Sunteți pe pagina 1din 131

PLAN DE SĂNĂTATE ŞI SECURITATE PE

ŞANTIER
(Pe durata elaborării proiectului)
Pentru executarea lucrărilor la obiectivul
de investiţii „ REGULARIZARE ALBIE PÂRÂU
TARCĂU LA TARCĂU”, JUDEŢUL NEAMŢ.”

Hotărârea de Guvern 300/2006


PRIVIND CERINŢELE MINIME DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE
PENTRU
ŞANTIERE TEMPORARE ŞI MOBILE

ELABORAT: COORDONATOR SSM ING. ROMAN FLORIN


OBIECTIV
,,Regularizare Albie Pârâu Tarcău. Judeţul
Neamţ.”
Amplasament Obiectiv
Lucrările cuprinse în prezenta documentaţie sunt amplasate pe pârâul
Tarcău, pe teritoriul localităţii Cazaci, comuna Tarcău, în sud-vestul judeţului
Neamţ.
Hidrografic, amplasamentul lucrărilor se află în subbazinul hidrografic al
pârâului Tarcău, care face parte din bazinul hidrografic de ordinul I al râului
Siret, subbazinul Bistriţa, având codul cadastral după lucrarea „Atlasul cadastral
al apelor” XII – 1.49, pârâul Tarcău fiind afluent de dreapta al râului Bistriţa.
Accesul în zonă se efectuează din DN 15 – Piatra Neamţ – Bicaz si apoi
pe drumul comunal DC 135 – Tarcău – Ardeluţa.
Localitatea Cazaci este situată la 8 km de Tarcău şi la 15 km de oraşul
Bicaz.
Titularul Lucrării
Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile

Beneficiarul investiţiei

ADMINISTRATIA NATIONALA APELE ROMANE

-"SISTEMUL DE GOSPODĂRIRE A APELOR NEAMŢ


"-
cu sediul în Piatra Neamţ, b-dul Dacia nr. 5A

Elaboratorul Proiectului:

S.C. FINANCIAR ACCES S.R.L. BACĂU


ELABORAREA, VERIFICARE ŞI APROBAREA

„PLAN DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE PE ŞANTIER,

PE DURATA ELABORĂRII PROIECTULUI”

CONFORM H.G. 300/ 2006 PRIVIND CERINŢELE MINIME DE


SECURITATE ŞI SĂNĂTATE PENTRU ŞANTIERELE TEMPORARE
SAU MOBILE
PENTRU
,,Regularizare Albie Pârâu Tarcău. Judeţul Neamţ.”

Aprobat
Nume :

Funcţia : Manager de Proiect

Semnătura: ___________________

Verificat

Nume :

Funcţia : Proiectant General

Semnătura: ___________________

Întocmit

Nume :

Funcţia : Coordonator S.S.M.

Semnătura: ___________________
CUVÂNT ÎNAINTE
Planul de securitate şi sănătate a fost întocmit în conformitate cu
cele mai importante acte normative naţionale şi sau europene privind
Securitatea si Sănătatea în Muncă după cum urmează:

1.Legea Securităţii şi Sănătăţii în Muncă


nr.319/14.07.2006, publicată în M.O. 646/26.07.2006.
Legea preia Directiva Consiliului nr.89/391/CEE publicată în Jurnalul
Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L183/1989.

2.H.G. nr. 1425/11.10.2006 privind aprobarea Normelor


metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319/2006 privind
securitatea şi sănătatea în muncă.

Hotărâri ale Guvernului Romaniei care preiau directive ale


UE
1. H.G. nr.1091 din 16 august 2006, privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate pentru locul de muncă.

Hotărârea transpune Directiva 1989/654/CEE, publicată în Jurnalul


Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 393/1989.

2. H.G. nr.1146 din 30 august 2006, privind cerinţele minime de


securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucratori a
echipamentelor de muncă.

Hotărârea transpune Directiva 1989/655/CEE, amendată de


Directivele 95/63 /CE şi 2001/45/CE publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 393/1989.

3. H.G. nr.1048 din 9 august 2006, privind cerinţele minime de


securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a
echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă.

Hotărârea transpune Directiva 89/656/CEE, publicată în Jurnalul Oficial


al Comunităţilor Europene (JOCE) nr.L393/1989.

4. H.G. nr.971 din 26 iulie 2006, privind cerinţele minime pentru


semnalizarea de securitate şi de sănătate la locul de muncă.

Hotărârea transpune Directiva 92/58/CEE, publicată în Jurnalul Oficial


al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 245/1992.

5. HG nr. 300 din 2 martie 2006, privind cerinţele minime de


securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile.
Hotărârea transpune Directiva 92/57/CEE, publicată în Jurnalul Oficial
al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 245/1992.

6. Hotărârea Guvernului nr. 1875/2005 privind protecţia sănătăţii şi


securităţii lucrătorilor faţă de riscurile datorare expunerii la azbest.

Hotărârea transpune prevederile Directivei 83/477/CEE, publicată în


Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 263/1983, împreună
cu toate modificările sale, respectiv Directiva 91/382/CEE, publicată în JOCE
nr. L 206/1991, Directiva 98/24/CE, publicată în JOCE nr. L 131/1998, şi
Directiva 2003/18/CE, publicată în JOCE nr.L 97/2003.

7. H.G. nr. 493 din 12 aprilie 2006, privind cerinţele minime de


securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile
generate de zgomot.

Hotărârea transpune Directiva 2003/10/CE, publicată în Jurnalul


Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 42/2003.

8. H.G. nr. 1.876 din 22 decembrie 2005, privind cerinţele minime


de securitate si sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile
generate de vibraţii.

Hotărârea transpune Directiva 2002/44/CE publicată în Jurnalul Oficial


(JOCE) nr. L 177/2002.

9. H.G. nr.1051 din 9 august 2006, privind cerinţele minime de


securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor, care
prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare.

Hotărârea transpune Directiva 1990/269/CEE, publicată în Jurnalul


Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 156/1990.

10. H.G. nr. 1.028 din 9 august 2006, privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor
cu ecran de vizualizare.

Hotărârea transpune Directiva 1990/270/CEE, publicată în Jurnalul


Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr.L 156/1990.

SCOP
Planul de Securitate şi Sănătate a Muncii pe Şantiere,
- precizează toate obiectivele şi măsurile ce trebuie luate în scopul derulării
proiectului/lucrării şi activităţilor aferente, conform reglementărilor legale în vigoare,
-prevede cerinţele de securitate şi sănătate aplicabile pe şantier,
- specifică riscurile care pot apărea,
- indică măsurile de prevenire necesare pentru reducerea sau eliminarea riscurilor,
- conţine măsuri specifice privind lucrările care implică riscuri specifice pentru
sănătatea şi securitatea lucrătorilor.
- defineşte cerinţele de dotare, calificare, instruire precum şi verificare a lucrătorilor
ce derulează proiectul/lucrarea.
- asigură investitorul/beneficiarul ca cerinţele specifice ale proiectului sunt
respectate şi aplicate, în conformitate cu prevederile HGR nr. 300/2006 privind cerinţele
minime de securitate şi sănătate pentru şantiere temporare si mobile.
Acest plan de securitate şi sănătate este un document amplu (o documentaţie
tehnico-organizatorică, cu suport financiar inclus în devizul general al proiectului lucrării), ce
conţine un ansamblu de măsuri ce trebuie prevăzute şi realizate în scopul:
- prevederii riscurilor profesionale ce pot apărea pe perioada desfăşurării activităţilor
din şantier;
- protecţiei sănătăţii şi securităţii lucrătorilor şi a altor participanţi la procesul de
muncă, care va fi preluat şi respectat de către Contractor(-i) şi toţi subcontractorii angajaţi în
derularea proiectului.
Înainte de începerea lucrărilor fiecare contractor si subcontractor au obligaţia să
întocmească un Plan Propriu de Securitate şi Sănătate, ce se va elabora în concordanţă cu
prevederile prezentului Plan de Securitate şi Sănătate pe Şantiere şi care va conţine aspectele
prevăzute de Hotărârea de Guvern 300/2006 privind cerinţele minime .
Acest plan va evolua si se va dezvolta pe durata elaborarii si desfasurarii proiectului
pentru operarea oricaror schimbari ce pot surveni pe parcurul proiectului.

OBIECTIVE

Obiectivul Planului de Securitate şi Sănătate pe Şantiere este acela de a defini scopul,


cerinţele şi măsurile ce trebuie luate pe perioada execuţiei lucrărilor şi în cazul intervenţiilor
ulterioare. Acesta va fi folosit pentru:

 A demonstra că proiectul va implementa un sistem de organizare a securităţii şi


sănătăţii muncii eficient şi coerent;

 A arăta cum sunt identificate, evaluate, controlate şi diminuate toate pericolele şi


efectele asupra omului, proprietăţii şi mediului

 Informarea executanţilor (contractori-subcontractori) cu privire la cerinţele minime


de securitate şi sănătate care vor fi impuse prin proiect.

 Stabilirea unui cadru unitar pentru implementarea şi succesiunea iniţiativelor de


protecţie şi sănătate de-a lungul diferitelor faze ale activităţii de construcţie.

 Precizarea cerinţei obligatorii pentru toţi executanţii de a avea Planuri proprii de


securitate şi sănătate pe şantiere, şi evaluari de riscuri pentru toate tipurile de lucrări pe care
le execută.

Tuturor părţilor li se va cere să participe, să contribuie la dezvoltarea viitoare a acestui


Plan şi să fie de acord cu implementarea acestuia
Toate obiectivele proiectului şi Planului de Securitate şi Sănatate urmăresc să
realizeze proiectarea, construcţia şi recepţia Proiectului cu:

o Zero accidente;
o Număr minim de cazuri tratate medical;
o Efectuarea de lucrări fără riscuri sau cu riscuri foarte mici;
o Conformarea cu legislaţia română şi cea europeană aplicabilă;

- DEFINIŢII -
În sensul prrezentului plan, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după
cum urmează:
 Şantier temporar sau mobil, denumit în continuare şantier - orice şantier în care
se desfăşoară lucrări de construcţii sau de inginerie civilă;

 Beneficiar (investitor) - orice persoană fizică sau juridică pentru care se execută
lucrarea şi care asigură fondurile necesare realizării acesteia;

 Manager de proiect - orice persoană fizică sau juridică, autorizată în condiţiile legii şi
desemnată de către beneficiar, însărcinată cu organizarea, planificarea, programarea şi
controlul realizării lucrărilor pe şantier, fiind responsabilă de realizarea proiectului în
condiţiile de calitate, costuri şi termene stabilite;

 Proiectantul lucrării - orice persoană fizică sau juridică competentă care, la comanda
beneficiarului, elaborează documentaţia de proiectare;

 Şef de şantier - persoana fizică desemnată de către antreprenor să conducă realizarea


lucrărilor pe şantier şi să urmărească realizarea acestora conform proiectului;

 Antreprenor (constructor, contractant, ofertant) - orice persoană fizică sau juridică


competentă care execută lucrări de construcţii-montaj, în baza unui proiect, la
comanda beneficiarului;

 Accident de muncă - vătămarea violenta a organismului, precum şi intoxicatia acuta


profesională, care au loc în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de munca de cel puţin
3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;

 Boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii


sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului
de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale
organismului, în procesul de muncă;

 Boală legată de profesie - boala cu determinare multifactorială, la care unii factori


determinanţi sunt de natură profesională;

 Echipament de muncă - orice maşina, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă;

 Echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit


de un lucrator pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să
îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment
sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;

 Loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile


întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii
la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii;

 Pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuala căreia îi


lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment;

 Securitate şi sănătate în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca


scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea
vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante
la procesul de muncă;

 Incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria,


accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei
activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al
factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil sa aibă asemenea
urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa producă pagube materiale;

 Zone cu risc ridicat şi specific - acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii în
care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu
consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;

 Accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) - accident care


produce incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice
consecutive, confirmată prin certificat medical;

 Accident care produce invaliditate (INV) - accident care produce invaliditate


confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele
medicale în drept;

 Accident mortal (D) - accident în urma căruia se produce decesul accidentatului,


confirmat imediat sau după un interval de timp, în baza unui act medico-legal;

 Accident colectiv - accidentul în care au fost accidentate cel puţin 3 persoane, în


acelaşi timp şi din aceleaşi cauze, în cadrul aceluiaşi eveniment;

 Accident de muncă de circulaţie - accident survenit în timpul circulaţiei pe drumurile


publice sau generat de traficul rutier, dacă persoana vătămată se afla în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu;

 Accident de muncă de traseu:

a) accident survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la


domiciliu şi invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;

b) accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masă în locuri organizate de


angajator, pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde ia masa şi
invers, şi care a antrenat vătămarea sau decesul;

c) accident survenit pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde îşi
încasează salariul şi invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;

 Invaliditate - pierdere parţială sau totală a capacităţii de muncă, confirmată prin


decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;

 Invaliditate evidentă - pierdere a capacităţii de muncă datorată unor vătămări


evidente, cum ar fi un braţ smuls din umăr, produse în urma unui eveniment, până la
emiterea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate de către organele medicale
în drept;

 Intoxicaţie acută profesională - stare patologică apărută brusc, ca urmare a expunerii


organismului la noxe existente la locul de muncă;

 Îndatoriri de serviciu - sarcini profesionale stabilite în: contractul individual de


muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare, fişa
postului, deciziile scrise, dispoziţiile scrise ori verbale ale conducătorului direct sau
ale şefilor ierarhici ai acestuia.

MEMORIU TEHNIC
1. DATE GENERALE

1.1. Denumirea investiţiei:

"Regularizare albie pârâu tarcău ”, judeţul Neamţ


1.2. Amplasamentul (ţara, regiunea, judeţul, localitatea):

Lucrările cuprinse in prezenta documentaţie sunt amplasate pe pârâul Tarcău, pe


teritoriul localităţii Cazaci, comuna Tarcău, în sud-vestul judeţului Neamţ.
Hidrografic, amplasamentul lucrărilor se află în subbazinul hidrografic al pârâului
Tarcău, care face parte din bazinul hidrografic de ordinul I al râului Siret, subbazinul Bistriţa,
având codul cadastral după lucrarea „Atlasul cadastral al apelor” XII – 1.49, pârâul Tarcău
fiind afluent de dreapta al râului Bistriţa.
Accesul în zonă se efectuează din DN 15 – Piatra Neamţ – Bicaz si apoi pe drumul
comunal DC 135 – Tarcău – Ardeluţa.
Localitatea Cazaci este situată la 8 km de Tarcău şi la 15 km de oraşul Bicaz.

2. INFORMAŢII GENERALE PRIVIND PROIECTUL


2.1. Situaţia actuală şi informaţii despre entitatea responsabilă cu implementarea
proiectului

In baza contractului incheiat intre S.C. Geostud S.R.L. Bacau in calitate de proiectant
de specialitate si S.C. Financiar Acces S.R.L. Bacau, in calitate de achizitor, au fost
executate studii geotehnice de specialitate necesare pentru proiectarea si executia unui Zid de
sprijin la obiectivul de investitii „Regularizare albie parau Tarcau la Tarcau, judetul
Neamt”.
Scopul prezentei documentaţii îl reprezintă regularizarea albiei pârâului Tarcău pe o
lungime de 800 m şi consolidări ale malurilor pe o lungime de 777 m .

2.2. Descrierea investiţiei

Neceistatea investiţiei:Caracterul torenţial al pârâului Tarcău, albia cu


secţiuni transversale reduse pe anumite sectoare, în principal din cauza colmatării
dar şi a unor obstacole naturale şi antropice existente în calea curgerii apei, traseul
sinuos, etc. determină revărsarea frecventă a apelor şi frecvente instabilităţi ale
malurilor în zona localităţii Cazaci, unde se află un număr mare de locuinţe,
importante obiective economice, şi căi de comunicaţie.
Astfel, în anul 2005 au fost afectate gospodării ale populaţiei şi
infrastructuri în valoare totală de 8 150 mii lei. În pofida unui procent destul de
ridicat al prezenţei vegetaţiei forestiere pe versanţi, relieful şi îndeosebi pantele
mari ale acestora fac ca în cazul ploilor torenţiale, timpul de concentrare să fie
mic, iar viiturile produse să aibă un caracter violent.
Ca urmare are loc pe de o parte erodarea albiei şi deteriorarea unor obiective
social – economice (construcţii gospodăreşti din intravilanul localităţilor, poduri şi
podeţe, terenuri agricole, etc.) şi, pe de altă parte, inundarea şi colmatarea
terenului adiacent.
Alături de apariţia bruscă a unor debite lichide de valori ridicate pe acest
pârâu, în timpul viiturilor, apele antrenează un volum important de aluviuni care
parţial se depun în albie ducând la colmatarea ei şi reducerea capacităţilor de
tranzit a viiturilor.
Depunerile în albie pot fi observate destul de bine pe profilul în lung al văii
şi pe secţiunile transversale din partea inferioară.
Oportunitatea investiţiei, Având în vedere cele de mai sus, sunt necesare şi
oportune lucrările aprobate prin studiul de fezabilitate, care vor avea următoarele
efecte pozitive:
• Crearea condiţiilor de scurgere la viituri în albia pârâului Tarcău, fără
producerea de eroziuni (în special a malurilor), colmatări şi inundaţii, prin lucrări
de recalibrare a albiei;
• Apărarea obiectivelor socio – economice aflate în imediata vecinătate,
ameninţate datorită eroziunii şi prăbuşirii malurilor prin lucrări de apărări de maluri şi de
corectare a traseului atât în plan orizontal cât şi în plan vertical.

2.3. Date tehnice ale investiţiei

2.3.1. Zona şi amplasamentul

Amplasamentul propus de catre proiectantul general in vederea efectuarii studiului


geotehnic, se dispune de-a lungul paraului Tarcau si urmareste pe o distanta de aprox. 800 m.
D.C. 135 Tarcau – Ardeluta.

2.3.2. Statutul juridic al terenului care urmează să fie ocupat

Amplasamentul lucrărilor se află în subbazinul hidrografic al pârâului Tarcău, care


face parte din bazinul hidrografic de ordinul I al râului Siret, subbazinul Bistriţa, având codul
cadastral după lucrarea „Atlasul cadastral al apelor” XII – 1.49, pârâul Tarcău fiind afluent de
dreapta al râului Bistriţa.

2.3.3.Situaţia ocupărilor definitive de teren


Lucrările de construcţii ce urmează a fi executate necesită ocuparea unei suprafeţe de
teren având categoria de folosinţă teren neagricol, respectiv teren cu apă.

- Clasa de importanţă a obiectivului -


Pe baza criteriilor precizate in normele indicativ NP– 074/2007, anexa nr. I.1, tabelul
A3, aprobate de MDLPL, pentru terenul de fundare constituit din aluviuni grosiere –
pietrisuri cu bolovanisuri, punctajul pentru categoria geotehnica este de 9 puncte si ca urmare
amplasamentul studiat se inscrie in “categoria geotehnica 1“, cu risc geotehnic redus.
- in conformitate cu STAS 3300 / 2 – 85 calculul terenului de fundare si
dimensionarea definitiva a fundatiilor se va putea face utilizând Pconv. = 500 KPa ( in
situatia fundamentarii lucrarilor la nivelul gresiei de Fusaru ) si Pconv. = 350 KPa ( in
situatia fundamentarii lucrarilor la nivelul depozitelor aluvionare grosiere ), pentr. incarcari
din gruparea fundamentala ;
- clasa de importanta a constructiei se va lua in conformitate cu „Normativul pentru
proiectare antiseismica a constructiilor de locuinte, social culturale, agrozootehnice si
industriale - P 100 / 06”, iar categoria de importanta in conformitate cu H. G. 766 / 97 ;
- adâncimea minima de inghet in zona amplasamentului studiat este de - 1,00 m.
C.T.N., conform hartii de zonare dupa adancimea maxima de inghet din STAS 6054 / 1977
;
- conform hartii de zonare climatica ( SR 10907/1-97 ), amplasamentul se afla
situat in zona climatica III ( cu 18o C, temperatura de calcul iarna ), respectiv zona climatica
II ( STAS 6472/2-83, cu 25o C, temperatura de calcul vara ) ;
- conform NP – 082 – 2004, publicat in M.Of. al Romaniei - Partea I nr. 784 /
29.VIII.2005 Anexa A – Zonarea actiunii vantului asupra constructiilor pe teritoriul
Romaniei – Figura A.2 - valoarea caracteristica a presiunii de referinta a vantului, mediata pe
10 min., avand 50 ani interval mediu de recurenta ( repartitia Gumbel ), in zona
amplasamentului studiat este de 0,5 kPa ;
- conform CR – 1 – 1 – 3 – 2005 – Evaluarea actiunii zapezii asupra constructiilor
valoarea caracteristica a incarcarii din zapada pe sol, avand intervalul mediu de recurenta
IMR – 50 ani – Figura 2.1., in zona amplasamentului studiat este : s 0,k = 2,0 kN/m2 ;

2.3.4. Adâncimea de îngheţ


Adâncimea minima de inghet in zona amplasamentului studiat este de - 1,00 m.
C.T.N., conform hărtii de zonare dupa adancimea maxima de inghet din STAS 6054 / 1977.

2.3.5.Căile de acces permanente


Distanţele faţă de principalele căi de comunicaţie sunt foarte favorabile. Accesul în
zonă se efectuează din DN 15 – Piatra Neamţ – Bicaz, pe drumul comunal DC 135 – Tarcău
– Ardeluţa.
Concluzii şi recomandări

Având în vedere ca la lucrarile ce urmeaza a se executa, pe parcursul executarii


acestor lucrari pot aparea diverse fenomene ce nu s-au remarcat in etapa de prospectare, se
recomanda beneficiarului si proiectantului general dispunerea efectuarii in stadiul de executie
a lucrarilor de investitii a unei cercetari geotehnice de control (de monitorizare geotehnica a
executiei);
- se va urmari ca lucrarile de constructie legate de terenul de fundare sa fie realizate
in conformitate cu proiectul, pentru a se putea dispune, daca este necesar, adaptarea detaliilor
de executie pe masura avansarii lucrarilor, in functie de conditiile geotehnice intâlnite si de
comportarea constructiei in faza de executie;
- monitorizarea geotehnica a executiei va fi finalizata prin intocmirea unui Raport
de monitorizare, care va fi supus verificarii la cerinta Af.
- excavatiile pentru fundatii se vor executa in taluz natural cu panta in cf. cu tabelul
nr. 2 sau cu pereti verticali sprijiniti corespunzator adancimii si deschiderii excavatiei (
conform Normativ NP 120 – 2006 );
- pentru a nu periclita stabilitatea peretilor sapaturilor nesprijinite, este interzisa depozitarea
pamintului excavat la o distanta mai mica de 0,50 m. de la marginea superioara a sapaturii,
iar a materialelor la o distanta mai mica de 2,00 m.

Descrierea lucrărilor şi tehnologia de execuţie


În b.h. Tarcău scurgerea are un caracter torenţial cu viituri puternice încărcate cu cantităţi
considerabile de material solid, în special format din nisipuri, pietrişuri şi bolovănişuri. În perioadele
cu debite mijlocii şi mici toată această cantitate de material se depune, apa şerpuind printre bolovani.
La viitură albia minoră îşi modifică secţiunea, materialul depus la debite mici şi mijlocii este
antrenat, prin aceasta curentul încărcat cu material devine distrugător pentru toate obstacolele
(naturale - maluri şi/sau lucrări – apărări de maluri, diguri de protecţie, obiective socio – economice)
ce apar în calea lui.
Datorită caracterului pronunţat torenţial al pârâului Tarcău , gradului de sinuozitate ridicat
al sectorului şi, mai ales datorită precipitaţiilor din ultima perioada, o parte din lucrările de apărări
de maluri existente au fost degradate, în principal prin eroziuni de fund pronunţate care au
condus la înclinarea şi uneori la prăbuşirea acestora.
Pentru stăvilirea procesului de eroziune a malurilor şi evitarea producerii în continuare de
pagube prin scoaterea din circuit a noi suprafeţe de intravilan şi afectarea gravă a gospodăriilor şi
obiectivelor socio-economice din zonă, prin studiul de fezabilitate, s-au prevăzut si au fost aprobate
următoarele lucrări, lucrari ce fac obiectul prezentei documentatii:
- apărări de maluri ;
- lucrări de recalibrare a albie ;

1. Trasarea lucrărilor
Trasarea, respectiv materializarea pe teren a amplasamentelor lucrărilor prevăzute în
plan orizontal şi vertical, se va face în baza planurilor topografice de detaliu şi a profilelor
longitudinale (scara 1:1000, 1:100 ) unde se prezintă toate detaliile de amplasare: ax
longitudinal, secţiuni transversale, curbe de racordare, dispoziţii generale, etc. şi având în
vedere reperii topografici nominalizaţi.
Executantul, va realiza lucrările de recalibrare a albiei şi consolidare a malurilor pe
traseul proiectat al albiei regularizate, materializând aliniamentele şi curbele prin marcarea
punctelor de intrare şi ieşire, cu jaloane pentru ax şi picheţi.
Curbele de racordare a aliniamentelor se vor realiza conform elementelor redate pe
planurile de situaţie si în profilele longitudinale.
Executantul va face recunoaşterea în detaliu a traseelor de amplasare a lucrărilor
împreună cu proiectantul, pentru precizarea poziţiilor liniilor electrice sau a conductelor
îngropate de gaze, alimentare cu apă, cablurilor telefonice şi a căminelor, precum şi a altor
puncte vizibile la suprafaţa terenului, luându-se informaţii de la localnici dacă în zonă sunt
conducte sau cabluri instalate în subteran, sau dacă terenurile au avut anterior destinaţii
speciale, pentru a se lua măsurile de protecţie adecvate.
Înainte de începerea lucrărilor de excavare, executantul va lua legătura cu deţinătorii
de teren, întreprinderile de exploatare a reţelelor electrice, telefonice, de gaze şi alimentare cu
apă pentru precizarea amplasamentelor cablurilor şi conductelor subterane, terenurilor cu
destinaţie specială şi stabilirea condiţiilor de executare a lucrărilor.
Punctele de intersecţie ale acestor construcţii speciale se vor marca vizibil, execuţia lucrărilor
făcându-se manual cu multă atenţie şi sub directa supraveghere a delegatului beneficiarului
construcţiei existente.
Amplasarea construcţiilor constă din materializarea pe teren, a următoarelor:
- repere principale de amplasament;
- trasarea axului construcţiilor şi a limitelor în care se execută;
- marcarea cotelor de execuţie şi caracteristicile geometrice ale construcţiilor.
Trasarea construcţiilor se va realiza de către executant prin materializarea pe teren a
capetelor amonte şi aval prin picheţi, a punctelor de amplasare a construcţiilor şi a punctelor
de intersecţie a lucrărilor cu obstacole subterane (cabluri, conducte). Picheţii care definesc
amplasamentul construcţiilor vor avea patru martori, amplasaţi în diagonală câte doi, la
distanţe convenabile, care să îi ferească de degradare în timpul executării săpăturilor,
depozitării pământului, a materialelor şi în timpul circulaţiei pe marginea albiei.
Amplasarea lucrărilor în zona liniilor electrice aeriene va respecta "Instrucţiunile
privind reglementarea coexistenţei liniilor electrice aeriene, cu tensiuni peste 1kV, cu
sistemele de îmbunătăţiri funciare", indicativ MEE: PE 122/82.
La amplasarea lucrărilor în zona eventualelor conducte de gaze se vor respecta
condiţiile normativului I6/98 „Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor şi
instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale”.
Orice lucrare de terasamente va fi începută după efectuarea operaţiei de predare-
primire a amplasamentului şi trasării reperelor cotei zero. Aceste operaţii vor fi consemnate
într-un proces verbal încheiat de delegaţii investitorului, proiectantului şi executantului.
Înainte de începerea mişcării terasamentelor se va verifica trasarea pe teren, atât în
ansamblu cât şi pentru fiecare lucrare în parte, determinându-se dacă se încadrează în limitele
prevăzute în caietele de sarcini. În cazul în care aceste abateri nu pot fi respectate, se va
solicita prezenţa şi acceptul proiectantului, pentru soluţionarea operativă a situaţiei apărute,
avându-se în vedere prevederile Normativului pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor
de construcţii, indicativ C56-85.

2. Antemăsurătoarea
Se vor respecta prevederile din proiect şi cantităţile de lucrări cuprinse în
documentaţie. Obligaţia măsurării lucrărilor şi verificarea decontării, revine beneficiarului
prin dirigintele de şantier.
Pe baza planselor de executie, a tehnologiei si a anexelor-fise de calcul, in Volumul
III – Liste de cantitati sunt prezentate antemasuratorile pe stadii fizice pentru fiecare catgorie
de lucrari.

~Asigurarea de calcul, încadrarea în categoria de importanţă şi


cerinţele de verificare ale proiectului ~
a/ Asigurarea de calcul. Conform STAS 4273-83, privind încadrarea în clase de
importanţă a construcţiilor hidrotehnice, lucrările prevăzute sunt ca însemnătate funcţională
principale, iar ca durată de exploatare permanente (definitive). Din punct de vedere al
importanţei economice, funcţie de obiectivele apărate, lucrările se încadrează în clasa a IV-a
de importanţă.
În funcţie de aceste condiţii, potrivit STAS 4068-2-87 privind probabilităţile debitelor
şi volumelor maxime de apă în condiţii naturale şi speciale de exploatare, asigurarea de calcul
este debitul cu probabilitatea de depăşire de 1%.
b/ Categoria de importanţă a lucrărilor, determinată în conformitate cu
„metodologia de stabilire a categoriei de importanţă a construcţiilor”, aprobată cu Ordinul
M.L.P.A.T. nr. 31/N/1995 este „C” normală.
c/ Cerinţe de verificare ale proiectului. În conformitate cu prevederile Legii nr.
10/1995 privind calitatea în construcţii, a Regulamentului de verificare şi expertizare tehnică
de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi construcţiilor, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 925/1995 şi Îndrumătorului privind aplicarea prevederilor Regulamentului
menţionat mai sus, aprobat cu Ordinul M.L.P.A.T. nr. 77/N/1996, verificarea
proiectului se va face pentru cerinţele A (Rezistenţă şi stabilitate), B (Siguranţă în
exploatare) şi D (Igiena, sănătatea oamenilor, protecţia şi refacerea mediului).

1. Apărări de maluri
Pentru stăvilirea proceselor de degradare a malurilor şi stoparea înaintării albiei
minore a pârâului în zona de intravilan a localităţii Brateş, localitate componentă a comunei
Tarcău, se propun lucrări de apărare a malurilor pe 777 m, în soluţia constructivă zid de
sprijin din beton, soluţie adoptata în funcţie de condiţiile hidrologice (viteze mari ale apei la
viituri şi forţa mare distructivă a viiturilor data de viteza apiei şi de incărcarea curentului cu
material solid ) şi geotehnice(teren de fundare foarte diferit pe traseul apărărilor de mal
trecând frecvent de la depozite grosiere constituite din bolovanisuri cu pietrisuri si subordonat
nisipuri - aluviuni la gresie silicioasa compacta, dura, in placi dispuse pe alocuri la
verticala).
Apărările de maluri sunt lucrări longitudinale pentru protejarea malurilor împotriva
acţiunii de erodare a apelor şi se vor realiza din beton C 12 /15 dublu armat cu plasă sudată.
Zidul, asimilat la dimensionare cu un zid de sprijin are lăţimea la coronament de 0,40
m, panta paramentului dinspre talvegul albiei m = 0,20 m, paramentul interior vertical,
înălţimea 2,50 m, adîncimea de fundare 1,00 m şi talpa fundaţiei 1,90 m sub formă de consolă
pe paramentul interior, cu lungimea de 1,00 m.
Pe paramentul interior vertical se va realiza un dren – filtru invers de 40 cm, din piatra
şi geotextil care descarcă prin barbacane Ø 80 mm dispuse la 1.00 m distanţă.
In spatele zidului de beton se va realiza o umplutură din material local bine compactat
care să racordeze terenul adiacent cu coronamentul zidului cu o înclinare spre albie de minim
4 %, iar acolo unde cota terenului adiacent este sub cota coronamentului zidului se va realiza
un dig din material local cu lăţimea la coronament 3,00 m, şi taluzul opus zidului 1 : 2,5.
Apărările de maluri se vor încastra în maluri atât în zona amonte cât şi în aval.
Amplasarea lucrărilor este prezentată în planurile de situaţie cu propuneri de lucrări
2. Lucrări de recalibrare a albiei
Prin prezenta documentaţie se propune recalibrarea albiei pe sectorul pe care se
realizează apărările de mal , pe o lungime de 800 m.
Elementelor secţiunii transversale au fost determinate astfel încât sa se realizeze o
secţiune care să permită tranzitarea, fără depăşirea cotei de inundare la debitul de calcul, însa
având în vedere lungimea mica pe care se realizează, lucrările de recalibrare realizate în
aceasta etapa nu vor rezista daca nu se vor extinde pe lungimi mari, datorita depunerilor ce au
loc frecvent în albie.
Volumul total de terasamente necesar recalibrării albiei este de 37 690mc.
Elementele caracteristice ale albiei recalibrate şi volumele de lucrări sunt prezentate
în profilul longitudinal.

- ORGANIZAREA DE ŞANTIER ŞI PENTRU REALIZAREA


PRODUCŢIEI -
- Schema de organizare de şantier -
Având în vedere volumele de lucrări care trebuiesc realizate şi necesarul de resurse
(materiale, utilaje şi forţă de muncă), corelat cu durata de execuţie a lucrărilor estimată,

precum şi a mărimii suprafeţei, pe care sunt răspândite lucrările de amenajare, orientativ, s-a
considerat o schemă de organizare de şantier la nivel de punct de lucru.
Organizarea de şantier propusă, în zona limitrofă lucrărilor, va asigura:
- platformă de depozitare materiale;
- împrejmuire.
Amplasamentul luat în consideraţie, limitrof drumului comunal riveran paraului
Tarcău oferă posibilitatea racordării la reţelele de alimentare cu energie electrică comunale şi
realizarea unor lucrări provizorii pentru alimentarea cu apă.
Serviciile sanitare se vor asigura de către personalul de specialitate din comuna
Tarcău, iar în cazuri de urgenţă se va putea solicita sprijinul personalului medical din cadrul
unităţilor de profil din orasele din apropiere(Bicaz, Piatra Neamţ,etc.).
Schema de organizare propusă este orientativă, funcţie de particularităţile specifice,
fiecare ofertant poate adopta soluţie proprie de organizare cu obiecte de cazare, social –
culturale, tehnico – administrative, de realizare a producţiei auxiliare şi pentru deservirea
producţiei, pe amplasamente convenabile, cu acordul proprietarilor de teren.

Programul de realizare şi recepţie a lucrărilor

Durata totală de realizare a lucrărilor în cadrul prezentului obiectiv de investiţie este


de 2 luni, pe parcursul a 1 an calendaristic.
Având în vedere condiţiile naturale specifice zonei, în special cele de relief şi
climatice, executantul va trebui să-şi organizeze activitatea, astfel încât să se încadreze în
graficul de realizare a lucrărilor pe obiect, cât şi pe categorii de lucrări.
În acest sens, se prezintă programul de execuţie şi recepţie a lucrărilor de bază,
prevăzându-se cu prioritate executarea lucrărilor.
Recepţia la terminarea lucrărilor cât şi recepţia finală, la expirarea perioadei
de garanţie se va efectua în conformitate cu prevederile "Regulamentului de recepţie
a construcţiilor şi instalaţiilor aferente acestora", aprobat prin HGR Nr. 273/94.

Laboratoarele executantului şi testele care cad în sarcina sa


În vederea asigurării controlului calităţii lucrărilor, conform normelor legale în
vigoare, executantul va trebui să fie dotat cu laboratoare care să îi permită efectuarea testelor
şi experimentărilor care se impun.
Laborator geotehnic pentru efectuarea testelor şi încercărilor privind verificarea
compactităţii terasamentelor conform STAS 9850/1989.

Se vor mai avea în vedere normativele tehnice şi metodologia în vigoare pentru


dotarea laboratoarelor de construcţii-montaj şi autorizarea laboratoarelor de încercări în
construcţii, aprobate cu Ordinul M.L.P.A.T. nr. 31/N/2.10.1995.

Probe, teste şi verificări ale lucrărilor

Orice lucrare de terasamente va fi începută numai după efectuarea operaţiei de predare


– primire a amplasamentului şi bornelor de reper, consemnată într-un proces -verbal încheiat
de delegaţii investitorului, proiectantului şi executantului.
Înainte de începerea lucrărilor de terasamente se va verifica întreaga trasare pe teren,
atât în ansamblu cât şi pentru fiecare lucrare în parte, determinându-se dacă se încadrează în
abaterile prevăzute în normativul C56-85. În cazul în care aceste abateri sunt depăşite,
lucrările nu pot fi începute decât cu acordul scris al proiectantului.
Metodele şi regulile pentru verificarea lucrărilor se vor face potrivit STAS 5091/71 –
Prescripţii generale, STAS 8390/81 – Lucrări de combaterea eroziunii solului şi Normativului
pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente, indicativ C
56-85.
Protejarea lucrărilor executate şi a materialelor în şantier

Protecţia lucrărilor realizate până la recepţia acestora şi preluarea de către investitor


(unitatea de exploatare) cât şi a materialelor, în şantier, se va asigura de executant prin pază
directă şi /sau împrejmuire.
După recepţia lucrărilor, întreţinerea, exploatarea şi paza acestora revine investitorului
sau unităţii de exploatare care va prelua lucrările.

- Protecţia mediului -

1°. Executantul va asigura în permanenţă o bună întreţinere a utilajelor şi mijloacelor


de transport pentru a nu fi posibile pierderi accidentale de carburanţi şi / sau lubrefianţi în apă
sau pe drumurile de acces.
De asemenea, executantului îi revine sarcina de a reduce în limita posibilităţilor
emisiile de noxe (provenite de la utilaje şi mijloacele de transport) atât prin permanenta
verificare şi întreţinere a parcului auto cât şi prin achiziţionarea de carburant corespunzător
calitativ.
2°. Executantul va monitoriza în permanenţă starea tehnică a staţiei de alimentare cu
carburanţi şi a rezervoarelor de stocare a acestora.
3°. Executantul se va dota cu un minim de absorbanţi şi /sau substanţe neutralizatoare
pentru a putea asigura o intervenţie rapidă în caz de poluare accidentală generată de pierderi
de carburanţi şi /sau lubrefianţi.
4°. Executantul va asigura pe toată perioada desfăşurării lucrărilor, întreţinerea
drumurilor tehnologice pe care vor circula utilajele şi mijloacele sale de transport şi va lua
măsurile necesare în vederea limitării emisiilor de praf generate de circulaţia auto pe aceste
drumuri – se va efectua stropirea drumurilor cu apă cu ajutorul unei cisterne special
amenajată.
5°. Executantul va lua şi alte măsuri pe care le consideră necesare în vederea
eliminării sau limitării oricărei forme de impact negativ asupra mediului.
6°. Executantul va asigura la terminarea execuţiei investiţiei, demontarea tuturor
componentelor organizării tehnologice care au concurat la realizarea lucrărilor (birouri,
atelier reparaţii parc auto, staţie de alimentare carburanţi, rezervoare carburanţi, magazie
lubrefianţi, etc), inclusiv spargerea platformelor betonate pe care acestea au fost amplasate; se
va asigura eliberarea terenului de toate deşeurile rezultate în urma operaţiunilor de
dezafectare.
Executantul va executa lucrări de refacere ecologică a terenului pe care a fost
amplasată organizarea tehnologică menţionată.

- CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR PE ŞANTIER -

Controlul calităţii lucrărilor de construcţii – montaj se exercită de proiectant,


investitor, executant şi organismele teritoriale ale Inspecţiei de stat în construcţii, lucrări
publice, urbanism şi amenajarea teritoriului, obligaţiile şi răspunderile factorilor implicaţi
fiind reglementate prin următoarele acte normative:
- Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii;
- Ordinul M.L.P.A.T. nr. 31/N/1995 privind controlul statului în fazele de execuţie
determinante pentru rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor;
- Regulamentul privind controlul de stat al calităţii în construcţii, aprobat prin H.G.R.
nr. 272/1994;
- Regulamentul privind stabilirea categoriei de importanţă a construcţiilor aprobat
prin H.G.R. 261/1994.
Conform prevederilor „Normelor de utilizarea formularelor tipizate aprobate în
activitatea de control tehnic de calitate în construcţii – montaj” din 1987, operaţiile care
necesită control pe şantier sunt prezentate în tabelul nr. 4.
Cu acceptul inspecţiei teritoriale şi investitorului s-au stabilit “fazele
determinante” pentru rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor, care sunt înscrise în
“programul de control privind calitatea lucrărilor de construcţii – montaj în faze de
execuţie determinante”, anexat la documentaţie. La stadiul fizic de realizare a lucrărilor
de construcţii corespunzător fazei determinante, execuţia nu mai poate continua fără
acceptul scris al investitorului, proiectantului şi executantului şi autorizată de inspecţia
teritorială de stat (acordarea fazei).

Tabelul nr. 4
Nr.
Subactivitate Scopul verificării Actul încheiat
crt.
0 1 2 3
Recepţia calitativă a Calitatea materialelor livrate Certificat de garanţie
materialelor şi a Calitatea betonului livrat Certificat de calitate
1. elementelor de Recepţia calitativă pe loturi a
construcţii – montaj şi elementelor de construcţii Proces verbal de recepţie
instalaţii
Verificări şi analize de Gradul de compactare a pământului Buletin de verificare
laborator pentru Gradul de umiditate Buletin de verificare
determinarea calităţi Recoltarea probelor de pământ Buletin de recoltare
2. materialelor şi a Transmiterea probelor de beton Borderou de transmitere
elementelor de Încercarea la compresiune a
Buletin de încercare
construcţii – montaj şi cuburilor de beton
instalaţii Încercări la probele de ciment Comunicare pentru
încercări
Verificări la faza Trasarea lucrărilor Proces - verbal de trasare
3. pregătitoare a execuţiei Predarea – primirea frontului de Proces - verbal de predare
lucrărilor lucru - primire
Recepţia calitativă Proces – verbal de
recepţie
4. Verificarea pe teren a Evidenţa betoanelor turnate Condică pentru evidenţă
calităţii lucrărilor Recepţia calitativă a materialelor, şi
elementelor de construcţii – Registru pentru recepţie
instalaţii
Atestarea calităţii Atestarea staţiei de betoane Certificat de atestare
5. instalaţiilor tehnologice Verificarea săptămânală a sistemelor
de dozare şi cântărire Registru de verificare
6. Verificări efectuate de Verificări la datele stabilite de Comunicări
controlorii tehnici de calitate aceştia

Autorizarea continuării lucrărilor se face pe baza constatării că s-au efectuat de către


proiectant, constructor şi investitor, toate verificările directe şi prin cercetarea
documentelor care atestă:
- calitatea materialelor puse în operă, şi în special a acelora care conferă rezistenţă,
durabilitate şi siguranţă în exploatarea construcţiilor;
- calitatea lucrărilor care au devenit ascunse;
-calitatea lucrărilor constatate de către proiectant cu prilejul controalelor efectuate în
conformitate cu obligaţiile acestuia, potrivit legii.

- URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN TIMP ŞI A EFICIENŢEI LUCRĂRII -

Urmărirea comportării în timp a construcţiilor din cadrul obiectivului de investiţie,


este o îndatorire permanentă a proiectantului, executantului, investitorului şi unităţii de
exploatare.
În activitatea de urmărire a comportării lucrărilor se va ţine seama de:
- "Normele departamentale de urmărire a comportării în timp a construcţiilor de
hidroamelioraţii" - indicativ CD 119/78;
- "Normele tehnice departamentale privind întreţinerea şi exploatarea lucrărilor de
combaterea eroziunii solului şi torenţilor" - indicativ CD 150/85;
- Regulamentul privind urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi
postutilizarea construcţiilor, conform HGR 261/1994.
Urmărirea comportării în timp, va consta din:
- verificarea în timpul execuţiei şi după terminarea lucrărilor, a modului cum
funcţionează construcţiile realizate;
- obţinerea prin observaţii, măsurători directe şi încercări de laborator, a informaţiilor
necesare, în vederea luării deciziilor de perfecţionare a construcţiilor, astfel încât acestea să
corespundă cerinţelor impuse şi să prezinte siguranţă în exploatare.
Urmărirea în timpul execuţiei are drept obiectiv:
- respectarea prevederilor din proiect, cu privire la amplasare, dimensiuni, soluţii
constructive şi tehnologii;
- calitatea materialelor;
- respectarea ordinii de execuţie;
- calitatea lucrărilor ascunse;
- evoluţia condiţiilor hidrogeologice;
- siguranţa construcţiilor şi eventualele deformări;
- durabilitatea şi funcţionalitatea construcţiilor.
Obiectivul principal în cadrul urmăririi, este semnalizarea în timp a apariţiei unor
deficienţe, care se obţin prin:
- cercetări periodice de laborator;
- observare vizuală.

~GRAFICUL GENERAL DE REALIZARE A INVESTIŢIEI~

Lucrările aferente investiţiei „REGULARIZARE ALBIE PÂRÂU TARCĂU LA


TARCĂU”, JUDEŢUL NEAMŢ se propune a se realiza în maximum 2 luni calendaristice,
aceasta fiind condiţionată de angajarea cu maximă responsabilitate a tuturor factorilor ce
concură la promovarea lucrărilor.
Etapele de realizare sunt:
• Realizarea lucrărilor de recalibrare albie;
• Realizarea lucrărilor de aparari de mal;
• Recepţia lucrărilor.
Graficul de realizare propus este prezentat in volumul III – Liste de cantitaţi

<< Organizarea activităţii de Securitate şi Sănătate a Muncii >>


1°°. Beneficiarul investiţiei încredinţează organizarea activităţii de sănătate şi securitate a
muncii pe parcursul executării lucrării, unei persoane desmnate în funcţia de coordonator de securitate
şisănătate în muncă care este autorizata de Ministerul Muncii şi Solidarităţii sociale să efectueze
această sarcină.
2°°. La lucrările de excavaţii executate cu buldozerul sau excavatoare se vor respecta
prevederile cu privire la modul de lucru al utilajelor de săpat.
Deserventul utilajului este obligat să observe starea abatajului, iar în caz de pericol, de
surpare să îndepărteze utilajul din zona periculoasă.
O atenţie deosebită, trebuie acordată descărcării cupei excavatorului în autovehicule,
care se va face cu respectarea normelor referitoare la acest gen de operaţii.
3°°. La încărcarea manuală şi mecanică a diverselor materiale, precum şi transportul
acestora cu mijloace auto, se vor respecta prevederile din norme pentru aceste operaţii.
4°°. Pentru situaţii de viitură executantul va instala un sistem propriu de atenţionare.
În caz de pericol se vor evacua utilajele şi personalul la cotă neinundabilă şi accesibilă,
asigurând accesele şi se vor proteja, pe cât posibil, zonele expuse la eroziuni.
5°°. Aceste măsuri nu sunt limitative, executantul poate lua şi alte măsuri care să evite
accidentele tehnice sau cele ale personalului.
6°°. În timpul execuţiei lucrărilor, are obligaţia de a lua toate măsurile pentru evitarea
oricărei accidentări a personalului.
7°°. Executantul are obligaţia să execute instructaje de protecţia muncii, în care să se
insiste asupra celor cu caracter de periculozitate.
Zonele cu restricţii ale intersecţiilor reţelelor aeriene (electrice şi gaze) şi îngropate
(conducte de gaze şi alimentare cu apă, instalaţii de telecomunicaţii) cu elementele din
schema hidrotehnică de amenajare prevăzută sunt prezentate pe planul de detaliu cu
amplasarea lucrărilor.
La execuţia lucrărilor în apropierea LEA peste 1kV, utilajele de construcţii mobile ce
pot ajunge în apropierea părţilor sub tensiune vor fi amplasate astfel încât în timpul
manevrelor nici o parte a acestora, a sarcinii sau altor mijloace folosite la lucrări să nu se
apropie la distanţe, faţă de elementele sub tensiune mai mici decât:
- 2.5 m pentru LEA până la 35kV;
- 4.0 m pentru LEA cu tensiuni de la 35 la 220 kV;
- 6.0 m pentru LEA de 400 kV.
Executarea lucrărilor mecanizate la distanţe mai mici decât cele menţionate se va
face numai cu scoaterea de sub tensiune a LEA.
Executarea lucrărilor se face numai cu supravegherea lucrărilor la faţa locului de către
un delegat special al unităţii de exploatare a LEA. La execuţia acestor lucrări se vor aplica
normele de protecţie a muncii pentru instalaţii electrice.
Trecerea utilajelor mobile sub conductoarele LEA peste 1kV este interzisă dacă între
gabaritul acestora şi conductoare nu rămâne o distanţă de cel puţin:
- 2.0 m pentru LEA până la 20kV inclusiv;
- 2.5 m pentru LEA cu tensiuni între 25 şi 35 kV;
- 4.0 m pentru LEA de 110 kV şi 220 kV;
- 6.0 m pentru LEA de 400 kV.
Lucrările propuse în zona instalaţiilor de telecomunicaţii subterane şi aeriene se vor
executa manual; constructorul va lua măsuri de evitare a deteriorării protecţiilor instalaţiilor
de telecomunicaţii existente (blocuri de beton, ţevi de PE sau PVC). Constructorul va lua
toate măsurile de respectare a prevederilor STAS E 8591/75.

ROLURILE ŞI RESPONSABILITĂŢILE PRIVIND SECURITATEA ŞI


SĂNĂTATEA MUNCII

 Beneficiarul de lucrare

- Este persoana juridică / fizică pentru care se execută lucrările şi care asigură
fondurile necesare realizării acesteia.
Beneficiarul, denumit şi investitor, conform prevederilor legale, are următoarele
îndatoriri:
a). Numeşte un manager de proiect, pentru a-l însărcina cu organizarea, planificarea,
programarea şi controlul realizării lucrărilor pe şantier, astfel încât să fie realizat în condiţii
de calitate, costuri şi termene stabilite;
b). Comandă studiul de fezabilitate / proiectul de execuţie şi aproba documentaţia
tehnico-economică necesară realizării lucrării, în parametrii tehnico-economici şi de siguranţă
stabiliţi.
c). Incepând cu proiectarea, pregătirea, execuţia, recepţia, inclusiv exploatarea
obiectivului finanţat, poartă răspunderea pentru riscurile la care îi expune pe toţi participanţii
la procesul de muncă.
d). Verifică, direct sau prin managerul de proiect, ca înainte de deschiderea
şantierului, să fie elaborat un plan de securitate şi sănătate al şantierului.
e). Asigură coordonarea în materie de securitate şi sănătate, atât în faza de studiu,
concepţie şi elaborare a proiectului, cât şi pe perioada executării lucrărilor, şi, fără a fi
exonerat de răspunderile în acest domeniu, desemnează:
- un coordonator de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării,
- un coordonator de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării;
f). Are obligaţia sa întocmească o declaraţie prealabilă pe care o afişează pe şantier,
în loc vizibil, înainte de începerea lucrării şi o actualizează ori de câte ori este nevoie.
 Proiectantul lucrării
Este persoana juridică / fizică competentă, care elaborează documentaţia de proiectare, la
comanda beneficiarului şi în conformitate cu cele aprobate de acesta.
In funcţie de mărimea şi natura lucrării, pot fi unul sau mai mulţi proiectanţi: proiectant
general, proiectanţi de specialitate arhitectura etc.
a). Proiectantul, ca elaborator al documentaţiei tehnico-economice comandate de beneficiar,
poartă răspunderea privind calitatea proiectului, referitor la soluţiile adoptate, la siguranţa modului de
realizare a acestor soluţii, precum şi la siguranţa obiectivului realizat.
b). El este astfel obligat ca, în fazele de concepere, studiere şi elaborare a proiectului lucrării,
să ia în considerare principiile generale de prevenire în materie de SSM, mai ales în cazul alegerii
soluţiilor arhitecturale, tehnice şi organizatorice, destinate planificării diferitelor lucrări sau faze de
lucru, ce se pot desfăşura simultan sau succesiv, precum şi în estimarea timpului necesar pentru
realizarea acestor lucrări sau faze de lucru.
c). Pe toată durata conceperii şi elaborării proiectului de lucrare, trebuie să evalueze riscurile
previzibile legate de:
-desfăşurarea simultană sau succesivă a unor lucrări sau faze de lucru.
-modul de lucru.
-echipamentele de munca folosite.
-utilizarea substanţelor şi preparatelor periculoase.
-deplasarea personalului.
-materialele utilizate.
-organizarea şantierului.
şi să stabilească măsurile ce se impun.
d). Aceste măsuri, care vor fi incuse în planul de securitate şi sănătate al obiectivului, pot
preciza reguli aplicabile şantierului respectiv, ţinând cont de (după caz), activităţile de exploatare
desfăşurate pe şantier, precum şi unele masuri specifice anumitor riscuri, cum ar fi: căderea de la
înalţime, prăbuşirea de taluze, apariţii de noxe etc.
e). Proiectantul colaborează în această direcţie cu coordonatorul / coordonatorii în materie de
securitate şi sănătate, numit / numiţi de către beneficiar sau de către managerul de proiect.
f). In faza de elaborare a proiectului lucrării, proiectantul trebuie să ţină seamă, ori de câte ori
este necesar, şi să participe la:
-elaborarea planului de securitate şi sănătate întocmit de către coordonatorul / coordonatorii în
materie de securitate şi sănătate în devenire, ţinând cont de activităţile ce au loc în cadrul acestuia;
-întocmirea dosarului de intervenţii ulterioare, adaptat caracteristicilor lucrării, ce conţine
elemente utile în materie de securitate şi sănătate de care trebuie să se ţină seamă în cursul unor
eventuale lucrări ulterioare;
-adaptarea planurilor de securitate şi sănătate şi / sau a dosarului de intervenţii ulterioare, în
funcţie de evoluţia lucrărilor şi de eventualele modificări intervenite în perioada execuţiei lucrărilor.
Proiectul va fi executat sub deplina conducere a Managerului de Proiect si a
Coordonatorului de securitate si sanatate, care au intreaga responsabilitate pentru
performanta de securitate in cadrul Proiectului.

