Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sectorul construcţiilor reprezintă un sector a cărui activitate are o pondere importantă atât din punct de
vedere economic cât şi din cel al forţei de muncă implicate, recunoscut unanim ca având un nivel de
risc ridicat.
Conform datelor furnizate de Fundaţia Europeană pentru Ameliorarea Condiţiilor de Viaţă, în statele
membre ale Uniunii Europene peste 13 milioane de angajaţi lucrează în acest sector, iar statisticile
arată că numărul accidentelor mortale, al leziunilor şi bolilor profesionale este mai ridicat decât în
oricare alt sector de activitate (15% din totalul accidentelor de muncă şi 30% din totalul accidentelor
de muncă mortale din sectorul industrial), iar probabilitatea ca angajaţii din acest sector să sufere un
accident de muncă cu incapacitate temporară de muncă este de două ori mai mare decât media din
celelalte sectoare de activitate.
Anual, se înregistrează:
Peste 1.300 de decese;
Peste 800.000 de accidentaţi, adesea grav;
Expunerea a cca. 600.000 de muncitori la fibre de azbest;
Afecţiuni osteo-musculo-articulare şi auditive la peste jumătate din numărul angajaţilor
implicaţi în construcţii.
Se pierd astfel 30 milioane de zile de lucru datorită accidentelor de muncă şi 26 milioane de zile
datorită bolilor profesionale.
Cu toate eforturile de ameliorare a securităţii şi sănătăţii în muncă în acest sector, numărul accidentelor
de muncă şi al bolilor profesionale rămâne inacceptabil şi implică un cost extrem de ridicat (peste 3%
din cifra de afaceri a sectorului).
Din punct de vedere al numărului total de accidente înregistrate în sectorul construcţiilor, acestea au
reprezentat 11,2% (669 cazuri) în 2003 şi 10,3% (260 cazuri) în semestrul 1/2004, situându-se pe locul
2 după sectorul minier, unde procentele pentru aceeaşi perioadă au fost de 17,6% şi respectiv 15%.
Indicii de frecvenţă, atât în cazul accidentelor mortale cât şi în al celor cu incapacitate temporară de
muncă (0,24% în 2003 şi 0,11% în semestrul 1/2004 la accidente mortale şi 1,66%, respectiv 0,97% în
semestrul 1/2004 la accidentele cu ITM) au depăşit indicatorii medii de frecvenţă pe economie.
Studiile arată că 2/3 din accidentele mortale care au loc pe şantier sunt urmarea deciziilor luate în
faza de elaborare a proiectului. Actorii principali ai acestei faze sunt arhitecţii, proiectanţii,
gestionarii de contract şi prestatorii de servicii necesare, pe durata proiectării şi execuţiei construcţiei –
coordonatorii de securitate şi sănătate.
Pentru a integra toate aceste aspecte în gestiunea riscurilor profesionale directiva prevede noi funcţii de
coordonare (coordonatori de securitate, etc.). Prin intermediul unor instrumente ca Planul de
securitate şi sănătate în muncă şi Dosarul de intervenţie ulterioară, coordonatorii de securitate
pregătesc intervenţia întreprinderilor pe şantier şi au în vedere operaţiile ulterioare de întreţinere şi
transformare a clădirii. În timpul stabilirii soluţiilor arhitecturale, tehnice şi/sau organizaţionale şi a
timpilor de realizare a diferitelor lucrări managerul de proiect şi şeful de şantier împreună cu
coordonatorii de securitate trebuie să coordoneze şi să asigure integrarea principiilor generale de
prevenire care urmăresc:
Evitarea riscurilor
Evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate
Odată evaluate, combaterea riscurilor la sursă
Adaptarea muncii la om (ergonomie) acţionând asupra conceperii, organizării şi metodelor de
muncă şi de producţie
Realizarea acestor obiective ţinând seama de evoluţia tehnicii
Înlocuirea pe cât posibil a ceea ce este periculos cu ceva mai puţin periculos sau lipsit de
pericol
Integrarea prevenirii riscurilor într-un ansamblu coerent care cuprinde producţia, organizarea,
condiţiile de muncă şi dialogul social
Prioritatea măsurilor de protecţie colectivă şi recurgerea la protecţia individuală numai atunci
când nu există altă posibilitate
Asigurarea comunicării către întreprinderile şi lucrătorii independenţi, a tuturor informaţiilor şi
instrucţiunilor necesare pentru realizarea securităţii şi sănătăţii participanţilor la lucrările de pe
şantier.
