fu n d a m en tale, care să -l pună pe g în -
duri. S fă tu ie şte -te cu un sp ecialist,
— Ce urm ăreşti cu asta ?
— C eva foarte sim p lu . O dată cu m esaju l, cu rieru l
să -i recom ande să nu transm ită con ţin u tu l d ecît in -
g in eru lu i-şef.
— T ot n -am priceput.
%

141
 — Foarte sim p lu ! V reau să -l scot din joc pe tî-
nărul in g in er A le x iu şi să lim ite z aria...
— Şi după aceea ?
— D upă aceea , aşteptăm ... S tăm şi aşteptăm , ciu ­
lim u rech ile, să ved em dacă cu p rin su l m esaju lu i va
m ai fi co m u n ica t în afară.
P în ă la în ap oierea lu i M ih ai gln d esc în fel şi chip,
ca u n în ţe le p t oriental, dar n u dau de firu l cel bun.
In uzină to tu l se desfăşoară n orm al, fiecare om pare
preocupat de buna reu şită a exp erien ţei. La cabană
lu cru rile m erg, de a sem en ea, b in e . P ictoru lu i îi place
de una d in tre cele două tin e r e exeu rsion iste, a con ­
v in s-o s ă r i pozeze şi, în con ju rat de un grup de c u ­
rioşi, o pictează pe fu n d a lu l m u n ţilor m ereu în ceaţă
ce se-n a lţă spre v estu l m icii staţiu n i. N u -i p erm ite
sa privească tab lou l în tim p ce lucrează, şi fata e
foarte curioasă, îşi dă seam a că cei de pe m argine
sîn t cam n edum eriţi. In tr-ad evăr, dacă ar ved ea, cu
Siguranţă că ar refu za să m ai stea cu m in te în faţa
Şevaletului, d eoarece v iziu n ea p ictoru lu i e cel p u ­
ţin ciudată. Ca să su b lin ieze, probabil, p lăcerea cu
dare m o d elu l p riv eşte m in u n ata p rivelişte, i-a făcu t
doi ochi im en şi, de d im en siu n ile unor ochelari m o­
derni, care sticlesc albastru şi în care se reflectă,
la scară in fim ă, p eisa ju l m artor. D om inată de ochii
im en şi, figu ra s-a d eform at bizar, fiin ţa părînd de
p e altă planetă. Cu to a te acestea, tablou l e in tere­
sant, m u lt m ai in teresan t d ecît m -aş fi aştep tat de
îa acest pictor celebru prin m ed iocritate.
A n d rei H atm anii, rezervat, poartă d iscu ţii in te r ­
m in ab ile cu partenera lu i, b ăn u iesc că nu au reuşit
să scap e de su b iectele b an ale abordate cu precădere
în a stfel de îm prejurări. P arcă-i aud făeînd co n si-

142
deratii de doi bani despre viaţă, dragoste, sin ceri­
tate în amor, în care fiecare în cearcă să se p rezin te
cit m ai onest şi m ai grav în faţa celu ilalt. A ceste
d iscu ţii şîn t un fel in d irect de a te prezen ta p arte­
n eru lu i şi m ă gîn d esc că nici eu nu am scăpat de
ele, când am cu n oscu t-o pe n e v a s tă -m e a ; drept e
că abia îm p lin isem o p tsp rezece ani şi credeam sin cer
că ce spun eam m erita să fie păstrat de istorie. P r o ­
fesam o filo zo fie am ară —• tocm ai căzusem la m ed i­
cină — şi n ev a stă -m ea , pe atu n ci elev ă în p en u ltim a
clasă, mă ascu lta cutrem urată de en orm ităţile pe
care le auzea. Cred că în prim a seară a cu n oştin ţei
noastre lira reu şit să rostească decît „dau şi „n u “, p e
care le repeta de cîte ori i se părea că aştep t o
confirm are sau o n egare a ceea ce spun eam . Şi d e -a -
tunci, iată că au trecut ceva ani de oînd ea se stră­
d u ieşte să com p en seze, zi de zi, tăcerea acelor clipe.
Z îm bese de u n u l sin g u r de m aliţia din capul m eu,
mă d ojen esc fără prea m are asprim e, îm i propun să
nu u it să -i îm părtăşesc şi ei acest gînd, apoi m i se
pare că, de fapt, aş dori să fie aici, eu m ine, şi s-o
ascult trăncănind o sută de n im icu ri pe zi, dar ca-
re-ţi um plu atît de b in e tim p u l, în cît nu-1 sim ţi oînd
trece. Cred că m -a m în văţat atit de b in e cu răul, în ­
cît îi duc lipsa. R îd d e-a b in elea şi m ă gîn d esc că
şi asta trebu ie să i-o spun, neapărat.
M ihai s-a întors m ai rep ed e decît îl aşteptam . Mă
asigu ră că p este o ju m ătate de oră un curier va
înmâna directorului m esajul.
— D in clipa asta, să fie sub cea m ai strictă obser­
vaţie. T rebuie neapărat să aflăm cu cin e ia leg ă ­
tura şi în ce fel. F olo siţi toate m ijloacele de su p ra v e­
ghere.

143
 Mă duc la uzină şi îm i văd de treabă, ca să-m i ju s­
tific p ostu l de la în treţin ere. F iecare îşi v ed e de
lu cru l lui. T în ăru l vorbăreţ îşi flu ieră, ca de ob i­
cei. m elod ia preferată. C eilalţi s-au resem nat, îl as­
cu ltă d ocili, sau nici nu-1 ascu ltă, p entru că m elod ia
lu i a d ev en it încă un e le m en t sonor al zgom otu lu i de
fon d clin hală.
In gin eru l de sector ne strîn ge în tr-o şed in ţă foarte
scurtă în care ne spun e că s-a hotărît o revizu ire
am ăn u n ţită a u tilajelor, pînă a doua zi toţi vom
face această treabă. N ici nu ştiu cînd trece v re­
m ea şi m ă trezesc că aud siren a anunţând sfârşitul
lu cru lu i.
D u pă-am iază îm i fac tot fe lu l de calcu le, v a la b ile
în cazu l în care se va dovedi v in o v a t directorul. Cer
date am ăn u n ţite d esp re el şi m ă-n treb cînd ar fi
p u tu t intra om ul ăsta în legătu ră cu cei dinafară,
şi de ce ?
Mă en ervează că tot tim p u l gândul îm i zboară la
e l şi nu la ceilalţi. Oare in stin c tu l m eu fu n cţion ează
b in e ? Ce m -a d eran jat la om ul ă s ta ? P oate uşoara
lu i b izarerie ! Mi se pare că in ten ţion at îşi co n fec­
ţionează o anum e m asca : puţin distrat, puţin cara­
ghios, puţin sen tim en tal, total in cap ab il de fa p te
reprobabile.
în aşezarea din apropierea u zin ei există un m ic
restau ran t în care în tîln e şti m u lţi m u n citori tă ifă ­
su in d în faţa u n ei halbe de bere. P e-n sera te m ă duc
şi eu pe-aoolo, m ai m ult din dorinţa de a întâlni o
figu ră străină de uzină, care se -n v îr te şte fără rost.
N u e aproape n im en i, deoarece berea s-a term in at
şi ospătarii se ţin de şotii prin b ucătărie, de u n d e
se aud izb ucnin d cascade de rîs.

144
 S -a în tu n eca t d e-a b in ele a ş i m ă hotărăsc să m ă -n -
torc acasă. Ş o sea u a trece p rin tr-o pădu re tânără,
foarte fru m oasă ziua, dar acum în tu n ecoasă şi plin ă
de m istere. Mă trezesc flu ie r în d m elod ia tîn ăru lu i
g lu m eţ şi zîm b esc sin gur cîn d îm i dau seam a ce
m o lip sito a re e.
C in eva se apropie rep ed e de m in e ven in d din sen s
opus. C urînd îm i dau seam a că eu sîn t cel căutat.
— U n m esaj in tercep ta t acum cîtev a m in u te.
Mă em oţion ez. Oare s-a şi aflat co n ţin u tu l m esa ­
ju lu i ?
A b ia acum , cînd ştiu , n u -m i m ai v in e să cred. Până.
acum cin ci m in u te m ă g în d isem tot tim p u l la d irec­
tor, şi acu m ,cîn d am con firm area m aterială, mă
m ir de parcă n iciod ată nu m i-a r fi trecut prin cap
că ar p u tea fi e l v in o v a tu l. T oate m od ificările pe
care le prop u n ea d o cu m en tu l în m în a t de curier erau
tran sm ise în afară.
S im t n ev o ia să stau de vorbă cu M ihai.
— C e-a făcu t directoru l din clip a prim irii curie­
ru lu i, pînă cînd a fost in tercep tat m esaju l ?
— N im ic.
R ă sp u n su l categoric m ă enervează.
— D acă nu fă cea nim ic, nu p rim eam acest mesaj.
C eva a făcu t el.
— M -ai în treb at dacă „am v ă z u t“ că a fă cu t ceva,
r eferin d u -te la cei care l-a u urm ărit. Ei bine, n - a u
văzut nim ic, deşi l-a u su p ravegh eat cu cea mai m are
stricteţe.
— O fi om ul in v izib il !
— O fi !
M ihai e şi el fu rios şi fu ria lu i se m an ifesta con-
trîn d u -m ă pe m ine. E supărat p entru că izb u cn irea
m ea îl în v in o v ă ţe şte , de fap t, că nu l-a su p ravegh eat
bine pe director. N -a v ea m dreptate.
— C e-ai fa ce acum ? îl în treb , m ai în tîi ca să-i
spulber se n tim en tu l de v in o v ă ţie care-1 în fu riase,
dar şi ca să -i aflu părerea, deoarece în asem en ea si­
tu aţii ch eie are idei salvatoare.
— M -aş duce la director.
— Ca să -l p rev in ?
— Ca să stau de vorbă cu el, să-m i dau seam a, cît
de cît, cum reacţion ează în faţa m aterialu lu i concret
de v in o v ă ţie pe care i-1 arăt, şi în acelaşi tim p ca
să-i p erch eziţio n ez cen tim etru cu cen tim etru casa.
N u p u tea să ia legătu ra cu c eila lţi şi să tran sm ită
datele decît prin radio. A lt m od, deşi nu este ex clu s,
este greu de presupus. Iţi repet, l-am su p ravegh eat
extrem de aten t, clipă de clipă.
— M esajul în afară a fost tran sm is d in tr-u n v e ­
hicul.
— Ei bine, su sţin că m ijlocu l prin care directoru l
i-a fu rn izat a ceste date este radioul.
Mă gîndesc: că are dreptate. S -ar p u tea ca m ersul
d irect la ţin tă să dea rezu ltate, cu atît m ai m u lt
cu cît nu m -a ş duce cu m ina goală să tatonez, ci cu
te x tu l u n u i m esaj in tercep tat, care se referă la date
p recise pe care le d eţin ea num ai el şi, poate, in g in c-
ru l-şef.
- — L -a in fo rm a t pe in g in er u l-şe f despre sch im b ă­
rile pe care i le -a propus M in isteru l ?
— Nu.
P o ftim , e sigu r că n um ai el cu n oaşte con ţin u tu l n o i­
lor in d ica ţii, iar p o sib ilita tea ca cel care a tran sm is să
le fi aflat de la B u cu reşti era exclu să.
— B in e, M ihai, m ergem la director !

146
 A cum , după ce m -am h otărît, m ă gîn d esc că, de
fap t, R em y lu i i s-a predat. D e ce lui şi nu direct u nu i
organ de M iliţie ? N u cu m va a e x ista t o în ţe le g er e
în tre ei ? Şi ce-a u urm ărit ? „Foarte sim p lu ! m i se
lu m in ea ză deodată m in tea. D irecto ru l i-a dat p o sib i­
lita tea să vadă p la n u rile, apoi a declarat că n -a ap u ­
cat să le vadă, că s-a p red a t.u
M ă m ai g în d esc o clipă şi revin . „Şi ce-au urm ărit,
p red m d u -se ? P u tea s ă -l in v ite la e l ca pe un p rie­
ten oarecare, să -i arate p lan u rile, şi apoi R em y să -şi
vadă de drum , fără ca c in ev a să ştie. D e ce a treb u it
ca fa lsu l teleg ra fist să se p red ea ?“ Mi se pare că
asta îl discu lp ă pe director. D acă el ar fi dorit să -i
facă jo cu l, n -a r fi sjnai avu t n ev o ie de com ed ia p re­
datului. A tu n ci de ce s-a predat ?
Şi mai era ceva. Da. D acă ad m iteam că fâ lsu l te le ­
grafist a văzu t p la n u rile atunci , in trîn d în biroul d i­
rectorulu i, şi le -a fo to g ra fia t cu sau fără voia acestuia,
ce-a făcu t cu aparatul ? Cum a tran sm is film e le în
afară, deoarece e lim p ed e că el n -a m ai ieşit din
birou pînă la so sirea celor care l-a u arestat.
A m cerut u rgen t aprobarea pentru o p erch eziţie şi,
pînă la sosirea form elor, în cerc să aflu in form aţii
su p lim en tare despre director. C ercetez cu cea m ai
m are aten ţie totu l, dar e im p osib il să găsesc ceva
su sp ect în d atele pe care le am. T oate referin ţele
celor care-1 cunosc sîn t e x c ele n te , în cît, la un m om en t
dat, ajung să -l su sp ectez tocm ai p en tru că toate
sîn t atît de bun e. D in ele se d esp rin d e lim p ed e im a­
gin ea unui om e x c e s iv de stu d ios, paşnic, cam în ­
chis în sin e, dar această aparenţă de om în ch is este
ju stifica tă tocm ai de p asiu n ea cu care lu crează şi
care n u -i dă tim p u l să întreţină relaţii de p rieten ie
cu confraţii.

147
 In orice caz, îm i propun să procedez cu m a x im ă
prudenţă.
A p rob area p erch eziţiei o ob ţin num ai după e x p li­
caţii su p lim en ta re şi ia tă -m ă în drum spre el. E
trecu t de m iezu l n op ţii şi nu v rea u să aştep t d im i­
neaţa, co n tîn d p e fa cto ru l surpriză. D acă cin ev a
te trezeşte în to iu l nopţii în seam n ă că n -o fa ce d e ­
geaba, ştie el ceva.
P rim a m ea grijă este să nu provoc panică în bloc.
Ş tiu că oricît de pru d en t aş fi, son eria to t se va auzi
şi cap ete cu rioase se vor ivi p e la ferestre. îm i trece
prin m in te o id ee pe care o g ă sesc bună. P u n să -i
tele fo n e z e că p e ste cîtev a m in u te cin eva o să v in ă
să -i tran sm ită cev a u rgen t ş i-l roagă să fie aten t la
uşă. A şa se fa ce că în clip a în care eu şi M ihai ajung
în d rep tu l ap artam en tu lu i, u şa se d esch id e şi d irec­
toru l, cu ochii roşii de som n, ne d esch id e şi n e in vită
înăuntru. N u pare deloc contrariat şi, după ce n e
salu tă, ne în treab ă cu c el m ai . firesc ton din lu m e :
— A u in te r v e n it cev a sch im b ări ?
îi fac un sem n că da, şi el n e in v ită în su frageria
ap artam en tu lu i, scu zîn d u -se :
— S în t sin gu r acasă, fa m ilia e la B u cu reşti. Cu
ce să v ă serv esc la ora asta ?
Ţ in e să fie o gazdă perfectă. N e in d ică p rin tr-u n
g e st und e să n e aşezăm , apoi se lăsă şi e l în tr -u n
scaun. A ştep tîn d să -i sp u n em despre ce e ste vorba,
şi atunci eu am avu t id eea grozavă de a n u -i sp u n e
n im ic. îi în tin d h îrtia în care era vorba despre apro­
barea p erch eziţiei şi e l o c ite şte aten t o dată, încă
o dată, apoi ridică p rivirea spre m in e şi m ă în treb ă
d e-a d rep tu l dezarm ant :
— Şi ce urm ează să facem ?

148
 N u p ricep u se nim ic. Nu p ricep u se n im ic ? Un actor
g en ia l sau cei care îl cu n oşteau aveau p erfectă d rep ­
tate cînd afirm au că e un om p reocu p at e x c lu siv de
lu crările lui, M ie m i-a lu at p iu itu l întrebarea, şi
treb u ie să recu n o a şteţi că pe bună dreptate. îi
arăt un ordin de p erch eziţie şi el m ă întreabă, cu o
sen in ă ta te u lu itoare, ce treb u ie să facem , adică noi
to ţi trei.
A ştea p tă ră sp u n su l, iar eu chiar că nu ştiu cum să
înnocl con vorb irea m ai departe.
— A ţi citit aten t ?
— Da... A d ică să m ai citesc o dată.
O m ai citeşte, în tim p ce eu şi M ihai sch im b pri­
v iri dezarm ate şi,, de ce să n u m ărtu risesc, abia m ă
stă p în esc să n u izb u cn esc în rîs. S itu a ţia e d e-a
d rep tu l h azlie, n u cred să se m ai rep ete v reod ată
n ici dacă aş răm în e în p ro fesie încă două m ii de
ani.
—^ Da, făcu el... A m citit-o , dar ştiţi, eu to t n u
ştiu ce treb u ie să fac. V ăd că e vorb a d espre o per­
ch eziţie, şi ew n u ştiu cum să procedez. D acă aţi vrea
să -m i spun eţi...
D acă nici acum nu crăp de rîs, în seam n ă că am pe
m in e o p iele de două d eg ete grosim e. O m ul ăsta m ă
p riv eşte cu sen in ă ta tea u n u i copil, fără ca să -i
treacă prin cap că el ar p u tea fi obiectul p erch e­
ziţiei. Cred că l-a in d u s în eroare şi telefo n u l, care i-a
sp u s că treb u ie să i se com u n ice ceva u rgen t, deci
a în ţeles că el are de făcu t ceva. A cu m a con statat că
e vorba despre o p erch eziţie, şi se im p acien tează
că nu ştie cum s-o efectu eze ! P oţi să nu crăpi de
rîs ?
— Ştiţi... este vorba despre o p erch eziţie la dum ­
n eavoastră în casă.

149
 — D a ? B in e, atunci...
Şi, în sfîrşit, p entru n u m ele lu i D u m n ezeu , era
cazul, îi cade fisa , şi în ţe le g e despre ce este vorba.
O chii i se d ila tă pînă dincolo de ram ele ochelarilor,
în g h ite de c îte v a ori ca u n p eşte în tr-o apă fără
o x ig en şi r e u ş e ş te să a rticu leze, cu un glas su b stan ­
ţial sch im b at :
— La... m in e ? Şi de ce ?
N u era u n om căruia să n u -i ex p lici pe în d elete,
şi am fă cu t-o cu răbdare. I-am arătat te x tu l m esa ­
ju lu i p rim it, i-a m m ă rtu risit că era sin gu ru l care
cu n oştea acest te x t, l-a m in v ita t să tragă sin gu r co n ­
clu zia şi să -şi e x p lic e v izita noastră.
— A dică... ar reieşi că am tran sm is eu ? I
— F a p tele p led ează p en tru această con clu zie : cel
care a tran sm is a a fla t de la d u m neavoastră. T ex tu l
e concret şi cred că nu m ai are n ici un rost să tă g ă ­
duiţi ju ste ţea co n clu ziilor noastre. Mă în treb de ce
aţi fă cu t-o , dar asta...
— T ovarăşe ! ridică el to n u l la m ine, bătînd cu
palm a în m asă. D u m n eata m ă acuzi !
Indignarea îl su focă pur şi sim plu, cel pu ţin aşa
pare. N -a ş fi putut băn u i în acest tip placid această
izb u cn ire, pe care n u m ai o jig n ire profundă o poate
provoca, sau un teatru perfect.
— N u eu... ci fa p tele. V -am exp licat. T reb u ie să
m ărtu risesc că şi p en tru m in e e o m are surpriză,
dar... D acă d u m n ea v o a stră p u teţi să-m i ex p lica ţi cum
a p u tu t altfel... pe a ltă cale, să a fle cel care a tran s­
m is...
D upă prim a izb ucnire, şi în ţeleg în d ev id en ţa p ro­
belor, se d ezu m flă pur şi sim p lu şi se chirceşte, u lu it,
în scaun.