 Managerul de proiect

În vederea asigurării şi menţinerii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din şantier,


managerul de proiect are următoarele obligaţii:
a) să aplice principiile generale de prevenire a riscurilor la locul de munca;
b) să coopereze cu coordonatorii în materie de securitate şi sănătate în timpul fazelor
de proiectare şi de realizare a lucrărilor;
c) să ia în considerare observaţiile coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate
consemnate în registrul de coordonare;
d) să stabilească măsurile generale de securitate şi sănătate aplicabile şantierului,
consultandu-se cu coordonatorii în materie de securitate şi sănătate;
e) să redacteze un document de colaborare practica cu coordonatorii în materie de
securitate şi sănătate.

 Şeful de santier
Este persoana fizică stabilită de către antreprenor să conducă şi să supravegheze
realizarea lucrărilor pe şantier, conform prevederilor din proiectul de execuţie şi din planul de
lucrări.
El este conducătorul locului de muncă, iar atribuţiile sale în materie de securitate şi
sănătate sunt prevăzute distinct de legislaţie.
Atribuţiile şi răspunderile conducătorului locului de muncă, respectiv ale şefului de
şantier, vor fi stabilite punctual prin fişa postului.
a). Coordonează întocmirea Planului Propriu de Securitate si Sănătate, dispune
responsabilităţile pentru personalul tehnic-operativ din subordine în legătură cu întocmirea,
urmărirea şi aplicarea Prevederilor Planului propriu de Securitate si Sănătate.
b). Completează pct. “Descrierea sumară a lucrării” din planul propriu SSM.
c). Solicită avizele şi autorizaţiile obţinute de Societate/Sucursala precum şi
documentele necesare pentru obţinerea avizelor ce cad în sarcina sa.
d). Solicită rezultatele şi concluziile evaluării nivelului de risc de către comisia de
evaluare a societăţii şi stabileşte responsabilităţile pentru prevenirea / reducerea elementelor
care generează accidente sau îmbolnăviri profesionale.
e). Solicită evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific.
f). Întocmeşte împreună cu responsabilul de mediu din şantier inventarul substanţelor
periculoase.

 Contractorul(-ii) / Subcontractorii

În vederea asigurării şi menţinerii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din şantier


angajatorii au următoarele obligaţii:
a) sa respecte obligaţiile generale ale angajatorilor în conformitate cu prevederile din
legislaţia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE;
b) sa îndeplinească şi sa urmărească respectarea planului de securitate şi sănătate de
către toţi lucrătorii din şantier;
c) sa ţină seama de indicaţiile coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate sau
ale şefului de şantier şi sa le îndeplinească pe toată perioada execuţiei lucrărilor;
d) sa informeze lucrătorii independenţi cu privire la măsurile de securitate şi sănătate
care trebuie aplicate pe şantier şi să pună la dispoziţie acestora instrucţiuni adecvate;
e) să redacteze planurile proprii de securitate şi sănătate şi sa le transmită
coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate.

Responsabilităţi privind organizarea, verificarea şi respectarea


cerinţelor de asigurare a securităţii si sănatăţii muncii în cadrul proiectului

 Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata


elaborării proiectului lucrării

Are următoarele atribuţii:


a) să elaboreze sau să solicite, să se elaboreze, sub responsabilitatea sa, un plan de
securitate şi sănătate, precizând regulile aplicabile şantierului respectiv şi ţinând seama de
activităţile de exploatare care au loc în cadrul acestuia;
b) să pregătească un dosar de intervenţii ulterioare, adaptat caracteristicilor lucrării,
conţinând elementele utile în materie de securitate şi sănătate de care trebuie sa se ţină seama
în cursul eventualelor lucrări ulterioare;
c) să adapteze planul de securitate şi sănătate la fiecare modificare adusă proiectului;
d) să transmită elementele planului de securitate şi sănătate tuturor celor cu
responsabilităţi în domeniu;
e) să deschidă un registru de coordonare şi sa-l completeze;
f) să transmită planul de securitate şi sănătate, registrul de coordonare şi dosarul de
intervenţii ulterioare beneficiarului şi/sau managerului de proiect şi coordonatorului în
materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării;
g) să participe la întrunirile organizate de beneficiar şi/sau de managerul de proiect;
h) să stabilească, în colaborare cu beneficiarul şi/sau managerul de proiect, măsurile
generale de securitate şi sănătate aplicabile şantierului;
i) să armonizeze planurile proprii de securitate şi sănătate ale antreprenorilor cu planul
de securitate şi sănătate al şantierului;
j) să organizeze coordonarea între proiectanţi;
k) să ţină seama de toate eventualele interferente ale activităţilor de pe şantier.

 Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării


lucrării

Are următoarele atribuţii:


a) să coordoneze aplicarea principiilor generale de prevenire şi de securitate la
alegerea soluţiilor tehnice şi/sau organizatorice în scopul planificarii diferitelor lucrări sau
faze de lucru care se desfăşoară simultan ori succesiv şi la estimarea timpului necesar pentru
realizarea acestor lucrări sau faze de lucru;
b) să coordoneze punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru a se asigura ca
angajatorii şi, dacă este cazul, lucrătorii independenţi respecta principiile de securitate si
sanatate, într-un mod coerent şi responsabil, şi aplica planul de securitate şi sănătate;
c) să adapteze sau sa solicite sa se realizeze eventuale adaptari ale planului de
securitate şi sănătate şi ale dosarului de intervenţii ulterioare, în funcţie de evoluţia lucrărilor
şi de eventualele modificări intervenite;
d) să organizeze cooperarea între angajatori, inclusiv a celor care se succed pe şantier,
şi coordonarea activităţilor acestora, privind protecţia lucrătorilor, prevenirea accidentelor şi a
riscurilor profesionale care pot afecta sănătatea lucrătorilor, informarea reciprocă şi
informarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora şi, dacă este cazul, informarea
lucrătorilor independenţi;
e) să coordoneze activităţile care urmăresc aplicarea corecta a instrucţiunilor de lucru
şi de securitate a muncii;
f) să ia măsurile necesare pentru ca numai persoanele abilitate sa aibă acces pe şantier;
g) să stabilească, în colaborare cu managerul de proiect şi antreprenorul, măsurile
generale aplicabile şantierului;
h) să ţină seama de toate interferentele activităţilor din perimetrul şantierului sau din
vecinătatea acestuia;
i) să stabilească, împreună cu antreprenorul, obligaţiile privind utilizarea mijloacelor
de protecţie colectivă, instalaţiilor de ridicat sarcini, accesul pe şantier;
j) să efectueze vizite comune pe şantier cu fiecare antreprenor sau subantreprenor,
înainte ca aceştia sa redacteze planul propriu de securitate şi sănătate;
k) să avizeze planurile de securitate şi sănătate elaborate de antreprenori şi
modificările acestora.

 Lucrători desemnaţi pentru a se ocupa de activităţi de


prevenire şi protecţie de către Contractor(-i) / Subcontractori în
cadrul proiectului

Au următoarele atribuţii:
1. identifică pericolele şi evaluează riscurile pentru fiecare componentă a sistemului
de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/echipamente de muncă
şi mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru;
2. elaborează şi actualizează planul de prevenire şi protecţie al societatii;
3. elaborează instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor
de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale unităţii,
precum şi ale locurilor de muncă/posturilor de lucru din cadrul proiectului;
4. propune atribuţii şi răspunderi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, ce revin
lucrătorilor, corespunzător funcţiilor exercitate, care se consemnează în fişa postului, cu
aprobarea conducerii societatii, pentru toti lucratorii care activeaza in cadrul proiectului;
5. verifică cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în
planul de prevenire şi protecţie, precum şi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le revin în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, stabilite prin fişa postului;
6. elaborează tematicile pentru toate fazele de instruire, stabileşte periodicitatea
adecvată pentru fiecare loc de muncă, asigura informarea şi instruirea lucrătorilor în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi verifica cunoaşterea şi aplicarea de către lucrători
a informaţiilor primite;
7. elaborează programul de instruire-testare la nivelul unităţii;
8. verifică întocmirea planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent, şi se
asigură că toţi lucrătorii să fie instruiţi pentru aplicarea lui;
9. întocmeşte evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific aferente proiectului;
10. stabileşte zonele care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă,
stabileşte tipul de semnalizare necesar şi amplasarea conform prevederilor Hotărârii
Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau
sănătate la locul de muncă;
11. ţine evidenţa meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică, pentru
care este necesară autorizarea exercitării lor;
12. ţine evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare;
13. ţine evidenţa posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina
muncii, necesită testarea aptitudinilor şi/sau control psihologic periodic;
14. face monitorizarea funcţionării sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a
aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de ventilare sau a altor instalaţii
pentru controlul noxelor în mediul de muncă;
15. verifică starea de funcţionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de
urgenţă, precum şi a sistemelor de siguranţă;
16. informează conducerea societatii, în scris, asupra deficienţelor constatate în timpul
controalelor efectuate la locurile de muncă şi propune măsuri de prevenire şi protecţie;
17. verifică evidenţa echipamentelor de muncă şi urmăreste ca verificările periodice
şi, dacă este cazul, încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de
persoane competente, conform prevederilor din Hotărârea Guvernului nr.1.146/2006 privind
cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a
echipamentelor de muncă;
18. identifică echipamentele individuale de protecţie necesare pentru posturile de
lucru aferente proiectului şi întocmeste necesarul de dotare a lucrătorilor cu echipament
individual de protecţie, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1.048/2006 privind
cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor
individuale de protecţie la locul de muncă;
19. urmăreşte întreţinerea, manipularea şi depozitarea adecvată a echipamentelor
individuale de protecţie şi înlocuirea lor la termenele stabilite, precum şi în celelalte situaţii
prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.1.048/2006;
20. participă la cercetarea evenimentelor de SSM posibil a se produce in timpul
derularii proiectului;
20. colaboreaza cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor, medicul de medicina
muncii si Coordonatorul (-rii) SSM ai proiectului în vederea coordonării măsurilor de
prevenire şi protecţie;
21. asigură instruirea lucratorilor cu prevederile Planului de securitate si sanatate si
cu Planul Propriu de securitate si sanatate

Personalul cu responsabilitati privind organizarea, verificarea si


respectarea cerinţelor de asigurare a securităţii si sanatatii muncii in
cadrul proiectului:

DIN PARTEA BENEFICIARULUI

NR. DENUMIRE NUMELE ŞI DECIZIE NUMIRE


FUNCŢIA
CRT. BENEFICIARULUI PRENUMELE NR. / DATA
DIN PARTEA ANTREPRENORULUI (-LOR)

NR. DENUMIRE NUMELE ŞI DECIZIE NUMIRE


CRT. ANTREPRENOR/S PRENUMELE FUNCŢIA NR. / DATA
UBANTEPRENOR

- CALIFICAREA LUCRĂTORILOR. AUTORIZAREA LUCRĂTORILOR -


Lucrările sunt executate de personal calificat şi autorizat,în conformitate cu
prevederile legale în vigoare.
Autorizarea externă se efectuează categoriilor de lucrători care execută lucrări
speciale, în conformitate cu prevederile legislaţiei de SSM în vigoare.
Se întocmeşte şi se pastrează pe şantier o” Evidenţa a meserilor caretreuiesc
autorizate şia personalului autorizat intern şi extern”.
Lucrătorii vor purta autorizaţiile a supra lor, pe parcursul desfăşurării activităţilor în
punctul de lucru şi le vor prezenta organelor desemnate a controla existnţa lor, ori decâteori
este nevoie.

- INSTRUIRI PE LINIE DE SSM ŞI ÎN DOMENIUL SITUAŢIILOR DE


URGENŢĂ -

Instruirile lucrătorilor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii muncii sunt parte
componentă a pregătirii profesionale şi se desfăşoară conform prevederilor legale – Legea
securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi Hotărârea Guvernului nr.1425/2006pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.
319/2006.
Instruirile se consemnează în Fişele individuale de instruire privind Securitatea şi
Sănătatea în Muncă, conform model din HGR 1425/2006, Anexa nr.11.
Instruirea introductiv generală, la locul de muncă şi periodica,suplimentară şi la
schimbarea locului de muncă, se efectuează în baza unor tematici prestabilite şi aprobate de
angajator şi se evaluează prin testare conform prevederilor Legii 319/2006.
Tematicile şi instrucţiunile proprii valabile pentru toate fazele de instruire se vor
elabora în urma întomirii planului de prevenire şi protecţie realizat în urma evaluării
riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională, pentru fiecare post de lucru/loc de
muncă.
Instructajele în domeniul situaţiilor de urgenţă se desfăşoară conform Ordin MAI nr.
712/2005 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul
situaţiilor de urgentă, completat de Ordin MAI nr.786/2005.

- CONTROLUL PREVENTIV DE MEDICINA MUNCII -


Angajarea şi repartizarea personalului pe locurile de muncă se vor face
în funcţie de starea de sănătate şi de aptitudinile fizice şi psihice ale
solicitanţilor. Angajarea personalului în muncă este realizată numai prin
examene medicale şi psihologice efectuate conform reglementărilor din HGR
nr. 355/2007, iar rezultatele se consemnează în Dosarul medical (inclusiv
examenele medicale complementare, clinice şi paraclinice corespunzătoare).
În Fişa de aptitudine şi în Fişa individuală de instruire privind
securitatea şi sănătatea în muncă se menţionează faptul că lucrătorii sunt apţi
pentru activitatea în care sunt angajaţi, şi de asemeni informaţii despre starae
de sănătate şi diverse alte aptitudini ( pentru lucru la înălţime , în condiţii de
noapte , de izolare etc).
Controlul medical periodic se efectuează la toate categoriile de salariaţi şi
cu frecvenţă definită de medicul de medicina muncii în conformitate cu
prevederile HGR nr. 355/2007, în care sunt stabilite şi responsabilităţile pentru
organizarea, urmărirea, efectuarea şi evidenţa controalelor medicale.
Serviciile de urgenţă şi publice din România, utile în
momentul apariţiei unor sitaţii neprevăzute

DENUMIRE SERVICIU(Organism) NUMĂR UNIC DE


URGENŢĂ

Salvare 112
Pompieri 112
Poliţia 112
Seviciu Unic de Urgenţe 112
S.M.U.R.D.

~ GENERALITĂŢI ~
A. Măsuri generale de organizare a şantierului

1. Amplasarea pe teren a organizărilor de şantier, se efectuează în baza unei


documentaţii tehnice întocmite în prealabil de către proiectantul lucrării sau de către executantul
lucrării, documentaţie ce va fi aprobată de către mangerul de proiect sau reprezentanţii
desemnaţi ai beneficiarului.
Documentaţia cu privire la organizarea de şantier se va întocmi astfel încât să respecte
toate prevederile legislative cu privire la căi de acces, gabarite, distanţe, de siguranţă,
prevenirea şi stingerea incendiilor, etc.
2. Înainte de a se trece la instalarea efectivă a organizării de şantier este necesară
obţinerea autorizaţiei de construire de către organele de specialitate ale primăriei, pe teritoriul
căreia se afla terenul acesteia şi se va anunţa Inspectoratul Teritorial de Muncă.
Biroul conducerii şantierului, se va amenaja prin montarea unei barăci de construcţii la
inrarea în şantier,
3. Personalul care urmează a activa la instalarea organizării de şantier se va selecta
funcţie de exigenţele de sănătate şi funcţie de natura activităţilor profesionale ce urmează a fi
desfăşurate.
4. Instruirea personalului se va efectua funcţie de riscurile de accidentare previzibile
şi cu prezentarea procesului tehnologic al activităţilor viitoare.
5. Conducătorul şantierului (antreprenor) se va îngriji de întocmirea planului propriu
de securitate şi sănătate în muncă, pe parcursul realizării lucrării.
Acest plan trebuie să fie armonizat cu planul (general) de securitate şi sănătate al
şantierului întocmit de proiectantul lucrării în cel mult 30 zile de la contractarea lucrării, iar un
exemplar trebuie pus la dispoziţia beneficiarului sau coordonatorilor în materie de securitate şi
sănătate, după caz ( conf. HG 300/2006, art. 24 – 35 ).
6. Şantierul va fi împrejmuit cu împrejmuiri continue din plasa de gard, cu înălţimea de
aproximativ 2 m, şi va avea caracter definitiv pe perioada existenţei şantierului.
Fiecare antreprenor /subantreprenor îşi va semnaliza, avertiza, marca, delimita zona
de lucru cel puţin cu o bandă avertizoare şi afişe relevante de semnalizare la intrarea în zona
de lucru.
7. La intrarea în şantier se va amplasa un panou general de semnalizare de securitate
specificându - se purtarea obligatorie a căştii de protecţie, intrarea interzisă a autoturismelor
şi a persoanelor neautorizate.
La intrarea în şantier se va amplasa un panou general de semnalizare de securitate şi
un panou cu datele de identificare ale şantierului, marcându – se intrările principale în şantier
(«Atenţie, intrare în şantier !»)
Se va amenaja de asemeni o poartă de intrare în şantier a utilajelor, maşinilor de descărcat
materiale şi de ridicat deşeurile sub forma de moluz, metal, hârtie, carton, material plastic.
8. În punctele de acces spre locul de demolare se vor pune tăbliţe de avertizare şi
interzicere a accesului persoanelor fără atribuţii de serviciu pe teritoriul şantierului.
9. Este obligatorie semnalizarea zonei de lucru aflată în raza de acţiune a utilajelor de
ridicat, respectiv a lucrărilor ce reprezintă pericol.
10. Maşinile şi utilajele de construcţii vor fi astfel amplasate şi instalate încât să se
asigure stabilitatea şi imposibilitatea unor deplasări necomandate.
La terminarea fiecărui schimb, fronturile de lucru se vor lăsa în siguranţă.
Se va delimita şi se va semnaliza corespunzător zona de deplasare în şantier a utilajelor de
manipulare a materialelor cu benzi de delimitare, şi indicatoare.
11. Zona de lucru trebuie prevăzută cu rigole pentru scurgerea apelor de suprafaţă, care
nu vor fi amplasate de-a lungul zidurilor, săpăturilor sau gropilor de fundaţii.
12. Locurile de muncă care prezintă pericole vor fi semnalizate cu indicatoare de
avertizare sau interzicere.
Pe gard şi prin şantier, se vor monta panouri de semnalizare de securitate şi sănătate a
muncii conform H.G. nr. 971/2006.
13. La lucrările executate pe verticală la două niveluri diferite, deasupra unui agregat în
funcţiune sau sub acesta, se vor întocmi fişe tehnologice care vor conţine măsuri suplimentare de
protecţie a muncii referitoare la :
a) trecerea peste gropi, şanţuri, şanţuri deschise;
b) lucrări ce se execută deasupra sau sub pasajele de trecere.
14. Locurile de muncă şi de circulaţie trebuie să dispună de un iluminat care să
asigure desfăşurarea funcţiilor vizuale şi securitatea persoanelor corespunzător sarcinii
de muncă.
15. Schelele, eşafodajele şi alte elemente ajutătoare pentru lucrările executate la
înălţime vor corespunde tipului de lucrări.
Montarea, ancorarea şi folosirea schelelor se vor face conform cărţii tehnice a
acestora şi proiectului de execuţie a lucrărilor, şi adapatat la tipul de lucrări ce trebuiesc
executate.
La montarea sau adăugarea la înălţimea a schelelor şi eşafodajelor lucrării, vor
purta echipament individual de protecţie.
Se interzice executarea lucrărilor la înălţime în condiţii meteorologice
nefavorabile (vânt, polei, descărcări atmosferice, precipitaţii, etc.).
16.Este interzisă expunerea lucrătorilor la diverse noxe peste limitele admise.
17.Atunci când lucrătorii trebuie să pătrundă într-o zonă susceptibilă de atmosferă
toxică, inflamabilă sau potenţial explozivă se vor lua măsurile corespunzătoare de
securitate.
18.În căzul în care în timpul lucrării este posibilă o emanaţie de gaze toxice sau
inflamabile, lucrătorii trebuie preveniţi asupra pericolului şi instruiţi în privinţa măsurilor
de protecţie, şantierele respective vor fi dotate cu detectoare de gaze corespunzătoare
mărimii punctelor de lucru şi cu măşti izolante corespunzând numărului de lucrători care
pot fi expuşi acestor pericole.
În cazul apariţiei neaşteptate, în timpul lucrului, a unei emanaţii de gaze nocive sau
inflamabile, lucrul va fi oprit şi lucrătorii evacuaţi, până la luarea măsurilor
corespunzătoare de eliminare a pericolului.
19.Executarea unor lucrări pe timp de noapte se va face numai cu luarea
următoarelor măsuri :
 iluminarea corespunzătoare care să asigure o bună vizibilitate pe întreaga
suprafaţă a zonei de lucru;
 dotarea personalului care lucrează cu mijloace de ridicat cu echipament de
protecţie avertizoare;
 cârligul mijlociu de ridicat şi cablurile de legătură vor fi de asemenea vopsite
în culori reflectorizante;
 la orice deplasare a mijlocului de ridicat se va acţiona dispozitivul de
semnalizare acustică;
 mijlocul de ridicat va fi prevăzut cu lumini de semnalizare;
 zonele de lucru vor fi semnalizate optic pe timpul nopţii;
 locurile de depozitare a materialelor şi a elementelor de construcţii care
se manipulează vor fi iluminate separat;
 căile de acces vor fi iluminate corespunzător.
20.În cazul în care în zona lucrătorilor există instalaţii subterane se va anunţa
proprietarul acestuia, lucrările desfăşurându-se sub supraveghere competentă.
21.În cazul în care în timpul lucrului se descoperă construcţii şi instalaţii subterane
care nu s-au cunoscut dinainte, se întrerupe imediat lucrările şi se evacuează lucrătorii.
Lucrările vor putea continua numai după identificarea, stabilirea şi convocarea
proprietarului, împreună cu care se vor lua măsuri corespunzătoare de securitate.
22.Este interzisă expunerea lucrătorilor în spaţii cu atmosferă nocivă, inflamabilă,
potenţial explozivă fără a fi supravegheaţi în permanenţă din exterior şi luate toate
măsurile necesare pentru a fi evacuaţi imediat în caz de pericol.
23.Lucrătorii trebuie să dispună pe şantier de apă potabilă sau alte băuturi
nealcoolice în cantităţi suficiente.
De asemenea, trebuie să dispună de facilităţi pentru a-şi lua masa în condiţii
satisfăcătoare.
24. Posturile de lucru, mobile sau fixe, situate Ia înălţime, vor fi dimensionate
peste sarcina maximă dată de numărul de lucrători şi de încărcăturile suplimentare.
25. Se va amenaja un punct de acordare a primului ajutor în biroul şefului punctului de
lucru prin dotarea acestuia cu o trusa de prim ajutor şi semnalizarea barăcii cu panoul de prim
ajutor.
26. Se va amenaja punctul de stingere al incendiilor prin dotarea cu un stingător de
incendii şi se semnalizează locul ( de preferinţă în baraca şefului de punct de lucru).
27. Se va amplasa în incinta şantierului un grup sanitar.
28. Se va amplasa în incinta şantierului un transcontainer pentru amenajarea magaziei de
unelte şi scule a şantierului.
29. Se stabili un loc de ampalsare a panoului electric de alimentare al şantierului care va
avea împamantarea verificată, se va împrejmuim, şi va fi semnalizat cu panouri de securitate:
“pericol electric”, “pericol general”.
Accesul la tabloul general nu va fi permis decăt lucrătorilor serviciului energetic al
beneficiarului, abilitat a interveni pentru racorduri, reparaţii, alte intervenţii.
30. În incinta şantierului, se vor amenaja alei din dale de beton sau din beton monolit,
pentru deplasarea utilajelor şi a lucrătorilor, în diferite zone din şantier.
31. Va fi amenajat un punct de colectare - sortare a deşeurilor din hârite şi carton, material
plastic, fier, deşeuri alimentare prin ampalsarea de containere speciale pentru fiecare tip de deşeu.
32. Vor fi nominalizate persoanele responsabile de întreţinerea şantierului, şi în mod
special, a căilor de acces şi de circulaţie din şantier, într-o permanentă stare de ordine şi curăţenie.

B. Exigenţe minime pentru accesul antreprenorilor şi


subantreprenorilor în şantier şi execuţia lucrărilor
1. Împrejmuirea şi / sau semnalizarea, avertizarea, marcarea, delimitarea amprizei
lucrarilor şi a lucrarilor cu risc ridicat şi specific (gropi deschise, cabluri sub tensiune, lucrări
la înălţime, sarcini suspendate mobile, obiecte suspendate, circulaţie interioară de utilaje şi
autovehicule, sudură cu proiectare de scântei şi corpuri incandescente, etc.);
2. Maşinile/ echipamentele de muncă conformate cerinţelor esenţiale / minime de
securitate confirmat prin declaraţia de conformitate, cartea tehnica, marcajul de securitate /
documentele de punere în conformitate şi cartea tehnică, după caz;
3. Echipamentele de muncă să aibă durata de serviciu normată nedepăşită şi
mentenanţa la termenele scadente (revizii, reparaţii, verificări electrostatice, autorizări ISCIR,
după caz);
4. Lucrătorii vor fi echipaţi cu echipament individual de protecţie certificat şi acordat
conform evaluării riscurilor de expunere având inscriţionat firma antreprenorială sau semne,
sigle distinctive;
5. Autorizarea ocupaţiilor: lucrator la înălţime, sudor electric, electrician, legător
sarcină, agent semnalizare, deservent nacelă autoridicatoare, etc;
6. Interzis accesul autoturismelor sau autovehiculelor neautorizate în şantier;
7. Interzis accesul în şantier a lucrătorilor neautorizaţi şi altor persoane străine
neautorizate de managerul de proiect şi avizate de coordonatorul de securitate;
8. Să elimine nonconformitatile consemnate în registrul de coordonare şi care le-au
fost transmise;
9. Viteza de circulaţie în şantier pentru utilaje şi mijloace de transport este limitată la
5 km/h, motivat de imposibilitatea separării circulaţiei lucrătorilor şi a mijloacelor de
transport, în spatiile reduse de circulaţie şi suprapuneri de fronturi de lucru.
10. Beneficiarul va numi un coordonator al lucrărilor şi va amenaja o organizare de
şantier în apropierea porţii principale în şantier cu spatii corespunzătoare şi suficiente pentru
activităţile de instructaj general la intrare în şantier a noilor angajaţi şi a personalului
antreprenorilor,/subantreprenorilor, lucrătorilor independenţi, cu dotările tehnice
corespunzătoare încheierii documentelor specifice în acest sens.
Nici o persoană nu va avea acces în spaţiul şantierului fără instructajul general
efectuat de persoanele împuternicite de beneficiar în acest sens.
11.Beneficiarul va dota organizarea de şantier cu un pichet de incendiu cu dotare
completă, semnalizat cu inscripţii uşor de identificat în caz de situaţii deosebite şi va afişa o
listă cu numerele de telefon ale reprezentanţilor săi care pot interveni în cazuri deosebite de
accidente sau situaţii de urgenţă, dar şi ale serviciilor specializate locale ale organelor în drept
a interveni pentru normalizarea situaţiei şi îndepărtarea pericolelor, sau limitarea efectelor.

C. Activităţi de pază
Art.1.Paza obiectivelor societăţii se asigură de către personalul propriu sau al firmelor
de specialitate.
Art.2.Personalul care asigură serviciul de pază trebuie informat şi instruit în prealabil
cu privire la PLANUL DE PAZĂ şi asupra riscurilor de accidente, incidente de incendii
precum şi alte riscuri care există la obiectivul de pază şi modul de evitare al acestora, inclusiv
modul de alarmare în caz de necesitate.
Art.3.Contractele de pază cu firme specializate vor avea prevederi cu privire la planul
de pază, securitatea muncii, PSI şi protecţia mediului.
Art.4. Lucrătorii la pază îşi vor limita activitatea la cele prevăzute în instrucţiunile de
pază. În cazul unor probleme deosebite, aceştia vor telefona la persoanele competente de a
decide în acest sens.
Art.5.Personalul de pază trebuie să aibă competenţe privind folosirea mijloacelor PSI
de primă intervenţie în caz de început de incendiu (folosirea stingătorului portabil, alarmare,
etc.)
Art.6.Este interzis accesul personalului de pază în spaţiile încuiate, la înălţime pe
diverse obiecte unde există riscul de cădere, la instalaţiile de orice fel (cu excepţia celor de
alarmare şi numai în acest scop), în diverse recipiente, pe stâlpi, utilaje şi autovehicule, în
subsoluri, poduri, canale şi cămine tehnice sau în alte locuri din afara spaţiilor fixe ori de
patrulare înscrise în planul de pază.
Art.7.Este interzisă intrarea în serviciu obosit ori sub influenţa băuturilor alcoolice şi
întreţinerea de conversaţii care nu au legătură cu serviciul. În caz că personalul de pază este
agasat sau a intrat în conflict cu o persoană din afară, acesta va anunţa imediat telefonic
Societatea şi Poliţia pentru sprijin de specialitate.
Art.8.Este interzisă introducerea pe teritoriul spaţiului de pază a unor substanţe
inflamabile, explozive, toxice, băuturi alcoolice, adormirea în timpul serviciului ori fumatul n
afara zonelor permise.
RISCURI ŞI MĂSURI MINIME OBLIGATORII DE PREVENIRE
A ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ÎN ŞANTIER
LISTA ORIENTATIVĂ DE CONTROL PENTRU EVALUAREA
RISCURILOR

Identificarea pericolelor ce pot prezenta riscuri pentru


securitatea şi sănătatea lucrătorilor.

Indiferent de natura activităţii, orice proces de muncă implică patru


elemente majore aflate în stransă interdependenţă, constituind un sistem de sine
stătător:

Executant – omul implicat nemijlocit în procesul de muncă, se regăseşte


şi indirect ca factor de concepţie şi decizie în spatele celorlate componente,
sarcina de muncă, mijloacele de producţie şi o parte din mediul de muncă fiind
concepute şi acţionate de el.
Sarcina de muncă – reprezintă totalitatea acţiunilor pe care trebuie să le
efectueze executantul în vederea realizării activităţii. Executantul se raportează
la sarcina de muncă prin aptitudini, cunoştinţe profesionale, deprinderi, etc.
Mijloacele de producţie – cuprind totalitatea mijloacelor de muncă
(clădiri, instalaţii, maşini, unelte, mijloace de transport) şi a obiectelor muncii
(materii prime, produse intermediare) utilizate în procesul de producţie al
bunurilor materiale.
Mediul de muncă – reprezintă ambianţa în care executantul îşi
desfăşoară activitatea, cuprinde mediul fizic (spaţiul de lucru, condiţiile de
iluminat, microclimatul, zgomotul, vibraţiile, radiaţiile, noxele, etc) şi socială
(relaţiile cu alţi executanţi, raporturi pe orizontală şi verticală în cadrul
organizaţiei).
1. Lucrări de săpătură şi fundaţii :

 Risc de surpare a malurilor şi prinderea sub pământ;


 Risc de lovire cauzat de mijloacele auto sau care excavează şi transportă
pământul;
 Risc de cădere de la înălţime sau în gol;
 Risc de cădere obiecte şi materiale de la înălţime;
 Risc de lovire din cauza echipamentelor de muncă utilizate manual;

2. Lucrări de defrişare şi scoatere radacini:

 Risc de surpare a malurilor şi prinderea sub pământ;


 Risc de prăbuşire a arborilor peste lucrători;
 Risc de cădere de la înălţime sau în gol;
 Risc de lovire cauzat de mijloacele auto sau care excavează şi transportă
pământul;
 Risc de lovire din cauza echipamentelor de muncă utilizate manual;

3. Lucrări de consolaidări versanţi:

 Risc de surpare a malurilor şi prinderea sub pământ;


 Risc de înec în cazul căderii în apă a lucrătorilor ;
 Risc de cădere de la înălţime sau în gol;
 Risc de lovire cauzat de deplasarea utilaje sau de poziţionarea incorectă a
lucrătorilor faţă de acestea;
 Risc de lovire din cauza echipamentelor de muncă utilizate manual;

4. Lucrări de transpor şi turnare betoane în coraje:

 Risc de electrocutare la compactarea betoanelor;


 Risc de împroşcare cu beton/mortar de amorsare;
 Risc de cădere de la înălţime sau în gol;
 Risc de lovire cauzat de utilizarea incorectă a pompelor de beton sau a
benelor pentu turnarea betoanelor;
 Risc de lovire din cauza echipamentelor de muncă utilizate manual;
 Risc de cădere echipamente de muncă sau materiale de la înălţime;

5. Ttransport intern şi extrem :

 Risc de lovire din cauza utilizării incorecte a mijloacelor de transport în


incinta sau in exteriorul şantierului;
 Risc de accidentare din cauza manevrării incorecte a utilajelor, în incinta
sau în exteiroulşantierului ;
 Risc de lovire din cauza echipamentelor de muncă utilizate manual;

6. Lucrări de montare şi demontare a cofrajelor :

 Risc de lovire din cauza echipamentelor de muncă utilizate manual;


 Risc de cădere de la înălţime sau în gol;
 Risc de cădere obiecte şi materiale de la înălţime;
 Risc de lovire din cauza echipamentelor de muncă utilizate manual;
 Risc de accidentare din cauza ruperii organelor de legare, în cazul
manevrării unor cofraje prefebricate;

7. Lucrări de manipulare a maselor şi depozitarea materialelor:

 Risc de accidentare din cauza echipamentelor de muncă manipulate manual;


 Risc de cădere de la înălţime sau în gol;
 Risc de cădere obiecte şi materiale de la înălţime depozitate sau manevrate
incorect ;
 Risc de accidentare din cauza ruperii organelor de legare, în cazul
manevrării incorecte;
 Risc de accidentare în timpul încărcării /descărării materialelor din auto din
cauza ne asigurării mijlocului de trasnport împotriva deplasărilor accidentale

8. Lucrări de manipulare a montare a armaturilor metalice din plase sudate:

 Risc de lovire din cauza echipamentelor de muncă utilizate manual;


 Risc de cădere de la înălţime sau în gol;
 Risc de cădere obiecte şi materiale de la înălţime;
 Risc de lovire din cauza echipamentelor de muncă utilizate manual;
 Risc de accidentare din cauza ruperii organelor de legare, în timpul
manipulării plaselor sudate în vedera poziţionaării sau descrcarii din auto.

9. Lucrări de montare şi demontare a schelelor:

 Risc de lovire din cauza echipamentelor de muncă utilizate manual;


 Risc de cădere de la înălţime sau în gol;
 Risc de cădere obiecte şi materiale de la înălţime;
 Risc de răsturnare a schelelor în cazul poziţionării lor incorecte;
10. Lucrări efectuate în aproprerea instalaţiilor de înaltă tensiune:

 Risc de lovire electocutare;


 Risc de explozie;

11. Activităţi de pază :

 Risc de cădere de la înălţime sau în gol;


 Risc de lovire de către autoturisme în timpul deplasării;
 Risc de agresiune sau muşcare da animale.

Măsurile de specifice de securitate în muncă pentru


lucrările ce perzintă riscuri pentru lucrători, precum şi
modul de punere în aplicare, sunt stabilite în capitolele ce
urmează pentru fiecare categorie de lucrări în parte

Cap. I. - INSTRUCŢIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA SECURITATEA


MUNCII ÎN ORGANIZAREA LOCURILOR DE MUNCĂ

PARTEA I

- Cerinţe generale pentru locurile de muncă din şantiere -

1.Stabilitate şi soliditate

Art.1.Amplasarea pe teren a organizărilor de şantier, se efectuează în baza unei


documentaţii tehnice întocmite în prealabil de către personalul tehnic al Societatii şi aprobate
de conducerea acesteia, precum şi de către proiectant.
Art.2.Înainte de a se trece la instalarea efectivă a organizării de şantier este necesară
obţinerea autorizaţiei de construire de către organele de specialitate ale Primăriei, pe teritoriul
căreia se află terenul acesteia şi se va anunţa Inspectoratul Teritorial de Muncă.
Documentaţia cu privire la organizarea de şantier se va întocmi astfel încât să respecte
toate prevederile legislative cu privire la căi de acces, gabarite, distanţe, de siguranţă,
prevenirea şi stingerea incendiilor, etc
Art.3 Instruirea personalului care va efrectua lucările de amplasare aîn teren a
organizării de şantier, se va efectua funcţie de riscurile de accidentare previzibile şi cu
prezentarea procesului tehnologic al activităţilor viitoare.
Art.4.Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o
rezistenţă corespunzătoare naturii utilizării lor
Art.5.Posturile de lucru mobile ori fixe, situate la înălţime, trebuie să fie solide şi
stabile, ţinându-se seama de:
a) numărul de lucrători care le ocupă;
b) încărcăturile maxime care pot fi aduse şi suportate, precum şi de repartiţia lor;
c) influenţele externe la care pot fi supuse.
Dacă suportul şi celelalte componente ale posturilor de lucru nu au o stabilitate
intrinsecă, trebuie să se asigure stabilitatea lor prin mijloace de fixare corespunzătoare şi
sigure, pentru a se evita orice deplasare intempestivă sau involuntară a ansamblului ori a
părţilor acestor posturi de lucru.
Art.6. Stabilitatea şi soliditatea trebuie verificate în mod corespunzător şi, în special,
după orice modificare de înălţime sau adâncime a postului de lucru.
Art.7. Încăperile de lucru în care se desfăşoară procese de muncă vor avea
înălţimea minimă de 3 m, iar pentru fiecare persoană se va sigura un volum de cel puţin 12
m3 şi o uprafaţă minimă stabilită conform normelor în vigoare la nivelul activităţilor
specifice.
Art.8. Materialele, echipamentele şi, în general, orice element care, la o deplasare
oarecare, poate afecta securitatea şi sănătatea lucrătorilor, trebuie fixate într-un mod adecvat
şi sigur.
Art.9. Accesul pe orice suprafaţă de material care nu are o rezistenţă suficientă nu
este permis decât dacă se folosesc echipamente sau mijloace corespunzătoare, astfel încât
lucrul să se desfăşoare în condiţii de siguranţă.
Art.10. Este obligatorie semnalizarea zonei de lucru aflată în raza de acţiune a
utilajelor de ridicat, respectiv a lucrărilor ce reprezintă pericol.
Art.11. Pasarelele, scările şi platformele de lucru de lângă utilajele de construcţii vor
fi prevăzute cu balustrade de protecţie.
Art.12. La terminarea lucrului, sau a fiecărui schimb, fronturile de lucru se vor lăsa în
siguranţă.
Art.13. Locurile de muncă care prezintă pericole vor fi semnalizate cu indicatoare de
avertizare sau interzicere.
Art.14. Golurile din pereţi amplasate la partea interioară a acestora şi care comunică
spre exteriorul construcţiilor sau spre încăperile unde nu există planşeu continuu, se vor
îngrădi conform proiectului de execuţie astfel încât să se evite orice posibilitate de cădere în
gol.
Art.15. Pentru spaţiile în care au loc procese tehnologice ce degajă căldură,
umiditate, pulberi, gaze, vapori toxici etc., înălţimea şi volumul încăperilor se stabilesc
prin calcul, ţinând seama de asigurarea schimburilor de aer şi de mijloacele de combatere a
noxelor.
Art.16. Încăperile de lucru în care se desfăşoară activităţi administrative sau
comerciale, pot avea înălţimea minimă de 2,6 m, iar pentru fiecare persoană se va
asigura un volum de cel puţin 10m 3 şi osuprafaţă minimă stabilită conform normelor în
vigoare la nivelul activităţilor specifice.
Art.17. La dimensionarea suprafeţelor de lucru se va ţine seama, pe lângă spaţiul
ocupat de utilaje şi căi de acces, şi de spaţiul ocupat de materiale, semifabricate, produse
finite sau deşeuri, în aşa fel încât să se asigure suprafaţa liberă necesară desfăşurării
normale a activităţii de producţie, întreţinere şi reparaţii.
Încărcarea planşeelor cu materiale sau utilaje nu va depăşi sarcina maximă
admisibilă pentru care au fost calculate.
Art.18. Clădirile sau instalaţiile tehnologice amplasate în aer liber la care pot apărea
emisii importante de pulberi, vapori, gaze periculoase în atmosferă, precum şi cele care
produc zgomote ce depăşesc limitele admisibile, se vor amplasa astfel încât să se evite
poluarea altor zone de muncă sau a zonelor învecinate.
Amplasarea acestora se va face astfel încât sensul vânturilor dominante să îndepărteze
degajările accidentale din zona spaţiilor de muncă (din zona construcţiilor).
Art.19. Depozitele deschise, pentru materiale care produc pulberi la manipulare ce
pot fi antrenate de curenţii de aer, vor fi amplasate la o distanţă de 20 m faţă de clădiri
productive şi la o distanţă de 50 m faţă de clădirile social-administrative ale complexului de
clădiri.
Art.20. Clădirile administrative se vor amplasa în apropierea spaţiilor de producţie,
astfel încât să se evite întretăierea cu circuitele tehnologice productive sau cu spaţii cu
emisii nocive.
Art.21. Curţile interioare semiînchise (sub formă de „L", „U" sau „E") se vor orienta
astfel încât partea liberă a curţii să fie în sensul vânturilor dominante.
Art.22. Clădirile în care se desfăşoară procese tehnologice caracterizate prin
degajări de căldură de peste 20 kcal/mc/h, prevăzute cu ventilare naturală, se vor amplasa
cu latura lungă perpendiculară pe direcţia vânturilor dominante din perioada sezonului cald.
Art.23. Încăperile administrative trebuie să fie izolate de încăperile de producţie, cu
excepţia celor strict legate de spaţiile de producţie.
Dacă încăperile administrative sunt situate în spaţii zgomotoase, sau sunt
învecinate cu asemenea încăperi, trebuie prevăzute măsuri de izolare împotriva
zgomotului şi vibraţiilor, astfel ca nivelul acestora să nu depăşească limita maximă
admisă.
Art.24.Clădirile şi încăperile administrative trebuie să corespundă şi reglementărilor
în vigoare referitoare la prevenirea incendiilor.

Art.25. În scopul menţinerii securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, angajatorul


trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura:
a) păstrarea permanent liberă a ieşirilor de urgenţă şi a ieşirilor propriu-zise;
b) întreţinerea tehnică a locului de muncă, în special a instalaţiilor şi dispozitivelor, într-o
astfel de stare încât să nu prezinte riscuri pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor; orice
defectare periculoasă trebuie să fie remediată în cel mai scurt timp posibil;
c) curăţirea cu regularitate la nivelul adecvat de igienă a locului de muncă, a
echipamentelor şi dispozitivelor, în mod deosebit a instalaţiilor de ventilare;
d) întreţinerea şi verificarea periodică a echipamentelor şi dispozitivelor de
protecţie concepute pentru a preveni sau elimina riscurile.

2.Instalaţii de distribuţie a energiei

Art.1. Instalaţiile trebuie, realizate şi utilizate astfel încât să nu prezinte pericol


