PLAN DE SĂNĂTATE ŞI SECURITATE PENTRU LUCRARILE

EFECTUATE IN PETROBRAZI PLOIESTI

TRANSPORTUL, MONTAREA, FIXAREA IN PARDOSEALA A
SUBANSAMBLELOR
( DULAP METALIC CU 4 USI SI BANCA DIN LEMN)

HOTARIREA DE GUVERN 300/2006

PRIVIND CERINŢELE MINIME DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE
PENTRU
ŞANTIERE TEMPORARE ŞI MOBILE

ELABORAT: COORDONATOR SSM ING. CRISTESCU LIVIU

 1. Legea Securităţii şi Sănătăţii în Muncă nr.319/14.07.2006, publicată în M.O.
646/26.07.2006.
Legea preia Directiva Consiliului nr.89/391/CEE publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene (JOCE) nr. L183/1989.
2. H.G. nr. 1425/11.10.2006 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă.

Hotărâri ale Guvernului Romaniei care preiau directive ale UE.

1. H.G. nr.1091 din 16 august 2006, privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
locul de muncă.Hotărârea transpune Directiva 1989/654/CEE, publicată în Jurnalul
Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 393/1989.
2. H.G. nr.1146 din 30 august 2006, privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucratori a echipamentelor de muncă.
Hotărârea transpune Directiva 1989/655/CEE, amendată de Directivele 95/63 /CE şi 2001/45/CE
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 393/1989.
3. H.G. nr.1048 din 9 august 2006, privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la
locul de muncă.Hotărârea transpune Directiva 89/656/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene (JOCE) nr.L393/1989.
4. H.G. nr.971 din 26 iulie 2006, privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi
de sănătate la locul de muncă. Hotărârea transpune Directiva 92/58/CEE, publicată în Jurnalul Oficial
al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 245/1992.
5. HG nr. 300 din 2 martie 2006, privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
şantierele temporare sau mobile.

SCOP
Planul de Securitate şi Sănătate a Muncii pe Şantiere,
 precizează toate obiectivele şi măsurile ce trebuie luate în scopul derulării proiectului/lucrării şi
activităţilor aferente, conform reglementărilor legale în vigoare,
 prevede cerinţele de securitate şi sănătate aplicabile pe şantier,
 specifică riscurile care pot apărea,
 indică măsurile de prevenire necesare pentru reducerea sau eliminarea riscurilor,
 conţine măsuri specifice privind lucrările care implică riscuri specifice pentru sănătatea şi
securitatea lucrătorilor.
 defineşte cerinţele de dotare, calificare, instruire precum şi verificare a lucrătorilor ce derulează
proiectul/lucrarea.
 asigură investitorul/beneficiarul ca cerinţele specifice ale proiectului sunt respectate şi aplicate,
în conformitate cu prevederile HGR nr. 300/2006 privind cerinţele minime de securitate şi
sănătate pentru şantiere temporare si mobile.
Acest plan de securitate şi sănătate este un document amplu (o documentaţie tehnico-
organizatorică, cu suport financiar inclus în devizul general al proiectului lucrării), ce conţine un
ansamblu de măsuri ce trebuie prevăzute şi realizate în scopul:
 prevederii riscurilor profesionale ce pot apărea pe perioada desfăşurării activităţilor din şantier;
 protecţiei sănătăţii şi securităţii lucrătorilor şi a altor participanţi la procesul de muncă, care va
fi preluat şi respectat de către Contractor(-i) şi toţi subcontractorii angajaţi în derularea
proiectului.
Înainte de începerea lucrărilor fiecare contractor si subcontractor au obligaţia să întocmească
un Plan Propriu de Securitate şi Sănătate, ce se va elabora în concordanţă cu prevederile prezentului
Plan de Securitate şi Sănătate pe Şantiere şi care va conţine aspectele prevăzute de Hotărârea de
Guvern 300/2006 privind cerinţele minime.
Acest plan va evolua si se va dezvolta pe durata elaborarii si desfasurarii proiectului pentru
operarea oricaror schimbari ce pot surveni pe parcurul proiectului.

OBIECTIVE
Obiectivul Planului de Securitate şi Sănătate pe perioada executarii lucrarilor la Petrobrazi
Ploiesti este acela de a defini scopul,cerinţele şi măsurile ce trebuie luate pe perioada execuţiei
lucrărilor şi în cazul intervenţiilor ulterioare. Acesta va fi folosit pentru:
 A demonstra că proiectul va implementa un sistem de organizare a securităţii şi sănătăţii
muncii eficient şi coerent;
 A arăta cum sunt identificate, evaluate, controlate şi diminuate toate pericolele şi efectele
asupra omului, proprietăţii şi mediului
 Informarea executanţilor cu privire la cerinţele minime de securitate şi sănătate care vor fi
impuse prin proiect.
 Stabilirea unui cadru unitar pentru implementarea şi succesiunea iniţiativelor de protecţie şi
sănătate de-a lungul diferitelor faze ale activităţii de montaj.
 Precizarea cerinţei obligatorii pentru toţi executanţii de a avea Planuri proprii desecuritate şi
sănătate pe şantiere, şi evaluari de riscuri pentru toate tipurile de lucrări pe care le execută.
Tuturor părţilor li se va cere să participe, să contribuie la dezvoltarea viitoare a acestui Plan şi
să fie de acord cu implementarea acestuia.
Toate obiectivele Planului de Securitate şi Sănatate urmăresc să realizeze executareaşi recepţia
Proiectului cu:
 Zero accidente;
 Număr minim de cazuri tratate medical;
 Efectuarea de lucrări fără riscuri sau cu riscuri foarte mici;
 Conformarea cu legislaţia română şi cea europeană aplicabilă;

DEFINIŢII
În sensul prezentului plan, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
 Şantier temporar sau mobil, denumit în continuare şantier - orice şantier în care se
desfăşoară lucrări de construcţii sau de inginerie civilă;
 Beneficiar (investitor) - orice persoană fizică sau juridică pentru care se execută lucrarea şi
care asigură fondurile necesare realizării acesteia;
 Manager de proiect - orice persoană fizică sau juridică, autorizată în condiţiile legii şi
desemnată de către beneficiar, însărcinată cu organizarea, planificarea, programarea şi
controlul realizării lucrărilor pe şantier, fiind responsabilă de realizarea proiectului în condiţiile
de calitate, costuri şi termene stabilite;
 Proiectantul lucrării - orice persoană fizică sau juridică competentă care, la comanda
beneficiarului, elaborează documentaţia de proiectare;
 Şef de şantier - persoana fizică desemnată de către antreprenor să conducă realizarea lucrărilor
pe şantier şi să urmărească realizarea acestora conform proiectului;
 Antreprenor (constructor, contractant, ofertant) - orice persoană fizică sau juridică
competentă care execută lucrări de construcţii-montaj, în baza unui proiect, la comanda
beneficiarului;
 Accident de muncă - vătămarea violenta a organismului, precum şi intoxicatia acuta
profesională, care au loc în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de munca de cel puţin 3 zile calendaristice,
invaliditate ori deces;
 Boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau
profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă,
 precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de
muncă;
 Boală legată de profesie - boala cu determinare multifactorială, la care unii factori
determinanţi sunt de natură profesională;
 Echipament de muncă - orice maşina, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă;
 Echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un
lucrator pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în
pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu
proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;
 Loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii
şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are
acces în cadrul desfăşurării activităţii;
 Pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuala căreia îi lipseşte
doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment;
 Securitate şi sănătate în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop
asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii,
integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de
muncă;
 Incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul
tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui
echipament de muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat
lucrătorii, dar ar fi fost posibil sa aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa
producă pagube materiale;
 Zone cu risc ridicat şi specific - acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii în care au
fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave,
ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
 Accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) - accident care produce
incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată prin
certificat medical;
 Accident care produce invaliditate (INV) - accident care produce invaliditate confirmată prin
decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
 Accident mortal (D) - accident în urma căruia se produce decesul accidentatului, confirmat
imediat sau după un interval de timp, în baza unui act medico-legal;
 Accident colectiv - accidentul în care au fost accidentate cel puţin 3 persoane, în acelaşi timp şi
din aceleaşi cauze, în cadrul aceluiaşi eveniment;
 Accident de muncă de circulaţie - accident survenit în timpul circulaţiei pe drumurile publice
sau generat de traficul rutier, dacă persoana vătămată se afla în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu;
 Accident de muncă de traseu:
a) accident survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la
domiciliu şi invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;
b) accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masă în locuri organizate de angajator,
pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde ia masa şi invers, şi care a
antrenat vătămarea sau decesul;
c) accident survenit pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde îşi
încasează salariul şi invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;
 Invaliditate - pierdere parţială sau totală a capacităţii de muncă, confirmată prin decizie de
încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
 Invaliditate evidentă - pierdere a capacităţii de muncă datorată unor vătămări evidente, cum ar
fi un braţ smuls din umăr, produse în urma unui eveniment, până la emiterea deciziei de
încadrare într-un grad de invaliditate de către organele medicale în drept;
  Intoxicaţie acută profesională - stare patologică apărută brusc, ca urmare a expunerii
organismului la noxe existente la locul de muncă;
 Îndatoriri de serviciu - sarcini profesionale stabilite în: contractul individual de muncă,
regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare, fişa postului, deciziile
scrise, dispoziţiile scrise ori verbale ale conducătorului direct sau ale şefilor ierarhici ai
acestuia.

Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării are următoarele

atribuţii:
a) să coordoneze aplicarea principiilor generale de prevenire şi de securitate la alegerea soluţiilor
tehnice şi/sau organizatorice în scopul planificarii diferitelor lucrări sau faze de lucru care se
desfăşoară simultan ori succesiv şi la estimarea timpului necesar pentru realizarea acestor lucrări sau
faze de lucru;
b) să coordoneze punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru a se asigura ca angajatorii şi, dacă
este cazul, lucrătorii independenţi respecta principiile de securitate si sanatate, într-un mod coerent şi
responsabil, şi aplica planul de securitate şi sănătate;
c) să adapteze sau sa solicite sa se realizeze eventuale adaptari ale planului de securitate şi sănătate şi
ale dosarului de intervenţii ulterioare, în funcţie de evoluţia lucrărilor şi de eventualele modificări
intervenite;
d) să organizeze cooperarea între angajatori, inclusiv a celor care se succed pe şantier, şi coordonarea
activităţilor acestora, privind protecţia lucrătorilor, prevenirea accidentelor şi a riscurilor profesionale
care pot afecta sănătatea lucrătorilor, informarea reciprocă şi informarea lucrătorilor şi a
reprezentanţilor acestora şi, dacă este cazul, informarea lucrătorilor independenţi;
e) să coordoneze activităţile care urmăresc aplicarea corecta a instrucţiunilor de lucru şi de securitate a
muncii;
f) să ia măsurile necesare pentru ca numai persoanele abilitate sa aibă acces pe şantier;
g) să stabilească, în colaborare cu managerul de proiect şi antreprenorul, măsurile generale aplicabile
şantierului;
h) să ţină seama de toate interferentele activităţilor din perimetrul şantierului sau din vecinătatea
acestuia;
i) să stabilească, împreună cu antreprenorul, obligaţiile privind utilizarea mijloacelor de protecţie
colectivă, instalaţiilor de ridicat sarcini, accesul pe şantier;
j) să efectueze vizite comune pe şantier cu fiecare antreprenor sau subantreprenor, înainte ca aceştia sa
redacteze planul propriu de securitate şi sănătate;
k) să avizeze planurile de securitate şi sănătate elaborate de antreprenori şi modificările acestora.

CALIFICAREA LUCRĂTORILOR. AUTORIZAREA LUCRĂTORILOR

Lucrările sunt executate de personal calificat şi autorizat,în conformitate cu prevederile legale
în vigoare.
Autorizarea externă se efectuează categoriilor de lucrători care execută lucrări speciale, în
conformitate cu prevederile legislaţiei de SSM în vigoare.
Lucrătorii vor purta autorizaţiile a supra lor, pe parcursul desfăşurării activităţilor în punctul de
lucru şi le vor prezenta organelor desemnate a controla existnţa lor, ori de câte ori este nevoie.

INSTRUIRI PE LINIE DE SSM ŞI ÎN DOMENIUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ

Instruirile lucrătorilor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii muncii sunt parte
componentă a pregătirii profesionale şi se desfăşoară conform prevederilor legale – Legea securităţii şi
sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi Hotărârea Guvernului nr.1425/2006 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006.
Instruirile se consemnează în Fişele individuale de instruire privind Securitatea şi Sănătatea în
Muncă, conform model din HGR 1425/2006, Anexa nr.11.
 Instruirea introductiv generală, la locul de muncă şi periodica,suplimentară şi la schimbarea
locului de muncă, se efectuează în baza unor tematici prestabilite şi aprobate de angajator şi se
evaluează prin testare conform prevederilor Legii 319/2006.
Tematicile şi instrucţiunile proprii valabile pentru toate fazele de instruire se vor elabora în
urma întomirii planului de prevenire şi protecţie realizat în urma evaluării riscurilor de accidentare şi
îmbolnăvire profesională, pentru fiecare post de lucru/loc de muncă.
Instructajele în domeniul situaţiilor de urgenţă se desfăşoară conform Ordin MAI nr. 712/2005
pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgentă,
completat de Ordin MAI nr.786/2005.

CONTROLUL PREVENTIV DE MEDICINA MUNCII

Angajarea şi repartizarea personalului pe locurile de muncă se vor face în funcţie de starea de
sănătate şi de aptitudinile fizice şi psihice ale solicitanţilor. Angajarea personalului în muncă este
realizată numai prin examene medicale şi psihologice efectuate conform reglementărilor din HGR nr.
355/2007, iar rezultatele se consemnează în Dosarul medical (inclusiv examenele medicale
complementare, clinice şi paraclinice corespunzătoare).
În Fişa de aptitudine şi în Fişa individuală de instruire privind securitatea şi sănătatea în muncă
se menţionează faptul că lucrătorii sunt apţi pentru activitatea în care sunt angajaţi, şi de asemeni
informaţii despre starea de sănătate şi diverse alte aptitudini ( pentru lucru la înălţime , în condiţii de
noapte , de izolare etc).
Controlul medical periodic se efectuează la toate categoriile de salariaţi şi cu frecvenţă definită
de medicul de medicina muncii în conformitate cu prevederile HGR nr. 355/2007, în care sunt stabilite
şi responsabilităţile pentru organizarea, urmărirea, efectuarea şi evidenţa co

I. LISTA ORIENTATIVĂ DE CONTROL PENTRU EVALUAREA RISCURILOR

Identificarea pericolelor ce pot prezenta riscuri pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
Indiferent de natura activităţii, orice proces de muncă implică patru elemente majore aflate în
stransă interdependenţă, constituind un sistem de sine stătător:
Executant – omul implicat nemijlocit în procesul de muncă, se regăseşte şi indirect ca factor
de concepţie şi decizie în spatele celorlate componente, sarcina de muncă, mijloacele de producţie şi o
parte din mediul de muncă fiind concepute şi acţionate de el.
Sarcina de muncă – reprezintă totalitatea acţiunilor pe care trebuie să le efectueze executantul
în vederea realizării activităţii. Executantul se raportează la sarcina de muncă prin aptitudini,
cunoştinţe profesionale, deprinderi, etc.
Mijloacele de producţie – cuprind totalitatea mijloacelor de muncă (clădiri, instalaţii, maşini,
unelte, mijloace de transport) şi a obiectelor muncii (materii prime, produse intermediare) utilizate în
procesul de producţie al bunurilor materiale.
Mediul de muncă – reprezintă ambianţa în care executantul îşi desfăşoară activitatea, cuprinde
mediul fizic (spaţiul de lucru, condiţiile de iluminat, microclimatul, zgomotul, vibraţiile, radiaţiile,
noxele, etc) şi socială (relaţiile cu alţi executanţi, raporturi pe orizontală şi verticală în cadrul
organizaţiei).
Pentru buna desfăşurare a lucrărilor se vor instrui lucrătorii ţinându-se seama atât de
instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă, cât şi de riscurile de accidentare.
Instrucţiuni de securitate şi sănătate în muncă:
1. ISSM VL 26 - instrucţiuni de securitatea muncii pentru lăcătuşerie
2. ISSM VL 49 - instrucţiuni de securitatea muncii pentru rotorpecutantă (bormaşină)
3. ISSM VL 5 - instrucţiuni de securitatea muncii pentru manipularea, transportul prin purtare
şi cu mijloace nemecanizate şi depozitarea materialelor
4. ISSM VL 27 - instrucţiuni de securitatea muncii pentru maşini de polizat (Hilti)

Riscuri de accidentare:
1. Riscuri de accidentare specifice pentru lucrări de lăcătuşeri
 2. Riscuri de accidentare specifice pentru lucrul cu rotopercutanta (bormaşina)
3. Riscuri de accidentare la manipularea, transportul prin purtare şi cu mijloace nemecanizate şi
depozitarea materialelor
4. Riscuri de accidentare pentru lucrul cu masini electrice

INSTRUCŢIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA SECURITATEA MUNCII ÎN