150
 — Cred... cred că aveţi dreptate, m ărtu riseşte, rezo­
nabil. P rob ele, ev id en t... dar în ciu da lor... vreau să
m ă cred eţi că nu este aşa. N u în ţe le g cum s-a ajuns
la ele, nu ştiu ce s-a pus la cale... în sfîrşit, vă rog
să nu g reşiţi... A ş vrea să m ă -n ţe le g e ţi ! Mă tem că
în tim p ce p ierd eţi vrem ea cu m in e, adevăraţii v in o ­
va ţi fu g, sau fa c ceva rău, sau... Cum să vă spun ?...
chiar dacă m ă arestaţi... m ă rog, o să m ă arestaţi,
p rob ele sîn t ev id en te... am o sin gu ră dorinţă, să nu
vă opriţi la m ine... m ai cercetaţi. V reau să sp u n ca
să nu vă m u lţu m iţi cu ce aţi fă cu t şi să lăsaţi v in o ­
v a tu l să scape... B in e, uite, din clip a asta m ă declar
arestat şi fac tot ce-m i sp u n eţi. U n d e treb u ie să
stau ? Cred că n u -m i p u n eţi cătu şe !
A re farm ec, recu nosc. S-a declarat arestat... El s-a
declarat. S -a aşezat cu m in te pe scaun şi n e-a in v ita t
cu privirea să ne fa cem datoria, să percheziţionăm .
N iciod ată în v ia ţa m ea nu m -am aflat în tr-o situ ­
aţie a tît de p en ib ilă cu atît m ai m u lt cu cît, din
clipa intrării în această casă, din clip a în care d irec­
toru l n e-a adresat p rim ele cu v in te : „Au in te r v e n it
ceva schim bări ?* ro stite cu firescu l cel mai firesc
din lum e. în m in e s-au clătin at toate con vin gerile.
Intrasem în horă, sîn t şi acum în ea, d irectoru l stă
cu m in te, doar s-a declarat arestat, iar eu scociorăsc
în m in tea m ea, cu iu ţeală de com p uter, un gînd sa l­
vator. In cele din urm ă ajung la conclu zia că din­
colo de orice im p resie, fa p tele sîn t fap te şi h otărăsc
p ercheziţia. în fu n cţie de rezu lta tele ei, vom m ai
vedea.
A p artam en tu l nu e prea m are şi după două ore
pot să sp u n că ştiam cîte ace de cu su t sîn t în el,
dar ceva su sp ect nu am găsit. P e m ăsură ce căutăm ,
pe faţa d irectoru lu i se accen tuează o uşoară sa tis­

151
facţie, pe care nu şi-o poate ascunde. In u ltim a parte
a p erch eziţiei m ă fră m în tă un n oian de gîn d u ri : „Şi
acum ce fa c ? Ce să-i sp u n ? C um să p rocedez V
D acă îl arestez, v a fi v îlv ă şi spaim ă p rin tre e v e n ­
tu a lii com p lici.
D acă nu-1 arestez, sîn t m ai m u lte şan se să aflu
cîte ceva, chiar dacă ar fi n u m ai aceea că, deşi liber,
nu se va m ai tra n sm ite n im ic în eter.
Ce să -i sp u n lu i, ca să ju stific fa p tu l că nu-1 ares­
tez, deşi el s-a declarat arestat ? Care erau acele
cu v in te de aur pe care treb u ie să le găsesc ? Cred
că cel m ai b in e ar fi să -i arăt încredere.
— M -am g în d it m u lt la ceea ce m i-a ţi spus. In tr-
adevăr, n -a ş vrea să m ă m u lţu m esc cu această per­
ch eziţie şi cu dovada te x tu lu i şi să m ă opresc, co n ­
vin s că sîn t în p o sesia v in o v a tu lu i. M i-aţi vorb it atît
de con vin gător, în cît vă m ărtu risesc că m -aţi t u l­
burat, şi dacă n -ar fi fo st d ovada aceasta atît de
p alpabilă, cred că nici nu v -a ş fi deranjat.
— F oarte bine, foarte b in e ! se alătu ră el, cu oare­
care en tu zia sm , la ceea ce fă cu sem p în ă atunci. La
u rm a-u rm ei, dovada pe care o aveţi n u -i de n eglijat,
recunosc. R ecu n osc şi în ţeleg... N u eşti d u m n eata de
v in ă că cin ev a a ticlu it to tu l atît de bine în cît să
par v in o v a t !
D e ce s-a arătat atît de repede m u lţu m it ? H otă­
rî! lucru, o m u l ăsta e p lin ele surprize şi nu poţi p re­
v ed ea în nici un chip rea cţiile lui.
C on tin u i :
— în ţe le g er e a cu care p riviţi in cid en tu l m ă bucură,
A ş dori... fac apel la d u m n eavoastră, ca to tu l să
răm înă în tre noi...
— N -o să afle absolut n im en i, dacă m ă m ai p u teţi
crede.

152
 — Mărturisesc că da... Cînd urmează să aibă loc
experienţa ?
— P o im îin e d im ineaţa.
— V ă doresc su cces. N e bazăm pe d u m neavoastră.
S-ar p u tea ca in g in eru l P an grati să nu ia parte la
ex p erien ţă . R eu şita ei v a fi cel m ai bun răspuns p e
care-1 v e ţi da a cestei... n eîn ţeleg eri.
Plec de la e l ap a fisit şi fu rios. M ihai m erge şi e l cu
cap u -n tre u m eri, fără să scoată u n su n et. Cred că
se glndeşte, ca şi m in e, că am trăit cel m ai p en ib il
moment din v ia ţa noastră, m o m en tu l în care treb u ie
să acţionezi îm p o triv a fap telor. P en tru că fa p tele sîn t
clare, ar fi treb u it ca acum să p lecăm îm p reu n ă cu
directorul sau chiar dacă am1* p leca t fără el, să -l fi
lăsat, din alte m o tiv e, co n v in şi fiin d de v in o v ă ţia
lui. Dar sîn t sig u r că am îndoi am p lecat de la
omul ăsta cu s e n tim en tu l că nu am fo st în fa ţa
vinovatului.
In p lin ă p ădu re m ă opresc, îm i încarc p lă m în ii
pînă la refu z cu aeru l rece din zori — p en tru că de
acum m ijesc zo rile — şi-i spun lu i M ihai, ca o co n ­
cluzie la tot ce s -a p etrecu t :
— Nu n e ră m în e d ecît să -l observăm pas cu pas.
Dacă e vorb a să ia leg ă tu ra cu cin eva, nu poate d ecît
prin radio. Cred că e vorba de un aparat m in u scu l,
prin care v o rb eşte cu cin ev a din apropiere...
— în sea m n ă că în p aralel să -l căutăm pe cel care
prim eşte in fo rm a ţiile de la el.
— C hiar la asta m ă gîn d eam ...
Pe m ine ob oseala m ă cuprinde deodată, ca şi cînd
ar sta u n d ev a la p în d ă şi s-ar rep ezi pe n eaştep tate.
Aşa se -n tîm p lă şi acum . Cît tim p am fo st su b te n ­
siune nervoasă, nu m -a cop leşit, dar acum sim t două
bombe a tom ice de picioare. T rag de ele cît pot,

153
s-a ju n g în cam eră şi să mă lu n g esc pentru două ore,
cît tim p m ai e pînă să m ă p rezin t la serv iciu l din
uzină.

P rob ab il că ceasu l m eu a su n at m ai disperat ca

aricind, ca să m ă trezească. îm i sim t cap u l cît o
baniţă, cum zicea tata cînd se trezea brusc din som n.
N u gă sesc în el nici un g în d şi stau pe m argin ea
p atu lu i să m ă dum eresc c e -i cu m ine. în cele din
urm ă rea lizez că sîn t căp itan u l D im a, am aproape
patruzeci de ani, şi treb u ie să m ă duc la serviciu ,
deoarece sîn t angajat ca m aistru de în treţin ere.
O dată rea liza t acest ad evăr in d u b itab il, sar drept în
pantofi, că e gata să-n tîrzii. A ru n c c îţiv a pum ni
de apă rece pe faţă, îm brac tot căm aşa b oţită din
ajun, nu m ai am tim p s-o schim b, şi-m i iau p icio arele
la spinare, cît pot de repede.
în uzin ă, n im ic deosebit. T oată lu m ea la treabă,
toată lu m ea în em oţii, toţi vorb esc d espre ex p erien ţa
care se apropie. T oţi, cu e x c ep ţia celu i m ai cîn tăreţ
om din lu m e, care n e-a lu at de d im in eaţă cu m elod ia
preferată. Ş i flu ieră cu o ardoare, că te apucă m ila.
îm i fac de lucru pe lîn gă cubilou , con trolez ce m i
se pare de controlat, ascu lt în tre tim p ce vorb esc
ceilalţi.
— D ă-m i cheia fix ă de p aişpe de-acolo ! cer u nu i
tînăr cam posac, care tocm ai trece pe lîn gă m in e.
S e-o p reşte şi caută în tru să, răscoleşte, n u dă de
ea şi m ă-n fu rii, tcm în d u -m ă că am u ita t-o u n d eva.
Mă scol şi m ă duc s-o caut, şi o văd chiar deasupra.
— U ite-o aici !
O iau, mă apuc de treabă şi deodată m ă opresc.
Cum de n -a v ăzu t ch eia care era chiar deasupra ?

154
 îm i rea m in tesc g e stu r ile lui, citea fieca re ch eie în
parte, s-o g ăsească, n -a v e a och iu l form at. Eu, că n u
sîn t de m eserie, şi d acă-m i ceri o ch eie de p aişp e
o g ăsesc d in tr-o sută, sau în cel m ai rău caz o con ­
fu n d cu cea de şap tşp e, dar nu m ă uit la u n a de
d ou ăzeci şi doi, cum s-a u itat el.
î l p în d esc ş i-l văd lu crîn d la tu rb in a de aer ; n u -m i
m ai atrage n im ic aten ţia. D e cîn d o fi în u zin ă ? O
să -l pun p e M ihai să a fle "ce h ram poartă p e-aici.
în pauza de prînz îm i fac de lu cru p e lîn g ă el,
încerc să in tru în vorbă, dar nu pare deloc disp u s
să trăn căn ească. E un băiat fin u ţ, cu o uşoară tris-^
teţe în p riv ire şi o anum e p u ritate care-m i sa re-n
ochi.
— Ce~i cu tin e de stai aşa-n cru n tat ? încerc să leg
d ou ă -trei vorbe.
— Mă doare o m ăsea.
— S co a te-o şi... îm i plac tin erii care trăn căn esc
toată ziua, ca n e b u n u ’ăla de V asile.
Su rp rin d o p riv ire susp icioasă. N u -i p lace că m ă
ţin de capul lu i, ş i-l las în pace. D e a ltfel, am d es­
tu le de făcu t, aşa că -m i văd de treabă, dar gînclul
m i se-n to a rce m preu la el. A lucrat tot tim p u l c o n ­
ştiin cio s, fără să -m i atragă aten ţia cu ceva, dar de
ce nu cu n oaşte o ch eie de paişpe !

M arius avea sen zaţia că tot tim p u l se uită cin ev a

în ceafa * lui. Era străin prin tre ceila lţi, şi deşi îşi
dădea seam a că ar fi treb u it să se apropie de ei,
nu ştia cum şi nici nu putea. îi era groază şi silă

155
de ceea ce făcea, n -a v ea p u tere să se sm ulgă din
situ a ţia lui. S e con sid era prins în tr-u n ham şi nu
p u tea să tragă d ecît în a in te, cel d in căruţă îl ţinea
strîn s în zăbală. M in tea n u i se lim p ezea com plet
n ic io d a tă ; p a stile le lu i M arcel îl ţin eau în tr-o ceaţă
cînd m ai densă, cîn d m ai subţire, dar întotdeauna
prezen tă.
O sin gu ră dată în treaga lu i fiin ţă s-a sim ţit m obi­
lizată, atu n ci cîn d m eşteru l i-a ceru t ch eia aceea de
p aisp rezece, aştep tîn d u -1 cu m în a în tin să. Fă cu se un
efort extraord in ar să se con cen treze, dar n u reuşise,
cu atît m ai m u lt cu e ît n u o p u tea alege cu rep eziciu ­
nea celorlalţi. A p oi a o b servat că m eşteru l caută să in ­
tre în vorbă cu el, şi n e lin işte a lu i a căpătat proporţii.
I s-a părut de cîtev a ori că-1 surprin de privindu-1
şi l-a cuprins frica adevărată. A ştep ta ca pe nu ştiu
ce su n etu l siren ei de în cetarea lu cru lu i, iar cînd l-a
auzit, s-a grăb it să se fo file z e cît m ai rep ed e spre
poartă, să n u dea n im ăn u i răgazul d e a -i vorbi. M eş­
teru l îl căută cu privirea, dar e l reu şise s-o şteargă.
S -a trezit alerg în d , şi ob oseala fu g ii îi m ărea spaim a.
A casă, M arcel stă tea la m asă, citea u n ziar, iar
C ornelia se retrăsese pe un scaun, în co lţu l cam erei,
şi cosea ceva. A i fi p u tu t cred e că asişti la o banală
scen ă de fa m ilie, în care cei doi soţi se plictisesc
p en tru că şi-a u spus de m u lt to t ce aveau de spus.,
L in iştea aparentă fu tu lb u rată de intrarea bruscă a
tîn ăru lu i, gîfîin d . M arcel sări de la lo cu l lu i, şi p ri­
m ul g est fu să p rivească pe fereastră, să vadă dacă
M arius e urm ărit. C ornelia nu şi-a dat seam a că băia­
tu l a v e n it alergînd, ca şi cîn d s-ar fi în tîm p la t ceva,
şi îl prim i cu zîm b etu l ei şters, de b u cu rie reţinută.
M arius se duse drept la C orn elia şi răm ase lin g ă
ea. S im ţin d p rivirea u m ilă, ru gătoare a marnei, ii

156
m in g ile părul cu g estu ri rare, lin iştito a re, care voiau
S-o a sig u re de fid e lita tea lui.
— S -a -n tîm p la t ceva ? sparse M arcel tăcerea p r e ­
lu n gită,
— Mă su sp ectează.
— C ine ?
— U n m aistru... v en it de curind d in tr-o altă secţie.
— D e ce crezi că te su sp ectează ?
—•- A m sim ţit...
Cu g estu ri in ten ţio n a t lin iştito a re, M arcel îşi
scoase p o rt-v izitu l şi căută ceva, apoi îi în tin se lui
M arcel o fotografie,
— Ă sta e ?
T în ăru l tresări atît de vizib il, în cît M arcel nu mai
aştep tă nici un răspuns,
— Eşti sigu r ?
— Da,
— N u te speria, ăsta su sp ectează pe oricine... Ce
te-a -n treb a t ?
— D e ce sîn t trist... M -a p rivit tot tim p u l... a că u ­
tat să in tre-n vorbă. D e ce nu m ă laşi în pace ? ridică
el ton u l, provocîn d un rictus pe obrazul cu tră să ­
turi m ari a l om u lu i cu ochi galb en i. D e ce nu m ă
laşi în pace ? repetă, cu g la su l trem urat.
— N u te văicări ca o fe m e ie !
Intre tim p sco sese din buzun ar tu b u l cu p astile,
şi aruncă una in tr-u n pahar cu apă. T în ăru l încercă
o uşoară îm p otrivire, făcîn d un pas înapoi, dar ochii
galb en i îl fixară :
— B ea !
—- N u... n-am n ev o ie...
■— O să te lin iştească.

157
 !i era im p o sib il să -şi desprin dă p rivirea de p e cele
două g ă lb en u şu ri care-1 fix a u . în tin se m in a spre
pahar.
P e m asă era fo to g ra fia lu i D im a, pe care î-o făcu se
R em y în clip a predării.
T reptat, p riv irea lu i M arius se goli de orice gînd,
obrazul i se d estin se rntr-o e x p resie tîm p ă, de om
bolnav.
M arcel îl fix ă m ai departe cu p rivirea lu i a sc u ­
ţită, apoi v o rb i fără n u an ţe, cu ton sec, de com andă.
— M îin e d im in eaţă cap eţi b u retele pe care îl in tro ­
duci în tu rb in a de aer... R ep etă !
— M îin e p rim esc b u retele pe care îl pun în tu r­
b in a de aer.
— D e m aistru nu ţi-e frică !
C on sid erîn d că n u m ai are de ce să răm în ă aici
şi co n sta tîn d că soarele a lu n eca se dincolo de cres­
te le brazilor, M arcel îşi lu ă pălăria de vîn ător agă­
ţată p e sp ătaru l sca u n u lu i şi plecă.
T oto îl a ştep ta in tr-u n loc con ven it, la m arginea
pădu rii. A ob servat im ed iat că M arcel nu era m
a p e le lu i.
— C eva n ep lă cu t ?
— * P rea sim p a ticu l n ostru colaborator trem ură ca o
p iftie.
— F ără m o tiv ?
•— U n u l d in tre cei doi din fotografie este aici, an­
gaja t ca m aistru de în treţin ere.
— A sim ţit cev a ?
— N u cred... In orice caz, în tîm p la rea ne reco­
m andă prudenţă... şi ch iar m ai m u lt d ecît atît.
R ăm ase pe gînduri. S e în treb a care e ste cea m ai
bun ă a titu d in e. A d ou a zi urm a să aibă lo c e x p e ­
rien ţa şi p rezen ţa lui D im a în uzină nu-1 lin işte a

158
deloc, chiar dacă n u l-a r fi b ăn u it cu n im ic pe M arius,
S im p la lu i p rezen ţă îl v a fa ce pe tîn ăr să lu creze
stîn g a ci, să se dea de gol. A r fi fost, evid en t, m ai
b in e să -i poată sp u n e a doua zi d im in eaţa lu i M arius :
„ D u -te şi v e z i-ţi de treabă, m aistru l n -o să m ai v in ă .a
D ar cum să facă să dispară ?
— D u -te în cab an ă şi aşteap tă-m ă în cam eră, îi
sp u se lu i T oto, cînd în sin ea lu i reuşi să ia o hotărîre.
— L ip seşti m u lt ?
— N u ştiu. S -a r p u tea să v in să te iau im ed iat
u n d ev a . Să n u -ţi schim bi rochia.
T oto ştia că n -a re n ici u n rost să ceară vreo lă m u ­
rire, deşi era fo a rte contrariată de purtarea lui. O are
se -n tîm p la se cev a grav ?
A r fi v ru t să se ducă p în ă la M arius, să afle de
la e l ce s-a -n tîm p la t, dar se tem u să iasă din c u v în -
tu l lu i M arcel şi se-n d rep tă cu m in te spre cabană.
S e în n o p ta se de m ult, cînd M arcel apăru în cam eră
ş i-i ceru scurt :
' — H a i!
S -a u urcat în m aşin ă, Toto, ca de obicei, la volan.
— - S p re sat, cu lu m in ile stin se.
S -a u an gajat pe dru m u l de piatră, care lega satu l
de uzină, tă in d pădurea. T oto conducea cu strîn gerc
de in im ă, fără faruri.
— O preşte ! T rage a ici, p e dreapta !
U n flu iera t scu rt şi din p ăd u re apăru o nam ilă de
om pe care T oto îl cu n oştea şi de care se tem ea
fără v o ie, n u m ai cînd îl ved ea. O im p resion a m ai
ales fa ţa lu i ciu p ită de vărsat şi gura cu colţu rile
b u zelor tra se în jos, în tr-u n im en s dispreţ p entru
tot ce -i pe lu m e, şi chiar p entru p ropria-i persoană
— Cînd îţi fac sem n, v ii urgent !

159
 S -a -n d ep ă rta t îm preună eu nam ila, op rin d u -se Ia
cel m u lt o sută de paşi, în tr-u n loc de unde pu teau
t‘i văzuţi de Tot-o.
F em eia nu în ţeleg ea prea bin e ce se va-ntîrnpla,
aştep ta cu in im a cit un purice, înspăim ântată şi de
în tu n ericu l din jur. A scu n sese m aşina sub coroana
unor arbori v ig u ro şi, prin care nu răzbătea o sin ­
gură rază de lună.
La în cep u t, lui Toto nu i-a v e n it să creadă cînd
l-a auzit pe vlăjgan cîn tîn d un cîn tec de pahar, lă lă -
in d u -se ca un om care a în trecu t cu m u lt m ăsura
băuturii. Ş i i se păru stran iu şi rid icol în acelaşi
tim p, cîn d în su şi M arcel, sob ru l şi eleg a n tu l M arcel,
p rin se să lălăiaseă a celaşi cîn tec, b ălăb ăn in d u -se ca
un om beat.
F oarte aten tă, văzu ap rop iin d u -se de ei un bărbat
şi cei doi ,,b eţi“ se-n d rep tară spre el. Crnd ajunseră
aproape, n am ila se-m p letici, ca şi cînd ar fi fost
gata să cadă, dar îşi azvîrli în clipa aceea pum nul
într-o parte, izbindu-1 pe n ecu n oscu t în stom ac.
P rob ab il că lo v itu ra fu sese năprasnică, deoarece îl
frîn se în două, ca secerat, în cădere, nam ila îl m ai
lovi o dată în ceafă şi n ecu n o scu tu l se trezi in
gen u n ch i.
U n flu ier scurt şi un sem n o făcu să am b aleze
m otoru l şi să se-apropie. Cînd parcursese ju m ă ­
ta te distanţa, n ecu n o scu tu l, care părea că zace lip sit
de con ştiin ţă , zvî’cni ele jos ş i-l izbi pe M arcel cu
cotu l în stom ac, apoi îşi repezi piciorul în p iep tu l
n am ilei, d ezech ilib rîn d -o. P în ă cinci să-şi revin ă cei
doi din surpriză, dar şi din lovitu ră, o rupse la fu gă
în sp re Toto, care v en ea cu toată viteza. în tr -o frac­
ţiu n e de secu ndă, fem eia în ţe le se că ob ligaţia ei este

160
să se repeadă în el. P riv in d în spate, Ia u rm ăritorii
lui, n ecu n o scu tu l alerga, fără să ob serve, chiar în
m aşin a care se apropia v ertig in o s, cu faru rile stin se.
Era sigu ră că n -o să -i sc a p e r C înd fu la crţiva m etri
de el, aprinse brusc faru rile, să -l orbească, şi apăsă
pînă la refu z ped ala acceleraţiei. N ecu n o scu tu l se
trezi p aralizat de p u n ctele de lu m in ă care se rep e-
zeau în el, şi in stin c tiv îşi dădu seam a că nu se m ai
poate feri din faţa lor. T otu l se p etrecu în frac­
ţiu n i de secundă. M otorul am b alat se auzi chiar
lîn g ă el. Şi atunci se-n tîm p lă fa p tu l cel m ai p u ţin
aştep tat de cei trei. N ecu n o scu tu l nu încercă să se
ferea scă , ci d im p otrivă se repezi spre autom obil. In
clip a în care m aşin a şi om u l se-n tîln iră , Toto îşi
astu pă ochii de groază, auzi o izb itu ră seacă în par­
tea din faţă a capotei, apoi nim ic... Opri în drep tu l
lui M arcel, scrîşn in d din frîn e. A ştep tară toţi trei,
aten ţi, cîtev a secu n d e, s-au d ă m ăcar un geam ăt, clar
nici c e l m ai m ic zgom ot n -a ju n se pînă la ei. N am ila
şi M arcel se urcară în m aşină şi T oto acceleră.
— L -ai om orît ? întrebă M arcel, încă în ten siu n ea
celor petrecute.
— D racul ştie ! D e izb it, l-am izbit. A m auzit cîn d
s-a lo v it de capotă.
— S coţi m a şin a pe asfalt, să i se piardă urma.
— O duc tot acolo ?
— Da. V in o cît m ai rep ed e la cabană. Eu recep ­
ţion ez m esa ju l şi-i dau te x tu l p en tru retran sm is,
arătă spre n am ila de lîn gă el.
în şosea, cei doi coborîră şi o luară pe un dru­
m eag care ducea spre uzină, dar şi spre cabană. M ar­
eei îşi co n su ltă ceasu l, apoi se abătură cîţiva paşi

161
în pădure şi ascultară un m ic aparat de rad ioem isie.
în el se auzi clar g la su l d irectoru lu i uzinei...