de incendiu sau explozie, iar lucrătorii să fie protejaţi corespunzător contra riscurilor
de electrocutare prin atingere directă ori indirectă.
Art.2. La proiectarea, realizarea şi alegerea materialului şi a dispozitivelor de
protecţie trebuie să se ţină seama de tipul şi puterea energiei distribuite, de condiţiile
de influenţă externe şi de competenţa persoanelor care au acces la părţi ale instalaţiei.
Art.3. Instalaţiile de distribuţie a energiei care se află pe şantier, în special cele
care sunt supuse influenţelor externe, trebuie verificate periodic şi întreţinute
corespunzător.
Art.4. Instalaţiile existente înainte de deschiderea şantierului trebuie să fie
identificate, verificate şi semnalizate în mod clar.
Art.5. Dacă există linii electrice aeriene,dacă este posibil acestea trebuie să fie
deviate în afara suprafeţei şantierului sau trebuie să fie scoase de sub tensiune.
Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie prevăzute bariere sau indicatoare de
avertizare, pentru ca vehiculele să fie ţinute la distanţă faţă de instalaţii.
În cazul în care vehiculele de şantier trebuie să treacă pe sub aceste linii,
trebuie prevăzute indicatoare de restricţie corespunzătoare şi o protecţie suspendată.
Art.6. Echipamentele electrice trebuie să fie astfel proiectate, fabricate,
montate, întreţinute şi exploatate încât să fie asigurată protecţia împotriva pericolelor
generate de energia electrică, precum şi protecţia împotriva pericolelor datorate
influenţelor externe.
Art.7. Pentru asigurarea protecţiei împotriva pericolelor generate de echipamentele
electrice, trebuie prevăzute măsuri tehnice pentru ca:
a) persoanele să fie protejate faţă de pericolul de vătămare care poate fi
generat la atingerea directă sau indirectă a părţilor aflate sub tensiune;
b) să nu se producă temperaturi, arcuri electrice sau radiaţii care să pericliteze
viaţa sau sănătatea oamenilor;
c) construcţia echipamentelor tehnice să fie adecvată mediului pentru
ca să nu se producă incendii şi explozii;
d) persoanele şi bunurile să fie protejate contra pericolelor generate în mod
natural de echipamentul electric;
e) izolaţia echipamentelor electrice să fie corespunzătoare pentru condiţiile
prevăzute.
Art.8. Pentru asigurarea protecţiei împotriva pericolelor datorate influenţei
externe, echipamentele electrice trebuie:
a) să satisfacă cerinţele referitoare la solicitările mecanice astfel încât să nu
fie periclitate persoanele, animalele domestice şi bunurile;
b) să nu fie influenţate de condiţiile de mediu, astfel încât să nu fie periclitate
persoanele, animalele şi bunurile;
c) să nu pericliteze persoanele, animalele domestice şi bunurile, în
condiţii previzibile de suprasarcină.
Art.9. Pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie să se
aplice măsuri tehnice şi organizatorice.
Măsurile organizatorice le completează pe cele tehnice în realizarea protecţiei
necesare.
Art.10. Măsurile tehnice care pot fi folosite pentru protecţia împotriva electrocutării
prin atingere directă sunt următoarele:
a) acoperiri cu materiale electroizolante ale părţilor active (izolarea de protecţie)
ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice;
b) închideri în carcase sau acoperiri cu învelişuri exterioare;
c) îngrădiri;
d) protecţia prin amplasare în locuri inaccesibile prin asigurarea unor distanţe
minime de securitate;
e) scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau echipamentului electric la care urmează a se
efectua lucrări şi verificarea lipsei de tensiune;
f) utilizarea de dispozitive speciale pentru legări la pământ şi în curtcircuit;
g) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante;
h) alimentarea la tensiune foarte joasă (redusă) de protecţie;
i) egalizarea potenţialelor şi izolarea faţă de pământ a platformei de lucru.
Art.11. Măsurile organizatorice care pot fi aplicate împotriva electrocutării
prin atingere directă sunt următoarele:
a) executarea intervenţiilor la instalaţiile electrice (depanări, reparări, racordări
etc.) trebuie să se facă numai de personal calificat în meseria de electrician, autorizat şi
instruit pentru lucrul respectiv;
b) executarea intervenţiilor în baza uneia din formele de lucru indicate;
c) delimitarea materială a locului de muncă (îngrădire);
d) eşalonarea operaţiilor de intervenţie la instalaţiile electrice;
e) elaborarea unor instrucţiuni de lucru pentru fiecare intervenţie la instalaţiile
electrice;
f) organizarea şi executarea verificărilor periodice ale măsurilortehnice de protecţie
împotriva atingerilor directe.
Art.12. Pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă trebuie
să se realizeze şi să se aplice numai măsuri şi mijloace de protecţie tehnice.
Este interzisă înlocuirea măsurilor şi mijloacelor tehnice de protecţie cu
măsuri de protecţie organizatorice.
Art.13. Pentru evitarea electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se aplice
două măsuri de protecţie:
- o măsură de protecţie principală, care să asigure protecţia în orice condiţii, şi
- o măsură de protecţie suplimentară, care să asigure protecţia în cazul deteriorării
protecţiei principale.
Cele două măsuri de protecţie trebuie să fie astfel alese încât să nu se anuleze
una pe cealaltă, în locurile puţin periculoase din punctul de vedere al pericolului de
electrocutare este suficientă aplicarea numai a unei măsuri, considerate principale.
Art.14. Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, prin atingere indirectă,
măsurile de protecţie care pot fi aplicate sunt următoarele:
a) folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS;
b) legarea la pământ;
c) legarea la nul de protecţie;
d) izolarea suplimentară de protecţie, aplicată utilajului, în procesul de
fabricare;
e) izolarea amplasamentului;
f) separarea de protecţie;
g) egalizarea şi/sau dirijarea potenţialelor;
h) deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni sau a unui curent de
defect periculoase;
i) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante.
Este interzisă folosirea drept protecţie principală a măsurilor indicate la pct. e),
g), h) şi i).
Pentru instalaţiile şi echipamentele electrice de înaltă tensiune, sistemul de
protecţie împotriva electrocutării prin atingere indirectă se realizează prin aplicarea
uneia sau, cumulativ, a mai multor măsuri de protecţie, dintre care însă legarea la
pământ de protecţie este totdeauna obligatorie.
Art.15. Înainte de începrea activităţii de vor stabili zonele cu atmosferă
potenţial explozivă în vederea alegerii echipamentelor tehnice cu grad corespunzător
de protecţie.
Pentru efectuarea lucrărilor în condiţii de siguranţă se va efectua zonarea
suprafeţei de lucru.
Art.16. În locurile cu pericol de incendiu sau explozie trebuie să fie luate
măsuri de protecţie împotriva descărcărilor electrice datorate electricităţii statice
(prin legare la pământ a elementelor metalice, instalarea de dispozitive de
neutralizare sau de eliminare a particulelor electrizante etc.).
Art.17. În locurile cu praf sau umezeală, cu pericol de incendiu sau
explozie, trebuie să se folosească numai utilaje, aparate şi echipamente electrice
(inclusiv conducte electrice) de construcţie specială (etanşe la praf, la umezeală, în
construcţie antiexplozivă etc.).
Art.18. Protecţia la suprasarcină şi la curent maxim trebuie să fie astfel
realizată, încât în cazul apariţiei unui defect care poate pune în pericol personalul, să
deconecteze în timp normat instalaţia sau echipamentul electric respectiv.
Siguranţele fuzibile deteriorate trebuie înlocuite numai cu siguranţe
originale şi calibrate, conform indicaţiilor proiectantului.
Art.19. În cazul în care întreruperea alimentării cu energie electrică, peste o
durată normată, poate duce la explozii, incendii, distrugeri de utilaje, accidente sau
pierderi de vieţi omeneşti, alimentarea cu energie trebuie să fie asigurată din două
surse independente, din care una va constitui alimentarea de rezervă.
Art.20. Reţelele izolate faţă de pământ trebuie să fie prevăzute cu protecţie
automată prin controlul rezistenţei de izolaţie, care să semnalizeze şi/sau să
deconecteze în cazul punerii la pământ.
Obligativitatea deconectării automate, în cazul punerii la pământ a unei
faze, precum şi timpul admis pentru funcţionarea reţelei cu un defect de izolaţie pe
una din faze, în vederea depistării şi eliminării defectului, trebuie să fie
reglementate prin instrucţiuni proprii de securitate a muncii.
Reţelele izolate faţă de pământ din excavaţiile miniere, cu tensiuni nominale
mai mari decât tensiunea nepericuloasă, trebuie prevăzute cu aparate pentru controlul
permanent al izolaţiei, care să întrerupă automat alimentarea cu energie, în
maximum 0,5 secunde din momentul în care rezistenţa de izolaţie scade sub
limitele admise pentru tensiunile utilizate.
Reţelele electrice din locurile de muncă cu risc de incendiu şi explozie, precum
şi cele din depozitele de explozivi sau carburanţi, trebuie prevăzute cu dispozitive
care să asigure protecţia automată la curenţi de defect (PACD).
Art.21. Detaliile şi precizările pentru realizarea sistemelor de protecţie trebuie
să corespundă prevederilor standardelor în vigoare.
Art.22. La acoperirea cu materiale electroizolante a părţilor active ale
instalaţiilor şi echipamentelor electrice (izolarea de lucru şi de protecţie), materialele
electroizolante folosite trebuie să fie rezistente la solicitările fizice şi chimice din
mediul în care trebuie să funcţioneze.
Acoperirea cu vopsea, lac, email, straturi de oxid, material fibros (ţesături,
fileuri, benzi de ţesătură sau lemn) nu constituie o izolare, în sensul protecţiei
împotriva electrocutării prin atingere directă.
Art.23. Carcasele şi învelişurile exterioare ale instalaţiilor şi echipamentelor
electrice trebuie să fie rezistente la solicitările fizice şi chimice în mediul în care
funcţionează, în afară de condiţia impusă privind protecţia împotriva electrocutării
prin atingere directă, carcasele şi învelişurile trebuie să fie în construcţie
corespunzătoare protecţiei împotriva incendiilor şi exploziilor (dacă este cazul).
La instalaţiile de înaltă tensiune trebuie să fie prevăzute blocări mecanice
sau electrice, astfel încât deschiderea carcaselor şi a îngrădirilor de protecţie să fie
posibilă numai după scoaterea de sub tensiune a echipamentului electric respectiv.
Manevrarea dispozitivului de blocare trebuie să poată fi făcută numai cu o
sculă specială (de exemplu, cheie cu cap triunghiular).
Art.24. La, executarea şi montarea instalaţiilor electrice trebuie să se prevadă
distanţe şi spaţii în apropierea echipamentelor electrice şi îngrădiri de protecţie în jurul
acestora, astfel încât deservirea, întreţinerea şi repararea acestora să se poată efectua
fără pericol.
Îngrădirile de protecţie trebuie să fie astfel realizate încât să nu existe
elemente sub tensiune neîngrădite în zona de activitate a omului (zona de manipulare
sau volum de accesibilitate).
Art.25. Tipurile de îngrădiri de protecţie împotriva electrocutărilor prin
atingere directă, precum şi condiţiile de montare, trebuie să corespundă standardelor
în vigoare.
Art.26. Părţile active ale instalaţiilor electrice trebuie să fie amplasate la
distanţe de protecţie pentru a nu putea fi accesibile unei apropieri periculoase de
piesele aflate normal sub tensiune.
La maşinile şi instalaţiile de ridicat cu elemente mobile, cum sunt podurile
rulante din încăperile sau spaţiile de producţie neelectrice, se admit părti active în
construcţie deschisă (fără carcase închise), cu condiţia protejării împotriva atingerii sau
apropierii de părţile active.
Aceasta se obţine prin amplasarea maşinilor şi instalaţiilor la înălţimi
suficient de mari faţă de căile de acces şi de circulaţie ale persoanelor neautorizate
pentru exploatarea instalaţiilor electrice, precum şi prin prevederea de îngrădiri
închise pe calea de acces a persoanelor autorizate pentru exploatarea instalaţiilor
electrice respective.
Art.27. Obligaţiile în vederea utilizării un echipament tehnic electric/instalaţie
sunt următoarele:
a) să asigure posibilitatea executării legăturilor de protecţie necesare creării
unui curent de defect, în cazul unui defect prin punerea unei faze la masă şi apariţia
unei tensiuni periculoase pe masele echipamentului (instalaţiei), curent de defect care
să producă deconectarea echipamentului (instalaţiei) sau sectorului defect prin
protecţia maximală de curent a circuitului sau prin alte protecţii corespunzătoare.
b) echipamentul electric/instalaţia să aibă asigurată protecţia împotriva
atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune.
Posibilitatea executării legăturilor de protecţie trebuie să se asigure astfel:
- în cazul unui echipament electric/instalaţie fix(ă) acesta (aceasta) trebuie să
fie prevăzut(ă) cu două borne de masă: una în cutia de borne, lângă bornele de
alimentare cu energie electrică, pentru racordarea conductorului de protecţie din
cablul de alimentare a echipamentului (instalaţiei) şi a doua bornă pe carcasa
echipamentului (instalaţiei) în exterior, pentru racordarea vizibilă la centura de
legare la pământ sau la altă instalaţie de protecţie;
- în cazul unui echipament mobil sau portabil, acesta trebuie să fie prevăzut
cu un cablu de alimentare flexibil, prevăzut cu o fişă (ştecher) cu contact de protecţie,
sau echipamentul să fie prevăzut cu posibilitatea racordării unui cablu flexibil de
alimentare cu conductor de protecţie.
Cablul de alimentare trebuie să conţină un conductor de protecţie prin care să
se lege masele echipamentului de contactele de protecţie ale fişei (ştecherului).
Art.28. Pentru operaţiile de montare a instalaţiilor, reţelelor, utilajelor şi
echipamentelor electrice, în instrucţiunile de securitate a muncii trebuie prevăzute
măsuri privind eşalonarea corectă a lucrărilor şi organizarea locului de muncă,
astfel încât să se evite accidentele.
Art.29. Verificarea mijloacelor şi a echipamentelor electrice de protecţie
înainte de utilizare, de punerea în funcţiune, după reparaţii sau modificări, şi apoi
periodic (în exploatare) trebuie să se facă în conformitate cu prevederile cărţilor
tehnice ale acestora şi ale normelor specifice.
Art.30. Este interzis ca în exploatarea, întreţinerea şi repunerea în
funcţiune a unei instalaţii sau a unui echipament electric, să se aducă modificări
faţă de proiect.
În cazurile speciale, se pot efectua modificări numai cu acordul
proiectantului.
Art.31. Pentru operaţiile de întreţinere şi reparare a instalaţiilor, reţelelor,
utilajelor şi echipamentelor electrice, în instrucţiunile de securitate a muncii trebuie
prevăzute măsuri privind eşalonarea corectă a lucrărilor şi organizarea locului de
muncă, astfel încât să se evite accidentele.
Art.32. Este interzisă folosirea instalaţiilor sau a echipamentelor electrice
improvizate sau necorespunzătoare.
Art.33. Recepţionarea şi punerea în funcţiune a unei instalaţii sau a unui
echipament electric trebuie făcute numai după ce s-a constatat că s-au respectat
normele de securitate şi sănătate a muncii.
Art.34. La exploatarea echipamentelor electrice trebuie să existe următoarele
documente:
a) instrucţiuni de exploatare;
b) instrucţiuni de protecţie împotriva pericolului de electrocutare;
c) instrucţiuni de intervenţie şi acordare a primului ajutor în caz de
electrocutare;
d) programul de verificări periodice ale echipamentelor electrice şi ale
instalaţiilor şi mijloacelor de protecţie împotriva pericolului de electrocutare.
Art.35. Distanţele de protecţie minime admise, care trebuie respectate în
timpul lucrărilor în instalaţiile electrice, sunt stabilite în standardele şi normele
specifice în vigoare, în funcţie de condiţiile specifice: categoria instalaţiei electrice,
tensiunea de lucru, modul de supraveghere a angajaţilor, poziţia de lucru, zona de
manipulare.
Art.36. În cazul lucrărilor care se execută cu scoaterea de sub tensiune a
instalaţiei sau echipamentelor electrice, trebuie scoase de sub tensiune următoarele
elemente:
- părţile active aflate sub tensiune, la care urmează a se lucra;
- părţile active aflate sub tensiune la care nu se lucrează, dar se găsesc la o
distanţă mai mică decât limita admisă la care se pot apropia persoanele sau obiectele
de lucru (utilaje, unelte etc.), indicată în documentaţia tehnică specifică;
- părţile active aflate sub tensiune ale instalaţiilor situate la o distanţă mai mare
decât limita admisă, dar care, datorită lucrărilor care se execută în apropiere, trebuie
scoase de sub tensiune.
Detaliile şi precizările privind realizarea celor menţionate mai sus se stabilesc în
documentaţia tehnică specifică în vigoare pentru securitatea muncii la instalaţiile
electrice, în funcţie de condiţiile specifice.
Art.37.Obligaţiile celui care utilizează un echipament electric/instalaţie de clasa I
de protecţie sunt următoarele:
a) să execute legăturile de protecţie necesare pentru asigurarea protecţiei
împotriva electrocutării în cazul unui defect soldat cu apariţia unei tensiuni periculoase
de atingere;
b) să asigure deconectarea automată a echipamentului electric /instalaţiei sau
sectorului defect şi dispariţia tensiunii periculoase de atingere;
c) să vegheze ca protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal
sub tensiune să nu fie înlăturată sau deteriorată.
Art.38. Obligaţiile celui care utilizează un echipament electric/instalaţie de clasa n
de protecţie sunt următoarele:
a) să vegheze ca izolaţia suplimentară a echipamentului electric /instalaţiei să
nu fie deteriorată sau eliminată;
b) să vegheze ca protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal
sub tensiune să nu fie înlăturată sau deteriorată.
Art.39. Obligaţiile celui care utilizează un echipament electric/instalaţie de clasa
HI de protecţie sunt următoarele:
a) să alimenteze echipamentul electric sau instalaţia la tensiunea foarte joasă
pentru care au fost proiectate să funcţioneze;
b) sursa de tensiune trebuie să fie astfel construită încât să nu permită
apariţia în circuitul de tensiune foarte joasă a unei tensiuni mai mari.
Dacă se utilizează un transformator coborâtor, acesta trebuie să fie un
transformator de separare (de siguranţă);
c) izolaţia circuitului de foarte joasă tensiune trebuie să fie de aşa natură încât
să nu permită apariţia unei tensiuni mai mari din alte circuite, în circuitul de tensiune
foarte joasă;
d) să vegheze ca protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal
sub tensiune să nu fie înlăturată sau deteriorată.
Art.40. În cazul lucrărilor cu scoatere de sub tensiune este necesară legarea la
pământ şi în scurtcircuit a conductoarelor de fază, operaţie care trebuie să se execute
imediat după verificarea lipsei de tensiune.
Prin efectuarea legăturilor la pământ şi în scurtcircuit trebuie să se asigure
protecţia angajatului împotriva apariţiei accidentale a tensiunii la locul de muncă,
descărcarea părţilor scoase de sub tensiune de sarcinile capacitive remanente şi
protecţia împotriva tensiunilor induse.
Art.41. Dispozitivele de legare la pământ şi în scurtcircuit trebuie să fie
conform standardelor în vigoare.
Art.42. Secţiunile minime ale conductoarelor şi elementelor, modul de
aplicare a dispozitivelor de scurtcircuitare, precum şi măsurile organizatorice legate
de aplicarea acestor dispozitive, trebuie să fie indicate în instrucţiunile de securitate a
muncii pentru instalaţiile electrice, în funcţie de condiţiile specifice (categoria
instalaţiei electrice, scopul legărilor în scurtcircuit şi la pământ etc.).
Art.43. Folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante este obligatorie
atât la lucrări în instalaţiile scoase de sub tensiune, cât şi în cazul lucrărilor efectuate
fără scoatere de sub tensiune a instalaţiilor şi a echipamentelor electrice.
Acestea din urmă se efectuează de către personal autorizat pentru lucrul sub
tensiune.
Art.44. La instalaţiile de joasă tensiune folosirea mijloacelor individuale de
protecţie electroizolante constituie singura măsură tehnică de protecţie şi se foloseşte
cumulat cu măsurile organizatorice.
Art.45. Instalaţiile sau locurile unde există sau se exploatează
echipamente electrice trebuie să fie dotate, în funcţie de lucrările şi condiţiile de
exploatare, cu următoarele categorii de mijloace de protecţie:
a) mijloace de protecţie care au drept scop protejarea omului prin izolarea
acestuia faţă de elementele aflate sub tensiune sau faţă de pământ (prăjini
electroizolante pentru acţionarea separatoarelor, manipularea indicatoarelor
mobile de tensiune, montarea scurtcircuitoarelor etc., scule cu mânere electroizolante,
covoare şi platforme electroizolante, mănuşi şi încălţăminte electroizolante etc.);
b) detectoare mobile de tensiune, cu ajutorul cărora se verifică
prezenţa sau lipsa tensiunii;
c) garnituri mobile de legare la pământ şi în scurtcircuit;
d) panouri, paravane, împrejmuiri (îngrădiri);
e) panouri de semnalizare.
Art.46. Exploatarea echipamentelor electrice trebuie făcută numai de către
personal calificat, autorizat şi instruit a lucra cu respectivele echipamente.
Art.47. Întreţinerea, reglarea, depanarea, repararea şi punerea sub tensiune a
echipamentelor electrice trebuie făcute conform instrucţiunilor special întocmite de unitatea
care execută aceste operaţii.
Întreţinerea, reglarea, depanarea, repararea şi prima punere sub tensiune a
echipamentelor electrice trebuie făcută numai de personal calificat în meseria de electrician,
autorizat şi instruit pentru aceste operaţii la echipamentele respective.
Art.48. Autorizarea personalului pentru lucru la instalaţiile tehnice electrice în
activităţile de exploatare, întreţinere şi reparaţii, trebuie făcută conform regulamentului
pentru autorizarea electricienilor din punctul de vedere al normelor de protecţia muncii,
pe bază de examen medical, psihologic, şi test de verificare a cunoştinţelor profesionale, de
protecţia muncii şi de acordare a primului ajutor.
Art.49. Manevrarea şi exploatarea instalaţiilor, utilajelor, echipamentelor şi aparatelor
care utilizează energia electrică şi la care este posibilă atingerea directă a pieselor aflate normal
sub tensiune, indiferent de valoarea tensiunii, este permisă numai personalului calificat, instruit
şi autorizat pentru aceasta (angajaţii de la electroliză, cracare, sudare electrică, instalaţii de
pornit autovehicule etc.).
Art.50. Automacaralele care lucrează în apropierea liniilor electrice aeriene
trebuie să fie echipate cu dispozitive de semnalizare a intrării braţului în zona de influenţă
a acestora.
Art.51. Executarea manevrelor la instalaţiile distribuire a energiei electrice, trebuie
făcută numai de către personal calificat, autorizat şi instruit pentru operaţiile respective,
şi numai la instalaţiile pentru care a fost autorizat.
Art.52. Intervenţiile la instalaţiile, utilajele,echipamentele şi aparatele care
utilizează energia electrică sunt permise numai în baza unei autorizaţii de lucru scrise (AL),
sau în baza unor instrucţiuni tehnice interne de protecţie a muncii (ITI-PM) sau a atribuţiilor
de serviciu (AS) sau a dispoziţiilor verbale (DV) sau a unor procese verbale (PV) sau a
obligaţiilor de serviciu (OS) sau pe proprie răspundere (PR).
Modul de lucru în baza fiecărei din formele indicate la paragraful l sunt
precizate în normele specifice de securitate a muncii.
Art.53. Se interzice executarea de lucrări la instalaţiile electrice pe timp de ploaie,
furtună, viscol.
Se interzice executarea de lucrări la instalaţiile electrice fără întreruperea tensiunii,
dacă locul respectiv nu este bine iluminat.
Art.54. Pentru prevenirea accidentelor de muncă provocate de curentul electric, toate
instalaţiile şi mijloacele de protecţie trebuie verificate la recepţie, înainte de darea în funcţiune,
şi apoi periodic în exploatare, precum şi după fiecare reparaţie sau modificare.
Art.55. Serviciul de întreţinere trebuie să întocmească lista verificărilor periodice pentru
fiecare utilaj electric şi să execute aceste verificări.
Este strict interzisă punerea sub tensiune a instalaţiei, utilajului sau
echipamentului care nu a corespuns la una din aceste verificări.

3.Căile şi ieşirile de urgenţă

Art.1. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să fie în permanenţă libere şi să conducă în


modul cel mai direct posibil într-o zonă de securitate.
Art.2. În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cât mai
sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru.
Art3. Numărul, amplasarea şi dimensiunile căilor şi ieşirilor de urgenţă depind de
utilizare, de echipament şi de dimensiunile locurilor de muncă, precum şi de numărul maxim
de persoane care pot fi prezente.
Art.4. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie semnalizate potrivit prevederilor Hotărârii
Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de
sănătate la locul de muncă.
Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistentă şi să fie plasată în locurile
corespunzătoare
Art.5. Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminat
de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă, în cazul în care se întrerupe alimentarea cu
energie electrică.
Art.6. Pentru a putea fi utilizate în orice moment, fără dificultate, căile şi ieşirile de
urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile care au acces la acestea nu trebuie să fie blocate
cu obiecte.

4.Detectarea şi stingerea incendiilor

Art.1.În funcţie de caracteristicile şantierului şi de dimensiunile şi destinaţia


încăperilor, de echipamentele prezente, de caracteristicile fizice şi chimice ale substanţelor
sau ale materialelor prezente, precum şi de numărul maxim de persoane care pot fi prezente,
este necesar să fie prevăzute un număr suficient de dispozitive corespunzătoare pentru
stingerea incendiilor, precum şi, dacă este cazul, un număr suficient de detectoare de incendiu
şi de sisteme de alarmă.
Art.2.Dispozitivele de stingere a incendiului, detectoarele de incendiu şi sistemele de
alarmă trebuie întreţinute şi verificate în mod periodic.
La intervale periodice trebuie să se efectueze încercări şi exerciţii adecvate.
Art.3.Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiului trebuie să fie accesibile
şi uşor de manipulat.
Acestea trebuie să fie semnalizate potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
971/2006.
Art.4.Panourile de semnalizare trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în
locuri corespunzătoare.

5.Ventilaţie

Art.1.Ţinându-se seama de metodele de lucru folosite şi de cerinţele fizice impuse


lucrătorilor, trebuie luate măsuri pentru a asigura lucrătorilor aer proaspăt în cantitate
suficientă.
Art.2. Dacă se foloseşte o instalaţie de ventilaţie, aceasta trebuie menţinută în stare de
funcţionare şi nu trebuie să expună lucrătorii la curenţi de aer care le pot afecta sănătatea.
Art.3. Dacă sunt folosite instalaţii de aer condiţionat sau de ventilaţie mecanică,
acestea trebuie să funcţioneze astfel încât lucrătorii să nu fie expuşi curenţilor de aer.
Orice depunere sau impuritate care poate crea un risc imediat pentru sănătatea
lucrătorilor prin poluarea aerului respirat trebuie eliminată rapid.
Art.4. Microclimatul la locul de muncă este determinat de temperatura şi
umiditatea aerului, de viteza curenţilor de aer, de temperatura suprafeţelor şi de radiaţiile
calorice emise în zona de lucru.
Condiţiile de microclimat la locurile de muncă trebuie să asigure menţinerea
echilibrului termic al organismului uman corespunzător cu nivelul activităţii desfăşurate.
Art.5. Încăperile de lucru (de producţie, depozitare, sau administrative )vor fi
prevăzute, după caz, cu mijloace de ventilare naturală sau mecanică, astfel încât să se poată
asigura condiţiile de calitate a aerului.
Art.6.Combaterea poluării aerului în spaţiile de lucru se va face, în primul rând, prin
suprimarea sau reducerea surselor de degajare a noxelor.
În situaţia când nu este posibil acest lucru, se vor aplica, după caz, următoarele măsuri:
a) închiderea utilajelor în carcase în care se creează depresiune;
b) utilizarea instalaţiilor de ventilare locală;
c) utilizarea instalaţiilor de ventilare generală,
d) când sursele de degajare a noxelor sunt mobile sau dispersate şi nu este posibilă
aplicarea unor soluţii conforme cu pct. a) sau b).
Art.7. La unele locuri de muncă (birouri, încăperi cu videoterminale, încăperi etc.) unde
desfăşurarea activităţii profesionale necesită confort termic, trebuie asigurate următoarele
condiţii:
a) în perioada de vară:
- temperatura operativă între 23 - 26°C;
- umiditatea relativă a aerului între 30 - 70%;
b) în perioada de iarnă:
- temperatura operativă între 20 - 24°C;
- umiditatea relativă a aerului între 30 - 70%;
- diferenţe mai mici de 10°C între temperatura de radiaţie a ferestrelor sau a
altor suprafeţe verticale şi temperatura de radiaţie a obiectelor din încăpere.
Art.8. Personalul care lucrează în microclimat cald (peste 30°C) sau rece (sub 5°C) va
beneficia de pauze pentru refacerea capacităţii de termoreglare, ale căror durată şi frecvenţă se
stabilesc în funcţie de intensitatea efortului fizic şi de valorile parametrilor de microclimat, în
acest scop se vor asigura spaţii fixe sau mobile cu microclimat corespunzător.

6.Expunerea la riscuri particulare

Art.1. Lucrătorii nu trebuie să fie expuşi la niveluri de zgomot nocive sau unei
influenţe exterioare nocive, cum ar fi: gaze, vapori, praf.
Art.2. Atunci când lucrătorii trebuie să pătrundă într-o zonă a cărei atmosferă este
susceptibilă să conţină o substanţă toxică sau nocivă, să aibă un conţinut insuficient de oxigen
sau să fie inflamabilă, atmosfera contaminată trebuie controlată şi trebuie luate măsuri
corespunzătoare pentru a preveni orice pericol.
Art.3. Într-un spaţiu închis un lucrător nu poate fi în nici un caz expus la o atmosferă
cu risc ridicat.
Lucrătorul trebuie cel puţin să fie supravegheat în permanenţă din exterior şi trebuie
luate toate măsurile corespunzătoare pentru a i se putea acorda primul ajutor, efectiv şi
imediat.
Art.4.Pentru prevenirea riscurilor determinate de efortul fizic, trebuie evitate:
-poziţiile de muncă vicioase şi/sau fixe;
-mişcările extreme;
- mişcările bruşte;
-mişcările repetitive.
Art.5. În acest sens, angajatorul trebuie să asigure:
- evaluarea riscurilor pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor;
- respectarea criteriilor ergonomice privind proiectarea locurilor de muncă şi a
activităţii;
- instruirea şi formarea adecvată a angajaţilor privind modul de desfăşurare a
activităţii profesionale, apelând la specialiştii din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Art.6.În activităţile profesionale cu efort fizic mare, repartizarea angajaţilor cu
vârsta peste 45 ani se va face numai cu avizul medicului de medicina muncii.
La repartizarea femeilor şi tinerilor în astfel de activităţi se vor avea în vedere şi
prevederile legale.
Art.7.Angajatorul trebuie să ia măsuri tehnico-organizatorice pentru evitarea sau
reducerea riscurilor de accidentare şi/sau de afectare a sănătăţii, determinate de manipularea
manuală a maselor, luând în considerare următoarele elemente de referinţă:
a) caracteristicile masei; manipularea manuală a unei mase poate prezenta riscuri, în
special de afecţiuni dorsolombare, dacă masa este:
- prea grea sau prea mare;
- incomodă sau greu de apucat;
- instabilă sau are un conţinut ce riscă să se deplaseze;
- plasată astfel încât trebuie manipulată la o anumită distanţă de trunchi sau cu
flexia ori rotaţia trunchiului;
- susceptibilă să producă leziuni asupra angajaţilor din cauza marginilor şi/sau a
consistenţei sale, în special în eventualitatea unei ciocniri;
b) efortul fizic necesar; efortul fizic poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni
dorsolombare dacă:
- este prea mare;
- nu poate fi realizat decât printr-o mişcare de răsucire a trunchiului;
- antrenează o mişcare bruscă a masei de transportat;
- este realizat atunci când corpul se află într-o poziţieinstabilă;
c) caracteristicile mediului de muncă; caracteristicile mediului de muncă pot
determina o creştere a riscurilor, în special în afecţiuni dorsolombare, dacă:
- nu există suficient spaţiu, în special pe verticală, pentru realizarea activităţii;
- pardoseala este alunecoasă sau prezintă neregularităţi care determină dezechilibrare;
- locul unde se desfăşoară activitatea de muncă sau mediul de muncă nu permit
angajatului să manipuleze manual masele la o înălţime sigură sau într-o poziţie de lucru
confortabilă;
- pardoseala sau planul de lucru prezintă denivelări care impun manipularea masei
la diferite niveluri;
- pardoseala sau punctul de sprijin al piciorului sunt instabile;
- temperatura, umiditatea sau circulaţia aerului sunt necorespunzătoare;
d) cerinţele activităţii; activitatea poate prezenta riscuri, în special de
afecţiuni dorsolombare, dacă implică una sau mai multe dintre cerinţele următoare:
- efort fizic frecvent şi prelungit care solicită în special coloana vertebrală;
- perioadă insuficientă de repaus fiziologic sau de recuperare; distanţe prea mari pentru
ridicare, coborâre sau transport; ritm al activităţii impus printr-un proces care nu poate fi
schimbat de către angajat;
e) factori individuali de risc; angajatul poate fi expus riscului dacă:
- este necorespunzător din punct de vedere fizic să realizeze sarcina respectivă;
- poartă haine, încălţăminte sau alte lucruri personale necorespunzătoare;
- nu are cunoştinţele sau instructajul adecvat ori necesar.
Art.8. Limitele maxime admise pentru ridicare, purtare, tragere şi împingere
manuală a maselor sunt prezentate în tabelul 1 după cum urmează:

Tabelul 1
Limite maxime admise pentru manipularea manuală a maselor(în kg)

Tip de Frecvenţa Bărbaţi Femei


mamanipulare operaţiilor
Vârstă (ani) Vârstă (ani)
16-19 19-45 peste 45 16-19 19-45 peste 45
rar 35 55 50 13 15 13
Ridicare frecvent 25 30 25 9 10 9
foarte 20 25 20 8 9 8
frecvent
rar 30 50 40 13 15 13
Purtare frecvent 20 30 25 9 10 9
foarte 15 20 15 8 10 8
frecvent
Tragere rar 15 10
frecvent 10 7
Împingere rar 16 11
frecvent 11 7,5

NOTĂ:- rar: sub 5% din durata schimbului;


- frecvent: între 6 -10% din durata schimbului;
- foarte frecvent: peste 10% din durata schimbului.

Este necesar ca manipularea maselor să fie realizată corect, în conformitate cu


principiile fiziologice şi biomecanice.
Art.9. Conţinutul şi intensitatea efortului mental în activitate depind de conţinutul şi
natura sarcinii de muncă, de volumul şi complexitatea informaţiilor necesar de recepţionat şi
prelucrat, de complexitatea şi responsabilitatea deciziilor necesar de elaborat, de natura,
complexitatea şi dificultatea răspunsurilor efectoare.
Art.10.Angajatorul trebuie să ţină seama că efortul mental în activitate diferă în
funcţie de raportul dintre variabile profesionale (exigenţe, condiţii de muncă, riscuri
profesionale) şi variabile individuale (capacităţi profesionale individuale) şi se reflectă în
niveluri diferite de solicitare (subsolicitare, solicitare optimă, solicitare maximă,
suprasolicitare) a organismului, a diferitelor sale sisteme, funcţii, capacităţi (senzorial
perceptive, cognitive, psihomotorii) inclusiv a planului emoţional.
Art.11.Obiectivarea şi măsurarea efortului mental în activitate se realizează, prin
intermediul următoarelor categorii de indicatori şi tehnici:
a) indicatori şi tehnici de analiză şi evaluare a exigenţelor sarcinii de muncă, pe baza
evidenţierii unor parametri obiectivi ai acesteia:
- exigenţe temporale,
- complexitate-viteză,
- atenţie,
- precizie;
b) indicatori şi tehnici de evaluare subiectivă: scale de apreciere a senzaţiei
subiective de efort, a stării fizice şi psihice individuale peparcursul activităţii, la
sfârşitul acesteia şi chiar a stării individuale din timpul liber;
c) indicatori şi tehnici de performanţă (de comportament), care permit obţinerea
unor indicatori ai efortului mental prin intermediul unor elemente de performanţă în
realizarea sarcinii sau de comportament (modificări ale strategiilor de operare în funcţie
de efort);
d) indicatori şi tehnici psihofiziologice, de evaluare a dinamicii unor parametri
psihofiziologici şi biochimici implicaţi în realizarea sarcinii de muncă de-a lungul unei
perioade de lucru.
Art.12.Consecinţele solicitării psihice şi psihofiziologice şi a efortului mental în
activitate, ca urmare a interacţiunii factorilor profesionali cu cei individuali şi
extraprofesionali, se urmăresc stadial: de la primele faze ale unor modificări/tulburări
localizabile şi reversibile, până la cele cu caracter ireversibil, patologic, până la instalarea
bolilor profesionale sau legate de profesie.

7.Temperatura

A. DEFINIŢII
1. Temperaturi scăzute extreme, sunt temperaturile sub -20°C (sau care corelate când
sunt condiţii de vânt intens, pot fi echivalate la acest nivel) .
2. Temperaturi ridicate extreme, sunt temperaturile peste +37 C .

B. MĂSURI DE PREVENIRE a îmbolnăvirilor datorate temperaturile extreme:


a) asigurarea examenului medical la angajare (şi periodic ), al personalului, urmărind
depistarea contraindicaţiilor pentru temperaturi extreme (crescute sau scăzute).
b) asigurarea primului ajutor şi a transportului operativ până la cea mai apropiată
unitate medico-sanitară a persoanelor afectate .
c) trecerea personalului în alte activităţi sau alte locuri de muncă (după posibilităţi ),
ori reducerea programului de muncă pentru persoanele care au contraindicaţii pentru
temperaturi extreme .
C. MĂSURI DE PROTECŢIE a personalului care activează în condiţii de
temperaturi extreme.
(*Dacă activităţile ce trebuie executate în aceste condiţii, nu suporta amânare) .
Art.1.În timpul programului de lucru, temperatura trebuie să fie adecvată
organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru folosite şi de solicitările fizice la
care sunt supuşi lucrătorii.
Art.2.Ferestrele, luminatoarele, glasvandurile şi pereţii de sticlă trebuie să permită
evitarea luminii solare excesive, în funcţie de natura activităţii şi destinaţia încăperii.
Art.3. În cazul temperaturilor extreme – crescute:
a) se va asigura reducerea ritmului şi a intensităţii activităţilor fizice a personalului,
respectiv alternarea efortului dinamic cu cel static;
b) în spaţii închise, ateliere, birouri, se va asigura ventilarea la locul de muncă;
c) alternarea perioadelor de lucru, cu perioade de repaus în locuri umbrite cu curenţi
de aer;
d) asigurarea personalului cu apă minerală (câte 2..,4 litri/perschimb);
e) asigurarea de echipament individual de protecţie adecvat;
f) asigurarea de duşuri sau posibilităţi de asigurare a igienei personale( surse de apă
montate în şantier;
g) reducerea zilei de muncă sau eşalonarea lucrului în două perioade de muncă ( până
la ora 11 şi după ora 17) sau chiar întreruperea colectivă a lucrului, în cazul că nu pot fi
îndeplinite condiţiile de la pct. a) până la g) cu recuperarea activităţii în perioada următoare.
Art.4.În cazul temperaturilor extreme – scăzute:
a) se va asigura echipament de protecţie adecvat împotriva frigului precum: pantaloni
şi scurtă vătuită, capişon, mănuşi, pâslari, şube ori mantale îmblănite, după caz .
b) se va asigura distribuirea de ceai fierbinte ( 0,5 -1 litri/schimb ) .
c) acordarea de pauze în activitate, pentru refacerea capacităţii de termoreglare a
organismului, în spaţii cu microclimat corespunzător.

8.Iluminatul natural şi artificial al posturilor de lucru, încăperilor şi căilor de


circulaţie de pe şantier.

Art.1. Posturile de lucru, încăperile şi căile de circulaţie trebuie să dispună, în măsura


în care este posibil, de cât mai multă lumină naturală.
Atunci când lumina zilei nu este suficientă şi, de asemenea, pe timpul nopţii locurile
de muncă trebuie să fie prevăzute cu lumină artificială corespunzătoare şi suficientă.
Atunci când este necesar, trebuie utilizate surse de lumină portabile, protejate contra
şocurilor.
Culoarea folosită pentru iluminatul artificial nu trebuie să modifice sau să influenţeze
percepţia semnalelor ori a panourilor de semnalizare.
Art.2. Instalaţiile de iluminat ale încăperilor, posturilor de lucru şi ale căilor de
circulaţie trebuie amplasate astfel încât să nu prezinte risc de accidentare pentru lucrători.
Art.3. Încăperile, posturile de lucru şi căile de circulaţie în care lucrătorii sunt expuşi
la riscuri, în cazul întreruperii funcţionării iluminatului artificial, trebuie să fie prevăzute cu
iluminat de siguranţă de o intensitate suficientă.
Art.4. La proiectarea şi realizarea iluminatului se vor lua în considerare următoarele:
- destinaţia încăperii (spaţiului);
- distribuţia locurilor de muncă;
- categoriile de lucrări vizuale şi nivelul de iluminare;
- calitatea ambianţei luminoase (uniformitatea iluminării, distribuţia luminanţelor,
existenţa fenomenului de orbire, culoarea luminii, redarea culorilor etc.);
- sistemul de iluminat;
- corpul de iluminat;
- posibilitatea întreţinerii instalaţiilor de iluminat şi a suprafeţelor vitrate.
Art.5. Nivelul de iluminare se normează în funcţie de categoria şi subcategoria în care
se încadrează sarcinile vizuale, respectiv în funcţie de mărimea detaliului reprezentativ, de
contrastul dintre detaliu şi fond şi luminozitatea fondului sau numai în funcţie de categoria
sarcinii vizuale.
Art.6. Iluminatul artificial destinat completării iluminatului natural trebuie realizat
astfel încât să se asigure pe planul de lucru, împreună cu iluminatul natural, un nivelul de
iluminare convenabil.
Art.7.Instalaţiile de iluminat trebuie să asigure iluminarea uniformă a planului de
lucru şi a încăperii.
Art.8. Iluminatul trebuie să evite fenomenul de orbire.
În acest sens, în încăperile în care se efectuează lucrări De precizie deosebita pana la
foarte mică lămpile vor fi ecranate sau montate în afara unghiului de vedere de 45°,
măsurat faţă de orizontală, în celelalte spaţii se aplică prevederile standardelor în vigoare.
Art.9. Iluminatul se va realiza cu lumină naturală sau lumină artificială de la surse
electrice şi se va folosi unul din următoarele sisteme de iluminat:
a) iluminat general uniform (natural, artificial sau mixt);
b) iluminat general localizat (artificial sau mixt);
c) iluminat combinat (iluminat general plus iluminat artificial local sau localizat).
Art.10. Iluminatul general uniform se va folosi acolo unde se execută activităţi similare
pe toată suprafaţa încăperii sau când poziţia locurilor de muncă sau a persoanelor în timpul
lucrului se modifică frecvent sau când există exigenţe deosebite de igienă.
Art.11. Iluminatul general localizat se va folosi la locurile de muncă care necesită
niveluri de iluminare diferite, deasupra maşinilor sau meselor de lucru, iar iluminat local nu se
poate realiza.
Art.12. Iluminatul combinat se va folosi la locurile de muncă unde sunt necesare
niveluri de iluminare diferite (în general, mult mai mari decât restul încăperii) şi nu există
impedimente în realizarea iluminatului local sau localizat, precum şi în cazul în care există
cerinţe speciale de calitate a iluminatului, care nu pot fi obţinute de la iluminatul general.
Art.13. Instalaţiile de iluminat din spaţiile de lucru interioare şi exterioarese vor
realiza cu corpuri de iluminat ce au grade de protecţie corespunzătoare mediului în
care se utilizează (umiditate, agenţi corosivi, pericol de explozie sau incendiu).
Art.14. Pentru lucrările vizuale de precizie se va prevedea iluminat local, conform
standardelor în vigoare.
Art.15. Iluminatul portabil se va folosi ori de câte ori este necesar, ţinându-se
seama de următoarele:
a) corpul de iluminat să fie special construit pentru iluminat portabil în
condiţii proprii locului, mediului şi restricţiilor impuse de acestea;
b) gradul de protecţie al corpurilor de iluminat portabile şi al materialelor de
racordare la reţeaua de alimentare se va alege în funcţie de caracteristica mediului în care se
folosesc (umiditate, agenţi corosivi, pericol de explozie sau incendiu).
Art.16.Verificarea iluminatului se va face la punerea în funcţiune a obiectivelor
economice şi după modificări operate asupra instalaţiei de iluminat pentru a verifica dacă
aceasta este conform cu prevederile legale.

9.Ferestre şi luminatoare

Art.1. Ferestrele, luminatoarele şi dispozitivele de ventilaţie trebuie să poată fi


deschise, închise, reglate şi fixate în siguranţă de către lucrători.
Atunci când acestea sunt deschise, trebuie poziţionate astfel încât să nu prezinte un
pericol pentru lucrători.
Art.2. Ferestrele şi luminatoarele trebuie prevăzute, încă din faza de proiectare, cu
sisteme de curăţare sau trebuie să dispună de dispozitive care să permită curăţarea acestora
fără riscuri pentru lucrătorii care execută această activitate ori pentru ceilalţi lucrători
prezenţi.
Art.3. Pereţii transparenţi sau translucizi, în special pereţii realizaţi integral din sticlă,
din încăperi ori din vecinătatea posturilor de lucru şi a căilor de circulaţie trebuie să fie
semnalizaţi clar.
Aceştia trebuie realizaţi din materiale securizate sau trebuie să fie separaţi de
posturile de lucru şi de căile de circulaţie astfel încât lucrătorii să nu poată intra în contact cu
pereţii şi să nu poată fi răniţi prin spargerea acestora

10.Uşi şi porţi

Art.1. Poziţia, numărul, materialele din care sunt realizate, precum şi dimensiunile
uşilor şi porţilor sunt determinate în funcţie de natura şi destinaţia încăperilor.
Art.2. Este interzisă utilizarea uşilor culisante şi a uşilor rotative ca uşi de siguranţă
Art.3. Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de siguranţă trebuie să fie semnalizate
corespunzător.
Art.4. În vecinătatea imediată a porţilor destinate circulaţiei vehiculelor trebuie să
existe uşi pentru pietoni.
Acestea trebuie să fie semnalizate în mod vizibil şi trebuie să fie menţinute libere în
permanenţă.
Art.5. Uşile şi porţile mecanice trebuie să funcţioneze fără să prezinte pericol de
accidentare pentru lucrători.
Acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenţă, accesibile şi uşor
de identificat, cu excepţia celor care se deschid automat în caz de pană de energie, şi trebuie
să poată fi deschise manual.
Art.6. Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.
Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel încât să nu poată fi
deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice persoană care ar avea nevoie să le utilizeze în
caz de urgenţă.
Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinaţia de
ieşiri de urgenţă.
Art.7.Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate.
Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea
trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment
fără dificultate.
Art.8. Suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi porţilor trebuie protejate
împotriva spargerii atunci când acestea nu sunt construite dintr-un material securizat şi
lucrătorii pot fi răniţi în cazul în care acestea se sparg.
Art.9. Uşile culisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să
împiedice ieşirea de pe şine şi căderea lor.
11.Căi de circulaţie

Art.1.Căile de circulaţie, inclusiv scările mobile, scările fixe, trebuie să fie calculate,
plasate şi amenajate, precum şi accesibile astfel încât să poată fi utilizate uşor, în deplină
securitate şi în conformitate cu destinaţia lor, iar lucrătorii aflaţi în vecinătatea acestor căi de
circulaţie să nu fie expuşi nici unui risc.
Art.2.Căile care servesc la circulaţia persoanelor şi/sau a mărfurilor, precum şi cele
unde au loc operaţiile de încărcare sau descărcare trebuie să fie dimensionate în funcţie de
numărul potenţial de utilizatori şi de tipul de activitate.
Căile de circulaţie trebuie să fie clar semnalizate, verificate periodic şi întreţinute.
Art.3. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din încăperi trebuie să fie
curăţate şi renovate pentru a se obţine condiţii de igienă corespunzătoare.
Art.4. Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura
activităţii, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste locuri trebuie să fie
prevăzute cu dispozitive care să evite pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în aceste zone.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii abilitaţi să pătrundă
în zonele periculoase.
Zonele periculoase trebuie semnalizate în mod vizibil şi clar.
Art.5. Pardoselile încăperilor trebuie să fie lipsite de proeminenţe, de găuri sau de
planuri înclinate periculoase. Pardoselile trebuie să fie fixe, stabile şi nealunecoase.
Art.6.Accesul pe acoperişurile construite din materiale cu rezistenţă insuficientă
trebuie permis numai dacă există echipamente care să asigure executarea lucrării în condiţii
de securitate
Art.7. Căile de circulaţie destinate vehiculelor trebuie amplasate astfel încât să existe
o distanţă suficientă faţă de uşi, porţi, treceri pentru pietoni, culoare şi scări.
Art.8. Atunci când echipamentele din încăperi şi utilizarea acestora impun protecţia
lucrătorilor, căile de circulaţie trebuie să fie marcate clar.
Art.9. Lăţimea căilor de circulaţie din clădiri, hale, depozite sau alte încăperi de
lucru se va stabili în funcţie de felul circulaţiei, gabaritele mijloacelor de transport utilizate
şi dimensiunile materialelor sau pieselor care se transportă.
Art.10. Căile de circulaţie trebuie să fie:
a) marcate vizibil, pentru a fi uşor de recunoscut;
b) să aibă legături cât mai directe spre căile de evacuare;
c) să fie menţinute permanent libere şi curate, încât să permită evacuarea rapidă a
persoanelor.
Art.11. Suprafeţele căilor de circulaţie pentru persoane trebuie să fie netede şi
nealunecoase, iar cele destinate circulaţiei vehiculelor trebuie să nu prezinte denivelări, să fie
rezistente la compresiune, şocuri şi uzură.
Art.12. Căile de circulaţie care vor fi utilizate de mai multe tipuri de mijloace de
transport, inclusiv feroviar, vor avea şinele căii ferate îngropate la nivelul suprafeţelor căilor
de circulaţie.
Art.13. Căile de circulaţie pentru persoane şi trecerile amplasate la înălţime vor fi
protejate cu balustrade înalte de cel puţin l m, prevăzute cu legături de separaţie orizontale
intermediare, iar la partea inferioară cu o bordură înaltă de cel puţin 10 cm.
Art.14. Golurile din planşee sau din ziduri vor fi acoperite cu capace sau grilaje
rezistente, care să permită preluarea sarcinilor rezultate din activităţile care se desfăşoară la
locul respectiv, sau vor fi îngrădite cu balustrade şi marcate cu indicatoare de securitate, în
cazul utilizării de capace sau grilaje, acestea vor fi asigurate contra deplasării.
Golurile, şanţurile, rigolele situate în zonele de circulaţie vor fi acoperite sau
marcate cu indicatoare, iar în timpul nopţii vor fi semnalizate cu mijloace luminoase
(felinare, avertizoare sau inscripţii luminoase).
12.Spaţiu pentru libertatea de mişcare la postul de lucru

Art.1. Încăperile de lucru în care se desfăşoară procese de muncă vor avea


înălţimea minimă de 3 m, iar pentru fiecare persoană se va sigura un volum de cel puţin 12
m3 şi o suprafaţă minimă stabilită conform activităţilor specifice.
Pentru spaţiile în care au loc procese tehnologice ce degajă căldură, umiditate,
pulberi, gaze, vapori toxici etc., înălţimea şi volumul încăperilor se stabilesc prin calcul,
ţinând seama de asigurarea schimburilor de aer şi de mijloacele de combatere a noxelor.
Art.2.Dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie să fie calculate astfel
încât să permită lucrătorilor să aibă suficientă libertate de mişcare pentru a-şi îndeplini
sarcinile de muncă.
Dacă acest lucru nu este posibil din motive specifice postului de lucru, lucrătorul
trebuie să aibă suficientă libertate de mişcare în apropierea postului său de lucru.
Art.3. La dimensionarea suprafeţelor de lucru se va ţine seama, pe lângă spaţiul
ocupat de mobilier şi căi de acces, şi de spaţiul ocupat de materiale, semifabricate,
produse finite sau deşeuri, în aşa fel încât să se asigure suprafaţa liberă necesară
desfăşurării normale a activităţii de producţie, întreţinere şi reparaţii.
Încărcarea planşeelor cu materiale sau utilaje nu va depăşi sarcina maximă
admisibilă pentru care au fost calculate.

13.Primul ajutor

Art.1.Angajatorul trebuie să se asigure că acordarea primului ajutor se poate face în


orice moment.
De asemenea, angajatorul trebuie să asigure personal pregătit în acest scop.
Trebuie luate măsuri pentru a asigura evacuarea, pentru îngrijiri medicale, a
lucrătorilor accidentaţi sau victime ale unei îmbolnăviri neaşteptate.
Art.2.Trebuie prevăzute una sau mai multe încăperi de prim ajutor, în funcţie de
dimensiunile şantierului, de tipurile de activităţi, dimensiunile spaţiilor de lucru precum şi de
frecvenţa accidentelor.
Art.3.Încăperile destinate primului ajutor trebuie să fie echipate cu instalaţii,
materiale şi cu dispozitive, indispensabile acordării primului ajutor şi trebuie să permită
accesul cu brancarde.
Art.4. Aceste spaţii trebuie semnalizate potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
971/2006.
Art.5. De asemenea, echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil în toate
locurile unde condiţiile de lucru o cer.
Acestea trebuie să fie semnalizate corespunzător şi trebuie să fie uşor accesibile.
Un panou de semnalizare amplasat în loc vizibil trebuie să indice clar adresa şi
numărul de telefon ale serviciului de urgenţă.

14. Încăperi pentru odihnă şi vestiare

Art.1. Lucrătorii trebuie să dispună de încăperi pentru odihnă şi/sau cazare uşor
accesibile, atunci când securitatea ori sănătatea lor o impun, în special datorită tipului
activităţii, numărului mare de lucrători sau distanţei faţă de şantier.
Art.2. Încăperile pentru odihnă şi/sau cazare trebuie să fie suficient de mari şi
prevăzute cu mese şi de scaune corespunzător numărului de lucrători.
Art.3. Dacă nu există asemenea încăperi, alte facilităţi trebuie să fie puse la dispoziţie
personalului pentru ca acesta să le poată folosi în timpul întreruperii lucrului.
Art.4. Încăperile de cazare fixe care nu sunt folosite doar în cazuri excepţionale
trebuie să fie dotate cu echipamente sanitare în număr suficient, cu o sală de mese şi cu o sală
de destindere.
Art.5. Dacă orele de lucru sunt cu regularitate şi frecvent întrerupte şi nu există o
încăpere pentru odihnă, trebuie să fie asigurate alte încăperi în care lucrătorii să poată sta în
timpul unor astfel de întreruperi, ori de câte ori este necesar pentru securitatea sau sănătatea
lor.
La atribuirea lor trebuie să se ţină seama de prezenţa lucrătorilor de ambele sexe.
Art.6. Această prevedere nu se aplică dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau în
încăperi de lucru similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor.
Art.7. În încăperile pentru odihnă trebuie să se ia măsuri corespunzătoare pentru
protecţia nefumătorilor împotriva disconfortului produs de fumul de tutun.
Art.8. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă
aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru şi dacă, din motive de sănătate sau de
decenţă, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu.
Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă capacitate suficientă şi să fie dotate cu
scaune.
Art.9. Vestiarele trebuie să fie suficient de încăpătoare şi să aibă dotări care să
permită fiecărui lucrător să îşi usuce îmbrăcămintea de lucru, dacă este cazul, precum şi
vestimentaţia şi efectele personale şi să le poată păstra încuiate.
În anumite situaţii, cum ar fi existenţa substanţelor periculoase, a umidităţii, a
murdăriei, îmbrăcămintea de lucru trebuie să poată fi ţinută separat de vestimentaţia şi
efectele personale.
Art.10. Trebuie prevăzute vestiare separate pentru bărbaţi şi femei sau o utilizare
separată a acestora.
Art.11. Dacă nu sunt necesare vestiare în sensul primului paragraf al Art1. fiecare
lucrător trebuie să dispună de un loc unde să-şi pună îmbrăcămintea şi efectele personale sub
cheie.
15.Dispoziţii diverse

Art.1.Intrările şi perimetrul şantierului trebuie să fie semnalizate astfel încât să


fie vizibile şi identificabile în mod clar.
Art.2.Lucrătorii trebuie să dispună de apă potabilă pe şantier şi, eventual, de
altă băutură corespunzătoare şi nealcoolică, în cantităţi suficiente, atât în încăperile pe
care le ocupă, cât şi în vecinătatea posturilor de lucru.
Art.3.Lucrătorii trebuie să dispună de condiţii pentru a lua masa în mod
corespunzător şi, dacă este cazul, să dispună de facilităţi pentru a-şi pregăti masa în
condiţii corespunzătoare.
Art.4.Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care să
supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare.
Art.4.Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la
locurile de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care
permit legătura cu persoana care asigură supravegherea:
a)constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde
radio);
b)periodic automat (radio-telefon, telefon);
c)periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon,
cameră de luat vederi şi monitor).

PARTEA A II-A
- Posturi de lucru din şantiere, în exteriorul încăperilor -

1.Influenţe atmosferice

Art.1.Lucrătorii trebuie să fie protejaţi împotriva influenţelor atmosferice care le pot


afecta securitatea şi sănătatea.
Art.2.Locurile de muncă în aer liber trebuie să fie iluminate corespunzător cu un
sistem de iluminat artificial, dacă lumina naturală nu este suficientă.
Art.3.Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de
lucru trebuie să fie amenajate pe cât posibil, astfel încât aceştia:
a)să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este
necesar, împotriva căderii obiectelor;
b)să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exterioare
vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;
c)să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea vreunui pericol sau să
poată primi rapid asistenţă;
d)să nu poată aluneca sau cădea.

2.Expunerea lucrătorilor la zgomot

Art.1. În situaţii pe deplin justificate, în cazul activităţilor în care expunerea zilnică la


zgomot are variatii semnificative de la o zi de lucru la alta, în scopul aplicării valorilor limita
de expunere şi a valorilor de expunere de la care se declanseaza acţiunea angajatorului
privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor, trebuie ca:
a) nivelul săptămânal de expunere la zgomot indicat prin monitorizare adecvată sa nu
depăşească valoarea limita de expunere de 87 dB(A); şi
b) să se ia măsuri adecvate pentru reducerea la minimum a riscurilor asociate cu
aceste activităţi.
Art.2.Expunerea lucrătorului la zgomot, determinată potrivit Art.1., nu trebuie să
depăşească, în nici un caz, valorile limită de expunere.
Art.3. Atunci când riscurile generate de expunerea la zgomot nu pot fi prevenite prin
alte mijloace, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie mijloace individuale de protecţie
auditivă, adecvate şi corect ajustate, pe care aceştia trebuie să le utilizeze, în conformitate cu
prevederile legislaţiei naţionale care transpune Directiva 89/656/CEE şi Directiva
89/391/CEE, în următoarele condiţii:
a) atunci când expunerea la zgomot depăşeşte valorile de expunere inferioare de la
care se declanşează acţiunea, angajatorul trebuie să pună la dispoziţia lucrătorilor mijloace
individuale de protecţie auditivă;
b) atunci când expunerea la zgomot atinge sau depăşeşte valorile de expunere
superioare de la care se declanşează acţiunea, lucrătorii trebuie să utilizeze mijloacele
individuale de protecţie auditivă;
c) mijloacele individuale de protecţie auditivă trebuie să fie alese astfel încât să
elimine sau să reducă la minimum riscul pentru auz.
Art.4.Dacă se constată expuneri peste valorile limită de expunere, permise în baza
Art.1., în pofida măsurilor luate pentru aplicarea normelor de protecţie, angajatorul trebuie să
pună în aplicare un program de măsuri tehnice şi/sau organizatorice menite să reducă la
minimum expunerea la zgomot şi riscurile legate de aceasta, aplicând în principal
următoarele metode:
a) să ia de îndată măsuri de reducere a expunerii sub valorile limită de expunere;
b) să identifice cauzele expunerii excesive;
c) să adapteze măsurile de prevenire şi protecţie pentru a evita orice recurentă.
d) să ia în considerare alte metode de lucru care implică o expunere mai scăzută la
vibraţii mecanice;
e) alegerea echipamentelor de muncă adecvate, proiectate corespunzător din punct de
vedere ergonomie, care să producă cel mai puţin zgomot posibil, ţinând seama de activitatea
pentru care sunt destinate;
f) programe corespunzătoare de întreţinere pentru echipamentele de muncă, locul de
muncă şi sistemele de la locul de muncă;
g) proiectarea şi amplasarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru astfel încât să
se reducă zgomotul, pentru a nu crea disconfortul lucrătorilor, şi de asemeni să nu fie pusă în
pericol buna desfăşurare a activităţilor din respectivele posturi de lucru.
h) informarea şi formarea adecvată a lucrătorilor în vederea utilizării corecte şi sigure
a echipamentelor de muncă, pentru a le reduce la minimum expunerea la zgomot;
i) limitarea duratei şi intensităţii expunerii la zgomot;
j) programe de lucru corespunzătoare cu perioade de odihnă adecvate;
k) furnizarea de îmbrăcăminte pentru protejarea împotriva frigului şi umezelii a
lucrătorilor expuşi.