ORGANIZAREA LOCURILOR DE MUNCĂ

Cerinţe generale pentru locurile de muncă din şantiere

1.Stabilitate şi soliditate
Art.1.Amplasarea pe teren a organizărilor de şantier, se efectuează în baza unei documentaţii
tehnice întocmite în prealabil de către personalul tehnic al Societatii şi aprobate de conducerea
acesteia, precum şi de către proiectant.
Art.2.Înainte de a se trece la instalarea efectivă a organizării de şantier este necesară obţinerea
autorizaţiei de construire de către organele de specialitate ale Primăriei, pe teritoriul căreia se află
terenul acesteia şi se va anunţa Inspectoratul Teritorial de Muncă.
Documentaţia cu privire la organizarea de şantier se va întocmi astfel încât să respecte toate
prevederile legislative cu privire la căi de acces, gabarite, distanţe, de siguranţă, prevenirea şi stingerea
incendiilor, etc
Art.3 Instruirea personalului care va efrectua lucările de amplasare în teren a organizării de
şantier, se va efectua funcţie de riscurile de accidentare previzibile şi cu prezentarea procesului
tehnologic al activităţilor viitoare.
Art.4.Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o rezistenţă
corespunzătoare naturii utilizării lor
Art.5.Posturile de lucru mobile ori fixe, situate la înălţime, trebuie să fie solide şi stabile,
ţinându-se seama de:
a) numărul de lucrători care le ocupă;
b) încărcăturile maxime care pot fi aduse şi suportate, precum şi de repartiţia lor;
c) influenţele externe la care pot fi supuse.
Dacă suportul şi celelalte componente ale posturilor de lucru nu au o stabilitate intrinsecă,
trebuie să se asigure stabilitatea lor prin mijloace de fixare corespunzătoare şi sigure, pentru a se evita
orice deplasare intempestivă sau involuntară a ansamblului ori a părţilor acestor posturi de lucru.
Art.6. Stabilitatea şi soliditatea trebuie verificate în mod corespunzător şi, în special, după orice
modificare de înălţime sau adâncime a postului de lucru.
Art.7. Încăperile de lucru în care se desfăşoară procese de muncă vor avea înălţimea minimă de
3m, iar pentru fiecare persoană se va sigura un volum de cel puţin 12 m3 şi o suprafaţă minimă stabilită
conform normelor în vigoare la nivelul activităţilor specifice.
Art.8. Materialele, echipamentele şi, în general, orice element care, la o deplasare oarecare,
poate afecta securitatea şi sănătatea lucrătorilor, trebuie fixate într-un mod adecvat şi sigur.
Art.9. Accesul pe orice suprafaţă de material care nu are o rezistenţă suficientă nu este permis
decât dacă se folosesc echipamente sau mijloace corespunzătoare, astfel încât lucrul să se desfăşoare în
condiţii de siguranţă.
Art.10. Este obligatorie semnalizarea zonei de lucru aflată în raza de acţiune a utilajelor de
ridicat, respectiv a lucrărilor ce reprezintă pericol.
Art.11. Pasarelele, scările şi platformele de lucru de lângă utilajele de construcţii vor fi
prevăzute cu balustrade de protecţie.
Art.12. La terminarea lucrului, sau a fiecărui schimb, fronturile de lucru se vor lăsa în
siguranţă.
Art.13. Locurile de muncă care prezintă pericole vor fi semnalizate cu indicatoare de avertizare
sau interzicere.
 Art.14. Golurile din pereţi amplasate la partea interioară a acestora şi care comunică spre
exteriorul construcţiilor sau spre încăperile unde nu există planşeu continuu, se vor îngrădi conform
proiectului de execuţie astfel încât să se evite orice posibilitate de cădere în gol.
Art.15. Pentru spaţiile în care au loc procese tehnologice ce degajă căldură, umiditate, pulberi,
gaze, vapori toxici etc., înălţimea şi volumul încăperilor se stabilesc prin calcul, ţinând seama de
asigurarea schimburilor de aer şi de mijloacele de combatere a noxelor.
Art.16. Încăperile de lucru în care se desfăşoară activităţi administrative sau comerciale, pot
avea înălţimea minimă de 2,6 m, iar pentru fiecare persoană se va asigura un volum de cel puţin 10m3
şi osuprafaţă minimă stabilită conform normelor în vigoare la nivelul activităţilor specifice.
Art.17. La dimensionarea suprafeţelor de lucru se va ţine seama, pe lângă spaţiul ocupat de
utilaje şi căi de acces, şi de spaţiul ocupat de materiale, semifabricate, produse finite sau deşeuri, în aşa
fel încât să se asigure suprafaţa liberă necesară desfăşurării normale a activităţii de producţie,
întreţinere şi reparaţii.
Încărcarea planşeelor cu materiale sau utilaje nu va depăşi sarcina maximă admisibilă pentru
care au fost calculate.
Art.18. Clădirile sau instalaţiile tehnologice amplasate în aer liber la care pot apărea emisii
importante de pulberi, vapori, gaze periculoase în atmosferă, precum şi cele care produc zgomote ce
depăşesc limitele admisibile, se vor amplasa astfel încât să se evite poluarea altor zone de muncă sau a
zonelor învecinate.
Amplasarea acestora se va face astfel încât sensul vânturilor dominante să îndepărteze
degajările accidentale din zona spaţiilor de muncă (din zona construcţiilor).
Art.19. Depozitele deschise, pentru materiale care produc pulberi la manipulare ce pot fi
antrenate de curenţii de aer, vor fi amplasate la o distanţă de 20 m faţă de clădiri productive şi la o
distanţă de 50 m faţă de clădirile social-administrative ale complexului de clădiri.
Art.20. Clădirile administrative se vor amplasa în apropierea spaţiilor de producţie, astfel încât
să se evite întretăierea cu circuitele tehnologice productive sau cu spaţii cu emisii nocive.
Art.21. Curţile interioare semiînchise (sub formă de „L", „U" sau „E") se vor orienta astfel
încât partea liberă a curţii să fie în sensul vânturilor dominante.
Art.22. Clădirile în care se desfăşoară procese tehnologice caracterizate prin degajări de căldură
de peste 20 kcal/mc/h, prevăzute cu ventilare naturală, se vor amplasa cu latura lungă perpendiculară
pe direcţia vânturilor dominante din perioada sezonului cald.
Art.23. Încăperile administrative trebuie să fie izolate de încăperile de producţie, cu excepţia
celor strict legate de spaţiile de producţie.
Dacă încăperile administrative sunt situate în spaţii zgomotoase, sau sunt învecinate cu
asemenea încăperi, trebuie prevăzute măsuri de izolare împotriva zgomotului şi vibraţiilor, astfel ca
nivelul acestora să nu depăşească limita maximă admisă.
Art.24.Clădirile şi încăperile administrative trebuie să corespundă şi reglementărilor în vigoare
referitoare la prevenirea incendiilor.
Art.25. În scopul menţinerii securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, angajatorul trebuie să ia
toate măsurile necesare pentru a asigura:
a) păstrarea permanent liberă a ieşirilor de urgenţă şi a ieşirilor propriu-zise;
b) întreţinerea tehnică a locului de muncă, în special a instalaţiilor şi dispozitivelor, într-o astfel de
stare încât să nu prezinte riscuri pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor; orice defectare periculoasă
trebuie să fie remediată în cel mai scurt timp posibil;
c) curăţirea cu regularitate la nivelul adecvat de igienă a locului de muncă, a echipamentelor şi
dispozitivelor, în mod deosebit a instalaţiilor de ventilare;
d) întreţinerea şi verificarea periodică a echipamentelor şi dispozitivelor de protecţie concepute pentru
a preveni sau elimina riscurile.