Pe şantier este necesară coordonarea şi asigurarea respectării acestor principii generale de prevenire de
către întreprinderile exterioare şi lucrătorii independenţi în ceea ce priveşte:
Ordonarea lucrărilor: calendarul lucrărilor, succesiunea fazelor, etc.
Infrastructurile provizorii: acces, căi de circulaţie, zone de depozitare, etc.
Mijloacele materiale: dispozitive tehnice de ridicare şi manipulare, mijloace de transport al
materialelor, al deşeurilor, etc.
Dotări igienico-sanitare, etc.
Legea Securităţii şi Sănătăţii în Muncă nr.319/2006, preia integral Directiva - cadru în domeniului
securităţii şi sănătăţii în muncă, şi anume, Directiva 89/391/CEE privind introducerea de măsuri pentru
promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.
Conform prevederilor art.52 alin (2) Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse a elaborat acte
normative necesare implementării şi/sau adaptării situaţiilor existente la cerinţele Legii Securităţii şi
Sănătăţii în Muncă nr.319/2006.
Hotărârea de Guvern nr. 300 din 02.03.2006 stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
şantierele temporare sau mobile - Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 252 din 21/03/2006.
Conform art.2, HG nr.300/2006 nu se aplică activităţilor de foraj şi extracţie din industria extractivă.
Absenţa unei politici de prevenire a unor riscuri profesionale are un efect negativ pentru fiecare:
Angajaţi
Probleme de sănătate
Pierderi de salariu
Climat de nesiguranţă
Degradarea relaţiilor angajaţi /angajator şi a relaţiilor angajaţi/client
Întreprindere
Cheltuieli de producţie suplimentare
Scăderea profitului
Pierderea de know-how pentru societate din cauza absenţei de la lucru a persoanei
accidentate
Întârzieri ale termenului de predare
Imagine negativă a societăţii
Degradarea relaţiilor angajator/angajaţi
Beneficiar
Întârzieri ale termenului de predare
Imagine negativă a societăţii
Degradarea relaţiilor beneficiar/angajaţi
Creşterea costului execuţiei lucrării
Îmbunătăţirea politicii de prevenire este benefică pentru fiecare şi are efecte directe asupra
performanţei întreprinderii.
Accidentele de muncă sunt foarte costisitoare pentru întreprinderile din industria construcţiilor,
reprezentând aproximativ 3% din cifra lor de afaceri anuală. Pierderea din câştigurile întreprinderilor
poate fi estimată la aproximativ 20 miliarde euro pentru anul 2000.
Investiţiile în securitate permit întreprinderilor să limiteze pierderile cauzate de accidentele de
muncă, ceea ce sporeşte profitul lor anual.
Pe toată durata realizării lucrării angajatorii şi lucrătorii independenţi trebuie să respecte obligaţiile
generale ce le revin în conformitate cu prevederile Legii nr.319/2006 privind securitatea şi sănătatea în
muncă, în special în ceea ce priveşte:
a) menţinerea şantierului în ordine şi într-o stare de curăţenie corespunzătoare;
b) alegerea amplasamentului posturilor de lucru, ţinând seama de condiţiile de acces la aceste
posturi;
c) stabilirea căilor şi zonelor de acces sau de circulaţie;
d) manipularea in condiţii de siguranţă a diverselor materiale;
e) întreţinerea, controlul înainte de punerea în funcţiune şi controlul periodic al echipamentelor de
muncă utilizate, în scopul eliminării defecţiunilor care ar putea să afecteze securitatea şi sănătatea
lucrătorilor;
f) delimitarea şi amenajarea zonelor de depozitare şi înmagazinare a diverselor materiale, în special
a materialelor sau substanţelor periculoase;
g) condiţiile de deplasare a materiilor şi materialelor periculoase utilizate;
h) stocarea, eliminarea sau evacuarea deşeurilor şi a materialelor rezultate din dărâmări, demolări şi
demontări;
i) adaptarea, în funcţie de evoluţia şantierului, a duratei de execuţie efectivă stabilită pentru diferite
tipuri de lucrări sau faze de lucru;
j) cooperarea dintre angajatori şi lucrătorii independenţi;
k) interacţiunile cu orice alt tip de activitate care se realizează in cadrul sau în apropierea şantierului.