3. Expunerea lucrătorilor la vibraţii

Art1.Valorile admisibile de expunere a lucrătorilor sun stabilte dupa cum urmează:

A.Pentru vibraţiile transmise sistemului mână-braţ:


a) valoarea limită de expunere zilnică profesională, calculată pentru o perioadă de
referinţă de 8 ore, este de 5 m/s2;
b) valoarea expunerii zilnice de la care se declanşează acţiunea, calculată pentru o
perioadă de referinţă de 8 ore, este de 2,5 m/s2. (1)

B.Pentru vibraţiile transmise întregului corp:


a) valoarea limită de expunere zilnică profesională, calculată la o perioadă de referinţă
de 8 ore, trebuie să fie de 1,15 m/s2 sau să aibă o valoare a dozei de vibraţii de 21 m/s1, 75;
b) valoarea expunerii zilnice de la care se declanşează acţiunea, calculată la o
perioadă de referinţă de 8 ore, trebuie să fie de 0,5 m/s2 sau să aibă o valoare a dozei de
vibraţii de 9,1 m/s 1,75.
Art.2. Riscurile care decurg din expunerea la vibraţiile mecanice trebuie să fie
eliminate la sursă sau reduse la minimum, ţinându-se seama de progresul tehnic şi de
existenţa măsurilor de reducere a riscului la sursă.
Reducerea acestor riscuri se întemeiază pe principiile generale de prevenire prevăzute
în legislaţia naţională care transpune Directiva 89/391/CEE.
Art.3.Pe baza evaluării riscurilor, din momentul în care valorile de expunere, permise
în baza , sunt depăşite, angajatorul trebuie să instituie şi să pună în aplicare un program de
măsuri tehnice şi/sau organizatorice menite să reducă la minimum expunerea la vibraţii
mecanice şi riscurile legate de aceasta, ţinând seama în special de:
a) alte metode de lucru care implică o expunere mai scăzută la vibraţii mecanice;
b) alegerea echipamentelor de muncă adecvate, proiectate corespunzător din punct de
vedere ergonomie, care să producă cele mai puţine vibraţii posibile, ţinând seama de
activitatea pentru care sunt destinate;
c) furnizarea de echipamente auxiliare care reduc riscul leziunilor provocate de
vibraţii, cum ar fi scaunele care atenuează efectiv vibraţia întregului corp şi mânerele care
reduc vibraţiile transmise sistemului mână-braţ;
d) programe corespunzătoare de întreţinere pentru echipamentele de muncă, locul de
muncă şi sistemele de la locul de muncă;
e) proiectarea şi amplasarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru astfel încât să
se reducă gradul de expunere la vibraţii pentru a nu se crea disconfortul lucrătorilor, şi de
asemeni să nu fie pusă în pericol buna desfăşurare a activităţilor din respectivele posturi de
lucru.
f) informarea şi formarea adecvată a lucrătorilor în vederea utilizării corecte şi sigure
a echipamentelor de muncă, pentru a le reduce la minimum expunerea la vibraţiile mecanice;
g) limitarea duratei şi intensităţii expunerii prin rotirea lucrătorilor supuşi în mod
direct la vibraţii pe parcurul desfăşurării aceleişi activităţi ;
h) programe de lucru corespunzătoare cu perioade de odihnă adecvate;
i) furnizarea de îmbrăcăminte pentru protejarea împotriva frigului şi umezelii a
lucrătorilor expuşi.
Art.4.Lucrătorii nu trebuie să fie expuşi în nici o situaţie la niveluri superioare valorii
limită a expunerii.
Art.5. Dacă valoarea limită a expunerii este depăşită, în ciuda măsurilor luate de către
angajator pentru a respecta prevederile legislaţiei în vigoare, acesta trebuie să ia imediat
măsuri pentru a reduce expunerea sub valoarea limită a expunerii.
Angajatorul trebuie, de asemeni, să identifice motivele pentru care valoarea limită a
expunerii a fost depăşită şi, în consecinţă, trebuie să îmbunătăţească măsurile de protecţie şi
prevenire pentru a preveni o nouă depăşire a acesteia.

4. Căile de circulaţie - zone periculoase

Art1. Căile de circulaţie, inclusiv treptele, scările fixe, cheiurile şi rampele de


încărcare trebuie să fie amplasate şi dimensionate astfel încât să asigure un acces uşor, sigur
şi adecvat pentru pietoni şi vehicule fără a pune în pericol lucrătorii aflaţi în vecinătatea
acestor căi de circulaţie.
Art.2. Căile utilizate pentru circulaţia pietonală şi/sau pentru transportul intern trebuie
să fie dimensionate în concordanţă cu numărul potenţial de utilizatori şi tipul de activitate.
Dacă pe căile de circulaţie sunt utilizate mijloace de transport, trebuie să fie asigurate
distanţele minime de securitate pentru pietoni.
Art.3. Căile de circulaţie destinate vehiculelor trebuie amplasate astfel încât să existe
o distanţă suficientă faţă de uşi, porţi, treceri pentru pietoni, culoare şi scări.
Art.4. Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura
activităţii, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste locuri trebuie să fie
prevăzute cu dispozitive care să evite pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în aceste zone.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizaţi să
pătrundă în zonele periculoase.
Zonele periculoase trebuie marcate clar.

5.Rampe de încărcare

Art.1. Rampele de încărcare trebuie să fie corespunzătoare dimensiunilor


încărcăturilor ce se transportă.
Art.2. Rampele de încărcare trebuie să aibă cel puţin o ieşire.
Dacă este posibil din punct de vedere tehnic, cheiurile care depăşesc o anumită
lungime trebuie să aibă câte un punct de ieşire la fiecare capăt şi cel puţin unul intermediar.
Art.3. Rampele de încărcare trebuie să fie sigure, astfel încât lucrătorii să nu poată
cădea.
6.Căderi de obiecte

Art1.Lucrătorii trebuie să fie protejaţi împotriva căderilor de obiecte, de fiecare dată


când aceasta este tehnic posibil, prin mijloace de protecţie colectivă.
Art.2.Materialele şi echipamentele trebuie să fie amplasate sau depozitate astfel încât
să se evite răsturnarea ori căderea lor.
Art.3.În caz de necesitate, trebuie să fie prevăzute pasaje acoperite sau se va
împiedica accesul în zonele periculoase.
Art.4.Atunci când executarea unei lucrări specifice necesită îndepărtarea
temporară a unui mijloc de protecţie colectivă împotriva căderilor, trebuie luate măsuri
de securitate compensatorii, eficiente.
Lucrul nu poate fi efectuat fără adoptarea prealabilă a acestor măsuri.
Imediat după ce lucrarea specifică a fost terminată, definitiv sau temporar, trebuie
montate la loc mijloacele de protecţie colectivă împotriva căderilor.
7.Căderi de la înălţime

Art.1.Căderile de la înălţime trebuie să fie prevenite cu mijloace materiale, în special


cu ajutorul balustradelor de protecţie solide, suficient de înalte ( h min.= 0,90 m) şi având cel
puţin o bordură, o mână curentă şi protecţie intermediară, sau cu un alt mijloc alternativ
echivalent.
Barele verticale şi bordurile (scânduri de 10-15 cm lăţime) se montează la nivelul
suprafeţei platformei în suporţi speciali prevăzuţi în acest scop.

Balustrada (elemenţii orizontali şi barele verticale) trebuie să reziste la o forţă


orizontală de 80 daN aplicată la jumătatea distanţei dintre două bare verticale sau la o forţă
dinamică de 50 daN aplicată în acelaşi punct fără ca săgeata să depăşească 30 mm.
Art.2.Lucrările la înălţime nu pot fi efectuate, în principiu, decât cu ajutorul
echipamentelor corespunzătoare sau cu ajutorul echipamentelor de protecţie colectivă, cum
sunt balustradele, platformele ori plasele de prindere.
Art.3.În cazul în care, datorită naturii lucrărilor, nu se pot utiliza aceste echipamente,
trebuie prevăzute mijloace de acces corespunzătoare şi trebuie utilizate centuri de siguranţă
sau alte mijloace sigure de ancorare.
Art.4.În funcţie de tipul de echipament tehnic ales pe baza punctelor precedente,
trebuie identificate măsurile adecvate de reducere a riscurilor pentru angajaţi, riscuri inerente
acestui tip de echipament.
Dacă este necesar, trebuie prevăzută instalarea unor mijloace de protecţie împotriva
căderilor.
Aceste mijloace trebuie să aibă o structură şi o rezistenţă corespunzătoare care să
oprească sau să împiedice căderile de la înălţime şi să prevină, în limitele posibilului, producerea
de leziuni angajaţilor.

Mijloacele de protecţie colectivă împotriva căderilor nu trebuie să fie întrerupte decât


în dreptul punctului de acces al unei scări mobile sau fixe.

8.Schele şi scări

Art.1. Dacă lucrul temporar la înălţime nu poate fi efectuat în condiţii de securitate şi


în condiţii ergonomice adecvate, de pe o suprafaţă convenabilă,trebuie alese cele mai
adecvate echipamente tehnice pentru a se asigura şi menţine condiţii de lucru
nepericuloase.
Trebuie acordată prioritate măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de
protecţie individuală.
Dimensionarea echipamentului tehnic trebuie adaptată naturii lucrării de executat,
dificultăţilor previzibile şi să permită circulaţia fără pericol.
Cel mai potrivit mijloc de acces la locurile de muncă pentru lucrul temporar la
înălţime trebuie ales în funcţie de frecvenţa sa de utilizare, de înălţimea ce trebuie atinsă şi
de durata utilizării. Alegerea făcută trebuie să permită evacuarea în caz de pericol iminent.
Proiectul tehnic va fi aprobat de persoana juridică în drept şi va fi adaptat ori de câte
ori condiţiile de muncă se vor modifica.
Trecerea, într-un sens sau altul, între un mijloc de acces şi platforme, planşee sau
pasarele nu trebuie să genereze riscuri suplimentare de cădere.
Art.2.Toate schelele trebuie să fie concepute, construite şi întreţinute astfel încât să se
evite prăbuşirea sau deplasarea lor accidentală.
Art.3.Platformele de lucru, pasarelele şi scările schelelor trebuie să fie construite,
dimensionate, protejate şi utilizate astfel încât persoanele să nu cadă sau să fie expuse
căderilor de obiecte.

Platforma de lucru trebuie prevăzută cu balustrade pe cele trei laturi exterioare,


formate din minimum două elemente paralele dintre care primul montat la 1m de suprafaţa
platformei prinse de bare verticale prevăzute la distanţe maxime de 1,5 m.

Art.4.Schelele trebuie controlate de către o persoană competentă, astfel:


a) înainte de utilizarea lor;
b) la intervale periodice;
c) după orice modificare, perioadă de neutilizare, expunere la intemperii sau cutremur
de pământ ori în alte circumstanţe care le-ar fi putut afecta rezistenţa sau stabilitatea.
Art.5. Scările nu pot fi utilizate ca posturi de lucru la înălţime decât în condiţiile în
care, ţinând seama de prevederileArt.1.,utilizarea altor echipamente tehnice mai sigure nu
este justificată din cauza nivelului redus de risc şi din cauza, fie a duratei reduse de utilizare,
fie a caracteristicilor existente ale spaţiului de acces pe care angajatorul nu le poate modifica.
Art.6. Pot fi utilizate metode de acces şi de poziţionare cu ajutorul frânghiilor
numai în cazurile în care, în funcţie de aprecierea riscului, lucrarea respectivă poate fi
executată în condiţii de securitate şi/sau nu este justificată utilizarea unui echipament tehnic
mai sigur.
Ţinând seama de aprecierea riscului şi, în special, în funcţie de durata lucrului şi de
restricţiile de natură ergonomică, trebuie prevăzut un scaun dotat cu accesoriile
corespunzătoare
Art.7.Scările trebuie să aibă o rezistenţă suficientă şi să fie corect întreţinute.
Acestea trebuie să fie corect utilizate, în locuri corespunzătoare şi conform destinaţiei
lor.
Art.8.Schelele mobile trebuie să fie asigurate împotriva deplasărilor involuntare.
Art.9.Este interzisă înclinarea scărilor (altele decât cele fixate) peste 600.
Între 600-800 înclinare, trebuie folosite scări fixe, cu balustrade, iar peste 800 înclinare,
scările fixe trebuie prevăzute cu apărători tip colivie şi cu întreruperi pentru odihnă la
maximum 4 m.
Art.10.Scările rezemate pe perete trebuie să aibă lăţimea treptei inferioare de cel puţin
50 cm, pentru realizarea unei bune stabilităţi.
Art.11.Platformele trebuie să se realizeze astfel încât să permită accesul, lipsit de
pericole, la toate subansamblele situate la nivelul respectiv.
Art.12.Podinele trebuie dimensionate la sarcina maximă dată de greutatea lucrătorilor
care lucrează pe ele şi a materialelor ce se folosesc în timpul lucrului.
Art.13.Rampele de acces pentru circulaţia lucrătorilor trebuie confecţionate numai
din panouri bine legate între ele, cu o lăţime de cel puţin 1 m, dacă se circulă într-un sens şi
de cel puţin 1,5 m, dacă se circulă în ambele sensuri.
Art.14.Grosimea dulapilor din care se confecţionează podina trebuie să fie de cel
puţin 6 cm, iar în cazul în care se transportă materiale grele, grosimea trebuie determinată
prin calcul.
Art.15.Locurile de primire a materialelor necesare desfăşurării activităţii vor fi
amenajate conform proiectului tehnic elaborat în funcţie de configuraţia locului de amplasare
şi necesarul de materiale.
Art.16.Atât la scările de lemn fixe, cât şi la cele portative, treptele trebuie încastrate
în ramele longitudinale şi dotate cu prag de minimum 2 cm.
Art.17.Rampele de urcare trebuie montate cu o înclinare de cel mult 1:3, iar la fiecare
30-40 cm, trebuie bătute şipci transversale cu o secţiune de 4x6 cm2, pe toată lăţimea rampei.
Art.18.Rampele de acces pentru executarea lucrărilor pe acoperişuri, luminatoare etc.,
trebuie să aibă o lăţime minimă de 0,6 m. Trebuie asigurate măsuri speciale împotriva
alunecării.
Art.19.Lucrul temporar la înălţime trebuie efectuat numai atunci când condiţiile
meteorologice nu periclitează securitatea şi sănătatea angajaţilor.
Art.20.Scările vor fi amplasate astfel încât să le fie asigurată stabilitatea în timpul
utilizării. Picioarele scărilor portabile se vor amplasa pe un suport stabil, rezistent, de
dimensiuni corespunzătoare şi imobil astfel încât treptele să rămână în poziţie orizontală.
Scările suspendate, cu excepţia celor din frânghie vor fi fixate în mod sigur, astfel
încât să nu se deplaseze şi să fie evitată orice mişcare de balans.
Art.21.Alunecarea picioarelor scărilor portabile va fi împiedicată în timpul
utilizării, fie prin fixarea părţii superioare sau inferioare a lonjeroanelor, fie prin orice alt
dispozitiv antiderapant sau procedeu de egală eficienţă.
Scările de acces trebuie să aibă o lungime astfel încât să depăşească în mod
suficient nivelul de acces, cu excepţia situaţiei în care au fost luate alte măsuri care să
garanteze o fixare sigură.
Scările articulate sau scările culisante trebuie utilizate astfel încât să fie împiedicată
mişcarea relativă între subansamble. Scările mobile trebuie imobilizate înainte de urcarea pe
ele.
Art. 22.Scările trebuie utilizate astfel încât, în orice moment, angajaţii să aibă
posibilitatea de prindere cu mâna şi un suport de susţinere sigur, în special, purtarea cu
mâna a sarcinilor pe o scară nu trebuie să împiedice menţinerea unei prinderi sigure cu mâna.
Art.23.Atunci când nu este disponibil breviarul de calcul al schelei alese sau nu sunt
prevăzute în acesta configuraţiile structurale avute în vedere, trebuie efectuat un calcul de
rezistenţă şi de stabilitate, cu excepţia cazului în care această schelă este asamblată prin
respectarea unei configuraţii tip, general recunoscute.
Art.24.În funcţie de complexitatea schelei alese, trebuie întocmit, de către o persoană
competentă, un plan de montare, utilizare şi demontare.
Acest plan poate avea forma unui plan general, completat de planuri de detaliu
pentru componentele specifice schelei respective.
Art.25.Elementele de sprijin ale unei schele trebuie protejate împotriva pericolului
de alunecare, ori prin fixare pe suprafaţa de sprijin, ori prin alt procedeu de egală eficienţă,
iar suprafaţa de sprijin să aibă o capacitate portantă satisfăcătoare.
Trebuie asigurată stabilitatea schelei.
Trebuie prevenită, cu ajutorul unor dispozitive adecvate, deplasarea neaşteptată a
schelelor pe roţi, în timpul lucrului la înălţime.
Art.26.Dimensiunile, forma şi dispunerea platformelor unei schele trebuie
adaptate naturii lucrării de executat şi corespunzătoare sarcinilor pe care trebuie să le suporte
şi să permită lucrul şi circulaţia în securitate.
Platformele schelelor trebuie montate astfel încât componentele lor să nu se deplaseze
în cazul utilizării normale, între componentele platformelor şi mijloacele verticale de
protecţie colectivă împotriva căderilor nu trebuie să existe goluri periculoase.
Art.27.Atunci când unele părţi ale unei schele nu sunt gata de întrebuinţare, de
exemplu în timpul montării, demontării sau modificărilor, aceste părţi trebuie semnalizate
prin panouri de avertizare de pericol general, conform reglementărilor în vigoare şi vor fi
delimitate în mod corespunzător prin obstacole fizice care să împiedice accesul în zona
periculoasă.
Art.28.Schelele nu pot fi montate, demontate sau modificate substanţial decât sub
supravegherea unei persoane competente şi de către angajaţi care au fost instruiţi
corespunzător şi conform operaţiilor prevăzute, referitor la riscurile specifice, insistându-se
în special asupra:
a)înţelegerii planului de montare, demontare sau modificare a schelei respective;
b)securităţii în timpul montării, demontării sau modificării schelei respective;
c)măsurilor de prevenire a riscurilor de cădere a persoanelor sau a obiectelor;
d)măsurilor de securitate în cazul schimbării condiţiilor meteorologice care ar putea
prejudicia securitatea schelei respective;
e)condiţiilor referitoare la sarcina admisibilă;
f)oricărui alt risc pe care îl pot include operaţiile de montare, demontare şi
modificare.
Conducătorul locului de muncă şi angajaţii respectivi trebuie să aibă la dispoziţie
planul de montare şi demontare la care se face referire la Art.24., în special toate
instrucţiunile pe care acesta le poate cuprinde.
Art.29.La utilizarea tehnicilor de acces şi de poziţionare cu ajutorul frânghiilor
trebuie respectate următoarele condiţii:
a) sistemul trebuie să includă cel puţin două frânghii ancorate separat, una
constituind mijlocul de acces, de coborâre şi de susţinere (frânghie de lucru) şi cealaltă
mijlocul de asigurare (frânghie de securitate);
b) angajaţii trebuie dotaţi cu o centură complexă corespunzătoare, să o utilizeze
şi să fie legaţi prin această centură lafrânghia de securitate;
c) frânghia de lucru trebuie echipată cu un dispozitiv de coborâre şi urcare sigur şi să
includă un sistem de autoblocare care să împiedice căderea utilizatorului în cazul în care
acesta şi-ar pierde controlul mişcărilor.
Frânghia de securitate trebuie echipată cu un dispozitiv mobil de oprire a căderii
care să însoţească angajatul în timpul deplasării;
d) uneltele şi celelalte accesorii pe care le utilizează un angajat trebuie legate de
centura complexă sau de scaunul angajatului sau ataşate printr-un alt mijloc corespunzător;
e) lucrul trebuie organizat şi supravegheat în mod corect astfelîncât angajatului să-i
poată fi dat un ajutor imediat, în caz de urgenţă;
f) angajaţii respectivi trebuie, să primească o instruire corespunzătoare şi specifică
operaţiilor avute în vedere, în special asupra procedurilor de salvare.
În situaţiile excepţionale în care, ţinând seama de evaluarea riscurilor, utilizarea
unei a doua frânghii ar mări periculozitatea lucrului, poate fi permisă utilizarea unei singure
frânghii în condiţiile în care au fost luate măsuri corespunzătoare pentru asigurarea securităţii,
în conformitate cu reglementările în vigoare.
Art.30.Schelele şi scările necesar a fi montate pe utilaje în scopul executării unor
lucrări de îmbinări sau finisaj se vor monta înaintea ridicării lor.
Dacă aceasta nu se poate face din considerente tehnologice se vor folosi schele
suspendate conform detaliilor date prin proiectul de organizare. Personalul muncitor ce
lucrează pe acestea este obligat a folosi centuri de siguranţă legate de elementele solide ale
construcţiei sau instalaţiei.
Se interzice sprijinirea schelelor şi podestelor pe utilaje tehnologice.

9.Instalaţii de ridicat

Art.1. Proiectarea, fabricarea, montarea, exploatarea şi verificarea instalaţiilor de


ridicat şi de transportat, trebuie să se facă în conformitate cu prescripţiile tehnice - colecţia
Inspecţiei pentru cazane, recipiente sub presiune şi instalaţii de ridicat (ISCIR) şi normele de
protecţia muncii aplicabile.
Art.2.Se interzice utilizarea instalaţiilor sub presiune, de ridicat şi de transportat, fără
avizul tehnic şi verificarea ISCIR.
Art.3.Toate instalaţiile de ridicat şi accesoriile acestora, inclusiv elementele
componente şi elementele de fixare, de ancorare şi de sprijin, trebuie să fie:
a)bine proiectate şi construite şi să aibă o rezistenţă suficientă pentru utilizarea căreia
îi sunt destinate;
b)corect instalate şi utilizate;
c)întreţinute în stare bună de funcţionare;
d)verificate şi supuse încercărilor şi controalelor periodice, conform dispoziţiilor
legale în vigoare;
e)manevrate de către lucrători calificaţi care au pregătirea corespunzătoare.
Art.4.Toate instalaţiile de ridicat şi toate accesoriile de ridicare trebuie să aibă
marcată în mod vizibil valoarea sarcinii maxime.
Art.5.Instalaţiile de ridicat, precum şi accesoriile lor nu pot fi utilizate în alte scopuri
decât cele pentru care sunt destinate.
Art.6.Executarea intervenţiilor la instalaţiile, de ridicat şi de transportat (depanări,
reparaţii, modificări, racordări etc.) trebuie să se facă numai de către personal calificat, instruit
şi autorizat în acest scop, conform prescripţiilor tehnice ISCIR.
Art.7. Atunci când un echipament tehnic pentru ridicarea sarcinilor este instalat în mod
permanent, rezistenţa şi stabilitatea în timpul utilizării trebuie asigurată ţinând seama, în particular,
de sarcinile care se vor ridica şi de solicitările produse în locurile de suspendare sau de fixare pe
structuri.
Art.8. Echipamentele tehnice pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie marcate vizibil
cu sarcina nominală şi atunci când este necesar, cu sarcina nominală pentru fiecare configuraţie
a echipamentului.
Dispozitivele de legare sau de prindere a sarcinii trebuie marcate astfel încât să fie
posibilă identificarea caracteristicilor esenţiale pentru utilizarea în condiţii de securitate.
Echipamentul tehnic care n-a fost destinat pentru ridicarea
persoanelor dar care ar putea fi utilizat în acest scop datorită unei posibile
confuzii, trebuie marcat în mod adecvat şi vizibil pentru evitarea unei astfel de erori.
Art.9.Echipamentul tehnic care se instalează permanent trebuie instalat astfel încât să
fie reduse riscurile ca sarcinile:
a) să lovească angajaţii;
b) să se deplaseze periculos sau să cadă liber;
c) să se desprindă neintenţionat.
Art.10.Echipamentul tehnic pentru ridicarea sau deplasarea angajaţilor trebuie
să fie astfel încât:
a) să prevină riscul de cădere al habitaclului, atunci când acesta există, cu ajutorul
unor dispozitive adecvate;
b) să prevină riscul de cădere a utilizatorului din habitaclu, atunci când acesta există;
c) să prevină riscul de strivire, de prindere sau de lovire a utilizatorului, în
particular, printr-un contact întâmplător cu obiecte;
d) să se asigure că persoanele blocate în habitaclu, în eventualitatea unui incident,
nu sunt expuse la pericol şi pot fi deblocate.
Dacă, din motive datorate amplasamentului şi înălţimilor diferite, riscurile vizate la alin. (1)
pct. a) nu pot fi evitate prin nici o măsură de securitate, trebuie instalat un cablu cu coeficient de
siguranţă mărit.
Cablul menţionat la alin. (2) trebuie verificat în fiecare zi de lucru.
Art.11. Echipamentul tehnic care este mobil sau care poate fi demontat şi care este
destinat pentru ridicarea sarcinilor, trebuie utilizat astfel încât să fie asigurată stabilitatea sa
în toate condiţiile previzibile, ţinând seama de natura solului.
Art12. Persoanele pot fi ridicate numai prin intermediul echipamentului tehnic
şi a accesoriilor prevăzute în acest scop.
În mod excepţional, echipamentul tehnic care nu este special destinat pentru
ridicarea persoanelor, poate fi utilizat în acest scop, cu condiţia să fie luate măsuri
adecvate pentru asigurarea securităţii şi supravegherii permanente.
Atât timp cât pe echipamentul tehnic destinat pentru ridicarea sarcinilor se află
angajaţi, trebuie asigurată prezenţa permanentă în postul de comandă.
Persoanele ridicate trebuie să dispună de mijloace de comunicare fiabile, în
eventualitatea apariţiei unui pericol trebuie să existe mijloace pentru evacuarea acestora în
siguranţă.
Art.13.Trebuie luate măsuri pentru a se asigura că sub sarcinile suspendate nu sunt
prezenţi angajaţi, cu excepţia cazului în care acest lucru este necesar pentru realizarea
efectivă a sarcinii de muncă.
Sarcinile nu trebuie să fie deplasate pe deasupra locurilor de muncă neprotejate în
care angajaţii sunt prezenţi în mod curent.
Dacă procesul de muncă nu se poate desfăşura în alt mod, trebuie stabilite şi
aplicate metode şi procedee adecvate, atunci când este cazul.
Art.14. Dispozitivele de legare sau de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie
alese în funcţie de sarcinile care se manipulează, de locurile de legare sau de prindere şi
de condiţiile atmosferice, ţinându-se seama de modul şi configuraţia legării.
Ansamblul dispozitivului de legare sau de prindere trebuie marcat vizibil, astfel încât
utilizatorii să fie avertizaţi asupra caracteristicilor sale, atunci când ansamblul nu se
demontează după utilizare.
Art.15. Dispozitivele de legare sau de prindere trebuie depozitate astfel încât să
existe certitudinea că nu se vor deteriora sau degrada.
Art.16. Atunci când două sau mai multe echipamente tehnice utilizate pentru
ridicarea sarcinilor neghidate sunt instalate sau montate la un loc de muncă astfel încât razele
lor de acţiune se intersectează, trebuie luate măsuri adecvate pentru a se preveni ciocnirea
între sarcini şi/sau părţi ale echipamentelor tehnice.
Art.17. Atunci când se utilizează un echipament tehnic mobil pentru ridicarea
sarcinilor neghidate, trebuie luate măsuri pentru a se preveni bascularea, răsturnarea sau,
atunci când este necesar, deplasarea ori alunecarea echipamentului.
Trebuie efectuate verificări pentru a avea certitudinea că aceste măsuri au fost corect
executate.
Art.18. Dacă operatorul unui echipament tehnic, destinat pentru ridicarea sarcinilor
neghidate, nu poate observa întregul traseu al sarcinii, fie direct, fie prin intermediul unui
echipament auxiliar care furnizează informaţiile necesare, atunci o persoană competentă
trebuie să comunice cu operatorul pentru a-1 ghida şi trebuie luate măsuri organizatorice
pentru a se preveni ciocnirile cu sarcina care pot să pericliteze angajaţii.
Art.19.Procesul de muncă trebuie organizat astfel încât atunci când un legător de
sarcină leagă sau eliberează sarcina, aceste operaţii să fie efectuate în condiţii de
securitate, în particular prin existenţa la angajat a comenzilor directe sau indirecte ale
echipamentului tehnic.
Art.20.Toate operaţiile de ridicare trebuie stabilite corect, supravegheate şi
efectuate corespunzător pentru a asigura securitatea angajaţilor.
În particular, dacă o sarcină este ridicată simultan cu două sau mai multe
echipamente tehnice pentru ridicarea sarcinilor neghidate, trebuie stabilite şi aplicate
metode şi procedee care să asigure o bună coordonare a operatorilor.
Art.21.Dacă echipamentul tehnic destinat pentru ridicarea sarcinilor neghidate nu
poate reţine sarcina, în cazul unei defectări totale sau parţiale, trebuie luate măsuri adecvate
pentru a se evita expunerea angajaţilor la orice risc rezultant.
Sarcinile suspendate nu trebuie lăsate fără supraveghere în afara cazului în care
pătrunderea în zona periculoasă este prevenită iar legarea, prinderea şi reţinerea sarcinii
conferă o securitate deplină.
Art.22. Utilizarea în aer liber a echipamentelor tehnice destinate pentru ridicarea
sarcinilor neghidate trebuie interzisă atunci când condiţiile meteorologice se deteriorează
până la punctul în care se periclitează utilizarea în condiţii de securitate a echipamentului,
expunându-se angajaţii la riscuri. Se vor lua măsuri de protecţie adecvate pentru a se preveni
orice risc pentru angajaţi, în particular, pentru a se preveni răsturnarea echipamentului
tehnic.

10.Vehicule şi maşini pentru excavaţii şi manipularea materialelor

Art.1. Toate vehiculele şi maşinile pentru excavaţii şi manipularea materialelor


trebuie să fie:
a) bine concepute şi construite, ţinându-se seama, în măsura în care este posibil, de
principiile ergonomice;
b) menţinute în stare bună de funcţionare;
c) utilizate în mod corect.
Art.2.Conducătorii şi operatorii vehiculelor şi maşinilor pentru excavaţii şi
manipularea materialelor trebuie să aibă pregătirea necesară.
Art.3.Trebuie luate măsuri preventive pentru a se evita căderea în excavaţii sau în apă
a vehiculelor şi a maşinilor pentru excavaţii şi manipularea materialelor.
Art.4.Când este necesar, maşinile pentru excavaţii şi manipularea materialelor trebuie
să fie echipate cu elemente rezistente, concepute pentru a proteja conducătorul împotriva
strivirii în cazul răsturnării maşinii şi al căderii de obiecte.

11 Instalaţii, maşini, echipamente tehnice de lucru

Art.1.Instalaţiile, maşinile şi echipamentele, inclusiv uneltele de mână, cu sau fără


motor, trebuie să fie:
a) bine proiectate şi construite, ţinându-se seama, în măsura în care este posibil, de
principiile ergonomice;
b) menţinute în stare bună de funcţionare;
c) folosite exclusiv pentru lucrările pentru care au fost proiectate;
d) manevrate de către lucrători având pregătirea corespunzătoare.
Art.2.Instalaţiile şi aparatele sub presiune trebuie să fie verificate şi supuse
încercărilor şi controlului periodic.
Art.3.Angajatorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru ca echipamentul
tehnic să fie adecvat sarcinii de muncă sau adaptabil cu uşurinţă pentru îndeplinirea
acesteia şi să poată fi utilizat de către angajaţi fără a prezenta riscuri pentru securitatea şi
sănătatea lor.
Din faza de alegere a echipamentului tehnic prevăzut a fi utilizat, angajatorul trebuie
să ia în considerare condiţiile de muncă specifice, pericolele pentru securitatea şi sănătatea
angajaţilor existente în unitate, în particular la locul de muncă, precum şi orice alte pericole
suplimentare care ar apărea în utilizarea echipamentului tehnic.
Art.4.Atunci când nu este posibil să se asigure în întregime că echipamentul tehnic
poate fi utilizat de către angajaţi fără riscuri pentru securitatea şi sănătatea lor, angajatorul
trebuie să ia măsuri adecvate pentru reducerea la minimum a riscurilor.
Art.5.Angajatorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura ca, pe toată
durata sa de utilizare, echipamentul tehnic să fie menţinut, printr-o întreţinere adecvată, într-
o astfel de stare încât să nu prezinte riscuri pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor.
Art.6.Angajatorul trebuie să asigure ca echipamentul tehnic, a cărui securitate depinde de
condiţiile de instalare să fie supus unei verificări iniţiale (după instalare şi înainte de prima punere
în funcţiune) şi unei verificări după fiecare montare într-un nou loc de muncă sau într-un nou
amplasament, de persoane fizice/juridice competente în domeniu.
Angajatorul trebuie să asigure că echipamentul tehnic care este expus condiţiilor care-i
cauzează deteriorări, susceptibile să conducă la situaţii periculoase este supus:
- unor verificări periodice şi, atunci când este necesar, unor încercări periodice de persoane
fizice/juridice competente în domeniu;
- unor verificări speciale, efectuate de persoane competente în domeniu, de fiecare dată când au
apărut evenimente şi/sau circumstanţe excepţionale care ar putea să diminueze securitatea conferită
de echipamentul tehnic, cum ar fi modificări ale procesului de muncă, accidente, fenomene naturale
sau perioade de inactivitate prelungite; pentru a asigura menţinerea condiţiilor de securitate şi
sănătate precum şi detectarea şi remedierea la timp a deteriorărilor.
Rezultatele verificărilor trebuie consemnate şi păstrate la dispoziţia autorităţilor
competente. Ele trebuie păstrate pentru o perioadă de timp adecvată.
Atunci când echipamentul tehnic este utilizat în afara întreprinderii el trebuie să
fie însoţit de dovada materială a efectuării ultimei verificări.
Art.7. Atunci când utilizarea unui echipament tehnic este susceptibilă să prezinte un risc
specific pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor, angajatorul trebuie să ia toate măsurile
necesare pentru a asigura că:
a) utilizarea echipamentului tehnic este accesibilă numai angajaţilor desemnaţi cu
această atribuţie;
b) angajaţii care efectuează reglarea, repararea, modificarea sau întreţinerea sunt
desemnaţi să efectueze astfel de operaţii.
Art.8. Angajatorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru ca angajaţii să dispună
de informaţii adecvate şi de instrucţiuni scrise referitoare la echipamentul tehnic utilizat în
muncă.
Informaţiile şi instrucţiunile scrise trebuie să conţină indicaţii adecvate din punctul de vedere
al securităţii şi sănătăţii referitoare la:
- condiţiile de utilizare ale echipamentului tehnic;
- situaţiile anormale previzibile;
- învăţămintele rezultate din experienţa utilizării echipamentului tehnic, atunci
când este cazul.
Angajaţii trebuie avertizaţi asupra pericolelor la care sunt expuşi, asupra echipamentelor
tehnice aflate la locul de muncă şi în vecinătate precum şi asupra oricăror modificări care
afectează echipamentele tehnice amplasate în imediata lor vecinătate, chiar dacă ei nu utilizează
direct aceste echipamente.
Informaţiile şi instrucţiunile trebuie să fie clare şi pe înţelesul angajaţilor vizaţi.
Art.9.Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca:
- angajaţii desemnaţi cu utilizarea echipamentelor tehnice să primească o instruire
adecvată, inclusiv asupra riscurilor pe care această utilizare o poate prezenta;
- angajaţii vizaţi în Art.7. pct. b), vor primi o instruire adecvată, specifică.
Art.10. Echipamentul tehnic trebuie amplasat, instalat şi utilizat astfel încât să
reducă riscurile pentru utilizatori şi pentru ceilalţi angajaţi, de exemplu prin asigurarea că
există spaţiu suficient între părţile mobile ale echipamentului tehnic şi structurile fixe sau
mobile din vecinătatea lor şi că toate formele de energie ori substanţele utilizate sau produse
pot fi furnizate şi/sau evacuate în condiţii de securitate.
Art.11. Proiectul echipamentelor tehnice trebuie să includă şi documente care conţin
măsurile de protecţie a muncii necesare pentru prevenirea accidentelor şi/sau îmbolnăvirilor
profesionale care ar putea rezulta din utilizarea acestora, elaborate pe baza analizei riscurilor
previzibile.
Art.12.Măsurile de protecţie a muncii vizate de art. 288 trebuie să conţină pentru
fiecare fază a utilizării echipamentului tehnic (montare, punere în funcţiune, probe
experimentale, funcţionare, reglare, verificare, remediere defectări, întreţinere, demontare,
reparare etc.), care poate prezenta riscuri pentru securitatea şi/sau sănătatea angajaţilor, cel
puţin următoarele:
a) instrucţiunile de protecţie a muncii;
b) indicatoarele de securitate care trebuie utilizate şi modul de amplasare a
acestora;
c) lista cuprinzând enumerarea mijloacelor tehnice de protecţie asociate
echipamentului tehnic şi menţionarea funcţiilor de protecţie pe care le realizează;
d) lista cuprinzând enumerarea echipamentelor individuale de protecţie cu care
urmează a fi dotaţi angajaţii;
e) lista incompatibilităţilor chimice pentru noxele conţinute sau vehiculate în
echipamentul tehnic;
f) măsuri de prim ajutor eficace;
g) condiţiile constructive şi de mediu pe care trebuie să le îndeplinească
echipamentele tehnice pentru prevenirea exploziilor;
h) concentraţiile maxime admise pentru substanţele toxice, inflamabile sau
explozive, conţinute sau vehiculate în cadrul echipamentului tehnic, care nu sunt
prevăzute în actele normative;
i) fişele toxicologice ale noxelor conţinute sau vehiculate în echipamentul tehnic,
însoţite de metodologiile de determinare şi neutralizare;
j) lista substanţelor toxice, inflamabile şi/sau explozive, ce se prevăd a fi utilizate
sau care vor rezulta, cantităţile maxime admise la locul de muncă, compartimentarea
spaţiului de depozitare, precum şi metodologiile de neutralizare;
k) măsuri specifice pentru planul de alarmare a utilizatorului.
Art.13.Se interzice derularea oricărei faze a utilizării echipamentului tehnic fără
existenţa şi aplicarea măsurilor de protecţie a muncii asociate.
Art.14.Măsurile de protecţie a muncii trebuie elaborate de producătorul
echipamentul tehnic, prin efort propriu sau în colaborare cu specialişti din cercetare/proiectare în
domeniul protecţiei muncii.
Măsurile de protecţie a muncii elaborate de producătorul echipamentului tehnic se vor
completa de către utilizatori cu alte măsuri de protecţie a muncii, rezultate din aspectele specifice
locului de muncă în care se va utiliza echipamentul tehnic.
Art.15.Instrucţiunile de protecţie a muncii vor preciza acţiunile ce trebuie
întreprinse de operatori, precum şi interdicţiile pe care aceştia trebuie să le respecte la
utilizarea echipamentului tehnic, astfel încât să nu fie afectate securitatea şi/sau sănătatea
angajaţilor.
Art.16.Angajatorul trebuie să deţină pentru fiecare echipament tehnic Cartea
tehnică/Manualul de utilizare/Instrucţiunile de utilizare al acestuia.
Angajatorul trebuie să asigure păstrarea corespunzătoare a Cărţilor tehnice/Manualelor
de utilizare/Instrucţiunilor de utilizare astfel încât acestea să poată fi consultate în bune
condiţii pe toată durata de utilizare a echipamentelor tehnice.
Art.17.Echipamentul tehnic trebuie utilizat numai pentru operaţiile şi în condiţiile pentru
care a fost destinat, precizate în Cartea tehnică/Manualul de utilizare/Instrucţiunile de utilizare.
Art.18. Echipamentul tehnic care prezintă riscuri datorate căderilor sau proiectării de
obiecte trebuie prevăzut cu mijloace tehnice de protecţie adecvate.
Echipamentul tehnic care prezintă riscuri datorate degajărilor de gaze, vapori, pulberi sau
lichide, trebuie prevăzut cu dispozitive de reţinere şi/sau evacuare adecvate, amplasate cât mai
aproape de locurile de degajare.
Art.19.Echipamentelor tehnice şi părţilor sale componente trebuie să le fie asigurată
stabilitatea prin fixare sau prin alte mijloace atunci când este necesară pentru securitatea şi
sănătatea angajaţilor.
Art.20.În cazul existenţei riscurilor de spargere sau de rupere a părţilor unui
echipament tehnic, capabile să afecteze securitatea sau sănătatea angajaţilor, trebuie
luate măsuri adecvate de protecţie a muncii.
Protectorii şi dispozitivele de protecţie trebuie:
a) să fie construite robust;
b) să nu genereze ele însele riscuri suplimentare;
c) să nu poată fi înlăturate cu uşurinţă;
d) să nu li se poată anihila cu uşurinţă funcţia de protecţie;
e) să fie situate la o distanţă adecvată faţă de zona periculoasă;
f) să nu limiteze mai mult decât este necesar observarea ciclului de lucru;
g) să permită intervenţiile necesare pentru montarea şi/sau înlocuirea elementelor
mobile/sculelor, precum şi lucrările de întreţinere, fără demontarea protectorilor sau a
celorlalte mijloace tehnice de protecţie, pe cât posibil, luându-se măsuri de limitare a
accesului numai în sectorul în care trebuie realizată lucrarea.
Art.21.Zonele şi punctele de lucru sau de întreţinere ale echipamentului tehnic
trebuie să fie iluminate corespunzător sarcinii de muncă efectuate.
Art.22.Părţile echipamentului tehnic care prezintă temperaturi excesive - ridicate sau
scăzute - trebuie să fie protejate corespunzător, pentru a preveni contactul angajaţilor cu
acestea sau, după caz, chiar apropierea de ele.
Art.23.Semnalele de avertizare trebuie să fie uşor de perceput şi de înţeles şi să fie
lipsite de ambiguitate.
Art.24.Operaţiile de întreţinere trebuie să poată fi efectuate atunci când
echipamentul tehnic este oprit.
Dacă acest lucru nu este posibil, atunci fie că operaţiile vor trebui să fie efectuate din
afara zonelor periculoase, fie că se vor adopta măsuri de securitate a muncii adecvate, prin
respectarea cărora vor fi asigurate securitatea şi/sau sănătatea angajaţilor.
Dacă echipamentul tehnic este prevăzut cu un program de întreţinere, acesta trebuie
respectat întocmai şi ţinut la zi.
Art.25.Echipamentul tehnic trebuie prevăzut cu dispozitive destinate separării
de fiecare sursă de energie.
Dispozitivele trebuie să poată fi identificate cu uşurinţă.
Reconectarea nu trebuie să genereze riscuri pentru angajaţii în cauză.
Art.26.Echipamentele tehnice vor fi prevăzute cu avertizările şi marcajele necesare
pentru asigurarea securităţii angajaţilor.
Art.27.Angajaţii trebuie să poată pătrunde şi să rămână în condiţii de securitate în toate
locurile necesare efectuării operaţiilor de producţie, de reglare şi de întreţinere.
Art.28.Echipamentul tehnic trebuie să asigure protejarea angajaţilor contra riscurilor
de supraîncălzire sau aprindere, de degajare a gazelor, pulberilor, lichidelor, vaporilor sau a altor
substanţe produse, utilizate sau depozitate în acesta.
Art.29.Echipamentul tehnic trebuie să fie adecvat pentru prevenirea riscurilor de
explozie ale acestuia sau ale substanţelor produse, utilizate sau depozitate în acesta.
Art.30.Echipamentul tehnic trebuie să fie adecvat pentru a proteja angajaţii expuşi contra
riscurilor de electrocutare prin atingere directă sau indirectă.
Art.31.Echipamentul tehnic trebuie montat sau demontat în condiţii de securitate,
respectând toate instrucţiunile care au fost furnizate de producător.
Art.32.Echipamentul tehnic trebuie amplasat, instalat şi utilizat astfel încât să reducă
riscurile pentru utilizatori şi pentru ceilalţi angajaţi, de exemplu prin asigurarea că există spaţiu
suficient între părţile mobile ale echipamentului tehnic şi structurile fixe sau mobile din
vecinătatea lor şi că toate formele de energie ori substanţele utilizate sau produse pot fi furnizate
şi/sau evacuate în condiţii de securitate.
Art.33.Zonele periculoase care se îngrădesc cu paravane de protecţie trebuie să fie
semnalizate prin indicatoare de securitate.
Art.34.Se interzice punerea în vânzare, vânzarea, importarea, închirierea, punerea la
dispoziţie, cumpărarea, transferarea, achiziţionarea, cedarea/primirea cu orice titlu, a
echipamentelor tehnice care nu sunt însoţite de documente în care să fie specificate măsurile
de protecţie a muncii.
Art.35.Echipamentele tehnice vor fi amplasate astfel încât gabaritul funcţional
maxim să nu intersecteze căile de circulaţie.
Art.36.Echipamentele tehnice vor fi amplasate astfel încât între gabaritul lor
funcţional maxim şi pereţii şi stâlpii clădirilor sau pereţii excavaţiilor subterane să existe o
distanţă de cel puţin 800 mm.
Distanţa de 800 mm dintre gabaritul funcţional şi pereţii, stâlpii clădirilor sau
pereţii excavaţiilor subterane se referă la situaţiile în care în intervalul respectiv se circulă
sau se deservesc, întreţin sau repară, echipamente tehnice, în cazurile în care nu se execută
asemenea operaţii, distanţa poate fi redusă (chiar până la anulare, atunci când
echipamentele tehnice se fixează de pereţi, stâlpi etc.), cu condiţia luării de măsuri
corespunzătoare, care să împiedice pătrunderea în zona respectivă (îngrădiri, blocări
etc.).
Distanţele dintre echipamentele tehnice deservite de un singur angajat nu trebuie
să fie mai mici de 800 mm dacă spaţiul respectiv serveşte pentru deservirea, întreţinerea
sau repararea, echipamentelor tehnic.
Art.35 Protectorii vor fi vopsiţi la exterior în culoarea echipamentului tehnic, iar la
interior, în culoarea de avertizare standardizată pentru acest scop.
În culoare de avertizare se vopsesc şi părţile echipamentelor tehnice pe care se
montează protectorii.
Art.36. Părţile mobile ale echipamentelor tehnice care depăşesc în timpul funcţionării
gabaritul acestora trebuie vopsite în dungi alternative galben-negru, în formele şi
dimensiunile standardizate.
Art.37.Echipamentul tehnic trebuie prevăzut cu dispozitive care să nu permită
punerea accidentală în funcţiune pe perioada când este în stare de repaus pentru revizii,
reparaţii sau alte lucrări.
Pe perioada efectuării reparaţiilor se vor utiliza indicatoare de securitate atât
pentru interzicerea cuplării la surse de energie, cât şi pentru interzicerea punerii în
funcţiune a echipamentelor tehnice la care s-a intervenit.
Art.38.Probele experimentale ale echipamentelor tehnice vor fi conduse de
persoane desemnate de angajator.
Pentru efectuarea probelor experimentale, proiectantul echipamentului tehnic
împreună cu persoanele desemnate trebuie să elaboreze şi să asigure aplicarea de
măsuri speciale de protecţie a muncii pentru a se preveni riscurile de accidentare şi
îmbolnăvire profesională.
Art.39.Echipamentul tehnic care poate fi atins de trăsnet în timpul utilizării
trebuie protejat prin mijloace tehnice sau măsuri adecvate.
Art.40.Atunci când aplică cerinţele de sănătate şi securitate angajatorul trebuie să ia
în considerare, în întregime, principiile ergonomice, inclusiv cele referitoare la postul de
lucru şi poziţia angajaţilor din timpul utilizării echipamentului tehnic.
Art.41.Pentru asigurarea cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă la proiectarea
şi utilizarea echipamentelor tehnice trebuie să se respecte principiile ergonomice.
Art.42.Caracteristicile constructive, funcţionale şi de securitate ale echipamentului
tehnic trebuie să corespundă particularităţilor constitutive, psihofiziologice şi mentale ale
operatorului precum şi naturii şi caracteristicilor sarcinii de muncă.
Art.43.La proiectarea echipamentului tehnic trebuie să se aibă în vedere
dimensiunile corporale (statice şi dinamice, cu îmbrăcăminte corespunzătoare şi/sau
echipament individual de protecţie) ale populaţiei de utilizatori, clasele dimensiunilor
corporale şi ale mişcărilor articulare, distanţele de securitate şi dimensiunile deschiderilor de
acces.
Art.44.Proiectarea şi amplasarea echipamentului tehnic trebuie să asigure realizarea
cu uşurinţă a operaţiilor pe care le efectuează operatorul, o poziţie de lucru confortabilă,
mişcări în conformitate cu traiectoriile şi ritmurile naturale de mişcare a corpului sau
segmentelor acestuia, reducerea spaţiului şi timpului de deplasare, precum şi cerinţe de forţă
situate la un nivel acceptabil.
La proiectarea echipamentului tehnic trebuie să se aibă în vedere toate interacţiunile
acestuia în procesul muncii (echipament-sarcină-mediu-operator).
Art.45.Semnalele şi sursele de informaţii ale echipamentului tehnic trebuie proiectate,
alese şi amplasate astfel încât să fie compatibile cu capacităţile senzorial-perceptive umane şi cu
sarcina care trebuie realizată.
Numărul şi tipurile semnalelor şi surselor de informaţii trebuie menţinute la
minimum necesar pentru realizarea eficientă a sarcinii de muncă evitându-se supraîncărcarea
operatorului cu informaţii care nu sunt strict necesare.
În realizarea sarcinii de muncă trebuie să se aibă în vedere prioritatea şi frecvenţa
elementelor constitutive ale informaţiei şi nevoia de feedback. Forma şi conţinutul acestui
feedback trebuie să fie specifice şi să fie bine cunoscute de către operator.
Art.46.Organele de comandă, inclusiv funcţiile lor, trebuie proiectate, alese şi
amplasate astfel încât să fie compatibile cu caracteristicile fiziologice (şi în special de
mişcare) ale părţilor corpului utilizate pentru acţionarea lor (mâini, degete, picioare etc.), să fie
vizibile şi uşor accesibile iar acţionarea lor să fie comodă şi sigură.
Numărul organelor de comandă trebuie menţinut la cel minimum necesar pentru
realizarea eficientă a sarcinii de muncă.
Funcţia organului de comandă trebuie să fie uşor de identificat şi să fie distinctă
de funcţia organelor de comandă asociate sau învecinate.
Poziţia organului de comandă şi mişcarea sa, efectul său şi funcţia asociată şi/sau
informaţia afişată trebuie să fie compatibile astfel încât să se asigure:
- compatibilitatea între deplasarea organului de comandă şi efectul perceput sau
reprezentat al acţiunii lui (respectarea „stereotipurilor de mişcare" - legătura spontană între
răspuns şi semnalul aşteptat);
- similitudinea între sensul acţionarii organului de comandă şi sensul deplasării
indicatorului sursei de informaţii;
- corespondenţa între amplitudinea mişcării, durata şi/sau intensitatea acţionării
organului de comandă şi mişcarea indicatorului sursei de informaţii;
- corespondenţa spaţială în amplasarea organelor de comandă şi a surselor de
informaţii.
Trebuie evitată încărcarea inegală a corpului şi membrelor în raport cu cerinţele de forţă,
cu mărimea, forma şi poziţia organelor de comandă.
Când este necesară o folosire frecventă şi de lungă durată, acţionarea trebuie să se
facă din poziţia aşezat.
Comenzile care cer viteză şi precizie mare precum şi forţe mici de acţionare vor fi
repartizate membrelor superioare, iar cele care necesită forţe mari de acţionare, membrelor
inferioare.
Atunci când operatorul se mută de la o maşină la alta de tip sau funcţie similară,
trebuie prevăzută, atât cât este posibil, o aceeaşi amplasare a organelor de comandă şi a
comenzilor.
Art.47.Organele de comandă ale echipamentului tehnic trebuie să fie vizibile şi
identificabile cu uşurinţă şi, dacă este necesar, să fie marcate corespunzător.
Art.48.Organele de comandă trebuie să fie amplasate, de regulă, în afara zonelor
periculoase, astfel ca manevrarea lor să nu genereze riscuri suplimentare.
Ele nu trebuie să antreneze riscuri ca urmare a unei manevre neintenţionate.
Art.49.De la postul de comandă principal al echipamentului tehnic, operatorul
trebuie să aibă posibilitatea de a se asigura că nici o persoană nu se află în zonele periculoase.
Dacă acest lucru nu este posibil, atunci trebuie prevăzut un sistem automat de
avertizare acustică sau optică care să preceadă pornirea echipamentului tehnic.
Un angajat expus trebuie să aibă timpul şi/sau mijloacele necesare de a evita riscurile
produse de pornirea şi/sau oprirea echipamentului tehnic.
Art.50.Sistemul de comandă trebuie să prezinte securitate şi trebuie ales cu luarea în
considerare a defectărilor, perturbaţiilor şi restricţiilor previzibile să apară în condiţiile
de utilizare stabilite.
Art.51.Pornirea unui echipament tehnic trebuie să fie posibilă numai printr-o acţiune
voluntară exercitată asupra unui organ de comandă prevăzut pentru acest scop.
Cerinţa prevăzută la alin. (1) este obligatorie şi pentru:
- repornire după oprire din orice cauză;
- comanda unei modificări semnificative a condiţiilor de funcţionare (de exemplu,
viteza, presiunea etc.),exceptând cazurile în care repornirea sau modificarea nu prezintă nici un
risc pentru angajaţii expuşi.
Cerinţa prevăzută la alin. (2) nu se aplică repornirii sau modificării condiţiilor de
funcţionare care rezultă din derularea unei secvenţe normale a unui ciclu automat.
Art.52. Orice echipament tehnic trebuie prevăzut cu un dispozitiv de comandă care să-1
oprească complet şi în condiţii de securitate.
Orice post de lucru trebuie prevăzut cu un organ de comandă pentru oprirea întregului
echipament tehnic sau numai a unor părţi ale acestuia, în funcţie de riscurile existente.
Comanda de oprire a echipamentului tehnic trebuie să aibă prioritate faţă de comanda
de pornire.
Oprirea echipamentului tehnic sau a elementelor periculoase ale acestuia fiind realizată,
alimentarea cu energie a organelor de comandă respective trebuie să fie întreruptă.
Art.53.Orice echipament tehnic trebuie prevăzut cu un dispozitiv pentru oprirea de
urgenţă atunci când riscurile existente şi timpul normal de oprire impun aceasta.
Art.54.Echipamentul tehnic pe care este necesară prezenţa angajaţilor trebuie amenajat
astfel încât să reducă riscurile pentru aceştia în timpul deplasării.
Art.55. Atunci când o blocare accidentală a elementelor de transmisie a puterii între un
echipament tehnic mobil şi accesoriile sale şi/sau orice remorcă poate genera un risc specific,
echipamentul tehnic mobil trebuie echipat sau adaptat astfel încât să se prevină blocările
elementelor de transmisie a puterii.
Art.56.Atunci când elementele de transmisie a puterii între echipamente tehnice mobile
se pot îmbâcsi sau deteriora prin contact cu solul, trebuie prevăzute facilităţi pentru susţinerea
acestora.
Art.57.Echipamentul tehnic mobil pe care este necesară prezenţa mai multor
angajaţi, trebuie să limiteze, în condiţiile efective de utilizare, riscurile generate de răsturnarea
echipamentului tehnic, astfel:
-fie printr-o structură de protecţie care să asigure că echipamentul nu se
răstoarnă mai mult de 90° faţă de perpendiculara la sol;
- fie printr-o structură care să asigure un spaţiu suficient împrejurul angajaţilor dacă
răsturnarea poate depăşi 90° faţă de perpendiculara la sol;
- fie prin alte dispozitive cu efect echivalent.
Structurile de protecţie pot fi parte integrantă aechipamentului tehnic.
Structurile de protecţie nu sunt necesare atunci când echipamentul tehnic este
stabil în cursul funcţionării sau atunci când construcţia face ca răsturnarea să fie imposibilă.
Atunci când există riscul ca un lucrător să fie strivit între părti ale echipamentului tehnic şi
sol, în cazul unei răsturnări a echipamentului, trebuie instalat un sistem de reţinere pentru angajaţii
transportaţi.
Art.58.Autostivuitoarele cu furcă pe care sunt necesari unul sau mai mulţi angajaţi
trebuie adaptate sau echipate astfel încât să se reducă riscul de răsturnare al autostivuitorului, de
exemplu:
- prin instalarea unei cabine pentru conducător, sau
- printr-o structură care să prevină răsturnarea autostivuitorului, sau
- printr-o structură care să asigure pentru angajaţii în cauză, rămânerea unui spaţiu
suficient între sol şi anumite părţi ale autostivuitorului, în caz de răsturnare, sau
- printr-o structură care să reţină angajaţii pe scaunul de conducere astfel încât
să se prevină strivirea lor de părţi ale autostivuitorului care se răstoarnă.
Art.59. Echipamentul tehnic cu autopropulsie care în deplasarea sa poate să genereze
riscuri pentru persoane, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă facilităţi pentru a preveni pornirea neautorizată;
b) să aibă facilităţi adecvate pentru reducerea la minimum a consecinţelor unei
ciocniri, atunci când există mai multe echipamente tehnice care se deplasează în acelaşi timp
pe aceeaşi şină;
c) să fie prevăzut cu un dispozitiv pentru frânare şi oprire.
Dacă condiţiile de securitate o cer, în caz de defectare a dispozitivului principal,
trebuie să fie disponibil, pentru frânarea şi oprirea echipamentului tehnic, un dispozitiv de
ajutor, acţionabil prin organe de comandă accesibile cu uşurinţă sau prin sisteme
automate;
d) atunci când câmpul de vizibilitate directă al conducătorului este
necorespunzător din punctul de vedere al securităţii, trebuie instalate dispozitive auxiliare
adecvate pentru îmbunătăţirea vizibilităţii;
e) echipamentul tehnic proiectat pentru a fi utilizat pe timpul nopţii sau în locuri
întunecoase, trebuie dotat cu un dispozitiv de iluminat adecvat lucrărilor de efectuat şi
trebuie să asigure o securitate suficientă pentru angajaţi;
f) echipamentul tehnic la care există un pericol de incendiu,datorat lui însuşi ori
remorcii şi/sau încărcăturii, susceptibil să pericliteze angajaţii, trebuie echipat cu
dispozitive adecvate de stingere a incendiilor atunci când astfel de dispozitive nu sunt
disponibile suficient de aproape de locul de utilizare;
g) echipamentul tehnic telecomandat trebuie să se oprească automat atunci când
iese din spaţiul de acţiune al telecomenzii;
h) echipamentul tehnic telecomandat care, în condiţiile prevăzute pentru utilizare, poate
să strivească sau lovească angajaţii, trebuie să fie echipat cu mijloace de protecţie faţă de aceste
riscuri, în afara cazului în care există alte dispozitive adecvate pentru combaterea riscului de
lovire.
Art.60.Echipamentul tehnic trebuie să fie condus numai de angajaţi care au fost
instruiţi, în mod adecvat, pentru a conduce în condiţii de securitate un astfel de echipament.
Art.61.Dacă echipamentul tehnic se deplasează într-o zonă în care se lucrează,
trebuie stabilite şi respectate reguli de circulaţie adecvate.
Art.63.Pentru a se preveni pătrunderea angajaţilor care se deplasează pe
jos în zona de operare a echipamentului tehnic cu autopropulsie, trebuie luate
măsuri organizatorice adecvate.
Dacă sarcina de muncă poate fi îndeplinită numai dacă sunt prezenţi angajaţi care
se deplasează pe jos, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a se preveni
accidentarea acestora de către echipament.
Art.64.Transportul angajaţilor pe echipamente tehnice mobile acţionate mecanic este
permis numai dacă sunt prevăzute amplasamente de securitate în acest scop. Dacă sarcina
de muncă se efectuează în timpul deplasării,vitezele trebuie reduse atât cât este necesar.
Art.65.Echipamentul tehnic mobil dotat cu un motor cu ardere internă nu trebuie
utilizat în zonele în care se lucrează dacă nu pot fi asigurate cantităţi de aer suficiente astfel
încât să nu existe riscuri pentru sănătatea sau securitatea angajaţilor.