V a să zică, m i-a fo st dat să m ă nasc a doua oară !

P en tru că n ăscu t a doua oară sînt. S tau lu n g it la
p ăm m t, fac p e m o r tu -n . păpu şoi, in d iv iz ii se tot
u ită-n sp re m in e, să vadă dacă m i-a u v e n it de p etre­
can ie sau nu. A m căzut în şan ţu l drum ului, nu m ă
pot ved ea. Cum d e-am scăpat întreg, încă nu ştiu.
T otu l a fo st in sp iraţie d e-o fracţiu n e de secu n d ă, în
care m i-a m a m in tit figu ra u nu i cascador, care sărea
p este o m aşin ă ce se rep ezea-n el. Era im p o sib il s-o
ocolesc ! M i-am p rop tit p a lm a -n capotă şi m -am
azvîrlit în sus. Cînd am căzut, m aşina trecu se, era
cît p e-a ci să m -a g a ţe cu bara din spate.
D e fap t, dacă sîn t în treg sau nu am să văd eu după
ce scap de ei. în p rim ele m om en te nu sim ţi durerea
unei răni.
îi vă a a ru n cîn d u -se în m aşin ă şi gonind cu toată
viteza spre şosea. în oep şi eu să fac ap el gen eral :
m işc un picior, pe celă lalt, o m înă, pe a doua, capul,
m ă ridic p u ţin de m ijloc, n u -n tîm p in nici o greu tate,
în c ep să cred că sîn t în treg şi, cuprins de o bucurie
naivă, îm i iau in im a -n dinţi şi sar în picioare. N u
cad la loc, deci to tu l e -n regulă. T reb u ie să m ă duc
să -l în tîln e sc pe M ihai. Cînd m ă urn esc din loc,
con stat că şch iop ătez d e-u n picior, dar ce m ai con -
te a z a j
M ihai m -a ştea p tă nerăbdător, nu prea o b işn u iesc
să în tîrzii. Mă v ed e şon tîcăin d şi cam tă v ă lit prin

162
p raf şi se-n g rijo rea ză d e-a b in elea. M -ajută să -m i
scu tu r h ain a la sp a te şi nu zice n im ic.
— S ă ştii, M ihai, că sîn t u n tip de valoare.
— N u m -a m în d o it n iciodată.
— A ltfe l n u în cercau să mă răpească,, nu ? N u
ră p eşte un oarecare...
— T e-a u atacat ?
•— Ca să m ă răpească... N u văd de ce te m iri aşa...
S în t d estu l d e arătos, iar ei vor să la n seze o n ou ă
stea. B elm on d o e fu m at, A la in D elo n nu m ai p lace
b lon d elor, au n e v o ie d e-u n n ou tip. Şi n u m ai sta
cu gu ra d esch isă, ţi-a m spus d e -a tîte a ori că se v ed e
u rît m o la ru -ă la lipsă... Şi chiar, cînd ai de gîn d să
te duci la d en tist ?
Intre uzină şi casa d irectoru lu i, în lin ie dreaptă,
n u sîn t m ai m u lt de trei su te de m etri. A m de gîn d
să -m i p etrec n oap tea p atru lîn d în tre aceste două
p u n cte, cu aparatul de recep ţie d esch is. M ihai m i-a
adus u n u l cu circu it acordabil, cu ajutorul căruia
vreau să m ă co n v in g de ceva. D acă directoru l intră
în legătu ră cu c in ev a prin radio am să -l aud şi eu
o dată cu acel „ cin ev a Cfi, care retran sm ite p rin tr-u n
aparat p uternic, in sta la t in tr-u n v eh icu l.
—- Ş i-a cu m plim bare, M ihai. E o noapte m inu nată.
Cînd eram m ic, p riveam ceru l îm p reu n ă cu un p ri­
eten , n e în treceam care ved e m ai m u lte stele. A v e a
u n ochi extraordinar, parcă p rivea cu binoclu l...
V ed e aparatul de recep ţie şi se lăm u reşte.
Intre noi se auzi deodată un glas cu n oscu t nouă,
şi atît de aproape, în cît M ihai, în prim a clipă, a-n tors
capul, a ştep tîn d u -se să -l vadă. A poi şi-a dat seam a
că directoru l u zin ei v e n ise -n tre noi pe calea u n d e­
lor. D e surpriză, M ihai se-n cleştă atît de tare de bra­
ţul m eu , în cît jur c-o să răm în c-o v în ă ta ie de toată

163
fru m u seţea . A în le m n it în p oziţia în care l-a su r­
prins g la su l d irectoru lu i, şi-m i am in tesc un film care
m i-a p lă cu t la n eb u n ie în tin ereţe, „D rum ul spre
ste le u, în care, o p rin d u -se tim p u l, oam en ii răm îneau
p aralizaţi în cele m ai caraghioase atitu d in i. Mă uit
Ia el cum soarbe fieca re cu vîn t, şi figu ra lui se d es­
tin d e pe m ăsu ră ce în cep e să-n ţeleagă. C eea ce ne
im p resio n ea ză p e-a m în d oi este un oftat d e-a drep­
tu l dureros, şi g la su l şop tit, al unu i om care vor­
b eşte cu el în su şi, co p leşit cle-o m are n ed u m erire :
„Cum se p oate una ca asta, cum se poate" ? ! auzim
m urm urat, aproape stin s şi iar ne im presion ează
o fta tu l din rărunchi.
U n tim p n u m ai auzim n im ic, apoi g lasu l direc­
toru lu i, sch im b at, se adresă cu iva : „E xp erien ţa am
fix a t-o p en tru m îin e la ora zece... L uaţi toate m ăsu ­
rile.. .u
S e-n treru p se.
M ihai îm i dădu, în sfîrşit, drum ul la braţ ; pot
să-m i frec p u ţin locu l, să p u n sîn g ele -n m işcare.
:— Ei bine, M ihai, dacă tot n u -ţi m ai fo lo se şte bra­
ţu l m eu, cred că p u tem să n e ved em de treabă, şi
încă foarte repede, nu ?
— La uzină? îşi aruncă el gîn d u l spre m ine.
— T e cred, b ăiatu le ! A i p ricep u t şi tu, după cîte-m i
dau seam a.
O rupe la fu g ă cîţiva paşi spre uzină, apoi se -n -
toarce spre m in e cu o figu ră fericită, care m i se
pare cu to tu l n ep otrivită, dar m i-o ex p lic im ed iat
ce-1 aud :
— D ac-ai şti ce m ă bucur că directoru -i om cin stit...
-----Ş i m ie-m i pare bine, ca să-ţi spun drept.
—- D e ce m ergi ca o babă cu ou ă-n poală ? Hai
odată !

164
 U zin a doarm e, cu un ochi d esch is : g eam u l căm ă­
ru ţei portaru lui de noapte, un om cu m secad e care
se alarm ează cîn d n e v ed e la ora asta. N e le g iti­
m ăm , dar încă m ai are su fle tu -n cum pănă.
D escu iem uşor cab in etu l d irectoru lu i şi stau m ai
în tîi în uşă să p riv esc în jur.
— A ici s-a predat R em y.
— A stat pe sca u n u l din dreapta b irou lu i.
— H ai să v ed em d espre ce este vorb a !
N u n e -a treb u it prea m u lt ca să dăm de o m in ia­
tură ex cep ţio n a lă , în care erau cu p rin se, de fapt, un
m icrom agn etofon şi un aparat de em isie, p rin se cu
o v en tu ză de sertar. C om plicatul m ecan ism era agen ­
tu l fără chip care fu ra cu atîta u şu rin ţă in fo rm a ­
ţiile. Tot ce se vo rb ea în acest birou era în reg is­
trat de m icrom agn etofon pe o bandă de sîrm ă ex trem
de subţire. La ore anum e, banda se d eru la şi m icro-
aparatul de em isie tran sm itea în afara u zin ei t e x ­
tu l în registrat, care n u p u tea fi recep ţion at d ecît
din apropiere, cel m u lt 200 de m etri. C in eva p relu a
em isiu n ea , oprea din ea esen ţia lu l şi, cu un aparat
p u tern ic, em itea în străin ătate. M aşin ile n oastre
g o n io m etrice nu recep ţion au d ecît aceste em isiu n i
puternice.
— V a să zică, ă sta -i agen tu l ! oftă M ihai, ţin în d
în palm ă m in u n ea tran sistorizată.
— Asta, M ihai.
— Ş i cin e p reia şi tran sm ite ?
— C in eva care se -n v îr te prin tre p icioarele n oas­
tre, îţi în ch ip u i. N u poate fi prea departe, doar v in e
des s-a scu lte.
A m d escop erit uşor u n m in u scu l resort care dădea
banda de sîrm ă înapoi. A m ascu ltat cu răbdare p în ă
cîn d am auzit o fta tu l acela din rărunchi al d irec­

165
toru lu i, şi m orm ăiala lu i de om com p let d ezorien ­
tat : „Cum se p oate una ca asta, cum se poate ?i;
— D e-a ici în co lo am recep ţion at noi.
«— V a să zică» asta a fo st sarcina lu i R em y. A
plasat aparatul şt apoi s-a declarat băiat de treabă şi
tră ieşte lin iştit în tr-u n orăşel lin iştit.
— Mă tem că noaptea asta o să fie ceva m ai agi­
tată p en tru el.
A m ordonat un cordon sev er în ju ru l u zin ei, pe
o rază de d o u ă -trei su te de m etri, apoi n e-am urcat
în m aşină. H ai la R em y.
— P rim a din dreapta e fereastra cam erei lui, m ă
in form ează M ihai.
— N u s -a culcat.
•— O fi av în d m u safiri.
— A i m ai vorb it cu el ?
— D a... D u pă cum m i-a m ărtu risit, sîn tem chiar
,;prieten i“. O să creadă că vreau să -l în treb ceva, n -o
să se g în d ea scă la n im ic rău.
— C ine m ai lo cu ieşte în ap artam en t ?
— O fa m ilie de bătrîni, proprietarii ap artam en ­
tu lu i.
P oarta nu este încuiată, aju n gem uşor în faţa uşii
de la intrare. în dreptul b u ton u lu i soneriei, un m ic
a n u n ţ:
A vram escu — su n aţi de 2 ori.
— A v ra m escu e proprietarul.
Ca să n u trezesc n ici o su sp iciu n e, sun de două
ori. U n b u n v e c in care nu doarm e la ora asta v in e
aproape sigu r să vadă cin e îl caută pe proprietar.
C înd d esch id e uşa, îm i dau seam a că n u -i tre ­
cu se n ici o clipă prin m in te că s-ar p u tea să fie
p en tru el. M ihai se arătă m ai p rieten os ca-n totd eau n a.

166
 — Mi se pare că trebuia să sun o singură dată.
— N u -i nim ic.... p oftiţi.
Intrăm în cam eră şi M ihai, cu o rep eziciu n e care
m ă surprin de şi pe m in e, îi sp u n e :
— In n u m ele leg ii, te a restez !
Şi nu num ai că-i spun e, dar şi aud clicu l cătu şei
pe care i-i prinde d e-n ch eietu ra m îin ii.
In d iv id u l joacă d estu l de b in e m irarea de a se
ved ea tratat a stfel, dar M ihai îşi continu ă treaba cu
aceeaşi iuţeală. Cît ai bate din p a lm e s-a şi lăm u rit
că n -are asupra lu i n ici o arm ă. D e altfel, era şi
greu, n -a v ea pe e l decî't p ijam aua, p este care aru n ­
case un halat de casă. ^
— Hai să n e-a şeză m o clipă, pînă soseşte m aşina.
Eu treb u ie să fac sem n pe fereastră, ca s-o chem ,
dar n u m ă grăbesc. în m o m en tele astea de u lu ială
obţii m ai uşor o m ărturisire. N u de alta, dar ar fi
în stare să n eg e că a văzu t vreodată, în v iaţa lu i,
m icroaparatu l din ca b in etu l directoru lu i.
— Ce sp u i de g h in ion u l ăsta ? îl întreabă M ihai,
ca şi cînd s-ar fi referit la o a treia persoană,
cu n oştin ţă com ună.
— Ce m am a dracului s-a -n tîm p la t ?
— B in e spui, m am a dracului ! Iţi în ch ip u i că nu
te deranjez la ora asta ca să văd dacă ai in som n ii.
D e altfel, văd că ai... Ce citeşti ? ,,Ecuaţia cu trei
necunoscute^ . Iată o în tîm p lare drăguţă. A m p lăcerea
să -ţi prezint chiar pe erou l cărţii, căp itan u l D im a.
Era tim p u l să vă cu n oaşteţi. El s-a ocupat de cazul
vostru şi, după cum vezi, dacă-ţi p riveşti în ch eietu ra
m îin ii drepte, l-a şi rezolvat.
D e m u lt nu l-a m m ai auzit pe M ihai turuin d aşa ;
sim ţeam în fieca re cu vîn t o sa tisfa cţie pe care nu
şi-o putea stăp îni.

167
 — Ei bine, b ăn u ieşti ele ce ţi-am pus această fru ­
m oasă brăţară ? D upă cum m ă p riveşti, s-ar spune
că nu. P e cu v în tu l m eu că ştii să p riveşti uim it. Ca
uim irea să fie d e-a d evăratelea, ascultă cc-ţi sp u n :
Am gă sit jucăria ! Jucăria pe care ai p rin s-o de
b irou l directoru lu i... F ru m oasă treabă, n -am ce
spune... M ai în tîi am ascu ltat-o din apropierea u zi­
nei, apoi... A cum , da, poţi să m ă p riv eşti aşa. Cred
că eşti cu adevărat uim it. A i p rim it-o aici, în ţară,
sau ai v e n it cu ea ?
V a să zică, M ihai ştie să arunce in d irect în treb ă ­
rile ch eie ! Nu-1 in teresa dacă a reu şit să vin ă cu
m icroaparatu l sau l-a p rim it aici. Dorea ca cel din
faţa lu i să recu noască un lu cru : că el a plasat acolo
„jucăria^. P u n în d u -i în fe lu l acesta întrebarea, părea
că p u n e accen tu l pe a ltceva : „Ai v en it cu el sau
m ai ai aici com p lici care ţi l-a u procurat ?“ F alsul
teleg ra fist căzu în plasă. G rija lu i fu aceea de a -şi
feri com p licii :
— L -am adus eu.
— C redeam că ai p e-aici vreo cunoştinţă... în afara
celei din bar, cu care treb u ia să iei legătu ra şi pe
care n e-a i m ărtu risit-o.
— N u m ai cunosc pe nim en i.
— E vid en t, evid en t. Dar cin e recep ţion a sem n a lu l
slab aî m icroap aratu lu i şi-l retran sm itea ?
U rm ă un m om en t de derută.
— Ş tiu că cin ev a urm a să retransm ită, dar nu-1
cunosc... R o lu l m eu a fo st aceia de a plasa m icro-
aparatul.
— S e poate, se poate... Ş tiu că n -ai o m em orie
pe care să se poată conta. N ici F ran k lin n -avea
m em orie şi a in v en ta t paratrăsnetul. P oate, după
cîte v a ore de odihnă... eu tot m ai sper...

168
 A m făcu t sem n u l con ven it şi în cîtev a m om en te
m aşina a î o s t jos. N e-am urcat toţi trei şi-am dat
bătaie. P înă la ziuă treb u ia să n e-n toarcem la uzină»

N -a ş fi crezut în ruptul capului că un om poate

să-n tin erea scă sub ochii tăi. D irectoru l T aflan m ă
făcu să văd şi m in u n ea asta. P riv irea lui posom o­
rită căpătă v io iciu n ea din clip a cînd l-am cunoscut,
în treaga lu i figu ră iradia o fericire fără m argin i,
în cep u sem să cred c-o să sară în tr-u n picior.
— V -am spus eu... v -a m spus eu ? repeta ca o placă
uzată... Vă m u lţu m esc că m -aţi crezut... vă m u lţu ­
m esc foarte m ult... deşi, hîm , după cîte în ţeleg acum ,
aveaţi serioase m o tiv e să, hîm ... cum să spun, să m ă
acuzaţi... V ocea m ea, hîm , hîm — îşi tot dregea g la ­
sul, em oţion at — vo cea m ea se-a u zea clar, evident.,*
Chiar m ă m ir, hîm , că nu m -aţi arestat...
— P en tru că toate au trecut, vă rog să su p rave­
gh eaţi îndeaproape d esfăşu rarea ex p erien ţei.
— D esigur, desigur... Iar dum neata, hîm , ca să zic
asa, m aistru de în treţin ere, nu ?
’ — Da.
— H îm , foarte bine î
— A ş ciori ca în uzină să nu m ă mai cu n oaşteţi...
— E vid en t, hîm , e v id en t !

In aer p lu teşte nerăbdarea din fiecare om care are

o cit de mică legătu ră cu ex p erien ţa . T înărul cântă­
reţ a renunţat la m elod ia lu i obsedantă şi-şi v ed e
de treabă in tr-o tăcere suspectă. Mă p lim b de co lo -
eolo, n-am ch ef să scap nim ic. î l caut pe tîn ăru l
nou angajat. O brazul lu i are o rigid itate care tră­
dează o m are ten siu n e interioară. S e u ită la lucru ri

169
d e parcă p rivirea îi trece prin ele, şi fix ita te a asta
n u -m i sp u n e n im ic bun.
A m in trat în u ltim a oră d in ain tea ex p erien ţei, aş
p u tea sp u n e că a în cep u t num ărătoarea in versă. îl
văd pe tîn ă ru l taciturn, cu tru sa pe um ăr, apropi-
in d u -se de turbin a de aer, şi n u -m i plac fu garele
p riviri pe care le-a ru n că în jur. „Ce are-n cap b ăia­
tu l ăsta ?u A m fă cu t bin e că am cerut date despre
el. Las to tu l şi m ă ţin de coada lui. S tau ferit u nd eva
deasupra, p e-o m acara ru lan tă, n u -i trece prin m in te
să p riv ea scă -n sus. A cum sîn t sigu r că o să încerce
ceva. N u m ai e n im en i prin apropiere, toată lu m ea
roieşte în ju ru l c u b ilo u lu i; tu rb in a de aer e in tr-o
hală alăturată. S coate din tru să o ch eie fran ceză,
d esfa ce cu oarecare u şu rin ţă un capac prin care se
con trolează p a letele tu rb in ei şi in trod u ce înăuntru
ceva... cev a ca un burete, din care m i se pare că
picură un lich id . Da, e u n b u rete îm b ib at cu o
su b sta n ţă anum e. Lasă capacul, înşurubează în m are
grabă şi-o rupe la fu g ă m ai în ain te ca eu să fac
un gest. E drept că am v ru t să văd pînă la capăt
ce are de gînd. Sar cîte trei trep te şi m ă reped
după el. î l zăresc în celălalt capăt al cu loaru lu i, în
clip a care în ch id e uşa. Las la o parte toate b ătrî-
n eţile şi-o rup la fu gă atît de. vîrtos, în cît îm i aud
trosn in d în ch eietu rile gen u n ch ilor. Jur în sin ea m ea
că în cep în d de astăzi voi fa ce în fiecare dim ineaţă
zece m in u te de gim n astică şi m ă trezesc în curte,
în cotro a apucat ? A ud o creangă ru p în d u -se şi
m -a v în t în tr-acolo. A sărit gardul. La o su tă de
m etri în cep e o pădure deasă în care n u văd cum
o să -l m ai urm ăresc.
, t A lergîn d , com u n ic :

170
 — M ihai, sîn t în pădure ! Il urm ăresc pe M arius,
tînărul tacitu rn de care ţi-a m vorbit. O preşte
exp erien ţa !
Sar gardul cu o sp rin ten eală care m ă u im eşte şî
văd în ce parte se p ierd e prin tre copaci. în tin d p a­
su l, dacă nu m -ap rop ii de el, l-a m scăpat.
în pădure aud, din cînd în cînd, fo şn etu l fru n ­
zelor uscate. P orn esc p e-o cărare care m i se pare
că o să -i iasă în faţă. E bin e să -i spun lui M ihai
u n d e sînt.
— A lo, M ihai, sîn t în partea...
Ce m am a dracului e asta ? Parcă cin ev a m i-a luat
capul şi m i l-a scutu rat ca p e-o p u şcu liţă m care vrei
să auzi cum sună banii.
M in tea m i se tulb ură, p icioarele m i se taie, şi cad
în tr-o groapă adîncă... Cu u ltim a licărire de con şti­
inţă m ă gîn d esc că cin eva m -a p ocn it în m oalele
capului. A dracului p o v este 1

O labă im en să prinse um ărul lu i D im a, îl întoarse

cu fa ţa -n sus, îi cotrobăi b u zu n arele. N u găsi m are
lucru : cîtev a chei, o b atistă, un re v o lv e r la brîu,
ţin u t strîn s de curea, c îtev a m onezi. C eva m ai departe,
pe iarbă, zăcea m icu l aparat de em isie-recep ţie, în
care se auzea g la su l lu i M ihai.
— A lo, D im a ! D im a ! R ăspu nde ! U n de eşti ?
Un tip se-a p ro p ie de lo cu l un d e zace D im a. Cînd
aju n ge în d rep tu l aparatulu i ascu ltă o clipă, apoi
r ălcă fu rio s pe el, strivindu-1. U n tro sn et sec, de
m aterial p lastic, şi din aparat a răm as o grăm ăjoară