2.Instalaţii de distribuţie a energiei

 Art.1. Instalaţiile trebuie, realizate şi utilizate astfel încât să nu prezinte pericol de incendiu sau
explozie, iar lucrătorii să fie protejaţi corespunzător contra riscurilor de electrocutare prin atingere
directă ori indirectă.
Art.2. La proiectarea, realizarea şi alegerea materialului şi a dispozitivelor de protecţie trebuie
să se ţină seama de tipul şi puterea energiei distribuite, de condiţiile de influenţă externe şi de
competenţa persoanelor care au acces la părţi ale instalaţiei.
Art.3. Instalaţiile de distribuţie a energiei care se află pe şantier, în special cele care sunt supuse
influenţelor externe, trebuie verificate periodic şi întreţinute corespunzător.
Art.4. Instalaţiile existente înainte de deschiderea şantierului trebuie să fie identificate,
verificate şi semnalizate în mod clar.
Art.5. Dacă există linii electrice aeriene,dacă este posibil acestea trebuie să fie deviate în afara
suprafeţei şantierului sau trebuie să fie scoase de sub tensiune.
Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie prevăzute bariere sau indicatoare de avertizare, pentru
ca vehiculele să fie ţinute la distanţă faţă de instalaţii.
În cazul în care vehiculele de şantier trebuie să treacă pe sub aceste linii, trebuie prevăzute
indicatoare de restricţie corespunzătoare şi o protecţie suspendată.
Art.6. Echipamentele electrice trebuie să fie astfel proiectate, fabricate, montate, întreţinute şi
exploatate încât să fie asigurată protecţia împotriva pericolelor generate de energia electrică, precum şi
protecţia împotriva pericolelor datorate influenţelor externe.
Art.7. Pentru asigurarea protecţiei împotriva pericolelor generate de echipamentele electrice,
trebuie prevăzute măsuri tehnice pentru ca:
a) persoanele să fie protejate faţă de pericolul de vătămare care poate fi generat la atingerea directă sau
indirectă a părţilor aflate sub tensiune;
b) să nu se producă temperaturi, arcuri electrice sau radiaţii care să pericliteze viaţa sau sănătatea
oamenilor;
c) construcţia echipamentelor tehnice să fie adecvată mediului pentru ca să nu se producă incendii şi
explozii;
d) persoanele şi bunurile să fie protejate contra pericolelor generate în mod natural de echipamentul
electric;
e) izolaţia echipamentelor electrice să fie corespunzătoare pentru condiţiile prevăzute.
Art.8. Pentru asigurarea protecţiei împotriva pericolelor datorate influenţei externe,
echipamentele electrice trebuie:
a) să satisfacă cerinţele referitoare la solicitările mecanice astfel încât să nu fie periclitate persoanele,
animalele domestice şi bunurile;
b) să nu fie influenţate de condiţiile de mediu, astfel încât să nu fie periclitate persoanele, animalele şi
bunurile;
c) să nu pericliteze persoanele, animalele domestice şi bunurile, în condiţii previzibile de suprasarcină.
Art.9. Pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie să se aplice măsuri
tehnice şi organizatorice.
Măsurile organizatorice le completează pe cele tehnice în realizarea protecţiei necesare.
Art.10. Măsurile tehnice care pot fi folosite pentru protecţia împotriva electrocutării prin
atingere directă sunt următoarele:
a) acoperiri cu materiale electroizolante ale părţilor active (izolarea de protecţie) ale instalaţiilor şi
echipamentelor electrice;
b) închideri în carcase sau acoperiri cu învelişuri exterioare;
c) îngrădiri;
d) protecţia prin amplasare în locuri inaccesibile prin asigurarea unor distanţe minime de securitate;
e) scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau echipamentului electric la care urmează a se efectua
lucrări şi verificarea lipsei de tensiune;
f) utilizarea de dispozitive speciale pentru legări la pământ şi în curtcircuit;
g) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante;
h) alimentarea la tensiune foarte joasă (redusă) de protecţie;
i) egalizarea potenţialelor şi izolarea faţă de pământ a platformei de lucru.
Art.11. Măsurile organizatorice care pot fi aplicate împotriva electrocutării prin atingere directă
sunt următoarele:
a) executarea intervenţiilor la instalaţiile electrice (depanări, reparări, racordări etc.) trebuie să se facă
numai de personal calificat în meseria de electrician, autorizat şi instruit pentru lucrul respectiv;
b) executarea intervenţiilor în baza uneia din formele de lucru indicate;
c) delimitarea materială a locului de muncă (îngrădire);
d) eşalonarea operaţiilor de intervenţie la instalaţiile electrice;
e) elaborarea unor instrucţiuni de lucru pentru fiecare intervenţie la instalaţiile electrice;
f) organizarea şi executarea verificărilor periodice ale măsurilortehnice de protecţie
împotriva atingerilor directe.
Art.12. Pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se realizeze şi
să se aplice numai măsuri şi mijloace de protecţie tehnice.
Este interzisă înlocuirea măsurilor şi mijloacelor tehnice de protecţie cu măsuri de protecţie
organizatorice.
Art.13. Pentru evitarea electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se aplice două măsuri de
protecţie:
- o măsură de protecţie principală, care să asigure protecţia în orice condiţii, şi
- o măsură de protecţie suplimentară, care să asigure protecţia în cazul deteriorării protecţiei principale.
Cele două măsuri de protecţie trebuie să fie astfel alese încât să nu se anuleze una pe cealaltă,
în locurile puţin periculoase din punctul de vedere al pericolului de electrocutare este suficientă
aplicarea numai a unei măsuri, considerate principale.
Art.14. Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, prin atingere indirectă, măsurile de
protecţie care pot fi aplicate sunt următoarele:
a) folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS;
b) legarea la pământ;
c) legarea la nul de protecţie;
d) izolarea suplimentară de protecţie, aplicată utilajului, în procesul de fabricare;
e) izolarea amplasamentului;
f) separarea de protecţie;
g) egalizarea şi/sau dirijarea potenţialelor;
h) deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni sau a unui curent de defect periculoase;
i) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante.
Este interzisă folosirea drept protecţie principală a măsurilor indicate la pct. e), g), h) şi i).
Pentru instalaţiile şi echipamentele electrice de înaltă tensiune, sistemul de protecţie împotriva
electrocutării prin atingere indirectă se realizează prin aplicarea uneia sau, cumulativ, a mai multor
măsuri de protecţie, dintre care însă legarea la pământ de protecţie este totdeauna obligatorie.
Art.15. Înainte de începrea activităţii de vor stabili zonele cu atmosferă potenţial explozivă în
vederea alegerii echipamentelor tehnice cu grad corespunzător de protecţie.
Pentru efectuarea lucrărilor în condiţii de siguranţă se va efectua zonarea suprafeţei de lucru.
Art.16. În locurile cu pericol de incendiu sau explozie trebuie să fie luate măsuri de protecţie
împotriva descărcărilor electrice datorate electricităţii statice (prin legare la pământ a elementelor
metalice, instalarea de dispozitive de neutralizare sau de eliminare a particulelor electrizante etc.).
Art.17. În locurile cu praf sau umezeală, cu pericol de incendiu sau explozie, trebuie să se
folosească numai utilaje, aparate şi echipamente electrice (inclusiv conducte electrice) de construcţie
specială (etanşe la praf, la umezeală, în construcţie antiexplozivă etc.).
Art.18. Protecţia la suprasarcină şi la curent maxim trebuie să fie astfel realizată, încât în cazul
apariţiei unui defect care poate pune în pericol personalul, să deconecteze în timp normat instalaţia sau
echipamentul electric respectiv.
Siguranţele fuzibile deteriorate trebuie înlocuite numai cu siguranţe originale şi calibrate,
conform indicaţiilor proiectantului.
 Art.19. În cazul în care întreruperea alimentării cu energie electrică, peste o durată normată,
poate duce la explozii, incendii, distrugeri de utilaje, accidente sau pierderi de vieţi omeneşti,
alimentarea cu energie trebuie să fie asigurată din două surse independente, din care una va constitui
alimentarea de rezervă.
Art.20. Reţelele izolate faţă de pământ trebuie să fie prevăzute cu protecţie automată prin
controlul rezistenţei de izolaţie, care să semnalizeze şi/sau să deconecteze în cazul punerii la pământ.
Obligativitatea deconectării automate, în cazul punerii la pământ a unei faze, precum şi timpul
admis pentru funcţionarea reţelei cu un defect de izolaţie pe una din faze, în vederea depistării şi
eliminării defectului, trebuie să fie reglementate prin instrucţiuni proprii de securitate a muncii.
Reţelele izolate faţă de pământ din excavaţiile miniere, cu tensiuni nominale mai mari decât
tensiunea nepericuloasă, trebuie prevăzute cu aparate pentru controlul permanent al izolaţiei, care să
întrerupă automat alimentarea cu energie, în maximum 0,5 secunde din momentul în care rezistenţa de
izolaţie scade sub limitele admise pentru tensiunile utilizate.
Reţelele electrice din locurile de muncă cu risc de incendiu şi explozie, precum şi cele din
depozitele de explozivi sau carburanţi, trebuie prevăzute cu dispozitive care să asigure protecţia
automată la curenţi de defect (PACD).
Art.21. Detaliile şi precizările pentru realizarea sistemelor de protecţie trebuie să corespundă
prevederilor standardelor în vigoare. să corespundă prevederilor standardelor în vigoare.
Art.22. La acoperirea cu materiale electroizolante a părţilor active ale instalaţiilor şi