12 Excavaţii, puţuri, lucrări subterane, tuneluri, terasamente

Art.1.În cazul excavaţiilor, puţurilor, lucrărilor subterane sau tunelurilor, trebuie luate
măsuri corespunzătoare:
a)pentru a preveni riscurile de îngropare prin surparea terenului, cu ajutorul unor
sprijine, taluzări sau altor mijloace corespunzătoare;
b)pentru a preveni pericolele legate de căderea persoanelor, materialelor sau
obiectelor, de iruperea apei;
c)pentru a asigura o ventilaţie suficientă tuturor posturilor de lucru, astfel încât să se
realizeze o atmosferă respirabilă care să nu fie periculoasă sau nocivă pentru sănătate;
d)pentru a permite lucrătorilor de a se adăposti într-un loc sigur, în caz de incendiu,
irupere a apei sau cădere a materialelor.
Art.2.Înainte de începerea terasamentelor trebuie luate măsuri pentru a reduce la
minimum pericolele datorate cablurilor subterane şi altor sisteme de distribuţie.
Art.3.Trebuie prevăzute căi sigure pentru a intra şi ieşi din zona de excavaţii.
Art.4.Grămezile de pământ, materialele şi vehiculele în mişcare trebuie ţinute la o
distanţă suficientă faţă de excavaţii; eventual, se vor construi bariere corespunzătoare.

13. Lucrări de demolare


Art.1.Când demolarea unei clădiri sau a unei lucrări poate să prezinte pericole:
a)se vor adopta măsuri de prevenire, precum şi metode şi proceduri corespunzătoare;
b)lucrările trebuie să fie planificate şi executate sub supravegherea unei persoane
competente.
Art.2.Materialele provenite din demolare vor fi evacuate imediat din locurile
destinate în acest scop.
Căile de acces vor fi degajate de diversele materiale provenite din demolări.
Art.3.Căile care servesc la transportul materialelor, precum şi cele unde au loc
operaţii de încărcare sau descărcare, trebuie să asigure desfăşurarea activităţii în condiţii
normale.
Art.4.Este interzisă aruncarea de la înălţime a molozului rezultat, a deşeurilor precum
şi a altor materiale.
Art.5.Se interzice încărcarea materialelor coborâte pe jgheab, concomitent cu
scurgerea altor materiale.
Art.6.Se interzice aplecarea lucrătorilor în afara construcţiei pentru a desprinde
elementele din cârligul mijlociu de ridicat.
Apropierea încărcăturii se va face cu cârlige de tragere sau frânghii ajutătoare.
Art.7.Materiale, sculele şi utilajele devenite disponibile, atât la sol cât şi la înălţime,
vor fi strânse şi depozitate în locuri special amenajate. Se interzice aruncarea lor de la
înălţime.
Art.8.Manipularea mecanizată pe orizontală şi verticală a diferitelor încărcături se va
executa numai după legarea şi fixarea încărcăturilor de către lucrători instruiţi şi autorizaţi în
acest scop.
Se vor respecta prevederile în vigoare cu privire la lucrul cu mijloace de ridicare şi
transport pe verticală şi orizontală.
Art.9.Dacă în timpul operaţiilor de manipulare se produc modificări privind condiţiile
de muncă, conducătorul locului de muncă este obligat să facă lucrătorilor instructaj de lucru
şi de protecţia muncii, corespunzător noilor condiţii.
Art.10.Dacă în timpul transportului se defectează utilajul sau una din prinderi
cedează, elementul va fi coborât; dacă acest lucru nu este posibil, până la înlăturarea
defecţiunii locul de sub încărcătură va fi împrejmuit şi se vor organiza posturi de pază pentru
interzicerea pătrunderii lucrătorilor în zona respectivă.
De asemenea, se vor pune indicatoare de avertizare. Aceste măsuri vor fi îndepărtate
numai după reintrarea în normal.

Cap. II. - INSTRUCŢIUNI PRIVIND SECURITATEA MUNCII LA EXECUŢIA


LUCRĂRILOR DE SĂPĂTURI ŞI FUNDAŢII

Art.1.Înainte de începerea lucrărilor de terasamente, constructorul va prelua


amplasamentul de la beneficiar şi va marca pe teren toate elementele privind poziţionarea
subterană a diverselor instalaţii ori construcţii subterane pe care le poate întâlni în timpul
execuţiei precum: cabluri electrice de forţă şi telecomunicaţii, conducte de energie termică,
apă, canal, situri arheologice, etc., şi va lua măsurile ce se impun atât pentru protejarea
acestora cât şi a lucrătorilor care vor intra în contact cu acesta.
Art.2.Atunci când în timpul lucrului se descoperă unele construcţii şi instalaţii
subterane în afara celor cunoscute iniţial din documentaţia tehnică, lucrările de săpare se vor
întrerupe, personalul din zonă va fi evacuat, se va anunţa conducerea şi se vor lua şi alte
măsuri considerate necesare pentru evitarea unor eventuale accidente.
Reintroducerea lucrătorilor în zonă şi reluarea lucrărilor se va face numai după
realizarea prealabilă a măsurilor necesare pentru protejarea lucrătorilor şi a instalaţiilor /
construcţiilor subterane din zonă.
Art.3.În cazul descoperirii în pământ de muniţii rămase neexplodate se va proceda
după cum urmează:
a) se întrerupe imediat activitatea;
b) se evacuează din zonă personalul;
c) se marchează (împrejmuieşte) zona şi se semnalizează cu „ACCESUL INTERZIS”;
d) se asigură o persoană (în afara zonei) care să interzică accesul în zona periculoasă;
e) se alarmează Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă.
Reluarea lucrărilor de săpători este admisă după asanarea zonei.
Art.4. Săpăturile în zona cablurilor sau a conductelor de orice fel se efectuează numai
manual şi numai după ce conducerea şantierului a luat anterior măsurile de prevenire a
accidentelor (întreruperea curentului electric, , a gazelor, apei sau altor fluide) şi cu mare
atenţie pentru a nu deteriora aceste conducte.
Dacă se semnalizează totuşi miros de gaze ori alte produse periculoase, se opreşte
lucrul, se evacuează personalul, se interzice fumatul şi focul deschis sau activităţile care ar
conduce la producerea de scântei.
În cazul evacuării gazelor din conducte în zonă este posibil ca unele gaze toxice (mai
grele ca aerul) să rămână în săpătură, astfel se va solicita verificarea spaţiilor cu analizatorul
de gaze şi numai dacă există certitudinea că se poate lucra fără pericol se va admite accesarea
personalului în săpătură.
Activităţile efectuate în condiţiile prezentului articol se vor efectua numai cu acceptul
conducătorului locului de muncă.
Art.5.În cazul executării de săpături, se interzice depozitarea de materiale, parcarea
sau circulaţia autovehiculelor sau utilajelor în zona prismei de alunecare a terenului şi se vor
împrejmui, marca şi semnaliza cu indicatoare şi inscripţii de avertizare aceste zone de
săpături cu pericol de accidentare.
Art.6.Este interzisă depozitarea de pământ sau alte materiale la o distanţă mai mică
decât cea rezultată din calcul dar nu mai mică decât 1 m.
Art.7.La executarea săpăturilor manuale, distanţa dintre lucrători nu va fi mai mică de
2 m.
Art.8.Este interzis fumatul în săpătură, iar în timpul repausului este interzisă servirea
mesei, odihna sau staţionarea în incinta săpăturilor ori pe marginile ei.
Art.9.Înclinarea taluzurilor în cazul săpăturilor fără sprijiniri se va executa conform
proiectului, iar conducătorul lucrării va verifica periodic respectarea pantei pentru asigurarea
condiţiei de stabilitate a acestuia.
Se admite executarea de săpături fără sprijiniri cu pereţi verticali numai în terenuri cu
umiditate normală şi fără ape freatice dar numai în următoarele limite:
a) în terenuri necoezive (nisip pietros), până la 0,5 m;
b) în terenuri cu consistenţă medie până la 1 m;
c) în terenuri compacte (argile, leoss, uscate) până la max. 1,5 m.
Orice săpături la adâncimi de peste 1,5 m nu se va executa fără sprijiniri sau taluzuri
largi înclinate stabilite prin documentaţie tehnică.
Art.10.În cazul săpăturilor în terenuri cu declivităţi pronunţate (peste 25%),
activitatea se va începe numai după ce s-au luat măsuri de evitarea căderii peste lucrători a
unor materiale rostogolite sau alunecate din amonte.

Art.11.Se interzice săpăturile pe taluzuri pe mai multe niveluri situate în aceeaşi


secţiune transversală.
Art.12.Lucrările pe taluzuri cu lungime de peste 5 m şi înclinare mai abruptă de 1:1
(450) lucrătorii se vor echipa cu centuri de siguranţă a căror funie sau cablu se va ancora
corespunzător.
Art.13.Dacă în apropierea marginilor superioare ale săpăturilor există căi de circulaţie
pietonală, aceste margini se vor înzestra obligatoriu cu parapete solide spre săpătură.
Dacă căile de circulaţie pietonală traversează săpătura, atunci se vor construi podeţe
dotate pe ambele loturi cu parapete şi mână curentă executate tot pe baza unui proiect.
Art.14.Saparea gropilor de fundaţii si a santurilor cu adancime mica, nedepasind
dimensiunile aratate mai jos, in terenuri cu umiditate naturala si in cazul in care nu exista ape
freatice, poate fi executata cu pereti verticali fara consolidari in urmatoarele tipuri de teren:
a) teren usor (nisip, umpluturi etc.) la o adancime maxima de 0,75 m;
b) teren mijlociu (se sapa cu cazmaua si partial cu tarnacopul) la 1,25 m;
c) teren tare (se sapă cu sapa, cu târnăcopul şi cazmaua) la 2,00 m;
d) teren foarte tare (se lucreaza cu ranga, tarnacopul, spitul, barosul etc., insa fara
explozivi) la o adâncime maximă de 2,00 m.
Art.15. Săpăturile la adâncime de peste 1,5 m se admite a se efectua numai cu
condiţia asigurării de taluzuri largi sau a sprijinirii pereţilor săpăturii, înclinarea taluzurilor
sau detaliile execuţiei sprijinirilor stabilindu-se prin documentaţia tehnică proiectată.
Art.16. Este interzisa instalarea si circulatia vehiculelor sau utilajelor in apropiere de
locurile unde se executa sapaturi pentru fundatii, santuri, gropi in raza prismei de alunecare a
terenului.
Art.17. Se interzice staţionarea personalului în gropile săpate din apropierea căii
ferate în timpul trecerii trenurilor.
Art.18. Coborârea sau urcarea personalului în săpătură, se va face numai pe scări în
stare bună.

Art.19. În cazul utilizării în săpătură a pompelor pentru evacuarea apelor de


infiltraţie, pomparea se va efectua numai după evacuarea muncitorilor din săpătură.
Art.20. Se interzice coborârea / urcarea sculelor sau uneltelor prin aruncare de sus în
jos şi invers.
Art.21. Amplasarea si circulatia vehiculelor si a utilajelor in raza de alunecare
(prabusire) a terenului in cazul peretilor sprijiniti, este permisa cu conditia verificarii
prealabile a rezistentei sprijinirii, prin calcul, in care se va tine seama atat de marime, cat si
de solicitarile dinamice rezultate din sarcinile respective.
Viteza de circulatie trebuie sa fie de maximum 10km/h.
Art.22. La executarea lucrarilor de terasamente pe locurile de utilitate publică (strazi,
piete) sau in zonele de lucru ale santierelor cu circulatie mare, trebuie sa se ia masuri pentru
ingradirea acestor locuri cu parapeti cu inaltimea de cel putin 1 m, avand table cu inscriptii de
prevenire a accidentelor.
Art.23. Sprijinirile săpăturilor se verifică periodic de către conducătorul lucrării iar în
cazul activităţilor complexe care presupun infiltraţii mari de ape în săpătură, evacuarea
mecanică a apei şi a pământului săpat manual, lucrarea va fi supravegheată permanent de un
cadru tehnic (cel puţin maistru).
În cazul activităţilor în săpături mai adânci de 6 m se vor asigura suplimentar
ventilaţiei şi iluminat artificial local şi mijloace de radiocomunicaţii între personalul din
săpătură şi cel din exterior.
Art. 24. După întreruperea sau terminarea lucrărilor, puţurile sau gropile săpăturilor
trebuie bine acoperite, împrejmuite şi semnalizate.
In timpul noptii, aceste ingradiri trebuie iluminate, pentru a se evita accidentele.
Art.25. Dacă evacuarea pământului săpat se face cu ajutorul unor cutii, găleţi speciale
sau greiferul, se vor stabili adăposturi de refugiu pentru salariaţii din săpătură pentru evitarea
unor accidente în timpul manipulării acestor mijloace de evacuare, care se vor realiza în baza
unui proiect şi care vor fi verificate periodic dacă nu au suferit degradări care ar pune în
pericol activitatea personalului.
Art.26. Transportul personalului în şi din săpătură se poate asigura şi cu ajutorul unor
nacele acţionate cu macaraua cu următoarele condiţii minimale:
a) nacela să posede un sistem de înzăvorâre a uşii eficient, sistem de fixare la cârligul
macaralei solid, rezistenţă la şocuri, stabilitate la lansarea pe sol, imposibilitatea căderii din
ea şi să fie executată în baza unui proiect tehnic cu detalii de execuţie;
b) execuţia nacelei trebuie să respecte proiectul şi să se efectueze de personal calificat;
c) punerea în funcţiune a nacelei trebuie precedată de recepţia ei de către o comisie
alcătuită din proiectant, executant şi un reprezentant al şantierului care va exploata nacela.
Nacela va trebui supusă unei asemenea proceduri şi după reparaţii sau o întrerupere a
folosirii acesteia (la reluarea ei din depozit);
d)macaraua cu care se acţionează manipularea nacelei trebuie să corespundă tehnic,
conf. PT - ISCIR, R1/2003, macaragiul trebuie instruit de conducătorul locului de muncă
pentru aceste operaţii, alături de personalul care asigură funcţia de legător de sarcini şi de
dirijare şi de personalul care activează în săpătură şi utilizează nacela.
Art.27.În cazul baterii manuale a dulapilor sau palplanşelor verticale în sol, lucrătorii
care asigură această operaţiune vor sta pe o schelă alăturată independentă.
Art.28.Se interzice prezenţa lucrătorilor la baza sprijinirii în timpul baterii dulapilor
ori a palplanşelor.
Art.29.Adâncimea minimă a încastrării dulapilor sau palplanşelor în sol va fi de 0,5 m
sub nivelul efectiv al săpăturii.
Art.30.Dacă palplanşele se bat în mai multe etaje se va lăsa la fiecare etaj o banchetă
de minim 0,5 m.
Art.31.Cadrele care asigură preluarea sarcinilor din eventuala împingere a pământului
se lansează în săpătură uniform şi se fixează în poziţie orizontală.
Art.32.Demontarea sprijinirilor se face numai de jos în sus şi numai sub supraveghere
tehnică.
Demontarea cadrului se face numai când umplutura a ajuns la nivelul acestuia.
Extragerea dulapilor sau palplanşelor la umplerea săpăturii se fac lăsându-se
încastrate permanent 0,5 m sub nivelul umpluturii.
Art. 33. La executarea mecanizată a terasamentelor în debleuri de mare adâncime,
săpăturile se vor executa în trepte.
Art. 34. Lucrările de canalizare subterana care se executa in zone carosabile se vor
desfasura respectandu-se urmatoarele reguli:
- înainte de inceperea sapaturilor se vor anunta organele de politie si PSI
- săpăturile pentru traversarea străzilor se vor executa în doua etape, adică de fiecare
dată câte o jumătate de stradă.
Art. 35. Apa subterana care apare in timpul sapaturilor trebuie evacuata de indata,
pentru a nu inmuia pamantul si produce prabusirea malurilor.
In momentul cand se ajunge la panza de apa, sapaturile se opresc si se face sprijinirea
malurilor.
Art. 36. Pamantul provenit din sapatura trebuie asezat la o distanta de cel putin 0,5 m
de la marginea peretilor sapaturii.
Este interzisa asezarea stivelor de materiale de-a lungul marginii de sus a gropii sau a
santului la o distanta mai mica de 0,75 m de la margine.
Art. 37.Saparea pe cale manuala a pamantului in galerie este interzisa.
Art.38.Trebuie sa se supravegheze zilnic starea terenului, in cazul in care sunt
posibile surpari sau alunecari ale maselor de pamant.
Nu se va incepe lucrul fara o verificare prealabila a terenului.
Art.39.Cand se constata crapaturi longitudinale paralele cu marginea sapaturii, se
evacueaza muncitorii si utilajul, se consolideaza terenul si apoi se reincepe lucrul.
Art.40.Se vor lua masuri contra surparii peretilor sapaturii, in cazul cand in apropiere
se gasesc utilaje si mecanisme care produc vibratii in timpul lucrului.
Art.41.In cazul cand pe terenul unde se executa lucrari de terasamente se gasesc
arbori, inainte de inceperea lucrarilor se va face defrisarea terenului, luandu-se toate masurile
de securitate.
Art.42.Înainte de începerea lucrărilor de săpături se vor obţine precizări asupra naturii
straturilor, asupra existenţei apelor subterane, asupra existenţei eventualelor construcţii şi
instalaţii subterane, natura lor şi felul cum sunt amplasate sub pământ.
Art.43.În cazul executării lucrărilor de săpături în locuri unde sunt cabluri electrice,
conducte de apă sau gaze care nu au putut fi deviate sau întrerupte, se va convoca proprietarul
acestora şi, împreună cu specialişti în domeniu, se vor stabili măsuri tehnico-organizatorice şi
se vor asigura existenţa tehnică şi instruirea lucrărilor.
Art.44.În vederea prevenirii accidentelor prin surpare se vor lua măsuri de
consolidare a săpăturilor. În funcţie de lăţimea şi adâncimea săpăturii, precum şi de natura
straturilor de pământ se va stabili modul de consolidare a săpăturii.
Art.45.La lucrările de săpături în terenuri cu umiditate naturală, în cazul în care nu
există ape freatice, adâncimea până la care săpăturile pot fi executate cu pereţi verticali, se va
stabili prin procesul de execuţie.
Art.43.Efectuarea lucrărilor de săpături care s-au executat în taluze şi au fost supuse
modificării după executare parţială, este permisă cu acceptul proiectantului care va stabili
măsuri suplimentare de protecţie.
Art.44.Se permite executarea lucrărilor de săpături în timpul iernii, în terenul îngheţat
fără sprijinirea pereţilor săpăturii, însă numai cu acceptul proiectantului.
În cazul apariţiei pericolului surpării se vor îndepărta de îndată lucrătorii, luându-se
măsuri de sprijinire.
Art.45.Staţionarea şi circulaţia vehiculelor sau a utilajelor de construcţii în apropiere
de locurile unde se execută săpături fără sprijiniri sunt permise numai la o distanţă egală cu
de două ori adâncimea săpăturii.
Art.46.Dacă în timpul săpăturii se produc acumulări de apă se vor lua măsuri de
evacuare a acesteia.
Art.47.Când se ajunge la stratul de apă subterană se vor consolida malurile cu
sprijiniri, fiind interzisă continuarea săpăturilor pe sub apă, fără a se sprijini în prealabil
malurile şi a se efectua epuismente.
Art.48.La săpăturile cu pereţii în taluze, cu un unghi mai mare decât unghiul natural
al taluzului, distanţa maximă dintre locul de aşezare a pământului aruncat şi marginea
săpăturii trebuie stabilită în prealabil prin proiect.
Art.49.Se vor lua măsuri suplimentare contra surpării pereţilor săpăturii în cazul când
în apropiere se găsesc utilaje care produc vibraţii în timpul lucrului.
Art.50.Demontarea şi îndepărtarea sprijinirilor trebuie să se facă de jos în sus, sub
supravegherea conducătorului lucrării.
Sprijinirile se demontează pe măsura executării umpluturii, de jos în sus, conform
fişei tehnologice şi a proiectului de execuţie.
Art.51.La săpăturile manuale executate la o adâncime mai mare de 1,5 m, se vor
monta platforme pentru aruncarea pământului. Acestea trebuie să fie bine fixate şi să reziste
încărcăturii pe care trebuie să o suporte.
Art.52.În cazul săpăturilor executate lângă fundaţii existente sau lângă alte
construcţii, măsurile necesare pentru a se evita tasarea acestora, vor fi prezentate în proiectele
de execuţie.
Art.53.În timpul săpăturii în spaţii deschise, cu utilaje din categoria (dragline şi
excavatoare) este interzis accesul oricăror persoane în raza lor de acţiune.
Această rază se marchează vizibil şi se semnalizează cu indicatoare de avertizare cu
„ZONĂ INTERZISĂ ACCESULUI”.
Zona interzisă se poate întinde pe mai multe niveluri (atât la nivelul căii de rulare a
utilajului de săpat, cât şi sub sau deasupra acestuia - funcţie de plasarea utilajului deasupra
gropii sau în interiorul ei).
Art.54.Utilajele de săpat vor avea instalaţia de avertizare (acustică) în stare de
funcţionare iar manevrele cu acestea vor fi precedate de semnale de avertizare, în baza unui
cod care trebuie cunoscut de muncitorii care activează în zonă.
Art.55.Este interzis accesul oricăror persoane în raza de acţiune a utilajului de săpat,
pe timpul încărcării cu acesta în mijloace de transport.
În timpul încărcării autovehiculelor cu mijloace de săpat (excavatoare, dragline),
maşina va fi asigurată cu frână de ajutor iar şoferul se va afla în afara acesteia şi a razei de
acţiune a utilajului care efectuează încărcarea.
Art.56.În timpul lucrului cu utilaje de săpare, acestea vor fi asigurate împotriva
deplasării accidentale prin blocarea sistemului de marş.
Art.57.Este interzis accesul lucrătorilor care activează la lucrări de săpături
mecanizate, pe acestea.
Curăţirea benei autobasculantei sau a cupei echipamentului de săpat se va face numai
dacă acestea sunt lăsate jos şi motorul este oprit.
Art.58.Săparea cu buldozere şi autogredere se efectuează numai în cazul solului
dezgheţat iar activitatea acestor utilaje este dirijată (pilotată) de muncitori constructori care
cunosc în detaliu procesul tehnologic.
Comunicaţia între persoanele care dirijează pe conducătorii de utilaje se asigură cu
ajutorul unui cod de semnalizare cunoscut de toţi participanţii sau cu mijloace de
radiocomunicaţii.
Art.59.Persoanele care asigură dirijarea conducătorilor de utilaje de săpat (din
categoria buldozere, autogredere) vor fi echipaţi cu vestă avertizoare şi cască şi trebuie
instruiţi în prealabil de către conducătorii locului de muncă.
Art.60.În cazul execuţiei terasamentelor pe cursul unor râuri trebuie prevăzute măsuri
de evitarea căderilor în apă şi a lunecărilor precum: marcarea şi avertizarea zonelor
periculoase şi după caz, montarea de parapeţi de protecţie, asigurarea de echipament
împotriva înecului (vestă de salvare) şi mijloace de salvare de înec (barcă, colaci de salvare,
funie de salvare, etc.).
Art.61.În cazul terasamentelor de drumuri, căi ferate, ziduri de sprijin şi chesoane se
vor întocmi de către conducătorul locului de muncă instrucţiuni tehnologice de lucru, care vor
detalia funcţie de situaţia concretă şi mijloacele tehnice disponibile, desfăşurarea fără riscuri
de accident a activităţii.
Art.62.Înainte şi în timpul executării lucrărilor de zidărie sub nivelul solului şi a celor
de fundaţii, este necesar să se controleze rezistenţa sprijinirilor pereţilor şanţurilor şi
săpăturilor.
Dacă se constată defecţiuni, se va întrerupe lucrul până la remediere.
Art.63.Este interzisă coborârea materialelor (pietre brute, cărămizi etc.) în groapa de
fundaţie sau în şanţ, prin aruncarea lor de sus.
Art.64.Coborârea materialelor va fi făcută cu mijloace mecanizate sau prin jgheaburi
portative.
Capătul inferior al jgheabului din groapă se montează cu cel mult 0,50 m deasupra
fundului gropii pentru ca materialele să nu se rostogolească prea departe.
Art.65. Deplasarea roabelor încărcate cu materiale (pietre, cărămizi, beton, mortar) se
va face pe dulapi aşezaţi de-a lungul gropii de fundaţie, la o distanţă de cel puţin 0,70 m de la
marginea gropii.
Art.66.Lucrările de săpătură necesare executării şanţurilor, canalelor, căminelor,
puţurilor, precum şi altor activităţi specifice instalaţiilor tehnico - sanitare şi de încălzire se
vor executa numai pe bază de proiect şi fişă tehnologică de lucrare.
Art.67.La executarea lucrărilor de săpătură se vor respecta prescripţiile tehnice şi de
prevenire a accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale cuprinse în Normele de securitate a
muncii pentru lucrări geotehnice de excavaţii, fundaţii, terasamente, nivelări şi consolidări de
teren.
Art.68.Înainte de începerea lucrărilor de săpătură se va urmări stabilirea existenţei şi
naturii instalaţiilor subterane şi felul cum sunt amplasate în pământ.
Art.69.Începerea executării lucrărilor de săpătură este permisă numai pe baza unui
acord scris încheiat de executant cu unitatea căreia îi aparţin instalaţiile subterane.
Art.70.În cazul când în timpul lucrului se descoperă construcţii şi instalaţii subterane,
care nu s-au cunoscut dinainte, se întrerup imediat lucrările şi se evacuează personalul
muncitor până la identificarea instalaţiilor descoperite.
Numai după luarea măsurilor de protecţie necesare se va putea continua lucrul.
Art.71.Se interzice executatea săpăturilor în apropierea cablurilor electrice subterane,
dacă nu au fost scoase de sub tensiune.
În cazuri deosebite, când întreruperea curentului nu se poate face, lucrările se vor
executa numai cu luarea de măsuri care să asigure securitatea lucrătorilor. În acest caz se
interzice folosirea răngilor, târnăcoapelor şi a penelor metalice. Săparea pământului în
apropierea cablurilor electrice sub tensiune se va face cu deosebită atenţie, fără a se executa
loviri bruşte şi numai sub supravegherea conducătorului formaţiei de lucru.
Art.72.În cazul în care este posibilă o eventuală emanaţie de gaze toxice sau
inflamabile, personalul muncitor va fi prevenit şi instruit special în privinţa măsurilor de
protecţie.
Art.73.Se vor opri lucrările şi se va evacua personalul muncitor din zona săpăturilor,
puţurilor, şanţurilor etc, atunci când se constată existenţa gazelor.
Lucrările se vor relua numai după eliminarea completă a gazelor din zona săpăturilor
şi numai după luarea unor măsuri sigure împotriva unor emanaţii ulterioare.
Art.74.În cazul când se întâmpină dificultăţi la evacuarea completă a gazelor, din
zona săpăturii, personalul muncitor va fi dotat cu măşti de protecţie corespunzătoare.
Se vor lua totodată toate măsurile necesare pentru prevenirea unor explozii sau
incendii.
Art.75.Dacă îmbrăcămintea drumului sau şoselei este alcătuită din bolovani sau pietre
pavele, acestea vor fi stivuite cu grijă pentru a nu se produce accidente prin căderea lor în
şanţuri în timpul lucrului.
Asfaltul decupat va fi aşezat în grămezi pe trotuare.
Art.89.Pământul rezultat din săpături sau îmbrăcămintea desfăcută va fi aşezat în
partea opusă celei pe care vor fi aduse materialele. Pământul va fi aşezat la o distanţă de
minimum 0,70 m de la marginea şanţului, iar în cazul şanţurilor adânci la o distanţă de
minimum 1 m.
Art.76.Sunt interzise săpăturile de rectificare la nivelul fundului şanţului.
Rectificarea fundului şanţului se va realiza începând săpătura de la partea superioară a
şanţului.
Art.77.La spargerea bolovanilor cu barosul şi dalta, muncitorii sunt obligaţi să poarte
ochelari de protecţie.
Art.78. În timpul executării lucrărilor de zidărie sub nivelul solului sau a fundaţiilor
din piatră, se va controla rezistenţa sprijinirilor pereţilor săpăturii, luându-se măsuri ori de
câte ori se constată deteriorări ale acestora.
Art.79. La executarea fundaţiilor din piatră, se va evita căderea bolovanilor.
Coborârea materialelor necesare executării zidăriilor subterane (fundaţii) se va face
mecanizat sau folosindu-se jgheaburi şi planuri înclinate.
Spaţiile dintre săpături şi fundaţia zidului se vor umple cu pământ şi se vor bate cu
maiul pe măsura executării zidăriei, spre a nu provoca dărâmarea zidăriei.
Art.80. Şanţurile cu adâncimi mai mari de 1 m vor fi prevăzute cu un număr de scări
care să permită evacuarea rapidă a personalului în caz de pericol şi cu poduri pentru
evacuarea materialului derocat.
Art.81. La executarea şanţurilor este interzisă formarea pe taluz a ieşindurilor în
consolă. Bucăţile de rocă desprinse sau care tind să se desprindă de pe taluz vor fi
îndepărtate.
Art.82. Înainte şi în timpul executării lucrărilor de zidărie sub nivelul solului şi a
celor de fundaţii, este necesar să se controleze rezistenţa sprijinirilor pereţilor şanţurilor şi
săpăturilor.
Dacă se constată defecţiuni, se va întrerupe lucrul până la remediere.
Art.83. Este interzisă coborârea materialelor (pietre brute, cărămizi etc.) în groapa de
fundaţie sau în şanţ, prin aruncarea lor de sus.
Art.84. Coborârea materialelor va fi făcută cu mijloace mecanizate sau prin jgheaburi
portative.
Capătul inferior al jgheabului din groapă se montează cu cel mult 0,50 m deasupra
fundului gropii pentru ca materialele să nu se rostogolească prea departe.
Art.85.Deplasarea roabelor încărcate cu materiale (pietre, cărămizi, beton, mortar) se
va face pe dulapi aşezaţi de-a lungul gropii de fundaţie, la o distanţă de cel puţin 0,70 m de la
marginea gropii.
Art.86. Lucrările de subzidărie pot fi executate numai pe baza unui proiect bine
studiat şi sub controlul permanent al personalului tehnic cu experienţă în asemenea lucrări.
Art.87. Dacă în timpul executării lucrărilor de subzidărie se constată deformaţii ale
pereţilor, lucrările în zona respectivă vor fi întrerupte până la revederea proiectului de
consolidare.
Art.88. De-a lungul marginilor gropilor pentru fundaţii şi şanţuri se va lăsa o fâşie
liberă pe o lăţime de minimum 0,50 m.
Art.89. Se interzice coborârea materialelor pe jgheab concomitent cu primirea lor la
capătul celălalt.
Aruncarea, coborârea materialelor, respectiv răsturnarea materialelor, se vor face
numai atunci când la locul de cădere sau în apropierea acestuia nu se găseşte personal
muncitor.
Coborârea personalului muncitor se va face pe scări sau rampe de acces.
Art.90. Pe măsura executării fundaţiei, spaţiile libere între fundaţie şi pereţii săpăturii
vor fi umplute cu pământ, care se va compacta conform proiectului şi va avea parametrii
geotehnici prevăzuţi în proiect.
Art.91. Demontarea şi montarea sprijinirilor din gropile de fundaţie, la terminarea
lucrării, se vor face de jos în sus, pe măsura astupării gropilor cu pământ şi numai sub
supravegherea continuă a maistrului de execuţie.
Numărul de dulapi care se îndepărtează simultan pe verticală nu va fi mai mare de
trei, iar în cazul terenurilor înfoiate sau curgătoare, numai câte unul.
Concomitent cu îndepărtarea dulapilor, se vor monta corespunzător şi proptelele
verticale şi orizontale; proptelele existente vor fi scoase pe măsură ce au fost fixate altele în
loc.
Art.92.Executarea zidului de protecţie a hidroizolaţiei se va face după turnarea
fundaţiei, executarea zidului ce trebuie izolat şi a hidroizolaţiei verticale.
Săpăturile vor fi executate taluzat.
Dacă lucrarea impune o astfel de execuţie, se va întocmi o fişă tehnologică care să
cuprindă şi indicarea măsurilor privind împiedicarea surpării malurilor şi a zidului de
protecţie.
Lucrarea se va executa sub supravegherea maistrului lucrării.
Art.93. Subzidirea fundaţiilor sau a pereţilor clădirilor existente trebuie executată
după proiecte sau fişe tehnologice şi sub supravegherea permanentă a conducătorului lucrării.
Art.94. Pentru urmărirea comportării lucrărilor de subzidire, pe zidurile subzidate se
vor monta, înainte de începerea lucrărilor, martori (repere), spre a putea fi observate din timp
eventualele deplasări ale construcţiei.
Martorii vor fi montaţi la crăpăturile zidurilor sub care se face subzidirea precum şi pe
zidurile apropiate.
Art.95. În cazul în care în timpul execuţiei se constată deplasări ale construcţiei, se
vor lua măsuri urgente şi imediate pentru îndepărtarea personalului muncitor din zonă.
Art.96. Se interzice continuarea lucrărilor de subzidire atunci când se constată
deformări ale terenului din zona respectivă.
Continuarea lucrărilor de subzidire se va face numai după ce terenul a fost consolidat.
Art.97. În terenuri cu apă subterană, înainte de începerea lucrărilor de subzidire se vor
lua măsuri pentru epuizarea apei, pe tot timpul executării lucrărilor de subzidire, plus
perioada necesară întăririi mortarului.
Art.98. În timpul execuţiei zidăriei, până la executarea planşeelor, se interzice
rezemarea scărilor sau a altor obiecte pe ziduri.

Cap.III. INSTRUCŢIUNI CU PRIVIRE LA SECURITATEA ŞI


SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ LA DEFRIŞAREA ARBORILOR ŞI SCOATEREA
RĂDĂCINILOR

Art.1. Doborârea arborilor fiind o activitate cu potenţial de accident, trebuie precedată de


o pregătire care trebuie să ţină seama de condiţiile concrete specifice şi anume :
a) dacă arborii în cădere ar putea lovi, persoane, vehicule, utilaje, clădiri, linii
electrice alte echipamente şi instalaţii. La liniile electrice se va verifica ( cu concursul
deţinătorilor acestora ) dacă nu există riscul ca arborii în cădere să intre în zona de câmp
electric al acestora, iar în cazul că există acest risc se va recurge Ia întreruperea prealabilă a
tensiunii electrice;
b) starea de sănătate a arborelui ce urmează a fi doborât ( dacă nu este găunos sau
putred ), pentru ca în cursul acţiunii de doborâre, să se ţină cont de acest lucru şi să se adopte
modul de lucru;
c) se va marca pe teren zona probabilă de cădere a copacului inclusiv o distanţă de
siguranţă de 5 m în jurul acesteia şi se interzice orice acces în zonă.
Art.2. Dacă se doreşte dirijarea precisă a căderii copacilor doborâţi, aceasta se va face de
către o persoană ajutătoare, prin intermediul unor frânghii suficient de lungi ca să fie
acţionate din afara zonei marcate ca interzisă.
Art.3. Tăierea copacului se face cu tehnica folosită în activitatea forestieră, adică prin
practicarea trapelor.
Trapa se realizează unghiular pe 1/3 la 1/2 din grosimea trunchiului cu joagărul ( sau
motoferăstrăul ) pe partea direcţiei de cădere după care se face o tăietură transversală cu 5 cm
deasupra unghiului trapei în partea opusă căderii.
Atunci când arborele dă semne de mişcare se scoale joagărul sau motoferăstrău! din
tăietură şi se emite semnalul de avertizare a începerii căderii arborelui.
Art.4. Este interzisă doborârea arborelui pe timp de furtună, ceaţă densă, polei, ninsoare,
ploaie torenţială sau pe timp de noapte.
Art.5. Este cu desăvârşire interzisă lăsarea arborilor tăiaţi în picioare, fără a fi doborâţi.
Art.6. Tăierea arborilor cu motoferăstrăul, se face numai de la sol, urcarea cu
motoferăstrăul în arbori fiind cu desăvârşire interzisă.
Art.8. La începutul tăierii motoferăstrăul se va rezema obligatoriu pe trunchiul arborelui
fixându-se cu pintenul special al acestuia. Tăierea se face în unghi ( cu trapă) la fel ca şi la
tăierea manuală cu joagărul.
Art.9.Nefixarea motoferăstrăului cu pintenul şi introducerea bruscă în lemn a lanţului
tăietor al motoferăstrăului poate produce izbiri periculoase atât pentru muncitorul deservent
cât şi pentru utilaj.
Art.10.Deplasarea cu motoferăstrăul se va face numai cu motoul oprit.
Art.11. Este interzis fumatul sau apropierea cu foc deschis în zona de lucru a
motoferăstrăului.
Art.12. Curăţirea crengilor arborilor doborâţi se începe de la bază spre vârf.
Art.13.Înainte de punerea în funcţiune a motoferăstrăului se va verifica cu atenţie starea
tehnică, integritatea şi fixarea lanţului, a mânerului, a pintenului, dacă nu sunt scurgeri de
benzină ori starea cablurilor electromotorului, a ştecherului şi a întrerupătorului la
motoferăstraiele acţionate electric.
Art.14.Se va acorda atenţie poziţionării grupurilor electrogene, ori a depozitării
rezervei de benzină necesare funcţionării motoferăstraielor pentru a se evita riscurile de
electrocutare, de cădere a arborilor doborâţi peste cablul de legătură la motoferăstrăul
electric ori a incendiilor.
Art.15.Este interzisă lăsarea motoferăstrăului ( cu motor pe benzină ) ori a rezervei de
benzină a acestuia ( canistrei ) sub influenţa radiaţiei solare.
Art.16.Benzina necesară funcţionării motoferăstrăului se va păstra în vase metalice de
mică capacitate ( canistre ) şi motoferăstraiele pe benzină se vor depozita în locuri ferite
de radiaţiile solare, aerisite, inaccesibile loviturilor, fără instalaţii electrice, unde fumatul
sau accesul cu foc deschis este interzis.
Este interzisă păstrarea în vase din mase plastice şi fumatul I focul deschis în timpul
alimentării utilajelor sau a transvazării carburantului.
Art.17.La dezrădăcinarea cioatelor din sol, se va stabili o tehnologie funcţie de
mărimea rădăcinilor, rezistenţa acestora şi spaţiile libere din vecinătate.
Astfel se pot tăia în prealabil rădăcinile mai groase ale cioatelor ori se pot disloca ca
atare.
Art.18.Dislocarea se poate face cu buldozerul ( cu lama ori scarificatorul sau prin
smulgerea cu cabluri din oţel ). în cazul folosirii cablurilor acestea nu vor fi mai scurte de
5 m iar staţionarea laterală a persoanelor este permisă la o distanţă de minim 10 m de
cablul tensionat.

Cap.IV. - INSTRUCŢIUNI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ


PRIVIND REALIZAREA CONSOLIDĂRII VERSANŢILOR ŞI A APĂRĂRILOR DE
MALURI.

A. Ziduri de sprijin

Art.1. Zidurile de sprijin se realizează pentru protecţia căilor de comunicaţii


(drumuri, căi ferate, etc.) sau pentru terasarea unor versanţi.
Art.2. Lucrările de execuţie a zidurilor de sprijin, a drumurilor sau căilor ferate
presupun activităţi în vecinătatea fluxurilor de trafic ale mijloacelor de transport ( rutiere sau
feroviare ) cu sau fără închiderea parţială ( sau rareori totală ) a circulaţiei şi impun
prevederea unor măsuri de semnalizare a lucrărilor în vecinătatea căilor de comunicaţii
conforme unui plan de semnalizare a circulaţiei, aprobat de forurile competente şi după caz şi
mijloace de semaforizare sau piloţi de circulaţie .
Art.3. Personalul care activează la lucrările de execuţie a zidurilor de sprijin, va fi
echipat cu căşti, mănuşi din piele, salopete, vestă avertizoare şi după caz, bocanci cu bombeu
metalic şi ochelari de protecţie .
Art.4. Pentru lucrările de execuţie a terasamenlelor, forajelor, baterea piloţilor,
turnării/compactării betoanelor, de manipulare de prefabricate grele cu macaraua, se vor
respecta prevederile instrucţiunilor specifice acestor lucrări .
Art.5. Personalul care manipulează prefabricate cu macaraua va fi autorizat ca legător
de sarcini conform PT. ISCIR .
Art.6.Activitatea de zidărie grea ( din piatră brută ), se va face cu respectarea
următoarelor reguli :
a) manipularea anrocamentelor se va face de către lucrători echipaţi cu mănuşi sau
palmare şi bocanci cu bombeu metalic ;
b) se interzice ridicarea cu braţele a unor bolovani cu greutate mai mare de 2Okg.;
c) fasonarea anrocamentelor se va face utilizând scule specifice şi ochelarii de
protecţie. Este interzisă folosirea dălţilor, a şpiţurilor sau a ciocanelor cu floare. Ciocanelor
vor fi bine fixate în coadă şi este interzisă staţionarea persoanelor în vecinătatea celor care
fasonează piatra brută. Spaţiile unde se fasonează piatra vor fi închise accesului şi
semnalizate corespunzător, iar distanţa între cioplitori va fi de cel puţin 3 m;
d) schelele pentru execuţia zidăriei din piatră vor fi confecţionate cu respectarea
reglementărilor pentru schele, urmând ca podina de lucru să se afle cu cel puţin 15 cm mai
jos decât nivelul zidului în execuţie, dar nu mai jos de 1,20 m.
Art.7. Este interzisă circulaţia lucrătorilor sau depozitarea materialelor pe
coronamentul zidurilor de sprijin.
B. Apărări de maluri

Art.1. Dacă apărările de maluri se execută în zone cu ape curgătoare sau staţionare,
conducătorul locului de muncă va prevede în planul de SSM măsuri de evitare a accidentelor
prin înec şi va organiza echipa de salvare de la înec .
Art.2.Execuţia epiurilor din anrocamente sau din beton se va începe de la mal spre
mijlocul albiei.
Art.3.La folosirea roabei pentru transportul anrocamenlelor, pe coronament trebuie să
se amenajeze o cale de rulare din dulapi, cap la cap astfel încât să se împiedice deplasarea
lor.
Art.4. Este interzisă aşezarea pietrelor cu mâna în plasele de gabioane, această
operaţiune se va face numai cu ranga de pe amplasamente stabile .
Art.5.La manipularea pietrelor din grămezi, operaţiunea trebuie să se facă de la vârful
grămezilor spre bază.
Art.6. Este interzisă tăierea oţelului-beton sau a plaselor de sârmă cu mijloace
improvizate.
Art.7. Recoltarea nuielelor pentru confecţionarea saltelelor de fascine se efectuează
din păduri sau lunci, cu respectarea instrucţiunilor cu privire la lucrul Ia înălţime şi
prevederea de măsuri de evitare a întâlnirii cu animalelor sălbatice sau din ostroave, unde
trebuie luate măsuri de evitare a pătrunderii în zone mlăştinoase, cu nisipuri mişcătoare ori a
înecului sau a muşcăturilor unor reptile periculoase, prin asigurarea unei echipe de salvare cu
dotarea necesară funcţie de situaţia concretă .
Art.8. Ansamblarea saltelelor de fascine se efectuează pe capre speciale, prin legare
cu sârmă şi folosirea unor scule adecvate fiind interzisă legarea sârmelor cu mânile .
Art.9. Lansarea saltelelor de fascine se face numai sub supravegherea unui cadru
tehnic, folosind un număr suficient de muncitori funcţie de lungimea saltelelor iar împingerea
saltelelor se va face cu unelte speciale fiind interzisă împingere directă cu braţele .
Art.10.Este interzisă staţionarea persoanelor pe sau în faţa saltelelor pe timpul
transportului sau lansării acestora.
Art.11.Stivele saltelelor de fascine vor avea înălţimea de până la 1,5 m şi lăţimea de
10 m.
Art.12. Descărcarea saltelelor de fascine din mijlocul de transport rutier în depozitul
de pe mal pentru lansare sau încărcarea în mijloace de transport plutitoare se va face cu
respectarea instrucţiunilor referitoare la încărcări / descărcări şi după ancorarea sigură a
ambarcaţiunii.
Art.13.Confecţionarea, lansarea şi testarea saltelelor de fascine în banda de pe planul
înclinat se va face numai din aval spre amonte .
Art.14. După testare se face scufundarea saltelelor de fascine fiind interzisă
staţionarea lucrătorilor pe saltele sau în faţa acestora în sensul alunecării acestora .
Art.15. Aruncarea pietrelor din ambarcaţiuni se va face numai dintr-o singură parte
iar echipa de salvatori se va afla în apropiere pentru caz de intervenţie .
Art.16. Consolidarea versanţilor prin drenarea apelor freatice cu ajutorul chesoanelor
deschise presupune prevederea următoarelor măsuri minimale care trebuie să se regăsească în
planul de SSM a şantierului :
a) asigurarea căilor de acces, pentru autovehicule şi personal, sigure şi semnalizate ;
b) asigurarea de platforme orizontale compactate pentru staţionarea autovehiculelor la
încărcat / descărcat şi a utilajelor;
c) asigurarea de legători de sarcini autorizaţi conform PT ISCIR ;
d) asigurarea de personal apt medical pentru lucrul la înălţime şi instruit
corespunzător;
e) întocmirea unor instrucţiuni de lucru în baza cărora se desfăşoară activităţile ;
f) asigurarea unui sistem de transport simplu şi sigur a personalului şi materialelor în
interior şi în afară;
g) asigurarea echipamentului individual de proiecţie ( căşti, cizme, pelerină, ochelari
sau vizieră de protecţie, mănuşi tip lăcătuş şi, după caz, centură de protecţie) şi echipament
colectiv de protecţie ( parapeţi, balustrade, podine, adăpost, etc.);
h) asigurarea împotriva electrocutării prin legarea la pământ şi nul de protecţie;
i) asigurarea iluminatului local corespunzător în cheson la tensiuni nepericuloase;
j) asigurarea mijloacelor de comunicaţii în cazul chesoanelor cu adâncimi mai mari
de 8m;
k) asigurarea evacuării apelor de infiltraţie şi de la sol înaintea începerii lucrului şi pe
parcurs, după caz.
Art.17. Instruirea personalului pentru turnare / compactare beton, legători sarcini,
deservire diverse utilaje, autovehicule, terasamente, săpături, etc, se vor efectua cu
instrucţiunile specifice acestor activităţi.