171
de p iese şi sîrm e. Un şut scurt proiectă totu l în ti-u n
tufiş.
— Leagă-1 ! se adresă tip u l nam ilei.
Dacă D im a ar fi p u tu t să -l privească, ar fi fost
şocat de ochii lui galbeni, ar fi avut senzaţia că l-a
mai v ă zu t cîn dva, şi poate că şi-ar fi am in tit ziua
cînd l-a in v id ia t p entru că o fem eie tînără stătea
agăţată tandru de braţul lui.
— Du-1 Ia m aşină ! porunci el n am ilei, care-1
ridică pe um ăr cu u şu rin ţa cu care ridici un sac de
lină.
Cînd îl v ă zu pe D im a în cîrca n am ilei, în m intea
lui M arius se produse un şoc care-o lim p ezi de p u te­
rea drogului şi ceea ce p în ă atunci i se păruse mai
m ult sau m ai pu ţin grav, se transform ă în tr-o treabă
foarte urîtă. V iaţa unu i om era în p rim ejd ie din cauza
lui !
Cînd n am ila îl aruncă pe D im a în partea din spate
a sta tio n u lu i, zgom otu l tru p u lu i izb it de caroserie îl
trezi to ta l la realitate. U n m uşch i i se zbătea v io ­
len t la tîm p lă, şi M arcel îl observă şi îşi dădu seam a
de starea în care se află. C eva se ru psese în. el, pier­
duse controlul.
— C e-ai făcu t de te -a m irosit aşa repede ? îl
întrebă pe tînăr, m ai m ult cu in ten ţia de a-1 scoate
din gînduri.
— N im ic... am pus ăla acolo şi... am fu git.
— A re nas, copoiul.
— Eu nu m ai fac n im ic ! aproape strigă M arius,
îngrozit. N im ic, n im ic ! Să m ă laşi în pace !
O m ul cu ochii g alb en i îl privi cu o lin işte n e fi­
rească, b in ev o ito r chiar. P ărea că în ţeleg e d ep resi­
u n ea tîn ăru lu i şi vrea să -l facă să sim tă asta. I se
adresă calm , lin iştito r, părin teşte :

172
 — N ici n -a i m ai avea ce să faci. D e-acu m to tu l
o să fie fru m os p entru tine.
P riv irea tîn ă ru lu i se-n d rep tă spre m aşină.
— Unde îl...
N am ila se aşeză la volan.
— R olu l tău s-a term in at, de ce îţi m ai pui pro­
b lem e ? Doar n -o să -l las aici !
— C e-i faci ? N u vreau ca din v in a m ea să...
— N -o să i se-n tîm p le nim ic. R ăm îi aici, o să v in ă
T oto să te ia. H ai, lin işte şte -te ! C rede-m ă, ţi-ai p ier­
d ut cu m p ă tu l m u lt prea tîrziu. T otu l s-a term in at...
P este două ore ai un tren care te duce acasă... D acă
n -o să doreşti, n -o să n e m ai în tîln im n iciodată, d ecît
cel m u lt atunci cînd o să vrei să -m i arăt recu n oş­
tinţa. M ai bine ai grijă de C ornelia... S tai acolo, p e
b u ştean u -ăla, şi-a şte a p t-o pe Toto. Cu ea o să te
sim ţi m ai bine. V en iţi am îndoi acasă...
M arius s-a trîn tit p e tru n ch iu l răsturnat, şi-a
proptit co a tele-n gen u n ch i şi fru n tea -n p alm e şi a
răm as nem işcat. A i fi p u tu t crede că n -a auzit m o to ­
ru l sta tio n u lu i care-1 ducea pe D im a spre o adresă
n ecunoscută.
Cînd m aşina se p ierd u pe drum ul de căruţă, M ar­
cel se-n v io ră deodată. S e grăbi spre locu l de u n d e
T oto p în d ea să n u se-ap rop ie cin ev a pe n eaştep tate.
M arcel scoase din buzun ar un m ic obiect pe care
i-1 p u se în palm ă, sp u n în d u -i :
— Ai grijă de M arius...
T oto dădu un m ic ţip ăt şi-şi retrase m îna, de
parcă ar fi sim ţit un şarpe în palm ă. Cu p u p ile le
d ilatate de spaim ă, se retrase un pas, căutînd
să -n ţelea g ă dacă e adevărat sau nu.

173
 — Hai, Toto, fără sen tim en ta lism e ! D acă nu...
porunci în tr-u n fe l care nu m ai adm itea opunere.
T e-a ştep t acasă.
— D e... ce ?
— D acă ai să ţii neapărat, am să-ţi exp lic. In nici
un caz acum .,. H ai, d u -te !
T oto izb u cn i în p lîn s, dar se supu se, retrăgîn d u -se
m ai rntîi pas cu pas, apoi o rupse la fu gă spre
M arius.
T în ăru l stă tea în aceeaşi p oziţie în care îl lăsase
M arcel.
T oto se aşeză lin g ă el tăcu tă, vin ovată, cu ochii în
lacrim i, dar nu m ai p lîn gea. Cu g estu rile cu care
în d ep lin eşti un cerem on ial, scoase din g en tu ţa pe
care o purta agăţată de um ăr un p ach et de ţigări
şi-l d esfăcu fără n ici o grabă. îi în tin se p ach etu l şi
M arius luă o ţigară, si abia atunci îşi ridică p rivirea
spre ea. Se u ita la ea ca un cîin e b ătu t eare-şi pri­
v e şte v in o v a t şi supus stăp m u l. P rivirea asta fu gata
s-o facă să fu g ă şi să strig e la M arcel, şi să -l b le s­
tem e, şi să -l distrugă, dar tîn ă ru l în tin se m în a spre
p ach et şi luă o ţigară. G estu l parcă o hipnotiză. Cînd
e l în tin se ţigara, aproape că u ită ce se va întîm pla.
A p rin se flacăra b rich etei p e care o p rim ise de la
M arcel. M arius trase lu n g din ţigara care refu za să
se-ap rin d ă. Inhală cu n esa ţ fu m u l m ai în ecăcios ca
de obicei, p în ă cînd o gh eară îi p rin se in im a şi i-o
strîn se p uternic. P rin p în za n eagră care se ţesea în
faţa ochilor, o zări pe Toto, îngrozită, fu g in d de

M arcel privea ţintă prin parbriz, fără să vadă.

M in tea îi era năpăd ită de o m u lţim e de gînduri. O
p leoap ă i se zbătea en ervat, îşi frecă de cîtev a ori

174
ochiul, dar zv îcn irile se repetau, ca o presim ţire.
R etişita în treg ii afaceri depindea acum de rep ezi­
ciu n ea cu care izb u tea să fugă.
— Mai repede 1 ceru n am ilei, dînd a stfel glas
propriilor gm duri.
— Să nu nc> oprească 1pentru ex ces de viteză.
A cu l k ilom etraju lu i sărise de 130 şi dru m u l lă tu ­
raln ic nu era dintre cele m ai bune.
N am ila nu în ţeleg ea de ce este atît de crispat. Lui
i se părea că to tu l m erge perfect. Constată că ochii
şefu lu i se în g ă lb en iseră şi m ai rău.
— A m ers bine, sp u se în tr-u n tîrziu nam ila, cu
dorinţa in co n ştien tă de a-1 lin işti pe şef, dar şi cu
aceea de a-1 auzi con firm în d u -i părerea.
— A m ers. Mai repede... und e se poate.
— Şi cu ăsta ce facem ?
:— îl m ai ţinem .
— N -ar fi m ai bine să... arătă el cu capul spre
ad în cu l un ei prăpăstii pe lin gă care tocm ai treceau.
— Nu.
— Să spun drept 'cu... ex p erien ţa m ea... cum să
zic... dacă scapi de el, ai scăpat. P în ă dă de el, pînă...
sîn tem departe.
— T rebuie să -l m ai ţinem .
N am ila ridică din um eri, nedum erit. N u era treaba
lu i să hotărască.
în faţa casei lu i Toto opri cu bara de d irecţie
chiar în poarta de fier şi sări de la volan cu sp rin ­
ten ea la unui om de şaizeci de kilogram e, să d es­
chidă. Cu coada o ch iu lu i p rivi în sp ate. D im a za T?3
sub foaia de cort aruncată p este el.

175
 Băgă m aşina în garaj, în ch ise uşa şi totul fu
în gh iţit, aşa cum în g h ite apa urm a unui p eşte care
trece prin ea.
D in garaj, o uşă joasă, prin care treceai ap lecîn -
cîu-te, dădea în locuinţă. Il instalară pe Dirna
in tr-u n fotoliu enorm , din p iele, dş altfel foarte
comod. M arcel se opri o clipă, să răsufle. îl tran­
sportaseră d estu l de greu, din cauza locu lui strim t.
După ce-şi trase su fletu l, lăsă storurile la fer e s­
tre şi aprinse lum ina.
—■ S co a te-i p lastu rele şi dezleagă-1.
N am ila trase fără nici o grijă de fîşia lată de p las­
tu re şi tăie legătu rile.
Intre tim p, M arcel se 'în d eletn ici cu o treabă care
părea cel p u ţin ciudată p en tru acest m om ent. D in -
tr-u n sertar al unui scrin luă o fotografie m u lt
m ărită şi o lip i cu o bucată de scoci pe p eretele din
faţa lui Dim a. N u era alta d ecît fotografia pe care
reu şise să le-o facă, lu i şi lu i M ihai, R em y, în tim p u l
in terogatoriu lu i. U n zîm b et de o im en să sa tisfa cţie
îi încreţi colţu l ochilor. Cînd i se păru că to tu l este
pregătit, scoase din buzunar un m ic tub din care
ţîşn i un m iros înţepător, ş i-l p lim b ă pe la nasul lu i
Dim a. V en in d de departe, de foarte departe, co n şti­
in ţa lu i se adună şi, scu tu rîn d -şi capul, ca şi cînd
atunci ar fi ieşit de sub apă, se d ezm etici d e-a b in e-
lea. în faţă îi apăru bărbatul cu ochii d e g ă lb en u ­
şuri pe care, din prim a clipă, a v u sen zaţia că l-a
văzut u nd eva, dar nu ştia unde.
Surpriza cea m are o avu atunci cînd dădu cu ochii
de fotografia prinsă de perete... A proape că n u -i
v en ea să creadă, dar erau el şi M ihai, în birou. Ju ca
tare de tot tip u l cu ochii de gălb en u şu ri, treb u ia să
recunoască.

176
 *

Să te p o cn ească-n cap un tip ascuns în tr-o pădure

te surprinde şi n u prea, dar să dai cu ochii de pro­
pria ta figu ră lip ită p e-u n zid în tr-o casă oarecare,
poate să te lase -cu gura căscată. Cred că i-a m dat
o satisfacţie grozavă tip u lu i cu ochii galb en i, pe
care-1 sim t g u stîn d din p lin u im irea m ea. Ş i n u -i
o fotografie prea rea, deşi nu sîn t deloc fotogen ic.
D acă aş fi fo st şi fotogen ic...
■
— S în teţi cam surprin s, dom nule...
— D im a ! m ă recom and eu ca un băiat b in e cres­
cut.
— D om nule D im a... N u m ele m eu e M arcel.
T onul lui nu este m aliţios, cît satisfăcu t, şi tre ­
b u ie să recunosc că are m otive, în m om en tu l de
faţă atuurile sîn t în m în a lui. Şi cum nu-1 b ăn u iesc
u n jucător lip sit de exp erien ţă, o să-m i fie d estu l
de greu să câştig. Dar o partidă nu e pierd ută decât
atu n ci cînd se term ină. In orice clipă m ai p oţi să
tragi cartea salv a to a re sau să arunci zarul bun.,
— D e ce sîn teţi atît de u im it, dom nule D im a ? in ­
sistă el, p rivin d în treacăt fotografia de pe p erete.
— Să vă sp u n sin cer, nu sîn t a tît de u im it pe cît
credeţi... In m u lte case, în care sîn t fete foarte tinere,
am întâlnit p e p ereţi fotografiile actorilor preferaţi.
A ltele o b işn u iesc să păstreze cîn tăreţi, sp ortivi...
m u lte nutresc o deoseb ită adm iraţie p entru m ine...
T ip u l se-am uză. D e ce n -ar fa ce-o ? In dreapta
m ea stă u n u ran gu tan cu rev o lv eru l în d rep tat sp re
p iep tu l m eu. A re o m utră care trădează un tip c e

177
n u pare să -şi facă nu m eroase p roblem e de con şti­
in ţă cînd apasă pe trăgaci.
—■ In tr-ad evăr, dom n u le D im a, a veţi m otive de
satisfa cţie, fo to g ra fia e reuşită.
— M ai a les p entru m in e, care nu sîn t prea fo to ­
genic. A cesta este, ele fapt, m o tiv u l u im irii m ele.
Cum d e-a p u tu t dom nul R em y să reuşească atît de
b in e ?
N u i-a prea plăcut că l-am n u m it pe cel care m -a
fotografiat. Era sigu r că n-am de unde să cunosc
fotografu l, dar în tr-u n colţ al fotografiei se ved e
un fragm en t d in tr-u n aparat de em isie, pe care l-am
găsit în lu cru rile lu i în ziu a în care s-a predat.
A cel aparat n -a stat pe b irou l m eu decît atîta tim p
cît a stat şi R em y la m ine. N u -m i în ch ip u i de loc
cum de a reuşit. P oate aflu.
—- R euşită fotografie, deşi bănuiesc că n-a rcali-
zat-o în con d iţii optim e. N u -m i ream in tesc să mă fi
rugat să zîm besc, şi nici n-am observat aparatul în
m in a lui.
Rîde.
— N ici n -a avut... F otografia a fost făcută cu
cele două perechi de ochelari pe care le poartă.
P rim a perech e form ează im agin ea pe cea d e-a doua,
care are pe ea o substanţă sen sib ilă num ai la tem ­
peratura corpului um an.
în cerc să recon stitu i fiecare m om en t din .ziu a pre­
dării fa lsu lu i teleg ra fist şi-m i ream in tesc că, la un
m om ent dat, l-am su rp rin s p rivin d u -m ă fix , ţin în -
clu-şi len tila och ela ru lu i Înconjurată cu palm a.
A tu n ci am crezut că îl obosea lum ina, iar el proba­
b il că ţin ea palm a aproape, ca să ridice tem peratu ra
stratu lu i sen sib il la treizeci şi şapte de grade.
— A lucrat in g en io s dom nul R em y, constat.
 •— Dacă v-ar auzi, ar fi încîntat. Ţ ine foarte m ult
să i se recunoască u n ele calităţi.
— A m să i-o sp u n personal.
— Dacă s-o iv i ocazia.
P e faţa lu i se -n tin d e iar zîm b etu l acela gras, care
m ă enervează.
— N -ad u ce an u l, ee-ad u ce ceasu l, dom nule M ar­
cel. Eu sper să am acest prilej.
— Intr-adevăr, ar trebui s-ad u că ceasu l, dom nule
Dim a. P este douăzeci şi patru de ore, dom n u l R em y
va fi departe, îm preună cu m ine.
N u b ăn u ieşte că R em y este d e-acu m în tr-u n loc
unde va avea tim p să gîndească p e-n d elete la cele
m ai in gen ioase m ijloace de fotografiere.
— Cum aţi reu şit să id en tifica ţi fotografu l ?
— D upă un obiect de pe birou, care a aparţinut
dom nului R em y.
A m sesiza t eu bin e că n u -i con vin e că am id en ­
tifica t fotograful. îm i m ă rtu riseşte :
— D in orgoliu, n -am p u tu t să nu v -o arăt.
— O rgoliul e u n defect.
— în cazul m eu, da.
— Şi d efectele ne pierd.
— în cazu l m eu, nu, răspunde, reven in d la tonul
lu i m aliţios.
Mă fix ea ză şi îi su sţin privirea. Cred că-1 privesc
şi eu cu oarecare iron ie, deşi nu prea am m o t i v e ;
în m ina m ea nu sîn t decît nouarii.
Se ridică de pe scaun şi-şi vîră p în ă-n coate m îi-
n ile în buzunar. Tace citev a m om en te, în ălţîn d u -se
cînd pe vîrfuri, cînd pe tocuri, apoi îm i m ărturiseşte
ce are de.gînd : '
— D om nule Dim a, am să te rog să aştep ţi aici...
un tim p mai îndelu ngat.

179
 — Mă păstraţi ?
— Ca pe u n lucru foarte preţios, n -a v e ţi nici un
m o tiv să vă sim ţiţi jign it.
— în că e b in e că v -a ţi dat seam a de valoarea m ea.
— Dacă n u reu şesc să fu g, v e ţi fi preţu l răscu m ­
părării m ele. D acă da — acu m îm i trîn ti bom ba —
v ed eţi şi dum neavoastră cum o să vă descurcaţi. F a­
ceţi orice, n u m ai de pe a cest fo to liu să n u vă r id i­
caţi... dacă ţin eţi să m ai trăiţi.
Făcu u n uşor sem n spre uran gu tan u l care se duse
şi răsuci u n com utator. U n foarte uşor b îzîit, ca de
m uscă en erv a n tă , se auzi în in terioru l fo to liu lu i.
— Sper că n -o să plutească.
— O să exp lod eze.
Frum oasă p ersp ectivă ! A b ia acum , în fa ţa acestei
realităţi, m ă u it a ten t în jur. I se pare că privirea
m i se opreşte p e fereastră şi m ă previn e :
— N u în cercaţi să strigaţi, v^aţi uza glasu l de
prisos... A dio, dom nul D im a !
— La reved ere.
— Adio !
— N -am să uit niciodată p rieten ia cu care m -aţi
tratat...
— Şi ca să nu m ă dezm int...
A l d racu lu i, se am uză copios. Lingă fo to liu e o
m ăsuţă pe care acum observ un aparat de radio.
A păsă clap eta şi cam era e inundată de u ltim u l şla ­
găr la m odă.
— A şa o să treacă tim p u l m ai uşor...
P e retină îm i răm îne m u lt tim p zîm b etu l lu i scîr-
bos şi ochii lu i galbeni. U şa s-a -n c h is în urm a lor
şi sta u cu m in te în fo to liu l foarte confortabil. Cam
fără m otiv, m ai b in e -z is fără nici un m otiv, mă tre-

1.80
zesc rîzînd, p entru că situ aţia m ea neplăcută nil se
pare destu l de caraghioasă, ca să rid în hohote.
Cînd mă am uz m ai copios, u şa se d eschid e şi ci­
n eva intră în cam eră. R îsul m i se op reşte-n g i t în
cam eră a pătruns fem eia pe care o recu nosc în prim a
clipă. D e data a sta îm i ream in tesc că am m ai vă­
zu t-o o dată, pe stradă, la braţul un u i bărbat urît
şi cam copt..: în m in tea m ea s-a aprins un bec de
cin ci m ii de w aţi. Ş tiu unde şi cînd l-am m ai văzut
pe dom nul M arcel, în ain te de a-1 reîn tîln i la ca­
bană. A cum ştiu cînd i-am m ai p rivit ochii galbeni.
Era atunci cînd a trecu t pe 1-îngă m ine, cînd se ducea
la -n tîln ire ! Ce în tîm p lare stran ie ! Să fi ştiu t
atunci...
F em eia a in trat v a lvîrtej, a trântit uşa în urm a
ei, s-a dus drept la şifon ier, a scos o valiză şi a
în cep u t să aru n ce în ea tot felu l de lucruri. La în ­
ceput n -am observat, dar acum îm i dau seam a că
p lîn ge, deoarece o aud din cînd în cînd suspinând.
E în sp atele m eu şi nu m ă pot întoarce s-o privesc,
nu de alta, dar să nu păţească ceva fo to liu l ele sub
m ine. N u ştiu cînd a deschis u şa M arcel, dar îl aud
din prag, vorb in d u -i :
— Trece, Totb... Eşti fată deşteaptă !
S e-ap rop ie d e ea, o prinde de um ăr şi-i caută
privirea. A cum îi văd în oglind a din faţa m ea. El
zîm b eşte la fel de scîrbos, deşi îşi dă osten eala să
pară im presion at de n ecazu l ei. N u în ţeleg de ce-o
consolează, dar probabil că are ea un m otiv tem ei­
nic să plîngă.
— N u m ai sta aici deeît tim p u l absolut necesar
Şi v in o acolo... H ai, fii tare... Ai să uiţi m ai uşor
deeît crezi.