4
RELAŢIA DINTRE COORDONATOR ŞI BENEFICIAR
5
Integrarea prevenirii din faza de proiectare a lucrării, pentru a reduce riscurile în timpul execuţiei,
exploatării sau întreţinerii sale.
Prevenirea în timpul fazei de execuţie permite tuturor părţilor să îmbunătăţească fundamental sistemele
de securitate definite şi stabilite în fazele anterioare. Măsurile de prevenire planificate sau care au fost
deja aplicate sunt adaptate pe măsura înaintării lucrărilor.
6
Suportul de curs prezintă, în principiu, fazele de execuţie a unui şantier pentru realizarea unei
locaţii civile, tip clădire supraetajată, riscurile specifice fiecărei faze, cu menţiunea existenţei
acestor riscuri pentru toată durata şantierului şi riscurile ergonomice determinate de
manipularea manuală, comune tuturor activităţilor din şantier.
PRINCIPALELE FAZE DE RISCURILE POTENŢIALE
EXECUŢIE A UNUI ŞANTIER SPECIFICE FAZELOR DE
DE CONSTRUCŢII EXECUŢIE
manipularea
manuală şi
LUCRĂRI DE COFRARE ŞI mecanică
ARMARE BETOANE căderea de la înălţime şi de la
PRINCIPALELE FAZE DE RISCURILE POTENŢIALE
Execuţie de stâlpi, grinzi, planşee, acelaşi nivel
EXECUŢIE A UNUI ŞANTIER SPECIFICE FAZELOR DE
armături electrocutare
DE CONSTRUCŢII EXECUŢIE GENERATE DE:
căderi de obiecte
manipulări mecanice de
materiale
LUCRĂRI DE TURNARE căderi de la aceeaşi înălţime
BETON neutilizarea echipamentelor
de protecţie
substanţe chimice
căderea de la înălţime
căderi de obiecte
LUCRĂRI DE ÎNVELITORI manipularea manuală şi
mecanică
neutilizarea echipamentelui
de protecţie
Măsuri de prevenire:
Organizarea activităţii:
1. Beneficiarul lucrării sau managerul de proiect trebuie să asigure ca, înainte de deschiderea şantierului,
să fie stabilit un plan de securitate şi sănătate, conform art. 54 lit. b).
2. Planul de securitate şi sănătate este un document scris care cuprinde ansamblul de măsuri ce trebuie
luate în vederea prevenirii riscurilor care pot apărea în timpul desfăşurării activităţilor pe şantier.
3. Planul de securitate şi sănătate trebuie să fie redactat încă din faza de elaborare a proiectului şi trebuie
ţinut la zi pe toată durata efectuării lucrărilor.
5. În situaţia în care proiectul este elaborat de un singur proiectant, acesta răspunde de elaborarea
planului de securitate şi sănătate.
6. Pe măsură ce sunt elaborate, planurile proprii de securitate şi sănătate ale antreprenorilor trebuie să fie
integrate în planul de securitate şi sănătate.
7. Planul de securitate şi sănătate trebuie să facă parte din proiectul lucrării şi să fie adaptat conţinutului
acestuia.