Cap. V. - INSTRUCŢIUNI PRIVIND SECURITATEA MUNCII PENTRU


LUCRĂRI DE FASONARE ŞI ASAMBLAREA ARMĂTURILOR DIN OŢEL-
Art.1. Fasonarea armăturilor din oţel beton se poate efectua mecanic sau
manual până la diametre de 14 mm inclusiv, sau mecanic de diametre de la 16 mm
inclusiv.
Art.2. Descâlcirea şi îndreptarea oţelului în colaci trebuie făcute pe un teren
separat de cel unde acesta se fasonează, împrejmuit şi marcat cu plăcuţe avertizoare.
Art.3. Întinderea oţelului beton din colaci se face cu trolii, fiind interzisă
folosirea în acest scop a utilajelor ori a autovehiculelor.
Art.4. Îndoirea manuală a armăturilor din oţel trebuie făcută cu chei speciale
calibrate corespunzător şi în bună stare pentru a evita rănirea fierarului betonist.
Aceste chei trebuie verificate zilnic înainte de începerea lucrului.
Art.5. Este interzisă prezenţa oricărei persoane în apropierea persoanelor ce
fasonează oţelul beton în timp ce acesta lucrează, deoarece există riscul ca persoanele
respective să fie lovite în cazul când alunecă brusc (scapă) cheile cu care se efectuează
astfel de operaţii.
Din aceleaşi motive se vor prevedea distanţe suficiente între punctele de lucru
ale personalului muncitor care fasonează manual armături din oţel-beton.
Art.7. La tăierea oţelului beton cu staţia acţionată cu motor electric se interzice
ţinerea barelor la o distanţă mai scurtă de 30 cm sau a barelor mai scurte de 30 cm.
Art.8. Pentru îndepărtarea prafului metalic sau a ruginii se vor folosi perii
metalice sau maşini rotative cu perii, iar personalul care face această operaţiune va fi
echipat cu ochelari şi măşti de protecţie (în cazul în care maşinile de curăţat cu perii
nu au dispozitiv de aspiraţie).
Art.9. La îndreptarea oţelului pentru armături cu ajutorul maşinilor este necesar
ca:
-fixarea capetelor oţelului beton în tamburul de îndreptare să se facă numai
după oprirea motorului;
-înainte de pornirea motorului tamburul trebuie să se acopere cu apărătorile de
protecţie;
-porţiunea de trecere a oţelului beton pe tambur trebuie prevăzută cu un
dispozitiv de protecţie.
Art.10. Tăierea armăturii cu sudură electrică se va realiza prin aşezarea barelor
din oţel-beton pe capre sau suporturi metalice care vor fi legate la instalaţia de legare
la priza de pământ.
Art.11.Sudarea armăturilor şi asamblarea carcaselor din oţel beton prin sudură
se va face cu respectarea strictă a normativelor privind lucrările de sudură.
Art.12.Sudarea carcaselor pentru stâlpi, grinzi şi piloţi trebuie să se facă în
poziţie orizontală pe capre sau pe suporţi metalici.
Art.13.Se interzice înnădirea prin sudură în interiorul cofrajului.
Art.14.Se interzice circulaţia pe armăturile carcaselor sudate.
Art.15.Depozitarea armăturilor se va face pe suprafeţe plane, pe calităţi şi
diametre marcate cu indicatoare.
Art.16.Se interzice montarea armăturilor în apropierea liniilor electrice aflate
sub tensiune.
În cazul în care linia electrică nu poate fi scoasă de sub tensiune, se vor lua
măsuri speciale de electrosecuritate, care se vor înseria în fişa tehnologică a lucrării.
Art.17.Este interzis a se executa montarea armăturilor sau a carcaselor sudate
în cofrajele lor sau a altor elemente sudate.
În acest caz, trebuie amenajată o schelă de lucru cu o latură minimă de 70 cm
situată pe partea laterală a cofrajului
Podina va fi impregnată cu în balustradă, din scândură de brad.
Art.18.Este interzisă circulaţia şi montarea armăturilor pe cofrajul planşelor
înainte ca acestea să fie bine consolidate şi verificate în prealabil.
La montarea armăturilor de oţel la înălţime, muncitorii vor purta în mod
obligatoriu centuri de siguranţă ancorate corespunzător de elemente de rezistenţă.
Art.19. Lucrătorii care transportă carcasele de armături vor fi repartizaţi
uniform pe ambele porţi ale carcasei.
Pe timpul transportului carcasa se susţine pe piese de lemn şi cu dispozitive de
fixare împotriva alunecării carcasei.
Art.20. Fierarii betonişti vor fi dotaţi cu cască, mănuşi tip lăcătuş, salopete,
cască de protecţie şi după caz, cu centura de protecţie, mănuşi electroizolante, cizme,
etc.
Art.21. Lucrările de sudură la armăturile din oţel - beton pot fi realizate numai
de sudori calificaţi.
Art.22. Se interzice tăierea cu sudură a sârmelor la lungimea necesară.
În acest scop se va folosi tăierea mecanică cu disc.
Se pot folosi pentru tăierea sârmelor şi foarfeci speciali, care să asigure
toleranţele admise pentru tăierea prin forfecare.
La tăierea sârmelor se va avea grijă să se folosească scule care să nu deformeze
extremităţile acestora, astfel ca secţiunea tăieturii să fie plană, fără bavuri şi
perpendiculară pe axa longitudinală a sârmei.
Art.23. Se vor lua măsurile necesare pentru ca oţelul să nu fie murdărit cu
pământ, materii grase, etc., şi să nu fie îndoit sau zgâriat în timpul operaţiunilor de
tăiere.
Art.24. Maşinile electrice folosite la fasonarea, întinderea, îndreptarea, tăierea
oţelului beton vor fi legate obligatoriu atât la priza de pământ cât şi la nulul de
protecţie.
Înainte de fiecare utilizare a acestor maşini se va verifica existenţa şi starea
legăturilor la pământ, starea cablurilor electrice, existenţa apărătorilor de protecţie din
dotare.
Art.25. Se va verifica starea pompelor de ulei hidraulic, a furtunelor hidraulice
a preselor, a manometrelor acestora (manometrele trebuie să aibă verificarea
metrologică în cadrul termenului de scadenţă).
Art.26. La pregătirea tuturor tipurilor de armături pre / posttensionare se vor
respecta următoarele :
a) se va verifica existenţa certificatului de calitate al lotului de oţel din care
urmează a se executa armătura.
În lipsa acestui certificai sau dacă există îndoieli asupra respectării condiţiilor
de transport şi depozitare (în special în zona de agresivitate), se vor efectua încercări
de verificare a calităţii pentru a avea confirmarea că nu au fost influenţate defavorabil
caracteristicile fizico - mecanice ale armăturilor ( rezistenţa la tracţiune, îndoire
alternantă, etc);
b) suprafaţa oţelului se va curăţa de impurităţi, de stratul de rugină superficială
neaderentă şi se va gresa (unde este cazul ) pentru a se asigura o bună ancorare în
blocaje, beton sau mortarul de injectare;
oţelurile care prezintă un început slab de coroziune nu vor putea fi utilizate
decât pe baza unei probe concludente care să confirme că nu au fost influenţate
defavorabil caracteristicile fizico-mecanice.
În toate cazurile de incertitudine asupra aprecierii stării de coroziune şi a
consecinţelor acestea se va cere avizul unui institut de specialitate;
d) armăturile care urmează a fi tensionate simultan vor preveni în limita
posibilităţilor din acelaşi lot; zonele de armătură care au suferit o îndoire locală
rămânând deformate, nu se vor utiliza, fiind interzisă operaţia de îndreptare.
Dacă totuşi în timpul transportului sau al depozitării, barele de oţel superior au
suferit o uşoară deformare se vor îndrepta mecanic, la temperaturi de cel puţin + 100
C.
Art.27. Îndreptarea sârmelor se va executa numai cu ajutorul maşinilor
specializate pentru aceaslă operaţie.
Art.28. Punctul de lucru destinat îndreptării sârmelor va fi îngrădit şi se vor
afişa la loc vizibil pancarde avertizoare.
Art.29. Fascicolele executate în atelierele centrale vor fi însoţite la livrare de
un certificat de calitate care va conţine obligatoriu numărul certificatului de calitate al
sârmelor din care au fost confecţionate.
Art.30. Armăturile din oţel beton sau din profile rigide, cât şi cele pentru
betonul precomprimat vor fi prelucrate numai după tehnologia prevăzută în proiectele
de execuţie sau în fişele tehnologice.
Prelucrarea armăturilor din oţel beton se va face mecanic su manual în funcţie
de volumul necesar lucrării respective.
Art.31. Pentru fasonarea armăturilor din oţelatât manual cât şi mecanic, se vor
folosi scule rezistente(chei de fasonat drepte sau frânte, dornuri, dispozitive de
îndoire)sau dispozitive spacial construite în acest sens.
Dornurile şi dispozitivele de îndoit se vor fixa pe bancuri în colţurile opuse
pentru a permite fasonarea ciocurilor fără pericol de accidentare.
Discul de la dispozitivul de mecanic pentru fasonat armături va avea cel puţin 3
dornuri (cel din centru, dornul de ghidare şi cel de reazem), şi vor fi prevăzute
apărători de protecţie.
Art.32. La armarea construcţiilor din beton armat şe folosesc şi schele portante.
Prin folosirea acestora se înlocuiesc în mare măsură eşefodajele de susţinere a
betonului armat.
Schele portante se folosesc de obicei la construcţii cu deschideri mari, şi se pot
alcătui din profile laminate, din bare rotunde sudate, sau dintr-o combinaţie
armăturilor rigide cu oţelul beton sub formă de grinzi cu zăbrele spaţiale, arce spaţiale
sau carcase spaţiale.
La executarea acestor schele se vor respecta întocmai prescripţiile de execuţie
din proiectşi se vor instrui în mod special lucrătorii care execută asamblarea lor atăt pe
sol cât şi pe construcţii.
Art.33. Este interzis a se monta stând pe cofraje, armături în grinzi sau în alte
elemente izolate ale construcţiei.
Montarea armăturilor la înălţime se va face numai de pe schele de lucru, cu
respectarea măsurilor specifice pentru lucrul la înălţime.

Cap.VI. INSTRUCŢIUNI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ


CU PRIVIRE LA TRANSPORTUL, TURNAREA ŞI COMPACTAREA BETONULUI

Art.1.Transportul betonului se realizează mecanic cu autobetoniera, autopompa de


beton ori bena manipulată cu macaraua sau manual cu roaba.
Art.2.În situaţia transportului betonului cu autobetoniera se vor respecta următoarele
reguli:
a)autobetoniera nu se va încărca cu o cantitate de beton mai mare decât capacitatea
acesteia (în m3) prevăzută în cartea tehnică a acesteia.;
b)înainte de a fi îndrumată autobetoniera în cursă se va verifica starea tehnică a
drumului de pe traseul de deplasare, în special planeitatea şi capacitatea portantă a acestuia
deoarece în cazul cedării platformei drumului sub pneul unei roţi intervine riscul de
răsturnare;
c)este interzică staţionarea persoanelor în vecinătatea tobei de amestec a
autobetonierei în timpul rotirii acesteia sau în vecinătatea jgheabului de golire a betonului;
d)în timpul încărcării sau a transportului betonului se va urmări ca jgheabul
autobetonierei să fie pliat şi fixat cu dispozitivului de înzăvorâre pentru a se evita riscul rotirii
acestuia în timpul staţionării sau a deplasării autovehiculului;
e)se va urmări ca golirea betonului să se facă în totalitate iar la terminarea lucrului să
se facă spălarea tobei de amestec a autobetonierei atât la interior cât şi la exterior;
f)este cu desăvârşire interzis accesul persoanelor în interiorul tobei de amestec
indiferent dacă aceasta se află în rotire sau nu.
Art.3.În situaţia transportului şi turnării betonului cu autopompa de beton se
vor respecta următoarele reguli:
a)poziţionarea autopompei de beton se va face pe un teren (platformă) orizontal şi
compactat astfel să fie evitat riscul de răsturnare a acesteia;
b)desfăşurarea braţului autopompei se va face numai după punerea în funcţie a
dispozitivului de calare şi numai cu respectarea regulilor impuse de cartea tehnică;
c)se va marca zona de lucru a autopompei unde este interzis accesul persoanelor
străine;
d)este interzis accesul oricărei persoane sub benerul autopompei de beton;
e)persoanele care dirijează pe mecanicul autopompei se vor plasa în locuri ferite de
pericol dar din care să fie văzute de mecanic;
f)persoana care dirijează furtunul de turnare a betonului se va plasa numai lateral
benerului la care acesta este racordat;
g)este interzisă blocarea dispozitivului de siguranţă, protecţie, semnalizare a
autopompei;
h)la terminarea activităţii este obligatorie spălarea autopompei cu apă;
i)personalul care activează la turnarea betonului cu autopompa de beton va fi echipat
cu cască, mănuşi, vestă avertizoare, salopetă şi , după caz, centură de siguranţă.
Art.4.În situaţia transportului şi turnării betonului cu ajutorul benei manipulate cu
macaraua se vor respecta următoarele reguli de prevenire a accidentelor:
a) macaralele care efectuează manipularea benelor cu beton vor fi deservite de
macaragii autorizaţi ISCIR şi instruiţi la locul de muncă cu privire la securitatea muncii
pentru asemenea activităţi;
b) persoanele care efectuează fixarea, desfacere, manipularea gurilor de evacuare a
betonului şi dirijarea macaragiului vor avea calitatea de legător de sarcini autorizaţi potrivit
prevederilor PT - ISCIR R1/2002.
c) aceste persoane se vor plasa în locuri stabilite (pe sol, podine, platforme) asigurate
în potriva dezechilibrării, răsturnării ori prăbuşirii, prevăzute după caz cu marcaj şi
indicatoare de avertizare, parapeţi de protecţie iar ca echipament individual de protecţie vor
purta: cască de protecţie, mănuşi tip lăcătuş, bocanci cu bombeu de protecţie, salopetă, vestă
reflectorizantă şi, după caz,centură de siguranţă;
d) raza de acţiune a macaralei va fi marcată pe teren şi semnalizată cu indicatoare de
avertizare pentru întârzierea accesului în raza de acţiune a acesteia;
e) înainte de umplerea benei cu beton se va verifica cu atenţie starea tehnică a acesteia
iar dacă se constată fisuri ale materialului de construcţie ori a îmbinărilor prin sudură sau
alungiri ori deformări ale acestora ori a dispozitivelor de fixare la cârligul macaralei se va
stopa folosirea acestei bene şi se va anunţa conducerea şantierului;
f) legarea şi dezlegarea benei la cârligul macaralei cât şi la deschiderea gurii de
evacuarea betonului acesteia se va efectua numai din poziţia laterală a benei;
g) este cu desăvârşire interzis accesul oricărei persoane în raza de acţiune a macaralei.
Art.5.Transportul manual al betonului se va efectua gravitaţional prin pâlnie de
turnare sau jgheaburi şi orizontal cu roaba.
Pentru evitarea riscurilor de accidente la aceste activităţi se vor respecta următoarele
reguli de prevenire:
a) înainte de utilizare se va verifica starea tehnică a pâlniei de turnare pentru a avea
siguranţa că aceasta nu se va avaria în timpul turnării betonului;
b) se va urmări fixarea sigură a pâlniei pentru a avea garanţia că aceasta nu se va
deplasa accidental în timpul turnării betonului;
c) jgheaburile de scurgere a betonului se vor dimensiona şi fixa astfel încât să se evite
riscul ruperii sau prăbuşirii acesteia sub greutatea betonului;
d) transportul betonului cu roaba se va efectua pe un traseu şi pe podine sau
platforme, astfel dimensionate încât să garanteze că deplasarea se poate face în siguranţă fără
riscul de prăbuşire, răsturnare, cădere liberă, etc.;
e) este interzisă staţionarea oricărei persoane sub podina de deplasare a roabei cu
beton în timp ce se efectuează aceste transporturi.
Art.6.Compactarea betonului se efectuează prin vibrare cu ajutorul vibratoarelor de
interior al celor de cofraj şi a celor de suprafaţă (plăci şi grinzi vibratoare).
Vibratoarele de interior şi cele de cofraj acţionate electric impun respectarea
măsurilor de electrosecuritate pentru mediu umed şi anume:
a) cablurile electrice de acţionare trebuie asigurate în manta de cauciuc;
b) carcasa metalică a vibratoarelor trebuie legată de nulul de protecţie;
c) personalul care manevrează vibratoarele, trebuie să fie echipat cu mănuşi şi cizme
electroizolante;
d) înainte de începerea lucrului, este obligatorie verificarea stării tehnice a utilajului
de compactat beton;
e) fixarea vibratoarelor de cofraj se va efectua în aşa fel încât să fie imposibilă
desprinderea şi căderea acestora de pe cofraj;
f) este interzisă punerea în funcţie a vibratoarelor de orice tip dacă acestea nu se află
introduse în beton (cele de interior), fixate pe cofraj şi cu betonul proaspăt, în curs de turnare
sau pe beton proaspăt (cele de suprafaţă);
g) este interzisă introducerea unor părţi ale corpului (mână, picior), în betonul
proaspăt, în timpul compactării acestuia.

Cap. VII. - INSTRUCŢIUNI PROPRII PRIVIND SECURITATEA MUNCII


SPECIFICE ACTIVITĂŢII DE TRANSPORTULUI INTERN ŞI EXTERN

SECŢIUNEA A - GENERALITĂŢI
Art.1.Prin transport intern se întelege orice activitate de transport desfăsurată pe
teritoriul care aparţine persoanelor juridice precum şi persoanelor fizice.
Art.2.Prezentele norme se aplică activităţii de transport intern efectuată cu
următoarele mijloace de transport:
- mijloace auto (electro şi motocare, autocamioane, autobasculante, autocisterne şi tr
actoare);
- mijloace de ridicat (autostivuitoare, macarale, automacarale, poduri rulante şi
ascensoare).
Art.3.Circulaţia mijloacelor de transport auto pe teritoriul care aparţine persoanei
juridice sau persoanei fizice, se va face numai pe căi de circulaţie şi acces special amenajate
în acest scop.
Lăţimea căilor de circulaţie în incinta unităţii se va stabili în funcţie de gabaritul
mijloacelor de transport utilizate, felul circulaţiei (într-un sens sau în ambele sensuri), natura
şi dimensiunile materialelor transportate.
Art.4.Zonele periculoase vor fi marcate pri n indicatoare de securitate,
corespunzătoare standardelor, iar noaptea aceste zone vor fi semnalizate prin lumini de
culoare roşie.
Art.5.Când este necesar, în zonele periculoase, se va organiza pilotarea mijloacelor
de transport sau se vor stabili posturi de supraveghere şi dirijare a circulaţiei.
Art.6.Îmbrăcămintea căilor de circulaţie şi acces trebuie întreţinută în permanenţă
astfel încât să nu prezinte denivelări care să afetceze securitatea circulaţiei.
Art.7.Pe timp de noapte căile de circulaţie trebuie iluminate corespunzător
standardelor în vigoare.
Art.8.Căile de circulaţie trebuie menţinute în permanenţă libere, curate, asigurate
împotriva pericolului de alunecare şi derapare.
Art.9.Distanţa liberă minimă între două mijloace de transport alăturate care se
încarcă sau se descarcă simultan va fi:
- pentru autocamioane - 1 m;
- pentru tractoare cu remorci - 1,5 m;
- pentru autostivuitoare - 2 m.
Dacă din cauza frontului de lucru nu se pot respecta distanţele prescrise, se interzice
încărcarea sau descărcarea simultană.
Art.10.Vitezele maxime de circulaţie a mijloacelor de transport auto în incintă
trebuie stabilite de conducerea persoanei juridice sau persoana fizică şi astfel limitate, încât să
fie asigurată securitatea circulaţiei.
Art.11.La autovehiculele cu instalaţie de frânare pneumatică sau hidraulică coborârea
pantelor se va face fără oprirea motorului şi în mod obligatoriu cu frână de motor.
Art.12.Coborârea pantelor trebuie făcută cu motorul cuplat în treapta de viteză cu
care s-a urcat.
Art.13.Circulaţia pietonilor, de regulă va fi separată de circulaţia autovehiculelor.
Încrucişările căilor de circulaţie a pietonilor cu cele ale autovehiculelor se vor reduce
la minim.
În locurile periculoase se vor instala bariere, indicatoare etc.
Art.14.Când lipsesc trotuarele, pietonii vor circula pe partea stângă a căilor de
circulaţie, în direcţia lor de mers.
Art.15.Traversarea căilor de circulaţie de către pietoni se va face numai prin locurile
unde sunt indicatoare sau marcaje.
Atunci când acestea lipsesc, traversarea se va face după ce în prealabil pietonii s-au
asigurat că nu există vreun pericol.
Art.16. Operaţiile de încărcare-descărcare trebuie executate numai sub supravegherea
permanentă a conducătorului formaţiei de lucru, instruit special în acest scop, care va stabili
procedeul de lucru, nepericulos.
În lipsa conducătorului, operaţia trebuie condusă de ajutorul acestuia.
Dacă formaţia de lucru se împarte în două sau trei echipe, fiecare din ele trebuie
condusă de către un responsabil numit dintre muncitorii cu experienţă.
Art.17.Înainte de începerea operaţiilor de încărcare-descărcare, conducătorul
formaţiei va întocmi un plan de lucru şi de repartizare a sarcinilor pe muncitori, arătându-i
detaliat fiecăruia locul şi obligaţiile ce-i revin, verificând totodată funcţionarea corectă a
utilajelor, dispozitivelor şi sculelor ce se vor utiliza.
În cazul executării unor operaţiuni deosebite, explicaţiile asupra modului de lucru,
trebuie însoţite de demonstrarea practică a metodelor ce urmează a fi aplicate.
Lucrările trebuie începute numai după ce conducătorul formaţiei de lucru s-a convins
că toţi lucrătorii au înteles şi şi-au însuşit obligaţiile ce le revin.
Art.18.Dacă în timpul lucrului apar modificări privind condiţiile de manipulare,
conducătorul formaţiei de lucru trebuie să instruiască personalul din formaţie asupra noilor
condiţii de lucru.
Art.19.Înainte de a trece la încărcarea unui mijloc de transport, conducătorul
formaţiei de lucru (ajutorul acestuia) trebuie să controleze starea lui, insistând asupra
platformei pe care se aşează sarcina, obloanelor, încuietorilor şi siguranţelor.
Mijloacele de transport necorespunzătoare nu trebuie admise la încărcare.
Art.20. Înainte de începerea operaţiilor de încărcare-descărcare a unui mijloc de
transport, acesta trebuie asigurat contra deplasării necomandate, prin cuplarea sistemului de
frânare de ajutor pe teren orizontal şi a sistemului de frânare de ajutor şi saboţi de oprire pe
teren în pantă.
Se interzice deplasarea mijlocului de transport în timpul efectuării operaţiilor de
încărcare-descărcare.
Art.21. Alegerea mijloacelor ajutătoare pentru operaţiunile de încărcare-descărcare
(unelte, cărucioare) trebuie făcută de către conducătorul formaţiei de lucru, în funcţie de felul,
volumul şi greutatea materialului de natura terenului şi tipul mijlocului de transport.
Art.22.La manipulare muncitorii trebuie să se asigure că obiectele respective se pot
prinde sigur cu uneltele de apucare sau cu mâinile.
Art.23.Înainte de a efectua operaţia de încărcare- descărcare, conducătorul formaţiei
de lucru trebuie să examineze ambalajele materialelor pentru a evita rănirea mâinilor în cuiele
ieşite, aşchii, muchii ascuţite, fier balot, etc.
Nu se vor încărca materialele ale căror ambalaje sunt deteriorate.
Art.24.Materialele încărcate în mijlocul de transport trebuie să fie uniform repartizate
pe platforma acestuia şi asigurate împotriva deplasării, răsturnării sau căderii în timpul
transportului.
Aşezarea materialelor va fi făcută în aşa fel încât conducătorul mijlocului de transport
să aibă asigurată o bună vizibili tate.
Art.25.Materialele ambalate care depăsesc înălţimea obloanelor, trebuie să fie
ancorate sau legate bine cu frânghii, lanţuri ş.a. pentru a nu cădea din autovehicul, în timpul
mersului.
Legarea încărcăturii care prezintă muchii tăioase se va face astfel încât în timpul
transportului să nu se producă deteriorarea sau desfacerea legăturilor.
Art.26.Materialele în vrac nu trebuie să depăsească înălţimea obloanelor
autovehiculului şi nici capacitatea de încărcare a acestuia.
În cazul când încărcătura are o greutate specifică mică, nedepăşind capacitatea de
încărcare admisă, se pot utiliza înălţătoare de obloane.
Art.27.Materialele pulverulente trebuie acoperite cu prelate pentru a evita
împrăştierea lor în timpul transportului
Art.28.Înainte de începere a dezlegării încărcăturii, conducătorul mijlocului de
transport trebuie să se convingă personal că nu se află persoane în zona potenţial periculoasă.
Art.29.Este interzisă folosirea mijlocului de transport care produce rateuri la operaţia
de încărcare-descărcare a materialelor inflamabile.
Când este cazul, mijlocul de transport trebuie oprit imediat şi împins la o distanţă mai
mare de 50 m pentru a se evita pericolul de incendiu.
Persoanele aflate în apropiere, au obligaţia de a da ajutor pentru îndepărta rea
mijlocului de transport.
Art.30.Podeţele înclinate folosite la încărcarea-descărcarea manuală trebuie să fie
prevăzute cu şipci transversale fixate la distanţa de 300- 400 mm între ele sau cu alte mijloace
care să împiedi ce alunecarea muncitorilor.
Art.31.În cazul când accesul pe platforma mijlocului de transport nu se face pe rampă,
muncitorii trebuie să folosească scări de acces special confecţionate, cu cârlige de fixare pe
partea superioară şi cu armături ascuţite montate pe partea inferioară în vederea asigurării
stabilităţii acestora.
Art.32.Rampele de încărcare-descărcare trebuie prevăzute la cota de nivel
corespunzătoare platformei mijloacelor de transport. În cazul în care această condiţie nu
poate fi respectată, trebuie utilizate podeţe de trecere.
Art.33.În cazul în care între rampă şi mijlocul de transport rămâne un spaţiu liber, de
asemenea trebuie folosite podeţe.
Podeţele orizontale sau înclinate trebuie să fie rezistente, nealunecoase şi prevăzute
cu dispozitive de prindere şi de fixare sigure, pentru evitarea deplasării lor în timpul lucrului.
Panta podeţelor înclinate va fi de maximum 20%, iar lăţimea de minimum 1 m
(pentru circulaţia într-un singur sens).
Podeţele orizontale sau înclinate situate la înă l ţimi mai mari de 0,5 m faţă de sol
trebuie prevăzute cu balustrade înalte de 1 m.
Grosimea de rezistenţă a podeţelor trebuie calculată în funcţie de deschiderea sa şi
mărimea greutăţii care se transportă.
Art.34.Pentru operaţiile de încărcare-descărcare prin rostogolire sau alunecare a
materialelor din mijloacele de transport, trebuie folosite grinzi bine fixate şi calculate
corespunzător greutăţii materialelor respective.
Se vor lua măsuri de frânare a deplasării obiectelor manipulate (trolii, frânghii e tc.).
Art.35.La descărcarea pe plan înclinat, se interzice întreruperea lucrului până când
materialele nu sunt complet descărcate de pe acesta şi aşezate la locul de depozitare.
Este interzis a se sta în faţa materialelor manipulate pe plan înclinat.
Art.36.La deschiderea obloanelor mijloacelor de transport, echipa de lucru trebuie să
stea lateral la capetele obloanelor, la distanţă pentru a nu fi atinşi de oblon sau de material în
cazul unei căderi accidentale.
Muncitorii desemnaţi pentru deschiderea obloanelor trebuie să stea lateral faţă de
acestea, fiind instruiţi asupra pericolelor ce pot apare.
Art.37.Materialele cu forme geometrice regulate sau ambalate în forme geometrice
regulate trebuie încărcate în mijloacele de transport în stive, cu rânduri întreţesute
asigurându-se o bună stabilitate.
Art.38.Pentru situaţia în care se depăşeşte înălţimea obloanelor, trebuie asigurată
stabilitatea materialelor.
Art.39.La încărcarea şi descărcarea mijloacelor de transport, muncitorii trebuie astfel
aşezaţi încât să nu se lovească între ei, cu uneltele de lucru sau cu materialul care se
manipulează.
Art.40.Încărcarea sau descărcarea pieselor şi materialelor grele, voluminoase sau greu
de manipulat, în/sau din mijloacele de transport (vagoane, autocamioane, trailere, remorci,
etc.) la locurile de depozitare neprevăzute cu rampe, trebuie să se facă cu mijloace de ridicat
mecanizate.
Art.41.În timpul operaţiilor de încărcare sau descărcare cu ajutorul mijloacelor
mecanizate (translatoare, stivuitoare, macarale, etc.) se interzice prezenţa muncitorilor în raza
de acţiune a acestor utilaje.
Muncitorii trebuie să dirijeze sarcina de pe sol, cu ajutorul levierelor, cablurilor sau
frânghiilor, până la aşezarea acesteia în poziţia definitivă şi stabilă.
Art.42.La încărcarea-descărcarea mecanizată a mijloacelor de transport auto vor fi
respectate următoarele r eguli:
- autovehiculele goale trebuie să aştepte rândul în afara razei de acţiune a instalaţiei de
încărcare, autovehiculul putând fi adus la încărcare numai după ce a primit semnalul dat de
conducătorul utilajului de încărcare sau conducătorul formaţiei de lucru;
- înainte de începerea operaţiei de încărcare-descărcare, autovehiculele trebuie
asigurate contra deplasării prin sistemul de frânare de ajutor;
- este interzisă staţionarea conducătorului autovehiculului sau a altor persoane în
cabină, pe platformă sau în zona de acţionare a utilajelor de încărcare-descărcare.
Art.43.La ridicarea materialelor cu ajutorul diverselor mijloace de ridicat (cricuri,
trolii, macarale, etc.) trebuie utilizate numai acelea cu o sarcină de ridicare egală sau
superioară sa rcinilor de ridicat.
Art.44.Toate obiectele de legare utilizate la încărcarea sau descărcarea mijloacelor de
transport trebuie să fie prevăzute cu sisteme de marcare sigure şi nedeteriorabile pe care se va
scrie în mod vizibil sarcina maximă admisă.
Se vor folosi numai obiecte de legare dintr-o bucată, neînădite.
Art.45.Este interzis transportul prin târâre a materialelor sau utilajelor, cu excepţia
transportului pe sanie.
Art.46.Înainte de începerea lucrului, toate autovehiculele trebuie verificate şi din
punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor (starea tehnică a maşinii, instalaţia de
alimentare cu combustibil, aprinderea, carburaţia şi eşaparea, instalaţia electrică, să nu
prezinte scurgeri de ulei, existenţa stingătoarelor şi starea lor etc.) luându-se măsuri imediate
pentru remedie r ea deficienţelor constatate.
Art.47.Este interzisă staţionarea autovehiculelor în apropierea focurilor deschise, a
materialelor, a lichidelor şi gazelor inflamabile.
Art.48.Se interzice transportul de persoane cu mijloace destinate transportului de
materiale.
Fac excepţie mijloacele de transport prevăzute cu locuri special amenajate conform
prevederilor regulamentului de circulaţie pe drumurile publice.
Art.49.Încărcătorii şi descărcătorii de materiale pe autovehicule care călătoresc în
spatele cabinei, într-un loc special amenajat sunt obligaţi:
- să nu stea pe încărcătură;
- să nu fumeze;
- să nu stea în picioare;
- să nu deplaseze încărcătura dintr-un loc în altul;
- să observe eventualele deplasări, slăbiri sau deteriorări ale legăturilor încărcăturii
sesizând imediat conducătorul mijlocului de transport în vederea luării măsurilor
corespunzătoare;
- să nu slăbească încuietorile sau să deschidă obloanele;
- să nu se aşeze pe obloane.
Art.50.Este interzisă prezenţa persoanelor în caroseriile autovehiculelor, chiar în
locuri special amenajate, dacă se transportă produse care pot să-şi modifice poziţia în timpul
mersului (buşteni, material granular, butoaie, etc.).
Art.51.Încărcăturile lungi ale căror dimensiuni depăşesc cu 1/3 lungimea platformei
autovehiculului trebuie transportate cu ajutorul semiremorcilor sau peridocurilor.
Art.52.Dacă încărcătura depăşeşte în lungime, spatele caroseriei, peridocului,
remorcii sau semiremorcii, aceasta trebuie semnalizată conform regulamentului de circulaţie
pe drumurile publice.
Art.53.Trecerea şi staţionarea autovehiculelor în apropierea pieselor incandescente
sau a locurilor cu temperaturi ridicate se va face la o distanţă de minimum 15 m.
Art.54.Se interzice trecerea autovehiculelor peste liniile de cale ferată prin alte locuri
decât pasajele special construite şi semnalizate conform regulilor în vigoare.
Art.55.Se interzice oricărei persoane ca în timpul mersului să stea pe proţap, pe bara
de tracţiune, pe aripi sau în spatele scaunului de conducere a mijlocului de transport dacă
acesta nu este prevăzut din construcţie cu locuri special amenajate.
Art.56.În timpul mersului este interzisă urcarea sau coborârea de pe mijlocul de
transport, precum şi trecerea de pe acesta pe remorci şi invers.
Art.57.Gabaritul autovehiculului şi al remorcilor (cu încărcătură) va fi ales în funcţie
de caracteristicile căilor de circulaţie existente.
Transportul încărcăturilor agabaritice în incintă, trebuie reglementat prin instrucţiuni
elaborate de conducerea persoanei juridice sau persoana fizică.
Pentru autovehiculele şi remorcile care se vor deplasa şi pe drumurile publice,
încărcătura nu va depăşi înălţimea de 4 m şi lăţimea de 2,75 m. În situaţii speciale când
gabaritul este depăşit, se va cere avizul organelor în drept.
Art.58.Urcarea şi coborârea persoanelor trebuie să se facă numai în timpul staţionării
autovehiculului, sub supravegherea conducătorului acestuia.
Art.59.Starea tehnică a autovehiculelor şi remorcilor utilizate în transportul intern
trebuie să corespundă regulamentului privind circulaţia pe drumurile publice.
Art.60.Se interzice utilizarea mijloacelor de transport auto cu starea tehnică
necorespunzătoare.
Art.61.La începutul fiecărui schimb conducătorul mijlocului de transport trebuie să
verifice starea frânelor de la mecanismul de deplasare şi cel de ridicare, starea de uzură a
lanţurilor şi cablurilor.
Art.62.Se interzice orice fel de reparaţie, curăţire sau ungere în timpul funcţionării
mijloacelor de transport.
Art.63.Prezenţa mijlocului de transport, aflat în mod accidental în reparaţie, pe calea
internă de circulaţie, trebuie semnalizată cu mijloace de avertizare.
Art.64.Dispozitivele de protecţie ale utilajelor de transport vor fi astfel fixate încât să
nu poată fi îndepărtate.
În vederea efectuării unor reparaţii, îndepărtarea lor este permisă numai după oprirea
mijlocului de transport.
La terminarea reparaţiei, acestea vor fi montate la loc.
Art.65.Staţionarea mijloacelor de transport trebuie să se facă numai pe partea dreaptă
a sensului de mers.
În acest caz mijloacele de transport trebuie obligatoriu asigurate prin frânare
împotriva unei deplasări necomandate.
La staţionare în pantă, se pun suplimentar şi saboţi la roţi.
Remorcile mijloacelor de transport în timp ce st a ţionează necuplate, trebuie
imobilizate cu saboţi de frână.
Art.66.Este interzisă dărâmarea cu mijloace de transport a stivelor de baloturi, lăzilor
sau altor materiale.
Art.67.Este interzis a se impune conducătorului mijlocului de transport să plece în
cursă dacă starea tehnică a autovehiculelor sau a remorcilor este necorepunzătoare.
Art.68.Pentru lucrul în mediu potenţial exploziv sau cu pericol de incendiu trebuie
utilizate mijloace de transport de construcţie antiexplozivă.
Art.69.La umflarea roţilor cu jantă şi inel demontabil, trebuie folosite dispozitive de
protecţie care să elimine accidentele la această operaţie.
Art.70.Conducerea autocamioanelor, autobasculantelor şi autocisternelor în incintă
este permisă numai persoanelor care posedă permis de conducere valabil pentru categoria
respectivă eliberat de organul de poliţie.
Art.71.Conducerea persoanei juridice sau persoana fizică trebuie să asigure instruirea
corespunzătoare a persoanelor care vor conduce electro(moto)carele şi tractoarele care nu se
deplasează pe drumurile publice.
Art.72.Este interzisă încredinţarea mijlocului de transport persoanelor străine, chiar
dacă sunt autorizate pentru conducerea acestuia, fără avizul conducătorului formaţiei de
lucru.
Art.73.Conducătorul mijlocului de transport este obligat să cunoască şi să respecte
indicatoarele de circulaţie şi mijloacele de avertizare întâlnite în incintă.
Art.75.Se interzice conducerea autovehiculelor de către conducătorii auto bolnavi sau
sub influenţa băuturilor alcoolice.
Art.76.Conducerea persoanei juridice sau persoana fizică trebuie să verifice
permanent şi să ia măsuri pentru respectarea regimului normal de lucru al conducătorilor de
autovehicule, interzicând conducerea mijloacelor de transport, de către cei bolnavi, sau sub
influenţa băuturilor alcoolice.
Art.77.În caz de îmbolnăvire sau accidentare, conducătorul autovehiculului este
obligat să anunţe şeful ierarhic pentru a trimite înlocuitor.
Art.78.Conducătorul mijlocului de transport este obligat să participe la supravegherea
desfăşurării operaţiilor de încărcare-descărcare în condiţii de securitate.
Art.79.În timpul funcţionării mijlocului de transport auto se interzice conducătorului
acestuia să lase maşina fără supraveghere, să stea de vorbă sau să permită altor persoane
manipularea comenzilor.
Dacă este necesar să părăsească maşina, el o va opri din funcţionare şi o va bloca prin
introducerea în una din viteze sau marşarier, luând cheile de contact şi închizând uşile cabinei
cu cheia.
Art.80.Pentru a preveni producerea accidentelor cauzate de apariţia unor defecţiuni,
conducătorul va opri mijlocul de transport la sesizarea unor zgomote anormale şi ori de câte
ori consideră că este necesar să efectueze un control tehnic.
Art.81.Conducătorul autovehiculului va proceda la pornirea motorului şi la
manevrarea autovehiculului numai după ce s-a asigurat că nu se găsesc persoane sub maşină
sau în apropierea ei, pentru evitarea accidentării acestora.
Art.82.Conducătorii de autovehicule trebuie să oprească şi să acorde ajutor ori de câte
ori trec pe langă locul unui accident, pentru salvarea vieţii persoanelor accidentate şi
transportarea acestora la primul post de asistenţă medicală, sesizând imediat şeful ierarhic.
Art.83.La mersul înapoi şi la executarea unor manevre cu autovehiculele în hale de
lucru şi treceri înguste, se va merge încet şi numai pilotat de o persoană care trebuie să se
găsească în permanenţă în câmpul vizual al conducătorului.
Art.84.Conducătorul autovehiculului trebuie să semnalizeze acustic manevra de mers
înapoi.
Art.85.Se interzice pornirea autovehiculelor şi tractoarelor prin împingere sau
remorcare cu ajutorul cablurilor de către alte maşini, prin coborârea liberă pe pantă sau prin
alte metode improvizate.
Art.86.La transporturile de noapte vor fi admişi numai conducătorii de autovehicule
care sunt apţi pentru lucru.
Art.87.Se interzice dormitul în cabina autovehiculului, cu motorul în funcţiune.
Art.88.Remorcarea autovehiculelor rămase în pană se va face conform
regulamentului de circulaţie pe drumurile publice.
Art.89.Remorcile, semiremorcile şi trailerele trebuie prevăzute cu instalaţii de
iluminat şi de semnalizare ca şi vehiculele care tractează.
Art.90.Se interzice remorcarea autovehiculelor sau a remorcilor cu cabluri sau lanţuri,
folosindu-se numai bara de oţel rigidă.
Art.91.Remorca tractată va fi asigurată faţă de vehiculul trăgător cu lanţuri sau
cabluri.
Art.92.Pentru remorcare, autovehiculul care tractează, se va apropia cu o viteză
redusă de vehiculul care urmează a fi tractat.
Art.93.Se interzice remorcarea simultană a mai mult de două remorci auto.
Art.94.Pe timpul remorcării se interzice pătrunderea persoanelor între mijlocul de
transport şi remorci.
Art.95.Se interzice mersul înapoi al mijlocului de transport pentru cuplare fără a fi
pilotat.
Art.96.Parcarea autovehiculelor se face în locuri destinate acestui scop.
Se interzice parcarea pe căile de acces din garaj şi de circulaţie din incintă, precum şi
sub liniile electrice aeriene.
Art.97.Locurile destinate parcării autovehiculelor trebuie alese astfel încât să permită
evacuarea rapidă a acestora în caz de incendiu.
Art.98.Este interzisă parcarea pe platforme a autovehiculelor care prezintă scurgeri de
combustibil.
Se interzice utilizarea focului deschis pentru încălzirea motoarelor autovehiculelor sau
în vederea menţinerii în stare caldă a motoarelor aflate pe platforma de parcare.
Art.99.După terminarea programului conducătorul autovehiculului este obligat:
- să parcheze autovehiculul la locul stabilit;
- să asigure autovehiculul;
- să sesizeze eventualele defecţiuni ivite.
Art.100.Cheile autovehiculelor garate sau parcate se vor păstra, în afara programului
de lucru, la poartă, pentru a se putea interveni în caz de necesitate.
Art.101.În interiorul garajelor este interzisă depozitarea chiar şi temporară a
materialelor, lichidelor şi gazelor combustibile.
Art.102.Este interzisă folosirea focului deschis (lămpi cu benzină etc.) pentru
încălzirea motorului sau la executarea unor lucrări de sudură, lipire, etc. în interiorul
garajelor.
Art.103.Este interzisă folosirea benzinei şi petrolului pentru curăţirea pardoselilor,
mâinilor, îmbrăcămintei sau a pieselor în garaje.
Art.104.Alimentarea cu combustibil a mijloacelor auto se va face numai în locurile
special amenajate, ziua şi numai în cazuri excepţionale noaptea, la lumina lămpilor electrice
protejate. Nu este admisă alimentarea cu combustibil în interiorul garajelor.
Art.105.La staţiile de alimentare cu combustibil, conducătorii autovehiculelor sunt
obligaţi:- să respcte distanţa de cel puţin 3 m faţă de autovehiculele care se alimentează şi cel
puţin 1 m între autovehiculele care urmează la rând;
- să oprescă funcţionarea motorului în timpul alimentării;
- să respecte regulile de ordine interioară ale staţiei de alimentare;
- să oprească imediat şi să îndepărteze autovehiculul la o distanţă de cel puţin 50 m de
staţie, dacă se produc rateuri; conducătorii celorlalte autovehicule care se găsesc în staţia de
alimentare, trebuie să dea ajutor la îndepărtarea autovehiculului;
- să nu plece de lângă autovehicul;
- să nu fumeze sau să folosească focul deschis pe teritoriul staţiei;
- să regleze motorul sau să remedieze orice defecţiune pe o rază de 50 m.
Art.106.Este interzis ca însoţitorii şi persoanele aflate în cabină sau în caroseria
autovehiculului să fumeze pe teritoriul staţiei sau depozitului de carburanţi, pe timpul
alimentării.
Pentru prevenirea incendiilor, rezervoarele şi conductele de combustibil nu trebuie să
prezinte scurgeri. După alimentare, se va şterge de pe rezervor combustibilul scurs şi se va
închide bine busonul rezervorului.
Art.107.Alimentarea autovehiculelor cu combustibil se va face numai menţinându-se,
în timpul alimentării, pistonul pompei de alimentare sprijinit de gura de alimentare a
rezervoarelor.
Când nu există pompe speciale de alimentare, se vor folosi pâlnii cu cot prevazute cu
sită, iar transportul combustibilului la autovehicule se va face num ai în vase închise.
Art.108.Este interzisă alimentarea carburatorului cu benzină prin turnare liberă (cu
sticla, cu furtun racordat la bidoane sau alte sisteme improvizate).
Art.109.Conducerea autovehiculelor pe drumurile publice este permisă
conducătorilor auto numai în condiţiile prevăzute de Regulamentul privind circulaţia pe
drumurile publice şi instrucţiunile şi dispoziţiile în vigoare emise de Ministerul
Transporturilor.
Conducătorilor auto cărora li s - au suspendat permisele de conducere pentru abateri
de la regulamentul privind circulaţia pe drumurile publice nu li se va permite să conducă
autoturisme care transportă persoane sau mărfuri în trafic interurban decât după efectuarea
unui stagiu de conducere (stabilit prin reglementările în vigoare) pe alte tipuri de
autovehicule, în transportul intern de mărfuri, stagiu care se va încheia cu o testare asupra
cunoştinţelor profesionale.
Testarea va fi efectuată de şeful formaţiei de lucru.
Art.110.Instructajul periodic se va face lunar şi la fiecare schimbare a tipului de
autovehicul şi/sau a încărcăturii transportate.
Art.111.Persoanele desemnate (şefii formaţiei de lucru) vor lua măsuri pentru
informarea conducătorilor auto asupra particularităţilor de conducere a autovehiculelor în caz
de polei, mâzgă, ceaţă etc.
Art.112.Conducătorii auto care transportă mărfuri periculoase vor fi dotaţi de către
şefii formaţiilor de lucru şi vor fi obligaţi să utilizeze echipament de protecţie în conformitate
cu legislaţia în vigoare.
Art.113.Persoanele fizice sau juridice care utilizează în activitatea lor mijloace auto
trebuie:
a) să stabilească traseele de acces la/de la drumurile publice precum şi traseele
interioare;
b) să asigure condiţiile de parcare a autovehiculelor;
c) să asigure condiţiile de efectuare a lucrărilor de întreţinere şi exploatare auto;
d)să asigure amenajarea şi întreţinerea în stare de circulaţie a drumurilor de acces, a
rampelor, a cheiurilor fixe şi a locurilor de încărcare- descărcare a autovehiculelor;
e) să asigure descongestionarea drumurilor de acces şi a spaţiului de manevră pentru
intrarea şi ieşirea la rampele sau la locurile de încărcare- descărcare a autovehiculelor;
f) să asigure marcarea şi semnalizarea locurilor sau a zonelor periculoase în care se
limitează viteza de circulaţie a mijloacelor de transport ;
g) să asigure iluminatul pe timp de noapte a căilor de acces, a spaţiilor pentru
încărcarea- descărcarea şi manevrarea autovehiculelor şi a altor puncte de lucru periculoase;
h) să asigure instruirea persoanelor care pilotează autovehicule.
Art.114.Pentru a asigura buna funcţionare a autovehiculelor în parcurs şi pentru a
evita defecţiunile şi accidentele, autovehiculele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii
tehnice:
a) dispozitivul de pornire automată să fie în stare de funcţionare;
b) volanul să nu aibă joc mai mare de 15°;
c) piesele mecanismului de direcţie să nu prezinte defecţiuni şi uzuri (jocuri la
articulaţie, lipsă şplinturi etc.);
d) puntea faţă precum şi puntea (punţile) spate să nu prezinte deformări sau alte
defecţiuni la elementele de fixare de cadrul autovehiculului;
e) elementele suspensiei (arcuri lamelare şi spirale, perne de aer, amortizoare etc.) să
nu prezinte defecţiuni;
f) rulmenţii roţilor să nu aibă jocuri care depăşesc limitele stabilite în prescripţiile
tehnice de funcţionare ale acestora;
g) sistemul de alimentare al autovehiculelor să nu aibă scurgeri de carburant sau fisuri,
fiind interzise orice fel de improvizaţii;
h) carburatorul (pompa de injecţie) să fie bine fixat şi reglat pentru a se evita orice
scurgere de combustibil;
i) rezervorul de carburant să fie prevăzut cu capac bine fixat şi asigurat pentru a nu se
deschide în timpul mersului, iar suporturile de susţinere şi colierele de fixare ale rezervorului
să nu prezinte fisuri;
j) instalaţia electrică a autovehiculului să fie în perfectă stare; sunt interzise legăturile
improvizate, cablurile neizolate, siguranţele necalibrate, lipsa capacelor de protecţie etc. care
pot provoca scurt- circuite;
k) bateria acumulatoare să fie în bună stare, bine fixată, acoperită şi amplasată în aşa
fel încât bacurile să nu se spargă în timpul mersului;
l) releele regulatoarelor de tensiune şi de curent să fie bine reglate şi izolate faţă de
exterior (capac etc.) pentru a se evita scurtcircuitele;
m) sistemele de frânare să fie reglate corect şi să fie în perfectă stare de funcţionare;
n) compresorul de aer să fie în bună stare de funcţionare, astfel încât să asigure
presiunea şi debitul corespunzător de aer, potrivit tipului anvelopei şi autovehiculului;
o) anvelopele să fie de acelaşi tip şi de aceleaşi dimensiuni şi să nu prezinte deformaţii
ce indică dezlipiri sau ruperi ale straturilor componente, iar presiunea să fie cea prescrisă de
fabricant.
Nu se vor folosi anvelope a căror bandă de rulare prezintă o uzură peste limita
prevăzută de normele tehnice.
Este interzisă folosirea anvelopelor reşapate pe axa din faţă;
p ) jantele şi cercurile elastice nu trebuie să prezinte deformaţii ca urmare a uzurii şi a
loviturilor. Jantele vor fi bine fixate cu piuliţele respective;
r) ţeava de evacuare a gazelor arse va fi în bună stare, fără fisuri sau garnituri defecte
şi va fi prevăzută cu amortizor de zgomot (tobă de eşapament);
s) parbrizul şi celelalte geamuri ale autovehiculului să fie în bună stare şi curate. Se
interzice înlocuirea geamurilor cu geamuri de altă calitate decât cele prescrise de constructor,
cu alte materiale sau cu geamuri care nu sunt corect fixate. Parbrizul va fi prevăzut cu
ştergătoare în perfectă stare de funcţionare;
Art.115.Se interzice plecarea în cursă a autovehiculelor care prezintă stare tehnică şi
estetică necorespunzătoare sau care depăşesc limitele admise ale nivelului de zgomot sau
concentraţiile maxime admise ale noxelor în gazele de evacuare.
Art.116.Se interzice plecarea în cursă a autovehiculelor destinate transporturilor de
persoane care nu sunt amenajate în conformitate cu prevederile Regulamentului privind
circulaţia pe drumurile publice.
Art.117. Conducătorii auto au obligaţia ca, pentru asigurarea condiţiilor tehnice ale
autovehiculelor, să verifice înainte de plecarea în cursă următoarele:
a) instalaţia de alimentare cu carburanţi, instalaţia electrică, instalaţia de evacuare a
gazelor arse (eşapate), instalaţia de încălzire, sistemul de direcţie, semnalizare, rulare şi
frânare care trebuie să fie în stare corespunzătoare şi fără improvizaţii;
b) să nu aibă ataşate rezervoare suplimentare de combustibil, în afara celor montate de
către uzina constructoare;
c) existenţa şi integritatea fizică şi funcţională a oglinzilor retrovizoare;
d) uşile să fie în bună stare de funcţionare;
e) să confirme, prin semnătură pe foaia de parcurs, că autovehiculul corespunde din
punct de vedere tehnic.
Art.118.Este interzisă circulaţia autovehiculelor cu remorci, dacă una din
componentele sistemului de împerechere este defectă sau deteriorată.
Art.119.Este interzisă manevra de manevra de mers înapoi a autovehiculelor cu
remorcă, dacă nu se blochează în prealabil, peridocul.
Art.120.Persoanele fizice sau persoanele juridice trebuie să asigure ca în inventarul
autovehiculului să se găsească:
a) lampa electrică portabilă;
b) dispozitivul de protecţie împotriva săririi inelului de siguranţă al jantei (pe timpul
umflării anvelopelor nedemontate);
c) dispozitivul suplimentar pentru fixarea cabinei după rabatarea ei;
d) două capre pentru suspendarea autovehiculului;
e) patru pene pentru asigurarea împotriva deplasării necomandate a mijloacelor de
transport în timpul remedierii defecţiunilor tehnice, în diferite situaţii ivite;
f) manometru pentru verificarea presiunii pneurilor;
g) trusă medicală de prim ajutor;
h) trusă de scule şi unelte, în bună stare, corespunzătoare tipului de autovehicul;
i) cric corespunzător tonajului autovehiculului încărcat şi suport de lemn pentru
stabilitatea acestuia;
j) două triunghiuri reflectorizante sau dispozitiv de semnalizare a avariilor;
k) manivelă de pornire la motoarele cu aprindere prin scânteie;
l) stingător, iar în cazul autovehiculelor care transportă încărcături uşor inflamabile
sau periculoase, câte două stingătoare precum şi ladă sau sac cu nisip, o pătură groasă şi o
lopată pentru împrăştierea nisipului;
m) în funcţie de natura transportului, autovehiculul va fi dotat şi cu alte mijloace în
scopul preîntâmpinării accidentelor (frânghii, prelate etc.);
n) pe timp de iarnă, autovehiculele vor fi dotate, în plus, cu: huse pentru acoperirea
măştii radiatorului, lanţuri antiderapante, lopeţi, nisip, sare etc.
Art.121.În afară de verificările prezentate la Art.114., conducătorul auto de pe
autobasculante va controla buna funcţionare a dispozitivelor de închidere a obloanelor
precum şi dispozitivului de siguranţă împotriva basculării necomandate a benei.
Se interzice plecarea în cursă dacă se constată că dispozitivele nu sunt
corespunzătoare.
Art.122.În afară de verificările prezentate la Art.122., conducătorul auto al mijlocului
auto cu remorcă sau semiremorcă cu greutate maximă mai mare de 750 kgf, va controla
existenţa şi buna funcţionare a:
a) instalaţiei de frânare a remorcii sau semiremorcii acţionată din cabina
autovehiculului trăgător;
b) lanţurilor sau cablurilor pentru legarea suplimentară a remorcii de autovehiculul
trăgător;
c) dispozitivului care permite frânarea (imobilizarea) roţilor când remorcile sau
semiremorcile sunt decuplate de autovehiculul trăgător.
Se interzice plecarea în cursă dacă se constată că dispozitivele de mai sus nu sunt
corespunzătoare.
Art.123.Conducătorilor auto le este interzis să transporte în cabina mijlocului de
transport un număr de persoane mai mare decât cel stabilit prin construcţia autovehiculului şi
înscris în certificatul de înmatriculare.
Art.124.Locurile de parcare devenite alunecoase prin scurgeri sau împrăştieri de
substanţe grase, lichide etc. vor fi curăţate şi apoi presărate cu materiale aderente (nisip,
cenuşă, zgură etc.)
Art.125.În timpul iernii, drumurile de acces, trotuarele, pasajele din parcare vor fi
curăţate de zăpadă sau de gheaţă, presărându- se rumeguş, zgură, nisip, sare etc.
Art.126.La parcarea autovehiculelor pe locurile destinate acestui scop, conducătorii
auto vor lua următoarele măsuri:
a)vor asigura distanţa de manevrare în siguranţă dintre autovehicule şi între acestea şi
construcţii;
b)vor opri motorul;
c)vor frâna autovehiculul;
d) vor scoate cheile din contact;
e) vor închide şi vor asigura prin încuiere uşile cabinei;
f) vor scoate de sub tensiune instalaţia electrică a mijlocului de transport, acţionând
întrerupătorul general (dacă este cazul).
Art.127. Se interzice părăsirea autovehiculului cu motorul în funcţiune.
Art.128. La locul de parcare sunt interzise:
a) efectuarea probelor de frânare în mers.
Acestea se vor efectua la standurile de încercare a eficienţei sistemului de frânare sau
în zone special amenajate.
b) alimentarea cu combustibili sau lubrifianţi;
c) aruncarea cârpelor îmbibate cu produse petroliere etc.;
d) parcarea autovehiculelor încărcate cu materiale explozive sau uşor inflamabile, cu
rezervoare de benzină fisurate sau sparte, cu buşoane lipsă sau neetanşe.
Art.129.Parcarea autovehiculelor destinate transportului de produse petroliere
(cisterne, remorci - cisterne etc.) se va face separat faţă de celelalte autovehicule. Este
interzisă parcarea acestor autovehicule în apropierea staţiilor de alimentare.
Art.130.Ieşirea autovehiculelor din parcare şi din incintele agenţilor economici în
drumurile publice se va face cu faţa.
În cazul când nu este posibil, ieşirea pe drumurile publice se efectuează numai prin
pilotare.