181
 D rept răspuns, ea se întoarse şi continu ă să aleagă
lucru ri din şifon ier. N ereu şita îl făcu pe in d ivid să
zâmbească iar. O p rivea cu ochi flăm în zi, dar răi.
P lecă din cam eră, făcînd totală abstracţie de p r e ­
zenţa m ea. P rin oglindă asist cum tot felu l de ob iecte
iau drum ul v a lizei.
— P leca ţi p entru m ai m u lt tim p, dom nişoară, sau
voi avea plăcerea să locu im îm preună ? ^
N u p rea-i pasă de m ine. T rece în cam era d e-alâ-
turi, o aude trăgînd sertarele u n ei m obile, răscolind
grăbit în ele. S e-n to a rce cu o cu tie pe care o aruncă
în valiză.
— îm i pare rău că nu reu şesc să vă atrag cît de
cit atenţia...
N u în ţeleg de ce replica asta o opreşte din drum
şi o face să se u ite la m ine. A cum îi văd ochii plîn şi...
p lîn şi bine.
— Vă a ştep taţi să arăt altfel ? La exam en n e-a
ales după dosar, nu după...
îm i arăt m utra, con vin s că o să-m i contrazică v o r ­
bele şi că, totu şi, nu m ă găseşte rău, dar m ă c o n ­
v in g că m -a p rivit fără să m ă vadă. S e-ap u că iar
de treabă. A leargă de colo-colo prin casă, ca orice
om care-şi fa ce b agajul în pripă şi vrea să nu uite
n im ic din ce consideră necesar. Eu n -am ce face,
îi dau cu gura, doar-doar voi reuşi s-o scot din m u ­
ţen ia ei, s -o prind in tr-u n dialog şi, cine ştie, poate
s-o co n v in g să -m i dea o m ină de ajutor. N u prea
văd să am m u lte şanse, dar în situ aţia m ea n u -ţi
poţi p erm ite să scapi o ocazie chiar dacă procen tu l
de reuşită este de u n u la un m ilion . Sub m in e bî-
zhe en erv a n t m aşina in fern ală care m ă-m b ie să fac

182
ceva, orice, m ăcar -aşa, ca să nu mă m ai gîndesc Ia
situ a ţia frum oasă în care sîn t.
— Cred că te-n ţe le g , îi spun, cînd m i se pare că
face o pauză în goan a e i prin cam eră. E rău să fii
cea m ai m ică rotiţă, să te -n v îr te şti după toate cele­
lalte. V rei să te opreşti, să scapi, dar...
— Taci ! strigă ea la m in e a tît de violen t, încît
m ă sp erii pur şi sim p lu . T aci o dată ! V reau să m ori
şi tu ! T oţi să m uriţi ! Toţi, toţi, şi u n ii şi a lţii ! Să
nu m ă m ai h ărţu iţi !
N u a ţipat, a urlat pur şi sim p lu , şi nu num ai la
m in e, la noi „ to ţi“, cu alte cu v in te şi la om u l cu och ii
de gălb en u şu ri care a părăsit de curînd cam era. F e ­
m eia asta a su fer it u n şoc p u tern ic, dacă s-a d es­
cu m p ăn it în h a lu l ăsta...
A r m ai fi u rlat aşa, d e z lă n ţu it/ şi eu aş fi a sc u l­
ta t-o n ep u tin cio s d in fo to liu l m eu confortabil, dacă
uşa cam erei nu s-ar fi desch is cu oarecare zgom ot şi
în prag n -a r fi apărut, cu m utra sch im on osită
de furie, M arcel. G ura i se strîm b ase în tr-u n rîn jet
care m ă-n fioră pur şi sim p lu . In m înă ţin ea un
tub a scu ţit la un capăt, ca un creion m etalic de
reclam ă, foarte gros. Cînd îl văzu, fem eia îşi în gh iţi
cu v in tele, privin d îngrozită spre m ina lu i, care se
ju ca răsucind acel „ceva“, pe care nu-1 identifica*n
încă prin oglindă.
— D e ce să m urim cu toţii, Toto ? întrebă el cu
un calm şi o b lîn d eţe care-m i făcu p ielea de găină
pe m ine. D e ce să m urim ? Şi poate că n ici nu vrei
să m urim toţi, poate că ar fi m ai b in e să trăiască
el, spuse ş i arătă spre m ine.
V orbea ap rop iin d u -se de ea, şi fem eia în ţe le se că
viaţa ei n -atîrn ă clecît de-un fir de păr, p entru că

183
groaza cea m ai neagră se citea în p rivirea-i tu l­
bure. S ein ei ca un copil care cere indurare :
— N u... M arcel... Te rog...
— D e ce v rei tu să m urim , Toto ? continuă el
să-n treb e, obsedat de cele auzite. D e ce ?
Toto .s e retrase cîţiva paşi, apoi încercă să fugă
spre cam era ele baie, dar clin tubul din palm a lui
M arcel ţîşn i o lam ă de o ţel care şfich iu i scurt prin
aer şi s e -n fip se în sp atele ei, chiar sub om oplat. F e ­
m eia se opri atît de brusc, de parcă s-ar fi lo v it de
un geam im en s, in v izib il, care n u -i clădea voie să
m ai în a in teze. Întoarse p rivirea speriată, şi m irată,
şi rugătoare spre el, b olborosind în n eştire :
— D e ce, M arcel ?... D e ce ?
O a doua lam ă, a treia, a patra ţîşni in term iten t,
şi m i-am întors p rivirea de la ea, să n -o m ai văd
zb ătîn d u -se. Il p rivesc pe el, şi în clip ele astea sînt
con v in s că e nebun. In p rivirea lu i citesc pasiunea
crim ei şi ura şi, parcă, deşi n u -m i v in e să cred, o
p erv ersita te diabolică de bărbat refu zat care se răz­
buna. A ş p u tea să jur că zvârcolirile ei îi produc o
plăcere b oln avă. N eb u n u l a iu b it-o pe fem eia asta,
şi asist la cea m ai cruntă scenă de răzbunare pe
care m i-o pot în ch ip u i.
R ăm ase m u lt tim p eu p rivirea pironită pe trupul
fără viaţă. N ările îi frem ătau ca şi cîn d ar fi adul­
m ecat ceva, c o lţu l gurii îi alu n ecase în jos, un
m u şch i i se zbătea v io le n t în obraz, parcă ar fi vrut
să scape de su b piele. Mă tem că în clipa în care se
v a dezm etici, va în d rep ta spre m in e aruncătorul de
lam e şi va term in a cu toate aici... Dar cred că nici
n u şi-a m ai a m in tit de m ine. S -a sm u ls v io len t din
loc şi a n ă v ă lit afară din cam eră, gata să răstoarne
n am ila care asistase şi ea la toată scena.

184
 A m răm as sin g u r cu cadavrul scăld at în sîn g e la
câţiva m etri, şi cred că sîn t la u n pas d e-o criză
de n ervi. îm i v in e să m ă rid ic d e pe fotoliu , orice
s-ar întâm pla, n u m ai să se term in e in tr-u n fe l p o ­
v e ste a asta. R ezist p rim u lu i im p u ls, în ch id och ii şi
în cerc să d ev in rezon abil. N -are rost să m ă curăţ
ca un prost, în tim p ce in d iv id u l îşi ved e de drum ,
cu treb u rile aranjate. La urm a-u rm ei, a sistasem la
o „scenă ele fam ilie^ şi n -a v ea rost să -i dau o im ­
portanţă m ai m are d ecît o m erită. Mă u it cu com ­
p asiu n e la cea care pînă acum cîtev a m in u te a fo st
o fem e ie a tît de frum oasă. O fem eie care ar fi p utut
în fru m u seţa v iaţa unu i bărbat şi pe a ei, ce-ar fi
p u tu t să se bucure de dărnicia natu rii, şi ar fi p u tu t
de asem en ea să d ea viaţă unu i cop il la tel de fr u ­
mos. A cum zace la p icioarele m ele desfigurată de
groază, p entru că m u rise stăp în ită de a cest s e n ti­
m en t e e -i răm ăsese în tip ărit în trăsătu rile rigide ale
cili pul ui.
Dar n-am tim p de filozofie. D orinţa de a face to ­
tul p entru a scăpa persistă în noi chiar şi atu n ci
eînd e absurdă. Cel puţin aşa m i se pare acum gîn -
d u l că treb u ie să fac ceva. Ce să m ai în cerc în situ a ­
ţia asta lim ep d e ca lu m in a zilei ? S tau pe un fotoliu
de pe care nu m ă pot ridica, sîn t în cu iat în tr-o ca­
meră ev id en t departe de orice u rech e om en ească,
pentru că a ltfel n -a r fi plecat atît de sigu r de el.
N u -m i dau deloc seam a pe u n d e ar p u tea fi situ ată
această locu inţă. M -au adus leşin at. N u ştiu cît a
durat drum ul, de cîte ori a cotit, ap rop xim ativ la
d l tim p, ca să încerc o localizare în spaţiu. Dacă
eu nu pot chem a pe n im en i, să-n cerc să d escifrez
vreun zgom ot care vin e cle-afară, poate aşa să a flu
cîte ceva.

185
 Mă en ervează m uzica op tim istă care se revarsă
spre m in e clin difu zoru l rad iou lu i şi-l în ch id cu oa­
recare fu rie. îm i a m in tesc iron ia lu i M arcel din clipa
cînd l-a aprins. B in e că e d estu l de-aproape de m in e
şi nu sîn t n ev o it s-a scu lt la in fin it m uzică, şi sfatu l
m ed icu lu i, şi nu ştiu ce con sid eraţiu n i despre tim p u l
probabil...
H otărît lucru, aş putea să jur că sîn t în centrul
păm ântului. D acă în ch id ochii, realizez p erfect sta ­
rea probabilă a propriulu i m eu m orm înt : la fe l de
lin işte, la fe l de în tu n eric, la fe l de confortabil, p en ­
tru că, treb u ie să m ărturisesc, o fi e l fo to liu l ăsta cu
„ch eieu, dar de stat se stă m in u n at în el. A m în tîln it
p u ţin e la fel de confortabile.
T ot stîn d eu aşa, probabil că m -am îm păcat cu
soarta, p en tru că-m i v in e ch ef s-a scu lt m uzică. Ba
chiar m ă gîn d esc la câteva m elod ii preferate, pe care
aş dori să le-a scu lt. N u cu aer patetic, „pentru u ltim a
oară“, ci pur şi sim p lu m i-ar face p lăcere să le-au d .
M -am lă m u rit că a ltceva n -a m nici o şansă s-aud.
La urm a urm ei, cea m ai m are şansă am s-au d o
bubuitură, p e care n -aş vrea s-o savurez în toată
sp len d oarea ei.
P robabil c ă 'sp e r a n ţa se ţin e de m in e ca scaieţii
de oaie, dacă-m i m ai arde d e m uzică. E ciu dat cit
de greu adm item propria noastră dispariţie. A sta,
cred eu, face să nu ne pierd em chiar eu totu l cu m ­
pătul şi să nu d ev en im laşi. Evident , n u voi pieri,
dar încă nu ştiu cum v o i scăpa. Evident , nu ştiu mai
ales cum voi scăpa.
în tin d m în a să apăs iar clapa aparatului de radio
şi sub cu tia lu i văd colţu l unui plic, pe care-1 trag
afară, curios ca o ad olescen tă. Ziare n -am , cărţi, nu
o scrisoare nu poate să fie decît plăcută, chiar dacă

186
n u -ţi este adresată, sau m ai ales atu n ci. Iată cum
şi în ce îm prejurări ne trădăm adevărata fire : sîn t
im in d iscret !
Vă în ch ip u iţi că n -am lu a t.p lic u l num ai ca să aflu
cin e îi m ai scrie gazdei, ci m ai ales pentru altceva.
O rice scrisoare ajunge la d estin atar num ai dacă are
adresa pe ea. Ori eu citesc şi constat, cu o bucurie
cam n eju stifica tă — îm i fac curaj — că sîn t în
strada P iersicilor, num ărul 93, p entru că scrisoarea
a fo st exp ed iată pe această adresă. N u m ele gazdei
este Toto P ăltin ean u , din B u cu reşti. îm i am in tesc
că M arcel aşa i s-a adresat fem eii. V a să zică sîn t
în B u cu reşti, strada P iersicilor, 93, în locu in ţa dom ­
n işoarei Toto P ă ltin ea n u . N -am n ici o id ee unde ar
p u tea să fie strada asta, clar mă bucur ca un n aiv,
am sen zaţia că am a fla t ceva, că am făcut, deci,
un pas înain te. Cine expediază ? Mă in teresează, şi
încă foarte tare, p entru că ex p ed ito ru l este M arius —
a lît sem na pe sp a tele p licu lu i. S crisoarea fu se se
exp ed ia tă din B u cu reşti şi, clin con ţin u tu l ei, am d e­
dus că tînărul o scrisese in tr-u n m om en t de cu m ­
pănă. S în t pasaje care m ă im presion ează pur şi sim ­
plu, îm i dau seam a că acest băiat a in trat în tr-o s i­
tu aţie îngrozitoare, în care nu s-a dorit niciodată şi
din care nu ştie cum să iasă. în ţe le g cu atît m ai
bine fiecare cu v în t al scrisorii, cu cit îl cunosc p e
cel care a trim is-o. N u m ă m ai m iră tristeţea n e p u ­
tincioasă, absolută, d e pe ch ip u l lui. Oare ce-o fi
fă cîn d ? D acă în c e le din urm ă v a găsi p u terea să
se sm u lgă din la n ţu l în care stă, ca o verigă m in oră,
şi... şi de la el îm i v a v en i salvarea ?
C enzurez im ed iat acest gînd, m ai m u lt o dorinţă
a m ea decît o realitate posibilă, dar iată u ltim u l p a ­
saj a l scrisorii :

187
 „ S în t g a t a la o r ic e g e s t , T o t o , d a c ă tu îm i p r o m i ţ i
că v e i f i a l ă t u r i d e m in e . E u ... e u s in g u r te v o i s c ă p a
d e M a r c e l, î n t r - u n f e l o a r e c a r e . T r e b u i e s ă t e s a l v e z ,
să n e s a l v ă m d i n b r a ţ e l e lu i. A i c i n u - l c u n o a ş te n i ­
m e n i, n u s e v a a f la c ă a d i s p ă r u t ... P r o m i t e - m i
că v e i v e n i cu m in e u n d e v a d e p a r te , u n d e să n u n e
ş t i e n i m e n i , î n t r - u n o r ă ş e l l i n i ş t i t d e p r o v i n c i e 9 în
c a r e să n e t r ă i m d r a g o s t e a c\ . .
P oate că cin ev a sp u n e că acel licăr de speranţă în ­
colţit în m in tea m ea e cu to tu l hazardat. M arius îl
iu b ea atît de tare pe om u l cu ochii galb en i, î.neît
era gata ca „ e l... e l s i n g u r “ să -i vin ă de hac... Poate
că nu s-a răzgîn d it !
P înă atu n ci, stau lin iştit în fo to liu şi aştept. Ce ?
Nu ştiu. O id ee. Cred că o idee.
Şi deodată... Ju r că şi A rh im ed e tot aşa trebuie
să -şi fi d escop erit p rin cip iu l. Parcă d eod ată ţi se
sp arge u n balon de săp u n în cap şi din el îţi vine
cadou o id ee m are... A şa m i s-a în tîm p lat şi mie.
P riv irea îm i răm îne pe ap aratu l d e radio... A p a r a ­
t u l d e r a d io ! V a să zică, lîn gă m in e, rad iofon ist-
am ator în cercat, se află un aparat de radio, în care
sîn t lăm pi, şi electro litici, şi con d en satori, şi rezis­
ten ţe, şi... n u aşteap tă d ecît u n om p ricep u t care să
realizeze, aţi g h icit ce, u n aparat de em isie. Ideea
m ă fa ce să transpir, nu p en tru că aş avea vreo şansă
să scap cu a ju to ru l ei, ci p en tru că îm i dă ceva
de lucru... F ac cev a ca să scap... A p aratu l nu v a bate
p rea departe, dar m ai ştii ce am ator dă d e m ine în
eter, şi...
C ochetăria la bărbaţi este u n lu cru extraordinar,
şi o recom and tutu ror. Ce s-ar fi în tîm p la t dacă în
buzun ar n -a ş fi a v u t m ica, n ev in o v a ta m ea trusă

188
de unghii, eu fo a rfecele ei g h ilo tin ă ? N evin ovata
trusă pe care M arcel a consid erat că n -are rost
să m i-o ia, gîn d in d u -se, probabil, eă în atâtea ore
am să m ă p lictisesc, şi p ilitu l u n gh iilor o să -m i facă
aştep tarea m ai p lăcu tă. îţi m u lţu m esc, M arcel, och ii
tăi galbeni parcă nu m ai sîn t chiar a tît de scîrboşi.
Iau aparatul de radio în braţe, găsesc sch em a lip ită
pe apărătoarea d in spate a cu tiei şi m -aşez pe stu ­
diat. T im p am d estu l, adică- am şi 'nu prea, dar sîn t
h otărît să mă grăbesc... încet...

M ihai intră in tr-o panică furioasă, care îi sperie

pe cei clin jur.
— D im a c-n p ericol !
— D e uncle-a tran sm is ?
— N u ştiu ! C ăutăm toată pădurea, cu toate fo r ­
ţele. Cinci să-m i sp u n ă locu l, s-a-n treru p t.
Era lim p ed e că se în treru p sese p en tru că cin eva
îl forţase s-o facă, a ltfe l nu răm îi cu fraza la ju ­
m ătate. D e fapt, M ihai m ai au zise eeva, ea o icn i-
tură scurtă, şi ar fi jurat că o scosese D im a în clipa
în care cin eva îl lo v ise. A p oi zgom otu l puternic, p ro­
babil din clipa căderii aparatului.
S -a gîn d it că D im a a tran sm is im ed iat ce s-a afu n ­
dat în pădure şi ordonă ca cercetările să înceapă
de la liziera dinspre uzină spre interior. Şi aşa se
procedă, num ai că între tim p M arcel se urcase în
m aşină şi se a fu n d a se pe drum ul de căruţă care ducea

189
sp re in terio ru l pădurii. La câţiva k ilom etri era şoseaua,
în p artea opusă u zin ei. C ei care îl căutau v en ea u în
urm a lu i.
ÎL d escop eriră pe M arius m ort, căzut lin g ă b u ş­
tea n u l pe care stă tu se îm p reu n ă cu T oto.
— E tânărul despre care m i-a cerut să aflu tot ce
se p oate afla.
■
— U n d e stă ?
— L o cu ieşte cu m am a lui, în sat. Mă duc s-o aduc
aici.
M ihai sco n ta pe şocu l p rovocat de im a g in ea fiu ­
lu i omorât, după to a te ap a ren ţele, ch iar d e c e i p e
care i-a serv it. D acă m am a lu i ştie ceva, p oate că o
să m ărtu risească u n d e sîn t cei care l-a u răp it pe
D im a.
P e C ornelia au g ă sit-o lu crîn d u n p ulovăr, în tr-u n
calm d esăvîrşit, care con trasta p u tern ic cu to t ce
se întâm plase, M ih ai se în treb ă dacă ea este cea p e
care o căuta.
— M arius e la uzină... Căutaţi-1 acolo.
C eva era cu fem eia asta şi M ihai nu în ţe le g ea ce.
M ăcar d in cu riozitate şi to t ar fi treb u it să în treb e
de ce-1 caută, cin e sîn t, dar e a le zîm b ea b in evoitor,
surprin zător de detaşată. P riv irea ei trece p rin lu ­
cruri, fără să le vadă. „Ce m am a dracului, p arcă-i
o m orfin om an a trezită din so m n !“ îşi sp u se M ihai,
contrariat de purtarea ei n efirească.
-— D oam nă, v ă aduc o v e ste neplăcută... B ăiatu l
dum neavoastră... a alergat prin pădure şi a căzut...
răn in d u -se... răn in d u -se m ai grav... V reţi să m ergeţi
cu.noi să -l a ju ta ţi ?
-— Da, m erg... treb u ie să fiu lingă el...

1 90
 Dacă i-ar fi spus că fiu l ei o aşteaptă la o p e ­
trecere în pădure, ar fi reacţion at la fel.
P e drum , fig u ra ei n eu tră îşi schim bă exp resia,
d even i gînditoare, se ved ea efortu l pe care-l făcea
d e-a se concentra. A b ia acum în cep ea să în ţeleagă
ce îi sp u sese M ihai în legătură cu b ăiatu l ei. În grijo­
rată, în treb ă :
— Ce sp u n ea ţi că s-a în tîm p la t ?
— F iu l dum neavoastră este în tr-o situ aţie... d estu l
de gravă.
în sfîrşit, reacţionă ca un om norTnal.
— E... arestat ? şovăi ea în d elu n g, pînă rosti ul­
tim u l cu v în t.
— N u... Cred, cred că „prietenul^ pe care probabil
că-1 ştiţi s -a răzbunat pe el...
P rin tre d in ţii în cleştaţi, m am a scăpă un geam ăt
de anim al rănit. îş i frăm în ta în aşa hal m îin ile, in­
cit .Mihai s e 'a ş te p ta din clipă în clipă s-audă cum
i se rupe un deget. Era ceva n efiresc în această
tortură n ep u tin cioasă, de o violen ţă dusă la extrem .
— N e pu teţi ajuta să p u n em m ina pe cel care s-a
răzbunat pe* fiu l dum neavostră. T rebuie să-l găsim
cît m ai repede... în a in te de-a mai com ite încă o
crimă.
— Crimă? strigă pur şi sim p lu fem eia. încă o
crim ă ? M arius e m ort ?
în clipa aceea m aşin a opri şi cînd M ihai trase
p relata I.M .S .-u lu i în tr-o parte, m am a îşi văzu copi­
lul lu n g it la păm înt. D ădu un ţipăt, vru să se re­
peadă spre băiat, dar căzu fără cu n oştin ţă după p ri­
m ul pas.
Cînd şi-a rev en it, n -au m ai p utut a fla nim ic de
la ea. Şocul lăsase urm e puternice. O brazul de ceară,

191
gura în cleşta tă , ochii im obili, surdă Ia orice sc p e­
trecea în jur.
— D u ceţi-o Ia sp ital ! ceru M ihai. D rum ul ăsta s-a
închis. M ult tim p nu vom p u tea afla n im ic de la
ea, poate niciodată.
Intre tim p se dăduse alarm ă generală, se luaseră
u rm ele cau ciu cu rilor a u tom ob ilu lu i care staţion ase în
apropiere, se aju n sese, cu aju toru l unui clin e, pînă
la şosea, dar de aici urm a se pierdea. C eea ce părea
sigu r, era fa p tu l că se în d rep taseră spre B u cu reşti.
M ihai p orn i şi el spre C apitală.
La B u cu reşti lu m ea era în alertă. D im a era cău­
tat cu to a te m ijlo a cele p osib ile. S e hotărîse ca cel
m ai m ic in d iciu să fie com u n icat lu i M ihai, care se
in sta lă în b irou l lui, lingă telefo n . în cep u o lungă
şi isto v ito a re aşteptare. La fieca re telefo n tresărea
p lin de sp eran ţe, dar de fiecare dată prim ea acelaşi
m esaj : „In secto ru l cutare, n ici o v e şte d
T recu d u p ă-am iaza în această aştep tare ternă, d n d
lu i M ihai îi v e n i id eea d e-a în cerca să a fle ceva
de la R em y, fa lsu l teleg ra fist. Ceru să fie adus la el.
— D o m n u le R em y, ai u n prilej u n ic de a-ţi uşura
situ a ţia , îi vorb i fără ocol. C ăp itanul D im a a dispărut
şi am to a te m o tiv e le să cred că p rieten ii d u m itale
ştiu ceva de toată p o v estea asta. D e asem en ea, am
m o tiv e să cred că nu este m ort, ci răpit. U n d e p u ­
teau să -l ascundă, şi în ce scop ? P en tru du m n eata
afacerea asta s -a în ch eia t, nu răm îne d ecît să faci
cev a ca să ie şi cît s-o p u tea m ai b in e din ea. Ai
acest prilej. U n d e este D im a ?
— N u ştiu .
—- M i-ai dat un răspuns pripit. P oate că e mai
b in e să te g-îndeşti cîtev a m in u te.