echipamentelor electrice (izolarea de lucru şi de protecţie), materialele electroizolante folosite trebuie
să fie rezistente la solicitările fizice şi chimice din mediul în care trebuie să funcţioneze.
Acoperirea cu vopsea, lac, email, straturi de oxid, material fibros (ţesături, fileuri, benzi de
ţesătură sau lemn) nu constituie o izolare, în sensul protecţiei împotriva electrocutării prin atingere
directă.
Art.23. Carcasele şi învelişurile exterioare ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice trebuie să
fie rezistente la solicitările fizice şi chimice în mediul în care funcţionează, în afară de condiţia impusă
privind protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă, carcasele şi învelişurile trebuie să fie în
construcţie corespunzătoare protecţiei împotriva incendiilor şi exploziilor (dacă este cazul).
La instalaţiile de înaltă tensiune trebuie să fie prevăzute blocări mecanice sau electrice, astfel
încât deschiderea carcaselor şi a îngrădirilor de protecţie să fie posibilă numai după scoaterea de sub
tensiune a echipamentului electric respectiv.
Manevrarea dispozitivului de blocare trebuie să poată fi făcută numai cu o sculă specială (de
exemplu, cheie cu cap triunghiular).
Art.24. La, executarea şi montarea instalaţiilor electrice trebuie să se prevadă distanţe şi spaţii
în apropierea echipamentelor electrice şi îngrădiri de protecţie în jurul acestora, astfel încât deservirea,
întreţinerea şi repararea acestora să se poată efectua fără pericol.
Îngrădirile de protecţie trebuie să fie astfel realizate încât să nu existe elemente sub tensiune
neîngrădite în zona de activitate a omului (zona de manipulare sau volum de accesibilitate).
Art.25. Tipurile de îngrădiri de protecţie împotriva electrocutărilor prin atingere directă,
precum şi condiţiile de montare, trebuie să corespundă standardelor în vigoare.
Art.26. Părţile active ale instalaţiilor electrice trebuie să fie amplasate la distanţe de protecţie
pentru a nu putea fi accesibile unei apropieri periculoase de piesele aflate normal sub tensiune.
La maşinile şi instalaţiile de ridicat cu elemente mobile, cum sunt podurile rulante din
încăperile sau spaţiile de producţie neelectrice, se admit părti active în construcţie deschisă (fără
carcase închise), cu condiţia protejării împotriva atingerii sau apropierii de părţile active.
Aceasta se obţine prin amplasarea maşinilor şi instalaţiilor la înălţimi suficient de mari faţă de
căile de acces şi de circulaţie ale persoanelor neautorizate pentru exploatarea instalaţiilor electrice,
precum şi prin prevederea de îngrădiri închise pe calea de acces a persoanelor autorizate pentru
exploatarea instalaţiilor electrice respective.
Art.27. Obligaţiile în vederea utilizării un echipament tehnic electric/instalaţie sunt
următoarele:
a) să asigure posibilitatea executării legăturilor de protecţie necesare creării unui curent de defect, în
cazul unui defect prin punerea unei faze la masă şi apariţia unei tensiuni periculoase pe masele
echipamentului (instalaţiei), curent de defect care să producă deconectarea echipamentului (instalaţiei)
sau sectorului defect prin protecţia maximală de curent a circuitului sau prin alte protecţii
corespunzătoare.
b) echipamentul electric/instalaţia să aibă asigurată protecţia împotriva atingerii directe a pieselor
aflate normal sub tensiune.
Posibilitatea executării legăturilor de protecţie trebuie să se asigure astfel:
- în cazul unui echipament electric/instalaţie fix(ă) acesta (aceasta) trebuie să fie prevăzut(ă) cu două
borne de masă: una în cutia de borne, lângă bornele de alimentare cu energie electrică, pentru
racordarea conductorului de protecţie din cablul de alimentare a echipamentului (instalaţiei) şi a doua
bornă pe carcasa echipamentului (instalaţiei) în exterior, pentru racordarea vizibilă la centura de legare
la pământ sau la altă instalaţie de protecţie;
- în cazul unui echipament mobil sau portabil, acesta trebuie să fie prevăzut cu un cablu de alimentare
flexibil, prevăzut cu o fişă (ştecher) cu contact de protecţie, sau echipamentul să fie prevăzut cu
posibilitatea racordării unui cablu flexibil de alimentare cu conductor de protecţie.
Cablul de alimentare trebuie să conţină un conductor de protecţie prin care să se lege masele
echipamentului de contactele de protecţie ale fişei (ştecherului).
Art.28. Pentru operaţiile de montare a instalaţiilor, reţelelor, utilajelor şi echipamentelor
electrice, în instrucţiunile de securitate a muncii trebuie prevăzute măsuri privind eşalonarea corectă a
lucrărilor şi organizarea locului de muncă, astfel încât să se evite accidentele.
Art.29. Verificarea mijloacelor şi a echipamentelor electrice de protecţie înainte de utilizare, de
punerea în funcţiune, după reparaţii sau modificări, şi apoi periodic (în exploatare) trebuie să se facă în
conformitate cu prevederile cărţilor tehnice ale acestora şi ale normelor specifice.
Art.30. Este interzis ca în exploatarea, întreţinerea şi repunerea în funcţiune a unei instalaţii sau
a unui echipament electric, să se aducă modificări faţă de proiect. În cazurile speciale, se pot efectua
modificări numai cu acordul proiectantului.
Art.31. Pentru operaţiile de întreţinere şi reparare a instalaţiilor, reţelelor, utilajelor şi
echipamentelor electrice, în instrucţiunile de securitate a muncii trebuie prevăzute măsuri privind
eşalonarea corectă a lucrărilor şi organizarea locului de muncă, astfel încât să se evite accidentele.
Art.32. Este interzisă folosirea instalaţiilor sau a echipamentelor electrice improvizate sau
necorespunzătoare.
Art.33. Recepţionarea şi punerea în funcţiune a unei instalaţii sau a unui echipament electric
trebuie făcute numai după ce s-a constatat că s-au respectat normele de securitate şi sănătate a muncii.
Art.34. La exploatarea echipamentelor electrice trebuie să existe următoarele documente:
a) instrucţiuni de exploatare;
b) instrucţiuni de protecţie împotriva pericolului de electrocutare;
c) instrucţiuni de intervenţie şi acordare a primului ajutor în caz de electrocutare;
d) programul de verificări periodice ale echipamentelor electrice şi ale instalaţiilor şi mijloacelor de
protecţie împotriva pericolului de electrocutare.
Art.35. Distanţele de protecţie minime admise, care trebuie respectate în timpul lucrărilor în
instalaţiile electrice, sunt stabilite în standardele şi normele specifice în vigoare, în funcţie de condiţiile
specifice: categoria instalaţiei electrice, tensiunea de lucru, modul de supraveghere a angajaţilor,
poziţia de lucru, zona de manipulare.
Art.36. În cazul lucrărilor care se execută cu scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau
echipamentelor electrice, trebuie scoase de sub tensiune următoarele elemente:
- părţile active aflate sub tensiune, la care urmează a se lucra;
- părţile active aflate sub tensiune la care nu se lucrează, dar se găsesc la o distanţă mai mică decât
limita admisă la care se pot apropia persoanele sau obiectele de lucru (utilaje, unelte etc.), indicată în
documentaţia tehnică specifică; alimentare cu energie electrică, pentru racordarea conductorului de
protecţie din cablul de alimentare a echipamentului (instalaţiei) şi a doua bornă pe carcasa
echipamentului (instalaţiei) în exterior, pentru racordarea vizibilă la centura de legare la pământ sau la
altă instalaţie de protecţie;
- în cazul unui echipament mobil sau portabil, acesta trebuie să fie prevăzut cu un cablu de alimentare
flexibil, prevăzut cu o fişă (ştecher) cu contact de protecţie, sau echipamentul să fie prevăzut cu
posibilitatea racordării unui cablu flexibil de alimentare cu conductor de protecţie.
Cablul de alimentare trebuie să conţină un conductor de protecţie prin care să se lege masele
echipamentului de contactele de protecţie ale fişei (ştecherului).
Art.28. Pentru operaţiile de montare a instalaţiilor, reţelelor, utilajelor şi echipamentelor
electrice, în instrucţiunile de securitate a muncii trebuie prevăzute măsuri privind eşalonarea corectă a
lucrărilor şi organizarea locului de muncă, astfel încât să se evite accidentele.
Art.29. Verificarea mijloacelor şi a echipamentelor electrice de protecţie înainte de utilizare, de
punerea în funcţiune, după reparaţii sau modificări, şi apoi periodic (în exploatare) trebuie să se facă în
conformitate cu prevederile cărţilor tehnice ale acestora şi ale normelor specifice.
Art.30. Este interzis ca în exploatarea, întreţinerea şi repunerea în funcţiune a unei instalaţii sau
a unui echipament electric, să se aducă modificări faţă de proiect. În cazurile speciale, se pot efectua
modificări numai cu acordul proiectantului.
Art.31. Pentru operaţiile de întreţinere şi reparare a instalaţiilor, reţelelor, utilajelor şi
echipamentelor electrice, în instrucţiunile de securitate a muncii trebuie prevăzute măsuri privind
eşalonarea corectă a lucrărilor şi organizarea locului de muncă, astfel încât să se evite accidentele.
Art.32. Este interzisă folosirea instalaţiilor sau a echipamentelor electrice improvizate sau
necorespunzătoare.
Art.33. Recepţionarea şi punerea în funcţiune a unei instalaţii sau a unui echipament electric
trebuie făcute numai după ce s-a constatat că s-au respectat normele de securitate şi sănătate a muncii.
Art.34. La exploatarea echipamentelor electrice trebuie să existe următoarele documente:
a) instrucţiuni de exploatare;