SECŢIUNEA B – INSTRUCŢIUNI SPECIFICE PE TIP DE AUTOVEHICUL

SECŢIUNEA 1: Autocamioane

Art.1.Conducătorul auto răspunde de asigurarea condiţiilor de transport, de


îmbarcarea şi debarcarea persoanelor, precum şi de respectarea regulilor de circulaţie.
Art.2.Pentru amenajarea autocamioanelor în vederea transportului de persoane se vor
lua următoarele măsuri:
- caroseria va fi prevazută cu bănci, fixate rigid pe podea a căror înălţime va fi cu 15
cm mai mică dec â t înălţimea obloanelor;
- oboanele laterale vor fi fixate cu siguranţe la capete şi cu lanţ în interior;
- autovehiculul va fi dotat cu o scară mobilă care se va fixa la urcare şi coborâre, în
partea din spate a maşinii;
- în caz de intemperii (ploi, vânt, ninsoare, frig, etc.), caroseria autovehiculului va fi
acoperită.
Art.3.În foaia de parcurs a autocamionului întocmită de o persoană autorizată se va
menţiona că autovehiculul poate transporta persoane, fiind pregătit în acest scop.
Art.4.Este interzis a se transporta în cabina autocamioanelor recipiente - butelii de
gaze combustibile lichefiate sub presiune.
Art.5.La transportul recipienţilor - butelii cu gaze comprimate, acestea trebuie asezate
în caroseria autocamioanelor în rastele sau în locuri special amenajate, în poziţie orizontală şi
vor avea câte două inele de cauciuc şi capace de protecţie pentru ventile şi cu ventilele
aşezate în direcţie opusă cabinei.
Locaşurile trebuie căptuşite cu pâslă şi prevăzute cu dispozitiv de prindere, pentru
amortizarea completă a şocurilor.
Art.6.Se interzice încărcarea altor materiale în autovehiculele care transportă butelii
cu gaze comprimate. În timpul verii, buteliile cu gaze comprimate trebuie acoperite cu
prelată.
Încărcarea şi descărcarea recipienţilor - butelii se face cu mare atenţie, numai manual
fără aruncări sau lovituri.

SUBSECŢIUNEA 1.1.: AUTOCAMIOANE CU PLATFORMĂ BASCULABILĂ


ŞI CU REMORCI BASCULABILE

Art.1.Autocamioane cu platformă basculabilă destinate transportului de


materiale ca: balast, nisip, pământ, cereale şi deşeuri vor fi verificate înainte de
plecarea în cursă asupra stării tehnice, controlându- se de asemenea şi:
a) existenţa sigiliului la supapa de siguranţă a instalaţiei hidraulice;
b) dacă robinetul de comandă a basculării este în poziţie "coborâre";
d) existenţa celor două cabluri de siguranţă.
Art.2.La remorcile basculabile se va verifica starea cuplajelor (hidraulic de
frânare şi de semnalizare) precum şi sistemul de împerechere a remorcii cu
autovehiculul trăgător: cârlig de tracţiune, proţap şi lanţuri de siguranţă.
Art.3.După cuplarea remorcii de autovehiculul trăgător se va asigura cu şplint
cârligul de tracţiune al autovehiculului trăgător.
Art.4.Este interzis să se efectueze viraje strânse pentru a se evita
suprasolicitarea proţapului.
Art.5.La încărcarea autocamioanelor cu platformă basculabilă şi a remorcilor
basculabile, conducătorul auto va coborâ din cabină şi va ieşi din raza de acţiune a
utilajului de încărcare mecanizată, după asigurarea autocamionului împotriva pornirii
necomandate.
Art.6.La descărcarea prin basculare a autocamioanelor cu platformă
basculabilă şi a remorcilor basculabile, conducătorul auto se va asigura ca pe
platformă şi în raza de acţiune a acestora să nu existe nici o persoană.
Art.7.După descărcarea şi coborârea platformei basculabile şi a remorcii basculabile
şi înainte de a porni de pe loc, acestea vor fi blocate din nou prin manevrarea celor două
manete în poziţia "coborâre".
Art.8.Nu se admite pornirea de pe loc a autocamionului cu platformă basculabilă şi a
remorcii basculabile înainte de a aşeza corect caroseria şi de a se bloca de bolţuri.
SECŢIUNEA 2: AUTOBASCULANTE

Art.1.Înainte de începerea lucrului cu autobasculanta, conducătorul auto trebuie să


verifice starea tehnică a acesteia şi in mod deosebit:
- existenţa şi starea tijei de blocare a benei;- starea de funcţionare a dispozitivului de
ridicare şi coborâre a benei.
Art.2.Conducătorul auto nu trebuie să circule cu autobasculanta având bena ridicată.
Art.3.La încărcare, autobasculantele trebuie astfel aşezate î ncît încărcarea să se facă
numai prin spate sau pe parţile laterale, iar sarcina manevrată nu va trece pe deasupra cabinei.
Art.4.În timpul încărcării mecanizate a autobasculantei, conducătorului ii este interzis
să stea în cabină, exceptând tipurile de a utobasculante prevăzute cu structuri de protecţie
împotriva căderilor de obiecte şi materiale.
Art.5.La descărcare, înainte de a comanda ridicarea benei conducătorul autotrebuie să
asigure autovehiculul cu frână de ajutor, asigurând-se că bena nu va lovi vreo construcţie sau
nu se va apropia la o distanţă periculoasă de linia electrică aeriană.
Art.6.Dacă dispozitivul de ridicare-coborâre a benei se blochează sau nu lucrează
normal, se interzice lucrul sub ea.
Art.7.Este interzis transportul de persoane în bena autobasculantelor.
Art.8.Autobasculantele trebuie dotate cu dispozitive de siguranţă care să impiedice
bascularea necomandată a benei. Obloanele laterale sau cel din spate, care se pot deschide,
vor fi prevăzute cu dispozitive care să asigure închiderea sigură şi să nu permită deschiderea
lor necomandată.
Art.9.La autobasculantele de mare capacitate, în plus trebuie respectate următoarele
reguli:
- în cabinele autobasculentelor se vor transporta un număr de persoane care nu va
depăsi pe cel prevăzut în cartea tehnică;
- conducătorul auto va porni motorul numai după ce va verifica că nu se găsesc
persoane sub maşină sau în apropierea ei;
- după încărcare, conducătorul auto va verifica repartizarea uniformă a încărcăturii în
benă precum şi respectarea tonajului şi gabaritului acesteia;
- când vizibilitatea este redusă, viteza de deplasare va fi micşorată;
- este interzisă oprirea motorului când autobasculanta coboară în pantă;
- locul de descărcare va fi prevazut cu un opritor de siguranţă, pentru limitarea
mişcării autobasculantei la mersul înapoi;
- se interzice intrarea conducătorului sau altei persoane sub bena ridicată, fără ca
aceasta să fie asigurată cu dispozitivul prevăzut.
Art.10.Umflarea pneului până la presiunea prescrisă trebuie să se facă numai după
fixarea roţii în dispozitivul de protecţie.
Art.11.Înaintea pornirii motorului termic :
- se vor verifica toate elementele electrice dacă au legăturile corect făcute.
-se va controla şi se vor lua măsuri pentru îndepărtarea de părţile metalice ale
autobasculantei a obiectelor sprijinite pe sol.
- se va verifica existenţa capacelor de protecţie a tuturor bornelor de legătură
exterioară a dulapurilor de automatizare, a redresoarelor, a rezistenţelor de frânare, a
generatorului şi a excitatricei.
- se va controla dacă bornele sunt bine strânse, iar carcasele metalice bine legate de
şasiu.
- se va proceda la îndepărtarea sculelor sau obiectelor de pe părţile componente ale
instalaţiei electrice sau de pe acele piese care, la pornirea motorului, vor intra în mişcare.
- se va controla dacă sunt corect întinse curelele de antrenare ale excitatricei şi
ventilatorului şi dacă apărătoarea de protecţie este bine fixată.
- se va verifica dacă tubulatura de ventilaţie a motoarelor este în perfectă stare.
- se va verifica existenţa şi starea de funcţionare a mijloacelor proprii de PSI.
- se vor controla cabina şi platforma autobasculantei care trebuie să fie lipsite de
obiecte, piese sau materiale care l- ar incomoda sau distrage pe şofer.
- se va verifica dacă uşile dulapurilor de automatizare sunt încuiate.
- se va verifica dacă sculele şi uneltele din dotarea autobasculantei sunt aşezate în
locuri special amenajate.
Art.12.Defecţiunile constatate la verificarea elementelor electrice se vor remedia
înainte de pornirea motorului termic.
Art.13.După verificarea elementelor electrice se va trece la verificarea părţii mecanice
a autobasculantei, care se va efectua în conformitate cu prevederile instrucţiunilor emise de
uzina constructoare.
Art.14.Este interzis să se intervină la elementele electrice şi la partea mecanică a
autobasculantei cu motorul termic pornit şi cu întreruptorul baterie- masă cuplat.
Art. 15.Înainte de punerea în mişcare a autobasculantei:
- se va verifica starea de funcţionare a tuturor lămpilor de control. Cele arse sau
defecte vor fi înlocuite, având grijă ca întreruptorul baterie- masă să fie decuplat.
- se va verifica dacă sub autobasculantă sau în apropierea ei se află vreo persoană,
după care se va claxona, se va cupla întreruptorul baterie - masă şi se va porni motorul
termic.
Art.16.Autobasculanta nu va fi pusă în mişcare decât după ce presiunea din circuitele
pneumatice va atinge valoarea prescrisă (6 - 7 bari).
La mersul înapoi se va cupla sistemul de avertizare sonoră şi optică.
Art.17.Este interzisă cuplarea instalaţiei electrice înainte de pornirea motorului
termic.
Art.18.În timpul deplasării autobasculantelor conducătorul auto este obligat să
respecte instrucţiunile de funcţionare a autobasculantei emise de constructor.
Art.19.În timpul deplasării autobasculantei este interzisă manevrarea inversorului de
sens.
Art.20.În timpul funcţionării, se vor supraveghea în permanenţă lămpile de control de
la bord.
La semnalizarea oricărei defecţiuni se va decupla alimentarea blocului electronic, se
va opri motorul termic, după care se va trece la remedierea defecţiunii.
Art.21.Curăţarea autobasculantelor de 100 t şi 120 t se va face numai cu jet de aer şi
prin curăţarea cu perii şi cârpe curate, şi numai cu motorul termic oprit şi întrerupătorul
baterie- masă decuplat. Spălarea acestor autobasculante cu jet de apă este interzisă.

SUBSECŢIUNEA 1.1.: AUTOBASCULANTE MAI MICI DE 20 T

Art.1.Înainte de a pleca în cursă, conducătorul auto va verifica starea tehnică a


autobasculantei.
In plus va verifica:
a) existenţa şi starea tijei de blocare a benei;
b) starea cablurilor de limitare a cursei de ridicare a benei;
c) funcţionarea corectă a dispozitivului de ridicare şi coborâre a benei.
Art.2.Conducătorul auto nu va porni de pe loc şi nu va circula cu autobasculanta
având bena ridicată.
Art.3.În timpul încărcării mecanizate a autobasculantei conducătorului auto îi este
interzis să stea în cabina autovehiculului, dacă aceasta nu este prevăzută cu apărătoare de
cabină.
Art.4.La descărcare, înainte de a comanda ridicarea benei, conducătorul auto:
a) va asigura autobasculanta cu frâna de mână;
b) se va asigura că bena, în poziţie ridicată, nu se va lovi de construcţiile învecinate;
c) se va asigura că bena, în poziţie ridicată, nu se va opri la distanţă periculoasă de o
linie electrică aeriană.
Art.5.Este interzis conducătorului auto să intervină la instalaţia hidraulică. Repararea
acesteia trebuie să fie efectuată de personal calificat.
Art.6.La defectarea sistemului hidraulic de ridicare, conducătorul auto va proceda
după cum urmează:
A) Dacă mecanismul de ridicare al benei răspunde la comenzile automate
necorespunzător, iar autobasculanta are tija de blocare în bună stare:
a) va comanda coborârea benei în poziţie orizontală (rezemată de şasiu);
b) va descărca materialele din benă;
c) va comanda ridicarea benei în poziţie maximă şi va fixa bena în această poziţie cu
tija de blocare;
d) va remedia defecţiunile constatate la partea mecanică a mecanismului de ridicare a
benei ; este interzisă intervenţia conducătorului auto la instalaţia hidraulică;
e) va verifica starea şasiului, jocul bolţurilor de fixarea benei pe şasiu şi fixarea axei
portabile pe şasiu;
f) va efectua probele de ridicare şi de coborâre a benei .
B.) Dacă mecanismul de ridicare al benei nu răspunde la comenzi, iar bena a fost
blocată într- o poziţie intermediară de ridicare, conducătorul auto:
a) va sprijini bena în poziţia în care se află prin introducerea unor grinzi sau chituci de
lemn între şasiu şi benă;
b) va descărca materialele din benă;
c) va remedia defecţiunea constatată la partea mecanică a mecanismului de ridicare a
benei;
d) după ieşirea de sub autobasculantă a celui care a remediat defecţiunea, va comanda
ridicarea automată a benei în poziţie maximă;
e) va scoate grinzile sau chitucii care au servit la sprijinirea benei;
f) va verifica modul de funcţionare al mecanismului de ridicare a benei, executându-
se de mai multe ori coborârea şi ridicarea automată a benei, fără încărcătură.
Art.7.Este interzis transportul de persoane în bena autobasculantelor.
Art.8.La autobasculantele care basculează pe trei părţi, se va urmări ca, înainte de
plecarea în cursă, bena să fie bine fixată pe suporţi prin cele patru cuie de blocare, iar
obloanele închise prin cârligele lor.
La basculare, bena acestora va fi bine fixată pe suport prin cele două cuie de blocare
rămase în locaşurile lor, iar cele două coliere de siguranţă ale suportului spate vor fixa, bine
strânse, cepurile de oprire.
SUBSECŢIUNEA 1.2.: AUTOBASCULANTE CU CAPACITATEA ÎNTRE 20-
100 T

Art.1.Şoferul va proceda la pornirea motorului şi la manevrarea autobasculantei


numai după ce va verifica şi se va convinge că nu se găsesc persoane sub maşină sau în
apropierea ei.
Art.2.La încărcarea autobasculantelor, acestea vor fi aşezate astfel încât încărcarea să
se facă numai prin spate sau pe părţile laterale, iar cupa excavatorului să nu treacă pe
deasupra cabinei autovehiculului.
Art.3.Conducătorul auto va rămâne în cabina autobasculantei în tot timpul operaţiilor
de încărcare- descărcare a acesteia şi ori de câte ori se efectuează urcarea sau coborârea
benei.
Art.4.După încarcare, conducătorii auto vor verifica repartizarea uniformă a
încărcăturii în bena autobasculantelor, precum şi a gabaritului acestora.
Art.5.Trecerea prin vaduri a autobasculantelor de mare capacitate se va face cu
respectarea prescripţiilor tehnice ale uzinei constructoare, pentru a se evita intrarea apei în
motoarele electrice de tracţiune.
Art.6.În timpul circulaţiei şi manevrării autobasculantelor se va urmări ca partea din
faţă a benei - cozorocul - să nu lovească linii electrice, copaci, stânci, construcţii etc.
Art.7.Când vizibilitatea este redusă, viteza de deplasare a autobasculantelor de mare
capacitate nu va depăşi 8- 10 km/h.
Se interzice circulaţia autobasculantelor, când vizibilitatea este sub 20 m.
Art.8.Autobasculantele de mare capacitate fiind agabaritice, nu vor efectua
transporturi pe drumurile publice.
Deplasarea autobasculantelor pe drumurile publice (de la un loc de muncă la altul)
este admisă fără sarcină utilă şi numai la acelea care nu depăşesc o încărcare maximă pe osie
mai mare de 26,5 t.
Aceste deplasări se vor efectua numai cu aprobarea organelor în drept (Ministerul de
Interne şi Regia Autonomă a Drumurilor).
Art.9.Remorcarea autobasculantelor mari va fi permisă numai dacă acestea au
motorul în stare bună de funcţionare şi dacă bara rigidă de remorcare este de dimensiuni
corespunzătoare.
Remorcarea autobasculantelor care au motorul defect se va face numai cu ajutorul
unui dispozitiv special construit (triunghiular, cu bare rigide) şi numai după ce a fost
desfăcută pârghia de comandă a distribuitorului de direcţie.
Art.10.În cazul opririi autobasculantei sau a tractorului de remorcare În pantă, se va
opri motorul, se va acţiona frâna de serviciu, iar roţile vor fi calate cu pene. Este interzis să se
frâneze autobasculanta, oprită în pantă, prin cuplarea într-o treaptă a cutiei de viteze dacă
motorul nu funcţionează, deoarece legătura dintre roţile conductoare şi motor este întreruptă.
Art.11.Locul de descărcare a autobasculantelor va fi prevăzut cu un opritor de
siguranţă pentru limitarea mişcării autovehiculului la mersul înapoi.
Autobasculanta se va apropia de marginea taluzului la o distanţă nepericuloasă, în
funcţie de tonajul autobasculantei şi starea terenului, dar nu mai mică de 3 m.
Art.12.Este interzisă suspendarea benei autobasculantei (în vederea unor lucrări de
întreţinere şi exploatare), fără asigurarea benei cu ajutorul tirantului şi bolţurilor din dotare.
Art.13.Este interzis să se scotă pneul de pe jantă înainte de a se evacua aerul din el.
Montarea unei roţi pe autobasculantă se va face numai după ce presiunea din pneul ei
va fi de 1 bar şi numai după ce se va constata că inelul de închidere acoperă întreaga
circumferinţă şi este bine fixat.
Umflarea pneurilor până la presiunea prescrisă se va face numai după fixarea roţii în
dispozitivul de protecţie.
Când pana se remediază în parcurs, umflarea pneurilor se va face numai după
asigurarea cu dispozitiv de protecţie.
Art.14.Rezistenţele de frânare, dulapurile de automatizare, redresoarele etc. vor fi
menţinute în permanenţă curate.
Toate operaţiile de curăţare se vor face cu motorul oprit şi întrerupătorul bateriei-
masă decuplat.
Art.15.Pentru a se evita pericolul de explozie, la demontarea de pe autobasculantă a
cilindrului suspensiei, se va proceda mai întâi la evacuarea totală a gazului din cilindru.
Evacuarea se va realiza deschizându- se de 3- 4 ori supapele de încărcare la intervale
de câte 3 minute.
Cilindrul nu se va demonta decât după ce se va constata că nu mai conţine gaz sub
presiune.
Art.16.Este interzis să se încarce cilindrul suspensiei cu azot dacă dispozitivul de
încărcare nu este în stare bună de funcţionare.
Art.17.Se interzice încărcarea cilindrului suspensiei cu oxigen.

SUBSECŢIUNEA 1.3.:AUTOBASCULANTE CU CAPACITATE DE 100 T ŞI


120T
Art.1.Utilizarea acestor autovehicule se va face numai după efectuarea unui control
asupra stării tehnice înaintea pornirii motorului termic, înainte de punerea în mişcare precum
şi în timpul deplasării autobasculantei.

SECŢIUNEA 3: ÎNCĂRCĂTOARE FRONTALE (IFRON)

Art.1.Conducerea IFRON-ului trebuie încredinţată numai salariaţilor calificaţi şi


autorizaţi de către persoana fizică sau juridică ce exploatează utilajele, pe bază de şcolarizare
şi verificare a cunoştinţelor.
Rein struirea conducătorului se va face ori de câte ori i se va încredinţa spre conducere un alt
timp de încărcător frontal.
Art.2.La operaţia de încărcare cu IFRON-ul se vor respecta următoarele:
- conducătorul va semnaliza pentru atenţionare şi va începe manevra numai după
retragerea tuturor persoanelor din raza de acţiune a utilajului;
- conducătorul nu va aşeza sarcina în mijloacele de transport decât după ce s-a
asigurat că lucrătorii s-au retras din acestea;
- deschiderea graifărului şi bascularea sarcinii în mijlocul de transport este permisă
numai după staţionarea utilajului şi încetarea balansării sarcinii;
- la încărcarea cu IFRON-ul în vagoane cu pereţi înalţi pentru formarea de stive
(picioare) stabile, se va marca mijlocului acestora pe pereţii vagonului;
- preluarea sarcinilor din grămadă sau tivă se va face numai de către conducătorul
IFRON-ului; este interzisă fixarea sau ajustarea cu mâna sau alte unelte a sarcinilor de către
alte persoane;
- la ridicarea sarcinii din s tive se va verifica stabilitatea acesteia în graifăr;
- la descărcarea şi încărcarea materialelor în si din stive, conducătorul trebuie să se
asigure că nu există persoane pe acestea sau în jurul lor;
- la încărcarea lemnului rotund (buşteni) în nave, treb uie respectate prevederile
normelor specifice de securitate a muncii pentru transporturi forestiere.
Art.3.La operaţia de descărcare a sarcinilor cu IFRON-ul, se vor respecta
următoarele:
- sarcina ce se preia din autovehicule sau vagoane va fi bine fix ată în echipamentul
auxiliar adecvat lucrului, echilibrată pe cele două brate ale furcii utilajului şi corespunzătoare
capacităţii sale;
- descărcarea buştenilor prin impingere este admisă numai la vagoanele de cale ferată,
în punctele de descărcare prevăzute cu rampe înclinate sau dotate cu balănci;
- în timpul descărcării sarcinilor din autovehicule, conducătorul este obligat să
oprească lucrul în caz de pericol.
Art.4.Pe timpul încărcării sau descărcării, este interzisă staţionarea lucrătorilor pe
caroseria autovehiculelor, în faţa sarcinilor sau în raza de acţiune a încărcătoarelor frontale.
Art.5.Este interzisă deplasarea IFRON-ului înainte de ridicarea sarcinii şi
desprinderea completă a acesteia din stivă, din mijloacele de transport sau de pe sol.
Art.6.Se interzice depunerea sarcinilor în stive, în mijloacele de transport sau la sol,
de la o înălţime mai mare de 0,5 m.
Art.7.La efectuarea manevrelor de încărcare-descărcare şi transport a materialelor
granulare, utilajul va fi acţionat încet, atât la umplerea şi golirea cupei cât şi pe parcursul
deplasării.
Art.8.Se intrzice conducătorului să părăsească utilajul având sarcina ridicată de la sol.
Art.9.Părăsirea încărcătorului frontal se va face numai după oprirea motorului,
blocarea frânei şi închiderea cabinei, furca utilajului fiind sprijinită pe sol.
Art.10. Pe trimpul transportului sarcinilor cu IFRON-ul se vor respecta următoarele:
- deplasarea se va face menţinând sarcina la o înălţime e maximum 0,5 m faţă de sol;
ridicarea sarcinii la înălţimi mai mari este permisă numai pentru trecerea prin locurile înguste,
cu viteză redusă, până la evitarea oricărui pericol de accidentare;
- se interzice circulaţia cu sarcină, pe terenuri cu pantă mai mare de 10% şi rampe de
încărcare-descărcare în vagoane cu o pantă mai mare de 2%;
- la trecerea peste podeţe sau poduri, se va ţine seama de capacitatea de rezistenţă a
acestora;
- conducătorul trebuie să urmărească cu atenţie traseul drumului; se interzice
deplasarea pe terenuri cu obstacole sau gropi, a căror denivelare este mai mare de 10 cm, care
pot provoca răsturnarea utilajului;
- se interzice deplasarea sarcinilor ale căror dimensiuni nu se încadrează în gabaritele
căilor de circulaţie sau a celor care periclitează echilibrul utilajului;
- este interzisă oprirea pe pasajele de trecere de cale ferată sau în raza de acţiune a
altor utilaje.
Art.11.Deplasarea IFRON-ului în incintă este permisă numai pe căile de circulaţie
stabilite, cu o viteză care să asigure evitarea pericolelor de accidentare, stabilite prin
instrucţiunile proprii locului de muncă.
Art.12.La transportul unor sarcini voluminoase, care restrâng vizibilitatea
conducătorului, manevrarea va fi dirijată de o persoană aflată în afara utilajului şi în raza de
vizibilitate a conducătorului.
Art.13.În timpul deplasării IFRON-ului îndeosebi în locurile aglomerate,
conducătorul va reduce viteza, se va asigura că nu este pericol de accidentare, dând totodată
semnale sonore de avertizare.
Art.14.Se interzice transportul persoanelor cu IFRON-ul.
Art.15.Este interzisă deplasarea sau lucrul pe întuneric, cu farurile defecte sau stinse.
Art.16.Pe timpul funcţionării, încărcătorul frontal trebuie să corespundă din punct de
vedere tehnic prevederilor cărţii tehnice, fiind utilizat în limitele caracteristicilor lui tehnice.
Capacitatea de ridicare va fi înscrisă pe o tăbliţă indicatoare, conducătorul fiind obligat să
verifice permanent existenţa acesteia.
Art.17.Este interzisă folosirea IFRON-ului pentru executarea unor lucrări neadecvate.
Pentru sarcini specifice, trebuie să se dispună de echipamentul auxiliar şi sculele anexate,
corespunzătoare operaţiei ce se execută, fiind interzisă recurgerea la improvizaţii.
Art.18.Se interzice utilizarea IFRON-ului pentru împingerea şi tragerea
autovehiculelor, a vagoanelor sau a altor mijloace de transport.
Art.19.Este interzisă acţionarea bruscă sau forţată a comenzilor IFRON-ului (manete,
pedale etc.)
Art.20.Este interzisă manipularea de la sol a pârghiilor de acţionare.
Art.21.Este interzisă manevrarea sarcinii atunci când motorul este oprit din
funcţionare.
Art.22.Se interzice manevrarea echipamentului auxiliar concomitent cu frânara bruscă
a IFRON-ului.
Art.23.În cazul unor defecţiuni, conducătorul este obligat să întrerupă lucrul şi să
procedeze la remedierea acestora, daca este posibil.
Art.24.Încărcătoarele frontale trebuie să aibă, lateral, la geamuri, bare sudate pentru a
împiedica conducătorul utilajului să scoată capul în afară, evitându-se astfel accidentarea
acestuia.
Art.25.Verificarea echipamentului auxiliar trebuie să se faca numai când acesta este
asezat pe sol.
Art.26.Încărcătorul frontal trebuie să aibă reviziile tehnice şi lucrările de întreţinere
efectuate la termen, conform graficului.
Art.27.În caz de avarie, remorcarea încărcătorului defect se face numai cu ajutorul
unei bare de remorcare, conform prevederilor legislaţiei în vigoare privind de circulaţia pe
drumurile publice.
Art.28.Lucrările de reparaţii la încărcătorul frontal trebuie efectuate numai de către
personal calificat şi autorizat, în atelierele specializate.

SECŢIUNEA 4: BULDOZERE ŞI SCREPERE

Art.1. Lucrul cu buldozerul la săpat sau cu screperul la excavat nu este permis decât cu
viteza I.
Art.2. Se interzice schimbarea vitezei în pantă.
Art.3. Se interzice intrarea salariaţilor sub lama buldozerului pentru reparaţii dacă nu
s-a efectuat suspendarea acesteia pe capre rezistente sau pe calaje de lemn.
Ridicarea lamei se face numai cu ajutorul cricurilor sau dispozitivelor de ridicat.
Art.4. Înainte de începerea lucrului cu buldozerul sau screperul conducătorul
utilajului trebuie să avertizeze sonor pe ceilalţi salariaţi.
Art.5. Este interzis conducătorului buldozerului sau screperului să părăsească utilajul
în mers sau staţionat cu motorul în funcţiune.
Art.6. În timpul mersului este interzisă urcarea sau coborârea salariaţilor pe sau de pe
buldozer sau screper.
Art.7.Orice verificare sau reglare se va efectua numai cu motorul oprit şi cu lama
sprijinită pe sol.
Art.8. Se interzice lucrul cu buldozerul sau screperul care prezintă defecţiuni la
sistemul hidraulic.
Art.9. În apropierea rambleelor, rigolelor sau gropilor unde există pericol de surpare
şi de răsturnare a utilajului se va lucra numai sub comanda conducătorului locului de muncă.
Art.10. Se interzice dormitul în cabină sau în zona de lucru a buldozerului sau a
screperului.

SECŢIUNEA 5: RULOURI COMPACTOARE ŞI COMPACTOARE


MECANICE

Art.1. Punerea în funcţiune a motorului şi pornirea ruloului compactor se va efectua


numai după ce conducătorul utilajului s-a asigurat de absenţa salariaţilor din zonele
periculoase.
Art.2. Se interzice pornirea ruloului compactor prin tractare sau prin coborâre pe
pantă.
Art.3. Se interzice ungerea manuală de către salariaţi a tamburilor ruloului compactor
în timpul mersului.
Art.4. Reglarea şi repararea ruloului compactor se vor efectua numai când acesta este
oprit, asigurat, iar motorul scos din funcţiune.
Art.5. Se interzice conducătorului ruloului compactor să părăsească utilajul în mers
sau staţionat, cu motorul în funcţiune.
Art.6. Se interzice staţionarea ruloului compactor în pante sau curbe.
Art.7. La rulourile compactoare cu dublă direcţie, înainte de pornirea motorului, se va
verifica poziţia şi starea tehnică a scaunului rabatabil.
Art.8. La compactarea mecanică cu placă vibratoare se vor aplica prevederile de la
rulouri compactoare precum şi următoarele măsuri:
a) se interzice prezenţa salariaţilor în zonele periculoase din jurul utilajului în timpul
funcţionării acestuia;
b) pe timpul când nu lucrează, utilajul va fi scos de pe partea carosabilă sau va fi oprit
cât mai aproape de acostament.

Cap.VIII - INSTRUCŢIUNI DE SECURITATE A MUNCII PENTRU


LUCRĂRI DE DULGHERIE

Art.1.Conducătorii formaţiilor de lucru sunt obligaţi să verifice zilnic, înainte de


începerea lucrului, dacă sculele sunt în stare tehnică corespunzătoare şi dacă cele acţionate
electric sunt legate la pământ.
Se interzice utilizarea sculelor şi echipamentelor tehnice care au defecţiuni sau
improvizaţii.
Art. 2.Conducătorii formaţiilor de lucru care execută cofraje, schele şi eşafodaje la
înălţime sunt obligaţi să verifice zilnic ca personalul lucrător din subordine să fie dotat cu
echipamentul de protecţie specific.
De asemenea, aceştia vor stabili punctele fixe pentru prinderea centurilor de siguranţă.
în lipsa acestor puncte fixe se vor utiliza cabluri sau frânghii corespunzătoare, bine ancorate,
de care lucrătorii să se asigure prin intermediul centurilor de siguranţă.
Art.3.La lucrările de montare şi demontare la înălţime a cofrajelor, schelelor sau
eşafodajelor vor fi admişi numai lucrători apţi din punct de vedere medical pentru lucrul la
înălţime conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii.
Art.4. Urcarea, coborârea la şi de pe podinele de lucru se vor realiza numai prin
intermediul rampelor şi a scărilor de acces executate conform precripţiilor tehnice în vigoare.
Art.5.Se interzice urcarea şi coborârea pe elementele cofrajelor schelelor sau
eşafodajelor. Art.6.Se interzice circulaţia sau staţionarea pe astereala prinsă pe
planşee.
Art.7.Pentru montarea cofrajelor suspendate pe grinzi metalice se va realiza o podină
de lucru.
Dulapii podinelor vor fi fixaţi pe grinzi.
Art8.Circulaţia pe cofraje metalice este permisă numai dacă pe acestea sau aşezat
dulapi. Pentru montarea fermelor, luminatoarelor sau a altor elemente asamblate pe loc, se
vor realiza în prealabil schele.
Art.9. Zona unde se montează sau se demontează cofraje, schele şi eşafodaje va fi
împrejmuită şi se vor lua măsuri de oprirea accesului în zona respectivă, iar dacă este cazul se
vor executa copertine de protecţie.
Art.10.Dacă cofrajul, schela sau eşafodajul rămân un timp nefolosile ( la construcţiile
unde lucrările se întrerup provizoriu ), la reluarea lucrului se vor verifica şi se vor face
completările necesare şi o nouă recepţie a cofrajului, schelei sau eşafodajului.
Art.11. La asamblarea elementelor de cofraj, schele, eşafodaje cu buloane, bolţuri,
şuruburi, verificarea coincidenţei orificiilor se va face cu dornuri destinate acestei operaţiuni.
Se interzice efectuarea verificării prin introducerea degetelor în orificiile respective.
Cuiele din panourile de cofraj vor fi întoarse spre a evita rănirea sau agăţarea
echipamentului muncitorilor.
Art.12. Se interzice demontarea cofrajelor, schelelor şi eşafodajelor prin tracţiune
înainte de desfacerea tuturor legăturilor.
Art.13. Demontarea cofrajelor, schelelor şi eşafodajelor se va face numai după ce s-
au luat toate măsurile de protecţie necesare.
Efectuarea operaţiunilor de demontare se va face în ordinea inversă celor de montare
sau conform prevederilor proiectului de execuţie.
Art.14. Se interzice demontarea prin dărâmare, precum şi depozitarea pe podinele de
lucru a materialelor provenite din demontare.
Toate elementele componente demontate, se vor coborî pe măsura demontării lor, prin
mijloace mecanizate sau cu ajutorul frânghiilor şi scripeţilor. Nu este permisă aruncarea du la
înălţime a elementelor demontate.
Art.15. Se interzice, la orice lucrare la înălţime, montarea şi demontarea cofrajelor,
schelelor şi eşafodajelor în cazul când condiţiile meteorologice sunt nefavorabile pe întuneric
sau când locurile de muncă nu sunt iluminate.
Art.16. Cofrajele trebuie să corepundă formelor şi dimensiunilor din proiecte , să
reziste la sarcinile ce le revin din greutatea proprie a betonului, a armaturilor, a utilajelor de
turnare şi a oamenilor care circula pe ele în timpul lucrului.
Art.17. În general cofrajele şi eşafodajele sunt din prefabricate. Ele trebuie să permită o montare
simplă şi o reutilizare maximă.
Art.18. Se va acorda o atenţie deosebita umplerii cofrajelor cu beton şi în mod special ridicării
cofrajelor pe măsura întăririi betonului.
Toate dispozitivele de ridicare ale cofrajelor de care sunt agăţate tijele sau elementele de susţinere vor fi
controlate zilnic de către conducătorul locului de munca.
Aceste operaţiuni se vor efectua numai de către lucrători special instruiţi pe linie de securitatea muncii.
Art.19. O atenţie deosebită se va acorda pregătirii turnării prin repartizarea de sarcini concrete pe
oameni şi instruirea oamenilor care execută turnarea şi manevrarea cofrajelor.
Art.20. Montarea cofrajelor la înălţime se va face numai de pe podine de lucru, aşezate pe schele de
susţinere.
Peste aceasta înălţime, montarea cofrajelor se va face de pe schele mobile prevăzute cu balustrade şi cu
scândura de margine.
Art.21. La executarea pereţilor din beton armat cu cofraje demontabile, se vor executa în ambele părţi
podine de lucru la fiecare 1,8 metri înălţime.
Pentru cofrajele de stâlpi sau grinzile în cadre, se vor amenaja schele în consolă, executate pe baza de
proiecte, cu balustrade şi scândura de margine.
Art.22. Cofrajele suspendate pentru planşeele din beton armat la clădirile cu schelet metalic vor fi
montate numai după aşezarea definitivă a pieselor care constituie scheletul.
Art.23. Construcţiile la care se toarnă betoane in cofraje alunecătoare vor fi împrejmuite.
Art.24. Conducătorul locului de muncă este obligat să controleze zilnic starea cofrajelor alunecătoare
înainte de începerea turnării betonului.
Art.25. Demontarea cofrajelor alunecătoare se va execută într-o succesiune de operaţii stabilite
anticipat de conducătorul locului de muncă.
Scoaterea cadrelor de susţinere este permisă numai după întărirea betonului.
Art.26. Materialele provenite din demontarea cofrajelor alunecătoare, vor fi coborâte la sol imediat
după demontare.
Este interzisă aşeza materialelor demontate pe podinele schelelor de lucru sau de susţinere.
Art.27. Decofrarea se face numai după aprobarea de către conducătorul locului de
muncă.
Art.28. Demontarea cofrajelor de la construcţiile din beton armat se va executa numai
după ce s-au luat măsurile corespunzătoare împotriva căderii neprevăzute a unor elemente
ale acestora.
Demontarea cofrajelor şi susţinerilor acestora, se va face numai sub supravegherea
permanentă a conducătorului locului de munca şi numai de sus în jos.
Art.29. După demontarea cofrajelor, golurile lăsate în planşeele de beton simplu sau
armat, vor fi fi împrejmuite sau acoperite cu panouri bine fixate.
Art.30. Demontarea cofrajelor de la betoanele turnate sub nivelul terenului, se va face
înainte de scoaterea consolidărilor săpaturilor.
Art.31. Elementele cofrajelor alunecătoare, cadrele, consolele de susţinere, grinzile,
podinele de lemn, schelele suspendate şi îngrădirile trebuie să se execute în conformitate cu
proiectele de execuţie aprobate.
La demontarea cofrajelor vor îndepărtate materialele sau sculele de pe schele şi de pe
cofraje.
Art.32. Materialele rezultate în urma demontării cofrajelor alunecătoare, trebuiesc
coborâte imediat cu ajutorul scripeţilor sau altor mecanisme din dotare.
Este interzis a se depozita aceste materiale pe schele sau pe podinele acestora.
Art.33. Cofrajele mobile vor fi montate respectându-se măsurile de securitate a muncii ca şi la
cofrajele fixe.
Pentru apărarea lucrătorilor de căderea betonuluisau a altor materiale sau obiecte, se vor monta
cozoroace de protecţie de cel puţin 3 metri lăţime, perpendiculare pe zidul clădirii sau construcţiei respective.
Se vor monta cozoroace şi deasupra instalaţiilor sau utilajelor tehnologice şi deasupra locului de
manipulare a betonului.
Nu se admite supraîncărcarea cofrajelor mobile cu oameni, materiale sau armături peste sarcina
calculată.
Cap.IX. - INSTRUCŢIUNI PRIVIND SECURITATEA MUNCII PENTRU
MANIPULAREA ŞI TRANSPORTUL PRIN PURTARE DIRECTĂ ŞI CU
MIJLOACE MECANIZATE ŞI NEMECANIZATE A MATERIALELOR ŞI
DEPOZITAREA LOR

Art.1.Angajatorul trebuie să ia măsuri tehnico-organizatorice necesare sau trebuie să


utilizeze mijloace corespunzătoare, în special echipamente mecanice, pentru a evita
necesitatea manipulării manuale a maselor de către lucrători.
Dotarea salariaţilor cu echipament individual de protecţie şi alegerea sortimentelor
adecvate se vor realiza în conformitate cu prevederile Normativului-cadru de acordare şi
utilizare a echipamentului de protecţie.
Art.2.Prin manipulare şi transport prin purtare sau manipulare manuală a maselor
conform definiţiei, se înţelege orice operaţie de transport sau susţinere a unei mase de către
unul sau mai mulţi salariaţi, inclusiv ridicarea, coborârea, împingerea, tragerea, purtarea sau
deplasarea unei mase care, din cauza caracteristicilor sale sau a condiţiilor ergonomice
nefavorabile, implică riscuri de accidentare sau îmbolnăvire profesională.
Art.3.În cazurile în care nu se poate evita necesitatea manipulării manuale a maselor
de către lucrători, angajatorul trebuie să ia măsuri organizatorice corespunzătoare, să utilizeze
mijloace adecvate sau să furnizeze lucrătorilor aceste mijloace, pentru a reduce riscul pe care
îl implică manipularea manuală a acestor mase, luând în considerare elementele de referinţă
prevăzute în Anexa nr. 1.
Anexa nr. 1
1. Caracteristicile masei
Manipularea manuală a maselor poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni
dorsolombare, dacă masa este:
- prea grea sau prea mare;
- greu de mânuit şi de prins;
- instabilă sau cu un conţinut ce riscă să se deplaseze;
- poziţionată astfel încât necesită susţinerea sau manipularea ei la distanţă faţă de
trunchi sau cu flexia ori răsucirea trunchiului;
- susceptibilă să producă leziuni lucrătorilor, din cauza marginilor şi/sau consistenţei
sale, în special în cazul unei coliziuni.

2. Efortul fizic necesar


Efortul fizic poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă:
- este prea intens;
- nu poate fi realizat decât printr-o mişcare de răsucire a trunchiului;
- poate să antreneze o deplasare bruscă a masei;
- este realizat atunci când corpul se află într-o poziţie instabilă.

3. Caracteristicile mediului de muncă


Caracteristicile mediului de muncă pot determina o creştere a riscurilor, în special de
afecţiuni dorsolombare, dacă:
- nu există suficient spaţiu liber, în special pe verticală, pentru realizarea activităţii;
- solul prezintă denivelări, prezentând pericole de împiedicare, sau este alunecos
pentru încălţămintea lucrătorului;
- locul de muncă sau mediul de muncă nu permite lucrătorului manipularea manuală a
maselor la o înălţime sigură sau într-o poziţie de lucru confortabilă;
- solul sau planul de lucru prezintă denivelări care implică manipularea masei la
diferite niveluri;
- solul sau planul de sprijin al piciorului este instabil;
- temperatura, umiditatea sau circulaţia aerului este necorespunzătoare.