192
 — Nu ştiu. D acă sîn t atît de categoric, vă în ch i­
p u iţi că nu ştiu. Vă rog să m ă cred eţi că v -aş sp u n e,
dar nu cunosc decît o sin gură casă aici, aceea în
care am stat.
-— La C ornelia şi la fiu l ei M arius ?
R em y nu se a ştep ta ca M ihai să -i cunoască pe cei
doi. Oare ce m ai ştia ?
— Da, e sin gu ru l loc cu n oscu t de m in e, dar se pare
că nu m ai are rost să vi-1 d ivulg.
— A m fost la C ornelia şi nu este acolo.
— în altă parte... ridică din um ăr a n eştiin ţă.
— Dacă, totu şi, v o i a fla că nu m i-a i spus ad evăru l,
asta va fi ca o piatră de p icioarele d u m itale.
— N u ştiu, răspunse R em y şi m ai sigu r de el. C re-
d eţi-m ă că nu ştiu.
îl trim ise înapoi în celulă şi răm ase cu coatele
pe m asă, con stru in d zeci de ip o teze şi ren u n ţîn d
pe rînd la toate. I se păruse că R em y nu-1 m in ţisa
P e u n d ev a era firesc să fie aşa. R olu l lu i fu sese
foarte p recis în această afacere : să p laseze ap aratu l
em isie-recep ţie în b irou l d irectoru lu i T aflan şi apoi
să stea cum inte şi s-a ştep te rezu lta tele.
Către m iezu l n op ţii telefo n u l sună v io le n t şi lui
M ihai, care era n ici treaz, nici adorm it, cu fru n tea
rezem ată chiar de receptor, îi treb u i cîteva secu n d e
pînă să -şi dea seam a ce se-n tîm p lă .
— S -a p rim it un m esaj de la to v a ră şu ’ căpitan
Dirna.
— Ce spui ?
— S -a prim it un m esaj de la tovarăşu ’ căpitan
Dim a. D a ’ nu poate să fie dum nealui.
— Mai în tîi îm i sp u i că s-a p rim it un m esaj de
la el şi apoi că nu poate să fie el. Ce vrei să cred ?
Ce fel de m esaj.

193
 — P rin M orse. U n em iţător foarte slab.
— Ş i de c e n u crezi că este el ?
«— Eu cunosc cum ,,b ateu dum nealui. Cel care
tran sm ite acum n u ,,b ateu la fel. S a nu fie vreu n
truc. P recis nu este „bătaia^ tovarăşu lu i căpitan.
— Ş i ce sp u n e ?
— „A ici D im a... Strada P iersicilor, 93u. R epetă m e­
reu adresa asta... c h ia rţi-a c u m a .
M ihai lu ă m ăsu ri sp e c ia le în ved erea apropierii
de adresa resp ectivă. D acă este, în tr-ăd evăr, o
cursă ? C el care recep ţion ase m esaju l avea perfectă
dreptate. T eleg ra fiştii se recu n osc după „bătaie", aşa
cum g ra fologii recu nosc după scris.
în tim p ce gîn d ea la toate astea, cu aju toru l unui
foarte b u n sp ecia list, M ihai îşi sch im b ase com p let
în făţişarea. P ărea un au ten tic poştaş, care îşi ţin ea
pe um ăr, firesc, gean ta plin ă de scrisori şl ziare.
«— G ata m an d atu l ?
— C îtev a m in u te şi...
T otu l fu se se pus la p u n ct în cele m ai m ici am ă­
n u n te. La ad resa resp ectivă locu ia o oarecare Toto
P ă ltin ea n u , ai cărei părinţi erau în p rovin cie. P e n ­
tru ea apropierea lu i să fie cit m ai a u ten tică, se con­
fecţio n a se un m andat p oştal din p artea tatălu i, în
valoare de 1 500 de lei. Ca să poată sta cît m ai m u lt
în p reajm a destinatarei, şi p en tru a ju stifica de ce
vrea să in tre în casă, i se dăduseră toţi b an ii în h îrtii
de cîte 5 le i, să dureze cît m ai m u lt n u m ăratu l
lor. S e făcu se ora 7.
F u lăsat pe o stradă paralelă. Cînd ajunse în d rep­
tu l casei cu n u m ăru l 93, M ihai văzu , două case m ai
departe, o m aşină a S alvării, în care ştia că sîn t
oam en ii de in terv en ţie, în caz de n ev o ie.

194
 La prim a v ed ere clăd irea părea p u stie. U n gard
d e fier, n ăp ăd it d ş iederă, iar în fu n d u l u n ei curţi
d estu l de m ari, o casă gospodărească, solidă, dar care
n u lă sa o im p resie deosebită. L ip it de ea, garajul.
S toru rile erau tra se la ferestre, d eşi acum , vara, mai
toate casele au m ăcar un ob erlih t d esch is. D e ce nu
v o ia u proprietarii să p rofite de aeru l .curat al a c e s­
tei fru m oase grădini ?
P rim a surpriză ed ificatoare p entru M ihai fura
u rm ele cauciu cu rilor din. faţa garaju lui, aceleaşi eu
cele din pădure. Ar fi jurat.
Sună. Cu m an d atu l teleg ra fic în m ină, ca să fie
văzu t d inăuntru, aştep tă în d elu n g, dar n im en i nu
apăru. B ă tu în uşă, ca şi cînd ar fi crezut că soneria
e defectă, dar cu acelaşi rezu ltat. S e hotărî să bată
în sto ru rile ferestrelo r, m ai în tîi în ale cam erelor
din faţă, apoi ocoli casa, u n d e m ai d escop eri încă
o încăpere. B ătu in tr -u n anum e fel, ca u n sem n al,
litera ,.,d“ a a lfa b etu lu i M orse. La a doua bătaie, din
cam eră se auzi, d estu l de slab, dar to tu şi d istin ct,
g la su l lu i D im a, îndem n înd u-1 să intre. B ătu m ai
p u tern ic şi, d e data asta clar, D im a îi strigă să for­
ţeze uşa. A lergă la poartă, făcu u n anum e sem n spre
m aşin a S'alvării şi p este cîteva m in u te în faţa intrării
se a fla u doi lăcătu şi. Pătrunseră d estu l de u şor în
casă. A ju n seră în cam era în care D im a stătea, a p a ­
rent confortabil, dar cu barba crescută, cu ochii ro­
şii de oboseală şi palid ca un cadavru.
— R ăsu ceşte com u tatorul de lingă uşă ! îi ceru
Iui M ihai.
B îzîitu l din fo to liu încetă. Se părea că n u -i m ai
p aşte n ici un pericol.
— Ieşiţi din cam eră.
 Fără să ceară nici o e x p lica ţie, M ihai şi u nu l d in ­
tre lăcătu şi îl ascultară. P recau t, aştep tîn d u -se din
clip ă în clip ă să sară în aer, D im a se ridică. N u se
în tîm p lă n im ic. ,
— Intraţi. Să fie cercetat fo to liu l ăsta, dar cu m are
grijă, are în el o m aşină in fern ală. D u ceţi la m orgă
fem eia asta. Iţi e x p lic eu, răspunse p rivirii m irate
cu care M ihai îl întrebă ce s-a în tîm p lat.

N u m ai cin e a picat d e-a -n p icio a rele de oboseală

şi n -a p u tu t să -şi lase cap u l pe pernă ştie cît p reţu ­
ie şte so m n u l. A ş da „un regat p en tru un... p a t“ fie
şi de seînd uri, num ai să m ă pot lu n gi şi să sforăi,
şi să top esc ten siu n ea asta din m in e, care mă cop le­
şeşte.
S în t bucuros că m -am rid icat în picioare fără să
păţeSc nim ic, dar n -am tim p să răsu flu o clipă. D e
iu ţea la cu care voi acţiona acum , depinde su ccesu l.
— în cu ia ţi aici, lăsaţi pe cin ev a de pază şi hai
rep ed e la R em y.
— A m sta t de vorbă cu el, jură că habar n -are
cie casa asta.
— S -a r putea, dar are habar de m u lte altele, prin ­
tre care u n a hotărîtoare cu aju toru l căreia vom pun e
m in a pe in d iv id u l care m -a adus aici.
R em y nu se arătă de loc m irat că m ă ved e, de
unde d ed u c că nu ştia ce m i se în tîm p lase. S u rp ri­
zele am să i le fac eu. Fără nici un cu vîn t, scot
din sertaru l b irou lu i fotografia pe care m i-a p rin s-o
M arcel în a in tea ochilor şi i-o p u n în faţă. „D egeaba,

196
 dom n u le R em y, şi un copil şi-ar fi dat seam a că ai
răm as ţuţ când ai văzu t-o. “ îl las s-o privească m u lt,
să ved em clacă recu n oaşte singur, dar tace, prins
cu m îţa -n sac. B in e, d eschid eu atacu l :
— M i-a o ferit-o dom nul M arcel din orgoliu, ca
să-m i d oved ească ce iscu sit fotograf sîn teţi,.. şi a
treb u it să a d m it că da.
Nu-1 m ai întreb dacă o recu n oaşte, ci vorb esc ea şi
cîn d nu s-ar m ai p u tea tăgădui că el a făcu t-o.
— I-am prom is că am să vă exp rim p erson al ad­
m iraţia m ea, şi el s-a îndoit. Iată că m ă ţin de eu -
’vîn t. La u rm a-u rm ei, dom nule R em y, o fotografie
ex celen tă , m ai a les făcu tă în co n d iţiile cunoscute.
U n ochelar nu este un vizor, şi cu toate astea aţi
încadrat perfect, m ai m u lt chiar, m -a ţi prins din
u n gh iu l cel m ai favorab il : în fotografia d u m n ea­
voastră riv a lizez cu Jean M arais, D acă ar ex ista
vreu n concurs de fru m u seţe prin fotografie, n -aş
ezita s-o trim it. Toată ad m iraţia p entru felu l cum
v -a ţi în d ep lin it am b ele m isiu n i : plasarea m iero-
aparatulu i în b irou l directoru lu i şi fotografia m ea.
A ş p u tea să jur că tip u lu i îi fă cea u p lăcere cu­
v in te le m ele, p en tru că ştia că dincolo de uşorul
m eu ton iron ic aveam toate m o tiv ele să recu nosc că-şi
cu n o a şte m eseria.
— Cred că am lucrat d estu l de bin e, acceptă el
cu oarecare falsă m od estie. D ar dacă, totu şi, sîn t
aici, şi d u m n eavoastră îm i arătaţi fotografia asta,
în seam n ă că aş p u tea să vă în torc com p lim en tele.
— Da, parcă ar treb u i să fim şi noi m u lţu m iţi
de ceea ce am făcu t, m ă u m flu eu în p en e, nu de
alta, dar o atm osferă b in evoitoare, uşor com ică, nu
poate să facă rău d iscu ţiei care ştiu că va urm ă.

197
D om n u le R em y — continu i — felu l dum neavoastră
de a fi şi de a p rivi lucid situ a ţia îm i dă în cred erea
că n e v o m în ţeleg e. Vă daţi p erfect de b in e seam a
că sîn teţi aici, şi că nu staţi' prea pe roze, ca să
sp u n aşa.
— A ţi găsit ex p resia cea m ai fericită : nu stau de­
loc p e roze, dar în m eseria n oastră ştii de la -n cep u t
că în tr -o zi s-ar p u tea să greşeşti şi să te aşezi pe
gh im p i şi nu pe petale. E ceea ce m i s-a în tîm p lat
acum ...
— Iar m ie aseară... E adevărat, nu stăteam pe
ghim p i, dar pe o bom bă, da... şi nu părea deloc mai
plăcut. P en tru că n u ştiţi cum m i-am p etrecu t n oap ­
tea, şi p en tru că a fo st u n a dintre cele m ai p lăcu te
din v ia ţa m ea, am să v -o p ovestesc...
I-a p lă cu t m ai a les fe lu l în care am scăpat, dar
nu m ă m ai felicită . A r fi fo st prea m u lt, n -ar m ai fi
răm as d ecît să n e îm brăţişăm , p lin i de ad m iraţie u nu l
p entru celălalt. P o v e ste a m ea a creat u n clim at pro­
pice p en tru a -i p u tea spun e, în cele din urm ă :
— D o m n u le R em y, nu cred că m ai a veţi vreun
m otiv să nu vă u şu ra ţi soarta, şi după cum bine
ştiţi, o p u te ţi face în tr -u n sin gu r fel, sp u n în d u -n e
unde îl p u tem în tîln i pe M arcel,
—- H abar n-am .
— U n d e este acum , nu ştiţi, clar un d e va fi la o
an u m ită oră, da. C înd i-am sp u s că am să vă exprim
p erson al ad m iraţia p en tru ca lita tea fotografiei, m i-a
m ărtu risit că n u v o i m ai avea p rileju l, deoarece
dum neata, îm p reu n ă cu el, v e ţi fi departe în u rm ă­
toarele douăzeci şi patru de ore. E uşor d e dedus
că u rm a să v ă în tîln iţi u n d eva, p en tru a p u tea pleca
îm preună. D acă n e -a ţi m ărtu risi und e... cred că
n e -a ţi fa ce un real serv iciu .

198
 R em y zîm bi, uşor ironic. „N u e prost tipul, a în ­
ţeles rep ed e şi ce-i cu el, şi ce are de fă cu t.u Nu
ştiu de ce, în d em n a t d e-u n in stin ct care nu m ă lasă
n iciod ată la a n agh ie, m ai arunc cîteva vorbe, ca să
p reîn tîm p in u n refu z :
— Ş tiu că d om n u l M arcel a v ea neapărată n evoie
de dum neata, ca să poată pleca.
Ju r că am aru n cat aceste u ltim e vorbe ' in tr-o
doară, g în d in d u -m ă că e l s-a r fi p u tu t să-m i spună
că la ora a sta e prea tîrziu , că în tîln irea ar fi tre ­
b u it să aibă loc acum cin ci ore şi că M arcel este
acum departe de ţară. E fectu l cu v in telo r m ele fu eu
totul n eaştep tat. Z îm b etu l fin se şterse de pe figu ra
lu i şi o uşoară dungă apăru în tre sp r în ce n e le -i bo­
gate. îş i p u n ea serios problem a, cîte m a i ştiu şi ce
atitu d in e treb u ie să adopte în n oua situ aţie. „D acă-i
aşa, stai, b ă iatu le, că-ţi m ai serv esc eu de-astea
care să -ţi dea de g în d it.Cf
— Id eea de a v ă co n d iţion a doi oam en i nu e rea,
îi p oate fa ce pe doi p arten eri să lu p te u n u l pentru
celăla lt p în ă -n p în zele albe. Cu ce îl ai dum neata
la m înă, de te aştea p tă cu a tîta lo ia lita te ? După
c îte -l! cunosc acum , o fi şters-o bucuros fără s-a ş­
tep te...
Ţ in tesc num ai decari ! T ip u l a căzut rău pe gîn -
duri. S -o -n to rc p u ţin şi să -i rea m in tesc convorbirea
noastră am icală de a d in ea u ri.
_ — R ea lism u l co n v ersa ţiei de pînă acum mă face
să cred că n -o să accep taţi să vă agravaţi situ aţia
fără n ici un m o tiv . N ici aşa, el cu p aralele dincolo,
d u m n eata cu p o n o a sele aici. Ş i n ici nu e u n tip prea
agreabil, treb u ie să recu n oaşteţi, cu ochii lu i galbeni
ca şofran u l. P rim u l lu cru pe care am să -l fac, am
să chem m ed icu l să-i facă probele hepatice.

199
 Z im b eşte !
— D om n u le D im a, jucaţi, cu cărţile pe faţă. In ­
tr-adevăr, cred că aşa cum ştii să cîştigi, treb u ie să
ştii să şi pierzi. Se pare că a so sit m om en tu l să dau
dovadă că ştiu şi acest lu cru m ai n ep lăcu t. Da..,
M arcel n u p oate p leca fără m ine. C ine a pus la cale
tot ,,jocu lu, s-a g în d it la toate, chiar şi la felu l de-a
fi al lui M arcel. E adevărat că nu m -ar fi aştep tat,
dacă 11-ar fi treb u it s-o facă. Dar, pentru că tot va
ven i clipa m ărturisirilor, să -n cep d e-acu m , ca să p u ­
teţi în ţe le g e m a i bine. S în tem trim işi aici de o so ­
cie ta te onorabilă.
— N u m ă -n d o iesc 1
N u m i-am dat seam a în prim a clipă de iron ia sp o n ­
tană din c u v in te le m ele, dar tip u l e su ficien t de d e ş­
tep t ca să se am uze.
— Cu toate astea, aşa este. S ute, poate chiar m ii
de oam en i care lucrează în acest „tru sta, pentru că,
ele fapt, este un trust, sîn t con vin şi că sîn t angajaţii
unei societăţi m ai m u lt d ecît oneste. Cine n -a auzit
în apus, şi poate că şi dum neavoastră aţi auzit, de
tru stu l „Creierii seco lu lu i X X I ‘W?
— Am auzit, in tr-ad evăr. U n trust ştiin ţific cu
preocupări m ai m ult decît m eritorii în d ezvoltarea
teh n ic ii ep o cii noastre.
— V ed eţi ? A b ia acrim am să vă fac m ărturisirea
care o să vă m ire în cel m ai în a lt grad. „Creierii
seco lu lu i X X I U este o form id ab ilă în şelă to rie şi cred
că n im en i n -ar putea dovedi asta. T ru stu l este, de
fapt, o aso cia ţie band itească, ai căror şefi sîn t total
n ecu n o scu ţi celor de rînd, după cum cei „de rîn d “
n u sc cu n osc în tre ei, d ecît in tr-u n num ăr foarte
restrîn s. Iată de ce p u teţi să m ă credeţi .că eu şi

200
M arcel nu sîn tem vechi cu n oştin ţe ; dim p otrivă,
n e-a m v ăzu t prim a dată cu p rileju l acestei... acestei
acţiuni, d eşi b ă n u iesc că facem am îndoi parte de
m ai m u lt tim p d in tru st. D e asem en ea, cei care ur­
m ează să n e „ recu p ereze44 d e-aici nu n e vor re cu ­
noaşte decît după o anum e parolă, pe care eu n -o
ştiu.
■— A m în ţeles că d u m neata eşti leg a t ele el prin
această parolă, pe care n -o cu n oşti, d eci n u p oţi
p leca, p en tru că nu v ei fi prim it... U n d e ? In ce chip
urm a să pjecaţi ?
— Cu un vapor care stă în ancoră în rada p o rtu ­
lu i C onstanţa. A tran sp ortat o încărcătură oarecare
şi, cu a cest pilej... S în t con vin s că n u m ai cîţiv a
oam eni, c îţiv a oam en i clin echip aj, cunosc şi această
a doua m isiune.
— E ste o n avă a tru stu lu i ?
— D esigur. O n a v ă d e tran sp ort care e ste folosită
şi în a lte scopuri, atu n ci cînd se iv eşte nevoia.
— U n tru st d estu l de puternic.
— în care o p tzeci la sută din tre oam eni habar
nu au cu ce se în d eletn icesc. S în t sa v a n ţi de b u n â -
credinţă care ex p erim en tează cele m ai noi m etod e
de producţie în foarte m u lte ram uri a le econ om iei.
P rim esc p lan u ri, le exp erim en tează, com unică re­
zu lta te, n u ştiu a le cui sîn t şi cum au ajuns la ei.
S în t co n v in şi că p rovin din alte laboratoare ale tru s­
tu lu i, iar secretu l în care sîn t ob ligaţi să lu creze
îl ex p lică prin to t m ai fre c v e n tu l spionaj econom ic
p racticat de con cu ren ţă. T oţi ştiu că tru stu l are la ­
boratoare în m ai to a te ţările d ezv o lta te ale lu m ii,
dar şi în locu ri m ai p u ţin cu n oscu te, p e d iferite in ­
su le aproape p u stii, de e x e m p lu , p ,
T >- •

201 .-,,
 — In tr-u n asem enea laborator va ajunge, sau a
ajuns, şi in g in eru l A d rian P angrati?
— Cred că m ai e p e vapor, dar e p osib il să fi
fost exp ed iat.
— U nde ?
-— D upă cum aţi spus, sp re unu l dintre labora­
toarele tru stu lu i. Vor face to tu l ca să -l determ in e
să lu creze p entru ei... de la m om eala u n u i onorariu
su b stan ţial, la am en inţări diverse. T ru stu l face
orice ca să racoleze un savan t care se d oved eşte
in gen io s şi al cărui cap prom ite noi in v en ţii.
-— Cînd urm a să -l în tîln e şti pe M arcel ?
îşi con su ltă ceasu l. U n zîm b et am ar, resem nat, îi
în creţi colţu rile ochilor. D esigu r, se gîn d eşte cit de
aproape a fo st de victorie. P o a te că e şi p u ţin ă rău­
tate în zîm b etu l lui, vrea să -i ioace un ren gh i lui
M arcel.
— P este două ore trebu ia să m ă -n tîln esc cu el la
C on stanţa în tr -u n local, „M arinarul fără g riji“.
— D in care a fo st răpit P an grati ?
— Da... E aşezat propice, p e m alu l m ării. M -aş-
teap tă cam de m u lt şi cred că e p lin de griji.
Z îm b etu l lu i e m aliţios, cu siguranţă vrea să-i facă
bucata om u lu i cu ochii galbeni.
— D e ce eşti îngrijorat, dacă în tîîn irea c fixată
p este două ore ?
— D e a zi-d im in eaţă s-a dus din trei în trei ore
în local şi m -a aşteptat.
— Şi dacă nu vă în tîln iţi ?
— P e ste nu ştiu cit tim p de la ora u ltim ei noastre
întâlniri, vap oru l va pleca... fără e l
— D e ce nu şi cu el ?
Cei cîe pe vapor nu-1 cunosc. El a lucrat în -