b) instrucţiuni de protecţie împotriva pericolului de electrocutare;
c) instrucţiuni de intervenţie şi acordare a primului ajutor în caz de electrocutare;
d) programul de verificări periodice ale echipamentelor electrice şi ale instalaţiilor şi mijloacelor de
protecţie împotriva pericolului de electrocutare.
Art.35. Distanţele de protecţie minime admise, care trebuie respectate în timpul lucrărilor în
instalaţiile electrice, sunt stabilite în standardele şi normele specifice în vigoare, în funcţie de condiţiile
specifice: categoria instalaţiei electrice, tensiunea de lucru, modul de supraveghere a angajaţilor,
poziţia de lucru, zona de manipulare.
Art.36. În cazul lucrărilor care se execută cu scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau
echipamentelor electrice, trebuie scoase de sub tensiune următoarele elemente:
- părţile active aflate sub tensiune, la care urmează a se lucra;
- părţile active aflate sub tensiune la care nu se lucrează, dar se găsesc la o distanţă mai mică decât
limita admisă la care se pot apropia persoanele sau obiectele de lucru (utilaje, unelte etc.), indicată în
documentaţia tehnică specifică;
- părţile active aflate sub tensiune ale instalaţiilor situate la o distanţă mai mare decât limita admisă,
dar care, datorită lucrărilor care se execută în apropiere, trebuie scoase de sub tensiune.
Detaliile şi precizările privind realizarea celor menţionate mai sus se stabilesc în documentaţia
tehnică specifică în vigoare pentru securitatea muncii la instalaţiile electrice, în funcţie de condiţiile
specifice.
Art.37.Obligaţiile celui care utilizează un echipament electric/instalaţie de clasa I de protecţie
sunt următoarele:
a) să execute legăturile de protecţie necesare pentru asigurarea protecţiei împotriva electrocutării în
cazul unui defect soldat cu apariţia unei tensiuni periculoase de atingere;
b) să asigure deconectarea automată a echipamentului electric /instalaţiei sau sectorului defect şi
dispariţia tensiunii periculoase de atingere;
c) să vegheze ca protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune să nu fie
înlăturată sau deteriorată.
 Art.38. Obligaţiile celui care utilizează un echipament electric/instalaţie de clasa n de protecţie
sunt următoarele:
a) să vegheze ca izolaţia suplimentară a echipamentului electric /instalaţiei să nu fie deteriorată sau
eliminată;
b) să vegheze ca protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune să nu fie
înlăturată sau deteriorată.
Art.39. Obligaţiile celui care utilizează un echipament electric/instalaţie de clasa HI de
protecţie sunt următoarele:
a) să alimenteze echipamentul electric sau instalaţia la tensiunea foarte joasă pentru care au fost
proiectate să funcţioneze;
b) sursa de tensiune trebuie să fie astfel construită încât să nu permită apariţia în circuitul de tensiune
foarte joasă a unei tensiuni mai mari. Dacă se utilizează un transformator coborâtor, acesta trebuie să
fie un transformator de separare (de siguranţă);
c) izolaţia circuitului de foarte joasă tensiune trebuie să fie de aşa natură încât să nu permită apariţia
unei tensiuni mai mari din alte circuite, în circuitul de tensiune foarte joasă;
d) să vegheze ca protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune să nu fie
înlăturată sau deteriorată.
Art.40. În cazul lucrărilor cu scoatere de sub tensiune este necesară legarea la pământ şi în
scurtcircuit a conductoarelor de fază, operaţie care trebuie să se execute imediat după verificarea lipsei
de tensiune.
Prin efectuarea legăturilor la pământ şi în scurtcircuit trebuie să se asigure protecţia angajatului
împotriva apariţiei accidentale a tensiunii la locul de muncă, descărcarea părţilor scoase de sub
tensiune de sarcinile capacitive remanente şi protecţia împotriva tensiunilor induse.
Art.41. Dispozitivele de legare la pământ şi în scurtcircuit trebuie să fie conform standardelor
în vigoare.
Art.42. Secţiunile minime ale conductoarelor şi elementelor, modul de aplicare a dispozitivelor
de scurtcircuitare, precum şi măsurile organizatorice legate de aplicarea acestor dispozitive, trebuie să
fie indicate în instrucţiunile de securitate a muncii pentru instalaţiile electrice, în funcţie de condiţiile
specifice (categoria instalaţiei electrice, scopul legărilor în scurtcircuit şi la pământ etc.).
Art.43. Folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante este obligatorie atât la lucrări în
instalaţiile scoase de sub tensiune, cât şi în cazul lucrărilor efectuate fără scoatere de sub tensiune a
instalaţiilor şi a echipamentelor electrice. Acestea din urmă se efectuează de către personal autorizat
pentru lucrul sub
tensiune.
Art.44. La instalaţiile de joasă tensiune folosirea mijloacelor individuale de protecţie
electroizolante constituie singura măsură tehnică de protecţie Acestea din urmă se efectuează de către
personal autorizat pentru lucrul sub tensiune.
Art.45.Instalaţiile sau locurile unde există sau se exploatează echipamente electrice trebuie să
fie dotate, în funcţie de lucrările şi condiţiile de exploatare, cu următoarele categorii de mijloace de
protecţie:
a) mijloace de protecţie care au drept scop protejarea omului prin izolarea acestuia faţă de elementele
aflate sub tensiune sau faţă de pământ (prăjini electroizolante pentru acţionarea separatoarelor,
manipularea indicatoarelor mobile de tensiune, montarea scurtcircuitoarelor etc., scule cu mânere
electroizolante, covoare şi platforme electroizolante, mănuşi şi încălţăminte electroizolante etc.);
b) detectoare mobile de tensiune, cu ajutorul cărora se verifică prezenţa sau lipsa tensiunii;
c) garnituri mobile de legare la pământ şi în scurtcircuit;
d) panouri, paravane, împrejmuiri (îngrădiri);
e) panouri de semnalizare.
Art.46. Exploatarea echipamentelor electrice trebuie făcută numai de către personal calificat,
autorizat şi instruit a lucra cu respectivele echipamente.
Art.47. Întreţinerea, reglarea, depanarea, repararea şi punerea sub tensiune a echipamentelor
electrice trebuie făcute conform instrucţiunilor special întocmite de unitatea care execută aceste
operaţii. Întreţinerea, reglarea, depanarea, repararea şi prima punere sub tensiune a echipamentelor
electrice trebuie făcută numai de personal calificat în meseria de electrician, autorizat şi instruit pentru
aceste operaţii la echipamentele respective.
Art.48. Autorizarea personalului pentru lucru la instalaţiile tehnice electrice în activităţile de
exploatare, întreţinere şi reparaţii, trebuie făcută conform regulamentului pentru autorizarea
electricienilor din punctul de vedere al normelor de protecţia muncii, pe bază de examen medical,
psihologic, şi test de verificare a cunoştinţelor profesionale, de protecţia muncii şi de acordare a
primului ajutor.
Art.49. Manevrarea şi exploatarea instalaţiilor, utilajelor, echipamentelor şi aparatelor care
utilizează energia electrică şi la care este posibilă atingerea directă a pieselor aflate normal sub
tensiune, indiferent de valoarea tensiunii, este permisă numai personalului calificat, instruit şi autorizat
pentru aceasta (angajaţii de la electroliză, cracare, sudare electrică, instalaţii de pornit autovehicule
etc.).
Art.50. Automacaralele care lucrează în apropierea liniilor electrice aeriene trebuie să fie
echipate cu dispozitive de semnalizare a intrării braţului în zona de influenţă a acestora.
Art.51. Executarea manevrelor la instalaţiile distribuire a energiei electrice, trebuie făcută
numai de către personal calificat, autorizat şi instruit pentru operaţiile respective, şi numai la
instalaţiile pentru care a fost autorizat.
Art.52. Intervenţiile la instalaţiile, utilajele,echipamentele şi aparatele care utilizează energia
electrică sunt permise numai în baza unei autorizaţii de lucru scrise (AL), sau în baza unor instrucţiuni
tehnice interne de protecţie a muncii (ITI-PM) sau a atribuţiilor de serviciu (AS) sau a dispoziţiilor
verbale (DV) sau a unor procese verbale (PV) sau a obligaţiilor de serviciu (OS) sau pe proprie
răspundere (PR).
Modul de lucru în baza fiecărei din formele indicate la paragraful l sunt precizate în normele
specifice de securitate a muncii.
Art.53. Se interzice executarea de lucrări la instalaţiile electrice pe timp de ploaie, furtună,
viscol. Se interzice executarea de lucrări la instalaţiile electrice fără întreruperea tensiunii, dacă locul
respectiv nu este bine iluminat.
Art.54. Pentru prevenirea accidentelor de muncă provocate de curentul electric, toate
instalaţiile şi mijloacele de protecţie trebuie verificate la recepţie, înainte de darea în funcţiune, şi apoi
periodic în exploatare, precum şi după fiecare reparaţie sau modificare.
Art.55. Serviciul de întreţinere trebuie să întocmească lista verificărilor periodice pentru fiecare
utilaj electric şi să execute aceste verificări. Este strict interzisă punerea sub tensiune a instalaţiei,
utilajului sau echipamentului care nu a corespuns la una din aceste verificări.
 II.ECHIPAMENTE INDIVIDUALE DE PROTECTIE
Pentru prevenirea accidentelor se vor utilza EIP stabilite prin Lista interna de dotare cu EIP;
Acestea trebuie alese astfel incat sa corespunda principiului actiunii la riscurile cumulate.
Principalele EIP utilizate sunt:
Casca - protectie obligatorie
Ochelari - protectia obligatorie
Salopeta - protectie obligatorie
Bocanc cu bombeu metalic - protectie obligatorie
Manusi - protectie obligatorie