Categoriile de lucrări care implică riscuri specifice pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor conform
cerinţelor prezentate la art. 17 pct. d) şi art. 18 sunt prevăzute in Anexa nr.2 a HG nr.300/2006:
Lucrări care expun lucrătorii la riscul de a fi îngropaţi sub alunecări de teren, înghiţiţi de terenuri
mocirloase/mlăştinoase ori de a cădea de la înălţime, datorită naturii activităţii desfăşurate,
procedeelor folosite sau mediului înconjurător al locului de muncă
Lucrări în care expunerea la substanţe chimice sau biologice prezintă un risc particular pentru
securitatea şi sănătatea lucrătorilor ori pentru care supravegherea sănătăţii lucrătorilor este o
cerinţă legală
Lucrări cu expunere la radiaţii ionizante pentru care prevederile legale specifice obligă la
delimitarea de zone controlate sau supravegheate
Lucrări în apropierea liniilor electrice de înaltă tensiune
Lucrări care expun la risc de înec
Lucrări de puţuri, terasamente subterane şi tuneluri
Lucrări cu tuburi cu aer comprimat
Lucrări care implică folosirea de explozibili
Lucrări de montare şi demontare a elementelor prefabricate grele.
Conform prevederilor art.19 pentru completarea declaraţia prealabilă prevăzută la art. 47 sunt necesare o
serie de informaţii de ordin administrativ care privesc şantierul.
În acest sens beneficiarul lucrării sau managerul de proiect trebuie să întocmească o declaraţie
prealabilă in următoarele situaţii:
a) durata lucrărilor este apreciată a fi mai mare de 30 de zile lucrătoare şi pe şantier lucrează
simultan mai mult de 20 de lucrători;
b) volumul de mână de lucru estimat este mai mare de 500 de oameni-zi.
11. Planul de securitate şi sănătate trebuie să fie completat şi adaptat în funcţie de evoluţia şantierului şi
de durata efectivă a lucrărilor sau a fazelor de lucru.
12. Planul de securitate şi sănătate trebuie să se afle în permanenţă pe şantier pentru a putea fi
consultat, la cerere, de către inspectorii de muncă, inspectorii sanitari, membrii comitetului de securitate
şi sănătate in muncă sau de reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice in domeniul securităţii şi
sănătăţii.
13. Planul de securitate şi sănătate trebuie să fie păstrat de către managerul de proiect timp de 5 ani
de la data recepţiei finale a lucrării.
1. Planul propriu de securitate şi sănătate cuprinde ansamblul de măsuri de securitate şi sănătate specifice
fiecărui antreprenor sau subantreprenor.
2. Atunci când un antreprenor se angajează să realizeze lucrări pe şantier, acesta trebuie să pună planul
propriu de securitate şi sănătate la dispoziţia managerului de proiect, beneficiarului sau coordonatorilor
in materie de securitate şi sănătate, după caz.
3. Antreprenorul trebuie să stabilească acest plan în cel mult 30 de zile de la data contractării lucrării.
4. Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie armonizat cu planul de securitate şi sănătate al
şantierului.
5. Antreprenorul care execută cu unul ori mai mulţi subantreprenori, în totalitate sau o parte din lucrările
care trebuie să respecte prevederile planului de securitate şi sănătate, trebuie să le transmită acestora un
exemplar al planului propriu şi, dacă este cazul, un document care cuprinde măsurile generale de
securitate şi sănătate pentru lucrările şantierului ce intră în responsabilitatea sa.
7. Subantreprenorul trebuie să elaboreze planul propriu de securitate şi sănătate în cel mult 30 de zile de
la data contractării lucrării cu antreprenorul.
8. Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să conţină cel puţin următoarele:
a) numele şi adresa antreprenorului/subantreprenorului;
b) numărul lucrătorilor pe şantier;
c) numele persoanei desemnate să conducă executarea lucrărilor, dacă este cazul;
d) durata lucrărilor, indicând data începerii acestora;
e) analiza proceselor tehnologice de execuţie care pot afecta sănătatea şi securitatea lucrătorilor şi a
celorlalţi participanţi la procesul de muncă pe şantier;
f) evaluarea riscurilor previzibile legate de modul de lucru, de materialele utilizate, de
echipamentele de muncă folosite, de utilizarea substanţelor sau preparatelor periculoase, de
deplasarea personalului, de organizarea şantierului;
g) măsuri pentru asigurarea sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, specifice lucrărilor pe care
antreprenorul/subantreprenorul le execută pe şantier, inclusiv măsuri de protecţie colectivă şi
măsuri de protecţie individuală.
10. Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie actualizat ori de câte ori este cazul.
Un exemplar actualizat al planului propriu de securitate şi sănătate trebuie să se afle in permanenţă pe
şantier pentru a putea fi consultat, la cerere, de către inspectorii de muncă, inspectorii sanitari, membrii
comitetului de securitate şi sănătate in muncă sau de reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice in
domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
11. Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie păstrat de către antreprenor timp de 5 ani de
la data recepţiei finale a lucrării.
4. Registrul de coordonare trebuie păstrat de către coordonatorul in materie de securitate şi sănătate timp
de 5 ani de la data recepţiei finale a lucrării.
2. Dosarul de intervenţii ulterioare se întocmeşte încă din faza de proiectare a lucrării de către
coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării sau de către
proiectant, după caz.
4. După recepţia finală a lucrării dosarul de intervenţii ulterioare trebuie transmis beneficiarului pe baza
unui proces-verbal care se ataşează la dosar.
5. În cazul unei intervenţii ulterioare, beneficiarul trebuie să pună la dispoziţie coordonatorului în materie
de securitate şi sănătate desemnat pe durata intervenţiilor ulterioare un exemplar al dosarului de
intervenţii ulterioare.
STUDII DE CAZ
FAZA DE EXECUŢIE
ŞANTIER RISCURI POTENŢIALE
REFERINŢE
Legea nr.10 –
Calitatea în construcţii, cap. III
Prescripţii minime de securitate şi
sănătate pentru şantiere temporare
sau mobile, cap. VII
MĂSURI DE PREVENIRE
Elaborarea documentaţiei de
execuţie de către proiectant cu
verificarea de către beneficiar şi
managerul de proiect.
Participarea, în faza de proiectare, a
coordonatorului de securitate şi
elaborarea planului de securitate şi
sănătate.
FAZA DE EXECUŢIE
ŞANTIER RISCURI POTENŢIALE
REFERINŢE NORMATIVE
Legea nr.10 –
cap. II, secţiunea 2;
Prescripţii minime de securitate şi
sănătate pentru şantiere temporare
sau mobile, cap. V
REFERINŢE NORMATIVE
MĂSURI DE PREVENIRE
REFERINŢE NORMATIVE
INSTRUCŢIUNI PROPRII de
securitate pentru lucru la înălţime,
INSTRUCŢIUNI PROPRII de
securitate pentru activităţile de
îmbunătăţiri financiare şi irigaţii
INSTRUCŢIUNI PROPRII de
securitate pentru lucrări de
reparaţii, consolidări, demolări şi
translaţii de clădiri
MĂSURI DE PREVENIRE
REFERINŢE NORMATIVE
INSTRUCŢIUNI PROPRII de
securitate pentru lucrul la înălţime,
MĂSURI DE PREVENIRE
CĂDERE DE MATERIALE
LUCRĂRI DE DE LUCRU, AVARIEREA
FUNDAŢIE CONDUCTELOR,
CABLURILOR SUBTERANE
REFERINŢE NORMATIVE
MĂSURI DE PREVENIRE
REFERINŢE NORMATIVE
MĂSURI DE PREVENIRE
REFERINŢE NORMATIVE
MĂSURI DE PREVENIRE
CĂDERE DE LA ÎNĂLŢIME DE
LUCRĂRI DE COFRARE - OBIECTE, RISCURI LEGATE DE
MANIPULĂRI DE MATERIALE
TURNARE (MANUALE ŞI MECANICE),
NEUTILIZAREA MIJLOACELOR
COLECTIVE ŞI INDIVIDUALE DE
PROTECŢIE
REFERINŢE NORMATIVE
MĂSURI DE PREVENIRE
CĂDERE DE LA ÎNĂLŢIME,
LUCRĂRI DE COFRARE - RISCURI LEGATE DE
TURNARE MANIPULAREA MANUALĂ ŞI
MECANICĂ DE MATERIALE
REFERINŢE NORMATIVE
MĂSURI DE PREVENIRE
REFERINŢE
MĂSURI DE PREVENIRE
REFERINŢE
MĂSURI DE PREVENIRE
ORGANIZAREA DEFECTUOASĂ A
LUCRĂRI SPECIFICE - LUCRĂRILOR AVÂND ÎN VEDERE
PASARELE VECINĂTĂŢILE ŞANTERULUI;
FOLOSIREA IMPROVIZAŢIILOR
PENTRU DEMARCAREA
ZOBELOR PERICULOASE;
ASIGURAREA IMPROPRIE A
ACCESULUI LA ÎNĂLŢIME (SCĂRI
IMPROVIZATE, NEASIGURATE);
LIPSA SEMNALĂZĂRII DE
SECURITATE
REFERINŢE
MĂSURI DE PREVENIRE
FAZA DE EXECUŢIE
ŞANTIER RISCURI POTENŢIALE
CĂDERE DE LA ÎNĂLŢIME;
LUCRĂRI SPECIFICE - DEPLASĂRI DATORATE
PASARELE GRAVITAŢIEI;
CĂDERI DE OBIECTE;
CONTURURI ÎNŢEPĂTOARE.