4. Cerinţe ale activităţii


Activitatea poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă implică
una sau mai multe dintre următoarele cerinţe:
- efort fizic prea frecvent sau prelungit, care solicită în special coloana vertebrală;
- perioadă insuficientă de repaus fiziologic sau de recuperare;
- distanţe prea mari pentru ridicare, coborâre sau transport;
Art.4. În toate cazurile în care manipularea manuală a maselor de către lucrător nu poate fi
evitată, angajatorul trebuie să organizeze posturile de lucru astfel încât manipularea să fie cât
mai sigură şi cu risc cât mai mic posibil pentru sănătate, fiind obligat de asemenea:
a) să evalueze, în prealabil, condiţiile de securitate şi de sănătate pentru tipul de
lucrare respectiv şi să examineze în special caracteristicile maselor, potrivit prevederilor
anexei nr. 1;
b) să urmărească evitarea sau reducerea riscurilor pentru lucrători, în special de
afecţiuni dorsolombare, prin adoptarea de măsuri corespunzătoare, având în vedere
caracteristicile mediului de muncă şi cerinţele activităţii, potrivit prevederilor Anexei nr.1.
Art.5.Angajatorii trebuie să se asigure că lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora
primesc informaţii generale şi, ori de câte ori este posibil, informaţii precise cu privire la:
a) greutatea maselor;
b) centrul de greutate sau partea cea mai grea, atunci când pachetul este încărcat excentric.
Art.6.În sensul articolelor anterioare conducerea persoanei fizice sau juridice trebuie
să ia măsuri organizatorice corespunzătoare sau să folosească mijloace adecvate, în special
echipament mecanic, pentru a evita manipularea şi transportul prin purtare a maselor de către
salariaţi.
Art.7.La efectuarea operaţiilor de manipulare şi transport prin purtare a maselor, se
vor repartiza numai salariaţi care corespund din punct de vedere fizic.
Se interzice manipularea frecventă şi prelungită a sarcinilor, fără efectuarea unor
controale medicale periodice.
Art.8.Conducerea persoanei fizice sau juridice va consulta salariaţii sau reprezentanţii
lor şi va permite acestora să ia parte la discutarea problemelor referitoare la manipularea şi
transportul manual al maselor care ar putea afecta sănătatea şi securitatea în muncă.
Art.9.Salariaţii sau reprezentanţii lor au dreptul să prezinte propunerile lor şi să ceară
conducerii persoanei juridice sau fizice să ia măsuri de eliminarea riscurilor pentru salariaţii
folosiţi la manipularea şi transportul prin purtare a maselor.
Art.10.Masele manipulate şi transportate manual, distanţele de transport manual pe
orizontală, masele transportate manual pe plan înclinat, înălţimea maximă la care sunt ridicate
masele, distanţa dintre două niveluri între care sunt efectuate transporturi manuale sau masele
maxime care pot fi transportate pe plan înclinat cu mijloace de transport nemecanizate nu
trebuie să depăşească valorile admise pentru securitatea lucrătorilor.
Art.11.În timpul manipulării manuale a maselor, salariatul sau salariaţii trebuie să
aibă vizibilitate.
Se interzice transportul prin purtare a maselor care împiedică vizibilitatea.
Art.12.Conducătorul locului de muncă va stabili numărul de salariaţi care vor efectua
manipularea şi transportul maselor cu centrul de greutate excentric.
Se interzice manipularea de către un singur salariat a maselor cu centre de greutate
excentrice, care pot genera dezechilibrări.
Art.13.Se interzice transportul prin purtare a maselor care nu au sisteme de prindere
corespunzătoare.
Art.14.Manipularea în acelaşi timp a două sau mai multe obiecte se va face numai
dacă sunt fixate între ele corespunzător. Se interzice manipularea sau transportul prin purtare
în acelaşi timp a maselor care sunt instabile între ele.
Art.15.Obiectele ambalate în cutii, lăzi etc., trebuie fixate în interiorul ambalajelor.
Se interzice transportul prin purtare a maselor nefixate corespunzător în cutii, lăzi etc.
Art.16.Traseul pe care îl parcurge salariatul în timpul transportului prin purtare nu
trebuie să fie cu obstacole, instabil sau alunecos.
Art.17.Manipularea şi transportul prin purtare a maselor care au margini sau suprafeţe
tăietoare sau care datorită naturii lor pot produce leziuni ale mâinilor se va face numai cu
palmare.
Art.18.Se interzice manipularea manuală a maselor în/din locuri în care nu există
spaţiu pe orizontală sau verticală corespunzător pentru realizarea acestei activităţi, dacă nu se
iau măsuri suplimentare pentru micşorarea riscului de accidentare sau îmbolnăviri
profesionale.
Art.19.Planurile înclinate utilizate de salariaţi pentru manipularea şi transportul
manual al maselor trebuie să aibă stabilitate şi să fie prevăzute cu parapeţi de protecţie.
Art.20.În cazul în care condiţiile climatice (vânt, ceaţă, căldură excesivă etc.) nu
permit manipularea şi transportul manual al maselor în condiţii de securitate, conducătorul
locului de muncă trebuie să ia măsuri suplimentare pentru eliminarea sau micşorarea riscului
de accidentare sau îmbolnăvire profesională.
Art.21.Se interzice creşterea numărului de ridicări sau coborâri pe unitate de timp.
Art.22.Se interzice utilizarea salariaţilor la manipularea şi transportul manual al
maselor dacă nu au echipament individual de protecţie şi / sau de lucru corespunzător şi în
bună stare.
Art.23.Alegerea mijloacelor de transport nemecanizate pentru operaţiile de încărcare,
descărcare şi transport (tărgi, cărucioare etc.) se va face în funcţie de felul şi greutatea
materialului care se manipulează, de natura terenului, precum şi de modul de dotare a
persoanelor juridice sau fizice.
Art.24.Mijloacele de transport nemecanizate vor fi astfel alese încât să reziste
condiţiilor de exploatare şi se vor utiliza numai pentru executarea operaţiilor pentru care au
fost destinate.
Art.25.Înainte de a se trece la încărcarea unui mijloc de transport nemecanizat, se va
controla starea lui, insistându-se asupa platformei pe care se aşează sarcina.
Art.26.Înainte de încărcare se vor examina ambalajele materialelor de către
conducătorul formaţiei de lucru.
Pentru evitarea rănirilor la mâini, cuiele ieşite şi capetele parâmelor trebuie să fie
îndoite.
Nu se vor încărca materialele ale căror ambalaje sunt deteriorate.
Art.27.Înainte de a începe operaţiile de încărcare sau descărcare a vehiculelor la
rampă, între aceasta şi vehicul se va aşeza un podeţ de trecere pentru preluarea denivelărilor
existente.
Podeţele orizontale sau înclinate, destinate circulaţiei şi operaţiilor de transport
manual, vor fi rezistente, astfel încât să nu se arcuiască vizibil sub greutatea sarcinii. Ele pot
fi sprijinite şi dedesubt. Ele nu vor fi alunecoase şi vor fi prevăzute cu dispozitive de prindere
şi fixare sigure, pentru evitarea deplasării lor în timpul lucrului.
Panta podeţelor înclinate va fi maxim 20%, iar lăţimea de minimum 1 m (pentru
circulaţia într-un singur sens).
Podeţele orizontale sau înclinate, situate la înălţimi mai mari de 0,7 m faţă de sol sau
nivelul imediat inferior şi unde există pericol de cădere laterală, vor fi prevăzute cu parapeţi
de protecţie.
Art.28.În cazul în care operaţiile de încărcare sau descărcare se execută manual, fără
mijloace ajutătoare (roabe, cărucioare etc.) , podeţele înclinate vor fi prevăzute cu şipci
(nervuri) transversale, fixate la o distanţă de 300-400 mm între ele sau cu alte mijloace care
să împiedice alunecarea lucrătorilor.
Art.29.Locurile destinate permanent pentru operaţiile de încărcare, descărcare şi
depozitare, precum şi căile de acces la aceste locuri vor fi nivelate şi amenajate pentru
scurgerea apelor. Ele vor fi pavate sau podite. Iarna vor fi curăţate de zăpadă şi menţinute în
stare nealunecoasă.
În cazul lucrului pe timp de noapte, aceste locuri vor fi iluminate conform
reglementărilor în vigoare.
Art.30.Înainte de începerea operaţiilor de încărcare sau descărcare dintr-un mijloc de
transport nemecanizat, acesta va fi asigurat contra deplasării necomandate, prin frânare cu
mecanismul de frânare propriu pe teren orizontal şi prin frânare cu mecanism propriu de
frânare şi cu saboţi de oprire pe teren în pantă. Se interzice deplasarea vehiculelor în timpul
efectuării operaţiilor de încărcare sau descărcare.
Art.31.Distanţa minimă liberă dintre două mijloace de transport nemecanizate
alăturate, ce se încarcă sau descarcă simultan, va fi stabilită de la caz la caz de către
conducătorul lucrării, în funcţie de felul mijlocului de transport, de caracteristicile
materialelor manipulate, de condiţiile terenului etc. încât să fie exclusă posibilitatea de
accidentare.
Art.32.Pe fiecare mijloc de transport nemecanizat utilizat, tebuie scrisă capacitatea de
transport a acestuia.
Se interzice utilizarea mijloacelor de transport nemecanizate care prezintă defecţiuni.
Art.33.Se interzice utilizarea cărucioarelor cu 3 sau 4 roţi care au sistemul de
autofrânare defect.
Art.34.Depozitarea materialelor se va face astfel încât să se excludă pericolul de
accidentare, incendii şi explozii.
Depozitarea materialelor pe rafturi se face în aşa fel încât să nu fie posibilă căderea
lor.
Art.35.Pe rafturi şi stelaje unde sunt depozitate materiale trebuie scris la loc vizibil
sarcina maximă admisă, care nu trebuie depăşită.
Art.36.La stivuirea materialelor în încăperi, greutatea stivelor nu va depăşi sarcina
maximă admisă a planşeului şi/sau pardoseli.
Art.37.Persoana juridică sau fizică va stabili locul şi modul de stivuire pentru fiecare
material în bucăţi care se depozitează.
Art.38.Stivuirea se va face fără deteriorarea ambalajului. Stivele vor fi constituite din
materiale cu aceleaşi forme şi dimensiuni sau din ambalaje de acelaşi tip şi dimensiuni.
Stivuirea materialelor sau ambalajelor cu forme geometrice diferite nu este permisă.
Art.39.În cazul depozitării materialelor ambalate în cutii, lăzi, butoaie sau alte
ambalaje cu forme geometrice regulate, când suprapunerea se face direct pe ambalaje, pereţii
ambalajelor trebuie să reziste presiunii exercitate de materialele situate deasupra, să nu
prezinte deformări sau deteriorări, iar înălţimea de stivuire va fi determinată de rezistenţa
mecanică a ambalajelor, stabilită prin standarde sau norme interne de fabricaţie.
Art.40.Pentru ambalajele cu mai multe cicluri de utilizare, se vor face verificări după
fiecare folosire, pentru stabilirea oportunităţii folosirii în continuare a acestora în condiţii de
siguranţă.
Art.41.Scoaterea materialelor din stivă se va face astfel încât să se evite prăbuşirea
stivei.
Art.42.Când încărcarea, descărcarea sau transportul materialelor se efectuează de doi
sau mai mulţi salariaţi efortul repartizat pe o persoană nu trebuie să depăşească limitele
admise, prevăzute conform art.10. Totodată, se va asigura ca obiectele respective, să se poată
prinde bine cu unelte de apucare sau cu mâinile.
Art.43.În cazul în care o sarcină este încărcată, descărcată sau transportată, prin
purtare, concomitent de către mai mulţi muncitori, aceştia vor ridica şi coborî sarcina numai
la comanda conducătorului operaţiei.
Art.44.Încărcăturile stivuite pe mijloacele de transport nemecanizate trebuie asigurate
împotriva deplasării, răsturnării sau căderii. Încărcătura va fi astfel aranjată încât
conducătorul mijlocului de transport să poată supraveghea drumul parcurs.
Art.45.Încărcătura stivuită nu va depăşi capacitatea maximă a mijlocului de transport
nemecanizat, iar în cazul transportului de materiale lungi, acestea nu trebuie să atingă solul în
timpul mersului.
Art.46.La încărcarea şi descărcarea vehiculelor, salariaţii trebuie să fie astfel aşezaţi
încât să nu se lovească între ei cu uneltele de lucru sau cu materialul care se manipulează.
Art.47.Distanţa dintre doi încărcători manuali care lucrează în acelaşi timp la
încărcare/descărcare, trebuie să fie de cel puţin 3 m.
Art.48.Locurile periculoase, precum şi locurile unde pot avea loc degajări dăunătoare
sănătăţii muncitorilor, vor fi semnalizate prin plăci indicatoare de securitate.
Art.49.Se interzice accesul la locul de descărcare - încărcare manuală a persoanelor
care nu au nici o atribuţie la aceste operaţii.
Art.50.Pentru a evita împrăştierea materialelor în vrac, depozitarea lor se va face în
boxe, buncăre, silozuri, şi orice alte spaţii amenajate special.
În cazul în care acest lucru nu este posibil, materialele se vor aşeza în grămezi, având
forma unui trunchi de piramidă cu înclinarea feţelor laterale după unghiul taluzului natural al
materialului respectiv.
Art.51.Descărcarea materialelor în vrac trebuie făcută începând de la partea
superioară a grămezii.
Este interzisă descărcarea acestor materiale prin săpare la baza grămezilor.
Art.52.La manipularea în vrac a materialelor pulverulente, când acestea se aruncă cu
lopata, se va evita staţionarea oamenilor în zona de propagare a prafului sau executarea de
alte lucrări în apropierea locului respectiv; lucrătorii care execută lucrarea vor purta măşti de
protecţie corespunzătoare.
Art.53.La manipularea materialelor pulverulente în vrac, muncitorii se vor aşeza în
aşa fel încât deplasarea materialelor să se facă în direcţia vântului (vântul în spate) .
În vederea micşorării producerii prafului la manipularea materialelor caustice în vrac,
se vor folosi roabe, tărgi, jgheaburi etc.
Art.54.Se interzice manipularea în vrac a produselor toxice.
Art.55.În cazul în care pentru încărcarea şi descărcarea din mijloacele de transport a
materialelor de lungime mare nu există o instalaţie de ridicat corespunzătoare, aceste operaţii
se vor executa manual cu ajutorul unor planuri înclinate dimensionate corespunzător
sarcinilor la care sunt supuse.
Planurile înclinate vor fi bine fixate la capetele lor inferioare şi nu vor depăşi nivelul
platformelor mijlocului de transport.
Art.56.Se interzice staţionarea muncitorilor în dreptul materialelor care se descarcă,
precum şi oprirea materialelor cu picioarele, cu ranga sau alte scule. Salariaţii trebuie să
staţioneze lateral în timpul descărcării.
Art.57.Se interzice coborârea în acelaşi timp a mai multor obiecte pe planul înclinat;
fiecare obiect se va coborî numai dacă cel precedent a fost luat de pe planul înclinat şi
numai la semnalul dat de către conducătorul formaţiei de lucru.
Manipularea materialelor lungi prin rostogolire pe plan Înclinat se va face de către cel
puţin două persoane, prin utilizarea unor funii, salariaţii stând la partea superioară. Se va
manipula câte un singur colet sau obiect.
Art.58.Dacă unele materiale lungi se transportă pe umeri, toţi salariaţii se aşează pe
aceeaşi parte a piesei. Coborârea în vederea depozitării pieselor lungi de pe umeri nu se va
face prin aruncare, ci prin luare pe braţ şi apoi depunerea pe sol la comanda conducătorului
formaţiei de lucru.
Mersul celor ce transportă o piesă va fi în acelaşi pas, în cadenţă comandată.
Art.59.Se interzice descărcarea materialelor lungi prin cădere sau rostogolire liberă.
Art.60.În cazul în care nu se dispune de instalaţii de ridicat, încărcarea-descărcarea şi
deplasarea materialelor grele sau voluminoase, se vor executa de către o formaţie de lucru cu
experienţă şi cu respectarea următoarelor măsuri:
-terenul pe care se prevede transportul materialelor trebuie să fie eliberat de toate
obiectele străine ce împiedică deplasarea;
-în cazul când rezistenţa terenului este slabă sau suprafaţa nu este netedă, deplasarea
se va face pe dulapi sau pe grinzi;
-în cazul deplasării materialelor grele pe role, lungimea acestora trebuie să depăşească
lăţimea piesei însă nu mai mult de 300 mm;
-se interzice îndepărtarea manuală a rolelor de sub încărcătură; îndepărtarea acestora
se va face numai după ce rolele se vor elibera complet de încărcătură;
-în timpul deplasării materialelor pe teren orizontal, acestea vor fi împinse numai din
partea opusă sensului de deplasare (spate) folosind răngi.
În cazul când este necesar ca piesa să fie trasă din partea dinspre sensul de deplasare,
se vor folosi trolii, iar muncitorii nu vor sta în zona periculoasă creată de cablu (1,5 ori
lungimea cablului); de asemenea, ei vor păstra o distanţă suficientă faţă de piesă pentru a nu
fi surprinşi, în cazul unei deplasări sau căderi accidentale a acesteia.
Art.61. Este interzis transportul recipientelor-butelie pentru acetilenă şi oxigen tehnic
dacă nu au capacul de protectie montat.
Sunt exceptate recipientele-butelie montate în baterie cu colector comun, care se
transporta cu robinetul închis si colectorul la presiunea atmosferică.
Art.62. Este interzis transportul pe distante mici prin alte mijloace decât cãrucioarele
special construite în acest scop.
Art.63.Transportul recipientelor-butelie pentru acetilenă şi oxigen tehnic se va face
numai prin mijloace de transport prevãzute cu arcuri.
Între recipientele-butelie se va interpune un material despărţitor (lame de lemn), inele
de frânghie sau cauciuc etc.
Art.64.În timpul transportului, recipientele-butelie, vor fi asezate astfel încât
robinetele lor sã se gãseascã în aceeasi parte.
În timpul transportului recipientelor-butelie, se va preîntâmpina posibilitatea de
încalzire a acestora sub acţiunea razelor solare la temperaturi ce depãsesc 40°C, prin
acoperirea cu prelate.
Art.65.Este interzis transportul recipientelor-butelie pentru acetilenă şi oxigen tehnic
încărcate împreuna cu alte materiale combustibile sau materii grase.
Art.66.Este interzis transportul călătorilor în vehicule care transportă recipiente-
butelie încărcate.
Art.67.La depozitarea recipientelor-butelie eu acetilenã se vor respecta si prevederile
prescriptiilor tehnice C5 - ISCIR.
Art.68.Personalul depozitului de recipiente-butelie de acetilenã va fi instruit pentru
executarea în conditii de securitate a tuturor operator de muncã legate de deservirea
depozitului.
Art.69.Instructajul se va face lunar si va cuprinde si verificarea cunostintelor privind:
a)proprietarie importante din punct de vedere al securităţii muncii pentru acetilenã;
b)sursele de accidentare posibile si modul de acţionare în flecare caz pentru
prevenirea acestora.
Personalul va fi instruit suplimentar eu privire la mãsurile de P.S.I. si acordarea
primului ajutor în caz de accidentare.
Art.70.Personalului care deserveste zona de depozitare, îi este interzis sã primeascã si
sã depoziteze recipientele-butelie cu acetilenã la care:
a) lipsesc poansonãrile reglementare;
b) a expirât termenul de revizie periodic;
c) robinetele au ventile eu defect;
d)se constata deteriorãri vizibile pe corp (fisuri, urme de lovituri, coroziune pronuncia
etc);
e) lipseste vopseaua de protectie si marcarea gazului (culoare galbenã scris cu alb
ACETILENĂ);
f) lipsesc capacele de protectie si inele de cauciuc.
Art.71. Este obligatoriu ca depozitele recipientelor-butelie cu mai mult de 50
recipiente-butelie (a 40 litri) sã fie prevãzute cu rampa de descãrcare-îíncãrcare acoperitã cu
copertină.
Art.72. Se interzice depozitarea recipientelor-butelie pline în spaţii prevãzute pentru
recipientele-butelie goale.
Art.73. Recipientele-butelie pentru acetilenã goale, pot fi amplasate sub şoproane sau
în aer liber pe o platformã din materiale antiscântei.
Art.74.Se interzice depozitarea recipientelor-butelie pline sau goale în afara spaţiilor
special amenajate pentru acestea.
Art.75.În incinta spaţiilor de depozitare se vor afisa instrucţiuni si reguli privitoare la
manipularea ìn condiţii de securitate a recipientelor-butelie pentru acetilenã aflate în depozit.
Art.76.Este obligatoriu ca flecare compartiment sã fie prevãzut cu:
geamuri mate sau vopsite in alb;
pardoseala din materiale antiscântei;
e) temperatura de maxim +15°C şi ventilale naturala, organizatã, plus ventilatie de
avarie cu zece schimburi pe ora;
d) instalaba de stropire cu apã, pentru cazuri de avarie, cu comanda din exterior.
Art.77.Este interzis accesul persoaaelor strãine in depozitul de recipiente-butelie cu
acetilenã.
La intrarea în zona de depozitare a recipientelor - butelie cu acetilenã se va serie:
ATENŢIE! DEPOZIT DE ACETILENÃ.PERICOL DE EXPLOZIE!
Art.78.Este interzisã montarea ìn depozitul de recipiente-butelie cu acetilenã, de
utilaje tehnologice sau auxiliare.
Art.79.Depozitul va fi dotatcu utilaje (dispozitive) adecvate pentru manipularea in
conditii de securitate a recipientelor-butelie, in funcţie de cantitãtile care se manipuleazã.
Art.80.Este obligatorie depozitarea recipientelor-butelie numai cu capacul la racordul
robinetului şi cu capacul de protecţie înşurubate.
Art.81.În interiorul zonei de depozitare a recipientelor- butelie vor fi aşezate numai în
pozitie verticală în boxe sau stelaje de câte 20-25 recipiente-butelie, asigurate cu lanţuri,
lăsându-se spaţii de minimum 1,5 m, necesare pentru manipulare şi pentru accesul uşor la
ambele ieşiri.
Art.84.Este interzis a se depozita recipientele-butelie pentru acetilenã in spatii liber
accesibile, pe scãri, in culoare, camere cu circulate de persoane.
Art.85.Este interzisã pãstrarea oricãror materiale nflamabile, efectuarea unor lucrãri
cu foc deschis şi fumatul pe o distantã de 10 m in jurul depozitului de recipiente-butelie de
acetilenã.
Art.86.În operaţiile de manipulare, transport şi depozitare a materialelor, utilajelor şi
sculelor pentru lucrări de instalaţii tehnico - sanitare şi de încălzire se vor respecta Normele
de securitate a muncii pentru manipularea, transportul prin purtare sau cu mijloace
mecanizate şi depozitarea materialelor.
Art.87.Încărcarea, descărcarea, manipularea şi aşezarea materialelor, utilajelor şi a
sculelor pentru instalaţii tehnico - sanitare şi de încălzire se vor executa de personal
specializat şi dotat cu echipament individual de protecţie corespunzător.
Materialele se vor depozita pe sortimente, în stive sau stelaje, asigurate împotriva
rostogolirii sau mişcărilor necontrolate.
Transportul sculelor de mână se va face în lădiţe sau truse speciale a căror masă nu
va depăşi 20 kg.
Se interzice aruncarea materialelor şi sculelor devenite disponibile în timpul lucrului
şi în mod special a celor aflate în săpături adânci sau pe schele. Acestea vor fi ridicate sau
coborâte cu grijă pentru evitarea accidentelor.
Art.88.Înainte de începerea operaţiilor de încărcare şi descărcare a vehiculelor la
rampă, între aceasta şi vehicul se va aşeza un podeţ de trecere, pentru preluarea
denivelărilor existente.
Podeţele orizontale sau înclinate, destinate circulaţiei şi operaţiilor de transport
manual vor fi dimensionate, astfel încât să reziste la greutatea sarcinilor.
Ele vor fi nealunecoase şi prevăzute cu dispozitive de prindere şi fixare sigure,
pentru evitarea deplasărilor în timpul lucrului.
Art.89.În cazul când operaţiile de încărcare şi descărcare a unor materiale se execută
manual, podeţele înclinate vor fi prevăzute cu şipci transversale la o distanţă de 300 - 400
mm între ele sau cu alte mijloace care să împiedice alunecarea lucrătorilor.
Art.90.Înainte de începerea operaţiilor de încărcare şi descărcare dintr-un mijloc de
transport, acesta va fi asigurat contra deplasării necomandate, prin frânarea pe teren
orizontal şi prin frânare şi saboţi de oprire pe teren în pantă.
Se interzice deplasarea vehiculelor în timpul efectuării operaţiilor de încărcare şi
descărcare.
Art.91.Distanţa minimă liberă dintre două mijloace de transport alăturate, ce se
încarcă sau descarcă simultan, se va stabili de la caz la caz de către conducătorul lucrării, în
funcţie de felul mijlocului de transport, de caracteristicile materialelor manipulate, de
condiţiile terenului etc. astfel încât să fie exclusă posibilitatea de accidentare.

Cap.X. INSTRUCŢIUNI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ


PENTRU LEGĂTORI DE SARCINI

Art.1. Legarea şi fixarea sarcinilor se face numai de către muncitori instruiţi şi


autorizaţi în acest scop, denumiţi în continuare „ legători de sarcină " .
Legător de sarcină poale fi orice persoană care a împlinit vârsta de 18 ani, nu are
nici o infirmitate corporală, este sănătos şi a fost instruit special pentru a îndeplini această
funcţie în unitatea, secţia, şantierul sau sectorul care exploatează macaraua .
Legătorul de sarcină efectuează legarea şi fixarea sarcinilor în cârligul macaralei, le
urmăreşle în timpul manipulării, semnalizează macaragiului manevrele pe care trebuie să
le execute şi eliberează sarcinile după aşezarea lor corectă la locul dorit.
Legălorii de sarcină vor fi supuşi unor instructaje lunare şi examinării periodice
anuale.
Art.2. Se admite ca legătorii de sarcină să aparţină unităţilor care închiriază macarale
şi nu celor care exploatează inslalaţiile respective, dacă acest lucru este specificat în
contractul de închiriere sau de prestaţie de serviciu. În acest caz, în afara instructajului,
legătorii de sarcină vor fi supuşi unui instructaj suplimentar pentru a cunoaşte organele
de legare şi dispozitivele de prindere, instrucţiunile prpprii de SSM specifice , precum şi
procesul tehnologic specific locului de muncă respectiv .
Instructajul periodic al legăloriior de sarcină ( autorizaţi anterior ) se va face de
către conducătorul locului de muncă respectiv .
Art.3. Legătorul de sarcină are următoarele atribuţii principale :
a) să cunoască şi să aplice regulile de verificare a organelor de legare şi
dispozitivelor de prindere precum şi normele şi instrucţiunile de exploatare a macaralei
a căror respectare depinde de el;
b) să cunoască şi să aplice codul de semnalizare, cu eventualele completări ale
unităţii care utilizează macarale, pentru a putea indica în orice moment macaragiului
manevrele pe care urmează să le execute; în acest scop, se va plasa în locuri din care să
poată vedea orice persoană situată în câmpul de acţiune al macaralei; dacă acest lucru nu
este posibil, el va fi ajutat de alte persoane; se admite şi semnalizarea cu steaguri colorate
sau alte mijloace, acolo unde condiţiile de lucru necesită acest lucru; în asemenea cazuri,
codul de semnalizare va fi elaborat de unitatea care exploatează macaraua, iar legătorii
de sarcină şi macaragii vor fi instruiţi şi examinaţi în ceea ce priveşte semnalizarea pe
baza acestui cod ;
c) să supravegheze zilnic organele de legare şi dispozitivele de prindere cu care
lucrează, prin verificarea aspectului exterior, înscriind în registrul de evidenţă a
supravegherii macaralei respective, constatările sale cu privire la starea tehnică a acestora;
se recomandă ca organele de legare şi dispozitivele de prindere să fie date în primire unuia
dintre legători care va răspunde de păstrarea lor corespunzătoare;
d) să folosească Ia legarea şi transportul sarcinilor numai organe sau
dispozitive inscripţionate cu sarcinile maxime admise, înscrise vizibil pe o placă sau pe
un inel, şi să nu lege sarcini a căror greutate depăşeşte sarcina admisă pentru
organul.dispozitivului sau macaraua respectivă, ţinând seama şi de înclinarea ramurilor de
cablu sau lanţ;
e) să nu utilizeze organele de legare şi dispozitivele de prindere care nu sunt
înscrise în evidenţa unităţii, secţiei sau şantierului;
f) să aleagă mijloace de legare corespunzătoare greutăţii şi formei sarcinii; la
macaralele cu două mecanisme de ridicare, să lege sarcina la mecanismul de ridicare
care corespund sarcinii respective;
g) să nu lege sarcini care sunt aderente la sol sau la alte elemente ;
h) să nu folosească organe de legare sau dispozitive care prezintă uzuri peste
limitele admise de prescripţiile tehnice în vigoare ;
i) să suspende capătul inferior al legăturilor lungi descărcate de sarcină pe
cârligul macaralei, pentru a nu micşora spaţiile libere Ia deplasarea macaralei;
j) să execute corect legarea sarcinii, fără a încrucişa cablurile şi lanţurile la
introducerea în cârlig; să se asigure că sarcina este echilibrată, iar lanţurile şi cablurile de
legare sunt întinse şi aşezate uniform, fără a forma noduri şi ochiuri şi fără a fi supuse
răsucirii; la cârligele duble, să suspende sarcina pe ambele deschideri şi să o repartizeze în
mod egal;
k) să interzică echilibrarea sarcinilor în cârlig sau întinderea organelor de legare
prin greutatea proprie a unor persoane; de asemenea, să interzică transportul
persoanelor cu macarale;
l) să ţină seama de faptul că lanţurile care se înfăşoară de mai multe ori în jurul
sarcinii de ridicat nu trebuie să aibă margini suprapuse ;
m) să nu folosească lanţurile de legare înnădite cu şuruburi, având zale alungite
sau răsucite şi să nu înnoade cablurile sau lanţurile de legare ;
n) să lege obiectele de lungime mare în cel puţin două puncte spre a evita
balansarea ;
o) să execute astfel legarea încât sarcina să nu se poată deplasa, aluneca sau roti
după ce este ridicată, iar legătura să nu iasă din cârlig; să nu lase obiecte libere pe sarcina
suspendată ;
p) să nu se încarce materiale mărunte sau piese de volum redus pe platforme sau
tărgi care nu sunt prevăzute cu pereţi laterali şi care nu reprezintă suficientă siguranţă
împotriva căderii sarcinii;
q) să ţină seama de faptul că în cazul transportării materialelor mărunte sau pieselor
mici în lăzi este necesar să nu depăşească înălţimea marginii superioare a pereţilor
laterali;
r) să nu lege în cârligul macaralei pachete de tablă, prefabricate sau alte materiale,
dacă dispozitivul de prindere nu este prevăzut cu elemente care să excludă căderea
materialelor din pachet;
s) să asigure capetele cablurilor de legare cu cel puţin trei cleme de strângere, de
mărime corespunzătoare diametrului cablului, brida filetată fund aşezată pe partea
terminală a ramurii de cablu;
t) să protejeze cablurile şi lanţurile care vin în contact cu muchii ascuţite, prin
apărători de protecţie metalice ( special destinate acestui scop ) sau din lemn tare ;
u) înainte de transportarea unei sarcini, să semnalizeze macaragiului efectuarea
unei ridicări de încercare, până la înălţimea de cca. 100 mm de la sol, pentru ca mijloacele
de legare să ajungă în poziţia întinsă şi să verifice echilibrarea sarcinii;
v) să semnalizeze macaragiului mişcările pe care trebuie să le execute cu
macaraua, aşezându-se astfel încât să se afle tot timpul în câmpul vizual al macaragiului; la
macaralele cu deplasare pe sol va verifica dacă întreaga cale de rulare este liberă ;
w) să urmărească transportul pe orizontală a sarcinii suspendate, mergând în
urma acesteia pe tot traseul şi supraveghind ca sarcina să nu se lovească de obstacole
şi să nu lovească persoane ;
x) să ţină seama de faptul că transportarea sarcinilor pe orizontală precum şi a
organelor de legare şi dispozitivelor de prindere ( în cazul deplasării macaralei fără sarcină
) trebuie să se facă la o înălţime de minimum 300 mm şi o distanţă laterală de minimum
1 m de obiectele înconjurătoare şi să semnalizeze, în consecinţă, macaragiului manevrele
necesare în vederea manipulării sarcinii în condiţii de siguranţă ;
y) să interzică circulaţia pe sub sarcina ridicată şi să supravegheze să nu se
facă transportarea sarcinilor pe deasupra locurilor de muncă, dacă necesităţile de
producţie nu impun aceasta; în caz contrar, se vor îndepărta în prealabil toate
persoanele la o distanţă corespunzătoare ;
z) la montaje de maşini, construcţii metalice, clădiri din panouri prefabricate,
etc, legăloru! de sarcină trebuie să cunoască şi procesul de montaj ( succesiunea
operaţiilor de montaj ), care se execută cu ajutorul macaralei, pentru a semnaliza corect
manevrele necesare ;
aa) să cunoască şi să aplice măsurile de protecţie a muncii specifice locului de
muncă pe care-l deserveşte, în care scop, conducătorul procesului de producţie respectiv
îi va face un instructaj special;
bb) în situaţiile când lucrează plasat la înălţime, pe platforme, schele, planşee,
etc., se va asigura conform instrucţiunilor proprii de SSM;
cc) să nu efectueze balansarea sarcinilor pentru a le aşeza într-un punct care nu
poate fi deservit în mod normal de macara ;
dd) la stivuirea unor sarcini, să asigure aşezarea lor corectă, eventual prin
elemente de adaos, astfel încât să fie stabilite şi să se poată scoate uşor; se interzice
scoaterea legăturilor de sub sarcini cu ajutorul macaralei;
ee) să nu depoziteze materiale în stive, a căror înălţime depăşeşte de 1,5 ori latura
mică a bazei;
ff) să supravegheze sarcina până ce se asigură că aceasta este coborâtă şi plasată
corect;
gg) la aşezarea pe maşini unelte a sarcinilor care au suprafeţe reduse de reazem,
să nu dezlege sarcina înainte de a fi prinsă de maşină; tot aşa se va proceda şi în cazul
altor sarcini, ca de exemplu panouri prefabricate, etc.;
hh) să nu aşeze şi să nu reazeme sarcinile pe pereţii laterali ai vagoanelor sau
remorcilor ;
ii) să nu părăsească locul de muncă fără a-l încunoştiinţa despre aceasta pe
macaragiu;
jj) după terminarea lucrului să depoziteze organele şi dispozitivele de prindere
care i-au fost date în păstrare în locuri uscate, ferite de umezeală, de agenţi corozivi şi de
posibilităţi de deteriorare; cabluri, lanţuri, funiile şi benzile care se folosesc numai
periodic se păstrează agăţate pe capre, în locuri ferite de intemperii.
Art.4.Unitatea care exploatează macarale se va îngriji ca legălorii de sarcină să fie
dotaţi cu echipamentul de proiecţie prevăzut în normativele în vigoare ( palmare, cască de
protecţie, centură de siguranţă, etc.).
De asemenea, vor purta semne distinctive pentru a putea fi recunoscuţi de către
macaragiu.

Cap.XI. - ECHIPAMENTE INDIVIDUALE DE PROTECTIE

Pentru prevenirea accidentelor se vor utilza EIP stabilite prin Lista interna de dotare
cu EIP; Acestea trebuie alese astfel incat sa corespunda principiului actiunii la riscurile
cumulate.
Principalele EIP utilizate sunt:

Casca - protectie obligatorie Ochelari - protectia obligatorie


a capului a ochilor
Centura tip ham - protectie impotriva Manusi - protectie obligatorie
caderilor la inaltime a mainilor

Incaltaminte de protectie Antifoane - protectie a auzului

CAPITOLUL XII. INDICATII PRACTICE PRIVIND ACORDAREA


PRIMULUI AJUTOR, EVACUAREA PERSOANELOR SI MASURI DE
ORGANIZARE LUATE IN ACEST SENS

In cazul producerii unui accident, pentru intervenţia imediata, este bine de


reţinut următoarele etape :
• Analiza situaţiei; protejarea victimei; examinarea victimei; anunţarea
accidentului; acordarea primului ajutor; supravegherea victimei si aşteptarea echipei de
specialişti.
• Salvatorul, fara a se expune pe el însuşi, va identifica sursele de riscuri reale sau
presupuse in situaţia vizata si va observa daca persista un risc de: strivire; incendiu sau
explozie; electrocutare; asfixiere; alt risc.

Acţiunile salvatorului depind de starea victimei si va acţiona astfel :


a) daca victima nu vorbeşte (este inconştienta) dar respira si-i bate inima (are
puls) sunt necesare :
• aşezarea in poziţie de siguranţa;
• acoperirea victimei, alarma;
• supravegherea circulaţiei, a stării de conştienta, a respiraţiei, pana la sosirea
ajutoarelor medicale.

Poziţia laterală de siguranţă:


Permite drenarea secreţiilor din cavitatea bucală a pacientului inconştient, care respiră
adecvat şi care nu este un caz de traumă, în exterior

b) daca victima nu răspunde, nu respira, dar ii bate inima sunt necesare :


• degajarea, eliberarea cailor respiratorii;
• respiraţie “gura la gura” sau “gura la nas”
Respiraţia artificială:
 Pensaţi nasul victimei
 Ţineţi-i bărbia ridicată
 Inspiraţi adâncÎncercaţi să
apli-caţi cât mai etanş
buzele pe cele ale victimei
c) daca victima sângerează abundent se aplica :
• compresie manuala locala;
• pansament compresiv;
• compresie manuala la distanta (subclavicola sau inghinala).
d) daca victima prezintă arsuri provocate de :
• foc sau căldura - se face spălare pentru a evita ca arsura sa progreseze si pentru
răcorire;
• substanţe chimice - se face spălare abundenta cu apa (nu se încearcă
neutralizarea acidului cu baza si invers)
e) daca victima vorbeşte dar nu poate efectua anumite miscari :
• oricare ar fi semnele se va acţiona ca si cum victima ar avea o fractura, evitând
sa o deplaseze si respectând toate eventualele deformări la nivelul: membrului
superior, membrului inferior, coloanei vertebrale.
f) victima poate sa prezinte :
• plăgi grave: aşezarea victimei intr-o poziţie adecvata, îngrijirea segmentului
amputat – daca e cazul, compresie pentru oprirea sângerării, etc.
• plăgi simple : curăţirea si pansarea plăgii

Pansamente si bandaje

Pansamentul este un invelis protector, aplicat pe o rana, pentru a controla sangerarea,


a absorbi sangele si a preveni contaminarea si infectarea acesteia.

Primul pansament facut la locul accidentului nu va fi decat un pansament provizoriu,


destinat sa protejeze plaga in perioada de timp care se scurge intre momentul accidentului si
cel in care rana este vazuta de un specialist.

ATENTIE ! Nu se pune niciodata vata direct pe rana !

Nu se atinge si nu se sufla peste partea de pansament care va veni in contact direct cu rana. Se
va acoperi complet rana si se vor intinde marginile pansamentului dincolo de limitele ranii.

NU indepartati de pe rana pansamentul deja facut. Daca singele a trecut prin


pansament, lasati pansamentul neschimbat si acoperiti-l cu pansamente suplimentare, vata sau
alte materiale, fixate cat mai bine.

Bandajele (fesi triunghiuri, rondele etc.) sunt materiale folosite pentru a fixa un
pansament, a mentine compresiunea pe o rana, a sprijini un membru sau o articulatie, a
imobiliza parti ale corpului si a fixa atele.

Aplicati bandajul suficient de strins pentru a va asigura ca sangerarea este controlata


sau ca imobilizarea este bine realizata. Daca fasa este prea larga cade de pe rana, daca este
aplicata prea strins produce durere si impiedica circulatia sangelui.

Plăgi. Hemoragii
Prin plaga (rana, leziune) se înţelege orice întrerupere a continuitatii unui ţesut (a
tegumentelor, mucoaselor sau a ţesuturilor mai profunde).

Principalele obiective ale acordării primului ajutor in îngrijirea plăgilor sunt următoarele:

• combaterea hemoragiei
• prevenirea infecţiei
• combaterea durerii
• prevenirea si combaterea socului.
Desi contaminarea pielii are loc imediat, odata cu ranirea, infectia propriu-zisa se manifesta
dupa cca. 6 ore si este complet instalata in 24 ore. De aceea, dupa acordarea unui prim ajutor
eficient si corect, tratarea calificata a plagilor trebuie realizata in primele 6 ore.

Inainte de aplicarea pansamentelor este necesara curatarea (toaleta) plagilor: se curata zona
cu ajutorul unei comprese sterile pornind de la marginile plagii spre pielea sanatoasa din jur
(NU se utilizeaza vata la aceste manevre); se dezinfecteaza plaga prin turnarea de apa
oxigenata care, prin spuma pe care o produce, antreneaza eventualii corpi straini; corpii
straini care nu pot fi indepartati cu apa oxigenata (ex. aschie infipta, cutit in rana, etc) se lasa
pe loc din cauza pericolului de singerare; doar corpii straini superficiali se vor extrage cu
ajutorul unei pensete sterile sau cu degetele, dupa o buna dezinfectare.

Prin hemoragie se intelege revarsarea sangelui in afara vaselor sanguine, ca urmare a ruperii,
taierii, inteparii sau zdrobirii acestora, la orice nivel al sau.

Orice hemoragie constituie o urgenta medicala!


Metode de realizare a hemostazei in hemoragiile externe:

a. Pansamentul compresiv: folosit in hemoragiile capilare si venoase mici, dar NU se


utilizează daca in rana se afla corpuri străine ascuţite.
b. Compresiunea manuala: se realizeaza prin apasarea arterei afectatepe un plan osos
situat intre inima si artera (presupune pregatirea corespunzatoare a salvatorului) cu varful
degetelor, cu ajutorul unuia sau mai multor degete sau chiar cu ajutorul pumnului
c. Compresiunea circulara a tesuturilor: reprezinta compresiunea realizata prin
strangerea circulara a membrului care sangereaza, cu ajutorul unui garou, pana la oprirea
hemoragiei. Garoul se utilizeaza numai in cazul ranirii membrelor; garoul nu se aplica direct
pe piele, ci peste un invelis textil (pinza); garoul trebuie folosit doar in ultima instanta sau pe
timpul curatirii si pansării plagii. Garoul NU se aplica la antebrat sau gamba!

Masuri de prim ajutor in funcţie de tipul plăgii si localizarea acesteia

Contuzii, vânătăi: produc o patrundere a sangelui in tesuturile inconjuratoare. Primul ajutor


consta in aplicarea de comprese reci sau a unei pungi de gheata (in reprize de 15 min). Nu
aplicaţi punga cu gheata direct pe piele!
Plăgi minore cu sângerări: pot fi spălate cu apa daca sunt murdare, apoi vor fi şterse cu tifon
steril si acoperite cu pansament.
Plăgi grave cu sângerare abundenta: necesita o apasare continua si directa. Daca rana este
mai mare si marginile sunt desfacute, poate fi necesara apropierea marginilor sale inainte de a
apasa.
Plăgi cu un corp străin înfipt: necesita o atentie deosebita pentru ca acel obiect poate sa
comprime vasele de sange retezate in adancimea ranii. Nu modificati pozitia si nu scoateti
obiectele ce sunt adanc infipte in rana; bandajati rana de jur imprejurul obiectului pentru a
impiedica deplasarea lui, si pentru a impiedica o ranire suplimentara.
Plăgi prin înţepare: este posibil sa nu prezinte singerare externa abundenta, dar ele pot
provoca sângerare interna. Se va controla sangerarea si se da primul ajutor pentru răni.
Plăgi prin strivire: ţesuturile sunt distruse pe întindere mare iar organele interne pot fi rupte,
pot fi agravate si prin fracturi. Plăgile grave prin strivire pot produce complicaţii grave,
ajungând pina la soc si insuficienta renala. Chiar daca rănitul nu prezintă semne si simptome
de soc la scoaterea de la locul accidentului, primul ajutor trebuie acordat imediat pentru a
împiedica instalarea si agravarea socului, astfel: protejati victima fata de alte circumstante
posibile de accidentare, opriti singerarea (singerarile), aplicaţi pungi de gheata pe zona ranita,
trataţi împotriva socului.

Transportul accidentaţilor
Nici un accidentat nu va fi transportat înainte de a fi adus in starea de a suporta in
bune condiţii transportul, adică înainte de a fi examinat si a i se fi acordat, efectiv, primul
ajutor.
Momentele cele mai importante ale transportului si anume scoaterea victimei de la
locul accidentului, ridicarea ei de la sol, transportul ei, aşezarea ei in pat trebuie executate in
mod diferenţiat, in funcţie de circumstanţele in care s-a produs accidentul, de gravitatea si
tipul leziunilor (vatamarilor) provocate, cat si de numărul salvatorilor prezenţi.

Tehnica de intervenţie pentru transport trebuie subordonata ideii de a nu agrava


si a nu complica vatamarile produse de accident.

Pentru aceasta, mobilizarea accidentatului va trebui astfel executata incat segmentul


format din cap-gat-trunchi-bazin, sa ramana nemişcat, ca un bloc rigid.
In orice situatie salvatorii trebuie sa dea dovada si de inventivitate pentru a asigura
securitatea victimei.
Transportul accidentaţilor se face astfel:

a. cu brancarda
Preferabil sa fie folosit ori de cate ori este posibil, chiar daca la prima vedere starea
accidentatului nu pare sa fie îngrijorătoare. Victima va fi aşezata întotdeauna cu capul către
direcţia de deplasare pentru a putea fi permanent supravegheata de salvatori. Indiferent de
obstacolele întâlnite in cale trebuie menţinuta poziţia orizontala a tărgii. Când victima este
agitata sau când transportul se face pe un teren foarte accidentat, bolnavul trebuie fixat de
targa cu 2-3 chingi speciale sau improvizate.

b. fără targă
Este obligatoriu sa se folosească o targa improvizata când starea generala a bolnavului
o impune. Poate fi improvizata din doua bare trecute prin mânecile a doua vestoane aşezate
„in oglinda”

Tehnicile de transport fara targa se vor folosi numai atunci când starea generala a
accidentatului este buna, leziunile fiind cantonate evident, numai la periferia corpului sau
când victima trebuie deplasata prin spatii foarte înguste sau întortocheate (scări de bloc, etc.),
unde brancarda nu poate pătrunde.

Sprijinirea unei victime constiente Transportul victimei de catre un


singur salvator
Transportul efectuat de doi salvatori

Pana la sosirea echipei de specialitate se vor urmări :

• semnele vitale ale victimei : prezenta respiraţiei, a pulsului, starea de conştienta si


se va supraveghea in continuare efectele primului ajutor acordat: restabilirea respiraţiei si
circulaţiei, oprirea hemoragiilor, starea pansamentelor, imobilizarea fracturilor, poziţia de
siguranţa, etc.
• se vor asigura intervenţiile necesare daca survin modificări in starea victimei;
• se va nota pe cat posibil, datele importante privind: accidentul; evoluţia stării
victimei; alte informaţii despre victima.
La sosirea echipei de specialitate si a autosanitarei se vor comunica medicului toate
informaţiile obţinute despre accident si despre starea victimei.
Cap.XIII.MĂSURI DE COORDONARE

Pentru a asigura respectarea prevederilor prezentului plan de securitate, precum şi


pentru minimizarea riscurilor care pot aparea în timpul desfăşurării activităţilor pe şantier,
antreprenorii şi subantreprenorii vor întocmi planuri proprii de securitate şi sanatate şi vor
descrie în proceduri/instrucţiuni activităţile generatoare de riscuri, care să prezinte
succesiunea operaţiilor, riscurile şi măsurile de protecţie adecvate.
Se vor avea în vedere şi se vor specifica următoarele:
• Condiţiile de manipulare a diverselor materiale, în particular, în ceea ce priveşte
interferenţa instalaţiilor de ridicat aflate pe şantier sau în vecinătatea acestuia; se vor folosi instalaţii
de ridicat numai cu certificate tehnice corespunzătoare şi cu operatori autorizaţi;
• Limitarea manipulării manuale a sarcinilor;
• Condiţiile de depozitare, eliminare sau de evacuare a deşeurilor şi a materialelor rezultate:
materialele rezultate din demolări vor fi depozitate temporar pe o platforma betonată în afara
zonei de lucru, pe categorii, în vederea reciclării / reutilizării sau eliminării.
• Condiţiile de ridicare a materialelor periculoase utilizate;
• Utilizarea mijloacelor de protecţie colectivă; pentru lucrul la inaltime se vor folosi schele
conforme cu cerinţele minime de securitate, care posedă marcajul de conformitate CE; acestea se vor
inspecta zilnic, înainte de inceperea lucrului.

Verificari zilnice ce se vor face de către şeful de şantier / şef de punct de lucru

Înainte de inceperea lucrului:


• Protecţii corespunzştoare ale tututor deschiderilor şi ale marginilor de structură;
• Asigurarea cş toate consolidşrile, sprijinirile, susţinerile temporare sunt în stare
corespunzătoare;
• Asigurarea că toate mijloacele PSI sunt operaţionale;
• Asigurarea că toate materialele periculoase au fost indepărtate din zona de lucru;
• Verificarea eliberşrii căilor de acces şi a marcării lor;
• Verificarea ca toţi lucrătorii să poarte EIP din dotare, corespunzător riscurilor.

La terminarea zilei de lucru:


• Se verifică dacă toate căile de acces în situaţii de urgenţă sunt clar marcate şi
libere;
• Se verifică dacă imprejmuirea amplasamentului este în bună stare, pentru a nu
putea pătrunde în şantier persoanele neautorizate;
• Se verifică dacă drumurile de acces către amplasament nu sunt blocate cu materiale
şi că toate riscurile sunt semnalizate;

Vizite SSM săptămânale de inspecţie a şantierului

O vizită săptămânală de inspecţie a şantierului va fi realizată de catre Coordonatorul


SSM pe durata de realizare a lucrarii împreuna cu Conducerea Contractorului (-ilor) /
Subcontractorilor, Şeful de Şantier (de lucrare), Lucrătorii desemnaţi pt SSM ai
Contractorului (-lor) / Subcontractorilor.
Aceste inspecţii săptămânale vor fi programate.
Atât observaţiile pozitive cât şi cele negative înregistrate în urma inspecţiilor vor fi
înregistrate şi analizate pentru a se asigura că zonele care nu se conformează sunt atenţionate
şi vor lua toate măsurile pentru rezolvarea deficienţelor.

Sedinţe săptămânale cu tematica de securitatea şi sănătatea muncii

Managerul de proiect împreună cu Coordonatorul SSM şi cu reprezentanţii Contractorului


(-ilor) / Subcontractorilor (Şeful de Şantier (de lucrare), Inginer Şef Constructor, Lucrătorii
desemnaţi pt SSM ai Contractorului (-lor)/Subcontractorilor, etc.).
La aceste sedinţe se vor dezbate toate aspectele relevante de securitatea muncii din
săptămâna anterioară sedinţei.

Cap.XIV. MĂSURI GENERALE PENTRU ASIGURAREA MENŢINERII


ŞANTIERULUI ÎN STARE DE CURĂŢENIE ŞI ORDINE


Îndepărtarea din zona de lucru a tuturor materialelor rezultate din demolări sau din
procesul de lucru;
• Toate căile de acces în situaţii de urgenţă trebuie să fie clar marcate şi libere;
• Drumurile de acces către amplasament nu trebuie să fie blocate cu materiale
rezultate din demolare;
• Se vor stabili locuri de fumat în incinta şantierului, ce va fi amenajat şi semnalizat
corespunzător.
• Pentru deşeurile rezultate din lucrare se va amenaja spaţiu de depozitare pe
categorii în containere conforme pentru fiecare tip de deşeu.
• La fiecare punct de lucru se vor amplasa recipienti de colectare conformi pentru
colectarea selectiva a deşeurilor

Cap.XV. MODALITĂŢI DE COLABORARE ÎNTRE ANTREPRENORI,


SUBANTREPRENORI ŞI LUCRĂTORI INDEPENDENŢI PRIVIND SECURITATEA
ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ

Atât antreprenorul, cât şi subantreprenorii trebuie să întocmească planuri proprii de


securitate şi sănătate, care trebuie să conţină în mod obligatoriu :
• analiza proceselor tehnologice de execuţie care pot afecta sănătatea şi securitatea lucrătorilor
şi a celorlalţi participanţi la procesul de muncă pe şantier;
• evaluarea riscurilor previzibile legate de modul de lucru, de materialele utilizate, de
echipamentele de muncă folosite, de utilizarea substanţelor sau preparatelor periculoase, de deplasarea
personalului, de organizarea şantierului;
• măsuri pentru asigurarea sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, specifice lucrărilor pe care
antreprenorul/subantreprenorul le execută pe şantier, inclusiv măsuri de protecţie colectivă şi măsuri
de protecţie individuală.
La elaborarea planului propriu de securitate şi sănătate subantreprenorul trebuie să ţină seama
de informaţiile furnizate de către antreprenor şi de prevederile planului de securitate şi sănătate al
şantierului.
Înainte de începerea lucrărilor pe şantier de către antreprenor / subantreprenor, planul propriu
de securitate şi sănătate trebuie să fie consultat şi avizat de către supervizorul în materie de securitate
şi sănătate pe durata realizării lucrării, medicul de medicina muncii şi membrii comitetului de
securitate şi sănătate sau de către reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie actualizat ori de câte ori este cazul.
Un exemplar actualizat al planului propriu de securitate şi sănătate trebuie să se afle în
permanenţă pe şantier pentru a putea fi consultat, la cerere, de către inspectorii de muncă, inspectorii
sanitari, membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă sau de reprezentanţii lucrătorilor, cu
răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.

Cap.XVI.CONCLUZII

Managerul de Proiect, precum şi personalul de conducere şi supraveghere al


Antreprenorului si Subantreprenorilor vor asigura supravegherea permanentă a lucrărilor, în
vederea prevenirii tututor riscurilor posibile identificate, precum şi a riscurilor potenţiale
identificate pe parcursul execuţiei lucrărilor.
Prin grija Managerului de Proiect şi a Antreprenorului General, se va realiza evaluarea
riscurilor previzibile legate de modul de lucru, de materialele utilizate, de echipamentele de muncă
folosite, de utilizarea substanţelor sau preparatelor periculoase, de deplasarea personalului, de
organizarea şantierului.
Prin grija Managerului de Proiect şi a Antreprenorului General se vor stabili măsuri
pentru asigurarea sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, specifice lucrărilor pe care
antreprenorul/subantreprenorul le execută pe şantier, inclusiv măsuri de protecţie colectivă şi măsuri
de protecţie individuală si vor instala panouri de semnalizare a riscurilor.
Lucratorii vor fi informaţi asupra riscurilor şi măsurilor ce trebuie luate privind
securitatea şi sănătatea lor pe şantier.
Lucrătorii tebuie să comunice imediat personalului de conducere şi supraveghere al
Antreprenorului şi Subantreprenorilor orice situaţie de muncă despre care au motive
intemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi
orice deficienţă a sistemelor de protecţie.
Lucrătorii trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi
instruirea lor, precum şi cu instrucţiunile primite din partea personalului de supraveghere al
Antreprenoruluiă şi Subantreprenorilor, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare
atât propria persoană , cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale
în timpul procesului de muncă.
Lucrătorii trebuie să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substantele
periculoase, mijloacele de transport şi alte mijloace de producţie.
Lucrătorii trebuie să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat.
Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate în muncă desemnat de beneficiar va
efectua vizite de control în amplasament de 4 ori luna şi la schimbarea tehnologiilor sau
introducerea de noi tehnologii (inclusiv atunci cand se intenţionează a se utiliza echipamente
tehnice care nu au fost prevăzute iniţial).
Toate constatările, neconformităţile şi recomandările vor fi documentate în rapoarte
ale vizitelor de control.
În cazul constatării de neconformităţi, se vor efectua vizite de control suplimentare,
pentru a verifica modul de aplicare a remedierilor stabilite.

COORDONATOR ÎN MATERIE DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ PE


DURATA REALIZĂRII PROIECTULUI
PFA ROMAN B.FLORIN
DOSARUL DE INTERVENŢII
ULTERIOARE

A. LUCRĂRI MINIME DE INTERVENTII ULTERIOARE


1. Lucrări de urmărire în timp
a) Lucrări de măsurare - cu ruleta
- aparatură topografică
b)Lucrări deîntreţinere
- Decolmatare - manuală;
- mecanizată;
- Distrugerea vegetaţiei ierboase
- manual;
- mecanizat.
- Distrugerea vegetaţiei rezultate din
operaţiunea de distrugere:
- tranport manual şi mecanizat;
- încărcare în auto;
- evacuare cu auto;
- Întreţinerea gurii de evacuare dren
colector;
- Întreţinerea camereii de captare;
c) Reparaţii la zidul de sprijin din beton;
- Betonare fisuri
B.PREVEDERI ŞI INFORMAŢII ULTILE PENTRU
EFECTUAREA INTERVENŢIILOR ULTERIOARE ÎN
CONDIŢII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE
( Soluţiile vor fi date în momentul începerii lucrărilor în funcţie
de situaţiile concrete, aplicabile momentului şi sitauţiei
respective)