III. INDICATII PRACTICE PRIVIND ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR,

EVACUAREA PERSOANELOR SI MASURI DE ORGANIZARE LUATE IN ACEST SENS
In cazul producerii unui accident, pentru intervenţia imediata, sint bine de reţinut următoarele
etape :
Analiza situaţiei; protejarea victimei; examinarea victimei; anunţarea accidentului;
acordarea primului ajutor; supravegherea victimei si aşteptarea echipei de specialişti.
Salvatorul, fara a se expune pe el însuşi, va identifica sursele de riscuri reale sau presupuse
in situaţia vizata si va observa daca persista un risc de: strivire; incendiu sau explozie; electrocutare;
asfixiere; alt risc.
Acţiunile salvatorului depind de starea victimei si va acţiona astfel :
a) daca victima nu vorbeşte (este inconştienta) dar respira si-i bate inima (are puls) sunt
necesare :
aşezarea in poziţie de siguranţa;
acoperirea victimei, alarma;
supravegherea circulaţiei, a stării de conştienta, a respiraţiei, pana la sosirea ajutoarelor medicale.
Poziţia laterală de siguranţă:
Permite drenarea secreţiilor din cavitatea bucală a pacientului inconştient, care respiră adecvat
şi care nu este un caz de traumă, în exterior
b) daca victima nu răspunde, nu respira, dar ii bate inima sunt necesare :
degajarea, eliberarea cailor respiratorii;
respiraţie “gura la gura” sau “gura la nas”
Respiraţia artificială:
Pensaţi nasul victimei
Ţineţi-i bărbia ridicată
Inspiraţi adânc
Încercaţi să aplicaţi cât mai etanş buzele pe cele ale victimei
c) daca victima sângerează abundent se aplica :
compresie manuala locala;
pansament compresiv;
compresie manuala la distanta (subclavicola sau inghinala).
d) daca victima prezintă arsuri provocate de :
foc sau căldura - se face spălare pentru a evita ca arsura sa progreseze si pentru răcorire;
substanţe chimice - se face spălare abundenta cu apa (nu se încearcă neutralizarea acidului cu baza
si invers)
e) daca victima vorbeşte dar nu poate efectua anumite miscari :
oricare ar fi semnele se va acţiona ca si cum victima ar avea o fractura, evitând sa o deplaseze si
respectând toate eventualele deformări la nivelul: membrului superior, membrului inferior, coloanei
vertebrale.
f) victima poate sa prezinte :
plăgi grave: aşezarea victimei intr-o poziţie adecvata, îngrijirea segmentului amputat – daca e
cazul, compresie pentru oprirea sângerării, etc.
plăgi simple : curăţirea si pansarea plăgii
Pansamente si bandaje
Pansamentul este un invelis protector, aplicat pe o rana, pentru a controla sangerarea, a absorbi
sangele si a preveni contaminarea si infectarea acesteia.
Primul pansament facut la locul accidentului nu va fi decat un pansament provizoriu, destinat
sa protejeze plaga in perioada de timp care se scurge intre momentul accidentului si cel in care rana
este vazuta de un specialist.
ATENTIE ! Nu se pune niciodata vata direct pe rana!
Nu se atinge si nu se sufla peste partea de pansament care va veni in contact direct cu rana. Se
va acoperi complet rana si se vor intinde marginile pansamentului dincolo de limitele ranii.
NU indepartati de pe rana pansamentul deja facut. Daca singele a trecut prin pansament, lasati
pansamentul neschimbat si acoperiti-l cu pansamente suplimentare, vata sau alte materiale, fixate cat
mai bine.
Bandajele (fesi triunghiuri, rondele etc.) sunt materiale folosite pentru a fixa un pansament, a
mentine compresiunea pe o rana, a sprijini un membru sau o articulatie, a imobiliza parti ale corpului
si a fixa atele.
Aplicati bandajul suficient de strins pentru a va asigura ca sangerarea este controlata sau ca
imobilizarea este bine realizata. Daca fasa este prea larga cade de pe rana, daca este aplicata prea strins
produce durere si impiedica circulatia sangelui.
Plăgi. Hemoragii
Prin plaga (rana, leziune) se înţelege orice întrerupere a continuitatii unui ţesut (a tegumentelor,
mucoaselor sau a ţesuturilor mai profunde).
Principalele obiective ale acordării primului ajutor in îngrijirea plăgilor sunt următoarele:
combaterea hemoragiei
prevenirea infecţiei
combaterea durerii
prevenirea si combaterea socului.
Desi contaminarea pielii are loc imediat, odata cu ranirea, infectia propriu-zisa se manifesta
dupa cca. 6 ore si este complet instalata in 24 ore. De aceea, dupa acordarea unui prim ajutor eficient si
corect, tratarea calificata a plagilor trebuie realizata in primele 6 ore.
Inainte de aplicarea pansamentelor este necesara curatarea (toaleta) plagilor: se curata zona cu
ajutorul unei comprese sterile pornind de la marginile plagii spre pielea sanatoasa din jur (NU se
utilizeaza vata la aceste manevre); se dezinfecteaza plaga prin turnarea de apa oxigenata care, prin
spuma pe care o produce, antreneaza eventualii corpi straini; corpii straini care nu pot fi indepartati cu
apa oxigenata (ex. aschie infipta, cutit in rana, etc) se lasa pe loc din cauza pericolului de singerare;
doar corpii straini superficiali se vor extrage cu ajutorul unei pensete sterile sau cu degetele, dupa o
buna dezinfectare.
Prin hemoragie se intelege revarsarea sangelui in afara vaselor sanguine, ca urmare a ruperii,
taierii, inteparii sau zdrobirii acestora, la orice nivel al sau.
Orice hemoragie constituie o urgenta medicala!
Metode de realizare a hemostazei in hemoragiile externe:
a. Pansamentul compresiv: folosit in hemoragiile capilare si venoase mici, dar NU se utilizează daca in
rana se afla corpuri străine ascuţite.
b. Compresiunea manuala: se realizeaza prin apasarea arterei afectatepe un plan osos situat intre inima
si artera (presupune pregatirea corespunzatoare a salvatorului) cu varful degetelor, cu ajutorul unuia
sau mai multor degete sau chiar cu ajutorul pumnului
c. Compresiunea circulara a tesuturilor: reprezinta compresiunea realizata prin strangerea circulara a
membrului care sangereaza, cu ajutorul unui garou, pana la oprirea hemoragiei. Garoul se utilizeaza
numai in cazul ranirii membrelor; garoul nu se aplica direct pe piele, ci peste un invelis textil (pinza);
garoul trebuie folosit doar in ultima instanta sau pe timpul curatirii si pansării plagii. Garoul NU se
aplica la antebrat sau gamba!

Masuri de prim ajutor in funcţie de tipul plăgii si localizarea acesteia

Contuzii, vânătăi: produc o patrundere a sangelui in tesuturile inconjuratoare. Primul ajutor
consta in aplicarea de comprese reci sau a unei pungi de gheata (in reprize de 15 min). Nu aplica ţi
punga cu gheata direct pe piele!
Plăgi minore cu sângerări: pot fi spălate cu apa daca sunt murdare, apoi vor fi şterse cu tifon
steril si acoperite cu pansament.
Plăgi grave cu sângerare abundenta: necesita o apasare continua si directa. Daca rana este
mai mare si marginile sunt desfacute, poate fi necesara apropierea marginilor sale inainte de a apasa.
Plăgi cu un corp străin înfipt: necesita o atentie deosebita pentru ca acel obiect poate sa
comprime vasele de sange retezate in adancimea ranii. Nu modificati pozitia si nu scoateti obiectele ce
sunt adanc infipte in rana; bandajati rana de jur imprejurul obiectului pentru a impiedica deplasarea lui,
si pentru a impiedica o ranire suplimentara.
Plăgi prin înţepare: este posibil sa nu prezinte singerare externa abundenta, dar ele pot provoca
sângerare interna. Se va controla sangerarea si se da primul ajutor pentru răni.
Plăgi prin strivire: ţesuturile sunt distruse pe întindere mare iar organele interne pot fi rupte,
pot fi agravate si prin fracturi. Plăgile grave prin strivire pot produce complicaţii grave, ajungând pina
la soc si insuficienta renala. Chiar daca rănitul nu prezintă semne si simptome de soc la scoaterea de la
locul accidentului, primul ajutor trebuie acordat imediat pentru a împiedica instalarea si agravarea
socului, astfel: protejati victima fata de alte circumstante posibile de accidentare, opriti singerarea
(singerarile), aplicaţi pungi de gheata pe zona ranita, trataţi împotriva socului.
Transportul accidentaţilor
Nici un accidentat nu va fi transportat înainte de a fi adus in starea de a suporta in bune condiţii
transportul, adică înainte de a fi examinat si a i se fi acordat, efectiv, primul ajutor.
Momentele cele mai importante ale transportului si anume scoaterea victimei de la locul
accidentului, ridicarea ei de la sol, transportul ei, aşezarea ei in pat trebuie executate in mod diferenţiat,
in funcţie de circumstanţele in care s-a produs accidentul, de gravitatea si tipul leziunilor (vatamarilor)
provocate, cat si de numărul salvatorilor prezenţi.
Tehnica de intervenţie pentru transport trebuie subordonata ideii de a nu agrava si a nu
complica vatamarile produse de accident.
Pentru aceasta, mobilizarea accidentatului va trebui astfel executata incat segmentul format din
cap-gat-trunchi-bazin, sa ramana nemişcat, ca un bloc rigid.
In orice situatie salvatorii trebuie sa dea dovada si de inventivitate pentru a asigura securitatea
victimei.
Transportul accidentaţilor se face astfel:
a. cu brancarda
Preferabil sa fie folosit ori de cate ori este posibil, chiar daca la prima vedere starea
accidentatului nu pare sa fie îngrijorătoare. Victima va fi aşezata întotdeauna cu capul către direcţia de
deplasare pentru a putea fi permanent supravegheata de salvatori. Indiferent de obstacolele întâlnite in
cale trebuie menţinuta poziţia orizontala a tărgii. Când victima este agitata sau când transportul se face
pe un teren foarte accidentat, bolnavul trebuie fixat de targa cu 2-3 chingi speciale sau improvizate.
b. fără targă
Este obligatoriu sa se folosească o targa improvizata când starea generala a bolnavului o
impune. Poate fi improvizata din doua bare trecute prin mânecile a doua vestoane aşezate „in oglinda”.
Tehnicile de transport fara targa se vor folosi numai atunci când starea generala a accidentatului este
buna, leziunile fiind cantonate evident, numai la periferia corpului sau când victima trebuie deplasata
prin spatii foarte înguste sau întortocheate (scări de bloc, etc.), unde brancarda nu poate pătrunde.
Sprijinirea unei victime constiente Transportul victimei de catre un singur salvator
Pana la sosirea echipei de specialitate se vor urmări :
  semnele vitale ale victimei : prezenta respiraţiei, a pulsului, starea de conştienta si se va
supraveghea in continuare efectele primului ajutor acordat: restabilirea respiraţiei si circulaţiei,
oprirea hemoragiilor, starea pansamentelor, imobilizarea fracturilor, poziţia de siguranţa, etc.
 se vor asigura intervenţiile necesare daca survin modificări in starea victimei;
 se va nota pe cat posibil, datele importante privind: accidentul; evoluţia stării victimei; alte
informaţii despre victima.
La sosirea echipei de specialitate si a autosanitarei se vor comunica medicului toate
informaţiile obţinute despre accident si despre starea victimei.