202
tr-un centru, cei de pe vapor sîn t oam en ii m ărilor..,
S e vor recu n oaşte prin parolă.
— S p u n e parola şi...
— N u cred că e n u m ai atît. P rin parolă m ă leagă
pe m in e de el, dar v -a m sp u s că legătu ra e dublă.
Eu treb u ie să -i tran sm it u n num ăr...
A ştep t să -l spună. Ii zîm b eşte iar lu i M arcel, cînd
con tin u ă :
— N u m ăru l trei.
— A tît ?
— Da. îi spun acest num ăr. La ce îi va folosi, nu
ştiu , dar sîn t sigu r că fără să -l cunoască, nu se poate
urca pe vapor.
— D o m n u le R em y, vom m ai a v e a ocazia să stăm
de vorbă, aşa că n -a ş dori să vă obosesc prea m ult.
P o a te să n u -m i dea dreptate ?
— Da... vom a y e a tim p su fic ien t de conversaţie.
— E bin e că sîn tem d e aceeaşi părere. A cum m ă
grăbesc p en tru că, după cum m i-a i m ărtu risit d u m ­
neata, dom n u l M arcel treb u ie să fie im p acien tat şi
n -are rost să -l las prea m u lt tim p pradă acestui
n ep lă cu t sen tim en t.
O oră de la această plăcută convorbire aterizez
la C onstanţa şi m ă grăbesc să organizez prinderea
om u lu i cu ochii de gălbenuş. Mă b ucur ca un copil
de m utra pe care presupun că o va face în clipa
în care m ă va vedea.
L ocalul m ă ajută, în sen su l că im ed iat în dreapta
in trării e o draperie care în ch id e o căm ăruţă cu n u ­
m ai patru m ese. In sp atele ei pot sta lin iştit s -a ş ­
tep t. La o m asă m ai sîn t plasaţi doi băieţi de-ai
m ei, iar afară, ca să -l preia, se plim bă M ihaî.
Mai sîn t ci te va m in u te pînă la ora în tîln ir ii şi în ­
cep să am trac. D e fapt, e nerăbdarea d e-a rhă găsi

203
f aţă în faţă cu el. Prin Ir-o deschizătură a draperiei
văd orice m u şteriu care apare. N u e nici prînz, nici
seară, lo ca lu l parc d estu l de gol, deşi sîn t ocupate
şapte, opt m ese.
A apărut. D e la prim a ved ere mi se pare că d es­
cifrez pe ch ip u l lu i îndoială şi n elin işte. Cu toate că
face efortu ri să pară tip u l cel m ai in d iferen t din
lu m e, p rivirea îi alu n ecă fu gar în toate părţile. A re
in im a cit un purice, aş p utea să jur.
Intră. îl las să m ai în a in teze puţin, şi în clipa in
care se opreşte, ca u n om n eh otărît, care îşi a leg e
m ai în tîi m asa, fac doi paşi de pisică, ajung chiar
în sp a tele lu i şi-i şop tesc cu un glas su b ţiat de
bu cu rie :
— O rice s-ar spune, dom nule M arcel, v iaţa e plină
de surprize.
în to a rce uşor capul, crede că n -a auzit bine, dar
dă cu ochii de m in e, în carne şi oase. Dă cu ochii de
m in e şi ră m în e ţuţ, cum se sp u n e.
— îţi în ch ip u i că n -aş fi de părere să-n cerci să
b agi m îin ile în buzunare. Ce sp u i d e surpriza asta ?
S e d ov ed eşte m ai rezon ab il d ecît m -aştep tam ,
dar cred că nici nu şi-a r e v e n it din surpriză. F ace
to t ce-i sp u n şi această d o cilita te m ă p u n e în
gardă. T eam a m ea se d o v ed eşte fără tem ei. C in -
sp rezece m in u te m ai tîrziu îl în v it să stea în tr -u n
fo to liu c e v a m ai p u ţin con fortab il decît acela în
care am stat eu.
— Vă p u teţi rid ica în orice m om ent, su b el nu
b îz îie n ici o m aşin ărie infernală.
N u -i arde de glum ă. D e a ltfe l, m i-am dat curînd
seam a că în tăcerea lu i îşi p regătea lo v itu ra , şi
încă una p u tern ică.

204
 Stă nem işcat, parcă e o figură de ceară din
m u zeu l T u ssau d şi am sen zaţia că ar răm îne aşa
un secol, dacă aş avea tim p să -l asist.
— D om n u le M arcel, b ăn u iesc că ziua de azi nu
e cea m ai fericită din viaţa dum itale, dar asta e.
D om n u l R em y, reţin u t de trebu ri m ai im portante,
n -a p u tu t v en i la ren d ez-v o u s şi m -a rugat să-1 în ­
locu iesc, ceea ce am şi făcut. A m aju n s la con clu zia
că sîn tem p rieten i şi ne p u tem face m ici servicii,
ca acesta.
—- D e nici un fo lo s pentru dum neavoastră, mă
în treru p e cu o v io len ţă abia reţinută.
Cred că s-a sp eriat de propriul lui glas : parcă
frecase cin eva o fu rcu liţă pe m arginea unei tigăL
îşi trădase em oţia.
— N u faci în to td ea u n a un serviciu cuiva, urm ărind
neapărat foloase, deşi prezen ţa dum neavoastră aici
s-ar putea să vă contrazică afirm aţiile*
— Chiar deloc. S cop u l d u m n eavoastră nu este
să ajung eu aici, ci in gin eru l A drian P angrati. Or
dum neavoastră, reţin în d u -m ă pe m in e, l-a ţi con ­
dam nat la m oarte.
A sta zic şi eu surpriză ! Iată de ce tăcea dom nul
M arcel, îm i p regătea acest bobîrnac.
— M ărturisesc că nu vă în ţe le g pe deplin .
— S -ar putea să ştiţi un d e este in g in eru l P a n ­
grati...
— O arecum .
— P ot să vă sp u n eu... P e vaporul „ N ep tu n ;<f
ancorai în radă. Dacă în urm ătoarele două ore nu
sin i pc vapor,, şi celor d e-acolo li se va părea ceva
n efiresc, P angrati va fi ex term in at. Şi pentru ca
nici un corp d elict să nu e x iste , v a fi d izolvat

205
Intr-o baie de acid... care va fi exp u lzată apoi în
m are. u
In tr-ad evăr, tip u l ăsta n u -m i spun e prostii, ştie
că m ă are la m in ă, că sîn tem gata la orice num ai
ca să -l sa lv ă m p e P angrati.
— îm i p rop u n eţi un sch im b ?
— Da.
— Ar treb u i să am certitu d in ea că cei d e-acolo
vă consid eră a tît de im p ortan t în cît să -l accepte.
— Cred că da.
■— Şi dacă n u ? P oate că nu ştiţi atît de m u lte
in c it să d ev en iţi p ericu los şi nu vor să se m ai
com p lice cu u n sch im b care, oricum , d ezv ă lu ie
u n e le preocupări c e l p u ţin ciu d ate ale ech ip aju lu i.
S ch im b u l p resu p u n e că am aflat de răpire, ceea ce
ar p u tea p rovoca oarecare v îlv ă . D e aceea v ă m ai
în treb încă o d ată : C redeţi că accep tă sch im b u l ?
N u a v e ţi v o ie să vă în şela ţi, p en tru că, după cum
bine ştiţi, a greşi în această p rivin ţă în seam n ă a-1
trim ite la m oarte p e P an grati. R iscaţi această su b ­
stan ţia lă agravare a propriei dum neavoastră situ a ţii ?
Am sen za ţia că a în ţe le s fo a rte b in e ce i-am
sp us, n u se grăb eşte să-m i d ea un răspuns. N u m ai
e atît de sig u r că cei de pe vas vor accepta să se
d ezv ă lu ie de dragul lui. Il v o r sacrifica, negînrî
orice legătu ră cu el, îl vor declara chiar nebun.
D esigur, a sta v a în sem n a m oartea lu i Pangrati, de
care se vo r descotorosi urgent, ca de sin gura do­
vadă m aterială.
S itu a ţia Iui M arcel nu e bună, a Iui P an grati, în
sch im b , e disperată. Şi eu Ia P angrati m ă gîn d ese
şi m ă în grozesc. îm i dau seam a că s-a creat un
cerc vicios. D acă acceptăm sch im b u l, e p ierd u t,

206
 clacă nu-1 accep tăm şi M arcel nu se duce acolo, e
pierd ut. Dar dacă îi p erm it lu i M arcel să se
ducă p e vapor, ca şi cîn d to tu l ar fi norm al ?
A tu n ci chiar M arcel, cînd se va v ed ea acolo, v a
^putea cere d izolvarea lu i P an grati şi d o v ed eşte apoi
că e v in ovat. D ar să p resu p u n em că vom lu a aici,
pe u scat, to a te d o v ezile v in o v ă ţie i lu i, şi
M arcel nu va sp u n e n im ic, p ot să fiu sigu r că cei
de p e vas nu vor m irosi cev a şi nu sc vor d esco­
torosi de P an grati şi chiar de M arcel ?
— A ş vrea să aud propun erea dum neavoastră.
Vă daţi seam a că sch im b u l e foarte riscant.
— Intr-adevăr.
•— Dorim să -l salvăm pe P angrati, p rop u n eţi-n e
ceva.
V reau să văd ce are în cap, ca să pot acţiona
cit m ai în cu n o ştin ţă de cauză. îm i con su lt pe furiş
ceasu l, a trecut u n sfe r t de oră din ce le două pe
care le avem la d isp o ziţie p en tru salvarea lui
P angrati. S im t în m in e o p resiu n e de tub de oxigen ,
dar n -am ce face.
— N u văd decât o singură solu ţie, să-m i daţi
drum ul să plec, fără a cere ceva în schim b. Vă
prom it să tac. D e a ltfel, n-am n ici un in teres să
trăn căn esc, deoarece asta ar în sem n a un eşec pro­
fesio n a l, n ep lă cu t din toate p u n ctele de ved ere
pentru m ine, dar m ai ales pecuniar. U rm ăriţi apoi
vasu l, aflaţi laboratorul în care va lucra P an grati
şi... nu m ă m ai in teresează nim ic. Eu voi fi debar­
cat la Istam bul, de u n d e voi p leca acasă p e calea
aeru lu i, îm i voi în casa d rep tu rile şi... vom m ai
vedea... Dar p en tru reu şită, v a treb u i să -l co n v in ­
geţi pe R em y să -m i spun ă ceva...

207
 Ş i-a calcu lat p erfect şan sele. M in tea îi m erge ca
pe roate.
— Cei de pe vas nu vă cunosc, arunc eu d estu l
de n ea ştep ta t ceea ce ştiu de la R em y, în cercîn d
să sch im b cu rsu l d iscu ţiei, să n u las im p resia că
sîn t ob ligat să fac ceea ce-m i su gerează el. D e ce
n -a ţi p leca t fără R em y, aţi avut vreu n m o tiv sp e ­
cial să -l a ştep ta ţi atît de m u lt ?
C eva n u -i p lace în cu v in te le m ele, desigu r fap tu l
că ştiu că avea n ev oie de R em y, în ain te să -m i
sp u n ă el. C on tin u i :
— M i-aţi propus să m ergeţi pe vapor, ca şi cînd
n u s-a r fi în tîm p la t nim ic. E im posibil, deoarece
nu cu n o a şteţi ceea ce R em y treb u ie să vă tran s­
m ită.
-F ace feţe, feţe,
— T ocm ai în cep u sem să vă spun...
— V a să zică îm i cereţi un serv iciu pe care nu
prea p u teţi să mi-1 răsplătiţi. Şi dacă R em y refuză ?
— T otu şi n -a spus că... treb u ie să-m i transm ită
ceva?
—: Dar nu şi ce.
— C on vingeţi-1 !
— Aş în cerca să vă con vin g pe am îndoi.
D om n u l R em y a fost de în ţe le s şi, în tr-ad evăr,
n e -a m ărtu risit totul. Ca să m ă con vin g de buna
d u m n eavoastră in ten ţie, vă rog să daţi dovadă de
a ceea şi bun ăvoinţă. Care e parola cu care vă faceţi
recu n o scu t p e vapor ?
— D e ce aveţi4n ev o ie de ea ?
— V reau să văd cit de d esch is discutăm . C hiar
dacă vă tem eţi că am fo lo si-o noi, tot n-ar fi în
d etrim en tu l in tereselor dum neavoastră să n e-o
sp u n eţi.

208
 — R efuz.
■— Vă dau cin ci m in u te de gîndire. Dacă doriţi,
vă pot în lesn i o în trev ed ere cu dom nul R em y.
D au d isp oziţie să fie adus R em y şi apoi alerg
la şef. T rebuie să luăm hotărîri cap itale. Mă tem ,
in să, că tip u l ne are-n m ină.

R itu a lu l se desfăşură în tocm ai. C inci m arin ari

b ăuţi, gălăgioşi, ieşiră pe poarta portu lu i. In. forfota
de p e plajă n im en i nu stă tea să se u ite la ei.
S e dezbrăcară să facă baie. C ine să observe că la
în toarcerea d in apă, u n u l dintre ei nu m ai era
c e l care plecase ?
Se îm brăcară făcând glu m e cam grosolan e şi
porniră, la fe l ele gălăgioşi, spre port. U n u l dintre
ei, cu ochii de g ălb en u şu ri, p ărea m ai tu rm en tat
d ecît toţi. C u noscu ţi d e-acu m de vam eşi, trecură
fără să li se facă un control prea riguros.
D e und eva, de sus, de p e deal, u n bărbat p rivea
prin binoclu , cu n osta lgie, scena. O ftă uşor. In apro­
p ierea lu i era o m aşină în care se urcă.
P e plajă, u n u l dintre m arinari n u -şi m ai găsi h a i­
n ele la lo cu l ştiu t. D escop eri, în schim b, alătu ri, un
costu m care îi v e n e a d estu l de bine. Se m u lţu m i cu el,
se îm brăcă şi p lecă spre oraş.

C om andan tu l cargoulu i „N ep tu n <c nu lăsa o im p re­

sie prea grozavă. O m ul cu ochii galb en i fu gata să

209
izb ucnească în rîs, cînd un m arinar d esch ise uşa unei
cabine şi-i sp u se :
—- D om n u l com andant.
D om n u l com an dant a vea o figu ră clasică de babă,
cu gura strînsă şi bărbia ascu ţită ridicată pînă aproape
la ni v elu l n asu lu i.
Se lăm uri curînd că nu asta era figura lu i cea ade­
vărată, dar că îl surprin seseră în r-u n m om en t n e fa v o ­
rabil. îi fă cu sem n n o u lu i sosit să se aşeze, iar e l se
ridică şi trecu în colţu l cab in ei und e o draperie a s ­
cundea o ch iu vetă. O m ul cu ochii galbeni auzi cîteva
su n ete caracteristice, care îl inform ară ce face com an ­
dantul, şi zîm bi. Cînd reven i, m icu l N elson arăta cit de
cit m ai acătării. G ura n u -i m ai era în fu n d ată în cap,
iar bărbia îi coborîse la locul ei-. C om andantul îşi p lan ­
tase dantura, pe care o sch im b ase de curînd şi îl jena.
De cîte ori stătea singur, ren u n ţa la ea, să -şi od ih ­
nească g in g iile.
— Ei bine ? se adresă el n ou lu i ven it.
— „ D elfin u l albastru s-a -n to rs la stînca lu i.a
F igura com an d an tu lu i se lum ină,
— C elălalt ?
— N e-a m întâlnit, m i-a spus ce trebuia, apoi a pri­
m it o altă m isiu n e. A m ai răm as aici.
— Dacă zici că ţi-a spus...
C ăpitanul d esch ise un sertar al m esei la care stă­
tea şi sco a se din el cîteva fiole, pe care le aşeză în
faţa n o u lu i sosit...
— S p er că nu te-a m in ţit ! sp u se el. N u -ţi purta
sîm b etele... Ş tii, poţi să m ai uiţi şi... m ortu l e de
vină.
— N u cred că m i-a ju cat un renghi.
— S -a m ai văzut, s-a m ai văzut. Sînt şapte fiole.
D upă cum ştii, şase dintre ele au otravă, una... v i-

210
la m in a C. D e el depinde dacă ai să te în tăreşti sau
am să chem oam en ii să te culeagă şi să scăpăm
de cadavrul tău. A sta e n u m ăru l unu, ăsta din
stîn g a ta.
B ărbatul cu ochii de gălb en u ş în tin se calm m in a
sp re fio la a treia, îi rupse cu u n g est scu rt g îtu l şi
bău con ţin u tu l. G u stu l acrişor a l v ita m in ei C îl li ­
n işti. R em y n u -i făcu se bucata,
— M da, se lăm uri com an dantul, strîn gîn d fio ­
lele. .Să ştii că am fost sig u r din prim a clipă că
eşti tu,
— D upă ce ?
— D upă ochi. Mi s-a atras aten ţia că ai ochi de
hep atic.
— Lasă asta, fă cu supărat tip u l cu ochii de găl­
ben u şu ri, ev id en t n ep lăcu t im p resion at.
— In m eseria ta, u n sem n p articu lar ca ăsta e
d e-a d reptul n ep lă cu t, da’ ce* d racu lu i să faci, ochii
n u -i poţi sch im b a, in sistă com an dantul, n ep ăsîn d u -i
de n em u lţu m irea lu i.
—« U n d e-i tip u ’ ?
— L a lo c u ’ lui.
— C u m in te ?
— N u prea. R efu ză orice colaborare. Dacă nu face
urît, e p en tru că l-a m con vin s că sîn tem în plină
m are. A lătu ri d e cabina în care-i în ch is e m otorul
d in a m u lu i electric şi crede că navigăm .
T ip u l cu ochii g alb en i rîse m u lţu m it :
— N u p rea-m i place că refuză. P înă p lec de pe
vas, aş vrea s ă -l conving. D acă se-n căp ăţîn ează şi
şe fu ’ n -a re ce fa ce cu el, o să fie m ai zgârcit d ecît
H arpagon. Adu-1 p u ţin aici ! Sau nu, m erg eu .la
el. Cînd rid ici ancora ? întrebă în tim p ce coborau
trep tele un ei scări în g u ste de fier.

211
 — Am şi plecat ! Se vede că nu eşti m arinar, a lt­
fel ai fi sim ţit că sîn tem în p lin m arş. în clipa în
care te-a i urcat pe punte...
C ăp itanul d escu ie o uşă m asivă de fier şi d in ­
colo de ea se ivi o cabină nu prea m are, situ ată e v i­
d en t sub n iv e lu l apei. N u avea nici un hub lou, ardea
în perm an en ţă un bec, în sch im b era m u lt m ai ră­
coare decât pe p u n tea de sus.
T ip u l cu ochii de gălb en u ş se opri după prim ul
pas în cabină şi se uită în jur cu o im en să silă, care
n u -i dispăru din privire n ici cînd se opri pe bărbatul
nebărbierit şi speriat care stătea lu n git pe un pat
lat de două palm e. B ărbatul se ridică şi aştep tă să
i se spună de ce e deranjat.
— D u m n eata eşti in gin eru l Pan gr a ti ?
— Da.
T ip u l cu ochii galbeni îi în tin se m ina şi el se
ap rop ie să -i răspundă *la salu t. în clipa în care fu
su fic ien t de aproape, palm a în tin să a om ulu i cu ochii
galb en i se ridică fu lgerător şi, stiângîndu-SG în tr-u n
pum n, lo v i năprasnic. G estu l fu atît de n eaştep tat,
încât chiar com andantul răm ase eu gura căscată, pri-
vindu-1 pe p rizon ier cum stă răsturnat în *p atu l din
care se rid icase cu puţin tim p m ai în ain te. Cel lo v it îşi
scutu ră capul, ca şi cînd ar fi vru t să se convingă
că-1 m ai are pe um eri,, apoi încercă să se ridice, dar
căzu înapoi, ca un boboc de raţă obosit.
— In general, să ştii, nu prea am tim p de pierdut,..
P este puţin aju n gem în B osfor, şi pînă acolo... vreau
un răspuns clar. A flă că de cînd am pic:at eu pe vas,
b ib liile au fost ascunse. Ţi s-au pus m ai m u lte în tre­
bări în u ltim u l tim p, la care ţi-ai perm is să dai un
anum it răspuns. T e rog... insistent să -ţi rev izu ieşti
p u n ctele de ved ere pînă în tr-u n ceas.