REFERINŢE
MĂSURI DE PREVENIRE
CĂDERE DE LA ÎNĂLŢIME;
LUCRĂRI SPECIFICE – DEPLASĂRI DATORATE
GRAVITAŢIEI;
FINISĂRI DE FAŢADĂ CĂDERI DE OBIECTE;
NEASIGURAREA PROTECŢIEI
ZONELOR ÎNVECINATE;
INFLUENŢE ALE AGENŢILOR
CLIMATERICI (VÂNT, PLOAIE,
TEMPERATURI RIDICATE).
REFERINŢE
MĂSURI DE PREVENIRE
REFERINŢE
MĂSURI DE PREVENIRE
REFERINŢE
MĂSURI DE PREVENIRE
FAZA DE EXECUŢIE
ŞANTIER REFERINŢE
MĂSURI DE PREVENIRE
REFERINŢE
INSTRUCŢIUNI PROPRII DE
SECURITATE ŞI SĂNĂTATE
ÎN MUNCĂ PENTRU LUCRUL
LA ÎNĂLŢIME.
MĂSURI DE PREVENIRE
CĂDERE DE LA ÎNĂLŢIME
LUCRĂRI DE ÎNVELITORI CĂDERE DE MATERIALE DE
LA ÎNĂLŢIME
ARSURI CU BITUM
FIERBINTE PENTRU
IZOLAŢII HIDROFUGE
REFERINŢE
INSTRUCŢIUNI PROPRII DE
SECURITATE ŞI SĂNĂTATE
PENTRU LUCRĂRI DE
REPARAŢII ŞI DEMOLĂRI ÎN
CONSTRUCŢII.
MĂSURI DE PREVENIRE
CĂDERE DE LA ÎNĂLŢIME
LUCRĂRI ÎN CONSTRUCŢII PE SCĂRI DE ACCES
ZIDĂRII INTERIOARE CĂDERE DE LA ACELAŞI
NIVEL
CĂDERE DE MATERIALE (ÎN
CAP, PE MÂINI SAU
PICIOARE)
REFERINŢE
MĂSURI DE PREVENIRE
REFERINŢE
INSTRUCŢIUNI PROPRII de
securitate pentru lucru la înălţime
INSTRUCŢIUNI PROPRII pentru
lucrări de finisări în construcţii
MĂSURI DE PREVENIRE
FIEC: FIEC este Federaţia Industriei Europene de Construcţii, reprezentând, prin cele 32
federaţii naţionale membre din 25 ţări (17 din UE & EFTA, Cipru, Republica Cehă,
Ungaria, Polonia, România, Slovacia, Turcia şi Bulgaria), întreprinderi de construcţii
de
toate dimensiunile, de exemplu întreprinderi mici şi mijlocii, precum şi "factori
globali",
care desfăşoară toate tipurile de activităţi de construcţii.