IV. ORGANIZAREA LOCULUI DE MONTAJ

Schema de organizare
Având în vedere volumele de lucrări care trebuiesc realizate şi necesarul de resurse (materiale,
utilaje şi forţă de muncă), corelat cu durata de execuţie a lucrărilor estimată, precum şi a mărimii
suprafeţei, s-a considerat o schemă de organizare de şantier la nivel de punct de lucru.
Organizarea de şantier propusă va asigura:
 platformă de depozitare materiale;
 împrejmuire.
Amplasamentul luat în consideraţieva tine seama de locul indicat de beneficiar
(PETROBRAZI SA)
Programul de realizare şi recepţie a lucrărilor
Durata totală de realizare a lucrărilor în cadrul prezentului obiectiv de investiţie este de 2 zile
consecutive - montarea a 100 vestiare. Executantul va trebui să-şi organizeze activitatea, astfel încât să
se încadreze în graficul de realizare a lucrărilor.

MĂSURI DE COORDONARE
Pentru a asigura respectarea prevederilor prezentului plan de securitate, precum şi pentru
minimizarea riscurilor care pot aparea în timpul desfăşurării activităţilor pe timpul desfasurarii, se vor
avea în vedere şi se vor specifica următoarele:
 Condiţiile de manipulare a diverselor materiale, în particular, în ceea ce priveşte interferenţa
instalaţiilor de ridicat aflate pe şantier sau în vecinătatea acestuia; se vor folosi instalaţii de
ridicat numai cu certificate tehnice corespunzătoare şi cu operatori autorizaţi;
 Limitarea manipulării manuale a sarcinilor;
 Condiţiile de depozitare, eliminare sau de evacuare a deşeurilor şi a materialelor rezultate:
 materialele rezultate din demolări vor fi depozitate temporar pe o platforma betonată în afara
zonei de lucru, pe categorii, în vederea reciclării / reutilizării sau eliminării.
 Condiţiile de ridicare a materialelor periculoase utilizate;
 Utilizarea mijloacelor de protecţie colectivă; pentru lucrul la inaltime se vor folosi schele
conforme cu cerinţele minime de securitate, care posedă marcajul de conformitate CE; acestea
se vor inspecta zilnic, înainte de inceperea lucrului.
Verificari zilnice ce se vor face de către coordonatorul lucrarii
Înainte de inceperea lucrului:
 Protecţii corespunzatoare ale tututor deschiderilor şi ale marginilor de structură;
 Asigurarea că toate mijloacele PSI sunt operaţionale;
 Asigurarea că toate materialele periculoase au fost indepărtate din zona de lucru;
 Verificarea eliberarii căilor de acces şi a marcării lor;
 Verificarea ca toţi lucrătorii să poarte EIP din dotare, corespunzător riscurilor.
La terminarea zilei de lucru:
 Se verifică dacă toate căile de acces în situaţii de urgenţă sunt clar marcate şi libere;
 Se verifică dacă imprejmuirea amplasamentului este în bună stare, pentru a nu putea pătrunde
în şantier persoanele neautorizate;
 Se verifică dacă drumurile de acces către amplasament nu sunt blocate cu materiale şi că toate
riscurile sunt semnalizate;
V. MĂSURI GENERALE PENTRU ASIGURAREA MENŢINERII “LOCULUI MONTARII
DULAPURILOR METALICE CU 4 USI SI BANCA DE LEMN” ÎN STARE DE CURĂŢENIE
ŞI ORDINE
Protecţia mediului
1°. Executantul va asigura în permanenţă o bună întreţinere a utilajelor şi mijloacelor de
transport pentru a nu fi posibile pierderi accidentale de carburanţi şi / sau lubrefianţi în apă sau pe
drumurile de acces.
De asemenea, executantului îi revine sarcina de a reduce în limita posibilităţilor emisiile de
noxe (provenite de la utilaje şi mijloacele de transport) atât prin permanenta verificare şi întreţinere a
parcului auto cât şi prin achiziţionarea de carburant corespunzător calitativ.
2°. Executantul va monitoriza în permanenţă starea tehnică a staţiei de alimentare cu carburanţi
şi a rezervoarelor de stocare a acestora.
3°. Executantul se va dota cu un minim de absorbanţi şi /sau substanţe neutralizatoare pentru a
putea asigura o intervenţie rapidă în caz de poluare accidentală generată de pierderi de carburanţi
şi/sau lubrefianţi.
4°. Executantul va asigura pe toată perioada desfăşurării lucrărilor, întreţinerea drumurilor
tehnologice pe care vor circula utilajele şi mijloacele sale de transport şi va lua măsurile necesare în
vederea limitării emisiilor de praf generate de circulaţia auto pe aceste drumuri – se va efectua
stropirea drumurilor cu apă cu ajutorul unei cisterne special amenajată.
5°. Executantul va lua şi alte măsuri pe care le consideră necesare în vederea eliminării sau
limitării oricărei forme de impact negativ asupra mediului.
 Îndepărtarea din zona de lucru a tuturor materialelor rezultate din procesul de lucru;
 Toate căile de acces în situaţii de urgenţă trebuie să fie clar marcate şi libere;
 Drumurile de acces către amplasament nu trebuie să fie blocate cu materiale necesare
montajului;

EXECUTANTUL:
a. Asigura sortarea si depozitarea temporara a deseurilor rezultate din activitate in containere
asigurate de PETROBRAZI SA, inscriptionate cu felul si codul deseului conform HG856/2002
respectind locul de amplasare indicat de beneficiar;
b. Asigura evacuarea deseurilor rezultate din activitate , cu destinatia stabilita in Procesul Verbal
sau protocolul de predare-primire amplasament;
c. Asigura sortarea ,transportul si predarea fierului vechi la depozitul de fier vechi sau la locul
indicat
d. Asigura starea ecologica corespunzatoare a zonei in care isi desfasoara activitatea
e. Respecta regimul substantelor sau preparate chimice periculoase
f. Respecta cu strictete pe tot teritoriul PETROBRAZI SA prevederile legislatiei de mediu in
vigoare si prevederile sistemului de Management de Mediu
g. In cazul producerii unui incident de mediu acesta va fi anuntat, investigat, inregistrat si raportat
conform standardului Diviziei Rafinare “Managementul Incidentelor” in vigoare la data
producerii incidentului.

VII. CONCLUZII
Coordonatorul SSM va asigura supravegherea permanentă a lucrărilor, în vederea prevenirii
tututor riscurilor posibile identificate, precum şi a riscurilor potenţiale identificate pe parcursul
execuţiei lucrărilor, realizindu-se evaluarea riscurilor previzibile legate de modul de lucru, de
materialele utilizate, de echipamentele de muncă folosite, de utilizarea substanţelor sau preparatelor
periculoase, de deplasarea personalului, de organizarea şantierului.
 Corodonatorul lucrarii (coordonatorul SSM) va stabili măsuri pentru asigurarea sănătăţii şi
securităţii lucrătorilor, inclusiv măsuri de protecţie colectivă şi măsuri de protecţie individuală si vor
instala panouri de semnalizare a riscurilor.
Lucratorii vor fi informaţi asupra riscurilor şi măsurilor ce trebuie luate privind securitatea şi
sănătatea lor pe şantier.
Lucrătorii tebuie să comunice imediat personalului de conducere (coordonatorului SSM) orice
situaţie de muncă despre care au motive intemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi
sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie.
Lucrătorii trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea lor,
precum şi cu instrucţiunile primite din partea coordonatorului lucrarii (coordonator SSM), astfel încât
să nu expună la pericol de accidentare atât propria persoană , cât şi alte persoane care pot fi afectate de
acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
Lucrătorii trebuie să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase,
mijloacele de transport şi alte mijloace de producţie.
Lucrătorii trebuie să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat.
Toate constatările, neconformităţile şi recomandările vor fi documentate în rapoarte ale
vizitelor de control.

COORDONATOR ÎN MATERIE DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ PE DURATA

REALIZĂRII PROIECTULUI
ING. CRISTESCU LIVIU