212
 îi făcu sem n com an d an tu lu i să iasă şi îl urm ă, tră-
gînd u şa grea şi în cu in d -o.
— Lasă ch eia la m in e ! P este o oră m ă-ntore. P în ă
la B osfor o să -l fac m ie lu şe lu l - lu i D u m n ezeu , te
asigu r. A m m ai dat eu de în căp ăţîn aţi d-ăştia. S p er
că n -a i com u nicat că refuză.
-— în că nu.
— B in e-a i făcu t !
C ăp itanul îl p riv ea cu o team ă in stin ctiv ă . T ip u l nu
ştia prea m u lte, sau părea că se răzbună de ceva
păţit.
— C are-i cabina m ea ? întrebă, cîn d aju n seră pe
p u n te. A ş vrea să m ă od ih n esc puţin. A i ceva de
citit ?
C ăp itanul rîse ca d e-o glu m ă bună. V o ia s-o facă
pe om ul subţire, întreabă de cărţi.
— B in e, se lăm uri cel cu ochii galb en i, am să as­
cu lt radioul.
C om andan tu lui i se sp u seseră cîtev a lucruri despre
tip , dar realitatea în trecea aştep tările. îi adm ira în
su fle tu l lu i pe cei care p u teau lucra tare, poate şi
p en tru m o tiv u l că el nu reu şise în felu l acesta n ici­
odată. Nu-1 ajuta fizicu l, nu reu şea să se im pu nă, pe
cîn d ăsta... N u v ăzu se de m u lte ori în v iaţa lu i u n
p u m n a tît de dur şi atît de b in e p lasat. Şi ce din, scu rt
l-a lu at ! T e p om en eşti că p este o oră in g in eru l va
fi b lîn d ca un m ielu şel. I-ar fi fo st necaz. El în cerca
de cîtev a zile s ă -l con vin gă prin fel de fel de argu­
m en te, fără n ici un rezu ltat.
N u -i p lăcu se însă fa p tu l că tip u l p rocedase aşa,
ev id en t d em on strativ, ca să -i arate cît de grozav este.
Intr-un fe l scen a fu sese un afron t la adresa lu i, care

213
nu reu şise n im ic in atîta tim p, iar el îi va dem onstra
că obţin e to tu l în tr-o oră.
C om andan tu l se hotărî să asiste din um bră la a
doua întâlnire, să -l vadă lu crîn d fără asistenţă, să
n u se m ai grozăvească.
Cu puţin în a in te de îm p lin irea tim p u lu i pe care
îl p rim ise in g in eru l să se gândească, m icu l com an­
dant se strecură în cală şi îşi găsi u n loc ascuns.
D upă ce tip u l va in tra în cabină, v a p u tea să p ri­
vească pe ferestru ica u şii to t ce se p etrece dincolo.
Nu aşteptă prea m ult. Cu o m utră şi m ai acră
d ecît prim a dată, tip u l se ivi. Intră în cabină şi co­
m an d an tu l sări de la locu l lui şi p rivi la con fru n tarea
celor doi.
In gin eru l stătea lu n g it în pat, cu braţele su b cap
şi och ii-n tavan. N ici n -a întors capul cînd a in trat
in d iv id u l cu ochi de gălb en u şu ri.
— Ei, P angrati ? în treb ă el, în tr-u n tîrziu. îm i da­
torezi un răspuns.
In gin eru l n u catadicsi să-ntoarcă privirea spre el.
A fară, com an d an tu l sări în sus de bucurie, n u -i
m ersese deloc tip u lu i !
— Ce crezi că ai să reu şeşti prin încăpăţînarc ?
In gin eru l sări din pat şi se apropie agresiv. T re­
m ura de furie.
— în cerci să m ă im p resion ezi ? Crezi că sîn t un
cop il căruia să -i dai două la spate şi să facă tot
ce vrei ?
Se în fru n tau de la num ai o ju m ătate de m etru.
In gin eru l nu se apropiase, evid en t, cu g în d u l de a-1
lo v i pe tip, şi de aceea acesta răm ăsese m ai departe
cu o m înă în buzunar. A g resiv ita tea in g in eru lu i era
d e a titu d in e şi do ton. în trea g a lu i în făţişare con ­

214
v in g ea că nu trăsese în viaţa lu i o palm ă cuiva.
— Ei bine, d o m n u le, continu ă din ce în ce m ai
pornit, află că n u m ă sperii deloc, chiar dacă ai
în cu iat toate b ib liile de pe vapor...
N u m ai apucă să con tin u e, că u n dos de palm ă
fu lgerător îi a zv îrli capul în tr-o parte. A l d oilea i-1
trim ise în cealaltă parte şi probabil că ar fi căzut,
dacă nu l-a r fi prins cu o m înă sigu ră de p iep tu l
căm ăşii şi nu l-a r fi ţinu t. A b ia acum îşi dădu co­
m an d an tu l seam a că tip u l are pe el o can titate de
m u şch i de două ori m ai m are d ecît părea şi, în
orice caz, de foarte bună calitate. Cu - m în a stin gă
îl ţin ea pe in g in er în picioare, iar cu dreapta îl p oc­
n ea d in tr-o parte şi alta, de parcă ju ca ten is cu
căpăţîna lui. Cînd in g in eru l făcu efo rtu l să se recu -
leagă şi ridică m îna să se apere, u n gen u n ch i trim is
scu rt în p în tec îl cocîrjă. îi dădu drum ul de căm aşă
şi in g in eru l răm ase în covrigat de durere. T ip u l îl
p rivi o clipă cu acelaşi su veran dispreţ, apoi sp u se
pe to n u l cel m ai du lce, de ai fi crezut că se adresează
p rop riu lu i său frate :
— Încearcă, te rog, să -ţi r ev izu ieşti p u n ctele de
vedere. Dacă ai şti ce n ep lăcu t e p en tru m in e că
treb u ie să mă port a stfel cu u n om ca dumneata*..
M ă-n torc p este o oră... D in uşă m ai reven i o dată :
N -aş vrea să m ă dezam ăgeşti. îm i cu n osc firea păcă­
toasă, d evin din ce în ce m ai v io len t.
în c u ie uşa şi plecă. D in ascu n zătoarea lui, com an­
d antul îl urm ări pînă cînd dispăru pe scăriţa de
m etal, apoi ieşi.
îl în tîln i pe p u n te. S tătea cu coatele rezem ate de
parapet şi fu m a n ervos, p rivin d spum a ap ei tăiată
de otravă.

215
 — A i fost pc la.., ? îl întrebă com andantul, fericit
dinainte de răsp u n su l pe care ştia că o să -l pri­
mească.
— A m discu tat puţin... m i-a prom is că p este o
oră o să fie m ai în ţelegător...
— A r fi b in e, ar fi bine... repetă com an dantul, dar
cu ton u l cu care ar fi spus : ,,S -o crezi tu, s-o crezi t u a.
Se în n o p ta se. M area era de o lin işte in d olen tă.
— A v em ce treb u ie dacă ne descotorosim de el ?
întrebă tip u l, rev en in d la p reocu p ările lu i şi recu -
noscînd, in d irect, e şec u l discu ţiilor.
— In c îte v a m in u te n ici oasele n u -i m ai răm în.
— Să fie pregătit totu l.
—• E ste.
— A ş vrea să m ergi şi dum neata, eînd o să stau
Iar d e vorbă cu el. E o ch estie de p sih ologie. Doi
îl im p resion ează a ltfe l.
— Sigur, sigu r... se oferi com an dantul. P în ă atunci
îm i aranjez trebu rile.
C om an d an tu l se duse să -şi vadă de trebu ri, iar
tip u l cu o ch ii de g ă lb en u şu ri răm ase să -şi m estece
m ai d ep arte n ecazu l. F ăcea crişcă de fu rie. N u cu m va
în căp ă ţîn a tu l ăsta de in gin er o să -i în ju m ătăţească
onorariul ?
P o m i să se p lim b e de la p u p a la prova, cu m îin ile
în buzun are, e v id en t năp ăd it de gînduri n ep lăcu te.
N a v a în a in ta lin , p rivită de och iu l ciclop ic al lu n ii.
N u se auzea d ecît b olb oroseala apei răscolită de elice.
P e p u n te n u m ai era n im en i, m arinarii se rctră -
seseră în cab in e sa u în careu, la m asă. T im on ieru l
d e serv iciu fu m a fleg m a tic, n u a v ea n ici o problem ă
de n a v ig a ţie. S in g u ra grijă era să ţină cap com p asu l.
Ca să-i treacă tim p u l, se duse să ste a de vorbă cu eL

216
Era u n bărbat Intre două v îrste care îi vorbi tot
tim p u l de grădiniţa din faţa casei lui. Jura că mai
face două drum uri şi se retrage, îi era dor să sim tă
p ăm în tu l sub picioare. îi prom ise că după cart vor
bea un coniac îm preună şi plecă. L ipită de com andă,
dar cu câteva trep te m ai jos, era cabina tele g ra fis­
tu lu i. T inărul dinăuntru ascu lta radioul şi tip u l cu
ochii de gălb en u şu ri se opri să a scu lte şi el. P rin ­
sese o m uzică bună şi teleg ra fistu l gesticu la cu oa­
recare fren ezie, m im în d ritm ul.
— In prim ul port d ansez de mor, m ărturisi el v iz i­
tatorului. Crăp după* dans. Şi dacă m ai ai în braţe
o ţipă, m ă-n ţelegi...
O chii lui de h ip ertiroid ian sclipiră straniu.
— Dacă stăm m ăcar o zi în Istam bul, te-a ş duce
eu -Intr-un local.
— La „V isul sultanu lui^ ?
— Ş i-acolo, da’ ştiu u n u ’ m ai grozav... Dacă vrei,
se lasă şi cu p u ţin haşiş...
T inărul îşi m uşcă buza de jos de plăcere.
— S -a făcu t. D acă stăm două ore... dăm o fugă ?
— P oate...
T ip u l cu ochii de gălb en u şu ri îşi consultă ceasul.
— Am o m ică treabă şi m ă-ntorc. Caută o bandă
eu B o b y Solo, v in s-o ascult. N u -m i place să mă culc
devreme.
■
— A scu lţi ceva m ortal, pe cin stea m ea... T e -a ş-
t e p t ! Ce b ei ?
— N u m ai ceai de tei*
T in ăru l izb ucni în rîs.
C om andan tu l îl a ştep ta în cabina lui.
Coborîră îm preună. In gin eru l era la m asă, cu capul
prins în palm e. î l durea îngrozitor un ochi. Cînd îi

217
auzi, sări în picioare şi răm ase drept ca un. stîlp ,
ţintuindu-1 fioros cu privirea.
— N u m i-a m sch im b at p u n ctu l de v ed ere, ţin u
el să -l v estea scă de la în cep u t.
T ip u l cu ochii de gălb en u şu ri se în toarse spre co­
m andant cu o figură m irată, ca şi cînd la orice s-ar
fi aştep tat, n u m ai la răsp u n su l ăsta, nu. D ăd u de
m u tra lu i zîm băreaţă şi... u n p u m n fu lgerător îl aruncă
p e m icu l m arinar cu capul de p erete. U n su n et sec
şi tru p u l fir a v se frînse,
— S ta i cu m in te ! se răsti om ul cu och ii galb en i la
ingin er. Caută cev a să -l legăm . H ai, d e z m e tic e şte -te
odată, că după dum neata am v e n it şi n -a v em tim p
de pierdut.
P an grati parcă nu-1 auzea. R ăm ăsese prostit, pri­
vin d la căp itan u l g h em u it la duşum ea.
— S în t că p itan u l D im a, fă c e -ţi sp u n eu !
M icu l căpitan păru că-şi revin e, dar un nou pum n
îl trim ise iar în lu m ea viselor.
11 legă fed ele ş cu un cearşaf, se asigură încă o dată
că o să m ai stea m u lt şi b in e în lu m ea viselor, apoi
îi făcu sem n in g in eru lu i să -l urm eze.
Încuie uşa şi... aventura cea m are începu, li spuse,
şop tit :
■
— N u m ai de noi d ep in d e dacă vom m ai ieşi v reo ­
dată de-,aici sau n e vom d izo lv a în tr-o cadă de acid...
T e rog să fa ci absolut tot c e -ţi cer... A m să te în cui
în cabina m ea... M ergi în faţă, cu m îin ile -n cap.
T rebuie să pari am en inţat.
îş i sco a se rev o lv eru l ş i-i făcu sem n să pornească.
A ju n seră p e pu n te. U n m arinar trecu p e lin g ă ei,
clar nu păru m irat cînd 11 văzu pe in g in er cu m îi-

218
n ile -n su s şi pe tip u l cu ochii galb en i în sp atele lu i,
am en in ţîn d u -L
— D esch id e tu u şa aia î îl rugă D im a pe m arinar,
şi acesta îl ascultă.
îi fă cu sem n că poate să p lece, şi el în cu ie uşa în
urm a in g in eru lu i. îş i băgă rev o lv eru l în buzunar şi,
după ce-şi um plu b in e p lăm în ii cu aer, urcă scara
spre cabina teleg ra fistu lu i.
B o b y S olo cîn ta o m elod ie sen tim en ta lă pe care
tî nărui h ip ertiroid ian o ascu lta s tîn d pe un scaun
cu capul răsturnat pe spate, ca în transă.
— A i v e n it ? întrebă el fără să p rivească.
— Îhî !
O izbitură scurtă, şi capul tîn ăru lu i telegrafist, se
p răvăli şi m ai pe spate, de data asta inert. D im a în ­
cu ie u şa şi îşi puse că ştile la u rechi, dînd drum ul a p a ­
ratu lu i de em isie.
C îteva m in u te m ai tîrziu , ochii i se aprinseră de
b ucurie. M ina îi juca sigu ră pe m anip ulator. C înd
term in ă, îşi scoase că ştile pe care le aşeză la loc eu
oarecare p ed an terie. G ăsi in tr-u n dulapi or, care
a v e a desen at pe el o cruce roşie, u n plasture, şi-l
lip i pe gura tîn ăru lu i telegrafist, după ce-1 legă fe -

N -a v e a nici un m o tiv să se grăbească.

Ieşi, în cu ie u şa în urm a lu i, coborî în cabina în
care in g in eru l îl a şte p ta eu su fle tu l la gură.
— E bin e, răspunse D im a în treb ării lu i m ute. Ş tiu
că sîn teţi un în otător destu l dc bun...
— Da...
— S co a teţi-v ă p an tofii, pantalonii, tot ce v-ar stin ­
gheri la înot... B ă n u iesc că n -o să avem n ev o ie de
perform anţe în această privinţă,.. Eu sîn t u n în o -

219
făt or d estu l de m odest şi... în sfirşit, cred eă am.
să mă descurc.
— Şi ce facem acum ? întrebă P angrati, în n eb u n it
de tot ce se în tîm p la .
— A ştep tăm .
In g in eru l se aşeză autom at pe scaun, ca şi cinci
ar fi vrut să dovedească a stfe l că îl ascultă. Făcu
o m işcare cu capul şi îşi d u se m in a la fru n te, sch i­
m onosind u -se de durere... D im a zîm bi :
— De la m in e ? întrebă el, referin d u -se la dure­
rea de cap. •
-— M ai în treb i ?
— P en tru ... v ero sim ilita te... Ş i a doua oară mă
suspecta... am auzit un zgom ot aproape im p ercep tib il
la uşă... T rece.
D in cin ci în cinci m in u te, D im a îşi con su lta ceasu l,
în sfîrsit, se ridică şi p rivi p rin hu b lou ...
— V in ! >
D ep arte, o lu m in ă sclip i de cîteva ori, Intr-un
■semnal. Era un vas foarte rapid, care se apropia
de cargo.
C el de la tim onă ceru p rin p o rta -v o ce :
— Să vină căp itan u l su s... N e d ep ăşeşte o navă
rapidă...
— Il caută, şopti in g in eru l.
— P în ă să -l găsească...
U rm ă un tim p de lin işte în care, evid en t, m arin aru l
îl căută pe căpitan.
__ Nu-1 găsesc. Tu nu ştii u n d e-i ? îl întrebă pe
tim o n ieru l de cart.
— P e m in e m ă-n treb i, d e-a ici ? O fi ş i el câ hnii!
Sau v ezi la tip u ’ îm barcat azi...
—- V in e aici.

220
 Birna Îşi scoase rev o lv eru l ş i-l p u se pe m asă, în
faţa lu i. F ăcu sem n in g in eru lu i să rid ice m îiniiev
— T receţi în d rep tu l m esei, să nu vadă că sîn te ţi
d escă lţa t.
C in ev a ciocăn i în uşă-.
— Intră i
A p ăru o m utră scu fu n d ată toată in tr-o barbă
crescu tă fără nici o ordine,
Com andantu* n u -i .aici ? în treb ă el după ce se
lăm u ri ce se petrece.
— A cum două m in u te a plecat, li era cam rău de
la stom ac. O fi-n careu, bea ceva tare...
U şa se -n e b ise şi D im a se grăbi să privească prin
hubloul. S em n a lele lu m in o a se se ved eau acum la cei
m u lt trei su te de m etri,
■
— P e ste cin ci m in u te, ţâşnim.
F ru n tea in g in eru lu i şiroia de tran sp iraţie, şi res­
p ira de parcă ar fi urcat în fu gă de două ori pînă
în v ir îu l T u rn u lu i Eifel.
— H ai S
D esch ise uşa. Coborîră în. fugă .scările, pînă la
prim a punte. C înd credeau că totu l a m ers perfect,
se-n tîln iră fa ţă -n faţă cu tip u l bărbos care se-n to r-
cea furios.
A în ţe le s în tr-o clipă despre ce este vorba şî s-a
rep ezit la ingin er. S -a trezit însă cu o piedică şi s-a
lu n g it cît era de m are, făeîn d să -i su n e oasele de
scândura pun ţii,
V ră să ţipe, dar două m îini hotă rite îi strînseră
v io le n t g îtleju l. U n p u m n îl azvîrlî cu cap u l de pere­
tele d e fier a l cab in elor.
— S ă ri l

221
 In g in eru l se codi o clipă, dar cînd auzi că se apro­
p ie cin ev a , atras de zgom otu l lu p tei, îşi fă cu vîn t
în a in te şi se trezi în apă, D im a nu sări im ed iat, şi
bine făcu. A r fi d ev en it am ândoi o ţin tă v ie, apro­
piată. T rebuia să acopere fu ga in gin eru lu i.
U n tip cu un rev o lv er în m ină apăru la m arginea
p arap etu lu i şi scrută în tu n ericu l. P robabil că in g i­
n eru l în o ta bras, nu făcea n ici un zgom ot... „N u cred
că s-a -n eca t, p aralizat de frică “, gîn d i D im a. Ca un
răspuns, se auzi clip o citu l ap ei şi m îna tip u lu i d e la
parapet se ridică, să tragă. Dar D im a, m ai repede,
îi trim ise un glon ţ în braţ. Ţ ip ătu l de durere şi
îm p u şcătu ra alarm ară to t ech ip aju l. P e toate scă ­
rile de m eta l încep ură să se-au d ă paşi alergînd.
In g in eru l se în d ep ărtase binişor.
— B arca la apă ! strigă u n tip, probabil secu n d u l.
B arca era chiar în ap rop ierea lu i D im a. N u mai
p u tea să răm înă, dar nici să se ascundă un d eva.
O am enii ech ip a ju lu i se apropiau din toate părţile,
treb u ia să sară şi el în apă.
Trase două g loan ţe în barcă, să fie sigu r că n-o
să -l m ai urm ărească din ea, şi se aruncă, înotând cit
m ai lin iştit, pe sp ate, ca să p rivească ce se în tîm p lă.
Cei care s-a u rep ezit să dea barca la apă nu şi-au
dat seam a că e găurită. în v iito a rea isca tă n ici nu
se m ai în treb au cin e în cin e a tras. C înd s e urcară
în ea şi puseră m în a pe lop eţi, u n u l strigă îngrozitor :
— Ia apă... n u ţin e !... în a p o i pe p u n te !
— Ce se-n tîm p lă acolo ?
•— B arca e spartă.
— Lăsaţi alta.
Dar tim p u l trecea. D e pe vasul care se apropia
în v iteză , ţîşn i o fîşie p u tern ică de lum ină, care se

222
opri po cargo... Cei de pe punte, orbiţi, îşi feriră
ochii. în acest tim p, o m ică am barcaţiune cu m otor
se desp rin se de bordul v ed etei şi se apropie de piâ-
m u l înotător, in g in eru l, pe care îl p escu i în clipa
în care se g în d ea că nu m ai poate în o ta prea m ult.
— R ep ed e la... celălalt, că nu -n oată prea bine, fură
p rim ele lu i cu vin te.
P rin şi în fa scico lu l de lum ină, cei de pe cargo se
resem nară.

C om andan tu l v e d e te i îi in vită pe cei doi în cabina

lu i şi ceru unui m arinar :
— C eai şi coniac... Mai b in e-zis coniac... ceaiul
n u m ai la cerere...
D ar nu ceru nim eni.
în b u cu ria generală, com an dantul văzu ceva pe
obrazul in g in eru lu i şi se apropie îngrijorat să pri­
vească m ai de-aproape.
— C e-a v eţi aici ?... V -aţi lo y it la ochi...
— Nu... n u m -a m lo vit, asta e de la .o scenă jucată
d t m ai realist, m ărturisi, p rivin d spre D im a, şi
am în d oi izbucniră în rîs, spre n ed u m erirea celor
d in jur.
— Ş i dum neata, dom nule căpitan, parcă ai ochii
galbeni... din cauza em o ţiei bănuiesc.
— N u... nu din cauza em oţiei. D in cauza unei doze
de acid picric, care în g ă lb en eşte ochii. T rebuia să
capăt un sem n particular.
C om andan tu l dădu n ed u m erit din um eri, apoi se
gindi că, de fap t, rolul lu i nu era să în treb e, ci să
ridice paharul în cin stea celor doi, ceea ce şi făcu.
 Lector : IORDANA URECHE
Tehnoredactor : CORNEL CRISTESCU
A p ă r u t 1971. C o l i d e t i p a r ‘7.

Tiparul executat sub comanda

n r . 10 042 la Combinatul Poli­
grafic „Casa S c î n t e i i " , Piaţa
Scînteii nr. 1, Bucureşti,
Republica Socialistă România
Tudor Popescu, atît de cunoscut cititorilor din
de aventură poliţistă: «Brăţara de cretă», «Drum fără
toarcere», «Vulpea prinde capcana», «Ecuaţia cu
necunoscute» şi «H.W. îşi caută umbra», scrie un
roman de spionaj economic pornind de la scenari
mului «Simpaticul domn R.».

D O I D O M N I F Â R A UM BRELE

Luă cartea, o deschise, şi-n clipa aceea primi cea mai

mare lovitură din viaţa lui. O lovitură pentru care nu era
pregătit, pentru că viaţa lui de pînă acum nu căpătase
niciodată accente mai grave decît acelea ale unui exa­
men pierdut. Se trezi brusc în faţa unei realităţi în care
n-ar fi putut crede nici sub tortură.
Din locul ei, Toto îl urmărea ca o felină la pîndă, gata să
intervină la cel mai mic gest. Pe chipul lui se dădea o
luptă dramatică. Acum trebuia să intervină. îi vorbi calm,
explicativ, ca şi cînd i-ar fi murmurat un cîntec de leagăn:
— Şi ea a lucrat pentru persoana de care ţi-am vorbit...
Nu poţi să-i faci un rău atît de mare. Ştiu că-ţi iubeşti
mama... T .,
Lei 6,50