Avenue Louise 66 – 1050 Bruxelles – Tél : +32 2 514 55 35 – Fax : +32 2 511 02 76 –
E-mail : info@fiec.org
SEFMEP: Principalele activităţi ale SEFMEP sunt: studii, proiecte şi audituri asupra
şantierelor de construcţii şi activităţi de coordonare, împreună cu dezvoltarea
aplicaţiilor software pentru autospecializare şi gestionare a proiectelor.
SEFMEP desfăşoară, de asemenea, activităţi de instruire prin Reţeaua sa Focală
Europeană (Spania, Italia, Portugalia, Luxemburg şi Belgia) cu sprijinul organizaţiilor
profesionale europene.
Val des Seigneurs 71 – 1150 Bruxelles – Tél : +32 2 742 14 15 – Fax : +32 2 742 14
16 – E-mail: info@sefmep.com
Prevederi generale
Se admite că, dacă nu se ia nici o măsură de prevenire, prezenţa unui pericol la o maşină va genera o
leziune.
Măsurile de prevenire sunt o combinaţie de măsuri luate de către proiectant şi de măsuri luate de către
utilizator. Măsurile care pot fi integrate din stadiul de proiectare sunt preferabile celor aplicate de
utilizator. Primele se dovedesc în general mai eficiente.
Ţinând cont de experienţa dobândită de utilizatori ai unor maşini asemănătoare şi, ori de câte ori poate,
de un schimb de informaţii cu utilizatorii avizaţi, proiectantul trebuie să îndeplinească următoarele
acţiuni, în ordinea in care sunt prezentate in continuare:
să precizeze limitele şi utilizarea prevăzută a maşinii (a se vedea 5.2);
să identifice pericolele şi situaţiile periculoase care le sunt asociate (a se vedea articolul 4 şi
5.3);
să estimeze riscul pentru fiecare din pericolele şi situaţiile periculoase identificate (a se vedea
5.3);
să evalueze riscul şi să ia decizii asupra necesităţii de a-l reduce (a se vedea 5.3);
să elimine pericolul sau să reducă riscul care îi este asociat, luând măsuri de protecţie (a se
vedea 5.4. şi 5.5).
Scopul este să se obţină cea mai mare reducere posibilă a riscului, ţinând seama de:
securitatea maşinii în timpul tuturor fazelor sale de viaţă;
aptitudinea maşinii de a-şi îndeplini funcţia;
uşurinţa de utilizare a maşinii;
costul producerii, exploatării şi casării maşinii.
Pentru ca funcţionarea în securitate a maşinii să fie durabilă, este necesar ca măsurile de protecţie luate
să permită ca aceasta să fie utilizată cu uşurinţă şi să nu îi împiedice utilizarea prevăzută.
Nerespectarea acestui principiu ar putea conduce la situaţia ca aceste măsuri de protecţie să fie
neutralizate în vederea exploatării maxime a posibilităţilor maşinii.
Identificarea pericolelor, estimarea riscului şi evaluarea riscului trebuie să ţină seama de:
acţiunile întreprinse de către persoane in timpul întregului ciclu de viaţă al maşinii descris
mai jos:
1) construire;
2) transport, asamblare şi instalare;
3) punerea în funcţiune;
4) utilizare:
reglare, instruire, programare sau schimbare a procesului de fabricaţie;
funcţionare;
curăţare;
depistarea defectelor;
întreţinere;
5) scoatere din funcţiune, demontare şi, în cazul în care este implicată securitatea, casarea;
În timpul aprecierii riscului, trebuie să se ţină seama de gravitatea cea mai probabilă a lezării care ar
putea rezulta din fiecare pericol identificat, fără ca totuşi să se excludă gravitatea maximă previzibilă,
chiar dacă probabilitatea acesteia este redusă.
Acest obiectiv poate fi atins prin suprimarea sau reducerea, separat sau simultan, a fiecăruia din cei doi
factori care caracterizează riscul:
a) gravitatea lezării care ar putea rezulta din cauza pericolului considerat;
b) probabilitatea de apariţie a acestei lezări.
Contribuţia Contribuţia
utilizatorului 2